1 Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu .
2 Aşa cum este scris în profetul Isaia :
Iată, eu îl trimit pe îngerul meu
înaintea feţei tale; el îţi va pregăti calea.
3 Glasul celui care strigă în pustiu:
Pregătiţi calea Domnului,
faceţi drepte cărările lui.
4 Ioan Botezătorul a apărut în pustiu, predicând botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.
5 Întreaga regiune a Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi încins la mijloc cu o cingătoare din piele; mânca lăcuste şi miere sălbatică
7 şi predica zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-i dezleg cureaua încălţămintei.
8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza cu Duhul Sfânt”.
9 În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
10 Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui.
11 Şi din cer s-a auzit un glas: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria”.
12 Şi, îndată, Duhul l-a dus în pustiu.
13 Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele , iar îngerii îi slujeau.
14 După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu
15 şi spunând: „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”.
16 Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari.
17 Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”.
18 Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat.
19 Şi, mergând puţin mai departe, l-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă.
20 El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.
21 Au venit la Cafarnaum. Şi îndată, în zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă şi a început să-i înveţe.
22 Şi erau uluiţi de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor.
23 În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat:
24 „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.
25 Dar Isus i-a poruncit, spunându-i: „Taci şi ieşi din el!”
26 Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic, a ieşit din el.
27 Atunci toţi au fost cuprinşi de teamă încât se întrebau între ei: „Ce-i asta? O învăţătură nouă dată cu autoritate! El porunceşte până şi duhurilor necurate şi ele i se supun”.
28 Şi îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.
29 Apoi, ieşind din sinagogă, a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan.
30 Soacra lui Simon zăcea la pat având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea.
31 El s-a apropiat şi, prinzând-o de mână, a ridicat-o. Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească.
32 Când s-a înserat, după ce a apus soarele, i-au adus la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol
33 şi toată cetatea era adunată la uşă.
34 El a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli şi a alungat mulţi diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească pentru că îl cunoşteau.
35 Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga.
36 Simon şi cei care erau cu el l-au căutat
37 şi, găsindu-l, i-au spus: „Toţi te caută”.
38 El le-a spus: „Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit”.
39 Şi a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi alungând diavoli.
40 A venit la el un lepros, l-a rugat şi, îngenunchind , i-a spus:
„Dacă vrei, poţi să mă cureţi”.
41 Lui i s-a făcut milă şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus: „Vreau, curăţă-te!”
42 Şi îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat.
43 Atunci, avertizându-l cu hotărâre, l-a trimis afară,
44 spunându-i: „Vezi să nu spui nimănui nimic, dar mergi, arată-te preotului şi adu jertfă pentru curăţarea ta cele poruncite de Moise ca mărturie pentru ei”.
45 Însă el, după ce a ieşit, a început să spună tuturor şi să răspândească vestea, aşa încât [Isus] nu mai putea să intre în cetate în văzul lumii, ci stătea afară, în locuri retrase. Şi veneau la el de pretutindeni.
1 Când a intrat din nou în Cafarnaum, după câteva zile, s-a auzit că el este în casă.
2 Mulţi s-au adunat, aşa încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar el le vestea cuvântul.
3 Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru [bărbaţi].
4 Şi, neputând să-l aducă până la el din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era el şi, după ce au făcut o deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul.
5 Văzând credinţa lor, Isus i-a spus celui paralizat: „Fiule, îţi sunt iertate păcatele!”
6 Stăteau acolo unii cărturari care se întrebau în inimile lor:
7 „De ce vorbeşte acesta astfel? E o blasfemie! Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”
8 Îndată ce a cunoscut Isus în duhul sau ca ei se întreabă astfel în sine, le-a spus: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre?
9 Ce este mai uşor: a spune celui paralizat «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»?
10 Însă, ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat –
11 îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!”
12 El s-a ridicat şi îndată, luându-şi targa, a ieşit în văzul tuturor aşa încât toţi erau uluiţi şi-l preamăreau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodată nu am văzut aşa ceva”.
13 A ieşit din nou pe ţărmul mării şi toată mulţimea venea după el, iar el îi învăţa.
14 Trecând, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la postul de vamă şi i-a zis: „Urmează-mă!” Ridicându-se, acesta l-a urmat.
15 În timp ce era la masă în casa lui, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Isus şi discipolii lui, pentru că mulţi îl urmau.
16 Cărturarii fariseilor, văzând că mănâncă împreună cu păcătoşii şi vameşii, au spus discipolilor lui: „Mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii?”
17 Când a auzit, Isus le-a spus: „Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.
18 Discipolii lui Ioan şi fariseii posteau. Au venit şi i-au spus: „De ce discipolii lui Ioan şi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tăi nu postesc?”
19 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească.
20 Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei şi atunci, în ziua aceea, vor posti.
21 Nimeni nu coase un petic dintr-o stofă nouă la o haină veche; altfel, peticul nou trage din haina veche şi ruptura devine mai mare.
22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile şi se vor pierde şi vinul şi burdufurile. Însă vinul nou se pune în burdufuri noi”.
23 Într-o zi de sâmbătă, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice.
24 Atunci fariseii i-au spus: „Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?”
25 Iar el le-a spus: „Nu aţi citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el,
26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile ofrandei pe care nu aveau voie să le mănânce decât preoţii şi a dat şi celor care erau cu el?”
27 Şi le-a spus: „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă;
28 pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”.
1 A intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată.
2 Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza.
3 El i-a spus omului cu mâna înţepenită: „Ridică-te în mijloc!”
4 Apoi le-a spus: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau.
5 Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat.
6 Fariseii au ieşit îndată şi au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.
7 Isus s-a retras împreună cu discipolii săi lângă mare şi îl urma o mulţime numeroasă din Galileea. Chiar şi din Iudeea,
8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi Sidonului, o mare mulţime, care auzise câte a făcut, a venit la el.
