1 Profeţia pe care a văzut-o Habacuc, profetul.
2 Până când voi striga către tine, şi tu nu vei asculta?
Până când voi striga la tine „Violenţă!”, şi tu nu mântuieşti?
3 De ce mă faci să văd nelegiuire, şi tu [doar] priveşti?
Devastare şi violenţă sunt înaintea mea,
ceartă şi neînţelegere se ridică.
4 De aceea legea este fără putere
şi judecata nu ajunge la împlinire .
Căci cel fărădelege îl încorsetează pe cel drept
şi judecata iese strâmbă.
5 Uitaţi-vă între neamuri şi priviţi şi miraţi-vă!
Voi face o lucrare în ochii voştri,
că nu veţi crede chiar dacă s-ar povesti!
6 Iată, eu fac să se ridice caldeii , un neam amarnic şi iute,
care străbate lăţimea pământului
ca să ia în stăpânire locurile care nu sunt ale lor!
7 Înfricoşător şi înspăimântător este el,
de la el vine judecata lui şi iese faima sa.
8 Mai iuţi decât leoparzii sunt caii lui,
mai sprinteni decât lupii seara.
Călăreţii lui năvălesc;
călăreţii lui vin de departe,
zboară ca un vultur care se repede să devoreze.
9 Toţi vin pentru violenţă;
toate feţele lor sunt îndreptate înainte
şi-i adună pe captivi ca pe nisip.
10 El îi dispreţuieşte pe regi
şi cei care conduc sunt luaţi în râs.
El râde de toate fortăreţele
şi adună praf ca să le captureze .
11 Atunci se duce vântul şi trece.
Vinovat este cel care face din propria forţă dumnezeul său.
12 Oare nu eşti, Doamne, dintotdeauna Dumnezeul meu,
Cel Sfânt care nu moare?
Doamne, tu l-ai pus pentru dreptate,
ai întemeiat o stâncă pentru răzbunare.
13 Ochii [tăi] sunt prea puri ca să vadă răul
şi nu pot să privească la chin.
Pentru ce te uiţi la trădători
şi taci când cel fărădelege îl înghite pe unul mai drept decât el?
14 Tu-i faci omului ca peştilor mării,
ca târâtoarelor care nu au stăpân peste ele.
15 El îi scoate pe toţi cu undiţa,
îi trage în plasa sa şi îi adună în năvodul său.
De aceea se bucură şi se înveseleşte .
16 De aceea aduce jertfă plasei lui
şi arde tămâie în faţa năvodului său.
Căci, prin ele, partea lui devine grasă,
hrana lui, abundentă.
17 Oare pentru aceasta va goli plasa lui
si nu-i va fi milă să ucidă neamuri încontinuu?
1 Voi sta la locul meu de strajă
voi şedea pe fortăreaţă.
Voi avea grijă să văd ce-mi va spune
şi ce va trebui sa răspundă la reproşul meu .
2 Domnul mi-a răspuns şi a zis:
„Scrie viziunea şi graveaz-o pe tăbliţe ,
ca să poată alerga cel care o vesteşte!
3 Căci va mai fi o viziune la timpul hotărât.
Ea va fi exprimată la sfârşit si nu va înşela.
Daca întârzie, aşteapt-o,
pentru că va veni şi nu va întârzia !
4 Iată, el s-a îngâmfat şi sufletul lui nu este drept în el.
Dar cel drept va trăi prin credinţa lui” .
5 Într-adevăr, vinul îl înşală pe cel viteaz
şi pentru cel mândru nu este linişte.
Sufletul lui se lărgeşte ca Şeolul ,
este ca moartea şi nu se satură.
Adună la el toate neamurile,
reuneşte la sine toate popoarele.
6 Oare niciunul dintre aceştia nu va înălţa proverb,
satiră şi ghicitoare împotriva lui?
Se va zice: „Vai de cel care adună, dar nu pentru sine!”
Până când va fi cel care îngreunează povara peste el?
7 Oare nu se vor ridica pe neaşteptate creditorii tăi,
nu se vor trezi executorii tăi?
Atunci vei fi pradă pentru ei.
8 Întrucât ai jefuit multe neamuri,
te va jefui pe tine tot restul popoarelor,
din cauza sângelui oamenilor
şi a violenţei asupra ţării, asupra cetăţii
şi a tuturor celor care locuiau în ea .
9 Vai de cel care adună câştiguri rele pentru casa lui,
ca să-şi pună pe înălţime cuibul
şi să scape de mâna celui rău.
