1

1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, [unul] din preoţii din Anatot , din ţinutul lui Beniamin.

2 Către el a fost cuvîntul Domnului în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în anul al treisprezecelea al domniei lui

3 şi în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, pînă la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Sedecia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până la deportarea Ierusalimului, în luna a cincea.

4 Cuvîntul Domnului a fost către mine, zicînd:

5 „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoşteam.
Mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am consacrat
şi te-am pus profet pentru popoare”.

6 Dar eu am spus:
„Ah, Doamne Dumnezeule,
Iată, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt un copil !”.

7 Dar Domnul mi-a zis:
„Nu spune: «Sunt un copil»,
căci vei merge la toţi cei la care te voi trimite
şi vei vorbi tot ceea ce îţi voi porunci.

8 Nu-ţi fie teamă dinaintea lor,
căci eu sunt cu tine ca să te scap ”–
oracolul Domnului.

9 Domnul şi-a întins mâna şi mi-a atins gura.
Domnul mi-a zis:
„Iată, am pus cuvintele mele în gura ta!

10 Vezi, te stabilesc astăzi peste popoare şi peste domnii
ca să smulgi şi să dărâmi, să distrugi şi să dobori,
să construieşti şi să plantezi”.

11 Cuvântul Domnului a fost către mine: „Ce vezi tu, Ieremia?” Iar eu am spus: „Văd o nuia de migdal”.

12 Domnul mi-a zis: „Ai văzut bine, pentru că eu veghez asupra cuvântului meu ca să se împlinească”.

13 Cuvântul Domnului a fost către mine a doua oară: „Ce vezi tu?”. Eu am răspuns: „Văd un cazan care fierbe şi faţa lui este dinspre nord”.

14 Domnul mi-a zis:
„De la nord se va revărsa răul peste toţi locuitorii ţării.

15 Căci, iată, eu chem toate familiile domniilor din nord – oracolul Domnului –
ele vor veni şi-şi vor aşeza tronul la intrarea porţilor Ierusalimului,
împotriva tuturor zidurilor sale de jur împrejur
şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda

16 Voi pronunţa judecata mea asupra lor
din cauza întregii lor răutăţi
prin care m-au abandonat;
au ars tămâie altor zei
şi s-au prosternat înaintea lucrărilor mâinilor lor .

17 Dar tu, încinge-ţi coapsele , ridică-te
şi spune-le tot ce-ţi voi porunci!
Nu te înspăimânta dinaintea lor
ca să nu te fac eu să te înspăimânţi dinaintea lor!

18 Iată, eu te pun astăzi ca o cetate întărită,
ca un stîlp de fier şi ca nişte ziduri de bronz
împotriva întregii ţări,
împotriva regilor lui Iuda şi a căpeteniilor lui,
împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.

19 Ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor putea să te [învingă],
căci eu sunt cu tine – oracolul Domnului – ca să te scap”.

2

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Mergi şi strigă în auzul Ierusalimului :
«Aşa vorbeşte Domnul:
‹Îmi amintesc de tine, de gingăşia tinereţii tale,
de iubirea de când erai logodită,
când veneai după mine în pustiu,
într-un ţinut nesemănat .

3 Israel era sfânt pentru Domnul , primiţia roadelor sale;
toţi cei care mâncau din ea se făceau vinovaţi,
răul venea asupra lor› » –
oracolul Domnului.

4 Ascultaţi cuvântul Domnului, casă a lui Iacob
şitoate familiile casei lui Israel!

5 Aşa vorbeşte Domnul:
„Ce nedreptate au găsit părinţii voştri în mine,
că s-au îndepărtat de mine,
au mers după deşertăciune şi au ajuns deşertăciune?

6 Nu au spus: «Unde este Domnul care ne-a scos ţara Egiptului,
care ne-a condus prin pustiu, în ţinutul deşert şi uscat,
în ţinutul prin care nu trece nimeni
şi unde nu locuieşte niciun om?».

7 Eu v-am adus într-o ţară ca o grădină
ca să mâncaţi roadele şi bunătăţile ei;
dar voi aţi venit şi aţi profanat ţara mea
şi aţi făcut moştenirea mea abominabilă.

8 Preoţii nu au mai spus:
«Unde este Domnul?»
Cei care se ocupă cu legea nu m-au cunoscut ,
păstorii s-au revoltat împotriva mea,
profeţii au profeşit prin Baal
şi au mers după cei care nu le erau de folos.

9 De aceea, din nou mă voi certa cu voi –
oracolul Domnului –
şi cu fiii fiilor voştri mă voi certa.

10 Treceţi în insulele Chitim şi vedeţi,
în Chedar trimiteţi ca să pricepeţi,
vedeţi dacă a mai fost ceva asemănător !

11 Şi-a schimbat oare vreun neam dumnezeii,
deşi ei nu sunt dumnezei?
Dar poporul meu şi-a schimbat gloria
cu ceea ce nu-i este de folos .

12 Uimiţi-vă, cerurilor, pentru asta
şi îngroziţi-vă ca niciodată –
oracolul Domnului!

13 Căci poporul meu a făcut două rele :
m-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie,
ca să-şi sape cisterne, cisterne crăpate,
care nu pot [să ţină] apă.

14 Oare este Israel un sclav dacă s-a născut în casă ?
De ce a devenit pradă?

15 Împotriva lui rag puii de leu , îşi ridică glasul
şi dau ţara lui spre devastare,
cetăţile lui sunt ruinate, fără locuitori.

16 Chiar şi fiii [cetăţilor] Memfis şi Tafnis îţi vor rade capul .

17 Oare nu ţi-ai făcut-o singur,
părăsindu-l pe Domnul Dumnezeul tău
când el te conducea pe cale?

18 Acum, ce ai tu pe calea spre Egipt ca să bei din apele Şihor
şi ce ai făcut tu pe calea Asiriei ca să bei din apele Râului?

19 Dar răutatea ta te va corecta
şi apostazia ta te va mustra .
Recunoaşte şi vezi că este rău şi amar
că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău
şi că nu este în tine teamă de mine –
oracolul Domnului Dumnezeului Sabaot!

20 De demult am frânt jugul tău
şiam rupt legăturile tale, iar tu ai zis:
«Nu vreau să slujesc».
De fapt, pe orice colină înaltă
şi sub orice copac verde te-ai desfrânat.

21 Eu te-am plantat ca o viţă de soi, sămânţă genuină.
Cum de te-ai schimbat faţă de mine
Devenind viţă sălbatică ?

22 Chiar dacă te-ai spăla cu leşie
şi ai folosi mult săpun,
nelegiuirea ta ar rămâne înaintea mea –
oracolul Domnului Dumnezeu.

23 Cum de spui: «Nu sunt întinată,
nu m-am dus după Baali».
Priveşte calea ta în vale ,
recunoaşte ce ai făcut,
dromaderă sprintenă, rătăcitoare pe căile ei!

24 Măgăriţă obişnuită cu pustiul,
în dorinţa sufletului ei suflă aer;
cine va putea să împliniască poftele ei?
Cei care o caută nu trebuie să obosească,
O vor găsi în luna ei.

25 Evită să-ţi dezgoleşti piciorul şi gâtul,
[ca nu cumva] să se usuce!
Dar tu spui: «Degeaba!
Nu, eu îi iubesc pe străini şi vreau să merg după ei».

26 Aşa cum se ruşinează hoţul când este aflat,
aşa se va ruşina casa lui Israel:
ei, regii lor, căpeteniile lor,
preoţii lor şi profeţii lor.

27 Ei, care zic lemnului «Tu eşti tatăl meu»
şi pietrei , «Tu m-ai născut».
Căci au întors către mine spatele, şi nu faţa.
Dar în timpul nenorocirii lor vor zice:
«Ridică-te şi salvează-ne!».

28 Unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut?
Să se ridice ei şi să te salveze în timpul nenorocirii tale!
Căci numeroşi ca şi cetăţile tale sunt zeii tăi, Iuda!

29 De ce vă certaţi cu mine?
Voi toţi v-aţi revoltat împotriva mea –
oracolul Domnului.

30 În zadar i-am lovit pe fiii voştri:
nu au luat nicio învăţătură.
Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri
ca un leu devastator .

31 Ce generaţie sunteţi voi!
Consideraţi cuvântul Domnului:
oare am fost eu un pustiu pentru Israel
sau un ţinut al întunericului?
De ce spune poporul meu:
«Rătăcim şi nu mai venim la tine».

32 Îşi uită fecioara podoabele ei
sau mireasa, cingătoarele ei?
Totuşi, poporul meu a uitat de mine
deja de zile fără număr .

33 Ce bine faci căile tale când cauţi iubirea!
De aceea ţi-ai obişnuit căile cu cele rele.

34 Da, în poalele tale au găsit
sângele persoanelor sărace şi nevinovate,
găsindu-i şi pe cei care nu au spart [uşile lor].
În ciuda a toate acestea ,

35 tu zici: «Sunt nevinovată;
ba chiar s-a întors mânia de la mine».
Iată-mă, să facem judecată cu tine,
pentru că ai zis: «Nu am păcătuit»!

36 Cât de mult te-ai epuizat schimbând căile tale!
Te vei ruşina şi de Egipt după cum te-ai ruşinat de Asiria.

37 Chiar şi de acolo vei ieşi,
iar mâinile tale vor fi pe capul tău .
Căci Domnul i-a părăsit pe cei în care tu îţi puneai încrederea
şi nu vei reuşi prin ei.

3

1 Se zice: «Dacă un bărbat îşi trimite soţia
şi ea pleacă de la el şi ajunge să fie a altui bărbat ,
oare se mai întoarce el la ea?».
Oare nu ar fi ţinutul acela profanat ?
Dar tu te-ai desfrânat cu mulţi prieteni
şivrei să te întoci la mine?
Oracolul Domnului.

2 Ridică-ţi ochii spre colinele golaşe şi verzi!
Unde nu te-ai culcat?
Ai stat înaintea lor pe căi ca arabul în pustiu
şi ai profanat ţara cu desfânările tale şi cu răutatea ta.

3 De aceea au fost oprite ploile îmbelşugate
şi ploaie târzie nu a mai fost.
Ai avut o frunte de femeie desfrânată
şi ai refuzat să te ruşinezi.

4 Oare nu vei striga de acum către mine:
«Tatăl meu, prietenul de încredere al tinereţii mele eşti tu »?

5 Va păstra oare mânie pentru totdeauna,
o va ţine la nesfârşit?
Iată, ai vorbit şi ai făcut relele pe care le-ai putut!”

6 Domnul mi-a zis în zilele lui Iosia, regele: „Ai văzut ce a făcut apostata de Israel? A mers pe toţi munţii cei înalţi şi sub toţi copacii verzi şi s-a desfrânat acolo.

7 Eu spuneamcă după toate aceste fapte ale ei se va întoarce la mine, dar nu s-a întors. Şi a văzut sora ei vicleană, Iuda.

8 Dar am văzut că, în ciuda tuturor lucrurilor în care a comis adulter, pe apostata Israel am alungat-o şi i-am dat act de despărţire , totuşi vicleana Iuda, sora ei, nu s-a temut, ci s-a dus şi s-a desfrânat şi ea.

9 Şi, din cauza renumelui desfrânării ei, a profanat ţara şi a săvârşit adulter cu piatra şi cu lemnul.

10 Dar, în ciuda a toate acestea, vicleana ei soră, Iuda, nu s-a întors la mine din toată inima, ci cu înşelăciune – oracolul Domnului”.

11 Apoi Domnul mi-a zis: „Apostata Israel este mai dreaptă în sufletul ei decât viclena Iuda .

12 Mergi şi strigă aceste cuvinte spre nord şi spune:
«Întoarce-te, apostată Israel
– oracolul Domnului!
Nu-mi va mai cădea faţa împotriva ta,
pentru că eu sunt îndurător
– oracolul Domnului –
şi nu ţin mânie pentru totdeauna.

13 Doar recunoaşte-ţi păcatul
că te-ai revoltat împotriva Domnului Dumnezeului tău,
că ţi-ai risipit căile după străini sub orice copac verde
şi nu aţi ascultat de glasul meu
– oracolul Domnului!»

14 Întoarceţi-vă , fii răzvrătiţi – oracolul Domnului –, pentru că eu sunt un soţ pentru voi şi vă voi lua pe unul dintr-o cetate şi pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce în Sion!

15 Vă voi da păstori după inima mea şi vă vor păstori cu ştiinţă şi prudenţă .

16 Când vă veţi înmulţi şi veţi fi rodnici în ţară în zilele acelea – oracolul Domnului –, nu se va mai zice «arca alianţei Domnului», nici nu se va sui la inimă, nu-şi va aminti de ea, nu o vor cerceta şi nu se va mai face .

17 În acel timp, vor numi Ierusalimul «tronul Domnului» şi se vor aduna la el toate neamurile, la numele Domnului din Ierusalim, şi nu vor mai umbla după încăpăţânarea inimii lor celei rele.

18 În zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel şi împreună vor veni din ţinutul de nord spre ţara pe care am dat-o moştenire părinţilor voştri.

19 Eu ziceam: «Cum să te pun printre fii
şi să-ţi dau ţara cea plăcută,
moştenirea cea mai frumoasă a neamurilor?».
Dar am zis: «Tu mă chemi:
‹Tatăl meu› şi nu te vei abate de la urmarea mea».

20 Într-adevăr, aşa cum este o femeie vicleană faţă de prietenul ei,
la fel aţi fost voi vicleni, casă a lui Israel”
– oracolul Domnului.

21 Un glas se aude pe colinele golaşe:
plânsul suspinelor fiilor lui Israel,
căci şi-au sucit căile, l-au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.

22 „Întoarceţi-vă, fii răzvrătiţi !
Eu vă voi vindeca apostaziile voastre”.
„Iată-ne, venim la tine,
căci tu eşti Domnul Dumnezeul nostru!”

23 Într-adevăr, înşelăciune sunt colinele şi vuietul munţilor ,
căci, cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru
este mântuirea lui Israel.

24 Ruşinea a devorat osteneala părinţilor noştri din tinereţea noastră:
turmele lor, cirezile lor, fiii şi fiicele lor.

25 Să zacem în ruşinea noastră
şi să ne acopere înjosirea noastră,
căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru
noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până astăzi,
şi nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru!

4

1 Dacă te vei întoarce , Israel,
– oracolul Domnului –
dacă te vei întoarce la mine
şi vei îndepărta idolii tăi dinaintea mea,
atunci nu vei rătăci.

2 Dacă vei jura : „Viu este Domnul ”
în adevăr, în judecată şi în dreptate,
neamurile se vor binecuvânta în el şi se vor lăuda în el.

3 Căci aşa vorbeşte Domnul
către oamenii lui Iuda şi ai Ierusalimului:
„Desţeleniţi terenul, dar nu semănaţi între spini!”.

4 Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul,
circumcideţi-vă inimile,
oameni ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului!
Ca să nu iasă mânia mea ca un foc,
să ardă şi să nu fie nimeni care să stingă
din cauza răutăţii fapelor voastre.

5 Faceţi cunoscut în Iuda, faceţi să se audă în Ierusalim şi spuneţi:
„Sunaţi din trâmbiţă în ţară , strigaţi puternic şi ziceţi:
«Adunaţi-vă ca să mergem în cetăţile întărite!»!

6 Înălţaţi un steag spre Sion,
refugiaţi-vă şi nu staţi!
Pentru că eu fac să vină din nord rău şi nenorocire mare.

7 Leul s-a ridicat din desişul său
şi distrugătorul neamurilor s-a ridicat şi a ieşit din locul lui
ca să dea ţara ta devastării:
cetăţile tale vor fi ruinate şi nu va mai fi niciun locuitor [în ele].

8 De aceea, îmbrăcaţi-vă cu sac, jeliţi şi gemeţi ,
pentru că mânia aprinsă a Domnului nu se întoarce de la noi!

9 În ziua aceea, se va pierde inima regelui şi a căpeteniilor,
preoţii vor fi dezolaţi şi profeţii se vor îngrozi”.

10 Eu spuneam: „Ah, Doamne Dumnezeule,
tu ai amăgit poporul acesta şi Ierusalimul, zicând:
«Pacea este cu voi».
Dar sabia ajungea până la sufletul lor”.

11 În acel timp, se va spune poporului acestuia şi Ierusalimului:
„Un vânt puternic vine de pe colinele golaşe spre pustiu,
pe drumul fiicei poporului meu,
dar nu ca să vânture şi nici ca să cureţe.

12 Un vânt mai puternic decât acela va veni pentru mine!
Acum, şi eu voi pronunţa judecăţi împotriva lor.

13 Iată, se înalţă ca norii, carele lui sunt ca un vârtej,
caii lui sunt mai iuţi decât vulturii.
Vai de noi, pentru că suntem devastate!

14 Curăţă-ţi inima de răutate, Ierusalim, ca să fii salvată!
Până când vei lăsa să zacă în tine gândurile tale nelegiuite?

15 Căci un glas este făcut cunoscut din Dan
şi o veste de nenorocire, din muntele lui Efraim .

16 Amintiţi neamurilor, iată, faceţi
să se audă împotriva Ierusalimului:
«Străjeri vin dintr-o ţară îndepărtată
şi-şi ridică glasul împotriva cetăţilor lui Iuda»!

17 Ca paznicii unui câmp vor fi împotriva ei de jur împrejur,
pentru că te-ai revoltat împotriva mea –
oracolul Domnului.

18 Calea ta şi faptele tale au făcut acestea împotriva ta.
Această răutate a ta este amară, ţi-a atins inima.

19 Măruntaiele mele, măruntaiele mele!
Mă doare inima-n piept !
Freamătă inima în mine că nu pot să tac.
Pentru că sufletul meu e auzit sunet de trâmbiţă, strigăt de luptă .

20 Dezastru peste dezastru se anunţă,
căci toată ţara este devastată,
dintr-odată sunt devastate corturile mele,
într-o clipă, perdelele mele .

21 Până când voi vedea steagul
şi voi auzi sunet de trâmbiţă?

22 Pentru că poporul meu este nebun,
pe mine nu m-au cunoscut,
ei sunt fii fără minte şi nu pricep,
Sunt înţelepţi în a face rău
şi nu ştiu să facă bine .

23 Am privit spre pământ şi, iată, era neorânduit şi gol ,
Spre ceruri, şi nu era lumina lor!

24 Am privit spre munţi şi, iată, se cutremurau
şi toate dealurile se clătinau.

25 Am privit şi, iată, nu era niciun om
şi toate păsările cerului îşi luaseră zborul!

26 Am privit şi, iată, grădina a devenit pustiu
şi toate cetăţile sale erau dărâmate dinaintea Domnului,
înaintea mâniei sale aprinse!

27 Căci aşa vorbeşte Domnul:
«Toată ţara va fi devastată, dar nu o voi face de tot »

28 De aceea, pământul va jeli
şi cerurile de deasupra se vor întuneca
pentru că eu am vorbit, am hotărât
şi nu voi avea milă şi nu mă voi întoarce de la [hotărâre]

29 De zgomotul călăreţilor şi al celor care întind arcul,
toată cetatea fuge;
ei vin în desişuri şi urcă pe stânci,
fiecare cetate va fi părăsită
şi nu va fi niciun om care să locuiască în ele

30 Dar tu, cea devastată, ce vei face?
Chiar dacă te vei îmbrăca în purpură
şi te vei împodobi cu podoabe de aur,
chiar dacă îţi vei mări ochii cu machiaj,
în zadar te înfrumuseţezi.
Amanţii te vor dispreţui şi vor căuta viaţa ta .

31 Am auzit un glas ca al celei care naşte,
strâmtorare ca a celei care naşte pentru întâia oară,
glasul fiicei Sionului:
ea suspină şi-şi întinde mâinile ;
vai de mine, pentru că mi se stinge sufletul
din cauza celor care mă ucid!”.

5

1 Străbateţi străzile Ierusalimului şi vedeţi,
recunoaşteţi şi căutaţi în pieţele sale
dacă găsiţi vreun om care să facă judecată şi să caute fidelitatea ,
şi eu îi voi ierta !

2 Chiar când zic „Viu este Domnul!”, ei jură fals .

3 Doamne, oare ochii tăi nu sunt pentru fidelitate?
Tu i-ai lovit, dar pe ei nu-i doare,
i-ai vlăguit, dar ei au refuzat să accepte mustrarea;
şi-au întărit faţa mai mult decât stânca
şi au refuzat să se întoarcă.

4 Dar eu ziceam: „Iată, ei sunt sărmani, prostuţi!”;
căci ei nu cunosc calea Domnului şi judecata Dumnezeului lor.

5 Eu mă voi duce la cei mari şi le voi spune
că ei nu cunosc calea Domnului şi judecata Dumnezeului lor.
Dar ei împreună au zdrobit jugul şi au rupt legăturile .

6 De aceea, îi va lovi un leu din pădure
şi un lup din ţinuturi nelocuite îi va prăda,
leopardul pândeşte asupra cetăţilor lor :
oricine iese de acolo va fi sfâşiat,
pentru că au înmulţit nelegiurile lor
şi răzvrătirile lor au devenit multe.

7 Cum, pentru aceasta ar trebui să te iert?
Fiii tăi m-au părăsit şi jură pe ceea ce nu este dumnezeu;
eu i-am săturat, iar ei au comis adulter
şi şi-au făcut tăieturi la casa desfrânatei.

8 Ca nişte cai înfierbântaţi [după iepe] ei sunt:
fiecare nechează după soţia prietenului său.

9 Să nu pedepsesc eu oare pentru aceasta?
Oracolul Domnului.
Să nu se răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta?

10 Urcaţi între şirurile lui şi distrugeţi,
dar n-o faceţi de tot;
îndepărtaţi vlăstarii săi,
pentru că nu sunt ai Domnului!

11 Căci s-au îndepărtat de mine casa lui Israel şi casa lui Iuda –
oracolul Domnului.

12 L-au renegat pe Domnul şi au zis:
„El nu există .
Nu va veni asupra noastră răul
şi nu vom vedea sabia şi foametea”.

13 Profeţii vor deveni ca o suflare
şi cuvânt nu va fi în ei:
aşa li se va face.

14 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul Sabaot:
„Pentru că aţi spus cuvântul acesta,
iată, eu pun cuvintele mele în gura ta ca un foc
şi poporul acesta este ca nişte lemne, şi le va devora!

15 Iată, eu fac să vină asupra voastră un neam de departe,
casă a lui Israel – oracolul Domnului,
un neam nesfârşit, un neam din vechime,
un neam a cărui limbă n-o cunoşti
şi nu înţelegi ce vorbeşte!

16 Tolba sa este ca un mormânt deschis.
Toţi sunt viteji.

17 Vor mînca secerişul tău şi pâinea ta;
îi vor devora pe fiii tăi şi pe fiicele tale;
vor mânca turmele tale şi cirezile tale,
vor nimici cu sabia cetăţile tale fortificate
în care te încredeai .

18 Dar şi în zilele acelea –
oracolul Domnului –,
nu voi face acestea de tot cu voi.

19 Când veţi spune: «Pentru care motiv ne-a făcut Domnul Dumnezeul nostru toate acestea?», le vei spune: «După cum m-aţi părăsit şi aţi slujit zeilor străini în ţara voastră, tot aşa veţi sluji străinilor într-o ţară care nu este a voastră».

20 Faceţi cunoscută aceasta casei lui Iacob
Şi faceţi să se audă în Iuda, zicând:

21 «Ascultaţi aceasta, popor nebun şi fără inimă:
aveţi ochi, şi nu vedeţi,
aveţi urechi, şi nu ascultaţi.

22 Oare nu vă veţi teme de mine?–
oracolul Domnului –;
nu veţi tremura înaintea mea,
eu, care am pus nisipul ca hotar pentru mare
printr-o hotărâre veşnică
şi nu va trece peste el?
Valurile se agită, dar nu pot,
vuiesc, dar nu-l pot trece».

23 Poporul acesta are o inimă rebelă şi răzvrătită ,
s-a întors şi a plecat.

24 Ei nu spun în inima lor:
«Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru,
care dă ploaie timpurie şi târzie la timpul lor
şi are grijă de secerişul nostru
pentru săptămânile hotărâte!».

25 Nelegiurile voastre au îndepărtat acestea
şi păcatele voastre v-au lipsit de binele vostru.

26 Căci şi în poprul meu se găsesc nelegiuiţi
care pândesc precum cei care leagă capcane;
stau [la pândă] ca un distrugător,
ca să captureze oameni .

27 Ca o colivie plină cu păsări,
aşa este casa lor plină de înşelăciune.
De aceea au ajuns mari şi s-au îmbogăţit.

28 Sunt graşi şi corpolenţi,
au întrecut limitele răului;
nu fac dreptate,
nu fac să aibă succes cauza orfanului
şi judecata celor nevoiaşi nu o judecă.

29 Să nu pedepsesc eu oare pentru aceasta?–
oracolul Domnului;
să nu se răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta?

30 Ceva respingător şi oribil se întâmplă în ţară!

31 Profeţii profeţesc în mod înşelător
şi preoţii stăpânesc după voia lor ,
iar poporului meu îi place aşa.
Dar ce veţi face la urmă?”

6

1 Scăpaţi, fii ai lui Beniamin , din mijlocul Ierusalimului!
Sunaţi din trâmbiţă la Tecoa ,
ridicaţi un semnal în Bet-Cherem !
Căci răul se arată din nord şi un dezastru mare.

2 Pe frumoasa şi gingaşa fiică a Sionului o voi reduce la tăcere.

3 Vor veni asupra ei păstori cu turmele lor,
îşi vor fixa corturile împotriva ei de jur împrejur
şi fiecare va paşte în partea lui .

4 Declaraţi împotriva ei un sfânt război ,
ridicaţi-vă şi să mergem la amiază!
Vai de noi!
Căci ziua este pe sfârşite
şi umbrele serii se lungesc.

5 Ridicaţi-vă, să mergem noaptea
şi să prădăm palatele ei!

6 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Tăiaţi copaci şi aşezaţi împotriva Ierusalimului parapeţi!
Ea, cetatea, toată este pedepsită,
oprimare este în interiorul ei”.

7 Cum îşi varsă cisterna apele,
aşa îşi varsă ea răutatea.
Violenţă şi ruină se aude în ea,
înaintea mea, întotdeauna, boală şi lovitură.

8 Lasă-te corectat, Ierusalim,
ca să nu se îndepărteze sufletul meu de la tine,
ca să nu fac din tine o ruină
şi un pământ care nu eset locuit!

9 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Strângeţi restul lui Israel ca pe o vie,
întoarce-ţi mâna asemenea culegătorului asupra coşurilor!

10 Cui voi vorbi şi voi da mărturie ca ei să asculte?
Iată, urechea lor este necircumcisă şi nu pot să audă!
Iată, cuvântul Domnului a devenit pentru ei ruşine,
nu-şi mai găsesc plăcerea în el!

11 M-am umplut de mânia Domnului
şi nu mai pot s-o ţin.
Revars-o asupra pruncilor de pe uliţă
şi, totodată, asupra grupului de tineri.
Căci şi bărbatul şi femeia vor fi capturaţi,
ca şi bătrânul şi cel plin de zile.

12 Casele lor vor tece la alţii
împreună cu câmpiile şi femeile,
căci îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor ţării”,
oracolul Domnului.

13 Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi
şi, de la profet până la preot, toţi lucrează cu înşelăciune.

14 Ei tratează rănile poporului meu cu superficialitate
şi zic: „Pace, pace!”, dar nu este pace .

15 Sunt făcuţi de ruşine pentru că fac lucruri abominabile;
dar ei nu se mai ruşinează
şi nu mai ştiu de umilinţă.
De aceea, vor cădea cu cei care cad
şi, în timpul pedepsei, se vor poticni,
spune Domnul.

16 Aşa vorbeşte Domnul:
„Staţi pe căi şi vedeţi!
Consultaţi cărările de altădată :
[vedeţi] care este calea binelui,
Mergeţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!”.
Dar ei au zis: „Nu vrem să mergem”.

17 Am stabilit peste voi străjeri : ascultaţi sunetul trâmbiţei!
Dar ei au zis:„Nu vrem să ascultăm”.

18 De aceea, ascultaţi neamuri,
şi află, adunare, ceea ce este împotriva lor.

19 Ascultă, pământule:
voi face să vină răul asupra acestui popor,
rodul planurilor lor,
pentru că nu au ascultat cuvintele mele
şi legea mea au respins-o.

20 La ce [bun]să ajungă la mine tămâie din Saba
şi scorţişoara cea bună dintr-o ţară îndepărtată?
Arderile voastre de tot nu-mi sunt plăcute
şijertfele voastre nu au trecere înaintea mea .

21 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
Iată, voi pune capcane înaintea acestui popor;
părinţii şi fiii vor cădea împreună în ele
şi vor pieri locuitorul şi vecinul său!

22 Aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, un popor vine din ţinutul de nord
şi un neam mare se ridică de la marginile pământului!

23 Ei apucă arcul şi lancea ; sunt cruzi şi nu au milă.
Glasul lor mugeşte ca marea şi călăresc pe cai.
Ei sunt pregătiţi ca un singur om
ca să lupte împotriva ta, fiica Sionului.

24 Am auzit de faima lui şi ne-au slăbit mâinile .
Strâmtorarea ne-a surprins,
chin precum al celei care naşte.

25 Nu ieşiţi la câmp şi nu mergeţi pe drum,
căci sabia duşmanului este teroare de jur împrejur!

26 Fiică a Sionului, încinge-te cu sac şi acoperă-te cu cenuşă!
Jeleşte ca pentru singurul fiu,
plânset al amărăciunilor!
Căci pe neaşteptate va veni devastatorul asupra noastră.

27 Te-am pus ca unul care îl încearcă pe poporul meu,
ca o fortăreaţă, ca să cunoşti şi să încerci căile lor.

28 Toţi sunt rebeli, umblă şi bârfesc.
Sunt ca bronzul şi fierul, toţi sunt nişte corupţi.

29 Foalele suflă, plumbul este consumat de foc ,
în zadar topeşte topitorul,
căci cele rele nu sunt separate.

30 «Argint respins» li se va spune,
căci Domnul i-a respins”.