9 Apoi, din cauza mulţimii ca să nu-l strivească, el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă.
10 Deoarece vindecase pe mulţi, toţi cei care aveau vreo boală se îmbulzeau ca să-l atingă.
11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
12 Dar el le poruncea cu hotărâre să nu-l facă cunoscut.
13 Apoi s-a urcat pe munte şi i-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
14 A constituit doisprezece , pe care i-a numit şi apostoli, ca să fie cu el, să-i trimită să predice
15 şi să aibă puterea să alunge diavolii.
16 Aşadar, i-a constituit pe cei doisprezece : Simon, căruia i-a pus numele de Petru;
17 Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui Iacob, cărora le-a pus numele de Boanerges, care înseamnă fiii tunetului.
18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaaneul
19 şi Iuda Iscariot, care l-a şi trădat.
20 A venit în casă şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine.
21 Când au auzit ai săi, au venit să pună mâna pe el, căci spuneau că şi-a ieşit din fire.
22 Iar cărturarii care coborâseră din Ierusalim spuneau: „Este posedat de Beelzebul!” şi: „Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”.
23 Dar el, chemându-i, le-a vorbit în parabole: „Cum poate Satana să-l alunge pe Satana?
24 Dacă o împărăţie este dezbinată în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui,
25 iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui.
26 Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el.
27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască avuţia dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa.
28 Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele şi blasfemiile, oricâte ar fi zis,
29 dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veşnic”.
30 Pentru că spuneau: „Este posedat de un duh necurat!”
31 Au venit mama şi fraţii lui şi, stând afară, au trimis la el ca să-l cheme.
32 Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au spus: „Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară”.
33 Iar el le-a răspuns: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?”
34 Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei!
35 Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”.
1 A început din nou să înveţe pe ţărmul mării şi s-a adunat în jurul lui o mulţime aşa de mare încât el, urcându-se, s-a aşezat în barcă, pe mare. Şi toată mulţimea era pe uscat, lângă mare.
2 El îi învăţa multe în parabole. Şi le spunea în învăţătura lui:
3 „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe loc pietros unde nu avea pământ mult şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc.
6 Iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod.
8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod. A încolţit , a crescut şi a adus: una – treizeci, alta – şaizeci, alta – o sută”.
9 Şi a zis: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte !”
10 Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole,
11 iar el le-a spus: „Vouă vă este dat misterul împărăţiei lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spun în parabole,
12 pentru ca de privit să privească, dar să nu vadă,
de ascultat să asculte, dar să nu înţeleagă;
ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi”.
13 Apoi le-a spus: „Nu înţelegeţi această parabolă? Cum veţi înţelege atunci toate parabolele?
14 Semănătorul seamănă cuvântul.
15 Aceştia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana şi ia cuvântul semănat în ei.
16 Cei semănaţi pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,
17 dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici. Dacă vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, se scandalizează îndată.
18 Alţii sunt cei semănaţi între spini. Aceştia sunt cei care au ascultat cuvântul,
19 dar grijile acestei lumi, amăgirea bogăţiilor şi celelalte pofte intră şi înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod.
20 Apoi sunt cei care sunt semănaţi în pământ bun. Aceştia ascultă cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci, altul – o sută”.
21 Şi le-a spus: „Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru?
22 Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit şi nimic nu este secret care să nu vină la lumină.
23 Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte”.
24 Apoi le-a spus: „Fiţi atenţi la ceea ce auziţi: cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vi se va da în plus.
25 Căci celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are”.
26 Şi spunea: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ
27 şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.
28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.
29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera pentru că a venit timpul secerişului”.
30 Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm?
31 Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ,
32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului se pot adăposti la umbra lui”.
33 Şi cu multe parabole ca acestea le vestea cuvântul după cum erau în stare să înţeleagă.
34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.
35 În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe ţărmul celălalt!”
36 Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el.
37 Şi a venit o mare furtună , iar valurile izbeau în barcă încât aproape se umpluse.
38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi . Atunci l-au trezit şi i-au spus: „învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”
39 Trezindu-se, a certat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!” Şi vântul a încetat şi s-a făcut linişte mare.
40 Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? încă nu aveţi credinţă?”
41 Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este oare acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?”
1 Au venit pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul gherasenilor.
2 După ce a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat
3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri.
4 Pentru că fusese legat de multe ori cu lanţuri şi cătuşe, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile rupte de el şi nimeni nu-l putea îmblânzi.
5 În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre.
6 Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui
7 şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”
8 Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieşi din om!”
9 Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?” El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”.
10 Apoi îl rugau insistent să nu-i alunge din ţinut.
11 Era acolo o turmă mare de porci care păşteau
12 şi l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei”.
13 Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, în număr de aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
14 Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea, şi i-a cuprins frica.
16 Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci.
17 Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor.
18 Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el.
19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine”.
20 El a plecat şi a început să vestească în Decapole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.
21 După ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare.
22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui
23 şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască”.
24 A plecat cu el.
O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea.
25 Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani
26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău,
27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina;
28 căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, mă voi vindeca”.
29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a simţit în trup că a fost vindecată de boală.
30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?”
31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins»?”
32 Privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta.
33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi s-a aruncat în faţa lui şi i-a spus tot adevărul.
34 Atunci el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!”
35 Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?”
36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”
37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob.
38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult.
39 Intrând, le-a spus: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”.
40 Dar ei îl luau în râs. însă el i-a dat pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila.
41 Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, îţi spun scoală-te!”
42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură.
43 El le-a poruncit cu hotărâre ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.
1 Apoi a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau.
2 Fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde are el toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste fapte minunate care se fac prin mâinile lui?
3 Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” Şi erau scandalizaţi de el.
4 Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui”.
