1

1 Solomon, fiul lui David, s-a întărit în domnie ; Domnul Dumnezeul lui era cu el şi l-a înălţat din ce în ce mai mult.

2 Solomon a vorbit întregului Israel, căpeteniilor peste mii şi sute, judecătorilor, conducătorilor întregului Israel şi capilor părinteşti.

3 Solomon şi toată adunarea care era cu el au mers la locul înalt care era în Gabaon , căci acolo era cortul întâlnirii lui Dumnezeu pe care îl făcuse Moise, slujitorul Domnului, în pustiu.

4 De fapt, arca lui Dumnezeu fusese dusă din Chiriat-Iearim când David stabilise să facă pentru ea un cort la Ierusalim.

5 Altarul de bronz pe care îl făcuse Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, era acolo, înaintea sanctuarului Domnului şi Solomon şi adunarea l-au consultat [pe Domnul].

6 Solomon a mers acolo, la altarul din bronz , înaintea Domnului, care este în cortul întâlnirii, şi a adus o mie de arderi de tot .

7 În noaptea aceea, Dumnezeu i s-a arătat lui Solomon şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau!” .

8 Solomon i-a zis lui Dumnezeu :

„Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de David, tatăl meu,
şi m-ai făcut rege în locul lui.

9 Acum, Doamne Dumnezeule,
să se confirme cuvântul tău faţă de tatăl meu David,
căci tu m-ai făcut rege peste un popor
numeros ca pulberea pământului!

10 Dăruieşte-mi înţelepciune şi pricepere,
ca să ştiu să ies înaintea acestui popor şi să intru!
Căci cine poate să judece acest mare popor al tău?”.

11 Dumnezeu i-a zis lui Solomon: „Pentru că aceasta a fost în inima ta: nu ai cerut bogăţii, avere şi glorie; nu ai cerut viaţa celor care te urăsc şi nici multe zile, ci ai cerut înţelepciune şi pricepere ca să poţi judeca poporul meu, peste care te-am pus rege,

12 înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da bogăţie, avere şi glorie cum nu a mai avut niciun rege înaintea ta şi nici nu va avea nimeni după tine” .

13 Solomon a venit de la locul înalt (care era în Gabaon) la Ierusalim, dinaintea cortului întâlnirii şi a domnit peste Israel.

14 Solomon a adunat care şi călăreţi. Avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi pe care i-a aşezat în cetăţile pentru care [de război] şi în preajma regelui, la Ierusalim.

15 Solomon a făcut să fie argintul şi aurul mult ca pietrele în Ierusalim, iar cedrii, ca sicomorii care sunt în Şefelah.

16 Caii pe care îi avea Solomon proveneau din Egipt şi din Qewe. Negustorii regelui îi cumpărau din Qewe pe un preţ:

17 un car îl aduceau din Egipt cu şase sute de [sicli] de argint, iar un cal, cu o sută cincizeci. Tot aşa aduceau prin ei cai pentru regii hetei şi pentru regii din Aram .

18 Solomon a hotărât să construiască o casă pentru numele Domnului şi o casă pentru domnia lui .

2

1 Solomon a numărat şaptezeci de mii de oameni pentru cărat, optzeci de mii care să taie pietre pe munte şi trei mii şase sute ca să-i supravegheze.

2 Solomon a trimis la Hiram , regele din Tir, să i se spună: „Aşa cum ai făcut cu David, tatăl meu, şi i-ai trimis cedri ca să-şi construiască o casă în care să locuiască, [tot aşa să faci şi cu mine].

3 Iată, eu construiesc o casă pentru numele Domnului Dumnezeului meu ca să i-o consacru, să ard înaintea lui tămâie aromată, [să aşez] mereu [pâinea] punerii înainte, să aduc arderi de tot dimineaţa şi seara, [să celebrez zilele] de sabat, cele de lună nouă şi sărbătorile Domnului Dumnezeului nostru. Aceasta este [o lege] veşnică în Israel.

4 Casa pe care eu o construiesc este mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decât toţi zeii .

5 Căci cine are puterea să-i construiască o casă când cerurile şi cerurile cerurilor nu-l pot cuprinde ? Şi cine sunt eu ca să-i construiesc o casă chiar şi numai ca să ard tămâie înaintea lui?

6 Acum trimite la mine un om priceput care să ştie să lucreze în aur, în argint, în bronz, în fier, cu purpură, cu carmin , cu stacojiu, care să ştie să facă gravuri împreună cu cei pricepuţi pe care îi am la mine în Iuda şi Ierusalim şi pe care i-a stabilit David, tatăl meu.

7 Trimite-mi lemn de cedru, de chiparos şi de santal din Liban; căci ştiu că slujitorii tăi se pricep să taie lemn din Liban. Iată, slujtorii mei vor fi cu slujtorii tăi

8 ca să-mi pregătească mult lemn, căci casa pe care o construiesc va fi mare şi minunată.

9 Iată, voi da tăietorilor, slujitorilor tăi care vor tăia lemnul, douăzeci de mii de cor de grâu, douăzeci de mii de cor de orz, douăzeci de mii de bat de vin şi douăzeci de mii de bat de untdelemn”.

10 Hiram, regele din Tir, i-a zis în scrisoarea pe care i-a trimis-o lui Solomon: „Pentru că Domnul îl iubeşte pe poporul său, te-a făcut rege peste ei”.

11 Apoi, Hiram a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile şi pământul, pentru că i-a dat regelui David un fiu înţelept, priceput, prudent şi chibzuit, care să construiască o casă pentru Domnul şi o casă pentru domnia lui!

12 Acum îţi trimit un om înţelept, priceput şi chibzuit de-al lui Hiram, tatăl meu ,

13 fiul unei femei dintre fiicele lui Dan . Tatăl lui este un om din Tir. El este priceput să lucreze în aur, în argint, în bronz, în fier, în piatră şi în lemn, cu purpură, cu stacojiu, cu mătase şi cu carmin, să facă orice fel de gravură şi să plănuiască orice fel de proiect care i se va da, împreună cu toţi înţelepţii tăi şi cu înţelepţii stăpânului meu David, tatăl tău.

14 Acum, domnul meu să trimită slujitorilor tăi grâul, orzul, untdelemnul şi vinul despre care a vorbit.

15 Noi vom tăia lemnul din Liban după nevoile tale. Ţi-l vom trimite cu plutele pe mare la Yafo , iar tu îl vei duce la Ierusalim”.

16 Solomon i-a numărat pe toţi străinii care erau în ţara lui Israel şi pe care-i numărase David, tatăl său. Şi s-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute.

17 A luat dintre ei şaptezeci de mii pentru cărat, optzeci de mii pentru tăiat piatră în munte şi trei mii şase sute de supraveghetori care să facă poporul să muncească.

3

1 Solomon a început să construiască templul Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria , care îi fusese arătat lui David, tatăl său, în locul pe care îl pregătise David în aria lui Ornan, iebuseul.

2 A început să construiască în luna a doua, în [ziua] a doua, în anul al patrulea al domniei sale .

3 Acestea sunt temeliile pe care Solomon a zidit templul lui Dumnezeu: lungimea – după coţii măsurii de odinioară – era de şaizeci de coţi, iar lăţimea, de douăzeci de coţi.

4 Vestibulul care era în faţă avea lungimea după lăţimea casei, douăzeci de coţi, iar înălţimea de o sută douăzeci . Şi l-a acoperit pe dinăuntru cu aur curat.

5 Încăperea cea mare a îmbrăcat-o cu lemn de chiparos, l-a acoperit cu aur fin şi a pus deasupra palmieri şi lănţişoare.

6 A acoperit casa cu pietre preţioase ca ornament. Iar aurul era aur din Parvaim .

7 A acoperit casa, grinzile, pragurile, pereţii şi uşile cu aur şi a gravat heruvimi pe pereţi.

8 A făcut încăperea Sfintei Sfintelor, a cărei lungime era cât lăţimea casei, douăzeci de coţi, iar lăţimea ei era de douăzeci de coţi. A îmbrăcat-o cu aur curat, cam şase sute de talanţi .

9 Greutatea aurului pentru cuie era de cincizeci de sicli . A îmbrăcat cu aur şi camerele de sus .

10 A făcut în încăperea Sfintei Sfintelor doi heruvimi – lucrătură sculptată – şi i-a acoperit cu aur.

11 Aripile heruvimilor aveau o lungime de douăzeci de coţi. Aripa unuia era lungă de cinci coţi şi atingea zidul încăperii; cealaltă aripă era lungă de cinci coţi şi atingea aripa celuilalt heruvim.

12 Aripa celuilalt heruvim era lungă de cinci coţi şi atingea zidul încăperii; cealaltă aripă era lungă de cinci coţi şi se unea cu aripa primului heruvim.

13 Aripile întinse ale acestor heruvimi aveau douăzeci de coţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa spre interior.

14 A făcut o perdea din purpură stacojie, roşie şi carmin şi din mătase şi a făcut pe ea heruvimi.

15 A făcut înaintea încăperii doi stâlpi de treizeci şi cinci de coţi lungime cu un capitel de cinci coţi în vârf.

16 A făcut reţele în [încăperea] Debir şi le-a pus în vârful stâlpilor; a făcut o sută de rodii şi le-a pus pe reţele.

17 A ridicat stâlpii în faţa templului, unul la dreapta şi unul la stânga. Pe cel din dreapta l-a numit Iachin, iar pe cel din stânga l-a numit Boaz .

4

1 A făcut un altar de bronz de douăzeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime, zece coţi înălţime.

2 A făcut marea turnată, care avea zece coţi de la o margine la alta; era perfect rotundă şi înălţimea ei era de cinci coţi. Un fir de treizeci de coţi o cuprindea de jur împrejur.

3 Sub ea, de jur împrejur, erau chipuri de boi, câte zece la fiecare cot, de jur împrejurul mării; erau două rânduri de boi turnaţi odată cu ea .

4 Stătea pe doisprezece boi: trei cu faţa spre nord, trei cu faţa spre vest, trei cu faţa spre sud şi trei cu faţa spre est. Marea era deasupra lor şi spatele lor era spre interior.

5 Grosimea ei era de un lat de palmă, iar marginea ei era ca marginea unei cupe, ca floarea de crin. Trei mii de bat încăpeau în ea.

6 A făcut zece lighene şi a pus cinci la dreapta şi cinci la stânga pentru ca să se spele în ele. Spălau în ele ceea ce era pentru arderea de tot, iar marea era ca să se spele preoţii în ea.

7 A făcut zece candelabre de aur, după regula lor, şi le-a aşezat în templu: cinci la dreapta şi cinci la stânga.

8 A mai făcut zece mese şi le-a aşezat în templu: cinci la dreapta şi cinci la stânga. A făcut o sută de farfurii de aur.

9 A făcut curtea preoţilor , curtea cea mare şi porţi pentru curte şi a îmbrăcat porţile lor cu bronz.

10 A pus marea de aramă în partea dreaptă, spre răsărit, în partea de sud.

11 Hiram a făcut lighenele, lopeţile şi farfuriile. Hiram a terminat de făcut toată lucrarea pe care a avut-o de făcut pentru regele Solomon, pentru casa lui Dumnezeu:

12 cele două coloane şi cele două capiteluri rotunde care erau pe vârful celor două coloane; cele două reţele ca să acopere capitelurile rodunde care erau pe vârful coloanelor;

13 cele patru sute de rodii pentru cele două reţele, două rânduri de rodii pentru fiecare reţea, ca să acopere cele două capiteluri rotunde care erau deasupra coloanelor;

14 cele zece postamente şi cele zece lighene care erau pe postamente;

15 o mare şi cei doisprezece boi de sub ea;

16 oalele, lopeţile şi cazanele. Toate aceste lucruri pe care le-a făcut regelui Solomon pentru casa Domnului erau din bronz lustruit.

17 Regele le-a turnat în zona Iordanului în pământ argilos, între Sucot şi Ţereda .

18 Solomon a făcut toate aceste foarte multe instrumente: nu s-a putut cunoaşte greutatea bronzului.

19 Solomon a făcut toate instrumentele pentru casa Domnului: altarul din aur şi mesele pe care erau pâinile punerii înainte;

20 candelabrele şi candelele lor din aur fin ca să ardă, după regula lor, înaintea [încăperii] Debir;

21 florile, candelele şi cele două cenuşare de aur, din aurul cel mai pur.

22 vasele, cuţitele, cazanele, ceştile şi cenuşarele de aur fin; intrarea casei şi uşile ei interioare pentru Sfânta Sfintelor şi uşile casei, ale templului, erau din aur.

5

1 Au terminat toată lucrarea pe care Solomon a făcut-o pentru templul Domnului. Şi a adus Solomon toate [obiectele] sacre ale lui David, tatăl său, – argintul, aurul şi toate obiectele – şi le-a pus în vistieriile casei lui Dumnezeu.

2 Atunci, Solomon i-a adunat la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe toţi capii triburilor – căpetenii părinteşti ale fiilor lui Israel – ca să ducă arca alianţei Domnului din cetatea lui David, adică Sion.

3 S-au adunat la rege toţi oamenii lui Israel la sărbătoare. Era luna a şaptea.

4 Când au ajuns toţi bătrânii lui Israel, leviţii au ridicat arca.

5 Au adus arca şi cortul întâlnirii, iar toate obiectele sacre care erau în cort au fost aduse de preoţii leviţi .

6 Regele Solomon şi toată adunarea lui Israel care se adunase la el înaintea arcei au adus jertfe de oi şi boi care nu se pot număra, nici nu se pot socoti datorită mulţimii lor.

7 Preoţii au dus arca alianţei Domnului la locul ei în Debir, în încăperea Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.

8 Heruvimii aveau aripile întinse peste locul arcei şi acopereau arca şi drugii ei pe deasupra.

9 Drugii erau lungi şi se vedeau capetele drugilor de la arcă în faţa [încăperii] Debir, dar nu se vedeau afară. Este acolo până în ziua de azi .

10 În arcă erau numai cele două table pe care i le dăduse lui Moise pe Horeb când Domnul a încheiat [alianţa] cu fiii lui Israel la ieşirea lor din Egipt.

11 Când preoţii au ieşit din sanctuar – căci toţi preoţii care erau de faţă se sfinţiseră, fără să se mai ţină cont de grupe –

12 leviţii cântăreţi, toţi – Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor – îmbrăcaţi în mătase , stăteau în partea de est a altarului cu cimbale, alăute şi harpe, iar o sută douăzeci de preoţi sunau din trâmbiţe.

13 Când cei care sunau din trâmbiţe şi cântăreţii au devenit un singur glas, lăudându-l şi mulţumindu-i lui Dumnezeu, şi-au înălţat sunetul trâmbiţelor, al cimbalelor şi al tuturor instrumentelor muzicale şi l-au lăudat pe Dumnezeu – căci este bun şi veşnică este îndurarea lui –, atunci un nor a umplut templul Domnului.

14 Preoţii nu au putut să mai stea şi să slujească din cauza norului; căci gloria Domnului a umplut templul lui Dumnezeu.

6

1 Atunci, Solomon a zis:
„Domnul a zis că vrea să locuiască în norul dens .

2 Eu ţi-am zidit o casă înaltă,
un sălaş unde să locuieşti pentru totdeauna!”.

3 Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

4 Şi a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care i-a vorbit cu gura tatălui meu David şi care a împlinit cu mâna lui [ceea ce a spus] :

5 «Din ziua când l-am scos pe poporul meu din ţara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israel ca să-mi zidească o casă unde să fie numele meu şi nu am ales pe nimeni ca să fie conducător peste poporul meu, Israel.

6 Am ales Ierusalimul ca să fie numele meu în el şi l-am ales pe David ca să fie peste poporul meu, Israel».

7 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israel.

8 Domnul i-a zis lui David, tatălui meu: «Pentru că ai avut de gând să construieşti o casă pentru numele meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.

9 Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, cel ieşit din coapsele tale, el va zidi casa pentru numele meu».

10 Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul lui David, tatăl meu, şi am stat pe tronul lui Israel, după cum a spus Domnul. Eu voi zidi casa pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israel.

11 Am aşezat în ea arca în care este alianţa Domnului pe care a încheiat-o cu fiii lui Israel ”.

12 [Solomon] a stat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile.

13 Solomon a făcut un postament de bronz şi l-a pus în mijlocul curţii: era lung de cinci coţi, lat de cinci coţi şi înalt de trei coţi. Şi-a plecat genunchii în faţa întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer

14 şi a zis:
„Doamne Dumnezeul lui Israel ,
nu este Dumnezeu ca tine nici în ceruri, nici pe pământ :
tu ţii alianţa şi îndurarea faţă de slujitorii tăi
care umblă înaintea ta din toată inima lor!

