1

1 Moab s-a revoltat împotriva lui Israel după moartea lui Ahab .

2 Ahazia a căzut printre gratiile camerei sale de sus pe care o avea în Samaria şi s-a îmbolnăvit. A trimis mesageri zicându-le: „Mergeţi şi consultaţi-l pe Baal-Zebub , zeul din Ecron , dacă mă voi face sănătos de boala aceasta !”.

3 Dar îngerul Domnului i-a zis lui Ilie, cel din Tişbe: „Ridică-te şi urcă în faţa mesagerilor regelui din Samaria şi spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel că mergeţi să îl consultaţi pe Baal-Zebub, zeul din Ecron?

4 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‹Nu vei coborî din patul în care te-ai aşezat, ci vei muri!› »”. Apoi Ilie a plecat.

5 Mesagerii s-au întors [la Ahazia], iar el le-a zis: „Pentru ce v-aţi întors?”.

6 Ei i-au răspuns: „Un om a urcat în faţa noastră şi ne-a zis: «Mergeţi şi întoarceţi-vă la regele care v-a trimis şi spuneţi-i: „‹Aşa vorbeşte Domnul: „Oare nu este Dumnezeu în Israel că tu trimiţi să îl consulţi pe Baal-Zebub, zeul din Ecron? De aceea nu vei coborî din patul în care ai urcat, ci vei muri’› »”.

7 [Ahazia] le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care a urcat în faţa voastră şi v-a spus aceste cuvinte?”.

8 Ei i-au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o haină din păr şi încins cu o curea la mijloc ”. [Ahazia] a zis: „Este Ilie, cel din Tişbe!”.

9 A trimis la el o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci ai lui. Au urcat la el şi, iată, el locuia pe vârful muntelui ; şi i-au zis: „Om al lui Dumnezeu , regele a spus să cobori!”.

10 Ilie a răspuns şi i-a zis căpeteniei peste cincizeci: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!”. Şi a coborât foc din cer şi i-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.

11 [Ahazia] a trimis din nou la el o altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai lui. I-au zis: „Om al lui Dumnezeu, aşa zice regele: «Grăbeşte-te să cobori!»”.

12 Ilie a răspuns şi le-a zis: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!”. Şi a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.

13 [Ahazia] a trimis din nou, pentru a treia oară, o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai săi. [Această] a treia căpetenie peste cincizeci a urcat. Când a ajuns, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie şi l-a rugat: „Om al lui Dumnezeu, te rog, să fie preţioasă în ochii tăi viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci, slujitori ai tăi!

14 Iată, a coborât foc din cer şi le-a mistuit pe cele două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci ai lor dinaintea mea. Acum, viaţa mea să fie preţioasă în ochii tăi!”.

15 Îngerul Domnului i-a zis lui Ilie: „Coboară cu el, nu te teme!”. [Ilie] s-a ridicat şi a coborât cu el la rege.

16 El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru ce ai trimis mesageri să îl consulte pe Baal-Zebub, zeul din Ecron? Oare un este Dumnezeu în Israel ca să îi consulţi cuvântul? Nu vei coborî din patul în care te-ai aşezat, ci vei muri!»”.

17 [Ahazia] a murit, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilie. Şi a domnit Ioram în locul lui în anul al doilea al lui Ioram , fiul lui Iosafat, regele lui Iuda, căci nu avea niciun fiu.

18 Celelalte fapte ale lui Ahazia, ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

2

1 Când Domnul a voit să îl înalţe pe Ilie într-o vijelie la cer, Ilie şi Elizeu au plecat de la Ghilgal .

2 Ilie i-a zis lui Elizeu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel !”. Elizeu a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au coborât la Betel.

3 Fiii profeţilor care erau la Betel au ieşit la Elizeu şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău ?”. El a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi!”.

4 Ilie i-a zis: „Elizeu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon!”. El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au ajuns la Ierihon.

5 Fiii profeţilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elizeu şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi!”.

6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan!”. El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au plecat amândoi.

7 Cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor au mers şi au stat în faţă, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordan.

8 Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele care s-au despărţit într-o parte şi alta şi au trecut amândoi pe uscat.

9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elizeu: „Cere ceva şi voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizeu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”.

10 [Ilie] a zis: „Este grea cererea ta . Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini ; dacă nu, nu [se va împlini]”.

11 Pe când mergeau ei şi vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărţit pe amândoi, iar Ilie a urcat într-o vijelie la cer.

12 Elizeu privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi cavaleria lui!” . Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui şi le-a sfâşiat în două bucăţi .

13 A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a stat din nou pe malul Iordanului.

14 A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el, a lovit apele şi a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?”. A lovit apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi alta şi Elizeu a trecut.

15 Fiii profeţilor care erau în faţa Ierihonului l-au văzut şi au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elizeu!”. I-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui.

16 Ei i-au zis: „Iată sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă şi să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munţi sau într-una dintre văi”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteţi [nicăieri]!”.

17 Dar ei au insistat foarte mult . Atunci a zis: „Trimiteţi-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit .

18 Ei s-au întors la el. [Elizeu] locuia la Ierihon. Le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeţi?”.

19 Oamenii din cetate i-au zis lui Elizeu: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul nostru; dar apele sunt rele şi pământul este neroditor!”.

20 El a zis: „Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el!”. Iar ei i-au adus.

21 Apoi a ieşit la izvorul apelor , a aruncat sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici sterilitate!»”.

22 Apele au fost vindecate până în ziua de zi, după cuvântul pe care-l rostise Elizeu.

23 Apoi a plecat de acolo la Betel . Pe când era pe drum, au ieşit nişte copii din cetate şi l-au dispreţuit, zicând: „Vino, pleşuvule ! Vino, pleşuvule!”.

24 El s-a întors şi i-a văzut. I-a blestemat în numele Domnului; au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi doi de copii.

25 De aici a plecat spre muntele Carmel şi de acolo s-a întors în Samaria.

3

1 Ioram, fiul lui Ahab, a domnit peste Israel la Samaria în al optsprezecelea an al lui Iosafat, regele lui Iuda; a domnit doisprezece ani .

2 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său şi ca mama sa. A îndepărtat stâlpul lui Baal pe care îl făcuse tatăl său.

3 Însă a rămas ataşat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, prin care l-a făcut pe Israel să păcătuiască: nu s-a îndepărtat de ele.

4 Meşa, regele din Moab, era stăpân de oi şi dădea tribut regelui lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lână.

5 Când a murit Ahab, regele din Moab s-a răzvrătit împotriva regelui lui Israel.

6 Regele Ioram a ieşit în ziua aceea din Samaria şi a numărat întreg Israelul.

7 A mers şi a trimis la Iosafat, regele lui Iuda , să-i spună: „Regele din Moab s-a răzvrătit împotriva mea; mergi cu mine în Moab la luptă?”. [Iosafat] a răspuns: „Merg! Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău, caii mei, ca ai tăi!”.

8 Şi a zis: „Pe ce drum mergem?”. [Ioram] a zis: „Pe drumul din pustiul Edom”.

9 Regele lui Israel, regele lui Iuda şi regele din Edom au plecat, s-au învârtit pe drum timp de şapte zile; nu mai aveau apă pentru tabără şi pentru animalele care erau cu ei .

10 Regele lui Israel a zis: „Aha! Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâna lui Moab!”.

11 Iosafat a zis: „Este aici vreun profet al Domnului prin care să-l putem consulta pe Domnul?”. Unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns: „Este aici Elizeu, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie ”.

12 Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el!”. Regele lui Israel, Iosafat şi regele din Edom au coborât la el.

13 Elizeu i-a zis regelui lui Israel: „Ce este între mine şi tine? Mergi la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!”. „Nu! Căci Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moab!”.

14 Elizeu a zis: „Viu este Domnul Sabaot în faţa căruia stau că, dacă nu aş ţine cont de Iosafat, regele lui Iuda, nu aş privi la tine şi la ţara ta.

15 Acum aduceţi-mi un cântăreţ la harpă !”. Şi pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elizeu .

16 Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în valea aceasta groapă lângă groapă!».

17 Căci aşa vorbeşte Domnul: «Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi, turmele voastre şi animalele voastre».

18 Şi aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El îl va da pe Moab în mâinile voastre.

19 Veţi lovi toate cetăţile fortificate şi toate cetăţile alese; veţi doborî toţi copacii buni , veţi astupa toate izvoarele de apă şi veţi distruge toate ogoarele bune cu pietre”.

