1

1 Regele David a ajuns bătrân . Îl acopereau cu haine, dar nu se încălzea.

2 Slujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul meu, regele, o tânără fecioară; ea să stea înaintea regelui, să-i fie îngrijitoare, să doarmă la sânul tău şi să se încălzească domnul meu, regele!”.

3 Au căutat o tânără frumoasă în tot teritoriul lui Israel şi au găsit-o pe Abişag din Şunem , pe care au adus-o la rege.

4 Tânăra era foarte frumoasă. Ea a fost îngrijitoare pentru rege şi i-a slujit; dar regele nu a cunoscut-o .

5 Adonia, fiul lui Haghit , s-a semeţit, zicând: „Eu voi domni!” . Şi-a luat care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui .

6 Tatăl său nu-l mustrase [niciodată] în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?”. Iar Adonia era foarte frumos la chip şi se născuse după Absalom .

7 El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu Abiatar, preotul. Ei s-au aliat cu Adonia .

8 Dar Sadoc, preotul, Benaia, fiul lui Iehoiada, Natan, profetul, Şimei, Rei şi vitejii lui David nu erau cu Adonia .

9 Adonia a înjunghiat oi, boi şi viţei graşi lângă piatra lui Zohelet , care este lângă En-Roghel . I-a chemat pe toţi fraţii lui, fiii regelui, şi pe toţi oamenii lui Iuda, slujitorii regelui.

10 Dar nu i-a chemat pe Natan, profetul, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe Solomon, fratele său.

11 Natan i-a zis Batşebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că s-a făcut rege Adonia, fiul lui Haghit, iar stăpânul nostru David nu ştie?

12 Îţi voi da un sfat ca să îţi salvezi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon.

13 Mergi, intră la regele David şi spune-i: «Oare nu a jurat stăpânul meu, regele, slujitoarei tale: ‹Fiul tău Solomon va domni după mine şi el va sta pe tronul meu›? Pentru ce domneşte Adonia?».

14 În timp ce tu vei vorbi cu regele, voi intra după tine şi-ţi voi întări cuvintele”.

15 Batşeba s-a dus la rege în cameră . Regele era foarte bătrân, iar Abişag din Şunem îl slujea pe rege.

16 Batşeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea regelui. Regele i-a zis: „Ce vrei?”.

17 Ea i-a răspuns: „Stăpâne al meu, rege, tu ai jurat pe Domnul Dumnezeul tău slujitoarei tale, zicând: «Solomon, fiul tău, va domni după mine şi va sta pe tronul meu».

18 Acum, iată că Adonia a devenit rege, iar tu, stăpânul meu, nu ştii!

19 El a înjunghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr. I-a chemat pe toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, căpetenia armatei, dar pe slujitorul tău Solomon nu l-a chemat.

20 Acum, stăpâne al meu, rege, ochii întregului Israel [sunt îndreptaţi] spre tine. Spune-le cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după tine .

21 Când stăpânul meu, regele, va fi culcat împreună cu părinţii săi, eu şi fiul meu vom fi [consideraţi] păcătoşi”.

22 Pe când încă vorbea ea cu regele, a intrat Natan, profetul.

23 I-au dat de ştire regelui: „[A venit] Natan, profetul”. El a intrat înaintea regelui şi s-a închinat cu faţa la pământ înaintea regelui.

24 Natan a zis: „Stăpâne al meu, rege, oare tu ai zis: «Adonia va domni după mine şi el va sta pe tronul meu»?

25 Căci el a coborât astăzi, a înjunghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr. I-a chemat pe toţi fiii regelui, pe căpeteniile armatei şi pe preotul Abiatar. Mănâncă, beau înaintea lui şi zic: «Trăiască regele Adonia!».

26 Dar nu ne-a invitat nici pe mine, slujitorul tău, nici pe preotul Sadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi nici pe Solomon, slujitorul tău.

27 De la stăpânul meu, regele, se întâmplă lucrul acesta? Oare nu i-ai făcut cunoscut slujitorului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?”.

28 Regele David a răspuns: „Chemaţi-o la mine pe Batşeba!”. Ea a intrat şi a stat înaintea regelui.

29 Regele a jurat şi a zis: „Viu este Domnul, care m-a scăpat din toate necazurile,

30 că aşa cum ţi-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, zicând: «Solomon, fiul tău, va domni după mine şi va sta pe tronul meu în locul meu!», voi face [lucrul acesta] astăzi”.

31 Batşeba s-a înclinat cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea regelui. Şi a zis: „Trăiască pe vecie stăpânul meu, regele David!”.

32 Regele David a zis: „Chemaţi-i la mine pe preotul Sadoc, pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!”. Şi ei au venit înaintea regelui.

33 Regele le-a zis: „Luaţi-i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneţi-l călare pe măgăriţa mea pe Solomon, fiul meu, şi duceţi-l la Ghihon .

34 Să-l ungă rege peste Israel Sadoc, preotul, şi Natan, profetul. Sunaţi din trâmbiţă şi spuneţi: «Trăiască regele Solomon!»

35 Urcaţi după el! Să vină şi să stea pe tronul meu! El va domni în locul meu! Poruncesc ca el să fie conducător peste Israel şi peste Iuda!”.

36 Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui: „Amin! Aşa zice Domnul Dumnezeul stăpânului meu, regele!

37 Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu stăpânul meu, regele, şi să-i facă tronul mai mare decât tronul stăpânului meu, regele David!”.

38 Atunci preotul Sadoc a coborât cu profetul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu chereteii şi peleteii, l-au pus pe Solomon călare pe măgăriţa regelui David şi l-au dus la Ghihon.

39 Preotul Sadoc a luat cornul cu untdelemn din cort şi l-a uns pe Solomon. Au sunat din trâmbiţă şi tot poporul a zis: „Trăiască regele Solomon!”.

40 Tot poporul a urcat după el. Poporul cânta din fluier şi era cuprins de mare bucurie: se cutremura pământul de strigătele lor.

41 Adonia şi cei care erau cu el au auzit când au terminat de mâncat şi de băut. A auzit şi Ioab sunetul de trâmbiţă şi a zis: „Pentru ce este zgomotul [acesta] de care răsună cetatea?”.

42 Pe când vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Adonia i-a zis: „Vino, căci eşti un om viteaz şi aduci veşti bune!”.

43 Ionatan i-a răspuns lui Adonia: „De fapt, stăpânul nostru, regele David, l-a stabilit rege pe Solomon.

44 Regele i-a trimis cu el pe preotul Sadoc, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretei şi pe peletei şi l-au pus călare pe măgăriţa regelui.

45 L-au uns rege preotul Sadoc şi profetul Natan la Ghihon. De acolo au urcat veselindu-se, încât răsună cetatea. Acesta este zgomotul pe care-l auziţi.

46 Solomon s-a aşezat deja pe tronul de domnie.

47 Chiar şi slujitorii regelui au venit să-l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: «Să facă Dumnezeul tău numele lui Solomon mai vestit decât numele tău şi el să facă mai mare tronul său decât tronul tău!». Şi regele s-a închinat pe patul său.

48 Regele a mai spus aşa: «Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a dat astăzi pe cineva care să stea pe tronul meu şi ochii mei l-au văzut!»”.

49 Toţi cei chemaţi de Adonia s-au umplut de spaimă ; s-au ridicat şi au plecat fiecare pe drumul lui.

50 Adonia s-a temut de Solomon ; s-a sculat, a mers şi s-a prins de coarnele altarului .

51 I-au adus la cunoştinţă lui Solomon, zicând: „Iată că Adonia se teme de regele Solomon şi s-a prins de coarnele altarului, zicând: «Să-mi jure azi regele Solomon că nu-l va omorî pe slujitorul său cu sabia!»”.

52 Solomon a zis: „Dacă va fi om cinstit, un fir de păr nu-i va cădea la pământ; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri”.

53 Regele Solomon a trimis [slujitori] care l-au dat jos de pe altar. El a venit şi s-a închinat înaintea regelui Solomon. Iar Solomon i-a zis: „Mergi acasă!”.

2

1 S-au apropiat zilele lui David să moară şi i-a dat porunci lui Solomon, fiul său zicând:

2 „Eu merg pe calea întregului pământ . Întăreşte-te şi fii bărbat!

3 Păzeşte ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui şi păzind hotărârile, poruncile, judecăţile şi învăţăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reuşeşti în tot ceea ce vei face şi oriunde vei merge!

4 Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ţine căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israel.

5 Tu ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât şi a vărsat sânge de război în timp de pace şi a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui şi pe sandalele lui pe care le avea în picioare.

6 Fă după înţelepciunea ta, dar să nu laşi să coboare perii lui albi în pace în Şeol!

7 Faţă de fiii lui Barzilai din Galaad să arăţi bunăvoinţă! Să fie între cei care mănâncă la masa ta ! Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalom, fratele tău.

8 Iată, cu tine este Şimei, fiul lui Ghera din [tribul lui] Beniamin, din Bahurim. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanaim. Dar a coborât înaintea mea la Iordan şi i-am jurat pe Domnul zicând: «Nu te voi omorî cu sabia».

9 Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci eşti un om înţelept şi ştii ceea ce trebuie să-i faci şi cum să cobori în sânge perii lui albi în Şeol !”.

10 David a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David .

11 Zilele cât a domnit David peste Israel au fost de patruzeci de ani : la Hebron a domnit şapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.

12 Solomon a stat pe scaunul de domnie al lui David, tatăl său, şi stăpânirea lui s-a întărit foarte mult.

13 Adonia, fiul lui Haghit, a venit la Batşeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”.

14 Şi a spus: „Am să-ţi zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbeşte!”.

15 Şi el a zis: „Tu ştii că stăpânirea era a mea şi că tot Israelul îşi îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors şi a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el.

16 Acum, am o singură întrebare să-ţi adresez: nu-ţi întoarce faţa!”. Ea i-a zis: „Vorbeşte!”.

17 El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomon – căci nu-şi va întoarce faţa de la tine – să mi-o dea pe Abişag din Şunem de soţie!”.

18 Batşeba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”.

19 Batşeba a mers la regele Solomon să-i vorbească despre Adonia. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei şi a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui şi ea a stat la dreapta lui .

20 Apoi a zis: „Am să-ţi adresez o mică rugăminte: nu-ţi întoarce faţa de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce faţa de la tine!”.

21 Ea a zis: „Abişag din Şunem să fie dată de soţie fratelui tău Adonia!”.

22 Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abişag din Şunem pentru Adonia? Cere împărăţia pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine şi cu el sunt Abiatar, preotul, şi Ioab, fiul Ţeruiei!”.

23 Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieţii sale a zis Adonia cuvintele acestea!

24 Acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a pus să stau pe tronul lui David, tatăl meu, şi care mi-a făcut o casă , după cum a promis: astăzi va muri Adonia!”.

25 Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit [pe Adonia] şi el a murit.

26 Lui Abiatar, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatot, la terenurile tale, căci eşti un om sortit morţii! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianţa Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu ”.

27 Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli la Şilo.

28 A ajuns vestea până la Ioab, care se dăduse după Adonia, chiar dacă nu se dăduse după Absalom. Ioab a fugit la cortul Domnului şi s-a prins de coarnele altarului.

29 I-au adus la cunoştinţă regelui Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi că este la altar. Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Mergi şi loveşte-l!” .

30 Benaia a ajuns la cortul Domnului şi i-a zis lui Ioab: „Aşa spune regele: «Ieşi!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri! ”. Benaia a spus lucrul acesta regelui: „Aşa a vorbit Ioab şi aşa mi-a răspuns”.

31 Regele i-a zis lui Benaia: „Fă cum a zis! Loveşte-l şi îngroapă-l! Îndepărtează de la mine şi de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab degeaba!

32 Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu David nu ştia: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia armatei lui Iuda.

33 Să cadă sângele lor asupra capului lui Ioab şi asupra capului descendenţei lui pentru totdeauna. Dar David, descendenţa lui, casa lui şi tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”.

34 Benaia, fiul lui Iehoiada, a mers, l-a lovit pe Ioab şi l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu .

35 Regele l-a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui [Ioab] peste armată, iar pe Sadoc , preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatar .

36 Regele a trimis, l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Construieşte-ţi o casă la Ierusalim! Locuieşte în ea şi nu ieşi din ea ca să te duci într-o parte sau alta.

37 În ziua când vei ieşi să treci pârâul Cedron, să ştii că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău”.

38 Şimei i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Aşa va face slujitorul tău”. Şimei a locuit la Ierusalim multe zile.

39 După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Şimei la Achiş, fiul lui Maaca, regele din Gat. I-au adus la cunoştinţă lui Şimei: „Iată, sclavii tău sunt la Gat!”.

40 Şimei s-a ridicat, a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Gat, la Achiş, să-şi caute sclavii. Şimei a mers şi şi-a adus înapoi sclavii de la Gat.

41 I-au adus la cunoştinţă lui Solomon că Şimei a plecat la Gat şi s-a întors.

42 Regele a trimis, l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu ţi-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieşi şi vei merge într-o parte sau alta să ştii că vei muri». Şi mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înţeles»?

43 Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului şi porunca pe care ţi-am dat-o?”.

44 Regele i-a zis lui Şimei: „Tu cunoşti tot răul pe care îl ştie inima ta şi pe care l-ai făcut lui David, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău!

45 Dar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”.

46 Regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit, l-a lovit pe Şimei şi [acesta] a murit.

Şi stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomon .

3

1 Solomon s-a înrudit prin căsătorie cu Faraon, regele Egiptului. A luat-o de soţie pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David până ce a terminat de construit casa lui, casa Domnului şi zidul Ierusalimului de jur împrejur .

2 Dar poporul aducea jertfe pe înălţimi pentru că nu fusese construită o casă pentru numele Domnului până în zilele acelea.

3 Solomon îl iubea pe Domnul, mergând după obiceiurile lui David, tatăl său. Numai că oferea pe înălţimi jertfe şi tămâie .

4 Regele a mers la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. O mie de arderi de tot a adus Solomon pe altarul acela.

5 La Gabaon, Domnul i s-a arătat în vis lui Solomon noaptea. Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau! ”.

6 Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de slujitorul tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea ta în adevăr, în dreptate şi în corectitudinea inimii faţă de tine. Ai păstrat pentru el această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu care stă pe tronul său, cum este astăzi.

7 Acum, Doamne Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt doar un copil : nu ştiu să ies şi să intru .

8 Slujitorul tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor numeros care nu poate fi nici socotit, nici numărat.