15 Ai ţinut ceea ce i-ai spus slujitorului tău David, tatăl meu:
ceea ce ai spus cu gura ta,
ai împlinit cu mâna ta, cum este astăzi.

16 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel,
[împlineşte] faţă de slujitorul tău David, tatăl meu,
ceea ce ai spus:
«Nu va lipsi om din faţa mea care să stea pe tronul lui Israel.
Numai fiii tăi să ţină căile [mele],
umblând înaintea mea aşa cum ai umbat tu».

17 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel,
să se adeverească cuvintele tale
pe care le-ai rostit slujitorului tău David!

18 Căci într-adevăr locuieşte Dumnezeu cu oamenii pe pământ?
Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă !
Cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o.

19 Întoarce-ţi faţa spre rugăciunea slujitorului tău
şi spre cererea lui, Doamne Dumnezeul meu,
ca să asculţi strigătul şi rugăciunea
pe care ţi-o adresează slujitorul tău!

20 Să fie ochii tăi deschişi spre casa aceasta zi şi noapte,
spre locul despre care ai zis
că îţi vei pune numele acolo, ca să asculţi rugăciunea
pe care ţi-o va adresa slujitorul tău în locul acesta!

21 Ascultă cererile slujitorului tău şi ale poporului tău, Israel,
când se vor ruga în locul acesta!
Ascultă-i din sălaşul locuinţei tale, din ceruri!
Ascultă şi iartă!

22 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său
şi se va pune asupra lui un jurământ ca să-l facă să jure,
şi jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta,

23 ascultă-l din ceruri şi fă dreptate slujitorilor tăi:
condamnă-l pe cel vinovat
ca să întorci calea lui asupra capului lui
şi îndreptăţeşte-l pe cel drept ca să-i dai după dreptatea lui!

24 Dacă poporul tău, Israel, va fi lovit de duşman
pentru că a păcătuit împotriva ta:
dacă se vor întoarce la tine şi vor mărturisi numele tău,
dacă se vor ruga şi-ţi vor adresa cereri în casa aceasta,

25 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului tău, Israel,
şi adu-i înapoi în ţara pe care le-ai dat-o lor şi părinţilor lor!

26 Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie
pentru că au păcătuit împotriva ta,
dacă se vor ruga în locul acesta
şi vor mărturisi numele tău,
dacă se vor întoarce de la păcatele lor pentru că i-ai umilit,

27 ascultă-i din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor tăi
şi al poporului tău, Israel!
Învaţă-i [să meargă] pe calea cea bună
ca să meargă pe ea şi dă ploaie peste ţara ta
pe care ai dat-o poporului tău ca moştenire!

28 Când va fi foamete în ţară,
când vor fi ciumă, tăciune, mană, lăcuste, omizi,
când îi vor asedia duşmanii în ţara porţilor lor,
orice plagă, orice boală,

29 orice rugăciune, orice cerere făcută pentru fiecare om
şi pentru tot poporul tău, Israel,
când îşi va recunoaşte fiecare rana suferinţei
şi îşi va întinde mâinile spre casa aceasta,

30 ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale, şi iartă-l;
dă fiecăruia după toate căile lui,
tu care cunoşti inima lui
– pentru că tu, numai tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor –

31 ca să se teamă de tine şi să meargă pe căile tale în toate zilele
cât vor trăi pe faţa pământului
pe care l-ai dat părinţilor noştri.

32 Când străinul care nu este din poporul tău, Israel, va veni
dintr-o ţară îndepărtată pentru numele tău cel mare,
pentru mâna ta cea puternică şi pentru braţul tău
şi va merge să se roage în casa aceasta,

33 ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale,
şi împlineşte-i după cum străinul a strigat către tine,
pentru ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău
şi să se teamă de tine ca şi poporul tău, Israel,
şi să se ştie că numele tău este invocat asupra acestei case
pe care am construit-o!

34 Când poporul tău va ieşi la luptă împotriva duşmanilor săi
pe drumul pe care îi vei trimite
şi se vor ruga către tine îndreptaţi spre cetatea aceasta
pe care ai ales-o şi spre casa
pe care am construit-o pentru numele tău,

35 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate!

36 Când vor păcătui împotriva ta
– căci nu este om care să nu păcătuiască –
şi te vei mânia pe ei şi-i vei da în mâna duşmanului,
care-i va duce captivi într-o ţară îndepărtată sau apropiată,

37 dacă vor pune la inimă în ţara unde vor fi captivi,
dacă se vor întoarce şi vor căuta bunăvoinţă la tine
în ţara captivităţii, zicând:
«Am păcătuit, am săvârşit nelegiure: suntem vinovaţi!»,

38 dacă se vor întoarce la tine
din toată inima lor şi din tot sufletul lor
în ţara captivităţii unde i-au dus în captivitate,
dacă se vor ruga îndreptaţi spre ţara lor
pe care ai dat-o părinţilor lor,
spre cetatea pe care ai ales-o,
spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

39 ascultă din ceruri,
din sălaşul locuinţei tale, rugăciunile şi cererile lor
şi fă-le dreptate şi iartă-l pe poporul tău,
care a păcătuit împotriva ta!

40 Acum, Dumnezeul meu,
să fie ochii tăi deschişi şi urechile tale atente
la rugăciunea din locul acesta!

41 Doamne Dumnezeule, ridică-te spre locul tău de odihnă,
tu şi arca puterii tale!
Preoţii tăi, Doamne Dumnezeule, să se îmbrace cu mântuire
şi sfinţii tăi să se bucure de bine!

42 Doamne Dumnezeule, nu-ţi îndepărta faţa de la unsul tău
şi adu-ţi aminte de îndurările [arătate] lui David,
slujitorul tău!”.

7

1 Când Solomon şi-a terminat rugăciunea , a coborât foc din cer şi a consumat arderea de tot şi jertfele. Şi gloria Domnului a umplut templul.

2 Preoţii nu puteau să intre în templul Domnului, căci gloria Domnului umplea templul Domnului.

3 Toţi fiii lui Israel au văzut că focul cobora şi că gloria lui Dumnezeu era peste templu; şi-au plecat faţa la pământ, pe paviment, s-au închinat şi l-au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci este bun, căci veşnică este îndurarea lui!”.

4 Regele şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului.

5 Regele Solomon a adus jertfe douăzeci şi două de mii de boi, o sută douăzeci şi două de mii de oi . Regele şi tot poporul au dedicat templul lui Dumnezeu.

6 Preoţii stăteau la slujirea lor ; leviţii erau cu instrumentele cântării Domnului pe care le-a făcut regele David ca să-l laude pe Domnul – căci în veac este îndurarea lui! Când David îl lăuda cu mâinile sale, preoţii cu trâmbiţele erau în faţa lor, iar tot Israelul stătea în picioare.

7 Solomon a consacrat mijlocul curţii, care este înaintea casei Domnului, şi acolo a adus arderile de tot şi grăsimile jertfelor de împăcare; căci altarul de bronz pe care îl făcuse Solomon nu era suficient pentru arderile de tot, pentru ofrande şi pentru grăsimi.

8 Solomon a celebrat sărbătoarea în vremea aceea timp de şapte zile; tot Israelul era cu el: de la intrarea în Hamat până la râul Egiptului.

9 În ziua a opta, au ţinut o adunare, căci dedicarea altarului a ţinut şapte zile, iar sărbătoarea [tot] şapte zile.

10 În ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea, [Solomon] a trimis poporul la corturile lor . Erau bucuroşi şi cu inima veselă pentru binele pe care Domnul l-a făcut lui David, lui Solomon şi lui Israel, poporul său.

11 Solomon a terminat casa Domnului şi casa regelui. A avut succes în tot ce a avut la inimă să facă în casa Domnului şi în casa lui.

12 Domnul i s-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis: „Am ascultat rugăciunea ta şi am ales locul acesta drept casă pentru jertfe.

13 Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să devoreze ţara, când voi trimite ciumă în poporul meu,

14 dacă se va umili poporul meu peste care este invocat numele meu şi se va ruga, va căuta faţa mea şi se va întoarce de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi îi voi vindeca ţara.

15 Ochii mei vor fi deschişi şi urechile mele atente la rugăciunea [făcută] în locul acesta.

16 Am ales şi am consacrat locul acesta pentru ca să fie numele meu în el pentru totdeauna. Ochii mei şi inima mea vor fi acolo în toate zilele.

17 Iar tu, dacă vei umbla înaintea mea aşa cum a umblat David, tatăl tău, împlinind tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi hotărârile şi judecăţile mele,

18 voi întări scaunul domniei tale după cum i-am făgăduit lui David, tatăl tău, zicând: «Nu va lipsi om care să stăpânească peste Israel!» .

19 Dar dacă veţi da înapoi şi veţi părăsi hotărârile şi poruncile pe care le-am pus înaintea voastră, dacă veţi merge şi veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina înaintea lor,

20 veţi fi dezrădăcinaţi din ţara mea pe care v-am dat-o şi din casa aceasta pe care am consacrat-o pentru numele meu, vă voi izgoni din faţa mea şi veţi ajunge de batjocură şi de dispreţ printre toate popoarele.

21 Cât despre casa aceasta, cât este ea de înaltă, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit şi va zice: «De ce a făcut Domnul aşa acestei ţări şi acestei case?».

22 Se va răspunde: «Pentru că l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, şi s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit. De aceea a venit peste ei răul acesta»”.

8

1 După douăzeci de ani, cât timp Solomon a zidit templul Domnului şi palatul său,

2 el a refăcut cetăţile pe care i le-a dat Hiram şi i-a pus să locuiască în ele pe fiii lui Israel .

3 Solomon a mers împotriva [cetăţii] Hamat la Ţoba şi a pus stăpânire pe ea.

4 A refăcut [cetatea] Tadmor în pustiu şi toate cetăţile-depozit pe care le construise în Hamat .

5 A refăcut apoi Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos drept cetăţi întărite cu ziduri, porţi şi zăvoare;

6 [cetatea] Baalat şi toate cetăţile-depozit pe care le avea Solomon, toate cetăţile pentru care şi toate cetăţile pentru călăreţi: tot ce a dorit Solomon să construiască în Ierusalim, în Liban şi în tot ţinutul stăpânirii sale.

7 Tot poporul care rămăsese dintre hetei, amorei, ferezei, hevei şi iebusei – care nu sunt din Israel –

8 dintre fiii lor care au rămas după ei în ţară şi pe care nu i-au nimicit fiii lui Israel, Solomon i-a adus la munci forţate până în ziua de azi.

9 Pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a pus să fie sclavi la muncile sale, întrucât ei erau războinici, căpetenii ale slujitorilor săi, căpetenii ale carelor şi ale călăreţilor săi.

10 Acestea sunt căpeteniile pe care le avea regele Solomon: două sute cincizeci care supravegheau poporul.

11 Solomon a dus-o pe fiica lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care o construise pentru ea, căci zicea: „Să nu locuiască soţia mea în casa lui David, regele lui Israel, pentru că [locurile] prin care a trecut arca Domnului sunt sfinte” .

12 Atunci Solomon a adus arderi de tot Domnului pe altarul Domnului pe care-l construise înaintea vestibulului.

13 [Aducea] arderi de tot după necesitatea fiecărei zile: pentru [zilele] de sabat, pentru lunile noi şi pentru sărbători, de trei ori pe an: pentru Sărbătoarea Azimelor, pentru Sărbătoarea Săptămânilor şi pentru Sărbătoarea Corturilor .

14 A stabilit, după regula lui David, tatăl său, grupele preoţilor la slujirea lor, pe leviţi la slujirea lor, să-l laude şi să-l slujească înaintea preoţilor, după necesitatea fiecărei zile; pe uşieri, după grupele lor, pentru fiecare uşă, căci astfel era porunca lui David, omul lui Dumnezeu.

15 Nu s-a abătut de la porunca regelui cu privire la preoţi şi leviţi, cu privire la niciun lucru, nici cu privire la vistierii.

16 Toată lucrarea lui Solomon a fost pregătită până în ziua întemeierii templului Domnului şi până la terminarea lui: casa Domnului a fost terminată.

17 Atunci, Solomon a plecat la Eţion-Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţinutul lui Edom.

18 Hiram i-a trimis prin slujitorii săi corăbii şi slujitori care cunoşteau marea. Ei au mers cu slujitorii lui Solomon la Ofir, au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur şi i-au adus la regele Solomon.

9

1 Regina din Saba a auzit de faima lui Solomon şi a venit să îl încerce prin ghicitori . A sosit la Ierusalim cu foarte multe bogăţii: cu cămile care aduceau mirodenii, aur foarte mult şi pietre preţioase. A venit la Solomon şi a vorbit cu el tot ceea ce avea pe inimă.

2 Solomon i-a explicat toate cuvintele sale. Nu a fost niciun cuvânt ascuns pentru Solomon pe care să nu i-l explice.

3 Regina din Saba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon şi palatul pe care îl construise,

4 hrana de la masa lui, locuinţa slujitorilor lui, ordinea slujirii lor, hainele lor, paharnicii lui şi hainele lor, camerele de sus prin care se mergea la casa Domnului şi a rămas fără suflare .

5 Şi i-a zis regelui: „Este adevărat cuvântul pe care l-am auzit în ţara mea despre lucrările tale şi despre înţelepciunea ta.

6 Dar nu dădeam crezare cuvintelor până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Iată, nu mi s-a spus nici jumătate din mărimea înţelepciunii tale: tu întreci renumele pe care l-am auzit.

7 Fericiţi sunt oamenii tăi, fericiţi sunt slujitorii tăi care stau în faţa ta mereu şi ascultă înţelepciunea ta!

8 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău căruia i-a plăcut de tine ca să te pună pe tronul lui ca rege al Domnului Dumnezeului tău. Dumnezeul tău l-a iubit pe Israel ca să dureze pentru totdeauna, te-a pus pe tine peste ei ca rege ca să judeci şi să faci dreptatea.

9 Ea i-a dat regelui o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii şi pietre preţioase. N-au mai fost [niciodată] mirodenii ca şi acelea pe care le-a dat regina din Saba regelui Solomon.

10 Şi slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon care au adus aur din Ofir au adus lemn de santal şi pietre preţioase.

11 Regele a făcut din lemnul de santal balustrade pentru casa Domnului şi pentru casa regelui, harpe şi alăute pentru cântăreţi. Nu s-a mai văzut ca acestea mai înainte în ţara lui Iuda.

12 Regele Solomon i-a dat reginei din Saba tot ceea ce a dorit, tot ce a cerut, în afară de ceea ce i-a adus ea regelui. Apoi, ea s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.

13 Greutatea aurului care venea la Solomon în fiecare an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,

14 în afară de ce [venea] de la negustorii cei mari şi de la cei mici, de la toţi regii Arabiei şi de la guvernatorii ţării care îi aduceau aur şi argint lui Solomon.

15 Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut – şase sute [de sicli ] de aur intra pentru fiecare scut bătut –

16 şi trei sute de scuturi mici din aur bătut: trei sute [de sicli] de aur intrau pentru fiecare scut. Regele le-a pus în încăperea [numită] Pădurea Libanului .

17 Regele a făcut un mare tron din fildeş şi l-a îmbrăcat cu aur curat.

18 Tronul avea şase trepte şi un scăunel din aur era fixat de tron; erau braţe de o parte şi de alta a locului unde se şedea şi doi lei stăteau lângă braţe.

19 Doisprezece lei erau acolo, pe cele şase trepte, de o parte şi de alta. Nu mai era aşa ceva în niciun regat.

20 Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate obiectele din încăperea [numită] Pădurea Libanului erau din aur curat. Nimic nu era din argint: în zilele lui Solomon, [argintul] nu avea nicio valoare .

21 Corăbiile regelui mergeau la Tarşiş cu slujitorii lui Hiram. O dată la trei ani veneau corăbiile din Tarşiş şi aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi babuini .

22 Regele Solomon a fost mai mare decât toţi regii pământului în bogăţie şi înţelepciune.

23 Toţi regii pământului căutau [să vadă] faţa lui Solomon ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.

24 Şi fiecare îşi aducea darul lui: obiecte de argint şi obiecte de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri, câte o cotă în fiecare an.

25 Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a pus în cetăţile pentru care şi lângă rege, la Ierusalim.

26 El stăpânea peste toţi regii de la Râu până la ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului.

27 Regele a făcut ca argintul în Ierusalim să fie atât de mult ca pietrele, iar cedrii, ca sicomorii care sunt în Şefelah.

28 Îi aduceau cai lui Solomon din Egipt şi din toate ţările.

29 Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt ele oare scrise între faptele lui Natan, profetul, în profeţia lui Ahia din Şilo şi în viziunile lui Ido, văzătorul, despre Ieroboam, fiul lui Nebat?

