1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustiu, în Arabah, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab .
2 De la Horeb, pe calea muntelui Seir, sunt unsprezece zile până la Cadeş-Barnea.
3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise a vorbit fiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul pentru ei.
4 După ce i-au învins pe Sihon, regele amoreilor, care locuia la Heşbon, şi pe Og, regele Basanului, care locuia în Aştarot, la Edrei,
5 dincoace de Iordan, în ţinutul Moabului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:
6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb: «Destul aţi locuit pe muntele acesta.
7 Întoarceţi-vă şi plecaţi; mergeţi la muntele amoreilor şi în toate împrejurimile lui: în Arabah, pe munte, şi Şefelah, în Negheb, pe ţărmul mării, în ţara canaaneenilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.
8 Iată, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, că le-o va da lor şi descendenţei lor după ei!».
9 În timpul acela v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur».
10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată-vă, astăzi sunteţi la număr ca stelele cerului.
11 Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă facă de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a zis.
12 Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre şi certurile voastre?
13 Luaţi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi din triburile voastre şi eu îi voi face căpetenii ale voastre.
14 Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›.
15 Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi şi i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci şi capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre .
16 Am poruncit judecătorilor voştri în timpul acela: «Ascultaţi-i pe fraţii voştri şi judecaţi după dreptate între om şi fratele lui sau străin.
17 Să nu fiţi părtinitori la judecată; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu. Când situaţia va fi prea grea pentru voi, să o aduceţi la mine şi o voi asculta».
18 V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceţi.
19 Am plecat de la Horeb şi am străbătut tot pustiul acela mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut pe drumul spre muntele amoreilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Şi am venit la Cadeş-Barnea.
20 V-am zis: «Aţi ajuns la muntele amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat.
21 Iată, Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta».
22 Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea şi cu privire la cetăţile în care vom ajunge».
23 Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib.
24 Ei au plecat, au urcat muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au explorat [ţara].
25 Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au adus răspuns şi au zis: «Ţara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».
26 Dar voi nu aţi vrut să intraţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.
27 Aţi murmurat în corturile voastre şi aţi zis: «Pentru că Domnul ne urăşte, de aceea ne-a făcut să ieşim din ţara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoreilor să ne nimicească.
28 Unde să ne ducem? Fraţii noştri ne-au descurajat , zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă am văzut acolo şi fii de-ai lui Anac› » .
29 Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântaţi şi să nu vă fie frică de ei!
30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt
31 şi în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care aţi mers până când aţi ajuns în locul acesta».
32 Dar în această circumstanţă, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru,
33 care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixaţi tabăra: în foc în timpul nopţii, ca să vă arate drumul pe care să mergeţi, şi într-un nor în timpul zilei.
34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat, zicând:
35 «Niciunul dintre oamenii acestei generaţii rele nu va vedea ţara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El va vedea ţara în care a mers: le-o voi da lui şi fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului».
37 Domnul s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră şi a zis: «Nici tu nu vei intra în ea.
38 Iosue, fiul lui Nun, slujitorul tăua, va intra în ea; întăreşte-l, căci el îl va face pe Israel s-o moştenească.
39 Şi copiii voştri despre care aţi zis: ‹Vor fi pradă›, şi fiii voştri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da şi ei o vor lua în stăpânire.
40 Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu, pe drumul spre Marea Roşie».
41 Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca şi ne vom lupta, aşa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Şi v-aţi încins fiecare cu armele de luptă şi v-aţi încumetat să urcaţi pe munte.
42 Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcaţi şi nu vă luptaţi, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiţi bătuţi de duşmanii voştri› ».
43 Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat. V-aţi răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-aţi înfumurat să urcaţi pe munte.
44 Atunci, amoreii , care locuiesc pe muntele acela, au ieşit înaintea voastră şi v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut din Seir până la Horma .
45 Atunci voi v-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi nu şi-a plecat urechea spre voi.
46 De aceea a trebuit să rămâneţi la Cadeş multe zile, atât cât aţi locuit acolo .
1 Ne-am întors şi am plecat în pustiu, pe drumul care duce la Marea Roşie, după cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit muntele Seir multe zile.
2 Domnul mi-a zis:
3 «Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre nord.
4 Porunceşte poporului: ‹Acum veţi trece prin hotarele fraţilor voştri, fiii lui Esau , care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziţi bine.
5 Să nu vă luaţi la luptă cu ei, căci nu vă voi da din ţara lor nici cât să puneţi talpa piciorului, pentru că muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.
6 Să cumpăraţi de la ei hrana pe care o veţi mânca cu bani şi să cumpăraţi de la ei chiar şi apa pe care o veţi bea tot cu bani›.
7 Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în toată lucrarea mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în pustiul acesta mare. În aceşti patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine şi nu ţi-a lipsit nimic».
8 Am trecut dincolo de fraţii noştri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir, pe drumul spre Arabah, din Elat şi din Eţion-Gheber. Apoi ne-am întors şi am mers spre pustiul Moabului.
9 Domnul mi-a zis: «Nu vă arătaţi ostili faţă de Moab şi nu vă luaţi la luptă cu el, căci nu-ţi voi da [nimic] să stăpâneşti din ţara lui: [cetatea] Ar am dat-o în stăpânire fiilor lui Lot.
10 (Înainte, aici locuiau emimii, un popor mare, numeros şi înalt [la statură], ca anachimii.
11 Şi ei, ca şi anachimii, erau consideraţi refaimi, dar moabiţii îi numeau emimi.
12 Seir era locuit înainte de horei . Fiii lui Esau i-au alungat, i-au nimicit dinaintea lor şi au locuit în locul lor aşa cum Israel a făcut cu ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul).
13 Acum sculaţi-vă şi treceţi valea Zered ».
Am trecut valea Zered.
14 Timpul cât am mers de la Cadeş-Barnea până când am trecut valea Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până când a dispărut din mijlocul taberei toată generaţia oamenilor de război, după cum le jurase Domnul.
15 Chiar şi mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei până când au pierit.
16 După ce au murit toţi bărbaţii de război din mijlocul poporului,
17 Domnul mi-a zis:
18 «Să treci azi hotarul Moabului, pe la Ar .
19 Să te apropii de fiii lui Amon . Nu vă arătaţi ostili faţă de ei şi nu vă luaţi la luptă cu ei căci nu-ţi voi da [nimic] să stăpâneşti din ţara fiilor lui Amon pentru că am dat-o în stăpânire fiilor lui Lot.
20 Şi aceasta era considerată ca o ţară a refaimilor. Refaimii locuiau mai înainte în ea şi Amon îi numeşte zamzumim:
21 un popor mare, numeros şi înalt [la statură], ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea lor. Ei i-au alungat şi au locuit în locul lor,
22 aşa a făcut [Domnul] şi pentru fiii lui Esau, care locuiesc în Seir, când i-a nimicit pe horei dinaintea lor; ei i-au alungat şi au locuit în locul lor până în ziua de azi.
23 Avimii , care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciţi de caftorimi , ieşiţi din Caftor şi care au locuit în locul lor.
24 Ridicaţi-vă, plecaţi şi treceţi râul Arnon! Iată, îl dau pe mâna ta pe Sihon, regele Heşbonului, amoreul, şi ţara lui. Începe, ia în stăpânire şi fă război cu el!
25 Astăzi voi începe să pun groaza şi frica de tine peste toate popoarele de sub cer. Vor auzi de numele tău: se vor cutremura şi se vor îngrozi în faţa ta».
26 Am trimis mesageri din pustiul Chedemot la Sihon, regele Heşbonului, cu cuvinte de pace, zicând:
27 «Aş vrea să trec prin ţara ta; voi merge numai pe drum, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.
28 Vinde-mi hrană pe bani ca să mănânc şi dă-mi apă pe bani ca să beau; voi trece doar cu piciorul
29 aşa cum au făcut pentru mine fiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi moabiţii, care locuiesc în Ar, până voi trece Iordanul spre ţara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru».
30 Dar Sihon, regele din Heşbon, nu a vrut să ne lase să trecem pe la el; căci Domnul Dumnezeul tău i-a întunecat duhul şi i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, cum este astăzi».
31 Domnul mi-a zis: «Iată, am început să-i dau înaintea ta pe Sihon şi ţara lui; începe să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti».
32 Sihon ne-a ieşit înainte cu tot poporul lui ca să lupte împotriva noastră la Iahaţ .
33 Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat înaintea noastră şi i-am bătut pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui.
34 În timpul acela i-am capturat toate cetăţile lui, distrugând toate cetăţile şi omorând toţi oamenii şi copiii: nu a mai rămas niciun supravieţuitor.
35 Numai animalele le-am luat ca pradă pentru noi, precum şi captura cetăţilor pe care le-am jefuit.
36 De la Aroer, care este pe malul râului Arnon, de la cetatea care este în vale, până la Galaad n-a fost nici o cetate prea puternică pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate înaintea noastră.
37 Dar de ţara fiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile râului Iaboc, de cetăţile de pe munte şi de tot ce a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.
1 Ne-am întors şi am urcat pe drumul care duce la Basan . Og, regele Basanului, ne-a ieşit înainte la luptă, el şi tot poporul lui, la Edrei .
2 Domnul mi-a zis: «Nu te teme de el căci îl dau în mâna ta pe el şi tot poporul lui şi ţara lui; să faci cu el aşa cum ai făcut cu Sihon, regele amoreilor, care locuia la Heşbon».
3 Domnul Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Basanului, şi tot poporul lui; l-am bătut şi n-a rămas din el niciun supravieţuitor.
4 În acel timp i-am luat toate cetăţile. Nu a fost nicio cetate pe care să nu o fi luat de la ei: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul Argob , care era regatul lui Og din Basan.
5 Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, în afară de cetăţile fără ziduri care erau foarte multe.
6 Le-am distrus aşa cum făcusem cu Sihon, regele Heşbonului: am distrus toate cetăţile, bărbaţii, femeile şi copiii.
7 Iar toate animalele şi captura din cetăţi le-am luat ca pradă pentru noi.
8 Astfel am luat în acel timp ţara de dincoace de Iordan de la cei doi regi ai Amoreilor, de la râul Arnon până la muntele Hermon,
9 (Sidonienii numesc Hermonul Sirion, iar amoreii îl numesc Senir ),
10 toate cetăţile din podiş, tot Galaadul şi tot Basanul până la Salca şi Edrei, cetăţi ale regatului lui Og din Basan.
11 (Numai Og, regele Basanului, mai rămăsese din neamul refaimilor. Patul lui, un pat de fier, nu este oare la Raba, [cetatea] fiilor lui Amon? Lungimea lui este de nouă coţi şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om).
12 În acel timp am luat în stăpânire ţara aceasta. De la Aroer, care este lângă râul Arnon şi jumătatea muntelui Galaad, şi cetăţile lui le-am dat [tribului] lui Ruben şi lui Gad.
13 Restul Galaadului şi tot Basanul – regatul lui Og – le-am dat jumătăţii tribului lui Manase. Tot ţinutul Argob şi tot Basanul acela sunt numite Ţinutul Refaimilor.
14 Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob până la hotarul cu Gheşur şi cu Maaca şi a pus numele lui Basanului, adică «Satele lui Iair», până în ziua de azi.
15 Lui Machir i-am dat Galaadul.
16 Lui Ruben şi lui Gad le-am dat din Galaad până la râul Arnon, mijlocul văii şi hotarul [ei] până la râul Iaboc, care este hotarul fiilor lui Amon.
17 Arabah şi Iordanul şi hotarul de la Chineret şi Marea Arabah – Marea Sărată – la poalele [muntelui] Pisga, spre răsărit.
18 În acel timp v-am poruncit: «Domnul Dumnezeul vostru vă dă ţara aceasta ca s-o luaţi în stăpânire. Treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri, fiii lui Israel, toţi bărbaţii puternici.
19 Numai femeile voastre, copiii voştri şi turmele voastre – ştiu că aveţi multe turme – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat
20 până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru dincolo de Iordan. Atunci să vă întoarceţi fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o».
21 În acel timp i-am poruncit lui Iosue: «Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru acestor doi regi: aşa va face Domnul tuturor regatelor împotriva cărora vei merge.
22 Nu te teme de ei; căci Domnul Dumnezeul vostru va lupta el însuşi pentru voi».
23 În acel timp m-am rugat Domnului:
24 «Doamne, stăpânul meu, tu ai început să arăţi slujitorului tău măreţia ta şi mâna ta cea puternică. Căci care este dumnezeul acela în cer şi pe pământ care să fi făcut lucrări ca ale tale şi cu o putere ca a ta?
25 Lasă-mă, te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!».
26 Domnul s-a mâniat pe mine din cauza voastră şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: «Ajunge! Nu mai adăuga nimic la aceasta.
27 Urcă pe vârful [muntelui] Pisga, uită-te spre vest, spre nord, spre sud şi spre răsărit şi priveşte cu ochii, căci nu vei trece Iordanul.
28 Dă-i porunci lui Iosue, încurajează-l şi întăreşte-l, căci el va merge înaintea acestui popor şi-l va face să stăpânească ţara pe care o vezi!».
29 Atunci am rămas în vale, în dreptul [cetăţii] Bet-Peor .
1 Acum, Israele, ascultă hotărârile şi judecăţile pe care te învăţ să le împliniţi pentru ca să trăiţi, să ajungeţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri .
2 Nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi nu scoateţi nimic din ele, ci păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau eu.
3 Ochii voştri au văzut ce a făcut Domnul la Baal-Peor: Domnul Dumnezeul tău i-a nimicit din mijlocul tău pe toţi aceia care l-au urmat pe Baal-Peor .
4 Dar voi care v-aţi alipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteţi toţi vii astăzi.
5 Iată, vă învăţ hotărâri şi judecăţi după cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniţi astfel în ţara în care intraţi ca s-o luaţi în stăpânire.
6 Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi aceste hotărâri şi vor spune: «Numai acest popor este înţelept şi priceput. Este un neam mare».
7 Care este neamul acela atât de mare încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm?
8 Şi care este neamul acela atât de mare încât să aibă hotărâri şi judecăţi atât de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?
9 Numai fii atent la tine şi păzeşte-ţi cu grijă sufletul, ca să nu uiţi lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi şi ca să nu-ţi iasă din inimă în toate zilele vieţii tale şi să le transmiţi fiilor tăi şi fiilor fiilor tăi,
10 în ziua când ai stat înaintea Domnului Dumnezeului tău la Horeb, când Domnul mi-a zis: «Adună poporul la mine, căci vreau să-i fac să audă cuvintele mele , ca să înveţe să se teamă de mine tot timpul cât vor trăi pe pământ şi să-i înveţe şi pe fiii lor».
11 Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele ardea într-un foc până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură .
12 Domnul v-a vorbit din mijlocul focului, iar voi aţi auzit sunetul cuvintelor lui, dar n-aţi văzut nicio înfăţişare: aţi auzit doar un glas.
13 El v-a vestit alianţa sa pe care v-a poruncit să o păziţi – cele zece cuvinte – şi le-a scris pe două table de piatră.
14 În acel timp, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ hotărâri şi judecăţi, ca să le împliniţi în ţara în care mergeţi ca să o luaţi în stăpânire.
15 Păziţi-vă cu grijă sufletele, căci nu aţi văzut nicio înfăţişare în ziua în care v-a vorbit Domnul Dumnezeul vostru pe Horeb, din mijlocul focului
16 ca să nu greşiţi şi să vă faceţi vreun chip cioplit, o înfăţişare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau al vreunei femei
17 sau chipul vreunui animal de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri
18 sau chipul vreunei târâtoare de pe pământ sau chipul vreunui peşte care este în apele de sub pământ;
19 ca nu cumva să-ţi ridici ochii spre cer şi să vezi soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor şi să fii amăgit să te închini înaintea lor şi să le slujeşti, [acestor lucruri] pe care Domnul Dumnezeul tău le-a împărţit tuturor popoarele de sub toate cerurile.
20 Dar pe voi Domnul v-a luat şi v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului ca să-i fiţi un popor de moştenire, cum este astăzi.
21 Domnul s-a mâniat pe mine din cauza voastră şi s-a jurat că eu nu voi trece Iordanul şi nu voi intra în ţara aceea bună pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău ca moştenire.
22 Eu voi muri deci în ţara aceasta şi nu voi trece Iordanul; dar voi îl veţi trece şi veţi lua în stăpânire ţara aceea bună.
23 Păziţi-vă să nu uitaţi alianţa pe care Domnul Dumnezeul vostru a încheiat-o cu voi şi să nu vă faceţi vreun chip cioplit sau vreo înfăţişare, după cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
24 Căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
25 Când vei avea copii şi copii ai copiilor tăi şi vei fi de mult timp în ţară, dacă veţi greşi şi vă veţi face vreun chip cioplit sau vreo înfăţişare, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru ca să-l mâniaţi,
26 – iau astăzi martori împotriva voastră cerul şi pământul – veţi pieri repede din ţara spre care treceţi Iordanul ca s-o luaţi în stăpânire; nu veţi sta multe zile în ea căci veţi fi nimiciţi cu siguranţă.
