1

1 Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care se află în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în întreaga Ahaia:

2 har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos!

3 Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri ,

4 care ne mângâie în orice necaz al nostru ca să putem şi noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice necaz cu mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.

5 Căci după cum prisosesc pătimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisoseşte şi mângâierea noastră.

6 Aşadar, dacă suntem în necaz, suntem astfel pentru mângâierea şi mântuirea noastră. Dacă suntem mângâiaţi, suntem astfel pentru mângâierea care vă întăreşte ca să suportaţi cu statornicie pătimirile pe care le îndurăm şi noi.

7 Şi speranţa noastră pentru voi este neclintită ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, la fel [veţi fi părtaşi] ai mângâierii.

8 Căci nu vreau, fraţilor, ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la necazul care a venit asupra noastră în Asia, cum am fost copleşiţi peste măsură şi peste puterile noastre, aşa încât ne pierdusem speranţa de a mai trăi.

9 Ba chiar ne-am socotit în noi înşine nişte condamnaţi la moarte ca să nu ne punem încrederea în noi înşine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morţi.

10 El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte şi ne eliberează şi în el sperăm că ne va mai elibera,

11 ajutându-ne şi voi prin rugăciunea făcută pentru noi, ca, prin darul [primit] de mai multe persoane, mulţi să aducă mulţumire pentru noi .

12 Aceasta este mândria noastră: mărturia conştiinţei noastre că, în lume şi mai ales faţă de voi, ne-am purtat cu simplitate şi cu sinceritate divină; nu cu înţelepciunea trupească, ci cu harul lui Dumnezeu.

13 Însă nu vă scriem altceva decât ceea ce citiţi sau cunoaşteţi. Sper că până la sfârşit veţi cunoaşte,

14 după cum aţi şi cunoscut în parte, că mândria voastră suntem noi, iar voi a noastră în ziua Domnului nostru Isus.

15 Cu această convingere voiam să vin la voi ca să aveţi un al doilea har ,

16 de la voi să trec în Macedonia şi din Macedonia să mă întorc din nou la voi şi să fiu însoţit de voi în Iudeea.

17 Voind acest lucru, m-am purtat oare cu uşurătate sau ceea ce vreau, vreau după trup încât la mine „da, da” să fie „nu, nu”?

18 Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru faţă de voi nu este da şi nu.

19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi: de mine, de Silvan şi de Timotei, nu este da şi nu, ci în el este numai da.

20 Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi amin lui Dumnezeu, spre gloria sa.

21 Iar cel care ne întăreşte împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns este Dumnezeu,

22 cel care ne-a însemnat cu sigiliul său şi a pus în inimile noastre arvuna Duhului.

23 Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu că n-am mai venit la Corint, ca să vă cruţ,

24 nu că am fi noi stăpâni peste credinţa voastră, ci vrem să colaborăm şi noi la bucuria voastră, căci voi rămâneţi tari în credinţă.

2

1 Mi-am luat hotărârea să nu vin din nou la voi întristat,

2 căci dacă eu vă întristez pe voi, cine poate să-mi dea bucurie, dacă nu cel care a fost întristat de mine?

3 Şi v-am scris aceasta ca atunci când vin să nu am întristare de la cei care trebuiau să-mi facă bucurie şi sunt convins cu privire la voi toţi că bucuria mea este a voastră, a tuturor.

4 V-am scris în adâncă mâhnire, cu strângere de inimă, şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi iubirea nemărginită pe care o am pentru voi.

5 Dacă cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toţi, cel puţin în parte, ca să nu spun mai mult.

6 Pentru unul ca acesta este destulă pedeapsa dată de cei mai mulţi,

7 aşa încât este mai bine să-l iertaţi şi să-l îmbărbătaţi ca să nu cadă de prea mare tristeţe.

8 De aceea vă îndemn să vă arătaţi iubirea faţă de el.

9 Pentru aceasta v-am şi scris ca să ştiu din această încercare dacă sunteţi ascultători în toate.

10 Însă pe cine îl iertaţi îl iert şi eu şi ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, am făcut-o pentru voi în faţa lui Cristos,

11 ca să nu ne lăsăm înşelaţi de Satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.

