1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel veniţi în Egipt împreună cu Iacob ; ei au venit fiecare cu familia lui:
2 Ruben, Simeon, Levi, Iuda,
3 Isahar, Zabulon, Beniamin,
4 Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
5 Toate sufletele născute din coapsele lui Iacob erau şaptezeci . Iosif era deja în Egipt.
6 Iosif a murit, la fel ca şi toţi fraţii lui şi toată generaţia aceea.
7 Fiii lui Israel au fost rodnici, s-au înmulţit, au crescut în număr şi au devenit foarte puternici . Şi s-a umplut ţara de ei .
8 Şi s-a ridicat peste Egipt un nou rege care nu-l cunoscuse pe Iosif.
9 El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israel este mai numeros şi mai puternic decât noi.
10 Haideţi să ne purtăm cu înţelepciune faţă de ei ca să nu se înmulţească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi ei cu vrăjmaşii noştri, să lupte împotriva noastră şi să iasă din ţară”.
11 Au pus peste ei supraveghetori de lucrări forţate, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel au zidit pentru Faraon cetăţile-depozit Pitom şi Ramses .
12 Dar cu cât îi asupreau mai mult, cu atât mai mult se înmulţeau şi se răspândeau; şi i-a cuprins groaza în faţa fiilor lui Israel.
13 Egiptenii i-au obligat cu brutalitate pe fiii lui Israel să lucreze ca sclavi.
14 Le-au făcut viaţa amară printr-o muncă dură la lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări la câmp: prin toate muncile la care îi sileau cu asprime.
15 Regele Egiptului a vorbit moaşelor femeilor evreilor , dintre care una se chema Şifra şi cealaltă Pua, şi le-a zis:
16 „Când moşiţi femeile evreilor, uitaţi-vă la cele două pietre , şi dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască”.
17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut după cum le poruncise regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieţi să trăiască.
18 Regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: „De ce aţi făcut lucrul acesta şi i-aţi lăsat pe băieţi să trăiască?”.
19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon: „Pentru că evreicele nu sunt ca femeile egiptene; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele”.
20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor iar poporul s-a înmulţit şi a devenit foarte puternic.
21 Fiindcă moaşele se temuseră de Dumnezeu, el le-a dăruit familii .
22 Atunci Faraon a poruncit întregului său popor, zicând: „Orice băiat care se va naşte să fie aruncat în Fluviu, iar toate fetele să fie lăsate să trăiască”.
1 Un om din casa lui Levi a mers şi şi-a luat [ca soţie] o fiică a lui Levi .
2 Femeia a zămislit şi a născut un fiu. A văzut că este frumos şi l-a ascuns trei luni.
3 Când n-a mai putut să-l ascundă, a luat un coşuleţ de papură pe care l-a uns cu catran şi cu smoală; a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii pe malul Fluviului.
4 Sora lui stătea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple.
5 Fiica lui Faraon a coborât la Fluviu să se scalde, iar însoţitoarele ei se plimbau pe marginea Fluviului. Ea a văzut coşuleţul între trestii şi a trimis-o pe servitoarea ei şi ea l-a luat.
6 L-a deschis şi a văzut copilul şi, iată, era un băieţel care plângea. I s-a făcut milă de el şi a zis: „Acesta este un copil de-al evreilor!”.
7 Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreice ca să-ţi alăpteze copilul?”.
8 Fiica lui Faraon i-a zis: „Du-te!”. Tânăra s-a dus şi a chemat-o pe mama copilului.
9 Fiica lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-l pentru mine şi eu îţi voi da plata cuvenită”. Femeia a luat copilul şi l-a alăptat.
10 Copilul a crescut şi ea l-a adus la fiica lui Faraon. El a fost pentru ea ca un fiu . I-a pus numele Moise căci zicea: „L-am scos din apă” .
11 În zilele acelea, Moise a crescut mare, a ieşit pe la fraţii lui şi a văzut muncile lor grele. A văzut un egiptean care îl bătea pe un evreu, pe unul dintre fraţii lui .
12 S-a întors încoace şi încolo şi a văzut că nu era nimeni. L-a lovit pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.
13 A ieşit a doua zi şi, iată, doi evrei se certau. El i-a zis celui vinovat: „De ce îl loveşti pe semenul tău?”.
14 El i-a zis: „Cine te-a pus pe tine căpetenie şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă ucizi şi pe mine cum l-ai omorât pe egiptean?”. Moise s-a temut şi a zis: „Cu siguranţă faptul este cunoscut” .
15 Faraon a auzit de această întâmplare şi căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon şi a locuit în ţara Madian . S-a aşezat lângă o fântână.
16 Preotul din Madian avea şapte fiice . Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor.
17 Dar au venit păstorii şi le-au alungat. Atunci Moise s-a ridicat, le-a salvat şi le-a adăpat turma.
18 Ele s-au întors la tatăl lor Reuel . El le-a zis: „De ce v-aţi întors astăzi aşa devreme?”
19 Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă şi a adăpat turma”.
20 El le-a zis fiicelor sale: „Unde este? De ce l-aţi lăsat [acolo] pe omul acela? Chemaţi-l să mănânce pâine!”.
21 Moise a acceptat să locuiască la omul acela care i-a dat-o pe fiica sa Sefora ca soţie.
22 Ea a născut un fiu şi el i-a pus numele Gherşom, căci zicea: „Străin sunt eu într-o ţară străină” .
23 După multă vreme, regele Egiptului a murit. Fiii lui Israel gemeau sub povara sclaviei şi strigau, iar strigătele lor de sub povara sclaviei au urcat până la Dumnezeu.
24 Dumnezeu a auzit geamătul lor. Dumnezeu şi-a adus aminte de legământul său cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob.
25 Dumnezeu a privit spre fiii lui Israel şi a luat Dumnezeu cunoştinţă de ei .
1 Moise păştea turma lui Ietro, socrul său, preotul din Madian. A mânat turma dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb .
2 Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc din mijlocul rugului . El s-a uitat şi, iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia.
3 Moise a zis: „Ia să merg şi să văd această mare arătare: de ce nu se mistuie rugul?”.
4 Când Domnul a văzut că el a mers să vadă, Dumnezeu l-a strigat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!” .
5 El i-a zis: „Nu te apropia aici. Scoate-ţi încălţămintea din picioare , căci locul pe care stai este pământ sfânt”.
6 Şi a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob”. Moise şi-a ascuns faţa , căci se temea să-l privească pe Dumnezeu
7 Domnul a zis: „Am văzut necazul poporului meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele lor din cauza asupritorilor. Îi cunosc durerea.
8 Am coborât ca să-l scot din mâna egiptenilor şi să-l duc din ţara aceea într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară în care curge lapte şi miere , în ţinutul canaaneenilor, heteilor, amoreilor, ferezeilor , heveilor şi iebuseilor .
9 Şi acum, iată, strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la mine şi am văzut asuprirea cu care îi apasă egiptenii.
10 Acum mergi, te trimit la Faraon. Scoate poporul meu, pe fiii lui Israel, din Egipt”.
11 Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să merg la Faraon şi să-i scot pe fiii lui Israel din Egipt?”.
12 El i-a zis: „Eu voi fi cu tine şi acesta va fi pentru tine semnul că eu te-am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta”.
13 Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Iată, eu voi merge la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi»; şi dacă mă vor întreba: «Care este numele lui?», ce să le spun?”.
14 Dumnezeu i-a zis lui Moise: „EU SUNT CEL CARE SUNT” . Şi a adăugat: „Aşa să spui fiilor lui Israel: «EU SUNT m-a trimis la voi»”.
15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la voi . Acesta este numele meu pentru veşnicie, aceasta este amintirea mea din generaţie în generaţie».
16 Mergi şi adună-i pe bătrânii lui Israel şi spune-le: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob mi s-a arătat şi a zis: ‹V-am cercetat pe voi şi [am văzut] câte vi se întâmplă în Egipt.
17 Şi am zis: ‘Vă voi scoate din asuprirea Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaneenilor, a heteilor, a amoreilor, a ferezeilor, a heveilor şi a iebuseilor, într-o ţară în care curge lapte şi miere’.
18 Ei vor asculta de glasul tău şi veţi merge tu şi bătrânii lui Israel la regele Egiptului şi îi veţi spune: «Domnul Dumnezeul evreilor ne-a venit în întâmpinare . Şi acum, lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustiu ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru».
19 Eu ştiu că regele Egiptului nu vă va da voie să plecaţi decât [silit] de o mână puternică.
20 Eu îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, vă va lăsa să plecaţi.
21 Voi da poporului acestuia trecere în ochii egiptenilor şi atunci când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale.
22 Fiecare femeie va cere de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei obiecte de argint şi obiecte de aur şi haine şi le veţi pune pe fiii voştri şi pe fiicele voastre. Şi-i veţi prăda pe egipteni” .
1 Moise a răspuns şi a zis: „Dar dacă nu mă vor crede şi nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: «Nu ţi s-a arătat Domnul!»?” .
2 Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?”. El a răspuns: „Un toiag”.
3 Domnul i-a zis: „Aruncă-l la pământ”. El l-a aruncat la pământ şi [toiagul] a devenit şarpe, iar Moise a fugit de el.
4 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă”. El şi-a întins mâna şi l-a apucat şi [şarpele] s-a făcut toiag în mâna lui.
5 „Ca să creadă că ţi s-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob”.
6 Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân!”. El şi-a băgat mâna în sân, apoi a scos-o şi, iată, mâna lui era albă ca zăpada de lepră.
7 Şi i-a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân”. El şi-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân şi, iată, [mâna] s-a făcut cum era trupul lui.
8 „Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul primului semn , vor crede glasul celui de-al doilea semn.
9 Dacă nu vor crede nici după aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Fluviu şi s-o verşi pe pământ uscat; şi apa pe care o vei lua din Fluviu se va preface în sânge pe pământul uscat”
10 Moise i-a zis Domnului: „Te rog, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă; asta nu de ieri, de-alaltăieri şi nici măcar de când vorbeşti tu cu servitorul tău; căci gura şi limba îmi sunt anevoioase”.
11 Domnul i-a zis: „Cine i-a dat omului gură? Şi cine-l face mut sau surd, văzător sau orb? Oare nu eu, Domnul?
12 Acum, du-te! Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui”.
13 Moise a zis: „Te rog, Doamne, trimite, aşadar, [mesajul tău] prin mâna celui pe care îl vei trimite” .
14 Atunci Domnul s-a mâniat pe Moise şi i-a zis: „Nu-l ai tu oare pe Aaron, fratele tău, levitul? Ştiu că el vorbeşte bine. El va vorbi [în locul tău]. Iată, el va ieşi în întâmpinarea ta; când te va vedea, se va bucura în inima lui.
15 Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce trebuie să faceţi.
16 El va vorbi poporului în locul tău; el va fi gura ta şi tu vei fi pentru el ca Dumnezeu .
17 Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele”.
18 Moise a plecat, s-a întors la Ietro, socrul său, şi i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei care sunt în Egipt să văd dacă mai trăiesc”. Ietro i-a zis lui Moise: „Mergi în pace!”.
19 Domnul i-a zis lui Moise în Madian: „Mergi, întoarce-te în Egipt, căci au murit toţi cei care căutau să-ţi ia viaţa” .
20 Moise şi-a luat soţia şi fiii, i-a pus pe un măgar şi s-a întors în ţara Egiptului. Moise a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.
21 Domnul i-a zis lui Moise: „Când vei merge şi te vei întoarce în Egipt, vezi ca toate minunile pe care le-am pus în mâna ta să le faci înaintea lui Faraon. Eu însă voi împietri inima lui şi nu va lăsa poporul să plece.
22 Tu îi vei zice lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Israel este fiul meu, întâiul meu născut .
23 Şi îţi spun: ‘Lasă-l pe fiul meu să plece ca să mă slujească; iar dacă nu vrei să-l laşi să plece, eu îl voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut’› »”.
24 Şi, fiind pe cale, la un loc de popas, l-a întâmpinat Domnul şi căuta să-l omoare.
25 Sefora a luat o piatră de cremene, a tăiat prepuţul fiului ei şi a atins picioarele lui şi a zis: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine”.
26 Şi el l-a lăsat. Atunci, ea a zis: „soţ de sânge” din pricina tăierii împrejur .
27 Domnul i-a zis lui Aaron: „Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustiu”. El a plecat şi l-a întâlnit la muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat.
28 Moise i-a făcut cunoscute lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, şi toate semnele pe care îi poruncise [să le facă].
29 Moise şi Aaron s-au dus şi i-au adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel.
30 Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le spusese lui Moise şi a făcut semnele înaintea poporului.
31 Poporul a crezut. Când au înţeles că Domnul i-a vizitat pe fiii lui Israel şi că a văzut necazul lor, s-au plecat şi s-au prosternat cu faţa la pământ.
1 Moise şi Aaron s-au dus apoi şi i-au zis lui Faraon: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Lasă poporul meu să plece ca să celebreze o sărbătoare în cinstea mea în pustiu»” .
2 Faraon a zis: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul lui şi să-l las pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe Domnul şi nici nu-l voi lăsa pe Israel să plece”.
3 Ei au zis: „Dumnezeul evreilor ne-a ieşit în întâmpinare. Lasă-ne deci să mergem cale de trei zile în pustiu ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie” .
4 Şi regele Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la munca lui? Plecaţi la muncile voastre”.
5 Faraon a zis: „Iată că poporul este acum numeros în ţară şi voi îl întrerupeţi de la munca lui?”.
6 Chiar în acea zi Faraon le-a poruncit supraveghetorilor poporului şi scribilor lor :
7 „Să nu mai daţi poporului paie pentru facerea cărămizilor ca ieri şi alaltăieri; ci să se ducă ei şi să-şi adune paie.
8 Iar numărul de cărămizi pe care-l făceau mai înainte să-i puneţi să-l facă fără a scădea ceva din ele; căci sunt leneşi, de aceea strigă: «Să mergem şi să aducem jertfă Dumnezeului nostru!».
9 Să se îngreuneze munca acestor oameni ca să aibă de lucru şi să nu mai dea atenţie la vorbe înşelătoare”.
10 Supraveghetorii poporului şi scribii au ieşit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;
11 Duceţi-vă voi înşivă şi luaţi paie de unde veţi găsi; căci nu vi se va scădea nimic din lucrul vostru»”.
12 Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului ca să strângă mirişte în loc de paie.
13 Supraveghetorii îi zoreau, zicând: „Terminaţi lucrul vostru zi de zi, ca atunci când erau paie!”.
14 Iar scribii fiilor lui Israel, pe care îi puseseră peste ei supraveghetorii lui Faraon, au fost bătuţi , zicânduli-se: „De ce nu aţi făcut nici ieri, nici astăzi numărul stabilit de cărămizi ca mai înainte?”.
15 Scribii fiilor lui Israel s-au dus la Faraon şi s-au plâns, zicând: „De ce te porţi aşa cu servitorii tăi?
16 Nu li se mai dau paie servitorilor tăi şi ni se spune: «Faceţi cărămizi!» Iată, servitorii tăi au fost şi bătuţi – şi vina cade tot asupra poporului tău” – şi poporul tău este [considerat] vinovat!”.
17 El a zis: „Leneşi sunteţi voi, leneşi! De aceea ziceţi: «Să mergem şi să aducem jertfă Domnului!».
18 Acum, mergeţi şi lucraţi; paie nu vi se vor da, dar numărul poruncit de cărămizi să-l faceţi!”.
19 Scribii fiilor lui Israel s-au văzut într-o situaţie grea când li s-a spus: „Nu veţi scădea numărul de cărămizi stabilit pentru fiecare zi”.
20 Când au ieşit de la Faraon, i-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron care veneau să-i întâmpine.
21 Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece pentru că ne-aţi stricat reputaţia înaintea lui Faraon şi a slujitorilor lui, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă”.
22 Moise s-a întors spre Domnul şi a zis: „Doamne, de ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? De ce m-ai mai trimis?
23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în numele tău, el face şi mai rău poporului acestuia iar tu n-ai eliberat nicidecum poporul tău”.
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Acum vei vedea ce-i voi face lui Faraon; căci prin mâna [mea] puternică îi va lăsa să plece şi prin mâna [mea] puternică îi va alunga din ţara lui”.
2 Dumnezeu i-a vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul.
3 Eu m-am arătat lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob ca «Dumnezeul cel atotputernic» ; dar nu m-am făcut cunoscut lor cu numele meu, «Domnul».
4 De asemenea, am încheiat alianţa mea cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara pribegiei lor în care au locuit ca străini.
5 Eu am auzit geamătul fiilor lui Israel, pe care egiptenii i-au făcut sclavi, şi mi-am adus aminte de alianţa mea .
6 De aceea spune fiilor lui Israel: «Eu sunt Domnul: Eu vă voi scoate de sub jugul egiptenilor, vă voi elibera din robia lor şi vă voi răscumpăra cu braţ întins şi cu mari judecăţi .
7 Vă voi lua ca popor al meu, voi fi pentru voi Dumnezeu şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care vă scoate de sub jugul egiptenilor.
8 Vă voi duce în ţara asupra căreia mi-am întins mâna ca s-o dau lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob şi vă voi da-o ca moştenire. Eu sunt Domnul»” .
9 Aşa le-a vorbit Moise fiilor lui Israel, dar ei n-au ascultat de Moise din cauza deznădejdii şi a muncii apăsătoare.
10 Domnul i-a vorbit lui Moise zicând:
11 „Mergi şi spune-i lui Faraon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara lui”.
12 Moise a vorbit înaintea Domnului şi a zis: „Iată că fiii lui Israel nu m-au ascultat, cum o să mă asculte Faraon, de vreme ce eu nu sunt îndemânatic la vorbire?” .
13 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi i-a trimis la fiii lui Israel şi le-a dat porunci cu privire la fiii lui Israel şi cu privire la Faraon, regele Egiptului, ca să-i scoată pe fiii lui Israel să plece din ţara Egiptului.
14 Aceştia sunt capii casei părinţilor lor : fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben.
15 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, fiul canaaneencei . Acestea sunt familiile lui Simeon.
16 Acestea sunt numele fiilor lui Levi, după generaţiile lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani .
17 Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, după familiile lor.
18 Fiii lui Chehat: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani .
19 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile lui Levi, după generaţiile lor.
20 Amram a luat-o de soţie pe Iochebed, mătuşa sa . Ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise . Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani .
21 Fiii lui Iţhar: Core, Nefeg şi Zicri.
22 Fiii lui Uziel: Mişael , Elţafan şi Sitri.
23 Aaron a luat-o de soţie pe Elişeba, fiica lui Aminadab, sora lui Nahşon , şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
24 Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sunt familiile lui Core.
25 Eleazar, fiul lui Aaron, şi-a luat de soţie pe una din fiicele lui Putiel şi ea i l-a născut pe Pinhas.
Aceştia sunt capii strămoşilor leviţilor după familiile lor.
26 Aceştia sunt Aaron şi Moise cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi-i din ţara Egiptului pe fiii lui Israel, după grupurile lor”.
27 Ei sunt aceia care i-au vorbit lui Faraon, regele Egiptului, ca să-i scoată pe fiii lui Israel din Egipt. Aceştia sunt Moise şi Aaron.
28 În ziua în care i-a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,
29 Domnul i-a zis lui Moise: „Eu sunt Domnul. Spune-i lui Faraon, regele Egiptului, tot ceea ce eu îţi spun”.
30 Moise a vorbit înaintea Domnului: „Iată, eu nu sunt îndemânatic la vorbire; cum mă va asculta Faraon?”.
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău Aaron va fi profetul tău.
2 Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci eu, iar fratele tău Aaron îi va vorbi lui Faraon, ca să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara lui.
3 Eu voi împietri inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele mele şi minunile mele în ţara Egiptului.
4 Dar Faraon nu vă va asculta. Eu îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi voi scoate oştirile mele, poporul meu, fiii lui Israel, din ţara Egiptului, prin mari judecăţi.
5 Egiptenii vor cunoaşte că eu sunt Domnul când îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi-i voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui”.
6 Moise şi Aaron au făcut după cum le poruncise lor Domnul: aşa au făcut.
7 Moise era în vârstă de optzeci de ani şi Aaron de optzeci şi trei de ani când i-au vorbit lui Faraon.
8 Domnul le-a spus lui Moise şi Aaron:
9 „Când Faraon vă va spune: «Faceţi o minune !», să-i spui lui Aaron : «Ia-ţi toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon» . Şi acesta se va preface într-un şarpe” .
10 Moise şi Aaron au venit la Faraon şi au făcut după cum le poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui şi a devenit şarpe.
11 Dar şi Faraon a chemat nişte înţelepţi şi nişte vrăjitori; au făcut şi ei, magii Egiptului, la fel prin vrăjitoriile lor.
12 Fiecare şi-a aruncat toiagul şi s-au prefăcut în şerpi, dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
13 Inima lui Faraon s-a împietrit şi nu i-a ascultat, precum spusese Domnul.
14 Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
15 Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă şi, iată, când va ieşi la apă, să stai înaintea lui pe malul Fluviului. Să iei în mână toiagul care s-a prefăcut în şarpe
16 şi să-i spui: «Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine, zicând: ‹Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească în pustiu›. Dar, iată, până acum n-ai ascultat!
17 Aşa vorbeşte Domnul: ‹Prin aceasta vei cunoaşte că eu sunt Domnul›. Iată, eu voi lovi cu toiagul din mâna mea apele Fluviului şi se vor preface în sânge.
18 Peştii din Fluviu vor muri şi se va împuţi Fluviul şi egiptenii nu vor mai putea să bea din apa Fluviului»”.
19 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptului , peste râurile lor, peste canalele lor, peste bălţile lor şi peste toate rezervoarele lor de apă şi ele se vor preface în sânge. Şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, chiar şi în [vasele de] lemn şi de piatră»”.
20 Moise şi Aaron au făcut aşa cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, a lovit apele Fluviului sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui şi toată apa Fluviului s-a prefăcut în sânge.
21 Peştii care erau în Fluviu au murit şi Fluviul s-a împuţit, aşa încât egiptenii nu mai puteau să bea apă din Fluviu. Era sânge în toată ţara Egiptului.
22 La fel însă au făcut şi magii Egiptului prin vrăjitoriile lor. Şi s-a împietrit inima lui Faraon şi nu i-a ascultat, precum spusese Domnul.
23 Faraon s-a întors şi a intrat în casa lui şi nu a pus la inimă nici aceasta.
24 Toţi egiptenii au săpat în împrejurimile Fluviului pentru apă de băut, căci nu puteau să bea din apa Fluviului.
25 Se împliniseră şapte zile de când Domnul lovise Fluviul.
26 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească!
27 Iar dacă nu-l vei lăsa să plece, iată, eu voi lovi cu broaşte toată ţara ta.
28 Fluviul va mişuna de broaşte; ele vor urca şi vor intra în casa ta, în camera ta de dormit şi în patul tău, în casele slujitorilor tăi şi ale poporului tău, în cuptoarele tale şi în albiile tale de frământat.
29 Broaştele se vor urca şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi› »”.
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste canale şi peste bălţi şi fă să se urce broaştele peste ţara Egiptului! »”.
2 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului şi s-au urcat broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.
3 Dar şi magii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au făcut să se urce broaşte peste ţara Egiptului.
4 Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Rugaţi-vă Domnului ca să îndepărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; iar eu voi lăsa poporul să plece ca să aducă jertfă Domnului”.
5 Moise i-a zis lui Faraon: „Hotărăşte, când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale şi să rămână numai în Fluviu”.
6 El i-a zis: „Mâine”. [Moise] a zis: „Fie după cuvântul tău, ca să ştii că nu este nimeni ca Domnul Dumnezeul nostru.
7 Broaştele se vor îndepărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; numai în Fluviu vor mai rămâne”.
8 Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele pe care le adusese asupra lui Faraon .
9 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; au murit broaştele de prin case, de prin curţi şi de pe ogoare.
10 Şi le-au adunat grămezi-grămezi şi ţara s-a umplut de miros urât.
11 Faraon a văzut că i s-a dat răgaz şi şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.
12 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi se va preface în tânţari în toată ţara Egiptului!»”.
13 Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul lui şi a lovit ţărâna pământului şi s-au ivit ţânţari pe oameni şi pe animale. Toată ţărâna pământului s-a făcut ţânţari în toată ţara Egiptului.
14 Dar şi magii au încercat să facă la fel prin vrăjitoriile lor şi să aducă ţânţari, dar n-au putut. Şi au fost ţânţari pe oameni şi pe animale.
15 Magii i-au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu !”. Dar s-a împietrit inima lui Faraon şi n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.
16 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi stai înaintea lui Faraon! Şi, iată, când va ieşi la apă să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească! .
17 Pentru că, dacă nu vei lăsa poporul meu să plece, iată, eu voi trimite tăuni împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale. Şi se vor umple de tăuni casele egiptenilor şi pământul pe care locuiesc.
18 Şi în ziua aceea voi deosebi ţinutul Goşen, unde locuieşte poporul meu: acolo nu vor fi tăuni, pentru ca să cunoşti că eu, Domnul , sunt în mijlocul ţării.
19 Voi face o deosebire între poporul meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine› »”.
20 Domnul a făcut aşa. Au venit o mulţime de tăuni în casa lui Faraon şi în casa slujitorilor lui şi în toată ţara Egiptului. Şi ţara a fost distrusă de tăuni.
21 Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Mergeţi şi aduceţi jertfă Dumnezeului vostru [aici] în ţară”.
22 Moise a răspuns: „Nu este potrivit să facem aşa, căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt un lucru abominabil pentru egipteni . Şi dacă vom aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt un lucru abominabil pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?
23 Vom merge cale de trei zile în pustiu şi acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va spune”.
24 Faraon a zis: „Eu vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu vă îndepărtaţi prea mult mergând. Rugaţi-vă pentru mine”.
25 Moise a zis: „Iată, eu voi ieşi de la tine şi mă voi ruga Domnului. Şi mâine el va îndepărta tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. Numai să nu ne mai înşele Faraon, nelăsând poporul să plece ca să aducă jertfă Domnului”.
26 Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.
27 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise şi a îndepărtat tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. Nu a mai rămas niciunul.
28 Dar Faraon şi-a împietrit inima şi de data aceasta şi n-a lăsat poporul să plece.
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească!
2 Căci dacă tu refuzi să-l laşi să plece şi dacă-l mai opreşti,
3 iată, mâna Domnului va fi asupra turmelor tale de pe câmp: asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra vitelor şi asupra oilor [şi va fi] o molimă cumplită .
4 Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele egiptenilor şi nu va pieri nimic din toate câte sunt ale fiilor lui Israel› »”.
5 Domnul a hotărât un timp şi a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în ţară»”.
6 Domnul a făcut aceasta a doua zi. Toate turmele egiptenilor au murit, dar din turmele fiilor lui Israel n-a murit niciun [animal].
7 Faraon a trimis [să vadă] şi, iată că niciun animal din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a lăsat poporul să plece.
8 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu funingine din cuptor şi Moise s-o arunce spre cer, înaintea ochilor lui Faraon .
9 Se va face pulbere peste toată ţara Egiptului şi vor fi bube supurânde care produc băşici pe oameni şi pe animale în toată ţara Egiptului”.
10 Ei au luat funingine din cuptor şi au stat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer şi ea s-a făcut bube, băşici supurânde pe oameni şi pe animale.
11 Magii n-au putut să stea înaintea lui Moise din cauza bubelor, căci bubele erau pe magi şi pe toţi egiptenii.
12 Domnul a împietrit inima lui Faraon şi el nu i-a ascultat, după cum îi spusese Domnul lui Moise .
13 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, stai înaintea lui Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu să plece, ca să-mi slujească!
14 Fiindcă, de data aceasta, voi trimite toate plăgile mele asupra ta , asupra slujitorilor tăi şi asupra poporului tău ca să ştii că nu este nimeni ca mine pe tot pământul.
15 Căci dacă mi-aş fi întins mâna şi v-aş fi lovit cu ciumă , pe tine şi pe poporul tău, ai fi fost şters de pe pământ.
16 Însă pentru aceasta te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea mea şi ca numele meu să fie vestit pe tot pământul.
17 Dacă te mai ridici împotriva poporului meu, nelăsându-l să plece,
18 iată, eu voi face să plouă mâine pe timpul acesta grindină atât de mare, cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui şi până astăzi.
19 Acum trimite şi pune-ţi la adăpost turmele şi tot ce ai pe câmp. Peste toţi oamenii şi peste toate animalele care se găsesc pe câmp şi nu vor intra în casă, va cădea grindină şi vor muri› »”.
20 Aceia dintre servitorii lui Faraon care s-au temut de cuvântul Domnului, şi-au adunat în grabă în case servitorii şi turmele .
21 Dar cei care nu au luat aminte la cuvântul Domnului şi-au lăsat servitorii şi turmele pe câmp.
22 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi grindină peste toată ţara Egiptului, peste oameni, peste animale şi peste toată iarba de pe câmp, în ţara Egiptului !”.
23 Moise şi-a întins toiagul spre cer şi Domnul a trimis tunete şi grindină şi foc cădeau pe pământ. Domnul a făcut să cadă grindină peste ţara Egiptului.
24 Era grindină şi foc amestecat cu grindină, atât de mare cum n-a mai fost în toată ţara Egiptului de când a devenit acesta popor.
25 Grindina a bătut, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la animale; grindina a bătut toată iarba de pe câmp şi a rupt toţi copacii de pe câmp.
26 Numai în ţinutul Goşen, unde erau fiii lui Israel, n-a fost grindină.
27 Faraon a trimis şi i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit. Domnul este drept, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi.
28 Rugaţi-vă Domnului , e de ajuns, să nu mai fie tunete de la Dumnezeu şi grindină; vă voi lăsa să plecaţi şi nu veţi mai fi opriţi”.
29 Moise i-a zis: „Când voi ieşi din cetate, îmi voi întinde mâinile spre Domnul; tunetele vor înceta şi grindina nu va mai fi, ca să ştii că al Domnului este pământul.
30 Dar ştiu că nici tu şi nici slujitorii tăi încă nu vă temeţi de Domnul Dumnezeu ”.
31 Inul şi orzul au fost distruse, pentru că orzul dăduse în spic, iar inul era în floare ;
32 grâul şi alacul nu au fost distruse, pentru că erau mai târzii.
33 Moise a ieşit de la Faraon, din cetate; şi-a întins mâinile spre Domnul şi au încetat tunetele şi grindina şi ploaia n-a mai căzut pe pământ.
34 Faraon, văzând că ploaia, grindina şi tunetele au încetat, a continuat să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.
35 Inima lui Faraon s-a împietrit şi nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise .
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraon, căci eu le-am împietrit inima lui şi inima slujitorilor lui, ca să fac aceste semne ale mele în mijlocul lor,
2 ca să povesteşti în auzul fiului tău şi fiului fiului tău cum m-am purtat cu egiptenii şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul”.
3 Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: «Până când ai tu de gând să nu te smereşti înaintea mea? Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească!
4 Căci dacă nu vrei să laşi poporul meu să plece, iată, eu voi aduce mâine lăcuste în hotarele tale.
5 Ele vor acoperi faţa pământului încât nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a scăpat nevătămat, ce a rămas în urma grindinii, şi vor devora toţi copacii voştri care cresc pe câmpii,
6 vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor egiptenilor. Aşa ceva n-au văzut nici părinţii tăi şi nici părinţii părinţilor tăi de când sunt ei pe pământ până în ziua de astăzi»”. [Moise] s-a întors şi a ieşit de la Faraon.
7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie acesta o cursă pentru noi? Lasă oamenii aceştia să plece şi să-i slujească Domnului Dumnezeului lor! Încă nu-ţi dai seama că Egiptul este ruinat?”.
8 I-au întors pe Moise şi Aaron la Faraon şi el le-a zis: „Mergeţi şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru. Dar cine sunt cei care vor merge?”
9 Moise a zis: „Vom merge cu tinerii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu turmele şi cirezile noastre vom merge; căci pentru noi este sărbătoare a Domnului” .
10 El le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, după cum vă voi lăsa să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri ! Luaţi seama însă că este rău ce aveţi de gând să faceţi! .
11 Nu, aşa nu! Mergeţi deci voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, pentru că voi asta căutaţi!”. Şi i-au dat afară dinaintea lui Faraon.
12 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului ca să vină lăcustele. Să vină peste ţara Egiptului şi să mănânce toată iarba pământului şi tot ce a mai lăsat grindina”.
13 Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua aceea şi toată noaptea. Când s-a făcut dimineaţă, vântul dinspre răsărit a adus lăcustele.
14 Lăcustele au năvălit peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat în toate ţinuturile Egiptului; şi erau atât de multe lăcuste, cum nu mai fuseseră înainte şi nici nu vor mai fi după. Niciodată nu fuseseră atât de multe lăcuste ca atunci şi nici nu vor mai fi vreodată asemenea.
15 Au acoperit faţa întregului pământ şi ţara s-a întunecat ; au mâncat toată iarba de pe pământ şi tot rodul pomilor pe care îl lăsase grindina; n-a rămas nimic verde pe copaci, nici în iarba câmpului, în toată ţara Egiptului.
16 Faraon s-a grăbit să-i cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru şi împotriva voastră.
17 Acum, iartă-mi, te rog, păcatul şi de data aceasta şi rugaţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru; numai să îndepărteze de la mine această moarte”.
18 [Moise] a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.
19 Domnul a stârnit un vânt dinspre mare, foarte puternic, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie. N-a mai rămas nici o lăcustă în tot ţinutul Egiptului.
20 Domnul a împietrit inima lui Faraon şi acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece.
21 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, un întuneric să-l pipăi cu mâna”.
22 Moise şi-a întins mâna spre cer şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului timp de trei zile.
23 Nu se vedea om cu om şi nimeni nu s-a ridicat din locul lui timp de trei zile. Dar la toţi fiii lui Israel, era lumină unde locuiau ei.
24 Faraon l-a chemat pe Moise şi a zis: „Mergeţi şi slujiţi Domnului ! Numai turmele şi cirezile voastre să rămână; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi”.
25 Moise a zis: „Chiar dacă tu ne vei da jertfele şi arderile de tot pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru,
26 turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi; nici o copită nu va rămâne, căci din ele vom aduce jertfă Domnului Dumnezeului nostru. Iar noi nu ştim ce vom aduce jertfă Domnului până nu vom ajunge acolo”.
27 Domnul a împietrit inima lui Faraon şi el n-a vrut să-i lase să plece.
28 Faraon i-a zis: „Pleacă de la mine! Ai grijă să nu-mi mai vezi faţa, căci în ziua în care vei vedea faţa mea, vei muri”.
29 Moise a zis: „Aşa cum ai spus, nu voi mai vedea faţa ta”.
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Încă o plagă voi mai aduce asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea vă va lăsa să plecaţi de aici. Când vă va lăsa să plecaţi de aici, vă va alunga de tot de aici .
2 Vorbeşte în auzul poporului ca fiecare bărbat să ceară de la vecinul lui şi fiecare femeie de la vecina ei obiecte de argint şi obiecte de aur” .
3 Domnul a făcut ca poporul să aibă trecere în ochii egiptenilor . Chiar Moise era un om foarte mare în ţara Egiptului în ochii slujitorilor lui Faraon şi înaintea poporului .
4 Moise a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «La miezul nopţii eu voi trece prin mijlocul Egiptului;
5 va muri orice întâi născut din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon care şade pe tronul său , până la întâiul născut al servitoarei de la râşniţă şi până la orice întâi-născut al animalelor.
6 Şi va fi strigăt mare în toată ţara Egiptului cum n-a mai fost şi nici nu va mai fi.
7 Dar la toţi fiii lui Israel, nici măcar un câine nu va lătra nici la om, nici la animale, ca să ştiţi că Domnul face deosebire între Egipt şi Israel.
8 Vor coborî la mine toţi aceşti slujitori ai tăi şi se vor închina înaintea mea zicând: ‹Ieşi tu şi tot poporul care te urmează !›. După aceea voi ieşi»”. A ieşit [Moise] de la Faraon fierbând de mânie.
9 Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon nu va asculta de voi pentru ca să se înmulţească minunile mele în ţara Egiptului”.
10 Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon şi el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece din ţara lui.
1 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie pentru voi întâia între lunile anului .
3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel: În ziua a zecea a lunii acesteia, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare familie, un animal din turmă pentru fiecare casă.
4 Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă, după numărul sufletelor ; fiecare să socotiţi câţi sunt de trebuinţă ca să mănânce un miel!
5 Animalul din turmă să vă fie fără meteahnă, de parte bărbătească, de un an; să-l luaţi fie dintre miei, fie dintre capre!
6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi toată adunarea comunităţii lui Israel să-l înjunghie spre seară !
