1 După moartea lui Moise, slujitorul Domnului, Domnul i-a zis lui Iosue, fiul lui Nun, servitorul lui Moise:
2 „Slujitorul meu Moise a murit: acum ridicaţi-vă, treceţi Iordanul acesta, tu şi poporul acesta, spre ţara pe care le-o dau fiilor lui Israel.
3 Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau vouă, după cum i-am spus lui Moise.
4 De la pustiu şi de la Liban până la Râul cel Mare, râul Eufrat, întreg ţinutul heteilor , până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui vor fi toate hotarele voastre .
5 Nu va putea să stea împotriva ta nimeni în toate zilele vieţii tale. Aşa cum am fost cu Moise, aşa voi fi şi cu tine: nu te voi abandona şi nu te voi părăsi.
6 Fii tare şi curajos pentru că tu vei face poporul acesta să moştenească ţara pe care am jurat-o părinţilor lor că le-o voi da.
7 Numai fii tare şi foarte curajos căutând să împlineşti toată această lege pe care ţi-a poruncit-o Moise, slujitorul meu. Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga pentru ca să ai succes oriunde vei merge.
8 Să nu se îndepărteze cartea acestei legi de gura ta: să o meditezi ziua şi noaptea ca să iei seama să împlineşti tot ceea ce este scris în ea, pentru că atunci vei prospera şi vei avea succes.
9 Oare nu ţi-am poruncit eu: «Fii tare şi curajos!»? Nu-ţi fie teamă şi nu te înspăimânta, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge”.
10 Iosue le-a poruncit scribilor poporului, zicând:
11 „Treceţi prin tabără şi porunciţi poporului: «Pregătiţi-vă provizii pentru că peste trei zile veţi trece Iordanul acesta ca să intraţi să luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul Dumnezeul vostru v-o dă ca s-o moşteniţi»”.
12 [Celor din tribul] lui Ruben, Gad şi la jumătate din tribul lui Manase, Iosue le-a zis:
13 „Aduceţi-vă aminte cuvântul pe care vi l-a poruncit Moise, slujitorul Domnului: «Domnul Dumnezeul vostru vă dă odihnă şi vă dă ţara aceasta».
14 Soţiile voastre, copiii voştri, turmele voastre să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise dincoace de Iordan, iar voi treceţi în formaţie de luptă înaintea fraţilor voştri, toţi cei viteji în luptă, ca să-i ajutaţi,
15 până când Domnul le va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă şi vor lua în stăpânire şi ei ţara pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru. Atunci vă veţi întoarce la ţara moştenirii voastre şi veţi lua în stăpânire ceea ce Moise, slujitorul Domnului, v-a dat dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui”.
16 Ei i-au răspuns lui Iosue: „Tot ceea ce ne-ai poruncit, vom face şi oriunde ne vei trimite, vom merge;
17 aşa cum am ascultat de Moise, vom asculta şi de tine. Numai să fie Domnul Dumnezeul tău cu tine aşa cum a fost cu Moise.
18 Orice om care se va împotrivi gurii tale şi nu va asculta cuvintele tale în tot ceea ce ne porunceşti va fi dat la moarte. Numai să fii tare şi curajos!”.
1 Iosue, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni ca spioni zicându-le: „Mergeţi, vedeţi ţara şi Ierihonul!” . Au plecat şi au ajuns la casa unei prostituate al cărei nume era Rahab şi au dormit acolo.
2 I s-a spus regelui din Ierihon: „Nişte oameni dintre fiii lui Israel au venit aici în timpul nopţii ca să exploreze ţara”.
3 Regele din Ierihon a trimis la Rahab să i se spună: „scoate-i pe oamenii care au venit la tine şi au intrat în casa ta, pentru că au venit să exploreze toată ţara”.
4 Femeia i-a luat pe cei doi bărbaţi şi i-a ascuns. Ea a zis: „Este adevărat că nişte bărbaţi au venit la mine, dar nu ştiam de unde sunt ei.
5 Dar când, pe întuneric, poarta trebuia să se închidă, oamenii au ieşit şi nu ştiu încotro s-au dus. Urmăriţi-i repede, căci îi puteţi ajunge!”.
6 Ea îi suise pe terasă şi-i ascunsese sub nişte snopi de in pe care îi întinsese [acolo] pe terasă.
7 Oamenii i-au urmărit pe drumul spre Iordan, până la vad, iar poarta s-a închis în urma celor care urmăreau.
8 Înainte ca ei să se fi culcat, [Rahab] s-a urcat la ei pe terasă
9 şi le-a zis: „Ştiu că Domnul vă dă ţara aceasta, că groaza de voi a căzut asupra noastră şi toţi locuitorii ţării s-au înmuiat înaintea voastră.
10 Căci am auzit cum Domnul a secat apele Mării Roşii înaintea voastră atunci când aţi ieşit din Egipt şi ce le-aţi făcut celor doi regi amorei dincolo de Iordan, lui Sihon şi lui Og pe care i-aţi nimicit.
11 Am auzit şi ni s-a înmuiat inima şi nimeni nu a mai avut curaj înaintea voastră , pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ.
12 Acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că, aşa cum eu am arătat bunăvoinţă faţă de voi, şi voi veţi arăta bunăvoinţă faţă de casa tatălui meu; şi daţi-mi un semn sigur
13 că îi veţi lăsa în viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, pe toţi ai lor şi că ne veţi scăpa de la moarte ”.
14 Oamenii i-au zis: „Viaţa noastră pentru a voastră, până la moarte ! Dacă nu veţi descoperi această faptă a noastră, când Domnul ne va da ţara aceasta, vom arăta faţă de voi bunăvoinţă şi fidelitate” .
15 Ea i-a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa ei era pe zidul cetăţii; locuinţa ei era pe zid ,
16 şi le-a zis: „Mergeţi spre munte ca să nu vă întâlnească cei care vă urmăresc; ascundeţi-vă acolo timp de trei zile până se vor întoarce umăritorii voştri. Apoi mergeţi în drumul vostru” .
17 Oamenii i-au zis: „Vom fi dezlegaţi de acest jurământ al tău pe care ne-ai pus să-l facem
18 când vom intra în ţară; leagă funia aceasta stacojie la fereastra prin care ne-ai coborât şi adună-i pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi toată casa tatălui tău la tine în casă;
19 oricine va ieşi dintre porţile casei tale afară, sângele lui va cădea asupra capului său, iar noi vom fi nevinovaţi; şi oricine va fi cu tine în casă, sângele lui să fie asupra capului nostru dacă se va întinde mâna asupra lor.
20 Şi dacă vei dezvălui fapta aceasta a noastră, noi vom fi dezlegaţi de jurământul tău pe care ne-ai pus să-l facem”.
21 Ea a zis: „Să fie după cuvintele voastre”. I-a lăsat şi ei au plecat. Ea a legat funia stacojie la fereastră.
22 Ei au plecat şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care îi urmăreau. Urmăritorii i-au căutat pe toate căile, dar nu i-au găsit.
23 Cei doi oameni s-au întors, au coborât de pe munte, au traversat [Iordanul], au ajuns la Iosue, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase.
24 Ei i-au zis lui Iosue: „Domnul a dat toată ţara în mâinile noastre şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră”.
1 Iosue s-a sculat de dimineaţă şi au pornit din Sitim toţi fiii lui Israel; au ajuns la Iordan şi au rămas peste noapte acolo înainte de a-l trece.
2 După trei zile, scribii au trecut prin tabără
3 şi au poruncit poporului: „Când veţi vedea arca alianţei Domnului Dumnezeului vostru dusă de preoţii leviţi, să vă ridicaţi de la locurile voastre şi să mergeţi după ea.
4 Dar să fie între voi şi ea o distanţă de circa două mii de coţi . Să nu vă apropiaţi de ea ca să cunoaşteţi calea pe care veţi merge, pentru că nu aţi mai trecut pe calea [aceasta] până acum” .
5 Iosue a zis poporului: „Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru!”.
6 Iosue le-a zis preoţilor: „Luaţi arca alianţei şi treceţi înaintea poporului”. Ei au luat arca alianţei şi au mers înaintea poporului.
7 Domnul i-a zis lui Iosue: „Astăzi voi începe să te înalţ înaintea întregului Israel ca să ştie că aşa cum am fost cu Moise, tot aşa sunt cu tine.
8 Porunceşte-le preoţilor care duc arca alianţei: «Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să rămâneţi la Iordan!»”.
9 Iosue le-a zis fiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă şi ascultaţi cuvintele Domnului Dumnezeului vostru!”.
10 Iosue le-a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru, când va alunga dinaintea voastră pe canaaneeni, pe hetei, pe hevei, pe ferezei, pe gherghesei, pe amorei şi pe iebusei .
11 Iată, arca alianţei Domnului întregului pământ trece înaintea voastră în Iordan.
12 Acum, luaţi doisprezece bărbaţi din triburile lui Israel; câte un bărbat din fiecare trib.
13 Când tălpile picioarelor preoţilor care poartă arca alianţei Domnului întregului pământ vor intra în apele Iordanului, [apele] se vor despărţi: cele care curg, de apele din partea de sus, care vor sta ca un dig”.
14 Când poporul a ieşit din corturile lor ca să treacă Iordanul, preoţii care duceau arca alianţei erau înaintea poporului.
15 Când preoţii care duceau arca au ajuns la Iordan şi când picioarele preoţilor care duceau arca s-au afundat în marginea apei – căci Iordanul era plin până peste maluri în zilele secerişului –
16 apele Iordanului care coborau de sus s-au adunat ca într-un dig până foarte departe, la Adam, cetatea care este lângă Ţartan , iar cele care coborau către marea din Arabah, Marea Sărată, au secat complet. Poporul a trecut în faţa Ierihonului.
17 Preoţii care duceau arca alianţei Domnului s-au oprit pe uscat în mijlocul Iordanului şi tot Israelul a trecut pe uscat până când tot poporul a terminat de trecut Iordanul.
1 Când tot poporul a terminat de trecut Iordanul, Domnul i-a zis lui Iosue:
2 „Luaţi doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat pentru fiecare trib!
3 Porunciţi-le: «Luaţi de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde au stat picioarele preoţilor, douăsprezece pietre şi aduceţi-le cu voi şi puneţi-le în locul unde vă veţi odihni noaptea»” .
4 Iosue i-a chemat pe cei doisprezece bărbaţi pe care-i alesese dintre fiii lui Israel, câte unul din fiecare trib.
5 Iosue le-a zis: „Treceţi înaintea arcei Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare să ia o piatră pe umăr, după numărul triburilor fiilor lui Israel,
6 pentru ca acesta să fie un semn în mijlocul vostru . Mâine, când fiii voştri vă vor întreba: «Ce sunt pietrele acestea pentru voi?»,
7 să le spuneţi că apele Iordanului au fost despărţite înaintea arcei alianţei Domnului. Când a trecut ea Iordanul, apele s-au despărţit. Pietrele acestea sunt amintire pentru fiii lui Israel în veci”.
8 Fiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosue. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum îi spusese Domnul lui Iosue, după numărul triburilor fiilor lui Israel. Le-au adus cu ei la locul unde s-au stabilit.
9 Iosue a ridicat cele douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor care duceau arca alianţei. Ele au rămas acolo până în ziua de azi.
10 Preoţii care duceau arca au rămas în mijlocul Iordanului până la împlinirea a tot ceea ce îi poruncise Domnul lui Iosue ca să spună poporului, potrivit cu tot ceea ce Moise îi poruncise lui Iosue. Poporul s-a grăbit şi a trecut.
11 Când poporul a terminat de traversat, a trecut şi arca Domnului, iar preoţii au trecut în faţa poporului.
12 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manase au trecut în formaţie de luptă înaintea fiilor lui Israel, după cum le spusese Moise.
13 Au trecut circa patruzeci de mii de [bărbaţi] pregătiţi de război; au trecut înaintea Domnului pentru luptă în câmpia Ierihonului.
14 În ziua aceea Domnul l-a înălţat pe Iosue în ochii întregului Israel şi s-au temut de el aşa cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieţii lui.
15 Domnul i-a zis lui Iosue:
16 „Porunceşte-le preoţilor care poartă arca mărturiei să iasă din Iordan”.
17 Şi Iosue le-a poruncit preoţilor: „Ieşiţi din Iordan!”.
18 Când au ieşit preoţii care duceau arca alianţei Domnului din mijlocul Iordanului, când tălpile picioarelor preoţilor au călcat uscatul, apele Iordanului s-au întors la locul lor şi au curs ca mai înainte peste toate malurile lui.
19 Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi şi-a fixat tabăra la Ghilgal , la marginea de est a Ierihonului.
20 Cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan, Iosue le-a stabilit la Ghilgal.
21 [Iosue] le-a zis fiilor lui Israel: „Când, într-o zi , fiii voştri îi vor întreba pe părinţii lor: «Ce sunt pietrele acelea?»,
22 să le faceţi cunoscut fiilor voştri: «Israel a trecut pe uscat Iordanul acesta».