12 Când am venit la Troas pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacă mi se deschisese uşa în Domnul,

13 nu am avut linişte în duhul meu pentru că nu l-am găsit pe fratele meu Tit, dar mi-am luat rămas bun de la ei şi am plecat spre Macedonia.

14 Mulţumire fie lui Dumnezeu care ne poartă întotdeauna la victorie în Cristos şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii sale.

15 Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plăcută a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca şi pentru cei care se pierd.

16 Pentru aceştia suntem mireasma [care duce] de la moarte spre moarte, iar pentru aceia mireasmă [care duce] de la viaţă spre viaţă. Şi cine este pregătit pentru aceasta?

17 Căci noi nu suntem ca cei mulţi care comercializează cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu şi în faţa lui Dumnezeu.

3

1 Oare începem din nou să ne prezentăm pe noi înşine? Sau avem noi nevoie, ca alţii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi?

2 Voi sunteţi scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre , cunoscută şi citită de toţi oamenii.

3 Căci este evident că voi sunteţi scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.

4 Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos.

5 Nu că am fi noi în stare de la noi înşine să gândim ceva, ca şi cum ar veni de la noi, ci competenţa noastră [vine] de la Dumnezeu,

6 care ne-a făcut vrednici să fim slujitori ai noii alianţe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, pe când Duhul dă viaţă.

7 Iar dacă slujirea [care duce] spre moarte, cu litere săpate în piatră, a fost atât de plină de măreţie încât fiii lui Israel nu puteau să se uite la fata lui Moise din cauza măreţiei feţei lui, chiar dacă era trecătoare,

8 cu cât mai măreaţă nu va fi slujirea Duhului?

9 Dacă slujirea [care duce] spre condamnare a fost plină de măreţie, cu mult mai mult o va întrece în măreţie slujirea [care duce] spre justificare.

10 Şi nici măcar nu a fost măreţ ceea ce era mărit în această privinţă în faţa acestei măreţii nespuse,

11 căci dacă ceea ce era trecător s-a arătat plin de măreţie, cu atât mai mult va fi plin de măreţie ceea ce este netrecător!

12 Aşadar, având o astfel de speranţă, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,

13 nu ca Moise, care îşi punea vălul pe faţă ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător.

14 Dar minţile lor s-au întunecat, căci până în zilele de astăzi, când se citeşte vechea alianţă, rămâne acelaşi văl care nu s-a mai ridicat, fiindcă a fost desfiinţat de Cristos.

15 Însă până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, rămâne un văl pe inimile lor.

16 Însă, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte,

17 căci Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate,

18 iar noi toţi care, cu faţa descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip al lui tot mai glorios prin Duhul Domnului.

4

1 De aceea, având această slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajăm,

2 ci am renunţat la cele ascunse şi ruşinoase, nu umblăm cu prefăcătorie şi nici nu falsificăm cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, arătând adevărul, ne prezentăm în faţa conştiinţei oricărui om înaintea lui Dumnezeu.

3 Şi chiar dacă evanghelia noastră este sub un văl, ea este ascunsă de văl pentru cei care se pierd,

4 pentru cei necredincioşi, cărora dumnezeul veacului acestuia le-a întunecat minţile ca să nu vadă strălucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu.

5 Căci nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos Domnul, iar noi suntem servitori ai voştri de dragul lui Isus .

6 Într-adevăr, Dumnezeu, care a zis: „Să strălucească lumina din întuneric”, el însuşi a strălucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.

7 Dar noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea imensă să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.

8 Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi;

9 persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi.

10 Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru.

11 Căci noi care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

12 Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa.

13 Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: Am crezut, de aceea am vorbit, credem şi noi şi de aceea vorbim,

14 ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi.

15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu.

16 De aceea noi nu ne descurajăm, dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se trece, cel interior se înnoieşte din zi în zi,

17 căci suferinţa noastră scurtă şi uşoară ne pregăteşte un belşug nemărginit al gloriei veşnice,

18 pentru că noi nu căutăm cele care se văd, dar cele care nu se văd, căci cele care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice.