20 Dimineaţa, când se aducea ofranda, iată, apa venea de pe drumul Edomului şi s-a umplut ţinutul de apă .

21 Întregul Moab a auzit că regii au venit să lupte împotriva lor şi i-au adunat pe toţi cei care puteau să se încingă, ca şi pe cei mai în vârstă, şi au stat la hotar.

22 S-au sculat dimineaţa şi, când soarele a strălucit deasupra apei, Moab a văzut în faţă apele roşii ca sângele.

23 Ei au zis: „Este sânge! Regii au scos sabia şi s-au lovit unii pe alţii : acum, la pradă, Moab!”.

24 Au venit în tabăra lui Israel, dar Israel s-a ridicat şi l-a lovit pe Moab, iar el a fugit dinaintea lor. Au intrat în [ţară] şi l-au bătut pe Moab.

25 Au dărâmat cetăţile şi a aruncat fiecare piatra sa pe ogoarele bune şi le-au umplut; au astupat toate izvoarele de apă şi au doborât toţi copacii buni până nu au lăsat nimic în Chir-Hareset ; iar aruncătorii cu praştia l-au înconjurat şi l-au lovit.

26 Regele din Moab a văzut că lupta era prea puternică pentru el; atunci a luat cu sine şapte sute de oameni care mânuiau sabia ca să pătrundă până la regele din Edom, dar nu au putut.

27 L-a luat atunci pe fiul său – întâiul născut, care trebuia să domnească în locul lui – şi l-a adus ca ardere de tot pe zid . Dar a fost o mare mânie împotriva lui Israel, care s-a îndepărtat de el; şi s-a întors în ţară .

4

1 O femeie dintre soţiile fiilor profeţilor a strigat către Elizeu: „Slujitorul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că slujitorul tău era temător de Dumnezeu. Cel care l-a împrumutat a venit să-mi ia amândoi copiii ca să-i facă sclavii lui”.

2 Elizeu i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai în casă!”. Ea i-a răspuns: „Slujitoarea ta nu are nimic în casă în afară de un urcior cu untdelemn”.

3 El i-a zis: „Du-te şi cere pentru tine vase din afară, de la vecinii tăi: vase goale, dar nu puţine!

4 Mergi, închide uşa după tine şi după fiii tăi! Varsă din untdelemn în toate aceste vase, iar pe cele pline pune-le deoparte!”.

5 Ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după fiii ei. Ei îi apropiau vasele, iar ea vărsa din untdelemn în ele.

6 Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas!”. Dar el i-a răspuns: „Nu mai sunt vase”. Şi untdelemnul a încetat să mai curgă .

7 Ea a mers şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el i-a zis: „Mergi, vinde din untdelemn şi plăteşte datoria ta şi a fiilor tăi! Iar din ce rămâne, veţi trăi”.

8 Într-o zi, Elizeu trecea prin Şunem . Acolo era o femeie de vază . Ea a insistat ca el să mănânce . Ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea .

9 Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10 Să facem o cameră mică sus, pe terasă, şi să punem acolo pentru el un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic ca să stea acolo când va veni la noi.

11 Într-o zi [Elizeu] a venit [la ei], s-a dus în camera de sus şi s-a culcat acolo.

12 I-a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Cheam-o pe această [femeie] din Şunem!”. El a chemat-o şi ea a venit înaintea lui.

13 [Elizeu] i-a zis lui [Ghehazi]: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ai arătat toată această grijă! Ce putem face pentru tine? Ai vreun lucru [pe care să-l prezentăm] regelui sau comandantului armatei?»”. Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu ”.

14 El i-a zis: „Ce să fac pentru ea?”. Ghehazi a răspuns: „Ea n-are niciun fiu, iar soţul ei este bătrân!”.

15 El a zis: „Cheam-o!”. Ghehazi a chemat-o şi ea a stat la uşă .

16 [Elizeu] i-a zis: „La anul , pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu, nu o amăgi pe slujitoarea ta!”.

17 Femeia a zămislit şi a născut un fiu anul următor , chiar pe vremea aceea, după cum îi spusese Elizeu .

18 Copilul a crescut. Într-o zi s-a dus la tatăl său [care era] cu secerătorii.

19 I-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu! ”. Tatăl i-a zis slujitorului său: „Du-l la mama lui!”.

20 [Slujitorul] l-a luat şi l-a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, apoi a murit.

21 Ea a urcat şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după el şi a ieşit.

22 L-a chemat pe soţul ei şi i-a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu. Apoi mă voi întoarce”.

23 El i-a zis: „Pentru ce vrei să mergi astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabat!” . Ea i-a răspuns: „Fii pe pace!”.

24 A pus şaua pe măgăriţă şi i-a zis slujitorului ei: „Mână şi mergi! Nu te opri din călărit până când îţi voi spune!”:

25 Ea a plecat şi a mers la omul lui Dumnezeu, la muntele Carmel. Când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Iată-o pe femeia aceea din Şunem!

26 Acum, aleargă în faţa ei şi spune-i: «Eşti bine? Soţul tău este bine? Copilul este bine?»”. Ea a răspuns: „Bine”.

27 A ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte şi i-a cuprins picioarele. Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul ei este amărât, iar Domnul mi-a ascuns şi nu mi-a făcut cunoscut”.

28 Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu de la domnul meu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi!»?”.

29 [Elizeu] i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi coapsele, ia toiagul meu în mâna ta şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, nu-l saluta şi, dacă te salută cineva, nu-i răspunde ! Să pui toiagul meu pe faţa copilului !”.

30 Mama copilului i-a zis [lui Elizeu]: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi lăsa!”. El s-a ridicat şi a mers după ea.

31 Ghehazi a mers înaintea lor, a pus toiagul pe faţa copilului, dar n-a fost nici glas, nici semn de simţire. Apoi s-a întors în faţa lui Elizeu, i-a povestit şi i-a zis: „Copilul nu s-a trezit”.

32 Elizeu a intrat în casă şi, iată, copilul era mort, culcat pe patul său.

33 A intrat, a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.

34 A urcat şi s-a întins peste copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, mâinile pe mâinile lui şi s-a plecat peste el, iar trupul copilului s-a încălzit.

35 Apoi s-a întors, a mers în casă încoace şi încolo. A urcat şi s-a întins peste copil, iar acesta a strănutat de şapte ori. Apoi copilul şi-a deschis ochii.

36 L-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe acea femeie din Şunem!”. El a chemat-o, iar ea a venit la el. [Elizeu] i-a zis: „Ia-ţi fiul!”.

37 Atunci, ea a venit, a căzut la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ înaintea lui. Apoi şi-a luat fiul şi a ieşit.

38 Elizeu s-a întors la Ghilgal. În ţară era o foamete mare, iar fiii profeţilor stăteau înaintea lui. Atunci i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe mâncare pentru fiii profeţilor!”.

39 Unul [dintre ei] a ieşit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit o viţă sălbatică şi a cules din ea tărtăcuţe sălbatice până şi-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.

40 Apoi le-au dat oamenilor să mănânce. Când ei mâncau din mâncare, au început să strige, zicând: „Moartea este în oală, om al lui Dumenzeu!”. Şi nu au mai putut să mănânce.

41 [Elizeu] a zis: „Luaţi făină şi puneţi în oală!”. Apoi a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”. Şi nu mai era nimic rău în oală.

42 A venit un om din Baal-Şalişa . A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade [ale pământului], douăzeci de pâini de orz şi spice în sacul său. [Elizeu] a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”.

43 Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau aceasta la o sută de oameni? ”. Dar [Elizeu] a zis: „Dă oamenilor să mănînce! Căci aşa spune Domnul: «Vor mânca şi va mai rămâne»”.

44 Atunci le-a pus în faţa lor; ei au mâncat şi a mai rămas, după cuvântul Domnului.

5

1 Naaman, căpetenia armatei regelui din Aram, era un om de vază . El era respectat pentru că prin el Domnul dăduse eliberare lui Aram. Dar omul [acesta] puternic şi viteaz era lepros.

2 Aram au ieşit în grupuri şi au răpit din ţara lui Israel o tânără care a devenit slujitoarea soţiei lui Naaman.

3 Ea i-a zis stăpânei sale: „De-ar vrea stăpânul meu [să meargă] la profetul care este în Samaria! L-ar curăţa de lepra lui!”.

4 [Naaman] a mers şi i-a povestit stăpânului său: „Aşa şi aşa a spus tânara care este din ţara lui Israel”.

