1

1 Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, ales ca să vestească evanghelia lui Dumnezeu,

2 pe care o promisese de mai înainte prin profeţii săi în Sfintele Scripturi,

3 despre Fiul său născut după trup din descendenţa lui David

4 rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfinţeniei prin învierea din morţi, Isus Cristos Domnul nostru,

5 prin care am primit har şi misiunea apostolică de a duce la ascultarea credinţei, pentru numele său, toate naţiunile.

6 Între care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Isus Cristos:

7 tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiţi de Dumnezeu, numiţi sfinţi , har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos.

8 Înainte de toate, mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toţi, întrucât credinţa voastră este vestită în toată lumea.

9 Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu prin predicarea evangheliei Fiului său, că îmi aduc aminte fără încetare de voi

10 oriunde în rugăciunile mele ca, prin voinţa lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi,

11 căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăşi vreun dar spiritual ca să fiţi întăriţi,

12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credinţa comună: a voastră şi a mea.

13 Fraţilor, nu vreau să vă fie necunoscut că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg şi printre voi vreun rod ca şi la celelalte naţiuni, dar am fost împiedicat până astăzi.

14 Le sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor înţelepţi şi celor neştiutori,

15 astfel încât, în ceea ce mă priveşte, sunt dornic de a vă vesti evanghelia şi vouă, celor din Roma.

16 De fapt, eu nu mă ruşinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului şi apoi a grecului.

17 Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: Cel drept va trăi din credinţă.

18 Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se face cunoscută din cer asu­pra oricărei nelegiuiri şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul prin nelegiuire;

19 pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut.

20 De fapt, realitatea sa invizibilă sau puterea sa veşnică şi dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creaţia lumii, în făpturile lui, aşa încât ei nu se pot scuza.

21 Căci, deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au preamărit ca Dumnezeu şi nu i-au adus mulţumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat.

22 Pretinzându-se înţelepţi, au înnebunit

23 şi au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu imitaţia chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor şi al reptilelor.

24 De aceea i-a lăsat Dumnezeu pradă necurăţiei, în voia poftelor inimii lor, aşa încât îşi necinstesc singuri trupurile.

25 Aceştia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit şi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!

26 De aceea i-a lăsat Dumnezeu pradă patimilor ruşinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile fireşti cu cele împotriva naturii.

27 La fel şi bărbaţii, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alţii; săvârşind neruşinarea bărbaţi cu bărbaţi, şi-au primit ei înşişi cuvenita răsplată pentru perversiunile lor.

28 Şi, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaştere, Dumnezeu i-a lăsat pradă unei minţi stricate ca să facă cele nepermise.

29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu , plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înşelătorie; ei sunt bârfitori,

30 defăimători, duşmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfaţi, lăudăroşi, iscusiţi la rele, neascultători de părinţi,

31 fără de minte, fără cuvânt, fără inimă, fără milă.

32 Aceştia, deşi cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu: că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le săvârşesc, ci îi şi aprobă pe cei care le săvârşesc.

2

1 De aceea, tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, căci tocmai prin faptul că îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru că tu, care judeci, săvârşeşti aceleaşi lucruri.

2 Noi ştim că judecata lui Dumnezeu asupra celor care săvârşesc aceste lucruri este după adevăr.

3 Dar tu, omule, care îi judeci pe cei care săvârşesc acestea, dar le practici şi tu, crezi că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

4 Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii sale, a îngăduinţei şi a îndelungii lui răbdări, şi nu-ţi dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la convertire?

5 Dar prin împietrirea ta şi prin inima ta nepocăită îţi aduni mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

6 care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale.

7 Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea şi nemurirea le va da viaţă veşnică,

8 iar celor care, din spirit de răzvrătire şi nesupunere faţă de adevăr, din contra, se supun nelegiuirii, [le va da] mânie şi furie.

9 Necaz şi încercare peste orice suflet omenesc care săvârşeşte răul, mai întâi pentru iudeu şi apoi pentru grec;

10 mărire, cinste şi pace pentru oricine săvârşeşte binele, mai întâi pentru iudeu şi apoi pentru grec,

11 căci la Dumnezeu nu este părtinire.

12 De fapt, toţi cei care au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar toţi cei care au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi prin Lege.

13 Pentru că nu cei care ascultă Legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci vor fi îndreptăţiţi cei care împlinesc Legea.

14 Cât timp păgânii, care nu au Legea, fac din fire faptele Legii, ei care nu au Legea, sunt Lege pentru ei înşişi.

15 Ei arată că fapta Legii este scrisă în inimile lor şi despre aceasta dau mărturie atât conştiinţa lor, cât şi gândurile lor care, pe rând, îi acuză sau îi dezvinovăţesc.

16 [Aceasta se va arăta] în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, după evanghelia mea, prin Cristos Isus.

17 Dacă tu, care te numeşti cu orgoliu iudeu şi te bazezi pe Lege, tu, care te mândreşti cu Dumnezeu,

18 îi cunoşti voinţa şi, învăţat fiind de Lege, ştii să alegi lucrurile mai de folos,

19 tu, care te crezi călăuza orbilor, lumina celor [aflaţi] în întuneric,

20 învăţătorul celor neştiutori, educatorul copiilor, întrucât ai în Lege îndreptarul cunoaşterii şi al adevărului,

21 aşadar, tu, care dai lecţii altora, cum de nu te înveţi pe tine însuţi? Furi, tu, care predici să nu se fure?