5 Şi nu a putut face acolo nici o minune, decât doar şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
6 Şi se mira de necredinţa lor.
Apoi, cutreiera satele din jur învăţând.
7 I-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8 Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la brâu,
9 dar încălţaţi cu sandale şi: „să nu purtaţi două tunici” .
10 Apoi le-a spus: „Dacă intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela,
11 iar dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor.
12 Ei au plecat şi au predicat ca [oamenii] să se convertească.
13 Şi alungau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau.
14 Regele Irod a auzit de el, căci numele lui devenise cunoscut şi se spunea: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi şi de aceea puterea minunilor lucrează în el”.
15 Alţii, însă, spuneau: „Este Ilie”, iar alţii spuneau: „Este un profet ca unul dintre profeţi”.
16 Auzind, Irod a zis: „Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”.
17 Căci însuşi Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan şi să-l lege în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip, pe care o luase de soţie.
18 Pentru că Ioan îi spusese lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o iei pe soţia fratelui tău”.
19 Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,
20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit , dar îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi potrivită când Irod, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, a dat un banchet pentru demnitarii săi, pentru ofiţeri şi cei mai de vază din Galileea.
22 Intrând, fiica Irodiadei a dansat şi a plăcut lui Irod şi celor care erau cu el la masă. Atunci, regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei şi îţi voi da”.
23 Şi i-a jurat:
„Orice îmi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din regatul meu”.
24 Atunci ea a ieşit şi a spus mamei sale: „Ce să cer?” Aceasta i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”.
25 Şi, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: „Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul”.
26 Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului şi a comesenilor, nu a voit s-o refuze.
27 Regele a trimis un soldat din gardă şi i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare
28 şi a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
29 Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat.
31 Atunci el le-a spus: „Veniţi voi singuri, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin”; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat cu o barcă spre un loc retras, ei singuri.
33 Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au alergat, deci, pe jos, din toate cetăţile, şi au ajuns înaintea lor acolo.
34 Coborând, [Isus] a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor şi a început să-i înveţe multe.
35 Se făcea târziu de acum. Discipolii lui s-au apropiat şi i-au spus: „Locul este izolat şi s-a făcut deja târziu;
36 dă-le drumul, ca, mergând prin cătunele şi satele din jur, să-şi cumpere ceva ca să mănânce”.
37 Dar el le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce”. Ei i-au zis: „Atunci, să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?”
38 Iar el le-a zis: „Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi!” După ce s-au interesat i-au spus: „Cinci, şi doi peşti”.
39 Atunci le-a poruncit să se aşeze toţi grupuri-grupuri, pe iarba verde.
40 Şi s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.
41 Luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, ridicându-şi ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor ca să le pună în faţa lor; şi a împărţit cei doi peşti la toţi.
42 Au mâncat toţi şi s-au săturat.
43 Iar ei au strâns douăsprezece coşuri pline de bucăţi şi resturi de peşte.
44 Cei care au mâncat din pâini erau cinci mii de bărbaţi.
45 Îndată i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă şi să meargă înaintea lui spre ţinutul dinspre Betsaida până ce va fi dat drumul mulţimii.
46 După ce s-a despărţit de ei, a plecat pe munte ca să se roage.
47 Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur pe uscat.
48 Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Şi voia să treacă pe lângă ei.
49 Iar când l-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o fantasmă şi au început să strige,
50 căci toţi l-au văzut şi erau îngroziţi. El, însă, a vorbit îndată cu ei şi le-a spus: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!”
51 Apoi, s-a urcat la ei în barcă şi vântul a încetat, iar ei erau peste măsură de uluiţi în sine,
52 căci nu înţeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită.
53 După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret şi au tras la ţărm.
54 Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată,
55 unii au alergat în toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau că se află el.
56 Şi, oriunde intra, în sate, în cetăţi sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în pieţe şi-i cereau voie să-i atingă chiar şi numai poala hainei. Şi toţi cei care se atingeau de el se vindecau.
1 Fariseii şi unii dintre cărturarii veniţi de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui
2 şi au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate –
3 căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu-şi spală mâinile , ţinând astfel obiceiurile din bătrâni,
4 iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se purifică ; mai sunt şi multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor şi a vaselor de bronz .
5 Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tăi nu urmează obiceiurile din bătrâni, ci mănâncă cu mâinile necurate?”
6 El le-a spus: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris:
Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine.
7 În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor.
8 Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi obiceiul oamenilor”.
9 Şi le-a spus: „Frumos! Voi daţi deoparte porunca lui Dumnezeu ca să stabiliţi tradiţia voastră!
10 Căci Moise a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, şi: Cine vorbeşte de rău pe tatăl sau pe mama să fie dat la moarte.
11 Voi însă spuneţi: «Dacă un om îi zice tatălui sau mamei: ‘Este corban’ – adică ofertă sacră – ‘ceea ce ţi se cuvine de la mine’»,
12 voi nu-i permiteţi să mai facă ceva pentru tatăl sau mama lui.
13 Astfel, suprimaţi cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiţia voastră pe care voi v-o transmiteţi. Şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare”.
14 Chemând din nou mulţimea, le-a spus: „Ascultaţi-mă cu toţii şi înţelegeţi!
15 Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur”.
16
17 Când, lăsând mulţimea, a intrat în casă, discipolii săi l-au întrebat despre parabolă,
18 iar el le-a spus: „Cum, nici voi nu pricepeţi? Nu înţelegeţi că tot ceea ce intră din afară în om nu poate să-l facă impur?
19 Deoarece nu intră în inimă, ci în stomac şi apoi este eliminat în loc ascuns”. Astfel, declara pure toate alimentele.
20 Şi le-a mai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur.
21 Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele,
22 adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea.
23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om impur”.