7 Să ia din sânge şi să ungă amândoi uşorii uşii şi pragul de sus al caselor în care îl vor mânca!
8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu azime şi cu ierburi amare!
9 Să nu mâncaţi din el nimic crud sau fiert în apă, ci fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele lui.
10 Să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa ; dacă va rămâne ceva din el până dimineaţa, să-l ardeţi în foc!
11 Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului.
12 Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul!
13 Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi . Nu va fi între voi nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14 Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare în cinstea Domnului din generaţie în generaţie: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!
15 Şapte zile să mâncaţi azime. Încă din prima zi să îndepărtaţi aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, sufletul acela va fi nimicit din Israel .
16 În ziua întâi să aveţi o adunare sfântă ; şi în ziua a şaptea să aveţi, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu se facă nicio muncă în zilele acelea; în afară de ce mănâncă fiecare persoană, numai aceea să se facă.
17 Să ţineţi Sărbătoarea Azimelor , fiindcă chiar în această zi am scos taberele voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceasta din generaţie în generaţie ca pe hotărâre veşnică.
18 În luna întâi, din ziua a paisprezecea a lunii, seara, să mâncaţi azime până în ziua a douăzeci şi una a lunii , seara.
19 Şapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca ceva dospit, sufletul acela va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie străin, fie născut în ţară.
20 Să nu mâncaţi nimic dospit; ci, în toate aşezările voastre, să mâncaţi azime”.
21 Moise i-a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Mergeţi şi luaţi miei pentru familiile voastre şi înjunghiaţi mielul de Paşte .
22 Să luaţi un mănunchi de isop , înmuiaţi-l în sângele din vas şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi uşori ai uşii cu sângele din vas. Nimeni dintre voi să nu iasă din uşa casei sale până dimineaţa.
23 Domnul va trece ca să lovească Egiptul şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori ai uşii. Domnul va trece pe lângă intrare şi nu-l va lăsa pe Nimicitor să intre în casele voastre ca să lovească.
24 Să ţineţi lucrul acesta ca pe o hotărâre pentru tine şi pentru fiii tăi, pentru totdeauna!
25 Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după cum a spus, să ţineţi această slujire .
26 Şi când vă vor întreba fiii voştri: «Ce înseamnă ritul acesta?»,
27 să le răspundeţi: «Este jertfa de Paşte pentru Domnul care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când a lovit Egiptul şi a cruţat casele noastre»”. Şi poporul s-a plecat şi s-a prosternat.
28 Fiii lui Israel au plecat şi au făcut cum le poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
29 La miezul nopţii, Domnul i-a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon care şedea pe tronul său, până la întâiul născut al celui închis în temniţă şi până la toţi întâii născuţi ai animalelor.
30 Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui şi toţi egiptenii şi a fost strigăt mare în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort.
31 I-a chemat [Faraon] pe Moise şi pe Aaron, noaptea, şi le-a zis: „Ridicaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi fiii lui Israel. Mergeţi să-i slujiţi Domnului , după cum aţi zis.
32 Luaţi şi turmele voastre şi cirezile voastre, după cum aţi zis, şi duceţi-vă. Şi binecuvântaţi-mă şi pe mine” .
33 Egiptenii zoreau poporul să iasă în grabă din ţară, căci ziceau: „Altfel, vom muri cu toţii”.
34 Poporul a luat aluatul înainte de a se dospi, [purtând] pe umeri coveţile învelite în hainele lor.
35 Fiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise şi le-au cerut egiptenilor obiecte de argint, obiecte de aur şi haine.
36 Domnul a dat poporului trecere înaintea egiptenilor şi aceştia le-au dat cele cerute. Astfel i-au jefuit pe egipteni.
37 Au plecat fiii lui Israel din Ramses spre Sucot , cam şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, afară de copii.
38 O mare mulţime [de oameni] a plecat cu ei; turme şi cirezi şi vite foarte multe.
39 Au copt din aluatul pe care îl scoseseră din Egipt turte azime , căci nu dospise, fiindcă fuseseră alungaţi din Egipt şi nu au putut să aştepte, nici să-şi pregătească hrană .
40 Iar şederea fiilor lui Israel, cât au locuit în Egipt , a fost de patru sute treizeci de ani.
41 Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea , toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.
42 Noaptea aceea a fost o noapte de veghe pentru Domnul, când i-a scos din ţara Egiptului; aceasta este noaptea de veghe în cinstea Domnului pentru toţi fiii lui Israel din generaţie în generaţie.
43 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Aceasta este rânduiala Paştelui : niciun străin să nu mănânce din el.
44 Orice sclav cumpărat cu bani îl vei tăia împrejur şi apoi va putea să mănânce din el.
45 Veneticul şi lucrătorul plătit să nu mănânce din el.
46 Să se mănânce într-o singură casă; carnea să n-o scoateţi afară din casă şi să nu zdrobiţi niciun os din el.
47 Toată adunarea lui Israel să facă astfel.
48 Dacă va locui la tine un străin care vrea să ţină Paştele în cinstea Domnului, oricine de parte bărbătească să fie tăiat împrejur; numai atunci se va putea apropia să-l ţină; şi va fi ca unul născut în ţară; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din el.
49 Va fi o singură lege pentru cel născut în ţară ca şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru”.
50 Toţi fiii lui Israel au făcut cum le poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
51 Chiar în ziua aceea Domnul i-a scos din ţara Egiptului pe fiii lui Israel, după grupurile lor.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise:
2 „Sfinţeşte-mi orice întâi născut care deschide pântecele dintre fiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre animale: acesta este al meu”.
3 Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta în care aţi ieşit din Egipt, din casa sclaviei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu se mănânce [nimic] dospit.
4 Voi ieşiţi astăzi, în luna Abib .
5 Când te va duce Domnul în ţara canaaneenilor, a heteilor , a amoreilor, a heveilor şi a iebuseilor, [ţară] pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii această regulă în luna aceasta.
6 Timp de şapte zile să mănânci azime; în ziua a şaptea va fi o sărbătoare în cinstea Domnului.
7 Să se mănânce azime în timpul celor şapte zile; să nu se vadă la tine nimic dospit, să nu se vadă la tine nici aluat între toate hotarele tale.
8 Să spui fiului tău în ziua aceea: «Aceasta este pentru ceea ce a făcut Domnul pentru mine când am ieşit din Egipt».
9 Să-ţi fie [aceasta] ca un semn pe mâna ta şi ca o aducere aminte înaintea ochilor tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.
10 Să ţii regula aceasta la timpul hotărât, din an în an.
11 Când te va duce Domnul în ţara canaaneenilor, aşa cum ţi-a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi ţi-o va da,
12 să sfinţeşti pentru Domnul pe tot cel ce deschide pântecele şi pe orice întâi-născut din animalele tale : cei de parte bărbătească vor fi ai Domnului.
13 Şi pe orice întâi născut al măgăriţei îl vei răscumpăra cu un miel; iar dacă nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Şi pe orice întâi-născut din om dintre fiii tăi îl vei răscumpăra .
14 Când fiul tău te va întreba mâine: «Ce înseamnă lucrul acesta?» să-i răspunzi: «Domnul ne-a scos cu braţ puternic din Egipt, din casa sclaviei;
15 şi, pentru că Faraon se încăpăţâna să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâii-născuţi ai oamenilor până la întâii-născuţi ai animalelor. De aceea eu jertfesc Domnului orice întâi-născut de parte bărbătească, şi-l răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei».
16 Să fie ca un semn pe mâna ta şi ca o podoabă între ochii tăi; căci cu braţ puternic ne-a scos Domnul din Egipt”.
17 Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul spre ţara Filistenilor, deşi era aproape ; căci Dumnezeu şi-a zis: „Ca nu cumva poporul, văzând războiul, să-i pară rău şi să se întoarcă în Egipt”.
18 Dumnezeu a întors poporul pe drumul pustiului, spre Marea Roşie . Fiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.
19 Moise a luat cu sine oasele lui Iosif; căci el îi pusese pe fiii lui Israel să jure: „Cu siguranţă Dumnezeu vă va vizita; atunci să luaţi cu voi oasele mele de aici” .
20 Au plecat din Sucot şi au aşezat tabăra la Etam , la marginea pustiului.
21 Domnul mergea înaintea lor, ziua într-o coloană de nor , ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-o coloană de foc , ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua, şi noaptea.
22 Coloana de nor nu se depărta ziua dinaintea poporului, nici coloana de foc, noaptea.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:
2 „Spune-le fiilor lui Israel să se întoarcă şi să-şi aşeze tabăra înaintea Pi-Hahirotului , între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon : să aşezaţi tabăra chiar în faţa lui, lângă mare.
3 Faraon va zice despre fiii lui Israel : «S-au rătăcit prin ţară; i-a închis pustiul».
4 Eu voi împietri inima lui Faraon şi vă va urmări; voi fi glorificat în Faraon şi în toată oştirea lui şi vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul”. Şi au făcut aşa.
5 I s-a dat de ştire regelui Egiptului că poporul a fugit. Atunci inimile lui Faraon şi ale slujitorilor lui s-au întors împotriva poporului şi au zis: „Ce am făcut? L-am lăsat pe Israel să plece de la munca pe care o făcea pentru noi”.
6 Şi-a înhămat carul şi şi-a luat poporul cu el.
7 A luat şase sute de care alese şi toate carele Egiptului; şi în toate erau căpetenii .
8 Domnul a împietrit inima lui Faraon, regele Egiptului , şi el i-a urmărit pe fiii lui Israel. Şi fiii lui Israel ieşiseră cu mâna ridicată .
9 Egiptenii i-au urmărit; toţi caii şi carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui i-au ajuns când îşi aşezau tabăra lângă mare, la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.
10 Faraon se apropia. Fiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi, iată, egiptenii veneau după ei. Fiii lui Israel s-au înspăimântat tare şi au strigat către Domnul.
11 Ei i-au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt că ne-ai adus să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
12 Oare nu asta îţi spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca sclavi egiptenilor, căci este mai bine pentru noi să slujim ca sclavi egiptenilor decât să murim în pustiu?»”.
13 Moise a zis poporului: „Nu vă temeţi, staţi şi veţi vedea mântuirea Domnului pe care el v-o va da astăzi; căci pe egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea niciodată.
14 Domnul va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi!” .
15 Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească.
16 Iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi desparte-o; fiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării, pe uscat .
17 Iată, eu voi împietri inima egiptenilor ca să meargă după ei! Şi voi fi glorificat în Faraon şi în toată oştirea lui, în carele lui şi în călăreţii lui.
18 Vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în Faraon, în carele lui şi călăreţii lui”.
19 Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel şi-a schimbat locul şi a mers în urma lor. Şi coloana de nor dinaintea lor şi-a schimbat locul şi a stat în urma lor.
20 El a venit între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Şi era nor şi întuneric, dar lumina noaptea . Şi nu s-au apropiat unii de alţii toată noaptea.
21 Moise şi-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat şi apele s-au despărţit.
22 Fiii lui Israel au intrat prin mijlocul mării pe uscat şi apele erau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
23 Egiptenii i-au urmărit şi au intrat după ei, toţi caii lui Faraon, carele lui şi călăreţii lui, până în mijlocul mării.
24 La straja dimineţii , Domnul a privit spre tabăra egiptenilor din coloana de nor şi de foc şi a umplut de spaimă tabăra egiptenilor.
25 A făcut să sară roţile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egiptenii au zis atunci: „să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egiptenilor!”.
26 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egiptenilor, asupra carelor lor şi asupra călăreţilor lor”.
27 Moise şi-a întins mâna asupra mării şi spre dimineaţă marea s-a întors la locul ei; şi egiptenii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării.
28 Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oştirea lui Faraon, care intraseră după ei în mare; şi n-a rămas nici măcar unul dintre ei.
29 Dar fiii lui Israel au trecut pe uscat prin mijlocul mării şi apele le-au fost ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
30 Domnul l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea şi Israel i-a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării.
31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise, slujitorul său .
1 Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:
Cal şi călăreţ , în mare i-a aruncat.
2 Puterea mea şi cântarea mea este Domnul
şi el a fost mântuirea mea:
Acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda;
[El este] Dumnezeul tatălui meu: pe el îl voi preamări.
3 Domnul este un războinic :
Domnul este numele lui.
4 Carele lui Faraon şi oştirea lui, le-a aruncat în mare;
căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea Roşie.
5 Adâncurile i-au acoperit ,
s-au cufundat în adânc ca o piatră.
6 Dreapta ta, Doamne, s-a preamărit prin putere;
dreapta ta , Doamne, l-a zdrobit pe duşman.
7 Prin mărimea maiestăţii tale
l-ai doborât pe cel care s-a ridicat împotriva ta,
ţi-ai dezlănţuit mânia
şi l-ai mistuit ca pe paie.
8 La suflarea nărilor tale ,
s-au îngrămădit apele ,
s-au ridicat talazurile ca un zid
şi s-au închegat adâncurile în inima mării.
9 Duşmanul zicea: «Voi urmări, voi ajunge,
voi împărţi prada şi-mi voi îndestula sufletul de el .
Îmi voi scoate sabia
şi-i va stăpâni mâna mea!».
10 Tu ai suflat cu suflarea ta:
l-a acoperit marea;
s-au scufundat ca plumbul
în apele profunde.
11 Cine este ca tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca tine, minunat în sfinţenie , înfricoşător,
care săvârşeşti fapte minunate?
12 Ţi-ai întins dreapta
şi i-a înghiţit pământul.
13 Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta
pe care l-ai răscumpărat;
l-ai condus cu puterea ta
spre lăcaşul sfinţeniei tale.
14 Au auzit popoarele
şi s-au cutremurat;
groaza i-a cuprins
pe locuitorii din Filisteea.
15 Atunci s-au îngrozit
căpeteniile Edomului,
pe puternicii Moabului
i-a cuprins tremurul;
S-au înmuiat toţi locuitorii Canaanului.
16 Au căzut peste ei
frica şi groaza;
au încremenit ca piatra
până când a trecut poporul tău, Doamne!
Până când a trecut poporul acesta
pe care l-ai dobândit.
17 Tu îi vei duce şi-i vei sădi
pe muntele moştenirii tale ,
locul în care locuieşti ,
pe care l-ai făcut tu, Doamne,
un sanctuar, Doamne,
pe care l-au întemeiat mâinile tale!
18 Domnul va domni în veci
şi pentru totdeauna”.
19 Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare şi Domnul a făcut să se întoarcă peste ei apele mării; fiii lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării.
20 Miriam , profetesa, sora lui Aaron, a luat în mână tamburina şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi dansuri.
21 Miriam intona în faţa lor:
„Cântaţi Domnului,
căci cu mărire s-a preamărit;
cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat”.
22 Moise l-a luat pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit în pustiul Şur . Au mers trei zile prin pustiu şi n-au găsit apă.
23 Au ajuns la Mara şi n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea i s-a pus numele Mara .
24 Poporul a murmurat împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?”
25 [Moise] a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn . El l-a aruncat în apă şi apa s-a făcut dulce.
Acolo i-a dat o rânduială şi o judecată
şi acolo l-a pus la încercare .
26 El a zis: „Dacă într-adevăr vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face ceea ce este drept înaintea lui, dacă îţi vei pleca urechea la poruncile lui şi vei ţine toate rânduielile lui, nu voi aduce asupra ta niciuna din bolile pe care le-am adus asupra Egiptului; căci eu sunt Domnul care te vindecă”.
27 Au ajuns la Elim , unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi-au aşezat tabăra acolo, lângă ape.
1 Au plecat din Elim şi toată adunarea fiilor lui Israel a ajuns în pustiul Sin , care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieşirea lor din ţara Egiptului.
2 Toată adunarea fiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron în pustiu .
3 Fiii lui Israel le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-aţi scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.
4 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri. Poporul să iasă şi să adune în fiecare zi porţia pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea.
5 În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”.
6 Moise şi Aaron au zis către toţi fiii lui Israel: „În seara aceasta veţi cunoaşte că Domnul v-a scos din ţara Egiptului.
7 Dimineaţă veţi vedea gloria Domnului, pentru că a auzit murmurările voastre împotriva Domnului. Iar noi, ce suntem că murmuraţi împotriva noastră?”.
8 Moise a mai zis : „Domnul vă va da în seara aceasta carne să mâncaţi şi dimineaţă pâine să vă săturaţi, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmuraţi împotriva lui ; căci ce suntem noi? Murmurările voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului”.
9 Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: «Apropiaţi-vă înaintea Domnului , căci a auzit murmurările voastre!»”.
10 Pe când vorbea Aaron întregii adunări a fiilor lui Israel, şi-au întors privirea spre pustiu, şi, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor.
11 Domnul i-a spus lui Moise:
12 „Am auzit murmurările fiilor lui Israel. Spune-le: «Veţi mânca diseară carne şi dimineaţă vă veţi sătura cu pâine; veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
13 Seara au venit prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţă era un strat de rouă în jurul taberei.
14 Stratul de rouă s-a ridicat şi, iată, pe suprafaţa pustiului era ceva mărunt, ca o crustă , ceva mărunt ca bruma pe pământ.
15 Fiii lui Israel au văzut şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” , căci nu ştiau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncaţi.
16 Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un omer pentru fiecare, după numărul persoanelor; fiecare să ia pentru cei din cortul lui»”.
17 Fiii lui Israel au făcut aşa şi au adunat unul mai mult, altul mai puţin.
18 Şi măsurau cu omerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puţin, nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce.
19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineaţă!”.
20 Dar n-au ascultat de Moise şi unii au lăsat din ea până dimineaţă; însă a făcut viermi şi s-a stricat. Moise s-a mâniat pe ei.
21 Adunau în fiecare dimineaţă , fiecare după cât îi trebuia pentru hrană; când soarele începea să dogorească, se topea.
22 În ziua a şasea au adunat de două ori mai multă hrană, câte doi omeri de fiecare . Toţi capii adunării au venit şi i-au spus lui Moise.
23 El le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: «Mâine este zi de odihnă , un sabat sfânt pentru Domnul; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi strângeţi tot ceea ce rămâne ca să fie păstrat până dimineaţă!»”.
24 Au păstrat-o până dimineaţă, după cum poruncise Moise; nu s-a stricat, nici nu s-au aflat viermi în ea.
25 Moise a zis: „Mâncaţi-o astăzi pentru că astăzi este sabatul Domnului; astăzi nu o veţi găsi pe câmp.
26 Şase zile s-o adunaţi, dar ziua a şaptea este sabat şi nu se va găsi”.