5 Regele din Aram i-a zis: „Du-te! Eu voi trimite o scrisoare la regele din Israel!”. [Naaman] a mers şi a luat cu sine zece talanţi de argint, şase mii [de sicli] de aur şi zece schimburi de haine .

6 A dus la regele lui Israel scrisoarea care zicea: „Acum, când a ajuns la tine scrisoarea aceasta, iată, îl trimit la tine pe Naaman, slujitorul meu, ca să-l vindeci de lepră!”.

7 Când a văzut scrisoarea, regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să fac [pe cineva] să moară sau să trăiască ? Acesta a trimis la mine ca să curăţ un om de lepra lui. Recunoaşteţi şi vedeţi că el caută motiv împotriva mea!”.

8 Când a auzit Elizeu, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină la mine şi se va şti că este un profet în Israel!”.

9 Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la uşa casei lui Elizeu.

10 Elizeu a trimis un mesager să-i spună: „Mergi şi te spală de şapte ori în Iordan şi trupul se va vindeca şi vei fi curat!”.

11 Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Iată, mi-am zis că va ieşi, se va apropia şi va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va întinde mâna, va atinge locul [bolnav] şi va curăţa lepra.

12 Oare nu sunt mai bune Abana şi Parpar , râurile Dammascului, decât toate apele lui Israel? Nu aş fi putut să mă spăl în ele şi să mă curăţ?”. S-a întors şi a plecat înfuriat.

13 Slujitorii lui s-au apropiat ca să-i vorbească şi i-au zis: „Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus un lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult dacă ţi-a zis: «Spală-te şi te vei curăţi!»”.

14 Atunci a coborât şi s-a cufundat în Iordan de şapte ori, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Şi trupul a devenit ca trupul unui copilaş şi s-a curăţat.

15 [Naaman] s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată tabăra sa. A ajuns, a stat înaintea lui şi a zis: „Iată, ştiu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israel. Acum, primeşte, te rog, un dar de la slujitorul tău!”.

16 [Elizeu] a răspuns: „Viu este Domnul în faţa căruia stau: nu voi primi!”. [Naaman] a insistat, dar el a refuzat.

17 Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei, lasă, te rog, să i se dea slujitorului tău pământ cât poate duce o pereche de catâri. Căci slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei decât numai Domnului .

18 Lucrul acesta să-i ierte Domnul slujitorului său: când va merge stăpânul meu la Bet-Rimon să se închine acolo, dacă se va sprijini de mâna mea, şi eu mă voi închina la Bet-Rimon. Deci, când mă voi închina la Bet-Rimon, să-i ierte Domnul slujitorului tău lucrul acesta!”.

19 [Elizeu] i-a zis: „Mergi în pace ”. Iar el a plecat de la el [şi a făcut] o oarecare distanţă .

20 Ghehazi, slujitorul lui Elizeu, omul lui Dumnezeu, a zis: „Iată, stăpînul meu l-a cruţat pe Naaman, arameul acesta, şi nu a luat de la el ce adusese. Viu este Domnul: voi alerga după el şi voi lua ceva de la el!”.

21 Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman l-a văzut alergând după el, a coborât din car înaintea lui şi i-a zis: „Totul bine?”.

22 El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis să-ţi spun: «Iată, chiar acum au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii profeţilor; dă, te rog, pentru ei un talant de argint şi două schimburi de haine!»”.

23 Naaman a zis: „Fii binevoitor şi ia doi talanţi!”. A insistat, a pus doi talanţi de argint în doi saci şi două schimburi de haine, le-a dat la doi dintre slujitorii săi care le-au dus înaintea lui.

24 Au ajuns pe deal , iar [Ghehazi] a luat [lucrurile] din mâna lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat.

25 El a mers şi a stat înaintea stăpânului său. Elizeu i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?”. El i-a răspuns: „Slujitorul tău nu a mers nicăieri !”.

26 Dar [Elizeu] i-a zis: „Oare nu a mers duhul meu [cu tine] când s-a întors un om de pe carul său [să vină] înaintea ta? Când ai obţinut argintul ca să iei haine, măslini, vii, turme, cirezi, slujitori şi slujitoare?

27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de descendenţa ta pentru totdeauna!”. Şi [Ghehazi] a ieşit dinaintea lui [Elizeu] alb ca zăpada de lepră.

6

1 Fiii profeţilor i-au zis lui Elizeu: „Iată, locul unde locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi!

2 Să mergem la Iordan şi să luăm de acolo fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc unde să locuim!”. El le-a zis: „Mergeţi!”.

3 Unul dintre ei i-a zis: „Fii binevoitor şi vino cu slujitorii tăi!”. El a zis: „Voi merge!”.

4 A plecat cu ei, au ajuns la Iordan şi au tăiat copaci.

5 În timp ce unul dobora un trunchi, a căzut lama [toporului] în apă. Atunci a strigat: „Ah, domnul meu! Şi era împrumutat!”.

6 Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizeu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela şi lama a început să plutească.

7 Apoi a zis: „Ridică-l la tine!”. [Slujitorul] şi-a întins mâna şi l-a luat.

8 Regele din Aram era în război împotriva lui Israel. I-a sfătuit pe slujitorii săi, zicând: „Fixaţi tabăra în cutare loc!”.

9 Omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israel: „Ai grijă să nu treci prin locul acela pentru că acolo au coborât arameii!”.

10 Regele lui Israel a trimis la locul despre care îi vorbise şi îl avertizase omul lui Dumnezeu şi s-a păzit. [Aceasta] nu o dată şi nu de două ori!

11 Inima regelui din Aram s-a tulburat din cauza acestui lucru. I-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Cine mi-l va face cunoscut pe acela dintre noi care este cu regele lui Israel?”.

12 Unul dintre slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, rege, domnul meu! Căci Elizeu, profetul care este în Israel, îi spune regelui lui Israel cuvintele pe care tu le zici în camera ta de dormit!”.

13 [Regele] le-a zis: „Mergeţi şi vedeţi unde este ca să trimit să îl ia!”. Ei i-au zis: „Iată, este în Dotan !”.

14 A trimis acolo cai, care şi o armată puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea.

15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat, s-a ridicat, a ieşit şi, iată, o armată înconjura cetatea cu cai şi care. Atunci i-a zis: „Ah, domnul meu, ce vom face?”.

16 El i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei care sunt cu noi decât cei care sunt cu ei!”.

17 Elizeu s-a rugat, zicând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!”. Domnul a deschis ochii slujitorului şi, iată, a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elizeu.

18 [Arameii] coborau spre [Elizeu]. Elizeu s-a rugat către Domnul, zicând: „Loveşte, te rog, neamul acesta cu orbire!”. Şi i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elizeu.

19 Elizeu le-a zis: „Nu este aceasta calea şi nu este aceasta cetatea. Veniţi după mine şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi!”. Şi i-a dus la Samaria.

20 Când au ajuns în Samaria, Elizeu a zis: „Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă!”. Domnul le-a deschis ochii şi ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21 Regele lui Israel, când i-a văzut, a zis lui Elizeu: „Părintele meu , să-i lovesc ?”.

22 El i-a răspuns: „Nu-i lovi! Îi loveşti tu pe cei pe care i-ai capturat cu sabia ta şi cu arcul tău ? Pune-le înainte pâine şi apă ca să mănânce şi să bea, apoi să meargă la stăpânul lor!”.

23 Atunci el le-a oferit un ospăţ mare. Ei au mâncat şi au băut. Apoi le-a dat drumul, iar ei au mers la stăpânul lor. Şi nu au mai venit grupele lui Aram în ţara lui Israel .

24 După aceea, Ben-Hadad, regele din Aram, şi-a adunat taberele, a mers şi a asediat Samaria.

25 În Samaria a fost o mare foamete .
[Arameii] i-au asediat [atât de mult] până când [s-a ajuns] ca un cap de măgar [să coste] optzeci de arginţi, iar un sfert de qab de băluşcă [ajunsese să coste] cinci arginţi.

26 Când regele trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, rege!”.

27 El i-a răspuns: „Dacă nu te salvează Domnul, cu ce să te salvez eu? Cu [ceea ce vine] din arie sau din teasc?”.

28 Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-mi-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi; mâine îl vom mânca pe fiul meu!».

29 Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. În ziua următoare i-am zis: «Dă-ni-l pe fiul tău să-l mâncăm!». Dar ea l-a ascuns pe fiul ei”.

30 Când a auzit regele cuvintele acestei femei, şi-a sfâşiat hainele când trecea pe zid. Poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac pe trupul său.