23 Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordanului înaintea voastră până când aţi trecut, aşa cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru cu Marea Roşie pe care a secat-o înaintea noastră până când am trecut-o
24 pentru ca toate popoarele pământului să ştie că mâna Domnului este puternică şi să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru în toate zilele”.
1 Când au auzit toţi regii amoreilor care erau dincolo de Iordan, spre apus, şi toţi regii canaaneenilor care erau lângă mare cum a secat Domnul apele Iordanului înaintea fiilor lui Israel până când l-au trecut, li s-au înmuiat inimile şi nu mai era suflare în ei în faţa fiilor lui Israel.
2 În vremea aceea Domnul i-a zis lui Iosue: „Fă-ţi cuţite din piatră şi taie-i împrejur pe fiii lui Israel a doua oară!”.
3 Iosue şi-a făcut cuţite din piatră şi i-a tăiat împrejur pe fiii lui Israel pe dealul Aralot .
4 Acesta este motivul pentru care Iosue i-a circumcis: tot poporul care ieşise din Egipt, bărbaţii, toţi oamenii de luptă muriseră în pustiu, pe drum, după ieşirea lor din Egipt.
5 Tot poporul care ieşise din Egipt era tăiat împrejur; dar tot poporul născut în pustiu, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu era tăiat împrejur.
6 Căci patruzeci de ani au umblat fiii lui Israel prin pustiu, până când s-a terminat tot poporul oamenilor de război care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Acestora le jurase Domnul că nu vor vedea ţara pe care Domnul o jurase părinţilor lor că le-o va da, ţară în care curge lapte şi miere.
7 În locul lor i-a ridicat pe copiii lor. Iosue i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum.
8 După ce a terminat de tăiat împrejur tot poporul, au rămas în tabără până ce s-au vindecat.
9 Domnul i-a zis lui Iosue: „Astăzi am îndepărtat de la voi ocara Egiptului”. Şi au pus locului aceluia numele de Ghilgal până în ziua de azi.
10 Fiii lui Israel şi-au fixat tabăra la Ghilgal. Au celebrat Paştele în ziua a paisprezecea a lunii întâi, spre seară, în stepa Ierihonului.
11 În ziua următoare Paştelui, au mâncat din roadele ţării azime şi spice prăjite: chiar în ziua aceea.
12 Mana a încetat în ziua următoare Paştelui când au mâncat din roadele ţării; fiii lui Israel nu au mai avut mană. Au mâncat din produsele ţării Canaanului în anul acela.
13 Când Iosue era aproape de Ierihon, şi-a ridicat ochii şi a văzut: iată, un om stătea în picioare înaintea lui , cu sabia scoasă în mână. Iosue s-a dus la el şi i-a zis: „Eşti pentru noi sau pentru adversarii noştri?”.
14 El a răspuns: „Nu, eu sunt căpetenia oştirii Domnului; acum am venit”. Iosue s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a prosternat şi i-a zis: „Ce spune Domnul meu slujitorului său?”.
15 Căpetenia oştirii Domnului i-a zis lui Iosue: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt”. Şi Iosue a făcut aşa.
1 Ierihonul era închis şi încuiat în faţa fiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea şi nimeni nu intra.
2 Domnul i-a zis lui Iosue: „Iată, am dat în mâinile tale Ierihonul, pe regele lui şi pe cei viteji în luptă.
3 Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război. Încercuiţi cetatea o dată. Aşa să faceţi timp de şase zile .
4 Şapte preoţi să poarte şapte trâmbiţe [din corn] de berbec înaintea arcei; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori şi preoţii să sune din trâmbiţe .
5 Când vor suna din cornul de berbec şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată strigăte puternice : va cădea zidul cetăţii şi poporul să intre fiecare în dreptul său”.
6 Iosue, fiul lui Nun, i-a chemat pe preoţi şi le-a zis: „Luaţi arca alianţei şi şapte preoţi să poarte şapte trâmbiţe [din corn] de berbec înaintea arcei Domnului”.
7 A zis poporului : „Treceţi şi înconjuraţi cetatea. Cei înarmaţi să treacă înaintea arcei Domnului!” .
8 După ce Iosue a vorbit poporului, cei şapte preoţi care purtau cele şapte trâmbiţe [din corn] de berbec înaintea Domnului au trecut şi au suflat în trâmbiţe. Arca alianţei Domnului mergea în urma lor.
9 Cei înarmaţi mergeau înaintea preoţilor care sunau din trâmbiţe. Restul mergea în urma arcei; se mergea sunându-se din trâmbiţe.
10 Iosue a poruncit poporului: „Voi să nu strigaţi; să nu se audă vocile voastre şi să nu iasă niciun cuvânt din gura voastră până în ziua în care vă voi spune: «Strigaţi!». Atunci să strigaţi”.
11 Arca Domnului a înconjurat cetatea şi a încercuit-o o dată. Au venit în tabără şi au petrecut noaptea în tabără.
12 Iosue s-a sculat de dimineaţă, iar preoţii au luat arca Domnului .
13 Cei şapte preoţi care purtau cele şapte trâmbiţe [din corn] de berbec înaintea arcei Domnului mergeau şi sunau din trâmbiţe. Cei înarmaţi mergeau înaintea lor, iar restul mergea în urma arcei Domnului; se mergea sunându-se din trâmbiţe .
14 Au înconjurat cetatea a doua zi o dată ; apoi s-au întors în tabără. Aşa au făcut timp de şase zile.
15 În ziua a şaptea, s-au sculat la ivirea zorilor şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori . Numai în ziua aceasta au înconjurat cetatea de şapte ori.
16 A şaptea oară, preoţii sunau din trâmbiţe, iar Iosue a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea!
17 Cetatea să fie dată nimicirii , ea şi tot ceea ce este în ea, pentru Domnul. Numai Rahab, prostituata, şi toţi cei care sunt cu ea în casă să rămână în viaţă, deoarece i-a ascuns pe mesagerii pe care îi trimiseserăm noi .
18 Păziţi-vă de ceea ce este dat nimicirii, ca nu cumva să fiţi voi daţi nimicirii luând din ceea ce este dat nimicirii şi să faceţi din tabăra lui Israel un lucru dat nimicirii şi s-o tulburaţi .
19 Tot argintul şi aurul, toate lucrurile din bronz şi din fier să fie consacrate Domnului şi să intre în vistieria Domnului”.
20 Poporul a strigat şi ei au suflat în trâmbiţe. Când poporul a auzit sunetul trâmbiţei, a scos un strigăt puternic, zidul s-a prăbuşit, iar poporul a urcat în cetate, fiecare în dreptul lui. Şi au cucerit cetatea
21 şi au nimicit tot ce era în cetate: bărbat şi femeie, copil şi bătrân, bou, oaie şi măgar i-au trecut prin ascuţişul sabiei.
22 Iosue a zis celor doi bărbaţi care exploraseră ţara: „Mergeţi la casa femeii prostituate şi scoateţi-i de acolo pe ea şi tot ceea ce are ea, după cum i-aţi jurat!”.
23 Tinerii spioni au mers şi i-au scos pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei, pe fraţii ei şi tot ce avea ea: au scos toată familia ei şi i-au aşezat în afara taberei lui Israel .
24 Cetatea au ars-o împreună cu tot ce era în ea; numai argintul, aurul şi toate obiectele din bronz şi din fier le-au pus în vistieria casei Domnului.
25 Dar pe Rahab, prostituata, casa tatălui ei şi tot ce avea ea, Iosue i-a lăsat în viaţă. Ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi pentru că îi ascunsese pe solii pe care-i trimisese Iosue să cerceteze Ierihonul.
26 Atunci a jurat Iosue şi a zis:
„Blestemat să fie înaintea Domnului
omul care se va ridica
să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului!
Va pune fundamentul pe întâiul său născut
şi pe cel mai mic va stabili porţile ei” .
27 Domnul a fost cu Iosue şi faima lui [s-a răspândit] în toată ţara.
1 Fiii lui Israel au violat [regula] nimicirii: Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda, a luat din ce era dat nimicirii şi s-a aprins mânia lui Dumnezeu împotriva fiilor lui Israel.
2 Iosue a trimis din Ierihon nişte bărbaţi la Ai , care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel , şi le-a zis: „Mergeţi şi exploraţi ţinutul”. Oamenii au mers şi au explorat [cetatea] Ai.
3 S-au întors la Iosue şi i-au spus: „Să nu urce tot poporul. Să urce cam două-trei mii de oameni ca să lovească cetatea. Nu obosi tot poporul până acolo, căci ei sunt puţini”.
4 Au mers acolo din popor circa trei mii de oameni, dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai.
5 Oamenii din Ai au lovit circa treizeci şi şase de oameni dintre ei; i-au urmărit de la poartă până la Şebarim şi i-au lovit în vale. Inima poporului s-a înmuiat şi a devenit ca apa.
6 Iosue şi-a sfâşiat hainele, s-au aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea arcei Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au presărat praf pe cap.
7 Iosue a zis: „Ah, Doamne Dumnezeule, pentru ce ai făcut poporul acesta să treacă Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoreilor şi să ne nimiceşti? De ne-am fi mulţumit să rămânem dincolo de Iordan!
8 O, Doamne, ce voi spune după ce Israelul a întors spatele dinaintea duşmanului său?
9 Canaaneenii şi toţi locuitorii ţării vor auzi, ne vor înconjura şi vor şterge numele nostru de pe pământ. Ce vei face cu numele tău cel mare?”.
10 Domnul a zis lui Iosue: „Scoală-te! De ce stai culcat cu faţa [la pământ]?
11 Israel a păcătuit; au călcat legământul meu pe care li-l poruncisem. Au luat din ce era de dat nimicirii, au şi furat şi au pus printre lucrurile lor.
12 Fiii lui Israel nu pot să se ridice în faţa duşmanilor lor. Întorc spatele înaintea duşmanilor lor căci ei sunt de dat nimicirii. Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu veţi nimici ce este de dat nimicirii din mijlocul vostru .
13 Ridică-te, sfinţeşte poporul şi spune: «Sfinţiţi-vă pentru mâine, căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‹În mijlocul tău este un lucru care trebuia dat nimicirii, Israele; nu vei putea să te ridici înaintea duşmanilor tăi până când nu vei scoate ce este de dat nimicirii din mijlocul vostru›.
14 Să vă apropiaţi mâine dimineaţă după triburile voastre. Tribul pe care-l va arăta Domnul să se apropie familie după familie; familia pe care o va arăta Domnul să se apropie casă după casă; casa pe care o va arăta Domnul să se apropie bărbat după bărbat.
15 Cel care va fi arătat cu lucrul de dat nimicirii să fie ars în foc, el şi tot ce are el, pentru că a călcat alianţa Domnului şi a făcut nelegiuire în Israel»”.
16 Iosue s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a făcut să se apropie Israelul, după triburile sale. A fost arătat tribul lui Iuda.
17 A făcut să se apropie familia lui Iuda şi a fost arătată familia lui Zerah; a făcut să se apropie familia lui Zerah, bărbat după bărbat, şi a fost arătat Zabdi.
18 A făcut să se apropie casa lui Zabdi, bărbat după bărbat, şi a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda .
19 Iosue i-a zis lui Acan: „Fiul meu, dă glorie şi laudă Domnului Dumnezeului lui Israel şi povesteşte-mi ce ai făcut. Nu-mi ascunde [nimic]”.
20 Acan i-a răspuns lui Iosue: „Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi am făcut aşa:
21 Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear , două sute de sicli de argint şi un lingou de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este dedesubt”.
22 Iosue a trimis mesageri care au alergat la cort; şi, iată, lucrurile erau ascunse în cortul lui [Acan], iar argintul era dedesubt.
23 Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus la Iosue şi la toţi fiii lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului.
24 Iosue l-a luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, lingoul de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, turmele, cortul lui şi tot ce era al lui – întreg Israelul era cu el. I-au dus în valea Acor .
25 Iosue a zis: „Pentru ce ne-ai tulburat? Domnul te va tulbura pe tine astăzi”. Tot Israelul l-a ucis cu pietre. I-au ars în foc şi i-au ucis cu pietre.
26 Au ridicat deasupra lui o mare grămadă de pietre care este până în ziua de astăzi. Domnul şi-a încetat mânia. De aceea au dat locului aceluia numele de „Valea Acor” până în ziua de azi.
1 Domnul i-a zis lui Iosue: „Nu te teme şi nu te înspăimânta! Ia-i cu tine pe toţi oamenii de război , scoală-te, mergi la Ai. Iată, îl dau în mâinile tale pe regele din Ai şi poporul lui, cetatea lui şi ţinutul lui.
2 Să faci [cetăţii] Ai şi regelui ei cum ai făcut Ierihonului şi regelui lui : să păstraţi pentru voi numai prada de război şi animalele . Pune pe cineva care să supravegheze cetatea din spatele ei”.
