1

1 Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi,

2 aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului,

3 după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic , preabunule Teofil ,

4 ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.

5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot numit Zaharia din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.

6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, tinând în mod desăvârşit toate poruncile şi prescrierile Domnului.

7 Însă nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său,

9 după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales, prin tragere la sorţi, să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie .

10 Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa.

11 Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului pentru jertfa de tămâie.

12 Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama.

13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan.

14 Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui,

15 căci va fi mare înaintea Domnului şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale

16 şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârşit” .

18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”.

19 Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel , care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună.

20 Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor”.

21 Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în sanctuar.

22 Când a ieşit şi nu putea să vorbească , au înţeles că avusese o vedenie în sanctuar, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut.

23 După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă.

24 După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea spunându-şi:

25 „Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.

26 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret ,

27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria .

28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te , o, plină de har , Domnul este cu tine!”

29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.

30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu.

31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus .

32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său;

33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”.

34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?”

35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri ; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu.

36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi aceasta este luna a şasea pentru ea care era numită sterilă,

37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil.

38 Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.

39 În zilele acelea, Maria a pornit şi s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.

40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.

41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt

42 şi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău.

43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?

44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu.

45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”

46 Maria a spus:
„Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul

47 şi duhul meu se bucură în Dumnezeu,
Mântuitorul meu,

48 pentru că a privit umilinţa slujitoarei sale;
iată că de acum
toate generaţiile mă vor numi fericită,

49 pentru că Cel Puternic
mi-a făcut lucruri mari:
sfânt este numele lui.

50 Îndurarea lui faţă de cei ce se tem de el
este din generaţie în generaţie.

51 Şi-a arătat puterea braţului său:
i-a risipit pe cei mândri cu planurile inimii lor;

52 i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei umili;

53 i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi,
iar pe cei bogaţi i-a trimis cu mâinile goale;

54 a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa,

55 după cum a promis părinţilor noştri, Abraham şi urmaşilor lui
pentru totdeauna”.

56 Maria a rămas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.

57 Când a venit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu.

58 Vecinii şi rudele ei au aflat că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.

59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui.

60 Însă, intervenind, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”.

61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”.

62 L-au întrebat deci prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit.

63 Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat.

64 În aceeaşi clipă, i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea lăudându-l pe Dumnezeu.

65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri.

66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?” pentru că mâna Domnului era cu el.

67 Zaharia, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit zicând:

68 Binecuvântat este Domnul,
Dumnezeul lui Israel,
pentru că l-a vizitat
şi l-a răscumpărat pe poporul său

69 şi a înălţat cornul mântuirii pentru noi
în casa lui David, slujitorul său,

70 după cum a promis
prin gura sfinţilor săi profeţi, încă din vechime:

71 mântuirea de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc;

72 astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri,
şi-a amintit de alianţa lui sfântă:

73 jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
părintele nostru,
să ne dea ca,

74 eliberaţi fiind din mâna duşmanilor,
să-i slujim fără teamă,

75 în sfinţenie şi dreptate înaintea lui,
în toate zilele noastre.

76 Iar tu, copile,
vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile sale,

77 să dai poporului său ştiinţa mântuirii spre iertarea păcatelor,

78 datorită inimii îndurătoare a Dumnezeului nostru;
pentru aceasta ne va vizita
Cel care Răsare din înălţime,

79 ca să-i lumineze pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii, să îndrepte paşii noştri pe calea păcii”.

80 Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

2

1 În zilele acelea, a venit un decret din partea împăratului August ca să se facă recensământ pe tot pământul.

2 Acest recensământ a fost primul, pe când Quirinius era guvernator al Siriei.

3 Toţi mergeau să fie înscrişi, fiecare în cetatea sa.

4 Şi Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, întrucât era din casa şi din familia lui David,

5 pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

6 Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască

7 şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei .

8 În acelaşi ţinut erau unii păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul nopţii.

9 Şi le-a apărut un înger al Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinşi de o mare spaimă.

10 Îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul:

11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul.

12 Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle”.

13 Dintr-o dată, s-a unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească ,
lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând:

14 „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu,
şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte !”

15 Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii au spus unii către alţii: „Să mergem până la Betleem şi să vedem acest Cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul”.

16 Au plecat, deci, în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle.

17 După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil.

18 Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.

19 Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei.

20 Apoi păstorii s-au întors, preamărindu-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus.

21 Când s-au împlinit opt zile, a fost circumcis şi i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.

22 După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise , l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului,

23 după cum este scris în Legea Domnului: Orice prim născut de parte bărbătească va fi declarat sfânt pentru Domnul

24 şi să aducă jertfă, după cum este scris în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta consolarea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui.

26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului.

27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus, ca să îndeplinească prescrierile Legii cu privire la el,

28 l-a luat în braţele sale şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu spunând:

29 „Acum eliberează-l, Stăpâne,
pe slujitorul tău în pace, după cuvântul tău,

30 pentru că ochii mei au văzut mântuirea ta

31 pe care ai pregătit-o
în faţa tuturor popoarelor:

32 lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău Israel!”

33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el.

34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn care va stârni împotrivire –

35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul”.

36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei,

37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni.

38 Venind şi ea chiar la aceeaşi oră, îl preamărea pe Dumnezeu şi vorbea despre [copil] tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.

39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

41 Părinţii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui .

42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii.

43 După ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau.

44 Crezând însă că este cu grupul de pelerini , au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi.

45 Negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-l.

46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor , ascultându-i şi punându-le întrebări.

47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui.

48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi”.

49 El însă le-a spus: „De ce ni-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”

50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese.

51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate acestea în inima ei.

52 Isus creştea în înţelepciune, statură şi har, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

3

1 În anul al cincisprezecelea al domniei împăratului Tiberiu , pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Gali-leii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei ,

2 pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu s-a adresat lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.

3 El a străbătut tot ţinutul Iordanului, predicând botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor,

4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia profetul:
Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui;

5 orice vale va fi umplută
şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite

6 şi orice făptură va vedea
mântuirea lui Dumnezeu.

7 Aşadar, spunea mulţimilor care veneau ca să fie botezate de el: „Pui de vipere! Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine?

8 Faceţi roade vrednice de pocăinţă şi să nu începeţi a spune în voi înşivă: «Noi îl avem de tată pe Abraham», căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice fii lui Abraham din pietrele acestea.

9 Securea este deja pusă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc”.

10 Iar mulţimile îl întrebau: „Atunci ce trebuie să facem?”

11 Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două haine să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel”.

12 Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”

13 El le-a spus: „Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi”.

14 Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel spunând: „Iar noi ce trebuie să facem?” El le-a zis: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră”.

15 Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul,

16 Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei . El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

17 El are în mână lopata de vânturat ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”.

18 Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

19 Dar Irod tetrarhul, fiind mustrat de el din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, şi din cauza tuturor relelor pe care le făcuse Irod,

20 a mai adăugat-o şi pe aceasta peste toate: l-a aruncat pe Ioan în închisoare.

21 În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis

22 şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, şi o voce a venit din cer: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată bucuria” .

23 Când Isus a început să predice, avea cam treizeci de ani. După cum se credea, era fiul lui Iosif, fiul lui Eli,

24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,

25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,

26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,

27 fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,

28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,

29 fiul lui Iesu, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,

30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,

31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,

32 fiul lui Iese, fiul lui Obed, fiul lui Booz, fiul lui Sala fiul lui Naason,

33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,

34 fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Abraham, fiul lui Terah, fiul lui Nahor,

35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,

36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,

37 fiul lui Matusalem, fiul lui Enoh, fiul lui Iaret, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainam,

38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

4

1 Plin de Duhul Sfânt, Isus s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu

2 timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame.

3 Atunci diavolul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”.

4 Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul”.

5 Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii

6 şi i-a spus: „Îţi voi da toată puterea şi măreţia lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau.

7 Deci, dacă tu te vei închina înaintea mea, a ta va fi toată”.

8 Şi, răspunzând, Isus i-a spus: „Este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji”.

9 L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici,

10 căci este scris: Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească

11 şi: Te vor ţine pe mâini
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră”.

12 Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”.

13 Şi, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.

14 Isus s-a întors în Galileea, cu puterea Duhului, şi faima lui s-a răspândit în tot ţinutul dimprejur.

15 Iar el învăţa în sinagogile lor şi era lăudat de toţi.

16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească.

17 I s-a dat cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:

18 Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns
să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam
celor închişi eliberarea
şi celor orbi recăpătarea vederii,
să redau libertatea celor asupriţi;

19 vestesc un an de îndurare al Domnului.

20 A închis apoi cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau îndreptaţi spre el.

21 A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre” .

22 Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosif?”

23 Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum, fă şi aici, în patria ta».

24 Adevăr vă spun că nici un profet nu este acceptat în patria sa

25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete pe tot pământul,

26 dar Ilie nu a fost trimis la nici una dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului.

27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat decât doar Naaman Sirianul”.

28 Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie.

29 Sculându-se, l-au scos afară din cetate şi l-au dus pe buza prăpastie de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo.

30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.

31 Apoi a coborât la Cafarnaum – o cetate din Galileea – şi îi învăţa în zilele de sâmbătă,

32 iar ei erau uimiţi de învăţătura lui deoarece cuvântul lui avea autoritate.