22 Comiţi adulter, tu, care interzici adulterul? Prădezi templele , tu, care urăşti idolii?

23 Tu, care te mândreşti cu Legea, prin încălcarea Legii, îl necinsteşti pe Dumnezeu!

24 Căci aşa este scris: Numele lui Dumnezeu este batjocorit între păgâni din cauza voastră.

25 Circumcizia îţi este într-adevăr de folos dacă practici Legea; dar dacă tu eşti unul care încalcă Legea, circumcizia ta devine necircumcizie.

26 Aşadar, dacă cel necircumcis păzeşte hotărârile Legii, nu-i va fi oare considerată necircumcizia lui drept circumcizie?

27 Şi cel care, necircumcis din fire, dar care ţine Legea, te va judeca pe tine, care prin litera [Legii] şi circumcizie eşti unul care încalcă Legea.

28 Căci nu cel care pe dinafară [se arată iudeu] este iudeu, nici circumcizia nu este aceea [care apare] pe dinafară, în trup.

29 Ci [iudeu] este cel care-i iudeu pe dinăuntru, iar circumcizia este aceea a inimii, în duh şi nu în litera [Legii]: lauda acestuia nu-i de la oameni, ci de la Dumnezeu.

3

1 Aşadar, care este privilegiul iudeului sau care este utilitatea circumciziei?

2 Este mare în toate privinţele. Mai întâi pentru că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

3 Şi ce dacă unii au fost infideli? Oare infidelitatea unora anulează fidelitatea lui Dumnezeu?

4 Nicidecum! Dumnezeu este fidel, pe când orice om este mincinos, după cum este scris:
Ca să fii găsit drept în cuvintele tale
şi să ieşi învingător atunci când eşti judecat.

5 Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce să zicem? Oare este nedrept Dumnezeu când îşi arată mânia? Vorbesc ca om.

6 Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?

7 Dar dacă prin minciuna mea se arată cu prisosinţă adevărul lui Dumnezeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca păcătos?

8 Atunci să facem oare cele rele ca să rezulte cele bune, aşa cum ne bârfesc unii şi ne acuză că noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptă.

9 Şi atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci, după cum am arătat mai înainte, şi iudeii şi grecii sunt sub păcat,

10 după cum este scris:
Nu este drept, nici măcar unul.

11 Nu este nimeni înţelept,
nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu.

12 Toţi au rătăcit, împreună au ajuns nişte stricaţi.
Nu este nimeni care să facă binele,
nu este nici măcar unul.

13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis,
cu limbile lor au urzit înşelăciuni,
venin de viperă [iese] de pe buzele lor.

14 Gura lor e plină de blestem şi amărăciune.

15 Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge.

16 Nenorocire şi jale e pe drumurile lor

17 şi calea păcii nu o cunosc.

18 Înaintea ochilor lor
nu există frică de Dumnezeu

19 Dar noi ştim că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu,

20 aşa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat nici un om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoaşterea păcatului.

21 Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi,

22 acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred, căci nu este deosebire.

23 De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu,

24 dar sunt justificaţi în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus.

25 Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut,

26 în timpul răbdării lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus .

27 Unde este, aşadar, motivul de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinţei.

28 Căci noi credem că omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii.

29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu şi al păgânilor? Ba da, şi al păgânilor,

30 pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credinţă şi pe cel necircumcis prin credinţă.

31 Desfiinţăm deci Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.

4

1 Aşadar, ce vom spune că a găsit Abraham, părintele nostru după trup?

2 Căci dacă Abraham ar fi fost justificat datorită faptelor, ar fi avut motiv de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu.

3 De fapt, ce spune Scriptura? Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare.

4 Dar celui care lucrează salariul nu i se consideră ca dar, ci ca datorie.

5 însă celui care nu lucrează, dar crede în cel care-l justifică pe cel păcătos, credinţa lui i se consideră ca justificare.

6 La fel, David îl numeşte fericit pe omul căruia Dumnezeu îi dă justificarea fără fapte:

7 Fericiţi cei cărora le sunt iertate nelegiuirile
şi cărora le sunt acoperite păcatele.

8 Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i consideră păcatul.

9 Deci fericirea aceasta este numai pentru cel circumcis sau şi pentru cel necircumcis? Căci noi spunem: i s-a considerat lui Abraham credinţa ca justificare.

10 Aşadar, cum i-a fost considerată? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.

11 El a primit semnul circumciziei ca pe un sigiliu al justificării prin credinţa pe care o avea pe când era necircumcis, astfel încât el să fie părintele tuturor celor care cred fără să fie circumcişi, ca să li se considere şi lor justificarea,

12 şi părintele circumciziei pentru cei care [provin] din circumcizie, dar şi al celor care merg pe urmele credinţei părintelui nostru Abraham, pe care a avut-o pe când era necircumcis .

13 Căci promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă.

14 De fapt, dacă moştenitorii ar fi prin Lege, credinţa ar deveni inutilă, iar promisiunea ar fi anulată.

15 De fapt, legea provoacă mânie. În schimb, unde nu este lege, nu este nici încălcarea ei.

16 De aceea [promisiunea a fost făcută] prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână singură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor,

17 după cum este scris: Te-am pus părinte al multor popoare, [adică] înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt.

18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor popoare, după cum i se spusese: Aşa va fi descendenţa ta.