5

1 Ştim că dacă locuinţa pământească, cortul nostru, se desface, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o locuinţă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri.

2 De aceea suspinăm în acest cort al nostru, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer

3 numai dacă vom fi găsiţi îmbrăcaţi, şi nu goi.

4 De fapt, fiind în cortul acesta, suspinăm apăsaţi de greutate, pentru faptul că nu am vrea să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm pentru ca ceea ce este muritor să fie absorbit de viaţă.

5 Cel care ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-a dat arvuna Duhului.

6 Aşadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deşi ştim că atât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul,

7 căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere.

8 Deci suntem plini de încredere şi ne place mai mult să părăsim trupul şi să ne întoarcem acasă la Dumnezeu.

9 De aceea, fie că rămânem [în trup], fie că plecăm, ne străduim să-i fim plăcuţi lui.

10 Căci noi toţi trebuie să ne prezentăm înaintea tribunalului lui Cristos pentru ca fiecare să primească, pentru ceea ce a făcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rău.

11 Aşadar, cunoscând frica de Domnul, încercăm să-i convingem pe oameni. Noi suntem binecunoscuţi înaintea lui Dumnezeu şi sper că suntem binecunoscuţi şi în conştiinţele voastre.

12 Nu începem iarăşi să ne prezentăm în faţa voastră, ci vă dăm o ocazie ca să vă mândriţi cu noi, ca să aveţi ce spune împotriva acelora care se mândresc cu înfăţişarea, şi nu cu inima.

13 Dacă ne-am ieşit din fire, a fost pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi.

14 Căci iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care ne gândim că unul singur a murit pentru toţi, ca atare toţi au murit.

15 El a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei
înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei.

16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem [astfel].

17 Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată , au devenit noi.

18 Iar toate vin de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a încredinţat slujirea reconcilierii,

19 aşa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de păcatele lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii.

20 Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru pentru ca noi să cunoaştem justificarea lui Dumnezeu în el.

6

1 Deoarece noi colaborăm cu el, vă mai îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar,

2 căci el spune:
La momentul potrivit te-am ascultat
şi în ziua mântuirii te-am ajutat:
iată, acum este momentul potrivit,
iată, acum este ziua mântuirii.

3 Noi nu dăm nimănui nici o ocazie de poticnire ca să nu fie defăimată slujirea noastră.

4 Dar în toate noi ne prezentăm ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu printr-o mare răbdare în necazuri, în nevoi şi strâmtorări,

5 în bătăi, în închisori şi în răscoale, în osteneli, în vegheri şi în posturi,

6 prin curăţie, prin cunoaştere, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul cel Sfânt şi prin iubire neprefăcută,

7 prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu şi prin armele de atac şi de apărare ale dreptăţii,

8 în mărire şi înjosire, în defăimare şi în vorbire de bine; consideraţi ca înşelători, deşi suntem fideli adevărului;

9 ca nişte necunoscuţi, deşi suntem bine cunoscuţi; ca unii care sunt pe moarte, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, dar nu omorâţi;

10 ca nişte întristaţi, deşi suntem totdeauna plini de bucurie; ca nişte săraci, deşi îmbogăţim pe mulţi; ca unii care nu au nimic, deşi stăpânim toate.

11 Gura noastră s-a deschis către voi, corintenilor, inima noastră s-a lărgit.

12 Nu în noi sunteţi la strâmtorare, ci înlăuntrul vostru sunteţi la strâmtorare.

13 Plătiţi-ne şi voi acelaşi preţ – vă spun ca unor copii – lărgiţi-vă inimile!

14 Nu vă înjugaţi la acelaşi jug cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între justificare şi nelegiuire? Sau ce comuniune este între lumină şi întuneric?

15 Ce acord poate fi între Cristos şi Beliar? Sau ce relaţie este între un credincios şi un necredincios?

16 Ce legătură poate fi între templul lui Dumnezeu şi idoli? Doar noi suntem templul Dumnezeului celui viu, după cum a spus Dumnezeu:
Voi locui între ei şi voi umbla împreună cu ei;
eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu.