33 Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat şi striga în gura mare:

34 „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: sfântul lui Dumnezeu”.

35 Însă Isus i-a poruncit spunându-i: „Taci şi ieşi din el!” Atunci diavolul l-a trântit jos, în mijloc, şi a ieşit din el fără ca să-i facă vreun rău.

36 I-a cuprins teama pe toţi şi spuneau unii către alţii: „Ce fel de învăţătură este aceasta? El le porunceşte duhurilor necurate cu autoritate şi putere şi ele se îndepărtează!”

37 Şi vestea despre el s-a răspândit în tot ţinutul dimprejur.

38 După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de o febră mare şi l-au rugat pentru ea.

39 Aplecându-se asupra ei, a poruncit febrei şi aceasta a lăsat-o. Sculându-se îndată, ea a început să-i servească.

40 La apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-şi mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca:

41 din mulţi ieşeau diavoli care strigau şi spuneau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească pentru că ştiau că el este Cristos.

42 După ce s-a făcut ziuă, a ieşit şi a mers într-un loc pustiu, însă mulţimile îl căutau şi, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece de la ei.

43 Dar el le-a spus: „Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi pentru că de aceea am fost trimis”.

44 Şi predica prin sinagogile din Iudeea .

5

1 Pe când mulţimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret,

2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele.

3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă.

4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!”

5 Răspunzând, Simon i-a spus: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”.

6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele.

7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde.

8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus spunând: „Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos”.

9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o,

10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni”.

11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe el.

12 Pe când se afla într-una dintre cetăţi, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a rugat spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”.

13 Întinzându-şi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Fii curăţat!” îndată lepra l-a părăsit.

14 Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci „mergând, arată-te preotului şi adu jertfă pentru curăţarea ta , după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ceilalţi”.

15 Vestea despre el se răspândea din ce în ce mai mult şi mari mulţimi se adunau ca să-l asculte şi să fie vindecate de bolile lor.

16 Însă el se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

17 Într-una din zile, pe când învăţa, şedeau şi unii farisei şi învăţaţi ai Legii care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece.

18 Şi iată, câţiva bărbaţi purtau pe un pat un om care era paralizat şi încercau să-l aducă la el şi să-l pună înaintea lui.

19 Şi, negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulţimii, urcându-se pe acoperiş, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în faţa lui Isus.

20 Văzând credinţa lor, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!”

21 Cărturarii şi fariseii au început să se întrebe: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele în afară de singur Dumnezeu?”

22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiţi în inimile voastre?

23 Ce este mai uşor: a spune «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te şi umblă!»?

24 Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat – îţi zic ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă”.

25 Şi îndată s-a ridicat înaintea lor, a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, preamărindu-l pe Dumnezeu.

26 Uluirea i-a cuprins pe toţi şi-l preamăreau pe Dumnezeu şi spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.

27 După acestea, a ieşit şi a văzut un vameş , cu numele de Levi, care stătea la postul lui de vamă, şi i-a spus: „Urmează-mă!”

28 Părăsind toate, s-a ridicat şi l-a urmat.

29 Iar Levi a făcut pentru el un mare ospăţ în casa lui. Se afla acolo o mare mulţime de vameşi şi alţii care şedeau cu ei la masă.

30 Fariseii şi cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi păcătoşii?”

31 Dar Isus, răspunzându-le, a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii;

32 nu am venit să-i chem la convertire pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

33 Însă aceştia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, la fel şi cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă şi beau”.

34 Isus le-a spus: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească, atât timp cât mirele este cu ei?

35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei. În zilele acelea vor posti”.

36 Apoi le-a zis o parabolă: „Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă şi bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche.

37 Tot aşa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se strică.

38 Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.

39 Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru că spune: «Cel vechi e mai bun!»”

6

1 Într-o zi de sâmbătă, trecea printre lanuri de grâu, iar discipolii lui rupeau spice, le frecau în palmă şi le mâncau.

2 Însă unii dintre farisei au spus: „De ce faceţi ceea ce nu este permis sâmbăta?”

3 Isus le-a răspuns: „Nu aţi citit ce a făcut David când era flămând, el şi cei care erau cu el,

4 când a intrat în casa lui Dumnezeu şi, luând pâinile ofrandei, pe care nu aveau voie să le mănânce decât numai preoţii, a mâncat şi a dat şi celor ce erau cu el?”

5 Şi le-a spus: „Fiul Omului este stăpânul sâmbetei” .

6 Într-o altă zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă şi învăţa. Era acolo un om a cărui mână dreaptă era paralizată .

7 Cărturarii, însă, şi fariseii îl urmăreau ca să vadă dacă vindecă în zi de sâmbătă, ca să găsească de ce să-l acuze.

8 Dar el cunoştea gândurile lor şi i-a spus omului care avea mâna paralizată: „Ridică-te şi stai în mijloc!” El s-a ridicat şi a stat acolo.

9 Isus le-a spus: „Vă întreb dacă este permis în zi de sâmbătă să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?”

10 Privindu-i pe toţi de jur împrejur, i-a spus: „Întinde-ţi mâna!” El a făcut astfel şi mâna lui s-a vindecat.

11 Dar ei s-au umplut de furie şi se sfătuiau ce-ar putea să-i facă lui Isus.

12 În zilele acelea, s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea rugându-se lui Dumnezeu.

13 Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli:

14 pe Simon, pe care l-a numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi Ioan, pe Filip şi Bartolomeu,

15 pe Matei şi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, şi pe Simon numit Zelotul ,

16 pe Iuda, fiul lui Iacob, şi pe Iuda Iscariot , care a devenit trădător.

17 Coborând împreună cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din regiunea Tirului şi a Sidonului, de lângă mare,

18 au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi

19 şi toată mulţimea încerca să-l atingă pentru că ieşea din el o putere care-i vindeca pe toţi.

20 Ridicându-şi ochii spre discipolii săi, a spus:
„Fericiţi voi, cei săraci,
căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.

21 Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi,
căci vă veţi sătura.
Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde.

22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor alunga, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului.

23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci iată, răsplata voastră va fi mare în cer; pentru că aşa au făcut şi părinţii lor profeţilor.

24 Dar, vai vouă, bogaţilor,
pentru că vă primiţi mângâierea.

25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame.
Vai vouă, celor care râdeţi acum, căci veţi boci şi veţi lăcrima.

26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor lăuda; pentru că aşa au făcut părinţii lor profeţilor falşi.

27 Însă vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc,

28 binecuvântati-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează.

29 Celui care te loveşte peste un obraz întoarcei-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia mantia nu-l împiedica să-ti ia şi tunica.

30 Celui care îţi cere, dă-i, şi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi.

31 Aşa cum vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le la fel.

32 Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei.

33 Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii fac la fel.

34 Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să primească la fel.

35 Voi însă iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără ca să aşteptaţi nimic, iar răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi.

36 Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv.

37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi fi iertaţi;

38 daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va turna în poală , căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă”.

39 Le-a spus şi o parabolă: „Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

40 Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit pe deplin va fi la fel ca învăţătorul său.

41 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?

42 Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

43 Căci nu este nici un pom bun care să facă fructe rele şi nici un pom rău care să facă fructe bune,

44 pentru că orice pom se cunoaşte după fructele sale: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini.

45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii.

46 De ce mă numiţi «Doamne, Doamne» şi nu faceţi ce vă spun?

47 Oricine vine la mine şi ascultă cuvintele mele şi le îndeplineşte vă voi arăta cu cine se aseamănă:

48 este asemenea cu omul care, construind o casă, a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă. Venind inundaţia, şuvoiul s-a năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine pentru că fusese construită bine.

49 Însă cine ascultă şi nu îndeplineşte este asemenea cu omul care construieşte o casă pe pământ, fără temelie. Şuvoiul s-a năpustit asupra ei şi îndată s-a năruit. Iar prăbuşirea ei a fost mare”.

7

1 Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Cafarnaum.

2 Un centurion avea un servitor la care ţinea mult şi care, fiind bolnav, trăgea de moarte.

3 Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul.

4 Ajungând la Isus, aceştia îl rugau insistent: „Este vrednic ca să-i faci aceasta,

5 căci iubeşte naţiunea noastră, iar sinagoga el ne-a construit-o”.

6 Isus a mers cu ei şi nu era departe de casă când centurionul a trimis câţiva prieteni spunându-i: „Doamne, nu te deranja căci nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu,

7 de aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat .

8 Căci, deşi sunt un om supus autorităţii, am sub comanda mea soldaţi; şi spun unuia «Du-te!» şi se duce, iar altuia «Vino!» şi vine; şi servitorului meu «Fă aceasta!» şi face”.

9 Isus s-a mirat auzind aceasta şi, întorcându-se către mulţimea care-l urma, a spus: „Vă spun că nici în Israel nu am găsit aşa o credinţă”.

10 Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe servitor sănătos.

11 Îndată după aceea s-a dus într-o cetate numită Nain . Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime.

12 Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea.

13 Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!

14 Apropiindu-se, a atins sicriul , iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!”

15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale.

16 Pe toţi i-a cuprins teama şi-l preamăreau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”.

17 Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată regiunea dimprejur.