9 Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine şi rău! Căci cine poate să-l judece pe poporul tău, care este atât de mare ?”.

10 Cererea aceasta a fost plăcută în ochii Domnului pentru că Solomon a cerut lucrul acesta.

11 Dumnezeu a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogăţii, nu ai cerut viaţa duşmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine discernământ ca să asculţi judecata,

12 iată, voi face după cuvintele tale. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi chibzuită: ca tine nu a mai fost nimeni înainte şi după tine nu se va mai ridica nimeni ca tine.

13 Îţi voi da ce n-ai cerut: bogăţii şi faimă. Şi nu va fi nimeni ca tine între regi în toate zilele [vieţii] tale.

14 Dacă vei merge pe căile mele, păzind hotărârile şi poruncile mele, aşa cum a umblat David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele ”.

15 Apoi Solomon s-a trezit. Şi, iată, a fost un vis. Solomon a venit la Ierusalim şi a stat înaintea arcei alianţei Domnului. A adus arderi de tot, a oferit jertfe de împăcare şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.

16 Atunci au venit două prostituate la rege şi au stat înaintea lui.

17 Una dintre femei a zis: „Domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut cu ea în casă.

18 La trei zile după ce am născut eu, a născut şi femeia aceasta. Locuiam împreună şi nu era niciun străin cu noi în casă; nu eram decât noi amândouă în casă.

19 Dar a murit fiul acestei femei noaptea pentru că s-a culcat peste el.

20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, l-a luat pe fiul meu de lângă mine când slujitoarea ta dormea şi l-a culcat la sânul ei; iar pe fiul ei care murise l-a culcat la sânul meu.

21 Dimineaţa m-am ridicat să-l alăptez pe fiul meu şi, iată, era mort. Dimineaţa m-am uitat cu atenţie la el şi, iată, nu era fiul meu pe care-l născusem”.

22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău, cel mort”. Dar [cea dintâi] a răspuns: „Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu”. Şi aşa vorbeau ele înaintea regelui.

23 Regele a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort». Şi cealaltă zice: «Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu»”.

24 Regele a zis: „Aduceţi-mi o sabie!”. Şi au adus o sabie înaintea regelui.

25 Regele a zis: „Împărţiţi copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!”.

26 Atunci femeia al cărei copil era viu a simţit că i se rupe inima pentru copil şi i-a zis împăratului: „Te rog, domnul meu, dă-i-l ei pe copilul cel viu, dar nu-l omorâţi!”. Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu nici al tău, ci să-l împartă!”.

27 Regele a zis: „Daţi-i [celei dintâi] copilul cel viu şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui”.

28 Tot Israelul a auzit de judecata pe care o făcuse regele. S-au temut de rege căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el pentru a face judecata.

4

1 Regele Solomon a domnit peste tot Israelul .

2 Acestea sunt căpeteniile pe care le avea : Azaria , fiul preotului Sadoc,

3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau secretari ; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar ;

4 Benaia, fiul lui Iehoiada, peste armată; Sadoc şi Abiatar erau preoţi.

5 Azaria, fiul lui Natan, peste administratori . Zabud, fiul preotului Natan, prietenul regelui ;

6 Ahişar era peste [treburile] de la palat ; Adoniram, fiul lui Abda, peste muncile forţate .

7 Solomon avea doisprezece administratori peste tot Israelul. Ei se îngrijeau de rege şi de palatul lui; fiecare se îngrijea timp de o lună pe an.

8 Acestea sunt numele lor: Ben Hur, în muntele lui Efraim .

9 Ben Decher , la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan.

10 Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi tot ţinutul Hefer .

11 Fiul lui Abinadab, întregul Nafat-Dor . Tafat, fiica lui Solomon, era soţia lui.

12 Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac, Meghido şi tot Bet-Şeanul de lângă Ţartan, sub Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehola, până dincolo de Iocmeam .

13 Ben Gheber, la Ramot din Galaad. El avea satele lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad. Avea şi ţinutul Argob în Basan, şaizeci de cetăţi mari cu ziduri şi cu zăvoare de bronz .

14 Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim .

15 Ahimaaţ, în Neftali. El o luase de soţie pe Basmat, fiica lui Solomon .

16 Baana, fiul lui Huşai, în Aşer şi la Bealot .

17 Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar .

18 Şimei, fiul lui Ela, în Beniamin .

19 Gheber, fiul lui Uri, în ţara Galaad. El avea ţinutul lui Sihon, regele amoreilor, şi al lui Og, regele din Basan. Era un singur administrator în ţinutul acesta .

20 Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe [ţărmul] mării. Mâncau, beau şi se veseleau .

5

1 Solomon domnea peste toate regatele de la Râu , de la ţinutul filistenilor şi până la hotarul Egiptului . Ei i-au adus daruri şi i-au slujit lui Solomon tot timpul vieţii lui .

2 Hrana lui Solomon pentru fiecare zi era de treizeci de kor de făină aleasă şi treizeci de kor de făină obişnuită,

3 zece boi graşi, douăzeci de boi de păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi, gazele, căprioare şi păsări îngrăşate.

4 Stăpânea peste tot dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi regii de dincoace de Râu. Şi avea pace pretutindeni, de jur împrejur.

5 Iuda şi Israel au locuit în siguranţă, de la Dan pînă la Beer-Şeba, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui , în toate zilele lui Solomon.

6 Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi.

7 Aceşti administratori se îngrijeau de palatul regelui Solomon şi de oricine venea la masa regelui Solomon, fiecare în luna lui. Şi nu lipsea nimic.

8 Aduceau orz şi paie pentru cai şi pentru armăsari în locul unde era [administratorul], fiecare după regula lui.

9 Dumnezeu i-a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi o inimă deschisă ca nisipul de pe ţărmul mării.

10 Înţelepciunea lui Solomon era mai mare decât înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi decât toată înţelepciunea Egiptului.

11 El era mai înţelept decât orice om, mai mult decât Etan din Ezrah , mai mult decât Heman , Calcol şi Darda, fiii lui Mahol. Şi numele lui a ajuns între toate neamurile de jur împrejur.

12 A rostit trei mii de proverbe , iar cântările lui au fost o mie cinci.

13 A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid. A vorbit despre animale, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti .

14 Veneau din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, dintre toţi regii pământului care auziseră de înţelepciunea lui.

15 Hiram, regele din Tir, i-a trimis pe slujitorii săi la Solomon. Auzise că fusese uns rege în locul tatălui său, iar el îl iubise pe David tot timpul vieţii sale.

16 Solomon a trimis să-i spună lui Hiram:

17 „Tu ştii că David, tatăl meu, nu a putut să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului său din cauza războaielor cu care l-au încojurat [duşmanii lui] până când i-a pus Domnul sub tălpile picioarelor lui.

18 Acum, Domnul Dumnezeul meu mi-a dat linişte din toate părţile; nu mai am nici adversar, nici pericol de rău!

19 Iată, mă gândesc să construiesc o casă pentru numele Domnului Dumnezeului meu, după cum i-a spus Domnul lui David, tatăl meu, zicând: «Fiul tău pe care-l voi pune în locul tău pe tronul tău, el va zidi o casă pentru numele meu».

20 Porunceşte acum să se taie pentru mine cedri din Liban! Slujitorii mei vor fi cu slujitorii tăi şi-ţi voi da plată pentru slujitorii tăi, după cum vei spune. Căci ştii că nu este între noi cineva care să ştie să taie copaci ca sidonienii ”.

21 Când a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, s-a bucurat foarte mult şi a zis: „Binecuvântat să fie astăzi Domnul care i-a dat lui David un fiu înţelept [şi l-a pus] peste acest popor numeros!”.

22 Hiram a trimis la Solomon să-i spună: „Am auzit ce ai trimis să mi se spună. Voi face tot ce doreşti, fie în lemn de cedru, fie în lemn de chiparos.

23 Slujitorii mei vor coborî din Liban spre mare. Le voi duce pe plute pe mare până la locul pe care mi-l vei indica . Le voi desface acolo şi le vei lua. Dar împlineşte-mi şi tu dorinţa dând hrană pentru casa mea”.

24 Hiram i-a dat lui Solomon lemn de cedru şi lemn de chiparos cât a voit .

25 Solomon îi dădea lui Hiram douăzeci de mii de kor de grâu pentru hrana casei lui şi douăzeci de kor de untdelemn curat. Aşa îi dădea Solomon lui Hiram an de an.

26 Domnul i-a dat înţelepciune lui Solomon, după cum îi spusese. Şi a fost pace între Hiram şi Solomon şi amândoi au încheiat o alianţă.

27 Regele Solomon a luat din tot Israelul [oameni] pentru muncile forţate . Şi erau la muncile forţate treizeci de mii [de oameni].

28 I-a trimis cu schimbul în Liban, câte zece mii pe lună: o lună erau în Liban şi două luni erau acasă. Adoniram era [responsabil] cu muncile forţate.

29 Solomon avea şaptezeci de mii de purtători de poveri şi optzeci de mii de cioplitori de piatră în munţi,

30 în afară de căpeteniile administratorilor lui Solomon puşi la lucrare – erau trei mii trei sute – care supravegheau poporul care făcea lucrarea.

31 Regele a poruncit să se scoată pietre mari, pietre de preţ – ca să facă temelia casei – şi pietre cioplite.

32 Constructorii lui Solomon, constructorii lui Hiram şi cei din Ghebal au cioplit şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru construirea casei.

6

1 În anul patru sute optzeci după ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului, în al patrulea an al domniei lui Solomon peste Israel, în luna Ziv, adică luna a doua, a început construirea casei Domnului .

2 Templul pe care l-a zidit regele Solomon Domnului era lung de şaizeci de coţi, lat de douăzeci şi înalt de treizeci.

3 Vestibulul dinaintea încăperii templului avea o lungime de douăzeci de coţi, după lăţimea templului, şi zece coţi lăţime în faţa templului.

4 A făcut la templu ferestre cu cadre şi zăbrele .

5 A construit lângă zidurile templului anexe de jur împrejur, pe zidurile casei, de jur împrejurul templului şi al [încăperii] Debir şi a făcut camere laterale de jur împrejur .

6 Lăţimea etajului de jos era de cinci coţi; lăţimea celui din mijloc, de şase coţi, iar lăţimea celui de-al treilea, de şapte coţi. Căci pe partea de dinafară a casei a făcut nişe de jur împrejurul casei, în afară, pentru ca nimic să nu fie prins în zidurile casei.

7 Când s-a zidit casa, s-a construit cu pietre deja cioplite, aşa încât nu s-a auzit nici ciocan, nici secure, nici vreun instrument de fier în casă în timpul construirii ei.

8 Intrarea spre anexă era în partea dreaptă a casei. Pe o scară în formă de spirală se urca la etajul de la mijloc şi de aici, spre al treilea.

9 A construit casa şi a terminat-o. A acoperit casa cu grinzi şi cu scânduri de cedru.

10 A construit etajele împrejurul întegii case de cinci coţi înălţime şi erau prinse de casă cu lemn de cedru.

11 Cuvântul Domnului a fost către Solomon:

12 „Tu zideşti casa aceasta! Dacă vei umbla după hotărârile mele, dacă vei împlini judecăţile mele şi dacă vei păzi legile mele, voi împlini faţă de tine cuvântul pe care l-am spus lui David, tatăl tău.

13 Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel şi nu-l voi părăsi pe poporul meu, Israel” .

14 Solomon a construit casa şi a terminat-o.

15 Solomon a acoperit zidurile casei pe dinăuntru cu scânduri de cedru, de la podeaua casei până la acoperiş, le-a îmbrăcat cu lemn pe dinăuntru şi a îmbrăcat podeaua casei cu scânduri de chiparos.

16 A îmbrăcat cei douăzeci de coţi ai părţii celei mai dinăuntru a casei cu scânduri de cedru, atât podeaua, cât şi zidurile, şi a construit pentru ea, înăuntrul [încăperii] Debir, Sfânta Sfintelor.

17 Încăperea, adică templul din faţa sa, era de patruzeci de coţi.

18 Lemnul de cedru dinăuntrul casei era sculptat cu forme de tărtăcuţă şi flori întredeschise: totul era din cedru, nu se vedea piatra.

19 A pregătit [încăperea] Debir în mijlocul casei, înăuntru, ca să pună acolo arca alianţei Domnului.

20 [Încăperea] Debir avea douăzeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime şi douăzeci de coţi înălţime. A îmbrăcat-o cu aur fin şi a acoperit altarul cu cedru .

21 Solomon a îmbrăcat partea dinăuntru a casei cu aur fin şi a întins lanţuri de aur dinaintea [încăperii] Debir şi a îmbrăcat-o cu aur.

22 A îmbrăcat toată casa cu aur, casa întreagă, şi a acoperit cu aur tot altarul care era înaintea [încăperii] Debir.

23 A făcut în Debir doi heruvimi din lemn de măslin înalţi de zece coţi.

24 O aripă a heruvimului era de cinci coţi şi cealaltă aripă a heruvimului era de cinci coţi: erau zece coţi de la vârful unei aripi până la vârful celeilalte aripi.

25 Al doilea heruvim era tot de zece coţi: măsura şi chipul celor doi heruvimi erau identice.

26 Înălţimea primului heruvim era de zece coţi. Tot aşa era şi cel de-al doilea heruvim.

27 [Solomon] a pus heruvimii în mijlocul casei, în partea dinăuntru. Aripile lor erau întinse: aripa unuia atingea un zid şi aripa celuilalt atingea celălalt zid; iar aripile lor se atingeau aripă de aripă în mijlocul casei.

28 A acoperit heruvimii cu aur.

29 Pe toate zidurile casei de jur împrejur a făcut imagini sculptate de heruvimi, de palmieri, de flori întredeschise, pe interior şi pe exterior.

30 A acoperit pardoseala casei cu aur, pe interior şi pe exterior.

31 La intrarea în Debir a făcut uşi din lemn de măslin; pragul de sus şi uşorii erau în cinci muchii.

32 Cele două uşi erau făcute din lemn de măslin. A pus să se facă pe ele sculpturi de heruvimi, de palmieri şi de flori întredeschise şi le-a acoperit cu aur. A întins aurul peste heruvimi şi peste palmieri.

33 Tot aşa a făcut şi la intrarea în templu: uşori din lemn de măslin în patru muchii.

34 Cele două uşi erau din lemn de chiparos: cele două părţi ale unei uşi erau pliante şi cele două părţi ale celeilalte uşi erau pliante.