19 Şi, fără a slăbi în credinţă, nu s-a uitat la trupul său aproape mort de acum – avea aproape o sută de ani – şi nici la sânul neroditor al Sarei,

20 n-a şovăit cu neîncredere, ci, în faţa promisiunii lui Dumnezeu, s-a întărit în credinţă dând glorie lui Dumnezeu,

21 convins pe deplin că cel care a făcut promisiunea poate s-o şi împlinească.

22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.

23 Dar ce a fost scris nu i s-a considerat numai pentru el,

24 ci va fi considerat şi pentru noi care credem în cel care l-a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus Cristos,

25 care a fost dat [la moarte] pentru fărădelegile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi.

5

1 Aşadar, justificaţi prin credinţă, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,

2 prin care am obţinut, în credinţă , [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.

3 Dar nu numai [atât], ci ne lăudăm în încercări, ştiind că încercarea aduce răbdare,

4 răbdarea virtute , virtutea speranţă,

5 iar speranţa nu înşală pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

6 Într-adevăr , pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi.

7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară.

8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.

9 Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie,

10 deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui.

11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilierea .

12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit…

13 De fapt, până la Lege păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea.

14 Totuşi, moartea a domnit de la Adam şi până la Moise chiar şi peste cei care nu păcătuiseră după exemplul greşelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie să vină.

15 Însă darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi.

16 Şi darul nu este la fel cu ce a adus acel unul care a păcătuit, căci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greşeli, a dus la justificare.

17 Într-adevăr, dacă moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni în viaţă prin unul singur, Isus Cristos.

18 Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur [a ajuns] la toţi oamenii justificarea care dă viaţă.

19 Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.

20 Legea a venit şi ea ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul

21 pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

6

1 Aşadar, ce vom zice? Să rămânem în păcat ca să se înmulţească harul?

2 Nicidecum! Noi, care am murit pentru păcat, cum să mai trăim în el?

3 Sau nu ştiţi că noi toţi, care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui?

4 Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă.

5 Căci dacă am fost împreună sădiţi într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi în înviere,

6 ştiind bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, aşa încât să nu mai fim sclavii păcatului,

7 fiindcă cel care a murit a fost eliberat de păcat.

8 Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el,

9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui.

10 Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu.

11 Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus .

12 Aşadar, să nu mai domnească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să ascultaţi de poftele lui,

13 şi nici să nu puneţi mădularele voastre în slujba păcatului ca instrumente ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca înviaţi din morţi, iar mădularele voastre ca instrumente ale dreptăţii în slujba lui Dumnezeu.

14 Căci păcatul nu va mai avea putere asupra voastră pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

15 Şi atunci, ce? Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum!

16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva sclavi spre a-l asculta, sunteţi sclavii aceluia de care ascultaţi, ori ai păcatului, spre moarte , ori ai ascultării, spre justificare?

17 Dar, mulţumire să fie [adusă] lui Dumnezeu pentru că eraţi sclavii păcatului, însă aţi ascultat din inimă de îndreptarul învăţăturii care v-a fost încredinţat.

18 Fiind eliberaţi de păcat, voi aţi devenit sclavi ai dreptăţii.

19 Vorbesc ca om, din cauza slăbiciunii firii voastre: după cum [odinioară] vă puneaţi mădularele ca sclavi ai necurăţiei şi nelegiuirii spre nelegiuire, tot aşa, acum, oferiţi-vă mădularele ca sclavi ai dreptăţii spre sfinţenie.

20 Căci atunci când eraţi sclavii păcatului, eraţi liberi în ceea ce priveşte dreptatea.

21 Dar ce rod aveaţi atunci? Acum vă ruşinaţi de acele lucruri, de vreme ce sfârşitul lor este moartea.

22 Acum însă, după ce aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru spre sfinţire, iar scopul este viaţa veşnică.

23 Într-adevăr, răsplata păcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru.

7

1 Oare nu ştiţi, fraţilor, – căci vorbesc unora care cunosc Legea că Legea are putere asupra omului cât timp acesta este în viaţă?

2 Astfel, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cât timp acesta trăieşte; dacă îi moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.

3 Dacă, deci, când îi trăieşte soţul ea va fi a altui bărbat, va fi numită adulteră, dar dacă îi moare soţul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este adulteră luând un alt bărbat.

4 La fel şi voi, fraţii mei, aţi murit pentru Lege prin trupul lui Cristos ca să fiţi ai altuia, adică ai celui înviat din morţi ca să aducem rod lui Dumnezeu.

5 Cât timp eram în trup, patimile păcatelor [trezite] prin Lege lucrau în mădularele noastre ca să aducă roade pentru moarte.

6 Acum însă am fost eliberaţi de Lege, fiind morţi pentru ceea ce ne ţinea în sclavie, aşa încât să slujim în duhul cel nou şi nu în litera cea veche.

7 Aşadar, ce vom zice? Oare este Legea păcat? Nicidecum! însă nu am cunoscut păcatul decât prin Lege şi n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea n-ar fi spus să nu pofteşti.

8 Dar păcatul, găsind o ocazie prin Lege, a stârnit în mine orice fel de poftă, căci, în afara Legii, păcatul este mort.

9 Odinioară, fără Lege, eu eram viu. Dar când a venit porunca, a început să trăiască păcatul,

10 iar eu am murit. Şi porunca, [dată] spre viaţă, mi s-a descoperit că este spre moarte.