7

1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul :

2 „Stai la poarta casei Domnului , proclamă acolo cuvântul acesta şi spune: «Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi cei din Iuda care veniţi prin porţile acestea ca să vă prosternaţi înaintea Domnului!

3 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: ‹Faceţi bune căile şi faptele voastre şi eu vă voi stabili în locul acesta!

4 Nu vă încredeţi în cuvintele înşelătoare care zic: ‘Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului!’

5 Căci dacă veţi face bune căile şi faptele voastre şi dacă veţi face judecată între un om şi aproapele lui,

6 dacă nu-i veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dcaă nu veţi merge după zei străini, spre nenorocirea voastră,

7 vă voi face să staţi în locul acesta, în ţara pe care le-am dat-o părinţilor voştri din veac şi până-n veac.

8 Dar, iată, voi vă încredeţi în cuvinte înşelătoare care nu folosesc!

9 Furaţi, ucideţi, comiteţi adulter, juraţi strâmb, oferiţi tămâie lui baal şi umblaţi după zei străini pe care nu-i cunoaşteţi.

10 Apoi veniţi şi staţi înaintea mea, în casa asupra căreia este chemat numele meu, şi spuneţi: ‘Suntem salvaţi’ ca să faceţi toate aceste lucruri abominabile.

11 Casa aceasta, asupra căreia este chemat numele meu, este o peşteră de tâlhari în ochii voştri? Iată, eu însumi am văzut – oracolul Domnului!

12 Mergeţi la locul meu care este în Şilo şi unde am pus să locuiască numele meu de la început şi vedeţi ce i-am făcut din cauza răutăţii poporului meu, Israel!

13 Dar acum, întrucât aţi făcut toate aceste fapte – oracolul Domnului –, v-am vorbit ca să vă trezesc, v-am vorbit, dar nu aţi ascultat, v-am chemat, dar nu aţi răspuns;

14 voi face casei asupra căreia este chemat numele meu şi în care voi vă puneţi încrederea şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri aşa cum am făcut cu Şilo.

15 Vă voi alunga din faţa mea aşa cum i-am alungat pe toţi fraţii voştri şi toată descendenţa lui Efraim› »”.

16 „Acum, tu nu te ruga pentru poporul acesta, nici nu ridica strigăt sau rugăciune pentru ei, nu insista la mine, pentru că nu te voi asculta !

17 Oare nu vezi tu ceea ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe străzile din Ierusalim?

18 Fiii adună lemne şi părinţii aprind focul; femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru regina cerului şi varsă libaţii altor zei ca să mă facă să mă mânii,

19 Oare pe mine mă mânie – oracolul Domnului – sau poate pe ei înşişi, spre ruşinea feţelor lor?”

20 De aceea, aşa vorbeşte stăpânul meu, Domnul: „Iată, mânia mea, furia mea se revarsă asupra locuitorilor locului acestuia, asupra oamenilor şi animalelor, asupra copacilor câmpiei şia supra roadelor pământului: se va aprinde şi nu se va stinge!”.

21 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: „Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi carnea!”

22 Căci nu le-am spus niciun cuvânt părinţilor voştri şi nu le-am poruncit cu privire la arderea de tot şi la jertfe când i-am făcut să iasă din ţara Egiptului.

23 Totuşi, le-am poruncit acest lucru: ascultaţi glasul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul meu; umblaţi pe căile pe care vi le-am poruncit şi va fi bine pentru voi!

24 Dar ei nu au ascultat şi nici nu şi-au plecat urechea, ci au umblat după planurile încăpăţânate ale inimii lor rele: au dat înapoi, nu înainte.

25 Din ziua în care i-am făcut să iasă pe părinţii voştri din ţara Egiptului şi până în ziua de azi i-am trimis la voi pe toţi slujitorii mei, profeţii; zi de zi îi trezeam şi îi trimiteam.

26 Dar ei nu m-au ascultat şi nu şi-au plecat urechile; şi-au înţepenit grumazul şi au făcut mai rău decât părinţii lor.

27 Dar tu spune-le toate aceste cuvinte, însă ei nu te vor asculta; cheamă-i, dar ei nu vor răspunde.

28 Spune-le: «Acesta este neamul care nu ascultă glasul Domnului Dumnezeului său şi care nu primeşte mustrarea! Fidelitatea a pierit, a dispărut din gura lor.

29 Taie-ţi cununa şi arunc-o;
înalţă un plânset pe colinele golaşe
pentru că Domnul a respins şi a abandonat
generaţia furiei sale!».

30 Căci fiii lui Iuda au făcut ceea ce este rău în ochii mei – oracolul Domnului –, au pus idolii în casa asupra căreia este chemat numele meu ca s-o întineze.

31 Au zidit şi înălţimile de la Tofet , în Valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc fiii şi fiicele , ceea ce eu nu am poruncit şi nu s-a suit la inima mea.

32 De aceea, iată, vin zile – oracolul Domnului – în care nu se va mai zice «Tofet» şi «Valea Ben-Hinom», ci «Valea Măcelului» şi vor înmormânta în Tofet şi nu va mai fi loc!

33 Cadavrele poporului acestuia vor deveni hrană pentru păsările cerului şi pentru animalele pământului şi nu va mai fi nimeni care să le alunge.

34 Voi face să înceteze din cetăţile lui Iuda şi de pe străzile Ierusalimului glasul bucuriei şi glasul veseliei, glasul mirelui şi glasul miresei, pentru că ţara va deveni o ruină”.

8

1 În acel timp, vor scoate oasele regilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului din mormintele lor.

2 Le vor întinde la soare şi la lună şi la toate oştirile cerului pe care le-au iubit şi cărora le-au slujit, după cum au umblat şi pe care le-au căutat, în faţa cărora s-au prosternat . Nu vor mai fi adunate şi nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafaţa pământului.

3 Tot restul care va rămâne din această familie rea, în orice loc unde i-am alungat, va prefera moartea în loc de viaţă – oracolul Domnului Sabaot .

4 Spune-le: „Aşa vorbeţte Domnul:
Cine cade oare nu se mai ridică?
Cine se abate oare nu se mai întoarce?

5 De ce s-a abătut poporul acesta, Ierusalimul,
printr-o rătăcire permanentă?
S-au ataşat de înşelătorie
şi refuză să se întoarcă.

6 Am auzit şi am ascultat:
ei nu vorbesc drept şi nu este nimeni
care să regrete răutatea sa, zicând:
«Ce am făcut?».
Toţi se întorc la fuga lor
ca un cal lansat în luptă .

7 Chiar şi barza pe cer îşi cunoaşte timpurile,
turturica, rândunica şi porumbelul
cunosc timpul când trebuie să vină.
Dar poporul meu nu a cunoscut timpul judecăţii Domnului”.

8 Cum puteţi să spuneţi: „Noi suntem înţelepţi
şi legea Domnului este la noi?”.
Într-adevăr, pana mincinoasă a scribilor
a prefăcut [legea] în minciună.

9 Înţelepţii au fost făcuţi de ruşine,
s-au îngrozit şi au fost capturaţi.
Refuzând legea Domnului,
ce înţelepciune au ei?

10 De aceea, le voi da pe soţiile lor altora
şi câmpiile lor, celor care le vor lua în stăpânire,
întrucât, de la cel mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi;
de la profet şi până la preot,
toţi lucrează cu înşelăciune.

11 Ei tratează rănile poporului meu cu superficialitate
şi zic: „Pace, pace!”, dar nu este pace.

12 Sunt făcuţi de ruşine, pentru că fac lucruri abominabile.
Dar ei nu se mai ruşinează
şi nici nu ştiu de umilinţă.
De aceea, vor cădea cu cei care cad
şi, în timpul când vor fi pedepsiţi, se vor poticni,
spune Domnul.

13 Vreau să adun recolta lor – oracolul Domnului –,
dar nu mai sunt struguri în vie,
nu mai sunt smochine în smochin;
frunzele se vor veşteji
şi le voi pune să fie călcate în picioare.

14 De ce stăm aşezaţi?
Adunaţi-vă ca să mergem în cetăţile întărite
şi să stăm acolo în tăcere,
pentru că Domnul ne-a redus la tăcere
şi ne-a făcut să bem apă otrăvită,
deoarece am păcătuit împotriva Domnului!

15 Aşteptam pace, dar nu este nimic bun,
timpul vindecării, dar, iată, spaimă!

16 De la Dan se aude forăitul cailor,
de glasul nechezatului puternicilor săi
se cutremură toată ţara.
Ei vin şi devorează ţara şi tot deea ce o umple,
Cetatea şi locuitorii ei.

17 Iată, eu trimit împotriva voastră şerpi şi vipere
împotriva cărora nu există descântec .

18 Chinul meu creşte fără leac,
Durerea inimii mele se înteţeşte .

19 Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu
[se aude] dintr-o ţară îndepărtată:
„Oare nu este Domnul în Sion?
Nu este regele său în el?”
De ce m-au făcut să mă mânii prin idolii lor
şi prin nimicurile străine?

20 A trecut secerişul, vara s-a terminat,
iar noi suntem salvaţi .

21 Din cauza rănii fiicei poporului meu sunt rănit,
sunt trist şi cuprins de groază.

22 Oare nu mai este balsam în Galaad ?
Nu este niciun vindecător acolo?
De ce nu face vindecarea fiicei poporului meu?

23 Cine va face din capul meu [un izvor] de apă,
din ochii mei, o sursă de lacrimi
ca să-i plâng ziua şi noaptea
pe cei străpunşi ai fiicei poporului meu?

9

1 Cine îmi va da în pustiu un popas pentru rătăcitori?
Vreau să părăsesc poporul meu şi să plec de la ei,
pentru că toţi sunt adulteri şi o adunătură de trădători .

2 Îşi întind limbile ca arcul;
pentru înşelăciune, şi nu pentru fidelitate,
ei sunt viteji în ţară.
Căci merg din rău în mai rău
şi pe mine nu mă cunosc –
oracolul Domnului .

3 Fiecare să se păzească de aproapele său
şi nimeni să nu se încreadă în fratele lui;
căci toţi fraţii înşală şi toţi semenii umblă cu bârfa!

4 Toţi îşi bat joc de aproapele lor,
nu spun adevărul,
îşi deprind limba să spună minciuna
şi se trudesc să săvârşească nelegiuirea.

5 Locuinţa ta este în mijlocul înşelătoriei
şi din cauza înşelătoriei ei refuză să mă cunoască –
oracolul Domnului.

6 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Îi voi topi şi îi voi pune la încercare!
Căci ce aş mai putea face pentru fiica poporului meu?.

7 Săgeată ucigătoare este limba lor
şi vorbeşte cu înşelătorie;
cu gura lor vorbesc de pace cu prietenul lor,
dar în inima lor întind curse.

8 Pentru acestea, să nu-i pedepsesc –
oracolul Domnului –
şi să nu se răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta?

9 Deasupra munţilor voi înălţa un plâns şi un bocet;
peste păşunile pustiului, o lamentaţie,
pentru că li-s-a dat foc , deşi nu a trecut nimeni;
nu se aude niciun zgomot de turmă,
iar păsările cerului şi animalele au fugit, au plecat.

10 Voi face Ierusalimul un morman [de ruine],
o locuinţă a şacalilor ,
şi cetăţile lui Iuda le voi da pustiirii, fără locuitori.

11 Cine este omul înţelept care să priceapă aceasta,
către care a vorbit Domnul şi ca să o facă cunoscută?
Pentru ce a pierit ţara,
este arsă ca pustiul fără să treacă nimeni?”.

12 Domnul a spus: „Pentru că au abandonat legea mea pe care le-am pus-o înainte, nu au ascultat de glasul meu şi nu au umblat după [lege],

13 ci au umblat după încăpăţânarea inimii lor şi după Baalii pe care i-au cunoscut de la părinţii lor,

14 de aceea – aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel – iată, eu voi hrăni poporul acesta cu pelin şi-l voi face să bea apă otrăvită!

15 Îi voi împrăştia printre neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite în urma lor sabia până când îi voi nimici.

16 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Fiţi atenţi şi chemaţi bocitoarele să vină
şi la cele înţelepte trimiteţi ca să vină!”.

17 Să se grăbească şi să înalţe pentru noi o plângere,
ca ochii noştri să verse lacrimi
şi pleoapele noastre să picure apă!

18 Un glas de plângere se aude din Sion:
cum am fost noi ruşinaţi şi ruşinaţi foarte mult!
Căci trebuie să părăsim ţara,
întrucât am fost alungaţi din locuinţele noastre.

19 Ascultaţi, femeilor, cuvântul Domnului
şi plecaţi-vă urechea la cuvântul gurii sale!
Învăţaţi-le pe fiicele voastre plângerea
şi fiecare, pe vecina ei, elegia!

20 Căci moartea a urcat prin ferestrele noastre
şi a venit în palatele noastre
ca să-i nimicească pe prunci pe străzi
şi pe tineri, în pieţe.

21 Spune: „Acesta este oracolul Domnului:
cadavrul omului a căzut ca gunoiul pe suprafaţa câmpiei
şi ca un snop în urma secerătorului
şi nu mai este cine să adune”.

22 Aşa vorbeşte Domnul:
„Să nu se laude înţeleptul cu înţelepciunea lui,
să nu se laude cel puternic cu puterea lui
şi să nu se laude cel bogat cu bogăţia lui!

23 Ci acela care se laudă, cu aceasta să se laude:
că înţelege şi mă cunoaşte ,
căci eu sunt Domnul care face îndurare,
judecată şi dreptate în ţară
şi în aceasta îmi găsesc plăcerea –
oracolul Domnului!

24 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când îi voi vizita pe toţi cei circumcişi în trup,

25 Egiptul, Iuda, Edom, pe fiii lui Amon, Moabul, pe toţi cei cu părul tăiat care locuiesc în pustiu, pentru că toate neamurile sunt necircumcise şi toată casa lui Israel are inimă necircumcisă ”.

10

1 Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul,
casă a lui Israel!

2 Aşa vorbeşte Domnul:
„Nu învăţaţi calea neamurilor
şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerului,
căci neamurile se înspăimântă de ele!

3 Obiceiurile neamurilor sunt deşertăciune:
e lemn pe care [cineva] îl taie din pădure,
lucrarea mâinilor celui care ciopleşte cu securea.

4 Îl înfrumuseţează cu argint şi cu aur,
îl întăresc cu cuie şi cu ciocan ca să nu se mişte.

5 Ei sunt ca o sperietoare într-un câmp de pepeni:
nu vorbesc, trebuie să fie purtaţi, întrucât nu păşesc;
nu vă temeţi de ei, căci ei nu pot face nici rău, nici bine!”.

6 Nu este nimeni ca tine, Doamne!
Tu eşti mare şi mare este numele tău în putere.

7 Cine nu se va teme de tine, rege al neamurilor?
Căci ţie ţi se cuvine [aceasta].
Între toţi înţelepţii neamurilor
şi în toate regatele lor nu este nimeni asemenea ţie .

8 Totodată ei sunt proşti, şi nebuni.
Doctrină a deşertăciunilor este lemnul.

9 Argint bătut este adus din Tarşiş şi aur, din Ufaz ,
lucrare meşteşugită a mâinilor topitorului;
haina lor este de purpură stacojie şi violetă,
toate sunt lucrare de înţelepţi.

10 Domnul este Dumnezeul adevărat;
el este Dumnezeul vieţii şi rege veşnic.
De mânia lui se cutremură pământul
şi neamurile nu pot [suporta] indignarea sa.

11 Aşa să spuneţi:
„Dumnezeii care nu au făcut cerul şi pământul,
aceştia vor pieri de pe pământ şi de sub cer” .

12 Dar el a făcut pământul cu puterea lui
a stabilit lumea prin înţelepciunea lui
şi cu priceperea lui a întins cerurile.

13 Când dă drumul glasului său,
e un vuiet de ape în ceruri;
face să urce negura de la marginile pământului,
el face fulgerele pentru ploaie
şi face să iasă vântul din vistieriile sale .

14 Căci tot omul poate să devină prost de la cunoaştere,
orice topitor poate fi făcut de ruşine de chipul turnat,
căci idolul este o înşelăciune şi nu este suflare în el.

15 Ei sunt deşertăciune, lucrare caraghioasă;
când vor fi vizitaţi, vor pieri.

16 Însă nu ca ei este partea lui Iacob,
căci [Domnul] este cel care a plăsmuit toate,
iar Israel este tribul moştenirii sale:
Domnul Sabaot este numele lui.

17 Adună-ţi din ţară bunurile,
tu care locuieşti în fortăreaţă!

18 Căci aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, eu îi voi arunca, de data aceasta, pe locuitorii ţării
şi-i voi strâmtora ca ei să poată să găsească !”.

19 Vai de mine, din cauza rănii mele;
lovitura mea este de nevindecat,
iar eu am zis: „Aceasta este boala mea şi o voi suporta”!

20 Cortul meu este devastat
şi toate funiile mele au fost rupte.
Fiii mei au ieşit de la mine:
nu mai este nimeni care să întindă cortul meu
şi să-mi ridice pânzele.

21 Păstorii s-au prostit,
nu l-au căutat pe Domnul,
de aceea nu au avut succes
şi toate turmele lor au fost împrăştiate,

22 Un zgomot se aude;
iată, vine şi un cutremur din ţinutul de nord
ca să facă din cetăţile lui Iuda o ruină,
locuinţă a şacalilor!

23 Eu ştiu, Doamne, că nu ţine de om calea lui,
că nu ţine de nimeni să meargă şi să-şi stabilească paşii.

24 Corectează-mă, Doamne, dar după dreptate,
nu după mânia ta, ca să nu mă nimiceşti!

25 Ci revarsă-ţi furia asupra neamurilor care nu te cunosc,
asupra familiilor care nu cheamă numele tău,
pentru că l-au devorat pe Iacob,
l-au devorat, l-au consumat
şi au pustiit locuinţa lor!

11

1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul:

2 Ascultaţi cuvintele acestei alianţe şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului:

3 Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Blestemat să fie omul care nu ascultă cuvintele acestei alianţe,

4 pe care am poruncit-o părinţilor voştri în ziua când i-am făcut să iasă din ţara Egiptului, din cuptorul de fier, spunând: ‹Ascultaţi glasul meu şi faceţi tot ceea ce v-am poruncit şi veţi fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul vostru!›

5 ca să împlinesc jurământul pe care l-am jurat părinţilor voştri, că le voi da o ţară unde curge lapte şi miere în ziua aceasta»!”.

6 Domnul mi-a zis: „Proclamă toate cuvintele acestei alianţe în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, zicând: «Ascultaţi cuvintele acestei alianţe şi împliniţi-le! »,

7 căci am dat mărturie faţă de părinţii voştri din ziua când i-am scos din ţara Egiptului până astăzi; i-am trezit şi am mărturisit: «Ascultaţi glasul meu!».

8 Dar ei nu au ascultat şi nu şi-au plecat urechea şi au umblat fiecare în încăpăţânarea inimii lor rele; de aceea am făcut să vină asupra lor toate cuvintele acestei alianţe pe care am poruncit s-o împlinească, dar ei nu au împlinit-o”.

9 Domnul mi-a zis: „S-a găsit un complot printre oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.

10 S-au întors la nelegiuirile părinţilor lor de odinioară, care au refuzat să asculte cuvintele mele şi au umblat după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au rupt alianţa pe care am încheiat-o cu părinţii lor”.

11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi face să vină asupra lor răul din care nu vor putea să iasă; vor striga spre mine, dar nu-i voi asculta!

12 Atunci, cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor merge să strige către dumnezeii cărora le-au ars tămâie, dar aceştia nu-i vor putea scăpa în timpul nenorocirii lor.

13 Căci după câte sunt cetăţile tale, Iuda,
aşa este numărul dumnezeilor tăi;
şi după numărul străzilor Ierusalimului
aţi fixat altare spre ruşine:
altare ca să ardeţi tămâie lui Baal.

14 Dar tu nu te ruga pentru poporul acesta şiu înălţa strigăt şi rugăciune pentru ei, căci nu este cine să te asculte când ei vor striga către mine din cauza nenorocirii lor!”.

15 Cum de este iubitul meu în casa mea
când mulţi fac planuri rele?
Carnea sacră ei o îndepărtează de la tine:
când faci rău, te poţi atunci bucura?

16 Domnul ţi-a pus numele
„măslin verde, frumos şi cu roade plăcute”.
Dar ca un vuiet mare va aprinde peste el un foc
şi-i va rupe ramurile.

17 Domnul Sabaot, care te-a plantat, a rostit răul împotriva ta din cauza răului casei lui Israel şi al casei lui Iuda pe care şi l-au făcut, provocând mânia mea când au ars tămâie pentru Baal.

18 Domnul mi-a făcut cunoscut şi eu dau mărturie: atunci tu m-ai făcut să văd faptele lor.

19 Dar eu eram ca un miel blând dus la înjunghiere; nu ştiam că ei urzeau planuri împotriva mea: „Să despuiem copacul cât este pe rod , să-l tăiem de pe pământul celor vii şi să nu i se mai amintească numele!”.

20 Doamne Sabaot, tu care judeci cu dreptate,
care cercetezi rărunchii şi inima:
fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor,
pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea!

21 De aceea, aşa spune Domnul împotriva oamenilor din Anatot care au căutat viaţa ta, zicând: „Să nu mai profeţeşti în numele Domnului, ca să nu mori de mâna noastră!”.

22 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Sabaot: „Iată, îi pedepsesc: tinerii vor muri de sabie, fiii lor şi fiicele lor vor muri de foame”.

23 Şi rest nu va mai rămâne din ei, căci voi face să vină răul asupra oamenilor din Anatot în anul pedepsirii lor.

12

1 Doamne, tu eşti prea drept ca să mă judec cu tine.
Totuşi, vreau să vorbesc cu tine despre judecăţi:
de ce calea celor nelegiuiţi are succes
şi sunt liniştiţi cei care trădează?

2 I-ai plantat, ba chiar au prins rădăcină;
cresc şi produc roade.
Tu eşti aproape în gura lor,
Dar departe de rărunchii lor.

3 Tu, Doamne, mă cunoşti,
mă vezi şi cercetezi inima mea faţă de tine.
Pe ei târăşte-i ca pe o oaie la înjunghiere,
pune-i deoparte pentru ziua uciderii!

4 Până când va jeli pământul şi se va usca iarba de pe fiecare câmpie? Din cauza răutăţii celor care locuiesc pe el, au pierit animalele şi păsările, căci [locuitorii] ziceau: „El nu vede sfârşitul nostru”.

5 Dacă tu fugi cu cei care merg pe jos şi oboseşti,
cum vei putea să te iei la întrecere cu caii?
Şi dacă într-o ţară de pace eşti în siguranţă,
ce vei face cu mândria Iordanului?

6 Şi dacă fraţii tăi şi casa tatălui tău, chiar şi ei te trădează, şi dacă ei strigă în urma ta din plin, nu te încrede în ei chiar când îţi vorbesc de bine.

7 Mi-am părăsit casa , mi-am abandonat moştenirea ,
am dat-o pe iubita sufletului meu pe mâna duşmanilor ei.

8 Moştenirea pe care o aveam a devenit ca un leu în pădure:
şi-a ridicat împotriva mea glasul, de aceea o urăsc .

9 Pasăre de pradă pestriţă este moştenirea mea pentru mine,
păsările răpitoare dimprejur sunt împotriva ei.
Veniţi să adunăm toate animalele câmpiei, să vină la hrană!

10 Mulţi păstori mi-au devastat via,
au călcat în picioare partea mea;
au prefăcut partea mea cea plăcută
într-un pustiu dezolant.

11 A fost dată dezolării;
dezolată, ea jeleşte înaintea mea;
toată ţara este dezolată,
pentru că nu este nimeni care să pună la inimă.

12 Pe toate colinele golaşe din pustiu vin prădători,
pentru că sabia Domului devorează
de la un capăt al pământului şi până la celălalt capăt:
nimeni nu are pace.

13 Au semănat grâu şi au secerat mărăcini;
au trudit, dar nu au niciun folos.
Ruşinaţi-vă de recolta voastră,
din cauza mâniei aprinse a Domnului!

14 Aşa vorbeşte Domnul împotriva tuturor vecinilor cei răi care se ating de moştenirea pe care am dat-o: „Pe Israel, iată, îl voi dezrădăcina de pe pământul său şi casa lui Iuda o voi dezrădăcina din mijlocul lor!

15 După ce îi voi dezrădăcina, mă voi întoarce şi mă voi îndura de ei şi-i voi face să se întoarcă fiecare la moştenirea lui şi la pământul lui.

16 Şi când vor învăţa căile poporului meu să jure pe numele meu – viu este Domnul – aşa cum ei l-au învăţat pe poporul meu să jure pe Baal, atunci ei vor fi reclădiţi în mijlocul poporului meu.

17 Dar dacă nu vor asculta, atunci voi dezrădăcina acel neam: îl voi dezrădăcina şi îl voi nimici” – oracolul Domnului.

13

1 Aşa mi-a vorbit Domnul: „Mergi şi cumpără-ţi un brâu de in, pune-l pe coapsele tale, dar să nu-l înmoi în apă!”.

2 Am cumpărat brâul, după cuvântul Domnului, şi l-am pus pe coapsele mele.

3 Apoi cuvântul Domnului a fost către mine a doua oară:

4 „Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi care este pe coapsele tale, ridică-te şi mergi la Eufrat şi ascunde-l acolo, în crăpătura stâncii!”.

5 Am mers şi l-am ascuns la Eufrat, după cum îmi poruncise Domnul.

6 După multe zile, Domnul mi-a zis: „Ridică-te, mergi la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care ţi-am poruncit să-l ascunzi acolo!”.

7 Am mers la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul unde-l ascunsem şi, iată, brâul se stricase, nu mai era bun la nimic.

8 Atunci cuvântul Domnului a fost către mine:

9 Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi distruge mândria lui Iuda şi mândria cea mare a Ierusalimului.

10 Poporul acesta rău, care refuză să asculte cuvintele mele, care umblă în încăpăţânarea inimii lui şi merge după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se prosterne înaintea lor, va fi precum acest brâu care nu mai este bun la nimic.

11 Căci aşa cum se lipeşte brâul de coapsele omului, aşa am alipit de mine toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda – oracolul Domnului – ca să devină pentru mine un popor, un nume, o laudă şi o podoabă, dar nu au ascultat .

12 De aceea, spune-le cuvintele acestea: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‹Orice burduf se umple cu vin›, iar ei îţi vor spune: ‹Oare nu ştim noi că toate burdufurile se umplu cu vin?› ».

13 Atunci spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Iată, îi voi umple de beţie pe toţi locuitorii acestei ţări, pe regii care stau în locul lui David pe tronul său, pe preoţi şi pe profeţi şi pe toţi locuitorii Ierusalimului!

14 Îi voi zdrobi unul de altul , pe părinţi şi pe fii împreună – oracolul Domnului –, nu-i voi cruţa, nu voi avea milă şi nu mă voi ăndura în a-i nimici› »”.

15 Ascultaţi şi plecaţi-vă urechea!
Nu vă mândriţi , pentru că Domnul vorbeşte!

16 Daţi Domnului Dumnezeului vostru glorie
înainte să se facă întuneric,
înainte să vi se lovească picioarele de munţii amurgului !
Voi aşteptaţi lumina , dar el o va preface în umbra morţii,
o va preface în negură.

17 Dar dacă nu veţi asculta,
sufletul meu va plânge în taină pentru atâta mândrie, va lăcrima
şi ochii mei vor vărsa lacrimi,
căci turma Domnului este dusă în captivitate.

18 Spune-le regelui şi reginei :
„Umiliţi-vă şi aşezaţi-vă,
căci a coborât de pe capetele voastre coroana măreţiei voastre!”.

19 Cetăţile din sud sunt închise şi nu este cine să deschidă.
Întregul Iuda este deportat,
este deportat în întregime.

20 Ridicaţi-vă ochii
şi uitaţi-vă la cei care vin din nord:
unde este turma care ţi-a fost dată,
turma măreţiei tale?

21 Ce vei spune când te va pedepsi,
pentru că tu i-ai învăţat să fie căpetenii de încredere peste tine?
Oare nu te vor apuca dureri cumplite
ca pe femeia care naşte?

22 Dacă vei spune în inima ta:
„De ce mi se întâmplă acestea?”.
din cauza mulţimii nelegiuirilor voastre
au fost descoperite poalele voastre,
au fost tratate cu violenţă călcâiele voastre.

23 Oare poate să-şi schimbe un etiopian pielea
sau leopardul, petele?
Şi voi, veţi putea oare face binele
voi, care sunteţi învăţaţi să faceţi răul?

24 Vă voi împrăştia ca pleava dusă de vânt în pustiu.

25 Aceasta este soarta ta,
măsura calculată de mine pentru tine –
oracolul Domnului –
pentru că m-ai uitat şi te-ai încrezut în înşelăciune .

26 Şi eu voi întoarce poala peste faţa ta
Şi ţi se va vedea ruşinea.

27 Faptele tale de adulter, nechezatul tău, pofta desfrânării tale,
am văzut pe coline şi în câmpie ororile tale.
Vai de tine, Ierusalime!
Până când nu te vei purifica?

14

1 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia
cu privire la secetă:

2 Iuda jeleşte, porţile ei sunt slăbite,
s-au înnegrit la pământ, iar strigătul Ierusalimului se înalţă.

3 Nobilii îi trimit pe cei neînsemnaşi la apă;
Ei merg la cisternă, dar nu găsesc apă,
se întorc cu vasele goale,
se ruşinează, se umilesc şi-şi acoperă capul.

4 Pentru că pământul s-a crăpat,
deoarece nu a fost ploaie în ţară,
agricultorii se ruşinează şi-şi acoperă capul .

5 Chiar şi cerboaica naşte pe câmp
şi apoi părăseşte [puiul], pentru că nu este iarbă.

6 Asinii sălbatici stau pe colinele golaşe
şi pufăie aerul ca şacalii,
li se sfârşesc ochii, pentru că nu mai este iarbă.

7 Deşi păcatele noastre dau mărturie împotriva noastră,
Doamne, fă, de dragul numelui tău ,
pentru că sunt multe rătăcirile noastre:
am păcătuit împotriva ta!