30 Solomon a domnit la Ierusalim peste tot Israelul timp de patruzeci de ani.

31 Solomon a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetatea lui David, tatăl său. Şi a domnit Roboam, fiul său, în locul lui.

10

1 Roboam a mers la Sihem , căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă rege.

2 Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit – el era încă în Egipt, căci fugise din faţa regelui Solomon – şi s-a întors Ieroboam din Egipt.

3 Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam şi tot Israelul au venit şi i-au vorbit lui Roboam, zicând:

4 „Tatăl tău ne-a îngreunat jugul; acum tu uşurează această sclavie grea a tatălui tău şi jugul lui cel greu pe care l-a pus peste noi şi îţi vom sluji!”.

5 El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”. Iar poporul a plecat.

6 Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care stătuseră înaintea tatălui său, Solomon, când trăia şi a zis: „Cum mă sfătuiţi să răspund acestui popor?”.

7 Ei i-au răspuns: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta şi le vei face pe plac, dacă le vei răspunde şi le vei spune cuvinte frumoase , atunci ei vor fi slujitorii tăi în toate zilele”.

8 Dar Roboam nu a ţinut cont de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care stăteau în faţa lui.

9 El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor care îmi spune: «Uşurează jugul pe care tatăl tău l-a pus peste noi!»?”.

10 Tinerii care crescuseră cu el i-au zis: „Aşa să spui poporului care ţi-a zis: «Tatăl tău a îngreunat jugul nostru, iar tu uşurează-l de deasupra noastră!», aşa să le spui: «Degetul meu mic este mai gros decât coapsele tatălui meu.

11 Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, însă eu voi adăuga la jugul vostru; tatăl meu v-a bătut cu bice, eu, însă, [vă voi bate] cu scorpioni »”.

12 Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese regele: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”.

13 Regele le-a răspuns aspru. Regele Roboam nu a ţinut cont de sfatul bătrânilor

14 şi le-a vorbit după sfatul tinerilor: „[Tatăl meu] v-a îngreunat jugul, eu însă voi adăuga asupra voastră; tatăl meu v-a bătut cu bice, eu, însă, [vă voi bate] cu scorpioni”.

15 Dar regele nu a ascultat de popor , căci a fost orânduit de Dumnezeu ca Domnul să facă să se împlinească cuvântul său pe care i l-a spus prin Ahia din Şilo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

16 Poporul, tot Israelul – pentru că regele nu i-a ascultat – i-a răspuns regelui:

„Ce parte avem noi cu David?
Nu avem moştenire cu fiul lui Iese!
Fiecare la corturile sale, Israele!
Acum, vezi-ţi de casa ta, David!”.
Şi tot Israelul a plecat la corturile sale.

17 Peste fiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda a domnit Roboam.

18 Regele Roboam l-a trimis la ei pe Hadoram , cel care era [responsabil] peste muncile forţate. Dar fiii lui Israel l-au ucis cu pietre şi [Hadoram] a murit. Iar regele Roboam s-a grăbit să urce într-un car ca să fugă la Ierusalim.

19 Astfel s-a despărţit Israel de casa lui David până în ziua de azi.

11

1 Roboam a venit la Ierusalim şi a adunat casa lui Iuda şi a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de viteji buni de război – ca să lupte împotriva casei lui Israel şi să aducă înapoi domnia la Roboam.

2 Dar cuvântul Domnului a fost către Şemaia, omul lui Dumnezeu:

3 „Vorbeşte-i lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, şi întregului Israel care este în Iuda şi în Beniamin şi spune-le:

4 «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Nu urcaţi şi nu luptaţi împotriva fraţilor voştri! Fiecare dintre voi să se întoarcă la casa lui, căci de la mine a fost lucrul acesta› »”. Ei au ascultat de cuvântul Domnului, s-au întors şi nu au mai mers împotriva lui Ieroboam.

5 Roboam a locuit la Ierusalim şi a construit cetăţi fortificate în Iuda.

6 A construit [cetăţile] Betleem , Etam, Tecoa,

7 Bet-Ţur , Soco , Adulam,

8 Gat , Mareşa , Zif ,

9 Adoraim , Lachiş , Azeca ,

10 Ţoreea , Aialon şi Hebron, care erau în Iuda şi în Beniamin , cetăţi fortificate.

11 A întărit fortăreţele, a pus în ele conducători şi [a făcut] magazii pentru hrană, untdelemn şi vin.

12 [A pus] în fiecare cetate scuturi şi suliţe şi le-a întărit foarte mult. Iuda şi Beniamin erau ale lui.

13 Preoţii şi leviţii care erau în tot Israelul au ieşit la el din teritoriile lor.

14 Căci leviţii şi-au părăsit satele şi proprietăţile lor şi au venit în Iuda şi la Ierusalim pentru că Ieroboam şi fiii săi i-au înlăturat să mai fie preoţi ai Domnului.

15 [Ieroboam] şi-a pus preoţi ai înălţimilor, ai demonilor şi ai viţeilor pe care îi făcuse.

16 După ei, din toate triburile lui Israel care şi-au pus sufletele să-l caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel au venit la Ierusalim ca să aducă jertfe Domnului Dumnezeului părinţilor lor.

17 Ei i-au întărit astfel regatul lui Iuda şi l-au sprijinit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani. Căci el a mers pe calea lui David şi a lui Solomon timp de trei ani.

18 Roboam a luat-o de soţie pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David şi a lui Abihail, fiica lui Eliab, fiul lui Iese.

19 Ea i-a născut fii pe Ieuş, Şemaria şi Zaham.

20 După ea, a luat-o pe Maaca, fiica lui Absalom. Ea i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit.

21 Roboam o iubea pe Maaca, fiica lui Absalom, mai mult decât pe toate soţiile şi concubinele sale. Căci a avut optsprezece soţii şi şaizeci de concubine ; a dat naştere la douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fiice.

22 Roboam a dat cel dintâi loc lui Abia, fiul Maacăi, şi l-a pus conducător între fraţii lui, căci [voia să-l facă] rege.

23 Cu prudenţă a răspândit dintre toţi fiii săi în toate ţinuturile lui Iuda şi ale lui Beniamin; le-a dat multă hrană şi le-a luat o mulţime de soţii .

12

1 Când Roboam şi-a întărit domnia şi a devenit puternic, a părăsit legea Domnului şi tot Israelul împreună cu el.

2 În anul al cincilea al regelui Roboam, Şişac, regele Egiptului, a urcat împotriva Ierusalimului, căci deveniseră infideli faţă de Domnul.

3 [A venit] cu o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi . Poporul care a venit cu el din Egipt nu putea fi numărat: erau libieni, suchieni şi etiopieni.

4 A capturat cetăţile fortificate care erau în Iuda şi a ajuns până la Ierusalim.

5 Atunci, Şemaia , profetul, a mers la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda care se adunaseră la Ierusalim de teama lui Şişac şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Voi m-aţi abandonat, şi eu vă abandonez în mâna lui Şişac!»”.

6 Căpeteniile lui Israel şi regele s-au umilit şi au zis: „Drept este Domnul!”.

7 Când Domnul a văzut că s-au umilit, cuvântul Domnului a fost către Şemaia: „S-au umilit; nu-i voi nimici, ci le voi da peste puţin [timp] eliberarea şi mânia mea nu se va revărsa împotriva Ierusalimului prin mâna lui Şişac,

8 dar îi vor deveni sclavi şi vor cunoaşte [diferenţa] dintre slujirea mea şi slujirea stăpânirilor [altor] ţări”.

9 Şişac, regele Egiptului, a urcat împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile din templul Domnului şi vistieriile din palatul regelui: a luat tot. A luat scuturile din aur pe care le făcuse Solomon.

10 Regele Roboam a făcut în locul lor scuturi de bronz şi le-a încredinţat în mâna căpeteniilor alergătorilor care păzeau intrarea casei regelui.

11 Ori de câte ori regele mergea la casa Domnului, veneau alergătorii şi le purtau; apoi le duceau înapoi în camera alergătorilor.

12 S-au umilit, iar Domnul şi-a întors de la ei mânia şi nu i-a nimicit de tot. Şi erau lucruri frumoase şi în Iuda.

13 Regele Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate triburile lui Israel ca să-şi pună numele în ea.

Numele mamei lui era Naama din Amon.

14 Însă a făcut rău, pentru că nu şi-a dispus inima să-l caute pe Domnul.

15 Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt ele oare scrise între faptele lui Şemaia, profetul, şi ale lui Ido, văzătorul, după genealogii ? Între Roboam şi Ieroboam au fost războaie tot timpul .

16 Roboam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi a domnit Abia , fiul său, în locul lui.

13

1 În anul al optsprezecelea al domniei lui Ieroboam, a domnit Abia peste Iuda.

2 El a domnit trei ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Micaia, fiica lui Uriel din Ghibeea. Şi a fost război între Abia şi Ieroboam.

3 Abia a început lupta cu o armată de bărbaţi viteji [în număr de] patru sute de mii de oameni aleşi. Ieroboam s-a aşezat în linie de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, bărbaţi viteji .

4 Abia s-a ridicat pe vârful muntelui Ţemaraim – care este în muntele lui Efraim – şi a zis: „Ascultaţi-mă, Ieroboam şi [voi,] întreg Israelul!

5 Oare nu ştiţi voi că Domnul Dumnezeul lui Israel le-a dat domnia peste Israel lui David şi fiilor săi pentru totdeauna printr-o alianţă statornică ?

6 Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a ridicat şi s-a revoltat împotriva stăpânului său.

7 S-au adunat împotriva lui oameni de nimic, fii ai lui Belial, şi s-au întărit împotriva lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tânăr şi slab de inimă şi nu a avut putere înaintea lor.

8 Acum voi spuneţi că veţi fi puternici înaintea stăpânirii Domnului care este în mâna fiilor lui David! Voi sunteţi o mulţime numeroasă şi aveţi cu voi viţeii de aur pe care vi i-a făcut Ieroboam ca dumnezei.

9 Oare nu i-aţi alungat pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron, şi pe leviţi şi v-aţi făcut preoţi ca popoarele pământului? Oricine vine cu un viţel şi şapte berbeci devine preot al celui care nu este dumnezeu .

10 Cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru şi noi nu l-am părăsit . Preoţii din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron, iar leviţii sunt în slujirea lor.

11 Noi aducem în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămâie mirositoare, aşezăm pâinile punerii înainte pe masa pură şi aprindem candelabrul de aur şi candelele lui în fiecare seară. Noi păzim ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul nostru; însă voi l-aţi părăsit.

12 Iată, în fruntea noastră este Dumnezeu şi preoţii lui cu trâmbiţele care sună alarmă împotriva voastră! Fii ai lui Israel, nu vă luptaţi împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor voştri, pentru că nu veţi avea succes!”.

13 Ieroboam a pus [oameni] la pândă care să vină prin spatele lor. Ei erau în faţa lui Iuda, iar [cei din] pândă în spatele lor.

14 Cei din Iuda s-au întors şi, iată, lupta era din faţă şi din spate. Au strigat către Domnul şi preoţii au sunat din trâmbiţe .

15 Oamenii lui Iuda au scos strigăte şi, când oamenii lui Iuda au strigat, Dumnezeu i-a lovit pe Ieroboam şi tot Israelul în faţa lui Abia şi a lui Iuda.

16 Fiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda şi Dumnezeu i-a dat în mâna lui.

17 Abia şi poporul lui le-au provocat un mare măcel şi au căzut morţi din Israel cinci sute de mii de oameni aleşi.

18 Fiii lui Israel au fost umiliţi în acel timp, iar fiii lui Iuda s-au întărit, pentru că s-au sprijinit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

19 Abia l-a urmărit pe Ieroboam şi i-a capturat cetăţile Betel cu suburbiile sale, Ieşana cu suburbiile sale şi Efron cu suburbiile sale .

20 Ieroboam nu şi-a redobândit puterea în zilele lui Abia, iar Domnul l-a lovit şi a murit.

21 Dar Abia a ajuns puternic ; şi-a luat paisprezece soţii şi a dat naştere la douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fiice.

22 Celelalte fapte ale lui Abia, căile lui şi vorbele lui sunt scrise în Comentariul Profetului Ido.

23 Abia a adormit împreună cu părinţii săi şi l-au înmormântat în cetatea lui David. Şi a domnit Asa, fiul său, în locul lui.
În zilele lui, ţara a avut linişte timp de zece ani.

14

1 Asa a făcut ce este bun şi drept în ochii Domnului Dumnezeului său.

2 A îndepărtat altarele străine şi înălţimile, a distrus stelele şi a tăiat Aşerele.

3 I-a impus lui Iuda să-l caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, împlinind legea şi poruncile .

4 A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stâlpii . Şi domnia lui a avut linişte în faţa lui.

5 A construit cetăţi fortificate în Iuda, căci ţara a avut linişte, iar el nu a avut război în anii aceia, pentru că Domnul i-a dat odihnă.

6 El i-a zis lui Iuda: „Să construim aceste cetăţi şi să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă înaintea noastră, căci l-am căutat pe Domnul Dumnezeul nostru. L-am căutat şi el ne-a dat odihnă din toate părţile”.
Ei au construit şi au avut succes.

7 Asa avea o armată de trei sute de mii de oameni din Iuda – care purtau scut şi suliţă – şi două sute optzeci de mii din Beniamin – care purtau scut şi trăgeau cu arcul –, toţi oameni viteji.

8 Zerah, etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o armată de un milion [de oameni] şi trei sute de care şi a venit până la Mareşa.

9 Asa a ieşit înaintea lui şi s-a aşezat în linie de luptă în valea Ţefata, lângă Mareşa.

10 Asa l-a invocat pe Domnul Dumnezeul lui şi a zis: „Doamne, numai tu poţi veni în ajutor celui slab şi celui puternic: vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Căci pe tine ne sprijinim şi în numele tău am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, tu eşti Dumnezeul nostru: să nu învingă omul împotriva ta!”.

11 Domnul i-a lovit pe etiopieni înaintea lui Asa şi înaintea lui Iuda; şi etiopienii au fugit.

12 Asa şi poporul care era cu el i-a urmărit până la Gherar . Etiopienii au căzut fără să se mai poată salva , căci au fost distruşi de Domnul şi de tabăra sa. [Asa şi poporul] au luat o pradă foarte mare.

13 Au lovit toate cetăţile dimprejurul lui Gherar, căci groaza Domnului a fost asupra lor. Au prădat toate cetăţile, căci era pradă mare în ele.

14 Au lovit şi corturile turmelor şi au capturat multe oi şi cămile . Apoi s-au întors la Ierusalim.

15

1 Duhul lui Dumnezeu a fost peste Azaria, fiul lui Oded.

2 El a ieşit înaintea lui Asa şi i-a zis : „Ascultaţi-mă, Asa, tot Iuda şi Beniamin ! Domnul este cu voi când sunteţi cu el; dacă-l căutaţi, se va lăsa găsit de voi, iar dacă-l abandonaţi, şi el vă va abandona.

3 Multă vreme Israel nu l-a avut pe Dumnezeul adevărat , nu a avut preot care să înveţe şi nici lege.

4 Dar în necazul lor, s-au întors la Domnul Dumnezeul lui Israel, l-au căutat şi el s-a lăsat găsit.

5 În acele timpuri, nu era pace ca să ieşi şi să intri , căci era panică mare peste toţi locuitorii ţărilor.

6 Un popor era distrus de un alt popor şi o cetate de altă cetate, pentru că Dumnezeu îi înspăimânta prin tot felul de strâmtorări.

7 Dar voi fiţi tari şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile , căci este o răsplată pentru faptele voastre!”.

8 Când a auzit Asa aceste cuvinte şi profeţia lui Oded, profetul, s-a întărit şi a îndepărtat idolii din toată ţara lui Iuda şi Beniamin, din cetăţile pe care le capturase din ţinutul muntos al lui Efraim şi a înnoit altarul Domnului care era înaintea vestibulului Domnului.

9 A adunat întregul Iuda, pe Beniamin şi pe străinii care erau cu ei din Efraim, Manase şi Simeon , căci mulţi trecuseră la el când au văzut că Domnul Dumnezeul său era cu el.

10 Ei s-au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa.

11 În acea zi au adus jertfe Domnului din prada pe care o aduseseră: şapte sute de boi şi şapte mii de oi.

12 Au intrat într-o alianţă ca să-l caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor din toată inima şi din tot sufletul lor.

13 Oricine nu-l căuta pe Domnul Dumnezeul lui Israel era dat la moarte: de la cel mai mic până la cel mai mare şi de la bărbat la femeie.