3 Iosue s-a sculat cu toţi oamenii de război ca să meargă la Ai. A ales treizeci de mii de bărbaţi viteji şi puternici pe care i-a trimis noaptea
4 şi le-a poruncit: „Aveţi grijă să supravegheaţi cetatea din spatele cetăţii; nu vă îndepărtaţi prea mult de cetate şi fiţi pregătiţi cu toţii.
5 Eu şi tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Când ei vor ieşi în întâmpinarea noastră, ca prima dată, noi vom fugi dinaintea lor.
6 Ei vor ieşi după noi, iar noi îi vom atrage departe de cetate. Ei vor spune: «Ei fug dinaintea noastră ca şi prima dată»; iar noi vom fugi dinaintea lor.
7 Voi să ieşiţi atunci din locul unde supravegheaţi şi să luaţi în stăpânire cetatea. Domnul Dumnezeul vostru o dă în mâna voastră.
8 Când veţi pune mâna pe cetate, să daţi foc cetăţii. Să faceţi după cuvântul Domnului! Aveţi grijă de ce v-am poruncit”.
9 Iosue i-a trimis, iar ei s-au dus la locul de supraveghere; s-au aşezat între Betel şi Ai, la vest de Ai. Iosue a rămas în noaptea aceea în mijlocul poporului.
10 Iosue s-a sculat dis-de-dimineaţă, a inspectat poporul şi au mers el şi bătrânii lui Israel înaintea poporului, spre Ai.
11 Toţi oamenii de luptă care erau cu el au mers, s-au apropiat şi au venit în faţa cetăţii. Şi-au fixat tabăra la nord de Ai; o vale era între ei şi Ai.
12 [Iosue] a luat circa cinci mii de oameni şi i-a pus supraveghetori între Betel şi Ai, la vest de cetate.
13 Poporul a aşezat tabăra la nord de cetate şi supraveghetorii la vest de cetate. Iosue s-a dus în noaptea aceea în mijlocul văii.
14 Când a văzut regele din Ai [aceasta], oamenii din Ai s-au grăbit, s-au sculat şi au ieşit înaintea lui Israel la luptă, el şi tot poporul său la locul fixat, în faţă cu Arabah. Dar el nu ştia că i se întinsese o cursă din spatele cetăţii.
15 Iosue şi tot Israelul s-au prefăcut că sunt bătuţi şi au fugit pe drumul spre pustiu.
16 Au adunat tot poporul din cetate ca să-i urmărească. L-au urmărit pe Iosue şi au fost atraşi departe de cetate.
17 Nu a rămas niciun om în Ai şi în Betel care să nu fi ieşit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi l-au urmărit pe Israel.
18 Domnul i-a zis lui Iosue: „Întinde suliţa pe care o ai în mână spre Ai, căci o voi da în mâna ta!”. Şi Iosue a întins suliţa pe care o avea în mână spre cetate.
19 Cei care supravegheau s-au ridicat de la locul lor şi au alergat când el şi-a întins mâna, au intrat în cetate şi au cucerit-o. Şi s-au grăbit să dea foc cetăţii.
20 Oamenii din Ai s-au întors şi, iată, fum se ridica din cetate până la ceruri. Nu ştiau încotro s-o apuce . Poporul [lui Israel] care fugea spre pustiu s-a întors împotriva urmăritorilor.
21 Iosue şi tot Israelul au văzut că supraveghetorii cuceriseră cetatea şi fum urca din cetate; s-au întors şi i-au lovit pe oamenii din Ai.
22 Ceilalţi au ieşit din cetate împotriva lor, aşa că [oamenii din Ai] erau în mijlocul lui Israel: unii într-o parte şi alţii în cealaltă. I-au lovit până când nu a mai rămas niciun supravieţuitor sau fugar.
23 Pe regele din Ai l-au prins şi l-au adus viu la Iosue.
24 Când Israelul a terminat de ucis toţi locuitorii din Ai în câmpie, în pustiul în care-l urmăriseră şi toţi au căzut prin ascuţişul sabiei până au fost nimiciţi, tot Israelul s-a întors la Ai şi l-au trecut prin ascuţişul sabiei.
25 Toţi cei care au căzut în ziua aceea, bărbaţi şi femei, au fost douăsprezece mii, toţi oameni din Ai.
26 Iosue nu şi-a tras mâna cu care întinsese suliţa până când au fost daţi nimicirii toţi locuitorii din Ai.
27 Doar animalele şi prada cetăţii le-a ţinut Israel pentru sine, după cuvântul Domnului pe care-l poruncise lui Iosue.
28 Iosue a ars [cetatea] Ai şi a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, până în ziua de azi.
29 Pe regele din Ai l-a spânzurat de un copac până spre seară. La apusul soarelui, Iosue a poruncit să coboare cadavrul său de pe copac şi să-l arunce lângă poarta cetăţii. Şi au ridicat peste el un morman mare de pietre [care a rămas] până în ziua de azi.
30 Atunci Iosue a zidit un altar pentru Domnul Dumnezeul lui Israel pe muntele Ebal ,
31 aşa cum le poruncise Moise, slujitorul Domnului, fiilor lui Israel, şi cum este scris în cartea legii lui Moise: un altar din pietre întregi care nu fuseseră atinse de lamă de fier. Au adus pe el arderi de tot Domnului şi jertfe de împăcare.
32 Acolo, [Iosue] a scris pe pietre o copie a legii lui Moise; a scris-o înaintea fiilor lui Israel.
33 Tot Israelul, bătrânii, scribii şi judecătorii lui stăteau de o parte şi de alta a arcei, înaintea preoţilor leviţi care duceau arca alianţei Domnului – atât străinul cât şi băştinaşul – jumătate dintre ei în dreptul muntelui Garizim şi jumătate în dreptul muntelui Ebal, după cum poruncise Moise, slujitorul Domnului, ca să binecuvânteze poporul lui Israel, la început.
34 După acestea, [Iosue] a citit toate cuvintele legii, binecuvântarea şi blestemul , după cum este scris în Cartea Legii.
35 Nu a rămas niciun cuvânt din tot ce poruncise Moise pe care Iosue să nu-l fi citit în faţa întregii adunări a lui Israel, în faţa femeilor, copiilor şi străinilor care mergeau în mijlocul lor.
1 Când au auzit toţi regii care sunt dincoace de Iordan, pe munte, pe câmpie şi pe toată coasta Mării celei Mari, până în dreptul Libanului: heteii, amoreii, canaaneenii, ferezeii, heveii şi iebuseii ,
2 s-au adunat împreună printr-o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosue şi împotriva lui Israel.
3 Locuitorii din Gabaon au auzit ce făcuse Iosue [cetăţilor] Ierihon şi Ai.
4 Ei au recurs la o viclenie: au mers şi s-au prefăcut a fi soli; au luat saci vechi pe măgarii lor şi burdufuri vechi, rupte şi cârpite pentru vin,
5 iar în picioare aveau sandale vechi şi cârpite; aveau haine vechi pe ei, iar toată pâinea proviziilor lor era uscată şi mucegăită.
6 Au mers la Iosue în tabără, la Ghilgal, şi i-au zis lui şi tuturor oamenilor din Israel: „Noi venim dintr-o ţară îndepărtată; acum încheiaţi o alianţă cu noi”.
7 Oamenii lui Israel au răspuns heveilor: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem alianţă cu voi?”.
8 Ei i-au zis lui Iosue: „Noi suntem slujitorii tăi”. Iosue le-a zis: „Cine sunteţi voi şi de unde veniţi?”.
9 Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată datorită numelui Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit tot ceea ce a făcut în Egipt
10 şi ce le-a făcut celor doi regi ai amoreilor dincolo de Iordan, lui Sihon, regele din Heşbon, şi lui Og, regele din Basan, care era la Aştarot.
11 Bătrânii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: «Luaţi cu voi provizii pentru drum, mergeţi înaintea lor şi spuneţi-le: ‹Noi suntem sclavii voştri; acum faceţi alianţă cu noi› ».
12 Această pâine a noastră era caldă când am luat-o ca provizii de acasă în ziua când am plecat să venim la voi; acum este uscată şi fărâmiţată.
13 Aceste burdufuri pentru vin, când le-am umplut, erau noi; iată-le, s-au rupt; hainele şi sandalele noastre s-au uzat de lungimea prea mare a drumului”.
14 Bărbaţii [lui Israel] au luat din proviziile lor fără să-l întrebe pe Domnul .
15 Iosue a făcut pace cu ei şi a încheiat o alianţă cu ei ca să-i lase în viaţă, iar căpeteniile comunităţii au făcut jurământ cu ei.
16 După trei zile de la încheierea alianţei cu ei, [israeliţii] au aflat că sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor.
17 Fiii lui Israel au plecat şi au ajuns în cetăţile lor a treia zi. Cetăţile lor erau: Gabaon, Chefira , Beerot şi Chiriat-Iearim .
18 Însă nu i-au bătut întrucât căpeteniile adunării făcuseră jurământ cu ei pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Toată adunarea a murmurat împotriva căpeteniilor.
19 Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Am făcut jurământ cu ei pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi acum nu putem să ne atingem de ei.
20 Iată ce le vom face: îi vom lăsa în viaţă ca să nu vină peste noi mânia din cauza jurământului pe care l-am făcut cu ei”.
21 Căpeteniile le-au spus: „Să rămână în viaţă!”. Ei au fost tăietori de lemne şi cărători de apă pentru toată adunarea, după cum le spuseseră căpeteniile.
22 Iosue i-a chemat şi le-a zis: „Pentru ce ne-aţi înşelat zicând: «Suntem de foarte departe de voi», pe când voi locuiţi în mijlocul nostru?
23 Acum sunteţi blestemaţi. Nu veţi înceta să fiţi sclavi, tăietori de lemne şi purtători de apă pentru casa Dumnezeului meu”.
24 Ei i-au răspuns lui Iosue: „Sclavii tăi au auzit ceea ce i-a poruncit Domnul Dumnezeul tău lui Moise, slujitorul său, că vă va da toată ţara şi că îi va nimici pe locuitorii ţării înaintea voastră. Ne-am temut foarte mult de voi şi de aceea am făcut lucrul acesta.
25 Acum iată-ne în mânile tale; fă cu noi ce este bine şi ce este drept în ochii tăi”.
26 Iosue le-a făcut astfel: i-a salvat din mâna fiilor lui Israel şi [aceştia] nu i-au omorât.
27 Din ziua aceea, Iosue i-a pus ca tăietori de lemne şi purtători de apă pentru comunitate şi pentru altarul Domnului până în ziua de azi, în locul pe care avea să-l aleagă.
1 Când a auzit Adoni-Ţedec , regele Ierusalimului, că Iosue a luat [cetatea] Ai şi a distrus-o – aşa cum a făcut Ierihonului şi regelui său, tot aşa a făcut şi [cetăţii] Ai şi regelui ei – şi că locuitorii Gabaonului au făcut pace cu Israel şi erau în mijlocul lor,
2 atunci s-a temut foarte mult, fiindcă Gabaon era o cetate mare ca una dintre cetăţile regale – era mai mare decât Ai – şi toţi bărbaţii ei erau viteji.
3 Adoni-Ţedec, regele Ierusalimului, a trimis la Hoham, regele din Hebron , la Piream, regele din Iarmut , la Iafia, regele din Lachiş şi la Debir, regele din Eglon , să se spună:
4 „Urcaţi-vă la mine şi ajutaţi-mă ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosue şi cu fiii lui Israel”.
5 S-au adunat şi au urcat cei cinci regi ai amoreilor: regele Ierusalimului, regele din Hebron, regele din Iarmut, regele din Lachiş şi regele din Eglon, ei şi toate armatele lor. Şi-au fixat tabăra lângă Gabaon şi au luptat împotriva lui.
6 Oamenii din Gabaon au trimis să-i spună lui Iosue în tabăra de la Ghilgal: „Nu-i abandona pe slujitorii tăi ; urcă repede la noi: salvează-ne şi ajută-ne, căci s-au unit împotriva noastră toţi regii amoreilor care locuiesc în munţi”.
7 Iosue a urcat de la Ghilgal, el şi tot poporul bun de luptă care era cu el şi toţi bărbaţii viteji.
8 Domnul i-a zis lui Iosue: „Nu te teme de ei, căci i-am dat în mâna ta; niciunul dintre ei nu va rămâne în picioare înaintea ta”.
9 Iosue a venit pe neaşteptate peste ei; a urcat din Ghilgal pe timpul întregii nopţi.
10 Domnul i-a pus în derută în faţa lui Israel şi le-a provocat o înfrângere grea la Gabaon; i-au urmărit pe drumul care urcă la Bet-Horon şi i-au bătut până la Azeca şi până la Macheda .