35 A sculptat heruvimi, palmieri şi flori întredeschise şi le-a acoperit cu aur placat peste sculptură.

36 A construit curtea interioară din trei rânduri de piatră cioplită şi dintr-un rând de grinzi de cedru.

37 În anul al patrulea, în luna Ziv, s-au pus temeliile casei Domnului;

38 În anul al unsprezecelea, în luna Bul , care este a opta lună, au terminat casa şi toate părţile ei, după planurile lor. A construit-o în şapte ani.

7

1 Solomon şi-a construit casa şi a terminat-o în treisprezece ani.

2 Şi-a construit casa „Pădurea Libanului” – lungă de o sută de coţi, lată de cincizeci de coţi şi înaltă de treizeci de coţi – din patru rânduri de coloane de cedru şi grinzi de cedru [aşezate] pe coloane.

3 A acoperit cu cedru pe deasupra camerele laterale care erau pe patruzeci şi cinci de coloane , câte cincisprezece pe rând.

4 Erau trei rânduri de cadre şi, fereastră după fereastră, câte trei deodată.

5 Toate uşile şi uşorii erau cadre pătrate şi o fereastră era în dreptul altei ferestre, câte trei deodată.

6 A făcut vestibulul coloanelor lung de cincizeci de coţi şi lat de treizeci de coţi şi un [alt] vestibul în faţa [coloanelor] care avea coloane şi copertină în faţa lor.

7 A făcut vestibulul tronului unde judeca – vestibulul de judecată – şi l-a acoperit cu cedru de la podea până la tavan.

8 Casa în care locuia avea o altă curte în interiorul vestibulului, lucrată la fel; a făcut o [altă] casă, la fel ca vestibulul lui , pentru fiica Faraonului pe care o luase Solomon [de soţie].

9 Toate acestea erau din pietre de preţ, cioplite după măsură, tăiate cu fierăstrăul pe dinăuntru şi pe dinafară , de la temelie până la streaşină şi pe dinafară până la curtea cea mare.

10 Temeliile erau din pietre de preţ, pietre mari, pietre de zece coţi şi pietre de opt coţi.

11 Deasupra erau pietre de preţ cioplite după măsură şi [lemn de] cedru.

12 Curtea cea mare avea de jur împrejurul ei trei rânduri de [pietre] cioplite şi un rând de grinzi de cedru. Aşa era şi curtea dinăuntrul casei Domnului şi vestibulul casei.

13 Regele Solomon a trimis şi l-a adus pe Hiram din Tir,

14 fiul unei văduve din tribul lui Neftali. Tatăl său era un om din Tir. Era lucrător în bronz, plin de înţelepciune, îndemânare şi pricepere ca să facă orice lucrare din bronz. El a venit la regele Solomon şi i-a făcut toate lucrările.

15 A turnat cele două coloane de bronz. O coloană avea optsprezece coţi înălţime şi o funie de doisprezece coţi o înconjura; tot aşa şi a doua coloană.

16 A făcut două capiteluri turnate din bronz ca să le pună pe vârful coloanelor. Înălţimea unui capitel era de cinci coţi şi înălţimea celuilalt capitel era [tot] de cinci coţi.

17 A făcut un fel de reţea, înlănţuiri mari pentru capitelurile care erau pe vârful coloanelor, şapte pentru un capitel şi şapte pentru celălalt capitel.

18 A făcut coloanele şi două rânduri de [rodii] împrejur pe fiecare reţea ca să acopere capitelurile care erau pe vârful rodiilor. Aşa a făcut şi pentru celălalt capitel.

19 Capitelurile care erau în vârful coloanelor erau făcute [în formă de crin] ca în vestibul, de patru coţi.

20 Capitelurile de pe coloane aveau deasupra – aproape de proeminenţa pe care era reţeaua – două sute de rodii în rânduri de jur împrejur pe cel de-al doilea capitel.

21 A ridicat coloanele din vestibulul templului; a ridicat coloana din dreapta şi i-a dat numele Iachin; apoi a ridicat coloana din stânga şi i-a dat numele de Boaz .

22 În vârful coloanelor a făcut o lucrătură [în formă] de crin. Apoi a terminat lucrarea coloanelor.

23 A făcut marea turnată care avea zece coţi de la o margine până la cealaltă margine. Era perfect rotundă, înaltă de cinci coţi, iar un fir de treizeci de coţi o cuprindea de jur împrejur.

24 Sub marginea ei, de jur împrejur, erau tărtăcuţe, câte zece la un cot, care o cuprindeau înconjurând marea de jur împrejur. Erau două rânduri de tărtăcuţe turnate odată cu ea.

25 Stătea pe doisprezece boi [îndreptaţi] trei cu faţa spre nord, trei cu faţa spre vest, trei cu faţa spre sud şi trei cu faţa spre est. Marea era deasupra lor şi spatele lor era spre interior.

26 Grosimea [mesei] era de un lat de palmă, iar marginea ei era ca marginea unei cupe, ca floarea de crin. Două mii de bat încăpeau în ea.

27 A făcut zece postamente din bronz. Fiecare postament era lung de patru coţi, lat de patru coţi şi înalt de trei coţi.

28 Postamentele erau făcute astfel: aveau canturi, iar canturile erau între încheieturi.

29 Pe canturile care erau între încheieturi erau nişte lei, boi şi heruvimi; tot la fel şi pe încheieturi. Deasupra şi dedesubtul leilor erau ghirlande făcute să atârne.

30 Fiecare postament avea patru roţi de bronz şi osii de bronz. Pe cele patru unghiuri ale lui erau suporturi. Sub lighean erau suporturi turnate în spatele fiecărei ghirlande.

31 Deschizătura lui – dinăuntrul capitelului şi până deasupra – era de un cot. Deschizătura era rotundă ca lucrătura piedestalului, de un cot şi jumătate. Şi pe deschizătura lui erau de asemenea sculpturi. Canturile erau pătrate, nu rotunde.

32 Cele patru roţi erau sub canturi, iar osiile roţilor erau [prinse] de temelie. Înălţimea unei roţi era de un cot şi jumătate.

33 Roţile erau făcute ca roţile de car. Osiile, obezile, spiţele şi butucii lor erau toate turnate.

34 Erau patru suporţi la cele patru unghiuri ale fiecărui postament. Suporţii lui erau din postamentul însuşi.

35 Vârful postamentului avea un cerc de jur împrejur înalt de o jumătate de cot. Pe vârful postamentului, mânerele lui şi canturile lui erau una cu el.

36 Pe plăcile mânerelor şi pe tăbliile lui a gravat heruvimi, lei şi palmieri, pe locul gol de pe fiecare, şi ghirlande de jur împrejur.

37 Aşa a făcut cele zece postamente: toate aveau aceeaşi turnare, măsură şi formă.

38 A făcut zece lighene de bronz. În fiecare lighean încăpeau patruzeci de bat ; fiecare lighean era de patru coţi şi pe fiecare dintre cele zece postamente era câte un lighean.

39 A pus cinci temelii în partea dreaptă a templului şi cinci temelii în partea stângă a templului; iar marea de aramă a pus-o în partea dreaptă a templului, spre răsărit, în partea de sud.

40 Hiram a făcut lighenele, lopeţile şi farfuriile. Hiram a terminat de făcut toată lucrarea pe care a avut-o de făcut pentru regele Solomon, pentru casa Domnului:

41 cele două coloane şi cele două capiteluri rotunde care erau pe vârful celor două coloane; cele două reţele ca să acopere capitelurile rotunde care erau pe vârful coloanelor;

42 cele patru sute de rodii pentru cele două reţele; cele două rânduri de rodii pentru fiecare reţea ca să acopere cele două capiteluri rotunde care erau deasupra coloanelor;

43 cele zece postamente şi cele zece lighene care erau pe postamente;

44 o mare şi cei doisprezece boi de sub mare;

45 oalele, lopeţile şi cazanele.

Toate aceste lucruri pe care le-a făcut regelui Solomon pentru casa Domnului erau din bronz lustruit.

46 Regele le-a turnat în zona Iordanului în pământ argilos, între Sucot şi Ţartana.

47 Solomon a lăsat [necântărite] toate aceste instrumente, căci erau foarte multe şi nu s-a cunoscut greutatea bronzului.

48 Solomon a făcut toate instrumentele pentru casa Domnului: altarul din aur şi masa lui din aur pe care erau pâinile punerii înainte ;

49 candelabrele din aur fin, cinci la dreapta şi cinci la stânga, înaintea [încăperii] Debir, florile, candelele şi cele două cenuşare de aur;

50 vasele, cuţitele, cazanele, ceştile şi cenuşarele de aur fin; balamalele pentru uşile casei dinăuntru, pentru Sfânta Sfintelor şi de la uşile casei şi ale templului, din aur.

51 Şi s-a terminat lucrarea pe care a făcut-o regele Solomon la casa Domnului. Solomon a adus toate [lucrurile] sfinte ale lui David, tatăl său: argintul, aurul şi vasele, şi le-a pus în vistieriile casei Domnului.

8

1 Atunci i-a adunat Solomon la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile triburilor, pe capii de familie ai fiilor lui Israel ca să mute arca alianţei Domnului din cetatea lui David, adică Sion.

2 Toţi oamenii lui Israel s-au adunat la regele Solomon pentru sărbătoarea din luna Etanim , care este a şaptea lună.

3 Au venit toţi bătrânii lui Israel , iar preoţii au ridicat arca.

4 Au adus arca Domnului, cortul întâlnirii şi toate instrumentele sanctuarului care erau în cort : preoţii şi leviţii le-au dus.

5 Regele Solomon şi toată adunarea lui Israel care era cu el stăteau înaintea arcei şi aduceau jertfe din turmă şi din cireadă, care nu se puteau număra, nici calcula cât de multe erau.

6 Preoţii au dus arca alianţei Domnului la locul ei, în interiorul [încăperii] Debir, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.

7 Căci heruvimii aveau aripile întinse spre locul arcei. Heruvimii acopereau arca şi drugii erau pe deasupra.

8 Drugii erau atât de lungi, încât capetele lor se vedeau din sanctuar în [încăperea] Debir, dar nu se vedeau afară. Şi sunt acolo până în ziua de azi.

9 În arcă nu erau decât cele două table de piatră pe care le-a pus Moise în ea la Horeb când Domnul a încheiat [alianţă] cu fiii lui Israel la ieşirea lor din ţara Egiptului.

10 Când preoţii au ieşit din sanctuar, norul a umplut casa Domnului.

11 Preoţii nu au putut să rămână acolo să slujească din cauza norului. Căci gloria Domnului a umplut casa Domnului.

12 Atunci Solomon a zis:
„Domnul a zis că vrea să locuiască în norul dens.

13 Eu ţi-am zidit o casă înaltă,
un sălaş unde să locuieşti pentru totdeauna!”.

14 Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

15 Şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care i-a vorbit cu gura lui David, tatăl meu, şi care a împlinit cu mâna lui [ceea ce a spus]:

16 «Din ziua când l-am scos pe poporul meu, Israel, din Egipt, n-am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israel ca să-mi zidească o casă unde să fie numele meu, dar l-am ales pe David [rege] peste poporul meu, Israel».

17 Tatăl meu David avea de gând să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israel.

18 Domnul i-a zis lui David, tatăl meu: «Pentru că ai avut de gând să construieşti o casă pentru numele meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.

19 Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, cel ieşit din coapsele tale, el va zidi casa pentru numele meu».

20 Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul lui David, tatăl meu, şi am stat pe tronul lui Israel, după cum a spus Domnul. Eu voi zidi casa pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israel.

21 Am stabilit acolo un loc pentru arca în care este alianţa Domnului pe care a încheiat-o cu părinţii voştri când i-a scos din ţara Egiptului”.

22 Solomon a stat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins mâinile spre cer

23 şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu ca tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: tu ţii alianţa şi îndurarea faţă de slujitorii tăi care umblă înaintea ta din toată inima lor!

24 Ai ţinut ceea ce i-ai spus slujitorului tău David, tatăl meu: ceea ce ai spus cu gura ta ai împlinit cu mâna ta, aşa cum este astăzi.

25 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, [împlineşte] faţă de slujitorul tău David, tatăl meu, ceea ce ai spus: «Nu va lipsi om din faţa mea care să stea pe tronul lui Israel. Numai fiii tăi să ţină căile umblând înaintea mea aşa cum ai umbat tu».

26 Acum, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească cuvintele tale pe care le-ai rostit slujitorului tău David, tatăl meu!

27 Căci, într-adevăr locuieşte Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă ! Cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o.

28 Întoarce-ţi faţa spre rugăciunea slujitorului tău şi spre cererea lui, Doamne Dumnezeul meu, ca să asculţi strigătul şi rugăciunea pe care ţi-o adresează astăzi slujitorul tău!

29 Să fie ochii tăi deschişi spre casa aceasta noapte şi zi, spre locul în care ai zis: «Acolo va fi numele meu», ca să asculţi rugăciunea pe care ţi-o va adresa slujitorul tău în locul acesta!

30 Ascultă cererea slujitorului tău şi a poporului tău Israel când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din sălaşul locuinţei tale, din ceruri! Ascultă şi iartă!

31 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi se va pune asupra lui un jurământ ca să-l facă să jure şi jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta,

32 ascultă-l din ceruri şi fă dreptate slujitorilor tăi: condamnă-l pe cel vinovat ca să aduci calea lui asupra capului lui şi îndreptăţeşte-l pe cel drept ca să-i dai după dreptatea lui!

33 Când poporul tău Israel va fi lovit de duşman pentru că a păcătuit împotriva ta: dacă se vor întoarce la tine şi vor preamări numele tău, dacă se vor ruga şi-ţi vor adresa cereri în casa aceasta,

34 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului tău, Israel, şi adu-i înapoi în ţara pe care le-ai dat-o părinţilor lor!

35 Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga în locul acesta şi vor preamări numele tău, dacă se vor întoarce de la păcatele lor pentru că i-ai umilit,

36 ascultă-i din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor tăi şi al poporului tău Israel! Învaţă-i calea cea bună pe care să meargă şi dă ploaie peste ţara ta pe care ai dat-o poporului tău ca moştenire!