18 Discipolii l-au înştiinţat pe Ioan despre toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii săi

19 şi i-a trimis la Domnul, spunând: „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?”

20 Când au ajuns la el, bărbaţii aceia i-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu eşti acela care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?»”

21 În ceasul acela îi vindecase pe mulţi de boli, de infirmităţi şi de duhuri rele, iar multor orbi le dăruise vederea.

22 Atunci le-a răspuns: „Mergeţi şi spuneţi lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună

23 şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”.

24 Când au plecat trimişii lui Ioan, a început să spună către mulţimi despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt?

25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcaţi în haine scumpe şi trăiesc în desfătare sunt în palate regale.

26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, şi mai mult decât un profet.

27 Acesta este cel despre care s-a scris:
Iată, îl trimit pe îngerul meu
înaintea feţei tale,
care va pregăti calea înaintea ta.

28 Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuţi din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

29 Tot poporul care-l asculta şi vameşii l-au recunoscut pe Dumnezeu , botezându-se cu botezul lui Ioan.

30 Dar fariseii şi învăţaţii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezaţi de el.

31 Aşadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaţii? Cu cine se aseamănă?

32 Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaţă şi strigă unii către alţii:
«V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat,
v-am cântat de jale şi n-aţi plâns».

33 Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine şi nu bea vin, iar voi spuneţi: «Are diavol».

34 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor, prieten cu vameşii şi păcătoşii!»

35 Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate de către toţi fiii ei”.

36 Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el . A intrat în casa fariseului şi s-a aşezat la masă .

37 Şi iată, era în cetate o femeie păcătoasă. Aflând că el era în casa fariseului, a adus un vas din alabastru plin cu miresme.

38 Plângând, stătea în spate, la picioarele lui. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ştergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele şi le ungea cu miresme.

39 Văzând aceasta, fariseul care îl chemase îşi spunea în sine: „Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă” .

40 Răspunzând, Isus i-a zis: „Simon, am să-ţi spun ceva”. Iar el a zis: „Spune, învăţătorule!”

41 „Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinari , iar celălalt cincizeci.

42 Deoarece nu-i puteau restitui, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?”

43 Simon i-a răspuns: „Cred că cel căruia i s-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai judecat corect”.

44 Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Simon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare ; ea, însă, mi-a udat picioarele cu lacrimi şi mi le-a şters cu părul ei.

45 Sărut nu mi-ai dat ; ea, însă, de când a intrat , nu a încetat să-mi sărute picioarele.

46 Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme.

47 De aceea îţi spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puţin, iubeşte puţin”.

48 Apoi a spus către ea: „Păcatele ţi-au fost iertate”.

49 Cei care erau cu el la masă au început să spună: „Cine este acesta care iartă şi păcatele?”

50 Însă el a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!”

8

1 Şi după aceea, el trecea prin cetăţi şi sate, predicând şi ducând vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el;

2 de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria , numită Magdalena , din care scosese şapte diavoli ,

3 şi Ioana, soţia lui Cuza, administrator al lui Irod,
Suzana şi multe altele care îl slujeau cu ceea ce aveau.

4 Pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă:

5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o.

6 O altă parte a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.

7 Altă parte a căzut între spini, dar spinii, crescuţi în acelaşi timp, au înăbuşit-o.

8 Iar altă parte a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”

9 Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă.

10 El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi [li se vorbeşte] în parabole. Pentru ca
văzând să nu vadă
şi auzind să nu înţeleagă.

11 Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.

12 Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.

13 Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.

14 Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul , sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească.

15 Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade în răbdare.

16 Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina.

17 Căci nu este nimic ascuns care să nu fie cunoscut şi să nu iasă la lumină.

18 Aveţi grijă, aşadar, cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce crede că are”.

19 Au venit la el mama şi fraţii lui şi nu puteau să ajungă până la el din cauza mulţimii.

20 I s-a făcut cunoscut: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă”.

21 Dar el le-a răspuns: „Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl îndeplinesc”.

22 Într-una din zile, s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi şi le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului”. Şi au plecat.

23 Pe când vâsleau, el a adormit. Şi o furtună s-a dezlănţuit pe lac: barca se umplea cu apă iar ei erau în pericol.

24 Atunci, venind la el, l-au trezit spunând: „Învăţătorule! învăţătorule, pierim!” Iar el, trezindu-se, a certat vântul şi valurile. Ele au încetat şi s-a făcut linişte.

25 Atunci le-a spus: „Unde este credinţa voastră?” Ei însă au fost cu prinşi de teamă şi se mirau spunând unii către alţii: „Cine este oare acesta că porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi ele îl ascultă?”

26 Şi au tras la mal în ţinutul gherasenilor , care este de partea cealaltă a Galileii.

27 După ce a coborât [Isus] pe uscat, i-a ieşit înainte un om din cetate, care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte şi nici nu locuia în casă, ci în morminte.

28 Când l-a văzut pe Isus, strigând, s-a aruncat la pământ în faţa lui şi, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuieşti!” .

29 pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătuşe la mâini şi lanţuri la picioare, dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu.

30 Atunci Isus, l-a întrebat: „Care-ţi este numele?” El i-a răspuns: „Legiune”, căci intraseră mulţi diavoli în el.

31 Şi-l rugau să nu le poruncească să intre în abis .

32 Era acolo o turmă mare de porci care păşteau pe munte; şi l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie.

33 Atunci diavolii au ieşit din om şi au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac şi s-a înecat .

34 Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de ştire în cetate şi în sate.

35 Iar ei au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, aşezat la picioarele lui Isus. Şi i-a cuprins frica.

36 Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol,

37 toată mulţimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinşi de o mare frică. Atunci, urcându-se în barcă, s-a întors.

38 Omul din care fuseseră scoşi diavolii îl ruga să-l [lase să] rămână cu el, însă l-a trimis, spunând:

39 „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine”. Iar el a plecat, vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.

40 Când s-a întors Isus, a fost primit de mulţime, căci toţi îl aşteptau.

41 Şi iată că a venit un bărbat cu numele Iair, care era conducătorul sinagogii şi, căzând la picioarele lui Isus, îl ruga să vină în casa lui

42 fiindcă avea o singură fiică, în jur de doisprezece ani, care era pe moarte.

Pe când se ducea, mulţimile îl îmbulzeau.

43 O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care îşi cheltuise toată avuţia cu medicii şi care nu putuse fi vindecată de nimeni,

44 apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii mantiei şi îndată hemoragia ei s-a oprit.

45 Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?” Fiindcă toţi negau, Petru i-a zis: „Învăţătorule, mulţimile se îmbulzesc şi te îngrămădesc” .

46 Însă Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru că am simţit că o putere a ieşit din mine”.

47 Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând şi, aruncându-se la picioarele lui, a mărturisit în faţa întregului popor din ce cauză l-a atins şi cum a fost vindecată imediat.

48 Iar el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!”

49 Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învăţător!”

50 Când a auzit, Isus i-a răspuns: „Nu te teme, crede numai şi ea va fi mântuită!”

51 Venind deci la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan şi Iacob, tatălui şi mamei fetei.

52 Toţi plângeau şi îşi băteau pieptul pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeţi, fiindcă nu a murit, ci doarme!”

53 Iar ei îl luau în râs, ştiind că murise.

54 Atunci el, prinzând-o de mână, a strigat: „Copilă, scoală-te!”

55 Şi sufletul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce.

56 Părinţii ei au rămas uluiţi, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

9

1 Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor şi puterea de a vindeca boli;

2 apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.

3 Şi le-a spus: „Să nu luaţi nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două tunici

4 şi în orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi de acolo să plecaţi.

5 Dacă unii nu vă primesc, ieşiţi din cetatea aceea, scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor”.

6 Plecând, au străbătut fiecare sat, predicând evanghelia şi săvârşind pretutindeni vindecări.

7 Irod tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate şi era nedumerit pentru că unii ziceau: „Ioan a înviat din morţi”,

8 alţii: „S-a arătat Ilie”; iar alţii: „A înviat unul dintre profeţii cei vechi”.

9 Atunci Irod a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?” Şi căuta să-l vadă.

10 După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras într-o cetate numită Betsaida.

11 Când au aflat mulţimile, au mers după el. El le-a primit şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi .

12 Începuse să se lase înserarea; atunci cei doisprezece s-au apropiat şi i-au spus: „Dă drumul mulţimii pentru ca, mergând prin satele şi ţinuturile dimprejur, să-şi găsească adăpost şi de mâncare, pentru că suntem într-un ţinut pustiu”.

13 El însă le-a spus: „Daţi-le voi să mănânce”. Dar ei au răspuns: „Nu avem decât cinci pâini şi doi peşti. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!”

14 Erau cam cinci mii de bărbaţi. Atunci a zis discipolilor săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci!”

15 Ei au făcut astfel şi i-au aşezat pe toţi.

16 Atunci, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii.

17 Toţi au mâncat şi s-au săturat şi au strâns din ceea ce a rămas douăsprezece coşuri cu bucăţi.

18 Pe când se afla la o parte, în rugăciune, iar discipolii erau cu el, i-a întrebat: „Cine spun mulţimile că sunt eu?”

19 Ei i-au răspuns:
„«Ioan Botezătorul», alţii «Ilie», iar alţii că «a înviat unul dintre profeţii cei vechi»”.

20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?”
Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!”