11 Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel coborând din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă peste ei pietre mari din cer până la Azeca şi au murit. Cei care au murit de ploaia de pietre au fost mai mulţi decât cei pe care i-au ucis fiii lui Israel cu sabia.
12 Atunci, Iosue i-a vorbit Domnului în ziua când i-a pus Domnul pe amorei înaintea fiilor lui Israel; şi a zis el înaintea lui Israel:
„Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului
şi tu, lună, asupra văii Aialonului!”.
13 Soarele s-a oprit şi luna a stat până când poporul a fost răzbunat faţă de duşmanii săi.
Nu este oare scris în Cartea celui Drept :
„Soarele s-a oprit pe bolta cerului
şi nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă”.
14 N-a mai fost o zi ca aceea nici înainte şi nici după, când Domnul să fi ascultat glasul unui om. Căci Domnul a luptat pentru Israel.
15 Iosue şi tot Israelul care era cu el s-au întors în tabăra de la Ghilgal.
16 Acei cinci regi au fugit şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda.
17 I s-a spus lui Iosue: „Au fost găsiţi cei cinci regi ascunşi într-o peşteră la Macheda”.
18 Iosue a zis: „Prăvăliţi nişte pietre mari la intrarea peşterii şi puneţi oameni ca să păzească.
19 Însă voi nu vă opriţi, ci urmăriţi-i pe duşmanii voştri şi loviţi-i din spate ; nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul Dumnezeul vostru i-a dat în mâna voastră”.
20 Când Iosue şi fiii lui Israel au încetat să-i mai lovească până la nimicire , aceia dintre ei care au scăpat au intrat în cetăţi întărite.
21 Tot poporul s-a întors în pace la Iosue, în tabără la Macheda, fără ca cineva să murmure împotriva fiilor lui Israel.
22 Iosue a zis: „Deschideţi intrarea peşterii, aduceţi-i afară la mine pe acei cinci regi din peşteră!”.
23 Ei au făcut aşa şi i-au adus la el pe acei cinci regi din peşteră: pe regele Ierusalimului, pe regele din Hebron, pe regele din Iarmut, pe regele din Lachiş şi pe regele din Eglon.
24 După ce i-au adus la Iosue pe acei regi, Iosue i-a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel şi le-a zis căpeteniilor oamenilor de război care merseseră cu el: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe grumajii acestor regi”. Ei s-au apropiat şi au pus picioarele pe grumajii lor .
25 Iosue le-a zis: „Nu vă temeţi şi nu tremuraţi, ci fiţi tari şi curajoşi! Şi îmbărbătaţi-vă, căci aşa va face Domnul tuturor duşmanilor voştri împotriva cărora veţi lupta”.
26 După aceea, Iosue i-a lovit şi i-a omorât; i-a spânzurat de cinci copaci şi au rămas spânzuraţi de copaci până seara.
27 La apusul soarelui, Iosue a poruncit să-i dea jos din copaci; i-au aruncat în peştera în care se ascunseseră şi au pus la intrarea peşterii pietre mari care sunt până în ziua de azi.
28 În ziua aceea Iosue a luat [cetatea] Macheda şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei; i-a nimicit pe regele ei şi pe toţi cei care erau în ea şi nu a lăsat pe nimeni să scape. I-a făcut regelui din Macheda aşa cum îi făcuse regelui din Ierihon.
29 Iosue şi tot Israelul care era cu el au trecut de la Macheda la Libna şi au pornit război împotriva Libnei.
30 Domnul a dat-o şi pe ea în mâna lui Israel. I-a trecut prin ascuţişul sabiei pe regele ei şi pe toţi cei care erau în ea şi nu a lăsat pe nimeni să scape. I-a făcut regelui ei aşa cum îi făcuse regelui din Ierihon.
31 Iosue şi tot Israelul care era cu el au trecut de la Libna la Lachiş , şi-au fixat tabăra lângă el şi au pornit război împotriva lui.
32 Domnul a dat [cetatea] Lachiş în mâna lui Israel care au capturat-o a doua zi. Au trecut-o prin ascuţişul sabiei pe ea şi pe toţi cei care erau în ea, după cum făcuse la Libna.
33 Atunci a urcat Horam, regele din Ghezer , ca să dea ajutor [cetăţii] Lachiş. Iosue l-a lovit pe el şi poporul lui, fără să lase pe cineva să scape.
34 Iosue şi tot Israelul care era cu el au trecut de la Lachiş la Eglon, şi-au fixat tabăra lângă el şi au pornit război împotriva lui.
35 În ziua aceea l-a capturat şi l-a trecut prin ascuţişul sabiei pe el şi pe toţi cei care erau în el. În ziua aceea l-a nimicit aşa cum făcuseră şi la Lachiş.
36 Iosue şi tot Israelul care era cu el au urcat de la Eglon la Hebron şi au pornit război împotriva lui.
37 L-au capturat şi l-au trecut prin ascuţişul sabiei, pe el, pe regele lui, toate cetăţile lui şi pe toţi cei care erau în el. Nu au lăsat pe nimeni să scape, aşa cum făcuseră la Eglon, şi l-au nimicit pe el şi pe toţi cei care erau în el.
38 Iosue şi tot Israelul care era cu el s-au întors la Debir şi au pornit război împotriva lui.
39 L-au capturat şi pe regele lui şi toate cetăţile sale le-au trecut prin ascuţişul sabiei. L-au nimicit pe el şi pe toţi cei care erau în el: nu au lăsat pe nimeni să scape. După cum au făcut la Hebron, aşa au făcut cu Debirul şi cu regele lui. Tot aşa făcuseră cu Libna şi cu regele ei.
40 Iosue a lovit tot ţinutul muntos, Negheb , Şefelah , Aşdod şi pe toţi regii lor; nu a lăsat pe nimeni să scape. I-a nimicit pe toţi, după cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israel.
41 Iosue i-a lovit de la Cadeş-Barneea până la Gaza , tot ţinutul Goşen până la Gabaon.
42 Iosue a capturat în acelaşi timp toţi regii aceia şi ţinuturile lor, pentru că Domnul Dumnezeul lui Israel a luptat pentru Israel.
43 Iosue şi tot Israelul care era cu el s-au întors în tabără la Ghilgal .
1 Când a auzit Iabin , regele din Haţor , a trimis [mesageri] la Iobab, regele din Madon , la regele din Şimron , la regele din Acşaf ,
2 la regii care sunt la nord, în munţi, în Araba, la sud de Chineret , în Şefelah şi la Nafot-Dor , la vest,
3 la canaaneeni, spre est şi spre vest, la amorei, la hetei, la ferezei, la iebusei, în munte, şi la hevei , la poalele Hermonului, în ţinutul Miţpa.
4 Au ieşit ei şi toate taberele lor, popor numeros ca nisipul de pe ţărmul mării de mulţi, cai şi care în număr foarte mare.
5 S-au adunat toţi aceşti regi, au venit şi şi-au fixat tabăra împreună la apele Merom ca să pornească război împotriva Israelului.
6 Domnul i-a zis lui Iosue: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da bătuţi pe toţi înaintea lui Israel. Să le tai cailor tendoanele şi să arzi în foc carele lor”.
7 Iosue a venit cu tot poporul bun de luptă care era cu el împotriva lor pe neaşteptate la apele Merom şi au năvălit asupra lor.
8 Domnul i-a dat în mâna lui Israel. I-au bătut şi i-au urmărit până la Sidonul cel Mare , până la Misrefot-Maim şi până în valea Miţpa, spre răsărit; i-au lovit fără să lase pe nimeni să scape.
9 Iosue le-a făcut după cum îi spusese Domnul: le-a tăiat cailor tendoanele şi a ars în foc carele lor.
10 În acel timp, Iosue s-a întors şi a capturat [cetatea] Haţor, iar pe regele ei l-a trecut prin ascuţişul sabiei. Haţorul era mai înainte capitala tuturor acelor ţinuturi .
11 I-au lovit pe toţi cei care erau în el, distrugându-i cu sabia. Nu a rămas nimeni în el. A ars [cetatea] Haţor în foc.
12 Iosue a capturat toate cetăţile acelor regi şi pe toţi regii lor şi i-a trecut prin ascuţişul sabiei, nimicindu-i aşa cum Moise, slujitorul Domnului, poruncise.
13 Israelul n-a ars niciuna dintre cetăţile aşezate pe dealuri, în afară numai de Haţor, care a fost ars de Iosue.
14 Toată prada acelor cetăţi şi animalele, fiii lui Israel le-au luat pentru ei. Doar pe oameni i-au trecut prin ascuţişul sabiei, nimicindu-i: nu au lăsat pe nimeni să scape.
15 După cum îi poruncise Domnul lui Moise, slujitorul său, aşa i-a poruncit Moise lui Iosue şi aşa a făcut Iosue. Nu a neglijat nimic din tot ceea ce îi poruncise Domnul lui Moise.
16 Iosue a luat toată ţara aceasta: [ţinutul] muntos, întregul Negheb, tot ţinutul Goşen, Şefelah, Arabah, Muntele lui Israel şi valea sa,
17 de la muntele Halac , care se înalţă spre Seir, până la Baal-Gad , în valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I-a capturat pe toţi regii lor, i-a lovit şi i-a omorât.
18 Timp de multe zile Iosue a purtat război împotriva acelor regi.
19 Nu a existat nicio cetate care să fi făcut pace cu fiii lui Israel, cu excepţia heveilor care locuiau în Gabaon: pe toate le-a capturat prin luptă.
20 Căci de la Domnul a fost să se împietrească inima lor ca să declare război împotriva Israelului, ca să fie nimicite fără nicio milă; să fie nimicite după cum i-a poruncit Domnul lui Moise.
21 În acel timp, Iosue a venit şi i-a nimicit pe anachimii din munţi: din Hebron, din Debir, din Anab , din toţi munţii lui Iuda şi din toţi munţii lui Israel. Iosue i-a nimicit împreună cu cetăţile lor.
22 Nu au mai rămas anachimi în ţara fiilor lui Israel; doar la Gaza, la Gat şi la Aşdod au mai rămas .
23 Iosue a cucerit toată ţara, după cum îi poruncise Domnul lui Moise. Iosue a dat-o ca moştenire lui Israel, conform cu împărţirea lor pe triburi.
Apoi ţara s-a odihnit de război.
1 Aceştia sunt regii ţării pe care i-au învins fiii lui Israel şi ale căror ţinuturi le-au moştenit dincolo de Iordan, spre răsăritul soarelui, de la râul Arnon până la muntele Hermon şi întregul Arabah, spre răsărit:
2 pe Sihon, regele amoreilor care locuia în Heşbon şi domnea de la Aroer, care este pe malul râului Arnon, în jumătatea văii şi peste jumătatea din Galaad, până la râul Iaboc, care este hotarul fiilor lui Amon,
3 de la Arabah până la Marea Chineret, spre răsărit, de la Marea Arabah, Marea Sărată, spre răsărit, pe drumul spre Bet-Ieşimot , de la Teman la poalele muntelui Pisga;
4 teritoriul lui Og, regele din Basan, un supravieţuitor al refaimilor, care locuia la Aştarot şi la Edrei
5 şi domnea de la Muntele Hermon până la Salca peste tot Basanul, până la hotarul cu [fiii] lui Gheşur şi ai lui Maaca, şi peste jumătate din Galaad, hotarul lui Sihon, regele din Heşbon.
6 Moise, slujitorul Domnului, şi fiii lui Israel le-au cucerit . Moise, slujitorul Domnului, le-a dat [ţara] ca moştenire [fiilor] lui Ruben, [fiilor] lui Gad şi la jumătate din tribul lui Manase.
7 Aceştia sunt regii pe care i-au învins Iosue şi fiii lui Israel dincoace de Iordan, spre vest, de la Baal-Gad, în valea Libanului, şi până la muntele Halac care se înalţă spre Seir. Iosue i-a dat ca moştenire triburilor lui Israel conform cu împărţirea lor,
8 în [ţinutul] muntos, în Şefelah, în Arabah, în Aşdod, în pustiu, la sud de hetei, de amorei, de canaaneeni, de ferezei, de hevei şi de iebusei:
9 regele Ierihonului, unul; regele din Ai, care este lângă Betel, unul;
10 regele Ierusalimului, unul; regele din Hebron, unul;
11 regele din Iarmut, unul; regele din Lachiş, unul;
12 regele din Eglon, unul; regele din Ghezer, unul;
13 regele din Debir, unul; regele din Gheder , unul;
14 regele din Horma, unul; regele din Arad, unul;
15 regele din Libna, unul; regele din Adulam , unul;
16 regele din Macheda, unul; regele din Betel, unul ;
17 regele din Tapuah , unul; regele din Hefer , unul;
18 regele din Afec , unul; regele din Laşaron , unul;
19 regele din Madon , unul; regele din Haţor, unul;
20 regele din Şimron Meron, unul; regele din Acşaf, unul;
21 regele din Taanac , unul; regele din Meghido, unul;
22 regele din Chedeş , unul; regele din Iocneam , la Carmel, unul;
23 regele din Dor, de la Nafat-Dor, unul; regele din Goim, la Ghilgal , unul;
24 regele din Tirţa , unul. Toţi regii, treizeci şi unu .