17 De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă, spune Domnul.
Iar de ceea ce este necurat, nu vă atingeţi şi eu vă voi primi.

18 Euvoi fi tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, spune Domnul cel atotputernic.

7

1 Aşadar, iubiţilor, având noi aceste promisiuni, să ne purificăm de orice pată a trupului şi a sufletului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.

2 Acceptaţi-ne: noi n-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni.

3 Nu spun aceasta ca să vă condamn: v-am spus de mai înainte că sunteţi în inimile noastre ca să murim împreună şi ca să trăim împreună.

4 Am toată încrederea în voi şi mă mândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere şi copleşit de bucurie în ciuda tuturor necazurilor noastre.

5 Căci şi după ce am ajuns în Macedonia, trupul nostru nu a avut odihnă, ci în toate am avut necazuri: din afară lupte, dinăuntru temeri.

6 Însă Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei umili, ne-a mângâiat şi pe noi prin venirea lui Tit,

7 şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea pe care a primit-o de la voi, făcându-ne cunoscută dorinţa voastră aprinsă, suspinul vostru, zelul vostru pentru mine, aşa încât m-am bucurat şi mai mult.

8 Deşi v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rău şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că scrisoarea aceea v-a întristat pentru o vreme –

9 acum mă bucur nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că, întristându-vă, aţi ajuns la convertire. Căci v-aţi întristat după [voinţa] lui Dumnezeu ca să nu suferiţi nimic din partea noastră.

10 Într-adevăr, întristarea după [voinţa lui] Dumnezeu aduce convertirea spre mântuire, fără regrete, pe când întristarea lumii duce la moarte.

11 Iată ce elan v-a adus tocmai această întristare a voastră după [voinţa lui] Dumnezeu! Ce dezvinovăţire! Ce indignare! Ce teamă! Ce dorinţă aprinsă! Ce zel! Ce pedeapsă! În toate v-aţi prezentat pe voi înşivă ca fiind nevinovaţi faţă de acest fapt.

12 Acum, dacă v-am scris, nu am făcut-o din cauza celui care a făcut nedreptatea, nici din cauza celui care a suferit nedreptatea, ci ca să fie cunoscută sârguinţa voastră faţă de noi înaintea lui Dumnezeu.

13 Pentru aceasta am fost mângâiaţi.

Dar, pe lângă această mângâiere a voastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, căruia voi toţi i-aţi liniştit sufletul.

14 Căci dacă ne-am mândrit cu ceva în privinţa voastră faţă de el, nu ne-am făcut de ruşine, ci, aşa cum în toate v-am vorbit în adevăr, la fel şi mândria noastră în faţa lui Tit s-a dovedit adevărată.

15 Afecţiunea lui faţă de voi este şi mai mare, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră, a tuturor, cum l-aţi primit cu teamă şi cu emoţie.

16 Mă bucur că în toate pot avea încredere în voi.

8

1 Vă facem cunoscut, fraţilor, harul lui Dumnezeu care le-a fost dat Bisericilor din Macedonia,

2 pentru că bucuria lor a fost mare în mijlocul necazurilor grele şi a sărăciei cumplite şi a devenit şi mai mare prin bogăţia generozităţii lor.

3 Dau mărturie că au dat de bunăvoie, după puterile lor, ba chiar peste puterile lor.

4 Mi-au cerut cu multă stăruinţă favoarea de a participa la ajutorarea sfinţilor,

5 dar nu numai după cum sperasem noi, ci s-au dăruit mai întâi pe ei înşişi Domnului, apoi nouă prin voinţa lui Dumnezeu.

6 Noi l-am rugat pe Tit să ducă la bun sfârşit între voi această binefacere, aşa cum a început-o.

7 Dar, aşa cum sunteţi mai presus în toate, în credinţă şi în cuvânt, în cunoaştere şi în orice străduinţă şi în iubirea pe care v-am împărtăşit-o , la fel să fiţi mai presus şi în această binefacere.