14 Au făcut jurământ Domnului cu glas tare, cu strigăte şi cu [sunet] de trâmbiţe şi de corni.

15 Tot Iuda s-a bucurat de jurământul acesta, căci au jurat din toată inima lor, l-au căutat pe Domnul cu toată bunăvoinţa lor şi el s-a lăsat găsit de ei. Iar Domnul le-a dat linişte de jur împrejur.

16 Şi pe Maaca , mama sa, regele Asa a îndepărtat-o din demnitatea ei de regină pentru că ea făcuse un idol pentru Aşera. Asa a distrus idolul, l-a sfărâmat şi l-a ars în torentul Cedron.

17 Dar înălţimile nu le-a îndepărtat din Israel, deşi inima lui Asa a fost integră toată viaţa sa .

18 A adus [lucrurile] sacre ale tatălui său şi ale sale în casa lui Dumnezeu: argint, aur şi obiecte.

19 Nu a fost [niciun] război până în anul al treizeci şi cincilea al domniei lui Asa.

16

1 În anul al treizeci şi şaselea al domniei lui Asa, Baeşa, regele lui Israel, a urcat împotriva lui Iuda şi a construit Rama ca să nu lase [pe nimeni] să iasă şi să intre la Asa, regele lui Iuda.

2 Asa a scos argintul şi aurul din vistieriile casei Domnului şi din casa regelui şi a trimis la Ben-Hadad , regele lui Aram, care locuia la Damasc, să-i spună:

3 „Să fie o alianţă între mine şi tine ca între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit argint şi aur! Hai, rupe alianţa ta cu Baeşa, regele lui Israel, ca să plece de la mine!”.

4 Ben-Hadad l-a ascultat pe regele Asa; le-a trimis pe căpeteniile vitejilor pe care îi avea împotriva cetăţilor lui Israel. Ei au lovit [cetăţile] Iion, Dan, Abel-Maim şi toate depozitele din cetăţile lui Neftali.

5 Când a auzit Baeşa [lucrul acesta], a încetat să mai construiască Rama şi şi-a oprit lucrarea.

6 Regele Asa i-a luat pe toţi cei din Iuda şi au ridicat pietrele din Rama şi lemnul pe care le utilizase Baeşa şi a construit cu ele Gheba şi Miţpa .

7 În acel timp, Hanani , văzătorul , a venit la Asa, regele lui Iuda, şi i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe regele din Aram şi nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău, de aceea armata regelui din Aram a scăpat din mâinile tale.

8 Oare etiopienii şi libienii nu erau o armată mare, cu multe care şi foarte mulţi călăreţi? Te-ai sprijinit pe Domnul şi el i-a dat în mâinile tale.

9 Căci ochii Domnului scrutează tot pământul ca să se arate tare faţă de cei cu inima integră faţă de el. Te-ai comportat ca un nebun în privinţa aceasta; de acum înainte vei avea războaie”.

10 Asa s-a mâniat pe văzător şi l-a pus în închisoare ; se înfuriase pe el din cauza aceasta. În acel timp, Asa i-a oprimat [pe unii] din popor.

11 Faptele lui Asa, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată-le scrise în Cartea Regilor lui Iuda şi ai lui Israel .

12 În anul al treizeci şi nouălea al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare şi boala lui a devenit foarte grea. Însă nici în timpul bolii sale nu l-a căutat pe Domnul, ci pe vindecători .

13 Asa a adormit cu părinţii săi şi a murit în anul al patruzeci şi unulea al domniei lui.

14 L-au îngropat în mormântul pe care şi-l săpase în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umpluseră cu mirodenii şi amestecuri de diferite feluri pregătite după meşteşugul amestecării. Şi au ars pentru el foarte multe [mirodenii].

17

1 Iosafat , fiul [lui Asa], a domnit în locul lui şi s-a întărit împotriva lui Israel .

2 A pus armate în toate cetăţile fortificate ale lui Iuda; a pus garnizoane în ţara lui Iuda şi în cetăţile din Efraim pe care le capturase Asa, tatăl său.

3 Domnul a fost cu Iosafat pentru că a umblat pe căile dintâi ale lui David, tatăl său, şi nu i-a urmat pe Baali.

4 L-a urmat pe Dumnezeul tatălui său şi a ţinut poruncile lui, nu aşa cum a făcut Israel.

5 Domnul a întărit domnia în mâna lui: întregul Iuda îi aducea daruri lui Iosafat şi el a avut multe bogăţii şi cinste.

6 Inima lui s-a întărit [umblând] în căile Domnului şi a îndepărtat chiar şi înălţimile şi Aşerele din Iuda.

7 În anul al treilea al domniei lui a trimis căpeteniile sale – pe Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel şi Miheia – ca să înveţe prin cetăţile lui Iuda .

8 Cu ei, pe leviţii Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia ca leviţi, iar pe Elişama şi Ioram ca preoţi .

9 Ei au învăţat în Iuda; aveau cu ei Cartea Legii Domnului, au străbătut toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat poporul.

10 Groaza Domnului a fost peste toate regatele ţărilor dimprejurul lui Iuda şi n-au făcut război împotriva lui Iosafat.

11 Dintre filisteni i-au adus lui Iosafat daruri şi argint ca tribut; arabii i-au adus turme: şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.

12 Iosafat a devenit din ce în ce mai mare . A construit în Iuda fortăreţe şi cetăţi-depozit.

13 A avut multă [mână] de lucru în cetăţile lui Iuda şi oameni de război, bărbaţi viteji, în Ierusalim.

14 Acesta este recensământul, după casele lor părinteşti: pentru Iuda, căpetenii peste mii erau: Adna, căpetenia; cu el erau trei sute de mii de bărbaţi viteji ;

15 alături de el, căpetenia Iohanan; cu el erau două sute optzeci de mii;

16 alături de el, Amasia, fiul lui Zicri, care se oferise de bunăvoie Domnului; cu el erau două sute de mii de bărbaţi viteji;

17 Din Beniamin, Eliada, bărbat viteaz; cu el erau două sute de mii de oameni înarmaţi cu arc şi cu scut;

18 alături de el, Iozabad; cu el erau o sută optzeci de mii de oameni pregătiţi pentru armată.

19 Aceştia sunt cei care îl slujeau pe rege, în afară de aceia pe care îi pusese regele în cetăţile fortificate şi în întregul Iuda.

18

1 Iosafat a avut multe bogăţii şi onoare şi s-a înrudit cu Ahab.

2 După câţiva ani, el a coborât la Ahab în Samaria. Ahab a înjunghiat pentru el şi pentru poporul care era cu el multe oi şi mulţi viţei şi a insistat să urce împotriva [cetăţii] Ramot-Galaad.

3 Ahab, regele lui Israel, i-a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetăţii] Ramot din Galaad?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”.

4 Apoi, Iosafat i-a zis regelui lui Israel: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.

5 Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi – patru sute – şi le-a zis: „Să mergem să luptăm împotriva [cetăţii] Ramot din Galaad sau să renunţăm?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Dumnezeu l-a dat în mâinile regelui”.

6 Dar Iosafat a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.

7 Regele lui Israel i-a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să-l consultăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profeţeşte nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Miheia, fiul lui Imla ”. Iosafat a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”.

8 Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc şi a zis: „Adu-l repede pe Miheia, fiul lui Imla!”.

9 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porţii Samariei. Toţi profeţii profeţeau înaintea lor.

10 Ţedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Aram până îl vei nimici»”.

11 Şi toţi profeţii profeţeau la fel, zicând: „Urcă la Ramot din Galaad, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.

12 Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a vorbit aşa: „Iată, cuvintele profeţilor sunt ca o singură gură [profeţind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei şi vorbeşte de bine!”.

13 Miheia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”.

14 A ajuns la rege şi regele i-a zis: „Miheia, să mergem la Ramot din Galaad şi să luptăm împotriva lui sau să renunţăm?”. El a zis: „Mergeţi, căci veţi avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”.

15 Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.

16 [Miheia] a răspuns:
„Văd tot Israelul risipit pe munţi
ca o turmă care nu are păstor .
Domnul zice: «Aceştia n-au stăpân ;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.

17 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat : „Oare nu ţi-am spus că el nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?”.

18 Atunci [Miheia] a zis:
„Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său şi toată oştirea cerurilor stând lângă el, la dreapta şi la stânga lui .

19 Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să urce şi să cadă la Ramot din Galaad?». Şi au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.

20 A ieşit un duh , a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».

21 El a răspuns: «Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi! Ieşi şi fă aşa!».

22 Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeţi ai tăi. Domnul a vorbit rău despre tine”.

23 Atunci Ţedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Miheia peste obraz şi a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi vorbească?”.

24 Miheia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.

25 Regele lui Israel a zis: „Luaţi-l pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul regelui

26 şi spuneţi-le: «Aşa vorbeşte regele : ‹Puneţi-l pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.

27 Miheia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Şi a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.

28 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, au urcat la Ramot din Galaad.

29 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Mă voi preface că sunt altcineva şi voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!” . Regele lui Israel s-a prefăcut că este altcineva şi a mers la luptă.

30 Regele lui Aram a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!”.

31 Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Cu siguranţă, acesta este regele lui Israel”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafat a strigat. Domnul l-a ajutat şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

32 Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israel , au plecat de la el.

33 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între solzii armurii. [Ahab] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te şi scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.

34 Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în faţa arameilor până seara şi a murit la apusul soarelui .

19

1 Iosafat, regele, s-a întors în pace acasă la Ierusalim.

2 Iehu , fiul lui Hanani , profetul, i-a ieşit înainte şi i-a zis regelui Iosafat: „Oare se cuvine să-l ajuţi pe cel rău şi să-i iubeşti pe cei care-l urăsc pe Domnul? Pentru aceasta, mânia Domnului va veni asupra ta.

3 Totuşi, sunt lucruri bune în tine, căci ai ars Aşerele şi ţi-ai stabilit inima să-l caute pe Dumnezeu”.

4 Iosafat a locuit la Ierusalim. A ieşit şi a mers prin popor, de la Beer-Şeba până la zona muntoasă a lui Efraim şi i-a întors la Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

5 A pus judecători în ţară: în toate cetăţile lui Iuda şi în fortăreţe – cetate după cetate.

6 Le-a zis judecătorilor : „Vedeţi ce faceţi, pentru că nu judecaţi pentru un om, ci pentru Domnul; el este cu voi când faceţi judecată.

7 Acum, frica Domnului să fie peste voi! Aveţi grijă cum lucraţi! Căci la Domnul nu este nedreptate; nu este părtinitor şi nu primeşte daruri ”.

8 Întorcându-se la Ierusalim, Iosafat a pus şi în Ierusalim dintre leviţi, preoţi şi dintre capii părinteşti ai lui Israel ca să împartă de la Domnul judecată şi dreptate.

9 Şi le-a poruncit: „Să lucraţi în frică de Domnul, după adevăr şi cu inimă integră!

10 În orice problemă cu care vor veni la voi fraţii voştri care locuiesc în cetăţile lor: între sânge şi sânge, între lege şi poruncă, între hotărâri şi judecăţi, să-i învăţaţi să nu se facă vinovaţi înaintea Domnului, ca să nu vină mânia lui peste voi şi peste fraţii voştri! Faceţi aceasta şi nu veţi fi vinovaţi!

11 Iată, Amaria, marele preot, va fi peste voi pentru toate problemele legate de Domnul, iar Zebadia, fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate problemele legate de rege ; leviţii vor fi scribi înaintea voastră. Fiţi tari şi lucraţi; Domnul va fi cu cel bun” .

20

1 După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon şi, cu ei, câţiva din Maon au venit la luptă împotriva lui Iosafat.

2 Au venit şi i-au adus la cunoştinţă lui Iosafat, zicând: „A venit împotriva ta o mare mulţime de dincolo de mare, din Aram; iată, sunt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi”.

3 Iosafat a fost cuprins de teamă, a hotărât să-l consulte pe Domnul şi a declarat un post pentru întregul Iuda.

4 Iuda s-a adunat să-l cheme pe Domnul şi au venit şi din cetăţile lui Iuda să-l caute pe Domnul.

5 Iosafat a stat în picioare în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în casa Domnului, înaintea curţii celei noi .

6 Şi a zis:

„Doamne Dumnezeul părinţilor noştri,
oare nu eşti tu Dumnezeu în ceruri
şi nu stăpâneşti tu peste toate domniile popoarelor?
Oare nu sunt în mâna ta tăria şi puterea?
Nimeni nu poate să stea înaintea ta!

7 Oare nu eşti tu, Dumnezeul nostru,
care i-ai alungat pe locuitorii ţării acesteia
dinaintea poporului tău, Israel,
şi nu i-ai dat-o tu descendenţei lui Abraham,
care te iubeşte pentru totdeauna?

8 Ei au locuit în ea
şi au construit în ea un sanctuar
pentru numele tău, zicând:

9 «Dacă va veni peste noi vreun rău,
sabie sau judecată,
ciumă sau foamete,
vom veni înaintea acestei case
şi înaintea feţei tale,
– căci numele tău este în casa aceasta –
vom striga către tine din necazul nostru,
iar tu ne vei asculta şi ne vei elibera».

10 Acum, iată, fiii lui Amon,
ai lui Moab şi cei din muntele Seir,
la care i-ai dat lui Israel să meargă
atunci când venea din ţara Egiptului,
– căci s-au abătut de la ei şi nu i-au nimicit –

11 iată-i cum ne răsplătesc,
venind să ne alunge din moştenirea ta
pe care tu ne-ai dat-o în stăpânire!

12 Dumnezeul nostru,
oare nu vei face judecată împotriva lor?
Căci noi nu avem putere înaintea acestei mari mulţimi
care vine împotriva noastră.
Noi nu ştim ce să facem,
iar ochii noştri sunt [îndreptaţi] spre tine!”.

13 Întregul Iuda stătea înaintea Domnului: pruncii, soţiile şi fiii lor.

14 Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel , fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre fiii lui Asaf.

15 [Iahaziel] a zis: „Fiţi atenţi, voi cei din întregul Iuda , locuitorii din Ierusalim, şi tu, rege Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!

16 Mâine, coborâţi împotriva lor! Iată, ei vin pe urcuşul Ţiţ; îi veţi găsi la capătul torentului, în faţa pustiului Ieruel» .

17 Nu voi veţi avea de luptat cu această ocazie: voi aşezaţi-vă, staţi şi vedeţi eliberarea Domnului, care este cu voi. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Mâine ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!”.

18 Iosafat s-a plecat cu faţa la pământ, iar întregul Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului.

19 Leviţii dintre fiii lui Chehat şi dintre fiii lui Core s-au ridicat să-l laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas tare şi puternic .

20 S-au sculat dimineaţa şi au ieşit spre pustiul Tecoa. În timp ce ieşeau, Iosafat a stat în picioare şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi voi, locuitori ai Ierusalimului! Credeţi în Domnul Dumnezeul vostru şi veţi fi întăriţi! Aveţi încredere în profeţii lui şi veţi avea succes!”.

21 Apoi s-a sfătuit cu poporul şi a stabilit cântăreţi pentru Domnul ca să-l laude în sfântă splendoare. Când ieşeau înaintea armatei, spuneau: „Preamăriţi-l pe Domnul, căci veşnică este îndurarea lui!”.

22 În momentul când au început să cânte cu bucurie şi să-l laude, Domnul a pus o capcană împotriva fiilor lui Amon, ai lui Moab şi ai celor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda, şi au fost bătuţi.

23 Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seir ca să-i distrugă şi să-i nimicească. După ce au terminat cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unul pe altul să se nimicească.

24 Iuda a venit pe înălţimea spre pustiu; s-a întors spre mulţime şi, iată, erau cadavre căzute la pământ şi nu scăpase nimeni.

25 Iosafat şi poporul său au mers să ia prada de la ei. Au găsit multe bunuri, haine şi obiecte preţioase. Au strâns mai mult decât puteau duce şi timp de trei zile au adunat prada, pentru că era multă.

26 A patra zi s-au adunat la Emec-Beraca, pentru că acolo îl binecuvântaseră pe Domnul. De aceea au dat acelui loc numele de Emec-Beraca până azi.

27 Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, cu Iosafat în frunte, s-au întors la Ierusalim cu bucurie, căci Domnul le dăduse bucurie asupra duşmanilor lor.

28 Au intrat în Ierusalim în sunet de alăute, de harpe şi de trâmbiţe, până la casa Domnului.

29 Groaza lui Dumnezeu a fost asupra tuturor domniilor pământului când au auzit că Domnul a luptat împotriva duşmanilor lui Israel.

30 Domnia lui Iosafat a fost liniştită şi Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

31 Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Azuba, fiica lui Şilhi.

32 El a mers pe calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ea, făcând ceea ce este plăcut în ochii Domnului.