21 Dar el le-a interzis cu stricteţe să spună aceasta cuiva,

22 zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie”.

23 Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze.

24 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine acela o va salva.

25 Aşadar, ce-i foloseşte omului dacă a câştigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?

26 Căci, dacă cineva se ruşinează de mine şi de cuvintele mele, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni în gloria sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27 Adevărat vă spun: sunt unii dintre cei de faţă care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu”.

28 Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage.

29 Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare.

30 Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie

31 care, apărând în măreţie, vorbeau despre plecarea lui care trebuia să se împlinească în Ierusalim.

32 Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el.

33 Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, neştiind, de fapt, ce zice.

34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor .

35 Atunci s-a auzit o voce din nor spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!”

36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.

37 În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieşit în cale o mulţime mare.

38 Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat: „Învăţătorule, te rog, priveşte la fiul meu, pentru că este singurul meu copil

39 şi iată, un duh îl ia în stăpânire şi, pe neaşteptate, strigă, îl scutură puternic de spumegă şi, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat.

40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l alunge, dar n-au putut!”

41 Atunci Isus a răspuns: „O, generaţie necredincioasă şi perversă, până când voi mai fi cu voi şi vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!”

42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ şi l-a scuturat cumplit. Dar Isus a ameninţat duhul necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său.

43 Toţi erau uluiţi de măreţia lui Dumnezeu.

În timp ce toţi se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi:

44 „Ascultaţi cu atenţie cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”.

45 Însă ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.

46 Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare?

47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el

48 şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în numele meu pe mine mă primeşte. Şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare”.

49 Atunci, Ioan i-a spus: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău şi l-am oprit pentru că nu te urmează împreună cu noi”.

50 Dar Isus i-a zis: „Nu-l opriţi, căci cine nu este împotriva voastră, este cu voi”.

51 Când s-au împlinit zilele înălţării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim

52 şi a trimis soli înaintea sa. Şi, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el.

53 Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim.

54 Văzând aceasta, discipolii Iacob şi Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i nimicească?” .

55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat .

56 Şi au mers într-un alt sat.

57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”.

58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”.

59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!” Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu”.

60 Dar el i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, dar tu, mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu!”

61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea”.

62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu”.
nerwt Misiunea celor şaptezeci şi doi de discipoli

10

1 După acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el

2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui.

3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

4 Nu luaţi cu voi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum.

5 În casa în care intraţi spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!»

6 Şi dacă se află acolo cineva vrednic de pace , pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi.

7 Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă.

8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră,

9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «Împărăţia lui Dumnezeu este aproape de voi».

10 Dar, dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi:

11 «Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este aproape».

12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.

13 Vai ţie, Corazin , vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile săvârşite în voi, de mult s-ar fi convertit, îmbrăcându-se în sac şi punându-şi cenuşă pe cap.

14 De aceea la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

15 Şi tu, Cafarnaum, oare vei fi înălţat până la cer? Până în iad te vei prăbuşi.

16 Cine vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”.

17 Întorcându-se cei şaptezeci şi doi, i-au spus cu bucurie: „Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău”.

18 El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger.

19 Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea duşmanului şi nimic nu vă va vătăma.

20 Totuşi, nu vă bucuraţi pentru aceasta, pentru că vi se supun duhurile, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri”.

21 În ceasul acela a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit celor mici . Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta.

22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”.

23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi,

24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.

25 Iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

26 El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?”

27 Acesta a răspuns: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuti”.

28 El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!”

29 Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”

30 Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

31 Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe.

32 La fel şi un levit, trecând prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe.

33 Dar un samaritean care călătorea a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă.

34 Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară şi ducându-l la un han, i-a purtat de grijă.

35 În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce».

36 Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?”

37 El a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel!”

38 Pe când mergeau, au intrat într-un sat. Acolo l-a primit în casa ei o femeie cu numele de Marta.

39 Aceasta avea o soră numită Maria care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui.

40 Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc?
Spune-i să mă ajute!”

41 Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi,

42 însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.

11

1 Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui”.

2 Atunci le-a zis: „Când vă rugaţi, spuneţi:
Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta.

3 Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele

4 şi iartă-ne păcatele noastre
pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte;
şi nu ne duce în ispită”.

5 Apoi le-a spus: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi-i spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini

6 pentru că un prieten al meu a sosit la mine dintr-o călătorie şi nu am ce să-i pun înainte»,

7 dacă celălalt dinăuntru îi răspunde: «Nu mă deranja; uşa este deja închisă şi copiii sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau»,

8 vă spun, chiar dacă nu se va scula să-i dea pentru că îi este prieten, pentru insistenţa lui se va scula şi-i va da ceea ce-i trebuie.

9 De aceea şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

10 Căci oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte; iar celui care bate, i se va deschide.

11 Care tată dintre voi, dacă fiul îi cere un peşte, îi va da în loc de peşte un şarpe,

12 sau dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion?

13 Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”

14 Isus a scos un diavol şi acesta era mut; îndată ce a ieşit diavolul, mutul a început să vorbească, iar mulţimile se mirau.

15 Însă unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul , căpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”.

16 Alţii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri.

17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi se ruinează şi se prăbuşeşte casă peste casă.

18 Deci, dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dura împărăţia lui? Voi ziceţi că eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul.

19 Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voştri.

20 Însă, dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.

21 Când un om puternic, bine înarmat, îşi păzeşte casa, averea lui este în siguranţă;

22 dar, dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada.

23 Cine nu este cu mine, este împotriva mea şi cine nu adună cu mine, risipeşte.

24 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Negăsind-o, îşi zice: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit».

25 Venind, o găseşte măturată şi pusă în ordine.

26 Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi”.

27 În timp ce spunea acestea, o femeie din mulţime şi-a ridicat vocea şi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!”

28 Dar el a zis: „Mai degrabă, fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păstrează!”

29 Pe când mulţimea se îngrămădea în jurul lui, [Isus] a început să le spună: „Această generaţie este o generaţie rea; cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona.

30 Căci aşa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului pentru această generaţie.

31 Regina din Sud se va ridica la judecată cu oamenii acestei generaţii şi-i va condamna pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi, iată, aici este unul mai mare decât Solomon.

32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi, iată, aici este unul mai mare decât Iona.

33 Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o pune într-un loc ascuns sau sub obroc, ci pe un candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina.

34 Candela trupului tău este ochiul. Când ochiul tău este limpede, tot trupul tău este luminos, însă dacă ochiul tău este rău, trupul tău este întunecos.

35 Vezi deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.

36 Aşadar, dacă trupul tău este luminos în întregime, fără nici o parte întunecată, va fi luminat totul, ca atunci când candela te luminează cu strălucirea ei”.

37 Pe când vorbea, un fariseu l-a invitat să ia masa la el. El a intrat şi s-a aşezat la masă.

38 Văzându-l, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte de masă.

39 Atunci, Domnul i-a spus: „Voi, fariseii, curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteţi hrăpăreţi şi răutăcioşi.

40 Nebunilor! Oare cel care a făcut exteriorul n-a făcut şi interiorul?

41 De aceea, daţi de pomană cele din interior şi, iată, toate vor fi curate pentru voi.

42 Dar vai vouă, fariseilor, pentru că daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile, dar lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu: acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi.

43 Vai vouă, fariseilor! Vă plac primul loc în sinagogi şi saluturile în pieţe.

44 Vai vouă, pentru că sunteţi ca mormintele care nu se văd şi oamenii calcă pe deasupra fără să ştie” .

45 Unul dintre învăţaţii Legii i-a răspuns: „Învăţătorule, vorbind astfel, ne jigneşti şi pe noi!”

46 El i-a zis: „Vai şi vouă, învăţaţi ai Legii, pentru că îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici măcar cu un deget nu atingeţi aceste poveri.

47 Vai vouă, pentru că ridicaţi monumente profeţilor pe care i-au ucis părinţii voştri.

48 Astfel, sunteţi martori şi consimţiţi la faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele.

49 Tocmai de aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeţi şi apostoli, dar vor fi ucişi şi persecutaţi de ei,

50 ca să se ceară cont acestei generaţii de sângele tuturor profeţilor vărsat de la crearea lumii,

51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia , ucis între altar şi sanctuar. Da, vă spun, se va cere cont de la generaţia aceasta.

52 Vai vouă, învăţaţi ai Legii, care aţi luat cheia cunoaşterii! Voi nu aţi intrat, iar pe cei care voiau să intre i-aţi împiedicat”.

53 După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să i se împotrivească cu înverşunare şi să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri,

54 întinzându-i curse ca să prindă ceva din gura lui.

12

1 În timp ce mulţimea se aduna cu miile, încât se călcau în picioare unii pe alţii, el a început să vorbească mai întâi discipolilor: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor care este făţărnicia,

2 căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nici secret care nu va fi cunoscut.

3 Prin urmare, ceea ce aţi spus în întuneric se va auzi la lumină şi ceea ce aţi şoptit la ureche în camera de taină va fi spus în gura mare de pe acoperişuri.

4 Vouă, prietenilor mei, vă spun: nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic.

5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheenă; da, vă spun, de acesta să vă temeţi.

6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

7 Vouă însă, chiar şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate. Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii.