27 În ziua a şaptea unii din popor au ieşit să adune şi n-au găsit.
28 Domnul i-a zis lui Moise: „Până când n-o să vreţi să păziţi poruncile şi legile mele?
29 Vedeţi că Domnul v-a dat sabatul; de aceea el vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi nimeni să nu iasă de la locul lui în ziua a şaptea!”.
30 Poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.
31 Casa lui Israel i-a pus numele „mană”. Era ca sămânţa de coriandru , albă, şi gustul ei era ca de turtă cu miere .
32 Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Umpleţi un omer din ea ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri, ca să vadă pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustiu când v-am scos din ţara Egiptului»”.
33 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas , pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului, ca să se păstreze pentru urmaşii voştri!”.
34 După cum îi poruncise Domnul lui Moise, Aaron a pus-o înaintea [arcei] mărturiei spre păstrare.
35 Fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani până au intrat în ţara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la hotarul ţării Canaanului .
36 Omerul este a zecea parte dintr-o efă .
1 Toată adunarea fiilor lui Israel a plecat din pustiul Sin, din tabără în tabără , după porunca Domnului, şi şi-au aşezat tabăra la Refidim . Şi nu era apă de băut pentru popor.
2 Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Daţi-ne apă să bem!”. Moise le-a zis: „Pentru ce vă certaţi cu mine? Pentru ce-l ispitiţi pe Domnul?”.
3 Acolo poporul era însetat de apă; poporul murmura împotriva lui Moise şi zicea: „De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete, pe mine, pe fiii mei şi turmele mele?”.
4 Moise a strigat către Domnul: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin şi mă vor ucide cu pietre”.
5 Domnul i-a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului şi ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi mergi!
6 Iată, eu voi sta înaintea ta acolo, pe stâncă, în Horeb ; tu vei lovi stânca şi va ieşi din ea apă şi poporul va bea”. Moise a făcut aşa înaintea bătrânilor lui Israel.
7 El a pus locului numele de „Masa şi Meriba” din cauza certei fiilor lui Israel şi pentru că l-au pus la încercare pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?”.
8 Amalec a venit şi s-a luptat cu Israel la Refidim.
9 Moise i-a zis lui Iosue: „Alege pentru noi nişte bărbaţi , ieşi şi luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână”.
10 Iosue a făcut după cum i-a spus Moise şi a luptat împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur au urcat pe vârful dealului.
11 Când Moise îşi ridica mâna , era mai tare Israel; când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec.
12 Mâinile lui Moise s-au îngreunat; ei au luat o piatră, au pus-o sub el iar el s-a aşezat pe ea. Iar Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte şi altul de cealaltă; şi mâinile lui au rămas ridicate până la apusul soarelui.
13 Iosue i-a lovit pe Amalec şi poporul lui prin ascuţişul sabiei.
14 Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie aceasta spre aducere aminte în carte , ca să se păstreze aducerea aminte şi spune-i lui Iosue: «Voi şterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub ceruri»”.
15 Moise a zidit un altar şi i-a pus numele: „Domnul este stindardul meu” .
16 Şi a zis: „Pentru că o mână s-a ridicat împotriva tronului Domnului , va purta război Domnul împotriva lui Amalec din generaţie în generaţie!”
1 Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, a auzit tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru Israel, poporul său: că Domnul îl scosese pe Israel din Egipt.
2 Ietro, socrul lui Moise, a luat-o pe Sefora, soţia lui Moise, după ce fusese trimisă acasă .
3 I-a luat şi pe cei doi fii ai ei, dintre care unul se numea Gherşom, căci spusese: „Străin am fost într-o ţară străină”,
4 iar celălalt se numea Eliezer , căci „Dumnezeul tatălui meu mi-a venit în ajutor şi m-a scăpat de sabia lui Faraon” .
5 Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii acestuia şi cu soţia lui la Moise în pustiu, acolo unde îşi aşezase tăbăra, la muntele lui Dumnezeu.
6 I-a trimis vorbă lui Moise: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu soţia ta şi cu cei doi fii ai ei care sunt cu ea”.
7 Moise a ieşit să-l întâmpine pe socrul său, s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate şi au intrat în cort.
8 Moise i-a povestit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului de dragul lui Israel, toate necazurile care i-au ajuns pe drum şi cum i-a eliberat Domnul .
9 S-a bucurat Ietro pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel eliberându-l din mâna egiptenilor .
10 Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, care v-a eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, el, care a eliberat poporul din mâna egiptenilor! .
11 Acum ştiu că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii ; asta s-a arătat când [egiptenii] s-au purtat cu aroganţă împotriva alor săi”.
12 Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere de tot şi sacrificii lui Dumnezeu . Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit să stea la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.
13 A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; poporul a stat înaintea lui Moise de dimineaţă până seara.
14 Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu cu poporul? De ce şezi tu singur şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţă până seara?”.
15 Moise i-a răspuns socrului său: „Pentru că poporul vine la mine ca să ceară sfat de la Dumnezeu .
16 Când se iscă vreo pricină între ei, vin la mine; eu judec între unul şi altul şi le fac cunoscute hotărârile lui Dumnezeu şi legile lui”.
17 Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.
18 Vă veţi epuiza şi tu, şi poporul acesta care este cu tine; pentru că lucrarea este prea grea pentru tine şi nu o vei putea face singur.
19 Acum, ascultă glasul meu; îţi voi da un sfat şi Dumnezeu să fie cu tine! Stai tu, pentru popor, înaintea lui Dumnezeu şi du tu nevoile lor înaintea lui Dumnezeu.
20 Învaţă-i hotărârile şi legile şi fă-le cunoscută calea pe care trebuie să umble şi lucrurile pe care trebuie să le facă!”.
21 Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc lăcomia; pune-i căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.
22 Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile mici să le judece ei înşişi. Astfel îţi vei uşura povara, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.
23 Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa , vei putea face faţă lucrurilor şi tot poporul acesta va ajunge în pace la locul lui”.
24 Moise a ascultat cuvântul socrului său şi a făcut tot ce i-a spus el.
25 Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus capi peste popor: căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.
26 Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi.
27 Apoi Moise i-a dat drumul socrului său, iar el s-a dus în ţara lui.
1 În luna a treia de la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului, în ziua aceea au ajuns în pustiul Sinai.
2 Au plecat de la Refidim, au ajuns în pustiul Sinai şi şi-au fixat tabăra în pustiu. Israel şi-a fixat tabăra în faţa muntelui .
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte, zicând:
„Aşa să vorbeşti casei lui Iacob
şi să spui fiilor lui Israel:
4 «Voi aţi văzut ce am făcut Egiptului,
iar pe voi v-am purtat pe aripi de vultur
şi v-am adus la mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul meu
şi dacă veţi păzi legământul meu,
veţi fi partea mea dintre toate popoarele,
căci al meu este tot pământul.
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt».
Iată, acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel”.
7 Moise a venit şi i-a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea pe care i le poruncise Domnul.
8 Tot poporul a răspuns împreună: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Iar Moise a dus cuvintele poporului la Domnul.
9 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi veni la tine într-un nor gros , pentru ca să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere în tine”. Moise a spus Domnului cuvintele poporului .
10 Domnul i-a spus lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mâine şi să-şi spele hainele,
11 aşa încât să fie pregătiţi pentru a treia zi; căci, în a treia zi, Domnul se va coborî în faţa întregului popor pe muntele Sinai.
12 Fixează hotar pentru popor de jur împrejur şi spune: «Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui! Oricine se va atinge de munte să fie dat la moarte.
13 Nicio mână să nu se atingă de el, căci va fi bătut cu pietre sau străpuns cu suliţa: fie animal, fie om, nu va trăi». Când va suna trâmbiţa, ei vor urca spre munte”.
14 Moise a coborât de pe munte la popor, a sfinţit poporul şi ei şi-au spălat hainele.
15 Şi a zis poporului: „Fiţi gata în trei zile; să nu vă atingeţi de femeie!”.
16 A treia zi, de dimineaţă, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte şi sunet puternic de trâmbiţă. Şi tot poporul din tabără a fost cuprins de spaimă.
17 Moise a scos poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu. Şi au stat în picioare la poalele muntelui.
18 Muntele Sinai era acoperit de fum întrucât Domnul coborâse pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere.
19 Sunetul trâmbiţei devenea tot mai puternic. Moise vorbea şi Dumnezeu îi răspundea prin tunet.
20 Domnul a coborât pe muntele Sinai, pe vârful muntelui. Domnul l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s-a suit acolo.
21 Domnul i-a zis lui Moise: „Coboară în adunarea poporului ca să nu se năpustească să-l vadă pe Domnul. Altfel, mulţi dintre ei vor pieri.
22 Şi preoţii care se apropie de Domnul să se sfinţească ca nu cumva Domnul să-i lovească ”.
23 Moise a zis Domnului: „Poporul nu poate să urce pe muntele Sinai, căci tu ne-ai avertizat, zicând: «Fixează hotar în jurul muntelui şi sfinţeşte-l!»”.
24 Domnul i-a zis: „Coboară şi urcă tu cu Aaron. Însă preoţii şi poporul să nu se năpustească să urce la Domnul ca nu cumva să-i lovească”.
25 Moise s-a coborât la popor şi i-a spus [aceste lucruri].
1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte:
2 „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.
3 Să nu ai alţi dumnezei afară de mine !
4 Să nu-ţi faci chip cioplit , nici vreo înfăţişare cu cele care sunt în ceruri, sus, sau cu cele de jos, de pe pământ, sau cu cele care sunt în apele de sub pământ!
5 Să nu te închini lor şi să nu le slujeşti căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos care pedepsesc vina părinţilor în fii până la a treia şi a patra generaţie pentru cei ce mă urăsc
6 şi mă îndur până la a mia generaţie de cei care mă iubesc şi păzesc poruncile mele!
7 Să nu iei în zadar numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în zadar numele lui!
8 Adu-ţi aminte de ziua de sabat ca s-o sfinţeşti!
9 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toate lucrările tale!
10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci nici o lucrare nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici animalele tale, nici străinul care este înăuntrul porţilor tale!
11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul şi marea şi tot ceea ce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de sabat şi a sfinţit-o.
12 Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău!
13 Să nu ucizi!
14 Să nu comiţi adulter !
15 Să nu furi!
16 Să nu dai mărturie falsă împotriva aproapelui tău!
17 Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti soţia aproapelui tău , nici sclavul lui, nici sclava lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău!
18 Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele şi sunetul trâmbiţei şi muntele fumegând. Poporul era cuprins de teamă şi tremura stând departe.
19 Ei i-au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu şi te vom asculta; dar să nu ne vorbească Dumnezeu ca să nu murim!”.
20 Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântaţi, căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare şi ca teama de el să fie înaintea voastră ca să nu păcătuiţi!”.
21 Poporul stătea departe, iar Moise s-a apropiat de norul întunecat în care era Dumnezeu.
22 Domnul i-a zis lui Moise: „Aşa să le vorbeşti fiilor lui Israel: «Voi aţi văzut că am vorbit din cer cu voi.
23 Să nu faceţi alături de mine dumnezei de argint şi dumnezei de aur: să nu vă faceţi!
24 Vei face pentru mine un altar de pământ şi vei aduce pe el arderile de tot ale tale şi jertfele de comuniune, oile tale şi boii tăi. În orice loc în care îmi voi aduce aminte de numele meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta.
25 Dacă-mi vei face un altar de piatră, să nu-l zideşti din [pietre] cioplite pentru că lama ta care o loveşte o profanează .
26 Să nu te sui la altarul meu pe trepte ca să nu ţi se descopere goliciunea deasupra lui!»”.
1 Acestea sunt legile pe care le vei pune înaintea lor.
2 Dacă vei cumpăra un sclav evreu, să slujească şase ani; dar în al şaptelea să iasă liber, fără despăgubire.
3 Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi soţia cu el!
4 Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii şi fiice, femeia şi fiii să fie ai stăpânului său, iar el să iasă singur!
5 Dacă sclavul va zice: «Îmi iubesc stăpânul, pe soţie şi pe fiii mei şi nu vreau să devin liber»,
6 atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu , să-l apropie de uşă sau de uşorul uşii şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o andrea şi el să-i fie sclav pentru totdeauna.
7 Dacă un om îşi va vinde fiica drept sclavă, ea nu va ieşi cum ies sclavii .
8 Dacă nu va plăcea stăpânului ei care a avut-o de soţie, atunci să o lase să fie eliberată. Dar unui popor străin nu va avea dreptul s-o vândă, trădând-o.
9 Dacă o dă de soţie fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.
10 Dacă-şi va lua o alta, nu o va lipsi de hrană, de îmbrăcăminte şi de traiul ei cu bărbatul.
11 Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi fără despăgubire, fără să dea bani.
12 Dacă cineva va lovi pe altul şi acela va muri, acesta să fie dat la moarte!
13 Dacă nu i-a întins laţul, şi dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mână, îţi voi hotărî un loc unde va putea să fugă.
14 Dacă cineva plănuieşte împotriva aproapelui său şi-l omoară cu viclenie, chiar şi de la altarul meu să-l iei şi să-l omori!
15 Dacă cineva îl loveşte pe tatăl său sau pe mama sa, să fie dat la moarte.
16 Dacă cineva fură un om şi-l va vinde sau acesta va fi găsit în mâinile lui, să fie dat la moarte!
17 Dacă cineva îi blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie dat la moarte!
18 Dacă oamenii se ceartă şi unul dintre ei îl va lovi pe celălalt cu piatra sau cu pumnul şi acela nu va muri, dar va cădea la pat,
19 dacă se va scula şi va merge afară cu toiagul său, cel care l-a lovit este nevinovat, numai să-l despăgubească şi să-l îngrijească până la vindecare.
20 Dacă un om loveşte pe sclavul său sau pe sclava sa cu toiagul şi mor sub mâna lui, să fie pedepsit.
21 Dar dacă mai trăiesc o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este proprietatea sa .
22 Dacă se ceartă oamenii şi lovesc o femeie însărcinată şi o fac să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire , să fie pedepsiţi după cum va decide bărbatul femeii, după hotărârea judecătorilor.
23 Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,
24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
25 arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie .
26 Dacă un om loveşte ochiul sclavului său sau al sclavei sale şi-i face să-şi piardă ochiul, să le dea drumul ca despăgubire pentru ochiul lor.
27 Şi dacă face să cadă un dinte sclavului său sau al sclavei sale să le dea drumul ca despăgubire pentru dintele lor.
28 Dacă un bou împunge un om sau o femeie şi [acesta sau aceasta] moare, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului este nevinovat.
29 Dar dacă un bou obişnuia de mai înainte să împungă şi stăpânului i se spusese dar nu l-a închis, şi dacă boul ucide un bărbat sau o femeie, boul să fie bătut cu pietre şi stăpânul lui să fie dat la moarte.
30 Dacă i se pune stăpânului un preţ de răscumpărare, va da ca răscumpărare pentru viaţa lui tot ceea ce i se va cere.
31 Dacă [boul] împunge un băiat sau împunge o fată, i se va face după legea aceasta.
32 Dacă [boul] împunge un sclav sau o sclavă, să dea treizeci de sicli de argint stăpânului, iar boul să fie bătut cu pietre.
33 Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acoperă şi cad acolo un bou sau un măgar,
34 stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul înapoi, iar animalul mort să fie al lui!
35 Dacă boul unui om împunge boul unui alt om şi acesta moare, să vândă boul cel viu şi preţul lui să-l împartă în două; şi să împartă şi boul mort în două.
36 Dar dacă se ştia de mai înainte că boul obişnuia să împungă, iar stăpânul lui nu l-a închis, să plătească bou pentru bou, iar pe cel mort să-l ia el.
37 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi le taie sau le vinde, să dea cinci bovine pentru bou şi patru ovine pentru oaie !
1 Dacă hoţul este prins în timp ce sparge , e lovit şi moare, [cel ce l-a lovit] nu va fi vinovat de omor.
2 Dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor. Hoţul să plătească totul. Dacă nu are nimic, să fie vândut pentru furtul lui.
3 Dacă ceea ce a furat, fie bou , fie măgar, fie oaie, se găseşte încă viu în mâinile lui, să dea înapoi de două ori.
4 Dacă cineva lasă să fie păscut un ogor sau o vie sau îşi dă la păscut animalul pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul său şi cel mai bun rod din via lui.
5 Dacă izbucneşte un foc şi cuprinde spinii şi arde grâul – în snopi sau în picioare – sau câmpul, cel care a pus foc să plătească ceea ce a ars.
6 Dacă un om dă altuia bani sau lucruri spre păstrare şi le fură cineva din casa omului aceluia, dacă va fi găsit, hoţul să plătească îndoit.
7 Dacă hoţul nu este găsit, stăpânul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său.
8 Oricare ar fi obiectul înşelăciunii cu privire la bou, la măgar, la oaie, la haină sau la un lucru pierdut despre care se va zice: „Iată-l!”, obiectul [neînţelegerii] părţilor să fie dus până la Dumnezeu; acela pe care-l va condamna Dumnezeu , să plătească îndoit aproapelui său.
9 Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal ca să-l păzească şi acesta moare, este vătămat sau este pierdut fără ca cineva să vadă,
10 să se facă un jurământ înaintea Domnului între cei doi că [cel care a păzit animalul] nu a pus mâna pe avutul aproapelui său şi, dacă stăpânul acceptă, nu va plăti.
11 Dar dacă [animalul] a fost furat de la el, va plăti stăpânului său.
12 Dacă [animalul] a fost sfâşiat, să aducă dovada sfâşierii şi nu va plăti.
13 Dacă cineva cere altuia [un animal] şi acesta este vătămat sau moare în lipsa stăpânului lui, trebuie să plătească.
14 Dar dacă stăpânul e de faţă, nu va plăti. Dacă [animalul] este luat cu chirie, [dauna] va intra în chirie.
15 Dacă un om seduce o fecioară nelogodită şi se culcă cu ea, să plătească zestrea şi să o ia de soţie.
16 Dacă tatăl refuză să i-o dea, el va plăti în bani zestrea cuvenită fecioarelor .
17 Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.
18 Oricine se culcă cu un animal, să fie dat la moarte.
19 Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit.
20 Să nu faci rău celui străin şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
21 Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului.
22 Dacă le faci rău şi ei strigă la mine, eu le voi asculta strigătul.
23 Mânia mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; soţiile voastre vor rămâne văduve şi fiii voştri orfani.
24 Dacă împrumuţi bani celui sărman din poporul meu, să nu te comporţi cu el ca un cămătar şi să nu ceri dobândă de la el.