31 Regele a zis: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă va rămâne capul lui Elizeu [pe umeri ] astăzi! ”.

32 Elizeu şedea în casă, iar bătrânii şedeau lângă el. Regele a trimis un om al său. Înainte să ajungă solul la el, [Elizeu] le-a spus bătrânilor: „Aţi văzut că a trimis acest ucigaş ca să-mi ia capul? Vedeţi, când va veni mesagerul, închideţi uşa şi prindeţi-l cu uşa! Oare nu [se aude] sunetul picioarelor stăpânului său în urma lui?”.

33 Când încă mai vorbea cu el, mesagerul a coborât la el şi a zis: „Iată, răul acesta este de la Domnul! La ce pot să mă mai aştept de la Domnul?”.

7

1 Atunci Elizeu a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: «Mâine, pe vremea aceasta, [se va vinde] o sea de făină pe un siclu şi două măsuri de grâu pe un siclu la poarta Samariei»”.

2 Slujitorul de braţul căruia se sprijinea regele a zis către omul lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face nişte ferestre în ceruri şi se va întâmpla lucrul acesta!”. Dar [Elizeu] a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca de acolo!”.

3 La intrarea porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „Pentru ce stăm noi aici să murim?

4 Dacă am zice: «Să intrăm în cetate», este foamete în cetate şi vom muri acolo; dacă vom sta aici, [de asemenea] vom muri. Acum, să mergem şi să năvălim în tabăra arameilor: dacă ne vor lăsa să trăim, vom trăi; dacă ne vor omorî, vom muri”.

5 S-au ridicat în amurg ca să meargă în tabăra lui Aram. Au ajuns la marginea taberei lui Aram şi, iată, nu era nimeni acolo.

6 Domnul a făcut să se audă în tabăra lui Aram vuiet de care, tropot de cai şi zgomotul unei armate puternice şi şi-au zis unul către altul: „Regele lui Israel i-a tocmit împotriva noastră pe regii hetei şi pe regii egipteni ca să vină împotriva noastră”.

7 S-au ridicat şi au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii şi măgarii în tabără aşa cum erau. Şi au fugit ca să-şi salveze viaţa.

8 Au venit aceşti leproşi la marginea taberei. Au intrat într-un cort, au mâncat, au bătut şi au luat de acolo argint, aur şi haine, apoi au plecat şi le-au ascuns. După aceea au mers într-un [alt] cort, au luat de acolo [alte lucruri] şi au plecat şi le-au ascuns.

9 Şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de bun augur. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei [de mâine], vom fi pedepsiţi . Să mergem şi să dăm de ştire casei regelui!”.

10 Au mers, i-au chemat pe străjerii cetăţii şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra lui Aram şi iată că nu este nimeni acolo, nu [se aude] glas de om, ci numai caii şi măgarii legaţi şi corturile aşa cum sunt”.

11 Străjerii au strigat şi au făcut să ajungă vestea în interiorul casei regelui.

12 Regele s-a ridicat noaptea şi le-a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac arameii: au ieşit din tabără ca să se ascundă în câmpie, spunând: «Vor ieşi din cetate şi îi vom prinde vii, apoi vom intra în cetate »”.

13 Unul dintre slujitorii regelui a răspuns: „Să se ia cinci dintre caii care au rămas în cetate – iată, ei sunt ca toată mulţimea lui Israel care a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulţimea lui Israel care a pierit – să-i trimitem şi să vedem!”.

14 Au luat două care cu cai, iar regele a trimis în spatele taberei lui Aram, zicând: „Mergeţi şi vedeţi!”.

15 Au mers după ei până la Iordan. Iată, tot drumul era plin de haine şi de obiecte pe care le aruncaseră arameii în graba lor. Mesagerii s-au întors şi i-au adus la cunoştinţă regelui.

16 Poporul a ieşit şi a prădat tabăra lui Aram. Şi [s-a vândut] o sea de făină pe un siclu şi două sea de orz pe un siclu, după cuvântul Domnului.

17 Regele îl pusese pe slujitorul de a cărui mână se sprijinea la poartă; iar poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit, după cum spusese omul lui Dumnezeu când regele coborâse la el.

18 Şi a fost după cum spusese omul lui Dumnezeu regelui: „Mâine pe vremea aceasta, [se va vinde] două sea de orz pe un siclu şi o sea de făină pe un siclu la poarta Samariei”.

19 Iar slujitorul îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face nişte ferestre în ceruri şi se va întâmpla lucrul acesta!”, iar [Elizeu] spusese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar de acolo nu vei mânca!”.

20 Şi i s-a întâmplat aşa: poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit .

8

1 Elizeu i-a zis femeii pe al cărei fiu l-a readus la viaţă: „Ridică-te şi mergi să locuieşti ca străină unde vei putea, căci Domnul a hotărât o foamete şi ea va veni şi în ţară timp de şapte ani” .

2 Femeia s-a ridicat şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: au plecat ea şi casa ei şi a locuit ca străină în ţara filistenilor timp de şapte ani.

3 După şapte ani, femeia s-a întors din ţara filistenilor şi s-a dus să-i ceară regelui casa şi ogorul ei .

4 Regele vorbea cu Ghehazi , slujitorul omului lui Dumnezeu, zicând: „Povesteşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elizeu!”.

5 Când el îi povestea regelui cum readusese la viaţă un mort, iată, femeia pe al cărei fiu îl readusese la viaţă i-a cerut regelui casa şi ogorul ei. Şi a zis Ghehazi: „Stăpâne al meu, rege, aceasta este femeia pe al cărei fiu Elizeu l-a readus la viaţă!”.

6 Regele a întrebat-o pe femeie, iar ea i-a povestit. Apoi, regele i-a dat un funcţionar, zicându-i: „Dă-i înapoi tot ceea ce avea şi produsele câmpului din ziua când a lăsat ţara şi până acum!”.

7 Elizeu a venit la Damasc. Ben-Hadad, regele din Aram, era bolnav. I-au adus la cunoştinţă, zicând: „A venit omul lui Dumnezeu până aici!”.

8 Regele i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar şi mergi în întâmpinarea omului lui Dumnezeu şi consultă-l pe Domnul prin el dacă mă voi vindeca de boala aceasta”.

9 Hazael a mers în întâmpinarea lui şi a luat cu sine un dar şi tot ce-i mai bun în Damasc, cât puteau să ducă patruzeci de cămile . A venit şi a stat în faţa lui [Elizeu] şi i-a zis: „Fiul tău , Ben-Hadad, regele din Aram, m-a trimis la tine, spunând: «Mă voi vindeca de boala aceasta?»”.

10 Elizeu i-a răspuns: „Mergi şi spune-i: «Te vei vindeca! ». Însă Domnul mi-a descoperit că va muri”.

11 Şi-a îndreptat faţa [spre Hazael] şi l-a fixat insistent . Apoi a plâns omul lui Dumnezeu.

12 Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?”. [Elizeu] a răspuns: „Pentru că ştiu răul pe care-l vei face fiilor lui Israel; vei da foc fortificaţiilor lor, îi vei ucide pe tinerii lor cu sabia, îi vei tăia în bucăţi pe pruncii lor şi le vei spinteca pe femeile lor însărcinate”.

13 Hazael a zis: „Dar ce este slujitorul tău? Un câine, ca să facă acest lucru mare?”. Elizeu i-a răspuns: „Domnul mi-a descoperit că tu vei fi rege peste Aram”.

14 El a plecat de la Elizeu, a venit la stăpânul său, care l-a întrebat: „Ce ţi-a zis Elizeu?”. El a răspuns: „Mi-a zis că te vei vindeca”.

15 A doua zi, [Hazael] a luat o învelitoare, a înmuiat-o în apă şi a întins-o pe faţa regelui , care a murit. Şi a domnit Hazael în locul lui.

16 În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, şi al lui Iosafat, regele lui Iuda, a domnit Ioram, fiul lui Iosafat, ca rege peste Iuda.

17 Avea treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit opt ani la Ierusalim.

18 El a mers pe calea regilor lui Israel, după cum a făcut casa lui Ahab, căci avea de soţie o fiică a lui Ahab. A făcut ceea ce este rău în ochii Domnului.

19 Dar Domnul n-a voit să-l nimicească pe Iuda de dragul lui David, slujitorul său, după cum îi spusese: „Voi pune o candelă pentru fiii tăi pentru totdeauna ”.

20 În zilele lui, Edom s-a răzvrătit de sub mâna lui şi şi-a făcut un rege peste ei.