24 Apoi a plecat din acel loc şi a venit în ţinutul Tirului şi Sidonului şi a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu ştie, însă nu a putut să rămână ascuns,
25 căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el şi, venind îndată, a căzut la picioarele lui.
26 Însă femeia era păgână , de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei.
27 El i-a spus: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”.
28 Dar ea i-a răspuns: „Doamne, chiar şi căţeii mănâncă sub masă firimiturile copiilor”.
29 El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieşit din fiica ta”.
30 Şi, plecând acasă, a găsit fetiţa culcată în pat şi diavolul ieşise din ea.
31 Ieşind din nou din ţinutul Tirului, a trecut prin Sidon spre Marea Galileii, în mijlocul ţinutului Decapole.
32 I-au adus un surd care vorbea cu greu şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el.
33 Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba.
34 Apoi, privind spre cer, a suspinat şi a zis: „Effata!”, care înseamnă „Deschide-te!”
35 Îndată i s-au deschis urechile şi i s-a desfăcut legătura limbii şi vorbea clar.
36 Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui, însă cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea
37 şi, peste măsură de uluiţi, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.
1 În zilele acelea, adunându-se din nou o mulţime mare şi, nea-vând ce să mănânce, i-a chemat pe discipoli şi le-a spus:
2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce.
3 Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”.
4 Discipolii lui i-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine, aici, în pustiu?”
5 El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” I-au spus: „Şapte”.
6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii.
7 Şi mai aveau câţiva peştişori. Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte.
8 Au mâncat, s-au săturat şi au strâns şapte coşuri cu bucăţile rămase.
9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul
10 şi îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părţile Dalmanutei .
11 Apoi au venit fariseii şi au început să discute cu el, cerându-i un semn din cer ca să-l ispitească.
12 Suspinând în duhul său, a spus:
„De ce caută generaţia aceasta un semn? Adevăr vă spun, nici un semn nu va fi dat generaţiei acesteia”.
13 Şi, lăsându-i, s-a urcat din nou în barcă şi a plecat spre celălalt ţărm.
14 Uitaseră să ia pâine şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.
15 El i-a avertizat: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod”.
16 Iar ei discutau între ei că nu au pâine.
17 El, cunoscând aceasta, le-a spus: „De ce discutaţi că nu aveţi pâine? încă nu pricepeţi şi nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?
18 Aveţi ochi şi nu vedeţi; aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte?
19 Când am frânt cinci pâini pentru cinci mii, câte coşuri pline cu bucăţi aţi adunat?” I-au spus: „Douăsprezece”.
20 „Şi cele şapte [pâini] pentru cei patru mii, câte coşuri pline cu bucăţi aţi adunat?” Ei i-au spus: „Şapte”.
21 Iar el le-a zis: „încă nu înţelegeţi?”
22 A venit la Betsaida, iar ei i-au adus un orb şi l-au rugat să-l atingă.
23 El l-a luat pe orb de mână şi l-a dus în afara satului; şi, punându-i salivă pe ochi, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”
24 El şi-a ridicat ochii şi a spus: „Văd oamenii ca nişte copaci, îi văd mergând”.
25 Atunci şi-a mai pus o dată mâinile pe ochii lui, iar el a văzut clar şi s-a vindecat şi vedea toate lucrurile de departe.
26 Apoi l-a trimis acasă, spunându-i: „Să nu intri deloc în sat ”.
27 Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezareii lui Filip . Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: „Cine spun oamenii că sunt eu?”
28 Iar ei i-au spus: „«Ioan Botezătorul», alţii «Ilie», iar alţii «Unul din profeţi»”.
29 Atunci, el i-a întrebat: „Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” Răspunzând, Petru i-a spus: „Tu eşti Cristosul!”
30 Şi le-a poruncit să nu vorbească nimănui despre el.
31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie.
32 Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe.
33 Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: „Mergi în urma mea , Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.
34 Chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze.
35 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine, însă, îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva.
36 Aşadar, ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul?
37 Căci ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său?
38 Dacă cineva se va ruşina de mine şi de cuvintele mele înaintea acestei generaţii adultere şi păcătoase, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii cei sfinţi”.
1 Şi le zicea: „Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”.
2 După şase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte pe un munte înalt numai pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor.
3 Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum nici un albitor de pe pământ nu le putea albi.
4 Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus.
5 Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe : una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”.
6 De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica.
7 Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”
8 Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi.
10 Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă a învia din morţi.
11 Şi l-au întrebat: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?”
12 El le-a zis: „într-adevăr, întâi va veni Ilie şi va restabili toate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului că va suferi multe şi va fi dispreţuit?
13 Însă eu vă spun că Ilie a şi venit şi au făcut cu el ceea ce au vrut, aşa cum este scris despre el”.
14 Întorcându-se la discipoli, a văzut o mare mulţime în jurul lor şi cărturari care discutau cu ei.
15 Îndată ce mulţimea l-a văzut, a rămas uimită şi a alergat să-l întâmpine.
16 Iar el i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu ei?”
17 Atunci, unul din mulţime i-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut.
18 Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trânteşte la pământ, iar el face spume, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut”.
19 Atunci el le-a răspuns: „O, generaţie necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l la mine!”
20 L-au adus la el şi, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat [pe tânăr] şi, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume.
21 [Isus] l-a întrebat pe tatăl lui: „De cât timp se întâmplă aceasta?” El i-a zis: „Din copilărie.
22 De multe ori l-a aruncat chiar şi în foc şi în apă ca să-l facă să piară. Însă, dacă poţi, îndură-te de noi şi ajută-ne!”
23 Isus i-a spus: „«Dacă poţi?» Toate sunt posibile pentru cel care crede”.
24 Tatăl copilului a strigat îndată: „Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!”
25 Văzând Isus că se adună mulţimea, i-a poruncit duhului necurat, spunându-i: „Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri niciodată în el”.