25 Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi până la apusul soarelui,
26 căci este singura lui învelitoare, este haina pentru trupul său. Cu ce să se culce? Dacă strigă spre mine, eu îl voi asculta, căci eu sunt milostiv.
27 Să nu rosteşti blasfemii împotriva lui Dumnezeu şi pe mai marele poporului tău să nu-l blestemi.
28 Să nu întârzii să-mi aduci din pârga secerişului tău şi a mustului tău. Întâiul născut dintre fiii tăi este al meu.
29 Să faci aşa cu viţelul tău şi cu mielul tău. Să rămână şapte zile cu mama sa, iar în ziua a opta mi-l vei da mie.
30 Să fiţi oameni sfinţi pentru mine. Să nu mâncaţi carne [de animal] sfâşiat pe câmp: s-o aruncaţi la câini.
1 Să nu accepţi zvonuri false. Să nu te uneşti cu cel rău ca să dai o mărturie mincinoasă.
2 Să nu te iei după cei mulţi ca să faci rău! Iar la judecată, să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi ca să abaţi [dreptatea].
3 Să nu fii părtinitor nici cu cel sărac la judecată.
4 Dacă întâlneşti boul duşmanului tău sau măgarul lui care s-a rătăcit, să i-l aduci înapoi.
5 Dacă vezi măgarul celui care te urăşte căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-l ajuţi împreună cu el [să se ridice].
6 Să nu viciezi sentinţa săracului la judecată.
7 Fereşte-te de învinuirea nedreaptă. Să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept, căci nu îndreptăţesc răutatea .
8 Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei care văd şi pervertesc hotărârile celor drepţi.
9 Să nu-l asupreşti pe străin; voi cunoaşteţi sufletul celui străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
10 Timp de şase ani să semeni pământul şi să aduni recolta.
11 Dar în al şaptelea an să nu-l cultivi şi să-l laşi să se odihnească; vor mânca săracii din poporul tău, iar ce va rămâne, să mănânce animalele câmpului. Tot aşa să faci cu via ta şi cu măslinii tăi.
12 Timp de şase zile să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a şaptea să te opreşti, pentru ca să aibă odihnă boul tău şi măgarul tău şi ca să răsufle fiul slujitoarei tale şi străinul.
13 Să păziţi tot ce v-am spus şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: să nu se audă în gura voastră.
14 De trei ori pe an să faci sărbătoare în cinstea mea.
15 Să ţii Sărbătoarea Azimelor ; timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna Abib, să mănânci azime după cum ţi-am poruncit; căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt; şi să nu vii cu mâinile goale în faţa mea.
16 [Să ţii] Sărbătoarea Secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce ai semănat pe câmp; şi Sărbătoarea Recoltei, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale.
17 De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se prezinte în faţa Domnului Dumnezeu.
18 Sânge din jertfa pentru mine să nu aduci pe pâine dospită şi grăsimea sărbătorii mele să nu rămână până dimineaţa .
19 Cea mai bună parte din primele roade ale câmpului să o aduci în casa Domnului Dumnezeului tău.
Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.
20 Iată, eu trimit un înger înaintea ta ca să te ocrotească pe drum şi să te conducă la locul pe care l-am pregătit.
21 Fii atent în prezenţa lui, ascultă-i glasul şi nu te revolta împotriva lui pentru că nu vă va ierta păcatele, căci numele meu este în el.
22 Dar dacă vei asculta glasul lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, voi fi duşmanul duşmanilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi.
23 Îngerul meu va merge înaintea ta şi te va duce la amorei, hetei, ferezei, canaaneeni, hevei şi iebusei şi-i voi nimici.
24 Să nu te închini înaintea zeilor lor şi să nu le slujeşti; să nu faci după cum fac ei, ci să demolezi şi să distrugi stelele lor.
25 Voi să-l slujiţi pe Domnul Dumnezeul vostru şi el vă va binecuvânta pâinea şi apele şi voi îndepărta boala din mijlocul tău.
26 Nu va fi nicio femeie să avorteze sau sterilă în ţara ta şi eu voi împlini numărul zilelor tale.
27 Voi trimite frica mea înaintea ta şi voi îngrozi toate popoarele la care vei merge şi voi face ca toţi duşmanii tăi să întoarcă spatele dinaintea ta.
28 Voi trimite viespi înaintea ta şi acestea îi vor izgoni dinaintea ta pe hevei, canaaneeni şi pe hetei.
29 Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să nu devină pustiu şi să nu se înmulţească împotriva ta animalele de pe câmp.
30 Îi voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta până vei creşte la număr şi vei putea să iei în stăpânire ţara.
31 Voi fixa hotarele tale de la Marea Roşie până la Marea Filistenilor şi de la pustiu până la Râu . Căci voi da în mâinile voastre pe locuitorii ţării şi-i vei izgoni dinaintea ta.
32 Să nu faci alianţă cu ei, nici cu zeii lor.
33 Să nu locuiască în ţara ta ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva mea; căci dacă vei sluji zeilor lor, aceasta va fi o capcană pentru tine.
1 [Dumnezeu] i-a zis lui Moise: „Urcaţi la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel şi să vă prosternaţi de departe!
2 Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu urce cu el”.
3 Moise a venit şi a istorisit poporului toate cuvintele Domnului şi toate hotărârile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Tot ce a spus Domnul, vom face”.
4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
5 A trimis nişte tineri dintre fiii lui Israel să aducă arderi de tot şi să aducă viţei ca jertfe de împăcare Domnului.
6 Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în vase, iar cu cealaltă jumătate a stropit altarul.
7 A luat cartea alianţei şi a citit-o în auzul poporului. Ei au zis: „Tot ceea ce a spus Domnul, vom face şi vom asculta”.
8 Moise a luat sângele şi a stropit poporul , zicând: „Iată sângele alianţei pe care a făcut-o Domnul cu voi potrivit tuturor acestor cuvinte”.
9 Moise a urcat împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu şi cu şaptezeci dintre bătrânii lui Israel.
10 Ei l-au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele lui era ca un paviment de safir, ca însuşi cerul curat.
11 El nu şi-a întins mâna împotriva aleşilor fiilor lui Israel. Ei l-au văzut pe Dumnezeu şi au mâncat şi au băut .
12 Domnul i-a spus lui Moise: „Urcă la mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu legea şi poruncile pe care le-am scris ca să-i înveţi pe ei”.
13 Moise s-a sculat împreună cu Iosue, slujitorul său. Moise a urcat pe muntele lui Dumnezeu.
14 Şi le-a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo problemă, să meargă la ei”.
15 Moise a urcat pe munte şi norul a acoperit muntele.
16 Gloria Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul l-a chemat pe Moise din mijlocul norului.
17 Gloria Domnului le-a apărut fiilor lui Israel ca un foc mistuitor pe vârful muntelui.
18 Moise a intrat în mijlocul norului şi a urcat pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise:
2 „Spune-le fiilor lui Israel să-mi aducă un dar! De la fiecare om pe care-l lasă inima să primiţi darul pentru mine.
3 Iată darul pe care-l veţi primi de la ei: aur, argint şi bronz;
4 purpură violetă şi roşie, stacojie, pânză de in şi păr de capră;
5 piei de berbeci vopsite în roşu, piei de viţei de mare şi lemn de salcâm;
6 untdelemn pentru candelabru, balsam pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;
7 pietre de onix şi pietre de prins în efod şi pectoral.
8 Să-mi facă un sanctuar şi eu voi locui în mijlocul lor!
9 Să faceţi cortul şi toate vasele lui după cum eu îţi voi arăta: aşa să faceţi!
10 Să facă o arcă din lemn de salcâm; lungimea ei să fie de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate şi înălţimea de un cot şi jumătate!
11 S-o acoperi cu aur curat: s-o acoperi pe dinăuntru şi pe dinafară şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur!
12 Să torni pentru ea patru verigi de aur şi să le pui la cele patru colţuri ale ei: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte!
13 Să faci nişte drugi din lemn de salcâm şi să-i acoperi cu aur!
14 Să introduci drugii în verigile de pe laturile arcei ca să poată fi purtată arca;
15 drugii să rămână în verigile arcei şi să nu fie scoşi din ele!
16 Să pui în arcă mărturia pe care ţi-o voi da!
17 Să faci un capac al ispăşirii din aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate şi lăţimea lui de un cot şi jumătate!
18 Să faci doi heruvimi din aur, să-i faci din aur masiv! Să-i faci la cele două capete ale capacului ispăşirii;
19 să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului ispăşirii; să faceţi heruvimii la cele două capete ale lui!
20 Heruvimii să fie cu aripile întinse deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii şi cu feţele lor întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
21 Să pui capacul ispăşirii pe arcă şi în arcă să pui mărturia pe care ţi-o voi da!
22 Acolo mă voi întâlni cu tine; voi vorbi cu tine de deasupra capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi care sunt pe chivotul mărturiei şi îţi voi da toate poruncile mele cu privire la fiii lui Israel.
23 Să faci o masă de lemn de salcâm; lungimea ei să fie de doi coţi, lăţimea de un cot şi înălţimea de un cot şi jumătate.
24 S-o acoperi cu aur curat şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.
25 Să-i faci o bordură de o palmă de jur împrejur; să faci bordurii un chenar de aur de jur împrejur.
26 Să faci mesei patru verigi de aur şi să pui verigile în cele patru colţuri care sunt la cele patru picioare ale ei.
27 Verigile să fie lângă bordură ca nişte mânere pentru drugi ca să fie purtată masa.
28 Drugii să-i faci din lemn de salcâm şi să-i acoperi cu aur. Cu ei se va purta masa.
29 Să-i faci farfurii, cupe, amfore şi căni ca să se toarne cu ele: să le faci din aur curat.
30 Să aşezi pe masă pâinile punerii înainte, ca să fie înaintea mea pururea.
31 Să faci un candelabru din aur curat; să fie făcut din aur masiv: piciorul, braţele, cupele, nodurile şi florile lui să fie [din aur].
32 Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale candelabrului dintr-o parte şi trei braţe ale candelabrului din cealaltă parte.
33 Pe un braţ să fie trei cupe în formă de floare de migdal, cu nodurile şi florile lor, şi pe celălalt braţ trei cupe în formă de floare de migdal, cu nodurile şi florile lor; aşa să fie cele şase braţe care ies din candelabru.
34 Pe candelabru să fie patru cupe în formă de floare de migdal, cu nodurile şi florile lor.
35 Să fie un nod sub cele două braţe care ies din [candelabru], un nod sub alte două braţe care ies din el şi un nod sub alte două braţe care ies din el; tot aşa să fie sub cele şase braţe care ies din candelabru.
36 Nodurile şi braţele să iasă din el: toate să fie dintr-o bucată, din aur masiv şi curat.
37 Să faci şapte candele care să fie puse deasupra [candelabrului] aşa încât să lumineze în faţă.
38 Mucările şi cenuşarele lui să fie din aur curat.
39 Să-l faci dintr-un talant de aur curat împreună cu toate componentele sale.
40 Vezi şi fă după modelul care ţi s-a arătat pe munte.
1 Cortul să-l faci din zece perdele de in răsucit violet, roşu şi stacojiu; să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.
2 Lungimea unei perdele să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unei perdele să fie de patru coţi: o singură măsură pentru toate perdelele.
3 Cinci perdele să fie prinse împreună, iar celelalte cinci perdele să fie prinse împreună.
4 Să faci baiere din purpură violetă primei perdele la marginea cu care se uneşte, tot aşa să faci la marginea perdelei cu care se sfârşeşte a doua împreunare.
5 La prima perdea să faci cincizeci de baiere şi cincizeci de baiere, la marginea celei de-a doua perdele. Baierele să corespundă unele cu altele.
6 Să faci cincizeci de copci de aur şi să uneşti perdelele una cu alta cu copcile şi va fi o singură locuinţă.
7 Să faci nişte perdele din păr de capră ca să slujească drept acoperiş peste cort; să faci unsprezece perdele.
8 Lungimea fiecărei perdele să fie de treizeci de coţi şi lăţimea fiecărei perdele să fie de patru coţi; toate cele unsprezece perdele să aibă aceeaşi măsură.
9 Să uneşti cinci perdele la un loc şi celelalte şase perdele la un loc. A şasea perdea s-o îndoi în faţa acoperişului.
10 Să faci cincizeci de baiere la marginea perdelei cu care se sfârşeşte prima împreunare şi cincizeci de baiere la marginea perdelei cu care se sfârşeşte a doua împreunare.
11 Să faci cincizeci de copci de bronz şi să introduci copcile în baiere. Să uneşti acoperişul şi va fi unul [întreg].
12 Ceea ce atârnă din perdelele acoperişului, acea parte să atârne pe partea din spate a cortului;
13 Iar ceea ce trece din lungimea celorlalte perdele ale acoperişului, să cadă câte un cot deoparte şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, ca să-l acopere.
14 Să faci o învelitoare pentru acoperiş din piei de berbec vopsite în roşu şi o învelitoare din piei de viţel de mare deasupra ei!
15 Să faci nişte stâlpi pentru cort din lemn de salcâm, fixaţi în picioare!
16 Lungimea stâlpului să fie de zece coţi şi lăţimea fiecărui stâlp să fie de un cot şi jumătate.
17 Fiecare stâlp să aibă două cepuri, unul în dreptul celuilalt; aşa să faci la toţi stâlpii cortului.
18 Să faci douăzeci de stâlpi pentru cort, pentru latura de la sud!
19 Să faci patruzeci de picioare de argint sub cei douăzeci de stâlpi: două picioare sub un stâlp, pentru cele două cepuri ale sale, şi două picioare sub alt stâlp, pentru cele două cepuri ale sale!
20 Să faci douăzeci de stâlpi pentru a doua latură a cortului, cea de la nord,
21 şi patruzeci de picioare de argint pentru ei: câte două picioare pentru fiecare stâlp !
22 Pentru partea din spate a cortului, spre apus , să faci şase stâlpi.
23 Să faci doi stâlpi pentru cele două unghiuri din partea din spate a cortului!
24 Să fie uniţi la un loc, începând de jos, şi bine legaţi în partea de sus cu un cerc; astfel să fie amândoi [stâlpii] la cele două unghiuri!
25 Să fie opt stâlpi şi pentru ei şaisprezece picioare de argint: câte două picioare pentru fiecare stâlp.
26 Să faci cinci bârne din lemn de salcâm pentru stâlpii dintr-o parte a cortului
27 şi cinci bârne pentru stâlpii din cealaltă parte a cortului şi cinci bârne pentru stâlpii din partea din spate a cortului, spre vest!
28 Bârna centrală de la mijlocul stâlpilor să treacă de la un capăt la altul.
29 Să acoperi stâlpii cu aur şi verigile lor, prin care trec bârnele, să le faci din aur şi să acoperi bârnele cu aur!
30 Să ridici cortul după modelul ce ţi s-a arătat pe munte!
31 Să faci apoi o perdea din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit; să fie lucrată cu măiestrie, cu heruvimi!
32 Să o pui pe patru coloane de salcâm acoperite cu aur, cu cârlige de aur pe patru picioare de argint!
33 Să prinzi perdeaua de copci şi să duci acolo, în spatele perdelei, arca mărturiei: perdeaua să fie despărţitură între Sfânta şi Sfânta Sfintelor!
34 Să pui capacul ispăşirii pe arca mărturiei în Sfânta Sfintelor!
35 Să pui masa dincoace de perdea şi candelabrul în faţa mesei, în partea dinspre sud a cortului; iar masa să o pui înspre partea de nord!
36 Să faci o perdea la intrarea cortului din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit: lucrare brodată!
37 Să faci pentru perdea cinci coloane de salcâm şi să le acoperi cu aur şi cârligele lor de aur; să torni pentru ele cinci picioare de bronz!
1 Să faci altarul din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de cinci coţi şi lăţimea lui, de cinci coţi! Altarul să fie pătrat şi înălţimea lui să fie de trei coţi!
2 Să faci patru coarne la cele patru colţuri ale lui: să fie dintr-o bucată cu altarul şi să-l acoperi cu bronz!
3 Să faci tăvi pentru cenuşă , lopeţi, lighene, cleşti şi vătraie pentru cărbuni; toate instrumentele lui să le faci din bronz!
4 Să-i faci un grătar lucrat ca o plasă de bronz şi să pui la grătar patru verigi de bronz la cele patru colţuri ale sale!
5 Să pui grătarul sub cornişa altarului, în partea de jos, astfel grătarul va fi până la jumătatea altarului!
6 Să faci bare pentru altar – bare din lemn de salcâm – şi să le acoperi cu bronz!
7 Să introduci barele în verigi; barele să fie pe cele două părţi ale altarului când îl vor purta!
8 Să-l faci din scânduri şi gol pe dinăuntru! Aşa cum ţi s-a arătat pe munte, aşa să-l faci!
9 Să faci o curte pentru cort! Spre partea de sud, pentru închidere, să fie pânze din in răsucit, de o sută de coţi lungime pentru o latură!
10 [Să fie] douăzeci de stâlpi pe douăzeci de picioare de bronz; cârligele stâlpilor şi barele [transversale] să fie din argint!
11 Tot la fel, pentru latura de nord, lungimea pânzei să fie pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stâlpi şi cele douăzeci de picioare ale lor de bronz; cârligele stâlpilor şi barele lor [transversale] să fie din argint!
12 Spre partea de vest, pe lăţimea curţii, [să fie] pânze de cincizeci de coţi cu zece stâlpi şi cu zece picioare ale lor!
13 Spre partea de est, pe lăţimea curţii, [să fie] cincizeci de coţi!
14 Să fie cincisprezece coţi de pânză pentru o parte cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor,
15 şi pentru cealaltă parte, cincisprezece coţi de pânză, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor!
16 Pentru poarta curţii, o perdea de douăzeci de coţi de purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit – lucrătură brodată – cu patru stâlpi şi cele patru picioare ale lor!
17 Toţi stâlpii curţii de jur împrejur să aibă bare de legătură din argint, cârlige din argint, iar picioare din bronz!
18 Lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi de fiecare parte şi înălţimea de cinci coţi; [pânzele] să fie din in răsucit, iar picioarele să fie din bronz!
19 Toate instrumentele cortului pentru toate slujbele, toţi ţăruşii lui şi toţi ţăruşii curţii să fie din bronz!
20 Să le porunceşti fiilor lui Israel să-ţi aducă pentru candelabru untdelemn de măsline curat şi limpede ca să lumineze fără încetare
21 Aaron şi fiii săi să-l pună în cortul mărturiei , dincoace de perdeaua care este în faţa mărturiei, [ca să ardă] de seara până dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta este o lege veşnică pentru fiii lui Israel, din generaţie în generaţie.