33 Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat şi poporul încă nu avea inima statornică faţă de Dumnezeul părinţilor lor.

34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată-le scrise între faptele lui Iehu, fiul lui Hanani , care face parte din Cartea Regilor lui Israel.

35 După aceea, Iosafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, care lucra cu răutate.

36 S-a unit cu el ca să facă corăbii care să meargă la Tarşiş. Şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber.

37 Eliezer, fiul lui Dodava din Mareşa, a profeţit împotriva lui Iosafat şi a zis: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul ţi-a sfărâmat lucrarea”. Corăbiile au fost sfărâmate şi n-au putut să meargă la Tarşiş.

21

1 Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi a domnit Ioram, fiul său, în locul lui .

2 [Ioram] îi avea fraţi, fii ai lui Iosafat, pe: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihael şi Şefatia. Aceştia sunt toţi fiii lui Iosafat, regele lui Israel.

3 Tatăl lor le dăduse daruri mari în argint, în aur şi în lucruri preţioase, împreună cu cetăţi fortificate în Iuda; dar domnia i-a dat-o lui Ioram, pentru că el era întâiul născut .

4 Ioram a luat în stăpânire domnia tatălui său şi s-a întărit. I-a ucis pe toţi fraţii săi cu sabia şi chiar pe [unii] dintre căpeteniile lui Israel.

5 Ioram avea treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit opt ani la Ierusalim.

6 El a umblat pe calea regilor lui Israel, aşa cum a făcut casa lui Ahab, căci o avea de soţie pe fiica lui Ahab. El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului.

7 Dar Domnul n-a voit să distrugă casa lui David de dragul alianţei pe care o încheiase cu David, căruia îi spusese: „Voi pune o candelă pentru fiii tăi pentru totdeauna ”.

8 În zilele lui, Edom s-a răzvrătit de sub mâna lui şi şi-a făcut un rege peste ei.

9 Ioram, tot poporul şi toate carele care erau cu el au mers [împotriva lor]. S-au ridicat noaptea şi i-au lovit pe Edom , care îl înconjurase, şi pe căpeteniile carelor .

10 Edom s-a răzvrătit de sub mâna lui Iuda până astăzi . Atunci s-a răzvrătit şi Libna în acelaşi timp de sub mâna lui, căci [Ioram] îl abandonase pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor .

11 A făcut şi înălţimi pe munţii lui Iuda. I-a făcut pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze şi l-a amăgit pe Iuda.

12 Dar i-a ajuns o scrisoare de la Ilie , profetul, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: «Pentru că nu ai umblat pe căile tatălui tău, Iosafat, şi pe căile lui Asa, regele lui Iuda,

13 ci ai umblat pe calea regilor lui Israel ; pentru că i-ai făcut pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze aşa cum s-a prostituat casa lui Ahab şi pentru că i-ai ucis pe fraţii tăi, din casa tatălui tău, care erau mai buni decât tine,

14 iată, Domnul va lovi cu o mare nenorocire poporul tău, pe fiii tăi, soţiile tale şi toate bunurile tale!

15 Iar pe tine te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, până când, din cauza bolii, vor ieşi măruntaiele tale zi după zi»”.

16 Domnul a incitat împotriva lui Ioram duhul filistenilor şi al arabilor care sunt lângă etiopieni.

17 Au venit împotriva lui Iuda şi au năvălit asupra lui; au capturat toate bunurile care se găseau în casa regelui, chiar şi pe fiii lui şi pe soţiile lui, încât nu i-a mai rămas niciun fiu în afară de Ioahaz, cel mai mic dintre fiii săi.

18 După toate acestea, Domnul l-a lovit în măruntaiele lui cu o boală fără leac.

19 Zi după zi, la doi ani de zile, i-au ieşit măruntaiele din cauza bolii şi a murit în suferinţe cumplite. Poporul său nu i-a făcut ardere [de aromate] ca arderea pentru părinţii lui.

20 Avea treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să fie regretat. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele regilor .

22

1 Locuitorii Ierusalimului l-au făcut rege în locul lui pe Ahazia, fiul său cel mai mic; căci ceilalţi fuseseră ucişi de o ceată care a intrat cu arabii în tabără. Ahazia, fiul lui Ioram, a domnit ca rege în Iuda.

2 Ahazia avea patruzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit un an la Ierusalim. Numele mamei sale era Atalia, fiica lui Omri.

3 El a umblat pe căile casei lui Ahab, căci mama lui îl sfătuia să facă rău .

4 A făcut ceea ce este rău în ochii Domnului ca şi casa lui Ahab, căci ei erau sfătuitorii lui după moartea tatălui său, spre pierzarea lui.

5 Urmând sfatul lor, a mers la luptă cu Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, împotriva lui Hazael, regele din Aram, la Ramot-Galaad, iar arameii l-au lovit pe Ioram.

6 [Ioram] s-a întors la Izreel să se vindece de rănile pe care i le făcuseră la Rama când lupta împotriva lui Hazael, regele lui Aram.

Azaria, fiul lui Ioram, regele lui Iuda, a coborât la Izreel să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, care era bolnav.

7 A fost de la Dumnezeu ruina lui Ahazia ca să vină la Ioram. Când a ajuns, a ieşit cu Ioram să meargă la Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul ca să distrugă casa lui Ahab.

8 Când Iehu făcea judecata asupra casei lui Ahab, le-a găsit pe căpeteniile lui Iuda şi pe fiii fraţilor lui Ahazia care îl slujeau pe Ahazia şi i-a ucis.

9 L-au căutat pe Ahazia şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu şi l-au omorât. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care l-a căutat pe Domnul din toată inima lui”. Şi nu a mai fost nimeni din casa lui Ahazia care să poată să domnească.

10 Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a ridicat şi a nimicit întreaga descendenţă regală a casei lui Iuda.

11 Ioşabeat, fiica regelui, l-a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a ascuns pe el dintre fiii regelui care fuseseră ucişi: l-a pus împreună cu doica lui în camera paturilor. Ioşebeat – fiica regelui Ioram, soţia lui Iehoiada, preotul –, care era sora lui Ahazia, l-a ascuns din faţa Ataliei, care nu l-a ucis .

12 El a stat ascuns cu ele timp de şase ani în casa lui Dumnezeu. Iar Atalia domnea în ţară.

23

1 În anul al şaptelea, Iehoiada s-a întărit şi a făcut o alianţă cu căpeteniile peste sute : cu Azaria, fiul lui Ieroham, cu Ismael, fiul lui Iohanan, cu Azaria, fiul lui Obed, cu Maaseia, fiul lui Adaia, şi cu Elişafat, fiul lui Zicri.

2 Au străbătut întregul Iuda şi i-au adunat pe leviţi din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii părinteşti ai lui Israel şi au venit la Ierusalim .

3 Toată adunarea a încheiat o alianţă în casa lui Dumnezeu. [Iehoiada] le-a zis: „Iată, fiul regelui domneşte aşa cum Domnul a spus despre fiii lui David.

4 Acest lucru să-l faceţi: o treime dintre voi, toţi care veniţi [în zi de] sabat ca să [slujiţi ca] preoţi şi leviţi, să fie păzitori la praguri;

5 altă treime să stea la casa regelui şi o treime, la poarta Iesod . Tot poporul să fie în curţile casei Domnului!

6 Nimeni să nu intre în casa Domnului, în afară de preoţii şi leviţii care slujesc: ei să intre, căci sunt sfinţi! Tot poporul să păzească ceea ce este de păzit al Domnului!

7 Leviţii să-l înconjoare pe rege de jur împrejur, fiecare cu instrumentele lui în mână: oricine va intra în templu să fie dat morţii! Ei să fie cu regele când intră şi când iese!”.

8 Leviţii şi întregul Iuda au făcut după cum le poruncise Iehoiada, preotul. Şi-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau [în zi] de sabat şi pe cei care ieşeau [în zi] de sabat, căci Iehoiada, preotul, nu dăduse drumul grupelor.

9 Preotul Iehoiada le-a dat căpeteniilor peste sute suliţele, scuturile [mari] şi scuturile [mici] care erau ale regelui David şi care erau în casa Domnului.

10 A aşezat tot poporul, fiecare cu lancea în mână, din partea dreaptă a casei până în partea stângă a casei, spre altar şi spre casă, de jur împrejurul regelui.

11 L-au scos pe fiul regelui, i-au pus diadema şi mărturia şi l-au făcut rege. Iehoiada şi fiii săi l-au uns şi au zis: „Trăiască regele!”.

12 Atalia a auzit strigătul alergătorilor şi al poporului care îl aclama pe rege şi a venit la popor în templul Domnului.

13 S-a uitat şi, iată, regele stătea lângă coloana lui, la intrare. Căpeteniile şi cei cu trâmbiţele erau lângă rege. Tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe, iar cântăreţii cu instrumente muzicale dădeau tonul pentru aclamaţie. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Trădare! Trădare!”.

14 Iehoiada, preotul, a făcut să iasă căpeteniile peste sute care comandau armata şi le-a zis: „Scoateţi-o dintre rânduri şi pe oricine vrea să meargă după ea ucideţi-l cu sabia!”. Căci preotul spusese să nu fie omorâtă în templul Domnului.

15 Ei au pus mâna pe ea şi ea a mers spre intrarea de la poarta cailor , la palatul regelui şi au ucis-o acolo.

16 Iehoiada a încheiat o alianţă între el, tot poporul şi rege, ca ei să fie poporul Domnului.

17 Tot poporul a venit la templul lui Baal şi l-au dărâmat ; i-au sfărâmat altarele şi imaginile sale şi l-au ucis pe Matan , preotul lui Baal, în faţa altarelor.

18 Iehoiada a pus slujirile casei Domnului în mâna preoţilor şi a leviţilor pe care-i stabilise David ca să aducă arderi de tot Domnului, după cum este scris în legea lui Moise, cu bucurie şi cu cântece, după dispoziţiile lui David.

19 A pus uşieri la uşile casei Domnului ca să nu intre cel impur pentru niciun motiv.

20 A luat căpeteniile peste sute, nobilii şi conducătorii peste popor, tot poporul ţării şi l-au coborât pe rege din casa Domnului; l-au dus prin poarta cea de sus în casa regelui şi l-au aşezat pe rege pe tronul său de domnie.

21 Tot poporul ţării se bucura, iar cetatea a avut linişte. Pe Atalia o omorâseră cu sabia.

24

1 Ioas avea şapte ani când a devenit rege şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Ţibia din Beer-Şeba.

2 Ioas a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului în toate zilele lui Iehoiada, preotul.

3 Iehoiada a luat pentru [Ioas] două soţii şi [Ioas] a dat naştere la fii şi la fiice .

4 După aceea, Ioas a avut la inimă să renoveze templul Domnului.

5 I-a adunat pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis: „Ieşiţi în cetăţile lui Iuda şi adunaţi din tot Israelul argint şi aur pentru casa Dumnezeului vostru din an în an; iar voi grăbiţi lucrarea!”. Însă leviţii nu s-au grăbit.

6 Regele l-a chemat pe Iehoiada, capul, şi i-a zis: „Pentru ce nu ai cerut ca leviţii să aducă din Iuda şi din Ierusalim darea [stabilită] adunării lui Israel de Moise , slujitorul Domnului, pentru cortul mărturiei?

7 Pentru că Atalia cea nelegiuită şi fiii ei au devastat casa lui Dumnezeu şi toate obiectele sacre ale casei Domnului le-au folosit pentru Baal”.

8 Regele a zis: „Să se facă o cutie care să fie pusă la intrarea în casa Domnului, în afară !”.

9 S-a dat de ştire în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea [stabilită] pentru Israel de Moise, slujitorul Domnului, în pustiu.

10 Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat: veneau şi aruncau în ladă până o umpleau.

11 Când se aducea lada la controlul [stabilit] de rege prin mâna leviţilor şi vedeau că era mult argint, veneau secretarul regelui şi slujitorul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o duceau la locul ei. Şi aşa făceau zi de zi; şi au adunat mult argint.

12 Regele şi Iehoiada îl dădeau celor care făceau lucrarea slujirii în casa Domnului, celor tocmiţi ca să cioplească piatră şi să facă gravuri ca să înnoiască templul Domnului, ca şi lucrătorilor în fier şi în bronz, ca să întărească templul Domnului.

13 Lucrătorii făceau lucrarea şi lucrarea înainta prin mâna lor. Au ridicat casa lui Dumnezeu după măsura ei şi au întărit-o.

14 Când au terminat, au adus înaintea regelui şi a lui Iehoiada argintul rămas. Cu el au făcut obiecte sacre pentru casa Domnului: instrumente de slujire pentru arderile de tot şi pentru [jertfele] de ispăşire, obiecte de aur şi de argint.
Aduceau permanent arderi de tot în casa Domnului în toată viaţa lui Iehoiada.

15 Iehoiada a ajuns bătrân şi sătul de zile şi a murit. Avea o sută treizeci de ani când a murit.

16 L-au îngropat în cetatea lui David împreună cu regii, pentru că făcuse bine în Israel, pentru Dumnezeu şi pentru casa lui .

17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea regelui. Atunci regele i-a ascultat.

18 Au abandonat casa Domnului Dumnezeului părinţilor lor şi au slujit Aşerelor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovăţii.

19 [Domnul] a trimis la ei profeţi ca să-i facă să se întoarcă la el; [aceştia] au mărturisit împotriva lor, dar ei nu şi-au plecat urechea.

20 Duhul lui Dumnezeu l-a învestit pe Zaharia , fiul preotului Iehoiada. El a stat înaintea poporului şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: «De ce încălcaţi legile Domnului? Nu veţi avea succes! Voi l-aţi părăsit pe Domnul, [de aceea] şi el vă părăseşte pe voi!»”.

21 Au conspirat împotriva lui şi l-au bătut cu pietre din porunca regelui în curtea casei Domnului .

22 Nu şi-a amintit regele Ioas de bunăvoinţa pe care i-a arătat-o Iehoiada, tatăl său, şi i-a ucis fiul. În timp ce murea, el a zis: „Să vadă Domnul şi să judece!”.

23 După trecerea anului , armata lui Aram a urcat împotriva lui [Ioas]. Au venit în Iuda şi în Ierusalim şi au ucis toate căpeteniile poporului. Iar prada lor au trimis-o regelui de la Damasc.

24 Cu un număr mic de oameni a venit armata lui Aram, dar Domnul a dat în mâna lor o armată foarte numeroasă, căci l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

Ei au împlinit sentinţa faţă de Ioas.

25 Când au plecat de la el, lăsându-l în mari suferinţe, slujitorii lui au conspirat împotriva lui din cauza sângelui fiului lui Iehoiada, preotul, şi l-au ucis în patul lui. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele regilor.

26 Aceştia sunt cei care au conspirat împotriva lui: Zabad, fiul lui Şimeat, [o femeie] din Amon, şi Iozabad, fiul lui Şimrit, [o femeie] din Moab .

27 Despre fiii săi, despre mulţimea dărilor [stabilite] pentru ei pentru consolidarea casei lui Dumnezeu, iată, sunt scrise în comentariul Cărţii Regilor . Şi a domnit Amasia, fiul său, în locul lui.

25

1 Amasia avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Ioadan din Ierusalim.

2 El a făcut ceea ce este drept în ochii Domnului, dar nu cu o inimă integră.

3 Când şi-a întărit domnia, i-a ucis pe slujitorii săi care îl loviseră pe rege, tatăl său.

4 Dar pe fiii lor nu i-a ucis, întrucât [a făcut] cum este scris în lege, în cartea lui Moise, unde Domnul a poruncit, zicând: „Să nu-i omorâţi pe părinţi pentru fii şi nici pe fii să nu-i omorâţi pentru părinţi, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul său” .

5 Amasia i-a adunat pe cei din Iuda şi i-a aşezat după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru întregul Iuda şi Beniamin. I-a numărat de la douăzeci de ani în sus şi i-a găsit trei sute de mii de [bărbaţi] aleşi [în stare] să iasă la armată şi să mânuiască sabia şi scutul.

6 A mai tocmit din Israel o sută de mii de viteji cu o sută de talanţi de argint.

7 Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis: „Rege, armata lui Israel să nu meargă cu tine, căci Domnul nu este cu Israel, cu niciunul dintre fiii lui Efraim!

8 Şi chiar dacă merge şi tu te vei arăta puternic în luptă, Dumnezeu te va face să cazi înaintea duşmanului, întrucât Dumnezeu are puterea să te ajute şi să te facă să cazi”.

9 Amasia i-a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat trupei lui Israel?”. Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât ”.

10 Atunci, Amasia a despărţit trupa care a venit la el din Efraim ca ei să meargă acasă . Ei s-au mâniat foarte mult împotriva lui Iuda şi s-au întors acasă mâniaţi.