1 Iosue a îmbătrânit şi Domnul i-a zis: „De-acum eşti bătrân şi ţara care a mai rămas să fie luată în stăpânire este foarte mare.
2 Aceasta este ţara care a mai rămas: toate teritoriile filistenilor şi cele ale [fiilor] lui Gheşur ,
3 de la Şihor , care este la hotarul Egiptului, până la hotarul Ecronului, spre nord, care este socotit canaanean, cele cinci provincii filistene : Gaza, Aşdod, Aşchelon, Gat, Ecron , şi avimii ,
4 de la Teman, toată ţara canaaneenilor, de la Ara , care este a Sidonienilor, până la Afec, hotarul amoreilor,
5 ţinutul celor din Ghebal şi tot Libanul spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad la poalele muntelui Hermon, până la intrarea în Hamat;
6 toţi locuitorii din munţi, de la Liban până la Misrefot-Maim, toţi sidonienii. Eu îi voi alunga dinaintea copiilor lui Israel. Tu dă numai ţara aceasta ca moştenire fiilor lui Israel, după cum ţi-am poruncit.
7 Acum împarte ţara aceasta ca moştenire celor nouă triburi şi jumătăţii tribului lui Manase ;
8 cu ei, fiii lui Ruben şi cei ai lui Gad şi-au luat moştenirea lor pe care le-a dat-o Moise dincolo de Iordan, spre răsărit, aşa cum le-a dat-o Moise, slujitorul Domnului :
9 de la Aroer, care este pe malul râului Arnon şi de la cetatea care este în mijlocul văii, întreg platoul Madaba, până la Dibon ;
10 toate cetăţile lui Sihon, regele amoreilor, care domnea la Heşbon, până la hotarul fiilor lui Amon;
11 Galaadul, teritoriul [fiilor] lui Gheşur şi al [fiilor] lui Maaca , tot muntele Hermon şi tot Basanul până la Salca;
12 întreg regatul lui Og, în Basan, care domnea în Aştarot şi în Edrei, el fiind supravieţuitor dintre refaimi , pe care Moise îi lovise şi îi alungase.
13 Fiii lui Israel nu i-au alungat pe [fiii] lui Gheşur şi pe [fiii] lui Maaca. Aceştia au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi.
14 Numai tribului lui Levi nu i-a dat moştenire. Sacrificiile prin foc ale Domnului Dumnezeului lui Israel sunt moştenirea lui, după cum le-a zis [Domnul]” .
15 Moise a dat tribului fiilor lui Ruben după familiile lor.
16 Ei au avut ca teritoriu de la Aroer, care este pe malul râului Arnon şi cetatea care este în mijlocul văii şi tot platoul de lângă Madaba,
17 Heşbonul şi toate cetăţile lui de pe platou, Dibonul, Bamot-Baal , Bet-Baal-Meon ,
18 Iahaţ , Chedemot , Mefaat ,
19 Chiriataim , Sibma , Ţeret-Haşahar , pe muntele văii,
20 Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Ieşimot,
21 toate cetăţile de pe platou, întreg regatul lui Sihon, regele amoreilor, care domnea la Heşbon: Moise îl lovise pe el şi căpeteniile din Madian, pe Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, conducători ai lui Sihon care locuiau în ţară.
22 Între cei pe care i-au ucis, fiii lui Israel l-au omorât cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor, ghicitorul.
23 Hotarul fiilor lui Ruben a fost Iordanul. Acest teritoriu a fost moştenirea fiilor lui Ruben, după familiile lor: cetăţile şi satele lor.
24 Moise a dat tribului lui Gad şi fiilor lui Gad după familiile lor.
25 Teritoriul lor a fost Iazerul , toate cetăţile Galaadului, jumătate din ţara fiilor lui Amon până la Aroer, faţă în faţă cu Raba,
26 de la Heşbon până la Ramat-Miţpa şi Betonim , de la Mahanaim până la hotarul Debirului,
27 şi în vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, ceea ce a rămas din regatul lui Sihon regele din Heşbon. Hotar era Iordanul până la ţărmul Mării Chinneret, dincolo de Iordan, spre est.
28 Aceasta este moştenirea fiilor lui Gad, după familiile lor: cetăţile şi satele lor.
29 Moise a dat la jumătate din tribul lui Manase şi a aparţinut [acestei] jumătăţi a fiilor lui Manase, după familiile lor:
30 teritoriul lor a fost de la Mahanaim, tot Basanul, întregul regat al lui Og, regele Basanului, întregul Havot-Iair , care este în Basan, şaizeci de cetăţi.
31 Jumătate din Galaad, Aştarot şi Edrei, cetăţi din regatul lui Og, în Basan, [au fost date] fiilor lui Machir, fiul lui Manase, adică la jumătate din fiii lui Machir, după familiile lor.
32 Pe acestea le-a dat Moise ca moştenire în stepele Moabului, dincolo de Iordan, în dreptul Ierihonului, spre răsărit.
33 Moise n-a dat nicio moştenire tribului lui Levi; Domnul Dumnezeul lui Israel, el este moştenirea lor, după cum îi spusese [Domnul].
1 Acestea sunt [teritoriile] pe care le-au moştenit fiii lui Israel în ţara Canaanului, pe care li le-au împărţit Eleazar, preotul , şi Iosue, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale triburilor fiilor lui Israel.
2 S-a împărţit prin tragere la sorţi – după cum poruncise Domnul prin Moise – celor nouă triburi şi jumătate.
3 Căci Moise dăduse moştenire celor două triburi şi jumătate dincolo de Iordan. Însă leviţilor nu le-a dat nicio moştenire printre ei.
4 Fiii lui Iosif erau două triburi: Manase şi Efraim. Iar leviţilor nu le-au dat nicio parte în ţară, în afară de cetăţi de locuit şi terenuri pentru turmele lor şi pentru bunurile lor.
5 După cum i-a poruncit Domnul lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel şi au împărţit ţara.
6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosue, la Ghilgal, iar Caleb , fiul lui Iefune, cheneul, i-a zis: „Tu ştii ce i-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine la Cadeş-Barneea.
7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când Moise, slujitorul Domnului, m-a trimis din Cadeş-Barneea ca să cercetez ţara şi i-am adus informaţii sincere .
8 Fraţii mei, care au mers cu mine, au descurajat poporul , însă eu l-am urmat întru totul pe Domnul Dumnezeul meu .
9 În ziua aceea, Moise a jurat: «Fără îndoială, ţinutul pe care a călcat piciorul tău îl veţi primi ca moştenire tu şi fiii tăi pentru totdeauna, pentru că l-ai urmat întru totul pe Domnul Dumnezeul meu».
10 Acum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, după cum a spus, patruzeci şi cinci de ani de când Domnul a spus aceasta lui Moise, cel care a condus Israelul în pustiu, şi astăzi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani.
11 Astăzi sunt încă în putere ca atunci când Moise m-a trimis: puterea mea de atunci este aceeaşi cu cea de acum, fie pentru război, fie pentru a ieşi şi pentru a intra .
12 Acum dă-mi muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea pentru că ai auzit atunci că acolo sunt anachimi şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Dacă Domnul va fi cu mine, îi voi alunga, după cum a spus Domnul”.
13 Iosue l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.
14 De aceea, Hebronul a fost moştenirea lui Caleb, fiul lui Iefune, cheneul, până astăzi, pentru că îl urmase întru totul pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
15 Numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arb : [Arba] era om mare printre anachimi. Ţara s-a odihnit de război.
1 Partea căzută prin sorţi pentru tribul fiilor lui Iuda, după familiile lor, era spre hotarul cu Edomul, până la pustiul Sin, spre Negheb, în partea cea mai de sud.
2 Hotarul lor era Negheb: de la ţărmul Mării Sărate, de la zona care se întinde spre partea de sud,
3 ieşea spre sud de urcuşul Acrabim, trecea spre Sin şi urca la sud de Cadeş Barneea, trecea spre Heţron, urca spre Adar şi se întorcea spre Carca ,
4 trecea prin Aţmon, ieşea spre râul Egiptului: teritoriul avea ieşiri spre mare. Acesta este pentru voi hotarul de sud.
5 Hotarul de est era Marea Sărată până la revărsarea Iordanului. Hotarul părţii de nord era de la zona mării, de la revărsarea Iordanului,
6 urca spre Bet Hogla, trecea la nord de Bet Araba, urca spre piatra lui Bohan, fiul lui Ruben;
7 urca spre Debir, din valea Acor spre nord, întorcându-se spre Ghilgal, faţă în faţă cu urcuşul Adumim, care este la sud de râu. Hotarul trecea spre apele de la En-Şemeş, iar ieşirile lui erau spre En-Roghel .
8 Hotarul urca spre Valea Ben-Hinom, spre partea de sud a iebuseilor, adică Ierusalimul, urca spre vârful muntelui care este în faţa Văii Hinom , spre vest, care este la capătul văii Refaim, spre nord.
9 Din vârful muntelui, hotarul se întorcea spre izvorul apelor Neftoah , ieşea spre cetăţile muntelui Efron şi se întorcea spre Baala, adică Chiriat-Iearim.
10 Hotarul se întorcea de la Baala spre vest, spre muntele Seir, trecea prin partea de nord a muntelui Iearim, adică Chesalon , cobora la Bet Şemeş şi trecea prin Timna .
11 Hotarul ieşea spre partea de nord a Ecronului, se întorcea spre Şicron şi trecea prin Muntele Baala şi ieşea la Iabneel . Teritoriul avea ieşirile la mare.
12 Hotarul de vest era Marea cea Mare . Acesta este teritoriul fiilor lui Iuda, de jur împrejur, după familiile lor.
13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat parte printre fiii lui Iuda, după cuvântul Domnului [adresat] lui Iosue: Chiriat-Arba – tatăl lui Anac – adică Hebron.
14 Caleb i-a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Şeşai, Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac.
15 De acolo a urcat împotriva locuitorilor din Debir, care mai înainte se numea Chiriat-Sefer.
16 Caleb a zis: „Celui care va lua [cetatea] Chiriat-Sefer şi o va captura, i-o voi da pe Acsa, fiica mea, de soţie”.
17 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a capturat-o; şi Caleb i-a dat-o pe Acsa, fiica sa, de soţie.
18 Când ea a venit, l-a sfătuit să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea a coborât de pe măgar, iar Caleb i-a zis: „Ce-i cu tine?”.
19 Ea a zis: „Dă-mi o binecuvântare. Pentru că mi-ai dat un pământ secetos, dă-mi şi izvoare de apă”. El i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos .
20 Aceasta este moştenirea tribului fiilor lui Iuda, după familiile lor.
21 Cetăţile din partea cea mai îndepărtată a tribului fiilor lui Iuda, spre hotarul cu Edom, în Negheb, sunt:
Cabţeel, Eder, Iagur,
22 China, Dimona, Adada,
23 Chedeş, Haţor, Itnan,
24 Ţif, Telem, Bealot,
25 Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron, adică Haţor,
26 Amam, Şema, Molada,
27 Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Palet,
28 Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia,
29 Baala, Iim, Aţem,
30 Eltolad, Chesil, Horma,
31 Ţiclag, Madmana, Sansana,
32 Lebaot, Şilhim, Ain şi Rimon . Toate cetăţile sunt douăzeci şi nouă, împreună cu satele lor.
33 În Şefelah: Eştaol, Ţoreea, Aşna,
34 Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam,
35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeca,
36 Şaaraim, Aditaim, Ghedera şi Ghederotaim ; paisprezece cetăţi şi satele lor .
37 Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad,
38 Dilean, Miţpa, Iocteel,
39 Lachiş, Boţcat, Eglon,
40 Cabon, Lahmas, Chitliş,
41 Ghederot, Bet-Dagon, Naama şi Macheda; şaisprezece cetăţi şi satele lor .
42 Libna, Eter, Aşan,
43 Iiftah, Aşna, Neţib,
44 Cheila, Aczib, şi Mareşa; nouă cetăţi şi satele lor.
45 Ecron , filialele şi satele lui;
46 de la Ecron şi spre mare, toate împrejurimile de lângă Aşdod şi satele lor,
47 Aşdod, filialele şi satele lui; Gaza, filialele şi satele ei, până la râul Egiptului şi la Marea cea Mare, care este hotarul.