11 Căci păcatul, găsind o ocazie prin poruncă, ne-a înşelat şi, din cauza ei, ne-a ucis.

12 Aşadar, Legea este sfântă, iar porunca este sfântă şi dreaptă şi bună.

13 Atunci binele mi-a devenit moarte? Nicidecum! însă păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.

14 De fapt, noi ştim că Legea este spirituală, însă eu sunt din carne, vândut sclav păcatului.

15 Căci ştiu ce fac: nu săvârşesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc.

16 Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună.

17 Acum însă, nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine.

18 Ştiu dar că în mine, în trupul meu, nu locuieşte nimic bun, pentru că voinţa este prezentă, dar [puterea] de a face binele, nu .

19 Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârşesc răul pe care nu-l vreau.

20 Aşadar, dacă ceea ce nu vreau aceea fac, nu mai sunt eu cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine.

21 Prin urmare, găsesc legea aceasta în mine: când vreau să fac binele, mi se prezintă răul

22 pentru că după omul lăuntric îmi găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu,

23 dar văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine sclav prin legea păcatului care se află în mădularele mele.

24 Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morţii?

25 Dar mulţumiri fie [aduse] lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru. Deci cu mintea slujesc Legea lui Dumnezeu, dar cu trupul, legea păcatului.

8

1 Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus ,

2 căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.

3 De fapt, ceea ce Legea nu putea, întrucât era slabă din cauza trupului, Dumnezeu, trimiţându-l pe propriul său Fiu într-un trup asemănător cu cel al păcatului, a condamnat păcatul în trup,

4 pentru ca dreptatea Legii să se împlinească în noi, cei care trăim nu după trup, ci după duh.

5 Într-adevăr, cei care sunt după trup caută cele ale trupului, pe când cei care sunt după duh, cele ale Duhului.

6 De fapt, dorinţa trupului este moarte, pe când dorinţa duhului este viaţă şi pace.

7 De aceea dorinţa trupului este duşmănie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate.

8 Dar cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu.

9 Însă voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui.

10 Dar dacă Cristos este în voi, deşi trupul este supus morţii din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii.

11 Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi.

12 Aşadar, fraţilor, noi nu suntem datori trupului ca să trăim după trup.

13 Dacă trăiţi după trup, veţi muri. Dar dacă, prin Duh, faceţi să moară poftele trupului, veţi trăi.

14 Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu,

15 pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: Abba, Tată!

16 Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.

17 Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi preamăriţi.

18 Eu consider că suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela.

19 Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.

20 Căci creaţia a fost supusă zădărniciei, nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranţa

21 că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu.

22 De fapt, noi ştim că toată creaţia suspină şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum,

23 dar nu numai ea, ci şi noi, cei care avem ca prim dar [al lui Dumnezeu] Duhul, şi noi suspinăm în noi înşine, aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru;

24 căci în speranţă am fost mântuiţi. Dar speranţa care se vede nu este speranţă, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede?

25 Însă, dacă sperăm ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.

26 De asemenea, şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine, dar Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite.

27 Însă cel care cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului; adică intervine în favoarea sfinţilor după voinţa lui Dumnezeu.

28 De fapt, ştim că el le îndreaptă toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor care sunt chemaţi după planul lui.

29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi;

30 pe cei pe care de mai înainte i-a hotărât, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi preamărit.

31 Aşadar, ce vom spune cu privire la acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?

32 El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?

33 Cine va aduce acuză împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifică!

34 Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a şi înviat , care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi.

35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia?

36 După cum este scris:
Pentru tine suntem daţi la moarte toată ziua,
suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere.

37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit.

38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile,

39 nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

9

1 Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt.

2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşită durerea în inima mea.

3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup.

4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi mărirea, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile;

5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

6 Totuşi, nu [înseamnă] că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greş pentru că nu toţi cei care se trag din Israel sunt Israelul

7 şi nici că toţi descendenţii lui Abraham sunt fiii lui, ci în Isaac va fi descendenţa ta.

8 Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi consideraţi ca descendenţă.

9 De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: Voi veni cam pe timpul acesta, şi Sara va avea un fiu.

10 Dar nu numai ei, ci şi Rebecăi, având gemeni de la un singur om, Isaac, părintele nostru,

11 mai înainte ca ei să se fi născut şi să fi săvârşit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu,

12 nu pentru faptele lor, ci din voinţa celui care cheamă, i s-a spus ei: cel mai mare va sluji celui mai mic,

13 aşa cum este scris:
Pe Iacob l-am iubit,
dar pe Esau l-am urât.

14 Aşadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!

15 De fapt, el îi spune lui Moise:
Voi avea milă de cel de care voi avea milă
şi mă voi îndura de cel de care mă voi îndura.

16 Aşadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu cel îndurător,

17 căci Scriptura îi spune faraonului: Tocmai pentru aceasta te-am înălţat, ca să arăt în tine puterea mea şi ca numele meu să fie vestit pe tot pământul.

18 Aşadar, el are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

19 Tu, însă, îmi vei spune: atunci de ce mai dojeneşte? Căci cine poate sta împotriva voinţei lui?

20 Dar cine eşti tu, omule, ca să faci obiecţii lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru către cel care l-a făcut: „De ce m-ai făcut astfel?”

21 Sau nu are olarul putere asupra lutului ca să facă din aceeaşi pastă sau un vas de cinste sau un vas pentru cele necuviincioase?