21 Ioram şi tot poporul care era cu el au trecut la Ţair . S-au ridicat noaptea şi l-au lovit pe Edom, care îl înconjurase, şi pe căpeteniile carelor . Iar poporul a fugit la corturile lor.

22 Edom s-a răzvrătit de sub mâna lui Iuda până în ziua de azi . Atunci, s-a răzvrătit şi Libna în acelaşi timp.

23 Celelalte fapte ale lui Ioram, ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

24 Ioram a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi a domnit Ahazia, fiul său, în locul lui.

25 În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a domnit Ahazia, fiul lui Ioram, ca rege peste Iuda.

26 Ahazia avea douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit un an la Ierusalim. Numele mamei lui era Atalia, fiica lui Omri, regele lui Israel.

27 El a mers pe calea lui Ahab şi a făcut ce este rău în ochii Domnului ca şi casa lui Ahab, căci era înrudit cu casa lui Ahab.

28 El a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, regele lui Aram, la Ramot Galaad, şi arameii l-au lovit pe Ioram.

29 Regele Ioram s-a întors să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră arameii la Rama când lupta împotriva lui Hazael, regele lui Aram. Ahazia, fiul lui Ioram, regele lui Iuda, a coborât să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.

9

1 Elizeu, profetul, l-a chemat pe unul dintre fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-ţi coapsele, ia acest vas cu untdelemn şi mergi la Ramot-Galaad!

2 Când vei ajunge acolo, îl vei vedea acolo pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Mergi şi ridică-l din mijlocul fraţilor săi şi du-l în camera dinăuntru!

3 Ia vasul cu untdelemn, varsă-l pe capul lui şi spune-i: «Aşa zice Domnul: ‹Te ung rege peste Israel› »! Apoi deschide uşa, fugi şi nu mai aştepta!”.

4 Tânărul, slujitorul profetului, a plecat la Ramot-Galaad.

5 Când a ajuns, căpeteniile armatei stăteau jos. El a zis: „Am un cuvânt pentru tine, căpetenie!”. Dar Iehu a zis: „Pentru cine dintre noi toţi?”. El a răspuns: „Pentru tine, căpetenie!”.

6 S-a ridicat, a mers în casă, iar [tânărul] a turnat untdelemnul pe capul lui şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Te ung rege peste poporul Domnului, peste Israel.

7 Loveşte casa lui Ahab, stăpânul tău, ca să răzbun sângele slujitorilor mei, profeţii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului [vărsat] prin mâna Izabelei!

8 Va pieri toată casa lui Ahab. Voi nimici [din ce este] al lui Ahab orice parte bărbătească, fie legat, fie liber, din Israel.

9 Voi face cu casa lui Ahab [cum am făcut] cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia.

10 Pe Izabela o vor sfâşia câinii în ogorul Izreel şi nu va fi cine să o îngroape»”. Apoi [tânărul] a deschis uşa şi a fugit .

11 [Iehu] a ieşit la slujitorii stăpânului său, iar ei i-au zis: „E bine? Pentru ce a venit nebunul acesta la tine?”. El le-a zis: „Voi cunoaşteţi omul şi gândul lui”.

12 Dar ei au zis: „Fals! Spune-ne!”. Şi el a zis: „Mi-a vorbit astfel: «Aşa zice Domnul: ‹Te ung rege al lui Israel› »”.

13 Şi-au luat repede fiecare hainele şi le-au pus sub el pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă şi au zis: „Iehu este rege!” .

14 Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimsi, a conspirat împotriva lui Ioram când Ioram apăra [cetatea] Ramot-Galaad , el şi tot Israelul, din faţa lui Hazael, regele lui Aram.

15 Ioram, regele, se întorsese să se vindece în Izreel de rana pe care i-o făcuseră arameii când era în luptă cu Hazael, regele lui Aram. Atunci, Iehu a zis: „Dacă vreţi , să nu scape nimeni şi să iasă ca să meargă să spună în Izreel!”.

16 Iehu a încălecat şi a plecat la Izreel, căci Ioram era acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, coborâse să-l vadă.

17 Străjerul stătea în turnul din Izreel, a văzut ceata lui Iehu când venea şi a zis: „Văd o ceată!”. Ioram a zis: „Ia un car şi trimite-l în întâmpinarea lor şi întreabă-i: «Totul bine?»”.

18 Călăreţul a mers în întâmpinarea lui şi a zis: „Aşa zice regele: «[Vii] cu pace?»”. Dar Iehu i-a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea!”. Străjerul a spus: „Mesagerul a mers la ei, dar nu se întoarce”.

19 A trimis un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei şi a zis: „Aşa zice regele: «[Vii] cu pace?»”. Dar Iehu i-a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea!”.

20 Străjerul a zis: „A ajuns până la ei, dar nu se întoarce. Modul de a mâna este ca modul de a mâna al lui Iehu, căci mână furios”.

21 Atunci Ioram a zis: „Pune şaua şi încalecă!”. Au ieşit Ioram, regele lui Israel, şi Ahazia, regele lui Iuda, fiecare pe carul său, în întâmpinarea lui Iehu şi l-au găsit în ogorul lui Nabot din Izreel.

22 Când Ioram l-a văzut pe Iehu, i-a zis: „[Vii] cu pace, Iehu?”. El însă a răspuns: „Ce pace, cât timp sunt desfrânările Izabelei, mama ta, şi vrăjitoriile ei cele multe?”.

23 Atunci Ioram s-a întors şi i-a zis lui Ahazia: „Trădare, Ahazia!”.

24 Dar Iehu a pus mâna pe arc şi l-a lovit pe Ioram între umeri. Săgeta a ieşit prin inimă şi [Ioram] a căzut în car.

25 [Iehu] i-a zis lui Bidcar, slujitorul lui: „Ia-l şi aruncă-l într-o parte în ogorul lui Nabot din Izreel. Căci adu-ţi aminte că atunci când eu şi tu călăream împreună în urma lui Ahab, tatăl său, Domnul a pus asupra lui greutatea aceasta, [zicând]:

26 «Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui». Oracolul Domnului: «eu voi răsplăti în ogorul acesta!». Oracolul Domnului: «Acum, ia-l şi aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului!»”.

27 Ahazia, regele lui Iuda, a văzut şi a fugit pe drumul spre Bet-Hagan. Iehu l-a urmărit şi a zis: „Loviţi-l şi pe el în car!”. Era la urcuşul Gur, care este lângă Ibleam; a fugit la Meghido şi a murit acolo.

28 Slujitorii lui l-au dus în car la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul lui cu părinţii lui, în cetatea lui David.

29 În anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab, a domnit Ahazia peste Iuda.

30 Iehu a venit în Izreel. Când a auzit Izabela, s-a machiat , şi-a împodobit capul şi se uita pe fereastră .

31 Iehu a ajuns la poartă. Ea i-a zis: „[Vii] cu pacea lui Zimri , ucigaşul stăpânului său?”.

32 El şi-a ridicat faţa spre fereastră şi a zis: „Cine este cu mine? Cine?”. Atunci s-au uitat la el doi sau trei eunuci.

33 El a zis: „Aruncaţi-o jos!”. Ei au aruncat-o jos şi a ţâşnit din ea sânge pe zid şi pe cai, iar [Iehu] a călcat-o în picoare.

34 Apoi a intrat, a mâncat şi a băut şi a zis: „Ocupaţi-vă de blestemata aceasta şi îngropaţi-o căci este fiică de rege!”.

35 Ei au mers să o îngroape, dar nu au găsit din ea decât craniul, picioarele, palmele şi mâinile.

36 S-au întors şi i-au adus la cunoştinţă [lui Iehu], iar el a zis: „Este cuvântul Domnului, care a spus prin slujitorul său Ilie din Tişbe: «În ogorul din Izreel câinii vor mânca trupul Izabelei,

37 iar cadavrul Izabelei va fi ca gunoiul pe suprafaţa câmpului în ogorul din Izreel, aşa încât nu se va putea zice: ‹Aceasta este Izabela!› »”.

10

1 Ahab avea şaptezeci de fii în Samaria. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis la Samaria capilor bătrâni din Izreel şi preceptorilor [fiilor] lui Ahab , zicând:

2 „Acum, când va ajunge la voi scrisoarea aceasta – şi cu voi sunt fiii stăpânului vostru, cu voi sunt carele şi caii, cetatea întărită şi armele –,

3 vedeţi care este cel mai bun şi cel mai drept dintre fiii stăpânului vostru, puneţi-l pe tronul tatălui său şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!”.