1 Să se apropie de tine fratele tău, Aaron, şi fiii săi dintre fiii lui Israel ca să-mi fie preoţi: Aaron şi fiii lui: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
2 Să-i faci lui Aaron, fratele tău, haine sfinte, spre cinste şi mărire!
3 Să le vorbeşti tuturor celor cu inima înţeleaptă, care sunt plini de duhul înţelepciunii. Ei să facă hainele lui Aaron ca să fie sfinţit şi să-mi fie preot!
4 Iată veşmintele pe care să le facă: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică brodată, o mitră şi un brâu. Să facă veşminte sfinte fratelui tău, Aaron, şi fiilor săi ca să-mi fie preoţi!
5 Să întrebuinţeze aur, purpură violetă, roşie şi stacojie şi in!
6 Efodul să-l facă din aur, din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit, lucrat cu măiestrie!
7 Să aibă două bretele unite cu el; la cele două capete ale lui, să fie legat de ele!
8 Brâul efodului, care este peste el, să fie făcut ca el: să fie din aur, din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit!
9 Să iei două pietre de onix şi să gravezi pe ele numele fiilor lui Israel:
10 şase din numele lor pe o piatră şi celelalte şase nume rămase pe a doua piatră, după ordinea naşterii lor.
11 Pe cele două pietre să gravezi numele fiilor lui Israel, asemenea lucrării unui gravor în piatră care face sigilii; să le încastrezi în ferecături de aur.
12 Să pui cele două pietre pe bretelele efodului ca pietre de amintire pentru fiii lui Israel! Aaron va purta numele lor în faţa Domnului pe cele două bretele, ca aducere aminte.
13 Să faci ferecături de aur !
14 Să faci două lănţişoare de aur curat împletite ca sfoara; să pui lănţişoarele împletite la ferecături!
15 Să faci pieptarul judecăţii , lucrat cu măiestrie, să-l faci cum este lucrat efodul: să-l faci din aur, din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit!
16 Să fie în formă pătrată şi îndoit; lungimea lui să fie de o palmă şi lăţimea de o palmă!
17 Să pui în el pietre înşirate pe patru rânduri: pe primul rând un sardonix, un topaz, şi un smarald! Acesta este rândul întâi;
18 pe al doilea rând un rubin, un safir şi un diamant;
19 pe al treilea rând un opal, un agat şi un ametist;
20 pe al patrulea rând un crisolit, un onix şi un iaspis: să fie montate în ferecătura lor de aur!
21 Pietrele să corespundă numelor fiilor lui Israel! Să fie douăsprezece, după numele lor, săpate ca un sigiliu, fiecare cu numele fiecăruia dintre cele douăsprezece triburi!
22 Să faci pe pieptar lănţişoare împletite ca sfoara, din aur curat!
23 Să faci pentru pieptar două verigi de aur şi să pui cele două verigi de aur la cele două capete ale pieptarului!
24 Să introduci cele două lănţişoare de aur în cele două inele de la capetele pieptarului !
25 Să pui cele două capete ale celor două lănţişoare la cele două ferecături! Să le pui la bretelele efodului, în partea lui din faţă!
26 Să faci două verigi de aur şi să le pui la cele două capete ale pieptarului, pe marginea din interior, care este îndreptată spre efod!
27 Să faci două verigi de aur şi să le pui la cele două bretele ale efodului în partea de jos înaintea lui, la locul lor de legătură deasupra brâului efodului!
28 Să se lege pieptarul cu verigile sale de verigile efodului cu un şnur de purpură violetă, ca să fie deasupra brâului efodului, ca să nu se desfacă pieptarul de efod!
29 Va purta Aaron numele fiilor lui Israel pe pieptarul judecăţii, pe inima lui, atunci când va intra în sanctuar ca să le amintească în faţa Domnului totdeauna!
30 Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tummim şi să fie pe inima lui Aaron când va intra înaintea Domnului! Aaron va purta totdeauna pe inima lui judecata fiilor lui Israel în faţa Domnului.
31 Să faci mantia de sub efod dintr-o bucată, din purpură violetă!
32 Să fie deschizătura pentru cap în mijlocul ei. Deschizătura să fie ţesută de jur împrejur ca deschizătura unei platoşe, ca să nu se rupă!
33 Să faci pe marginea ei rodii de purpură violetă, roşie şi stacojie: de jur împrejur [să le faci] pe marginea ei! Şi clopoţei de aur printre ele, de jur împrejur:
34 câte un clopoţel de aur şi o rodie pe marginea mantiei, de jur împrejur.
35 Aaron se va îmbrăca cu ea ca să facă slujba; când va intra în sanctuar înaintea Domnului şi când va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor şi nu va muri.
36 Să faci o plăcuţă de aur curat şi să gravezi pe ea cum se gravează pe o pecete: „Consacrat Domnului”!
37 Să o pui pe un şnur de purpură violetă ca să fie pe mitră; să fie în partea din faţă a mitrei!
38 Ea să fie pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta vinovăţia împotriva celor sfinte pe care le-au sfinţit fiii lui Israel ori de câte ori au adus darurile lor sfinte. Ea va fi pe fruntea lui totdeauna ca să afle bunăvoinţă pentru ei înaintea Domnului.
39 Să faci tunica din in şi să faci mitra din in; brâul să-l faci din in, lucrătură brodată.
40 Pentru fiii lui Aaron să faci tunici, să le faci brâie şi să le faci turbane, spre cinste şi mărire.
41 Să îmbraci cu ele pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui împreună cu el. Să-i ungi, să-i învesteşti şi să-i sfinţeşti ca să-mi fie preoţi.
42 Să le faci pantaloni de in ca să le acopere goliciunea trupului: să fie de la coapse până la glezne.
43 Îi vor purta Aaron şi fiii lui când vor intra în cortul întâlnirii sau când se vor apropia de altar ca să slujească în sanctuar; astfel ei nu se vor face vinovaţi şi nu vor muri. Este o lege veşnică pentru [Aaron] şi pentru urmaşii lui după el.
1 Iată ce vei face ca să-i sfinţeşti şi să-mi fie preoţi: ia un viţel din cireadă şi doi berbeci fără meteahnă,
2 pâini-azime şi turte-azime frământate cu untdelemn şi plăcinte-azime unse cu untdelemn: să le faci din făină aleasă de grâu!
3 Să le pui într-un coş şi să le aduci în coş, [împreună] cu viţelul şi cei doi berbeci!
4 Să-i aduci aproape pe Aaron şi pe fiii lui, la uşa cortului întâlnirii, şi să-i speli cu apă!
5 Să iei veşmintele! Să-l îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul şi cu pieptarul efodului şi cu brâul peste efod!
6 Să-i pui mitra pe cap şi pe mitră să pui diadema sfântă!
7 Să iei untdelemnul ungerii, să-l torni pe capul lui şi să-l ungi!
8 Să-i aduci aproape pe fiii lui şi să-i îmbraci cu tunicile!
9 Să-i încingi cu un brâu, pe Aaron şi pe fiii lui, şi să pui turbanele! Preoţia va fi pentru ei ca lege veşnică! Să-i consacri astfel pe Aaron şi pe fiii lui !
10 Să aduci viţelul înaintea cortului întâlnirii şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul viţelului !
11 Să înjunghii viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii!
12 Să iei cu degetul tău din sângele viţelului şi să pui pe coarnele altarului, iar restul sângelui să-l verşi la baza altarului!
13 Să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele şi lobul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea care-i acoperă şi să le arzi pe altar!
14 Dar carnea viţelului, pielea şi excrementele lui să le arzi în foc, în afara taberei: aceasta este o jertfă pentru păcat!
15 Să iei pe unul dintre berbeci şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul berbecului!
16 Să înjunghii berbecul; să-i iei sângele şi să-l stropeşti pe altar, de jur împrejur!
17 Apoi să tai berbecul în bucăţi, să-i speli măruntaiele şi picioarele şi să le pui lângă celelalte bucăţi şi lângă capul lui!
18 Să arzi tot berbecul pe altar; aceasta este o ardere de tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută înaintea Domnului !
19 Să iei apoi berbecul al doilea şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul berbecului!
20 Să înjunghii berbecul! Să iei din sângele lui şi să pui pe lobul urechii drepte a lui Aaron şi pe lobul urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mâinii lor drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lor drept. Şi să stropeşti cu sânge altarul de jur împrejur !
21 Să iei din sângele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele fiilor săi care sunt cu el! Astfel va fi sfinţit el şi veşmintele lui, fiii lui şi veşmintele fiilor lui care sunt cu el.
22 Să iei din grăsimea berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, lobul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea care-i acoperă şi şoldul drept – căci acesta este un berbec de consacrare –
23 şi o pâine rotundă, o plăcintă unsă cu untdelemn şi o turtă din coşul azimelor care este înaintea Domnului!
24 Toate să le pui în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui şi să le legeni ca un dar legănat înaintea Domnului!
25 Să le iei din mâinile lor şi să le arzi pe altar, deasupra arderii de tot, ca mireasmă plăcută Domnului: este o jertfă prin foc pentru Domnul!
26 Să iei pieptul berbecului de consacrare a lui Aaron şi să-l legeni ca dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta!
27 Să sfinţeşti pieptul darului legănat şi şoldul darului ridicat din berbecul consacrării, din cel al lui Aaron şi din cel al fiilor lui!
28 Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui ca lege veşnică de la fiii lui Israel, căci este un dar ridicat! Va fi un dar ridicat din partea fiilor lui Israel din jertfele lor de pace, darul lor ridicat pentru Domnul.
29 Veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi ale fiilor lui după el, ca să fie unşi în ele şi consacraţi în ele.
30 Timp de şapte zile le va purta fiul lui, cel care va fi preot în locul lui când va intra în cortul întâlnirii ca să slujească în sanctuar.
31 Să iei berbecul consacrării şi să-i fierbi carnea într-un loc sfânt .
32 Vor mânca Aaron şi fiii lui carnea berbecului şi pâinea din coş la uşa cortului întâlnirii.
33 Să mănânce [lucrurile] cu care s-a făcut ispăşirea lor ca să-i consacre şi să-i sfinţească. Nici un profan să nu mănânce din ele, căci sunt lucruri sfinte.
34 Dacă va rămâne [ceva] din carnea consacrării şi din pâine până dimineaţa, să arzi în foc ce va rămâne; să nu se mănânce, căci este un lucru sfânt.
35 Să le faci lui Aaron şi fiilor lui aşa cum ţi-am poruncit. Timp de şapte zile să-i consacri.
36 În fiecare zi să aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire şi să cureţi altarul făcând ispăşire pentru el . Să-l ungi ca să-l sfinţeşti.
37 Timp de şapte zile să faci ispăşire pentru altar şi să-l sfinţeşti. Astfel, altarul va fi preasfânt şi oricine se va atinge de altar, va fi sfinţit.
38 Iată ce să jertfeşti pe altar în fiecare zi: doi miei de un an, pururea.
39 Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar pe celălalt miel, seara .
40 A zecea parte dintr-o măsură de făină aleasă, amestecată cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn de măsline zdrobite şi o jertfă de băutură dintr-a patra parte dintr-un hin de vin pentru un miel.
41 Pe al doilea miel să-l jertfeşti seara, ca jertfa de dimineaţă, şi cu jertfa de băutură: este o jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută Domnului.
42 Aceasta este arderea de tot neîntreruptă pentru urmaşii voştri, [care va fi adusă] la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului. Acolo mă voi întâlni cu voi şi îţi voi vorbi
43 Acolo mă voi face cunoscut fiilor lui Israel şi [locul] acela va fi sfinţit de gloria mea.
44 Voi sfinţi cortul întâlnirii şi altarul. Îi voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui ca să-mi fie preoţi.
45 Eu voi locui în mijlocul fiilor lui Israel şi voi fi pentru ei Dumnezeu.
46 Ei vor şti că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din ţara Egiptului ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
1 Să faci apoi un altar pentru arderea incensului: să-l faci din lemn de salcâm!
2 Lungimea lui să fie de un cot, iar lăţimea de un cot; să fie pătrat, şi înălţimea lui să fie de doi coţi. Coarnele lui să iasă din el!
3 Să-l acoperi cu aur curat: partea de sus şi pereţii lui de jur împrejur şi coarnele lui. Să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.
4 Să-i faci două verigi de aur dedesubtul chenarului, pe cele două laturi ale sale: să le faci pe ambele părţi. Ele să fie lăcaş pentru drugi, ca să fie purtat cu ei.
5 Să faci drugii din lemn de salcâm şi să-i acoperi cu aur.
6 Să-l pui în faţa perdelei care este înaintea arcei mărturiei, în faţa capacului ispăşirii, care este deasupra mărturiei unde mă voi întâlni cu tine!
7 Aaron va arde pe el tămâie plăcut-mirositoare în fiecare dimineaţă, când va pregăti candelele şi o va face să ardă;
8 va arde şi seara, când va aşeza candelele. Va arde neîntrerupt tămâie în faţa Domnului, din generaţie în generaţie.
9 Să nu aduceţi pe altar altfel de tămâie, nici ardere de tot, nici jertfă de mâncare şi să nu turnaţi pe el jertfă de băutură!
10 Aaron va face o dată pe an purificarea pe coarnele lui: cu sângele jertfei pentru păcat, în Ziua Ispăşirii , o dată pe an, îl va purifica din generaţie în generaţie. Acesta va fi un lucru preasfânt înaintea Domnului”.
11 Domnul i-a spus lui Moise:
12 „Când vei face recensământul fiilor lui Israel şi îi vei număra, fiecare să dea Domnului un preţ de răscumpărare pentru sufletul său , ca să nu fie nici o nenorocire între ei cu prilejul recensământului.
13 Iată ce vor da toţi cei care vor fi trecuţi în recensământ: o jumătate de siclu, după siclul sanctuarului, care este de douăzeci de ghere ; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.
14 Orice om trecut în recensământ, de la douăzeci de ani în sus, va da darul ridicat pentru Domnul.
15 Bogatul să nu plătească mai mult şi săracul să nu plătească mai puţin de o jumătate de siclu ca dar ridicat pentru Domnul pentru răscumpărarea sufletelor lor.
16 Să iei de la fiii lui Israel banii pentru răscumpărare şi să-i dai pentru slujirea cortului întâlnirii; aceasta va fi pentru fiii lui Israel aducere aminte înaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor”.
17 Domnul i-a vorbit lui Moise:
18 „Să faci o baie de bronz şi suportul ei de bronz, pentru spălat; să o pui între cortul întâlnirii şi altar şi să pui apă în ea
19 ca să-şi spele în ea, Aaron şi fiii lui, mâinile şi picioarele!
20 Când vor intra în cortul întâlnirii, se vor spăla cu apă ca să nu moară sau, când se vor apropia de altar, ca să slujească, aducând jertfă prin foc Domnului.
21 Îşi vor spăla mâinile şi picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege veşnică pentru el, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lui din generaţie în generaţie”.
22 Domnul i-a vorbit lui Moise:
23 „Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de mir curat, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare,
24 cinci sute de sicli de casia , după siclul sanctuarului şi un hin de untdelemn de măslin.
25 Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă, amestecătură făcută după meşteşugul făcătorului de aromate: este untdelemnul pentru ungerea sfântă a Domnului.
26 Cu el să ungi cortul întâlnirii şi arca mărturiei,
27 masa şi toate instrumentele ei, candelabrul şi instrumentele lui, altarul pentru incens,
28 altarul arderilor de tot cu toate instrumentele lui şi baia cu suportul ei.
29 Să sfinţeşti aceste lucruri şi ele vor fi preasfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfinţit.
30 Să ungi pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i consacri ca să-mi fie preoţi.
31 Să le vorbeşti fiilor lui Israel: «Acesta îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă, din generaţie în generaţie.
32 Să nu se ungă cu el trupul niciunui om şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el, de compoziţie asemănătoare; el este sfânt şi voi să-l ţineţi ca sfânt.
33 Oricine va face un untdelemn ca el sau va pune dintr-însul pe un străin , să fie nimicit din poporul lui»”.
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Ia mirodenii, răşină , oniha mirositoare, galban şi tămâie curată în aceeaşi măsură!
35 Cu ele să faci tămâie, o amestecătură mirositoare, după meşteşugul făcătorului de aromate; să fie sărată , curată şi sfântă.
36 Să o pisezi mărunt şi s-o pui înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, unde mă voi întâlni cu tine. Aceasta va fi pentru voi un lucru preasfânt.
37 Tămâie ca aceasta, de aceeaşi compoziţie, să nu vă faceţi. Să o ţineţi ca sfântă pentru Domnul.
38 Oricine va face tămâie ca ea pentru a o mirosi, să fie nimicit din poporul lui”.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise:
2 „Vezi că l-am ales pe Beţaleel , fiul lui Uri , fiul lui Hur, din tribul lui Iuda.
3 L-am umplut cu duhul lui Dumnezeu , i-am dat înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări ,
4 să facă proiecte şi să le realizeze în aur, în argint şi în bronz ,
5 să cioplească piatra pentru a o încastra şi să sculpteze în lemn ca să facă tot felul de lucrări!
6 Şi iată că i-am dat tovarăş pe Oholiab , fiul lui Ahisamac , din tribul lui Dan. Am pus înţelepciune în mintea tuturor celor înţelepţi cu inima, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:
7 cortul întâlnirii, arca mărturiei, capacul ispăşirii care este deasupra ei şi toate instrumentele cortului;
8 masa cu instrumentele ei, candelabrul [de aur] curat cu toate instrumentele lui, altarul tămâierii;
9 altarul arderilor de tot cu toate instrumentele lui, baia [de bronz] şi suportul ei;
10 veşmintele ornamentale, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron, veşmintele pentru fiii lui preoţi;
11 untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare pentru sanctuar. Aşa cum ţi-am poruncit, aşa să facă!”.
12 Domnul i-a vorbit lui Moise:
13 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Să ţineţi sabaturile mele pentru că sunt semne între mine şi voi, din generaţie în generaţie, ca să se ştie că eu sunt Domnul care vă sfinţeşte!
14 Să ţineţi sabatul, căci este sfânt pentru voi. Oricine îl va profana va muri cu siguranţă, deoarece oricine va face o lucrare în timpul lui, va fi nimicit din mijlocul poporului său!
15 Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este sabatul, ziua de odihnă consacrată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului va fi pedepsit cu moartea.
16 Fiii lui Israel să păzească sabatul şi să-l sărbătorească din generaţie în generaţie ca legământ veşnic.
17 Acesta va fi între mine şi fiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi s-a odihnit »”.
18 Când a terminat Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
1 Poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a adunat în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Scoală-te, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat”.
2 Aaron le-a zis: „Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine”.
3 Şi tot poporul şi-a scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron.
4 El i-a luat din mâinile lor, i-a turnat într-un tipar şi a făcut un viţel turnat . Şi ei au zis: „Acesta este dumnezeul tău, Israele, care te-a scos din ţara Egiptului”.
5 Când a văzut Aaron, a zidit un altar înaintea lor şi a strigat: „Mâine va fi sărbătoare în cinstea Domnului!”.
6 A doua zi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare. Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea; apoi s-au sculat să joace.
7 Domnul i-a zis lui Moise: «Coboară, căci poporul tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a pervertit.
8 S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: „Acesta este dumnezeul tău, Israele, care te-a scos din ţara Egiptului»”.
9 Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat .
10 Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i va mistui; dar pe tine te voi face un popor mare”.
11 Moise l-a înduplecat pe Domnul Dumnezeul său, zicând: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţ puternic?
12 Pentru ce să zică egiptenii: «Cu răutate i-a scos, ca să-i ucidă printre munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului?». Potoleşte-ţi aprinderea mâniei şi iartă răutatea poporului tău!
13 Adu-ţi aminte de Abraham, de Isaac şi de Israel, slujitorii tăi, cărora le-ai spus, jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi descendenţa voastră ca stelele cerului şi voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit; şi ei o vor stăpâni pentru totdeauna»”.
14 Şi Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său.
15 Moise s-a întors şi a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe ambele părţi, pe o parte şi pe alta.
16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table.
17 Iosue a auzit glasul poporului care striga şi i-a zis lui Moise: „Este un strigăt de bătălie în tabără”.
18 [Moise] a zis:
„Nu este sunet de cântec de victorie,
nici sunet de cântec de înfrângere,
ci eu aud un sunet de cântare” .
19 Când s-a apropiat de tabără, [Moise] a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de poalele muntelui.
20 A luat viţelul pe care-l făcuseră şi l-a ars în foc; l-a măcinat până când a devenit praf; a presărat praful pe apă şi a dat-o fiilor lui Israel s-o bea.
21 Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta că ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”
22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu ştii că poporul acesta este înclinat la rău.
23 Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat».
24 Eu le-am zis: «Cine are aur să-l scoată!». Iar ei mi l-au dat; l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta”.
25 Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor lor.
26 Moise a stat la uşa taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul [să vină] la mine!”. Şi toţi fiii lui Levi s-au adunat la el.
27 El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Fiecare din voi să pună sabia la brâu. Străbateţi tabăra de la o poartă la alta şi întoarceţi-vă şi fiecare să ucidă pe fratele său, fiecare pe prietenul şi fiecare pe aproapele său!»”.
28 Fiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise. Şi au căzut din popor, în acea zi, circa trei mii de oameni.
29 Moise a zis: „Consacraţi-vă astăzi Domnului, fiecare cu preţul fiului său şi cu preţul fratelui său ca voi să aduceţi astăzi binecuvântarea asupra voastră!”.
30 A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat mare. Acum mă voi urca la Domnul: poate că voi dobândi iertare pentru păcatul vostru”.
31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Vai! Poporul acesta a săvârşit un păcat mare: şi-au făcut un dumnezeu din aur.
32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea ta pe care ai scris-o!”
33 Domnul i-a spus lui Moise: „Pe cel care a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi şterge din cartea mea.
34 Acum du-te şi condu poporul unde ţi-am spus. Iată, îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua vizitării mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor”.
35 Domnul a lovit poporul pentru că făcuse viţelul, acela făcut de Aaron.
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te şi pleacă de aici cu poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara pe care am jurat lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob zicând: «O voi da seminţiei tale».
2 Voi trimite înaintea ta un înger şi-i voi izgoni pe canaaneeni, amorei, hetei, ferezei, hevei şi iebusei.
3 [Mergi] în ţara unde curge lapte şi miere. Căci eu nu voi merge în mijlocul tău ca să nu te nimicesc pe drum, pentru că eşti un popor încăpăţânat”.
4 Când a auzit poporul aceste cuvinte grele, toţi au plâns; şi nimeni nu şi-a pus hainele de sărbătoare pe el.
5 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le fiilor lui Israel: «Voi sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă aş veni în mijlocul tău, te-aş nimici. Aruncă acum hainele de sărbătoare de pe tine şi voi vedea ce-ţi voi face!»”.
6 Fiii lui Israel s-au dezbrăcat de hainele de sărbătoare, începând de la muntele Horeb.
7 Moise a luat cortul şi l-a întins în afara taberei, la o oarecare distanţă de tabără; l-a numit cortul întâlnirii. Oricine îl căuta pe Domnul ieşea la cortul întâlnirii care era în afara taberei.
8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la uşa cortului său şi urmărea cu ochii pe Moise până când intra în cort.
9 Când intra Moise în cort, un stâlp de nor se cobora şi stătea la uşa cortului şi [Domnul] vorbea cu Moise.
10 Tot poporul vedea stâlpul de nor stând la uşa cortului. Tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pământ, fiecare la uşa cortului său.
11 Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu aproapele lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, iar tânărul lui slujitor, Iosue, fiul lui Nun, nu ieşea din mijlocul cortului.
12 Moise a zis Domnului: „Iată, tu îmi zici: «Du poporul acesta!» şi nu mi-ai făcut cunoscut pe cine vei trimite cu mine. Tu ai zis: «Eu te cunosc pe nume şi ai aflat har în ochii mei».
13 Acum, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi, arată-mi căile tale; atunci te voi cunoaşte şi voi afla har în ochii tăi. Vezi că neamul aceasta este poporul tău!”.
14 Domnul a răspuns: „Voi merge eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă ”.
15 Moise i-a zis: „Dacă nu mergi tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.
16 Cum se va şti că am aflat har în ochii tăi, eu şi poporul tău? Oare nu când vei merge cu noi şi când vom fi deosebiţi, eu şi poporul tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?”.
17 Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face şi lucrul acesta de care-mi vorbeşti întrucât ai aflat har în ochii mei şi te cunosc pe nume!”.
18 Moise a zis: „Fă-mă, te rog, să văd gloria ta!”.
19 [Domnul] a spus: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată splendoarea mea şi voi chema numele Domnului în faţa ta. Căci mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!”.
20 [Domnul] a zis: „Nu vei putea să vezi faţa, căci nu poate omul să mă vadă şi să rămână viu” .
21 Domnul a zis: „Iată un loc lângă mine; vei sta pe stâncă.
22 Când va trece gloria mea, te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna mea până voi fi trecut.
23 Când îmi voi trage mâna la o parte, mă vei vedea din spate; însă faţa mea nu se poate vedea”.
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Taie două table de piatră ca şi cele dintâi şi voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat.
2 Fii pregătit dimineaţa şi urcă dimineaţa pe muntele Sinai; stai acolo înaintea mea, pe vârful muntelui!
3 Nimeni să nu se suie cu tine şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; nici boi, nici oi să nu pască la poalele muntelui acestuia!”.
4 Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat de dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table de piatră.
5 Domnul a coborât în nor, a stat acolo cu [Moise] şi el a chemat numele Domnului.
6 Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Domnul este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi de adevăr,
7 care arată bunătatea pentru mii [de generaţii], iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nimic nepedepsit, pedepsind fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra [generaţie]”.
8 Imediat Moise s-a plecat până la pământ şi l-a adorat .
9 El a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, Doamne, să mergi în mijlocul nostru; într-adevăr, acest popor este încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele şi fă-ne moştenirea ta!”.
10 Domnul a răspuns: „Iată, eu închei o alianţă. Voi face, în faţa întregului popor al tău, minuni care n-au fost pe întregul pământ şi la niciun popor; va vedea tot poporul – în mijlocul căruia te afli – lucrarea Domnului, căci este înfricoşător ceea ce voi face prin tine.
11 Păstrează ceea ce-ţi poruncesc azi! Iată, voi izgoni dinaintea ta pe amorei, pe canaaneeni, pe hetei, pe ferezei, pe hevei şi pe iebusei!
12 Ai grijă să nu faci alianţă cu locuitorii ţării unde vei intra ca să nu fie o capcană pentru tine, fiind ei în mijlocul tău!
13 Dimpotrivă, să le dărâmaţi altarele, să le distrugeţi stelele şi să doborâţi idolii !
14 Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul – numele lui este „gelos” – este un Dumnezeu gelos.
15 Să nu faci alianţă cu locuitorii ţării pentru ca atunci când ei se vor desfrâna urmându-i pe dumnezeii lor şi aducându-le jertfe, să te cheme şi să manânci din jertfele lor,
16 şi să iei din fetele lor pentru fii tăi şi astfel, fetele lor, desfrânându-se, urmându-i pe dumnezei lor, să-i facă şi pe fii tăi să se desfrâneze, urmându-i pe dumnezeii lor!
17 Să nu-ţi faci dumnezei turnaţi!
18 Să ţii Sărbătoarea Azimelor: timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna Abib, să mănânci azime, cum ţi-am poruncit, căci în luna Abib ai ieşit din Egipt!
19 Orice întâi născut este al meu, orice întâi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.
20 Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul! Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi; să nu te înfăţişezi cu mâinile goale înaintea mea!
21 Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti chiar în vremea aratului şi seceratului!
22 Să ţii Sărbătoarea Săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, şi sărbătoarea recoltei la sfârşitul anului!
23 De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
24 Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi întinde hotarele; nimeni nu-ţi va pofti ţara în timpul când te vei sui de trei ori pe an ca să te înfăţişezi înaintea Domnului Dumnezeului tău.
25 Să nu aduci pe pâine dospită sângele jertfei pentru mine, iar jertfa de la Sărbătoarea Paştelui să nu rămână până dimineaţa!
26 Să aduci în casa Domnului Dumnezeului tău pârga celor dintâi roade ale pământului! Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui!”.
27 Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe baza acestor cuvinte închei alianţă cu tine şi cu Israel”.
28 [Moise] a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat pâine şi n-a băut apă. Şi a scris pe table cuvintele alianţei, cele zece cuvinte.
29 Moise a coborât de pe muntele Sinai – şi cele două table ale mărturiei erau în mâna lui când cobora de pe munte –, iar Moise nu ştia că faţa lui strălucea pentru că vorbise cu [Dumnezeu].
30 Aaron şi toţi fiii lui Israel s-au uitat la Moise şi iată că faţa lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el.
31 Moise i-a chemat; Aaron şi toţi conducătorii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit.
32 După aceea, toţi fiii lui Israel s-au apropiat şi el le-a poruncit tot ce-i spusese Domnul pe muntele Sinai.
33 Când a încetat să le vorbească, şi-a pus un văl pe faţă.
34 Când intra Moise înaintea Domnului ca să-i vorbească, îşi scotea vălul până când ieşea; iar când ieşea, le spunea fiilor lui Israel ce i se poruncise.
35 Fiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că faţa lui Moise strălucea; iar Moise îşi punea din nou vălul pe faţă până când intra să vorbească cu [Domnul].
1 Moise a convocat toată adunarea fiilor lui Israel şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care a poruncit Domnul să le faceţi:
2 Timp de şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfântă, zi de odihnă deplină, consacrată Domnului. Oricine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie dat la moarte!
3 Să nu aprindeţi foc în niciuna din locuinţele voastre în ziua sabatului!”.
4 Moise a vorbit întregii adunări a fiilor lui Israel: „Iată ce a poruncit Domnul:
5 Aduceţi din ce aveţi un dar ridicat Domnului. Orice om cu inimă generoasă să aducă un dar ridicat Domnului: aur, argint şi bronz;
6 purpură violetă, roşie şi stacojie, in şi păr de capră;
7 piei de berbeci vopsite în roşu, piei de viţel de mare şi lemn de salcâm;
8 untdelemn pentru candelabru, balsam pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;
9 pietre de onix şi pietre de prins în efod şi pectoral.
10 Toţi cei înţelepţi cu inima dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:
11 sanctuarul, cortul şi învelitoarea lui, copcile lui, stâlpii lui, drugii lui, coloanele şi picioarele sale;
12 arca şi drugii ei, capacul ispăşirii şi perdeaua care acoperă;
13 masa şi drugii ei cu toate instrumentele ei şi pâinile punerii înainte;
14 candelabrul pentru lumină cu instrumentele lui, candelele lui şi untdelemnul pentru candelabru;
15 altarul pentru incens şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare şi perdeaua uşii de la intrarea sanctuarului;
16 altarul pentru arderile de tot, grătarul lui de bronz, drugii lui şi toate instrumentele lui, baia cu suportul ei,
17 pânzele curţii, coloanele ei şi picioarele lor, şi perdeaua de la poarta curţii;
18 ţăruşii cortului, ţăruşii curţii şi funiile lor;
19 veşmintele brodate pentru slujba din sanctuar, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron şi veşmintele pentru fiii lui preoţi”.
20 Toată adunarea fiilor lui Israel a ieşit din faţa lui Moise.
21 Au venit toţi cei cu tragere de inimă şi mânaţi de duh şi au adus un dar ridicat Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujirea lui şi pentru veşmintele sfinte.
22 Au venit bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări şi tot felul de lucruri din aur; fiecare a adus un dar legănat din aur pentru Domnul.
23 Toţi la care s-au găsit purpură violetă, roşie şi stacojie, in şi păr de capră, piei de berbec vopsite în roşu şi piei de viţel de mare, le-au adus.
24 Toţi cei care aduceau un dar ridicat de argint şi de bronz l-au oferit ca dar ridicat Domnului. Toţi cei la care s-a găsit lemn de salcâm pentru lucrările slujirii, l-au adus.
25 Toate femeile înţelepte la inimă au tors cu mâinile lor şi au adus lucrul lor: purpură violetă, roşie şi stacojie şi in.
26 Toate femeile cu tragere de inimă şi înţelepte au tors păr de capră.
27 Conducătorii poporului au adus pietre de onix şi pietre de prins în efod şi pectoral;
28 mirodenii şi untdelemn pentru candelabru, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare.
29 Toţi fiii lui Israel, bărbaţi şi femei, cu inimă generoasă să ajute la lucrarea pe care o poruncise Domnul prin Moise să se facă, au adus ofertă Domnului.
30 Moise a zis fiilor lui Israel: „Vedeţi că Domnul l-a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul lui Iuda.
31 L-a umplut duhul lui Dumnezeu cu înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,
32 să facă proiecte şi să le realizeze în aur, în argint şi în bronz,
33 să cioplească piatra pentru a o încastra şi să sculpteze în lemn ca să facă tot felul de lucrări.
34 A pus în inima lui şi a lui Oholiab, fiul lui Ahisamac din tribul lui Dan [darul] să înveţe pe alţii.
35 I-a umplut cu înţelepciunea inimii ca să facă orice lucrare de gravor, de proiectant, de broder în purpură violetă, roşie, stacojie şi in şi de ţesător: să facă tot felul de lucrări şi să facă proiecte.
1 Beţaleel, Oholiab şi toţi cei înţelepţi cu inima în care a pus Domnul înţelepciune şi pricepere ca să ştie să facă lucrările slujirii pentru sanctuar, au făcut totul după cum poruncise Domnul.
2 Moise i-a chemat pe Beţaleel, Oholiab şi pe toţi cei înţelepţi cu inima cărora le dăduse Domnul înţelepciune, toţi cei cu tragere de inimă, să se apropie de lucrarea aceasta ca să o facă.
3 Ei au luat de la Moise toate darurile pe care le aduseseră fiii lui Israel ca să facă lucrarea slujirii de la sanctuar. Iar ei au continuat să aducă daruri în fiecare dimineaţă.
4 Atunci toţi cei înţelepţi care lucrau la diferite lucrări la sanctuar, fiecare de la lucrarea pe care o făcea, au venit
5 şi i-au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor pe care a poruncit Domnul să le facem”.
6 Moise a dat porunca să se spună în tabără ca nimeni, nici bărbat, nici femeie, să nu mai aducă daruri pentru sanctuar. Iar poporul a încetat să mai aducă.
7 Materialele erau de ajuns pentru toate lucrările de făcut, ba mai şi rămâneau.
8 Toţi cei înţelepţi cu inima, în timp ce făceau lucrarea la sanctuar, au făcut zece perdele de in răsucit violet, roşu şi stacojiu; au făcut heruvimi lucraţi cu măiestrie .
9 Lungimea unei perdele era de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unei perdele era de patru coţi: o singură măsură pentru toate perdelele.
10 Cinci perdele au fost prinse împreună, iar celelalte cinci au fost prinse împreună.
11 Au făcut baiere din purpură violetă primei perdele la marginea cu care se uneşte; tot aşa au făcut la marginea perdelei cu care se sfârşeşte a doua împreunare.
12 La prima perdea au făcut cincizeci de baiere şi cincizeci de baiere la marginea celei de-a doua împreunări de perdele: baierele corespundeau unele cu altele.
13 Au făcut cincizeci de copci de aur şi au unit perdelele una cu alta şi a fost o singură locuinţă.
14 Au făcut nişte perdele din păr de capră ca să slujească drept acoperiş peste cort; au făcut unsprezece perdele.
15 Lungimea primei perdele era de treizeci de coţi, şi lăţimea fiecărei perdele era de patru coţi: cele unsprezece perdele aveau aceeaşi măsură.
16 Au unit cinci perdele la un loc şi celelalte şase la un loc.
17 Au făcut cincizeci de baiere la marginea perdelei cu care se sfârşeşte o împreunare de perdele şi cincizeci de baiere la marginea perdelei cu care se sfârşeşte a doua împreunare.
18 Au făcut cincizeci de copci de bronz ca să unească acoperişul şi a fost unul [întreg].
19 Au făcut o învelitoare pentru acoperiş din piei de berbec vopsite în roşu şi o învelitoare din piei de viţel de mare deasupra ei.
20 Au făcut nişte stâlpi pentru cort din lemn de salcâm, fixaţi în picioare.
21 Lungimea stâlpului era de zece coţi şi lăţimea fiecărui stâlp era de un cot şi jumătate.
22 Fiecare stâlp avea două cepuri, unul în dreptul celuilalt; aşa au făcut la toţi stâlpii cortului.
23 Au făcut douăzeci de stâlpi pentru cort, pentru latura de la sud.
24 Au pus patruzeci de picioare de argint sub cei douăzeci de stâlpi: două picioare sub un stâlp pentru cele două cepuri ale sale şi două picioare pentru alt stâlp pentru cele două cepuri ale sale.
25 Au făcut douăzeci de stâlpi pentru a doua latură a cortului, cea de la nord,
26 şi patruzeci de picioare de argint pentru ei: câte două picioare sub fiecare stâlp.
27 Pentru partea din spate a cortului, spre vest, au făcut şase stâlpi.
28 Au făcut doi stâlpi pentru cele două unghiuri din partea din spate a cortului;
29 au fost uniţi la un loc, începând de jos, şi bine legaţi în partea de sus cu un cerc; astfel au fost amândoi [stâlpii] la cele două unghiuri.
30 Erau opt stâlpi şi pentru ei şaisprezece picioare de argint: câte două picioare sub fiecare stâlp.
31 Au făcut cinci bârne din lemn de salcâm pentru stâlpii dintr-o parte a cortului,
32 şi cinci bârne pentru stâlpii din cealaltă parte a cortului şi cinci bârne pentru stâlpii din partea din spate a cortului, spre vest;
33 bârna centrală de la mijlocul stâlpilor trecea de la un capăt la altul.
34 Au acoperit stâlpii cu aur şi verigile lor prin care trec bârnele le-au făcut din aur şi au acoperit bârnele cu aur.
35 Au făcut perdeaua din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit; a fost lucrată cu măiestrie, cu heruvimi.
36 Au făcut pentru ea patru coloane de salcâm şi le-au acoperit cu aur şi cârligele lor de aur; au turnat pentru ele patru picioare de argint.
37 Au făcut o perdea la intrarea cortului din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit: lucrare brodată.
38 Au făcut cele cinci coloane cu cârligele lor şi le-au acoperit vârfurile cu aur şi cele cinci picioare ale lor din bronz.
1 Beţaleel a făcut arca din lemn de salcâm; lungimea ei era de doi coţi şi jumătate, lăţimea, de un cot şi jumătate şi înălţimea, tot de un cot şi jumătate.
2 A acoperit-o cu aur curat pe dinăuntru şi pe dinafară şi i-a făcut un chenar de aur de jur împrejur.
3 A turnat pentru ea patru verigi de aur pentru cele patru colţuri ale ei: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte.
4 A făcut nişte drugi din lemn de salcâm şi i-a acoperit cu aur.
5 A introdus drugii în verigile de pe laturile arcei, ca să poată fi purtată arca.
6 A făcut capacul ispăşirii din aur curat; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui, de un cot şi jumătate.
7 A făcut doi heruvimi din aur masiv; i-a făcut la cele două capete ale capacului ispăşirii:
8 a făcut un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului ispăşirii; a făcut heruvimii la cele două capete ale lui.
9 Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii şi cu feţele lor întoarse unul spre altul. Heruvimii aveau faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
10 A făcut masa din lemn de salcâm; lungimea ei era de doi coţi, lăţimea, de un cot, şi înălţimea, de un cot şi jumătate.
11 A acoperit-o cu aur curat şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.
12 I-a făcut o bordură de o palmă de jur împrejur; bordurii i-a făcut un chenar de aur de jur împrejur.
13 A turnat pentru ea patru verigi de aur şi a pus verigile în cele patru colţuri care erau la cele patru picioare ale ei.
14 Verigile erau lângă bordură ca nişte mânere pentru drugi ca să fie purtată masa.
15 A făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a acoperit cu aur ca să fie purtată masa.
16 A făcut apoi instrumentele care erau puse pe masă: farfuriile, cupele, amforele şi cănile ca să se toarne cu ele, din aur curat.
17 A făcut candelabrul din aur curat; era făcut din aur masiv: piciorul, braţele, cupele, nodurile şi florile lui erau dintr-o bucată cu el.
18 Din laturile lui ieşeau şase braţe: trei braţe ale candelabrului dintr-o parte şi trei braţe ale candelabrului din cealaltă parte.
19 Pe un braţ erau trei cupe în formă de floare de migdal, cu nodurile şi florile lor, şi pe celălalt braţ trei cupe în formă de floare de migdal cu nodurile şi florile lor; aşa erau cele şase braţe care ieşeau din candelabru.
20 Pe candelabru erau patru cupe în formă de floare de migdal, cu nodurile şi florile lor.
21 Era un nod sub cele două braţe care ies din [candelabru], un nod sub alte două braţe care ies din el şi un nod sub alte două braţe care ies din el. Tot aşa era sub cele şase braţe care ies din candelabru.
22 Nodurile şi braţele ieşeau din el: toate erau dintr-o bucată, din aur masiv şi curat.
23 A făcut cele şapte candele ale lui, mucările şi cenuşarele lui din aur curat.
24 L-a făcut dintr-un talant de aur curat cu toate componentele sale.
25 A făcut altarul pentru incens din lemn de salcâm; lungimea lui era de un cot şi lăţimea de un cot; era pătrat şi înălţimea lui era de doi coţi. Coarnele ieşeau din el.
26 L-a acoperit cu aur curat: partea de sus şi pereţii lui de jur împrejur şi coarnele lui. I-a făcut un chenar din aur de jur împrejur.
27 A făcut două verigi din aur dedesubtul chenarului, pe cele două laturi ale sale, pe ambele părţi, să fie locaş pentru drugi ca să fie purtat cu ei.
28 A făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a acoperit cu aur.
29 A făcut untdelemnul pentru ungerea sfântă şi tămâia mirositoare curată, după meşteşugul făcătorului de aromate.
1 A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcâm; lungimea lui era de cinci coţi şi lăţimea, de cinci coţi; era pătrat şi înălţimea lui era de trei coţi.
2 A făcut coarne la cele patru colţuri ale lui: erau dintr-o bucată cu altarul şi era acoperit cu bronz.
3 A făcut toate instrumentele altarului: tăvile pentru cenuşă, lopeţile, lighenele, cleştii, vătraiele pentru cărbuni. Toate instrumentele sale le-a făcut din bronz.
4 A făcut pentru altar un grătar ca o plasă de bronz sub cornişa [altarului], în partea de jos, până la jumătatea lui.
5 A turnat patru verigi la cele patru colţuri ale grătarului de bronz ca locaş pentru drugi.
6 A făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a acoperit cu bronz.
7 A introdus drugii în verigi, pe laturile altarului, ca să-l ducă cu ei. L-a făcut din scânduri, gol pe dinăuntru.
8 A făcut baia de bronz cu suportul ei de bronz din oglinzile slujitoarelor care slujeau la uşa cortului întâlnirii.
9 A făcut curtea. Spre partea de sud [a făcut] pânzele pentru închiderea curţii din in răsucit, de o sută de coţi,
10 douăzeci de stâlpi pe douăzeci de picioare de bronz; cârligele stâlpilor şi barele [transversale], din argint.
11 Spre partea de nord, o sută de coţi, cu douăzeci de stâlpi şi cele douăzeci de picioare ale lor din bronz; cârligele stâlpilor şi barele [transversale], din argint.
12 Spre partea de vest, pânze de cincizeci de coţi, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor; cârligele stâlpilor şi barele lor [transversale], din argint.
13 Spre partea de est, spre răsărit, cincizeci de coţi.
14 Pânze de cincisprezece coţi pentru o parte, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.
15 De cealaltă parte a porţii curţii, pânză de cincisprezece coţi, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.
16 Toate pânzele de jur împrejurul curţii erau de in răsucit.
17 Picioarele stâlpilor erau din bronz, cârligele stâlpilor şi barele lor de legătură erau din argint, iar vârfurile erau placate cu argint. Toţi stâlpii curţii erau legaţi între ei cu bare de argint.
18 Perdeaua de la poarta curţii era o lucrătură brodată din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit; avea o lungime de douăzeci de coţi şi înălţimea ca şi lăţimea era de cinci coţi, asemenea pânzelor curţii;
19 cei patru stâlpi ai ei şi cele patru picioare ale lor erau din bronz; cârligele erau din argint, iar vârfurile barelor lor de legătură erau placate cu argint.
20 Toţi ţăruşii cortului şi ai curţii de jur împrejur erau din bronz.
21 Acesta este inventarul cortului, al cortului mărturiei, făcut din porunca lui Moise, munca leviţilor sub conducerea lui Itamara, fiul lui Aaron, preotul.
22 Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul lui Iuda, a făcut tot ce-i poruncise Domnul lui Moise.
23 Cu el era Oholiab, fiul lui Ahisamac, din tribul lui Dan, ca gravor, proiectant şi ţesător în purpură violetă, roşie şi stacojie şi în in.
24 Tot aurul întrebuinţat la lucru pentru toate lucrările sanctuarului – aur din daruri – era de douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli, după siclul sactuarului.
25 Argintul provenit din recensământul comunităţii era o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli, după siclul sanctuarului :
26 Câte o beka de cap, adică o jumătate de siclu după siclul sanctuarului, pentru fiecare dintre cei care au intrat în recensământ, de la douăzeci de ani în sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de [oameni].
27 Au fost o sută de talanţi de argint pentru turnarea picioarelor sanctuarului şi a picioarelor perdelei, adică o sută de picioare la cei o sută de talanţi, câte un talant de picior.
28 Şi cu cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci [de sicli] au făcut cârligele pentru stâlpi, au acoperit vârfurile lor şi le-au unit.
29 Bronzul dăruit era de şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicli.
30 Din el au făcut picioarele de la uşa cortului întâlnirii, altarul de bronz cu grătarul lui şi toate instrumentele altarului;
31 picioarele stâlpilor curţii de jur împrejur şi picioarele stâlpilor de la poarta curţii; toţi ţăruşii sanctuarului şi toţi ţăruşii curţii de jur împrejur.
1 Din purpura violetă, roşie şi stacojie au făcut veşmintele slujirii pentru slujba de la sanctuar; au făcut veşminte sfinte pentru Aaron, cum îi poruncise Domnul lui Moise.
2 Au făcut efodul din aur, din purpura violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit.
3 Au bătut foiţe de aur şi le-au tăiat în fire subţiri pe care le-au ţesut cu purpura violetă, roşie şi stacojie şi cu in: era lucrat cu măiestrie.
4 I-au făcut bretele legate la cele două capete.
5 Brâul efodului care era peste el era făcut ca el: din aur, din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
6 Au făcut pietrele de onix, pe care le-au încastrat în ferecături de aur, gravând, după tehnica unui gravor de sigilii, numele fiilor lui Israel.
7 Le-au pus pe bretelele efodului ca pietre de amintire pentru fiii lui Israel, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
8 Au făcut pieptarul, lucrat cu măiestrie, aşa cum este lucrat efodul: din aur, din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit.
9 Au făcut pieptarul în formă pătrată şi îndoit; lungimea lui era de o palmă şi lăţimea de o palmă: era îndoit.
10 Au pus în el pietre înşirate pe patru rânduri: pe primul rând un sardonix, un topaz şi un smarald;
11 pe al doilea rând un rubin, un safir şi un diamant;
12 pe al treilea rând, un opal, un agat şi un ametist;
13 pe al patrulea rând un crisolit, un onix şi un iaspis. Pietrele acestea erau montate în ferecăturile lor de aur.
14 Pietrele erau după numele fiilor lui Israel. Erau douăsprezece, după numele lor, săpate ca un sigiliu, fiecare cu numele unuia din cele douăsprezece triburi.
15 Au făcut pe pieptar lănţişoare împletite ca sfoara, din aur curat.
16 Au făcut două ferecături de aur şi două verigi de aur şi au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului.
17 Au introdus cele două lănţişoare de aur în cele două inele de la capetele pieptarului.
18 Au pus cele două capete ale celor două lănţişoare la cele două ferecături şi le-au pus la bretelele efodului în partea din faţă.
19 Au făcut două verigi de aur şi le-au pus la cele două capete ale pieptarului, pe marginea din interior, care este îndreptată spre efod.
20 Apoi au făcut două verigi de aur şi le-au pus la cele două bretele ale efodului, în partea de jos, înaintea lui, la locul lor de legătură, deasupra brâului efodului.
21 Au legat pieptarul cu verigile sale de verigile efodului cu un şnur de purpură violetă ca să fie deasupra brâului efodului, ca să nu se desfacă pieptarul de efod, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
22 Au făcut mantia de sub efod, ţesută cu meşteşug, din purpură violetă.
23 Mantia avea în mijlocul ei o deschizătură ca deschizătura unei platoşe. Deschizătura avea un tiv ca să nu se rupă.
24 Au făcut pe marginea mantiei rodii de purpură violetă, roşie şi stacojie, răsucită.
25 Au făcut clopoţei din aur curat şi au pus clopoţeii printre rodii; pe marginea mantiei, de jur împrejur, printre rodii:
26 Câte un clopoţel şi o rodie de jur împrejur, pe marginea mantiei pentru slujire, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
27 Au făcut tunicile din in, ţesute cu meşteşug, pentru Aaron şi pentru fiii lui;
28 mitra, din in, şi ornamentele pentru turbane, din in; pantalonii, din in răsucit;
29 brâul de in răsucit şi de purpură violetă, roşie şi stacojie – lucrătură brodată – aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
30 Au făcut plăcuţa diademei sfinte şi au gravat pe ea cum se gravează pe o pecete: „Consacrat Domnului”.
31 Au pus-o pe un şnur de purpură violetă, pe mitră, în partea din faţă a ei, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
32 Astfel au terminat toate lucrările sanctuarului cortului întâlnirii. Fiii lui Israel au făcut toate aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise: aşa au făcut.
33 Au adus sanctuarul la Moise: cortul şi toate instrumentele lui, cârligele şi stâlpii, drugii, coloanele şi picioarele lui;
34 învelitoarea din piei de berbec vopsite în roşu şi învelitoarea din piei de viţel de mare şi perdeaua despărţitoare;
35 arca mărturiei şi drugii ei şi capacul ispăşirii;
36 masa şi toate instrumentele ei şi pâinile punerii înainte;
37 candelabrul curat, candelele lui, candelele de aşezat în rând şi toate instrumentele lui şi untdelemnul pentru luminat;
38 altarul de aur, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare şi perdeaua de la uşa cortului;
39 altarul de bronz, grătarul lui din bronz, drugii lui şi toate instrumentele lui; baia şi suportul ei;
40 pânzele curţii, stâlpii ei şi picioarele lor, perdeaua de la poarta curţii, funiile ei, ţăruşii ei şi toate instrumentele pentru slujirea sanctuarului cortului întâlnirii;
41 veşmintele slujirii pentru slujba în sanctuar, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru a sluji ca preoţi.
42 După cum i-a poruncit Domnul lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel toată lucrarea.
43 Moise a văzut toate lucrările; şi, iată, le făcuseră cum poruncise Domnul: aşa le-au făcut. Şi Moise i-a binecuvântat.
1 Domnul i-a spus lui Moise:
2 „În ziua întâi a primei luni, să ridici sanctuarul, cortul întâlnirii.
3 Să pui în el arca mărturiei şi să acoperi arca cu perdeaua.
4 Să aduci masa şi să aşezi pe ea cele rânduite; să aduci candelabrul şi să aşezi pe el candelele sale.
5 Să pui altarul din aur pentru incens, să-l aşezi înaintea arcei mărturiei şi să atârni perdeaua la uşa sanctuarului.
6 Să aşezi altarul pentru arderile de tot înaintea uşii sanctuarului, cortului întâlnirii.
7 Să pui baia între cortul întâlnirii şi altar şi să pui apă în ea.
8 Să aşezi curtea de jur împrejur şi să atârni perdeaua la poarta curţii.
9 Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el sanctuarul şi tot ce este în el şi să-l sfinţeşti pe el cu toate instrumentele din el şi va fi sfânt.
10 Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate instrumentele lui şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi preasfânt.
11 Să ungi baia cu suportul ei şi s-o sfinţeşti.
12 Să-i apropii pe Aaron şi pe fiii lui de uşa cortului întâlnirii şi să-i speli cu apă.
13 Să-l îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi şi să-l sfinţeşti ca să-mi fie preot.
14 Să-i apropii şi pe fiii lui şi să-i îmbraci cu tunicile
15 şi să-i ungi cum l-ai uns pe tatăl lor ca să-mi fie preoţi. Această ungere a lor va fi pentru ei preoţie veşnică, din generaţie în generaţie”.
16 Moise a făcut toate aşa cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut.
17 În luna întâi a anului al doilea , în ziua întâi a lunii, a fost ridicat sanctuarul.
18 Moise a ridicat sanctuarul; i-a pus picioarele, a aşezat stâlpii şi verigile şi a ridicat coloanele.
19 A întins acoperişul deasupra sanctuarului şi a pus peste el învelitoarea acoperişului, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
20 Apoi a luat mărturia şi a pus-o în arcă; a pus drugii la arcă şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra arcei.
21 A adus arca în cort; a atârnat perdeaua despărţitoare şi a acoperit astfel arca mărturiei, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
22 A aşezat masa în cortul întâlnirii, în partea de nord a cortului, dincoace de perdea;
23 a aşezat pe ea în ordine pâinile, înaintea Domnului, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
24 Apoi a aşezat candelabrul în cortul întâlnirii, în faţa mesei, în partea de sud a sanctuarului;
25 a aşezat pe el candelele înaintea Domnului, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
26 A aşezat altarul de aur în cortul întâlnirii în faţa perdelei;
27 a ars pe el tămâie mirositoare, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
28 A atârnat perdeaua la uşa sanctuarului.
29 A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa sanctuarului cortului întâlnirii; a adus pe el arderea de tot şi ofranda, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
30 A aşezat baia între cortul întâlnirii şi altar şi a pus în ea apă pentru spălat.
31 Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mâinile şi picioarele în ea;
32 când ei intrau în cortul întâlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
33 A ridicat curtea împrejurul sanctuarului şi altarului şi a atârnat perdeaua la poarta curţii. Astfel a încheiat Moise lucrarea.
34 Norul a acoperit cortul întâlnirii şi gloria Domnului a umplut sanctuarul.
35 Moise nu putea să intre în cortul întâlnirii pentru că norul stătea deasupra lui şi gloria Domnului umplea sanctuarul.
36 Când se ridica norul de deasupra sanctuarului, fiii lui Israel porneau în toate călătoriile lor.
37 Iar când nu se ridica norul, nu porneau până ce nu se ridica.
38 Norul Domnului era deasupra cortului pe timpul zilei; iar noaptea devenea un foc în faţa tuturor fiilor lui Israel în timpul tuturor călătoriilor lor.