22 Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a suportat cu atâta răbdare vasele mâniei destinate nimicirii

23 şi şi-a făcut cunoscută bogăţia gloriei sale faţă de vasele milostivirii pe care le-a pregătit dinainte pentru mărire?

24 Astfel ne-a chemat şi pe noi, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni,

25 aşa cum spune şi în Osea:
Voi chema „Poporul meu”
pe cel ce nu era poporul meu
şi „Iubita mea” pe cea care nu era iubită,

26 iar în locul în care li s-a spus
„voi nu sunteţi poporul meu”,
acolo vor fi chemaţi
fii ai Dumnezeului celui viu.

27 Şi Isaia strigă despre Israel: Chiar dacă ar fi numărul fiilor lui
Israel ca nisipul mării, numai un rest va fi mântuit,

28 căci Domnul
îşi va împlini pe deplin şi grabnic cuvântul său pe pământ,

29 şi după cum spusese Isaia mai înainte:
Dacă Domnul oştirilor nu ne-ar fi lăsat o sămânţă,
am fi ajuns ca Sodoma,
ne-am fi asemănat cu Gomora.

30 Deci ce vom spune? Păgânii, care nu căutau justificarea, au primit o justificare şi încă justificare prin credinţă,

31 pe când Israelul, care căuta Legea pentru justificare, nu a găsit Legea.

32 De ce? Pentru că nu o [căuta] prin credinţă, ci ca şi cum [ar veni] din fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire,

33 după cum este scris:
Iată, eu pun în Sion o piatră de poticnire
şi o stâncă pentru cădere,
dar cel care crede în el nu se va ruşina.

10

1 Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea pentru ei [se înalţă] la Dumnezeu pentru mântuirea [lor].

2 Căci dau mărturie că ei au zel pentru Dumnezeu, dar nu după o cunoaştere [corectă],

3 pentru că, necunoscând justificarea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească propria lor justificare, nu s-au supus justificării lui Dumnezeu,

4 întrucât scopul Legii este Cristos spre justificarea fiecărui credincios.

5 Într-adevăr, Moise scrie cu privire la justificarea din Lege : Omul care împlineşte acestea va trăi prin ele,

6 iar cu privire la justificarea din credinţă spune astfel: Să nu spui în inima ta: cine se va urca la cer? adică să-l coboare pe Cristos,

7 sau cine se va coborî în adânc? adică să-l ridice pe Cristos din morţi.

8 Însă ce spune?
Cuvântul este aproape de tine,
este în gura şi în inima ta,
adică cuvântul credinţei pe care îl predicăm.

9 Într-adevăr, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit,

10 căci cu inima se crede pentru [a obţine] justificarea, iar cu gura se dă mărturie pentru [a obţine] mântuirea.

11 De fapt, Scriptura spune: Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine.

12 Într-adevăr, nu este nici o deosebire între iudeu şi grec, căci el este Domnul tuturor, darnic faţă de toţi cei care îl invocă.

13 Într-adevăr, oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit.

14 Aşadar, cum îl vor invoca, dacă nu au crezut? Şi cum să creadă, dacă nu au auzit? Dar cum să audă, fără predicator?

15 Însă cum să predice, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune .

16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaia spune: Doamne, cine a crezut vestirii noastre?

17 Deci credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos .

18 Dar eu zic: poate că nu au auzit? Ba dimpotrivă:
Pe tot pământul a răsunat glasul lor
Şi cuvintele lor până la marginile lumii.

19 Însă mai zic: poate că Israelul nu a înţeles? Moise spune cel dintâi:
Eu vă voi face geloşi
pe [cei care] nu [erau] un popor,
voi aprinde mânia voastră împotriva unui popor fără cunoaştere,

20 iar Isaia îndrăzneşte să spună:
Am fost găsit de cei care nu mă căutau,
m-am făcut cunoscut
celor care nu întrebau de mine.

21 Dar despre Israel spune:
Toată ziua mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi rebel.

11

1 Aşadar, mă întreb: oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din urmaşii lui Abraham, din tribul lui Beniamin.

2 Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. Sau nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie, când se plânge lui Dumnezeu împotriva Israelului:

3 Doamne, ei i-au ucis pe profeţii tăi, au dărâmat altarele tale. Am rămas eu singur, iar ei caută să-mi ia viaţa.

4 Însă ce-i spune răspunsul divin? Am păstrat pentru mine şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.

5 Deci, tot aşa, şi în timpul de acum există un rest ales prin har.

6 Dar dacă este prin har, nu mai este prin fapte, altfel harul nu ar mai fi har .

7 Şi atunci, ce? Ceea ce a căutat Israelul nu a obţinut, dar a obţinut alegerea, iar ceilalţi s-au împietrit,

8 după cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de toropeală, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de astăzi.

9 Iar David spune:
le fie masa lor o capcană şi un laţ,
o piatră de poticnire şi să le fie recompensă,

10li se întunece ochii ca să nu vadă,
iar spinarea lor încovoie-o pentru totdeauna.

11 Deci, întreb: oare s-au poticnit ca să cadă definitiv? Nicidecum! Ci, prin căderea lor, a venit mântuirea pentru păgâni ca să-i facă pe ei geloşi.

12 Dacă însă căderea lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru păgâni, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor!

13 Dar vouă, păgânilor, vă spun, întrucât eu sunt apostolul păgânilor, îmi laud slujirea

14 că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei.