26 Strigând şi scuturându-l puternic, a ieşit, iar el a devenit ca un mort, încât cei mai mulţi spuneau că a murit.
27 Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar el a stat în picioare.
28 După ce a intrat în casă, discipolii l-au întrebat aparte: „De ce noi nu am putut să-l alungăm?”
29 El le-a spus: „Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune” .
30 Plecând de acolo, au trecut prin Galileea şi nu voia ca cineva să ştie,
31 căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia”.
32 Ei, însă, nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe.
33 Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?”
34 Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare.
35 Aşezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor”.
36 Şi, luând un copil, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus:
37 „Oricine primeşte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis”.
38 Ioan i-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău şi l-am oprit pentru că nu ne urma”.
39 Dar Isus i-a spus: „Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău,
40 pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata.
42 Oricine duce la păcat pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare .
43 Dacă mâna ta te duce la păcat, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă , în focul care nu se stinge.
44
45 şi dacă piciorul tău te duce la păcat, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri şchiop în viaţă, decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă.
46
47 Iar dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă,
48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Căci fiecare va fi sărat cu foc.
50 Sarea este bună. însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veţi reface gustul? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii”.
1 Plecând de acolo, a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan, iar mulţimile s-au adunat din nou în jurul lui. Şi iarăşi, după cum îi era obiceiul, le învăţa.
2 Atunci au venit fariseii şi, ca să-l pună la încercare, l-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia.
3 El le-a răspuns: „Ce v-a poruncit Moise?”
4 I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”.
5 Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta.
6 Însă, de la începutul creaţiei, i-a făcut bărbat şi femeie;
7 de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui
8 şi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup.
9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”.
10 Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta.
11 El le-a spus: „Oricine îşi lasă femeia şi se însoară cu alta, comite adulter cu ea.
12 Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se mărită cu un altul, comite adulter
13 Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau.
14 Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus: „Lăsaţi copiii să vină la mine, nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei.
15 Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”.
16 Şi, luându-i în braţe, îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei.
17 Când pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
18 Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu.
19 Cunoşti poruncile: Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!”
20 Atunci el i-a zis: „Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea” .
21 Isus, privindu-l, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”
22 Întristat de acest cuvânt, el a plecat mâhnit pentru că avea multe bogăţii.
23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!”
24 Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus le-a zis din nou: „Copii, cât de greu se intră în împărăţia lui Dumnezeu!
25 Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”.
26 Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?”
27 Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.
28 Petru a început să-i spună: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat”.
29 Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a părăsit casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie
30 şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică.
31 Şi mulţi dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.
32 Erau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiţi, iar cei care veneau în urmă erau cuprinşi de teamă. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se întâmple:
33 „Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe mâna păgânilor.
34 Aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide, dar după trei zile va învia”.
35 Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la el şi i-au spus: „învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”.
36 El le-a spus: „Ce vreţi să fac pentru voi?”
37 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta în gloria ta”.
38 Dar Isus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?”
39 Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi.
40 Însă, a sta la dreapta sau la stânga mea, nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”.
41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacob şi Ioan.
42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor.
43 Dar între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru
44 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor.
45 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.
46 Şi au venit la Ierihon. Pe când ieşea din Ierihon cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu , fiul lui Timeu, şedea la marginea drumului.
47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!”
48 Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”
49 Oprindu-se, Isus a spus: „Chemati-l!”
Şi l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă”.
50 Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus.
51 Isus l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbuni , să-mi recapăt vederea”.
52 Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit!” Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale.
1 Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis doi dintre discipolii săi
2 şi le-a spus: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, îndată ce veţi intra în el, veţj gasj un măgăruş legat, pe care nici un om nu a încălecat vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l!
3 Şi dacă vă va spune cineva: «De ce faceţi aceasta?», spuneţi-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndată înapoi»”.
4 Ei au plecat şi au găsit măgăruşul legat la poartă, afară, în drum. Şi l-au dezlegat.
5 Unii dintre cei care stăteau acolo le-au spus: „Ce faceţi, dezlegaţi măgăruşul?”
6 Ei le-au zis după cum le spusese Isus şi i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, iar el l-a încălecat.
8 Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, alţii ramuri înfrunzite pe care le tăiaseră de pe câmpuri.
9 Iar cei care mergeau înaintea lui şi cei care-l urmau strigau:
„Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!
10 Binecuvântată este împărăţia care vine,
a părintelui nostru David!
Osana în înaltul cerurilor!”
11 Şi a intrat în Ierusalim, în templu; şi, privind toate înjur, fiind deja la timpul înserării, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.
12 În ziua următoare, ieşind ei din Betania, lui i s-a făcut foame.
13 Văzând de departe un smochin înfrunzit, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze , pentru că nu era timpul smochinelor.
14 Şi i-a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!” Iar discipolii lui ascultau.
15 Apoi au venit la Ierusalim şi, intrând în templu, a început să-i alunge pe cei care vindeau şi cumpărau în templu , a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei.
16 Şi nu permitea nimănui să care vreun vas prin templu.
17 Îi învăţa şi le spunea: „Nu este scris oare:
Casa mea se va numi casă de rugăciune
pentru toate popoarele?
Dar voi aţi făcut-o peştera tâlharilor”.
18 Arhiereii şi cărturarii au auzit şi căutau cum să-l dea la moarte; dar se temeau de el pentru că toată mulţimea era încântată de învăţătura lui.
19 Când s-a înserat, au ieşit din cetate.
20 Dimineaţa, când au trecut din nou pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcină.
21 Amintindu-şi, Petru i-a spus: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”.
22 Răspunzând, Isus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Adevăr vă spun: oricine ar spune acestui munte «Ridică-te şi aruncă-te în mare» şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini ceea ce spune, i se va da.