10 Ai dat sfaturi de ruşine pentru casa ta,
ai nimicit popoare multe
şi sufletul tău a păcătuit.
11 Căci piatra zidului strigă
şi bârna din acoperiş îi răspunde.
12 Vai de cel care clădeşte cetatea pe sânge ,
cel care stabileşte localitatea pe fărădelege.
13 Iată oare nu este de la Domnul Sabaot
popoarele să trudească pentru foc
neamurile să se ostenească pentru nimic?
14 Vântul se va umple de cunoaşterea gloriei Domnului
cum apele acoperă marea .
15 Vai de cel care îl face să bea pe aproapele,
cel care amestecă otrava ta până la beţie,
să privească la goliciunea lor .
16 Te-ai săturat de blestem în loc de glorie,
Bea şi tu şi arată-te necircumcis!
Învârte deasupra ta cupa dreptei Domnului,
şi ocara va fi peste gloria ta!
17 Căci violenţa Libanului te va acoperi
nimicirea animalelor te va înspăimânta,
din cauza sângelui oamenilor şi a violenţei asupra ţării,
asupra cetăţii şi asupra tuturor celor care locuiesc în ea.
18 La ce este util un chip cioplit,
ţinând cont că l-a cioplit cel care modelează,
chipul turnat şi cel care învaţă minciună,
pentru că cel care modelează se încrede în ce a modelat
atunci când face zei muţi?
19 Vai de cel care zice lemnului: „Trezeşte-te!”
„Ridică-te!” pietrei mute!
Va învăţa el?
Iată, este acoperit cu aur şi cu argint,
dar nu este nicio suflare în interiorul lor !
20 Domnul este în templul său cel sfânt .
Să tacă înaintea lui tot pământul!
1 Rugăciunea profetului Habacuc.
Pe [ton de] lamentaţie .
2 Doamne, am auzit vestea ta şi m-am temut.
În mijlocul anilor, fă vie lucrarea ta,
În mijlocul anilor, fă-o cunoscută!
în mânie, adu-ţi aminte de îndurare!
3 Dumnezeu vine din Teman,
Cel Sfânt, din muntele Paran.
Maiestatea lui acoperă cerurile Selah
şi pământul este plin de lauda lui .
4 Strălucirea lui este ca lumina;
coarne erau din mâna lui
şi acolo era ascunsă puterea lui .
5 Înaintea lui merge ciuma
si molima iese pe urmele lui.
6 Se ridică şi face să se cutremure pământul;
se uită şi face să fugă neamurile;
face să se împrăştie munţii veşnici,
dărâmă colinele eterne ,
căile sale sunt veşnice.
7 Am văzut în suferinţă corturile din Cuşan
şi au tremurat colibele din ţara Madian .
8 Oare s-a înfuriat Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor era mânia ta
sau împotriva mării este furia ta,
că ai încălecat pe cai
şi [ai crezut că] mântuirea vine de la care?
9 Dezgoleşti arcul tău săturându-l cu săgeţi .
Râuri despică pământul.
10 Te-au văzut şi s-au cutremurat munţii;
puhoaie de ape au trecut,
abisul îşi dă glasul şi înălţimea îşi ridică mâinile.
11 Soarele şi luna s-au oprit la locul lor,
la lumina săgeţilor tale treceau,
la strălucirea ei, scânteia suliţa ta.
12 Cu indignare tu străbaţi pământul
şi cu mânie treieri neamuri.
13 Ai ieşit ca să-l mântuieşti pe poporul tău,
să-l mântuieşti pe unsul tău;
ai zdrobit vârful casei celui fărădelege
şi ai dezgolit-o de la temelie până la coamă . Selah.
14 Ai zdrobit cu suliţele lor capul războinicilor lui
când ei s-au năpustit să ne risipească
cu satisfacţia celui care-l devorează pe cel nevoiaş în ascuns.
15 Tu mergi pe mare cu caii tăi,
printr-o grămadă de ape multe.
16 Când am auzit, pieptul mi s-a cutremurat,
buzele mele au tremurat la [acest] sunet,
a intrat putreziciunea în oasele mele
şi am tremurat în interiorul meu.
Mă voi odihni în ziua strâmtorării,
în ziua când asupritorul va urca să atace poporul?
17 Căci smochinul nu va înflori
şi nu vor fi roade în vii.
Rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană.
Va fi nimicită turma din staul
şi nu va fi cireadă în grajduri.
18 Dar eu voi tresălta de bucurie în Domnul,
mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele.
19 Domnul Dumnezeul meu este tăria mea;
el îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
şi mă face să umblu pe înălţimile mele.