11 Amasia a prins curaj, a scos poporul la Ghe-Hamelah şi i-a lovit pe fiii lui Seir: zece mii [de oameni].

12 Fiii lui Iuda au capturat zece mii de [oameni] vii pe care i-au dus pe vârful unei stânci . I-au aruncat de pe vârful stâncii şi toţi au fost zdrobiţi.

13 Însă oamenii din trupa pe care o trimisese înapoi ca să nu mai meargă cu el la luptă au năvălit asupra cetăţilor lui Iuda, de la Samaria până la Bet-Horon , au ucis dintre ei trei mii şi au luat o pradă mare.

14 Când Amasia s-a întors după ce i-a lovit pe cei din Edom, i-a adus pe zeii fiilor lui Seir şi i-a aşezat ca zei ai săi: înaintea lor s-a închinat şi a ars tămâie pentru ei.

15 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Amasia. A trimis la el un profet să-i zică: „Pentru ce i-ai consultat pe zeii poporului care nu au putut să-l salveze pe poporul lor din mâna ta?”.

16 Pe când vorbea el, [Amasia] i-a zis: „Oare te-am pus noi sfetnic al regelui? Încetează! Pentru ce vrei să fii lovit?”. Profetul a încetat, zicând: „Acum ştiu că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu ai ascultat de sfatul meu”.

17 Amasia, regele lui Iuda, s-a sfătuit şi a trimis la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, să-i spună: „Vino să ne vedem în faţă!”.

18 Ioas, regele lui Israel, a trimis să spună lui Amasia, regele lui Iuda:

„Spinul care este în Liban
a trimis să spună cedrului care este în Liban:
«Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!»
Dar animalele sălbatice din Liban au trecut
şi au călcat spinul în picioare .

19 Tu zici că l-ai lovit pe Edom şi ţi s-a înălţat inima lăudându-te. Acum rămâi acasă! De ce să provoci răul şi să cazi tu şi Iuda împreună cu tine?”.

20 Dar Amasia nu a ascultat, căci de la Domnul era aceasta ca să-i dea în mâna lor, pentru că i-au căutat pe zeii lui Edom.

21 Ioas, regele lui Israel, a urcat şi s-au văzut faţă în faţă cu Amasia, regele lui Iuda, la Bet-Şemeş, care este în Iuda.

22 Iuda a fost bătut înaintea lui Israel şi fiecare a fugit la cortul lui.

23 Dar pe Amasia, regele lui Iuda – fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia –, Ioas, regele lui Israel, l-a prins la Bet-Şemeş şi l-a dus la Ierusalim. A făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului .

24 A luat tot aurul, tot argintul, toate obiectele care se găseau în casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom , vistieriile casei împăratului şi pe ostatici . Apoi s-a întors în Samaria .

25 Amasia, fiul lui Ioas, regele lui Iuda, a mai trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel.

26 Celelalte fapte ale lui Amasia, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt ele oare scrise în Cartea Regilor lui Iuda şi ai lui Israel?

27 Însă atunci când Amasia s-a îndepărtat de la urmarea lui Dumnezeu, au făcut un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiş , însă au trimis după el la Lachiş şi l-au omorât acolo.

28 L-au dus pe cai şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda .

26

1 Tot poporul din Iuda l-a luat pe Ozia, care avea şaisprezece ani, şi l-a făcut rege în locul tatălui său, Amasia.

2 Ozia a reconstruit [cetatea] Elot şi a adus-o înapoi la Iuda după ce regele a adormit cu părinţii săi.

3 Ozia avea şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Iecolia din Ierusalim.

4 El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut Amasia, tatăl lui.

5 Atâta timp cât l-a căutat pe Dumnezeu în zilele lui Zaharia – cel priceput în viziunile lui Dumnezeu – şi în zilele când l-a căutat pe Domnul, Dumnezeu i-a dat succes .

6 A ieşit şi a luptat împotriva filistenilor. A dărâmat zidul din Gat , zidul din Iabne şi zidul din Aşdod şi a construit cetăţi în Aşdod şi între filisteni.

7 Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva celor din Maon .

8 Amon îi aducea daruri lui Ozia şi faima lui a ajuns până la hotarul Egiptului, întrucât a devenit din ce în ce mai puternic.

9 Ozia a zidit turnuri în Ierusalim la poarta unghiului , la poarta văii şi unghiul [zidului] şi le-a întărit.

10 A zidit turnuri în pustiu şi a săpat multe cisterne pentru că avea multe turme în câmpie şi pe podiş , agricultori şi viticultori în zonele muntoase şi în Carmel, întrucât îi plăcea să lucreze pământul.

11 Ozia avea o armată de luptători care ieşeau la armată, după numărul recensământului lor făcut de Ieiel, secretarul, de Maaseia, scribul, sub conducerea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui.

12 Numărul complet al capilor părinteşti ai vitejilor armatei era de două mii şase sute.

13 Sub conducerea lor era tăria unei armate de trei sute şapte mii cinci sute de luptători care [luptau] cu mare vitejie ca să-l apere pe rege de duşman.

14 Ozia le-a dat pentru toată armata scuturi, suliţe, coifuri, platoşe, arcuri şi prăştii cu pietre.

15 A făcut la Ierusalim maşini inventate de un inventator care să fie pe turnuri şi pe unghiuri ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui a ajuns până departe, căci a fost ajutat în mod minunat până ce s-a întărit.

16 Când a devenit puternic, inima i s-a îngâmfat până să se corupă . A fost infidel faţă de Domnul Dumnezeul său arzând tămâie pe altarul tămâierii.

17 După el a venit Azaria, preotul, împreună cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de seamă.

18 Au stat înaintea regelui Ozia şi i-au zis: „Nu este pentru tine, Ozia, să arzi tămâie înaintea Domnului, ci este pentru preoţi, fiii lui Aaron, care sunt consacraţi să ardă tămâie. Ieşi din sanctuar pentru că ai greşit! Tu nu ai onoarea aceasta de la Domnul Dumnezeu”.

19 Ozia s-a mâniat. Avea în mână o cadelniţă pentru tămâiat. Când s-a mâniat pe preoţi, i-a apărut lepră pe frunte în văzul preoţilor, în casa Domnului, lângă altarul tămâierii.

20 Marele preot Azaria şi toţi preoţii s-au întors spre el şi, iată, era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară ; el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise.

21 Regele Ozia a fost lepros până în ziua morţii sale şi a locuit într-o casă separată pentru leproşi, căci fusese izgonit din casa Domnului. Iar Iotam, fiul său, era judecător peste casa regelui şi peste poporul ţării.

22 Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintîi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amos, profetul.

23 Ozia a adormit cu părinţii săi. L-au îngropat cu părinţii săi în câmpia de înmormântare a regilor, căci ziceau: „A fost lepros”. Şi a domnit Iotam, fiul său, în locul lui.

27

1 Iotam avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Ieruşa, fiica lui Sadoc.

2 El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut Ozia, tatăl său, numai că nu a intrat în casa Domnului . Însă poporul continua să se corupă .

3 Iotam a reconstruit poarta de sus a casei Domnului şi a construit mult la zidul Ofel .

4 A construit cetăţi în muntele lui Iuda, iar în păduri a construit fortăreţe şi turnuri.

5 El a luptat cu regele fiilor lui Amon şi a fost mai tare decât ei. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi de argint, zece mii de cor de grâu şi zece mii de orz . Aceasta îi aduceau fiii lui Amon şi în anul al doilea, şi în anul al treilea.

6 Iotam a ajuns puternic pentru că a fost fidel în căile sale înaintea Domnului Dumnezeului său.

7 Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui, toate căile lui, iată-le scrise în Cartea Regilor lui Israel şi ai lui Iuda.

8 El avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim.

9 Iotam a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi a domnit Ahaz, fiul său, în locul lui.

28

1 Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns rege şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El nu a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, ca David, tatăl său.

2 A umblat pe căile regilor lui Israel şi a făcut chiar chipuri turnate pentru Baali.

3 A ars tămâie în Valea Fiilor lui Hinom şi i-a trecut pe fiii săi prin foc, după [obiceiurile] abominabile ale popoarelor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.

4 A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe coline şi sub orice copac verde.

5 Domnul Dumnezeul său l-a dat în mâna regelui din Aram, care l-a lovit şi a luat de la el pradă mare şi a dus-o în Damasc. L-a dat chiar şi în mâna regelui lui Israel, care i-a provocat un mare măcel .

6 Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi o sută douăzeci de mii de oameni ai lui Iuda, toţi viteji, pentru că îl părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

7 Zicri, un viteaz din Efraim, i-a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azricam, conducătorul casei, şi pe Elcana, care era al doilea după rege.

8 Fiii lui Israel au luat captivi de la fraţii lor două sute de mii de femei, fii şi fiice. Au luat de la ei multă pradă şi au dus prada la Samaria.

9 Acolo era un profet al Domnului al cărui nume era Oded. El a ieşit înaintea armatei care venea la Samaria şi le-a zis: „Pentru că mânia Domnului Dumnezeului părinţilor a fost asupra lui Iuda, vi i-a dat în mâinile voastre. Iar voi i-aţi ucis cu o furie care ajunge până la cer .

10 Acum, voi ziceţi că fiii lui Iuda şi ai Ierusalimului vor deveni sclavii şi sclavele voastre. Dar oare nu există între voi vinovăţii faţă de Domnul Dumnezeul vostru?

11 Ascultaţi-mă şi trimiteţi-i înapoi pe captivii pe care i-aţi capturat dintre fraţii voştri! Căci mânia aprinsă a Domnului va fi asupra voastră!”.

12 Unele dintre căpeteniile fiilor lui Efraim, Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor care veneau de la armată.

13 Le-au zis: „Nu-i aduceţi pe captivi! Căci, la vinovăţia pe care o avem faţă de Domnul, voi mai adăugaţi la păcatele noastre şi la vinovăţiile noastre. Vina noastră este mare şi mânia aprinsă [a Domnului] este asupra lui Israel”.

14 Soldaţii au dus captivii şi prada înaintea căpeteniilor şi a întregii adunări.

15 Apoi s-au ridicat oamenii care fuseseră chemaţi pe nume şi i-au luat pe captivi; pe cei care erau goi i-au îmbrăcat din pradă: i-au îmbrăcat şi i-au încălţat, le-au dat să mănânce şi să bea şi i-au uns; pe cei slabi i-au pus pe măgari şi i-au dus la Ierihon, cetatea palmierilor, la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria.

16 În acel timp, regele Ahaz a trimis să ceară ajutor de la regii Asiriei.

17 Cei din Edom au venit din nou, l-au bătut pe Iuda şi au luat captivi.

18 Filistenii au năvălit în cetăţile din Şefelah şi din Negheb; au capturat [cetăţile] Bet-Şemeş, Aialon, Ghederot, Soco şi suburbiile sale, Timna şi suburbiile ei, Ghimzo şi suburbiile sale şi au locuit acolo .

19 Căci Domnul l-a umilit pe Iuda din cauza lui Ahaz, regele lui Israel, care l-a făcut pe Iuda să fie fără frâu şi fusese infidel faţă de Domnul.

20 Tiglat-Pileser, regele Asiriei, a venit împotriva lui şi l-a asediat în loc să-l susţină .

21 Căci Ahaz a prădat casa Domnului, casa regelui şi a căpeteniilor şi le-a dat regelui Asiriei, dar nu i-a fost de ajutor .

22 În timp ce era asediat, acel rege Ahaz a continuat şi mai mult să fie infidel faţă de Domnul.

23 A adus jertfă zeilor Damascului care l-au lovit, zicând: „Pentru că zeii regilor din Aram îi ajută, le voi aduce jertfă, ca ei să mă ajute” . Dar ei au fost spre căderea lui şi a întregului Israel.

24 Ahaz a adunat obiectele din casa lui Dumnezeu şi a făcut bucăţi [aceste] obiecte din casa lui Dumnezeu. A închis uşile casei Domnului şi şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului.

25 În fiecare dintre cetăţile lui Iuda a făcut înălţimi ca să ardă tămâie altor zei, mâniindu-l pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi.

26 Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată-le scrise în Cartea Regilor lui Iuda şi ai lui Israel.

27 Ahaz a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în cetatea Ierusalimului ; nu l-au dus în mormintele regilor lui Israel . Şi a domnit Ezechia, fiul său, în locul lui.

29

1 Ezechia a devenit rege când avea douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Abia, fiica lui Zaharia.

2 El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut David, tatăl său.

3 În anul întâi al domniei lui, în luna întâi , a deschis uşile casei Domnului şi le-a consolidat.

4 I-a adus pe preoţi şi pe leviţi, i-a adunat în piaţa dinspre răsărit

5 şi le-a zis:

„Ascultaţi-mă, leviţilor! Acum sfinţiţi-vă, sfinţiţi casa Domnului Dumnezeului părinţilor voştri şi scoateţi impuritatea din sanctuar.

6 Căci părinţii noştri au fost infideli , au făcut ceea ce este rău în ochii Domnului Dumnezeului nostru; l-au părăsit, şi-au întors privirea de la sanctuarul Domnului şi i-au întors spatele.

7 Au închis uşile vestibulului, au stins candelele şi nu au ars tămâie, nu au adus arderi de tot în sanctuar pentru Dumnezeul lui Israel.

8 De aceea mânia Domnului a fost peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a dat groazei, distrugerii şi fluieratului, aşa cum vedeţi cu ochii voştri.

9 Iată, din această cauză au căzut părinţii noştri de sabie, iar fiii noştri, fiicele noastre şi soţiile noastre au fost luaţi captivi.

10 Am la inimă să închei o alianţă cu Domnul Dumnezeul lui Israel, ca să-şi întoarcă de la noi furia mâniei.

11 Acum, fiilor, nu staţi nepăsători! Căci pe voi v-a ales Domnul să staţi înaintea lui şi să-i slujiţi, să fiţi cei care îl slujesc şi ard tămâie”.

12 Atunci s-au ridicat leviţii : Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, dintre fiii lui Chehat; dintre fiii lui Merari: Chiş, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi dintre cei ai lui Gherşon: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah;

13 dintre fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; dintre fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania;

14 dintre fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei; dintre fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel.

15 I-au adunat pe fraţii lor, s-au sfinţit şi, la porunca regelui şi după cuvintele Domnului, au venit să purifice casa Domnului.

16 Preoţii au intrat înăuntrul casei Domnului ca să o purifice; au scos în curtea casei Domnului toată impuritatea pe care au găsit-o în casa Domnului. Iar leviţii au luat-o ca s-o scoată la torentul Cedron, în afară.

17 Au început să sfinţească în [ziua] întâi a primei luni; în a opta zi a lunii, au intrat în vestibulul Domnului şi au sfinţit casa Domnului timp de opt zile. Iar în ziua a şaisprezecea a lunii întâi au terminat.

18 Au mers înăuntru la regele Ezechia şi i-au zis: „Am purificat toată casa Domnului, altarul arderilor de tot cu toate instrumentele lui şi masa punerii înainte cu toate instrumentelele sale ;

19 toate obiectele pe care le aruncase regele Ahaz în timpul domniei lui, în infidelitatea lui, le-am aşezat şi le-am sfinţit. Iată-le, sunt în faţa altarului Domnului!”.

20 Regele Ezechia s-a ridicat, a adunat căpeteniile cetăţii şi a urcat la templul Domnului.

21 Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi ca jertfă pentru păcat pentru domnie, pentru sanctuar şi pentru Iuda. Apoi a zis fiilor lui Aaron, preoţilor, să le aducă drept ardere de tot pe altarul Domnului.

22 Au înjunghiat boii, iar preoţii au luat sângele şi au stropit altarul; au înjunghiat berbecii şi au stropit cu sânge altarul.

23 Au adus ţapii pentru [jertfa] pentru păcat înaintea regelui şi a adunării, iar ei şi-au impus mâinile peste ei.

24 Preoţii i-au înjunghiat şi au purificat cu sângele lor altarul ca să ispăşească păcatele întregului Israel; căci regele a spus: „Pentru tot Israelul este arderea de tot şi [jertfa] pentru păcat”.

25 I-a pus pe leviţi să stea în casa Domnului cu cimbale, alăute şi harpe, după porunca lui David , a lui Gad, văzătorul regelui, şi a lui Natan, profetul . Căci de la Domnul era porunca prin profeţii săi.

26 Leviţii au stat cu instrumentele lui David, iar preoţii cu trâmbiţele.

27 Ezechia a zis să fie adusă arderea de tot pe altar; şi când a început arderea de tot, a început şi cântarea Domnului [în sunetul] trâmbiţelor şi al instrumentelor lui David, regele lui Israel.

