1

1 Profeţie despre Ninive, Cartea viziunii lui Nahum din Elcoş

2 Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător
Domnul se răzbună şi este plin de furie;
Domnul se răzbună pe adversarii săi şi ţine [mânie] pe duşmanii săi.

3 Domnul este încet la mânie şi mare în putere;
Domnul nu lasă nimic nepedepsit,
bet în vârtej şi în furtună este calea lui
şi norul este praful picioarelor sale.

4 El mustră marea şi o usucă şi toate râurile le seacă ;
se veştejesc Basanul şi Carmelul
şi floarea Libanului se veştejeşte.

5 Se cutremură munţii înaintea lui
waw pământul se ridică dinaintea lui,
lumea şi toţi cei care locuiesc în ea.

6 Cine poate sta înaintea indignării lui
şi cine se va ridica înaintea mâniei lui aprinse?
Furia lui se revarsă ca un foc
şi stâncile se crapă dinaintea lui.

7 Bun este Domnul, ca o fortăreaţă în ziua strâmtorării ,
el îi cunoaşte pe cei care-şi găsesc refugiul în el.

8 Ca un potop trece
şi distruge locul său
şi întunericul îi urmăreşte pe duşmanii lui .

9 Ce plănuiţi împotriva Domnului?
El este cel care distruge
şi strâmtorarea nu se va ridica de două ori.

10 Căci ei sunt ca nişte spini încâlciţi
şi, în beţia lor, sunt turmentaţi.
Dar vor fi devoraţi ca pleava uscată, în întregime.

11 Din tine iese cel care plănuieşte răul împotriva Domnului,
sfetnicul nelegiuirii .

12 Aşa spune Domnul:
„Chiar dacă ei sunt [în număr] complet, oricât de mulţi,
aşa vor fi nimiciţi ţi vor trece.
Dacă te-am umilit, nu te voi mai umili.

13 Acum, voi zdrobi jugul de deasupra ta
şi legăturile tale le voi rupe” .

14 Domnul a poruncit împotriva ta:
„Nu vei mai avea urmaşi din numele tău.
Din casa Dumnezeului tău voi nimici chipul cioplit
şi lângă chipul turnat voi pune mormântul tău,
căci tu eşti blestemat” .

2

1 Iată pe munţi picioarele celui care vesteşte
şi face să se adune pacea!
Ţine-ţi sărbătorile, Iuda,
şi împlineşte-ţi voturile,
pentru că nu va mai trece prin tine Belial :
va fi nimicit în întregime!

2 Urcă împotriva ta cel care împrăştie,
păzeşte-ţi întăritura ta, ai grijă la drum,
întăreşte-ţi coapsele şi adună-ţi toată puterea!

3 Căci Domnul a dus din nou mândria lui Iacob
ca şi mândria lui Israel.
Pentru că jefuitorii i-au jefuit
şi au prădat vlăstarele lor.

4 Scutul vitejilor săi s-a înroşit,
oamenii de luptă sunt în stacojiu,
carele lucesc ca focul în ziua stabilită,
lăncile se agită.

5 Pe străzi năvălesc carele, se ciocnesc în pieţe.
Înfăţişarea lor este ca flăcările,
aleargă ca fulgerul.

6 Îşi amintesc de măreţia lui,
se poticnesc în timpul mersului lor;
se grăbesc spre zidurile sale,
este pregătită protecţia lor.

7 Porţile râurilor se deschid
şi palatul se prăbuşeşte .

8 A fost hotărât: va fi dezgolită şi va fi dusă.
Slujitoarele ei vor geme cu glas de porumbiţe,
bătându-şi pieptul .

9 Ninive era ca o cisternă de apă
de ale cărei ape ei fug.
„Staţi, staţi!”, dar nimeni nu se întoarce.

10 Jefuiţi argintul! Jefuiţi argintul!
Nu este sfârşit pentru gloria stabilită
din toate obiectele de preţ.

11 Este golită, nelocuită şi devastată!
I se topeşte inima şi-i tremură genunchii;
o durere este în toate coapsele
şi toate feţele au pălit .