8 Nu spun aceasta ca o poruncă, ci, prin râvna altora, vreau să pun la încercare curăţia iubirii voastre.

9 Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, care din iubire faţă de voi, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi.

10 În această privinţă vă dau un sfat: [lucrarea] aceasta vă este de folos vouă care, încă de anul trecut, aţi fost cei dintâi nu numai în efectuarea, ci şi în finalizarea ei.

11 Acum duceţi la bun sfârşit realizarea ei aşa încât, după cum aţi avut bunăvoinţa să o plănuiţi, tot aşa să o şi înfăptuiţi, din ceea ce aveţi,

12 pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este bine primit, după cât are cineva, nu după cât nu are.

13 Uşurarea altora să nu devină o povară pentru voi, ci să fie în spirit de egalitate:

14 prisosul vostru din momentul de faţă [să umple] lipsa lor, pentru ca prisosul lor să umple lipsa voastră, aşa încât să fie egalitate,

15 după cum este scris:
Celui care a strâns mult nu i-a prisosit,
iar celui care a strâns puţin nu i-a lipsit.

16 Mulţumire să fie adusă lui Dumnezeu, cel care pune în inima lui Tit acelaşi zel pentru voi.

17 El nu numai că a primit îndemnul nostru, dar, cuprins de un zel şi mai mare, a plecat la voi de bunăvoie.

18 Împreună cu el, l-am trimis şi pe fratele care, pentru evanghelie, este renumit în toate Bisericile,

19 dar nu numai atât, ci a şi fost ales de Biserici ca însoţitor al nostru în această [operă de] binefacere, căreia ne-am consacrat, spre gloria Domnului şi pentru [a vă arăta] străduinţa noastră.

20 Prin aceasta vrem să evităm ca cineva să ne vorbească de rău cu privire la această colectă bogată de care ne îngrijim,

21 căci noi ne preocupăm de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

22 Aşadar, l-am trimis împreună cu ei şi pe fratele nostru pe care l-am pus de multe ori la încercare în multe situaţii şi s-a dovedit plin de zel. însă acum este şi mai plin de zel pentru încrederea mare pe care o are în voi.

23 Astfel, fie pentru Tit, însoţitorul şi colaboratorul meu la voi, fie pentru fraţii noştri, delegaţii Bisericilor, gloria lui Cristos,

24 arătaţi-le în faţa Bisericilor dovada iubirii voastre şi motivul mândriei noastre pentru voi.

9

1 Cât despre această slujire în folosul sfinţilor, este de prisos să vă mai scriu,

2 căci cunosc bunăvoinţa voastră cu care mă mândresc înaintea macedonenilor când este vorba de voi: „Ahaia este gata încă de anul trecut” şi zelul vostru i-a însufleţit pe mulţi.

3 I-am trimis totuşi pe fraţi pentru ca lauda noastră cu privire la voi să nu fie zădărnicită în această privinţă, ci ca să fiţi gata aşa cum v-am spus,

4 căci dacă vor veni cu mine nişte macedoneni şi vă vor găsi nepregătiţi, nu cumva noi, ca să nu spun voi, să ne facem de ruşine în această împrejurare.

5 Aşadar, am găsit că este necesar să-i rog pe fraţi să vină de mai înainte la voi ca să pregătească contribuţia pe care aţi promis-o ca să fie gata ca un dar, şi nu din silă.

6 Însă eu vă spun aceasta: cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie, dar cine seamănă cu generozitate va şi secera cu generozitate.

7 [Să dea] fiecare aşa cum a hotărât în inima sa: nu cu amărăciune sau cu silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.

8 Iar Dumnezeu este destul de puternic ca să reverse asupra voastră orice fel de har aşa încât, având totdeauna şi pretutindeni tot ce vă trebuie, să prisosiţi în orice faptă bună,

9 după cum este scris:
A împărţit, a dat săracilor;
dreptatea lui rămâne în veci.