48 În munte:
Şamir, Iatir, Soco,
49 Dana, Chiriat-Sana, adică Debir,
50 Anab, Eştemo, Anim,
51 Goşen, Holon, şi Ghilo, unsprezece cetăţi şi satele lor .
52 Arab, Ruma , Eşean,
53 Janum, Bet-Tapuah, Afeca,
54 Humta, Chiriat-Arba, adică Hebron, şi Ţior; nouă cetăţi şi satele lor .
55 Maon, Carmel, Zif, Iuta,
56 Iizreel, Iocdeam, Zanoah,
57 Cain, Ghibea şi Timna; zece cetăţi şi satele lor .
58 Halhul, Bet-Ţur, Ghedor,
59 Maarat, Bet-Anot şi Eltecon; şase cetăţi şi satele lor .
60 Chiriat-Baal, adică Chiriat-Iearim, şi Raba; două cetăţi şi satele lor .
61 În pustiu:
Bet-Araba, Midin, Secaca,
62 Nibşan, Ir-Hamelah şi En-Ghedi; şase cetăţi şi satele lor.
63 Fiii lui Iuda nu au putut să-i alunge pe iebuseii care locuiau în Ierusalim; iebuseii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim până astăzi .
1 Lui Iosif i-a căzut la sorţi [teritoriul] de la Iordan, în dreptul Ierihonului, spre apele Ierihonului şi pustiul care urca de la Ierihon la Muntele Betel,
2 se îndrepta de la Betel la Luz şi trecea spre hotarul cu [fiii] lui Archi , la Atarot.
3 Cobora spre vest până la hotarul [fiilor] lui Iaflet , până la hotarul cu Bet-Horonul de Jos, până la Ghezer şi avea ieşiri la mare.
4 Şi fiii lui Iosif, Manase şi Efraim, l-au luat ca moştenire.
5 Acesta este teritoriul fiilor lui Efraim, după familiile lor: hotarul moştenirii lor era de la est de Atarot-Adar până la Bet-Horonul de sus.
6 Se îndrepta spre vest, la Micmetat , în partea de nord, se întorcea la est, spre Taanat Şilo şi se întorcea spre est de Ianoah .
7 Cobora de la Ianoah la Atarot şi la Naarat , atingea Ierihonul şi ieşea la Iordan.
8 Din Tapuah mergea spre vest, spre râul Cana, şi avea ieşirile la mare. Aceasta a fost moştenirea tribului fiilor lui Efraim, după familiile lor.
9 Fiii lui Efraim aveau şi cetăţi puse deoparte în mijlocul moştenirii fiilor lui Manase, toate cetăţi împreună cu satele lor.
10 Ei nu i-au alungat pe canaaneenii care locuiau în Ghezer; canaaneenii au locuit printre Efraim până astăzi şi au plătit tribut .
1 [Aceasta este partea de moştenire] căzută la sorţi lui Manase, întâiul născut al lui Iosif: lui Machir, întâiul născut al lui Manase, tatăl lui Galaad, pentru că era un războinic, [i-au revenit] Galaadul şi Basanul.
2 Şi ceilalţi fii ai lui Manase [şi-au primit parte], după familiile lor: fiii lui Abiezer, fiii lui Helec, fiii lui Azriel, fiii lui Sihem, fiii lui Hefer, fiii lui Şemida. Aceştia sunt fiii lui Manase, fiul lui Iosif, de parte bărbătească, după familiile lor.
3 Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase , nu a avut fii, ci numai fiice. Acestea sunt numele fiicelor lui: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
4 Ele au venit înaintea lui Eleazar, preotul, înaintea lui Iosue, fiul lui Nun, şi a căpeteniilor şi au zis: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne dea moştenire printre fraţii noştri”. Şi le-a dat, după porunca Domnului, moştenire printre fraţii tatălui lor.
5 Lui Manase i-au revenit zece părţi, în afară de ţinutul Galaadului şi al Basanului, dincolo de Iordan.
6 Căci fiicele lui Manase au avut moştenire între fiii lui, iar ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase.
7 Hotarul lui Manase era de la Aşer la Micmetat , care e în faţă cu Sihem, şi mergea la dreapta, până la locuitorii din En-Tapuah.
8 [Ţinutul] Tapuah era al fiilor lui Manase; Tapuah, la hotarul cu Manase, era al fiilor lui Efraim.
9 Hotarul cobora spre râul Cana. La sud de râu, cetăţile erau ale lui Efraim, printre cetăţile lui Manase. Teritoriul lui Manase era la nord de râu şi avea ieşirile la mare;
10 spre sud era al lui Efraim şi spre nord al lui Manase, iar marea era hotarul lui. Se întâlnea cu Aşer spre nord şi cu Isahar spre est.
11 În Isahar şi în Aşer, Manase avea: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii din Dor cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui: cele trei înălţimi.
12 Fiii lui Manase nu au putut să cucerească acele cetăţi, iar canaaneenii au continuat să locuiască în ţinutul acela.
13 Când fiii lui Israel au devenit puternici, i-au supus pe canaaneeni unui tribut, dar nu i-au alungat.
14 Fiii lui Iosif i-au spus lui Iosue: „De ce ne-ai dat ca moştenire prin sorţi numai o singură parte? Noi suntem un popor numeros, după cum ne-a binecuvântat Domnul” .
15 Iosue le-a zis: „Dacă sunteţi un popor numeros, urcaţi în pădure şi tăiaţi-o pentru voi acolo, în ţara ferezeilor şi a refaimilor, dacă muntele Efraim e prea strâmt pentru voi!”.
16 Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne ajunge şi toţi canaaneenii care locuiesc în ţinutul din vale, cei ce sunt la Bet-Şean şi în satele lui şi cei ce sunt în Valea Izreel au care de fier”.
17 Iosue a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: „Voi sunteţi un popor numeros şi puterea voastră este mare; nu veţi avea o singură parte,
18 ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea şi ieşirile ei vor fi ale voastre; îi veţi alunga pe canaaneeni, deşi ei au care de fier şi deşi sunt puternici”.
1 Toată adunarea fiilor lui Israel s-a adunat la Şilo şi a întins acolo cortul întâlnirii. Ţara era supusă înaintea lor.
2 Între fiii lui Israel au rămas şapte triburi care nu primiseră partea lor de moştenire.
3 Iosue le-a zis fiilor lui Israel: „Până când veţi şovăi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care a dat-o Domnul Dumnezeul părinţilor voştri?
4 Luaţi câte trei bărbaţi pentru fiecare trib şi eu îi voi trimite să meargă, să străbată ţara şi să o descrie fiecare în parte ; apoi să vină la mine.
5 S-o împartă în şapte părţi; Iuda să rămână la hotarul de sud, iar casa lui Iosif să rămână la hotarul de nord.
6 Voi să descrieţi cele şapte părţi ale ţării şi să aduceţi la mine aici. Voi arunca sorţii pentru voi aici în faţa Domnului Dumnezeului nostru.
7 Leviţii nu au parte de moştenire între voi, căci preoţia Domnului este moştenirea lor.
Gad, Ruben şi jumătate din tribul lui Manase şi-au primit partea lor de moştenire dincolo de Iordan, spre est, după cum le-a dat Moise, slujitorul Domnului”.
8 Bărbaţii au pornit să străbată ţara. Iosue le-a poruncit celor care s-au dus să descrie ţara: „Mergeţi, străbateţi ţara şi descrieţi-mi-o; întoarceţi-vă la mine şi aici eu voi arunca sorţii pentru voi înaintea Domnului, la Şilo”.
9 Bărbaţii au mers, au străbătut ţara şi au descris-o într-o carte, după cetăţi, în şapte părţi. Au venit la Iosue în tabără, la Şilo.
10 Iosue a aruncat pentru ei sorţii la Şilo, înaintea Domnului. Acolo Iosue le-a împărţit fiilor lui Israel ţara, după cum le-a ieşit la sorţi .
11 [Mai întâi] au căzut sorţii pentru tribul fiilor lui Beniamin, după familiile lor: teritoriul lor, după sorţi, se întinde între fiii lui Iuda şi fiii lui Iosif.
12 În partea de nord, hotarul era de la Iordan, urca spre partea Ierihonului, spre nord, continua în munţi, spre vest, şi avea ieşirile în pustiul Bet-Aven.
13 De acolo trecea prin Luz, spre sud de Luz, adică Betel, cobora la Atarot-Adar, la muntele care este la sud de Bet-Horonul de jos.
14 În partea de vest, hotarul se întorcea spre sud, de la muntele care este în faţă cu Bet-Horon, spre sud, şi avea ieşirile la Chiriat-Baal, adică Chiriat Iearim, cetate a fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de vest.
15 Partea de sud era de la capătul [cetăţii] Chiriat-Iearim. Hotarul mergea spre vest, spre izvorul apelor Neftoah.
16 Hotarul cobora spre extremitatea muntelui care este în faţă cu Valea Ben-Hinom, care este în valea Refaim, spre nord. Valea Hinom cobora spre partea Iebuseilor, spre sud, la En-Roghel.
17 Continua de la nord şi ieşea la En-Şemeş, apoi la Ghelilot, care este faţă în faţa cu urcuşul Adumim, şi cobora la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben.
18 Trecea spre partea care este în faţă cu Arabah, la nord, şi cobora la Arabah,
19 trecea spre partea [cetăţii] Bet-Hogla, spre nord, şi avea ieşirile la zona Mării Sărate, spre nord, spre revărsarea Iordanului, la sud. Acesta era hotarul de sud.
20 Iordanul era hotarul lor în partea de est. Aceasta este moştenirea fiilor lui Beniamin, după hotarele lor de jur împrejur, după familiile lor.
21 Tribul fiilor lui Beniamin avea cetăţile [acestea]: Ierihon, Bet-Hogla, Emec-Cheţiţ,
22 Bet-Araba, Ţemaraim, Betel,
23 Avim, Para, Ofra,
24 Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba; douăsprezece cetăţi şi satele lor.
25 Gabaon, Rama, Beerot,
26 Miţpa, Chefira, Moţa,
27 Rechem, Irpeel, Tareala,
28 Ţela, Elef, Iebus, adică Ierusalim, Ghibeat şi Chiriat; paisprezece cetăţi şi satele lor . Aceasta este moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor.
1 În al doilea rând, sorţii au căzut pentru Simeon, pentru tribul fiilor lui Simeon, după familiile lor. Moştenirea lor era în mijlocul moştenirii fiilor lui Iuda.
2 În partea lor de moştenire erau: Beer-Şeba, Şeba, Molada,
3 Haţar-Şual, Bala, Aţem,
4 Eltolad, Betul, Horma,
5 Ţiclag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa,
6 Bet-Lebaot şi Şaruhen, treisprezece cetăţi şi satele lor;
7 Ain, Rimon, Eter şi Aşan, patru cetăţi şi satele lor
8 şi toate satele din împrejurimile acestor cetăţi până la Baalat-Beer, Ramat Negheb . Aceasta este moştenirea tribului fiilor lui Simeon, după familiile lor.
9 Moştenirea fiilor lui Simeon a fost luată din partea fiilor lui Iuda; căci partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei şi de aceea fiii lui Simeon au avut moştenire în mijlocul moştenirii lor.
10 În al treilea rând, sorţii au căzut pentru fiii lui Zabulon, după familiile lor şi hotarul moştenirii lor era până la Sarid .
11 Hotarul lor urca spre vest, spre Mareala, se întindea spre Dabeşet, apoi spre râul care este în faţă cu Iocneam.
12 De acolo, de la Sarid, spre est, spre răsăritul soarelui, până la hotarul de la Chislot-Tabor, ieşea la Dabrat şi urca la Iafia.
13 De acolo trecea spre răsărit, la est de Ghita-Hefer, la Ita-Caţin şi ieşea la Rimon, care se întindea până la Nea.
14 Hotarul se întorcea de la sud de Hannaton şi avea ieşirile în valea Iftah-El,
15 Catat, Nahalal, Şimron, Ideala , Betleem : douăsprezece cetăţi şi satele lor .
16 Aceasta este moştenirea fiilor lui Zabulon, după familiile lor: aceste cetăţi şi satele lor.
17 În al patrulea rând, sorţii au căzut pentru fiii lui Isahar, după familiile lor.
18 Hotarul lor era spre Izreel, Chesulot, Şunem,
19 Hafaraim, Şion, Anaharat,
20 Rabit , Chişion, Abeţ,
21 Remet, En-Ganim, En-Had şi Bet-Paţeţ;
22 hotarul atingea Taborul, Şahaţim , Bet-Şemeş şi ieşea la Iordana: şaisprezece cetăţi şi satele lor.
23 Aceasta este moştenirea tribului fiilor lui Isahar, după familiile lor: aceste cetăţi şi satele lor.
24 În al cincilea rând, sorţii au căzut pentru tribul fiilor lui Aşer, după familiile lor.