37 Când va fi foamete în ţară, când va fi ciumă, tăciune, mană, lăcuste, omizi, când îi vor asedia duşmanii în ţara porţilor lor, când va fi vreo plagă, vreo boală,

38 orice rugăciune, orice cerere făcută pentru fiecare om şi pentru tot poporul tău Israel, când îşi va recunoaşte fiecare suferinţa inimii şi îşi va întinde mâinile spre casa aceasta,

39 ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale şi iartă-l; binevoieşte şi dă fiecăruia după toate căile lui, tu care cunoşti inima lui – pentru că tu, numai tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor –

40 ca să se teamă de tine în toate zilele cât vor trăi pe faţa pământului pe care l-ai dat părinţilor noştri.

41 Când străinul care nu este din poporul tău, Israel, va veni dintr-o ţară îndepărtată pentru numele tău –

42 căci se va auzi de numele tău cel mare, de mâna ta cea puternică şi de braţul tău cel întins – când va veni să se roage în casa aceasta ,

43 ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale şi împlineşte-i după cum străinul a strigat către tine, pentru ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău şi să se teamă de tine ca şi poporul tău, Israel, şi să se ştie că numele tău este invocat asupra acestei case pe care am construit-o!

44 Când poporul tău va ieşi la luptă împotriva duşmanului său pe drumul pe care îl vei trimite şi se va ruga Domnului îndreptat spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

45 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lui şi fă-i dreptate!

46 Când va păcătui împotriva ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi te vei mânia pe el şi-l vei da în mâna duşmanului, care-l va duce captiv în ţara duşmanului, departe sau aproape;

47 dacă va pune [asta] la inimă în ţara unde va fi captiv, dacă se va întoarce şi va căuta bunăvoinţă la tine în ţara captivităţii lui, zicând: «Am păcătuit, am săvârşit nelegiure: sunt vinovat!»,

48 dacă se va întoarce la tine din toată inima lui şi din tot sufletul său în ţara duşmanilor lui care l-au dus în captivitate, dacă se va ruga ţie îndreptat spre ţara lui pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o, spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

49 ascultă din ceruri, din sălaşul locuinţei tale rugăciunile şi cererile sale şi fă-i dreptate!

50 Iartă-i poporului tău păcatele şi toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit împotriva ta şi fă-l să găsească îndurarea înaintea celor care l-au dus captiv, ca să se îndure de el.

51 Căci ei sunt poporul tău şi moştenirea ta. Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier .

52 Ochii tăi să fie deschişi la cererea slujitorului tău şi la cererea poporului tău, Israel, ca să-i asculţi în orice îţi vor cere!

53 Căci tu i-ai ales dintre toate popoarele pământului ca să fie moştenirea ta, după cum ai vorbit prin Moise, slujitorul tău, când i-ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Doamne Dumnezeule!”.

54 Când Solomon a terminat de adresat Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s-a ridicat dinaintea altarului Domnului unde îngenunchiase şi unde era cu mâinile întinse spre cer.

55 Stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea lui Israel cu glas puternic, zicând:

56 „Binecuvântat să fie Domnul care a dat linişte poporului său Israel, conform cu tot ce a spus! Nu a rămas neîmplinit niciunul dintre cuvintele cele bune pe care le-a spus prin Moise, slujitorul său.

57 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase!

58 Să ne plece inimile spre el, ca să umblăm pe toate căile sale şi să păzim poruncile lui, hotărârile lui şi legile pe care le-a poruncit părinţilor noştri!

59 Cuvintele acestea pe care le-am adresat în rugăciune înaintea Domnului să fie zi şi noapte aproape de Domnul, ca să facă dreptate slujitorului său şi poporului său, Israel, după nevoia fiecărei zile .

60 Pentru ca să cunoască toate popoarele pământului că Domnul, el este Dumnezeu şi că nu este altul!

61 Inima voastră să fie întru totul cu Domnul Dumnezeul nostru ca să mergeţi după hotărârile sale şi să păziţi poruncile sale, aşa cum este astăzi”.

62 Regele şi tot Israelul care era cu el au adus jertfe înaintea Domnului.

63 Solomon a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de împăcare , jertfă pentru Domnul. Şi au dedicat regele şi toţi fiii lui Israel casa Domnului.

64 În ziua aceea, regele a consacrat interiorul curţii care este înaintea templului Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, ofrandele şi grăsimile jertfelor de împăcare, pentru că altarul de bronz care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile de tot, ofrandele şi grăsimile jertfelor de împăcare.

65 Solomon a celebrat în acea vreme sărbătoarea cu tot Israelul care era cu el – o adunare mare venită de la intrarea în Hamat până la râul Egiptului – înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de şapte zile şi alte şapte zile, adică paisprezece zile.

66 În ziua a opta, a dat drumul poporului. Ei l-au binecuvântat pe rege şi s-au dus la corturile lor, veseli şi cu inima bucuroasă pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui David, slujitorul său, şi poporului său, Israel.

9

1 Când Solomon a terminat de zidit templul Domnului, palatul regelui şi tot ce a dorit să facă,

2 Domnul s-a arătat lui Solomon a doua oară aşa cum i se arătase la Gabaon.

3 Domnul i-a zis: „Am ascultat rugăciunea şi cererea pe care le-ai făcut înaintea mea. Am sfinţit casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pun în ea numele meu pentru totdeauna, iar ochii mei şi inima mea vor fi acolo în toate zilele.

4 Iar tu, dacă vei umbla înaintea mea cum a umblat David, tatăl tău, în integritatea inimii şi în dreptate, împlinind tot ceea ce ţi-am poruncit, şi dacă vei ţine hotărârile mele şi judecăţile mele,

5 voi întări tronul domniei tale peste Israel pentru totdeauna, după cum i-am spus tatălui tău David: «Nu va lipsi om de pe tronul lui Israel!».

6 Dar dacă vă veţi îndepărta de la mine, voi şi fiii voştri, dacă nu veţi păzi poruncile mele şi hotărârile mele pe care vi le-am pus înaintea voastră, dacă veţi merge şi veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina lor,

7 îl voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o, voi îndepărta de la mine casa pe care am sfinţit-o pentru numele meu şi Israel va ajunge de batjocură şi de dispreţ printre toate popoarele.

8 Oricât de înaltă ar fi casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit, va fluiera şi va spune: «Pentru ce a făcut Domnul aşa acestei ţări şi acestei case?».

9 Şi i se va răspunde: «Pentru că l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor, care i-a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, pentru că s-au ataşat de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit. De aceea a făcut Domnul să vină peste ei tot acest rău” .

10 După douăzeci de ani, Solomon a zidit cele două case: templul Domnului şi palatul regelui.

11 Hiram, regele din Tir, îi dăduse lui Solomon lemn de cedru şi lemn de chiparos şi aur, după dorinţa sa.
Atunci, regele Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii.

12 Hiram a ieşit din Tir să vadă cetăţile pe care i le-a dat Solomon. Dar nu i-au plăcut .

13 Şi a zis: „Ce sunt aceste cetăţi pe care mi le-ai dat, fratele meu?”. Şi le-a numit ţara Cabul până în ziua de azi.

14 Hiram i-a trimis regelui o sută douăzeci de talanţi de aur .

15 Aceasta este situaţia cu privire la muncile forţate pe care le-a stabilit regele Solomon ca să construiască templul Domnului şi palatul său, Milo , zidul Ierusalimului , Haţor , Meghido şi Ghezer .

16 Faraon , regele Egiptului, a venit şi a prădat [cetatea] Ghezer: i-a dat foc, iar pe canaaneenii care locuiau în cetate i-a omorât şi a dat [cetatea] ca zestre fiicei sale, soţia lui Solomon.

17 Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de Jos ,

18 Baalat şi Tamar , în pustiul ţării,

19 toate cetăţile-depozit pe care le avea Solomon, cetăţile pentru care, cetăţile pentru călăreţi şi tot ceea ce a dorit Solomon să construiască în Ierusalim, în Liban şi în toate cetăţile stăpânirii sale.

20 Iar pe tot poporul care mai rămăsese dintre amorei, hetei, ferezei, hevei şi iebusei, care nu erau dintre fiii lui Israel ,

21 pe fiii lor care au rămas după ei în ţară şi pe care fiii lui Israel nu au putut să-i nimicească, Solomon i-a adus la muncile forţate până în ziua de azi.

22 Dar Solomon nu a pus ca sclavi dintre fiii lui Israel , căci ei erau oameni de luptă, slujitorii lui, căpeteniile lui, conducătorii lui, căpeteniile carelor lui şi ai călăreţilor lui.

23 Acestea sunt căpeteniile administratorilor care erau peste lucrarea lui Solomon: cinci sute cincizeci care supravegheau peste poporul care făcea lucrarea.

24 Când fiica lui Faraon a urcat din cetatea lui David în casa ei pe care i-o construise [Solomon], atunci a construit Milo.

25 Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de împăcare pe altarul pe care-l zidise Domnului şi ardea tămâie pe cel care era înaintea Domnului. Astfel a terminat casa.

26 Regele Solomon a făcut corăbii la Eţion-Gheber , lângă Elot , pe ţărmul Mării Roşii , în ţinutul Edom.

27 Hiram i-a trimis cu corăbiile pe slujitorii săi marinari, care cunoşteau marea, cu slujitorii lui Solomon.

28 Au mers la Ofir şi au luat de acolo aur – patru sute douăzeci de talanţi – şi l-au adus la regele Solomon.

10

1 Regina din Saba a auzit de faima lui Solomon, datorată numelui Domnului , şi a venit să îl încerce prin ghicitori .

2 A sosit la Ierusalim cu foarte multe bogăţii: cu cămile care aduceau mirodenii, aur foarte mult şi pietre preţioase. A venit la Solomon şi i-a spus tot ceea ce avea pe inimă.

3 Solomon i-a explicat toate cuvintele sale. Nu a fost niciun cuvânt ascuns pentru rege pe care să nu i-l explice.

4 Regina din Saba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon şi palatul pe care îl construise,

5 hrana de la masa lui, locuinţa slujitorilor lui, ordinea slujirii sale, hainele lor, paharnicii lui şi arderile de tot pe care le aducea la templul Domnului şi a rămas fără suflare .

6 A zis regelui: „Este adevărat cuvântul pe care l-am auzit în ţara mea despre lucrările tale şi despre înţelepciunea ta.

7 Dar nu dădeam crezare cuvintelor până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Iată, nu mi s-a spus nici jumătate! Tu întreci în înţelepciune şi bunătate renumele pe care l-am auzit.

8 Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericiţi sunt slujitorii tăi care stau în faţa ta mereu şi ascultă înţelepciunea ta!

9 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău căruia i-a plăcut de tine ca să te pună pe tronul lui Israel. În iubirea veşnică a Domnului pentru Israel, te-a pus rege ca să judeci şi să faci dreptatea .

10 Ea i-a dat regelui o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii şi pietre preţioase. N-au mai venit niciodată atâtea mirodenii ca acelea pe care le-a dat regina din Saba regelui Solomon.

11 Şi corăbiile lui Hiram care au adus aur din Ofir au adus din Ofir foarte mult lemn de santal şi pietre preţioase.

12 Regele a făcut din lemnul de santal balustrade pentru casa Domnului şi pentru casa regelui, harpe şi alăute pentru cântăreţi. N-a mai venit de atunci lemn de santal şi nu s-a mai văzut până în ziua de azi.

13 Regele Solomon i-a dat reginei din Saba tot ceea ce a dorit, tot ce a cerut în afară de ceea ce i-a dat după bunătatea sa regele Solomon. Apoi ea s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.

14 Greutatea aurului care venea la Solomon în fiecare an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,

15 în afară de ce [venea] de la negustorii cei mari şi din comerţul micilor negustori, de la toţi regii Arabiei şi de la guvernatorii ţării.

16 Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut: şase sute [de sicli ] de aur intra pentru fiecare scut;

17 trei sute de scuturi mici din aur bătut: trei mine de aur intrau pentru fiecare scut. Regele le-a pus în încăperea [numită] „Pădurea Libanului”.

18 Regele a făcut un mare tron din fildeş şi l-a îmbrăcat cu aur fin.

19 Tronul avea şase trepte şi partea de sus era rotunjită în partea din spate; erau braţe de o parte şi de alta a locului unde se şedea şi doi lei stăteau lângă braţe.

20 Doisprezece lei erau pe cele şase trepte, de o parte şi de alta. Nu mai era aşa ceva în niciun regat.

21 Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate obiectele din încăperea [numită] Pădurea Libanului erau din aur curat. Nimic nu era din argint: în zilele lui Solomon, [argintul] nu avea nicio valoare .

22 Regele avea corăbii din Tarşiş pe mare cu corăbiile lui Hiram. O dată la trei ani veneau corăbiile din Tarşiş şi aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi babuini .

23 Regele Solomon a fost mai mare decât toţi regii pământului în bogăţie şi înţelepciune.

24 Toată lumea căuta [să vadă] faţa lui Solomon ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.

25 Şi fiecare îşi aducea darul lui: obiecte de argint şi obiecte de aur, haine, arme , mirodenii, cai şi catâri, câte o cotă în fiecare an.

26 Solomon a adunat care şi călăreţi: avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi pe care i-a pus în cetăţile pentru care şi pe lângă rege, la Ierusalim.

27 Regele a făcut ca argintul să fie atât de mult în Ierusalim ca pietrele, şi cedrii ca sicomorii care sunt în Şefelah .

28 Caii pe care îi avea Solomon proveneau din Egipt şi din Qewe. Negustorii regelui îi cumpărau din Qewe pe un preţ:

29 un car se aducea din Egipt cu şase sute de [sicli] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci. Tot aşa se aduceau prin ei cai pentru regii hetei şi pentru regii din Aram.

11

1 Regele Solomon a iubit multe femei străine pe lângă fiica lui Faraon: din Moab, din Amon, din Edom, sidoniene şi hetee,

2 care erau din neamurile despre care Domnul le zisese fiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele şi nici ele să nu intre la voi ca să nu vă plece inimile spre dumnezeii lor!” . De ele s-a alipit Solomon din iubire.

3 A avut de soţii şapte sute de principese şi trei sute de concubine, iar soţiile lui i-au corupt inima.

4 Când a îmbătrânit Solomon, soţiile i-au înclinat inima spre alţi dumnezei. Inima nu i-a fost întru totul cu Domnul Dumnezeul său, aşa cum fusese inima lui David, tatăl său.

5 Solomon s-a dus după Astarte , zeiţa sidonienilor, şi după Milcom , zeul abominabil al celor din Amon.

6 Solomon a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului şi nu l-a urmat întru totul pe Domnul ca David, tatăl său.

7 Atunci, Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului o înălţime pentru Chemoş , zeul abominabil al celor din Moab, şi pentru Moloc, zeul abominabil al fiilor lui Amon.