27 Domnul vă va împrăştia printre popoare şi veţi rămâne oameni [uşor] de numărat printre naţiunile la care vă va duce Domnul
28 şi veţi sluji acolo unor dumnezei care sunt lucrare făcută de mâini omeneşti, din lemn şi din piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroase.
29 Dacă de acolo îl vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, îl vei găsi, dacă-l vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
30 În strâmtorarea ta, când te vor ajunge toate aceste lucruri, în zilele de pe urmă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta glasul lui.
31 Căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare care nu te va părăsi şi nu te va nimici. El nu uită alianţa cu părinţii tăi pe care le-a jurat-o.
32 Întreabă timpurile de la început care au fost înaintea ta, din ziua în care l-a creat Dumnezeu pe om pe pământ, de la o margine până la alta a cerului: a fost ceva ca lucrul acesta mare sau s-a mai auzit ceva asemănător:
33 a fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu?
34 Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-şi ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică şi braţ întins, cu fapte mari înfricoşătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voştri?
35 Doar ţie ţi s-a dat să vezi, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este un altul în afară de el ;
36 Din cer te-a făcut să auzi glasul lui ca să te înveţe; şi pe pământ te-a făcut să vezi focul lui cel mare şi ai auzit cuvintele lui din mijlocul focului.
37 Şi pentru că i-a iubit pe părinţii tăi şi a ales descendenţa lor, te-a scos din Egipt în prezenţa lui, cu puterea lui cea mare.
38 Ca să alunge dinaintea ta popoare mai mari şi mai puternice decât tine, ca să te ducă să iei ţara lor ca moştenire, cum este astăzi.
39 Să ştii astăzi şi meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus în cer şi jos pe pământ şi nu este altul.
40 Păzeşte hotărârile şi poruncile lui pe care ţi le dau astăzi ca să-ţi fie bine ţie şi copiilor tăi după tine şi ca să-ţi fie lungite zilele pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă pentru totdeauna” .
41 Atunci Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui,
42 ca să poată fugi acolo ucigaşul care l-a ucis pe aproapele său fără voie , fără să-l fi urât mai înainte : să fugă în una dintre aceste cetăţi şi să trăiască.
43 Şi anume: Beţer, în pustiu, în podiş, pentru cei din [tribul] lui Ruben; Ramot, în Galaad, pentru cei din [tribul] lui Galaad; şi Golan, în Basan, pentru cei din [tribul] lui Manase.
44 Aceasta este legea pe care a prezentat-o Moise înaintea fiilor lui Israel.
45 Acestea sunt învăţăturile, hotărârile şi judecăţile pe care le-a spus Moise fiilor lui Israel după ieşirea lor din Egipt,
46 dincoace de Iordan, într-o vale, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, regele amoreilor, care locuia la Heşbon şi care a fost lovit de Moise şi de fiii lui Israel după ieşirea lor din Egipt.
47 Au luat în stăpânire ţara lui şi ţara lui Og, regele Basanului. Aceşti doi regi ai amoreilor erau dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui,
48 de la Aroer, care este pe malurile râului Arnon, până la muntele Sion, adică Hermon .
49 Toată [regiunea] Arabah de dincoace de Iordan, spre răsărit, până la marea Arabah, de sub poalele [muntelui] Pisga.
1 Moise a chemat tot Israelul şi le-a zis:
„Ascultă , Israele, hotărârile şi judecăţile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru : să le învăţaţi, să le păziţi şi să le împliniţi!
2 Domnul Dumnezeul nostru a încheiat cu noi o alianţă pe Horeb.
3 Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul alianţa acesta, ci cu noi care suntem toţi vii astăzi aici.
4 Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului.
5 Eu am stat în acel timp între Domnul şi voi ca să vă vestesc cuvântul Domnului căci vă era frică de foc şi nu aţi urcat pe munte. El a zis:
6 «Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.
7 Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine!
8 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare cu cele care sunt în ceruri, sus, sau cu cele de jos, de pe pământ, sau cu cele care sunt în apele de sub pământ!
9 Să nu te închini lor şi să nu le slujeşti, căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos care pedepsesc vina părinţilor în fii până la a treia şi a patra generaţie pentru cei ce mă urăsc
10 şi mă îndur până la a mia generaţie pentru cei care mă iubesc şi păzesc poruncile mele.
11 Să nu iei în zadar numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în zadar numele lui.
12 Ţine ziua de sabat ca s-o sfinţeşti aşa cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13 Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate lucrările tale!
14 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci nicio lucrare nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici animalele tale, nici străinul care este înăuntrul porţilor tale, ca să se odihnească slujitorul tău şi slujitoarea ta ca şi tine!
15 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului şi că Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână puternică şi cu braţ întins. De aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă .
16 Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta, după cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ţi se lungească zilele şi să-ţi fie bine în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău!
17 Să nu ucizi!
18 Să nu comiţi adulter !
19 Să nu furi!
20 Să nu dai mărturie falsă împotriva aproapelui tău!
21 Să nu pofteşti soţia aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici câmpul lui, nici sclavul lui, nici sclava lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău».
22 Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul către toată adunarea voastră pe munte, din mijlocul focului, din nor şi din negură, cu glas puternic, fără să mai adauge nimic . Le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie.
23 Când aţi auzit glasul din mijlocul întunericului şi când tot muntele ardea în foc, s-au apropiat căpeteniile triburilor voastre şi bătrânii voştri.
24 Voi aţi zis: «Iată, Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat gloria lui şi măreţia lui şi i-am auzit glasul din mijlocul focului. Astăzi am văzut că Dumnezeu a vorbit cu omul şi [omul] rămâne viu.
25 Iar acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui. Dacă vom continua să auzim glasul Domnului Dumnezeului nostru vom muri.
26 Căci cine dintre oameni a auzit glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului ca noi şi a rămas viu?
27 Apropie-te tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu tot ce-ţi va zice Domnul Dumnezeul nostru şi noi vom asculta şi vom face».
28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Domnul mi-a zis: «Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine.
29 O, de-ar fi inima lor aşa ca să se teamă de mine şi să păzească poruncile mele mereu ca să le fie bine lor şi copiilor lor totdeauna!
30 Mergi şi spune-le: ‹Întoarceţi-vă la corturile voastre!›.
31 Dar tu rămâi aici cu mine şi-ţi voi spune toate poruncile, hotărârile şi judecăţile pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau ca s-o ia în stăpânire».
32 Băgaţi de seamă să le împliniţi după cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru! Să nu vă abateţi nici la stânga, nici la dreapta!
33 Să mergeţi pe toate căile pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru ca să trăiţi, să vă fie bine şi să vi se lungească zilele în ţara pe care o luaţi în stăpânire!
1 Acestea sunt poruncile , hotărârile şi judecăţile pe care le-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru ca să le învăţaţi. Să le împliniţi în ţara spre care mergeţi ca s-o luaţi în stăpânire,
2 ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, ca să păzeşti toate hotărârile şi toate poruncile sale pe care eu ţi le dau, tu, fiul tău, fiul fiului tău, în toate zilele vieţii tale şi ca să ţi se lungească zilele.
3 Ascultă, Israele, şi bagă de seamă să împlineşti, ca să-ţi fie bine şi să te înmulţeşti mult în ţara în care curge lapte şi miere, după cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi:
4 «Ascultă, Israele!
Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
5 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta,
din tot sufletul tău şi din toată puterea ta!
6 Să fie aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi în inima ta!
7 Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când stai în casa ta,
când mergi pe drum, când te culci şi când te scoli!
8 Să le legi ca un semn la mâini
şi să-ţi fie ca un pandantiv între ochi!
9 Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale!».
10 Când Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, că ţi-o va da, cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit,
11 case pline de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, fântâni cu apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu le-ai plantant, când vei mânca şi te vei sătura,
12 ai grijă să nu-l uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei!
13 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, lui să-i slujeşti şi pe numele lui să juri !
14 Să nu mergeţi după alţi dumnezei dintre dumnezeii popoarelor care sunt în jurul vostru;
15 căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău, ca să nu se aprindă mânia Domnului Dumnezeului tău împotriva ta şi să te nimicească de pe faţa pământului.
16 Să nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru aşa cum l-aţi ispitit la Masa!
17 Dar păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, învăţăturile şi legile lui pe care vi le-a poruncit.
18 Să faci ceea ce este drept şi bun înaintea Domnului, ca să-ţi fie bine şi să intri şi să iei în stăpânire ţara aceea bună pe care Domnul a jurat-o părinţilor tăi,
19 alungând pe toţi duşmanii tăi dinaintea ta, după cum a spus Domnul.
20 Când fiul tău te va întreba mâine: «Care sunt învăţătura, hotărârile şi judecăţile pe care vi le-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru?».
21 Să răspunzi fiului tău: «Noi eram sclavi ai lui Faraon în Egipt şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mână puternică.
22 Domnul a făcut înaintea ochilor noştri semne, minuni mari şi lucruri groaznice împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi a întregii lui case;
23 şi ne-a scos pe noi de acolo ca să ne ducă şi să ne dea ţara pe care o jurase părinţilor noştri.
24 Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste hotărâri şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne fie bine totdeauna şi să trăim, aşa cum este astăzi.
25 Dreptatea noastră este să avem grijă să împlinim toate aceste porunci înaintea Domnului Dumnezeului nostru după cum ne-a poruncit».
1 Când Domnul Dumnezeul tău te va duce în ţara spre care mergi ca s-o iei în stăpânire şi va alunga dinaintea ta popoare multe: pe hetei, pe gherghesei, pe amorei, pe canaaneeni, pe ferezei, pe hevei şi pe iebusei – şapte popoare mai mari şi mai puternice decât tine,
2 când Domnul Dumnezeul tău îi va pune înaintea ta, să-i loveşti şi să-i nimiceşti, să nu faci alianţă cu ei şi să nu ai milă de ei
3 Să nu închei căsătorii cu ei: pe fiica ta să nu o dai fiului său şi pe fiica lui să nu o iei pentru fiul tău.
4 Căci i-ar abate pe fiii tăi de la mine şi ar sluji altor dumnezei. Domnul s-ar aprinde de mânie împotriva ta şi te-ar nimici degrabă.
5 Ci aşa să faceţi cu ei: să le dărâmaţi altarele, să le distrugeţi stelele, să le doborâţi stâlpii şi să ardeţi în foc idolii lor!
6 Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii pentru el un popor ca parte [a lui] dintre toate popoarele de pe faţa pământului .
7 Nu pentru că aţi fi mai numeroşi decât toate popoarele v-a iubit Domnul pe voi şi v-a ales – voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele –,
8 ci pentru că Domnul vă iubeşte şi a ţinut jurământul pe care l-a jurat părinţilor voştri; [de aceea] Domnul v-a scos cu mână puternică, v-a răscumpărat din casa sclaviei şi din mâna lui Faraon, regele Egiptului.
9 Să ştii că Domnul Dumnezeul tău, el este Dumnezeu: este un Dumnezeu fidel, care îşi ţine alianţa şi îndurarea faţă de cei care îl iubesc şi păzesc poruncile lui până la a mia generaţie.
10 Dar răsplăteşte fiecăruia dintre cei care îl urăsc spre a-i pierde şi nu întârzie să răsplătească fiecăruia dintre cei care îl urăsc .
11 Păzeşte poruncile, hotărârile şi judecăţile pe care ţi le poruncesc eu astăzi ca să le împlineşti.
12 Dacă veţi asculta aceste judecăţi, dacă le veţi păzi şi le veţi împlini, Domnul Dumnezeul tău va păstra pentru tine alianţa şi îndurarea pe care a jurat-o părinţilor tăi.
13 El te va iubi, te va binecuvânta şi va face să te înmulţeşti; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău: grâul tău, mustul şi uleiul tău, fătul vitelor tale şi al oilor turmei tale pe pământul pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-l va da.
14 Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele şi la tine nu va fi sterilă nici parte bărbătească, nici parte femeiască, nici între animalele tale.
15 Domnul va îndepărta de tine orice neputinţă şi nici una din bolile groaznice ale egiptenilor pe care le ştii nu le va trimite împotriva ta, ci le va da tuturor celor care te urăsc.
16 Să nimiceşti toate popoarele pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău; ochiul tău să nu aibă milă de ele şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci sunt o capcană pentru tine.
17 Dacă vei zice în inima ta: «Popoarele acestea sunt mai mari decât mine: cum voi putea să le izgonesc?».
18 Să nu te temi de ele. Adu-ţi aminte ce i-a făcut Domnul Dumnezeul tău lui Faraon şi întregului Egipt,
19 de marile încercări pe care le-au văzut ochii tăi, de semnele şi minunile, de mâna puternică şi braţul întins cu care te-a scos Domnul Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul Dumnezeul tău tuturor popoarelor de care te temi.
20 Chiar şi viespi va trimite Domnul Dumnezeul tău împotriva lor, până ce îi va nimici pe cei care ar scăpa şi s-ar ascunde de tine.
21 Să nu te înspăimânţi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, Dumnezeu mare şi înfricoşător.
22 Domnul Dumnezeul tău va alunga aceste popoare din faţa ta încetul cu încetul; nu le vei putea nimici repede , ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta.
23 Domnul Dumnezeul tău le pune în faţa ta; va aduce groază mare până vor fi nimicite.
24 Îi va pune pe regii lor în mâna ta şi le vei şterge numele de sub ceruri; nimeni nu va mai sta împotriva ta până îi vei nimici.
25 Idolii dumnezeilor lor să-i ardeţi în foc; să nu pofteşti argintul şi aurul de pe ei ca să le iei pentru tine, ca să nu cazi în cursă din cauza lor, întrucât ele sunt un lucru abominabil înaintea Domnului Dumnezeului tău.
26 Să nu aduci niciun lucru abominabil în casa ta ca să nu devii blestemat ca şi el ; să-l dispreţuieşti şi să fie abominabil pentru tine, căci este un lucru blestemat.
1 Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi ca să trăiţi, să vă înmulţiţi, ca să intraţi şi să luaţi în stăpânire ţara pe care a jurat-o Domnul că le-o va da părinţilor voştri.
2 Adu-ţi aminte de tot drumul pe care Domnul Dumnezeul tău te-a făcut să mergi în aceşti patruzeci de ani în pustiu ca să te umilească şi să te încerce, ca să cunoască ce este în inima ta: dacă păzeşti sau nu poruncile sale.
3 Te-a umilit, te-a lăsat să suferi de foame, apoi te-a hrănit cu mană pe care nu o cunoşteai nici tu şi nu o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să te înveţe că nu numai cu pâine trăieşte omul, dar că omul trăieşte cu tot ceea ce iese din gura Domnului .
4 Îmbrăcămintea ta nu s-a uzat pe tine şi piciorul nu s-a umflat în aceşti patruzeci de ani.
5 Recunoaşte în inima ta că, aşa cum un om îl educă pe fiul său, aşa te educă pe tine Domnul Dumnezeul tău!
6 Păzeşte poruncile Domnului Dumnezeului tău ca să umbli pe căile lui şi să te temi de el.
7 Căci Domnul Dumnezeul tău te face să intri într-o ţară bună: ţară cu râuri de apă, cu izvoare şi ape adânci care ţâşnesc în văi şi munţi,
8 ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini pentru untdelemn şi cu miere;
9 ţară unde vei mânca pâinea fără sărăcie, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei scoate bronz.
10 Vei mânca şi te vei sătura şi-l vei binecuvânta pe Domnul Dumnezeul tău pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.
11 Bagă de seamă să nu-l uiţi pe Domnul Dumnezeul tău nepăzind poruncile lui, judecăţile lui şi hotărârile lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi.
12 Când vei mânca şi te vei sătura, când vei construi case frumoase ca să locuieşti,
13 când cirezile şi turmele tale se vor înmulţi, argintul şi aurul vor spori şi tot ce ai se va multiplica,
14 să nu ţi se mândrească inima şi să nu-l uiţi pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei;
15 care te-a făcut să mergi prin pustiul mare şi înfricoşător, cu şerpi veninoşi şi scorpioni, uscăciune unde nu este apă; care a făcut să iasă pentru tine apă din stânca de cremene
16 şi care te-a hrănit în pustiu cu mana pe care nu o cunoşteau părinţii tăi, ca să te umilească şi să te încerce, ca să-ţi facă bine până la sfârşit.
17 Să [nu] zici în inima ta: «Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au dobândit această bunăstare»,
18 ci adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci el ţi-a dat putere să dobândeşti bunăstarea ca să întărească alianţa pe care a jurat-o părinţilor voştri, cum este astăzi.
19 Dacă îl vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei prosterna înaintea lor, mărturisesc astăzi că veţi pieri.
20 Aşa cum au fost nimicite popoarele înaintea voastră, tot aşa veţi pieri şi voi, pentru că nu aţi ascultat de glasul Domnului Dumnezeului vostru.
1 Ascultă, Israele! Astăzi treci Iordanul ca să intri şi să iei în stăpânire popoare mai mari şi mai puternice decât tine, cetăţi mari şi întărite [cu ziduri] până la cer,
2 un popor mare şi înalt [la statură], fiii lui Anac pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit: «Cine poate să stea în faţa fiilor lui Anac?».