8 Tu, speranţa lui Israel, mântuitorul lui în timp de strâmtorare,
de ce să fii ca un străin în ţară,
ca un călător cares e întinde să poposească ?

9 De ce să fii ca un om încremenit,
ca un viteaz care nu poate să salveze?
Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne,
şi numele tău este chematasupra noastră: nu ne lăsa!

10 Aşa spune Domnul acestui popor: „Pentru că le-a plăcut să umble fără rost, nu şi-au odihnit picioarele, Domnului nu i-a plăcut; îşi va aminti de nelegiuirile lor şi va pedepsi păcatul lor”.

11 Domnul mi-a zis: „Nu te mai ruga pentru acest popor ca să-i fie bine!

12 Când vor posti, nu va fi cine să le asculte strigătul, iar când vor aduce ardere de tot sau ofrandă, nu va fi cui să-i placă. Pentru că prin sabie, prin foamete şi prin ciumă îi voi termina”.

13 Dar eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, profeţii le spun: «Nu vă temeţi! Sabie şi foamete nu vor fi la voi, pentru că vă voi da pace adevărată în locul acesta»”.

14 Dar Domnul mi-a zis: „Profeţii profeţesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nu le-am poruncit şi nu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, descântece deşarte şi înşelătoria inimii lor.

15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în numele meu şi pe acre nu eu i-am trimis şi care zic că nu va fi sabie şi foamete în ţara aceasta: «De sabie şi de foame vor fi terminaţi profeţii aceia».

16 Iar poporul căruia aceştia profeţesc va fi aruncat pe străzile Ierusalimului de foame şi de sabie: nu va fi cine să-i îngroape pe ei, pe soţiile lor, pe fiii şi pe fiicele lor. Eu voi revărsa asupra lor răutatea lor.

17 Iar tu spune-le acest cuvânt:
«Să verse lacrimi ochii mei noapte şi zi, fără să se oprescă,
deoarece cu o mare nenorocire a fost zdrobită fecioara,
fiica poporului meu, cu o rană mare a fost lovită !

18 Dacă ies în câmpie, iată, străpunşi de sabie!
Dacă merg în cetate, iată, întinşi de foame!
Căci profetul şi preotul cutreieră ţara şi ei nu ştiu.

19 Oare l-ai respins pe Iuda
şi sufletul tău s-a dezgustat de Sion?
De ce ne-ai lovit şi nu este pentru noi vindecare?
Am aşteptat pace, şi nu este niciun bine;
un timp de vindecare, şi, iată, teroare!

20 Recunoaştem, Doamne, nelegiuirea noastră
şi păcatul părinţilor noştri,
căci am păcătuit împotriva ta.

21 Nu [ne] dispreţui de dragul numelui tău,
nu nesocoti tronul gloriei tale!
Adu-ţi aminte, nu rupe alianţa ta cu noi!

22 Sunt oare mulţi între deşertăciunile neamurilor
care să dea ploaie sau să facă cerurile să plouă?
Oare nu eşti tu, Doamne, Dumnezeul nostru?
Noi sperăm în tine, căci tu eşti cel care face toate acestea»”.

15

1 Domnul mi-a zis: „Chiar dacă ar sta Moise şi Samuel înaintea mea, sufletul meu tot n-ar fi pentru acest popor. Trimite-l din faţa mea şi să iasă!

2 Dar dacă îţi voi spune: «Unde să ieşim?», să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul:
‹Cine-i pentru moarte, la moarte,
cine-i pentru sabie, la sabie,
cine-i pentru foamete, la foamete,
şi cine-i pentru captivitate, în captivitate›!»”.

3 Îi voi pedepsi în patru feluri – oracolul Domnului –: cu sabie ca să-i ucidă, cu câini ca să-i târîie, cu păsări ale cerului şi cu animale ale pământului ca să-i devoreze şi să-i nimicească.

4 Îi voi face să fie obiect de dispreţ pentru toate regatele pământului din cauza lui Manase , fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pentru ceea ce a făcut în Ierusalim.

5 Cine va avea milă de tine, Ierusalime,
şi cine va plânge pentru tine?
Cine se va întoarce să te întrebe de pace?

6 Tu m-ai părăsit – oracolul Domnului – ai dat înapoi;
de aceea mi-am întins mîna împotriva ta ca să te nimicesc:
m-am săturat să-mi fie milă de tine.

7 Îi voi vântura cu lopata la porţile ţării;
îi voi lipsi de copii şi voi face să piară poporul meu:
ei nu s-au întors de la căile lor.

8 S-au înmulţit văduvele lor mai mult decât nisipul mării;
voi face să vină asupra lor, împotriva mamei tinerilor,
un devastator în plină zi ;
voi face să cadă pe neaşteptate agitaţie şi teroare.

9 Cea care a născut de şapte ori se va veşteji,
îşi va da sufletul, va apune soarele ei când încă este zi,
este făcută de ruşine şi de ocară,
rămăşiţa lor o voi da sabiei înaintea duşmanilor lor –
oracolul Domnului.

10 Vai de mine, mamă,
căci m-ai născut certăreţ şi arţăgos pentru toată ţara.
Nu am dat cu împrumut şi nici nu m-au împrumutat,
şi totuşi mă blestemă toţi .

11 Domnul zice: „Eu te voi elibera ca să-ţi fie bine
şi voi face pe duşmanul tău să nu se atingă de tine
în timpul nenorocirii şi în cel al strâmtorării.

12 Se rupe oare fierul? Fierul din nord şi bronzul?

13 Bunurile tale şi vistieriile tale le voi da ca pradă fără răsplătire
pentru toate păcatele tale, în toate hotarele tale.

14 Le voi face să treacă cu duşmanii tăi
într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci focul mâniei mele este aprins şi arde împotriva voastră”.

15 Tu, Doamne, ştii.
Adu-ţi aminte de mine, vizitează-mă
şi răzbună-mă pe cei care mă urmăresc!
Pentru răbdarea ta, ia de la mine mânia ta:
tu ştii că eu suport ocară pentru tine.

16 Cuvintele tale au fost găsite , iar eu le-am devorat.
Cuvintele tale au fost spre bucuria mea
şi spre veselia inimii mele,
pentru că numele tău este chemat asupra mea,
Doamne Dumnezeule Sabaot.

17 Nu am stat în adunarea celor care batjocorăsc şi nu m-am veselit.
Înaintea mâinii tale am stat singur,
pentru că m-ai umplut de indignare.

18 De ce să fie chinul meu fără sfârşit
şi rana mea de nevindecat: refuză să se vindece.
Eşti tu pentru mine ca un izvor fals,
unde apa nu durează

19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
dacă te vei întoarce, te voi lăsa să te întorci
şi vei sta înaintea mea ;
dacă vei scoate ceea ce este valoros
din cea ce e fără valoare, vei fi ca gura mea .
Atunci ei se vor întoarce la tine,
dar tu să nu te întorci la ei .

20 Te voi pune pentru poporul acesta ca un zid întărit de bronz,
ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor putea [să te doboare],
pentru că eu sunt cu tine ca să te mântuiesc şi să te eliberez –
oracolul Domnului.

21 Te voi elibera din mâna celor răi,
te voi salva din braţele celor violenţi.

16

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Să nu-ţi iei soţie şi să nu ai fii şi fiice în locul acesta!

3 Căci aşa vorbeşte Domnul cu privire la fiii şi fiicele care se nasc în locul acesta, cu privire la mamele lor care i-au născut şi cu privire la taţii lor care le-au dat naştere în ţara aceasta:

4 Vor muri de boli chinuitoare, nu vor fi plînşi şi nu vor fi îngropaţi; vor deveni gunoi pe suprafaţa pământului; vor sfârşi de sabie şi de foame, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului şi pentru animalele pămîntului .

5 Căci aşa vorbeşte Domnul: «Să nu intri în casa de doliu, nici să nu mergi să jeleşti şi să-i plângi, pentru că eu mi-am retras pacea de la acest popor – oracolul Domnului – bunătatea şi îndurarea.

6 Vor muri şi cei mari, şi cei mici în ţara aceasta; nu vor fi îngropaţi şi nu vor fi plânşi, nu se vor face tăieturi şi nu se va tăia părul pentru ei.

7 Nu se va frânge pâine din cauza doliului ca să-i mângâie pentru moarte, nici nu vor bea cu ei cupe ale mângâierii pentru tatăl lor şi pentru mama lor.

8 În casa de ospăţ nu intra ca să stai cu ei să mănânci şi să bei».

9 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi face să înceteze din locul acesta, înaintea ochilor voştri şi în zilele voastre , glasul de bucurie şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei!».

10 Când vei spune acesui popor toate cuvintele acestea şi ei îţi vor spune: «Pentru ce a spus Domnul împotriva noastră tot răul acesta mare şi care este nelegiuireanoastră, care este păcatul nostru cu care am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru».

11 să le spui: «Pentru că părinţii voştri m-au părăsit – oracolul Domnului – şi au umblat după alţi dumnezei, le-au slujit şi s-au prosternat înaintea lor, dar pe mine m-au părăsit şi legea mea nu au păzit-o.

12 Dar voi aţi făcut mai rău decât părinţii voştri şi, iată, fiecare umblă după încăpăţânarea inimii lui rele, neascultând de mine.

13 Vă voi arunca din ţara aceasta într-o ţară pe care nu aţi cunoscut-o nici voi şi nici părinţii voştri; acolo veţi sluji alţi dumnezei zi şi nopate, pentru că eu nu voi mai arăta milă faţă de voi»”.

14 De aceea, iată, vin zile – oracolul Domnului – cînd nu se va mai zice „Viu este Domnul, care i-a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului”,

15 ci se va spune „Viu este Domnul, care i-a scos pe fiii lui Israel din ţara de la nord şi din toate ţările în care-i împrăştiase”. Apoi, îi voi face să se întoarcă la pământul lor pe care îl dădusem părinţilor lor.

16 Iată, voi trimite mulţi pescari – oracolul Domnului – şi-i voi pescui; după aceea, voi trimite mulţi vânători şi-i vor vâna de pe toţi munţii şi de pe toate colinele şi din toate crăpăturile stâncilor .

17 Căci ochii mei sunt deasupra tuturor căilor lor: nu sunt ascunse dinaintea mea şi nelegiuirea lor nu este tăinuită dinaintea ochilor mei.

18 Voi răsplăti de două ori nelegiuirea lor de mai înainte şi păcatul lor de mai înainte şi păcatul lor, pentru că au profanat ţara mea şi au umplut moştenirea mea cu cadavrele idolilor lor şi cu cele ale lucrurilor lor abominabile .

19 Doamne, tăria, fortăreaţa mea
şi refugiul meu în ziua strâmtorării!
La tine vor veni neamurile de la marginile pământului
şi vor spune:
„Cu adevărat, părinţii noştri au moştenit minciună,
Deşertăciune şi nu este în ele nimic folositor”.

20 Oare îşi poate face omul dumnezei?
Ei nu sunt dumnezei.

21 Iată, eu îi voi face să cunoască de data aceasta,
să cunoască mâna mea şi puterea mea,
iar ei vor recunoaşte că numele meu este Domnul.

17

1 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant este gravat pe tabla inimii lor
şi pe coarnele altarelor lor,

2 în timp ce fiii lor îşi amintesc de altarele lor
şi de Aşerele lor de lângă copacul verde
şi de pe înălţimea colinelor,

3 pe munţi şi în câmpie,
Bunurile tale şi toate vistieriile tale le voi da jafului,
din cauza înălţimilor şi a păcatului din toate hotarele tale.

4 Tu vei pierde, din cauza ta, moştenirea ta
pe care ţi-am dat-o şi te voi face să le slujeşti duşmanilor tăi
într-o ţară pe care nu o cunoşti,
pentru că ai aprins focul mâniei mele,
care va arde fără încetare.

5 Aşa vorbeşte Domnul:
„Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om
şi-şi pune tăria într-un muritor
şi inima lui se îndepărtează de Domnul.

6 El este ca un ienupăr în Arabah,
nu vede când vine binele.
Stă într-un loc uscat din pustiu,
în pământ sărac şi de nelocuit.

7 Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul
şi Domnul este cauza încrederii sale.

8 El este ca pomul plantat lângă apă,
care-şi întinde rădăcinile pe mal;
nu se teme când vine arşiţa,
frunzele lui sunt verzi,
în anul secetos nu se îngrijorează
şi nu încetează să facă fructe.

9 Mai înşelătoare decât toate este inima şi de nevindecat:
cine poate s-o cunoască?

10 Eu, Domnul, cercetez inima şi observ rărunchii,
ca să dau fiecăruia după căile sale,
după rodul faptelor sale.

11 Precum potârnichea cloceşte ceea ce nu a depus,
aşa este cel carea adună bogăţii pe nedrept.
La jumătatea zilelor sale le lasă
şi în cele din urmă devine nebun”.

12 Tron de glorie înălţat de la început
este locul sanctuarului nostru.

13 Speranţa lui Israel este Domnul.
Toţi cei care te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine.
Cei care se îndepărtează de mine vor fi scrişi pe pământ ,
pentru că au părăsit locul apelor vii, pe Domnul.

14 Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat;
mântuieşte-mă şi voi fi mântuit,
căci tu eşti lauda mea!

15 Iată, ei zic:
„Unde este cuvântul Domnului? Să vină!”.

16 Eu nu m-am grăbit să fiu păstor după tine,
nici nu am dorit ziua fatală.
Tu cunoşti ceea ce a ieşit de pe buzele mele,
este clar în faţa ta.

17 Nu fi pentru mine motiv de spaimă,
tu eşti refugiul meu în ziua cea rea!

18 Cei care mă urmăresc să fie făcuţi de ruşine,
dar eu să nu fiu făcut de ruşine;
să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt!
Să vină asupra lor ziua cea rea
şi să-i zdrobeşti de două ori!

19 Aşa mi-a vorbit Domnul: „Mergi şi stai la poarta fiilor poporului prin care intră şi ies regii lui Iuda şi la toate porţile Ierusalimului!

20 Spune-le: «Ascultaţi cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, întregul Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului care intraţi prin aceste porţi!

21 Aşa vorbeşte Domnul: ‹Aveţi grijă de sufletele voastre şi nu purtaţi vreo greutate în ziua de sabat şi s-o aduceţi prin porţile Ierusalimului!

22 Nu scoateţi nicio greutate din casele voastre în ziua de sabat şi nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua de sabat după cum le-am poruncit părinţilor voştri!› »”.

23 Dar ei nu au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au înţepenit grumazul ca să nu asculte şi să nu primească mustrarea.

24 Iar dacă mă veţi asculta – oracolul Domnului – şi nu veţi aduce nicio greutate prin porţile acestei cetăţi în ziua de sabat fără ca să faceţi vreo lucrare,

25 atunci vor intra prin porţile acestei cetăţi regi şi căpetenii care vor sta pe tronul lui David, în care şi călare pe cai [vor veni] ei şi căpeteniile lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului: cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna.

26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din ţinutul lui Beniamin, din Şefelah, de la munte şi din Negheb aducând ardere de tot şi jertfă, ofrandă şi tămâie, dând laudă în casa Domnului.

27 Dar dacă nu mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua de sabat şi să nu purtaţi vreo greutate intrând prin porţile Ierusalimului în zi de sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile lui şi v adevora palatele Ierusalimului şi nu se va stinge.

18

1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul:

2 „Ridică-te şi coboară la casa olarului şi acolo te voi face să auzi cuvântul meu!”.

3 Am coborât la casa olarului şi, iată, el făcea o lucrare la roată .

4 Vasul pe care el îl făcea s-a stricat ca lutul în mâna olarului. Dar el a făcut un alt vas aşa cum era plăcut în ochii olarului să facă.

5 Atunci, cuvântul Domnului a fost către mine:

6 Oare nu pot eu să fac cu voi, casă a lui Israel, aşa cum face acest loar? Iată, ca lutul în mâna olarului sunteţi voi în mâna mea, casă a lui Israel?

7 De îndată ce eu vorbesc despre un neam, despre un regat că va fi smuls, doborât şi distrus,

8 dacă neamul acesta se întoarce de la răutatea sa împotriva căreia am vorbit, atunci eu voi regreta răul pe care mă gândisem să i-l fac.

9 Dar, îndată ce vorbesc despre un neam, despre un regat că va fi construit şi plantat,

10 dacă face ceea ce este rău în ochii mei, neascultând de cuvântul meu, atunci voi regreta binele pe care am zis că i-l voi face .

11 Acum, spune-le oamenilor din Iuda şi locuitorilor din Ierusalim: „Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, eu pregătesc împotriva voastră o nenorocire şi fac împotriva voastră un plan: fiecare să se întoarcă de la calea lui cea rea şi faceţi să fie bune căile şi faptele voastre»!”.

12 Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi vrem să umblăm după gândurile noastre şi fiecare să facă după încăpăţânarea inimii lui rele”.

13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
„Întrebaţi printre neamuri cine a auzit astfel de lucruri?
Fecioara lui Israel a făcut o faptă foarte gravă.

14 Părăseşte oare zăpada Libanului stânca înaltă ?
Sau seacă apele reci care curg de departe?

15 Totuşi, poporul meu m-a uitat,
au ars tămâie deşertăciunii,
i-au făcut să cadă pe căile lor,
pe cărările de altădată ,
mergând pe cărările unui drum neumblat.

16 Astfel au făcut din ţara lor un pustiu
unde se fluieră fără încetare:
oricine trece rămâne uimit şi clatină din cap .

17 Ca vântul de la răsărit îi voi împrăştia în faţa duşmanului;
le voi arăta spatele, şi nu faţa în ziua dezastrului”.

18 Dar ei au zis: „Veniţi să facem planuri împotriva lui Ieremia! Căci legea nu va pieri din lipsă de preoţi, nici sfatul, din lipsă de înţelepţi şi nici cuvântul, din lipsă de profeţi . Haideţi să-l lovim cu limba şi să nu ţinem cont de niciunul dintre cuvintele sale!”.

19 Ţine cont de mine, Doamne,
şi ascultă glasul cauzei mele!

20 Oare se răsplăteşte binele cu rău?
Ei au săpat o groapă Pentru sufletul meu.
Adu-ţi aminte că am stat înaintea ta
ca să vorbesc bine în favoarea lor
şi să fac să se întoarcă mânia ta de la ei!

21 De aceea, dă-i pe fiii lor foametei,
iar pe ei fă-i să fie ucişi de sabie!
Soţiilor lor fă-le să fie sterile şi văduve,
bărbaţii să fie răpuşi de moarte
şi tinerii lor să fie loviţi de sabie în război!

22 Un strigăt să se audă din casele lor
când vei face să vină asupra lor pe neaşteptate o trupă!
Pentru că ei au săpat o groapă ca să mă prindă
şi au întins o capcană pentru paşii mei.

23 Dar tu, Doamne, cunoşti toate planurile lor împotriva mea
ca să mă omoare.
Nu ierta nelegiuirea lor
şi nu şterge păcatul lor dinaintea feţei tale!
Să cadă înaintea feţei tale,
în timpul mâniei tale, acţionează împotriva lor!

19

1 Aşa a vorbit Domnul: „Mergi şi cumpără un vas de la cel care modelează lutul! [Ia cu tine] dintre bătrânii poporului şi dintre bătrânii preoţilor!

2 Apoi ieşi spre valea Ben-Hinom, care este la ieşirea prin Poarta Olarilor, şi proclamă acolo cuvintele pe care ţi le voi spune!

3 Spune: «Ascultaţi cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Aşa zice domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: ‹Iată, voi face să vină asupra acestui loc o nenorocire despre care oricui va auzi de ea îi vor ţiui urechile,

4 pentru că m-au părăsit şi au înstrăinat locul acesta, arzând tămâie în el pentru alţi dumnezei pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi nici regii lui Iuda şi au umplut locul acesta de sângele celor nevinovaţi!

5 Au construit înălţimi pentru Baal, ca să-i ardă pe fiii lor în foc ca ardere de tot pentru Baal, ceea ce eu nu am poruncit, nu am spus şi nici nu s-a urcat la inima mea.

6 De aceea, iată, vin zile – oracolul Domnului – când locul acesta nu se va mai numi Tofet sau Valea Ben-Hinom, ci Valea Măcelului.

7 Voi zădărnici planul lui Iuda şi al Ierusalimului cu privire la locul acesta: îi voi face să cadă de sabie înaintea duşmanilor lor şi prin mâna celor care le caută viaţa. Voi da cadavrele lor ca hrană păsărilor cerului şi animalelor pământului.

8 Voi da această cetate jafului şi fluieratului; oricine va trece prin ea se va uimi şi va fluiera pentru toate loviturile ei.

9 Îi voi face să mănânce carnea fiilor lor şi carnea fiicelor lor; fiecare va consuma carnea prietenului său în timpul asediului şi al tulburării la care îi vor constrânge duşmanii lor şi cei care le acută viaţa› ».

10 Apoi să spargi vasul în văzul oamenilor care au mers cu tine.

11 Şi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Sabaot: ‹Cum zdrobeşte cineva vasul olarului şi nu se mai poate reface, aşa voi zdrobi eu poporul acesta şi cetatea aceasta› ». Şi vor îngropa în Tofet până când nu va mai fi loc de îngropare.

12 Aşa voi face acestui loc – oracolul Domnului – şi locuitorilor lui: voi face această cetate ca Tofet.

13 Casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi întinate ca locul [numit] Tofet, ca şi casele pe terasele cărora au ars tămâie pentru toată oştirea cerului şi au vărsat libaţii altor dumnezei”.

14 Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să profeţească, şi a stat în curtea casei Domnului şi a spus întregului popor:

15 „Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «Iată, eu fac să vină asupra acestei cetăţi şi asupra tuturor cetăţilor ei tot răul pe care l-am rostit împotriva ei, pentru că şi-au înţepenit grumazul ca să nu asculte cuvintele mele»!”.

20

1 Paşhur, fiul lui Imer, preot şi supraveghetor de seamă în casa Domnului, l-a auzit pe Ieremia profeţind aceste cuvinte.

2 Şi Paşhur l-a lovit pe profetul Ieremia şi l-a pus în butuci la poarta superioară a lui Beniamin , la casa Domnului.

3 Ziua următoare, Paşhur l-a scos pe Ieremia din butuci, iar Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai cheamă cu numele de Paşhur, ci Magog-Misabib .

4 Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, eu vă voi face de groază pe tine şi pe cei care te iubesc; ei vor cădea de sabia duşmanilor lor şi ochii tăi vor vedea! Iar pe întregul Iuda îl voi da în mâna regelui Babilonului şi el îi va duce captivi în Babilon şi vor fi loviţi de sabie.

5 Voi da toate bogăţiile acestei cetăţi, toate bunurile ei, tot ce are de preţ şi toate vistieriile regilor lui Iuda în mâna duşmanilor lor; ei le vor prăda, le vor lua şi le vor duce în Babilon.

6 Iar tu, Paşhur, şi toţi cei care locuiesc în casa ta veţi merge în captivitate. Tu vei merge în Babilon şi acolo vei muri; acolo veţi fi îngropaţi tu şi toţi cei care te iubesc, cărora le-ai profeţit cu înşelătorie»”.

7 M-ai sedus , Doamne, şi eu m-am lăsat sedus,
M-ai prins cu putere şi ai fost mai puternic .
Dar am devenit de batjocură toată ziua, toţi râd de mine.

8 Căci când vorbesc, trebuie să strig: „Violenţă, devastare!”.
Astfel, cuvântul Domnului a devenit pentru mine
spre ocară şi batjocură în fiecare zi.

9 Am spus: „Nu-mi voi mai aminti de el
şi nu voi mai vorbi în numele lui”.
Dar în inima mea era ca un foc aprins,
închis în oasele mele :
am obosit purtându-l şi nu mai pot.

10 Căci am auzit calomniile multora,
groază de jur împrejur:
„Învinuiţi-l şi-l vom învinui!”.
Toţi prietenii mei pândesc dacă mă clatin,
poate va fi sedus şi vom putea [să-l biruim]
şi ne vom lua răzbunarea faţă de el.

11 Domnul este cu mine ca un luptător puternic,
de aceea, cei care mă urmăresc se vor poticni
şi nu vor reuşi [să mă biruie];
se vor ruşina foarte mult pentru că nu vor avea succes,
iar înjosirea lor nu va fi uitată niciodată.

12 Doamne Sabaot, tu care îl încerci pe cel drept,
care observi rărunchii şi inima,
fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor,
pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea!

13 Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul!
Căci el eliberează sufletul celui nevoiaş
din mâna răufăcătorilor.

14 Blestemată să fie ziua în care m-am născut!
Ziua în care m-anăscut mama mea să nu fie binecuvântată!

15 Blestemat omul care a adus vestea bună tatălui meu:
„Ţi s-a născut un fiu de parte bărbătească”,
aducându-i bucurie!

16 Să fie omul acela precum cetăţile
pe care le-a distrus Domnul şi nu a regretat!
Să audă ţipăt dimineaţa şi strigăt de luptă la vremea amiezii!

17 De ce nu am fost omorît în pântece
ca să-mi fi fost mama mormânt
şi pântecele ei, o sarcină pentru totdeauna?

18 Pentru ce am ieşit din pântece?
Ca să văd trudă şi chin
şi să mi se termine zilele în ruşine?

21

1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul atunci când regele Sedecia i-a trimis la el pe Paşhur , fiul lui Malchia, şi pe Sofonia , fiul lui Maaseia, preotul, să-i zică:

2 „Consultă-l pe Domnul pentru noi, căci Nabucodonosor, regele din Babilon, vrea să facă război împotriva noastră: poate că Domnul va face pentru noi după taote faptele lui minunate, ca să-l facă să plece de la noi!”.

3 Iar Ieremia le-a spus: „Aşa să-i spuneţi lui Sedecia:

4 «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‹Iată, voi întoarce armele de război care sunt în mâinile voastre şi cu care luptaţi împotriva regelui din Babilon şi împotriva caldeilor care vă strâmtorează şi le voi aduna în mijlocul acestei cetăţi.

5 Eu însumi voi lupta împotriva voastră cu mână întinsă şi cu braţ puternic , cu mânie, cu furie şi cu mare indignare.

6 Îi voi lovi pe locuitorii acestei cetăţi, pe oameni şi pe animale şi vor muri de o ciumă cumplită.

7 După aceea – oracolul Domnului – îi voi da pe Sedecia, regele lui Iuda, pe slujitorii lui, poporul şi pe cei care vor rămâne în cetatea aceasta de la ciumă, de la sabie şi de la foamete , [îi voi da] în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, în mâna duşmanilor lor şi în mâna celor care le caută viaţa. El îi va lovi cu ascuţişul sabiei; nu-i va cruţa, nu-i va fi milă şi nu va avea îndurare faţă de ei› ».

8 Iar acestui popor spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Iată, pun înaintea voastră calea vieţii şi calea morţii .

9 Cel care va rămâne în cetatea aceasta va muri de sabie sau de foamete sau de ciumă; cel care va ieşi va cădea înaintea caldeilor care vă asediază şi va trăi, dar sufletul lui va deveni pradă.

10 Căci mi-am pus faţa împotriva acestei cetăţi spre rău, nu spre bine – oracolul Domnului – şi ea va fi dată în mâna regelui din Babilon şi o va arde în foc› ».

11 Iar casei regelui lui Iuda [spune-i]:

12 «Casă a lui David, aşa vorbeşte Domnul:
‹Faceţi judecată corectă dimineaţa
şi eliberaţi-l pe cel nedreptăţit din mâna celui care oprimă
ca să nu se aprindă ca un foc mânia mea,
care va arde şi nu fi cine să stingă răutatea faptelor voastre!

13 Iată, sunt împotriva ta,
tu care locuieşti în vale, pe stâncă, pe platou şi care spui:
‘Cine va coborî împotriva noastră
şi cine va veni asupra locuinţelor noastre?’.

14 Vă voi pedepsi după roadele faptelor voastre –
oracolul Domnului –
şi voi aprinde un foc în pădurea sa
care va devora toate împrejurimile sale› »”.

22

1 Aşa vorbeşte Domnul: „Coboară la casa regelui lui Iuda şi spune acolo acest cuvânt :

2 «Ascultă, rege al lui Iuda, care şezi pe tronul lui David, tu şi slujitorii tăi şi poporul tău care intraţi pe porţile acestea!

3 Aşa vorbeşte Domnul: ‹Faceţi judecată şi dreptate; şi eliberaţi-l pe cel nedreptăţit din mâna celui care oprimă! Nu-i trataţi cu violenţă pe străin, pe orfan şi pe văduvă şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta!

4 Căci dacă faceţi după cuvântul acesta, vor intra pe porţile acestei case regi care vor sta pe tronul lui David în care şi călare pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor.

5 Dar dacă nu veţi face după aceste cuvinte, mă jur pe mine însumi – oracolul Domnului – casa aceasta va deveni un pustiu›.

6 Căci aşa vorbeşte Domnul împotriva casei regelui lui Iuda:
‹Tu eşti pentru mine, Galaad, ca vârful Libanului ,
dar te voi face pustiu şi cetăţi nelocuite.

7 Voi pune deoparte devastatori împotriva ta,
fiecare cu armele lui;
vor tăia dintre cedrii tăi aleşi şi vor arunca în foc.

8 Vor trece multe neamuri pe lângă această cetate şi va spune fiecare către aproapele său: ‘De ce a făcut Domnul astfel acestei cetăţi mari?’.

9 Şi vor spune: ‘Pentru că au părăsit alianţa Domnului Dumnezeului lor, s-au prostrat înaintea altor dumnezei şi i-au slujit’› ».

10 Nu-l plângeţi pe cel mort şi nu-l compătimiţi!
Ci plângeţi, plângeţi-l pe cel care se duce,
pentru că nu se va mai întoarce
şi nu va mai vedea ţara sa natală!

11 Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit în locul lui Iosia, tatăl său, care a ieşit din locul acesta: «Nu se va mai întoarce aici».