8 Vă zic dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

9 Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanţilor şi autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune,

12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”.

13 Atunci, unul din mulţime a spus: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine”.

14 Dar el i-a răspuns: „Omule, cine m-a pus judecător sau împărţitor peste voi?”

15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie; deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are”.

16 Şi le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată

17 şi se gândea în sine: «Ce mă fac pentru că nu am unde să-mi adun recolta?»

18 Apoi şi-a zis: «Voi face astfel: voi dărâma hambarele şi îmi voi construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul şi toate bunurile mele

19 şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi desfătează-te!»

20 Însă Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?»

21 Aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu” .

22 Apoi a spus discipolilor: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţă: ce veţi mânca; nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca.

23 Pentru că viaţa este mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

24 Observaţi corbii: nu seamănă, nici nu seceră, nu au nici cămară, nici hambar, dar Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai mult valoraţi voi decât păsările!

25 Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale?

26 Deci, dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, de ce vă îngrijoraţi pentru celelalte?

27 Observaţi cum cresc crinii: nici nu trudesc şi nici nu ţes. Totuşi, vă spun că nici Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

28 Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba, care astăzi este pe câmp şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă!

29 Nu căutaţi nici voi ce să mâncaţi sau ce să beţi şi nici nu vă frământaţi.

30 Toate acestea le caută păgânii din lume; Tatăl vostru însă ştie că aveţi nevoie de acestea.

31 Căutaţi mai degrabă împărăţia lui şi acestea vi se vor adăuga.

32 Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia.

33 Vindeţi ceea ce aveţi şi daţi de pomană; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu o roade.

34 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

35 Să fie mijlocul vostru încins şi luminile aprinse,

36 iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă.

37 Fericiţi acei servitori pe care stăpânul îi găseşte veghind atunci când se întoarce! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi.

38 Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi!

39 Să ştiţi aceasta: dacă stăpânul casei ar şti ora la care vine hoţul , nu ar lăsa să i se spargă casa.

40 Fiţi şi voi pregătiţi pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă aşteptaţi”.

41 Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?”

42 Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl pune peste servitorii săi ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit?

43 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său îl va găsi astfel atunci când se va întoarce!

44 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale.

45 Dar dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» şi începe să-i lovească pe servitori şi servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

46 stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi la ora pe care nu o ştie, îl va pedepsi aspru şi îi va face parte printre cei necredincioşi.

47 Acel slujitor care cunoaşte voinţa stăpânului său, dar nu a pregătit şi nu a făcut după voinţa lui, va primi multe lovituri;

48 cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puţine; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.

49 Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!

50 Trebuie să fiu botezat cu un botez şi cât sunt de îngrijorat până se va împlini!

51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare.

52 Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

53 Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului
şi fiul împotriva tatălui;
mama împotriva fiicei
şi fiica împotriva mamei;
soacra împotriva nurorii
şi nora împotriva soacrei”.

54 Apoi a spus mulţimilor: „Când vedeţi că un nor se ridică de la apus, spuneţi că vine ploaia, şi aşa este.

55 Iar când bate vântul dinspre miazăzi, spuneţi că va fi cald, şi aşa este.

56 Ipocriţilor, aspectul pământului şi al cerului ştiţi să-l interpretaţi; dar de ce nu ştiţi să interpretaţi timpul de faţă?

57 De ce, aşadar, nu judecaţi voi înşivă ceea ce este drept?

58 Când mergi cu duşmanul tău la tribunal , străduieşte-te pe drum să scapi de el, ca nu cumva să te târască în faţa judecătorului, iar judecătorul să te predea executorului şi executorul să te arunce în închisoare.

59 Îţi spun, nu vei ieşi de acolo până ce nu vei fi plătit şi ultimul bănuţ” .

13

1 În acelaşi timp, au venit unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor.

2 El le-a răspuns: „Credeţi voi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta?

3 Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel.

4 Sau credeţi că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?

5 Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel”.

6 Apoi le-a spus această parabolă: „Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit

7 şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Aşadar, taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?»

8 Acesta i-a răspuns: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi.

9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.

10 Într-o zi de sâmbătă, învăţa în sinagogă.

11 Era acolo o femeie in firmă de optsprezece ani: era adusă de spate şi nu putea deloc să se îndrepte.

12 Văzând-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta”.

13 Apoi şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridicat îndată şi-l preamărea pe Dumnezeu.

14 Dar conducătorul sinagogii, revoltat că Isus vindecase sâmbăta, a spus mulţimii: „Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; în acestea veniţi deci să fiţi vindecaţi, nu în zi de sâmbătă!”

15 Atunci, Domnul i-a răspuns: „Ipocriţilor! Nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul şi măgarul de la iesle şi-l duce la adăpat în zi de sâmbătă?

16 Şi această fiică a lui Abraham, care era legată de Satana de optsprezece ani, nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?”

17 Pe când zicea aceste cuvinte, toţi adversarii lui au fost ruşinaţi, iar tot poporul se bucura de toate faptele măreţe care erau făcute de el.

18 Apoi a spus: „Cu ce este asemănătoare împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi compara?

19 Este asemănătoare cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în grădina lui; acesta creşte şi devine copac, iar păsările cerului îşi fac cuiburi între ramurile lui”.

20 Şi a mai spus: „Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?

21 Este asemenea cu plămada pe care o ia o femeie şi o ascunde în trei măsuri de făină până când dospeşte totul”.

22 Urmându-şi drumul către Ierusalim, trecea prin cetăţi şi sate învăţând.

23 Odată a spus cineva: „Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?” El le-a spus:

24 „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea.

25 După ce stăpânul casei se va scula şi va închide poarta, stând afară, veţi începe să bateţi la poartă, spunând: «Stăpâne, deschide-ne!», dar el vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi».

26 Atunci veţi începe să spuneţi: «Noi am mâncat şi am băut împreună cu tine, iar tu ai învăţat prin pieţele noastre».

27 Însă el va spune: «Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la mine voi toţi, răufăcătorilor!»

28 Acolo va fi plânset şi scrâşnire de dinţi când îi veţi vedea pe Abraham, pe Isaac, pe Iacob şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu; voi însă veţi fi alungaţi afară.

29 Şi vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor fi aşezaţi la masă în împărăţia lui Dumnezeu.

30 Şi iată, unii dintre cei din urmă vor fi primii, iar unii dintre primii vor fi ultimii”.

31 În acelaşi ceas, au venit unii dintre farisei, spunându-i: „Ieşi şi pleacă de aici pentru că Irod vrea să te omoare”.

32 Dar el le-a spus: „Mergeţi şi spuneţi acelui vulpoi: Iată, eu alung diavoli şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi fi sfârşit.

33 Dar trebuie ca astăzi şi mâine şi ziua următoare să merg pentru că nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului.

34 Ierusalime, Ierusalime, care omori profeţii şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, aşa cum găina îşi adună puii sub aripi, şi n-aţi voit.

35 Iată, casa voastră va fi părăsită. Şi vă spun: nu mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!”

14

1 Într-o sâmbătă, a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau.

2 Şi iată, era în faţa lui un bolnav de hidropizie.

3 Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: „Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?”

4 Dar ei tăceau. Atunci luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis.

5 Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?”

6 Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.

7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă:

8 „Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu ocupa locul de onoare pentru că ar putea fi invitat cineva mai cu trecere decât tine

9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc.

10 Dimpotrivă, când eşti invitat, mergi şi aşează-te pe ultimul loc pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus», şi acolo vei avea cinste în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine.

11 Căci oricine se înalţă pe sine, va fi umilit, iar cel care se umileşte, va fi înălţat”.

12 Iar celui care l-a invitat i-a spus: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraţi, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi asta să-ţi fie răsplata.

13 Dimpotrivă, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi

14 şi vei fi fericit, pentru că ei nu pot să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi”.

15 Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masă, i-a spus: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!”

16 Dar el i-a zis: „Un om a dat o cină mare şi i-a invitat pe mulţi,

17 iar la ora cinei l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi invitase: «Veniţi, deja este gata!»

18 Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi trebuie să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!»

19 Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!»

20 Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am însurat şi nu pot să vin».

21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi».

22 Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc».

23 Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre pentru ca să mi se umple casa.

24 Căci vă spun că nici unul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea»”.

25 Multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus:

26 „Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu.

27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu.

28 Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine?

29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi nereuşind să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs,

30 spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine».

31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea.

33 Tot astfel, fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu.

34 Sarea este bună; dar dacă şi sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai recăpăta?

35 Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi: se aruncă afară. Cine are urechi pentru a asculta să asculte!”

15

1 Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de el ca să-l asculte.

2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”

3 Atunci le-a spus această parabolă:

4 „Cine dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le jaga pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierduta pana când o găseşte:

5 Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se

6 şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine pentru că mi-am găsit oaia pierdută!»

7 Vă spun că tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire.

8 Sau care femeie, având zece drahme , dacă pierde una dintre ele, nu aprinde lumina şi mătură casa şi caută cu grijă până o găseşte?

9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!»

10 Tot aşa, vă spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se converteşte”.

11 Apoi le-a spus: „Un om avea doi fii.

12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine» . Iar el le-a împărţit averea.

13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu.

14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă.

15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii.

16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.

17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame!

18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;

19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău».