3 Să ştii astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge el însuşi înaintea ta. El este un foc mistuitor şi îi va nimici: el îi va umili înaintea ta şi tu îi vei lua în stăpânire şi-i vei distruge îndată, după cum ţi-a spus Domnul.
4 Să nu spui în inima ta când Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta: «Pentru dreptatea mea m-a făcut Domnul să intru ca să iau în stăpânire ţara aceasta». Din cauza răutăţii popoarelor acelora Domnul îi izgoneşte din faţa ta.
5 Nu pentru dreptatea ta, nici pentru corectitudinea inimii tale intri tu să iei în stăpânire ţara lor, ci din pricina răutăţii acelor popoare Domnul Dumnezeul tău îi izgoneşte din faţa ta, pentru ca să se împlinească cuvântul pe care l-a jurat Domnul părinţilor tăi, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob.
6 Să ştii că nu pentru dreptatea ta Domnul Dumnezeul tău îţi dă ţara aceasta bună ca s-o iei în stăpânire, căci tu eşti un popor încăpăţânat .
7 Adu-ţi aminte şi nu uita cum l-ai mâniat pe Domnul Dumnezeul tău în pustiu. Din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului până când aţi ajuns în locul acesta aţi murmurat împotriva Domnului!
8 La Horeb l-aţi provocat la mânie pe Domnul şi Domnul s-a mâniat împotriva voastră voind să vă nimicească.
9 Când am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, tablele alianţei pe care a încheiat-o Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără să mănânc pâine şi fără să beau apă .
10 Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate cuvintele pe care Domnul vi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării .
11 La sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele alianţei.
12 Domnul mi-a zis: «Ridică-te şi coboară repede de aici, căci s-a pervertit poporul tău pe care l-ai scos din Egipt. S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o: şi-au făcut un chip turnat».
13 Domnul mi-a zis: «Am văzut poporul acesta; este un popor încăpăţânat.
14 Lasă-mă şi îi voi nimici şi le voi şterge numele de sub ceruri. Iar pe tine te voi face un popor mai puternic şi mai numeros decât el».
15 M-am întors şi am coborât de pe munte – iar muntele ardea în foc – şi cele două table ale alianţei erau în cele două mâini ale mele.
16 M-am uitat şi, iată, păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru făcându-vă un viţel turnat. V-aţi abătut repede de la calea pe care v-o poruncise Domnul.
17 Am apucat cele două table, le-am aruncat din cele două mâini ale mele şi le-am sfărâmat înaintea ochilor voştri.
18 Am căzut [cu faţa] la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte. Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi nu am mâncat pâine şi nu am băut apă din cauza tuturor păcatelor voastre pe care le făcuserăţi, săvârşind răul înaintea Domnului, mâniindu-l,
19 pentru că mă temeam de mânia şi de furia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă nimicească. Şi Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.
20 Domnul se mâniase mult şi pe Aaron, voind să-l piardă; eu m-am rugat în acel timp şi pentru el.
21 Am luat păcatul pe care-l făcuserăţi – viţelul – şi l-am ars în foc, l-am sfărâmat şi l-am pisat bine, până când a devenit pulbere. Apoi am aruncat pulberea în râul care cobora din munte.
22 Apoi şi la Tabera, la Masa şi la Chibrot-Hataava voi l-aţi mâniat pe Domnul .
23 Şi când v-a trimis Domnul de la Cadeş-Barnea zicând: «Mergeţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!», voi v-aţi împotrivit cuvântului Domnului Dumnezeului vostru, nu l-aţi crezut şi nu aţi ascultat de glasul lui.
24 Aţi murmurat împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut.
25 Am căzut [cu faţa] la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi m-am aruncat [cu faţa] la pământ, pentru că Domnul spusese că voia să vă nimicească.
26 M-am rugat Domnului şi am zis: «Stăpânul meu, Doamne , nu-l nimici pe poporul tău, moştenirea ta, pe care l-ai răscumpărat cu măreţia ta şi pe care l-ai scos din Egipt cu mână puternică.
27 Adu-ţi aminte de slujitorii tăi, de Abraham, de Isaac şi de Iacob. Nu privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la răutatea lui şi nici la păcatul lui.
28 Să nu spună ţara din care ne-ai scos: ‹pentru că Domnul nu a putut să-i ducă în ţara despre care le-a vorbit şi pentru că îi ura, i-a scos ca să-i ucidă în pustiu›.
29 Ei, însă, sunt poporul tău şi moştenirea ta, pe care i-ai scos din Egipt cu puterea ta cea mare şi cu braţul tău întins».
1 În acel timp, Domnul mi-a zis: «Ciopleşte două table de piatră ca cele dintâi şi urcă la mine, pe munte! Fă-ţi şi o arcă din lemn!
2 Eu voi scrie pe table cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat şi tu să le pui în arcă!».
3 Am făcut o arcă din lemn de salcâm, am cioplit două table de piatră ca cele dintâi şi am urcat pe munte. Cele două table erau în mâna mea.
4 [Domnul] a scris pe table ceea ce fusese scris înainte, adică cele zece cuvinte pe care vi le-a spus Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, şi Domnul mi le-a dat mie.
5 Apoi m-am întors şi am coborât de pe munte şi am pus tablele în arca pe care o făcusem. Ele sunt acolo, după cum mi-a poruncit Domnul .
6 Fiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron şi a fost îngropat. În locul lui a devenit preot Eleazar, fiul lui.
7 De acolo au plecat la Gudgoda, iar de la Gudgoda la Iotbata, ţinutul izvoarelor de apă .
8 În acel timp, Domnul a pus deoparte tribul lui Levi să poarte arca alianţei Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-i slujească şi să binecuvânteze în numele lui până în ziua aceasta.
9 De aceea Levi nu are nici parte, nici moştenire cu fraţii lui. Domnul este moştenirea lui, aşa cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău.
10 Eu am stat pe munte, ca prima dată, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul m-a ascultat şi de data aceasta şi Domnul n-a [mai] voit să vă nimicească.
11 Domnul mi-a zis: «Ridică-te, mergi şi pleacă înaintea poporului ca să intre şi să ia în stăpânire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da».
12 Acum, Israele, ce [altceva] cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe toate căile lui, să-l iubeşti şi să-l slujeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău,
13 să păzeşti poruncile Domnului şi hotărârile lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi ca să-ţi fie bine?
14 Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el.
15 Numai pe părinţii tăi i-a plăcut Domnului să-i iubească şi a ales descendenţa lor după ei – pe voi – dintre toate popoarele, aşa cum este astăzi.
16 Tăiaţi-vă inima împrejur şi nu fiţi încăpăţânaţi.
17 Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, care nu face părtinire şi nu primeşte daruri,
18 care face dreptate orfanului şi văduvei, care-l iubeşte pe străin, dându-i hrană şi îmbrăcăminte.
19 Să-i iubiţi pe străini căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
20 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-l slujeşti, să te alipeşti de el şi pe numele lui să juri.
21 El este lauda ta şi el este Dumnezeul tău. El a făcut cu tine aceste lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi.
22 Părinţii tăi au coborât în Egipt cu şaptezeci de suflete; acum, Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului.
1 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti cele ce sunt de păzit: hotărârile lui, judecăţile lui şi poruncile lui în toate zilele.
2 Recunoaşteţi astăzi – nu fiii voştri, care nu au cunoscut şi nu au văzut disciplina Domnului Dumnezeului vostru – măreţia lui, mâna lui puternică şi braţul lui întins,
3 semnele lui şi faptele pe care le-a făcut în mijlocul Egiptului împotriva lui Faraon, regele Egiptului, şi împotriva întregii sale ţări,
4 ceea ce a făcut oştirii Egiptului, cailor lui şi carelor lui, făcând să vină peste ei apele Mării Roşii în timp ce ei vă urmăreau. I-a nimicit Domnul până în ziua de azi;
5 şi ceea ce a făcut pentru voi în pustiu până când aţi ajuns în locul acesta;
6 ceea ce le-a făcut lui Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, când pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu casele lor, cu corturile lor şi cu tot ceea ce le aparţinea în mijlocul întregului Israel .
7 Căci ochii voştri au văzut toate lucrările mari pe care Domnul le-a făcut.
8 Păziţi toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să fiţi puternici şi să intraţi ca să luaţi în stăpânire ţara spre care mergeţi ca s-o stăpâniţi
9 şi să vi se lungească zilele pe pământul pe care Domnul a jurat că îl va da părinţilor voştri şi descendenţei lor, ţară în care curge lapte şi miere.
10 Căci ţara spre care mergeţi ca s-o luaţi în stăpânire nu este ca ţara Egiptului, unde semănai sămânţa ta şi o udai cu piciorul tău ca o grădină de legume.
11 Ţara spre care mergeţi ca să o luaţi în stăpânire este o ţară cu munţi şi văi, [ţară] udată de ploaia cerului.
12 Este o ţară asupra căreia veghează Domnul Dumnezeul tău şi ochii Domnului Dumnezeului tău sunt asupra ei de la începutul anului şi până la sfârşitul lui.
13 «Dacă veţi asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă îl veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi dacă îl veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru,
14 eu voi da ţării voastre ploaie la timpul său, ploaie timpurie şi ploaie târzie, şi vei aduna grâul tău, mustul şi uleiul tău.
15 Voi da iarbă pe câmpia ta pentru animalele tale, vei mânca şi te vei sătura».
16 Păziţi-vă, ca să nu vă fie seduse inimile şi să se abată ca să slujească altor dumnezei şi să vă prosternaţi înaintea lor
17 şi astfel să se aprindă mânia Domnului împotriva voastră, să se închidă cerurile şi să nu mai fie ploaie, pământul să nu-şi mai dea rodul şi să pieriţi repede din ţara cea bună pe care Domnul v-o dă.
18 Puneţi aceste cuvinte ale mele în inima voastră şi în sufletul vostru. Să le legaţi ca semn la mâinile voastre şi să fie ca un pandantiv între ochii voştri.
19 Pe fiii voştri să-i învăţaţi aceste cuvinte vorbind despre ele când stai în casa ta şi când mergi pe drum, când te culci şi când te scoli.
20 Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale,
21 ca să vi se înmulţească zilele voastre şi zilele fiilor voştri în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, câte vor fi zilele cerului deasupra pământului.
22 Căci dacă veţi păzi toate aceste porunci pe care vi le dau ca să le împliniţi: să-l iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi pe toate căile lui şi să vă alipiţi de el,
23 Domnul va izgoni toate acele popoare dinaintea voastră şi voi veţi lua în stăpânire popoare mai mari şi mai puternice decât voi.
24 Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru va fi al vostru: hotarul vostru va fi de la pustiu până la Liban, de la râu, râul Eufrat, până la Marea Mediterană .
25 Nimeni nu va putea să stea înaintea voastră. Domnul Dumnezeul vostru va pune teama de voi şi groaza de voi peste toată ţara pe care o veţi călca, după cum v-a spus.
26 Iată, pun astăzi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul:
27 binecuvântarea, dacă ascultaţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau astăzi,
28 şi blestemul, dacă nu ascultaţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru şi vă abateţi de la calea pe care v-o poruncesc astăzi, mergând după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi.
29 Când Domnul Dumnezeul tău te va duce în ţara spre care mergi ca s-o iei în stăpânire, să pui binecuvântarea pe muntele Garizim şi blestemul pe muntele Ebal .
30 Munţii aceştia, nu sunt ei oare dincolo de Iordan, înapoia drumului care este spre apusul soarelui, în ţara canaaneenilor care locuiesc în Arabah, în drept cu Ghilgal, lângă stejarii More ?
31 Căci treceţi Iordanul şi intraţi ca să luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dă Domnul Dumnezeul vostru ca s-o stăpâniţi şi să locuiţi în ea.
32 Aveţi grijă ca să împliniţi toate hotărârile şi toate judecăţile pe care vi le pun înainte astăzi.
1 Acestea sunt hotărârile şi judecăţile pe care să aveţi grijă să le împliniţi în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor tăi ca s-o iei în stăpânire în toate zilele în care vei trăi pe pământ.
2 Distrugeţi toate locurile în care popoarele pe care le vei lua în stăpânire îi slujesc pe dumnezeii lor: munţii înalţi, dealurile şi sub copacii verzi.
3 Să le dărâmaţi altarele, să le distrugeţi stelele, stâlpii să-i ardeţi în foc şi să fărâmaţi idolii dumnezeilor lor şi să ştergeţi numele lor din locul acela.
4 Să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru,
5 ci să căutaţi locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul vostru dintre toate triburile voastre ca să-şi pună numele şi să locuiască acolo: acolo să mergeţi.
6 Acolo să aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, darurile ridicate ale mâinilor voastre, voturile voastre şi darurile voastre de bunăvoie, întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre.
7 Acolo să mâncaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi să vă bucuraţi, voi şi casele voastre, de toate peste care aţi întins mâinile voastre şi cu care te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
8 Să nu faceţi aşa cum facem noi astăzi aici, unde fiecare face ce i se pare drept,
9 fiindcă nu aţi ajuns încă la locul de odihnă şi la moştenirea pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
10 Când veţi trece Iordanul şi veţi locui în ţara pe care Domnul Dumnezeul vostru vă face s-o moşteniţi şi când vă va da odihnă din partea tuturor duşmanilor voştri de jur împrejur şi veţi locui în linişte,
11 atunci va fi un loc pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru ca să facă să locuiască numele lui acolo şi unde să aduceţi tot ce eu vă poruncesc : arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre , darurile ridicate ale mâinilor voastre şi toate voturile voastre alese pe care le veţi face Domnului.
12 Să vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre şi levitul care e înăuntrul porţilor voastre, căci el nu are nici parte, nici moştenire cu voi.
13 Ai grijă să nu aduci arderile tale de tot în orice loc pe care l-ai vedea,
14 ci în locul pe care îl va alege Domnul, în unul dintre triburile tale; acolo să-ţi aduci arderile tale de tot şi tot ceea ce eu îţi poruncesc.
15 Totuşi, poţi să înjunghii şi să mănânci carne după dorinţa sufletului tău, oriunde înăuntrul porţilor tale, după binecuvântarea Domnului pe care ţi-o va da: cel impur şi cel curat pot să mănânce din ea ca din căprioară şi din cerb .
16 Numai sângele să nu-l mâncaţi, ci să-l vărsaţi pe pământ ca pe apă.
17 Nu poţi să mănânci înăuntrul porţilor tale din zeciuiala grâului tău, a mustului tău şi a uleiului tău, nici din întâii născuţi ai cirezilor şi turmelor tale, nici din vreun vot pe care îl vei face, nici din jertfele tale de bunăvoie, nici din darul ridicat al mâinii tale.
18 Ci să le mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău, tu, fiul tău şi fiica ta, slujitorul tău şi slujitoarea ta şi levitul care este înăuntrul porţilor tale. Să te bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău de toate peste care ţi-ai întins mâna.
19 Ai grijă să nu-l părăseşti pe levit, în toate zilele [cât vei fi] pe pământul tău.
20 Când Domnul Dumnezeul tău îţi va lărgi hotarele, după cum ţi-a zis, şi tu vei spune: «vreau să mănânc carne», fiindcă sufletul tău doreşte să mănânce carne, poţi să mănânci carne după cum doreşte sufletul tău.
21 Dacă va fi prea departe de tine locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-şi pună acolo numele, poţi să înjunghii pentru tine din cireada ta şi din turma ta pe care ţi le dă Domnul, după cum îţi poruncesc, şi să mănânci înăuntrul porţilor tale tot ce-ţi doreşte sufletul.
22 Să mănânci din ele cum se mănâncă din căprioară şi din cerb! Cel impur şi cel curat pot să mănânce împreună.
23 Numai evită să mănânci sângele, căci sângele este viaţa ! Să nu mănânci viaţa cu carnea!
24 Să nu-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ ca pe apă!
25 Să nu-l mănânci, ca să-ţi fie bine ţie şi fiilor tăi după tine făcând ceea ce e drept înaintea Domnului!
26 Numai cele sfinte ale tale şi voturile tale să le iei şi să le aduci în locul pe care îl va alege Domnul!
27 Să-ţi aduci arderile de tot, carnea şi sângele pe altarul Domnului Dumnezeului tău! Sângele jertfelor tale să-l verşi pe altarul Domnului Dumnezeului tău iar carnea s-o mănânci!
28 Ai grijă şi ascultă toate aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc, ca să-ţi fie bine ţie şi fiilor tăi după tine totdeauna, deoarece ai făcut ceea ce este bun şi drept înaintea Domnului Dumnezeului tău.
29 Când Domnul Dumnezeul tău va nimici dinaintea ta toate popoarele spre care mergi ca să le iei în stăpânire, le vei lua în stăpânire şi vei locui în ţara lor.
30 Ai grijă să nu fii prins în cursă de ele după ce vor fi nimicite din faţa ta şi să întrebi de dumnezeii lor zicând: «cum au slujit aceste popoare pe dumnezeii lor, aşa voi face şi eu».
31 Să nu faci aşa faţă de Domnul Dumnezeul tău, deoarece ele au făcut pentru dumnezeii lor ceea ce este abominabil şi ce urăşte Domnul: chiar şi pe fiii şi pe fiicele lor i-au ars în foc pentru dumnezeii lor.