24 De aceea vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune, credeţi că aţi primit deja şi vi se va da.
25 Iar când sunteţi în rugăciune, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, iertaţi, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre”.
26
27 Au venit din nou la Ierusalim şi, în timp ce el umbla prin templu, au venit la el arhiereii, cărturarii şi bătrânii
28 şi-i spuneau: „Cu ce autoritate faci acestea? Sau cine ţi-a dat această autoritate ca să le faci?”
29 Isus le-a spus: „Vă voi întreba un lucru, şi dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea.
30 Botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Răspundeţi-mi!”
31 Dar ei discutau între ei: „Dacă spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?»
32 Să spunem, dimpotrivă, «De la oameni»?” – le era frică de mulţime căci toţi considerau că Ioan era într-adevăr un profet.
33 Aşadar, i-au răspuns lui Isus: „Nu ştim”. Atunci, Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.
1 Şi a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn . Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie.
2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei.
3 Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale.
4 Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul şi l-au batjocorit.
5 A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulţi alţii, dar pe unii i-au bătut, pe alţii i-au ucis.
6 Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta».
7 Însă viticultorii aceia şi-au spus între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră!»
8 Şi, prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie.
9 Ce va face oare stăpânul viei? Va veni şi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora.
10 N-aţi citit niciodată textul acesta:
Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară;
11 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?”
12 Ei căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţime. De fapt, îşi dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Şi, lăsându-l, au plecat.
13 Au trimis la el pe unii dintre farisei şi irodieni ca să-l prindă în vorbă.
14 Au venit şi i-au spus: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi nu eşti părtinitor cu nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut cezarului? Să dăm sau să nu dăm?”
15 Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: „De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd”.
16 I-au adus şi el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” Ei i-au spus: „Ale cezarului”.
17 Atunci Isus le-a zis: „Daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Şi erau foarte uimiţi de el.
18 Apoi au venit la el saduceii, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat:
19 „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva are un frate care moare şi lasă în urmă soţia fără a avea copii, să o ia fratele lui ca soţie şi să ridice urmaşi fratelui său.
20 Erau deci şapte fraţi. Primul şi-a luat soţie şi, murind, nu a lăsat urmaşi.
21 Al doilea a luat-o şi a murit fără să lase urmaşi. Tot la fel al treilea.
22 Şi toţi cei şapte nu au lăsat urmaşi. După ei toţi, a murit şi femeia.
23 La înviere, când vor învia , căruia dintre ei îi va fi soţie? Căci toţi şapte au avut-o de soţie”.
24 Isus le-a zis: „Oare nu vă înşelaţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu?
25 Căci atunci când vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
26 Cât despre morţi, că vor învia, nu aţi citit în cartea lui Moise, în textul despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob?
27 El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Vă înşelaţi amarnic!”
28 Atunci, unul dintre cărturari, auzind că discută cu ei şi văzând că le-a răspuns bine, a venit la el şi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?”
29 Isus i-a răspuns: „Prima este: Ascultă Israele : Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
30 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta
31 A doua este aceasta: Să-L iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este nici o altă poruncă mai mare decât acestea”.
32 Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el
33 şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele cape tine însuţi este mai mult decât toate holocausturile şi decât toate jertfele”.
34 Isus, văzând că a răspuns cu înţelepciune, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.
35 Luând cuvântul, Isus a spus învăţând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David?
36 David însuşi a spus, inspirat de Duhul Sfânt:
Domnul a spus Domnului meu,
aşază-te la dreapta mea
până când voi pune pe duşmanii tăi
sub picioarele tale.
37 Deci, însuşi David îl numeşte Domn; atunci, cum îi este fiu?” Şi mulţimea numeroasă îl asculta cu plăcere.
38 În învăţătura lui mai spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe,
39 să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe.
40 Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”.
41 Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult.
42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici , câţiva bani.
43 Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande
44 pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă, a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”.
1 Când ieşea din templu, unul dintre discipolii săi i-a spus: „Învăţătorule, iată ce pietre şi ce construcţii!”
2 Isus i-a zis: „Vezi aceste construcţii măreţe? Nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată .
3 Apoi, stând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei l-au întrebat aparte:
4 „Spune-ne, când se vor întâmpla acestea şi care este semnul când toate acestea vor începe să se împlinească?”
5 Isus a început să le spună: „Aveţi grijă să nu vă înşele cineva.
6 Vor veni mulţi în numele meu spunând: «Eu sunt» şi vor înşela pe mulţi.
7 Când veţi auzi despre războaie şi zvonuri de războaie, nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să se întâmple, dar nu este încă sfârşitul.
8 Se va ridica un popor împotriva altui popor şi un imperiu împotriva altui imperiu. Vor fi cutremure în diferite locuri; va fi foamete. Acestea sunt începutul durerilor.
9 Dar aveţi grijă de voi înşivă: vă vor da pe mâna sinedriilor şi vă vor bate prin sinagogi şi veţi fi duşi înaintea guvernanţilor şi a regilor din cauza mea, ca mărturie pentru ei,
10 dar mai întâi trebuie vestită evanghelia la toate popoarele.
11 Când vă vor duce să vă predea, nu vă preocupaţi ce veţi spune, ci spuneţi ceea ce vi se va da în ceasul acela, pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Sfânt.
12 Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide.
13 Şi veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. însă, cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit.
14 Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu trebuie” – cel care citeşte să înţeleagă – „cei care sunt în Iudeea să fugă în munţi;
15 cel care se află pe terasa casei să nu coboare şi nici să nu intre să ia ceva din casă.
16 Iar cine este pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
17 Vai celor însărcinate şi celor care alăptează în zilele acelea!
18 Rugaţi-vă ca să nu se întâmple iarna,
19 căci în acele zile va fi nenorocire cum n-a fost de la începutul lumii pe care a creat-o Dumnezeu până acum şi nici nu va mai fi vreodată.