20 Într-adevăr, s-a ridicat şi a mers la tatăl său.

Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău» .

22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.

23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm,

24 căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit». Şi au început să sărbătorească.

25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.

26 Atunci a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce este aceasta.

27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat».

28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l ruga stăruitor.

29 El i-a răspuns tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă distrez cu prietenii mei.

30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat».

31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale.

32 Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!»”

16

1 Şi le-a mai spus discipolilor: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea.

2 El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator».

3 Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

4 Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie».

5 Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?»

6 Acesta i-a spus: «Cu o sută de măsuri de untdelemn». El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşează-te repede şi scrie cincizeci».

7 După aceea, i-a spus altuia: «Tu, cât datorezi?» Acesta a răspuns: «O sută de măsuri de grâu». El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci».

8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul necinstit pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.

9 Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă.

10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mai mari. Şi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit şi în cele mai mari.

11 Deci, dacă voi nu aţi fost credincioşi cu mamona nedreaptă, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie?

12 Şi dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia străină, cine v-o va da pe a voastră?

13 Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei”.

14 Auzeau toate acestea şi fariseii, iubitori de bogăţie, şi îşi băteau joc de el.

15 Dar el le-a spus: „Voi sunteţi cei care vă arătaţi drepţi înaintea oamenilor, însă Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce este preţios pentru oameni este respingător înaintea lui Dumnezeu.

16 Legea şi Profeţii au fost până la Ioan; de atunci se vesteşte împărăţia lui Dumnezeu şi fiecare se luptă să intre în ea.

17 Mai uşor este ca cerul şi pământul să piară decât să cadă o singură virgulă din Lege.

18 Oricine îşi lasă soţia şi se însoară cu alta comite adulter; iar cine se însoară cu una lăsată de bărbat comite adulter .

19 Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi petrecea în fiecare zi cu mare fast,

20 iar la poarta lui zăcea un sărac cu numele de Lazăr, plin de bube.

21 El ar fi dorit să-şi astâmpere foamea cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele.

22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham . A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.

23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui

24 şi a strigat: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sufăr cumplit în flăcările acestea».

25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii, iar Lazăr, cele rele; acum însă el este aici fericit, tu însă suferi.

26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi».

27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,

28 căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin.

29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!»

30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti».

31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

17

1 Apoi a spus discipolilor săi: „Este imposibil să nu vină scandalul, dar vai celui prin care vine!

2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega o piatră de moară de gât şi ar fi aruncat în mare, decât să scandalizeze chiar şi numai pe unul dintre aceştia mici.

3 Fiţi atenţi cu voi înşivă!

Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se converteşte, iartă-l.

4 Dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine, spunând: «Îmi pare rău!», tu să-l ierţi!”

5 Apostolii i-au spus Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”

6 Iar Domnul a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!» şi v-ar asculta.

7 Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndată şi aşează-te la masă!»

8 Nu-i va spune mai degrabă: «Pregăteşte-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujeşti până când voi mânca şi voi bea eu, după aceea vei mânca şi vei bea şi tu»?

9 Oare trebuie să-i mulţumească servitorului că a făcut cele poruncite?

10 Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: suntem servitori nefolositori , am făcut ceea ce eram datori să facem”.

11 În timp ce mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria şi Galileea.

12 A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă.

13 Aceştia au ridicat glasul, strigând: „Isuse, învăţătorule, îndură-te de noi!”

14 Văzându-i, el le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!”

15 Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors preamărindu-l pe Dumnezeu cu glas puternic

16 şi s-a prosternat la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean.

17 Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă?

18 Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l preamărească pe Dumnezeu decât acest străin?”

19 Apoi i-a zis: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit”.

20 Întrebat de farisei când vine împărăţia lui Dumnezeu, el le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil.

21 Nici nu poţi spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este printre voi”.

22 Atunci le-a spus discipolilor: „Vor veni zile în care veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi nu o veţi vedea.

23 Şi vă vor spune: «Iată aici!» sau: «Iată acolo!» Dar nu mergeţi şi nu-i urmaţi!

24 Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui.

25 Însă trebuie mai întâi să sufere multe şi să fie respins de această generaţie.

26 Şi, aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi în zilele Fiului Omului:

27 ei mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă; atunci a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.

28 La fel cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: ei mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau;

29 dar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi.

30 Tot la fel va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta.

31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiş, iar lucrurile îi vor fi în casă, să nu coboare să le ia şi, tot aşa, cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi.

32 Amintiţi-vă de femeia lui Lot!

33 Dacă cineva va încerca să-şi salveze viaţa, o va pierde; iar dacă cineva o va pierde, o va păstra.

34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat: unul va fi luat, celălalt va fi lăsat;

35 două femei vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată”.

36

37 Atunci, ei l-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar el le-a spus: „Unde este cadavrul, acolo se vor aduna şi vulturii”.

18

1 Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja:

2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nu-i păsa de oameni.

3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!»

4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu-mi pasă,

5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”.

6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept!

7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte?

8 Vă spun că le va face dreptate îndată. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”

9 A mai spus această parabolă unora care se credeau drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii:

10 „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş .

11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta.

12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig».

13 Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. îşi bătea pieptul zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!»

14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

15 Îi aduceau şi copii ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau.

16 Atunci, Isus i-a chemat şi le-a spus: „Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei.

17 Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”.

18 Odată, un om cu vază l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu.

20 Cunoşti poruncile: Să nu comiţi adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!”

21 El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinereţe”.

22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-mă!”

23 Dar el, auzind acestea, s-a întristat deoarece era foarte bogat.

24 Văzând că s-a întristat, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!

25 Pentru că este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului, decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu” .

26 Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?”

27 El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”.

28 Atunci Petru i-a spus: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat”.

29 Iar el le-a spus: „Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau soţie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu

30 şi care să nu primească cu mult mai mult în timpul de faţă, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

31 Apoi, i-a luat pe cei doisprezece şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise de profeţi despre Fiul Omului,

32 căci va fi dat pe mâna păgânilor şi va fi batjocorit, insultat şi scuipat;

33 şi după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”.

34 Însă ei nu pricepeau nimic din acestea; acest cuvânt era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.

35 Pe când se apropia el de Ierihon, un orb stătea pe marginea drumului, cerşind

36 şi, auzind că trecea mulţimea, a întrebat ce este.

37 I-au spus că trece Isus Nazarineanul.

38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!”

39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”

40 Atunci Isus s-a oprit şi a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat:

41 „Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd”.

42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”.

43 Îndată, orbul a început să vadă şi l-a urmat, preamărindu-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul care a văzut îl lăuda pe Dumnezeu.

19

1 Apoi a intrat şi a traversat Ierihonul.

2 Şi iată, un bărbat numit Zaheu, care era şeful vameşilor şi era bogat,

3 căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, întrucât era mic de statură.

4 Atunci a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor ca să-l vadă, căci avea să treacă pe acolo.

5 Când a ajuns în acel loc, Isus şi-a ridicat ochii şi i-a spus: „Zaheu, coboară repede pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta”.

6 El a coborât îndată şi l-a primit cu bucurie.

7 Toţi cei care au văzut murmurau spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”.

8 Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit” .

9 Atunci Isus i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuirea acestei case, întrucât şi el este fiul lui Abraham.

10 Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut”.

11 Pe când ascultau acestea, el le-a mai spus o parabolă pentru că se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând.

12 Aşadar, le-a spus: „Un om dintr-o familie de nobili a plecat într-o ţară îndepărtată ca să primească un regat şi apoi să se întoarcă.

13 A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Investiţi-le până când voi veni».

14 Însă cetăţenii săi îl urau şi au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi».

15 Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemaţi la el servitorii cărora le dăduse banii ca să afle cât a câştigat fiecare.

16 Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine».

17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puţine lucruri, să ai autoritate peste zece cetăţi».

18 Apoi a venit al doilea şi a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine».

19 Iar el i-a spus: «Şi tu vei fi peste cinci cetăţi».

20 A venit un altul şi i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ştergar

21 întrucât m-am temut de tine, căci eşti un om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat».

22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Ştiai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat.

23 Atunci, de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aş fi luat cu dobândă».

24 Şi a zis celor care erau de faţă: «Luaţi mina de la dânsul şi daţi-o celui care are zece mine!»

25 Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!» .

26 «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are.

27 Iar pe duşmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea»”.

28 După ce a spus acestea, a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.

29 În timp ce se apropia de Betfaghe şi Betania, lângă Muntele numit al Măslinilor, a trimis doi discipoli,

30 spunându-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, când veţi intra, veţi găsi un măgăruş legat, pe care nici un om nu l-a încălecat: dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegaţi?», îi veţi răspunde astfel: «Domnul are nevoie de el»”.

32 Când au plecat cei trimişi, au găsit după cum le-a spus.

33 În timp ce ei dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?”

34 Atunci ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el”.

35 Apoi l-au adus la Isus şi, aruncându-şi hainele peste măgăruş, l-au urcat pe Isus deasupra.

36 Pe când el înainta, îşi aruncau hainele pe drum.

37 Ajungând aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor, bucurându-se, a început să-l laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le-au văzut,

38 spunând:
„Binecuvântat cel ce vine, regele,
în numele Domnului!
Pace în cer şi glorie în înaltul cerurilor!”