1 Aveţi grijă să împliniţi toate cuvintele pe care vi le poruncesc. Să nu adăugaţi şi să nu scoateţi [nimic] din ele .
2 Dacă se ridică în mijlocul tău un profet sau un visător şi îţi va da un semn sau o minune
3 şi se va împlini semnul sau minunea despre care ţi-a vorbit el, zicând: «Să mergem după alţi dumnezei – pe care nu-i cunoşti – şi să-i slujim»,
4 să nu asculţi de cuvintele acelui profet sau ale acelui visător, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă îl iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
5 Voi să mergeţi după Domnul Dumnezeul vostru şi de el să vă temeţi; să păziţi poruncile şi să ascultaţi de glasul lui; să-l slujiţi pe el şi de el să vă alipiţi.
6 Profetul acela sau visătorul acela să fie dat la moarte, pentru că a vorbit ca să vă abată de la Domnul Dumnezeul vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a răscumpărat din casa sclaviei, şi ca să vă îndepărteze de pe calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi. Să nimiceşti prin foc răul din mijlocul tău.
7 Dacă fratele tău, fiul mamei tale , sau fiul tău sau fiica ta sau soţia care e la sânul tău sau prietenul tău, care este pentru tine ca sufletul tău, te îndeamnă în taină zicând: «să mergem şi să slujim altor dumnezei» pe care nu-i cunoaşteţi nici tu, nici părinţii tăi,
8 dintre dumnezeii popoarelor care vă înconjoară, aproape sau departe de tine, de la un capăt la altul al pământului,
9 să nu-l accepţi şi să nu-l asculţi; ochiul tău să nu-l cruţe, nici să nu-ţi fie milă de el şi nici să nu-l ascunzi,
10 ci să-l ucizi. Mâna ta să fie prima împotriva lui ca să-l ucizi, apoi mâna întregului popor.
11 Să-l ucizi cu pietre şi să moară, pentru că a căutat să te abată de la Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.
12 Tot Israelul să audă şi să se teamă ca să nu mai facă un astfel de lucru rău în mijlocul tău!
13 Dacă vei auzi într-una din cetăţile tale, pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău ca să locuieşti acolo, zicându-se:
14 «Au ieşit nişte oameni nelegiuiţi din mijlocul tău ca să-i abată pe locuitorii cetăţilor, zicând: ‹să mergem şi să slujim altor dumnezei› pe care nu-i cunoaşteţi»,
15 să cauţi, să cercetezi şi să întrebi cu de-amănuntul: dacă este adevărat, lucru întemeiat, dacă acest lucru abominabil s-a întâmplat în mijlocul tău,
16 atunci să treci prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea distrugând-o pe ea şi tot ceea ce este în ea şi să treci prin ascuţişul sabiei animalele din ea.
17 Să aduni toată prada în mijlocul pieţei şi să arzi în foc cetatea şi toată prada ei în întregime înaintea Domnului Dumnezeului tău. Să rămână o movilă pentru totdeauna şi să nu se mai construiască [niciodată].
18 Să nu se lipească nimic de mâna ta din ceea ce trebuie dat nimicirii, ca Domnul să nu-şi întoarcă furia mâniei sale, ci să-ţi arate milă şi să se îndure de tine, să te înmulţească, aşa cum a jurat părinţilor tăi,
19 numai să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind toate poruncile lui pe care eu ţi le dau astăzi şi să faci ce este drept înaintea Domnului Dumnezeului tău.
1 Voi sunteţi fiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi incizii şi să nu vă radeţi între ochi din cauza unui mort.
2 Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii pentru el un popor ca parte [a lui] dintre toate popoarele de pe faţa pământului.
3 Să nu mănânci niciun lucru abominabil.
4 Acestea sunt animalele pe care puteţi să le mâncaţi: boul, oaia, mieii şi capra ,
5 cerbul, căprioara, cerbul lopătar, capra neagră, antilopa, bivolul şi ţapul;
6 Să mâncaţi orice animal care are copita despicată şi unghia despărţită în două copite şi care rumegă.
7 Dar să nu mâncaţi dintre cele ce rumegă, dar nu au copita despărţită în două, şi anume: cămila, iepurele , care nu au copita despicată, ci doar unghia despărţită în două. Astfel, să nu mâncaţi cămila, iepurele, şafanul . Ele rumegă, dar nu au copita despicată: ele sunt impure.
8 [Să nu mâncaţi] porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: este impur pentru voi. Din carnea lor să nu mâncaţi şi de cadavrul lor să nu vă atingeţi.
9 Dintre toate câte sunt în apă, pe acestea puteţi să le mâncaţi: pe cele care au aripioare înotătoare şi solzi le puteţi mânca.
10 Dar să nu mâncaţi din niciuna dintre cele care n-au aripioare înotătoare şi solzi: sunt pentru voi impure.
11 Puteţi să mâncaţi orice pasăre curată.
12 Dar acestea să nu le mâncaţi dintre ele: vulturul, zăganul şi vulturul pleşuv;
13 şorecarul, uliul şi gaia şi specia lor;
14 corbul şi toată specia lui;
15 struţul, cucuveaua, pescăruşul, şoimul şi specia lui;
16 bufniţa, ibisul, lebăda;
17 pelicanul, vulturul hoitar, eretele,
18 barza, bâtlanul şi specia lui, pupăza şi liliacul.
19 Toate insectele înaripate sunt impure pentru voi: să nu mâncaţi din ele.
20 Să mâncaţi orice pasăre curată.
21 Să nu mâncaţi din niciun animal mort ; să-l dai străinului care este înăuntrul porţilor tale ca să-l mănânce sau să-l vinzi unui străin. Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.
22 Să iei zeciuiala din tot venitul seminţei tale care iese din câmpul tău în fiecare an.
23 Să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege ca să-şi stabilească numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău, din uleiul tău, din întâii născuţi ai cirezii şi ai turmei tale, ca să înveţi să te temi de Domnul Dumnezeul tău în toate zilele.
24 Dacă va fi prea lung drumul pentru tine, încât nu le poţi duce, pentru că locul pe care şi-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-şi pună numele acolo va fi prea departe de tine când te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău,
25 atunci schimbă [zeciuiala] în bani, ia banii în mâna ta şi mergi la locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău.
26 Acolo dă banii pe tot ceea ce îţi doreşte sufletul: boi, oi, vin şi băutură tare, tot ce-ţi cere sufletul. Mănâncă acolo înaintea Domnului Dumnezeului tău şi bucură-te, tu şi casa ta.
27 Nu-l neglija pe levitul care este înăuntrul porţilor tale, căci el nu are parte, nici moştenire cu tine.
28 La fiecare trei ani, să scoţi toată zeciuiala venitului tău din anul acela şi s-o pui înăuntrul porţilor tale .
29 Să vină levitul, care nu are parte şi nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva care sunt înăuntrul porţilor tale, să mănânce şi să se sature, ca să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.
1 La fiecare şapte ani, să anulezi datoriile .
2 Aceasta este modalitatea anulării datoriilor: oricine a făcut un împrumut să ierte împrumutul făcut aproapelui său; să nu-l silească pe aproapele sau pe fratele său, căci s-a proclamat anularea datoriilor pentru Domnul .
3 Vei putea să-l sileşti pe străin; dar ceea ce ai la fratele tău, să ierţi.
4 Numai aşa nu va mai fi la tine sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău ca moştenire, ca s-o iei în stăpânire.
5 Numai să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau eu astăzi.
6 Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, după cum ţi-a spus, aşa încât vei da cu împrumut multor popoare, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; vei stăpâni peste multe popoare, iar ele nu vor stăpâni peste tine.
7 Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, înăuntrul porţilor tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău sărac.
8 Ci să-i deschizi mâna şi să-l împrumuţi cu oricât i-ar trebui pentru nevoia pe care o are .
9 Ai grijă să nu intre în inima ta ceva nelegiuit şi să spui: «se apropie anul al şaptelea, anul anulării datoriilor», şi ochiul tău să devină rău împotriva fratelui tău sărac şi să nu-i dai şi el să strige împotriva ta la Domnul: va fi păcat asupra ta.
10 Ci să-i dai fără să fie ceva rău în inima ta; căci pentru lucrul acesta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările tale şi în orice lucru peste care îţi vei întinde mâna.
11 Căci nu va lipsi cel sărac din ţară . De aceea îţi poruncesc eu, zicând: «deschide-ţi mâna faţă de fratele tău, faţă de cel nevoiaş şi faţă de cel sărac care este în ţara ta».
12 Dacă ţi se vinde unul dintre fraţii tăi, evreu sau evreică, să-ţi slujească timp de şase ani. Dar în anul al şaptelea să-i dai drumul de la tine liber.
13 Şi când îi vei da drumul liber de la tine, să nu-l trimiţi cu mâna goală,
14 ci să-i dai daruri din turma ta, din aria ta, din teascul tău, după cum te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
15 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului şi că te-a răscumpărat Domnul Dumnezeul tău. De aceea îţi poruncesc acest lucru astăzi.
16 Dar dacă el îţi va zice: «Nu vreau să ies de la tine», pentru că te iubeşte pe tine şi casa ta şi se simte bine la tine,
17 atunci să iei o andrea şi să-i găureşti urechea la uşă şi să-ţi fie sclav pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu sclava ta.
18 Să nu-ţi pară rău când îl vei lăsa să plece liber de la tine, căci slujindu-ţi şase ani ţi-a fost dublul muncii unui slujitor plătit. Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot ceea ce vei face.
19 Orice întâi născut de parte bărbătească ce se naşte în cireada ta, în turma ta, să-l consacri Domnului Dumnezeului tău. Să nu munceşti cu întâiul născut al vacii tale, nici să nu-l tunzi pe întâiul născut al turmei tale.
20 Ci să-l mâncaţi în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege Domnul.
21 Dacă are vreo infirmitate, dacă este şchiop sau orb sau are vreo altă infirmitate , să nu-l jertfeşti Domnului Dumnezeului tău.
22 Să-l mănânci înăuntrul porţilor tale. Cel impur şi cel curat [pot să mănânce din el] împreună, ca din căprioară şi din cerb.
23 Dar sângele să nu-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ ca pe apă.
1 Păzeşte luna Abib şi celebrează Paştele pentru Domnul Dumnezeul tău. Căci în luna Abib te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.
2 Să jertfeşti Paştele pentru Domnul Dumnezeul tău, din oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-şi stabilească numele acolo.
3 Să nu mănânci cu aluat. Timp de şapte zile să mănânci azime – pâinea întristării – pentru că ai ieşit în grabă din ţara Egiptului. Aşa îţi vei aduce aminte de ziua ieşirii tale din ţara Egiptului în toate zilele vieţii tale.
4 Să nu se vadă aluat la tine, între toate hotarele tale, timp de şapte zile. Să nu rămână din carnea pe care ai jertfit-o în seara primei zile până dimineaţa.
5 Nu poţi jertfi Paştele în orice loc dinăuntrul porţilor tale pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău.
6 Ci în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-şi stabilească numele, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, la timpul stabilit pentru ieşirea ta din Egipt.
7 Să pregăteşti şi să mănânci în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău. Să te întorci dimineaţa şi să mergi la corturile tale.
8 Timp de şase zile să mănânci azime şi în a şaptea zi să fie o adunare sfântă pentru Domnul Dumnezeul tău. Să nu faci [nicio] lucrare.
9 Să numeri şapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri şapte săptămâni.
10 Să celebrezi Sărbătoarea Săptămânilor pentru Domnul Dumnezeul tău şi să dai de bunăvoie, după dărnicia mâinii tale, după cum te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
11 Să vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeului tău, tu, fiul tău, fiica ta, slujitorul tău şi slujitoarea ta, levitul care este înăuntrul porţilor tale, străinul, orfanul şi văduva care sunt în mijlocul tău, în locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-şi stabilească numele acolo.
12 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în Egipt: să păzeşti şi să împlineşti hotărârile acestea.
13 Să celebrezi Sărbătoarea Corturilor timp de şapte zile, după ce îţi vei aduna [roadele] din aria ta şi din teascul tău.
14 Să vă bucuraţi la sărbătoare tu, fiul tău şi fiica ta, slujitorul tău şi slujitoarea ta, levitul, străinul, orfanul şi văduva care sunt înăuntrul porţilor tale.
15 Să faci sărbătoare timp de şapte zile pentru Domnul Dumnezeul tău în locul pe care-l va alege Domnul. Căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în toate roadele tale şi în orice lucrare a mâinilor tale. De aceea să fii vesel.
16 De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege: la Sărbătoarea Azimelor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor. Şi să nu se înfăţişeze înaintea Domnului cu mâinile goale:
17 fiecare [să dea] ce va putea , după binecuvântarea pe care ţi-o va da Domnul Dumnezeul tău.
18 Să pui judecători şi scribi înăuntrul porţilor tale în orice loc pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, după triburile tale, ca să judece poporul cu o judecată dreaptă.
19 Să nu viciezi, să nu fii părtinitor, să nu primeşti daruri, căci darul orbeşte ochii înţelepţilor şi perverteşte cuvintele drepţilor!
20 Dreptatea, numai dreptatea să o cauţi, ca să trăieşti şi să iei în stăpânire ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
21 Să nu plantezi pentru tine niciun copac ca stelă lângă altarul Domnului Dumnezeului tău pe care ţi l-ai făcut.
22 Să nu ridici stâlpi pe care Domnul Dumnezeul tău îi urăşte.
1 Să nu jertfeşti Domnului Dumnezeului tău niciun bou şi niciun miel care să aibă vreo infirmitate sau orice alt defect, căci ar fi un lucru abominabil înaintea Domnului Dumnezeului tău.
2 Dacă s-ar găsi în mijlocul tău, în vreun loc pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău înăuntrul porţilor tale, vreun bărbat sau vreo femeie care ar săvârşi răul înaintea Domnului Dumnezeului tău, încălcând alianţa sa,
3 mergând şi slujind altor dumnezei, prosternându-se înaintea lor, fie că e soarele, fie luna sau orice altă oştire a cerurilor – ceea ce nu ţi-a poruncit [Domnul] –,
4 dacă ţi se va spune şi vei auzi, atunci să întrebi cu de-amănuntul: dacă este adevărat, lucru întemeiat, dacă acest lucru abominabil s-a întâmplat în Israel,
5 să-i scoţi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au săvârşit răul acela la porţile tale . Să-i baţi cu pietre pe bărbat sau pe femeie şi să moară.
6 Pentru mărturia a doi martori sau a trei martori să-i dai la moarte; să nu-i dai la moarte pentru mărturia unui singur martor.
7 Mâna martorilor să fie prima împotriva lor ca să-i ucidă, apoi mâna întregului popor. Să nimiceşti răul din mijlocul tău.
8 Când ţi s-ar părea prea greu pentru tine un caz de judecată între sânge şi sânge , între ceartă şi ceartă, între lovitură şi lovitură, cazuri de neînţelegere înăuntrul porţilor tale, să te ridici şi să mergi la locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău.
9 Să te duci la preoţii leviţi şi la judecătorul care este în zilele acelea. Să-i cauţi şi ei îţi vor spune hotărârea de judecată.
10 Să faci după hotărârea pe care ţi-o vor spune ei din locul pe care îl va alege Domnul şi să ai grijă să faci după tot ceea ce te vor învăţa ei.
11 Să faci după legea pe care te vor învăţa ei şi după judecata pe care ţi-o vor spune. Să nu te abaţi de la hotărârea pe care ţi-o vor spune nici la dreapta, nici la stânga.
12 Omul care s-ar purta cu trufie, neascultând de preotul care stă acolo să-l slujească pe Domnul Dumnezeul tău sau de judecător, omul acela să moară. Să nimiceşti răul din Israel.
13 Tot poporul să audă şi să se teamă: să nu se mai poarte cu trufie.
14 Când vei ajunge în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, o vei lua în stăpânire şi vei locui în ea, vei spune: «vreau să pun un rege peste mine la fel ca toate popoarele din jurul meu»,
15 să-l pui peste tine ca rege pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău. Din mijlocul fraţilor tăi să pui un rege peste tine. Nu poţi să pui peste tine un om străin, care nu este fratele tău.
16 Numai să nu aibă mulţi cai; şi să nu întoarcă poporul în Egipt ca să aibă mulţi cai, pentru că Domnul v-a zis: «Să nu vă mai întoarceţi pe acest drum» .
17 Să nu aibă multe soţii, ca să nu i se abată inima; să nu aibă prea mult argint şi aur .
18 Când se va aşeza pe tronul său de domnie, să-şi scrie o copie a acestei legi într-o carte după cea care este înaintea preoţilor, a leviţilor.
19 Să fie la el şi să o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul său, ţinând toate cuvintele acestei legi şi hotărârile acestea ca să le împlinească,
20 pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui şi să nu se abată de la porunci nici la dreapta, nici la stânga şi să se lungească zilele stăpânirii sale, lui şi fiilor lui în mijlocul lui Israel.
1 Preoţii leviţi şi tot tribul lui Levi să nu aibă nici parte, nici moştenire în Israel. Să se hrănească din jertfele prin foc [aduse] Domnului şi din partea lui.