4 Ei s-au temut foarte mult şi au zis: „Iată, doi regi nu au putut să stea în faţa lui! Cum vom putea să stăm noi?”.

5 Cel care era [responsabil] peste palat, cel care era [responsabil] peste cetate , bătrânii şi preceptorii au trimis la Iehu să-i spună: „Noi suntem slujitorii tăi. Tot ceea ce ne spui, vom face. Nu vom pune pe nimeni rege. Fă ceea ce este bine în ochii tăi!”.

6 [Iehu] le-a scris a doua scrisoare, zicând: „Dacă sunteţi ai mei şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele fiecărui fiu al stăpânului vostru şi veniţi la mine mâine pe vremea aceasta, în Izreel!”. Cei şaptezeci de fii ai regelui erau cu căpeteniile cetăţii care-i creşteau.

7 Când a ajuns la ei scrisoarea, i-au luat pe fiii regelui şi i-au ucis : şaptezeci de oameni. Au pus capetele lor în coşuri şi le-au trimis la [Iehu], în Izreel.

8 Mesagerul a venit şi i-a zis: „Au adus capetele fiilor regelui”. [Iehu] a zis: „Puneţi-le în două grămezi la intrarea porţii până dimineaţă!”.

9 Dimineaţa a ieşit, a stat înaintea întregului popor şi a zis: „Voi sunteţi drepţi! Eu am complotat împotriva stăpânului meu şi l-am ucis. Dar cine i-a lovit pe toţi aceştia?

10 Să ştiţi, deci, că nu se va pierde niciunul dintre cuvintele Domnului pe care Domnul le-a rostit împotriva casei lui Ahab. Domnul va face tot ceea ce a spus prin slujitorul său Ilie”.

11 Apoi, Iehu i-a lovit pe toţi cei care mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toate căpeteniile lui, pe cunoştinţele lui, pe preoţii lui până când nu a mai rămas niciun supravieţuitor.

12 Apoi s-a sculat, a plecat şi a mers la Samaria. Când a ajuns la Bet-Emec Haroim , pe drum,

13 Iehu i-a întâlnit pe fraţii lui Ahazia, regele lui Iuda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?”. Ei au răspuns: „Suntem fraţii lui Ahazia şi coborâm să-i salutăm pe fiii regelui şi pe fiii reginei ”.

14 [Iehu] le-a zis: „Prindeţi-i de vii!”. Ei i-au prins de vii şi i-au ucis – patruzeci şi doi de oameni – la fântâna din Bet-Emec. Nu au lăsat să scape niciunul dintre ei.

15 A plecat de acolo şi l-a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab , [care venea] înaintea lui. L-a salutat şi i-a zis: „Este inima ta dreaptă, aşa cum este inima mea faţă de inima ta?”. Ionadab a răspuns: „Este”. „Dacă este, dă-mi mâna!”. Şi [Ionadab] i-a dat mâna, iar [Iehu] l-a făcut să se suie la el, în carul său.

16 [Iehu] i-a zis: „Vino cu mine şi vei vedea zelul meu pentru Domnul!”. Şi l-a dus cu carul său.

17 A ajuns la Samaria şi i-a lovit pe toţi cei ai lui Ahab care mai rămăseseră în Samaria până ce i-a distrus, după cuvântul Domnului pe care i-l spusese lui Ilie.

18 Apoi Iehu a adunat tot poporul şi le-a zis: „Ahab l-a slujit pe Baal puţin; Iehu însă îl va sluji mult.

19 Acum, chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui: să nu lipsească nimeni, pentru că am o mare jertfă pentru Baal! Cine va lipsi, nu va mai trăi”. Dar Iehu făcea [aceasta] cu viclenie ca să-i ucidă pe slujitorii lui Baal.

20 Iehu a zis: „Convocaţi o adunare sfântă pentru Baal!”. Şi ei au convocat.

21 Iehu a trimis [mesageri] în tot Israelul. Au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost nimeni care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal şi s-a umplut templul lui Baal de la un capăt la altul.

22 A zis celui care se îngrijea de veşminte: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal!”. Iar el le-a scos veşminte.

23 Atunci Iehu şi Ionadab, fiul lui Recab, au venit în templul lui Baal şi le-au zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi şi vedeţi să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci numai slujitori ai lui Baal!”.

24 Ei au intrat să aducă jertfe şi arderi de tot.

Iehu pusese afară optzeci de oameni şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul dintre oamenii pe care i-am adus în mâinile voastre, viaţa lui va fi în locul vieţii aceluia”.

25 Când au terminat de adus arderea de tot , Iehu le-a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi şi loviţi-i! Să nu iasă nimeni!”. Ei i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat [în afara cetăţii] , apoi s-au întors în cetatea templului lui Baal.

26 Au scos stela din templul lui Baal şi au ars-o.

27 Au dărâmat stela lui Baal, au distrus templul lui Baal şi l-au făcut o hazna de gunoi până în ziua de azi.

28 Iehu l-a nimicit pe Baal din Israel.

29 Dar Iehu nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, adică viţeii de aur care erau în Betel şi care erau în Dan.

30 Domnul i-a zis lui Iehu: „Pentru că ai făcut bine, ai împlinit ceea ce era drept în ochii mei şi ai făcut casei lui Ahab tot ce eu aveam de gând , fiii pe care îi ai vor sta pe tronul lui Israel până la a patra [generaţie]!”.

31 Dar Iehu a avut grijă să umble în legea Domnului Dumnezeului lui Israel din toată inima lui; însă nu s-a îndepărtat de păcatul lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască .

32 În acele zile, Domnul a început să rupă din Israel: Hazael i-a lovit la toate hotarele lui Israel.

33 De la Iordan, de la răsăritul soarelui, [a lovit] tot ţinutul Galaad, Gad, Ruben şi Manase, de la Aroer, care este pe râul Arnon, până la Galaad şi Basan.

34 Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ceea ce a făcut el, vitejia lui, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

35 Iehu a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi a domnit Ioahaz, fiul lui, în locul său.

36 Zilele cât a domnit Iehu peste Israel în Samaria au fost douăzeci şi opt de ani.

11

1 Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit. S-a ridicat şi a nimicit toată descendenţa regală.

2 Ioşeba , fiica regelui Ioram, sora lui Ahazia, l-a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia , şi l-a sustras din mijlocul fiilor regelui când i-au omorât; l-a pus cu doica lui în camera paturilor. L-a ascuns din faţa Ataliei şi nu a fost omorât.

3 A stat cu ea ascuns în templul Domnului timp de şase ani. În ţară domnea Atalia.

4 În al şaptelea an, Iehoiada a trimis şi a luat căpeteniile peste sute dintre carieni şi dintre alergători şi i-a adus la el în templul Domnului. A încheiat o alianţă cu ei, i-a pus să jure în templul Domnului şi li l-a arătat pe fiul regelui.

5 Apoi le-a poruncit, zicând: „Acest lucru să-l faceţi: o treime dintre voi, care intră [de pază] în sabat , să păzească palatul regelui!

6 O treime, la poarta Sur şi o treime, la poarta din spatele alergătorilor : să faceţi de pază la palat spre apărare!

7 Cele două cete dintre voi, toţi cei ce ies [de la pază] în sabat, să facă de pază la templul Domnului, lângă rege!

8 Înconjuraţi-l pe rege de jur împrejur! Fiecare să aibă în mână armele şi oricine vine spre rânduri să fie dat la moarte. Fiţi cu regele când iese şi când intră!”.

9 Căpeteniile peste sute au făcut conform cu tot ce le-a poruncit Iehoiada, preotul. Şi au luat fiecare oamenii lui – pe cei care [urmau] să intre în sabat [de pază] şi pe cei care [urmau] să iasă – şi au venit la Iehoiada, preotul.

10 Preotul le-a dat căpeteniilor peste sute suliţa şi scuturile care fuseseră ale regelui David şi care erau în templul Domnului.

11 Alergătorii au stat în jurul regelui, fiecare cu armele în mână de la latura dreaptă a casei până la latura stângă a casei, spre altar şi spre casă.

12 [Preotul] l-a scos pe fiul regelui, i-a pus pe [cap] diadema şi mărturia . L-au făcut rege, l-au uns şi au bătut din palme, zicând: „Trăiască regele!”.

13 Atalia a auzit strigătul alergătorilor şi al poporului şi a venit la popor în templul Domnului.

14 S-a uitat şi, iată, regele stătea lângă coloană , după regulă, iar căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege. Tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţă. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!”.