15 Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor dacă nu o înviere din morţi?

16 Dacă prima fărâmă [de aluat] este sfântă, şi frământătura [este sfântă]. Iar dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile [sunt sfinte].

17 Şi dacă unele dintre ramuri au fost tăiate, iar tu care erai măslin sălbatic ai fost altoit în locul lor şi ai devenit părtaş al rădăcinii şi al sevei măslinului,

18 nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te [tine].

19 Aşadar, vei zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.

20 Bine! Ele au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te!

21 Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile fireşti, nu cumva să nu te cruţe nici pe tine.

22 Vezi deci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu: severitate faţă de cei care au căzut, bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine, dacă rămâi în această bunătate. Dacă nu, vei fi tăiat şi tu.

23 Dar şi ei, dacă nu rămân în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască din nou.

24 Deci dacă tu, care din fire ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic şi, împotriva firii, ai fost altoit pe un măslin bun, cu cât mai mult ei, care sunt din fire, vor fi altoiţi pe propriul lor măslin.

25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în [ignoranţă] cu privire la misterul acesta ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate naţiunile păgâne .

26 Şi, în acest fel, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris:
Va veni din Sion Răscumpărătorul.
El va îndepărta nelegiuirile din Iacob

27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei
când voi îndepărta păcatele lor.

28 În privinţa evreilor, ei sunt duşmani spre binele vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor,

29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile,

30 deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare,

31 la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum .

32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare ca să se îndure de toţi.

33 O, profunzime a bogăţiei, a înţelepciunii şi a ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile lui şi cât de neînţelese sunt căile sale!

34 Într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul lui?

35 Sau cine i-a dat lui mai întâi
ca să poată lua înapoi de la el?

36 Căci toate vin de la el, prin el şi pentru el. Lui să-i fie glorie în veci!
Amin.

12

1 Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual.

2 Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii ca să înţelegeţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit.

3 Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu vă consideraţi mai mult decât trebuie să vă consideraţi, ci fiecare să aibă despre sine o apreciere corectă, fiecare după măsura credinţei pe care i-a dat-o Dumnezeu.

4 Căci, după cum într-un singur trup avem multe membre, însă nu toate membrele au aceeaşi funcţie,

5 tot aşa noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos şi mădulare unii altora.

6 Dar avem daruri diferite după harul care ne-a fost dat: dacă cineva are [darul] profeţiei, [să profeţească] după măsura credinţei,

7 dacă are [darul] slujirii, [să stăruie] în slujire, dacă este învăţător, să-i înveţe pe alţii,

8 dacă are [darul] de a îndemna, să îndemne. Cine dă [să dea] cu simplitate, cine conduce [să o facă] cu zel, cine face milostenie [s-o facă] cu bucurie.

9 Iubirea să fie fără ipocrizie, urâţi răul, ataşaţi-vă de bine,

10 iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească, întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii.

11 Neobosiţi în râvnă, înflăcăraţi de Duh, slujiţi Domnului.

12 Plini de bucurie în speranţă, statornici în încercare, stăruiţi în rugăciune.

13 Luaţi parte la trebuinţele sfinţilor! Practicaţi ospitalitatea!

14 Binecuvântaţi pe cei care vă persecută: binecuvântaţi şi nu blestemaţi.

15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură şi plângeţi cu cei care plâng.

16 Să aveţi aceleaşi sentimente unii pentru alţii. Nu râvniţi la [funcţii] înalte, ci lăsaţi-vă atraşi de cele modeste. Nu vă consideraţi pe voi înşivă înţelepţi.

17 Nu întoarceţi nimănui răul pentru rău, aveţi în vedere [să faceţi] bine înaintea tuturor oamenilor.

18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

19 Nu vă faceţi singuri dreptate, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei [lui Dumnezeu], căci este scris: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti, spune Domnul.

20 Dimpotrivă, dacă duşmanului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; căci făcând astfel vei aduna cărbuni aprinşi pe capul lui.

21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.

13

1 Oricine să se supună autorităţilor rânduite pentru că nu există autoritate decât de la Dumnezeu, iar cele existente sunt rânduite de Dumnezeu,

2 astfel încât cine se împotriveşte autorităţii se împotriveşte ordinii stabilite de Dumnezeu, iar cei răzvrătiţi îşi vor primi condamnarea.

3 Autorităţile nu sunt de temut pentru vreo faptă bună, ci pentru rău. Vrei deci să nu te temi de autorităţi? Fă binele şi vei avea laudă din partea lor,

4 căci oamenii puterii sunt slujitorii lui Dumnezeu spre binele tău. Dacă faci răul, teme-te, căci ei nu degeaba poartă sabie; ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru a face dreptate şi mânia [lui Dumnezeu] pentru cel care săvârşeşte răul.

5 De aceea, trebuie să vă supuneţi nu numai din cauza pedepsei, ci şi din conştiinţă.

6 Doar pentru aceasta plătiţi şi impozite, pentru că cei care îndeplinesc această [misiune] sunt slujitori ai lui Dumnezeu.

7 Daţi fiecăruia ceea ce îi sunteţi datori: celui cu impozitul, impozit; celui cu taxele vamale, vamă; celui căruia îi datoraţi respect, respect; celui căruia îi datoraţi cinste, cinste.

8 Să nu datoraţi nimic nimănui, decât să vă iubiţi unii pe alţii, pentru că cel care îl iubeşte pe altul a împlinit deja Legea.