2 Să nu aibă moştenire în mijlocul fraţilor lor. Domnul este moştenirea lor, după cum le-a spus.
3 Acesta este dreptul preoţilor de la popor: cei ce aduc jertfă un bou sau o oaie să dea preotului spata, fălcile şi stomacul.
4 Să-i dai cele dintâi roade din grâul tău, din mustul tău şi din uleiul tău şi prima tunsoare a turmei tale.
5 Căci pe el l-a ales Domnul Dumnezeul tău dintre toate triburile tale ca să slujească numele Domnului, el şi fiii lui în toate zilele.
6 Dacă un levit va pleca dinăuntrul porţilor tale, din oricare loc din Israel, unde este străin, şi va veni cu toată dorinţa sufletului său la locul pe care îl va alege Domnul
7 şi va sluji numele Domnului Dumnezeului său ca toţi fraţii lui leviţi care stau acolo înaintea Domnului,
8 să primească o parte ca partea [celorlalţi] pe lângă ceea ce are din vânzarea bunurilor părinteşti .
9 Când vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu înveţi să faci după lucrurile abominabile ale acelor popoare.
10 Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă fiul sau fiica prin foc, nici ghicitor, prezicător, mag, vrăjitor,
11 nici descântător, nimeni care să cheme spiritele, fermecător, şi nici cel care cheamă morţii.
12 Căci este abominabil înaintea Domnului oricine face aceste lucruri şi pentru aceste lucruri abominabile Domnul Dumnezeul tău îi izgoneşte din faţa ta.
13 Dar tu să fii întru totul cu Domnul Dumnezeul tău.
14 Căci toate popoarele acelea pe care le iei în stăpânire ascultă de prezicători şi ghicitori. Dar ţie nu ţi-a permis aşa ceva Domnul Dumnezeul tău.
15 Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet ca mine – să ascultaţi de el! –
16 aşa cum ai cerut de la Domnul Dumnezeul tău pe Horeb în ziua adunării zicând: «Nu vreau să mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu, nici să văd focul acesta mare, ca să nu mor».
17 Domnul mi-a spus: «Este bine ceea ce au zis.
18 Voi ridica pentru ei din mijlocul fraţilor lor un profet ca tine. Voi pune cuvintele mele în gura lui şi el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc.
19 Dacă cineva nu va asculta de cuvintele mele pe care le va spune în numele meu, eu îi voi cere cont.
20 Dar profetul care s-ar purta cu trufie, spunând ceva în numele meu ce nu i-am poruncit să spună sau vorbind în numele altor dumnezei, profetul acela să moară».
21 Dacă cineva zice în inima lui: «Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l spune Domnul?».
22 Când ceea ce spune profetul acela în numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, este un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Profetul acela a vorbit cu trufie: să nu te temi de el.
1 Când Domnul Dumnezeul tău va nimici toate popoarele a căror ţară ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău şi când le vei lua în stăpânire şi vei locui în cetăţile şi casele lor,
2 să alegi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău ca să o iei în stăpânire.
3 Să pregăteşti drumuri şi să împarţi în trei hotarul ţării pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă ca moştenire, ca să poată fugi acolo orice ucigaş.
4 Aceasta este rânduiala pentru ucigaşul care fuge acolo ca să trăiască în cazul în care îl loveşte pe aproapele lui fără voie şi fără să-l fi urât mai înainte
5 Atunci când merge cineva cu aproapele său în pădure să taie lemne şi mâna sa dă o lovitură cu securea ca să taie lemnul şi lama iese din coadă şi-l loveşte pe aproapele său şi acesta moare, să fugă într-una dintre aceste cetăţi şi să trăiască.
6 Ca nu cumva răzbunătorul sângelui să-l urmărească pe ucigaş – în timp ce inima îi este cuprinsă de mânie – şi să-l ajungă, pentru că drumul este prea lung, şi să-l lovească de moarte fără să fi fost condamnat încă la moarte, pentru că nu-l urâse mai înainte.
7 De aceea îţi poruncesc: «Alege-ţi trei cetăţi!».
8 Când Domnul Dumnezeul tău îţi va lărgi hotarele – după cum a jurat părinţilor tăi – şi-ţi va da toată ţara despre care a spus că le-o va da părinţilor tăi,
9 dacă vei avea grijă să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau eu astăzi, iubindu-l pe Domnul Dumnezeul tău şi umblând pe toate căile lui în toate zilele, atunci să adaugi alte trei cetăţi la acestea trei,
10 pentru ca să nu fie vărsat sânge nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău ca moştenire şi să nu fie sânge asupra ta.
11 Dar dacă cineva îl urăşte pe aproapele său şi-i întinde cursă, se ridică asupra lui şi îl loveşte şi acesta moare, şi dacă fuge într-una dintre aceste cetăţi,
12 bătrânii din cetatea lui să trimită să-l ia şi să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui şi să moară.
13 Ochiul tău să nu aibă milă de el. Să cureţi sângele nevinovat din Israel şi-ţi va fi bine.
14 Să nu muţi hotarele aproapelui tău pe care le-au pus strămoşii tăi în moştenirea ta pe care ai primit-o, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău ca s-o iei în stăpânire.
15 Să nu se ridice un singur martor împotriva cuiva cât priveşte orice vinovăţie, orice păcat sau greşeală pe care ar fi comis-o. Ci numai pentru mărturia a doi sau trei martori poate sta în picioare un caz.
16 Când se ridică un martor mincinos împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo abatere,
17 să stea cei doi oameni între care este neînţelegerea în faţa Domnului, a preoţilor şi a judecătorilor care sunt în acele zile.
18 Judecătorii să cerceteze cu de-amănuntul. Dacă martorul este un martor fals şi a dat mărturie împotriva fratelui său,
19 să-i faceţi aşa cum se gândise să-i facă fratelui său. Să nimiceşti răul din mijlocul tău.
20 Cei care rămân să audă şi să se teamă să mai facă un astfel de lucru rău în mijlocul tău.
21 Ochiul tău să nu aibă milă: suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.
1 Când vei merge la război împotriva duşmanilor tăi şi vei vedea cai şi care şi un popor mai mare decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului este cu tine.
2 Când te vei apropia de luptă, să se apropie preotul şi să vorbească poporului!
3 Să le spună: «Ascultă, Israele! Voi astăzi vă apropiaţi de luptă împotriva duşmanilor voştri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie teamă, să nu vă înspăimântaţi şi să nu tremuraţi înaintea lor.
4 Căci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca să se lupte pentru voi împotriva duşmanilor voştri, ca să vă salveze».
5 Să spună scribii poporului:
«Dacă cineva a construit o casă nouă şi nu a inaugurat-o, să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă şi s-o inaugureze altcineva.
6 Dacă cineva a sădit o vie şi nu a mâncat din ea , să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă şi altul să mănânce din ea.
7 Dacă cineva s-a logodit cu o femeie şi nu a luat-o, să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă şi să o ia altul» .
8 Să mai spună scribii poporului: «Dacă cuiva îi este teamă şi i se înmoaie inima, să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu se înmoaie şi inima fraţilor lui ca inima sa».
9 Când scribii vor fi terminat de vorbit poporului, să stabilească nişte capi ai oştirii în fruntea poporului.
10 Când te vei apropia de o cetate ca să te lupţi împotriva ei, să-i propui pace.
11 Dacă îţi răspunde cu pace şi ţi se deschide, tot poporul care este în ea să-ţi plătească tribut şi să-ţi slujească.
12 Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o asediezi.
13 Domnul Dumnezeul tău ţi-o va da în mâinile tale şi să treci prin ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească.
14 Dar să iei pentru tine femeile, copiii, animalele şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada. Să mănânci toată prada duşmanilor tăi pe care ţi-i va da Domnul Dumnezeul tău.
15 Aşa să faci tuturor cetăţilor care sunt foarte îndepărtate de tine şi care nu fac parte din cetăţile acelor popoare.
16 Dar în cetăţile popoarelor acelea pe care ţi le dă Domnul ca moştenire, să nu laşi în viaţă nimic din ce are suflare,
17 ci să-i nimiceşti pe hetei, pe amorei, pe canaaneeni, pe ferezei, pe hevei şi pe iebusei, după cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,
18 ca să nu vă înveţe să faceţi după toate lucrurile lor abominabile pe care le fac faţă de dumnezeii lor şi să păcătuiţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru.
19 Când vei asedia o cetate luptând împotriva ei mai multe zile ca să o cucereşti, să nu tai pomii ei lovindu-i cu securea, pentru că poţi să mănânci din ei, şi să nu-i tai. Sunt oare oameni pomii câmpului ca să vină înaintea ta când îi asediezi?
20 Numai copacii pe care-i cunoşti că nu sunt pomi [buni] de mâncat, pe aceştia poţi să-i tai şi să-i dobori şi să faci întărituri împotriva cetăţii care face război cu tine până va cădea.
1 Dacă s-ar găsi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ca să-l iei în stăpânire un cadavru căzut pe câmp, fără să se ştie cine l-a lovit,
2 să iasă bătrânii tăi şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare [distanţa] până la cetăţile care sunt în preajma cadavrului.
3 Din cetatea care este cea mai apropiată de cadavru, bătrânii acelei cetăţi să ia o juncă cu care încă nu s-a muncit şi care nu a fost pusă la jug.
4 Să ducă junca aceea într-o vale cu apă curgătoare unde încă nu s-a arat şi nu s-a semănat şi să frângă gâtul juncii acolo, în vale.
5 Să se apropie preoţii, fiii lui Levi, căci pe ei i-a ales Domnul Dumnezeul tău ca să-l slujească şi să binecuvânteze în numele Domnului, şi după cuvântul lor să se decidă orice neînţelegere şi orice lovitură.
6 Toţi bătrânii acelei cetăţi care s-au apropiat de cadavru să-şi spele mâinile deasupra juncii căreia i s-a frânt gâtul în vale
7 şi să zică: «mâinile noastre nu au vărsat sângele acesta şi ochii noştri nu au văzut.
8 Iartă, Doamne , poporul tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în mijlocul poporului tău Israel». Şi sângele va fi ispăşit.
9 Să cureţi din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este drept înaintea Domnului.
10 Când mergi la război împotriva duşmanilor tăi şi Domnul Dumnezeul tău îi dă în mâinile tale şi iei prizonieri dintre ei,
11 dacă vei vedea printre prizoniere o femeie frumoasă la chip şi dacă te vei ataşa de ea, voind să o iei de soţie,
12 să o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile,
13 să-şi dezbrace hainele de prizonieră şi să locuiască în casa ta. Să-şi plângă tatăl şi mama timp de o lună de zile. După aceea să intri la ea şi să-i fii soţ şi ea să-ţi fie soţie.
14 Dacă nu-ţi va mai place, s-o laşi să plece după voinţa ei ; nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca şi cu o sclavă pentru că ai umilit-o.
15 Dacă un om are două soţii, una pe care o iubeşte şi una pe care o urăşte , dacă cea iubită şi cea mai puţin iubită îi nasc copii şi primul născut este al celei pe care n-o iubeşte,
16 când îşi va împărţi ca moştenire fiilor săi ceea ce are, nu va putea să-l facă întâi născut pe fiul celei iubite înaintea fiului celei mai puţin iubite care este întâiul născut,
17 ci să-l recunoască de întâi născut pe fiul aceleia mai puţin iubite şi să-i dea o parte dublă din tot ce este al său , pentru că este primul rod al puterii sale şi lui i se cuvine dreptul întâiului născut.
18 Dacă un om are un fiu neascultător şi nesupus, care nu ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei sale, iar ei îl dojenesc, dar el nu-i ascultă,
19 să-l ia tatăl şi mama lui şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta unde stau ei.
20 Să spună bătrânilor cetăţii: «Fiul nostru este neascultător şi nesupus, nu ascultă de glasul nostru şi este lacom şi beţiv».
21 Toţi oamenii din cetatea lui să-l bată cu pietre şi să moară. Să nimiceşti răul din mijlocul tău. Tot Israelul să audă şi să se teamă.
22 Dacă un om comite un păcat vrednic de moarte şi este omorât, spânzurat de un lemn ,
23 să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn şi să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu . Să nu întinezi pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ca moştenire.
1 Dacă vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind, să nu te ascunzi de ele, ci să le duci înapoi la fratele tău.
2 Dacă fratele tău nu este aproape de tine şi nu-l cunoşti, să le aduci în casa ta şi să rămână cu tine până când fratele tău le va căuta şi atunci să i le dai înapoi.
3 Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot aşa să faci şi cu haina lui şi tot aşa să faci cu orice lucru pierdut de fratele tău şi găsit de tine: nu vei putea să le ocoleşti .
4 Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzuţi pe drum, să nu-i ocoleşti, ci să-i ridici împreună cu el.
5 Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este abominabil înaintea Domnului Dumnezeului tău.
6 Dacă întâlneşti pe drum un cuib de pasăre, într-un copac sau pe pământ, cu pui sau ouă şi mama lor şezând peste pui sau peste ouă, să nu iei mama care este peste puii ei,
7 ci să dai drumul mamei şi să nu iei decât puii, ca să-ţi fie bine şi să ţi se lungească zilele .
8 Când zideşti o casă nouă, să-ţi faci o apărătoare la acoperiş ca să nu atragi sânge peste casa ta dacă ar cădea cineva de acolo.
9 Să nu semeni în via ta două feluri de seminţe, ca să nu fie profanată toată sămânţa pe care ai semănat-o şi rodul viei!
10 Să nu ari cu un bou şi cu un măgar împreună!
11 Să nu îmbraci o haină din stofă de lână şi de in [ţesute] împreună!
12 Să faci ciucuri la cele patru colţuri ale îmbrăcămintei tale cu care te acoperi!
13 Dacă un om îşi ia soţie, intră la ea şi [apoi] o urăşte
14 şi o învinuieşte de lucruri ruşinoase şi-i scoate nume rău spunând: «am luat femeia aceasta, m-am apropiat de ea şi nu am găsit-o fecioară»,
15 atunci tatăl tinerei şi mama ei să ia semnele fecioriei tinerei şi să le aducă înaintea bătrânilor cetăţii, la poartă.
16 Tatăl fetei să spună bătrânilor: «Am dat-o pe fiica mea omului acestuia ca soţie, dar el a urât-o;
17 şi, iată, el o învinuieşte de lucruri ruşinoase spunând: ‹Nu am găsit la fiica ta semnele fecioriei›; dar acestea sunt semnele fecioriei fiicei mele». Ei să întindă pânza în faţa bătrânilor cetăţii.
18 Bătrânii cetăţii aceleia să-l ia pe omul [acela] şi să-l pedepsească.
19 Să-i dea o amendă de o sută de arginţi şi să-i dea tatălui fetei, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel: să-i fie soţie şi nu va putea să o repudieze în toate zilele lui.
20 Dar dacă învinuirea este adevărată şi nu au găsit la ea semnele fecioriei,
21 să fie scoasă tânăra la intrarea casei tatălui ei şi oamenii cetăţii s-o bată cu pietre şi să moară, pentru că a săvârşit o faptă de ocară în Israel, profanând casa tatălui ei. Să nimiceşti răul din mijlocul tău.
22 Dacă se găseşte un bărbat culcat cu o femeie căsătorită, să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să nimiceşti răul din Israel.
23 Dacă o fecioară este logodită şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea,
24 să-i scoateţi pe amândoi la poarta cetăţii aceleia şi să-i bateţi cu pietre şi să moară: pe tânără pentru că nu a strigat în cetate şi pe bărbat pentru că a necinstit femeia aproapelui său. Să nimiceşti răul din mijlocul tău.
25 Dar dacă un bărbat întâlneşte în câmp o fată logodită, o forţează şi se culcă cu ea, să moară numai bărbatul care s-a culcat cu ea.
26 Tinerei să nu-i faci nimic. Tânăra nu are niciun păcat vrednic de moarte, căci e ca şi cum cineva s-ar ridica împotriva aproapelui său şi l-ar ucide, tot la fel este şi lucrul acesta .
27 Întrucât fata logodită a fost găsită pe câmp, a strigat, dar nu a fost cine să o salveze.
28 Dacă un bărbat întâlneşte o fecioară care nu este logodită, o obligă şi se culcă cu ea şi sunt descoperiţi,
29 bărbatul care s-a culcat cu ea să-i dea tatălui tinerei cincizeci de arginţi şi ea să-i fie soţie pentru că a necinstit-o; nu va putea să o repudieze în toate zilele lui.
1 Nimeni să nu ia [de soţie] pe soţia tatălui său şi să nu ridice poala [hainei] tatălui său .
2 Să nu intre în adunarea Domnului cel cu partea bărbătească zdrobită, nici eunucul.
3 Să nu intre în adunarea Domnului copilul nelegitim : până la a zecea generaţie a lui să nu intre în adunare Domnului.
4 Să nu intre în adunarea Domnului vreun fiu de-ai lui Amon sau de-ai lui Moab: până la a zecea generaţie a lor să nu intre în adunarea Domnului. Niciodată.