28 Toată adunarea s-a închinat, cântăreţii au intonat cântarea şi trâmbiţaşii au sunat din trâmbiţe. Toate acestea, până când s-a terminat [de adus] arderea de tot.

29 Când au terminat [de adus] arderea de tot, regele şi toţi cei care se aflau cu el au îngenunchiat şi s-au închinat.

30 Regele Ezechia şi căpeteniile le-au zis leviţilor să-l laude pe Domnul prin cuvintele lui David şi ale lui Asaf , văzătorul. Iar ei l-au lăudat cu bucurie, s-au plecat şi s-au închinat.

31 Ezechia a zis : „Acum, după ce v-aţi consacrat Domnului , apropiaţi-vă şi aduceţi jertfe şi mulţumiri în casa Domnului”. Adunarea a adus jertfe şi mulţumiri, iar toţi cei cu inima binevoitoare [au adus] arderi de tot.

32 Numărul arderilor de tot aduse de adunare a fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci şi două sute de miei; toate acestea ca ardere de tot Domnului.

33 Au fost consacrate [Domnului] şase sute de boi şi trei mii de oi.

34 Dar preoţii erau prea puţini şi n-au putut să jupoaie toate [animalele pentru] arderile de tot. I-au ajutat fraţii lor, leviţii, până s-a terminat lucrarea şi până când s-au sfinţit preoţii; căci leviţii erau mai drepţi la inimă decât preoţii, ca să se sfinţească.

35 Chiar şi arderile de tot, grăsimile jertfelor de împăcare, jertfele de băutură pentru arderile de tot erau multe. Astfel a fost reluată slujirea în casa Domnului.

36 Ezechia şi tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu pregătise poporul, căci pe neaşteptate s-a întâmplat lucrul [acesta].

30

1 Ezechia a trimis în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la casa Domnului, la Ierusalim , să celebreze Paştele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israel.

2 Regele, căpeteniile lui şi toată adunarea au ţinut sfat la Ierusalim ca să celebreze Paştele în luna a doua .

3 Căci nu au putut să-l celebreze în acel timp, pentru că nu se sfinţiseră destui preoţi, iar poporul nu se adunase la Ierusalim.

4 Lucrul acesta a fost plăcut în ochii regelui şi în ochii întregii adunări.

5 Au hotărât un anunţ care să fie dus în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să celebreze Paştele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fusese celebrat după cum era scris.

6 Alergătorii au mers cu scrisorile din partea regelui şi a căpeteniilor sale în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca regelui, au zis : „Fii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Israel, ca să se întoarcă şi el la rămăşiţa care a scăpat din mâna regilor Asiriei .

7 Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri care au fost infideli faţă de Domnul Dumnezeul părinţilor lor şi care au fost daţi distrugerii, după cum vedeţi!

8 Nu vă înţepeniţi grumazul ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului , veniţi la sanctuarul lui pe care l-a sfinţit pentru vecie şi slujiţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru pentru ca să se întoarcă de la voi furia mâniei sale!

9 Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor afla milă la cei care i-au deportat; ei se vor întoarce în această ţară , căci Domnul Dumnezeul vostru este îndurător şi milostiv şi nu-şi va întoarce faţa de la voi dacă voi vă întoarceţi la el”.

10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei au râs şi şi-au băut joc de ei.

11 Însă câţiva oameni din Aşer, din Manase şi Zabulon s-au umilit şi au venit la Ierusalim.

12 În Iuda, de asemenea, a fost mâna lui Dumnezeu şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, la cuvântul Domnului.

13 S-a adunat la Ierusalim mult popor ca să facă Sărbătoarea Azimelor în luna a doua: era o adunare foarte numeroasă.

14 S-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim; au îndepărtat şi altarele pentru incens şi le-au aruncat în torentul Cedron.

15 Au înjunghiat Paştele în a paisprezecea zi a lunii a doua. Preoţii şi leviţii s-au umilit, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot în casa Domnului.

16 Ei stăteau la locurile lor după regula lor, conform legii lui Moise, omul lui Dumnezeu, iar preoţii stropeau cu sângele [luat] de la leviţi.

17 Căci erau mulţi din adunare care nu se sfinţiseră; iar leviţii [aveau misiunea] să înjunghie mieii de Paşti pentru toţi cei care nu erau puri şi să-i sfinţească pentru Domnul .

18 Căci o mare parte din popor, mulţi din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon nu se purificaseră şi au mâncat Paştele, însă nu după cum este scris. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, care este bun, să-i ierte pe toţi

19 cei ce şi-au pus inima să-l caute pe Dumnezeu , pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, chiar dacă nu conform cu puritatea sanctuarului!”.

20 Domnul l-a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul.

21 Fiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au făcut Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile cu mare bucurie. Iar leviţii şi preoţii îl lăudau pe Domnul cu instrumente puternice ale Domnului.

22 Ezechia a vorbit la inimă tuturor leviţilor care aveau o pricepere în înţelegerea a ceea ce este bun înaintea Domnului. Ei au mâncat ceea ce era stabilit timp de şapte zile, aducând jertfe de împăcare şi preamărindu-l pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

23 Toată adunarea a ţinut sfat să celebreze alte şapte zile . Şi au celebrat cu bucurie [încă] şapte zile.

24 Căci Ezechia, regele lui Iuda, a dat pentru adunare o mie de viţei şi şapte mii de oi; apoi, căpeteniile au dat pentru adunare o mie de viţei şi zece mii de oi. Mulţi preoţi s-au sfinţit.

25 S-a bucurat toată adunarea lui Iuda, preoţii, leviţii şi toată adunarea celor care au venit din Israel şi a străinilor care au venit din ţara lui Israel sau care locuiau în Iuda.

26 A fost mare bucurie la Ierusalim. Din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva.

27 Preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la locuinţa sa cea sfântă, până la cer .

31

1 Când au terminat toate acestea, toţi cei din Israel care se aflau [acolo] au ieşit prin cetăţile lui Iuda şi au distrus stelele, au tăiat în bucăţi Aşerele, au dărâmat înălţimile şi altarele din întregul Iuda, din Beniamin, din Efraim şi din Manase până ce au terminat. Apoi, toţi fiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la proprietatea lui.

2 Ezechia a stabilit grupele preoţilor şi ale leviţilor după grupele lor, fiecare după slujirea sa: preoţi şi leviţi pentru arderile de tot şi pentru jertfele de împăcare, pentru slujire, pentru preamărire şi pentru laudă şi pentru porţile taberelor Domnului.

3 Regele a dat o parte din bunurile sale pentru arderile de tot : pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, pentru arderile de tot din [zilele] de sabat, de lună nouă şi de sărbători, după cum este scris în legea Domnului.

4 A zis poporului care locuia în Ierusalim să dea preoţilor şi leviţilor partea [cuvenită], ca să se întărească în legea Domnului.

5 Când a ieşit porunca aceasta, fiii lui Israel au dat din belşug primiţia din grâu, din must, din untdelemn, din miere şi din toate roadele câmpului; au adus din belşug şi zeciuiala din toate.

6 Fiii lui Israel şi ai lui Iuda, care locuiau în cetăţile lui Iuda, au adus şi ei zeciuială din cirezi şi turme şi zeciuială din lucrurile sfinte care erau consacrate Domnului Dumnezeului lor; le-au adus şi au făcut grămezi.

7 Au început să facă grămezile în luna a treia şi le-au terminat în luna a şaptea .

8 Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile şi l-au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul său, Israel.

9 Ezechia i-a întrebat pe preoţi şi pe leviţi despre grămezi.

10 Marele preot Azaria, din casa lui Sadoc, i-a răspuns: „De când au început să se aducă darurile ridicate în casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas mult, căci Domnul l-a binecuvântat pe poporul său. Şi a rămas această grămadă”.

11 Ezechia a zis să fie pregătite camere în casa Domnului; iar ei au pregătit.

12 Au adus darurile ridicate, zeciuiala şi lucrurile sfinte la loc sigur. Peste ele era responsabil Conania, levitul, iar Şimei, fratele său, era al doilea.

13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau supraveghetori sub comanda lui Conania şi a fratelui său Şimei, după dispoziţia regelui Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia casei lui Dumnezeu .

14 Levitul Core, fiul lui Imna, era uşier în partea de răsărit; avea grijă de darurile de bună voie [aduse] lui Dumnezeu, ca să împartă ceea ce era adus ca dar ridicat Domnului şi lucrurile preasfinte.

15 Sub comanda lui erau Eden, Miniamin, Iosue, Şemaia, Amaria şi Şecania în cetăţile preoţilor , ca să împartă în siguranţă fraţilor lor după grupe , celui mare ca şi celui mic,

16 celor de parte bărbătească înscrişi în genealogii de la trei ani în sus, tuturor celor care intrau în casa Domnului după datoria cerută de fiecare zi, pentru slujirea lor, după îndatoririle lor, după grupele lor;

17 preoţilor înscrişi în genealogiile casei lor părinteşti, leviţilor de la douăzeci de ani în sus, după îndatoririle lor, după grupele lor,

18 tuturor pruncilor lor, soţiilor lor, fiilor şi fiicelor lor înscrişi în genealogii, întregii adunări, pentru că în fidelitatea lor s-au sfinţit.

19 Fiii lui Aaron, preoţii, care locuiau în teritoriile din împrejurimile cetăţilor lor, erau în fiecare cetate bărbaţi numiţi pe nume ca să dea părţi tuturor celor de parte bărbătească dintre preoţi şi tuturor celor dintre leviţi înscrişi în genealogii .

20 Aceasta a făcut Ezechia în tot Iuda. El a făcut ceea ce era bun, drept şi adevărat în ochii Domnului Dumnezeului său.

21 În toată lucrarea pe care a început-o în slujirea casei lui Dumnezeu, în lege şi în porunci, ca să-l caute pe Dumnezeul său, a lucrat din toată inima lui şi a avut succes .

32

1 După aceste lucruri şi adevăruri , a venit Senaherib, regele Asiriei; a venit şi şi-a fixat tabăra lângă cetăţile fortificate din Iuda; şi a zis că vrea să pătrundă în ele.

2 Ezechia a văzut că Senaherib a venit cu intenţia să lupte împotriva Ierusalimului.

3 Apoi s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu vitejii săi ca să astupe izvoarele de apă care erau în afara cetăţii , iar ei l-au ajutat.

4 S-a adunat o mulţime de oameni şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curgea prin mijlocul acelui ţinut. Căci ziceau: „Pentru ce să vină regii Asiriei şi să găsească multă apă?”.

5 [Ezechia] şi-a făcut curaj, a reconstruit zidul care era dărâmat şi l-a ridicat până la turnuri. [A mai făcut] un alt zid pe dinafară, a întărit Milo , cetatea lui David, şi a făcut multe lănci şi scuturi.

6 A pus căpetenii de război peste popor şi i-a adunat la el în piaţa de la poarta cetăţii. Apoi le-a vorbit la inimă, zicând:

7 „Fiţi tari şi aveţi curaj! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea regelui Asiriei şi înaintea acestei mulţimi întregi care este cu el; căci cu noi este unul mai mare decât el.

8 Cu el este un braţ de om , dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta luptele noastre”. Poporul s-a încrezut în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.

9 După aceasta, Senaherib, regele Asiriei, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim – el era atunci la Lachiş cu toate armatele lui –, la Ezechia, regele lui Iuda, şi la întregul Iuda care era la Ierusalim să le spună:

10 „Aşa vorbeşte Senaherib, regele Asiriei: «În ce vă puneţi încrederea, voi care sunteţi asediaţi în Ierusalim?

11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete când zice: ‹Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna regelui Asiriei›?

12 Oare nu el, Ezechia, a îndepărtat înălţimile şi altarele [Domnului], zicându-le lui Iuda şi Ierusalimului: ‹Numai în faţa unui singur altar să vă închinaţi şi numai pe el să ardeţi tămâie!›?

13 Oare nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor ţărilor? Au putut dumnezeii popoarelor ţărilor să le scape ţara din mâna mea?

14 Care dintre toţi dumnezeii acestor popoare pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să-şi scape poporul din mâna mea ca să poată Dumnezeul vostru să vă scape din mâna mea?

15 Să nu vă înşele Ezechia şi să nu vă amăgească astfel; nu vă încredeţi în el! Căci nu a putut niciun dumnezeu al vreunui popor sau al vreunui regat să-şi scape poporul din mâna mea. Cu atât mai puţin Dumnezeul vostru vă va elibera din mâna mea»”.

16 Slujitorii lui au mai vorbit împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Ezechia, slujitorul său.

17 Au scris o scrisoare, insultându-l pe Domnul Dumnezeul lui Israel, vorbind împotriva lui: „După cum dumnezeii popoarelor ţărilor nu au putut să-şi scape poporul din mâna mea, tot aşa nu va putea Dumnezeul lui Ezechia să-şi scape poporul din mâna mea”.

18 Apoi ei au strigat cu glas puternic în iudaică împotriva poporului din Ierusalim care era pe ziduri ca să-i sperie şi să-i tulbure şi să poată captura cetatea.

19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului care sunt lucrarea mâinilor omului.

20 Regele Ezechia şi Isaia , fiul lui Amoţ, profetul, s-au rugat pentru aceasta şi au strigat către cer.

21 Domnul a trimis un înger care i-a nimicit pe toţi vitejii, conducătorii şi căpeteniile din tabăra regelui Asiriei, care apoi s-a întors în ţara sa cu faţa ruşinată. A intrat în casa dumnezeului său, iar cei care au ieşit din coapsele sale l-au făcut să cadă acolo de sabie.

22 Domnul i-a eliberat pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Senaherib, regele Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit de jur împrejur.

23 Mulţi au adus Domnului donaţii în Ierusalim şi daruri preţioase lui Ezechia, regele lui Iuda, care, după aceea, a fost înălţat în ochii tuturor popoarelor.

24 În vremea aceea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a răspuns şi i-a dat un semn miraculos .

25 Dar Ezechia n-a fost recunoscător pe măsura lucrurilor [făcute] lui, pentru că inima i s-a îngâmfat . Mânia [Domnului] a venit asupra lui, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului.

26 Dar Ezechia şi-a umilit îngâmfarea inimii, el şi toţi locuitorii Ierusalimului, şi nu a mai venit mânia Domnului asupra lor în zilele lui Ezechia.

27 Ezechia a avut foarte multe bogăţii şi onoare. Şi-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru balsamuri, pentru scuturi şi pentru toate obiectele de dorit;

28 magazii pentru recoltele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru turme.

29 A făcut cetăţi şi a avut din belşug proprietăţi de turme şi cirezi, căci Dumnezeu îi dăduse foarte multe bunuri.

30 Tot Ezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihon şi le-a îndreptat în jos, spre partea de vest a cetăţii lui David. Ezechia a avut succes în toate lucrările lui.

31 Însă atunci când interpreţii căpeteniilor din Babilon fuseseră trimişi la el ca să întrebe despre semnul miraculos care fusese în ţară, Domnul l-a abandonat ca să-l pună la încercare şi să cunoască tot ce era în inima lui.

32 Celelalte fapte ale lui Ezechia şi bunătatea lui sunt scrise în Viziunea lui Isaia , fiul lui Amoţ, profetul, în Cartea Regilor lui Iuda şi ai lui Israel.

33 Ezechia a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în locul cel mai de sus al mormintelor fiilor lui David. Întregul Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au adus cinste la moartea lui. Şi a domnit Manase, fiul lui, în locul său.

33

1 Manase avea doisprezece ani când a devenit rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim.

2 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, conform cu lucrurile abominabile ale popoarelor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel.

3 A reconstruit înălţimile pe care le dărâmase Ezechia, tatăl său. A ridicat altare pentru Baali, a făcut Aşere şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi le-a slujit.

4 A zidit altare în casa Domnului despre care Domnul zisese: „În Ierusalim va fi numele meu pentru totdeauna”.

5 A zidit altare întregii oştiri a cerurilor în cele două curţi ale casei Domnului.

6 I-a trecut pe fiii săi prin foc în Valea lui Ben-Hinom; [a practicat] prezicătoria, magia şi vrăjitoria; a stabilit necromanţi şi fermecători: a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-l.

7 A pus statuia idolului pe care-l făcuse în casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu le spusese lui David şi lui Solomon, fiul său: „În casa aceasta şi în Ierusalim – pe care l-am ales dintre toate triburile lui Israel – îmi voi pune numele pentru totdeauna.

8 Nu voi mai îndepărta picioarele lui Israel din ţara pe care le-am dat-o părinţilor voştri; numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, hotărârile şi judecăţile [date] prin Moise”.