9 De fapt: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu furi ! Să nupofteşti! şi orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta: Să-L iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi

10 Iubirea nu face nici un rău aproapelui: aşadar, plinătatea Legii este iubirea.

11 Şi [faceţi] aceasta cunoscând timpul [în care trăim]: căci este deja ceasul să vă treziţi din somn. Într-adevăr, acum mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am primit credinţa.

12 Noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape. Aşadar, să ne dezbrăcăm de faptele întunericului şi să îmbrăcăm armele luminii.

13 Să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri şi beţii, nu în necuraţii şi desfrâuri, nu în certuri şi invidii,

14 ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos. Şi să nu aveţi grija trupului spre a-i împlini poftele.

14

1 Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără a-i judeca opiniile.

2 De fapt, unul crede că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă numai legume.

3 Cine mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel care nu mănâncă, iar cel care nu mănâncă să nu-l judece pe cel care mănâncă pentru că Dumnezeu l-a primit.

4 Cine eşti tu ca să-l judeci pe servitorul altuia? De stă în picioare sau de cade, îl priveşte pe stăpânul său. Dar va sta în picioare pentru că stăpânul îl poate face să stea.

5 Unul consideră o zi mai importantă decât alta, altul consideră toate zilele [egale]. Fiecare să rămână liniştit în convingerea lui.

6 Cine ţine ziua, o ţine pentru Domnul, iar cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, deoarece îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu.

7 Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.

8 De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem.

9 Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Cristos, ca să fie Domn şi peste morţi şi peste vii.

10 Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău sau de ce îl dispreţuieşti tu pe fratele tău? Într-adevăr, toţi ne vom prezenta la judecata lui Dumnezeu ,

11 căci este scris:
Viu sunt eu, spune Domnul:
în faţa mea se va pleca tot genunchiul
şi orice limbă îl va preamări pe Dumnezeu.

12 Aşadar, fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeu .

13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama să nu puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau de scandal.

14 Eu ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine însuşi, ci este necurat numai pentru cel care gândeşte că e necurat.

15 Căci, dacă fratele tău se întristează din cauza unei mâncări, tu nu mai umbli în iubire. Să nu-l duci la pieire, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos.

16 Aşadar, nu faceţi ca binele vostru să fie defăimat.

17 Căci împărăţia lui Dumnezeu nu constă în mâncare şi băutură, ci în dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

18 Cine îl slujeşte în felul acesta pe Cristos este plăcut înaintea lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

19 Deci, să căutăm ceea ce duce la pacea şi edificarea reciprocă.

20 Să nu distrugi lucrarea lui Dumnezeu pentru mâncare. Ce-i drept, toate sunt curate, dar devine un rău pentru omul care, mâncând, dă scandal.

21 Este mai bine să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să eviţi orice lucru pentru care fratele tău se scandalizează .

22 Credinţa pe care o ai păstreaz-o pentru tine însuţi înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se condamnă pe sine în ceea ce alege!

23 Dar cine se îndoieşte dacă mănâncă, este condamnat pentru că nu este de bună-credinţă, şi tot ceea ce nu este de bună credinţă este păcat.

15

1 Iar noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne complacem în noi înşine.

2 Fiecare dintre noi să se facă plăcut aproapelui sau în ceea ce este bine spre edificare,

3 căci nici Cristos nu s-a complăcut în sine, ci, după cum este scris:
Insultele celor care te insultă au căzut asupra mea.

4 De fapt, tot ce a fost scris de mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră pentru ca, prin statornicia şi mângâierea Scripturilor, să avem speranţă.

5 Dumnezeul statorniciei şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi sentimente unii faţă de alţii, ca ale lui Cristos Isus,

6 pentru ca, într-un cuget şi într-un singur glas, să-l preamăriţi pe Dumnezeu şi pe Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.

7 De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu.

8 Vă spun că, într-adevăr, Cristos s-a făcut slujitorul celor circumcişi pentru a împlini promisiunile făcute părinţilor şi [a confirma] astfel că Dumnezeu este vrednic de crezare

9 şi pentru ca naţiunile păgâne să-l preamărească pe Dumnezeu pentru îndurarea sa, după cum este scris:
De aceea te voi lăuda printre popoare şi voi cânta psalmi pentru numele tău.

10 Şi din nou spune:
Bucuraţi-vă, naţiunilor,
împreună cu poporul său.

11 Şi iarăşi:
Lăudaţi-l, toate naţiunile, pe Domnul
şi toate popoarele să-l preamărească.

12 Din nou Isaia spune:
Va ieşi din rădăcina lui Iese
cel care se va aşeza ca să domnească peste naţiuni;
în el îşi vor pune speranţa naţiunile .

13 Iar Dumnezeul speranţei să vă umple de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosiţi în speranţă prin puterea Duhului Sfânt.

14 Fraţii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi, că sunteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoaştere, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii.

15 Totuşi, v-am scris în unele lucruri mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-a fost dat de Dumnezeu

16 ca să fiu slujitor al lui Cristos Isus între naţiunile păgâne, consacrat să predic evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca naţiunile păgâne să devină o jertfă plăcută, sfinţită în Duhul Sfânt.