5 Pentru că nu au ieşit în întâmpinarea voastră cu pâine şi apă pe drum când aţi ieşit din Egipt şi pentru că l-au tocmit pe Balaam, fiul lui Peor, din Petor, în Mesopotamia, ca să vă blesteme.
6 Dar Domnul Dumnezeul tău n-a vrut să-l asculte pe Balaam. Dumnezeul tău a schimbat blestemul în binecuvântare pentru că Domnul Dumnezeul tău te iubeşte.
7 Să nu cauţi pacea lor, nici binele lor în toate zilele tale. Niciodată.
8 Să nu-l dispreţuieşti pe fiul lui Edom, căci este fratele tău. Să nu-l dispreţuieşti pe egiptean, pentru că ai fost străin în ţara lui :
9 fiii care li se vor naşte în a treia generaţie pot să intre în adunarea Domnului.
10 Când ieşi în tabără împotriva duşmanilor tăi, să te fereşti de orice lucru rău.
11 Dacă este la tine cineva care nu este curat pentru ceva ce i s-a întâmplat noaptea, să iasă din tabără; să nu intre în tabără.
12 La venirea serii să se spele în apă, iar după apusul soarelui poate să intre în tabără.
13 Să ai un loc în afara taberei şi acolo să ieşi.
14 Să ai o lopată între uneltele tale şi, când ieşi afară, să sapi cu ea şi să te întorci şi să acoperi ceea ce a ieşit din tine.
15 Căci Domnul Dumnezeul tău umblă în mijlocul taberei tale ca să te salveze şi să-i supună pe duşmanii tăi înaintea ta. Tabăra ta să fie sfântă, ca el să nu vadă la tine nimic ruşinos şi să se întoarcă de la tine.
16 Să nu-l duci înapoi la stăpânul său pe sclavul care a căutat scăpare la tine de stăpânul său.
17 Să locuiască cu tine, în mijlocul tău, într-un loc care-i place şi pe care-l alege în interiorul porţilor tale şi să nu-l asupreşti.
18 Să nu fie nicio desfrânată între fetele lui Israel şi să nu fie niciun desfrânat între fiii lui Israel .
19 Să nu aduci în casa Domnului Dumnezeului tău câştigul unei desfrânate sau preţul unui câine pentru împlinirea vreunui vot, căci amândouă sunt abominabile înaintea Domnului Dumnezeului tău.
20 Să nu iei camătă de la fratele tău: nici camătă pentru bani, nici camătă pentru alimente, nici camătă pentru nimic ce a împrumutat [de la tine].
21 De la străin poţi să iei camătă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău în orice lucru asupra căruia îţi vei întinde mâna în ţara înspre care mergi ca să o iei în stăpânire.
22 Dacă faci un vot Domnului Dumnezeului tău, să nu întârzii să-l împlineşti, căci Domnul Dumnezeul tău îl va cere de la tine şi vei avea păcat.
23 Dacă nu vrei să faci un vot, nu ai păcat.
24 Ceea ce iese de pe buzele tale să ai grijă să împlineşti, pentru că ai promis de bunăvoie Domnului Dumnezeului tău un vot pronunţat cu gura ta.
25 Dacă intri în via aproapelui tău, poţi să mănânci struguri după placul tău şi să te saturi, dar să nu iei în coşul tău.
26 Dacă intri în lanul aproapelui tău, poţi să rupi spice cu mâna ta, dar secera să nu o pui în lanul aproapelui tău.
1 Când un bărbat ia o femeie şi se căsătoreşte cu ea, dacă ea nu mai găseşte trecere în ochii lui pentru că el a găsit la ea ceva nepotrivit , să-i scrie un act de despărţire , să i-l dea în mână şi s-o trimită din casa lui.
2 Dacă iese din casa lui, merge şi devine [soţia] unui alt bărbat,
3 şi dacă al doilea soţ o urăşte şi-i scrie un act de despărţire şi i-l dă în mână şi o trimite din casa lui, sau dacă moare al doilea soţ care a luat-o de soţie,
4 soţul ei dintâi care a trimis-o nu mai poate s-o ia ca să-i fie din nou soţie după ce ea s-a întinat. Pentru că acesta este un lucru abominabil înaintea Domnului. Să nu păcătuieşti [astfel] în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă ca moştenire.
5 Când un bărbat şi-a luat soţie de curând, să nu se ducă la război şi să nu i se impună nici o obligaţie. Să fie liber pentru casa lui timp de un an şi să-şi înveselească soţia pe care a luat-o.
6 Nimeni să nu ia ca garanţie râşniţa sau piatra de râşniţă, pentru că ar lua ca garanţie viaţa .
7 Dacă se găseşte cineva care să fi furat pe vreunul dintre fraţii lui, dintre fiii lui Israel, şi să-l fi subjugat sau vândut, să-l fi făcut sclav sau să-l fi vândut, acel hoţ să fie dat morţii. Să nimiceşti răul din mijlocul tău.
8 Păzeşte-te de rana leprei. Să păzeşti şi să faci tot ceea ce te vor învăţa preoţii leviţi după cum le-am poruncit să observe şi să facă.
9 Adu-ţi aminte ceea ce i-a făcut Domnul Dumnezeul tău lui Miriam pe drum, când ieşeaţi din Egipt.
10 Dacă dai aproapelui tău ceva cu împrumut, să nu mergi în casa lui ca să iei garanţia,
11 ci să stai afară, şi cel căruia i-ai împrumutat să-ţi aducă garanţia afară.
12 Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu garanţia lui,
13 ci să-i dai înapoi garanţia la apusul soarelui ca să se culce în învelitoarea lui şi să te binecuvânteze. Aceasta va fi pentru tine dreptate înaintea Domnului Dumnezeului tău.
14 Să nu-l nedreptăţeşti pe lucrătorul cu plata sărac şi nevoiaş, fie că este unul dintre fraţii tăi, fie că este unul dintre străinii care locuiesc în ţara ta, în interiorul porţilor tale.
15 Să-i dai plata în aceeaşi zi, înainte de apusul soarelui, căci e sărac şi sufletul lui o doreşte, ca să nu strige la Domnul şi să ai păcat.
16 Să nu fie omorâţi părinţii în locul copiilor şi nici copiii să nu fie omorâţi în locul părinţilor: fiecare să fie omorât pentru păcatul său .
17 Să nu viciezi sentinţa străinului sau a orfanului şi să nu iei ca garanţie haina văduvei!
18 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în Egipt şi că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat de acolo. De aceea îţi poruncesc ca să împlineşti aceste lucruri.
19 Când îţi vei secera ogorul şi vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toată lucrarea mâinilor tale.
20 Când vei bate măslinii tăi, să nu scuturi ce a rămas în urma ta: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei.
21 Când îţi vei culege via, să nu culegi ce a rămas în urma ta: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei.
22 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului. De aceea îţi poruncesc ca să împlineşti aceste lucruri.
1 Când este o ceartă între oameni şi merg la judecată, să fie judecaţi: să fie declarat drept cel drept şi vinovat cel vinovat.
2 Dacă cel vinovat merită să fie lovit, judecătorul să pună să-l întindă la pământ şi să i se dea, în faţa lui, un număr de lovituri potrivit cu vinovăţia lui.
3 Să i se dea patruzeci de lovituri; să nu se adauge la aceste lovituri nicio lovitură [provocând] o rană mare, ca să nu fie dispreţuit fratele tău în ochii tăi .
4 Să nu legi gura boului care treieră.
5 Când fraţii vor locui împreună şi unul dintre ei moare fără să aibă copii, soţia mortului să nu se căsătorească în afară, cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de soţie şi să-şi facă datoria de cumnat .
6 Cel dintâi născut pe care-l va naşte să poarte numele fratelui mort, ca să nu dispară numele lui din Israel.
7 Dacă omul [acesta] nu vrea să o ia pe cumnata lui, ea să meargă la poartă, la bătrâni, şi să spună: «Cumnatul meu nu vrea să ridice fratelui său un nume în Israel, nu vrea să-şi facă datoria de cumnat».
8 Bătrânii cetăţii să-l cheme şi să-i vorbească. Dacă el se îndârjeşte şi zice: «Nu-mi place să o iau»,
9 atunci cumnata lui să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată sandala din picior, să-l scuipe în faţă şi să zică: «Aşa se face omului care nu vrea să ridice casă fratelui său» .
10 Şi numele lui în Israel va fi: «Casa celui descălţat».
11 Când doi oameni se ceartă unul cu altul şi soţia unuia se apropie să-l salveze pe soţul ei din mâna celui care-l loveşte, dacă îşi întinde mâna şi-l apucă [pe acesta din urmă] de părţile ruşinoase,
12 să-i tai mâna : ochiul tău să n-o cruţe.
13 Să nu ai în sacul tău două feluri de greutăţi , una mare şi alta mică.
14 Să nu ai în casă două feluri de efă, una mare şi alta mică.
15 Ci să ai o greutate exactă şi dreaptă şi să ai o efă exactă şi dreaptă pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă.
16 Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârşeşte o nedreptate, este abominabil înaintea Domnului Dumnezeului tău.
17 Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, când aţi ieşit din Egipt:
18 cum te-a întâlnit pe cale te-a atacat, [lovindu-i] pe cei slăbiţi în urma ta, pe când tu erai obosit şi vlăguit: nu s-a temut de Dumnezeu.
19 Când Domnul Dumnezeul tău îţi va da linişte de toţi duşmanii tăi care sunt de jur împrejurul ţării pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă ca moştenire ca s-o iei în stăpânire, să ştergi amintirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi!
1 Când vei intra în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă ca moştenire, când o vei lua în stăpânire şi vei locui în ea,
2 să iei din toate cele dintâi roade pe care le vei scoate din pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă, să le pui într-un coş şi să mergi la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-şi stabilească numele acolo.
3 Să mergi la preotul care va fi în zilele acelea şi să-i spui:
«Mărturisesc astăzi înaintea Domnului Dumnezeului tău că am intrat în ţara pe care Domnul a jurat-o părinţilor noştri că ne-o va da».
4 Preotul să ia coşul din mâna ta şi să-l pună înaintea altarului Domnului Dumnezeului tău.
5 Să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău:
«Tatăl meu era un arameu pribeag; a coborât în Egipt cu puţini oameni şi a locuit acolo ca străin. Acolo a devenit un popor mare, puternic şi numeros.
6 Egiptenii ne-au făcut rău, ne-au umilit şi ne-au supus la o sclavie grea .
7 Noi am strigat către Domnul Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne-a auzit glasul şi a văzut mizeria noastră, truda noastră şi asuprirea noastră.
8 Domnul ne-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni.
9 Ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere.
10 Acum, iată, aduc cele dintâi roade ale pământului pe care mi le-ai dat, Doamne!».
Să le pui înaintea Domnului Dumnezeului tău şi să te prosterni înaintea Domnului Dumnezeului tău.
11 Să vă bucuraţi de toate bunurile pe care vi le-a dat Domnul Dumnezeul tău ţie şi casei tale, tu, levitul şi străinul care sunt în mijlocul tău.
12 Când vei termina de dat toate zeciuielile venitului tău, în anul al treilea – anul zeciuielii – să o dai levitului, străinului, orfanului şi văduvei. Ei să mănânce înăuntrul porţilor tale şi să se sature.
13 Să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: «Am scos din casa mea ce este sfinţit şi l-am dat levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile pe care mi le-ai dat tu; n-am călcat, nici n-am uitat niciuna din poruncile tale.
14 Nu am mâncat nimic din aceste lucruri în timpul meu de jale, n-am luat din ele când am fost impur şi nu am dat nimic din ele pentru vreun mort . Am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului meu după tot ceea ce mi-ai poruncit.
15 Coboară-ţi privirea din lăcaşul tău cel sfânt, din ceruri, şi binecuvântează-l pe poporul tău Israel şi ţara pe care ne-ai dat-o, după cum ai jurat părinţilor noştri, ţară în care curge lapte şi miere».
16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti hotărârile şi judecăţile acestea. Să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu i-ai mărturisit Domnului că el va fi Dumnezeul tău, că vei umbla pe căile lui, că vei păzi hotărârile, poruncile şi judecăţile lui, ascultând de glasul lui.
18 Astăzi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi poporul lui, partea lui, după cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile lui
19 şi te va pune mai presus de toate popoarele pe care le-a făcut, în glorie, renume şi strălucire. Vei fi un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău, după cum ţi-a spus”.
1 Moise şi bătrânii lui Israel au poruncit poporului zicând: „Păziţi toate poruncile pe care eu vi le dau astăzi.
2 În ziua în care vei trece Iordanul spre ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă, să ridici pietre mari şi să le văruieşti cu var.
3 Să scrii pe ele toate cuvintele acestei legi când vei trece Iordanul ca să intri în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă, ţară în care curge lapte şi miere, după cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi.
4 Când veţi trece Iordanul, să ridicaţi aceste pietre pe care vi le poruncesc astăzi pe muntele Ebal şi să le văruiţi cu var.
5 Să zideşti acolo un altar pentru Domnul Dumnezeul tău, un altar din pietre pe care să nu le atingi cu fierul.
6 Din pietre întregi să zideşti altarul pentru Domnul Dumnezeul tău. Să aduci pe el arderi de tot pentru Domnul Dumnezeul tău;
7 să aduci jertfe de împăcare, să mănânci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău.
8 Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpându-le foarte desluşit”.
9 Moise şi preoţii leviţi au vorbit întregului Israel:
„Taci şi ascultă, Israele! Astăzi, ai devenit popor pentru Domnul Dumnezeul tău.
10 Ascultă glasul Domnului Dumnezeului tău şi împlineşte poruncile şi hotărârile lui pe care eu ţi le dau astăzi”.
11 În ziua aceea, Moise a poruncit poporului:
12 „Aceştia să stea ca să binecuvânteze poporul pe muntele Garizim când veţi trece Iordanul: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Beniamin.
13 Aceştia să stea ca să blesteme pe muntele Ebal: Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali.
14 Leviţii să spună cu glas tare fiecărui bărbat din Israel:
15 «Blestemat este omul care face un chip cioplit sau un chip turnat – lucru abominabil înaintea Domnului, lucrare a mâinilor de meşteşugar – şi îl pune într-un loc ascuns!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
16 «Blestemat este cel care îi dispreţuieşte pe tatăl său şi pe mama sa!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
17 «Blestemat este cel care mută hotarul aproapelui său!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
18 «Blestemat este cel care îl face pe orb să rătăcească pe cale!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
19 «Blestemat este cel care viciază judecata străinului, orfanului şi a văduvei!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
20 «Blestemat este cel care se culcă cu soţia tatălui său, căci ridică poala mantiei tatălui său!» . Tot poporul să răspundă: «Amin!».
21 «Blestemat este cel care se culcă cu vreun animal!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
22 «Blestemat este cel care se culcă cu sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
23 «Blestemat este cel care se culcă cu soacra lui!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
24 «Blestemat este cel care loveşte pe aproapele său în ascuns!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
25 «Blestemat este cel care ia un dar ca să lovească de moarte un om nevinovat!» . Tot poporul să răspundă: «Amin!».
26 «Blestemat este cel care nu este statornic în cuvintele legii acesteia ca să le împlinească!». Tot poporul să răspundă: «Amin!».
1 Dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile lui pe care eu ţi le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău te va pune mai presus de toate popoarele pământului.
2 Vor veni asupra ta toate binecuvântările acestea şi te vor ajunge, pentru că ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău.
3 Binecuvântat vei fi în cetate şi binecuvântat vei fi pe câmp.
4 Binecuvântat va fi rodul sânului tău, rodul pământului tău şi rodul animalelor tale: naşterile cirezilor tale şi născuţii turmelor tale.
5 Binecuvântat va fi coşul tău şi binecuvântată va fi covata ta de frământat.
6 Binecuvântat vei fi când vei veni şi binecuvântat când vei pleca.
7 Domnul îi va face pe duşmanii tăi care se ridică împotriva ta să fie bătuţi înaintea ta: pe o cale vor ieşi împotriva ta şi pe şapte căi vor fugi dinaintea ta.
8 Domnul va trimite binecuvântarea asupra grânarelor tale şi asupra oricărui lucru peste care îţi vei întinde mâna. Te va binecuvânta în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă.
9 Domnul va face din tine un popor sfânt, după cum ţi-a jurat, dacă vei păzi poruncile Domnului Dumnezeului tău şi vei umbla pe căile lui.
10 Vor vedea toate popoarele pământului că numele Domnului este invocat asupra ta şi se vor teme de tine.
11 Domnul te va copleşi cu bunătăţi în ceea ce priveşte rodul sânului tău, rodul animalelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
12 Domnul îţi va deschide vistieria lui cea bună, cerul, ca să dea ploaie pământului tău la timpul potrivit şi să binecuvânteze orice lucrare a mâinii tale. Vei da cu împrumut multor popoare, dar tu nu vei lua [nimic] cu împrumut .
13 Domnul te pune la cap şi nu la coadă; vei fi numai deasupra, şi nu dedesubt dacă vei asculta poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ţi le dau eu astăzi ca să le păzeşti şi să le împlineşti
14 şi nu te vei abate de la toate cuvintele pe care vi le dau eu astăzi nici la dreapta, nici la stânga, ca să mergeţi după alţi dumnezei şi să-i slujiţi.