15 Iehoiada, preotul, a poruncit căpeteniilor peste sute care comandau armata: „Scoateţi-o dintre rânduri şi, pe oricine vrea să meargă după, ea ucideţi-l cu sabia!”. Căci preotul spusese să nu fie omorâtă în templul Domnului.

16 Ei au pus mâna pe ea şi ea a mers pe drumul pe care intrau caii la palatul regelui şi a fost ucisă acolo.

17 Iehoiada a încheiat o alianţă între Domnul, rege şi popor ca ei să fie poporul Domnului. Tot aşa între rege şi popor .

18 Tot poporul ţării a venit la templul lui Baal şi l-au dărâmat ; i-au sfărâmat complet altarele şi imaginile sale şi l-au ucis pe Matan , preotul lui Baal, în faţa altarelor.

Apoi, preotul a pus gărzi în templul Domnului.

19 A luat căpeteniile peste sute, pe carieni, pe alergători şi tot poporul ţării, l-au adus pe rege din casa Domnului şi au intrat în casa regelui pe drumul porţii alergătorilor. [Ioas] s-a aşezat pe tronul regilor .

20 Tot poporul ţării s-a bucurat şi cetatea s-a liniştit. Iar pe Atalia au ucis-o cu sabia în palatul regelui.

12

1 Ioas avea şapte ani când a fost făcut rege .

2 În al şaptelea an al lui Iehu, a început să domnească Ioas. El a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Ţibia din Beer-Şeba.

3 Ioas a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului toată viaţa lui , pentru că a fost instruit de preotul Iehoiada.

4 Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat. Poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

5 Ioas a zis preoţilor: „Tot argintul consacrat care este adus în casa Domnului – argintul celui ajuns la maturitate , argintul stabilit pentru [răscumpărarea] sufletelor şi tot argintul care este dat după inima fiecăruia ca să fie adus în casa Domnului –,

6 să-l ia preoţii, fiecare de la cunoscuţii săi, şi să repare spărturile casei oriunde s-ar găsi vreo spărtură”.

7 În al douăzeci şi treilea an al lui Ioas, nu au reparat preoţii spărtura casei.

8 Regele Ioas i-a chemat pe Iehoiada, preotul, şi pe preoţi şi le-a zis: „Pentru ce nu reparaţi spărtura casei? Acum, nu mai luaţi argintul de la cunoscuţii voştri, ci puneţi-l pentru spărtura casei!”.

9 Preoţii au fost de acord să nu mai ia argint de la popor şi să nu mai repare spărtura casei.

10 Atunci, preotul Iehoiada a luat o ladă , i-a făcut o gaură în capac şi a pus-o lângă altar, la dreapta, pe unde se intra în templul Domnului. Preoţii care păzeau cutia puneau în ea tot argintul care era adus în templul Domnului.

11 Când vedeau că este mult argint în ladă, scribul regelui şi marele preot urcau, legau şi numărau argintul care se găsea în casa Domnului .

12 Apoi dădeau argintul cântărit în mâinile celor stabiliţi să facă lucrarea casei Domnului, iar ei îl împărţeau lucrătorilor în lemn şi zidarilor care făceau casa Domnului,

13 constructorilor şi cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnului şi a pietrei cioplite ca să repare spărturile casei Domnului şi pentru tot ce se cheltuia pentru templu ca să fie reparat.

14 Dar din argintul care se aducea în Casa Domnului, nu s-au făcut pentru casa Domnului cupe de argint, cuţite, vase sau trâmbiţe, niciun obiect de aur sau de argint ,

15 ci îl dădeau celor care făceau lucrarea şi reparau cu el casa Domnului.

16 Nu îi controlau pe cei în mâinile cărora puneau argintul ca să îl dea celor care făceau lucrarea, căci ei acţionau cu fidelitate.

17 Argintul [jertfelor] pentru vinovăţie şi argintul [jertfelor] pentru păcat nu era adus în templul Domnului, ci era al preoţilor.

18 Hazael, regele din Aram, a urcat şi a luptat împotriva [cetăţii] Gat şi a capturat-o. Apoi Hazael a hotărât să urce împotriva Ierusalimului.

19 Ioas, regele lui Iuda, a luat toate lucrurile consacrate pe care le consacraseră Iosafat, Ioram şi Ahazia, părinţii săi, regii lui Iuda, şi tot aurul care se găsea în vistieriile casei Domnului şi în cele ale palatului regelui şi i le-a trimis lui Hazael, regele din Aram. Şi acesta a plecat de la Ierusalim .

20 Celelalte fapte ale lui Ioas, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

21 Slujitorii lui s-au răsculat şi au conspirat: l-au lovit pe Ioas la Bet-Milo , la coborâşul Sila .

22 Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. L-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi a domnit Amazia, fiul său, în locul lui.

13

1 În anul al douăzeci şi treilea al lui Ioas, fiul lui Ahazia, regele lui Iuda, a domnit Ioahaz, fiul lui Iehu, peste Israel, la Samaria. A domnit şaptesprezece ani.

2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului urmând păcatul lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască; nu s-a îndepărtat de la el.

3 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a dat în mâna lui Hazael, regele din Aram, şi în mâna lui Ben-Hadad , fiul lui Hazael, tot timpul.

4 Ioahaz s-a rugat înaintea Domnului, iar Domnul l-a ascultat, căci a văzut oprimarea lui Israel, întrucât îi oprima regele din Aram.

5 Domnul i-a dat lui Israel un eliberator care i-a scos din mâna lui Aram. Fiii lui Israel au locuit în corturile lor ca mai înainte .

6 Dar nu s-au îndepărtat de la păcatele casei lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască mergând în ele: şi Aşera a rămas în Samaria.

7 Nu i-a fost lăsat lui Ioahaz mai mult popor decât cincizeci de călăreţi , zece care şi zece mii de pedestraşi, căci îi nimicise regele din Aram şi-i făcuse ca praful de călcat [în picioare].

8 Celelale fapte ale lui Ioahaz, tot ceea ce a făcut el, vitejia lui, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

9 Ioahaz a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat la Samaria. Şi a domnit Ioas, fiul lui, în locul său.

10 În anul al treizeci şi şaptelea al lui Ioas, regele lui Iuda, a domnit Ioas, fiul lui Ioahaz, peste Israel, la Samaria, timp de şaisprezece ani.

11 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului; nu s-a îndepărtat de niciunul dintre păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască mergând în ele.

12 Celelalte fapte ale lui Ioas, tot ce a făcut el, vitejia lui, cum a luptat împotriva lui Amasia, regele lui Iuda, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

13 Ioas a adormit cu părinţii săi şi Ieroboam a stat pe tronul lui. Ioas a fost îngropat la Samaria cu regii lui Israel.

14 Elizeu s-a îmbolnăvit de o boală din cauza căreia avea să moară. Ioas, regele lui Israel, a coborât la el, a plâns înaintea lui şi a zis: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi cavaleria lui!”.

15 Elizeu i-a zis: „Ia un arc şi săgeţi!”. Şi el i-a adus un arc şi săgeţi.

16 Apoi Elizeu i-a zis regelui lui Israel: „Întinde arcul cu mâna ta!”. Iar el a întins arcul cu mâna lui. Apoi Elizeu şi-a pus mâinile peste mâinile regelui

17 şi i-a zis: „Deschide fereastra de la est!”. Iar el a deschis-o. Elizeu i-a zis: „Trage!”. Şi el a tras. Apoi Elizeu i-a zis: „Săgeata eliberării Domnului! Săgeata eliberării împotriva lui Aram! Tu îl vei lovi pe Aram la Afec până îl vei nimici”.

18 Apoi Elizeu i-a zis: „Ia săgeţi!”. Şi el a luat. Elizeu i-a spus regelui lui Israel: „Loveşte pământul!”. Şi l-a lovit de trei ori, apoi s-a oprit.

19 Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el şi a zis: „Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori: atunci l-ai fi bătut pe Aram până l-ai fi nimicit. Acum, însă, îl vei bate pe Aram de trei ori”.

20 Elizeu a murit şi a fost îngropat . Nişte cete din Moab au venit în ţară la începutul anului.

21 Pe când ei îngropau un om, iată, au văzut o ceată şi au aruncat omul în mormântul lui Elizeu. Omul a ajuns, a atins oasele lui Elizeu, a revenit la viaţă şi s-a ridicat pe picioarele lui.

22 Hazael, regele din Aram, l-a oprimat pe Israel tot timpul vieţii lui Ioahaz.

23 Dar Domnul a fost binevoitor cu ei şi a avut milă de ei; şi-a întors faţa spre ei datorită alianţei sale cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob. Nu a vrut să-i nimicească şi nu i-a îndepărtat de la faţa lui până acum .