8 Aşa a făcut pentru toate soţiile lui străine care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor.

9 Domnul s-a mâniat pe Solomon pentru că îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i se arătase de două ori

10 şi îi poruncise să nu meargă după alţi dumnezei. Însă [Solomon] n-a păzit porunca Domnului.

11 Domnul i-a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit alianţa mea şi hotărârile pe care ţi le-am poruncit, voi smulge de la tine domnia şi o voi da slujitorului tău.

12 Dar nu o voi face în zilele tale, de dragul lui David, tatăl tău, ci din mâna fiului tău o voi smulge.

13 Însă nu voi smulge toată domnia, ci voi da un trib fiului tău, de dragul lui David, slujitorul meu, şi de dragul Ierusalimului, pe care l-am ales.

14 Domnul a ridicat un adversar lui Solomon: pe Hadad din Edom. El era din descendenţa regelui din Edom .

15 Când David era în Edom, Ioab , căpetenia armatei, atunci când a urcat să-i îngroape pe cei ucişi, i-a omorât pe toţi cei de parte bărbătească din Edom.

16 Şase luni au stat acolo Ioab şi tot Israelul, până când i-a nimicit pe toţi cei de parte bărbătească din Edom.

17 Atunci, Hadad a fugit cu nişte oameni din Edom, slujitori ai tatălui său, şi au mers în Egipt. Hadad era încă un copil mic.

18 Au plecat din Madian, s-au dus la Paran , au luat cu ei nişte oameni din Paran şi au ajuns în Egipt la Faraon , regele Egiptului, care le-a dat casă şi hrană; de asemenea, le-a dat şi pământ.

19 Hadad a aflat multă bunăvoinţă înaintea lui Faraon. El i-a dat-o de soţie pe sora soţiei sale, sora lui Tafnes , regina.

20 Sora lui Tafnes i-a născut un fiu, pe Ghenubat. Tafnes l-a crescut în casa lui Faraon şi Ghenubat a fost în casa lui Faraon în mijlocul fiilor lui Faraon.

21 Hadad a auzit în Egipt că David a adormit cu părinţii lui şi că Ioab, căpetenia armatei, a murit. Hadad i-a zis lui Faraon: „Dă-mi drumul ca să merg în ţara mea!”.

22 Faraon i-a zis: „Ce-ţi lipseşte la mine căci, iată, cauţi să mergi în ţara ta?”. El a răspuns: „Nimic, dar dă-mi drumul să merg!” .

23 Dumnezeu a ridicat un [alt] adversar lui [Solomon]: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său Hadadezer, regele din Ţoba .

24 A adunat nişte oameni cu el şi a devenit capul cetei când i-a ucis David [pe cei din Ţoba]. Iar ei au mers la Damasc , au locuit acolo şi au domnit peste Damasc .

25 El a fost adversar al lui Israel în toate zilele lui Solomon, pe lângă răul pe care Hadad l-a făcut: el îl ura pe Israel şi a domnit în Aram .

26 Ieroboam, fiul lui Nebat din Efraim, din Ţereda , slujitor al lui Solomon – numele mamei lui era Ţerua, o femeie văduvă – şi-a ridicat mâna împotriva regelui .

27 Iată cum şi-a ridicat mâna împotriva regelui!

Solomon construia Milo şi închidea crăpătura din cetatea lui David, tatăl său.

28 Ieroboam era un om puternic şi viteaz. Solomon a văzut că tânărul era muncitor şi l-a pus peste toată lucrarea casei lui Iosif .

29 În acel timp, Ieroboam a ieşit din Ierusalim şi l-a întâlnit pe drum pe Ahia, profetul din Şilo , care era îmbrăcat cu o mantie nouă. Erau numai ei amândoi pe câmp.

30 Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el şi a rupt-o în douăsprezece bucăţi.

31 I-a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi! Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi smulge domnia din mâna lui Solomon şi ţie îţi voi da zece triburi .

32 Dar un trib va fi al lui, de dragul slujitorului meu David şi de dragul Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o dintre toate triburile lui Israel.

33 Deoarece m-au părăsit şi s-au închinat înaintea Astartei, zeiţa celor din Sidon, înaintea lui Chemoş, dumnezeul din Moab, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi deoarece nu au umblat pe căile mele făcând ce este drept înaintea mea şi [păzind] hotărârile şi legile mele cum a făcut David, tatăl lui.

34 Dar nu voi lua toată domnia din mâna lui, căci l-am pus căpetenie în toate zilele vieţii lui, de dragul slujitorului meu David, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi hotărârile mele .

35 Dar voi lua domnia din mâna fiului său şi ţie îţi voi da zece triburi.

36 Fiului său îi voi da un trib ca să fie candela lui David, slujitorul meu, în toate zilele înaintea mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o pentru mine ca să pun acolo numele meu.

37 Pe tine te voi lua, vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul şi vei fi rege peste Israel.

38 Dacă vei asculta tot ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla pe căile mele făcând ceea ce este drept în ochii mei şi păzind hotărârile şi poruncile mele cum a făcut David, slujitorul meu, voi fi cu tine şi-ţi voi construi o casă trainică , aşa cum i-am construit lui David, iar ţie îţi voi da Israelul .

39 Voi umili prin aceasta descendenţa lui David, dar nu pentru totdeauna» ”.

40 Solomon a căutat să-l omoare pe Ieroboam. Dar Ieroboam s-a ridicat şi a fugit în Egipt, la Şişac , regele Egiptului. A locuit în Egipt până la moartea lui Solomon.

41 Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el şi înţelepciunea lui nu sunt oare scrise în Cartea Faptelor lui Solomon ?

42 Zilele în care Solomon a domnit la Ierusalim peste tot Israelul au fost de patruzeci de ani .

43 Solomon a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David, tatăl său. Iar în locul lui a domnit Roboam, fiul său .

12

1 Roboam a mers la Sihem căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă rege.

2 Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit – el era încă în Egipt, căci fugise din faţa regelui Solomon şi a locuit Ieroboam în Egipt .

3 Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboame:

4 „Tatăl tău ne-a îngreunat jugul; acum, tu uşurează această sclavie grea a tatălui tău şi jugul lui cel greu pe care l-a pus peste noi şi îţi vom sluji”.

5 El le-a zis: „Mergeţi şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”. Iar poporul a plecat.

6 Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră lângă tatăl său, Solomon, când trăia şi a zis: „Cum mă sfătuiţi să răspund acestui popor?”.

7 Ei i-au răspuns: „Dacă astăzi te vei arăta slujitor pentru popor şi vei sluji poporul, le vei răspunde şi le vei spune cuvinte frumoase, atunci ei vor fi slujitorii tăi în toate zilele”.

8 Dar Roboam nu a ţinut cont de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care stăteau în faţa lui.

9 El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor care îmi spune: «Uşurează jugul pe care tatăl tău l-a pus peste noi!»?”.

10 Tinerii care crescuseră cu el i-au zis: „Aşa să spui acestui popor care ţi-a zis: «Tatăl tău a îngreunat jugul nostru, iar tu uşurează-l de deasupra noastră!», aşa să le spui:
«Degetul meu mic este mai gros decât coapsele tatălui meu.

11 Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, însă eu voi adăuga la jugul vostru; tatăl meu v-a bătut cu bice, eu însă vă voi bate cu scorpioni »”.

12 Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese regele: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”.

13 Regele a răspuns dur poporului. Nu a ţinut cont de sfatul pe care i l-au dat bătrânii

14 şi le-a vorbit după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreunat jugul, eu însă voi adăuga la jugul vostru; tatăl meu v-a bătut cu bice, eu însă vă voi bate cu scorpioni”.

15 Dar regele nu a ascultat de popor, căci a fost orânduit de Domnul ca să se împlinească cuvântul său pe care i l-a spus lui Ieroboam, fiul lui Nebat, prin Ahia din Şilo.

16 Tot Israelul a văzut că regele nu-i ascultă. Poporul a replicat regelui:

„Ce parte avem noi cu David?
Nu avem moştenire cu fiul lui Iese!
La corturile tale, Israele!
Acum, vezi-ţi de casa ta, David! ”.
Şi Israel a plecat la corturile sale.

17 Peste fiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda a domnit Roboam .

18 Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoram care era [responsabil] peste muncile forţate. Dar tot Israelul l-a ucis pe Adoram cu pietre şi el a murit. Iar regele Roboam s-a grăbit să urce într-un car ca să fugă la Ierusalim.

19 Astfel s-a despărţit Israel de casa lui David până în ziua de azi .

20 Când tot Israelul a auzit că Ieroboam s-a întors, au trimis să-l cheme în adunare şi l-au făcut rege peste tot Israelul. După casa lui David nu a mai mers decât tribul lui Iuda .

21 Roboam a venit la Ierusalim şi a adunat toată casa lui Iuda şi tribul lui Beniamin – o sută optzeci de mii de viteji buni de război – ca să lupte împotriva casei lui Israel şi să aducă înapoi domnia la Roboam, fiul lui Solomon.

22 Dar cuvântul lui Dumnezeu a fost către Şemaia, omul lui Dumnezeu:

23 „Vorbeşte-i lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, şi întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin şi restului poporului:

24 «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Nu urcaţi şi nu luptaţi împotriva fraţilor voştri, fiii lui Israel! Fiecare dintre voi să se întoarcă la casa lui, căci de la mine a fost lucrul acesta› »”. Ei au ascultat de cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, după cuvântul Domnului .

25 Ieroboam a zidit [cetatea] Sihem pe muntele lui Efraim şi a locuit acolo. A ieşit de acolo şi a zidit [cetatea] Penuel .

26 Ieroboam şi-a zis în inima sa: „Acum s-ar putea întorce domnia la casa lui David.

27 Dacă poporul acesta va urca să aducă jertfe în casa Domnului, la Ierusalim, se va întoarce inima acestui popor către stăpânul lor, către Roboam, regele lui Iuda; pe mine mă vor ucide şi se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda ”.

28 Regele s-a sfătuit şi a făcut doi viţei de aur şi le-a zis: „Destul pentru voi cât aţi urcat la Ierusalim! Iată-l pe dumnezeul tău, Israel, cel care te-a scos din ţara Egiptului! ”.

29 L-a pus pe unul la Betel , iar pe celălalt l-a pus la Dan .

30 Lucrul acesta a fost spre păcat: poporul se ducea înaintea unui [viţel] până la Dan.

31 A făcut un sanctuar pe înălţimi şi a pus preoţi din tot poporul care nu erau dintre fiii lui Levi.

32 Ieroboam a instituit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii , ca sărbătoarea care era în Iuda şi a adus jertfe pe altar. Aşa a făcut la Betel ca să aducă jertfe pentru viţeii pe care îi făcuse; i-a pus în Betel pe preoţii înălţimilor pe care îi făcuse.

33 A adus jertfe pe altarul pe care-l făcuse la Betel în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, în luna pe care o alesese de unul singur: a adus jertfe pe altar, arzând tămâie .

13

1 Iată, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, la cuvântul Domnului, iar Ieroboam stătea lângă altar ca să ardă tămâie.

2 El a strigat împotriva altarului, la cuvântul Domnului, şi a zis: „Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, se va naşte un fiu din casa lui David al cărui nume va fi Iosia ; el îi va aduce jertfe deasupra ta pe preoţii înălţimilor care ard tămâie pe tine şi oase de oameni vor arde deasupra ta!»”.

3 În ziua aceea a dat un semn, zicând: „Acesta este semnul că Domnul a vorbit: iată, altarul se va despica şi cenuşa de pe el se va vărsa ”.

4 Când regele a auzit cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeţi-l!”. Şi mâna pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui s-a uscat şi n-a putut să şi-o retragă.

5 Altarul s-a despicat şi cenuşa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, la cuvântul Domnului.

6 Regele i-a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te Domnului Dumnezeului tău şi cere-i să-mi pot trage mâna înapoi!”. Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului şi regele a putut să-şi tragă înapoi mâna şi ea a fost ca mai înainte.

7 Regele a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă ca să te întăreşti şi-ţi voi da un dar!”.

8 Omul lui Dumnezeu i-a zis regelui: „Chiar dacă mi-ai da jumătate din casa ta, nu aş intra cu tine, nu voi mânca pâine şi nu voi bea apă în locul acesta.

9 Căci aşa mi-a poruncit Domnul : «Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă şi să nu te întorci pe drumul pe care ai mers!».

10 El a mers pe un alt drum şi nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel.

11 Era un profet bătrân care locuia la Betel. Fiul său a venit şi i-a povestit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua [aceea], le-a povestit tatălui său, precum şi cuvintele pe care i le spusese regelui.

12 Tatăl lor le-a zis: „Pe ce drum a plecat?”. Fiii săi au văzut drumul pe care a plecat omul lui Dumnezeu care venise din Iuda.

13 El le-a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar!”. I-au pus şaua pe măgar şi a încălecat pe el.

14 S-a dus după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit stând sub stejar . Şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?”. El a răspuns: „Da, eu!”.

15 El i-a zis: „Vino cu mine acasă şi mănâncă pâine!”.

16 Dar el i-a răspuns: „Nu pot să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta.

17 Căci a fost un cuvânt al Domnului către mine: «Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo! Să nu te întorci pe drumul pe care vei merge!»”.

18 Dar el i-a zis: „Şi eu sunt profet ca tine; un înger mi-a vorbit din partea Domnului şi mi-a zis: «Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă!»”. Însă îl minţea .

19 S-a întors cu el, a mâncat pâine în casa lui şi a băut apă.

20 Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a fost către profetul care-l adusese înapoi.

21 Şi a strigat către omul lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că ai nesocotit cuvântul Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-a dat-o Domnul Dumnezeul tău,

22 pentru că te-ai întors, ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul despre care îţi spusese: ‹Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo», trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi!› » ”.

23 După ce a mâncat pâine şi a băut apă, au pus şaua pe măgar pentru profetul care îl adusese înapoi.

24 [Omul lui Dumnezeu] a plecat şi a fost întâlnit pe drum de un leu care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el, iar leul stătea şi el lângă cadavru .

25 Nişte oameni care treceau pe acolo au văzut trupul mort întins pe drum şi leul stând lângă cadavru. Au mers şi au spus în cetatea în care locuia profetul cel bătrân.

26 Profetul care îl întorsese din drum a auzit şi a zis: „Este omul lui Dumnezeu care a nesocotit cuvântul Domnului. Domnul l-a dat leului care l-a sfâşiat şi l-a omorât, după cuvântul pe care Domnul i-l spusese”.