12 Căci în locul în care l-au deportat, acolo va muri şi ţara aceasta nu o va mai vedea .

13 Vai de cel care-şi construieşte casa, dar nu pe dreptate,
şi camerele sale fără judecată;
care îl pune pe aproapele să lucreze fără plată
şi nu-i dă [răsplată]pentru muncă,

14 de cel care zice:
«Îmi voi construi o casă spaţioasă, cu camere largi;
voi face pentru ea ferestre,
o voi căptuşi cu cedru şi o voi vopsi cu roşu»!

15 Oare tu domneşti pentru că te întreci cu cedrul?
Tatăl tău oare nu a mâncat şi a băut,
a făcut judecată şi dreptate?
Atunci îi era bine.

16 Apăra cauza celui sărac, a celui nevoiaş
şi atunci era bine.
Nu înseamnă aceasta a mă cunoaşte pe mine?
Oracolul Domnului.

17 Căci ochii tăi şi inima ta
nu sunt decât după profit,
după sânge nevinovat pe care să-l verşi,
după oprimare şi după exploatare, ca să le faci.

18 De aceea, aşa vorbeşte Domnul către Ioiachim,
fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
«Nu-l vor compătimi: ‹Vai, fratele meu! Vai, sora mea!›
Nu-l vor compătimi: ‹Vai, stăpâne! Vai, maiestate!› » .

19 Va fi îngropat cu îngropare de măgar ,
va fi târât şi aruncat
departe de porţile Ierusalimului.

20 Urcă în Liban şi strigă ,
ridică-ţi glasul în Basan
şi strigă din Abarim,
pentru că vor fi zdrobiţi toţi cei care te iubeau !

21 Ţi-am vorbit în timp ce erai liniştit,
dar tu ai zis: «Nu vreau să ascult»;
aceasta a fost calea ta din tinereţea ta:
nu ai ascultat de glasul meu.

22 Toţi păstorii tăi vor paşte vânt
şi cei care te iubesc vor fi duşi în captivitate;
atunci vei fi făcut de ruşine şi umilit pentru toată răutatea ta.

23 Tu care locuieşti în Liban şi îţi faci cuib între cedri,
cumvei suspina când te vor apuca dureri cumplite
ca pe femeia care naşte?

24 Viu sunt eu – oracolul Domnului –, căci chiar de Conia , fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi ca un sigiliu pe mâna mea dreaptă, şi de acolo l-aş îndepărta.

25 Te voi da în mâna celor care caută sufletul tău şi în mâna acelora de ale căror faţă te temi, în mâna lui Nabucodonosor, regele din Babilon, şi în mâna caldeilor.

26 Vă voi arunca pe tine şi pe mama ta , care te-a născut, într-o ţară în care nu v-aţi născut şi veţi muri acolo,

27 într-o ţară în care vor dori să se întoarcă, dar nu se vor întoarce acolo.

28 Este oare acest om, Conia, un vas de dispreţuit, sfărâmat, un obiect care nu place? De ce sunt aruncaţi el şi descendenţa lui, sunt aruncaţi într-o ţară pe care nu o cunosc?

29 Ţară, ţară, ţară, ascultaţi glasul Domnului!

30 Aşa vorbeşte Domnul:
„Scrieţi-l pe omul acesta ca lipsit de copii,
ca un om care nu va avea succes în zilele lui,
pentru că din descendenţa lui
nu va reuşi nimeni să stea pe tronul lui David
sau să domnească în Iuda”.

23

1 Vai de păstorii care fac să piară şi să se împrăştie turma păşunii mele – oracolul Domnului!

2 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care păstoresc poporul meu: „Voi împrăştiaţi turma mea, o alungaţi şi nu vă îngrijiţi de ea. Iată, eu vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre – oracolul Domnului –!

3 Eu însumi voi aduna restul turmei mele din toate ţările unde le-am alungat, le voi face să se întoarcă la staulul lor, vor fi rodnice şi se vor înmulţi.

4 Voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta şi nu se vor rătăci” – oracolul Domnului .

5 Iată, vin zile – oracolul Domnului –
când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă
care va domni ca rege şi va avea succes;
va face judecată şi dreptate în ţară!

6 În zilele lui, Iuda va fi mântuit
şi Israelul va locui în siguranţă .
Acesta este numele cu care va fi chemat:
„Domnul este dreptatea noastră” .

7 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când nu vor mai spune: „Viu este Domnul, care i-a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului”,

8 ci „Viu este Domnul, care a scos şi a adus descendenţa casei lui Israel din ţara de nord şi din toate ţările unde-i alungase” şi ei se vor întoarce la pământul lor.

9 Despre profeţi:
„Inima mea este zdrobită în mine
şi-mi tremură toate oasele;
am devenit ca un om beat
şi ca un bărbat doborît de vin ,
din cauza Domnului şi din cauza cuvintelor sale sfinte.

10 Căci ţara este plină de adulteri ;
ţara plânge din cauza blestemului,
păşunile din pustiu s-au uscat.
Fuga lor este spre râu şi puterea lor nu este dreaptă.

11 Şi profetul, şi preotul sunt rătăciţi;
chiar şi în casa mea am găsit răutatea lor –
oracolul Domnului.

12 De aceea, calea lor va fi ca locurile alunecoase în întuneric:
vor fi împinşi şi vor cădea în el;
voi face să vină asupra lor răul
în anul pedepsirii lor –
oracolul Domnului.

13 În profeţii din Samaria am văzut ceva dezgustător:
profeţesc pentru Baal şi îl duc în eroare pe poporul meu, Israel.

14 În profeţii din Ierusalim am văzut ceva oribil:
comit adulter, umblă în minciună
şi întăresc mâinile răufăcătorilor,
pentru ca nimeni să nu se întoarcă de la răutatea sa:
toţi sunt pentru mine ca Sodoma,
iar locuitorii lui, ca Gomora”.

15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Iată, eu îi voi face să mănânce pelin
şi să bea apă otrăvită,
pentru că de la profeţii din Ierusalim
a ieşit necuviinţa în toată ţara !”.

16 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Nu ascultaţi cuvintele profeţilor care vă profeţesc
pentru că ei vă fac să rătăciţi!
Vorbesc conform cu viziunile inimii lor,
nu conform cu gura Domnului.

17 Ei spun celor care mă dispreţuiesc:
«Domnul a zis: ‹Veţi avea pace› »
şi, tuturor celor care umblă în împietrirea inimii:
«Nu va veni răul asupra voastră»”.

18 Căci cine a stat în sfatul Domnului
şi a văzut şi a auzit cuvântul lui?
Cine a fost atent la cuvintele sale şi le-a auzit?

19 Iată, furtuna Domnului şi furia năvălesc,
o furtună ameţitoare năvăleşte asupra capetelor celor răi .

20 Mânia Domnului nu se va întoarce
până nu va face şi nu va împlini planul inimii sale.
În zilele de pe urmă, o veţi înţelege.

21 Eu nu am trimis profeţi, dar ei aleargă;
nu le-am vorbit, dar ei profeţesc,

22 Dacă ar fi stat în sfatul meu
şi l-ar fi făcut pe poporul meu să asculte cuvintele mele,
atunci l-ar fi făcut să se întoarcă de la calea lor cea rea
şi de la răutatea faptelor lor.

23 Căci eu sunt un Dumnezeu apropiat –
oracolul Domnului –,
nu sunt un Dumnezeu îndepărtat .

24 Se poate ascunde oare cineva în vreo ascunzătoare
şi eu să nu-l văd? –
oracolul Domnului.
Oare nu umplu eu cerurile şi pământul? –
Oracolul Domnului.

25 Am auzit ceea ce spun profeţii
care profeţesc minciuni în numele meu, zicând:
„Am avut un vis! Am avut un vis! ”.

26 Până când va fi la inima profeţilor să profeţească minciună
şi să profeţească înşelătorie?

27 Cred ei oare că îl pot face pe poporul meu
să uite numele meu prin visele lor
pe care le povestesc unul altuia
aşa cum au uitat părinţii lor numele meu pentru Baal?

28 Profetul care a avut un vis să povestească visul
şicel care a avut un cuvânt [de la mine]
să spună cuvântul meu adevărat!
Ce au de-a face paiele cu grâul? –
Oracolul Domnului.

29 Oare nu aşa este cuvântul meu, ca un foc –
oracolul Domnului –
sau ca un ciocan care sfărâmă stânca?

30 De aceea, iată, eu sunt împotriva profeţilor –
oracolul Domnului –
care fură cuvintele mele unul de la altul!

31 Iată, eu sunt împotriva profeţilor
care trăncănesc şi spun: „Oracol”!

32 Iată, eu sunt împotriva celor care profeţesc visuri înşelătoare –
oracolul Domnului –,
le povestesc şi fac poporul meu să rătăcească
cu minciunile şi lăudăroşenia lor,
deşi eu nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit
şi nu sunt de ajutor acestui popor –
oracolul Domnului.

33 Când te va întreba poporul acesta
sau profetul sau preotul:
„Care este profeţia Domnului?”,
tu să le spui: „Care profeţie?”;
eu vă voi părăsi –
oracolul Domnului.

34 Profetul sau preotul sau poporul
care va zice: „Profeţia Domnului”,
îi voi pedepsi pe omul acela şi pe casa lui.

35 Aşa să spuneţi fiecare către aproapele lui
şi fiecare către fratele lui:
„Ce a răspuns Domnul?
Ce a spus Domnul?”.

36 Profeţia Domnului să nu o mai amintiţi,
căci profeţie va fi pentru fiecare cuvântul său,
căci voi aţi transformat cuvintele Dumnezeului celui viu,
ale Domnului Sabaot, Dumnezeul nostru.

37 Aşa să-i spui profetului:
„Ce a răspuns Domnul?
Ce a spus Domnul?”.

38 Şi dacă spuneţi. „Profeţia Domnului”,
de aceea, aşa spune Domnul:
„Întrucât aţi spus acestui cuvânt: «Profeţia Domnului»,
deşi eu am trimis la voi să nu spuneţi: «Profeţia Domnului»,

39 de aceea voi uita de voi
şi vă voi îndepărta de la faţa mea,
pe voi şi cetatea pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri.

40 Voi aduce asupra voastră ruşine şi ocară veşnice,
care nu vor fi uitate”.

24

1 Domnul mi-a arătat şi, iată, două coşuri cu smochine aşezate în faţa Templului Domnului după ce Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a dus în captivitate pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, pe conducătorii lui Iuda, pe lucrătorii în lemn şi pe cei în fier din Ierusalim: i-a dus în Babilon.

2 Un coş avea smochine foarte bune, ca smochinele dintâi, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, încât nu puteau fi mâncate de rele ce erau.

3 Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremia?”. Eu am răspuns: „Nişte smochine!”. Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele şi nu pot fi mâncate de rele ce sunt.

4 Cuvântul Domnului a fost către mine:

5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Ca smochinele acestea bune, aşa îi voi recunoaşte pe deportaţii lui Iuda pe care i-am trimis din locul acesta în ţara caldeilor spre binele lor .

6 Îmi voi pune ochii asupra lor spre bine şi îi voi face să se întoarcă în ţara aceasta, îi voi reclădi şi nu-i voi doborî, îi voi planta şi nu-i voi dezrădăcina.

7 Le voi da o inimă ca să ştie că eu sunt Domnul: ei vor fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul lor, căci se vor întoarce la mine din toată inima lor.

8 Iar ca smochinele cele rele, care nu se pot mânca de rele ce sunt, aşa zice Domnul, aşa îi voi face pe Sedecia, regele lui Iuda, pe căpeteniile lui şi restul Ierusalimului care rămâne în ţara aceasta şi pe locuitorii din ţara Egiptului .

9 Îi voi face să fie obiect de dispreţ, spre răul lor, pentru toate regatele pământului, de ocară, de dispreţ, de luat în râs şi de blestem în toate locurile unde îi voi alunga.

10 Voi trimite împotriva lor sabia, foametea şi ciuma până când vor fi terminaţi de pe pământul pe care l-am dat lor şi părinţilor lor.

25

1 Cuvântul care a fost către Ieremia despre tot poporul lui Iuda în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda (acest an era primul al lui Nabucodonosor, regele Babilonului),

2 şi pe care l-a pronunţat Ieremia, profetul, întregului popor al lui Iuda şi tuturor locuitorilor Ierusalimului:

3 Din al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, şi până astăzi – sunt douăzeci şi trei de ani de când cuvântul Domnului a fost către mine – v-am vorbit, am fost trezit ca să vorbesc, dar nu aţi ascultat.

4 Domnuli-a trimis la voi pe toţi slujitorii săi, profeţii; i-a trezit şi i-a trimis, dar nu aţi ascultat şi nu v-aţi plecat urechea ca să-i ascultaţi.

5 Ei au zis: „Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre şi veţi locui pe pământul pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri din veac şi până-n veac!

6 Nu mergeţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi şi să vă prosternaţi înaintea lor şi nu mâniaţi cu lucrarea mâinilor voastre, iar eu nu vă voi face rău!

7 Dar nu m-aţi ascultat – oracolul Domnului –, ci m-aţi mâniat prin lucrarea mânilor voastre, spre răul vostru.

8 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Sabaot: „Pentru că nu aţi ascultat cuvintele mele,

9 iată, voi trimite să ia toate familile din nord – oracolul Domnului – şi-l voi face pe Nabucodonosor, regele din Babilon, slujitorul meu , să vină împotriva acestei ţări, împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur şi le voi da groazei, batjocurii şi devastării permanente!

10 Voi face să înceteze între ei glasul de bucurie şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei, sunetul râşniţei şi lumina candelei .

11 Ţara aceasta va fi dată devastării şi groazei şi îl vor sluji neamurile acestea pe regele Babilonului timp de şaptezeci de ani.

12 Când se vor împlini cei şaptezeci de ani, îi voi pedepsi pe regele Babilonului şi pe neamul acesta – oracolul Domnului – pentru nelegiuirea lor, iar ţara caldeilor o voi da devastării fără sfârşit.

13 Voi face să vină asupra acestei ţări toate cuvintele mele pe acre le-am spus împotriva ei şi tot ce este scris în cartea aceasta şi pe care le-a profeţit Ieremia împotriva tuturor neamurilor .

14 Chiar şi ei vor sluji neamuri multe şi regi mari, iar eu îi voi răsplăti după faptele şi lucrarea mâinilor lor ”.

15 Căci aşa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: „Ia această cupă cu vin a mâniei mele din mâna mea şi fă să fie băută de toate neamurile la care te voi trimite!

16 Ele vor bea, se vor clătina şi îşi vor ieşi din minţi înaintea sabiei pe care eu o voi trimite între el!

17 Eu am luat cupa din mâna Domnului şi am dat-o să fie băută de către toate neamurile la care Domnul m-a trimis :

18 Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, regilor şi căpeteniilor sale, ca să fie date devastării, groazei, batjocurii şi blestemului, cum este astăzi;

19 lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui şi întregului său popor;

20 la toată Arabia, tuturor regilor din ţara Uţ , tuturor regilor din ţara filistenilor, lui Aşchelon, Gaza, Ecronu şi restului din Aşdod;

21 lui Edom, Moabu şi fiilor lui Amon;

22 tuturor regilor din Tir, tuturor regilor din Sidon şi tuturor regilor din insulele care sunt dincolo de mare ;

23 lui Dedan , Tema , Buz şi tuturor celor cu părul tăiat ;

24 tuturor regilor din Arabia şi tuturor regilor arabi care locuiesc în pustiu;

25 tuturor regilor din Zimri , tuturor regilor din Elam şi tuturor regilor din Media;

26 tuturor regilor din nord, apropiaţi sau îndepărtaţi, unora şi altora , tuturor regatelor ţărilor care sunt pe suprafaţa pământului. Iar regele Şeşac va bea după ei.

27 Spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: ‹Beţi, îmbătaţi-vă, vomitaţi, ca să cădeţi şi să nu vă mai ridicaţi dinaintea sabiei pe care eu o voi trimite între voi!› »”.

28 Dar dacă vor refuza să ia din mâna ta cupa ca să bea, spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Sabaot: ‹Veţi bea!›.

29 Căci, iată, eu încep să fac rău cetăţii asupra căreia este chemat numele meu, iar voi veţi fi neatinşi? Nu veţi fi neatinşi, căci eu chem sabia asupra tuturor locuitorilor pământului – oracolul Domnului Sabaot.

30 Iar tu să le profeţeşti toate aceste lucruri şi să le spui:
«Domnul din înălţime răcneşte
şi din locuinţa sa cea sfântă îşi înalţă glasul;
răcneşte împotriva staulului său,
strigă precum cei care calcă în teasc
către toţi locuitorii pământului.

31 Răcnetul ajunge până la marginile pământului,
pentru că Domnul se ceartă cu neamurile,
se judecă cu toate făpturile :
pe cei răi îi va da sabiei»” –
oracolul Domnului.

32 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
«Iată, răul este de la neam la neam
şi o furtună mare se ridică de la marginile pământului!».

33 Cei străpunşi ai Domnului, în ziua aceea, vor fi de la o margine a pământului până la cealaltă margine a pământului: nu vor fi jeliţi, nu vor fi adunaţi şi nu vor fi îngropaţi, ci vor deveni gunoi pe suprafaţa pământului.

34 Văitaţi-vă, păstori, strigaţi şi tăvăliţi-vă,
voi, călăuze ale turmei,
pentru că s-au împlinit zilele înjunghierii voastre!
Veţi fi împrăştiaţi şi veţi cădea ca un vas de preţ,

35 Vor pieri refugiul pentru păstori
şi scăparea, pentru călăuzele turmei.

36 Glas de strigăt al păstorilor
şi gemete ale călăuzelor turmei!
Căci Domnul devastează păşunile lor,

37 iar locuinţele paşnice sun reduse la tăcere
înaintea mâniei aprinse a Domnului.

38 Au părăsit ca un pui de leu vizuina ;
ţara lor a devenit o ruină
din cauza furiei asupritorului
din cauza mâniei sale aprinse”.

26

1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a fost acest cuvânt de la Domnul:

2 „Aşa vorbeşte Domnul: «Stai în curtea casei Domnului şi vorbeşte împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda care vin să se prosterne în casa Domnului şi spune toate cuvintele pe care ţi le voi porunci să le spui lor! Nu lăsa deoparte niciun cuvânt!

3 Poate că vor asculta şi se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea. Eu voi regreta răul pe care mă gândisem să-l fac împotriva lor din cauza faptelor lor.

4 Spune-le: ‹Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă nu mă ascultaţi ca să umblaţi după legea mea pe care v-am pus-o în faţa voastră

5 şi să ascultaţi de cuvintele slujitorilor mei, profeţii pe care i-am trimis la voi – i-am trezit să-i trimit –, dar nu-i veţi asculta,

6 atunci voi face acestei case cum [am făcut] cu Şilo şi cetatea aceasta o voi da blestemului pentru toate neamurile pământului’›!»”.

7 Preoţii, profeţii şi tot poporul l-au auzit pe Ieremia spunând aceste cuvinte în casa Domnului.

8 Când Ieremia a terminat de spus tot ceea ce Domnul îi poruncise să spună întregului popor, preoţii, profeţii şi tot poporul l-au prins şi i-au zis: „Vei muri.

9 De ce profeţeşti în numele Domnului şi zici: «Casa aceasta va fi ca Şilo şi cetatea aceasta va fi pustiită, fără locuitori»?”.Tot poporul s-a adunat împotriva lui Ieremia în casa Domnului.

10 Căpeteniile lui Iuda au auzit aceste lucruri şi au urcat de la casa regelui la casa Domnului şi au stat la intrarea cea nouă a porţii [casei] Domnului.

11 Preoţii şi profeţii le-au spus căpeteniilor şi întregului popor: „Să fie o judecată spre moarte pentru omul acesta! Căci a profeţit împotriva acestei cetăţi, aşa cum aţi auzit cu urechile voastre” .

12 Ieremia le-a zis tuturor căpeteniilor şi întregului popor: „Domnul m-a trimis să profeţesc împotriva acestei case şi împotriva acestei cetăţi toate cuvintele pe care le-aţi auzit.

13 Acum, faceţi bune căile şi faptele voastre, ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru şi Domnul va regreta răul pe care l-a rostit împotriva voastră!

14 Iar eu, iată-mă, sunt în mâinile voastre: faceţi cu mine ceea ce este bun şi drept în ochii voştri.

15 Numai să ştiţi că, dacă mă veţi omorî, voi veţi aduce sânge nevinovat asupra voastră, asupra acestei cetăţi şi asupra locuitorilor ei, deoarece cu adevărat Domnul m-a trimis la voi să spun în urechile voastre toate aceste cuvinte”.

16 Căpeteniile şi tot poporul le-au zis preoţilor şi profeţilor: „Pentru omul acesta nu poate fi o judecată spre moarte, căci în numele Domnului Dumnezeului nostru ne vorbeşte”.

17 Atunci s-au ridicat unii dintre bătrânii ţării şi au zis întregii adunări a poporului:

18 „Miheia din Moreşet profeţea în zilele lui Ezechia, regele lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: «Aşa vorbeşte Domnul Sabaot: ‹Sion va fi arat ca un câmp, Ierusalimul va deveni o ruină, iar muntele casei [Domnului], o înălţime împădurită › ».

19 Oare l-au omorât pe Ezechia, regele lui Iuda, şi pe tot Iuda? Nu s-a temut el de Domnul, şi Domnului i-a părut rău şi Domnul a regretat răul pe care îl pronunţase împotriva lor? Şi noi să facem răul acesta mare împotriva sufletelor noastre?”.

20 Ba chiar a fost un om care profeţea în numele Domnului, Urie , fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim . El a profeţit împotriva acestei cetăţi şi împotriva acestei ţări, după toate cuvintele lui Ieremia.

21 Regele Ioiachim, toţi vitejii lui şi toate căpeteniile lui au auzit cuvintele sale, iar regele căuta să-l omoare. Dar Urie a auzit, s-a temut şi a fugit şi a mers în Egipt.

22 Regele Ioiachim a trimis oameni în Egipt, pe Elnatan , fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt.

23 Aceştia l-au scos pe Urie din Egipt şi l-au adus la regele Ioiachim, iar el l-a lovit cu sabia şi i-a aruncat cadavrul în mormintele fiilor poporului.

24 Dar mâna lui Ahicam , fiul lui Şafan , a fost pentru Ieremia ca să nu-l dea în mâna poporului spre a fi omorât .

27

1 La începutul domniei lui Ioiachim , fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a fost acest cuvânt către Ieremia de la Domnul:

2 Aşa mi-a vorbit Domnul: „Fă-ţi nişte legături şi juguri şi pune-le pe grumazul tău!

3 Apoi trimite-le la regel din Edom, la regele din Moab, la regele fiilor lui Amon, la regele din Tir şi la regele din Sidon prin mâna mesagerilor veniţi la Ierusalim la Sedecia, regele lui Iuda .

4 Porunceşte prin ei stăpânilor lor: «Aşa zice Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: aşa să spuneţi stăpânilor voştri:

5 ‹Eu am făcut pământul, omul şi animalele care sunt pe suprafaţa pământului, cu puterea mea cea mare şi cu braţul meu cel întins, şi le-am dat celui care este drept în ochii mei.

6 Acum dau toate aceste ţări în mâinile lui Nabucodonosor, regele din Babilon, slujitorul meu; lui îi dau chiar şi vieţuitoarele câmpiei ca să-i slujească lui.

7 Îl vor sluji toate neamurile pe el, pe fiul său şi pe fiul fiului său până când va veni timpul ţării lui: atunci el va sluji multe naţiuni şi regate mari.

8 Neamul sau regatul care nu-l va sluji pe Nabucodonosor, regele Babilonului, şi nu-i va pune grumazul la jugul regelui din Babilon, eu voi pedepsi neamul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă – oracolul Domnului – până când îi voi face să sfârşească prin mâna lui.

9 Iar voi nu ascultaţi de profeţii voştri, de necromanţii voştri, de visurile voastre, de prezicătorii voştri, nici de magicienii voştri care vă spun: ‘Nu-l slujiţi pe regele Babilonului!’.

10 Căci ei profeţesc înşelăciuni ca să fiţi duşi departe de pământul vostru, ca eu să vă împrăştii şi voi să pieriţi.

11 Dar pe neamul care îşi va pune grumazul în jugul regelui din Babilon şi-l va sluji, îl voi face să găsească odihnă în pământul lui – oracolul Domnului – să-l muncească şi să locuiască în el› »”.

12 Iar lui Sedecia, regele lui Iuda, i-am spus conform cu toate aceste cuvinte: „Puneţi-vă grumazul vostru în jugul regelui din Babilon şi slujiţi-l pe el şi pe poporul lui şi veţi trăi!

13 De ce să muriţi tu şi poporul tău de sabie, de foamete şi de ciumă, aşa cum a spus Domnul neamului care nu-l slujeşte pe regele Babilonului?

14 Nu ascultaţi cuvintele profeţilor care vă spun: «Nu-l slujiţi pe regele Babilonului!», pentru că ei vă profeţesc înşelăciune.

15 Nu eu i-am trimis – oracolul Domnului –, iar ei profeţesc în numele meu spre înşelăciune, pentru ca eu să vă îndepărtez şi să pieriţi voi şi profeţii care vă profeţesc”.

16 Iar preoţilor şi întregului popor aceasta am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu ascultaţi cuvintele profeţilor care vă profeţesc, zicând: ‹Iată, obiectele casei Domnului sunt aduse din Babilon acum în grabă, căci ei vă profeţesc înşelăciune.

17 Nu-i ascultaţi! Slujiţi-l pe regele din Babilon şi veţi trăi! De ce să devină cetatea aceasta o ruină?› ».

18 Dacă ei sunt profeţi şi dacă cuvântul Domnului este cu ei, să se roage la Domnul Sabaot ca să nu fie duse în Babilon obiectele rămase în casa Domnului, în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim.

19 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot cu privire la coloane, la marea [de bronz], la postamente şi la celelalte obiecte rămase în cetatea aceasta,

20 care nu au fost luate de Nabucodonosor, regele Babilonului, atunci când i-a deportat pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, de la Ierusalim în Babilon, şi pe toţi conducătorii din Iuda şi Ierusalim.

21 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Isarel, despre obiectele care au rămas în casa Domnului, în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim:

22 «Vor fi duse în Babilon şi vor fi acolo până în ziua când le voi cerceta – oracolul Domnului – le voi lua şi le voi aduce înapoi în locul acesta»”.

28

1 În acelaşi an, la începutul domniei lui Sedecia, regele lui Iuda, în anul al patrulea, în luna a cincea, Anania , fiul lui Azur, profetul care este din Gabaon , mi-a zis în casa Domnului, înaintea preoţilor şi a întregului popor:

2 „Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «Am zdrobit jugul regelui din Babilon.

3 Peste încă doi ani de zile, voi aduce înapoi locul acesta toate obiectele casei Domnului pe care le-a luat Nabucodonosor, regele Babilonului, din locul acesta şi le-a dus în Babilon.

4 Şi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi deportaţii lui Iuda care au fost duşi în Babilon îi aduc înapoi în locul acesta – oracolul Domnului – pentru că voi zdrobi jugul regelui din Babilon»”.

5 Atunci i-a spus Ieremia, profetul, lui Anania, profetul, înaintea preoţilor şi înaintea întregului popor care stătea în casa Domnului.

6 Ieremia, profetul, a zis: „Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai profeţit tu şi să aducă înapoi obiectele casei Domnului şi pe toţi deportaţii din Babilon în locul acesta!

7 Numai ascultă acest cuvânt pe care eu îl spun în auzul tău şi în auzul întregului popor:

8 profeţii care au fost înaintea mea şi înaintea ta din vechime au profeţit la multe popoare şi la regate mari despre război, despre nenorocire şi despre ciumă.

9 Însă profetul care profeţeşte pacea, când cuvântul profetului se va împlini, atunci se va şti că profetul este trimis de Domnul, cu adevărat” .

10 Apoi, Anania, profetul, a luat jugul de pe grumazul lui Ieremia, profetul, şi l-a zdrobit .

11 Anania a zis în auzul întregului popor: „Astfel vorbeşte Domnul: «Aşa voi zdrobi jugul lui Nabucodonosor, regele Babilonului, peste doi de zile de pe grumazul tuturor neamurilor»”. Apoi Ieremia, profetul, a plecat pe drumul său.

12 Dar a fost cuvântul Domnului către Ieremia după ce Anania, profetul, a zdrobit jugul de pe grumazul lui Ieremia, profetul:

13 „Mergi şi spune-i lui Anania: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Tu ai zdrobit juguri de lemn, dar ai făcut în locul lor juguri de fier›.

14 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: ‹Am pus un jug de fier pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să-l slujească pe Nabucodonosor, regele Babilonului, şi-l vor sluji. Şi i-am dat chiar şi vieţuitoarele câmpului› »”.

15 Ieremia, profetul, i-a zis lui Anania, profetul: „Ascultă, Anania! Nu Domnul te-a trimis şi tu faci poporul acesta să se încreadă în minciună.

16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, te alung de pe faţa pământului şi în timpul anului vei muri, căci ai vorbit de revoltă împotriva Domnului!»”.

17 Şi Anania, profetul, a murit în anul acela, în luna a şaptea .

29

1 Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care a trimis-o Ieremia, profetul, din Ierusalim către cei rămaşi dintre bătrânii celor deportaţi, către preoţi, către profeţi şi către tot poporul pe care Nabucodonosor l-a deportat din Ierusalim în Babilon

2 după ieşirea lui Iehonia, regele, şi a reginei, a eunucilor, a căpeteniilor lui Iuda şi ale Ierusalimului, a lucrătorilor în lemn şi în fier din Ierusalim.

3 [A trimis-o] prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria , fiul lui Hilchia , pe care i-a trimis în Babilon Sedecia, regale lui Iuda, la Nabucodonosor, regele Babilonului:

4 „Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel, către toţi deportaţii pe care i-am făcut să fie deportaţi din Ierusalim în Babilon:

5 «Zidiţi case şi loviţi-le; plantaţi grădini şi mâncaţi din rodul lor!.

6 Luaţi-vă soţii şi daţi naştere la fii şi fiice; luaţi soţii pentru fiii voştri, daţi-le pe fiicele voastre bărbaţilor ca să dea naştere la fii şi fiice: să se înmulţească acolo! Să nu vă împuţinaţi!