15 Dar dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile şi hotărârile lui pe care ţi le dau eu astăzi, vor veni asupra ta toate blestemele acestea şi te vor ajunge.
16 Blestemat vei fi în cetate şi blestemat vei fi pe câmp.
17 Blestemat va fi coşul tău şi blestemată va fi covata ta de frământat.
18 Blestemat va fi rodul sânului tău şi rodul pământului tău, [blestemate vor fi] naşterile cirezilor tale şi născuţii turmelor tale.
19 Blestemat vei fi când vei veni şi blestemat vei fi când vei pleca.
20 Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea în orice lucru peste care îţi vei întinde mâna ca să-l faci, până te va nimici şi vei pieri repede din cauza răutăţii faptelor tale prin care m-ai părăsit.
21 Domnul va face să se lipească de tine ciuma până când vei pieri din ţara spre care mergi ca s-o iei în stăpânire.
22 Domnul te va lovi cu tuberculoză, cu friguri, cu umflături, cu fierbinţeală, cu secetă, cu tăciune şi mană. Te vor urmări până vei pieri.
23 Cerul de deasupra capului tău va fi ca de bronz şi pământul de sub tine va fi ca de fier.
24 Domnul va da ţării tale, ca ploaie, praf şi pulbere care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit.
25 Domnul va face să fii bătut de duşmanii tăi; pe un drum vei ieşi împotriva lor şi pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor. Vei fi obiect de dispreţ pentru toate împărăţiile pământului .
26 Cadavrul tău va fi hrană pentru toate păsările cerului şi pentru animalele pământului şi nu va fi cine să le sperie.
27 Domnul te va bate cu bubele Egiptului, cu tumori, cu râie şi cu pecingine de care nu vei putea să te vindeci.
28 Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a inimii,
29 şi vei bâjbâi ziua la amiază cum bâjbâie orbul pe întuneric şi nu vei avea succes pe căile tale.
Vei fi asuprit şi prădat în toate zilele şi nu va fi cine să te salveze.
30 Te vei logodi cu o femeie, şi altul se va culca cu ea; vei construi casă, şi nu vei locui în ea; vei planta vie, şi nu o vei culege.
31 Boul tău va fi înjunghiat sub ochii tăi, şi nu vei mânca din el; măgarul tău va fi luat dinaintea ochilor tăi, şi nu se va mai întoarce la tine; turmele tale vor fi date duşmanilor tăi, şi nu va fi cine să te salveze.
32 Fiii tăi şi fiicele tale vor fi daţi altor popoare: ochii tăi vor privi şi se vor topi din cauza lor şi mâna ta va fi fără nicio putere.
33 Roadele pământului tău şi toate produsele tale vor fi mâncate de un popor pe care nu-l cunoşti. Vei fi asuprit şi zdrobit în toate zilele.
34 Vei înnebuni în faţa a ceea ce văd ochii tăi .
35 Domnul te va lovi la genunchi şi la coapse, din talpa piciorului până în creştetul capului cu bube cumplite de care nu te vei putea vindeca.
36 Domnul vă va duce pe tine şi pe regele tău pe care îl vei fi pus peste tine la un popor pe care nu l-aţi cunoscut nici tu, nici părinţii tăi. Vei sluji acolo altor dumnezei, din lemn şi din piatră.
37 Vei fi obiect de batjocură, de dispreţ şi de luat în râs pentru toate popoarele la care te va duce Domnul.
38 Vei semăna multă sămânţă pe câmpul tău, dar vei strânge puţin, căci o vor devora lăcustele.
39 Vei planta vii şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, nici nu le vei culege, căci le vor mânca viermii.
40 Vei avea măslini în tot ţinutul tău, dar nu te vei unge cu untdelemn pentru că măslinele tale vor cădea.
41 Vei naşte fii şi fiice, dar nu vor fi ai tăi, căci vor merge în captivitate.
42 Pomii tăi şi roadele câmpului tău vor fi devorate de lăcuste .
43 Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai presus de tine, mereu mai sus, iar tu te vei coborî mereu mai jos;
44 el îţi va da cu împrumut, iar tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi capul, şi tu vei fi coada.
45 Vor veni peste tine toate aceste blesteme, te vor urmări şi te vor ajunge până te vor nimici, dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău ca să păzeşti poruncile şi hotărârile pe care ţi le-a dat.
46 Ele vor fi ca semne şi minuni pentru tine şi descendenţa ta pentru totdeauna.
47 Fiindcă nu l-ai slujit pe Domnul Dumnezeul tău cu bucurie şi cu dragă inimă în timp de belşug a toate,
48 îi vei sluji pe duşmanii tăi pe care Domnul îi va trimite împotriva ta în timp de foamete, secetă, goliciune şi lipsă de toate. Va pune un jug de fier pe gâtul tău până te va nimici.
49 Domnul va aduce asupra ta un popor de departe, de la marginile pământului, aşa cum zboară vulturul: un popor a cărui limbă nu o vei înţelege ,
50 popor cu faţa cruntă, care nu ţine seamă de bătrân şi nu are milă de copil.
51 Va mânca rodul animalelor tale şi rodul pământului tău până când vei fi nimicit. Nu-ţi va lăsa nici grâu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii cirezilor tale, nici mieii turmelor, până te va face să pieri.
52 Te va asedia în interiorul tuturor porţilor tale, până când va face să cadă toate zidurile tale înalte şi întărite în care ţi-ai pus încrederea, în toată ţara ta. Te va asedia în interiorul tuturor porţilor tale, în toată ţara ta pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
53 În asediul şi în strâmtorarea la care te va constrânge duşmanul tău, vei mânca rodul sânului tău, carnea fiilor tăi şi a fiicelor tale pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău .
54 Omul cel mai delicat dintre voi şi foarte sensibil se va uita cu ochi rău la fratele său, la soţia de la sânul său şi la urmaşii fiilor săi pe care i-a păstrat.
55 Nu va da niciunuia dintre ei din carnea fiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămâne nimic în asediul şi strâmtorarea la care te va constrânge duşmanul tău în interiorul tuturor porţilor tale.
56 Cea mai delicată şi sensibilă dintre voi, care nu ar fi îndrăznit să pună talpa piciorului pe pământ de sensibilitate şi delicateţe, se va uita cu ochi răi la soţul de la sânul ei, la fiul ei şi la fiica ei,
57 la ceea ce iese din sânul ei şi la copiii ei pe care îi va naşte, pentru că îi va mânca în ascuns, din cauza lipsei de toate, în asediul şi strâmtorarea la care te va constrânge duşmanul tău în interiorul porţilor tale.
58 Dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate cuvintele legii acesteia care sunt scrise în cartea aceasta spre a te teme de acest nume sfânt şi înfricoşător, de Domnul Dumnezeul tău,
59 Domnul va face groaznice plăgile tale, plăgile descendenţei tale, plăgi mari şi îndelungate, boli cumplite şi îndelungate.
60 Va întoarce împotriva ta toate nenorocirile Egiptului de care te temeai şi ele se vor ţine de tine.
61 Ba chiar orice suferinţă şi orice plagă care nu este scrisă în cartea legii acesteia o va aduce Domnul asupra ta până te va nimici.
62 Veţi rămâne puţini oameni, voi care eraţi mulţi ca stelele cerului, pentru că nu ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău.
63 Aşa cum Domnul se bucură pentru voi să vă facă bine înmulţindu-vă, tot aşa se va bucura Domnul când veţi fi distruşi şi nimiciţi şi veţi fi smulşi din pământul spre care mergeţi ca să-l luaţi în stăpânire.
64 Domnul te va împrăştia printre toate popoarele, de la o margine a pământului până la cealaltă margine. Acolo vei sluji altor dumnezei din lemn şi piatră pe care nu i-aţi cunoscut nici tu, nici părinţii tăi.
65 Între acele popoare nu vei mai avea linişte: nu va mai fi odihnă pentru talpa piciorului tău; Domnul îţi va da acolo o inimă agitată, ochi stinşi şi suferinţă în suflet.
66 Viaţa ta va fi nesigură înaintea ta; te vei înspăimânta noaptea şi ziua şi nu vei avea încredere în viaţa ta.
67 Dimineaţa vei spune: «O, de-ar fi seară!», iar seara vei spune: «O, de-ar fi dimineaţă!», din cauza spaimei din sufletul tău şi de priveliştea pe care o vei vedea cu ochii tăi .
68 Domnul te va întoarce în Egipt cu corăbii, pe calea despre care ţi-am zis: «să nu o mai vezi». Acolo vă veţi vinde duşmanilor tăi ca sclavi şi sclave, dar nu va fi cine să cumpere”.
69 Acestea sunt cuvintele alianţei pe care le-a poruncit Domnul lui Moise ca să o încheie cu fiii lui Israel în ţara Moabului, pe lângă alianţa pe care a încheiat-o cu ei la Horeb .
1 Moise a chemat tot Israelul şi le-a zis:
„Voi aţi văzut tot ceea ce a făcut Domnul înaintea ochilor voştri în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor slujitorilor lui şi întregii sale ţări:
2 încercările mari pe care le-au văzut ochii tăi, semnele şi minunile acelea mari.
3 Domnul nu v-a dat inimă să priceapă, nici ochi să vadă, nici urechi să audă până în ziua de azi.
4 «Eu v-am condus timp de patruzeci de ani în pustiu; hainele nu vi s-au învechit pe voi şi sandala nu s-a învechit în piciorul tău.
5 Pâine nu aţi mâncat şi vin şi băutură tare nu aţi băut, ca să ştiţi că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
6 Aţi ajuns în locul acesta. Sihon, regele din Heşbon, şi Og, regele din Basan, ne-au ieşit înainte ca să se lupte şi i-am bătut.
7 Le-am luat ţara şi am dat-o ca moştenire [triburilor] lui Ruben, Gad şi la jumătate din tribul lui Manase.
8 Păziţi toate cuvintele alianţei acesteia şi împliniţi-le ca să aveţi succes în tot ceea ce faceţi».
9 Voi, astăzi, staţi toţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru: căpeteniile voastre, triburile voastre, bătrânii voştri, scribii voştri, toţi bărbaţii lui Israel,
10 copiii voştri, soţiile voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne până la cel ce-ţi aduce apa ,
11 ca să intri în alianţa cu Domnul Dumnezeul tău şi în jurământul lui pe care Domnul Dumnezeul tău le încheie astăzi cu tine,
12 ca să te constituie astăzi poporul lui, şi el să fie Dumnezeul tău, după cum ţi-a spus şi după cum a jurat părinţilor tăi, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob.
13 Nu numai cu voi încheie alianţa aceasta şi jurământul acesta,
14 ci şi cu cei care sunt aici cu noi astăzi înaintea Domnului Dumnezeului nostru şi cu cei care nu sunt aici cu noi astăzi .
15 Voi ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am mers prin mijlocul popoarelor printre care aţi trecut.
16 Aţi văzut lucrurile lor detestabile şi idolii lor – lemn şi piatră, argint şi aur – care erau la ele.
17 Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici trib a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru ca să meargă să slujească dumnezeilor acelor popoare. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să rodească otravă şi pelin.
18 Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele», cu gândul că pământul irigat îl face dispărut pe cel uscat ,
19 Domnul nu-l va ierta, ci mânia Domnului şi gelozia lui se vor aprinde împotriva acelui om şi vor rămâne asupra lui toate blestemele scrise în cartea aceasta. Domnul îi va şterge numele de sub cer.
20 Domnul îl va despărţi, spre pieire, dintre toate triburile lui Israel după toate blestemele alianţei scrise în cartea acestei legi.
21 Generaţiile viitoare, fiii voştri care se vor ridica după voi, şi străinul care va veni dintr-o ţară îndepărtată vor vedea plăgile ţării acesteia şi bolile cu care a lovit-o Domnul:
22 sulful şi sarea ard pământul ei. Nu va fi semănată şi nu va face să încolţească şi nu va creşte în ea niciun fel de iarbă. Este ca distrugerea Sodomei, a Gomorei, a Admei şi a Ţeboimului, pe care Domnul le-a distrus în mânia şi în furia lui;
23 toate popoarele vor zice: «De ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? De ce s-a aprins această mânie mare?».
24 Vor spune: «Pentru că au părăsit alianţa Domnului Dumnezeului părinţilor lor pe care o încheiase cu ei când i-a scos din ţara Egiptului.
25 Au mers şi au slujit altor dumnezei şi s-au prosternat înaintea lor, dumnezei pe care nu i-au cunoscut şi pe care [Domnul] nu li i-a dat .
26 Mânia Domnului s-a aprins împotriva acestei ţări şi a făcut să vină peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta.
27 Domnul i-a smuls din pământul lor cu mânie, cu furie şi cu o mare indignare şi i-a aruncat într-o altă ţară, aşa cum e astăzi».
28 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pentru totdeauna ca să împlinim toate cuvintele acestei legi .
1 Când vor veni peste tine toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, să le păstrezi în inima ta printre toate popoarele la care te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău.
2 Întoarce-te la Domnul Dumnezeul tău şi ascultă glasul lui după tot ceea ce îţi poruncesc eu astăzi, tu şi fiii tăi, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
3 Domnul Dumnezeul tău îi va întoarce pe captivii tăi şi se va îndura de tine; te va aduna din nou dintre toate popoarele la care Domnul Dumnezeul tău te va fi împrăştiat.
4 Chiar dacă ai fi împrăştiat până la marginea cerului, de acolo te va aduna Domnul Dumnezeul tău şi de acolo te va lua.
5 Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.
6 Domnul Dumnezeul tău va tăia împrejur inima ta şi inima descendenţei tale, ca să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să ai viaţă.
7 Domnul Dumnezeul tău va pune toate aceste blesteme asupra duşmanilor tăi, asupra celor care te urăsc şi care te prigonesc.
8 Iar tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta glasul lui şi vei împlini toate poruncile sale pe care ţi le dau eu astăzi.
9 Domnul Dumnezeul tău te va copleşi cu bunătăţi în tot ceea ce mâna ta va face: în rodul sânului tău, în rodul animalelor tale şi în rodul pământului tău, căci Domnul se va bucura din nou de tine, spre bine, aşa cum s-a bucurat de părinţii tăi,
10 dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile şi hotărârile lui scrise în cartea aceastei legi, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
11 Căci porunca aceasta pe care ţi-o dau eu astăzi nu este prea înaltă pentru tine, nici prea departe de tine;
12 nu este în cer, ca să zici: «Cine se va sui pentru noi în cer să ne-o aducă, să ne-o vestească şi s-o împlinim?»;
13 nici nu este dincolo de mare, ca să zici: «Cine va trece pentru noi dincolo de mare să ne-o aducă, să ne-o vestească şi s-o împlinim?»,
14 ci este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.
15 Iată, pun astăzi înaintea ta viaţa şi binele, moartea şi răul.
16 Îţi poruncesc astăzi să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile sale şi păzind poruncile, hotărârile şi judecăţile lui ca să trăieşti, să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău în ţara spre care mergi ca să o iei în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit şi te vei prosterna înaintea altor dumnezei şi îi vei sluji,
18 vă mărturisesc astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara spre care, trecând Iordanul, mergeţi ca s-o luaţi în stăpânire.
19 Aduc ca martori împotriva voastră astăzi cerul şi pământul: am pus înaintea voastră viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi descendenţa ta,
20 iubindu-l pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând glasul lui şi lipindu-te de el. Căci el este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău l-a jurat lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob că li-l va da”.
1 Moise a mers şi a spus aceste cuvinte întregului Israel:
2 „Astăzi eu sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani: nu mai pot să ies şi să intru. Domnul mi-a zis: «nu vei trece Iordanul acesta».
3 Domnul Dumnezeul tău va merge înaintea ta, va nimici popoarele acestea dinaintea ta şi tu le vei lua în stăpânire. Iosue va merge înaintea ta, aşa cum a spus Domnul.
4 Domnul le va face cum le-a făcut lui Sihon şi lui Og, regii amoreilor, şi ţării lor pe care i-a nimicit.
5 Domnul le va pune înaintea ta. Să le faceţi după poruncile pe care vi le-am dat.
6 Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu tremuraţi înaintea lor, căci Domnul Dumnezeul tău merge cu tine: nu te va părăsi şi nu te va abandona”.
7 Moise l-a chemat pe Iosue şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Fii tare şi curajos, căci tu vei conduce poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da. Tu îi vei face să o moştenească.
8 Domnul însuşi merge înaintea ta, el însuşi este cu tine; nu te va părăsi şi nu te va abandona; nu te teme şi nu te descuraja!”.
9 Moise a scris legea aceasta şi a dat-o preoţilor, fiii lui Levi, care poartă arca alianţei Domnului, şi tuturor bătrânilor lui Israel.
10 Moise le-a poruncit: „La fiecare şapte ani , în timpul anului în care se anulează datoriile, la sărbătoarea corturilor,
11 când va veni întreg Israelul ca să vadă faţa Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege el, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.
12 Să convoci poporul – bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în interiorul porţilor tale – ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele acestei legi.
13 Copiii, care nu cunosc, să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru în toate zilele cât veţi trăi în ţara spre care treceţi Iordanul ca s-o luaţi în stăpânire”.