27 Apoi le-a spus fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar”. Iar ei au pus şaua.

28 El a plecat şi a găsit cadavrul întins pe drum, iar leul şi măgarul stăteau lângă cadavru. Leul nu mâncase cadavrul şi nu sfâşiase măgarul .

29 Profetul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar şi l-a dus înapoi. Apoi a venit în cetatea profetului celui bătrân ca să-l jelească şi să îl îngroape.

30 I-a pus trupul în mormânt şi l-a jelit, [zicând]: „Vai, fratele meu! ”.

31 După ce l-a îngropat, le-a zis fiilor săi: „Când voi muri, să mă îngropaţi în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneţi oasele lângă oasele lui!

32 Căci se va realiza cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva altarului din Betel şi împotriva tuturor templelor de pe înălţimi din cetăţile Samariei”.

33 După aceasta, Ieroboam nu s-a întors de pe calea lui cea rea. A pus iarăşi preoţi pentru înălţimi luaţi din tot poporul: pe oricine dorea, îl consacra preot al înălţimilor.

34 Lucrul acesta a fost spre păcat pentru casa lui Ieroboam ca [Domnul] să o şteargă şi să o nimicească de pe faţa pământului.

14

1 În vremea aceea, s-a îmbolnăvit Abia, fiul lui Ieroboam .

2 Ieroboam i-a zis soţiei sale: „Ridică-te, te rog, şi schimbă-ţi hainele ca să nu se ştie că eşti soţia lui Ieroboam şi du-te la Şilo! Iată, acolo este Ahia, profetul; el mi-a spus că voi fi rege peste poporul acesta.

3 Ia cu tine zece pâini, turte şi un vas cu miere şi mergi la el, iar el îţi va spune ce va fi cu copilul”.

4 Soţia lui Ieroboam a făcut aşa: s-a ridicat, s-a dus la Şilo şi a intrat în casa lui Ahia. Ahia nu putea să vadă căci ochii îi slăbiseră de bătrâneţe.

5 Domnul îi spusese lui Ahia: „Soţia lui Ieroboam va veni să te întrebe despre fiul ei, pentru că este bolnav. Să vorbeşti aşa şi aşa! Când va veni ea, se va da drept alta”.

6 Când a auzit Ahia zgomotul paşilor ei, pe când ea intra pe uşă, a zis: „Intră, soţie a lui Ieroboam! Pentru ce te dai drept alta? Sunt trimis [să-ţi spun lucruri] grele.

7 Mergi şi spune-i lui Ieroboam: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‹Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul meu Israel ,

8 am smuls domnia de la casa lui David şi ţi-am dat-o ţie; dar nu ai fost ca slujitorul meu David, care a păzit poruncile mele şi m-a urmat cu toată inima lui, făcând numai ce este drept înaintea ochilor mei.

9 Ai făcut mai rău decât toţi cei care au fost înaintea ta: te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei şi chipuri turnate ca să mă mânii şi m-ai dat la spatele tău.

10 De aceea, eu voi face să vină răul peste casa lui Ieroboam, voi nimici orice parte bărbătească a lui Ieroboam, fie legat, fie liber , în Israel şi voi mătura casa lui Ieroboam cum se mătură gunoiul până se duce tot.

11 Cel care va muri [din casa lui] Ieroboam în cetate va fi mâncat de câini , iar cel ce va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit› ».

12 Tu, ridică-te şi mergi acasă! Când picioarele tale vor ajunge în cetate, copilul va muri.

13 Tot Israelul îl va jeli şi-l vor îngropa; căci el este singurul [din casa lui] Ieroboam care va fi înmormântat, pentru că numai în el, din casa lui Ieroboam, s-a găsit ceva bun pentru Domnul Dumnezeul lui Israel.

14 Domnul va ridica peste Israel un rege care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Ba chiar acum!

15 Domnul îl va lovi pe Israel şi va fi ca trestia care se clatină în apă. Îl va dezrădăcina pe Israel din această ţară bună pe care a dat-o părinţilor lor şi-i va împrăştia dincolo de Râu pentru că şi-au făcut Aşere , mâniindu-l pe Domnul.

16 Îl va abandona pe Israel din cauza păcatelor pe care le-a făcut Ieroboam şi pentru că l-a făcut pe Israel să păcătuiască»”.

17 Soţia lui Ieroboam s-a ridicat, a plecat şi a venit la Tirţa . Când a ajuns la pragul casei, copilul a murit.

18 L-au îngropat şi l-a jelit tot Israelul, după cuvântul Domnului pe care-l spusese prin slujitorul său Ahia, profetul.

19 Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a luptat şi cum a domnit, sunt scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel.

20 Zilele în care Ieroboam a domnit au fost de douăzeci şi doi de ani. Apoi a adormit cu părinţii săi; şi a domnit Nadab, fiul său, în locul lui.

21 Roboam, fiul lui Solomon, a domnit în Iuda. Avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate triburile lui Israel ca să-şi pună numele în ea. Numele mamei lui era Naama din Amon.

22 Iuda a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului şi au provocat gelozia lui prin păcatele pe care le-au săvârşit mai mult decât o făcuseră părinţii lor.

23 Şi-au construit şi ei înălţimi, stâlpi şi Aşere pe toate colinele înalte şi sub orice copac verde.

24 Erau şi desfrânaţi în ţară. Au făcut după toate lucrurile abominabile ale neamurilor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.

25 În al cincilea an al regelui Roboam, Şişac, regele Egiptului, a urcat împotriva Ierusalimului.

26 A luat vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei regelui: a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.

27 Regele Roboam a făcut în locul lor scuturi de bronz şi le-a încredinţat în mâna căpeteniilor alergătorilor care păzeau intrarea casei regelui.

28 Ori de câte ori regele mergea la casa Domnului, alergătorii le purtau; apoi le duceau înapoi în camera alergătorilor.

29 Celelalte fapte ale lui Roboam, tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

30 Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.

31 Roboam a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David. Numele mamei lui era Naama din Amon. Şi a domnit Abiam, fiul său, în locul lui.

15

1 În al optsprezecelea an al regelui Ieroboam, fiul lui Nebat, a domnit peste Iuda Abiam.

2 A domnit trei ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Maaca , fiica lui Absalom.

3 El a imitat în toate păcatele pe care le-a făcut tatăl său înaintea lui; inima nu i-a fost întru totul cu Domnul, cum a fost inima lui David, tatăl său.

4 Dar, de dragul lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o candelă la Ierusalim ridicându-l pe fiul său după el şi întărind Ierusalimul.

5 Căci David făcuse ce este drept în ochii Domnului şi nu se îndepărtase de la nimic din ce îi poruncise în toate zilele vieţii sale, în afară de întâmplarea cu Urie, heteul.

6 A fost luptă între Roboam şi Ieroboam în toate zilele vieţii sale.

7 Celelalte fapte ale lui Abiam şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda? Şi a fost luptă între Abiam şi Ieroboam.

8 Abiam a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi a domnit Asa, fiul lui, în locul său.

9 În anul al douăzecilea al lui Ieroboam, regele lui Israel, a domnit Asa ca rege peste Iuda.

10 El a domnit patruzeci şi unu de ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Maaca , fiica lui Absalom.

11 Asa a făcut ceea ce este drept în ochii Domnului, ca David, tatăl său.

12 I-a îndepărtat pe homosexuali din ţară şi a înlăturat idolii pe care-i făcuseră părinţii lui.

13 Chiar pe mama sa, Maaca, a îndepărtat-o să mai fie regină pentru că făcuse un idol pentru Aşera . Asa i-a nimicit idolul şi l-a ars în torentul Cedron.

14 Dar înălţimile nu le-a înlăturat. Totuşi, inima lui Asa a fost întru totul cu Domnul în toate zilele [vieţii] lui.

15 El a dus lucrurile sfinte ale tatălui său şi lucrurile sfinte ale sale în casa Domnului: argint, aur şi obiecte.

16 A fost luptă între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, în toate zilele [vieţii] lor.

17 Baeşa, regele lui Israel, a urcat împotriva lui Iuda şi a construit Rama ca să nu lase [pe nimeni] să iasă şi să intre la Asa, regele lui Iuda.

18 Asa a luat tot argintul şi tot aurul care rămăseseră în vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei regelui, le-a pus în mâinile slujitorilor lui şi i-a trimis la Ben-Hadad , fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, regele lui Aram care locuia la Damasc, să-i spună:

19 „Să fie o alianţă între mine şi tine, ca între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit un dar de argint şi de aur. Hai, rupe alianţa ta cu Baeşa, regele lui Israel, ca să plece de la mine!”.

20 Ben-Hadad l-a ascultat pe regele Asa; a trimis căpeteniile vitejilor pe care îi avea împotriva cetăţilor lui Israel. Ei au lovit [cetăţile] Iion, Dan, Abel-Bet-Maaca , tot Chinerotul şi tot ţinutul lui Neftali.

21 Când a auzit Baeşa [lucrul acesta], a încetat să mai construiască Rama şi s-a întors la Tirţa.

22 Regele Asa a chemat întregul Iuda – nimeni exclus – şi au luat pietrele din Rama şi lemnul din ea pe care le utilizase Baeşa. Regele Asa a construit cu ele Gheba din Beniamin şi Miţpa .

23 Toate celelalte fapte ale lui Asa, toată vitejia lui, tot ce a făcut şi cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt ele scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda? Totuşi, în timpul bătrâneţii sale s-a îmbolnăvit la picioare.

24 Asa a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David, tatăl său. Şi a domnit Iosafat, fiul său, în locul lui.

25 Nadab, fiul lui Ieroboam, a domnit peste Israel în al doilea an al lui Asa, regele lui Iuda. El a domnit peste Israel doi ani.

26 El a făcut ce este rău în ochii Domnului şi a umblat pe calea tatălui său, în păcatul prin care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

27 Baeşa, fiul lui Ahia din casa lui Isahar, a conspirat împotriva lui. Baeşa l-a lovit la Ghibeton – care era al filistenilor – când Nadab şi tot Israelul asediau [cetatea] Ghibeton.

28 Baeşa l-a omorât [pe Nadab] în al treilea an al lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit în locul lui .

29 Când a ajuns rege, a lovit toată casa lui Ieroboam şi n-a lăsat să scape nimeni din [casa lui] Ieroboam, ci a nimicit totul după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin slujitorul său Ahia din Şilo;

30 [acestea] din cauza păcatelor pe care le făcuse Ieroboam şi în care îl făcuse pe Israel să păcătuiască, din cauza mâniei cu care îl mâniase pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

31 Celelalte fapte ale lui Nadab, tot ce a făcut el, nu sunt ele scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

32 Între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, a fost luptă tot timpul [vieţii] lor.

33 În al treilea an al lui Asa, regele lui Iuda, a domnit Baeşa, fiul lui Ahia, peste tot Israelul la Tirţa. A domnit douăzeci şi patru de ani.

34 El a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea lui Ieroboam, în păcatul prin care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

16

1 Cuvântul Domnului i-a fost [adresat] lui Iehu , fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa:

2 „Eu te-am ridicat din praf şi te-am pus conducător peste poporul meu Israel. Dar tu ai mers pe calea lui Ieroboam şi l-ai făcut pe poporul meu Israel să păcătuiască, mâniindu-mă prin păcatele lor.

3 Iată, voi mătura după Baeşa şi după casa lui şi voi face casa ta ca şi casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

4 Cel care va muri [din casa lui] Baeşa în cetate va fi mâncat de câini , iar cel ce va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului”.

5 Celelalte fapte ale lui Baeşa, ce a făcut el, vitejia lui, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

6 Baeşa a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Tirţa. Şi a domnit Ela, fiul său, în locul lui.

7 Cuvântul Domnului a fost şi prin profetul Iehu, fiul lui Hanani, profetul, către Baeşa şi către casa lui din cauza la tot răul pe care-l făcuse în ochii Domnului, mâniindu-l prin lucrarea mâinilor sale, ca să fie ca şi casa lui Ieroboam, pentru că o lovise .

8 În al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, regele lui Iuda, a domnit Ela, fiul lui Baeşa, peste Israel la Tirţa timp de doi ani.

9 Slujitorul său Zimri, care era [responsabil] peste jumătate din carele lui, a conspirat împotriva lui. [Ela] era la Tirţa, bând şi îmbătându-se în casa lui Arţa, care era [responsabil] peste casa [regelui] la Tirţa.

10 Zimri a venit, l-a lovit şi l-a ucis în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, regele lui Iuda şi a domnit el în locul lui.

11 Când a devenit rege şi s-a aşezat pe tronul lui, a lovit toată casa lui Baeşa şi nu a lăsat pe nimeni de parte bărbătească: nici dintre rude , nici dintre prieteni.

12 Zimri a nimicit toată casa lui Baeşa – după cuvântul pe care-l spusese Domnul lui Baeşa prin profetul Iehu –

13 pentru toate păcatele pe care le săvârşise Baeşa şi fiul său Ela şi pentru că îl făcuse pe Israel să păcătuiască, mâniindu-l pe Domnul Dumnezeul lui Israel prin deşertăciunile lor.

14 Celelalte fapte ale lui Ela, ce a făcut el, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

15 În al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, regele lui Iuda, a domnit Zimri la Tirţa [timp de] şapte zile. Poporul îşi fixase tabăra împotriva [cetăţii] Ghibeton care era a filistenilor.

16 Poporul care era în tabără a auzit zicându-se: „Zimri a conspirat şi chiar l-a lovit pe rege”. În ziua aceea, în tabără, tot poporul l-a făcut rege peste Israel pe Omri, căpetenia armatei.

17 Omri şi tot Israelul care era cu el au urcat de la Ghibeton şi au asediat Tirţa.

18 Când a văzut Zimri că cetatea fusese capturată, a venit la fortăreaţa casei regelui, a dat foc casei regelui peste el şi a murit;

19 [aceasta] din cauza păcatelor pe care le săvârşise, făcând ceea ce este rău în ochii Domnului, umblând pe calea lui Ieroboam şi săvârşind păcatul prin care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

20 Celelalte fapte ale lui Zimri şi conspiraţia pe care a făcut-o, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

21 Atunci poporul lui Israel s-a împărţit în două: jumătate din popor era după Tibni, fiul lui Ghinat, [voind] să-l facă rege, iar jumătate era după Omri.

22 Cei care îl urmau pe Omri au fost mai puternici decât cei care îl urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, iar Omri a devenit rege .