7 Căutaţi pacea cetăţii unde am făcut să fiţi deportaţi şi rugaţi-vă pentru ea Domnului, pentru că în pacea ei veţi avea pace! ».

8 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «Să nu vă înşele profeţii voştri care sunt în mijlocul vostru şi necromanţii voştri; nu ascultaţi de visurile voastre pe care le visaţi!

9 Căci ei vă profeţesc înşelăciune în numele meu; nu eu i-am trimis – oracolul Domnului»”.

10 Aşa vorbeşte Domnul: „Înainte să se împlinească cei şaptezeci de ani pentru Babilon, vă voi vizita şi voi face să se împlinească pentru voi cuvântul meu cel bun făcându-vă să vă întoaceţi la locul acesta.

11 Căci eu ştiu gândurile pe care le am faţă de voi – oracolul Domnului-, gânduri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o speranţă.

12 Voi mă veţi chema, veţi veni şi vă veţi ruga la mine, iar eu vă voi asculta.

13 Mă veţi căuta şi mă veţi găsi pentru că mă veţi căuta din toată inima voastră.

14 Mă voi lăsa găsit de voi – oracolul Domnului – şi vă voi întoarce din captivitatea voastră; vă voi aduna din toate neamurile şi din toate locurile unde v-am alungat – oracolul Domnului – şi vă voi face să vă întoarceţi la locul de unde v-am făcut să fiţi deportaţi” .

15 Totuşi, voi ziceţi: „Domnul a făcut să se ridice pentru noi profeţi în Babilon”.

16 Căci aşa vorbeşte Domnul despre regele care stă pe tronul lui David, despre tot poporul care locuieşte în cetatea aceasta, fraţii voştri care nu au ieşit cu voi când aţi fost deportaţi:

17 „Aşa vorbeşte Domnul Sabaot: «Iată, voi trimite împotriva lor sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face ca smochinele rămase care nu pot fi mâncate de rele ce sunt!

18 Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă şi-i voi da să fie obiect de dispreţ pentru toate regatele pământului, spre blestem, fluierat şi ocară în toate neamurile unde îi voi alunga.

19 Pentru că nu au ascultat cuvintele mele – oracolul Domnului – pe care le-am trimis la ei prin slujitorii mei, profeţii – i-am trezit şi i-am trimis –, dar voi nu aţi ascultat»” – oracolul Domnului.

20 Dar voi ascultaţi cuvântul Domnului, voi toţi cei deportaţi pe care v-am trimis din Ierusalim în Babilon.

21 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Sedecia, fiul lui Maaseia, care vă profeţesc în numele meu înşelăciune: iată, eu îi dau în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi îi va lovi în văzul vostru!

22 Ei vor fi luaţi ca blestem pentru toţi deportaţii lui Iuda care sunt în Babilon, zicându-se: „Te-a pus Domnul ca Sedecia şi ca Ahab, pe care i-a ars regele din Babilon în foc ”.

23 Pentru că au făcut nebunii în Israel şi au săvârşit adulter cu soţiile semenilor lor şi au spus cuvinte înşelătoare în numele meu, deşi eu nu le-am poruncit; eu sunt cel care ştiu şi sunt martor – oracolul Domnului .

24 Iar lui Şemaia din Nehelam să-i spui:

25 „Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că ai trimis scrisori în numele tău la tot poporul care este în Ierusalim şi lui Sofonia, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor, spunând:

26 Domnul te-a pus preot în locul lui Iehoiada, preotul, ca să fii supraveghetor în casa Domnului peste orice nebun care o face pe profetul şi să-l pui în butuci şi în lanţuri,

27 acum, de ce nu-i faci reproşuri lui Ieremia din Anatot, care o face pe profetul faţă de voi?

28 Pentru că a trimis la voi în Babilon să se spună: ‹E lungă [captivitatea]. Aşadar, construiţi case şi locuiţi în ele, plantaţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!› »”.

29 Preotul Sofonia citise scrisoarea aceasta în auzul lui Ieremia, profetul .

30 Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ieremia:

31 „Trimite la toţi cei deportaţi să se spună: «Aşa vorbeşte Domnul către Şemaia din Nehelam: ‹Pentru că Şemaia v-a profeţit, deşi nu eu l-am trimis, şi v-a făcut să vă puneţi încrederea în înşelăciune,

32 de aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, îi voi pedepsi pe Şemaia din Nehelam şi descendenţa lui şi nu va fi niciun om care să locuiască în mijlocul acestui popor sau ca să vadă binele pe care îl voi face poporului meu – oracolul Domnului –, pentru că a vorbit de revoltă împotriva Domnului!’› »”.

30

1 Cuvântul care a fost către Ieemia de la Domnul:

2 „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Scrie pentru tine într-o carte toate cuvintele pe vare ţi le-am spus!

3 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când îl voi face pe poporul meu, pe Israel şi pe Iuda, spuen Domnul; îi voi face să se întoarcă în ţara pe care le-am dat-o părinţilor lor şi o vor lua în stăpânire»”.

4 Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Domnul despre Israel şi despre Iuda:

5 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Glas de groază am auzit,
de teroare, nu de pace .

6 Întrebaţi şi vedeţi dacă naşte vreun bărbat!
Atunci de ce-i văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe şolduri,
ca una care naşte,
şi toate feţele au devenit palide?

7 Vai, este mare ziua aceea!
Nu a mai fost ca ea.
Este timp de strâmtorare pentru Iacob,
dar el va fi salvat din el.

8 În ziua aceea – oracolul Domnului Sabaot –,
voi zdobi jugul lui de pe grumazul tău
şi legăturile tale le voi rupe;
străinii nu te vor mai pune să le slujeşti.

9 Ci îl vor sluji pe Domnul Dumnezeul lor
şi pe David, regele lor,
pe care îl voi face să se ridice pentru ei.

10 Dar tu nu te teme, slujitorul meu, Iacob, –
oracolul Domnului –
şi nu te înspăimânta, Israel,
căci, iată, eu te voi salva din [ţara] îndepărtată
şi pe descendenţa ta, din ţara captivităţii.
Iacob se va întoarce,
va fi în pace, va fi liniştit şi nimeni nu-l va mai înspăimânta.

11 Căci eu sunt cu tine – oracolul Domnului – ca să te eliberez.
Voi distruge toate neamurile unde ai fost împrăştiat;
pe tine nu te voi distruge, ci te voi mustra cu judecată,
dar totuşi te voi pedepsi ».

12 Aşa vorbeşte Domnul:
«Rana ta este de nevindecat şi lovitura ta, gravă.

13 Nu este nimeni care să apere cauza, ca să-ţi lege [rana];
sunt medicamente care să vindece,
dar nu pentru tine.

14 Toţi cei care te iubeau te-au uitat,
nimeni nu te mai caută,
pentru că te-am lovit cum se loveşte duşmanul,
cu o pedeapsă crudă, pentru mulţimea nelegiuirilor tale
şi pentru că s-au înmulţit păcatele tale.

15 De ce strigi pentru rana ta?
Chinul tău este de nevindecat
din cauza mulţimii nelegiuirii tale
şi, pentru că s-au înmulţit păcatele tale,
ţi-am făcut acestea .

16 Totuşi, toţi cei care te devorează vor fi devoraţi,
toţi cei care te strâmtorează vor merge în captivitate,
cei care te prădează vor fi prădaţi
şi pe cei care te jefuiesc îi voi da jafului.

17 Eu voi face vindecarea ta
şi te voi vindeca de toate loviturile tale –
oracolul Domnului –
pentru că te-au numit ‹Cea alungată,
acel Sion pe care nu-l caută nimeni› »”.

18 Aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, eu aduc înapoi din captivitate corturile lui Iacob
şi mă voi îndura de locuinţele lui!
Cetatea va fi reconstruită pe ruinele sale
Şi palatul va fi locuit după regula lui .

19 Va ieşi de acolo mulţumire
şi glasul celor care se bucură;
îi voi înmulţi şi nu se vor împuţina,
îi voi face să fie onoraţi, nu neînsemnaţi.

20 Fiii lui vor fi ca altădată,
adunarea lui va fi stabilă înaintea mea;
îi voi pedepsi pe toţi cei care îi oprimă.

21 Conducătorul lor va fi din el
şi stăpânitorul lor va ieşi din mijlocul lui;
îl voi face să se apropie, iar el se va apropia de mine ,
Cine este cel care îşi împrumută inima ca să se apropie de mine? –
Oracolul Domnului.

22 Atunci, voi veţi fi poporul meu,
iar eu voi fi Dumnezeul vostru” .

23 Iată, furtuna Domnului şi furia năvălesc,
o furtună ameţitoare năvăleşte asupra capetelor celor răi!

24 Mânia aprinsă a Domnului nu se va întoarce
până nu va face şi nu va împlini planul inimii sale.
În zilele de pe urmă, o veţi înţelege.

31

1 În acel timp – oracolul Domnului –
eu voi fi Dumnezeu pentru toate familiile lui Israel
şi ele vor fi poporul meu.

2 Aşa vorbeşte Domnul:
„A aflat har în pustiu poporul celor scăpaţi de sabie;
sunt pe punctul de a da linişte Israelului”.

3 De departe mi s-a arătat Domnul:
te-am iubit cu o iubire veşnică ;
de aceea te-am atras cu bunătate.

4 Te voi reclădi din nou şi vei fi reclădită, fecioară a lui Israel!
Te vei împodobi din nou cu tamburinele tale
şi vei ieşi la jocul celo care se bucură.

5 Vei planta din nou vii pe munţii Samariei
şi cei care plantează vor culege.

6 Căci va fi o zi când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim:
„Ridicaţi-vă, să urcăm în Sion
la Domnul Dumnezeul nostru! ”.

7 Căci aşa vorbeşte Domnul:
„Strigaţi de bucurie pentru Iacob,
chiuiţi de veselie pentru conducătorul neamurilor!
Faceţi să se audă «Aleluia!» şi spuneţi:
«Doamne, mântuieşte-i pe poporul tău şi pe restul lui Israel! ”.

8 Iată, îi aduc înapoi din ţara de nord,
îi adun din colţurile pământului;
printre ei sunt orbi, şchiopi,
femei însărcinate şi care nasc:
o mare adunare se întoarce aici.

9 Ei vin plângând şi rugându-se ;
îi conduc să meargă la torente de apă ,
pe un drum drept pe care nu se vor poticni,
pentru că eu voi fi un tată pentru Israel,
iar Efraim va fi întâiul meu născut”.

10 „Ascultaţi, neamuri, cuvântul Domnului,
faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi:
«Cel care l-a împrăştiat pe Israel îl adună
şi îl păzeşte ca păstorul turma sa!»

11 Căci Domnul l-a eliberat pe Iacob,
l-a răscumpărat din mâna unuia mai puternic decât el.

12 Ei vor veni şi vor cânta de bucurie pe înălţimile Sionului;
vor alerga spre bunătatea Domnului,
spre grâu şi spre must,
spre untdelemn, spre miei şi spre viţei,
iar sufletul lor va fi ca o grădină udată
şi ei nu se vor mai vlăgui.

13 Atunci, fecioara se va veseli la joc,
şi tinerii şi bătrânii împreună;
voi schimba jalea lor în veselie,
îi voi mângâia şi-i voi umple de bucurie în îndurerarea lor.

14 Voi îndestula sufletul preoţilor de grăsime
şi-l voi sătura pe poporul meu cu bunătatea mea” –
oracolul Domnului.

15 Aşa vorbeşte Domnul:
„Un strigăt se aude din Rama,
jale şi plânset amar;
Rahela îşi plânge fiii
şi refuză să fie mângâiată pentru fiii ei, căci nu mai sunt” .

16 Aşa vorbeşte Domnul:
„Opreşte-ţi glasul din plâns şi ochii din lacrimi,
pentru că este o răsplată pentru lucrările tale –
oracolul Domnului –
şi ei se vor întoarce din ţara duşmanului!

17 Există o speranţă pentru viitorul tău – oracolul Domnului –
şi fiii tăi se vor întoarce între hotarele tale.

18 Îl aud pe Efraim plângându-se:
«M-ai mustrat şi am fost mustrat ca un viţel neînvăţat;
întoarce-mă şi mă voi întoarce
pentru că tu eşti Dumnezeul meu!

19 După ce mă voi întoarce, mă voi căi;
după ce voi recunoaşte, îmi voi lovi coapsa ;
mă voi ruşina de ruşine, ba chiar mă voi umili,
pentru că port ocara tinereţii mele».

20 Oare este Efraim pentru mine un fiu scump,
un copil preferat?
Căci ori de câte ori vorbesc cu el,
îmi aduc aminte mereu de el,
De aceea, îmi freamătă rărunchii pentru el
şi mă voi îndura de el” –
oracolul Domnului.

21 Fixează pentru tine pietre,
pune-ţi semne şi îndreaptă-ţi inima la calea pe care ai mers!
Întoarce-te, fecioară a lui Israel,
întoarce-te la aceste cetăţi ale tale!

22 Până când vei hoinări, fiică a rătăcirii?
Căci Domnul creează ceva nou pe pământ:
femeia care dă târcoale bărbatului.

23 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeu lui Israel: „Din nou vor spune cuvântul cesta în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui atunci când îi voi face să se întoarcă pe captivi: «Să te binecuvânteze Domnul, lăcaş al dreptăţii, munte sfânt!».

24 Iuda va locui acolo şi în toate cetăţile lui, împreună, plugarii şi cei ce conduc turma.

25 Căci eu voi adăpa sufletul frânt şi voi umple tot sufletul vlăguit.

26 Pentru aceasta m-am trezit şi am văzut că somnul meu a fost plăcut.

27 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi semăna casa lui Israel şi casa lui Iuda cu sămânţă de oameni şi sămânţă de animale!

28 Pentru că a văzut cum am vegheat asupra lor ca să-i dezrădăcinez, să-i dobor, să-i ruinez şi să-i nimicesc şi să le fac rău, aşa voi veghea asupra lor ca să-i reclădesc şi să-i replantez – oracolul Domnului”.

29 În zilele acelea, nu se va mai zice:
„Părinţii au mâncat aguridă,
şi copiilor li s-au strepezit dinţii”,

30 ci fiecare pentru nelegiuirea lui va muri. Oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinţii.

31 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda o alianţă nouă.

32 Nu ca alianţa pe care am încheiat-o cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână şi i-am scos din ţara Egiptului, alianţa mea pe care ei au rupt-o, deşi eu stăpâneam peste ei – oracolul Domnului.

33 Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea – oracolul Domnului: voi pune legea mea înlăuntrul lor şi în inima lor o voi scrie; eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu.

34 Nimeni nu-l va mai învăţa pe aproapele său şi nimeni, pe fratele său, zicând: „Cunoaşte-l pe Domnul!”, pentru că toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare – oracolul Domnului. Căci eu le voi ierta nelegiuirile şi de păcatele lor nu-mi voi mai aduce aminte.

35 Aşa vorbeşte Domnul,
care a stabilit soarele să fie lumină pentru zi
şi legi pentru lună şi pentru stele,
ca să fie lumină pentru noapte ,
care agită marea ca să mugească valurile ei:
Domnul Sabaot este numele lui.

36 Dacă vor înceta aceste legi dinaintea mea –
Oracolul Domnului –,
şi descendenţa lui Israel va înceta
să mai fie un neam înaintea mea în toate zilele.

37 Aşa vorbeşte Domnul:
„Dacă s-ar putea măsura cerurile de sus
şi dacă s-ar putea cerceta temeliile pământului de jos,
şi eu voi îndepărta toată descendenţa lui Israel
pentru tot ceea ce au făcut –
oracolul Domnului.

38 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când va fi reconstruită cetatea pentru Domnul, de la Turnul lui Hananeel până la Poarta Unghiului !

39 Va ieşi frânghia de măsurat drept spre el, pe înălţimea Gareb şi se va întoarce spre Goat .

40 Toată valea cadavrelor şi a cenuşii şi toate câmpiile până la torentul Cedron, până la colţul Porţii Cailor, spre est, vor fi sfinte pentru Domnul: nu vor mai fi dărâmate şi ruinate niciodată”.

32

1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul în anul al zecelea al lui Sedecia, regele lui Iuda. Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nabucodonosor.

2 Atunci, armata regelui din Babilon asedia Ierusalimul, iar Ieremia, profetul, era închis în curtea temniţei de la casa regelui lui Iuda.

3 Sedecia, regele lui Iuda, îl închisese spunând: „Pentru ce profeţeşti , zicând: «Aşa spune Domnul: ‹Iată, eu voi da cetatea aceasta în mâna regelui Babilonului, care o va captura,

4 iar Sedecia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâna caldeilor, ci va fi dat în mâna regelui Babilonului: îi va vorbi gură la gură şi se vor privi ochi în ochi !

5 Sedecia va fi dus în Babilon şi acolo va fi până când îl voi vizita – oracolul Domnului –, iar dacă veţi lupta împotriva caldeilor, nu veţi avea succes› »”.

6 Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului a fost către mine:

7 «Iată, Hanameel, fiul lui Şalum , unchiul tău, va veni la tine să-ţi spună: ‹Cumpără pentru tine ogorul meu care este în Anatot, pentru că tu ai dreptul de răscumpărare ca să-l cumperi! › ».

8 Şi Hanameel, fiul unchiului tău, a venit la mine, după cuvântul Domnului, în curtea temniţei şi mi-a zis: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, în ţinutul lui Beniamin, căci tu ai dreptul de moştenire şi de răscumpărare: cumpără-l!»”. Atunci am ştiut că era cuvântul Domnului.

9 Şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, câmpul care este în Anatot şi i-am cântărit argintul : şaptesprezece sicli de argint.

10 Am scris într-un document pe care l-am pecetluit, am chemat martori şi am cântărit argintul în balanţă.

11 Am luat apoi documnetul de cumpărare, cel care era sigilat după lege şi obiceiuri şi cel care era deschis .

12 Apoi am dat documentul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, în văzul lui Hanameel, fiul unchiului meu, şi în văzul martorilor care scriseseră documentul de cumpărare în văzul tuturor iudeilor care stăteau în curtea temniţei.

13 Apoi, înaintea lor, i-am poruncit lui Baruh:

14 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: „Ia aceste documente: acest document de cumpărare, cel sigilat şi acest document deschis şi pune-le într-un vas de lut ca să se păstreze multe zile!”.

15 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: „Din nou se vor cumpăra case, ogoare şi vii în ţara aceasta”.

16 După ce i-am dat documentul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, m-am rugat Domnului, zicând:

17 „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea ta cea mare şi cu braţul tău cel întins: nimic nu este prea greu pentru tine!

18 Tu arăţi îndurare faţă de mii şi răsplăteşti nelegiuirea părinţilor în sânul fiilor după ei. Eşti Dumnezeu mare şi puternic, al cărui nume este «Domnul Sabaot».

19 Tu eşti mare în planuri şi puternic în fapte; tu ai ochii deschişi peste toate căile fiilor omului ca să dai fiecăruia după căile sale şi după roadele faptelor sale.

20 Tu ai făcut semne şi minuni în ţara Egiptului până în ziua de azi, şi în Israel, şi printre oameni şi ţi-ai făcut un nume cum este astăzi.

21 Tu l-ai făcut să iasă pe poporul tău din ţara Egiptului cu semne şi minuni, cu mână puternică şi braţ întins şi cu groază mare.

22 Tu le-ai dat ţara aceasta pe care ai jurat-o părinţilor lor că le-o vei da, ţară în care curge lapte şi miere.

23 Ei u venit şi au luat-o în stăpânire. Dar nu au ascultat de glasul tău, nu au păzit legea ta şi nu au făcut tot ce le-ai poruncit să facă. De aceea, ai făcut să vină asupra lor tot răul acesta.

24 Iată, parapeţii au ajuns până la cetate ca să fie capturată; cetatea va fi dată în mâna caldeilor care luptă împotriva ei prin sabie, foamete şi ciumă. Ceea ce ai spus este: iată, tu însuţi vezi!

25 Totuşi, tu mi-ai zis, Doamne Dumnezeule: «Cumpără pentru tine un ogor pe argint şi cheamă martori!», dar cetatea este dată în mâna caldeilor”.

26 Cuvântul Domnului a fost către Ieremia:

27 „Iată, eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi şi nimic nu este prea greu pentru mine!”.

28 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, dau cetatea aceasta în mâinile caldeilor şi în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi el o va captura.

29 Vor veni caldeii şi vor lupta împotriva acestei cetăţi: vor aprinde un foc în cetatea aceasta şi o vor arde pe ea şi casele pe terasele cărora au ars tămâie lui Baal şi au vărsat libaţii pentru alţi dumnezei ca să mă mânie.

30 Căci fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au făcut numai ceea ce este rău în ochii mei din tinereţea lor; într-adevăr, fiii lui Israel m-au mâniat prin lucrarea mâinilor lor – oracolul Domnului.

31 Căci spre mânia şi furia mea a fost cetatea aceasta din ziua în care au construit-o şi până în ziua de azi, ca să fie îndepărtată din faţa mea

32 din cauza la tot răul pe care l-au făcut fiii lui Isarel şi fiii lui Iuda care locuisec în Ierusalim.

33 Mi-au întors spatele , şi nu faţa, deşi am vrut să-i învăţ: m-am trezit să-i învăţ, dar nu a fost cine să asculte şi să primească învăţătura .

34 Ei au pus idolii lor în casa asupra căreia este chemat numele meu ca s-o profaneze.

35 Au construit înălţimi lui Baal în Valea Ben-Hinom ca să-i treacă [prin foc] pe fiii lor şi pe fiicele lor pentru Moloc – ceea ce nu le-am poruncit şi nu s-a urcat la inima mea –, făcând lucrul acesta abominabil şi făcându-l pe Iuda să păcătuiască”.

36 Acum, de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Isarel despre cetatea aceasta despre care voi ziceţi: „Este dată în mâna regelui Babilonului prin sabie, prin foamete şi prin ciumă:

37 Iată, eu îi voi aduna din toate ţările unde i-am alungat în, mânia mea, în furia şi în marea mea indignare! Îi voi face să se întoarcă în locul acesta şi-i voi face să locuiască în siguranţă.

38 Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor.

39 Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de mine în toate zilele, spre binele lor şi al fiilor lor de după ei.

40 Voi încheia cu ei o alianţă nepieritoare că nu mă voi întoarce de la ei ca să le fac bine şi voi pune teama de mine în inima lor ca să nu se îndepărteze de mine.

41 Mă voi bucura de ei făcându-le bine şi-i voi sădi în ţara aceasta cu adevărat din toată inima mea şi din tot sufletul meu”

42 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Aşa cum am făcut să vină asupra acestui popor tot acest rău mare, tot aşa voi afce să vină asupra lor tot binele pe care l-am spus cu privire la ei.

43 Se vor cumpăra ogoare în ţara aceasta, despre care voi spuneţi: «Este devastată, nu este nici om, nici animal şi este dată îm mâna caldeilor».

44 Vor cumpăra ogoare pe argint, vor scrie în documente, le vor sigila şi vor chema martori în ţinutul lui Beniamin, în împrejurimile Ieruaslimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile de pe munte, în cetăţile din Şefelah şi în cetăţile din Negheb, căci îi voi face să se întoarcă din captivitate” – oracolul Domnului.

33

1 Cuvântul Domnului a fost către Ieremia a doua oară pe când era încă închis în curtea temniţei:

2 Aşa vorbeşte Domnul care face aceasta, Domnul care plăsmuieşte şi stabileşte, al cărui nume este Domnul :

3 „Cheamă-mă, îţi voi răspunde şi-ţi voi face cunoscute lucruri mari şi de nepătruns , pe care nu le cunoşti!

4 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre casele acestei cetăţi şi despre casele regilor lui Iuda care sunt doborâte de parapeţi şi de sabie.

5 Ei vin să lupte împotriva caldeilor şi să le umple [casele] cu cadavrele oamenilor pe care am făcut să fie loviţi în mânia şi în furia mea, deoarece mi-am ascuns faţa de cetatea aceasta din cauza întregii sale răutăţi.

6 Iată, îi voi da vindecare şi însănătoşire, iar pe ei îi voi vindeca; le voi arăta belşug de pace şi adevăr.

7 Îi voi face să se întoarcă din captivitate pe Iuda şi pe Israel şi-i voi reclădi ca mai înainte.

8 Îi voi purifica de toate nelegiuirile prin care au păcătuit împotriva mea; le voi ierta toate nelegiuirile cu care au păcătuit împotriva mea şi s-au revoltat împotriva mea.

9 [Cetatea] va deveni pentru mine un nume de bucurie, de laudă şi de glorie pentru toate neamurile pământului care vor auzi tot binele pe care li l-am făcut, se vor înspăimânta şi vor tremura pentru tot binele şi pentru toată pacea pe care eu i-o voi da”

10 Aşa vorbeşte Domnul: „Se vor mai auzi din nou în locul acesta – despre care voi ziceţi că este pustiu, că nu este nici om şi nici animal în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, pentru că sunt devastate, şi nu este nici om, nici locuitor şi nici animal –

11 glas de bucurie şi glas de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei şi glasul celor care zic: «Lăudaţi-l pe Domnul Sabaot, căci Domnul este bun şi îndurarea lui este veşnică!», cei care aduc laudă în casa Domnului, căci voi face să se întoarcă cei captivi ai ţării ca mai înainte”, spune Domnul.

12 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot: „Va fi din nou, în locul acesta – care este pustiu, fără niciun om şi niciun animal – şi în toate cetăţile sale, un lăcaş pentru păstori, care vor face turma să se odihnească.

13 Iar în cetăţile din munte, în cetăţile din Şefelah, în cetăţile din Negheb, în ţinutul lui Beniamin, în împrejurimi şi în cetăţile lui Iuda, vor trece din nou turmele pe sub mâna celui care le numpră”, spune Domnul.

14 „Iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus cu privire la casa lui Isarel şi cu privire la casa lui Iuda.

15 În zilele acelea şi în acel timp
voi face judecată pentru David o odraslă dreaptă:
el va face judecată şi dreptate în ţară.

16 În zilele acelea, Iuda va fi mântuit
şi Ierusalimul va locui în siguranţă.
Acesta este [numele] cu care va fi chemat:
«Domnul este dreptatea noastră»”.

17 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Nu va lipsi pentru David om care să stea pe tronul casei lui Israel.

18 Nici pentru preoţii leviţi nu va lipsi om care să fie înaintea mea să aducă ardere de tot şi să ardă tămâie, [să aducă] ofrande şi jertfă în toate zilele”.

19 Cuvântul Domnului a fost către Ieremia:

20 Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă veţi rupe alianţa mea cu privire la zi şi alianţa mea cu privire la noapte, în aşa fel încât ziua şi noaptea să nu mai fie la timpul lor,

21 atunci şi alianţa cu David, slujitorul meu, se va rupe şi nu va mai fi pentru el niciun fiu care să domnească pe tronul lui şi nici leviţi ai preoţilor care să mă slujească.

22 Aşa cum nu se poate număra oştirea cerului şi nici măsura nispiul mării, aşa voi face să se înmulţească descendenţa lui David, alujitorul meu, şi pe leviţii care mă slujesc”.

23 Cuvântul Domnului a fost către Ieremia:

24 „Oare nu ai văzut ceea ce a vorbit poporul acesta: «Cele două familii pe care le alesese Domnul, le-a respins» şi l-a dispreţuit pe poporul meu ca să nu mai fie un neam înaintea lor?”.

25 Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă nu am făcut alianţa mea cu privire la zi şi la noapte, hotărâri pentru cer şi pământ,

26 atunci voi respinge şi descendenţa lui Iacob şi a lui David, slujitorul meu, încât să nu poată lua din descendenţa lui [fii] care să domnească peste descendenţa lui Abraham, a lui Isaac şi a lui Iacob, căci îi voi face să se întoarcă din captivitate şi mă voi îndura de ei”.

34

1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul, când Nabucodonosor, regele Babilonului, şi toată armata lui, cu toate regatele pământului peste care stăpânea mâna sa şi toate popoarele, luptau împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor lui:

2 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Du-te şi spune-i lui Sedecia, regele lui Iuda: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Iată, eu dau cetatea aceasta în mâinile regelui din Babilon, care o va rde în foc!

3 Tu nu vei scăpa din mâna lui, ci vei fi capturat şi vei fi dat în mâna lui: ochii tăi se vor uita în ochii lui şi gura ta va vorbi la gura lui şi vei merge în Babilon!›.

4 Însă ascultă cuvântul Domnului, Sedecia, rege al lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul despre tine: «Nu vei muri de sabie›,

5 ci vei muri în pace şi, cum au ars mirodenii pentru părinţii tăi regii de mai înainte, care au fost înaintea ta, tot aşa vor arde şi pentru tine ‹Vai, stăpâne!› şi vor jeli pentru tine, căci cuvântul [acesta] eu l-am zis»” – oracolul Domnului.

6 Ieremia, profetul, i-a spus lui Sedecia, regele lui Iuda, toate aceste cuvinte în Ierusalim

7 în timp ce armata regelui Babilonului lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda care rămăseseră – împotriva lui Lachiş şi Azeca, pentru că ele au rămas, printre cetăţile lui Iuda, drept cetăţi fortificate

8 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul după ce regele Sedecia a încheiat o înţelegere cu tot poporul care era în Ierusalim ca să anunţe eliberarea,

9 pentru ca fiecare să-i lase liberi pe slujitorul său şi pe slujitoarea sa, evreu sau evreică, ca nimeni dintre ei să nu-l mai slujească pe fratele lui iudeu.

10 Toate căpeteniile şi tot poporul care făcuseră înţelegerea au ascultat şi fiecare i-a trimis liberi pe sclaul său şi pe sclava sa ca să nu le mai slujească: au ascultat şi le-au dat drumul.

11 Însă, apoi, ei s-au întors [de la hotărâre] şi ia-u făcut să se întoarcă pe sclavii şi pe sclavele pe care îi lăsaseră liberi şi i-au forţat să fie sclavi şi sclave.