17 Aşadar, mă pot lăuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumnezeu,

18 căci nu voi îndrăzni să vorbesc altceva decât despre ce a săvârşit Cristos prin mine pentru a aduce naţiunile păgâne la credinţă, prin cuvânt şi faptă,

19 prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu . Aşadar, de la Ierusalim şi împrejurimi şi până în Iliria , am completat vestirea evangheliei lui Cristos,

20 făcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese vestit numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia,

21 ci, după cum este scris:
Cei cărora nu le-a fost vestit îl vor vedea
şi cei care n-au auzit vor înţelege.

22 Tocmai de aceea am fost împiedicat de multe ori să vin la voi,

23 dar acum nu mai am nici un loc în regiunile acestea şi, având de ani de zile dorinţa de a veni la voi,

24 când voi merge în Spania… Căci sper să vă văd în timpul călătoriei şi să fiu însoţit de cineva dintre voi, după ce îmi voi fi realizat, cel puţin în parte, [dorinţa] de a vă fi văzut.

25 Acum însă merg la Ierusalim ca să slujesc sfinţilor,

26 căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să-şi arate solidaritatea faţă de săracii sfinţilor din Ierusalim.

27 Au binevoit şi erau datori s-o facă faţă de ei, căci dacă naţiunile păgâne au avut parte de bunurile lor spirituale, trebuie şi ele să-i slujească cu cele materiale.

28 Aşadar, după ce voi fi împlinit aceasta şi le voi încredinţa darul acesta, voi pleca spre Spania [trecând] pe la voi.

29 Ştiu că, venind la voi, voi veni cu plinătatea binecuvântării lui Cristos.

30 Vă îndemn, aşadar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos şi pentru iubirea Duhului, să luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Domnul pentru mine

31 ca să fiu ferit de răzvrătiţii din Iudeea şi ca ajutorul pe care îl aduc la Ierusalim să fie bine primit de sfinţi,

32 ca să pot veni la voi cu bucurie şi prin voinţa lui Dumnezeu să mă pot bucura de linişte împreună cu voi .

33 Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin!

16

1 V-o încredinţez pe Febe, sora noastră, care este şi slujitoare a Bisericii din Cancreea,

2 ca să o primiţi în Domnul într-un mod vrednic sfinţilor şi să o ajutaţi în tot ce-ar avea nevoie, căci şi ea i-a ajutat pe mulţi, chiar şi pe mine.

3 Salutaţi-i pe Priscila şi pe Acvila, colaboratorii mei în Cristos Isus:

4 aceştia şi-au pus în primejdie viaţa pentru mine şi le sunt recunoscător nu numai eu, ci şi toate Bisericile dintre naţiunile păgâne.

5 Salutaţi şi Biserica ce se adună în casa lor. Salutaţi-l pe iubitul meu, Epenet, care este primul rod al Asiei pentru Cristos.

6 Salutaţi-o pe Maria, care s-a străduit atât de mult pentru voi.

7 Salutaţi-i pe Andronic şi pe Iunias, rudele mele şi însoţitorii mei în închisoare, care sunt stimaţi printre apostoli. Aceştia au venit la Cristos chiar înainte de mine.

8 Salutaţi-l pe Ampliat, care este iubitul meu în Domnul.

9 Salutaţi-l pe Urban, colaboratorul meu în Cristos, şi pe Stachis, iubitul meu.

10 Salutaţi-l şi pe Apeles, care este încercat în Cristos. Salutaţi-i şi pe cei din casa lui Aristobul.

11 Salutaţi-l pe Irodion, concetăţeanul meu. Salutaţi-i pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul.

12 Salutaţi-le pe Trifena şi pe Trifosa, care se străduiesc pentru Domnul, şi pe iubita Persida, care s-a străduit mult în Domnul.

13 Salutaţi-l pe Rufus, cel ales în Domnul, ca şi pe mama lui şi a mea.

14 Salutaţi-i pe Asyncritos, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrobas, pe Hermas şi pe toţi fraţii care sunt împreună cu ei.

15 Salutaţi-i pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimpas şi pe toţi sfinţii care sunt cu ei.

16 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă. Vă salută toate Bisericile lui Cristos.

17 În acelaşi timp, vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi cu grijă de cei care provoacă dezbinări şi tulburări împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Evitaţi-i,

18 căci astfel de [oameni] nu-l slujesc pe Domnul nostru Isus Cristos, ci pântecele propriu şi, prin cuvinte mieroase şi măgulitoare, înşală inimile celor simpli.

19 Dar ascultarea voastră este cunoscută de toţi. De aceea, mă bucur pentru voi şi vreau să fiţi înţelepţi în ceea ce priveşte răul.

20 Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus să fie cu voi!

21 Vă salută Timotei, colaboratorul meu, şi Luciu, Iason şi Sosipater, conaţionalii mei.

22 Vă salut în Domnul eu, Tertius, care am scris această scrisoare.

23 Vă salută Gaius, gazda mea şi a întregii comunităţi. Vă mai salută Erast, vistierul cetăţii, şi fratele Quartus.

24

25 Iar celui care poate să vă întărească potrivit cu evanghelia mea şi cu predicarea lui Isus Cristos, potrivit cu descoperirea misterului care a fost ascuns din timpuri veşnice,

26 dar care a fost descoperit acum prin scrierile profetice, după porunca Dumnezeului celui veşnic, spre ascultarea credinţei, [mister] care a fost făcut cunoscut tuturor naţiunilor păgâne,

27 lui Dumnezeu care, singur, este înţelept, prin Isus Cristos, lui să-i fie glorie în veci! Amin.