9 Dar Manase i-a făcut pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului să rătăcească, făcând mai rău decât popoarele pe care le-a nimicit Domnul dinaintea fiilor lui Israel.

10 Domnul le-a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au luat în seamă.

11 Atunci, Domnul a făcut să vină împotriva lor căpeteniile armatei regelui Asiriei; l-au capturat pe Manase şi l-au pus în verigi; l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus la Babilon .

12 Fiind el în strâmtorare, s-a rugat înaintea Domnului Dumnezeului său şi s-a umilit foarte mult înaintea Dumnezeului părinţilor săi.

13 S-a rugat, iar Domnul s-a înduplecat, i-a ascultat rugăciunea şi l-a adus înapoi la Ierusalim, la domnia lui. Manase a văzut că Domnul este Dumnezeu.

14 După aceea, a construit un zid în afara cetăţii lui David, la vest de Ghihon, spre torent, până la intrarea Porţii Peştilor , în jurul lui Ofel, şi l-a înălţat foarte mult. A pus căpetenii viteze în toate cetăţile fortificate din Iuda.

15 A înlăturat dumnezeii străini şi idolul din casa Domnului şi toate altarele pe care le construise pe muntele casei Domnului şi în Ierusalim şi le-a aruncat afară din cetate .

16 A refăcut altarul Domnului, a adus pe el jertfe de împăcare şi de laudă şi i-a poruncit lui Iuda să-l slujească pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

17 Totuşi, poporul încă aducea jertfe pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului lor.

18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui şi cuvintele văzătorilor care îi vorbeau în numele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt în faptele regilor lui Israel.

19 Rugăciunea lui şi cum l-a înduplecat pe Dumnezeu, toate păcatele şi infidelităţile lui, locurile unde a construit înălţimi şi a aşezat Aşere şi idoli înainte de a se umili, iată-le scrise între Faptele lui Hozai .

20 Manase a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în casa lui . Şi a domnit Amon, fiul său, în locul lui.

21 Amon avea douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit doi ani la Ierusalim.

22 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, după cum făcuse tatăl său Manase. Amon a adus jertfe tuturor idolilor pe care îi făcuse tatăl său, Manase, şi le-a slujit.

23 Dar nu s-a umilit înaintea Domnului cum se umilise Manase, tatăl său, căci Amon a făcut multe nelegiuiri .

24 Slujitorii lui au conspirat împotriva lui şi l-au omorât în casa lui.

25 Poporul ţării i-a lovit pe toţi cei care conspiraseră împotriva regelui Amon. Poporul ţării l-a făcut rege pe Iosia, fiul său, în locul lui .

34

1 Iosia avea opt ani când a devenit rege şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim.

2 El a făcut ceea ce este drept în ochii Domnului şi a umblat pe căile lui David, tatăl său: nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga.

3 În anul al optulea al domniei lui, fiind el încă tânăr, a început să-l caute pe Dumnezeul lui David, tatăl său. În anul al doisprezecelea , a început să purifice Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de Aşere, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate.

4 A dărâmat înaintea lui altarele Baalilor şi a tăiat stâlpii care erau deasupra lor; a sfărâmat Aşerele, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf şi a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe.

5 A ars oasele preoţilor pe altarele lor . A purificat Iuda şi Ierusalimul.

6 În cetăţile lui Manase, ale lui Efraim, ale lui Simeon şi chiar ale lui Neftali şi în satele lor din împrejurimi,

7 a dărâmat altarele, a făcut bucăţi Aşerele şi chipurile cioplite şi le-a făcut praf. A tăiat toţi stâlpii în toată ţara lui Israel, apoi s-a întors la Ierusalim.

8 În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a purificat ţara şi casa, i-a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii, şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, cronicarul, să întărească templul Domnului Dumnezeului său.

9 Au mers la marele preot Hilchia şi au dat argintul adus în casa lui Dumnezeu (pe care-l adunaseră leviţii care păzeau pragul) de la Manase şi Efraim, de la tot restul lui Israel, de la întregul Iuda, din Beniamin şi de la locuitorii Ierusalimului .

10 L-au dat în mâna celor care făceau lucrarea, celor care supravegheau casa Domnului. [Aceştia] l-au dat celor care făceau lucrarea, care lucrau în casa Domnului pentru refacerea şi repararea casei.

11 [Aceştia] l-au dat tâmplarilor, constructorilor, cumpărătorilor de piatră cioplită şi lemn pentru îmbinări şi pentru grinzi, pentru casele pe care le stricaseră regii lui Iuda.

12 Oamenii au lucrat cinstit lucrarea lor. Supraveghetori erau Iahat şi Obadia, leviţi dintre fiii lui Merari, Zaharia şi Meşulam, dintre fiii lui Chehat, ca să urmărească. Toţi leviţii erau pricepuţi la instrumente muzicale .

13 Ei erau [responsabili] peste cei care cărau, supraveghetori peste toţi cei care lucrau în fiecare lucrare. Secretari, scribi şi uşieri erau dintre leviţi.

14 Când au scos argintul care fusese adus în casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea legii Domnului [dată] prin Moise.

15 Atunci, Hilchia i-a spus lui Şafan, secretarul: „Am găsit cartea legii în casa Domnului”. Apoi, Hilchia i-a dat lui Şafan cartea.

16 Şafan a adus regelui cartea şi l-a informat pe rege, zicând: „Tot ceea ce li s-a dat slujitorilor tăi, ei fac”.

17 Au vărsat argintul care se afla în casa Domnului şi l-au dat în mâna supraveghetorilor şi a celor care făceau lucrarea.

18 Şafan, secretarul, i-a adus la cunoştinţă regelui: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Şafan a citit-o înaintea regelui.

19 Când regele a auzit cuvintele legii, şi-a sfâşiat hainele.

20 Apoi regele le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, secretarul, şi lui Asaia, slujitorul regelui:

21 „Mergeţi şi consultaţi-l pe Domnul pentru mine şi pentru restul lui Israel şi al lui Iuda cu privire la cuvintele acestei cărţi care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului şi gata să se verse peste noi, pentru că părinţii noştri n-au păzit cuvântul Domnului şi n-au împlinit tot ceea ce este scris în cartea aceasta.

22 Hilchia şi cei [trimişi] de rege s-au dus la Hulda, profetesa, soţia lui Şalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, îngrijitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în a doua [parte a cetăţii] şi i-au vorbit despre aceasta.

23 Ea le-a răspuns : „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Spuneţi-i omului care v-a trimis la mine:

24 ‹Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi trimite răul asupra acestui loc şi asupra locuitorilor săi, toate blestemele care sunt scrise în cartea pe care au citit-o înaintea regelui lui Iuda.

25 Pentru că m-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-mă prin toate lucrărilor mâinilor lor. Mânia mea se va revărsa împotriva locului acestuia şi nu se va stinge’› ».

26 Dar regelui lui Iuda care v-a trimis să-l consultaţi pe Domnul aşa să-i spuneţi: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care le-ai auzit:

27 ‹Pentru că inima ta s-a înduioşat, pentru că te-ai umilit înaintea Domnului când ai ascultat cuvintele mele împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor săi, te-ai umilit înaintea mea, ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea mea şi eu te-am auzit – oracolul Domnului –,

28 iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care îl voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor săi› »”. Iar ei i-au adus regelui această veste.

29 Regele a trimis şi i-a adunat pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.

30 Regele a urcat la templul Domnului împreună cu toţi oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, preoţii, leviţii şi tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea alianţei care fusese găsită în templul Domnului.

31 Regele a stat lângă coloană şi a încheiat alianţa înaintea Domnului că-l va urma pe Domnul şi va păzi poruncile lui, mărturiile lui şi hotărârile sale din toată inima şi din tot sufletul, împlinind cuvintele alianţei care sunt scrise în această carte.

32 Şi i-a făcut pe toţi cei care se aflau în Ierusalim [să consimtă]. Iar toţi locuitorii Ierusalimului au făcut după alianţa lui Dumnezeu, Dumnezeul părinţilor lor.

33 Iosia a îndepărtat toate lucrurile abominabile din toate ţinuturile care aparţineau fiilor lui Israel şi a făcut ca toţi cei care se aflau în Israel să-l slujească pe Domnul Dumnezeul lor. În tot timpul vieţii lui , nu s-au abătut de la a-l urma pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor .

35

1 Iosia a celebrat Paştele [în cinstea] Domnului la Ierusalim şi au înjunghiat Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi.

2 I-a pus pe preoţi la slujirea lor şi i-a întărit în slujirea din casa Domnului.

3 Le-a zis leviţilor care instruiau tot Israelul şi care erau consacraţi Domnului: „Puneţi arca sfântă în casa pe care a construit-o Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, ca să nu mai fie o povară pentru umerii voştri! Acum, slujiţi-i Domnului Dumnezeului vostru şi poporului său, Israel!

4 Pregătiţi-vă după casele voastre părinteşti, după grupele voastre, după cum a scris David, regele lui Israel, şi după cum a scris Solomon, fiul său.

5 Staţi în sanctuar după împărţirea casei părinteşti pentru fraţii voştri, fiii poporului , şi după grupa casei părinteşti a leviţilor.

6 Înjunghiaţi Paştele, sfinţiţi-vă şi pregătiţi pentru fraţii voştri ca să facă după cuvântul Domnului [rostit] prin Moise!”.

7 Iosia a dat pentru fiii poporului din turmă miei şi iezi – treizeci de mii –, toţi pentru jertfa de Paşti, tuturor celor care erau de faţă, şi trei mii de boi: aceştia erau din bunurile regelui.

8 Căpeteniile lui au dat de bună voie poporului, preoţilor şi leviţilor: Hilchia, Zaharia şi Iehiel, conducătorii casei lui Dumnezeu; au dat preoţilor pentru jertfa de Paşti două mii şase sute de miei şi trei sute de boi.

9 Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi, Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpeteniile leviţilor, le-au dat leviţilor, pentru jertfa de Paşti, cinci mii de [miei] şi cinci sute de boi.

10 Au pregătit slujirea, iar preoţii şi leviţii s-au aşezat la locurile lor, după grupele lor, după porunca regelui.

11 Au jertfit Paştele. Preoţii au stropit [sânge luat] din mâinile leviţilor care jupuiau .

12 Au pus deoparte arderea de tot ca să le dea grupelor caselor părinteşti ale fiilor poporului ca să le aducă Domnului după cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii.

13 Au fiert Paştele la foc, după lege, şi au fiert lucrurile sfinte în oale, cazane şi vase şi le-au împărţit tuturor fiilor poporului.

14 Apoi au pregătit pentru ei şi pentru preoţi, întrucât preoţii, fiii lui Aaron, erau [angajaţi] în aducerea arderilor de tot şi a grăsimilor până noaptea. De aceea leviţii au pregătit pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.

15 Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după porunca lui David, a lui Asaf, a lui Heman şi a lui Iedutun, văzătorul regelui. Uşierii stăteau la fiecare uşă: nu puteau să se îndepărteze de la slujirea lor, căci fraţii lor, leviţii, pregăteau şi pentru ei.

16 Au pregătit toată slujirea Domnului în ziua aceea, ca să celebreze Paştele şi să aducă arderi de tot pe altarul Domnului după porunca regelui Iosia.

17 Fiii lui Israel care erau de faţă au celebrat în acel timp Paştele şi Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile.

18 Nu se mai celebrase un astfel de Paşte în Israel din zilele lui Samuel, profetul. Niciun rege al lui Israel nu mai celebrase Paştele cum l-au celebrat Iosia, preoţii, leviţii, întregul Iuda şi Israelul care era de faţă şi locuitorii Ierusalimului.

19 În anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia au celebrat acest Paşte .

20 După toate aceste lucruri pe care le-a pregătit Iosia în casa Domnului, Neco, regele Egiptului, a mers la luptă împotriva [cetăţii] Carchemiş , pe Eufrat, iar Iosia i-a ieşit în întâmpinare.

21 [Neco] a trimis mesageri la [Iosia] să-i spună: „Ce este între mine şi tine , rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva casei cu care sunt în război. Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine , ca să nu te nimicească!

22 Dar Iosia nu s-a întors dinaintea lui, ci a căutat să lupte împotriva lui, fără să asculte de cuvintele lui Neco, care erau de la Dumnezeu , şi a venit să lupte în Valea Meghido .

23 Arcaşii au tras asupra regelui Iosia, iar regele le-a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă , căci sunt grav rănit!”.

24 Slujitorii l-au luat dintr-un car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim. [Acolo] a murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi. Întregul Iuda şi Ierusalimul l-au plâns pe Iosia.

25 Ieremia a făcut un cântec de jale pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o regulă în Israel. Iată, sunt scrise între Cântecele de jale .

26 Celelalte fapte ale lui Iosia, bunătatea lui, după cum este scris în legea Domnului,

27 cuvintele lui cele dintâi şi cele de pe urmă, iată-le scrise în Cartea Regilor lui Israel şi ai lui Iuda.

36

1 Poporul ţării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a făcut rege la Ierusalim în locul tatălui său.

2 Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit trei luni la Ierusalim .

3 Regele Egiptului l-a îndepărtat [de la tronul] din Ierusalim şi a impus un tribut peste ţară de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur.

4 Regele Egiptului l-a făcut rege peste Iuda şi Ierusalim pe Eliachim, fratele lui [Ioahaz], şi i-a schimbat numele în Ioiachim . Neco l-a luat pe fratele său Ioahaz şi l-a dus în Egipt .

5 Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului Dumnezeului său .

6 Nabucodonosor, regele Babilonului, a urcat împotriva lui şi l-a legat cu lanţuri de bronz ca să-l ducă în Babilon.

7 Nabucodonosor a dus în Babilon obiecte din casa Domnului şi le-a pus în palatul lui din Babilon.

8 Celelalte fapte ale lui Ioiachim, lucrurile abominabile pe care le-a făcut şi ce s-a găsit la el, iată-le scrise în Cartea Regilor lui Israel şi ai lui Iuda. Şi a domnit Ioiachin, fiul său, în locul lui.

9 Ioiachin avea opt ani când a ajuns rege şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim. El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului.

10 La începutul anului, regele Nabucodonosor l-a adus în Babilon împreună cu obiectele preţioase ale casei Domnului. Şi l-a făcut pe Sedecia, fratele lui [Ioiachin], rege peste Iuda şi Ierusalim .

11 Sedecia avea douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim.

12 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului Dumnezeului său şi nu s-a umilit în faţa lui Ieremia , profetul, [care vorbea] din partea Domnului.

13 S-a răzvrătit chiar împotriva regelui Nabucodonosor, care l-a făcut să jure pe Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul şi şi-a împietrit inima , ca să nu se întoarcă la Domnul Dumnezeul lui Israel.

14 Chiar şi toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit infidelităţile, după lucrurile abominabile ale popoarelor. Au profanat casa Domnului, pe care o sfinţise în Ierusalim.

15 Domnul Dumnezeul părinţilor lor i-a trimis la ei pe mesagerii săi ca să-i trezească şi să-i trimită, pentru că îi era milă de poporul său şi de lăcaşul său.

16 Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, i-au dispreţuit cuvintele şi i-au luat în râs pe profeţii lui până când a venit mânia Domnului asupra poporului său şi nu a mai fost leac.

17 Atunci, l-a făcut pe regele caldeenilor să urce împotriva lor; el i-a ucis pe tinerii lor cu sabia în interiorul sanctuarului lor. Nu a avut milă nici de tânăr, nici de fecioară, nici de bătrân şi nici de cel cu capul cărunt. Pe toţi i-a dat în mâna lui.

18 [Nabucodonosor] a dus în Babilon toate obiectele din casa Domnului, cele mari şi cele mici , vistieriile casei Domnului şi vistieriile regelui şi ale căpeteniilor lui.

19 Au ars casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului; au ars în foc toate clădirile sale şi a nimicit toate obiectele sale preţioase.

20 Pe cei care au scăpat de sabie, Nabucodonosor i-a deportat în Babilon. Ei i-au fost sclavi lui şi fiilor săi până la stăpânirea regatului perşilor,

21 ca să se împlinească cuvântul Domnului [rostit] prin gura lui Ieremia , până când ţara îşi va ispăşi [zilele] sale de sabat, în toate zilele dezolării ei se va odihni până se vor împlini şaptezeci de ani .

22 În primul an al lui Cirus, regele perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului [rostit] prin gura lui Ieremia, Domnul a mişcat duhul lui Cirus, regele perşilor, care a pus să transmită o veste în toată stăpânirea lui, chiar şi în scris, zicând:

23 „Aşa vorbeşte Cirus, regele perşilor : «Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate domniile pământului şi m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, în Iuda . Oricine dintre voi este din poporul său, Domnul Dumnezeul său să fie cu el: poate pleca [acolo]!”.