25 Hotarul lor era Helcat, Hali, Beten, Acşaf,
26 Alamelec, Amead şi Mişeal; atingea, spre vest, Carmelul şi Şihor-Libnat;
27 se întorcea spre răsăritul soarelui, la Bet-Dagon, atingea [teritoriul lui] Zabulon şi valea Iftah-El, la nord de Bet-Emec şi Neiel, şi ieşea la stânga de Cabul,
28 Hebron , Rehob, Hamon şi Cana, până la Sidonul cel Mare.
29 Hotarul se întorcea spre Rama, până la fortăreaţa Tir; se întorcea spre Hosa şi avea ieşirile la mare, dinspre partea Aczib,
30 Uma, Afec şi Rehob: douăzeci şi două de cetăţi şi satele lor .
31 Aceasta este moştenirea tribului fiilor lui Aşer, după familiile lor: aceste cetăţi şi satele lor.
32 În al şaselea rând, sorţii au căzut pentru fiii lui Neftali, după familiile lor.
33 Hotarul lor era de la Helef, de la Elon Beţaananim, Adami-Necheb şi Iabneel pînă la Lacum şi avea ieşirile la Iordan.
34 Hotarul se întorcea spre vest, la Aznot-Tabor, şi ieşea de acolo la Hucoc; atingea Zabulon la sud, la vest, Aşer şi Iuda , iar Iordanul era spre răsăritul soarelui.
35 Fortăreţele erau: Ţidim, Ţer, Hamat, Racat, Chineret,
36 Adama, Rama, Haţor,
37 Chedeş, Edrei, En-Haţor,
38 Ireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş: nouăsprezece cetăţi şi satele lor .
39 Aceasta este moştenirea tribului fiilor lui Neftali, după familiile lor: aceste cetăţi şi satele lor.
40 În al şaptelea rând, sorţii au căzut pentru tribul fiilor lui Dan, după familiile lor.
41 Hotarul moştenirii era Ţorea, Eştaol, Ir-Şemeş,
42 Şaalabin, Aialon, Itla,
43 Elon, Timnata, Ecron,
44 Elteche, Ghibeton, Baalat,
45 Iehud, Bene-Berac, Gat-Rimon,
46 Me-Iarcon şi Racon, cu hotarul care este faţă în faţă cu Yafo .
47 Ţinutul fiilor lui Dan se întindea de acolo. Fiii lui Dan au urcat şi au luptat împotriva lui Leşem; l-au capturat, l-au trecut prin ascuţişul sabiei, l-au luat în stăpânire şi au locuit în el. Au dat [cetăţii] Leşem numele de Dan, după numele tatălui lor .
48 Aceasta este moştenirea tribului fiilor lui Dan, după familiile lor: aceste cetăţi şi satele lor .
49 Când fiii lui Israel au terminat de împărţit ţara, după hotarele ei, i-au dat lui Iosue, fiul lui Nun, o moştenire în mijlocul lor.
50 După cuvântul Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah, în muntele lui Efraim. El a zidit cetatea şi a locuit în ea.
51 Acestea sunt moştenirile pe care le-au împărţit prin sorţi Eleazar, preotul, Iosue, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale triburilor fiilor lui Israel, înaintea Domnului, la Şilo, la uşa cortului întâlnirii. Şi au terminat de împărţit ţara.
1 Domnul i-a spus lui Iosue:
2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel: «Luaţi-vă cetăţi de refugiu, despre care v-am vorbit prin Moise,
3 unde să poată fugi ucigaşul care omoară pe cineva din greşeală, fără voie : să fie pentru voi refugiu din faţa răzbunătorului sângelui.
4 [Ucigaşul] să fugă într-una din aceste cetăţi, să stea la intrare, la poarta cetăţii, şi să le spună de situaţia lui bătrânilor acelei cetăţi; ei să-l primească la ei în cetate, să-i dea un loc unde să locuiască cu ei.
5 Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu-l dea pe ucigaş în mâinile lui; căci fără să vrea l-a omorât pe aproapele lui şi fără să-l fi urât înainte .
6 El să locuiască în cetatea aceasta până se va sta înaintea adunării la judecată, până la moartea marelui preot care este în zilele acelea. Atunci să se întoarcă ucigaşul şi să vină în cetatea şi în casa lui, în cetatea de unde fugise»” .
7 Au consacrat Chedeşul în Galileea, în muntele lui Neftali; Sihemul în muntele lui Efraim şi Chiriat-Arba, adică Hebron, în muntele lui Iuda.
8 Dincolo de Iordan, la est de Ierihon , au luat [cetatea] Beţer, în pustiu, pe platou, din tribul lui Ruben; Ramot în Galaad, din tribul lui Gad, şi Golan în Basan, din tribul lui Manase.
9 Acestea au fost cetăţile stabilite pentru toţi fiii lui Israel şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor ca să fugă acolo oricine va ucide pe cineva din greşeală şi să nu moară de mâna răzbunătorului sângelui până când va sta în faţa adunării.
1 S-au apropiat căpeteniile de familie ale leviţilor de Eleazar, preotul, de Iosue, fiul lui Nun, şi de căpeteniile de familie ale triburilor fiilor lui Israel.
2 Le-au vorbit la Şilo, în ţara Canaanului: „Domnul a poruncit prin Moise să ni se dea cetăţi de locuit, cu terenurile lor pentru animalele noastre”.
3 Fiii lui Israel au dat leviţilor, din moştenirea lor, după cuvântul Domnului, aceste cetăţi şi terenurile lor:
4 Au aruncat sorţi pentru familiile [fiilor] lui Chehat. Fiii lui Aaron, preotul, dintre leviţi, au avut prin sorţi, din tribul lui Iuda, din tribul lui Simeon şi din tribul lui Beniamin, treisprezece cetăţi.
5 Ceilalţi fii ai lui Chehat au avut prin sorţi, din familiile tribului lui Efraim, din tribul lui Dan şi din jumătatea tribului lui Manase, zece cetăţi.
6 Fiii lui Gherşon au avut prin sorţi, din familiile tribului lui Isahar, din tribul lui Aşer, din tribul lui Neftali şi din jumătatea tribului lui Manase, în Basan, treisprezece cetăţi.
7 Fiii lui Merari, după familiile lor, au avut, din tribul lui Ruben, din tribul lui Gad şi din tribul lui Zabulon, douăsprezece cetăţi.
8 Fiii lui Israel au dat leviţilor, prin sorţi, aceste cetăţi şi terenurile lor, după cum poruncise Domnul prin Moise.
9 Au dat, din tribul fiilor lui Iuda şi din tribul fiilor lui Simeon, aceste cetăţi cărora le-au dat nume,
10 care au fost ale fiilor lui Aaron, dintre familiile lui Chehat, dintre fiii lui Levi, căci pentru ei au fost aruncaţi mai întâi sorţii.
11 Le-au dat Chiriat-Arba – tatăl lui Anac – adică Hebron, în muntele lui Iuda, şi terenurile dimprejurul ei.
12 Câmpia cetăţii şi satele ei au fost date în stăpânire lui Caleb, fiul lui Iefune.
13 Fiilor lui Aaron, preotul, le-au dat: cetatea de refugiu pentru cel care ucide, Hebronul şi terenul lui, Libna şi terenul ei,
14 Iatir şi terenul lui, Eştemoa şi terenul ei,
15 Holon şi terenul lui, Debir şi terenul lui,
16 Ain şi terenul lui, Iuta şi terenul ei şi Bet-Şemeş şi terenul lui: nouă cetăţi din aceste două triburi;
17 din tribul lui Beniamin, Gabaon şi terenul lui, Gheba şi terenul ei,
18 Anatot şi terenul lui şi Almon şi terenul lui: patru cetăţi.
19 Toate cetăţile fiilor lui Aaron, preoţii, au fost treisprezece cetăţi şi terenul lor.
20 Familiile fiilor lui Chehat, ceilalţi leviţi, au avut prin [tragere la] sorţi cetăţi din tribul lui Efraim.
21 Le-au dat ca şi cetate de refugiu pentru cel care ucide [cetatea] Sihem şi terenul ei, în muntele lui Efraim, Ghezer şi terenul lui,
22 Chibţaim şi terenul lui şi Bet-Horon şi terenul lui: patru cetăţi;
23 din tribul lui Dan: Elteche şi terenul lui, Ghibeton şi terenul lui,
24 Aialon şi terenul lui, Gat-Rimon şi terenul lui: patru cetăţi;
25 din jumătatea tribului lui Manase, Taanac şi terenul lui şi Gat-Rimon şi terenul lui: două cetăţi.
26 Erau zece toate cetăţile şi terenurile lor pentru familiile celorlalţi fii ai lui Chehat.
27 [Au dat] fiilor lui Gherşon, dintre familiile leviţilor, din jumătatea tribului lui Manase, ca şi cetate de refugiu Golan şi terenul lui şi Beeştra şi terenul ei: două cetăţi;
28 din tribul lui Isahar: Chişion şi terenul lui, Dabrat şi terenul lui,
29 Iarmut şi terenul lui şi En-Ganim şi terenul lui: patru cetăţi;
30 din tribul lui Aşer, Mişeal şi terenul lui, Abdon şi terenul lui,
31 Helcat şi terenul lui şi Rehob şi terenul lui: patru cetăţi;
32 din tribul lui Neftali, cetatea de refugiu pentru ucigaş Chedeş din Galileea şi terenul lui, Hamot-Dor şi terenul lui şi Cartan şi terenul lui: trei cetăţi.
33 Toate cetăţile [fiilor] lui Gherşon, după familiile lor, erau treisprezece cetăţi şi terenurile lor.
34 [Au dat] celorlalţi leviţi, din familiile fiilor lui Merari, din tribul lui Zabulon: [cetatea] Iocneam şi terenul lui, Carta şi terenul ei,
35 Dimna şi terenul ei şi Nahalal şi terenul lui: patru cetăţi;
36 din tribul lui Ruben: Beţer şi terenul lui, Iahţa şi terenul ei,
37 Chedemot şi terenul lui şi Mefaat şi terenul lui: patru cetăţi .
38 Din tribul lui Gad: cetatea de refugiu pentru cel care ucide Ramot din Galaad şi terenul lui, Mahanaim şi terenul lui,
39 Heşbon şi terenul lui şi Iaezer şi terenul lui: în total, patru cetăţi.
40 Toate cetăţile care au căzut la sorţi fiilor lui Merari, după familiile lor – celelalte din familiile leviţilor – erau douăsprezece cetăţi.
41 Toate cetăţile leviţilor, în mijlocul proprietăţii fiilor lui Israel, erau patruzeci şi opt de cetăţi şi terenurile lor .
42 Fiecare dintre aceste cetăţi avea terenul ei de jur împrejur; aşa erau toate cetăţile acestea.
43 Domnul i-a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpânire şi au locuit în ea.
44 Domnul le-a dat linişte de jur împrejur, după cum jurase părinţilor lor; niciunul dintre duşmanii lor nu a putut să le stea împotrivă şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor.
45 Nu s-a pierdut nimic din toate cuvintele frumoase pe care le-a spus Domnul către casa lui Israel: totul s-a împlinit.
1 Atunci Iosue i-a chemat pe [fiii] lui Ruben, pe [fiii] lui Gad şi jumătatea din tribul lui Manase
2 şi le-a zis: „Voi aţi păzit tot ce v-a poruncit Moise, slujitorul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit.
3 Nu i-aţi părăsit pe fraţii voştri timp de multe zile, până astăzi; aţi păzit prescrierile poruncii Domnului Dumnezeului vostru.
4 Domnul Dumnezeul vostru le-a dat odihnă fraţilor voştri după cum le spusese. Acum întoarceţi-vă şi mergeţi la corturile voastre, în ţara pe care v-a dat-o în stăpânire Moise, slujitorul Domnului, dincolo de Iordan.
5 Aveţi mare grijă numai să împliniţi porunca şi legea pe care v-a dat-o Moise, slujitorul Domnului: să-l iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi pe toate căile lui, să păziţi poruncile lui, să vă alipiţi de el şi să-i slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru!”.
6 Iosue i-a binecuvîntat şi i-a trimis, iar ei au plecat la corturile lor.
7 Moise dăduse unei jumătăţi din tribul lui Manase [moştenire] în Basan, iar Iosue a dat celeilalte jumătăţi [moştenire] cu fraţii lor, dincoace de Iordan, la vest. Când Iosue i-a trimis la corturile lor, i-a şi binecuvântat
8 şi le-a zis: „Cu bogăţii multe vă întoarceţi la corturile voastre, cu foarte multe turme, cu argint, aur, bronz, fier şi foarte multă îmbrăcăminte. Împărţiţi cu fraţii voştri prada luată de la duşmanii voştri!”.
9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manase s-au întors şi au mers de la fiii lui Israel, din Şilo – care este în ţara Canaan – în ţinutul Galaad, în ţara lor pe care au luat-o în stăpânire, după cuvântul Domnului [dat] prin Moise.
10 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manase au ajuns la malul Iordanului, care este în ţara Canaan, şi au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar măreţ la înfăţişare.
11 Fiii lui Israel au auzit zicându-se: „Iată, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manase au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, pe malurile Iordanului , în partea fiilor lui Israel ”.