10 Cel care dă sămânţă semănătorului şi pâine ca hrană vă va dărui şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre,

11 fiind îmbogăţiţi în toate pentru orice binefacere care, prin noi, aduce mulţumire lui Dumnezeu.

12 Căci îndeplinirea acestei slujiri sacre nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, ci rodeşte multe mulţumiri lui Dumnezeu .

13 Prin dovada acestei slujiri, ei îl vor preamări pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care o mărturisiţi faţă de evanghelia lui Cristos şi pentru dărnicia pe care o aveţi în comuniune cu ei şi cu toţi,

14 iar prin rugăciunea lor pentru voi vă vor arăta dragostea lor datorită harului nemăsurat al lui Dumnezeu faţă de voi.

15 Mulţumire să-i fie lui Dumnezeu pentru darul său nespus de mare.

10

1 Eu însumi, Paul, vă rog pentru blândeţea şi bunătatea lui Cristos – eu care sunt atât de umilit când sunt de faţă între voi, dar plin de îndrăzneală când sunt departe –

2 vă rog să nu mă obligaţi ca, atunci când voi fi de faţă, să trebuiască să-mi arăt îndrăzneala pe care cred că trebuie să o întrebuinţez faţă de unii care susţin că noi umblăm după trup.

3 De fapt, deşi umblăm în trup, noi nu luptăm după trup,

4 căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a distruge fortăreţele. Noi distrugem născocirile minţii

5 şi orice îngâmfare care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi cucerim orice minte ca să asculte de Cristos,

6 ba chiar suntem gata să pedepsim orice neascultare atunci când ascultarea voastră se va desăvârşi.

7 Priviţi lucrurile în faţă! Dacă cineva are convingerea că este al lui Cristos, să ţină cont şi de aceasta: aşa cum el este al lui Cristos, tot aşa suntem şi noi.

8 Şi chiar dacă m-aş mândri ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul spre edificarea şi nu spre distrugerea voastră, nu voi avea de ce să mă ruşinez.

9 Nu aş vrea să se pară că aş vrea să vă înspăimânt cu scrisorile mele,

10 căci ei spun: „Scrisorile lui sunt grele şi tari, dar când el este prezent, trupul său este slab, iar cuvântul lui nu are nici o trecere”.

11 Cel care vorbeşte astfel să-şi dea seama că aşa cum suntem în cuvintele din scrisori când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi în fapte când vom fi de faţă.

12 Noi nu îndrăznim să ne judecăm egali sau să ne comparăm pe noi înşine cu unii care se recomandă singuri, căci, pentru că se măsoară cu ei înşişi şi se compară cu ei înşişi, nu au minte.

13 Noi, însă, nu ne mândrim peste măsură, ci după măsura regulii pe care ne-a fixat-o Dumnezeu ca măsură, ca să putem ajunge până la voi.

14 Căci nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n-am fi ajuns până la voi, căci am ajuns la voi cu evanghelia lui Cristos.

15 Noi nu ne lăudăm peste măsură cu eforturile altora, dar avem speranţa că, tot crescând în credinţa noastră, vom creşte din ce în ce mai mult după măsura noastră,

16 ca să vestim evanghelia şi [în ţinuturile de] dincolo de voi, nu în ţinutul altuia şi să ne lăudăm cu lucrurile gata pregătite.

17 Însă cine se laudă, în Domnul să se laude,

18 căci nu cel care se laudă pe sine este vrednic de cinste, ci acela pe care Domnul îl laudă.

11

1 O, dacă aţi suporta un pic din nebunia mea! Dar voi mă suportaţi deja

2 pentru că sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, întrucât v-am logodit ca pe o fecioară neprihănită cu un singur mire, Cristos.

3 Însă mă tem ca nu cumva aşa cum şarpele a înşelat-o pe Eva cu viclenia lui, tot aşa gândurile voastre să se abată de la simplitatea şi nevinovăţia care este în Cristos.

4 Căci dacă cel care vine vă predică un alt Isus pe care noi nu l-am predicat sau dacă primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie pe care n-aţi primit-o, l-aţi primi foarte bine.