39 Atunci unii farisei din mulţime i-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi discipolii!”

40 Dar el le-a răspuns: „Vă spun, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele”.

41 După ce s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea,

42 zicând: „Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! . Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi.

43 Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi asedia din toate părţile,

44 te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.

45 Apoi, intrând în templu, a început să-i alunge pe vânzători,

46 spunându-le: „Este scris: Casa mea va fi casă de rugăciune, însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari”.

47 Şi învăţa în templu în fiecare zi, iar arhiereii şi cărturarii, precum şi mai-marii poporului, căutau să-l omoare.

48 Dar nu găseau ce să-i facă pentru că tot poporul se ţinea după el ca să-l asculte.

20

1 Într-una din zile, pe când învăţa poporul în templu predicând vestea cea bună, au venit arhiereii şi cărturarii, împreună cu bătrânii,

2 şi i-au spus: „Spune-ne cu ce putere faci acestea sau cine este acela care ţi-a dat această putere?”

3 Atunci el le-a răspuns: „Vă voi pune şi eu o întrebare. Spuneţi-mi:

4 botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni?”

5 Ei însă discutau între ei, spunând: „Dacă spunem: «Din ceruri», el va spune «De ce nu aţi crezut în el?»

6 Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre pentru că ei sunt convinşi că Ioan este un profet”.

7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde era.

8 Iar Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea”.

9 Atunci a început să spună mulţimii această parabolă: „Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pe un timp îndelungat.

10 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să-i dea din rodul viei; dar viticultorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale.

11 A mai trimis şi un alt servitor, dar ei l-au bătut şi pe acesta, l-au batjocorit şi l-au trimis cu mâinile goale.

12 A trimis un al treilea, dar ei l-au bătut până la sânge şi l-au alungat.

13 Atunci stăpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate pe el îl vor respecta».

14 însă viticultorii, văzându-l, au spus unii către alţii: «Acesta este moştenitorul, să-l ucidem pentru ca moştenirea lui să fie a noastră!»

15 Şi, scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Ce le va face oare stăpânul viei?

16 Va veni şi-i va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei acestea, au zis: „Să nu se întâmple!”

17 Iar el, privindu-i, le-a spus: „Atunci ce înseamnă ceea ce s-a scris:
Piatra pe care au aruncat-o constructorii,
aceasta a devenit piatră unghiulară?

18 Oricine cade pe piatra aceea se va zdrobi, iar peste oricine cade ea va fi zdrobit”.

19 Cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe el chiar în ceasul acela, căci înţeleseseră că pentru ei spusese parabola aceasta, dar se temeau de popor.

20 Şi, urmărindu-l cu atenţie, au trimis spioni, care se prezentau ca fiind drepţi, ca să-l prindă cu vreun cuvânt şi să-l dea pe mâna autorităţii şi a puterii guvernatorului.

21 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi nu ţii cont de înfăţişare, ci înveţi calea lui Dumnezeu după adevăr.

22 Ne este permis sau nu să dăm tribut cezarului?”

23 El însă, cunoscând viclenia lor, le-a spus:

24 „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt imaginea şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale cezarului”.

25 Atunci le-a spus: „Daţi-i, aşadar, cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.

26 Astfel, nu l-au putut prinde cu nici un cuvânt în faţa poporului, ci, uimiţi de răspunsul lui, au tăcut.

27 Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat:

28 „Învăţătorule, Moise a scris: dacă cineva are un frate însurat care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său.

29 Erau deci şapte fraţi. Primul, însurându-se, a murit fără copii.

30 Cel de-al doilea

31 şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii.

32 În cele din urmă, a murit şi femeia.

33 Aşadar, la înviere, cui îi va fi femeia soţie? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”.

34 Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită;

35 însă cei consideraţi vrednici de lumea cealaltă şi de învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita,

36 pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37 Iar că morţii învie, o arată şi Moise în textul despre rug, când îl numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.

38 Însă Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”.

39 Unii dintre cărturari i-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!”

40 Şi nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.

41 Dar el le-a zis: „Cum spun ei că Cristos este Fiul lui David?

42 Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a spus Domnului meu:
aşază-te la dreapta mea

43 până când voi pune pe duşmanii tă
sub picioarele tale .

44 Aşadar, David îl numeşte Domn; cum poate fi fiul său?”

45 În timp ce tot poporul îl asculta, le-a spus discipolilor:

46 „Păziţi-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi, care doresc să fie salutaţi prin pieţe, să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe.

47 Ei mănâncă avuţiile văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”.

21

1 Ridicându-şi privirea, i-a văzut pe bogaţii care îşi puneau darurile în caseta pentru ofrande .

2 A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici .

3 Şi a spus: „Vă spun, cu adevărat această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi,

4 pentru că toţi aceştia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a oferit tot ce avea la viaţa ei”.

5 Iar unora, care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive , le-a spus:

6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le admiraţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”.

7 Ei l-au întrebat: „învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele se vor întâmpla?”

8 El le-a zis: „Fiţi atenţi să nu fiţi înşelaţi căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «Timpul este aproape». Nu vă luaţi după ei.

9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul”.

10 Apoi le spunea: „Se va ridica un popor împotriva altui popor şi un imperiu împotriva altui imperiu.

11 Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer.

12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi şi închisori, vă vor duce în faţa regilor şi guvernanţilor din cauza numelui meu.

13 Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie.

14 Întipăriţi-vă în minte: să nu vă preocupaţi cum vă veţi apăra,

15 căci eu vă voi da grai şi înţelepciune cărora nici unul dintre duşmanii voştri nu le va putea rezista şi nici răspunde.

16 Veţi fi trădaţi de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni şi vor ucide pe unii dintre voi;

17 veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu.

18 Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde.

19 Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele.

20 Când veţi vedea Ierusalimul încercuit de armate, atunci să ştiţi că s-a apropiat devastarea lui.

21 Cei din Iudeea să fugă în munţi, iar cei care se află în el să alerge afară; cei care sunt pe câmp să nu intre în el,

22 pentru că acestea sunt zilele răzbunării ca să se împlinească toate cele scrise.

23 Vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în zilele acelea, căci va fi mare dezastru pe pământ şi urgie peste acest popor.

24 Şi vor cădea sub ascuţişul sabiei şi vor fi făcuţi sclavii tuturor popoarelor, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către păgâni, până se vor împlini timpurile păgânilor .

25 Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor.

26 Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor ce se vor întâmpla în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite.

27 Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie.

28 Când vor începe să se întâmple acestea, sculaţi-vă şi ridicaţi-vă capul pentru că se apropie eliberarea voastră”.

29 Şi le-a zis o parabolă: „Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii.

30 De îndată ce vedeţi că înmuguresc, vă daţi singuri seama că vara este deja aproape.

31 La fel şi voi, când veţi vedea că acestea se împlinesc, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

32 Adevăr vă spun: nu va trece generaţia aceasta până când nu se vor fi împlinit toate.

33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

34 Aveţi grijă de voi înşivă ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate,

35 ca un laţ; căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ.

36 Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să puteţi scăpa de toate cele ce se vor petrece şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!”

37 În fiecare zi învăţa în templu, iar noaptea ieşea şi o petrecea pe Muntele numit al Măslinilor.

38 Şi tot poporul venea dis-de-dimineată la el, în templu, ca sa-l asculte.

22

1 Se apropia sărbătoarea Azimelor, numită Paştele .

2 Arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l omoare, dar se temeau de popor.

3 Atunci Satana a intrat în Iuda, numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

4 El a mers şi s-a înţeles cu arhiereii şi comandanţii gărzilor cum să-l dea pe mâna lor.

5 Ei s-au bucurat şi au căzut de acord să-i dea bani.

6 El a consimţit şi căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor, fără ştirea mulţimii.

7 A sosit, deci, ziua Azimelor în care trebuia jertfit Pastele .

8 I-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunându-le: „Mergeţi şi pregătiţi Pastele ca să mâncăm”.

9 Ei i-au zis: „Unde vrei să pregătim?”

10 El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, veţi întâlni un om ducând un urcior cu apă. Mergeţi după el în casa în care va intra

11 şi spuneţi stăpânului casei: învăţătorul zice: «Unde este camera în care să mănânc Pastele cu discipolii mei?»

12 Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiţi”.

13 Mergând deci, au găsit aşa cum le-a spus şi au pregătit Pastele.

14 Când a venit ceasul, s-a aşezat la masă împreună cu apostolii.

15 Şi le-a spus: „Atât de mult am dorit să mănânc Pastele acesta cu voi înainte de pătimirea mea.

16 Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu”.

17 Şi, luând potirul, a mulţumit şi a spus: „Luaţi acesta şi împărţiţi între voi!

18 Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu”.

19 Şi, luând pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea”.

20 La fel a făcut cu potirul, după cină, zicând: „Acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat pentru voi .

21 Dar iată, mâna celui care mă va vinde este cu mine pe masă,

22 căci Fiul Omului merge după cum a fost hotărât, dar vai acelui om prin care este trădat!”

23 Atunci ei au început să se întrebe unii pe alţii, care dintre ei ar fi cel ce o va face.

24 S-a iscat între ei o neînţegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare.

25 Dar el le-a zis: „Regii popoarelor domină peste ele, iar cei care-şi exercită autoritatea asupra lor sunt numiţi binefăcători.