12 Fiii lui Israel au auzit şi au convocat toată adunarea fiilor lui Israel la Şilo ca să meargă la luptă împotriva lor.
13 Fiii lui Israel i-au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manase, în ţara Galaad, pe Pinhas, fiul lui Eleazar, preotul,
14 şi zece căpetenii cu el, câte o căpetenie pentru fiecare casă părintească a fiecărui trib al lui Israel; toţi erau căpetenii ale caselor lor părinteşti între miile lui Israel.
15 Au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manase, în ţara Galaad şi le-au zis:
16 „Aşa spune toată adunarea Domnului: «Ce înseamnă infidelitatea aceasta pe care aţi săvârşit-o împotriva Dumnezeului lui Israel părăsind astăzi urmarea Domnului prin construirea unui altar, răzvrătindu-vă astăzi împotriva Domnului?
17 Este puţin păcatul lui Peor de care nu ne-am purificat până astăzi şi care a adus un flagel în adunarea Domnului,
18 şi voi părăsiţi astăzi urmarea Domnului? Dacă vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mâine el se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israel.
19 Dacă ţara care este în stăpânirea voastră este impură, treceţi în ţara care este în stăpânirea Domnului, unde locuieşte cortul Domnului, şi luaţi-vă stăpânire între noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă răzvrătiţi împotriva noastră zidindu-vă un altar în afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru.
20 Nu a păcătuit Acan, fiul lui Zerah, împotriva [regulii] nimicirii? Iar mânia a căzut peste toată adunarea lui Israel şi el nu a pierit singur în păcatul său»”.
21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manase le-au răspuns căpeteniilor între miile lui Israel:
22 „Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, Domnul ştie! Şi Israel să ştie! Dacă din răzvrătire sau din infidelitate [am făcut] împotriva Domnului, Domnul să nu ne vină în ajutor în ziua aceasta!
23 Dacă ne-am zidit un altar ca să părăsim urmarea Domnului şi să aducem pe el arderi de tot şi ofrande sau ca să aducem pe el jertfe de împăcare , Domnul să ne ceară socoteală!
24 Dar noi am făcut-o de teama acestui lucru: mâine fiii voştri le vor spune fiilor noştri: «Ce aveţi voi cu Domnul Dumnezeul lui Israel?
25 Domnul a pus Iordanul hotar între noi şi voi, fiii lui Ruben şi fiii lui Gad: voi nu aveţi parte în Domnul!». Şi fiii voştri îi vor face pe fiii noştri să înceteze să se teamă de Domnul.
26 Şi ne-am zis: «Să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot, nici pentru jertfă:
27 ci ca o mărturie între noi şi voi, între urmaşii noştri de după noi, că să facem slujirea Domnului înaintea lui prin arderile noastre de tot, prin jertfele noastre şi prin jertfele noastre de împăcare, ca să nu spună fiii voştri mâine fiilor noştri: ‹Voi nu aveţi parte în Domnul› ».
28 Noi am zis: «Dacă va fi ca mâine să spună către noi şi către generaţiile noastre», noi vom zice: «Iată modelul altarului pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru ardere de tot şi nici pentru jertfă, ci ca mărturie între noi şi voi!».
29 Departe de noi să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să părăsim astăzi urmarea Domnului prin zidirea unui altar pentru arderi de tot, pentru ofrande şi pentru jertfe, diferit de altarul Domnului Dumnezeului nostru care este înaintea sanctuarului său”.
30 Când Pinhas, preotul, căpeteniile adunării şi căpeteniile între miile lui Israel care erau cu el au auzit cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi fiii lui Manase, li s-a părut bine.
31 Pihnas, fiul lui Eleazar, preotul, le-a spus fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad şi fiilor lui Manase: „Astăzi am cunoscut că Domnul este în mijlocul nostru, pentru că nu aţi săvârşit infidelitatea aceasta împotriva Domnului. Şi i-aţi salvat pe fiii lui Israel din mâna Domnului”.
32 Pihnas, fiul lui Eleazar, preotul, şi căpeteniile s-au întors de la fiii lui Ruben şi de la fiii lui Gad, din ţara Galaad în ţara Canaan, la fiii lui Israel, cărora le-au adus ştirea.
33 Lucrul acesta a fost plăcut în ochii fiilor lui Israel. Fiii lui Israel l-au binecuvântat pe Dumnezeu şi nu mai ziceau că merg împotriva lor la luptă ca să le prădeze ţara în care locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad.
34 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit altarul acela „Ed” , căci [şi-au zis]: „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu”.
1 Erau multe zile de când Domnul îi dăduse linişte lui Israel de toţi duşmanii săi de jur împrejur, iar Iosue devenise bătrân .
2 Iosue a chemat tot Israelul, pe bătrânii lui, căpeteniile lui, judecătorii lui şi pe scribii lui şi le-a zis: „Eu am ajuns bătrân.
3 Aţi văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru tuturor acelor popoare în faţa voastră; căci însuşi Domnul Dumnezeul vostru a luptat pentru voi.
4 Iată, v-am împărţit toate celelalte popoare ca moştenire, după familiile voastre, de la Iordan, şi toate popoarele pe care le-am nimicit [până] la Marea cea Mare , spre apusul soarelui.
5 Domnul Dumnezeul vostru le va alunga dinaintea voastră şi le va înlătura dinaintea voastră, iar voi le veţi stăpâni ţara, după cum a zis Domnul Dumnezeul vostru .
6 Fiţi tari ca să păziţi şi să împliniţi tot ceea ce este scris în Cartea Legii lui Moise fără să vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga.
7 Să nu intraţi la celelalte popoare care au rămas între voi; să nu vă amintiţi de dumnezeii lor, nici să nu juraţi pe numele lor, să nu-i slujiţi şi să nu vă închinaţi lor.
8 Ci să vă alipiţi de Domnul Dumnezeul vostru aşa cum aţi făcut până în ziua aceasta.
9 Domnul a alungat dinaintea voastră popoare mari şi puternice şi nimeni nu a putut să vă stea împotrivă până în ziua aceasta .
10 Unul singur dintre voi urmărea o mie, căci Domnul Dumnezeul vostru lupta pentru voi, după cum v-a spus.
11 Aveţi mare grijă asupra voastră ca să-l iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru.
12 Iar dacă vă veţi da înapoi şi vă veţi alipi de aceste popoare care au rămas printre voi, dacă vă veţi căsători cu ei şi dacă veţi intra la ei şi ei la voi,
13 să ştiţi că Domnul Dumnezeul vostru nu va mai alunga aceste popoare dinaintea voastră şi ele vă vor fi laţ şi cursă, bici în coastele voastre şi spini în ochii voştri până când veţi pieri din ţara aceasta bună pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul vostru.
14 Iată, eu astăzi merg pe calea întregului pământ . Recunoaşteţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune pe care Domnul Dumnezeul vostru le-a spus cu privire la voi n-a rămas neîmplinit pentru voi: nu s-a pierdut niciunul dintre ele.
15 Căci după cum s-au împlinit toate cuvintele bune pe care vi le-a spus Domnul Dumnezeul vostru, tot aşa va face Domnul să se împlinească asupra voastră toate cuvintele rele până vă va nimici de pe acest pământ bun pe care vi l-a dat Domnul Dumnezeul vostru.
16 Dacă veţi încălca alianţa Domnului Dumnezeului vostru pe care v-a poruncit-o, dacă veţi merge şi veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina înaintea lor, se va aprinde mânia Domnului împotriva voastră şi veţi pieri repede din această ţară bună pe care v-a dat-o el”.
1 Iosue a adunat toate triburile lui Israel la Sihem şi i-a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe scribii lui şi au stat înaintea lui Dumnezeu.
2 Iosue a zis întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Părinţii voştri, Terah, tatăl lui Abraham şi tatăl lui Nahor au locuit dintotdeauna de cealaltă parte a Râului şi au slujit altor dumnezei.
3 L-am luat pe tatăl vostru Abraham de dincolo de Râu şi l-am purtat prin toată ţara Canaan ; i-am înmulţit sămânţa şi i l-am dat pe Isaac.
4 Lui Isaac i i-am dat pe Iacob şi pe Esau; lui Esau i-am dat în stăpânire muntele Seir, iar Iacob şi fiii lui au coborât în Egipt .
5 I-am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu ceea ce am făcut în mijlocul lui şi apoi v-am scos [de acolo].
6 I-am scos pe părinţii voştri din Egipt şi aţi ajuns la mare. Egiptenii i-au urmărit pe părinţii voştri până la marea Roşie cu care şi călăreţi.
7 Au strigat către Domnul şi Domnul a pus întuneric între voi şi egipteni, a făcut să vină marea peste ei şi i-a acoperit. Ochii voştri au văzut ceea ce am făcut în Egipt. Voi aţi locuit în pustiu timp de multe zile.
8 V-am adus în ţara amoreilor care locuiau dincolo de Iordan; ei au luptat împotriva voastră, iar eu i-am dat în mâna voastră; voi aţi luat în stăpânire ţara lor şi i-am nimicit dinaintea voastră.
9 Balac, fiul lui Ţipor, regele din Moab, s-a ridicat şi a luptat împotriva lui Israel. L-a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme.
10 Dar eu nu am vrut să-l ascult pe Balaam: el v-a binecuvântat şi eu v-am salvat din mâna lui.
11 Aţi trecut Iordanul şi aţi ajuns la Ierihon. Stăpânii Ierihonului au luptat împotriva voastră: amoreii, ferezeii, canaaneenii, heteii, ghergheseii, heveii şi iebuseii: i-am dat în mâinile voastre,
12 am trimis înaintea voastră viespi şi i-au alungat dinaintea voastră pe cei doi regi ai amoreilor: [acest lucru] nu a fost nici cu sabia, nici cu arcul tău.
13 V-am dat o ţară în care nu aţi muncit şi cetăţi pe care nu le-aţi zidit şi aţi locuit în ele: aţi mâncat din viile şi din măslinii pe care nu i-aţi plantat».
14 Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-i cu integritate şi în adevăr. Îndepărtaţi-vă de dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului.
15 Dacă vi se va părea greu să slujiţi Domnului, alegeţi pentru voi astăzi pe cine să slujiţi: dacă pe dumnezeii pe care i-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu sau pe dumnezeii amoreilor care locuiesc în ţara voastră. Dar eu şi casa mea îl vom sluji pe Domnul.
16 Poporul a răspuns: „Departe de noi să-l părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei.
17 Căci Domnul Dumnezeul nostru, el ne-a scos pe noi şi pe părinţii noştri din ţara Egiptului, din casa sclaviei; el a făcut înaintea ochilor noştri acele semne mari şi ne-a păzit pe toate căile pe care am umblat şi printre toate popoarele prin mijlocul cărora am trecut.
18 El a alungat toate popoarele, pe amoreii care locuiau în ţară înaintea noastră. Şi noi îl vom sluji pe Domnul, căci el este Dumnezeul nostru”.
19 Iosue a zis poporului: „Nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; nu va ierta fărădelegile şi păcatele voastre.
20 Dacă îl veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji dumnezeilor străini, el se va întoarce, vă va face rău şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine”.
21 Poporul i-a zis lui Iosue: „Nu! Noi îl vom sluji pe Domnul!”.
22 Iosue a zis poporului: „Voi sunteţi martori împotriva voastră că l-aţi ales pe Domnul ca să-i slujiţi”. Ei au răspuns: „Suntem martori!”.
23 „Acum îndepărtaţi-i pe dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul Dumnezeul lui Israel”.
24 Poporul i-a zis lui Iosue: „Noi îl vom sluji pe Domnul Dumnezeul nostru şi vom asculta glasul lui”.
25 În ziua aceea, Iosue a făcut o alianţă cu poporul; le-a dat hotărâri şi judecăţi la Sihem .
26 Iosue a scris aceste lucruri în Cartea Legii lui Dumnezeu . A luat o piatră mare şi a ridicat-o acolo sub stejarul care era lângă sanctuarul Domnului.
27 Iosue a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul; ea va fi martor împotriva voastră ca să nu-l trădaţi pe Dumnezeul vostru”.
28 Iosue a trimis poporul, fiecare la moştenirea lui.
29 După aceste lucruri, Iosue, fiul lui Nun, slujitorul Domnului, a murit. El avea o sută zece ani .
30 L-au înmormântat în teritoriul moştenirii sale, la Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la nord de muntele Gaaş.
31 Israel l-a slujit pe Domnul în tot timpul vieţii lui Iosue şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosue şi care cunoşteau tot ce făcuse Domnul pentru Israel .
32 Oasele lui Iosif , pe care le aduseseră fiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ogorului pe care-l cumpărase Iacob de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita şi care este moştenirea fiilor lui Iosif.
33 Eleazar, fiul lui Aaron, a murit şi a fost îngropat pe dealul lui Pinhas , fiul său, [deal] care i-a fost dat în muntele lui Efraim.