1

1 Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Isus Cristos, celor care au primit o credinţă tot aşa de preţioasă ca a noastră prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristos ,

2 har vouă şi pace din belşug, prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!

3 Puterea lui dumnezeiască ne-a dăruit toate cele necesare spre viaţă şi evlavie prin cunoaşterea celui care ne-a chemat la propria lui mărire şi putere.

4 Prin acestea, ne-a dat promisiunile lui preţioase şi mari pentru ca astfel să deveniţi părtaşi ai naturii sale dumnezeieşti, după ce v-aţi smuls din depravarea care este în poftele lumii.

5 Tocmai de aceea, daţi-vă toată silinţa să adăugaţi la credinţa voastră virtutea; la virtute, cunoaşterea;

6 la cunoaştere, stăpânirea de sine; la stăpânirea de sine, statornicia; la statornicie, evlavia;

7 la evlavie, iubirea de aproapele; la iubirea de aproapele, dragostea.

8 Într-adevăr, dacă aceste lucruri sunt în voi şi se dezvoltă, nu veţi rămâne inactivi şi fără rod în cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos.

9 Dar cine nu are acestea este orb şi cu vederea scurtă: a uitat că a fost curăţat de păcatele sale din trecut.

10 De aceea, fraţilor, străduiţi-vă şi mai mult să întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci făcând acestea nu veţi cădea niciodată.

11 Astfel, vi se va da în plus intrarea în împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.

12 De aceea, nu voi înceta să vă amintesc mereu lucrurile acestea, chiar dacă le ştiţi şi sunteţi întăriţi în adevărul prezent.

13 Dar consider că este drept, cât timp sunt în acest trup , să vă ţin treji aducânduvi-le aminte,

14 ştiind că despărţirea mea de trup va fi în curând după cum Domnul nostru Isus Cristos mi-a dezvăluit.

15 Dar eu mă voi strădui ca şi după plecarea mea să vă amintiţi mereu de aceste lucruri.

16 De fapt, noi nu v-am făcut cunoscută puterea Domnului nostru Isus Cristos şi venirea lui pe baza unor basme bine ticluite, ci pentru că am fost martori oculari ai măreţiei lui.

17 El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi mărire, atunci când din partea gloriei măreţe a venit acest cuvânt: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea”.

18 Noi înşine am auzit acest glas venit din cer când eram cu el pe muntele cel sfânt.

19 Şi avem şi mai sigur cuvântul profetic la care faceţi bine că luaţi aminte ca la o lumină ce străluceşte în loc întunecos, până când se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.

20 Înainte de toate, să ştiţi aceasta: nici o profeţie a Scripturii nu se interpretează după propria părere a cuiva,

21 deoarece profeţia nu a fost dată niciodată din voinţa omului, ci oamenii , conduşi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu.

2

1 De fapt, în popor au fost profeţi falşi; tot aşa şi între voi vor fi învăţători falşi care vor răspândi erezii distrugătoare şi, negându-l pe stăpânul care i-a răscumpărat, îşi vor atrage o pieire neîntârziată.

2 Mulţi se vor lua după desfrânările lor şi, din cauza lor, calea adevărului va fi defăimată.

3 Din lăcomie, vor căuta să profite de voi prin discursuri înşelătoare, dar condamnarea îi aşteaptă de mult, iar pieirea lor stă la pândă.

4 Căci dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngerii care păcătuiseră, ci i-a alungat în iad , în adâncurile întunericului , ca să fie ţinuţi pentru judecată,

5 dacă nu a cruţat lumea din vechime, ci l-a păstrat pe Noe, împreună cu alţi şapte , ca vestitor al dreptăţii, în timp ce a dezlănţuit potopul peste lumea celor necredincioşi;

6 dacă a condamnat cetăţile Sodoma şi Gomora şi le-a prefăcut în cenuşă, dând un exemplu pentru cei care aveau să trăiască în necredinţă;

7 dacă l-a salvat pe dreptul Lot, îndurerat de purtarea desfrânată a celor nelegiuiţi,

8 pentru că dreptul care trăia între ei era zi de zi chinuit în sufletul lui cinstit la vederea şi auzul faptelor lor nelegiuite,

9 atunci Domnul ştie sa-i salveze din încercare pe cei evlavioşi, iar pe cei nelegiuiţi sa-i ţină până în ziua judecăţii ca să-i pedepsească,

10 mai ales pe aceia care urmează poftele necurate ale trupului, dispreţuind autoritatea Domnului.
Îndrăzneţi, încrezuţi, ei nu se sfiesc să insulte fiinţele măreţe ,

11 în timp ce îngerii, deşi mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată înşelătoare împotriva lor.