12 Cuvântul Domnului a foct către Ieremia de la Domnul:

13 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu am încheiat o alianţă cu părinţii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa sclavilor, zicându-le:

14 «La sfârşitul a şapte ani, fiecare să-l lase liber pe fratele său evreu care ţi s-a vândut şi te-a slujit şase ani; să-l laşi [să plece] liber de la tine». Dar părinţii voştri nu m-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea.

15 Acum, voi v-aţi întors astăzi şi aţi făcut ceea ce este drept în ochii mei, vestind fiecare eliberarea semenului său: aţi încheiat o înţelegere în casa mea asupra căreia este chemat numele meu.

16 Dar v-aţi întors [de la decizie] şi aţi profanat numele meu, pentru că fiecare l-a făcut să se întoarcă pe sclavul său şi fiecare, pe sclava sa pe care-i lăsaserăţi liberi, după dorinţa lor, şi i-aţi forţst să vă fie sclavi şi sclave”.

17 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Voi nu m-aţi ascultat, ca să vestiţi eliberare fiecare pentru fratele său şi fiecare pentru semenul său. Iată, – oracolul Domnului – eu vă vestesc libertatea [de a fi daţi] sabiie, ciumei şi foametei şi vă voi da să fiţi de groază pentru toate regatele pământului.

18 Îi voi da pe oamenii care au încălcat alianţa mea şi nu au împlinit cuvintele înţelegerii pe care au încheiat-o înaintea mea [prin ritul] viţelului pe carte l-au tăiat în două şi au trecut printre bucăţile lui,

19 pe căpeteniile lui Iuda, pe căpeteniile Ieruaslimului, pe eunuci, pe preoţi şi tot poporul care au trecut printre bucăţile viţelului,

20 îi voi da în mâinile duşmanilor lor şi în mâinile celor care caută viaţa lor, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului şi pentru animalele pământului.

21 Iar pe Sedecia, regele lui Iuda, şi pe căpeteniile sale îi voi da în mâinile duşmanilor lor şi în mâinile celor care le caută viaţa şi în mâinile aramatei regelui din Babilon, care au plecat de la voi.

22 Iată, eu poruncesc – oracolul Domnului – şi-i voi face să se întoarcă împotriva acestei cetăţi: vor lupta împotriva ei, o vor captura şi o vor arde în foc! Voi face din cetăţile lui Iuda o ruină fără locuitori”.

35

1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:

2 „Mergi la casa recabiţilor , vorbeşte cu ei şi fă-i să vină la casa Domnului, într-una dintre camere , şi fă-i să bea vin! ”.

3 I-am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia, pe fraţii lui, pe fiii lui şi toată caa recabiţilor

4 şi i-am făcut să vină la casa Domnului, la camera fiilor lui Hanan , fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, care era lângă camera căpeteniilor, care era deasupra camerei lui Maaseia, fiul lui Şalum, păzitorul pragului .

5 Am pus înaintea fiilor casei recabiţilor vase pline cu vin ţi cupe şi le-am zis: «Beţi vin!»”.

6 Dar ei au zis: „Nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a poruncit: «Să nu beţi vin nici voi, nici fiii voştri în veci!

7 Case să nu construiţi, sămânţă să nu semănaţi şi vie să nu plantaţi, nici să nu aveţi decât doar corturi ca să locuiţi toate zilele voastre şi să trăiţi multe zile pe pământul unde locuiţi ca străini!».

8 Noi am ascultat de glasul lui Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, în tot ce ne-a poruncit, ca să nu bem vin în toate zilele noastre nici noi, nici soţiile noastre, nici fiii şi nici fiicele noastre.

9 Nici să nu ne construim case, ca să le locuim, şi nu avem nici vii, nici ogoare şi nici sămânţă,

10 ci locuim în corturi: am ascultat şi facem tot ceea ce ne-a poruncit Ionadab, tatăl nostru .

11 Când Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit împotriva ţării, am zis: «Să mergem şi să intrăm în Ierusalim înaintea aramatei caldeilor şi îanintea aramatei lui Aram . Şi am locuit în Ierusalim”.

12 Cuvântul Domnului a fost către Ieremia:

13 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Isarel: „Mergi şi spune-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: «Oare nu vreţi să primiţi mustrarea ca să ascultaţi cuvântul meu?» – oracolul Domnului.

14 Au fost împlinite cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care le-a poruncit fiilor săi să nu bea vin şi nu au băut până în ziua de azi pentru că au ascultat porunca tatălui lor. Dar eu v-am vorbit – trezindu-mă, v-am vorbit – şi nu m-aţi ascultat.

15 I-am trimis la voi pe toţi slujitorii mei, profeţii – i-am trezit şi i-am trimis –, să spună: «Să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi să îmbunătăţească faptele! Să nu mergeţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi şi veţi locui în pământul pe care l-am dat vouă şi părinţilor voştri! Dar voi nu v-aţi plecat urechea şi nu aţi ascultat de mine».

16 Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, împlinesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, dar poporul acesta nu ascultă de mine”.

17 De aceea, aşa vorbeşte Domnzul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: „Iată, eu fac să vină asupra lui Iuda şi asupra tuturor locuitorilor Ierusalimului tot răul pe care l-am spus cu privire la ei, pentru că eu le-am vorbit! Dar ei nu au ascultat, i-am chemat, dar nu au răspuns”.

18 Iar casei recabiţilor, Ieremia i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: pentru că aţi ascultat de porunca lui Ionadab, tatăl vostru, şi aţi păzit toate poruncile sale şi aţi făcut conform cu tot ceea ce v-a poruncit,

19 de aceea, aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Isarel: «Nu-i va lipsi lui Ionadab bărbat care să stea înaintea mea în toate zilele»”.

36

1 În anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a fost acest cuvânt către Ieremia de la Domnul:

2 „Ia-ţi un sul de carte şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel, cu privire la Iuda şi cu privire la toate neamurile din ziua în care ţi-am vorbit – din zilele lui Iosia – şi până în ziua de azi!

3 Poate că va auzi casa lui Iuda tot răul pe care m-am gândit să li-l fac, ca să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi eu să le iert nelegiuire şi păcatul lor”

4 Ieremia l-a chemat pe Baruh , fiul lui Neria, iar Baruh a scris pe sulul cărţii, din gura lui Ieremia, toate cuvintele Domnului pe care i le spusese.

5 Ieremia i-a poruncit lui Baruh, zicând: „Eu sunt închis şi nu pot să merg la casa Domnului.

6 Mergi tu şi citeşte din cartea pe care ai scris de la mine cuvintele Domnului în auzul poporului, în casa Domnului, în zi de post; citeşte-le în auzul întregului Iuda care vine din cetăţile sale.

7 Poate va ajunge rugăciune lor înaintea Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea, căci mare este mânia aprinsă a Domnului despre care a vorbit Domnul împotriva acestui popor”.

8 Baruh, fiul lui Neria, a făcut conform cu tot ce i-a poruncit Ieremia, profetul, şi a citit din carte cuvintele Domnului în casa Domnului.

9 În anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua , au vestit un post înaintea Domnului pentru tot poporul din Ierusalim şi pentru tot poporul care venea din cetăţi în Ierusalim.

10 Baruh a citit din carte cuvintele lui Ieremia în casa Domnului, în camera lui Ghemaria, fiul lui Şafan, scribul, în curtea superioară, la intrarea Porţii celei Noi a casei Domnului, în auzul întregului popor.

11 Miheia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit toate cuvintele Domnului din carte.

12 A coborât la casa regelui, în camera scribului şi, iată, erau aşezate acolo toate căpeteniile: Elişama, scribul, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Sedecia, fiul lui Anania, şi toate căpeteniile.

13 Miheia le-a făcut cunoscute toate cuvintele pe care le-a auzit în timp ce Baruh citea din carte în auzul poporului.

14 Atunci, toate căpeteniile l-au trimis la Baruh pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, spunând: „Ia în mâna ta sulul din care ai citit în auzul poporului şi vino!”. Baruh, fiul lui Neria, a luat în mâna lui şi a venit la ei.

15 Ei i-au zis: „Aşază-te şi citeşte în auzul nostru!”. Şi Baruh a citit în auzul lor.

16 Când au auzit ei toate cuvintele, s-au îngrozit unul în faţa celuilalt şi i-au spus lui Baruh: „Îi vom face cunoscute regelui toate aceste lucruri”.

17 Iar pe Baruh l-au întrebat: „Spune-ne cum ai scris toate aceste cuvinte din gura lui !”.

18 Baruh le-a zis: „El îmi spunea cu gura lui toate aceste cuvinte, iar eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală”.

19 Atunci, căpeteniile i-au zis lui Baruh: „Mergeţi şi ascundeţi-vă tu şi Ieremia şi nimeni să nu ştie unde sunteţi!”.

20 Apoi ei au mers la rege în curte, dar au lăsat sulul în camera lui Elişama, scribul, şi au spus toate lucrurile în auzul regelui.

21 Dar regele l-a trimis pe Iehudi să ia sulul, iar el l-a luat din camera lui Elişama, scribul. Iehudi l-a citit în auzul regelui şi în auzul tuturor căpeteniilor care erau lângă rege.

22 Regele şedea în casa de iarnă – era luna a noua – şi [focul] ardea înaintea lui în vatră.

23 Când Iehudi [a terminat] de citit trei sau patru coloane, [regele] a tăiat cu un cuţit cartea şi a aruncat-o în focul care era în vatră până când s-a terminat tot sulul în focul care era în vatră.

24 Totuşi, nu s-au înspăimântat şi nici nu şi-au afâşiat hainele nici regele sau vreun slujitor al său când au auzit toate aceste cuvinte.

25 Elnatan, Delaia şi Ghemaria au insistat la rege ca să nu ardă sulul, dar el nu i-a ascultat.

26 Ci regele le-a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui , lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdiel, să-i prindă pe Baruh, scribul, şi ep Ieremia, profetul. Dar Domnul îi făcuse să se ascundă.

27 Cuvântul Domnului a fost către Ieremia după ce regele arsese sulul şi cuvintele pe care Baruh le scrisese din gura lui Ieremia.:

28 „Ia din nou un alt sul şi scrie pe el taote cuvintele care erau îaninte, care erau scrise pe primul sul şi pe care l-a ars Ioiachim, regele lui Iuda!

29 Iar împotriva lui Ioiachim, regele lui Iuda, spune: aşa vorbeşte Domnul: «Tu ai ars sulul acesta, spunând: ‹De ce ai scris pe el că regele Babilonului va veni şi va distruge ţara aceasta şi va nimici din ea om şi animal› »”.

30 De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva lui Ioiachim, regele lui Iuda: „Nu va mai fi pentru el cine să stea pe tronul lui David, iar cadavrul lui va fi aruncat la căldură ziua şi la frig noaptea.

31 Îi voi pedepsi pe el, descendenţa lui şi pe toţi slujitorii lui pentru nelegiuirea lor şi voi face să vină asupra lor – asupra locuitorilor din Ieruaslim şi asupra fiecărui om din Iuda – tot răul pe care l-am spus împotriva lor, iar ei nu au ascultat”.

32 Ieremia a luat un alt sul şi i l-a dat lui Baruh, scribul. [Baruh] a scris pe el din gura lui Ieremia toate cuvintele cărţii pe care Ioiachim, regele lui Iuda, o arsese în foc; ba au mai fost adăugate la ele multe cuvinte ca acelea.

37

1 În locul lui Conia, fiul lui Ioiachim, a devenit rege Sedecia, fiul lui Iosia, pe care l-a făcut să fie rege Nabucodonosor, regele din Babilon, în ţara lui Iuda.

2 Dar nu au ascultat nici el, nici slujitorii lui şi nici poporul ţării de cuvintele pe care le-a spus Domnul prin Ieremia, profetul.

3 Regele Sedecia i-a trimis pe Iehucal, fiul lui Şelemia, şi pe Sofonia, fiul lui Maaseia, preotul, la Ieremia, profetul, să-i zică: „Roagă-te pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru!”.

4 Ieremia venea şi ieşea prin popor, pentru că atunci nu-l puseseră în închisoare.

5 Armata lui Faraon a ieşi din Egipt, iar caldeii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea despre ei şi au plecat de la Ierusalim.

6 Cuvântul Domnului a fost către Ieremia, profetul:

7 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Aşa să-i ziceţi regelui lui Iuda care v-a trimis la mine să mă consultaţi:
«Iată, armata lui Faraon care a ieşit în ajutorul vostru se va întoarce în ţara ei, în Egipt !

8 Şi se vor întoarce caldeii şi vor lupta împotriva acestei cetăţi, o vor captura şi o vor arde în foc»”.

9 Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă înşelaţi sufletele, zicând: «Au plecat caldeii de la noi», pentru că nu au plecat!

10 Căci chiar de aţi lovi toată armata caldeilor cu care vă luptaţi şi ar fi rămas dintre ei [numai] bărbaţi răniţi, fiecare în cortul lui se va ridica şi va arde în foc cetatea aceasta”.

11 Când a plecat armata caldeilor de la Ierusalim, din faţa armatei lui Faraon,

12 Ieremia a vrut să iasă din ierusalim ca să meargă în ţinutul lui Beniamin, ca să ia de acolo partea lui de popor.

13 Când era la poarta lui Beniamin, acolo era căpetenia gărzii, al cărui nume era Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Anania. El l-a prins pe Ieremia, profetul, zicând: „Tu mergi la caldei”.

14 Ieremia a spus: „Nu e adevărat! Eu nu merg la caldei”. Dar nu l-a ascultat, iar Ieria l-a prins pe Ieremia şi l-a dus la căpetenii.

15 Căpeteniile s-au mâniat pe Ieremia, l-au lovit şi l-au pus în temniţă, în casa lui Ionatam, scribul, căci făcuseră din ea închisoare.

16 Astfel Ieremia a intrat în cisternă şi în celulă şi a stat acolo multe zile.

17 Regele Sedecia a trimis să fie adus [Ieremia]. Apoi l-a întrebat regele în casa lui în secret: „Este vreun cuvânt de la Domnul?”. Ieremia a zis: „Este. Vei fi dat în mâna regelui din Babilon”.

18 Ieremia i-a zis regelui Sedecia: „Ce am păcătuit împotrivata, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva acestui popor că m-aţi pus în temniţă?

19 Unde sunt profeţii voştri care v-au profeţit, zicând: «Nu va veni regele din Babilon împotriva voastră şi împotriva acestei ţări»?

20 Acum, ascultă, te rog, stăpâne al meu, rege! Să ajungă cererea mea înaintea ta: nu mă mai trimite la casa lui Ionatan, scribul, ca să mor acolo!”.

21 Regele Sedecia a poruncit ca Ieremia să fie păzit în curtea gărzii şi să i se dea în fiecare zi o bucată de pâine de pe Strada Pitarilor până s-a terminat toată pâinea din cetate. Şi Ieremia a stat în curtea gărzii.

38

1 Au auzit Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, toate cuvintele pe care le spusese Ieremia întregului popor.

2 Aşa vorbeşte Domnul: „Cel care va rămâne în această cetate va muri de sabie, de foamete sau de ciumă, iar cel care va ieşi spre caldei, sufletul lui va fi pentru el ca o pradă, dar va trăi”.

3 Aşa vorbeşte Domnul: „Cetatea aceasta va fi dată în mâna armatei regelui din Babilon, care o va captura” .

4 Atunci, căpeteniile i-au zis regelui: „Să fie dat la moarte omul acesta, căci el face să cadă mâinile oamenilor de război care au rămas în cetatea aceasta şi mâinile întregului popor spunându-le cuvinte ca acestea; omul acesta nu caută pacea acestui popor, ci răul!”

5 Şi a răspuns regele Sedecia: „Iată, el este în mâinile voastre, căci regele nu poate nimic împotriva voastră!”.

6 Atunci ei l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în cisterna lui Machia, fiul regelui, care se afla în curtea gărzii; l-au coborât pe Ieremia cu funii. În cisternă nu era apă,m ci numai mâl; şi Ieremia s-a cufundat în mâl.

7 Dar a auzit Ebed-Melec, etiopianul, un eunuc din casa regelui, că l-au dat pe Ieremia în cisternă, iar regele stătea la Poarta lui Beniamin.

8 Ebed-Melec a ieşit din casa regelui şi i-a spus regelui:

9 „Stăpâne al meu, rege, rău au făcut oamenii aceştia în tot ceea ce i-au făcut lui Ieremia, profetul, pe care l-au aruncat în cisternă; el va muri acolo de foame, pentru că nu mai este pâine în cetate”.

10 Regele i-a poruncit lui Ebed-Melec, etiopianul: „Ia cu tine de aici treizeci de oameni şi scoateţi-l pe Ieremia, profetul, din cisternă înainte să moară!”.

11 Ebed-Melec i-a luat cu el pe oameni şi a mers la casa regelui, sub vistierie, şi a luat de acolo bucăţi de stofă şi bucăţi de haine şi le-a coborât la Ieremia, în cisternă, cu funiile.

12 Ebed-Melec, etiopianul, i-a zis lui Ieremia: „Pune aceste bucăţi de stofă şi de haine la subsuorile mâinilor tale, sub funii!”. Şi Ieremia a făcut aşa.

13 L-au tras pe Ieremia cu funiile şi l-au scos din cisternă, iar Ieremia a stat în curtea gărzii.

14 Regele Sedecia a trimis să fie adus la el Ieremia, profetul, la intrarea a treia care este la casa Domnului. Regele i-a zis lui Ieremia: „Eu te voi întreba un lucru, iar tu să nu-mi ascunzi nimic!”.

15 Ieremia i-a zis lui Sedecia: „Dacă îţi voi face cunoscut, oare nu mă vei omorî? Iar dacă te voi sfătui, nu mă vei asculta”.

16 Regele Sedecia i-a jurat în ascuns lui Ieremia: „Viu este Domnul care ne-a făcut sufletul acesta că nu te voi omorî şi nu te voi da în mâna acestor oameni care caută viaţa ta!”.

17 Atunci, Ieremia i-a zis lui Sedecia: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: „Dacă vei ieşi la căpeteniile regelui din Babilon, sufletul tău va trăi şi cetatea aceasta nu va fi arsă în foc: vei trăi tu şi casa ta.

18 Dar dacă nu vei ieşi la căpeteniile regelui din Babilon, cetate aceasta va fi dată în mâna caldeilor şi o vor arde în foc, iar tu nu vei scăpa din mâna lor”.

19 Regele Sedecia i-a zis lui Ieremia: „Mă tem de iudeii care au mers la caldei, ca să nu mă dea în mâinile lor şi să-şi bată joc de mine”.

20 Ieremia a zis: „Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în [numele] căruia eu îţi vorbesc şi-ţi va fi bine ţie şi va trăi sufletul tău!

21 Dar dacă refuzi să ieşi, iată cuvântul pe care mi l-a arătat Domnul:

22 «Toate femeile care au rămas în casa regelui lui Iuda vor fi scoase la căpeteniile regelui din Babilon şi ele vor spune:
‹Prietenii tăi te-au sedus şi te-au învins;
picioarele tale s-au cufundat în noroi, apoi ei au dat înapoi›.

23 Toate soţiile tale şi copiii tăi vor fi scoşi la caldei, iar tu nu vei scăpa din mâna lor, ci vei fi prins de mâna regelui din Babilon şi vei face ca această cetate să fie arsă în foc»”.

24 Sedecia i-a zis lui Ieremia: „Nimeni să nu ştie de cuvintele acestea şi nu vei muri!

25 Şi dacă vor auzi căpeteniile că am vorbit cu tine şi dacă vor veni la tine şi-ţi vor spune: «Spune-ne ce ai vorbit cu regele; nu ascunde de la noi şi nu te com da la moarte! Ce ţi-a spus regele?»,

26 să le spui: «Am prezentat cererea mea înaintea regelui ca să nu mă facă să mă întorc la casa lui Ionatan şi să mor acolo»”.

27 Au venit toate căpeteniile la Ieremia şi l-au întrebat, iar el le-a răspuns conform cu toate acele cuvinte pe care i le poruncise regele. Ei au fost liniştiţi de el pentru că nu s-a auzit nimic.

28 Ieremia a stat în curtea gărzii până când Ierusalimul a fost capturat.

39

1 Când Ierusalimul a fost capturat – în anul al nouălea al lui Sedecia, regele lui Iuda, în luna a zecea – Nabucodonosor, regele din Babilon, şi toată armata lui au asediat Ierusalimul.

2 În anul al unsprezecelea al lui Sedecia, în luna a patra , în [ziua] a noua a lunii, a fost străpunsă cetatea.

3 Au venit toate căpeteniile regelui din Babilon şi au stat la poarta din mijloc: Nergal sar-Eţer, Samgar-Nebu, Sar-Sechim, mai-mare peste eunuci , şi Nergal Sar-Eţer , mai-marele peste magi, şi toate celelalte căpetenii ale regelui din Babilon.

4 Când i-au văzut Sedecia, regele lui Iuda, şi toţi oamenii de luptă, au fugit şi au ieşit noaptea din cetate pe drumul spre grădina regelui , prin poarta dintre cele două ziduri au ieşit pe calea spre Arabah.

5 Dar armata caldeilor i-a urmărit şi l-au ajuns pe Sedecia în stepele din Ierihon. l-au luat şi l-au adus la Nabucodonosor, regele din Babilon, la Ribla , în ţinutul Hamat, şi el a rostit asupra lui judecata.

6 Regele din Babilon i-a înjunghiat pe fiii lui Sedecia în văzul lui. De asemenea, regele din Babilon i-a înjunghiat pe toţi nobilii lui Iuda.

7 A pus să fie scoşi ochii lui Sedecia şi l-a legat cu [lanţuri] de bronz ca să-l ducă în Babilon.

8 Casa regelui şi casele poporului, caldeii le-au ars în foc şi au dărâmat zidurile Ierusalimului.

9 Pe celălalt popor care a rămas în cetate şi pe ceilalţi care s-au dus la el şi pe celălalt popor care a rămas, Nebuzaradan, mai-marele peste gărzi , i-a deportat în Babilon.

10 Din popor, Nebuzaradan, mai-marele peste gărzi, i-a lăsat pe cei săraci care nu aveau nimic în ţinutul lui Iuda şi le-a dat vii şi grădini în ziua aceea.

11 Nabucodonosor, regele din Babilon, poruncise prin Nebuzaradan, mai-marele peste gărzi, cu privire la Ieremia, zicând:

12 „Ia-l, fii cu ochii pe el şi nu-i fă nimic rău, ci aşa cum îţi va zice, aşa să-i faci!”.

13 Nebuzaradan, mai-marele peste gărzi, i-a trimis pe Nebuşazbad, mai-marele peste eunuci, pe Nergal-Şareţer, mai-marele peste magi, şi pe toţi mai-marii regelui din Babilon.

14 I-a trimis să-l ia pe Ieremia din curtea gărzii; ei l-au dat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Iar [Ieremia] a locuit în mijlocul poporului.

15 Cuvântul Domnului a fost către Ieremia când el era închis în curtea gărzii.

16 „Mergi şi spune-i lui Ebed-Melec, etiopianul: aşa spune Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «Iată, eu fac să vină asupra cetăţii acesteia cuvintele mele spre rău, nu spre bine, şi se vor împlini înaintea ta în ziua aceea!».

17 Dar pe tine te voi salva – oracolul Domnului – şi nu vei fi dat în mâna oamenilor de care te temi.

18 Te voi scăpa şi nu vei cădea de sabie, ci viaţa ta va fi pradă pentru tine, pentru că te-ai încrezut în mine” – oracolul Domnului.

40

1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul după ce Nabuzaradan, mai-marele peste gărzi, i-a dat drumul din Rama când l-au luat, iar el era legat cu lanţuri în mijlocul celor care erau deportaţi din Ierusalim şi din Iuda. Erau deportaţi în Babilon.

2 Mai-marele peste gărzi l-a luat pe Ieremia şi i-a zis: „Domnul Dumnezeul tău a spus răul acesta împotriva acestui loc.

3 Domnul a împlinit şi a făcut după cum a spus pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului şi nu aţi ascultat de glasul lui, de aceea sunt aceste lucruri la voi.

4 Acum, iată, dezleg astăzi lanţurile de pe mâinile tale; dacă este bine în ochii tăi să vii cu mine în Babilon, vino şi voi avea grijă de tine, dar dacă este rău în ochii tăi sî vii cu mine în Babilon, opreşte-te şi vezi toată ţara care este înaintea ta: unde este bun şi drept în ochii tăi să mergi, du-te!”

5 Când încă nu decisese , [Nabuzaradan i-a zis]: „Întoarce-te la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care regele din Babilon l-a pus supraveghetor peste cetăţile lui Iuda, şi stai cu el în mijlocul poporului sau mergi oriunde este drept în ochii tăi să mergi! Mai-marele peste gărzi i-a dat provizii şi un dar şi l-a lăsat să plece.

6 Ieremia a mers la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa , şi a rămas cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară.

7 Au auzit toate căpeteniile armatelor care erau în câmpie , ei şi oamenii lor, că regele din Babilon l-a pus supraveghetor pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, că este supraveghetor peste ei, peste bărbaţi şi femei, peste copii şi săracii din ţară care nu fuseseră deportaţi în Babilon.

8 Şi au venit la Ghedalia, la Miţpa, Isamel, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan , fiii lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa şi Iesania, un om din Maaca, ei şi oamenii lor.

9 Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat lor şi oamenilor lor, zicând: „Nu vă temeţi să-i slujiţi pe caldei! Rămâneţi în ţară, slujiţi-l pe regele Babilonului şi va fi bine pentru voi!

10 Iată, eu locuiesc la Miţpa ca să stau înaintea caldeilor care vin la noi! Voi adunaţi vin, roade de vară şi untdelemn şi puneţi-le în vasele voastre şi locuiţi în cetîţile pe care le-aţi luat!”.

11 Şi toţi iudeii care erau în Moab, printre fiii lui Amon, în Edom şi în toate ţările au auzit că regele din Babilon a lăsat un rest în Iuda şi că l-a pus supraveghetor peste ei pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.

12 Şi s-au întors toţi iudeii din toate locurile unde au fost alungaţi şi au venit în ţara lui Iuda, la Ghedalia, la Miţpa, şi au adunat vin şi foarte multe roade de vară.

13 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor care erau în câmpie au venit la Ghedalia, la Miţpa,

14 şi i-au zis: „Tu ştii că Baalis, regele fiilor lui Amon, l-a trimispe Ismael, fiul lui Netania, ca să te lovească ” şi i-au zis: „Ştii că Baalis , împăratul celor din Amon, l-a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare. Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.

15 Iohanan, fiul lui Careah, i-a zis lui Ghedalia în secret la Miţpa: „Dă-mi voie să merg să-l lovesc pe Ismael, fiul lui Netania, şi nu va şti nimeni! De ce să-ţi ia viaţa şi să împrăştie întregul Iuda care este adunat la tine şi să nimicească restul lui Iuda?”

16 Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, i-a zis lui Iohanan, fiul lui Careah: „Să nu faci lucrul acesta, căci ceea ce spui tu despre Ismael este o minciună!”.

41

1 În luna a şaptea , Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din descendenţă regală, a venit cu mai-marii regelui şi cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa. Au mâncat pâine împreună acolo, la Miţpa.

2 Apoi Isamel, fiul lui Netania, s-a ridicat cu cei zece oameni care erau cu el şi l-au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi l-au omorât pe cel care îl pusese regele Babilonului supraveghetor în ţară.

3 Ismael i-a lovit pe toţi iudeii care erau cu Ghedalia la Miţpa, pe caldeii care se găseau acolo, oameni de luptă .

4 A doua zi după uciderea lui Ghedalia, când [încă] nimeni nu ştia nimic,

5 au venit nişte oameni din Sihem, din Şilo şi din Samaria, optzeci de oameni cu bărbile rase, cu hainele sfâşiate şi cu tăieturi; aveau în mâna lor ofrande şi tămâie ca să le aducă la casa Domnului .

6 Ismael, fiul lui Netania, le-a ieşit în întâmpinare la Miţpa mergând şi plângând . Când i-a întâlnit, le-a zis: „Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!”.

7 Când au ajuns în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a înjunghiat şi [i-a aruncat] în interiorul cisternei, el şi oamenii care erau cu el.

8 Dar s-au găsit printre ei zece oameni care i-au zis lui Ismael: „Nu ne omorî, căci mai avem ascunse în câmpie grău, orz, untdelemn şi miere!”. El s-a oprit şi nu i-a ucis împreună cu fraţii lor.

9 Cisterna în care a aruncat Ismael toate cadavrele oamenilor pe care-i ucisese, alături de Ghedalia, este aceea pe care a făcut-o regele Asa în faţa lui Baeşa , regele lui Israel: pe aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi .

10 Ismael a luat captivi tot restul poporului care era la Miţpa – pe fiicele regelui şi tot poporul care rămăsese la Miţpa şi peste care Nabuzaradan, mai-marele peste gărzi, îl pusese supraveghetor pe Ghedalia, fiul lui Ahicam,. Ismael, fiul lui Netania, i-a făcut captivi şi a mers ca să treacă la fiii lui Amon.

11 Dar Iohanan, fiul lui Careah, şi toate capeteniile armatelor care erau cu el au auzit de tot răul pe care l-a făcut Ismael, fiul lui Netania.

12 I-a luat pe toţi oamenii şi a mers ca să lupte împotriva lui Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit la apele cele mari care sunt în Gabon.

13 Când tot poporul care era cu Ismael i-a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile armatelor care erau cu el, s-au bucurat.

14 Tot poporul care fusese luat captiv de Ismael din Miţpa s-a întors şi a venit la Iohanan, fiul lui Careah.

15 Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat cu opt oameni şi a mers la fiii lui Amon.

16 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor care erau cue l au luat tot restul poporului care fusese luat captiv de Ismael, fiul lui Netania, din Miţpa după ce-l lovise pe Ghedalia, fiul lui Ahicam: pe bărbaţii viteji de război, pe femei, pe copii şi pe eunucii pe care i-a adus înapoi din Gabon.

17 Au mers şi au stat la Gerut-Chimbam, care este lângă Betleem, ca să plece şi să ajungă în Egipt,

18 dinaintea caldeilor, căci se temeau de ei, întrucât Ismael, fiul lui Netania, îl lovise pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care îl pusese regele Babilonului supraveghetor în ţară.