14 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, se apropie zilele când vei muri. Cheamă-l pe Iosue şi staţi în cortul întâlnirii şi eu îi voi da poruncă”. Moise şi Iosue s-au dus şi au stat în cortul întâlnirii.
15 Domnul s-a arătat la cort într-un stâlp de nor şi stâlpul de nor a stat la uşa cortului.
16 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Poporul acesta se va ridica şi se va desfrâna după dumnezeii ţării străine în mijlocul căreia merge. Mă va abandona şi va rupe alianţa mea pe care am încheiat-o cu el.
17 În acea zi mânia mea se va aprinde împotriva lor, îi voi abandona şi-mi voi ascunde faţa de la ei şi ei vor fi devoraţi. Îi vor găsi pe ei multe rele şi strâmtorări şi vor spune în ziua aceea: «Oare nu din cauză că nu este Dumnezeul meu în mijlocul meu m-au găsit aceste rele?».
18 Eu îmi voi ascunde faţa în ziua aceea, din cauza a tot răul pe care-l va fi făcut, întorcându-se spre alţi dumnezei.
19 Acum scrieţi pentru voi cântarea aceasta. Fiii lui Israel să o înveţe: pune-o pe buzele lor ca să fie pentru mine cântarea aceasta ca mărturie împotriva fiilor lui Israel.
20 Căci îi voi duce în ţara pe care am jurat-o părinţilor lor, [ţară] în care curge lapte şi miere: vor mânca, se vor sătura şi se vor îngrăşa şi se vor întoarce spre alţi dumnezei şi îi vor sluji. Pe mine mă vor dispreţui şi vor rupe alianţa mea.
21 Când îl vor ajunge multe rele şi strâmtorări, cântarea aceasta va fi mărturie înaintea lor pentru că nu va fi uitată din gura descendenţei lor. Căci eu cunosc gândurile pe care le are el astăzi înainte de a-l duce în ţara pe care le-am jurat-o”.
22 Moise a scris cântarea aceasta în acea zi şi i-a învăţat pe fiii lui Israel [cântarea].
23 [Domnul] i-a poruncit lui Iosue, fiul lui Nun: „Fii tare şi curajos, căci tu îi vei duce pe fiii lui Israel în ţara pe care le-am jurat-o. Eu sunt cu tine”.
24 După ce a terminat Moise de scris cuvintele acestei legi până la sfârşitul lor,
25 Moise le-a poruncit leviţilor care purtau arca alianţei Domnului:
26 „Luaţi cartea acestei legi şi puneţi-o lângă arca alianţei Domnului Dumnezeului vostru. Acolo ea este ca mărturie împotriva ta.
27 Căci eu cunosc răzvrătirea ta şi încăpăţânarea ta . Iată, fiind eu încă în viaţă cu voi, aţi murmurat împotriva Domnului; cu cât mai mult [o veţi face] după moartea mea!
28 Convocaţi-i la mine pe toţi bătrânii triburilor voastre şi pe scribii voştri ca să spun în auzul lor cuvintele acestea şi să chem ca martori cerurile şi pământul.
29 Căci ştiu că după moartea mea vă veţi răzvrăti şi vă veţi abate de la calea pe care v-am poruncit-o. Vă va ajunge răul în zilele de pe urmă, pentru că aţi făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, provocându-l prin lucrarea mâinilor voastre”.
30 Moise a spus în auzul întregii adunări a lui Israel toate cuvintele cântării acesteia, până la sfârşitul lor.
1 „Plecaţi-vă urechea, cerurilor, şi voi vorbi,
ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Să picure ca ploaia învăţătura mea,
să se prelingă ca roua spusele mele,
ca ploaia măruntă pe verdeaţă
şi ca ploaia îmbelşugată pe iarbă.
3 Căci voi invoca Numele Domnului:
Daţi glorie Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca ; lucrarea lui este desăvârşită,
căci toate căile lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu credincios şi nu este în el nedreptate,
El este drept şi nepărtinitor.
5 S-au răzvrătit împotriva lui:
nu sunt copiii lui cei nelegiuiţi,
generaţie încăpăţânată şi pervertită!
6 Aşa răspunzi tu Domnului,
popor nebun şi fără pricepere ?
Nu este el tatăl tău, care te-a creat,
te-a făcut şi te-a susţinut?
7 Adu-ţi aminte de zilele din vechime,
socoteşte anii, generaţie după generaţie,
întreabă-l pe tatăl tău şi îţi va povesti,
pe bătrânii tăi şi îţi vor spune.
8 Când Cel Preaînalt împărţea popoarelor moştenire,
când îi împărţea pe fiii oamenilor,
a fixat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel .
9 Căci moştenirea Domnului este poporul său,
Iacob este partea lui de moştenire.
10 El l-a găsit într-un ţinut pustiu ,
în dezordinea urletelor singurătăţii;
l-a înconjurat, l-a instruit
şi l-a îngrijit ca pe pupila ochilor.
11 Ca vulturul care îşi veghează cuibul,
zboară deasupra puişorilor lui,
îşi deschide aripile,
îi ia şi îi poartă pe aripile sale.
12 Numai Domnul l-a călăuzit,
şi nu era cu el niciun dumnezeu străin.
13 L-a făcut să urce pe înălţimile ţării,
l-a hrănit cu roadele pământului,
l-a făcut să soarbă miere din stâncă
şi untdelemn din rocă de cremene,
14 untul de la vaci şi lapte de la oi,
grăsimea mieilor şi a berbecilor din Basan,
şi a ţapilor,
grâul cel mai bun ,
şi i-a dat de băut vin, sânge de strugure.
15 Ieşurun s-a îngrăşat şi a bătut din picior –
te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai rotunjit –
l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut,
a dispreţuit Stânca mântuirii sale.
16 L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini,
l-au mâniat cu lucruri abominabile.
17 Au adus jertfe demonilor care nu sunt dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau,
[dumnezei] noi, veniţi de curând,
pe care nu-i ştiau părinţii voştri.
18 Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,
l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.
19 Domnul a văzut
şi s-a indignat cu mânie pe fiii şi fiicele sale.
20 El a zis: «Îmi voi ascunde faţa de la ei
şi voi vedea care le va fi sfârşitul.
Căci sunt o generaţie perversă,
fii în care nu este adevăr.
21 Ei m-au provocat la gelozie
prin ceea ce nu este dumnezeu,
m-au mâniat cu deşertăciunile lor;
eu îi voi provoca la gelozie
prin ceea ce nu este popor,
îi voi mânia printr-un popor neînsemnat .
22 Căci focul mâniei mele s-a aprins
şi va arde până în adâncul Şeolului ,
va mistui pământul şi roadele lui,
va cuprinde de flăcări temeliile munţilor.
23 Voi aduna rele peste ei
şi voi termina săgeţile împotriva lor.
24 Vor fi secătuiţi de foame
şi vor fi roşi de arsura şi molima distrugătoare.
Voi trimite dinţii animalelor împotriva lor
şi veninul târâtoarelor din ţărână.
25 Afară vor pieri de sabie,
şi înăuntru de groază:
şi tânărul, şi fecioara,
şi sugarul, şi cel cărunt.
26 Am zis: ‹îi voi nimici;
voi şterge amintirea lor de printre oameni
27 dacă nu m-aş teme de dispreţul duşmanului,
ca nu cumva să pretindă şi să zică:
‘mâinile noastre sunt ridicate,
şi nu Domnul a făcut toate acestea’›.
28 Căci ei sunt un popor care şi-a pierdut mintea
şi nu este în ei pricepere.
29 Dacă ar fi fost înţelepţi,
ar cugeta la aceste lucruri,
şi-ar cunoaşte sfârşitul.
30 Cum ar urmări unul o mie
şi doi ar fugări zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut stânca,
dacă Domnul nu i-ar fi predat?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
până şi duşmanii noştri sunt judecători.
32 Ci viţa lor este din Sodoma
şi din câmpiile Gomorei;
strugurii lor sunt struguri otrăviţi,
ciorchinii lor sunt amari.
33 Vinul lor este venin de şerpi,
otravă cumplită de viperă.
34 Oare nu este el ascuns la mine,
sigilat în vistieriile mele?
35 Ale mele sunt răzbunarea şi răsplata
când piciorul lor se va clătina.
Căci ziua nenoricirii lor se apropie,
şi ceea ce este pregătit pentru ei vine în grabă».
36 Domnul va judeca poporul său
şi va avea milă de slujitorii săi
când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit
şi că nu mai este nici sclav, nici liber.
37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca unde căutau refugiu?
38 Ei care mâncau grăsimea jertfelor
şi beau vinul jertfei lor de băutură?
Să se ridice şi să vă ajute,
şi ei să fie apărarea voastră!
39 Vedeţi acum că eu, eu sunt,
şi nu este dumnezeu în afară de mine.
Eu fac să moară şi eu fac să trăiască,
eu rănesc şi eu vindec
şi nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea.
40 Căci îmi ridic mâna spre cer şi zic:
‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›.
41 Când îmi voi ascuţi fulgerul sabiei
şi mâna mea va lua judecata,
mă voi răzbuna pe duşmanii mei
şi-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc.
42 Voi îmbăta săgeţile mele cu sânge
şi sabia mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor căzuţi şi al captivilor,
cu capetele căpeteniilor duşmanului».
43 Tresăltaţi de bucurie, popoare, pentru poporul lui,
pentru că el răzbună sângele slujitorilor săi
şi se va răzbuna împotriva duşmanilor lui.
Va face ispăşire pentru pământul lui şi pentru poporul său” .
44 Moise a venit şi a spus toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului. El şi Iosue, fiul lui Nun.
45 Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte întregului Israel:
46 „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care eu le aduc ca mărturie împotriva voastră astăzi! Să le porunciţi fiilor voştri să le ţină şi să împlinească toate cuvintele acestei legi.
47 Căci nu este un lucru zadarnic pentru voi: este viaţa voastră. Datorită acestui lucru vă veţi lungi zilele pe pământul spre care treceţi Iordanul ca să-l luaţi în stăpânire”.
48 Domnul i-a spus lui Moise în aceeaşi zi:
49 „Urcă pe muntele acesta, Abarim , pe muntele Nebo , care este în ţara Moabului, în dreptul Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului, pe care o dau fiilor lui Israel ca proprietate!
50 Tu vei muri pe muntele pe care urci şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
51 pentru că nu aţi avut încredere în mine în mijlocul fiilor lui Israel la apele de la Meriba din Cadeş, în pustiul Ţin, şi pentru că nu m-aţi sfinţit în mijlocul fiilor lui Israel.
52 Tu vei vedea de departe ţara, dar nu vei intra în ţara pe care o dau fiilor lui Israel”.
1 Aceasta este binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, i-a binecuvântat pe fiii lui Israel înainte de a muri.
2 El a zis:
„Domnul vine din Sinai,
răsare peste ei din Seir,
străluceşte din muntele Paran,
a ieşit din mulţimile sfinte
având la dreapta lui focul legii pentru ei.
3 Da, el iubeşte popoarele.
Toţi sfinţii săi sunt în mâna ta.
Ei s-au adunat la picioarele tale
şi au primit din cuvintele tale”.
4 Moise ne-a dat legea,
moştenirea adunării lui Iacob.
5 El era rege în Ieşurun
când s-au adunat căpeteniile poporului
şi triburile lui.
6 „Trăiască Ruben şi să nu moară,
şi bărbaţii lui să fie numeroşi! ”.
7 Aceasta a zis pentru Iuda :
„Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
şi adu-l la poporul lui!
Mâinile lui să lupte pentru el,
iar tu să-i fii ajutor împotriva duşmanilor lui”.
8 Pentru Levi a zis:
„Tummim şi Urim să fie în favoarea omului tău pios,
pe care l-ai pus la încercare la Masa
şi cu care te-ai certat la apele de la Meriba”.
9 Care a zis despre tatăl său şi despre mama sa:
«nu i-am văzut»,
şi pe fraţii săi nu i-a recunoscut,
iar pe copiii săi nu i-a luat în seamă.
Căci au ţinut cuvintele tale
şi au păstrat alianţa ta.
10 Ei îl învaţă pe Iacob judecăţile tale,
şi pe Israel legea ta;
ei pun tămâie înaintea feţei tale
şi jertfa întreagă pe altarul tău.
11 Binecuvântează, Doamne, tăria lui
şi să-ţi fie plăcută lucrarea mâinilor sale;
zdrobeşte coapsele celor care se ridică împotriva lui
şi cei care-l urăsc să nu se mai ridice!”
12 Pentru Beniamin a zis:
„Cel iubit de Domnul locuieşte în siguranţă lângă el;
e ocrotit în fiecare zi
şi locuieşte în braţele sale ”.
13 Pentru Iosif a zis:
„Binecuvântată de Domnul este ţara lui
cu ce este mai bun din ceruri – roua –
şi, din abisul care este dedesubt,
14 cu cele mai bune roade [pe care le produce] soarele
şi cu cea mai bună recoltă din fiecare lună;
15 cu ce este mai bun pe munţii cei vechi
şi cu ce este mai bun pe colinele veşnice ;
16 cu ce este mai bun din pământ şi din plinătatea lui.
Bunăvoinţa celui care locuieşte în rug
să vină asupra capului lui Iosif
şi asupra creştetului celui ales dintre fraţii săi .
17 Măreţia lui este ca a întâiului născut al taurului ,
şi coarnele lui sunt coarne ca ale bivolului;
cu ele va împunge laolaltă popoarele
până la marginile pământului.
Acestea sunt zecile de mii ale lui Efraim
şi miile lui Manase” .
18 Despre Zabulon a zis:
„Bucură-te, Zabulon, pentru ieşirile tale,
şi tu, Isahar, în corturile tale! .
19 Ei vor chema popoare pe munte;
acolo vor aduce jertfe de dreptate,
căci vor sorbi bogăţia mărilor
şi comorile ascunse în nisip” .
20 Pentru Gad a zis:
„Binecuvântat este cel care îl lărgeşte pe Gad;
ca o leoaică stă întins,
sfâşie braţul şi chiar creştetul.
21 El a ales partea cea mai bună pentru el,
căci acolo este ascunsă partea de moştenire pentru cel ales;
a fost pus drept cap al poporului,
a înfăptuit dreptatea Domnului
şi hotărârile lui cu privire la Israel” .
22 Pentru Dan a zis:
„Dan este ca un pui de leu
care saltă din Basan” .
23 Pentru Neftali a zis:
„Neftali, sătul de bunăvoinţă
şi plin de binecuvântarea Domnului,
stăpâneşte [partea] de vest şi cea de sud”.
24 Pentru Aşer a zis:
„Binecuvântat este Aşer în copiii lui!
Să fie plăcut fraţilor săi
şi să-şi înmoaie piciorul în untdelemn! .
25 Zăvoarele tale să fie din fier şi din bronz
şi puterea ta să ţină cât zilele tale!” .
26 „Nu există nimeni ca Dumnezeul lui Ieşurun ,
care călăreşte pe cer în ajutorul tău
şi pe nori în măreţia sa.
27 Adăpost este Dumnezeul cel din vechime,
şi pe pământe, braţe veşnice .
L-a izgonit pe duşman dinaintea ta,
şi a zis: «Nimiceşte-l! ».
28 Israel locuieşte singur, în siguranţă;
fântâna lui Iacob este într-o ţară cu grâu şi must.
Cerurile sale picură rouă.
29 Fericit eşti tu, Israel!
Cine este ca tine, popor mântuit de Domnul –
scutul ajutorului tău şi sabia mândriei tale?
Duşmanii tăi ţi se vor supune ,
iar tu vei călca pe înălţimile lor”.
1 Moise a urcat din stepele Moabului pe muntele Nebo, pe vârful Pisga, care este în dreptul Ierihonului. Domnul i-a arătat toată ţara: de la Galaad până la Dan,
2 tot [ţinutul] lui Neftali, ţara lui Efraim şi a lui Manase, toată ţara lui Iuda până la Marea Mediterană ,
3 partea de sud, împrejurimile văii Ierihonului, Cetatea Palmierilor, până la Ţoar .
4 Domnul i-a zis: „Aceasta este ţara pe care am jurat-o lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, zicând: «O voi da descendenţei tale!». Ţi-am arătat-o înaintea ochilor tăi, dar acolo tu nu vei trece”.
5 Moise, slujitorul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după cuvântul Domnului.
6 L-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu-i ştie mormântul până în ziua de azi.
7 Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-l lăsase.
8 Fiii lui Israel l-au plâns pe Moise în stepele Moabului timp de treizeci de zile. Şi s-au sfârşit zilele de plâns şi jale pentru Moise.
9 Iosue, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el. Fiii lui Israel au ascultat de el şi au făcut aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
10 Nu s-a mai ridicat în Israel profet ca Moise pe care să-l fi cunoscut Domnul faţă în faţă,
11 potrivit cu toate semnele şi minunile pe care Domnul l-a trimis să le înfăptuiască în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, a tuturor slujitorilor săi şi a întregii sale ţări
12 şi potrivit cu mâna sa puternică şi cu toate faptele mari înfricoşătoare pe care le-a înfăptuit Moise înaintea întregului Israel.