5 Totuşi eu consider că nu am cu nimic mai puţin decât aceşti apostoli teribili .

6 Dacă sunt un nepriceput în cuvânt, nu sunt şi în cunoaştere. De altfel, v-am arătat-o în toate şi înaintea tuturor.

7 Sau am făcut un păcat umilindu-mă ca să fiţi înălţaţi voi, predicându-vă evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit?

8 Am păgubit alte Biserici, luând plată pentru slujirea voastră.

9 Şi când eram la voi, deşi eram în nevoie, nu am devenit o povară pentru nimeni, căci de nevoile mele s-au îngrijit fraţii, când am venit din Macedonia şi în toate m-am ferit şi mă voi feri să fiu o povară.

10 Pe adevărul lui Cristos, care este în mine, nu-mi va lua nimeni din ţinuturile Ahaiei această laudă.

11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? O ştie Dumnezeu!

12 Aceasta o fac şi o voi face ca să înlătur orice ocazie de la cei care caută un pretext ca să fie consideraţi egali cu noi în lucrurile cu care ei se laudă.

13 Unii ca aceştia sunt apostoli falşi, lucrători înşelători care se prefac că sunt apostoli ai lui Cristos,

14 şi nu este de mirare, căci şi Satana însuşi se preface că este un înger al luminii.

15 Aşadar, nu este mare lucru că şi slujitorii lui se prefac că sunt slujitori ai dreptăţii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.

16 O spun din nou: să nu creadă cineva că sunt nebun, sau dacă nu, suportaţi-mă ca nebun ca să mă laud şi eu câtuşi de puţin.

17 Ceea ce spun în această stare de laudă nu o spun de la Domnul, ci ca unul fără de minte.

18 De vreme ce mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu.

19 Voi, care sunteţi înţelepţi, îi suportaţi cu plăcere pe cei fără de minte.

20 Într-adevăr, voi suportaţi să vă subjuge cineva, să vă înghită, să ia ce vă aparţine, să vă privească de sus, să vă lovească în faţă,

21 cu ruşine o spun: ne-am arătat slabi. Dar cu orice s-ar mândri cineva, vorbesc ca unul fără de minte, mă pot mândri şi eu:

22 sunt ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Sunt şi eu. Sunt ei descendenţa lui Abraham? Sunt şi eu.

23 Sunt ei slujitorii lui Cristos? – vorbesc ca unul ieşit din minţi – sunt cu mult mai mult: sunt mai mult în eforturi, mai mult în închisori, cu mult mai mult în bătăi, adesea în pericol de moarte,

24 de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una,

25 de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi şi o noapte am rămas în largul mării.

26 Deseori în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea conaţionalilor, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericol printre fraţii mincinoşi.

27 În muncă şi trudă, deseori în privegheri, în foame şi sete, adesea în posturi, în frig şi fără haine

28 şi, pe lângă cele exterioare, preocuparea mea de fiecare zi, grija pentru toate Bisericile.

29 Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine este scandalizat şi eu să nu mă aprind?

30 Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu slăbiciunile mele.

31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului Isus, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint.

32 În Damasc, guvernatorul regelui Aretas păzea cetatea damascenilor ca să mă piardă ,

33 dar printr-o fereastră am fost coborât într-un coş, de-a lungul zidului, şi am scăpat din mâinile lui.

12

1 Dacă trebuie să mă laud, deşi nu este de nici un folos, voi ni totuşi la viziunile şi la revelaţiile Domnului.

2 Cunosc un om în Cristos care, acum paisprezece ani – că era în trup, nu ştiu; sau că era în afara trupului, nu ştiu: Dumnezeu o ştie – a fost răpit până la al treilea cer.

3 Şi ştiu că omul acesta – că era în trup sau că nu era în trup nu ştiu: Dumnezeu o ştie –

4 a fost răpit în paradis şi că a auzit cuvinte de negrăit pe care omul nu are voie să le rostească.

5 Pentru acel om mă voi lăuda; dar cu privire la mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

6 Chiar dacă aş vrea să mă laud, nu aş fi un nebun, pentru că spun adevărul. Dar mă feresc pentru ca nu cumva cineva să mă considere mai presus decât ce vede în mine sau aude de la mine.