42

1 Atunci s-au apropiat căpeteniile armatelor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania , fiul lui Osea, şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare,

2 şi i.au zis lui Ieremia, profetul: „Să ajungă la tine cererea noastră! Roagă-te pentru noi Domnului Dumnezeului tău , pentru acest rest – pentru că am rămas puţini din mulţi – după cum ochii tăi ne văd!

3 Să ne facă cunoscută Domnul Dumnezeul tău calea pe care să mergem şi lucrul pe care să-l facem!”

4 Ieremia, profetul, le-a zis. „Am auzit. Iată, mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cuvintele voastre! Orice cuvânt vă va răspunde Domnul, vi-l voi face cunoscut şi nu voi ascunde nimic de la voi”.

5 Atunci ei i-au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat şi de încredere între noi dacă nu vom face întocmai cu orice cuvânt pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va trimite pentru noi!

6 Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la care te trimitem, ca să ne fie bine, căci vrem să ascultăm glasul Domnului Dumnezeului nostru”.

7 După zece zile , cuvântul Domnului a fost către Ieremia.

8 Ieremia i-a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpteniile armatelor care erau cu el şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare,

9 şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel la care m-aţi trimis ca să fac să ajungă rugăciunea voastră la el:

10 «Dacă veţi locui în ţara ceasta, vă voi reclădi şi nu vă voi dărâma, vă voi planta şi nu vă voi smulge, pentru că regret răul pe care am vrut să vi-l fac.

11 Nu vă temeţi de regele Babilonului de care vouă vă esteteamă! Nu vă temeţi de el – oracolul Domnului – căci eu sunt cu voi ca să vă mântuiesc şi să vă eliberez din mâna lui!

12 Voi arăta îndurare faţă de voi, ca el să se îndure de voi şi să vă lase să vă întoarceţi în pământul vostru».

13 Dar dacă veţi spune: «Nu vrem să locuim în ţara aceasta» şi nu veţi asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru

14 sau dacă veţi zice: «Nu, noi vrem să mergem în ţara Egiptului ca să nu vedem război, să nu auzim sunet de trâmbiţă, nici să ne fie foame de pâine. Acolo vrem să locuim»,

15 atunci, ascultă cuvântul Domnului, rest al lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «Dacă aţi decis să mergeţi în Egipt ca să locuiţi ca străini acolo»,

16 sabia de care vă temeţi vă va ajunge în ţara Egiptului, foamea de care vă temeţi se va lipi de voi în Egipt şi acolo veţi muri.

17 Toţi oamenii care vor decide să meargă în Egipt ca să locuiască acolo ca străini vor muri acolo de sabie, de foamete şi de ciumă. Ei nu vor mai avea supravieţuitor sau vreunul care să scape de răul pe care îl voi face să vină asupra lor.

18 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «Aşa cum mi-am revărsat mânia şi furia asupra locuitorilor Ierusalimului, aşa voi revărsa furia mea asupra voastră când veţi merge în Egipt. Veţi fi obiect de dispreţ, de groază, de blestem şi de ocară şi nu veţi mai vedea locul acesta».

19 Domnul îţi vorbeşte, rest al lui Iuda: «Nu mergeţi în Egipt! Ştiţi că am dat mărturie împotriva voastră astăzi».

20 Căci aţi rătăcit în sufletele voastre că aţi trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: «Roagă-te pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru şi vom face întocmai cu ceea ce Domnul Dumnezeul nostru ne va spune şi ne va face cunoscut!».

21 Eu vă fac cunoscut astăzi, dar voi nu ascultaţi de glasul Domnului Dumnezeului vostru, de nimic din ce m-a trimis la voi [să vă spun].

22 Acum, să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete şi de ciumă în locul unde aţi dorit să mergeţi să locuiţi ca străini!”.

43

1 Când Ieremia a terminat de zis întregului popor toate cuvintele Domnulu Dumnezeului lor pe care le trimisese Domnul Dumnezeul lor la ei, toate cuvintele acestea,

2 Azaria, fiul lui Osea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aroganţi i-au spus lui Ieremia: „Tu spui minciuni; nu te-a trimis Domnul Dumnezeul nostru să spui: «Nu mergeţi în Egipt ca să locuiţi acolo ca străini».

3 Ci Baruh, fiul lui Neria, te-a sedus împotriva noastră ca să ne dai în mâna caldeilor să ne omoare şi să ne deporteze în Babilon”.

4 Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile armatelor şi tot poporul nu au ascultat de glasul Domnului ca să locuiscă în ţara lui Iuda.

5 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor au luat tot restul lui Iuda dintre toate popoarele unde fusesră alungate ca să locuiască acolo ca străini şi i-a făcut să se întoarcă în ţara lui Iuda:

6 pe bărbaţii viteji, pe femei, pe copii, pe fiicele regelui şi toate sufletele pe care le lăsase Nabuzaradan, mai-marele gărzilor, pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe Ieremia, profetul, şi pe Baruh, fiul lui Neria.

7 Au plecat în ţara Egiptului, căci nu au ascultat de glasul Domnului, şi au mers până la Tahpanhes .

8 Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia la Tahpanhes:

9 „Ia în mâna ta nişte pietre mari şi ascunde-le în lutul din cuptorul de cărărmizi care este la intrarea casei lui Faraon, la Tahpanhes, în văzul oamenilor lui Iuda!

10 Spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: ‹Iată, eu trimit ca să-l iau pe Nabucodonosor, regele din Babilon, slujitorul meu, şi voi pune tronul lui deasupra acestor pietre pe care le-am ascuns şi el îşi va întinde baldachinul deasupra lor!

11 El va veni şi va lovi ţara Egiptului: cel care este spre moarte va fi dat la moarte; cel care este pentru captivitate va fi luat captiv şi cel care este pentru sabie va fi dat sabiei.

12 Voi face să iasă foc din casele dumnezeilor Egiptului; [Nabucodonosor] le va arde, pe ei îi va duce în captivitate şi va acoperi ţata Egiptului cum se acoperă păstorul cu haina sa şi va ieşi de acolo în pace.

13 Va zdrobi stelele din Bet-Şemeş, care este în ţara Egiptului , iar casele dumnezeilor Rgiptului le va arde în foc › »”.

44

1 Cuvântul care a fost către Ieremia cu privire la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului, care locuiau la Migdol , la Tahpanhes, la Nof şi în ţinutul Patros :

2 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: „Voi aţi văzut tot răul pe care l-am făcut să vină asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda; iată, ele sunt astăzi un pustiu şi nu este nimeni care să locuiască în ele!

3 [Aceasta] este din cauza răutăţii lor pe care au făcut-o ca să mă mânie, mergând să ardă tămâie şi să slujească altor dumnezei pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi şi nici părinţii voştri.

4 I-am trimis la voi pe toţi slujitorii mei, profeţii, i-am trezit şi i-am trimis să vă spună: «Nu faceţi lucrul acesta abominabil pe care eu îl urăsc!».

5 Dar ei nu au vrut să asculte şi nu şi-au plecat urechea; nu s-au întors de la răutatea lor ca să nu ardă tămâie altor dumnezei.

6 Mi-am revărsat furia şi mânia mea s-a aprins împotriva cetăţilor lui Iuda şi împotriva străzilor din Ierusalim şi au ajuns un pustiu şi o ruină, cum este astăzi.

7 Acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «De ce faceţi un rău aşa de mare pentru sufletele voastre, ca să fie nimiciţi dintre voi bărbat şi femeie, copil şi sugar din mijlocul lui Iuda, ca să nu mai rămână la voi niciun rest?

8 De ce mă mâniaţi prin lucrările mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei în ţara Egiptului, unde aţi veni să locuiţi ca străini, ca să fiţi nimiciţi şi să deveniţi de blestem şi ocară printre toate neamurile pământului?

9 Aţi uitat de răutăţile părinţilor voştri, de răutăţile regilor lui Iuda, de răutăţile femeilor lor, de răutăţile voastre, de răutăţile femeilor voastre care au fost în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului.

10 Ei nu au avut remuşcări până în ziua de azi, nu s-au temut şi nu au umblat după legea mea şi după hotărârile mele pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri».

11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel: «Iată, eu îmi întorc faţa împotriva voastră spre rău, ca să nimicesc întregul Iuda!

12 Voi lua restul lui Iuda care a decis să meargă în ţara Egiptului ca să locuiască acolo ca străin şi se vor sfârşi toţi în ţara Egiptulu; vor cădea de sabie şi de foamete, se vor sfârşi de la cel mai mic până la cel mai mare; vor muri de sabie şi de foame şi vor fi obiect de dispreţ, de groază, de blestem şi de ocară.

13 Îi voi pedepsi pe cei care locuiesc în ţara Egiptului, aşa cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, foamete şi ciumă.

14 Nu va fi nimeni care să scape şi să supravieţuiască din restul lui Iuda care a venit în ţara Egiptului ca să locuiască acolo ca străin şi ca să se întoarcă în ţara lui Iuda, spre care îşi înalţă sufletul lor să se întoarcă şi să locuiască acolo, pentru că nu se vor întoarce decât cei care vor scăpa»”.

15 Atunci i-au răspuns lui Ieremia toţi bărbaţii care ştiau că femeile lor ardeau tămâie altor dumnezei şi toate femeile care stăteau într-o adunare mare şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros , zicând:

16 „Cât despre cuvântul pe care ni l-ai spus în numele Domnului, nu te vom asculta.

17 Ci vrem să afcem orice lucru care a ieşit din gura noastră: să ardem tămâie reginei cerului , să vărsăm pentru ea libaţii aşa cum am făcut noi, părinţii noştri, regii noştri şi căpeteniile noastre în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului; atunci ne săturam de pâine, ne era bine şi rău nu am văzut.

18 Dar de când am încetat să ardem tămâie reginei cerului şi să vărsăm pentru ea libaţii, ne lipsesc toate şi ne sfârşim de sabie şi de foamete.

19 Dacă noi ardem tămâie reginei cerului şi vărsăm pentru ea libaţii, oare fără soţii noştri am făcut pentru ea turte cu imaginea ei sau am vărsat pentru ea libaţii?” .

20 Ieremia a zis întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi întregului popor care îi dăduseră acest răspuns:

21 „Oare nu de tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului voi, părinţii voştri, regii voştri, căpeteniile voastre şi poporul ţării şi-a amintit Domnul şi s-a urcat la inima lui?

22 Domnul nu a mai putut să suporte răutatea faptelor voastre, lucrurile abominabile pe care le-aţi făcut şi ţara voastră a devenit un pustiu, o ruină şi blestem şi nu este nimeni care s-o locuiască, aşa cum este astăzi.

23 Din cauză că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, din acuză că nu aţi ascultat de glasul Domnului şi nu aţi umblat după legea lui, după hotărârile lui şi după mărturiile lui, de aceea a chemat asupra voastră acest rău, cum este astăzi”.

24 Ieremia a zis întregului popor şi tuturor femeilor: „Ascultaţi cuvântul Domnului, voi toţi cei ai lui Iuda care sunteţi în ţara Egiptului!

25 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Isarel: «Voi şi soţiile voastre aţi spus cu gura voastră şi aţi împlinit cu mâinile voastre: ‹Vrem să ducem la îndeplinire voturile pe care le-am făcut ca să ardem tămâie reginei cerului şi să vărsăm pentru ea libaţii› Da, veţi împlini voturile voastre. Da, veţi duce la îndeplinire voturile voastre».

26 De aceea, ascultaţi cuvântul Domnului, voi toţi cei ai lui Iuda care locuiţi în ţara Egiptului: «Istă, am jurat pe numele meu cel mare, spune Domnul, să nu va mai fi chemat numele meu de gura niciunui om din Iuda care este în toată ţara Egiptului, spunând: ‹Viu este Domnul Dumnezeu›!

27 Iată, eu voi veghea asupra lor spre rău, nu spre bine! Se vor sfârşi toţi oamenii lui Iuda care sunt în ţara Egiptului de sabie şi de foamete, până la terminarea lor.

28 Cei care vor scăpa de sabie se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda puţini la număr. Şi va şti tot restul lui Iuda care a venit în ţara Egiptului ca să locuiască acolo ca străin cuvântul cui s-a împlinit: al meu sau al lor.

29 Acesta va fi pentru voi semnul – oracolul Domnului –: vă voi pedepsi în locul acesta ca să ştiţi că se vor împlini cuvintele mele împotriva voastră spre rău».

30 Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, îl voi da pe faraonul Hofra, regele Egiptului, în mâna duşmanilor lui şi în mâna celor care caută viaţa lui, aşa cum l-am dat pe Sedecia, regele lui Iuda, în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, duşmanul lui şi cel care căuta viaţa lui»”.

45

1 Cuvântul pe care i l-a spus Ieremia, profetul, lui Baruh, fiul lui Neria, când el a scris cuvinetle acestea în carte din gura lui Ieremia, în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:

2 „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel în ceea ce te priveşte pe tine, Baruh:

3 Tu zici: «Vai de mine! Domnul adaugă tristeţe la durerea mea; eu mă chinui în suspinul meu şi odihnă nu găsesc».

4 Aşa să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Iată, ceea ce au am zidit, eu dărâm şi ceea ce eu am plantat, eu smulg, adică toată ţara aceasta .

5 Tu cauţi lucruri mari? Nu căuta, căci, iată, eu fac să vină răul peste toatăă făptura – oracolul Domnului –, dar ţie îţi dau sufletul ca pe o pradă în toate locurile unde vei merge› »”.

46

1 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia, profetul, cu privire la neamuri .

2 Către Egipt, împotriva armatei faraonului Neco, regele Egiptului, care era lângă râul Eufrat, la Carchemiş, şi care a fost lovit de Nabucodonosor, regele Babilonului, în anu la patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda.

3 „Pregătiţi scutul şi pavăza
şi mergeţi la luptă!

4 Înhămaţi caii şi încălecaţi, călăreţi!
Prezentaţi-vă cu coifuri,
ascuţiţi suliţele şi îmbrăcaţi-vă cu platoşe!

5 Pentru ce văd că ei sunt înspăimântaţi, întorşi înapoi?
Vitejii lor sunt zdrobiţi şi fug în refugii fără să se întoarcă.
Groază de jur împrejur –
Oracolul Domnului.

6 Să nu fugă cel iute
şi să nu scape cel viteaz!
Spre nord, pe malul râului Eufrat,
s-au poticnit şi au căzut.

7 Cine este acesta care urcă precum Nilul
şi ale cărui ape se agită ca torenţii?

8 Egiptul urcă precum Nilul
şi apele lui se agită ca torenţii.
El spune: «Voi urca şi voi acoperi pământul,
voi distruge cetatea şi pe cei care locuiesc în ea».

9 Urcaţi, cai, şi înaintaţi, care!
Să iasă vitejii,
cei din Etiopia şi din Put care mânuiesc scutul,
cei din Lud care mânuiesc şi întind arcul!

10 Ziua aceasta este a Domnului Dumnezeului Sabaot;
este o zi de răzbunare,
ca să se răzbune pe adversarii săi.
Sabia devorează şi se satură ;
se îmbată de sângele lor,
pentru că este o jertfă pentru Domnul Dumnezeul Sabaot
în ţara din nord, lângă râul Eufrat.

11 Urcă în Galaad şi adu balsam,
fecioară, fiică a Egiptului!
În zadar îţi înmulţeşti leacurile,
vindecare nu este pentrutine.

12 Neamurile au auzit de dezonoarea ta,
iar pământul este plin de strigătul tău,
căci viteazul se poticneşte de viteaz,
amândoi cad împreună” .

13 Cuvântul pe care i l-a spus Domnul lui Ieremia nd Nabuodonosor, regele din Babilon, a venit să lovească ţara Egiptului :

14 „Faceţi cunoscut în Egipt,
faceţi să se audă în Migdol,
faceţi să se audă în Nof şi în Tahpanhes!
Spuneţi: «Prezintă-te şi pregăteşte-te,
pentru că sabia devorează împrejurimile rale!».

15 Pentru ce sunt măturaţi cei puternici ai tăi?
Nu pot să stea în picioare,
căci Domnul i-a răsturnat.

16 Creşte numărul celor care se poticnesc,
ba chiar cad unul peste altul şi zic:
«Să ne ridicăm şi să ne întoarcem la poporul nostru,
în ţara noastră natală, din faţa sabiei violente!».

17 Ei strigă acolo:
«Faraon, regele Egiptului, este doar un zgomot;
a lăsat să treacă timpul potrivit »”.

18 Viu sunt eu – oracolul regelui, al cărui nume este Domnul Sabaot –
el vine cum e Tabor între munţi
şi Carmel, lângă mare.

19 Fă-ţi bagajele pentru deportare,
locuitoare, fiică a Egiptului!
Căci Nof va deveni un loc devastat,
va cădea în ruină şi nu va fi nimeni care să-l locuiască.

20 O juncă foarte frumoasă este Egiptul;
dar vine tăunul din nord. Vine.

21 Cei tocmiţi ai săi sunt în mijlocul lui ca viţeii îngrăşaţi.
Dar şi ei se vor întoarce şi vor fugi împreună,
nu vor putea să stea în picioare,
pentru că o zi a dezastrului vine peste ei
la timpul pedepsirii lor.

22 Glasul său vine ca un şarpe,
ei merg ca o armată,
vin împotriva ei cu securi ca tăietorii de lemne.

23 „Tăiaţi pădurea ei – oracolul Domnului –
chiar dacă este de nepătruns!
Căci ei sunt mai mulţi decât lăcustele ,
sunt fără număr”.

24 Fiica Egiptului este făcută de ruşine,
este dată în mâna poporului din nord”.

25 Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel, zice: „Iată, eu îl voi pedepsi pe Amon din No , pe Faraon, Egiptul, pe zeii şi pe regii lor, pe Faraon şi pe cei care se încred în el.

26 Îi voi da în mâna celor care caută viaţa lor, în mâna lui Nabucodonosor, regele din Babilon, şi în mâna slujitorilor lui. Dar, după aceea, va fi locuit ca în zilele de mai înainte – oracolul Domnului.

27 Dar tu nu te teme, slujitorul meu Iacob,
şi nu te înspăimânta, Israel ,
căci, iată, eu te voi salva din [ţara] îndepărtată
şi descendenţa ta, din ţara captivităţii!
Iacob se va întoarce,
va fi în pace, va fi liniştit
şi nimeni nu-l va mai înspăimânta –
oracolul Domnului.

28 Dar nu te teme, slujitorul meu Iacob,
căci eu sunt cu tine – oracolul Domnului.
Voi distruge toate neamurile unde ai fost alungat;
pe tine nu te voi distruge, ci te voi mustra cu judecată,
dar totuşi te voi pedepsi ”.

47

1 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia, profetul, înainte ca Faraon să lovească Gaza :

2 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, nişte ape se ridică din nord
şi devin ca un râu care se revarsă,
inundă ţara şi acoperă cetatea
şi pe cei care locuiesc în ea.
Oamenii vor striga şi toţi locuitorii ţării vor geme

3 de tropăitul copitelor [cailor] celor puternici ai lui,
decutremuratul carelor sale, de zarva roţilor lui.
Părinţii nu se vor întoarce către fii
din cauza slăbiciunii mâinilor lor.

4 Pentru că vine ziua devastării tuturor filistenilor
şi a nimicirii Tirului şi Sidonului.
Fiecare supravieţuitor strigă după ajutor,
căci Domnul îi distruge pe filisteni,
restul insulei Caftor .

5 Vine pleşuvie peste Gaza,
Aşchelon este redus la tăcere cu restul văilor sale.
Până când vă veţi face tăieturi? »”.

6 Vai, sabie a Domnului,
până când nu te vei potoli?
Intră în teacă, opreşte-te şi stai liniştită!

7 Dar cum să te potoleşti
când Domnul i-a poruncit
împotriva [cetăţii] Aşchelon
şi împotriva ţărmului mării:
într-acolo să se îndrepte!

48

1 Către Moab. Aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel:
„Vai de Nebo, căci va fi devastat!
Este făcut de ruşine şi capturat Chiriataim ;
este făcut de ruşine locul de refugiu şi împrăştiat.

2 Nu mai este gloria Moabului,
în Heşbon ei gândesc răul împotriva lui;
veniţi să-l distrugem, ca să nu mai fie un neam!
Şi tu, Madmen , vei fi redus la tăcere
şi sabia te va urmări.

3 Glas de strigăt din Horonaim :
«Devastare şi prăpăd mare!».

4 Moabul este zdrobit!
Cei mici ai săi au făcut să se audă strigătul.

5 Pe urcuşul de la Luhit urcă plânset peste plândet,
iar pe coborâşul de la Horonaim
se aude strigătul strâmtorării prăpădului.

6 Fugiţi, scăpaţi-vă vieţile
şi fiţi ca Aroer în pustiu!

7 Căci, pentru că te-ai încrezut în lucrările tale
şi în vistieriile tale,
vei fi luat şi tu, iar Chemoş va merge în captivitate
împreună cu preoţii şi căpeteniile lui.

8 Devastatorul va veni în fiecare cetate
şi nicio cetate nu va scăpa.
Valea va pieri şi câmpia va fi distrusă,
aşa cum a spus Domnul.

9 Daţi aripi Moabului, căci vrea să zboare!
Cetăţile lui vor fi devastate şi nu va fi locuitor în ele.

10 Blestemat cel care face lucrarea Domnului cu prefăcătorie;
blestemat cel care-şi trage sabia de la nge!

11 Moab a stat liniştit din tinereţea lui,
a fost în pace pe drojdia lui.
Nu a fost turnat din vas în vas
şi nu a mers în captivitate.
De aceea i s-a păstrat gustul
Şi mirosul nu i s-a schimbat.

12 De aceea, iată, vin zile – oracolul Domnului –
când voi trimite la el pritocitori şi-l vor pritoci;
vasele sale le vor vărsa şi vor sparge burdufurile sale .

13 Moab se va ruşina de Chemoş
aşa cum s-a ruşinat Israel de Betel ,
în care şi-a pus încrederea.

14 Cum puteţi să ziceţi:
«Noi suntem viteji,
oameni puternici pentru luptă»?

15 Devastatorul lui Moab şi al cetăţilor sale urcă,
cei aleşi dintre tinerii săi coboară la înjunghiere –
oracolul regelui, al cărui nume este Domnul Sabaot.

16 Se apropie să ajungă catastrofa Moabului,
răul lui se grăbeşte foarte mult.

17 Jeliţi pentru el, voi toţi care îl înconjuraţi!
Cei care cunoaşteţi numele lui spuneţi:
«Cum de a fost zdrobit toiagul cel puternic,
bastonul gloriei!».

18 Coboară din glorie şi locuieşte în loc uscat ,
locuitoare, fiică a lui Dibonului !
Căci devastatorul Moabului urcă împotriva ta,
prădează fortăreţele tale.

19 Stai pe drum şi veghează, locuitoare din Aroer!
Întreabă-l pe fugar,
iar celui scăpat zi-i: «Ce a fost?»!.

20 Moab este făcut de ruşine, pentru că a fost zdrobit.
Jeliţi şi strigaţi, faceţi cunoscut în Arnon că Moab este devastat!

21 A venit judecata peste ţara din câmpie, peste Holon, peset Iahaţ şi peste Mefaat,

22 peste Dibon, peset Nebo, peste Bet-Diblataim,

23 peste Chiriataim, peste Bet-Gramul, peste Bet-Meon,

24 peste Cheriot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moab, îndepărtate sau apropiate .

25 Cornul lui Moab a fost frânt
şi puterea lui, zdrobită –
oracolul Domnului.

26 Îmbătaţi-l pe Moab pentru că s-a înălţat împotriva Domnului!
Să se tăvălească în vărsătura lui şi să fie şi el spre derâdere!

27 Oare nu a fost Israel pentru tine derâdere?
A fost el oare găsit printre hoţi,
că dădeai din cap ori de câte ori vorbeai despre el?

28 Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului!
Fiţi ca porumbeii care îşi fac cuibul pe marginile gurii peşterii!

29 Am auzit de mândria Moabului: este foarte mândru;
de îngâmfarea, de mândria, de semeţia şi de înălţarea inimii lui.

30 Eu cunosc – oracolul Domnului – insolenţa lui;
Nu e decât vorbărie, nu face nimic bun.

31 De aceea, gem pentru Moab,
strig pentru tot Moabul,
iar pentru oamenii din Chir-Heres bombănesc.

32 Mai mult decât am plâns pentru Iaezer
voi plânge pentru tine, vie din Sibma .
Ramurile tale au trecut de mare până la Marea Iaezer,
devastatorul a căzut peste roadele tale de vară
şi peste culesul viei tale.

33 S-au dus bucuria şi veselia din Camel şi din ţara lui Moab
Am făcut să nu mai fie vin în teascuri;
nu se mai calcă cu cântare [de veselie],
cântarea nu mai este cântare.

34 De strigătele din Heşbon [se aude] până la Eleale,
îşi ridică glasurile până la Iahaţ,
de la Ţoar până la Horonaim, la Eglat-Şelişia,
căci şi apele de la Nimrim vor fi secate .

35 Voi face să înceteze din Moab – oracolul Domnului –
cel care urcă pe înălţimi şi arde tămâie pentru dumnezeul său.

36 De aceea geme inima mea pentru Moab ca un fluier,
îmi geme inima mea pentru oamenii din Chir-Heres ca un fluier,
pentru că toată abundenţa pe care a făcut-o a pierit.

37 Căci toate capetele sunt rase,
toate bărbile sunt tăiate,
pe toate mâinile au făcut tăieturi
şi pe coapse [au pus] sac.

38 Toate terasele din Moab şi din pieţele lui, toate sunt pline de bocet,
pentru că l-am zdrobit pe Moab ca pe un vas
în care nu-ţi mai găseşti plăcerea –
oracolul Domnului.

39 «Cât este de ruinat – gem ei!
Cum şi-a întors spatele Moab cu ruşine!».
Moabul va fi spre derâdere şi spre ruină
pentru toţi cei care-l înconjoară”.

40 Căci aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, el va zbura ca un vultur,

41 Cheriot este capturat, fortăreţele sunt luate;
Inima celor viteji ai lui Moab va fi ca inima unei femei
în durerile naşterii.

42 Moab se va distruge şi nu va mai fi popor,
pentru că s-a înălţat împotriva Domnului.

43 Groază, groază şi laţ sunt împotriva ta,
locuitor al Moabului – oracolul Domnului.

44 Cel care fuge de groază va cădea în groapă
şi cel care se va ridica din groapă va cădea în laţ,
căci fac să vină asupra Moabului anul pedepsirii lor –
oracolul Domnului.

45 La umbra Heşbonului stau fără putere fugarii;
pentru că un foc va ieşi din Heşbon,
o flacără, din Sihon:
va mistui tâmplele Moabului şi creştetul fiilor zarvei.

46 Vai de tine, Moab!
Poporul lui Chemoş a pierit!
Căci fiii tăi sunt luaţi captivi
şi fiicele tale, în captivitate.

47 În zilele de pe urmă, îl voi face pe Moab să se întoarcă din captivitate”.
Până aici, judecata lui Moab.

49

1 Către fiii lui Amon: Aşa vorbeşte Domnul:
„Oare Israel nu are fii?
Nu are el moştenitor?
De ce moşteneşte Malcom [cetatea] Gad
şi poporul lui locuieşte în cetăţile sale?

2 De aceea, iată, vin zile – oracolul Domnului –
când voi face să se audă în Raba fiilor lui Amon
un strigăt de război;
va deveni o grămadă de ruine,
şi satele lui vor fi arse în foc,
Israel îi va lua în stăpânire pe cei care-l moşteneau”,
spune Domnul.

3 „Gemi, Heşbon, căci Ai a fost devastat!
Strigaţi, fiice din Raba,
încingeţi-vă cu saci, jeliţi străbătând zidurile sale,
căci Malcom va merge în captivitate,
şi preoţii, şi căpeteniile lui împreună!

4 Pentru ce te lauzi cu văile?
Valea ta se va scurge , fiică răzvrătită,
care te încrezi în vistieriile tale, [zicând]:
«Cine va veni împotriva mea?».

5 Iată, eu fac să vină asupra ta groaza –
oracolul Domnului Dumnezeului Sabaot –
din toate împrejurimile tale.
Veţi fi alungaţi, fiecare în direcţia lui ,
şi nu va fi cine să-i adune pe fugari.

6 Dar, după aceea, îi voi face
să se întoarcă din captivitate pe fiii lui Amon” –
oracolul Domnului.

7 Către Edom. Aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Oare nu mai este înţelepciune în Teman ?
A pierit sfatul celor pricepuţi?
A slăbit înţelepciunea lor?

8 Fugiţi, întoaceţi-vă şi ascundeţi-vă ca să locuiţi în locuri adânci,
locuitori din Dedan !
Căci voi face să vină catastrofa peste Esau
la timpul pedepsirii sale.

9 Dacă ar veni la tine culegătorii, nu ar face să rămână boabe;
dar dacă ar veni hoţii în timpul nopţii,
ar distruge după placul lor.

10 Căci eu însumi îl voi despuia pe Esau,
voi descoperi ascunzătorile lui
şi nu se va mai ascunde.
Descendenţa lui nu va fi distrusă,
fraţii lui şi vecinii lui nu vor mai fi.

11 Abandonează-i pe orfanii tăi şi eu îi voi face să trăiască!
Iar văduvele tale se vor încrede în mine”.

12 Căci aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, eu sunt cel care voi face judecata lor,
ca să bea cupa: de băut, o vor bea !
Iar tu nu vei rămâne nepedepsit,
Căci de băut, vei bea.

13 M-am jurat pe mine însumi –
oracolul Domnului –
că Boţra va deveni obiect de dispreţ,
de ocară, de dezolare şi de blestem
şi toate cetăţile ei vor deveni un pustiu pentru totdeauna”.

14 Am auzit o veste de la Domnul
şi un împuternicit a fost trimis între neamuri:
„Adunaţi-vă, veniţi împotriva ei
şi ridicaţi-vă la luptă!”.

15 „Căci, iată, te-am făcut mic între neamuri,
dispreţuit între oameni.