12 Dar aceştia, ca nişte animale fără minte , sortite din fire capturării şi pieirii, defăimând cele ce nu cunosc, vor pieri de aceeaşi pieire ca şi ele,

13 îndurând nedreptatea ca plată a nedreptăţii. Ei consideră o fericire destrăbălarea în plină zi; murdari şi infami, ei îşi găsesc desfătarea în seducţiile lor când petrec cu voi.

14 Le curg ochii după desfrânate şi nu se satură de păcat; seduc sufletele şovăitoare; inima lor este deprinsă la lăcomie. Copii blestemaţi .

15 Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit urmând calea lui Balaam al lui Bosor , care s-a lăsat ademenit de plata unei nelegiuiri,

16 dar a fost mustrat pentru fapta sa nelegiuită: un animal de povară, mut, vorbind cu grai omenesc, a oprit nebunia profetului.

17 Aceştia sunt fântâni fără apă, nori purtaţi de furtună; lor le este păstrată bezna întunericului ,

18 pentru că, debitând vorbe umflate şi găunoase, ei ademenesc, prin poftele desfrânate ale trupului, pe cei care abia fugiseră de cei ce trăiesc în rătăcire,

19 promiţându-le libertatea, pe când ei sunt sclavi supuşi corupţiei, pentru că cineva este sclavul aceluia de care este învins .

20 Într-adevăr, dacă, după ce au fugit de întinările lumii prin cunoaşterea Domnului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristos, sunt din nou înlănţuiţi şi învinşi de acestea, starea de pe urmă devine pentru ei mai rea decât cea dintâi.

21 Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese încredinţată.

22 Cu ei s-a întâmplat ca în proverbul adevărat:
Câinele s-a întors la ceea ce a vomat,
iar scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă.

3

1 Iubiţilor, aceasta este deja a doua scrisoare pe care v-o scriu; în ele vreau ca, prin amintirile voastre, să vă trezesc în judecata dreaptă.

2 Aduceţi-vă aminte de cuvintele prezise de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului dată prin apostolii voştri.

3 Mai înainte de toate, să ştiţi că vor veni în zilele de pe urmă batjocoritori sarcastici care trăiesc după propriile lor pofte

4 şi vor spune: „Unde este promisiunea venirii lui? Iată, părinţii voştri au murit şi toate rămân aşa cum erau la începutul creaţiei”.

5 Aceştia ignoră cu bună ştiinţă că de la început au fost cerurile şi un pământ care din apă şi prin apă s-a format la cuvântul lui Dumnezeu

6 şi, prin acestea, lumea de atunci a pierit înecată în apă.

7 Dar prin acelaşi cuvânt cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc, ţinute pentru ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi.

8 Dar aceasta să n-o uitaţi, iubiţilor, că o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi.

9 Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire.

10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea, cerurile vor dispărea cu vuiet, elementele se vor distruge în foc, la fel şi pământul cu toate lucrurile care vor fi găsite .

11 Deci, dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră,

12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar elementele, arzând, se vor mistui.

13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou în care va locui dreptatea.

14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană.

15 Să consideraţi ca o mântuire îndelunga răbdare a Domnului nostru, aşa cum v-a scris şi iubitul nostru frate Paul, după înţelepciunea care i s-a dat,

16 precum o face în toate scrisorile în care vorbeşte despre acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles pe care cei neştiutori şi incompetenţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor pieire.

17 Aşadar, voi, iubiţilor, ştiind de mai înainte, fiţi atenţi ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de eroarea nelegiuiţilor, să cădeţi din statornicia voastră.

18 Dar creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristos. Lui [să-i fie] gloria acum şi în ziua veşniciei. Amin .