23 În al treizeci şi unulea an al lui Asa, regele lui Iuda, a domnit Omri peste Israel timp de doisprezece ani. La Tirţa a domnit şase ani.

24 A cumpărat muntele Samariei de la Şemer cu doi talanţi de argint. A construit [cetatea] de pe munte şi a dat numele cetăţii după numele lui Şemer, stăpânul muntelui Samariei.

25 Omri a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului: a făcut mai rău decât toţi cei dinaintea lui.

26 A mers pe toate căile lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi în toate păcatele prin care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, mâniindu-l pe Domnul Dumnezeul lui Israel prin deşertăciunile lor.

27 Celelalte fapte ale lui Omri, vitejia de care a dat dovadă, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

28 Omri a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi a domnit Ahab, fiul lui, în locul său.

29 Ahab, fiul lui Omri, a domnit peste Israel în al treizeci şi optulea an al lui Asa, regele lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit peste Israel în Samaria [timp de] douăzeci şi doi de ani.

30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, mai mult decât toţi cei dinaintea lui.

31 Şi, ca şi cum ar fi fost puţin că a mers în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a luat-o de soţie pe Izabela, fiica lui Etbaal , regele sidonienilor, i-a slujit lui Baal şi i s-a închinat.

32 A ridicat un altar lui Baal în templul lui Baal pe care l-a zidit la Samaria.

33 Ahab a făcut o Aşeră. Ahab a continuat să îl mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel mai mult decât toţi regii lui Israel care fuseseră înaintea lui.

34 În zilele lui, Hiel din Betel a reconstruit Ierihonul ; i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întâiul lui născut, şi i-a stabilit porţile cu preţul lui Segub , cel mai tânăr [fiu] al lui, după cuvântul Domnului pe care-l spusese prin Iosue, fiul lui Nun.

17

1 Ilie din Tişbe , unul dintre locuitorii din Galaad, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, în faţa căruia stau, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu ”.

2 Cuvântul Domnului a fost [adresat] către [Ilie]:

3 „Pleacă de aici, întoarce-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit , care este în faţa Iordanului!

4 Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să se îngrijească de tine acolo”.

5 El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. A mers şi a locuit lângă pârâul Cherit care este în faţa Iordanului.

6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara, iar el bea apă din pârâu.

7 Dar după ceva timp, pârâul a secat căci nu mai fusese ploaie în ţară.

8 Atunci, cuvântul Domnului i-a fost [adresat] lui [Ilie]:

9 „Ridică-te, mergi la Sarepta din Sidon şi rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”.

10 [Ilie] s-a ridicat şi a mers la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a strigat către ea şi i-a zis: „Adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas ca să beau!”.

11 Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine !”.

12 Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri ”.

13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, mergi şi fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi şi adu-mi-o; apoi vei face pentru tine şi pentru fiul tău!

14 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel:

«Vasul cu făină nu se va termina
şi urciorul cu untdelemn nu se va împuţina
până în ziua când Domnul
va da ploaie peste faţa pământului»”.

15 Ea a mers şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi au mâncat el, ea şi casa ei mult timp.

16 Vasul cu făină nu s-a terminat şi urciorul cu untdelemn nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilie .

17 După aceea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare.

18 [Femeia] i-a zis lui Ilie: „Ce este între mine şi tine , om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi aminteşti nelegiuirea şi să faci să-mi moară fiul? ”.

19 El i-a răspuns: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui.

20 Apoi l-a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduieşte la ea şi să faci să-i moară fiul?”.

21 S-a întins de trei ori peste copil , l-a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”.

22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie şi s-a întors sufletul copilului în el şi a fost viu.

23 Ilie a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă şi l-a dat mamei lui. Şi a zis Ilie:
„Iată, fiul tău este viu!”.

24 Femeia i-a zis lui Ilie: „Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr! ”.

18

1 După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilie în al treilea an , zicând: „Mergi şi arată-te lui Ahab ca să dau ploaie pe faţa pămânului!”.

2 Ilie a mers să i se arate lui Ahab.

Era foamete grea în Samaria.

3 Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care era [administrator] peste palat. Obadia se temea mult de Domnul.

4 Când Izabela căuta să-i nimicească pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi şi i-a ascuns câte cincizeci în peşteră şi se îngrijea de ei cu pâine şi apă.

5 Ahab i-a zis lui Obadia: „Mergi în ţară la toate izvoarele de apă şi la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viaţă caii şi catârii şi să nu-i nimicim dintre animalele noastre .

6 Şi-au împărţit ţara ca s-o străbată. Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un [alt] drum.

7 Pe când Obadia era pe drum, iată, Ilie [i-a ieşit] înainte. Obadia, recunoscându-l, a căzut cu faţa [la pamânt] şi a zis:„Tu eşti, stăpânul meu, Ilie?”

8 El i-a răspuns: „Eu sunt! Mergi şi spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilie este [pe aici]!»”.

9 Dar Obadia a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Ahab ca să mă omoare?

10 Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Şi când se spunea că nu eşti acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit.

11 Şi acum tu zici: «Du-te şi spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilie este [pe aici]!› »?

12 Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde . Eu voi merge şi-i voi spune lui Ahab şi el nu te va găsi şi mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinereţea mea.

13 Nu i s-a adus la cunoştinţă oare domnului meu ce am făcut când Izabela căuta să-i ucidă pe profeţii Domnului? Cum am ascuns dintre profeţii Domnului câte cincizeci într-o peşteră şi m-am îngrijit de ei cu pâine şi cu apă?

14 Şi acum tu zici: «Du-te şi spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilie este [pe aici]!› »?. El mă va ucide”.

15 Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul Sabaot, în faţa căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui [Ahab]!”.

16 Obadia a mers în întâmpinarea lui Ahab şi i-a adus la cunoştinţă. Iar Ahab a mers în întâmpinarea lui Ilie.

17 Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis Ahab: „Tu eşti cel care îl tulbură pe Israel!”.

18 Ilie a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.

19 Acum, trimite şi adună tot Israelul la mine pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei care mănâncă la masa Izabelei!”.

20 Ahab a trimis [poruncă] la toţi fiii lui Israel şi i-a adunat pe profeţi pe muntele Carmel .

21 Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis:
„Până când vă veţi clătina în două părţi? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după el, iar dacă este Baal , mergeţi după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic.

22 Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci.

23 Să ni se dea doi tauri. Ei să-şi aleagă un taur pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc. Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc.

24 Să chemaţi numele dumnezeului vostru şi eu voi chema numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul [acesta]” .

25 Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, căci sunteţi mai mulţi! Invocaţi numele dumnezeului vostru, dar nu puneţi foc!”.

26 Ei au luat taurul care le-a fost dat şi l-au pregătit. Au invocat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet şi nimeni să răspundă. Şi săltau lângă altarul pe care îl făcuseră.

27 La amiază, Ilie îşi bătea joc de ei, zicând: „Strigaţi cu glas mai puternic căci este dumnezeu! Poate că se gândeşte [la ceva] sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme şi se va trezi!”.

28 Ei au strigat mai tare şi-şi făceau tăieturi cu săbii şi cuţite până s-au umplut de sânge .

29 După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda , dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă şi nici un semnal de atenţie.

30 Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!”. Şi tot poporul s-a apropiat de el. Ilie a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat.

31 A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacob către care fusese [adresat] cuvântul Domnului: „Israel va fi numele tău!”.

32 A construit cu [aceste] pietre un altar pentru numele Domnului şi a făcut un şanţ de mărimea a două sea de sămânţă de jur împrejurul altarului.

33 A aşezat lemnele, a tăiat în bucăţi taurul şi l-a pus pe lemne.

34 Apoi a zis: „Umpleţi patru vase cu apă şi vărsaţi-le peste arderea de tot şi peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceţi o dată!”. Şi au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceţi-o] pentru a treia oară!”. Şi ei au făcut a treia oară .

35 Apa curgea în jurul altarului, ba chiar şi şanţul s-a umplut cu apă.

36 Când se aducea ofranda, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Israel: fă să se ştie astăzi că tu eşti Dumnezeu în Israel şi eu sunt slujitorul tău ! Şi că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri.

37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că tu le întorci inima înapoi!”.

38 Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi praful şi a supt apa care era în şanţ.

39 Tot poporul a văzut, a căzut cu faţa [la pământ] şi a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”.

40 Ilie le-a zis: „Prindeţi-i pe profeţii lui Baal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilie i-a dus la pârâul Chişon şi i-a înjunghiat acolo .

41 Apoi Ilie i-a zis lui Ahab: „Mergi, mănâncă şi bea căci este un vuiet mare de ploaie!”.

42 Ahab a mers să mănânce şi să bea. Ilie însă a urcat pe vârful Carmelului, s-a aplecat la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi .

43 I-a zis slujitorului său: „Mergi şi priveşte spre mare!”. El s-a dus, a privit şi a zis: „Nu este nimic”. Dar [Ilie] i-a zis: „Întoarce-te de şapte ori!”.

44 A şaptea oară, [slujitorul] a zis: „Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!”. Atunci [Ilie] a zis: „Mergi şi spune-i lui Ahab: «Înhamă şi coboară ca să nu te împiedice ploaia!»”.

45 În câteva clipe cerul s-a întunecat de nori. Şi a fost vânt şi ploaie mare. Ahab a încălecat şi a plecat la Izreel .

46 Mâna Domnului a venit peste Ilie. Şi-a încins coapsele şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

19

1 Ahab i-a adus la cunoştinţă Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum i-a ucis cu sabia pe toţi profeţii.

2 Izabela a trimis un mesager la Ilie să-i spună: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei!

3 [Ilie], când a văzut , s-a ridicat şi a mers pentru a-şi salva viaţa; a ajuns la Beer-Şeba , [care e] în Iuda, şi l-a lăsat acolo pe slujitorul său.

4 Iar el a mers în pustiu cale de o zi; a ajuns şi a şezut sub un ienupăr . Atunci a cerut să moară , zicând: „Ajunge, acum, Doamne, ia-mi viaţa, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei!”.

5 S-a întins şi a adormit sub ienupăr. Dar, iată, un mesager l-a atins şi i-a spus: „Ridică-te şi mănâncă!”.

6 Atunci a văzut aproape de capul său o turtă coaptă pe pietre şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut; apoi s-a întins din nou.

7 Dar îngerul Domnului s-a întors pentru a doua oară, l-a lovit şi i-a zis: „Ridică-te şi mănâncă, pentru că e lung pentru tine drumul!”.

8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea acelei hrane , a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb .

9 A ajuns acolo, la peşteră , şi a adormit acolo; şi, iată, [a fost adresat] un cuvânt al Domnului către el: „Ce faci aici, Ilie?”.

10 El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot, pentru că au abandonat alianţa ta fiii lui Israel, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”.

11 [Domnul] i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!”. Atunci a fost un vânt mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul.

12 După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de linişte adâncă .

13 Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua , a ieşit şi a stat la intrarea peşterii; şi, iată, a fost o voce către el: „Ce faci aici, Ilie?”.

14 El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot, pentru că au abandonat alianţa ta fiii lui Israel, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”.

15 Domnul i-a spus: „Mergi, întoarce-te pe strada ta, spre pustiul Damascului; când ajungi, unge-l pe Hazael rege peste Aram,

16 pe Iehu , fiul lui Nimsi, unge-l rege peste Israel şi pe Elizeu , fiul lui Şafat din Abel-Mehola unge-l profet în locul tău!

17 Pe cel care va scăpa de sabia lui Hazael, îl va ucide Iehu, iar pe cel care va scăpa de sabia lui Iehu îl va ucide Elizeu.

18 Dar am păstrat în Israel şapte mii [de oameni] ai căror genunchi nu s-au plecat înaintea lui Baal şi ale căror guri nu l-au sărutat”.

19 [Ilie] a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elizeu, fiul lui Şafat. El ara cu douăsprezece perechi de boi înaintea lui, iar el era cu a douăsprezecea [pereche]. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste el .

20 [Elizeu] a părăsit boii, a alergat după Ilie şi i-a zis: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!”. [Ilie] i-a răspuns: „Mergi şi întoarce-te , căci [ştii] ce ţi-am făcut!”.

21 S-a întors din urma lui, a luat o pereche de boi, i-a înjunghiat, iar cu plugul de la [aceşti] boi le-a fiert carnea, a dat-o poporului şi au mâncat. Apoi s-a ridicat, a mers după Ilie şi i-a slujit.

20

1 Ben-Hadad , regele Siriei, şi-a adunat toţi vitejii. Cu el erau treizeci şi doi de regi , cai şi care. A urcat împotriva Samariei şi a făcut război împotriva ei.

2 A trimis mesageri la Ahab, regele lui Israel, în cetate.

3 Şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Argintul tău şi aurul tău sunt ale mele. Soţiile tale şi fiii tăi buni sunt şi ei ai mei!» ”.

4 Regele lui Israel i-a răspuns: „După cuvântul tău, stăpâne al meu, rege: şi eu sunt al tău şi tot ce am!”.

5 Mesagerii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Am trimis la tine să-ţi spună să-mi dai argintul tău, aurul tău, soţiile şi fiii tăi!

6 De aceea, mâine pe vremea aceasta, îi voi trimite la tine pe slujitorii mei ca să scotocească prin casa ta şi prin casele slujitorilor tăi: tot ceea ce va fi plăcut în ochii tăi, vor lua »”.

7 Regele lui Israel i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Recunoaşteţi şi vedeţi că acesta caută răul, pentru că a trimis la mine pentru soţiile şi copiii mei, pentru argintul şi aurul meu şi nu i-am refuzat”.

8 Toţi bătrânii şi tot poporul i-au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu fi de acord!”.

9 [Ahab] le-a zis mesagerilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi-i domnului meu, regele: «Tot ceea ce ai trimis prima dată [să i se spună] slujitorului tău, voi face. Dar lucrul acesta nu pot să-l fac»”. Mesagerii au plecat şi i-au transmis cuvântul.

10 Ben-Hadad a trimis [să i se spună] lui Ahab: „Aşa să-mi facă zeii – ba mai rău – dacă va fi de ajuns praful din Samaria să umple mâinile întregului popor care este la picioarele mele!”.

11 Regele lui Israel a răspuns: „Să nu se laude cel care se încinge precum cel care se descinge! ”.

12 Când [Hadad] a auzit cuvântul acesta – el stătea la băut cu mesagerii în corturi – le-a zis slujitorilor săi: „Dispuneţi-vă!”. Şi ei s-au dispus împotriva cetăţii.

13 Dar, iată, un profet s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Ai văzut această mulţime mare? Iată, astăzi o dau în mâna ta ca să ştii că eu sunt Domnul!»”.

14 Ahab a zis: „Prin cine?”. Iar [profetul] a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: «Prin slujitorii căpeteniilor de provincie»”. [Ahab] a zis: „Cine va începe lupta?”. [Profetul] a răspuns: „Tu”.

15 I-a numărat pe slujitorii căpeteniilor de provincie: erau două sute treizeci şi doi; după ei a numărat tot poporul; toţi fiii lui Israel erau şapte mii.

16 Au ieşit la amiază. Ben-Hadad bea şi se îmbăta în corturi, el şi cei treizeci şi doi de regi care îl ajutau.

17 Slujitorii căpeteniilor de provincie au ieşit mai întâi. S-a trimis la Ben-Hadad să-i aducă la cunoştinţă: „Au ieşit oameni din Samaria”.

18 El le-a zis: „Dacă au ieşit cu gând de pace , prindeţi-i vii; dacă au ieşit pentru luptă, prindeţi-i [tot] vii!”.

19 Ei, slujitorii căpeteniilor de provincie au ieşit din cetate, iar armata îi urma.

20 Fiecare şi-a lovit vecinul . Aram a fugit, iar Israel l-a urmărit. Ben-Hadad a scăpat [fugind] pe un cal; şi nişte călăreţi [au scăpat].

21 Regele lui Israel a ieşit, a lovit caii şi carele şi a făcut în Aram un mare măcel.

22 Atunci profetul s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: „Mergi, întăreşte-te, caută şi vezi ce ai de făcut căci anul viitor regele lui Aram va veni împotriva ta!”.

23 Slujitorii regelui din Aram i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor , de aceea au fost mai puternici decât noi. Dar dacă vom lupta cu ei în câmpie , vom fi mai puternici decât ei.

24 Fă şi lucrul acesta: fă să se întoarcă regii fiecare la casa lui şi pune guvernatori în locul lor!

25 Fă-ţi o armată ca armata pe care ai pierdut-o , cai şi care , ca să luptăm cu ei în câmpie şi vom fi mai puternici decât ei”. El a ascultat de sfatul lor şi a făcut aşa.

26 Anul următor , Ben-Hadad l-a adunat pe Aram şi a urcat la Afec ca să lupte împotriva lui Israel.

27 Fiii lui Israel s-au adunat, şi-au făcut provizii şi au ieşit înaintea lor. Fiii lui Israel şi-au fixat tabăra în faţa lor ca două turme mici de capre. Aram umplea ţara .

28 Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat şi i-a zis regelui lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că Aram a zis: ‹Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor›, voi da toată această mulţime mare în mâinile tale şi veţi şti că eu sunt Domnul»”.

29 Au stat în tabără unii în faţa celorlalţi [timp de] şapte zile. În ziua a şaptea s-au apropiat în luptă şi fiii lui Israel l-au lovit pe Aram – o sută de mii de pedestraşi – într-o singură zi.

30 Supravieţuitorii au fugit la Afec, în cetate. Dar a căzut zidul peste douăzeci şi şapte de mii de supravieţuitori.

Iar Ben-Hadad a fugit în cetate, în camera dinăuntru .

31 Slujitorii lui [Ben-Hadad] i-au zis: „Iată, am auzit că regii casei lui Israel sunt regi îndurători; să ne punem saci în jurul coapselor noastre, funii pe capetele noastre şi să ieşim la regele lui Israel: poate va lăsa sufletul tău să trăiască”.

32 Şi-au încins coapsele cu saci şi capetele cu funii, au venit la regele lui Israel şi i-au zis: „Slujitorul tău Ben-Hadad a zis: «Lasă-mi, te rog, sufletul să trăiască!»”. [Ahab] a răspuns: „Este încă în viaţă? Este fratele meu! ”.

33 Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca semn bun, s-au grăbit să îl creadă şi au zis: „Ben-Hadad este fratele tău?”. El a zis: „Mergeţi şi aduceţi-l!”. Ben-Hadad a ieşit la el şi l-a urcat pe car.

34 [Ben-Hadad] i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; poţi să-ţi faci străzi în Damasc aşa cum a făcut tatăl meu în Samaria”. [Ahab] a zis: „Prin alianţa [aceasta] te voi lăsa să pleci ”. Au încheiat alianţa şi i-a dat drumul.

35 Unul dintre fiii profeţilor i-a zis aproapelui său, la cuvântul Domnului: „Loveşte-mă!”. Dar omul a refuzat să-l lovească.

36 Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, un leu te va ucide” . Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a ucis .

37 A găsit un alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă!”. Omul l-a lovit şi l-a rănit .

38 Profetul a mers şi a stat înaintea regelui pe drum. S-a prefăcut că este altcineva cu un văl [pe care l-a pus] pe ochii săi.

39 Când a trecut regele, [profetul] a strigat către rege, zicând: „Slujitorul tău era în mijlocul luptei şi, iată, un om s-a îndepărtat, a venit la mine şi mi-a zis: «Ai grijă de omul acesta! Dacă va lipsi, atunci viaţa ta va fi pentru viaţa lui sau îmi vei cântări un talant de argint».

40 Dar în timp ce slujitorul tău trebăluia pe ici şi pe colo, iată, [omul acela] a dispărut”. Atunci regele lui Israel i-a zis: „Aşa este judecata ta! Tu [însuţi] ai decis-o!”.

41 [El] s-a grăbit să-şi îndepărteze vălul de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut că era unul dintre profeţi .

42 [Profetul] i-a zis regelui: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că l-ai lăsat să-ţi scape din mână pe omul [sortit] nimicirii, viaţa ta va fi în locul vieţii lui şi poporul tău în locul poporului său»”.

43 Regele lui Israel a mers acasă trist şi mâniat şi a ajuns în Samaria.

21

1 După aceste lucruri, Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, lângă palatul lui Ahab, regele din Samaria.

2 Ahab i-a spus lui Nabot: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. Iar eu îţi voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îţi voi da preţul ei în argint”.

3 Nabot, însă, i-a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!”.

4 Ahab a venit acasă trist şi mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!”. S-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic .

5 A venit la el Izabela, soţia lui, şi i-a zis: „De ce este trist sufletul tău şi nu vrei să mănânci nimic?”.

6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îţi place, îţi dau o [altă] vie în locul ei». Dar el a zis: «Nu pot să-ţi dau via mea!»”.

7 Atunci, Izabela, soţia lui, i-a zis: „Nu tu domneşti acum peste Israel? Ridică-te, mănâncă pâine şi înveseleşte-ţi inima ! Eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel”.

8 [Izabela] a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a sigilat cu sigiliul lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi conducătorilor care erau în cetatea lui şi locuiau cu Nabot.

9 Şi a scris în scrisoare: „Vestiţi un post şi puneţi-l pe Nabot în fruntea poporului!

10 Puneţi doi oameni de nimic în faţa lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu şi pe rege». Apoi scoateţi-l, băteţi-l cu pietre, ca să moară!”.

11 Oamenii din cetatea lui [Nabot], bătrânii şi conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.

12 Au vestit un post şi l-au pus pe Nabot în fruntea poporului.

13 Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui. [Aceşti] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabot, zicând: „Nabot i-a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre şi a murit.

14 Au trimis să i se zică Izabelei: „Nabot a fost bătut cu pietre şi a murit”.

15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese bătut cu pietre şi că murise, i-a zis lui Ahab: „Ridică-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care a refuzat să ţi-o dea pe argint; căci Nabot nu mai este viu, ci a murit”.

16 Când a auzit Ahab că Nabot a murit, s-a ridicat Ahab ca să coboare la via lui Nabot din Izreel şi s-o ia în stăpânire.

17 Atunci, cuvântul Domnului a fost [adresat] lui Ilie, cel din Tişbe:

18 „Ridică-te şi coboară înaintea lui Ahab, regele lui Israel, la Samaria! Iată-l, este în via lui Nabot, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire.

19 Să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Tu ai ucis şi ai pus mâna!› ». Şi să-i [mai] spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹În locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău› »”.

20 Ahab i-a zis lui Ilie: „M-ai găsit, duşmanule!”. Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”.

21 Iată, [spune Domnul] «voi face să vină răul peste tine şi voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice [om] de parte bărbătească al lui Ahab, fie legat, fie liber, în Israel.

22 Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat şi pentru că l-ai făcut pe Israel să păcătuiască»”.

23 Domnul a vorbit şi despre Izabela zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabela lângă zidul Izreelului .

24 Pe cel al lui Ahab care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”.

25 Într-adevăr, nu a fost [nimeni] ca Ahab care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului şi pe care l-a sedus Izabela, soţia lui.

26 El a lucrat foarte urât , mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoreii pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.

27 Când a auzit Ahab aceste cuvinte, şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit. S-a culcat pe sac şi mergea încet.

28 Atunci, cuvântul Domnului i-a fost [adresat] lui Ilie, cel din Tişbe:

29 „Ai văzut cum s-a umilit Ahab înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieţii lui , ci în timpul vieţii fiului său voi face să vină răul peste casa lui!”.

22

1 Au trecut trei ani fără să fie război între Aram şi fiii lui Israel .

2 În anul al treilea, Iosafat, regele lui Iuda, a coborât la regele lui Israel .

3 Regele lui Israel le-a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Iar noi stăm liniştiţi şi nu-l luăm [înapoi] din mâna regelui lui Aram ”.

4 Şi i-a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetăţii] Ramot din Galaad?”. Iosafat i-a răspuns regelui lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi!”.

5 Apoi Iosafat i-a zis regelui lui Israel: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului! ”.

6 Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi, cam patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva [cetăţii] Ramot din Galaad sau să renunţ?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Domnul l-a dat în mâinile regelui”.

7 Dar Iosafat a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.

8 Regele lui Israel i-a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să-l consultăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profeţeşte nimic bun, ci numai rău: este Miheia, fiul lui Imla ”. Iosafat a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”.

9 Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc şi a zis: „Adu-l repede pe Miheia, fiul lui Imla!”.

10 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porţii Samariei. Toti profeţii profeţeau înaintea lor.

11 Sedecia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Aram până îl vei nimici»”.

12 Şi toţi profeţii profetizau la fel, zicând: „Urcă la Ramot din Galaad căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui !”.

13 Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a vorbit aşa: „Iată, cuvintele profeţilor sunt ca o singură gură, [profeţind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca vorba unuia dintre ei şi vorbeşte de bine!”.

14 Miheia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Domnul, aceea voi spune!”.

15 A ajuns la rege şi regele i-a zis: „Miheia, să mergem la Ramot din Galaad şi să luptăm împotriva lui sau să renunţăm?”. El a zis: „Urcă, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâna regelui”.

16 Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.

17 [Miheia] a răspuns:

„Văd tot Israelul risipit pe munţi
ca o turmă care nu are păstor .
Domnul zice: «Aceştia n-au stăpân;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.

18 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat : „Oare nu ţi-am spus că el nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?”.

19 Atunci [Miheia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului ! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său şi toată oştirea cerurilor stând lângă el, la dreapta şi la stânga lui .

20 Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Ahab ca să urce şi să cadă la Ramot din Galaad?». Şi au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.

21 A ieşit un duh , a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».

22 El a răspuns: «Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi! Ieşi şi fă aşa!».

23 Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi. Domnul a vorbit rău despre tine”.

24 Atunci, Sedecia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Miheia peste obraz şi a zis: „Pe unde a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi vorbească? ”.

25 Miheia i-a răspuns: „Iată, tu vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.

26 Regele lui Israel a zis: „Ia-l pe Miheia şi du-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul regelui,

27 şi spune-le: «Aşa vorbeşte regele : ‹Puneţi-l pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.

28 Miheia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Şi a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele! ”.

29 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, au urcat la Ramot din Galaad.

30 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat : „Mă voi preface că sunt altcineva şi voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!” . Regele lui Israel s-a prefăcut că este altcineva şi a mers la luptă.

31 Regele lui Aram a poruncit celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor: „Să nu luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!”.

32 Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Cu siguranţă acesta este regele lui Israel”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafat a strigat.

33 Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israel , au plecat de la el.

34 Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între solzii armurii. [Ahab] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te şi scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.

35 Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în faţa arameilor , iar seara a murit. Sângele rănii a curs pe fundul carului.

36 La apusul soarelui, un strigăt a trecut prin tabără : „Fiecare în cetatea lui! Fiecare în ţinutul lui!”.

37 Regele a murit: au venit la Samaria şi l-au îngropat pe rege la Samaria.

38 Au spălat carul la piscina din Samaria. Câinii au lins sângele său unde se spălau prostituatele, după cuvântul Domnului pe care îl spusese .

39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a construit-o, toate cetăţile pe care le-a construit, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

40 Ahab a adormit cu părinţii săi şi a domnit Ahazia, fiul său, în locul lui.

41 Iosafat, fiul lui Asa, a domnit peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel.

42 Iosafat avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Azuba, fiica lui Şilhi.

43 El a mers pe toate căile lui Asa, tatăl său, şi nu s-a îndepărtat de ele făcând ceea ce e drept în ochii Domnului.

44 Dar înălţimile nu au fost îndepărtate. Poporul aducea jertfe şi [ardea] tămâie pe înălţimi.

45 Iosafat a fost în pace cu regele lui Israel .

46 Celelalte fapte ale lui Iosafat, vitejia lui de care a dat dovadă şi cum s-a luptat, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

47 I-a măturat din ţară pe homosexualii care rămăseseră din zilele lui Asa, tatăl său.

48 Rege nu era în Edom: un guvernator [ţinea locul] regelui.

49 Iosafat a făcut corăbii din Tarşiş ca să meargă la Ofir după aur; dar nu au mers pentru că s-au sfărâmat corăbiile la Eţion-Gheber.

50 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iosafat: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii!”. Dar Iosafat nu a vrut .

51 Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, tatăl său. Şi a domnit Ioram, fiul său, în locul lui.

52 Ahazia, fiul lui Ahab, a domnit peste Israel la Samaria în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, regele lui Iuda. A domnit peste Israel doi ani.

53 El a făcut ce este rău în ochii Domnului şi a umblat pe calea tatălui său şi pe calea mamei sale şi pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască.

54 L-a slujit pe Baal, s-a închinat înaintea lui şi l-a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, [făcând] tot ce făcuse tatăl său .