16 Înfumurarea ta, aroganţa inimii tale te-au înşelat
pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncii ,
care te-ai aşezat pe înălţimea colinei;
chiar dacă îşi vei face cuibul ca vulturul în înălţime,
de acolo te voi coborî” –
oracolul Domnului.

17 Edom va deveni o ruină şi oricine va trece pe lângă ea va încremeni şi va fluiera din cauza tuturor loviturilor lui.

18 Cum au fost distruse Sodoma, Gomora şi vecinele ei – spune Domnul –, nu va mai locui acolo niciun om şi nu va sta acolo ca străin niciun fiu al omului.

19 Iată, leul care urcă din [malurile] mândre ale Iordanului
spre păşunile mereu verzi,
pe neaşteptate îl voi face să fugă repede de acolo
şi-l voi pune pe alesul meu peste el!
Căci cine este ca mine
şi cine poate să dea mărturie împotriva mea?
Cine este acest păstor
care să poată sta în picioare înaintea mea?

20 De aceea ascultaţi planul pe care l-a făcut Domnul
cu privire la Edom,
gândurile pe care le-a pus la cale
împotriva locuitorilor din Teman:
sigur vor fi târîţi precum cei mici din turmă,
sigur va răvăşi păşunile lor.

21 De zgomotul căderii lor se cutremură pământul,
strigătul glasului lor se aude la Marea Roşie .

22 Iată, ca vulturul care se înalţă,
se avântă şi îşi întinde aripile peste Boţra,
inima vitejilor din Edom va fi
ca inima femeii în durerile naşterii”.

23 Către Damasc. „Hamat şi Arpad au fost făcuţi de ruşine,
căci au auzit o veste rea şi s-au topit în mare:
este o agitaţie care nu poate fi liniştită.

24 Damascul a slăbit, s-a întors să fugă;
l-a apucat panica,
strâmtorarea şi durerile naşterii l-au cuprins
ca pe femeia care naşte.

25 Cum, nu a fost abandonată cetatea gloriei,
cetatea bucuriei mele?

26 De aceea, vor cădea tinerii ei în pieţe
şi toţi oamenii de luptă vor fi reduşi la tăcere în ziua aceea –
oracolul Domnului Sabaot.

27 Voi aprinde un foc la zidul Damascului
şi va devora palatele lui Ben-Hadad .

28 Către Chedar şi către regatele din Haţor , cele pe care le-a lovit Nabucodonosor, regele din Babilon, aşa vorbeşte Domnul:
„Ridicaţi-vă şi urcaţi împotriva [cetăţii] Chedar
şi nimiciţi-i pe fiii din răsărit ”.

29 Vor lua corturile şi turmele lor,
vor duce pânzele, toate obiectele şi cămilele lor
şi vor striga către ei:
«Teroare de jur împrejur».

30 Fugiţi, mergeţi mult,
ascundeţi-vă să locuiţi în adâncuri,
locuitori din Haţor – oracolul Domnului!
Căci Nabucodonosor, regele din Babilon,
a făcut un plan împotriva voastră
şi a pus la cale un gând împotriva voastră.

31 Ridicaţi-vă şi urcaţi împotriva unui neam liniştit
care locuieşte în siguranţă – oracolul Domnului –,
care nu are porţi, nici zăvoare şi locuieşte singur!

32 Cămilele lor vor fi pradă
şi mulţimea turmelor lor, jaf.
Îi voi împrăştia în toate vânturile pe cei cu părul tăiat
şi îi voi face să vină din toate părţile catastrofa lor –
oracolul Domnului.

33 Haţor va deveni locuinţa şacalilor,
va fi o ruină pentru totdeauna.
Nu va mai locui niciun om acolo,
nu va mai sta acolo ca străin niciun fiu al omului”.

34 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia, profetul, cu privire la Elam la începutul domniei lui Sedecia, regele lui Iuda.

35 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Iată, eu voi frânge arcul Elamului,
puterea lor cea dintâi.

36 Voi face să vină asupra Elamului cele patru vânturi
din cele patru margini ale cerului:
îi voi împrăştia în toate aceste vânturi
şi nu va fi niciun neam unde să nu ajungă cei alungaţi din Elam.

37 Voi face Elamul să tremure înaintea duşmanilor săi
şi înaintea celor care îi caută viaţa.
Voi face să vină răul asupra lor, mânia mea aprinsă –
oracolul Domnului –
şi voi trimite sabia în urma lor
până când îi voi termina.

38 Voi pune tronul meu în Elam
şi voi face să piară de acolo rege şi căpetenii –
oracolul Domnului.

39 Dar în zilele de pe urmă,
voi face Elamul să se întoarcă din captivitate” –
oracolul Domnului.

50

1 Cuvântul pe care l-a spus Domnul cu privire la Babilon, cu privire la ţara caldeilor prin Ieremia, profetul:

2 „Faceţi cunoscut între neamuri,
faceţi să se audă, ridicaţi un steag,
faceţi să se audă şi nu ascundeţi!
Spuneţi: «Babilonul a fost capturat,
a fost făcut de ruşine Bel ,
a fost zdrobit Merodac,
au fost făcute de ruşine imaginile lor,
au fost zdrobiţi idolii lor».

3 Căci va veni împotriva lui un neam de la nord şi va preface ţara lui într-un pustiu şi nu va mai fi cine să locuiască în ea: de la om şi până la animal vor fugi, se vor duce.

4 În zilele acelea şi în acel timp – oracolul Domnului – vor veni fiii lui Isarel, ei şi fiii lui Iuda împreună, vor merge plângând şi-l vor căuta pe Domnul Dumnezeu.

5 Vor întreba de Sion cu feţele într-acolo: «Veniţi să ne lipim de Domnul, cu o alianţă veşnică ce nu se va uita!».

6 Ca o turmă pierdută este poporul meu; păstorii ei o făceau să rătăcească pe munţii răzvrătirii, mergeau de pe munte, spre colină şi au uitat de locul lor de odihnă.

7 Toţi cei care îi găseau îi devorau, iar adversarii lor ziceau: «Nu suntem vinoavţi, pentru că ei au păcătuit împotriva Domnului. Domnul este locuinţa dreptăţii şi speranţa părinţilor lor».

8 Fugiţi din Babilon, ieşiţi din ţara caldeilor
şi fiţi ca ţapii înaintea turmelor!

9 Iată, eu fac să se strige şi să se înalţe împotriva Babilonului
o adunare de neamuri din nord, care se vor aşeza împotriva lui!
El va fi capturat de acolo,
săgeţile lor vor fi ca ale viteazului priceput,
nu se vor întoarce fără efect.

10 Caldeii vor fi pradă
şi toţi cei care îi vor prăda se vor îndestula –
oracolul Domnului.

11 V-aţi bucurat şi v-aţi veselit, voi, jefuitori ai moştenirii mele,
aţi săltat ca junca ce calcă, aţi nechezat ca armăsarii.

12 Mama voastră a fost făcută de ruşine foarte mult,
de ocară, cea care v-a născut;
iată, ea este ultima dintre neamuri,
un pustiu, un loc uscat şi un deşert!

13 Din cauza furiei Domnului, nu va mai fi locuit,
va fi în totalitate devastat,
oricine va trece pe lângă Babilon se va îngrozi,
va fluiera pentru toate loviturile sale.

14 Aşezaţi-vă împotriva Babilonului de jur împrejur,
voi toţi care întindeţi arcul!
Trageţi împotriva lui, nu cruţaţi săgeţile,
căci a păcătuit împotriva Domnului.

15 Strigaţi împotriva lui de jur împrejur!
El se predă , au căzut turnurile lui şi zidurile sale s-au dărâmat.
Aceasta este răzbunarea Domnului .
Răzbunaţi-vă împotriva lui:
cum a făcut, aşa să-i faceţi!

16 Nimiciţi-i din Babilon pe cel care seamănă
şi pe cel care mânuieşte secera în timpul secerişului!
Din faţa sabiei nimicitoare, fiecare să se întoarcă la poporul său,
fiecare să fugă în ţara lui!

17 Ca o oaie alungată este Israel, leii la-u gonit.
Mai întâi l-a devorat regele Asiriei
şi la urmă i-a zdrobit oasele Nabucodonosor, regele din Babilon”.

18 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Isarel: „Iată, eu voi pedepsi pe regele din Babilon şi ţara lui cum l-am pedepsit pe regele Asiriei!

19 Îl voi face pe Israel să se întoarcă la păşunea lui şi va paşte pe Carmel, în Basan şi pe muntele lui Efraim şi în Galaad se va îndestula sufletul lui .

20 În zilele acelea şi în acel timp – oracolul Domnului – va fi căutată nelegiuirea lui Isarel, şi nu va mai fi; păcatul lui Iuda, şi nu va mai fi găsit, pentru că-i voi ierta celui pe care l-am lăsat să rămână”.

21 „Urcă împotriva ţării Merataim
şi nimiceşte-i pe locuitorii din Pecod ,
distruge totul în urma lor –
oracolul Domnului.
Fă-i conform cu tot ceea ce ţi-am poruncit!

22 Strigăt de luptă este în ţară,
distrugere mare!

23 Cum s-a rupt şi s-a frânt ciocanul întregului pământ!
Cum a ajuns o ruină Babilonul printre neamuri!

24 Ţi-am întins o cursă şi chiar ai fost prins, Babilon,
iar tu nu ştiai.
Ai fost găsit, ba chiar ai fost prins,
pentru că l-ai provocat pe Domnul”.

25 Domnul şi-a deschis vistieria şi a scos armele indignării sale:
aceasta este o lucrare a Domnului Dumnezeului Sabaot
în ţara caldeilor .

26 Veniţi de la marginile [lumii] ,
Deschideţi grânarele lui, puneţi-l în grămezi ca snopii;
distrugeţi-l de tot, să nu mai rămână din ele niciun rest!

27 Nimiciţi toţi taurii şi faceţi-i să coboare spre înjunghiere!
Vai de ei, căci a venit ziua lor, timpul pedepsirii lor!

28 [Se aude] un glas celor care fug
şi care au scăpat din ţara Babilonului
ca să facă cunoscut în Sion
răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru,
răzbunarea templului său.

29 Faceţi să se audă că sunt mulţi împotriva Babilonului!
Toţi cei care întind arcul
să-şi fixeze tabăra împotriva lui de jur împrejur!
Să nu fie nimeni dintre ai săi care să scape!
Răsplătiţi-l după fapta lui:
aşa cum a făcut, aşa să-i faceţi,
pentru că s-a îngâmfat împotriva Domnului,
împotriva Celui Sfânt al lui Israel!

30 De aceea, vor cădea tinerii lui în pieţe
şi toţi oamenii lui de luptă vor fi reduşi la tăcere în ziua aceea –
oracolul Domnului.

31 Iată, eu sunt împotriva ta, îngâmfatule,
oracolul Domnului Dumnezeului Sabaot!
Căci a venit ziua ta, timpul când te voi pedepsi.

32 Cel îngâmfat se va poticni, va cădea şi nu va fi cine să-l ridice.
Voi aprinde un foc în cetăţile lui
şi va devora toate împrejurimile sale”.

33 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot: „Sunt oprimaţi fiii lui Israel şi fiii lui Iuda împreună; toţi cei care i-au făcut captivi îi ţin şi refuză să le dea drumul”.

34 Dar răscumpărătorul lor este puternic: Domnul Sabaot este numele lui: El le va apăra cauza, ca să facă să se odihnească ţara şi să-i facă să tremure pe locuitorii Babilonului.

35 Sabia este împotriva caldeilor –
oracolul Domnului –,
împotriva locuitorilor Babilonului,
împotriva căpeteniilor lui şi împotriva înţelepţilor lui.

36 Sabia este împotriva ghicitorilor şi ei înnebunesc;
sabia este împotriva vitejilor lui şi ei se îngrozesc.

37 Sabia este împotriva cailor şi a carelor sale,
împotriva amestecăturii care este în mijlocul lui,
şi ei vor deveni ca femeile .
Sabia este împotriva vistieriilor lui şi ele vor fi jefuite.

38 Sabia este peste apele sale şi ele vor seca.
Pentru că este o ţară a chipurilor cioplite
şi sunt înnebubiţi de sperietori .

39 De aceea, vor locui animalele sălbatice cu şacalii şi vor locui în el puii de struţ . Nu se va mai aşeza [nimeni] niciodată şi nu va mai fi locuit din generaţie în generaţie.

40 Ca atunci când Dumnezeu a lovit Sodoma şi Gomora şi vecinătăţile ei – oracolul Domnului –, aşa nu va mai locui nimeni şi nici nu va mai sta acolo ca străin niciun fiu al omului.

41 Iată, vine un popor dinspre nord, un neam mare şi regi puternici se vor ridica de la marginile pământului.

42 Poartă arc şi suliţă, sunt cruzi şi nu au milă. Glasul lor mugeşte ca marea; călăresc pe cai şi sunt aşezaţi ca oamenii de luptă împotriva ta, fiică a Babilonului.

43 Regele Babilonului a auzit vestea despre ei şi mâinile lui au slăbit; strâmtorarea l-a cuprins, durere ca a aceleia care naşte.

44 Iată, ca leul care urcă din [malurile] mândre ale Iordanului spre păşunile mereu verzi, pe neaşteptate, îi voi face să fugă repede de acolo şi-l voi pune pe alesul meu peste el! Căci cine este ca mine şi cine poate să dea mărturie împotriva mea? Cine este acest păstor care să poată sta în picioare înaintea mea?

45 De aceea, ascultaţi planul pe care l-a făcut Domnul cu privire la Babilon, gândurile pe care le-a pus la cale împotriva ţării caldeilor: sigur vor fi târâţi precum cei mici din turmă , sigur va răvăşi păşunile lor.

46 De strigătul luării Babilonului se cutremură pământul şi un strigăt se aude printre neamuri.

51

1 Aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, eu fac să se ridice împotriva Babilonului
şi împotriva locuitorilor din Leb-Camai un vânt devastator .

2 Voi trimite împotriva Babilonului străini,
care îl vor vântura, îi vor goli ţara
şi vor fi împotriva lui de jur împrejur în ziua nenorocirii.

3 Să întindă arcul împotriva celui care şi-l întinde
şi se ridică în armura lui!
Să nu cruţaţi tinerii lui
şi să distrugeţi de tot întreaga lui armată!

4 Vor cădea străpunşi în ţara caldeilor
şi ucişi, pe străzile lor”.

5 Dar nu vor fi făcuţi văduvi Israelul şi Iuda
de Domnul Dumnezeul Sabaot,
căci ţara lor este plină de vinovăţie
împotriva Sfântului lui Israel.

6 Fugiţi din Babilon şi fiecare să-şi scape viaţa,
ca nimeni să nu fie redus la tăcere din cauza nelegiuirii sale!
Acesta este timpul răzbunării Domnului,
el împlineşte răsplata faţă de el.

7 O cupă de aur în mâna Domnului era Babilonul,
care a îmbătat tot pământul.
Din vinul lui au băut neamurile
şi de aceea neamurile au înnebunit.

8 Dintr-odată a căzut Babilonul şi este zdrobit.
Jeliţi pentru el, aduceţi balsam pentru suferinţa lui:
poate se va vindeca!

9 Noi am vrut să vindecăm Babilonul,
dar nu s-a vindecat.
Abandonaţi-l şi să mergem fiecare în ţara lui,
pentru că ajunge până la ceruri judecata lui
şi se înalţă până la nori!

10 Domnul face să iasă dreptatea noastră:
veniţi să povestim în Sion
lucrarea Domnului Dumnezeului nostru!

11 Ascuţiţi săgeţile, luaţi scuturile!
Domnul face să se ridice duhul regilor din Media ,
pentru că planul său este împotriva Babilonului, ca să-l distrugă.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
răzbunarea pentru templul său.

12 La zidurile Bailonului înălţaţi un steag!
Întăriţi străjile şi faceţi să se ridice paznici;
stabiliţi capcane!
Căci Domnul are un plan şi împlineşte cuvintele
pe care le-a rostit împotriva locuitorilor din Babilon.

13 Tu, care locuieşti lângă ape mari şi ai multe vistierii:
a venit sfârşitul tău, măsura câştigului tău nedrept.

14 Domnul Sabaot s-a jurat pe viaţa sa:
„Cu siguranţă, te voi umple de oameni ca lăcustele
şi vor ridica împotriva ta o cântare”.

15 El a făcut pământul cu puterea lui,
a stabilit lumea cu înţelepciunea lui,
cu priceperea lui a întins cerurile.

16 Când dă drumul glasului său,
e un vuiet de ape în ceruri;
face să urce negura de la marginile pământului,
el face fulgerele pentru ploaie
şi face să iasă vântul din vistieriile sale.

17 Căci tot omul poate să devină prost de la cunoaştere,
orice topitor poate fi făcut de ruşine de chipul turnat,
căci idolul este o înşelăciune şi nu este suflare în el.

18 Ei sunt deşertăciune, lucrare caraghioasă;
când vor fi vizitaţi, vor pieri.

19 Însă nu ca ei este partea lui Iacob,
căci [Domnul] este cel care a plăsmuit toate
şi tribul moştenirii sale:
Domnul Sabaot este numele lui.

20 Tu ai fost pentru mine un ciocan şi arme de război:
am zdrobit cu tine neamuri,
am nimicit cu tine regate.

21 Cu tine am zdrobit calul şi călăreţul,
cu tine am zdrobit carul şi călăreţul.

22 Cu tine i-am zdrobit pe bărbat şi pe femeie,
cu tine i-am zdrobit pe bătrân şi pe copil,
cu tine i-am zdrobit pe tânăr şi pe fecioară.

23 Cu tine i-am zdrobit pe păstor şi turma lui,
cu tine i-am zdrobit pe plugar şi boii lui,
cu tine i-am zdrobit pe comandanţi şi pe căpetenii.

24 Voi răsplăti Babilonul şi pe toţi locuitorii caldeilor
pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion înaintea ochilor voştri –
oracolul Domnului.

25 Iată, eu sunt împotriva ta, munte nimicitor –
oracolul Domnului –,
tu care voiai să nimiceşti tot pământul:
mi-am întins mâna împotriva ta,
te voi răsturna de pe stânci
şi te voi face un munte ars.

26 Nu vor mai lua din tine piatră de unghi şi nici piatră pentru temelii,
căci vei fi o dezolare veşnică –
oracolul Domnului.

27 Înălţaţi un steag pe pământ,
sunaţi din trâmbiţă printre neamuri,
puneţi deoparte împotriva ei neamuri,
faceţi să se audă că sunt împotriva ei
regatele din Ararat, Mini şi Aşchenaz!
Puneţi peste ea conducători,
urcaţi pe cai ca lăcustele devoratoare!

28 Puneţi departe împotriva lui neamurile, pe regii Din Media ,
pe comandanţii şi pe toate căpeteniile sale, tot ţinutul stăpânirii sale!

29 Se cutremură pământul şi se zdruncină,
căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc,
ca să facă din ţara Babilonului un pustiu
şi să nu mai fie în el niciun locuitor.

30 Vitejii Babilonului au încetat să lupte şi stau în fortăreţe.
Li s-a uscat vitejia şi au ajuns ca femeile.
Au fost aprinse locuinţele lui
şi zăvoarele lui au fost frânte.

31 Alergătorul aleargă înaintea alergătorului
şi vestitorul, înaintea vestitorului
ca să facă cunsocut regelui din Babilon
că cetatea lui a fost capturată din [toate] părţile,

32 că trecătorile au fost luate,
avanposturile au fost arse în foc,
iar oamenii de luptă au încremenit.

33 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel:
„Fiica Babilonului este ca o arie în timpul când este călcată:
încă puţin şi vine timpul secerişului ei”.

34 M-a devorat, m-a consumat Nabucodonosor, regele din Babilon;
m-a pus ca pe un vas gol;
m-a înghiţit ca un balaur,
şi-a umplut pântecele de deliciile mele şi m-a curăţat.

35 Violenţa [făcută] asupra mea şi asupra cărnii mele
să fie asupra Babilonului, va zice locuitaorea Sionului,
şi sângele meu să fie asupra locuitorilor din Caldeea,
va zice Ierusalimul.

36 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, eu îţi voi apăra cauza şi voi face răzbunarea ta!
Voi seca marea lui şi voi face să se usuce izvoarele sale.

37 Babilonul va ajunge un morman [de ruine], locuinţă a şacalilor
spre pustiire şi fluierat, şi nu va mai nimeni să-l locuiască.

38 Vor rage împreună ca leii,
vor ţipa ca puii de leoaică.

39 Când vor fi încălziţi,
le voi da să bea şi-i voi îmbăta,
ca să se veselească şi să adoarmă somnul veşnic
şi să nu se trezească –
oracolul Domnului.

40 Îi voi face să coboare ca mieii la înjunghiere ,
ca berbecii şi ca ţapii.

41 Cum de a fost capturat Şeşac !
Cum de a fost luată gloria întregului pământ!
Cum a ajuns Babilon un pustiu printre neamuri!

42 Marea s-a ridicat împotriva Babilonului
şi el a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.

43 Cetăţile lui au devenit un pustiu,
un pământ uscat şi deşert,
o ţară unde nu locuieşte niciun om
şi prin care nu trece niciun fiu al omului.

44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon,
voi scoate din gura lui ceea ce a înghiţit ;
nu vor mai curge spre el neamuri.
Ba chiar zidul Babilonului va cădea.

45 Ieşiţi din mijlocul lui, popor al meu,
şi fiecare să-şi scape viaţa de mânia aprinsă a Domnului .

46 Să nu vi se înmoaie inima şi să nu vă temeţi de zvonul care se va auzi în ţară; pentru că va veni un zvon într-un an şi, după el, un zvon într-un alt an. Va fi violenţă în ţară şi dominator .

47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului: atunci, toată ţara lui va fi făcută de ruşine şi vor cădea străpunşii în mijlocul ei.

48 Atunci vor striga de bucurie cerul şi pământul şi tot ce este în ele datorită Babilonului, căci din nord vor veni asupra lui devastatorii – oracolul Domnului.

49 Aşa cum Babilonul a făcut să cadă cei străpunşi ai lui Israel, tot aşa vor cădea în Babilon cei străpunşi din întreaga ţară.

50 Cei scăpaţi de sabie, fugiţi şi nu mai staţi! Aduceţi-vă aminte de Domnul de departe şi Ierusalimul să fie în inima voastră !

51 Ne-am ruşinat când am auzit de ocară, de umilirea care ne-a acoperit faţa, căci străinii au venit împotriva sanctuarului casei Domnului.

52 De aceea, iată, vin zile, – oracolul Domnului – când îi voi pedepsi pe idolii lui şi în toată ţara vor geme cei străpunşi.

53 Chiar dacă Babilon s-ar înălţa până la ceruri şi dacă şi-ar întări înălţimile puterii sale, de la mine vor veni devastatori împotriva lui – oracolul Domnului.

54 Glas de strigăt din Babilon şi un dezastru mare în din ţara caldeilor!

55 Căci Domnul devastează Babilonul şi face să piară din el zgomotul cel mare. Valurile sale mugesc ca marea cea mare, dau vuietul glasului lor.

56 Căci devastatorul vine împotriva lui, împotriva Babilonului; vitejii lui sunt capturaţi, arcurile lor sunt frânte. Căci Domnul este Dumnezeul răscumpărării şi el îi va răsplăti.

57 Îi voi îmbăta pe căpeteniile sale şi pe înţelepţii lui, pe comandanţii, pe conducătorii lui şi pe vitejii lui: vor dormi somnul veşnic şi nu se vor trezi” – oracolul regelui al cărui nume este Domnul Sabaot.

58 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Zidurile Babilonului vor fi întinse [la pământ]
şi porţile lui cele înalte vor fi arse în foc;
le vor aprinde şi popoarele vor trudi degeaba,
neamurile se vor osteni pentru foc”.

59 Cuvântul pe care i l-a poruncit Ieremia, profetul, lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, când a mers cu Sedecia , regele lui Iuda, în Babilon, în anul al patrulea al domniei sale. Seraia era responsabil cu popasurile.

60 Ieremia a scris într-o carte toate relele care aveau să vină asupra Babilonului, toate aceste cuvinte au fost scrise cu privire la Babilon.

61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte

62 şi să zici: «Doamne, tu ai spus cu privire la locul acesta că va fi nimicit şi că nu va mai fi locuitor în el, de la om şi până la animal, ci va deveni o dezolare veşnică».

63 Când vei termina de citit această carte, să legi de ea o piatră şi să o arunci în mijlocul Eufratului.

64 Să spui: «Aşa va fi aruncat Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza răului pe care eu îl voi face să vină asupra lui şi se vor epuiza»”. Pînă aici, cuvintele lui Ieremia .

52

1 Sedecia avea douăzeci şi unu de ani nd a devenit rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Hamutal, fiică a lui Ieremia din Libna

2 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ceea ce a făcut Ioiachim.

3 Pentru că mânia Domnului era împotriva Ierusalimului şi a lui Iuda până când i-a alungat de la faţa sa, şi Sedecia s-a revoltat împotriva regelui din Babilon.

4 În anul al nouălea al domniei lui [Sedecia], în luna a zecea, în [ziua] a zecea a lunii , a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, el şi toată armata lui, împotriva Ierusalimului; şi-au fixat tabăra împotriva lui şi au construit parapeţi împotriva lui de jur împrejur.

5 Cetatea a continuat să fie asediată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedecia.

6 În luna a patra , în [ziua] a patra a lunii, foametea a cuprins cetatea şi nu mai era pâine pentru poporul ţării.

7 Cetatea a fost spartă şi toţi oamenii de război au fugit şi au ieşit din cetate noaptea pe drumul porţii dintre cele două ziduri , care era lângă grădina regelui. Caldeii erau lângă cetate de jur împrejur, iar ei au mers pe drumul spre Arabah .

8 Armata caldeilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns pe Sedecia în stepele Ierihonului. Toată armata lui s-a împrăştiat de lângă el.

9 L-au prins pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, la Ribla, în ţinutul Hamat, şi au rostit împotriva lui judecăţi.

10 Regele Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Sedecia sub ochii lui; le-a înjunghiat şi pe taote căpeteniile lui Iuda la Ribla .

11 A pus să fie scoşi ochii lui Sedecia şi l-a legat cu [lanţuri] de bronz. Apoi, regele Babilonului l-a dus la Babilon şi l-a pus în temniţă până în ziua morţii sale.

12 În luna a cincea, în [ziua] a zecea a lunii – acest an era al nouăsprezecelea an al lui Nabucodonosor, regele Babilonului –, a venit la Ierusalim Nabuzardan, mai-marele peste gărzi, care stătea înaintea regelui din Babilon.

13 El a ars casa Domnului, casa regelui şi toate casele din Ierusalim: a ars în foc toate casele mari.

14 Toată armata caldeilor care era cu mai-marele peste gărzi a dărâmat toate zidurile Ierusalimului, de jur împrejur.

15 Dintre săracii poporului , restul poporului care a rămas în cetate, a mers la regele din Babilon şi restul mulţimii , Nabuzardan, mai-marele peste gărzi, i-a deportat.

16 Nabuzaradan, mai-marele peste gărzi, a pus să rămână dintre săracii ţării ca să planteze vii şi să lucreze pământul.

17 Coloanele din bronz care erau în templul Domnului, postamentele, marea de bronz care era în templul Domnului, caldeii le-au sfărâmat şi le-au dus bronzul în Babilon .

18 Au luat tăvile pentru cenuşă, lopeţile, cuţitele, farfuriile, cupele, toate instrumentele de bronz cu care se slujea,

19 oalele, lopeţile, cenuşarele, cazanele, candelabrele, cupele şi cănile, cele din aur cu cele din aur, iar cele din argint cu cele din argint le-a luat mai-marele peste gărzi,

20 cele două coloane, marea, cei doisprezece boi din bronz care erau sub postamentele pe care le făcuse regele Solomon pentru casa Domnului: bronzul lor, al tuturor acestor obiecte, nu se putea cântări.

21 Coloanele erau de optsprezece coţi înălţime, fiecare coloană era măsurată de un fir de doisprezece coţi; grosimea sa era de patru degete şi era gol pe dinăuntru.

22 Deasupra ei era un capitel de bronz, iar înălţimea unui capitel era de cinci coţi; împrejurul capitelului era o reţea de rodii, toate din bronz. La fel era pentru a doua coloană, cu rodii.

23 Erau nouăzeci şi şase de rodii pe părţi ; toate rodiile erau o sută pe reţea, de jur împrejur.

24 Mai-marele peste gărzi i-a luat pe Seraia, preotul cel dintâi, pe Sofonia, al doilea preot, şi trei păzitori ai pragului.

25 Din cetate a luat un eunuc, care era supraveghetor peste bărbaţii de război, şapte bărbaţi dintre cei care vedeau faţa regelui, pe scribul care era căpetenie a armatei şi care înrola poporul ţării şi şaizeci de bărbaţi din poporul ţării care se găseşte în mijlocul cetăţii.

26 Nabuzaradan, mai-marele peste gărzi, i-a luat şi i-a adus la regele Babilonului, la Ribla.

27 Regele Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla, în ţinutul Hamat. Iuda a fost deportat din pământul lui.

28 Acesta este poporul pe care l-a deportat Nabucodonosor în anul al şaptelea: trei mii douăzeci şi trei;

29 în anul al optsprezecele al lui Nabucodonosor, din Ierusalim, opt sute treizeci şi două de suflete;

30 în anul al douăzeci şi treilea al lui Nabucodonosor, Nabuzaradan, mai-marele peste gărzi, a deportat şapte sute patruzeci şi cinci de iudei ; toate sufletele, patru mii şase sute .

31 În al treizeci şi şaptelea an al deportării lui Ioiachin, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în [ziua] a douăzeci şi cincea a lunii, Evil-Merodac, regele din Babilon, în anul când a devenit rege, i-a ridicat capul lui Ioiachin, regele lui Iuda, şi l-a făcut să iasă din temniţă.

32 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un tron mai sus decât tronurile regilor care erau cu el în Babilon.

33 I-a schimbat hainele de închisoare şi [Ioiachin] s-a hrănit totdeauna la masa lui, tot timpul vieţii lui .

34 Regele din Babilon i-a asigurat permanent cele necesare fiecărei zile, până în ziua morţii lui, în toate zilele vieţii sale.