12 Unde este vizuina leilor şi peştera leilor tineri,
acolo mergeau leul, leoaica şi puiul de leu
şi nu era cine să-i tulbure.

13 Leul sfâşia suficient pentru puii lui,
sugruma pentru leoaicele sale;
umplea cu ce sfâşia ascunzişurile sale
şi vizuinile sale, cu cele sfâşiate.

14 Iată, eu sunt împotriva ta
– oracolul Domnului Sabaot
voi arde cu fum carele tale
şi sabia îi va devora pe leii tăi tineri;
voi distruge de pe pământ prada ta
şi nu se va mai auzi glasul mesagerilor tăi .

3

1 Vai de cetatea însângerată, plină de minciună şi jaf,
care nu încetează să sfâşie!

2 Pocnet de bici şi sunet de huruit de roţi,
calul galopează şi carul aleargă!

3 Călăreţul urcă, sabia luceşte şi suliţa sclipeşte.
Mulţime de străpunşi, grămadă de cadavre,
nu se termină hoiturile:
se împiedică de hoiturile lor.

4 Din cauza mulţimii desfrânărilor celei desfrânate,
cea frumoasă şi stăpână a vrăjitoriilor,
care vinde neamurile prin desfrânările ei
şi familiile, prin vrăjitoriile sale .

5 Iată, sunt împotriva ta – oracolul Domnului Sabaot –
voi dezveli poala ta până peste faţa ta,
voi face să vadă neamurile goliciunea ta
şi domniile, ruşinea ta !

6 Voi arunca asupra ta urâciunile tale,
te voi face să înnebuneşti
şi te voi pune la vedere.

7 Toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice:
„Ninive este devastată!
Cine o va plânge?
Unde voi găsi consolatori pentru tine?”.

8 Eşti mai bună decât No-Amon
cea care stătea între râuri:
ape erau în jurul ei,
forţa ei era marea
şi din mare era zidul ei.

9 Cuş era tăria ei şi Egiptul era fără sfârşit;
Put şi Libia erau cei care te ajutau.

10 Dar şi ea a fost deportată şi a mers în captivitate.
Pruncii ei au fost zdrobiţi la capetele tuturor străzilor,
pentru onoarea ei au fost aruncaţi sorţii
şi toţi cei mari ai săi au fost legaţi cu lanţuri .

11 Însă şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde
şi vei căuta apărare de duşman .

12 Toate fortăreţele tale sunt ca nişte smochini cu roadele lor timpurii:
dacă sunt scuturaţi, cad în gura celui care le mănâncă.

13 Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău.
Porţile tării tale sunt deschise înaintea duşmanilor tăi,
iar focul devorează zăvoarele tale .

14 Scoate pentru tine apă din cetatea întărită!
Întăreşte fortăreţele tale!
Intră în lut, calcă noroiul în picioare,
pune cărămida să se întărească!

15 Acolo te va devora focul şi te va nimici sabia!
Te va devora ca omizile.
Înmulţeşte-te ca omizile,
înmulţeşte-te ca lăcustele!

16 Ţi-ai multiplicat negustorii mai mult decât stelele cerului.
Omida îşi întinde aripile şi zboară.

17 Principii tăi sunt ca lăcustele
şi conducătorii tăi, ca un roi de insecte
care se aşază pe ziduri în timpul zilei răcoroase.
Când soarele răsare, pleacă
şi nu se cunoaşte locul unde erau.

18 Au adormit păstorii tăi, rege al Asiriei ,
cei mai de cinste ai tăi s-au întins.
Poporul tău este împrăştiat pe munţi
şi nu este cine să-l adune.

19 Nu este leac pentru zdrobirea ta,
rana ta este de nevindecat.
Toţi cei care vor auzi vestea despre tine
vor bate din palme împotriva ta,
căci peste cine nu a trecut mereu răutatea ta?