20 Şi, dacă Domnul n-ar fi scurtat zilele, nici un om nu s-ar fi salvat, însă, de dragul celor pe care i-a ales, a scurtat zilele.
21 Şi, dacă atunci vă va spune cineva: «Iată, aici este Cristos!» sau: «Iată-l acolo!», să nu credeţi,
22 căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi lucruri minunate pentru a-i înşela, dacă se poate, pe cei aleşi.
23 Dar voi fiţi vigilenţi! Iată, vi le-am spus toate dinainte.
24 În zilele acelea, după acea nenorocire, soarele se va întuneca,
iar luna nu-şi va mai da lumina;
25 stelele vor cădea de pe cer,
iar puterile cerului se vor zgudui.
26 Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere mare şi glorie.
27 Atunci va trimite îngerii şi va aduna pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului.
28 Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape.
29 La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că este aproape , la uşă.
30 Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea.
31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.
32 Despre ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl.
33 Aveţi grijă! Vegheaţi , pentru că nu ştiţi când va fi timpul.
34 Aşa cum un om, plecând în călătorie, îşi lasă casa şi dă puterea servitorilor săi, fiecăruia îndatorirea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze;
35 vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau în zori,
36 ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind.
37 Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheaţi!”
1 Peste două zile aveau să fie Pastele şi Azimele , iar arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă prin viclenie ca să-l ucidă,
2 căci spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul”.
3 Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, şi, spărgând vasul, i-a turnat pe cap.
4 Dar erau acolo unii care, indignaţi, ziceau unii către alţii: „Pentru ce s-a făcut această risipă de mireasmă?
5 Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor”. Şi erau revoltaţi împotriva ei.
6 Însă Isus a spus: „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? A făcut un gest frumos faţă de mine,
7 căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine; pe mine, însă, nu mă aveţi întotdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare.
9 Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea”.
10 Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca să-l dea pe mâna lor.
11 Când au auzit, s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da bani. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor.
12 În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paştele , discipolii săi i-au spus: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Pastele?”
13 Atunci a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeţi după el
14 şi acolo unde va intra spuneţi stăpânului casei că învăţătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Pastele cu discipolii mei?»
15 El vă va arăta o sală mare, la etaj, gata aranjată. Pregătiţi acolo pentru noi”.
16 Discipolii au ieşit şi au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese şi au pregătit Pastele.
17 Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece.
18 Şi, în timp ce stăteau la masă şi mâncau, Isus a spus: „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda”.
19 Atunci au început să se întristeze şi să-i spună unul după altul: „Nu cumva eu?”
20 El le-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid.
21 Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.
22 Şi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus: „Luaţi, acesta este trupul meu”.
23 Şi, luând potirul, după ce a mulţumit, l-a dat lor şi au băut toţi din el.
24 Şi le-a spus: „Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi.
25 Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu”.
26 Şi, după ce au cântat imnul, au plecat spre Muntele Măslinilor.
27 Iar Isus le-a spus: „Voi toţi vă veţi scandaliza căci este scris:
Voi bate păstorul
şi oile se vor risipi.
28 Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.
29 Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi se vor scandaliza, eu nu”.
30 Dar Isus i-a zis: „Adevăr îţi spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega”.
31 Iar el spunea şi mai insistent: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Şi toţi ziceau la fel.
32 Apoi au venit într-un loc numit Ghetsemani şi le-a spus discipolilor săi: „Staţi aici până când mă voi ruga”.
33 I-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi a început a se înfiora şi a se nelinişti
34 şi le-a spus: „Sufletul meu este trist de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”
35 Şi, mergând puţin mai în faţă, a căzut la pământ şi se ruga ca să treacă de la el, dacă este posibil, ceasul acela,
36 zicând: „Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil. îndepărtează de la mine potirul acesta, însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”.
37 Apoi a venit şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? Nu ai putut să veghezi nici măcar un ceas?
38 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
39 Şi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaşi cuvinte.
40 Când a venit, iarăşi i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-i răspundă.
41 A venit a treia oară şi le-a spus: „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Ajunge! A venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor.
42 Sculaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape”.
43 Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor şi a bătrânilor,
44 iar trădătorul lui le dăduse un semn spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l şi duceţi-l sub pază sigură”.
45 Venind, s-a apropiat îndată de el şi i-a spus: „Rabbi!” Şi l-a sărutat.
46 Atunci ei au pus mâna pe el şi l-au prins.
47 Însă unul dintre cei care erau de faţă, scoţându-şi sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea.
48 Luând cuvântul, Isus le-a zis: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi.
49 Zi de zi eram la voi şi învăţam în templu şi nu m-aţi arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”.
50 Atunci, părăsindu-l, au fugit cu toţii.
51 Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe trupul gol; au pus mâna pe el,
52 dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.
53 L-au dus pe Isus în faţa marelui preot şi s-au adunat toţi arhiereii, bătrânii şi cărturarii.
54 Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curţii marelui preot şi, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc .
55 Iar arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l condamne la moarte, dar nu găseau,
56 căci mulţi dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau.
57 Câţiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând:
58 „Noi l-am auzit pe acesta spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini omeneşti şi în trei zile voi construi un altul nefăcut de oameni»”.
59 Dar nici aşa mărturia lor nu se potrivea.
60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor şi l-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceştia împotriva ta?”
61 Însă el tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou şi i-a spus: „Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”
62 Isus a zis: „Eu sunt.
Şi-l veţi vedea pe Fiul Omului
stând la dreapta puterii
şi venind pe norii cerului”
63 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a spus: „Ce nevoie mai avem de martori?