7 Şi, ca să nu fiu umplut de îngâmfare din cauza măreţiei revelaţiilor, mi-a fost dat un ghimpe în trup , un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, aşa încât să nu mă umplu de îngâmfare .

8 De trei ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul să-l îndepărteze de la mine,

9 dar el mi-a zis: „îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se arată în slăbiciune”. Aşadar, mă voi lăuda cu bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos.

10 De aceea, mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuţii, în lipsuri îndurate pentru Cristos, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic.

11 Am ajuns ca un nebun. Voi m-aţi silit! Voi ar fi trebuit să mă lăudaţi. Căci chiar dacă nu sunt cu nimic inferior acestor apostoli teribili,

12 dovezile deosebite ale apostolului s-au arătat între voi prin toată statornicia, prin semne şi minuni şi prin fapte puternice.

13 Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, în afara faptului că eu însumi nu am fost o povară? Iertaţi-mi această nedreptate!

14 Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară şi nu vă voi fi o povară pentru că eu nu caut lucrurile voastre, ci pe voi. Căci nu copiii se cuvine să adune bunuri pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.

15 Eu voi oferi cu bucurie totul şi mă voi oferi pe mine pentru sufletele voastre. Dacă eu vă iubesc mai mult, voi fi oare iubit mai puţin?

16 Fie! Eu nu v-am fost o povară. Dar, fiind isteţ, v-am prins prin viclenie.

17 V-am stors eu oare prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?

18 L-am rugat pe Tit şi împreună cu el am trimis un frate. V-a stors cumva Tit? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat pe aceleaşi urme?

19 De mult vi se pare că ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiţilor, sunt spre edificarea voastră.

20 Căci mă tem ca nu cumva, venind la voi, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea, iar eu să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea: nu cumva să găsesc certuri, invidie, mânie, rivalităţi, calomnii, insinuări, orgolii, tulburări.

21 [Mă tem] ca nu cumva, venind din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră şi să-i plâng pe mulţi dintre cei care au păcătuit mai înainte şi nu s-au convertit de la necurăţia, de la desfrânarea şi neruşinarea la care s-au dedat.

13

1 Pentru a treia oară vin la voi. Orice hotărâre trebuie să fie stabilită după declaraţia a doi sau trei martori.

2 Am spus-o mai înainte, atunci când am fost la voi a doua oară, şi o spun acum, când sunt departe, celor care au păcătuit mai înainte şi tuturor celorlalţi: dacă vin la voi, voi fi necruţător,

3 de vreme ce căutaţi o dovadă că în mine vorbeşte Cristos, el care nu este slab faţă de voi, ci este puternic în mijlocul vostru.

4 Căci el a fost răstignit din slăbiciune, însă este viu prin puterea lui Dumnezeu. Şi noi suntem slabi într-însul, însă vom trăi împreună cu el prin puterea lui Dumnezeu faţă de voi.

5 Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă, pe voi înşivă să vă puneţi la încercare. Sau voi nu recunoaşteţi că Isus Cristos este în voi? Numai dacă n-aţi căzut la încercare.

6 Sper că recunoaşteţi că noi nu suntem nişte căzuţi la încercare.

7 Ne rugăm înaintea lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău, nu ca să apărem noi încercaţi, ci ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte căzuţi la încercare.

8 Căci noi nu avem nici o putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr.

9 Într-adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi iar voi sunteţi puternici, şi tocmai aceasta o cerem în rugăciunea noastră: întărirea voastră.

10 De aceea vă scriu acestea când nu sunt de faţă, pentru ca, atunci când voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime după autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul spre edificare şi nu spre dărâmare.

11 În rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Căutaţi desăvârşirea! Îmbărbătaţi-vă! Să fiţi uniţi în acelaşi cuget, să trăiţi în pace şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi.

12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu sărutul păcii. Vă salută toţi sfinţii.

13 Harul Domnului nostru Isus Cristos şi iubirea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi.