1 alef Cum de locuieşte singură
cetatea cu un popor numeros!
A ajuns ca o văduvă
cea care avea multe neamuri!
Ea, care era prinţesa provinciilor,
[acum] este supusă tributului!
2 bet Plânge noaptea amar,
lacrimile [şiroiesc] pe obrazul ei
şi nu mai este nimeni dintre cei care o iubeau
care s-o mângâie .
Toţi prietenii ei au înşelat-o,
i-au devenit duşmani.
3 ghimel Iuda a fost deportat spre mizerie şi grea sclavie.
Locuieşte între neamuri
şi nu găseşte loc de odihnă .
Toţi urmăritorii lui îl ajung între strâmtorările sale.
4 dalet Drumurile Sionului suspină,
pentru că nu este nimeni care să vină la sărbători;
toate porţile sale sunt devastate ,
preoţii săi gem şi fecioarele sale unt mâhnite:
el este în amărăciune .
5 he Cei care-l oprimau au devenit capi,
duşmanii lui [au parte] de linişte,
pentru că Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulţimii răzvrătirilor lui.
Pruncii lui au mers în captivitate,
înaintea opresorului .
6 waw A dispărut de la fiica Sionului splendoarea ei;
căpeteniile sale au ajuns ca şi cerbii care nu găsesc păşune:
umblă fără putere înaintea celor care îi urmăresc.
7 zain În zilele suferinţei şi ale rătăcirii sale,
Ierusalimul şi-a adus aminte de lucrurile sale de preţ
pe care le avea în zilele de odinioară.
Dar când poporul său a căzut în mâna opresorului,
nu a mai fost cine să-l ajute;
l-au văzut opresorii şi l-au luat în râs
din cauza anihilării sale.
8 het Ierusalimul a păcătuit,
de aceea a devenit impur.
Toţi cei care îl cinsteau îl dispreţuiesc,
pentru că au văzut goliciunea lui
şi el a gemut şi şi-a întors spatele.
9 tet Impuritatea lui este pe poalele mantiei sale,
nu şi-a amintit de cele de pe urmă ale sale,
A căzut în mod surprinzător
şi nu este cine să-l aline.
„Vezi, Doamne, suferinţa mea,
pentru că duşmanul s-a preamărit!”.
10 yod Opresorul şi-a întins mâna asupra lucrurilor lui de preţ;
[Ierusalimul] a văzut neamuri intrând în sanctuar,
unde tu porunciseşi să nu intre în adunarea ta .
11 kaf Tot poporul suspină căutând pâine ;
au dat lucrurile lor de preţ pentru hrană,
ca să-i revină sufletul .
„Vezi, Doamne, priveşte, pentru că am devenit de dispreţ!”.
12 lamed Să nu aveţi [parte de aşa ceva], voi cei care treceţi pe drum!
Priviţi şi vedeţi dacă este o durere ca durerea mea ce mă chinuie,
pe care Domnul m-a făcut să sufăr
în ziua mâniei sale aprinse!
13 mem Din înălţime a trimis foc în oasele mele şi m-a cuprins;
a întins o plasă pentru picioarele mele
şi apoi m-a răsturnat.
M-a dat devastării în toate zilele neputinţei .
14 nun A legat jugul răzvrătirii mele de mâna lui:
se împletesc şi urcă pe grumazul meu.
A făcut să cadă puterea mea,
Domnul m-a dat în mâini din care nu mă pot ridica.
15 samec Domnul i-a trântit pe toţi vitejii mei în mijlocul meu;
a chemat asupra mea o adunare ca să-i zdrobească pe tinerii mei.
Domnul a călcat-o ca în teasc pe fecioară, fiica Sionului.
16 ayn De aceea, eu plâng,
ochii mei, ochii mei fac să curgă lacrimi ,
căci s-a îndepărtat de mine cel care mă mângâie,
cel care îmi face sufletul să-şi revină;
fiii mei sunt devastaţi pentru că duşmanul este puternic.
17 pe Sion îşi întinde mâinile ,
dar nu este cine să-l mângâie.
Domnul a poruncit cu privire la Iacob
ca opresori să fie de jur împrejur
şi Ierusalimul a devenit pentru ei o impuritate.
18 ţade Domnul este drept,
căci m-am ridicat împotriva cuvântului .
Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi chinul meu:
fecioarele mele şi tinerii mei merg în captivitate.
19 qof I-am chemat pe cei care mă iubeau, dar m-au înşelat.
Preoţii mei şi bătrânii mei în cetate şi-au dat duhul
în timp ce căutau hrană pentru ei
ca să facă să-şi revină sufletele lor.
20 reş „Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare!
Măruntaiele fierb în mine,
inima se zvârcoleşte în interiorul meu,
căci m-am răzvrătit.
Afară, sabia m-a lăsat fără copii,
iar în casă, este ca moartea .
21 şin Ei au auzit că suspin,
dar nu a fost nimeni care să mă mângâie.
Toţi duşmanii mei
au auzit de nenorocirea mea şi se bucură,
pentru că tu ai făcut-o;
ai făcut să vină ziua pe care ai anunţat-o
şi ei vor fi ca mine.
22 tau Fă să ajungă înaintea ta toată răutatea lor
şi chinuie-i cum m-ai chinuit pe mine
din cauza tuturor răzvrătirilor mele!
Pentru că suspinele mele sunt multe
şi inima-mi este frântă.
1 alef Cum a acoperit-o Domnul cu întuneric pe fiica Sionului!
A aruncat din ceruri pe pământ frumuseţea Israelului
şi nu şi-a adus aminte de scăunelul picioarelor sale
în ziua mâniei lui!
2 bet Domnul a înghiţit şi nu a cruţat toate locuinţele lui Iacob.
În furia lui a dărâmat fortăreţele fiicei lui Iuda,
a izbit la pământ şi a profanat domnia şi căpeteniile ei.
3 ghimel A frânt în mânia sa aprinsă toată tăria lui Israel,
a făcut să se întoarcă înapoi dreapta lui dinaintea duşmanului
şi a aprins în Iacob un foc a cărui flacără devorează de jur împrejur.
4 dalet A întins arcul ca un duşman ,
şi-a ţinut ridicată dreapta ca un opresor
şi a ucis tot ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Sionului:
şi-a revărsat ca un foc mânia sa.
5 he Domnul a devenit ca un duşman:
I-a înghiţit pe Israel, a înghiţit toate palatele lui,
a prădat toate fortificaţiile sale
şi a îmnulţit pentru fiica lui Iuda gemetele şi suspinele.
6 waw A tratat cu violenţă ca pe o grădină cortul său,
a prădat adunarea sa şi a făcut să se uite în Sion
sărbătoarea şi sabatul;
în indignarea mâniei sale, i-a dispreţuit pe rege şi pe preot .
7 zain Domnul a desconsiderat altarul său,
a dispreţuit sanctuarul lui,
a închis în mâna duşmanului zidurile palatelor sale:
ei şi-au înălţat glasul în casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare .
8 het Domnul s-a gândit să ruineze zidul fiicei Sionului;
a întins o frânghie, nu şi-a retras mâna de la nimicire ,
a făcut să plângă întăritura şi zidul: împreună suferă.
9 tet S-au cufundat în pământ porţile ei,
a distrus şi a zdrobit zăvoarele sale;
regele şi căpeteniile sale sunt printre neamuri,
nu mai este lege şi nici profeţii săi
nu mai găsesc viziune de la Domnul .
10 yod Zac la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului;
îşi presară ţărână pe capete şi se încing cu saci;
îşi pleacă la pământ capetele fecioarele Ierusalimului.
11 kaf S-au sfârşit în lacrimi ochii mei,
măruntaiele fierb, mi se varsă la pământ ficatul
din cauza zdrobirii fiicei poporului meu,
când văd pruncii şi sugarii leşinând în pieţele cetăţii
12 lamed şi zic mamelor lor: „Unde este grâu şi vin?”,
atunci când leşină precum cei străpunşi în pieţele cetăţii,
dându-şi sufletul la pieptil mamelor lor.
13 mem Ce mărturie să dau, cu cine să te asemăn, fiică a Ierusalimului?
Cu cine să te compar ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului?
Căci mare ca marea este zdrobirea ta:
cine te va vindeca?
14 nun Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni şi iluzii,
nu ţi-au descoperit nelegiuirea,
ca să facă să se întoarcă [de la tine] captivitatea ta ,
au văzut pentru tine profeţii deşarte şi ademenitoare.
15 samec Toţi cei care trec pe drum bat din palme împotriva ta,
fluieră şi clatină din cap împotriva fiicei Ierusalimului:
„Aceasta este cetatea despre care se spunea
că este desăvârşirea frumuseţii,
bucuria întregului pământ”.
16 peh Toţi duşmanii cască gura împotriva ta ,
fluieră şi scâşnesc din dinţi, spunând:
„Am înghiţit-o; aceasta este ziua pe care am aşteptat-o,
am dat de ea, am văzut-o”.
17 ayn Domnul a făcut ceea ce a plănuit,
a împlinit cuvântul pe care l-a poruncit
din zilele de odinioară;
a doborât şi nu a cruţat,
a făcut să se bucure duşmanul din cauza ta
şi a făcut să se înalţe puterea opresorului tău.
18 ţade Inima lor strigă către Domnul.
Zid al fiicei Sionului, fă să se coboare
ca un râu lacrimi ziua şi noaptea!
Să nu-ţi dai răgaz şi să nu te linişteşti,
fiică a ochilor tăi!
19 kof Ridică-te, strigă noaptea, la începutul străjilor,
revarsă-ţi inima ca apa înaintea feţei Domnului!
Ridică-ţi palmele spre el pentru sufletul pruncilor tăi,
care leşină de foame la capătul tuturor străzilor!
20 reş Vezi, Doamne, şi priveşte! Pe cine l-ai chinuit astfel?
Să mănânce femeile rodul lor,
pruncii pe care i-au dezmierdat !
Să fie ucişi în sanctuarul Domnului preotul şi profetul!
21 şin Zac la pământ pe străzi copilul şi bătrânul;
fecioarele mele şi tinerii mai au căzut de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei tale,
ai înjunghiat şi nu ai cruţat.
22 tau Ai chemat ca în zi de sărbătoare
groaza mea de jur împrejur
şi nu fost nimeni care să scape
şi să supravieţuiască în ziua mâniei Domnului;
pe cei pe care i-am dezmierdat
şi i-am crescut, i-a nimicit duşmanul meu.
1 alef Eu sunt bărbatul care am văzut suferinţa
sub toigul furiei sale
2 M-a condus şi m-a făcut să umblu în întuneric,
şi nu în lumină.
3 Într-adevăr, şi-a întors mâna din nou
împotriva mea toată ziua.
4 bet Mi-a îmbătrânit carnea şi pielea,
mi-a zdrobit oasele.
5 A construit împotriva mea,
m-a înconjurat cu venin şi chin.
6 M-a făcut să stau în locuri întunecoase
ca pe cei morţi dintotdeauna.
7 ghimel M-a îngrădit cu zid ca să nu pot ieşi,
mi-a îngreunat lanţurile.
8 Chiar şi când strig şi cer ajutor,
el îmi opreşte rugăciunea.
9 Mi-a îngrădit căile cu pietre,
mi-a încurcat cărările.
10 dalet Ca un urs care pândeşte este el pentru mine,
ca un leu în locuri ascunse.
11 Căile mele le-a deviat,
m-a sfâşiat şi m-a devastat .
12 Şi-a întins arcul
şi m-a fixat ca ţintă pentru săgeată.
13 he A făcut să pătrundă în rărunchii mei
săgeţile tolbei sale.
14 Am devenit de batjocură pentru tot poporul meu,
refrenul lor toată ziua.
15 M-a săturat cu amărăciune,
m-a îmbătat cu pelin.
16 waw Mi-a sfărâmat dinţii cu piatra,
m-a cufundat în praf
17 Mi-ai îndepărtat sufletul de pace,
m-ai făcut să uit binele.
18 Am zis: „A pierit puterea mea,
speranţa mea nu mai este în Domnul”.
19 zain Aminteşte-ţi de suferinţa şi de amărăciunea mea,
de venin şi de pelin!
20 Sufletul meu îşi aminteşte
şi este deprimat în mine.
21 Aceasta îmi revine în inimă,
de aceea aştept:
22 het bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit,
îndurările lui nu s-au terminat .
23 Ele se reînnoiesc în fiecare dimineaţă.
Mare este fidelitatea ta!
24 Partea mea este Domnul – spune sufletul meu –,
de aceea îl aştept .
25 tet Domnul este bun cu cel care speră în el,
cu sufletul care îl caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere
mântuirea Domnului.
27 Bine este pentru om
să poarte jug în tinereţea sa
28 yod Să stea singur şi să tacă,
pentru că l-a impus asupra lui.
29 Să-şi pună gura în praf,
poate mai este vreo speranţă .
30 Să-şi dea obrazul celui care-l loveşte,
să se sature de ocară.
31 kaf Căci Domnul nu îndepărtează
pentru totdeauna.
32 Dacă Domnul face să sufere, tot el va avea milă,
pentru că mare este bunătatea sa.
33 Căci el nu umileşte din inimă
şi nici nu face să sufer fiul omului.
34 lamed Când [cineva] striveşte sub picioarele sale
pe toţi prizonierii de pe pământ.
35 sau când [cineva] înclină judecata unui om
în faţa Celui Preaînalt,
36 când [cineva] măsluieşte cauza unui om,
nu vede oare Domnul?
37 mem Cine este acela care să spună ceva şi să se împlinească,
fără să fi poruncit Domnul?
38 Din gura Celui Preaînalt
nu ies oare nenorocirile şi binele?
39 De ce să murmure omul cât e viu
şi viteazul, în ciuda păcatelor sale?
40 nun Să ne cercetăm căile şi să scotocim
şi să ne întoarcem la Domnul!
41 Să ne ridicăm inimile pe palme
spre Dumnezeul care este în ceruri!
42 „Noi ne-am răzvrătit, ne-am revoltat,
Tu nu ai iertat”
43 samec Te-ai acoperit cu mânie şi ne-ai urmărit;
ai ucis şi nu ai avut milă.
44 Te-ai acoperit cu un nor,
ca să nu treacă la tine rugăciunea
45 Ne-ai pus să fim gunoi şi lepădătură
în mijlocul popoarelor.
46 peh Au căscat gura împotriva noastră
toţi duşmanii noştri.
47 De groază şi groapă am avut [parte],
dezolare şi dezrobire”.
48 Râuri de apă fac ochii mei să curgă
din cauza zdrobirii fiicei poporului meu.
49 ayn Ochii mei varsă şi nu încetează,
nu au tihnă
50 până când Domnul va privi din ceruri
şi va vedea.
51 Ochiul meu chinuie sufletul meu
din cauza tuturor fiicelor cetăţii mele.
52 ţade Duşmanul meu mă vânează fără motiv,
ca pe o pasăre.
53 Au vrut să sfârşească viaţa mea în cisternă,
au tras cu pietre asupra mea.
54 S-au revărsat apele peste capul meu
şi am zis: „Sunt pierdut”.
55 qof Atunci am chemat numele tău, Doamne,
din adâncul cisternei.
56 Tu ai ascultat glasul meu.
Nu-ţi astupa urechea la geamătul meu şi strigătul meu de ajutor!
57 Te-ai apropiat în ziua cân dte-am chemat
şi ai spus: „Nu te teme!”.
58 reş Doamne, tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa.
59 Doamne, tu vezi oprimarea mea,
Fă judecata mea!
60 Ai văzut toate răzbunările lor,
toate gândurile lor împotriva mea.
61 şin Doamne, tu ai auzit toate ocările lor,
toate gândurile lor împotriva mea,
62 şoaptele celor care se ridică împotriva mea,
uneltirile lor contra mea toată ziua.
63 Priveşte-i când se aşază şi când se ridică:
eu sunt refrenul lor.
64 tau Întoarce-le răsplata, Doamne,
după fapta mâinilor lor!
65 Dă-le împietrirea inimii,
blestemul tău să fie împotriva lor!
66 Urmăreşte-i cu mânie
şi nimiceşte-i de sub cerul Domnului .
1 alef Cum s-a înnegrit aurul şi s-a schimbat aurul cel mai bun;
pietrele sanctuarului s-au împrăştiat la capătul tuturor străzilor!
2 bet Fiii Sionului, preţioşi şi socotiţi ca aurul fin,
cum de sunt consideraţi ca oalele de lut,
lucrarea mâinilor olarului?
3 ghimel Chiar şi şacalii îşi dau drumul la sâni ca să-şi alăpteze puii,
dar fiica poporului meu a devenit crudă ca struţii din pustiu.
4 dalet Limba sugarului se lipeşte de cerul gurii din cauza setei,
pruncii cer pâine, dar nu este cine să le-o dea .
5 he Cei care se hrăneau cu delicatese stau dezolaţi pe străzi.
Cei crescuţi pe purpură îmbrăţişează gunoiul.
6 waw Nelegiuirea fiicei poporului meu
este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost lovită într-o clipă,
fără ca cineva să-şi fi pus mâna pe ea.
7 zain Nazireii săi erau mai curaţi decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupurile lor erau mai roşii decât coralii,
chipurile lor erau ca safirul.
8 het Faţa lor s-a întunecat mai mult decât funinginea;
nu mai sunt recunoscuţi pe străzi,
pielea li s-a lipit de oase,
s-a uscat, a devenit ca lemnul.
9 tet Sunt mai fericiţi cei străpunşi de sabie
decât cei care sunt răzbiţi de foame,
ei care se scurg răpuşi din cauza lipsei rodelor câmpului.
10 yod Mâinile femeilor, miloase, îi fierb pe copiii lor ;
ei le-au fost aliment în timpul zdrobirii fiicei poporului meu.
11 kaf Domnul şi-a satisfăcut furia,
şi-a revărsat mânia lui aprinsă,
a aprins un foc în Sion, [foc] care a devorat temeliile sale.
12 lamed Nu au crezut regii pământului şi toţi locuitorii lumii
că opresorul şi duşmanul ar fi putut intra pe porţile Ierusalimului.
13 mem [Aceasta] din cauza păcatelor profeţilor ei
şi a nelegiuirilor preoţilor ei
care au vărsat în mijlocul său sângele celor drepţi.
14 nun Rătăceau ca nişte orbi pe străzi, murdari de sânge,
ca nimeni să nu poată să le atingă hainele.
15 samec Îndepărtaţi-vă! Un impur!
Îndepărtaţi.vă, îndepărtaţi-vă,
căci fugeau şi rătăceau spunând printre neamuri:
„Nu vor mai locui [aici]” !
16 pe Faţa Domnului i-a împăţtiat,
el nu se va mai uita la ei;
nu au ridicat faţa preoţilor,
nu au arătat îndurare faţă de bătrâni.
17 ayn Ni se tot sfârşeau ochii [aşteptând] în zadar ajutorul nostru
De la locul nostru de veghe am vegheat spre un neam
care nu putea să ne mântuiască.
18 ţade Ei vânau paşii noştri, ca să nu mergem pe străzile noastre;
s-a apropiat sfârşitul nostru, zilele noastre s-au împlinit,
pentru că a sosit sfârşitul nostru.
19 qof Urmăritorii noştri au fost mai uiţi decât vulturii cerului,
ne-au fugărit şi ne-au pe munţi şi ne-au pândit în pustiu.
20 reş Respiraţia nărilor noastre, unsul Domnului,
a fost capturat în gropile lor,
el, despre ca e spuneam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri”.
21 şin Veseleşte-te şi bucură-te, fiică a Edomului,
tu, care locuieşti în ţara Uţ!
Şi peste tine va trece cupa:
te vei îmbăta şi te vei dezgoli.
22 tau S-a umplut nelegiuirea ta, fiică a Sionului,
el nu te va mai deporta.
El va pedepsi nelegiuirea ta, fiică a Edomului,
şi îţi va dezvălui păcatele.
1 Aminteşte-ţi, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Priveşte şi vezi ocara noastră!
2 Moştenirea noastră s-a întors la străini,
casele noastre, la venetici.
3 Am devenit orfani şi nu mai avem tată ,
mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Apa noastră o bem pe argint
şi lemnul nostru îl aduc la noi cu plată .
5 La gâtul nostru sunt urmăritorii noştri,
suntem obosiţi şi nu avem odihnă.
6 Am întins mâna noastră spre Egipt şi spre Asiria
ca să ne săturăm de pâine .
7 Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt,
iar noi purtăm nelegiuirile lor.
8 Sclavii stăpânesc peste noi
şi nu este cine să ne scoată din mâna lor .
9 Cu vieţile noastre facem să vină pâinea noastră:
din cauza sabiei din pustiu .
10 Pielea noastră s-a înfierbântat ca un cuptor
de febra foamei.
11 Au umilit femei în Sion,
fecioare, în cetăţile lui Iuda.
12 Căpeteniile au fost spânzurate cu mâinile lor
şi feţele bătrânilor nu au fost cinstite.
13 Tinerii au purtat râşniţa
şi copiii s-au poticnit sub lemne.
14 Bătrânii au încetat să mai fie la porţi,
tinerii, să mai cânte.
15 A încetat bucuria inimii noastre ,
s-a prefăcut în jale dansul nostru.
16 A căzut cununa de pe capul nostru.
Vai de noi, căci am păcătuit!
17 De aceea ni s-a frânt inima,
pentru acestea ni s-au întunecat ochii.
18 Pe muntele Sionului care este devastat,
vulpile umblă pe el.
19 Dar tu, Doamne, eşti în veci
şi stai pe tronul tău din generaţie în generaţie.
20 De ce ne uiţi pentru totdeauna
şi ne părăseşti pentru multe zile ?
21 Fă-ne, Doamne, să ne întoarcem la tine
şi ne vom întoarce!
Înnoieşte zilele noastre ca mai înainte!
22 Oare ne vei respinge
şi te vei mânia pe noi peste măsură?