64 Aţi auzit blasfemia. Ce vi se pare?” Toţi l-au condamnat ca fiind vrednic de moarte.
65 Unii au început să-l scuipe şi, acoperindu-i faţa, îl loveau spunându-i: „Profeţeşte!” Iar servitorii îi dădeau palme.
66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot
67 şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix şi i-a zis: „Şi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”.
68 Dar el a negat spunând: „Nu ştiu, nu înţeleg ce zici!” Şi a ieşit afară în faţa curţii. Şi a cântat cocoşul .
69 Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo: „Acesta este dintre ei”.
70 Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru: „Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti galileean”.
71 Iar el a început să se blesteme şi să jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi”.
72 Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Atunci, Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de a cânta cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega”. Şi a izbucnit în plâns.
1 Dis-de-dimineaţă, după ce au ţinut consiliu, arhiereii, împreună cu bătrânii şi cărturarii şi tot Sinedriul, legându-l pe Isus, l-au dus şi l-au predat lui Pilat.
2 Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El i-a răspuns: „Tu zici”.
3 Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri.
4 Pilat l-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Iată de câte lucruri te acuză!”
5 Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira.
6 Cu ocazia sărbătorilor, le elibera un deţinut pe care îl cereau ei.
7 Pe atunci, era în închisoare unul numit Baraba , împreună cu nişte răzvrătiţi care în timpul revoltei comiseseră crimă.
8 Mulţimea a urcat şi a început să ceară să le facă aşa cum făcea întotdeauna.
9 Pilat le-a răspuns: „Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
10 Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui.
11 Însă arhiereii instigau mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Baraba.
12 Pilat le-a spus din nou: „Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiţi regele iudeilor?”
13 Iar ei austrigat iarăşi: „Răstigneşte-l!”
14 Pilat le-a spus: „Dar ce rău a făcut?” însă ei strigau mai tare: „Răstigneşte-l!”
15 Astfel Pilat, voind să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit.
16 Soldaţii l-au adus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta.
17 L-au îmbrăcat cu o haină de purpură şi, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap.
18 Apoi au început să-l salute: „Bucură-te, rege al iudeilor!”
19 Şi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau şi, căzând în genunchi, i se închinau.
20 Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.
21 Au constrâns un trecător, un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus.
22 L-au dus la locul numit Golgota, care, tradus, înseamnă locul Craniului.
23 Şi i-au dat vin înmiresmat , dar el nu a luat.
24 Apoi l-au răstignit şi, împărţind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia.
25 Era ceasul al treilea când l-au răstignit.
26 Fusese scrisă inscripţia condamnării lui: „Regele Iudeilor”.
27 împreună cu el au răstignit şi doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga lui.
28
29 Cei care treceau rosteau blasfemii, clătinând din cap şi spunând: „Hei, tu care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile,
30 salvează-te pe tine însuţi coborând de pe cruce!”
31 La fel şi arhiereii între ei îl luau în râs împreună cu cărturarii şi spuneau: „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva.
32 Cristos, regele Israelului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem şi să credem!” Îl insultau şi cei răstigniţi cu el.
33 Pe la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea.
34 La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Eloí, Eloí, léma sabactáni?” care înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
35 Unii dintre cei care erau de faţă, auzindu-l, spuneau: „Iată, îl cheamă pe Ilie!”
36 Cineva a alergat şi a înmuiat un burete în oţet şi, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând: „Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie ca să-l ia jos!”
37 Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul.
38 Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos.
39 Când centurionul, care stătea în faţa lui, a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”
40 Erau şi câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Ioses, şi Salome,
41 care îl urmau de când era în Galileea şi îl slujeau; şi multe altele care urcaseră cu el la Ierusalim.
42 Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei,
43 a venit Iosif din Arimateea, membru respectat în Sinedriu, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi a îndrăznit să intre la Pilat şi să ceară trupul lui Isus.
44 Pilat s-a mirat că murise deja şi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult.
45 Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul.
46 După ce a cumpărat un giulgiu, l-a luat jos, l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt.
47 Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Ioses, priveau unde l-au pus.
1 După ce a trecut sâmbăta, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salome au cumpărat miresme ca să vină şi să-l ungă
2 şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au ajuns la mormânt când soarele răsărise
3 şi ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?”
4 Dar privind, au observat că piatra fusese rostogolită; deşi era foarte mare.
5 Intrând în mormânt, au văzut un tânăr aşezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă, şi au fost cuprinse de spaimă.
6 Dar el le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Îl căutaţi pe Isus Nazarineanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici! Iată locul în care îl puseseră.
7 Dar mergeţi şi spuneţi discipolilor lui şi lui Petru că el merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea după cum v-a spus”.
8 Ieşind, au fugit de la mormânt, căci tremurau de spaimă şi de uimire. Şi nu au spus nimănui pentru că se temeau .
9 După ce a înviat, în dimineaţa primei zile a săptămânii, [Isus] i-a apărut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte diavoli.
10 Ea a plecat şi a povestit celor care fuseseră cu el, care acum se tânguiau şi plângeau.
11 Dar, când au auzit că trăieşte şi că a fost văzut de ea, ei n-au crezut-o.
12 După acestea, a apărut altor doi dintre ei, sub o altă înfăţişare, în timp ce mergeau la câmp,
13 iar ei s-au întors şi au povestit celorlalţi, însă nu i-au crezut nici pe aceştia.
14 În sfârşit, a apărut şi celor unsprezece, pe când stăteau la masă, şi i-a dojenit pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morţi .
15 Apoi le-a spus: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura.
16 Cine va crede şi va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat.
17 Acestea sunt semnele care îi vor însoţi pe cei care cred: în numele meu vor alunga diavoli, vor vorbi limbi noi,
18 vor lua şerpi în mână şi, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca”.
19 După ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu,
20 iar ei au plecat şi au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care-i însoţeau.