26 Însă voi nu faceţi aşa, dar cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai tânăr, iar cel care conduce, ca cel care slujeşte.

27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care serveşte? Oare nu cel care stă la masă? însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte.

28 Voi sunteţi cei care aţi rămas cu mine în încercările mele.

29 Şi eu rânduiesc pentru voi o împărăţie, aşa cum Tatăl a rânduit pentru mine;

30 ca să mâncaţi şi să beţi la masă cu mine în împărăţia mea şi să vă aşezaţi pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

31 Simon, Simon, iată, Satana a pretins ca să vă cearnă ca pe grâu;

32 eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta; iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi”.

33 El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine şi la închisoare şi la moarte”.

34 Dar el i-a zis: „îţi spun ţie, Petre, că astăzi nu va cânta cocoşul până când vei nega de trei ori că mă cunoşti”.

35 Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă, desagă şi încălţăminte, aţi dus oare lipsă de ceva?” I-au răspuns: „De nimic”.

36 El le-a zis: „Acum, însă, cine are pungă s-o ia; la fel şi desaga, iar cine nu are sabie să-şi vândă mantia şi să cumpere.

37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: A fost socotit în rândul celor nelegiuiţi. Într-adevăr, ceea ce este scris despre mine este gata să se împlinească”.

38 Dar ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii”. Iar el le-a spus: „E destul!”

39 Apoi a ieşit şi a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau.

40 Ajungând în acel loc, le-a spus: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!”

41 El s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga:

42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să se facă!”

43 Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit.

44 Şi, intrând în agonie , se ruga şi mai stăruitor, iar sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge .

45 Când s-a ridicat de la rugăciune, a venit la discipoli şi i-a găsit dormind din cauza tristeţii

46 şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită!”

47 Pe când mai vorbea încă, iată o mulţime, iar în fruntea ei venea cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece. Apropiindu-se de Isus, l-a sărutat.

48 Dar Isus i-a spus: „Iuda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”

49 Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?”

50 Şi unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

51 Dar Isus a răspuns: „Încetaţi! Până aici!” Şi, atingând urechea, l-a vindecat.

52 Apoi Isus a spus arhiereilor, gărzilor templului şi bătrânilor care au venit împotriva lui: „Aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca împotriva unui tâlhar?

53 Când eram cu voi zi de zi în templu, nu aţi pus mâinile pe mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”.

54 După ce l-au prins, l-au luat şi l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe.

55 Şi, aprinzând un foc în mijlocul curţii, s-au aşezat de jur împrejur. Petru s-a aşezat printre ei.

56 O servitoare, văzându-l aşezat lângă foc, l-a fixat cu privirea şi a spus: „Şi acesta era cu el!”

57 Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”.

58 După puţin timp, un altul l-a văzut şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”.

59 După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat şi acesta era cu el, căci este galileean”.

60 Însă Petru i-a zis: „Omule, nu ştiu ce spui”. Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoşul.

61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul, mă vei renega de trei ori”.

62 Şi, ieşind afară, a plâns amar .

63 Iar oamenii care-l păzeau îl batjocorau şi-l loveau

64 şi, legându-l la ochi, îl întrebau: „Profeţeşte-ne cine te-a lovit?”

65 Şi spuneau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui.

66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi l-au adus la Sinedriul lor.

67 Şi au zis: „Dacă tu eşti Cristos, spune-ne!” El le-a spus: „Chiar dacă v-aş spune, nu m-aţi crede,

68 iar dacă v-aş întreba, nu mi-aţi răspunde .

69 De acum însă, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu”.

70 Atunci toţi au spus: „Tu eşti deci Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: „Voi spuneţi că eu sunt!”

71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înşine am auzit-o din gura lui”.

23

1 Şi, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat

2 şi au în put să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru şi oprindu-ne să plătim tribut cezarului şi spunând că el este Cristos, regele”.

3 Atunci Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El i-a răspuns: „Tu o zici!”

4 Iar Pilat a spus arhiereilor şi mulţimii: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”.

5 Dar ei insistau, spunând: „Răzvrăteşte poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici”.

6 Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean,

7 iar când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod , l-a trimis la Irod, care se afla şi el în zilele acelea în Ierusalim.

8 Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el şi spera să vadă vreun semn făcut de el.

9 Aşadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu i-a dat nici un răspuns.

10 Arhiereii şi cărturarii erau acolo şi-l acuzau cu înverşunare.

11 Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce l-au tratat cu dispreţ, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi l-au trimis la Pilat.

12 În ziua aceea Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie unul cu celălalt.

13 Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanţi şi poporul

14 şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului şi, iată, judecându-l în faţa voastră, nu găsesc în omul acesta nici o vină de care îl acuzaţi.

15 De altfel, nici Irod, căci mi l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte.

16 Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”.

17

18 Atunci au început să strige împreună: „Ia-l pe acesta, elibereazăni-L pe Baraba!”

19 Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o revoltă care avusese loc în cetate şi pentru crimă.

20 Pilat, dorind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou,

21 dar ei strigau: „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”

22 Pentru a treia oară le-a spus: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nici o vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera”.

23 Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Şi strigătele lor predominau .

24 Atunci Pilat a decis să li se îndeplinească cererea.

25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă şi crimă, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.

26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus.

27 Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau.

28 Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri.

29 Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut şi pieptul care n-a alăptat!»

30 Atunci veţi începe să spuneţi munţilor: Cădeţi peste noi! şi colinelor: Acoperiţi-ne!

31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”

32 Împreună cu el mai erau duşi doi răufăcători ca să fie ucişi.

33 Când au ajuns la locul numit Craniul , l-au răstignit pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga.

34 Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” . Apoi, ca să împartă hainele lui, au tras la sorţi.

35 Poporul stătea şi privea, iar conducătorii îşi băteau joc de el, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul”.

36 Şi soldaţii îl luau în râs, când se apropiau de el, şi-i aduceau oţet,

37 spunând: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi”.

38 Deasupra lui era şi o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor”.

39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta, spunând: „Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine şi pe noi!”

40 Dar celălalt, mustrându-l, i-a răspuns: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaşi condamnare?

41 Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar el n-a făcut nici un rău”.

42 Şi spunea: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta!”

43 Iar el i-a spus: „Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!”

44 Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua.

45 Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâşiat la mijloc.

46 Isus a strigat cu glas puternic: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”. Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.

47 Când centurionul a văzut ceea ce s-a întâmplat, l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept”.

48 Şi toate mulţimile adunate la această privelişte, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-şi pieptul.

49 Toţi cunoscuţii săi şi femeile care l-au urmat din Galileea stăteau mai deoparte şi priveau acestea.

50 Şi iată că un bărbat, numit Iosif, care făcea parte din consiliu, om bun şi drept,

51 nu fusese de acord cu planul şi cu fapta lor. El era din cetatea Arimateea a Iudeilor şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu.

52 Acesta a venit la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.

53 Luându-l jos de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu şi l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nimeni încă nu mai fusese pus.

54 Era ziua Pregătirii şi începea sâmbăta .

55 Atunci s-au apropiat femeile care veniseră împreună cu el din Galileea, au văzut mormântul şi cum era aşezat trupul lui.

56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi balsamuri, iar sâmbăta s-au odihnit după Lege.

24

1 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, ele au plecat la mormânt, ducând miresmele pregătite.

2 Au găsit piatra de la mormânt rostogolită ,

3 iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus.

4 Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi bărbaţi în haine strălucitoare.

5 Cuprinse de spaimă, şi-au plecat faţa spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi?

6 Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era încă în Galileea:

7 «Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoşi, să fie răstignit., iar a treia zi să învie»”.

8 Atunci şi-au amintit de cuvintele lui.

9 Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10 Erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria, mama lui Iacob, şi altele împreună cu ele, care au spus acestea apostolilor.

11 Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale şi nu le-au crezut.

12 Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile şi a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.

13 Şi iată că, în aceeaşi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus , cam la şaizeci de stadii de Ierusalim.

14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.

15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi s-a apropiat şi mergea împreună cu ei.

16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască.

17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti.

18 Unul dintre ei, cu numele Cleopa, i-a răspuns: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?”

19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor,

20 cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit.

21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri.

22 Ba, mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă

23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu.

24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”.

25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi!

26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?”

27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.

28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe.

29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi pentru că se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite”. Atunci a intrat să rămână cu ei.

30 Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor.

31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor.

32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”

33 Şi, în acelaşi ceas, s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei,

34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”.

35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii.

36 Pe când vorbeau ei acestea, el a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!”

37 Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh,

38 dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră?

39 Priviţi mâinile şi picioarele mele căci sunt eu însumi. Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase, cum
mă vedeţi pe mine că am”.

40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele .

41 însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?”

42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript .

43 Luând-o, a mâncat-o înaintea lor.

44 Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”.

45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile

46 şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi

47 şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate popoarele. Începând din Ierusalim,

48 voi veţi fi martorii acestor lucruri.

49 Şi, iată, eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis , însă voi să rămâneţi în cetate, până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”.

50 Apoi i-a scos până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat,

51 iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer .

52 Iar ei, adorându-l , s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare

53 şi stăteau tot timpul în templu, binecuvântându-l pe Dumnezeu.