24 Hazael, regele din Aram, a murit şi a domnit Ben-Hadad, fiul lui, în locul său.

25 Ioas, fiul lui Ioahaz, a luat înapoi din mânile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetăţile luate de Hazael de la Ioahaz, tatăl său, prin război. Ioas l-a bătut de trei ori şi a luat înapoi cetăţile lui Israel .

14

1 În anul al doilea al lui Ioas, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel, a domnit Amasia, fiul lui Ioas, regele lui Iuda.

2 Avea douăzeci şi cinci de ani când a fost făcut rege şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Ioadin din Ierusalim.

3 El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, însă nu ca David, tatăl său. Dar a făcut întru totul cum a făcut Ioas, tatăl său.

4 Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat. Poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

5 Când s-a întărit domnia în mâna lui, i-a lovit pe slujitorii săi care îl uciseseră pe tatăl său, regele.

6 Dar pe fiii ucigaşilor nu i-a omorât, după cum este scris în Cartea Legii lui Moise, unde Domnul porunceşte: „Să nu fie omorâţi părinţii din cauza copiilor şi nici copiii să nu fie omorâţi din cauza părinţilor, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul său!” .

7 El l-a lovit pe Edom în Valea Sării : zece mii [de oameni]. A cucerit Sela prin război şi i-a dat numele de Iocteel până în ziua de azi.

8 Atunci Amasia a trimis mesageri la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, să-i spună: „Vino să ne vedem în faţă!” .

9 Ioas, regele lui Israel, a trimis să spună lui Amasia, regele lui Iuda:

„Spinul care este în Liban
a trimis să spună cedrului care este Liban:
«Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!»
Dar animalele sălbatice din Liban au trecut
şi au călcat spinul în picioare .

10 L-ai lovit pe Edom şi ţi s-a înălţat inima. Laudă-te şi rămâi acasă! De ce să provoci răul şi să cazi tu şi Iuda împreună cu tine?”.

11 Dar Amasia nu l-a ascultat. Ioas, regele lui Israel, a mers şi s-au privit în faţă la Bet-Şemeş care este în Iuda.

12 Iuda a fost bătut de Israel şi a fugit fiecare la cortul său.

13 Dar pe Amasia, regele lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia, Ioas, regele lui Israel, l-a prins la Bet-Şemeş şi l-a dus la Ierusalim. A făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului .

14 A luat tot aurul, tot argintul şi toate obiectele care se găseau în casa Domnului şi în vistieriile palatului regelui; i-a luat pe ostatici şi s-a întors în Samaria .

15 Celelalte fapte ale lui Ioas pe care le-a făcut, vitejia lui şi cum a luptat el împotriva lui Amasia, regele lui Iuda, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

16 Ioas a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria cu regii lui Israel. Şi a domnit Ieroboam, fiul lui, în locul său.

17 Amasia, fiul lui Ioas, regele lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel.

18 Celelalte fapte ale lui Amasia, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

19 Au făcut un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiş , însă au trimis după el la Lachiş şi l-au omorât acolo.

20 L-au dus pe cai şi a fost îngropat la Ierusalim cu părinţii săi în cetatea lui David.

21 Tot poporul lui Iuda l-a luat pe Azaria – care avea şaisprezece ani – şi l-au făcut rege în locul tatălui său, Amasia.

22 El a reconstruit [cetatea] Elat şi a înapoiat-o lui Iuda după ce regele a adormit cu părinţii săi.

23 În anul al cincisprezecelea al lui Amasia, fiul lui Ioas, regele lui Iuda, a domnit Ieroboam, fiul lui Ioas, regele lui Israel, la Samaria. A domnit patruzeci şi unu de ani.

24 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului; nu s-a îndepărtat de la niciunul dintre păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care îl făcuse pe Israel să păcătuiască.

25 El a adus înapoi teritoriile lui Israel, de la intrarea în Hamat până la Marea Arabah , după cuvântul pe care-l rostise Domnul Dumnezeul lui Israel prin slujitorul său Iona, fiul lui Amitai , profetul, din Gat-Hefer .

26 Căci Domnul a văzut că necazul lui Israel ajunsese prea mare şi că nu era nici legat, nici liber, nu era nimeni care să-l ajute pe Israel .

27 Domnul nu hotărâse să şteargă numele lui Israel de sub ceruri şi i-a eliberat prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioas.

28 Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el, vitejia lui, cum a luptat şi cum a adus înapoi lui Israel [cetăţile] Damasc şi Hamat, care fuseseră ale lui Iuda, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

29 Ieroboam a adormit cu părinţii săi, cu regii lui Israel şi a domnit Zaharia, fiul lui, în locul său.

15

1 În anul al douăzeci şi şaptelea al lui Ieroboam, regele lui Israel, a domnit Azaria, fiul lui Amasia, regele lui Iuda.

2 Avea şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Iecolia din Ierusalim.

3 El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut Amasia, tatăl lui.

4 Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat. Poporul mai aducea încă jertfe şi tămâie pe înălţimi.

5 Domnul l-a lovit pe rege şi el a fost lepros până în ziua morţii sale şi a locuit într-o casă separată. Iar Iotam, fiul regelui, era [responsabil] peste palat judecând poporul ţării.

6 Celelalte fapte ale lui Azaria şi tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

7 Azaria a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi a domnit Iotam, fiul lui, în locul său.

8 În anul al treizeci şi optulea al lui Azaria, regele lui Iuda, a domnit Zaharia, fiul lui Ieroboam, peste Israel la Samaria. A domnit şase luni.

9 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, cum au făcut părinţii lui; nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

10 Şalum, fiul lui Iabeş, a conspirat împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului , l-a omorât şi a domnit el în locul lui.

11 Celelalte fapte ale lui Zaharia, iată, sunt scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel.

12 Acesta este cuvântul Domnului pe care îl spusese lui Iehu: „Fiii tăi vor sta pe tronul lui Israel până la a patra [generaţie]”. Şi aşa a fost.

13 Şalum, fiul lui Iabeş, a început să domnească în al treizeci şi nouălea an al lui Ozia, regele lui Iuda. Şi a domnit o lună la Samaria.

14 Menahem, fiul lui Gadi, s-a suit din Tirţa şi a venit la Samaria. L-a lovit pe Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a omorât. Şi a domnit el în locul lui.

15 Celelalte fapte ale lui Şalum, conspiraţia pe care a făcut-o, iată-le scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel.

16 Atunci Menahem a lovit [cetatea] Tifsah şi pe toţi cei care erau în ea, ca şi ţinuturile ei dinspre Tirţa. L-a lovit pentru că nu a deschis porţile. Şi a spintecat toate femeile însărcinate.

17 În anul al treizeci şi nouălea al lui Azaria, regele lui Iuda, a domnit Menahem, fiul lui Gadi, peste Israel timp de zece ani, la Samaria.

18 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. În toate zilele [vieţii] sale nu s-a îndepărtat de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

19 Pul , regele Asiriei, a venit împotriva ţării. Dar Menahem i-a dat lui Pul o mie de talanţi de argint ca să-l ajute să-şi întărească domnia .

20 Menahem a scos argintul din Israel, de la toţi cei înstăriţi , câte cinci sicli de fiecare, şi l-a dat regelui Asiriei. Şi s-a întors regele Asiriei şi nu a rămas acolo, în ţară.

21 Celelalte fapte ale lui Menahem, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?

22 Menahem a adormit cu părinţii săi. Şi a domnit Pecahia, fiul său, în locul lui.

23 În al cincizecilea an al lui Azaria, regele lui Iuda, a domnit peste Israel Pecahia, fiul lui Menahem, la Samaria. Şi a domnit doi ani.

24 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. Nu s-a îndepărtat de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

25 Pecah, fiul lui Remalia, slujitorul lui, a conspirat împotriva lui; l-a lovit la Samaria, în palatul casei regale, cu Argob şi Arie. Cu el erau cincizeci de oameni dintre fiii lui Galaad . L-a omorât şi a domnit în locul lui.

26 Celelalte fapte ale lui Pecahia, tot ce a făcut el, iată-le scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel.

27 În anul al cincizeci şi doilea al lui Azaria, regele lui Iuda, a domnit peste Israel Pecah, fiul lui Regalia, la Samaria. Şi a domnit douăzeci de ani .

28 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. Nu s-a îndepărtat de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

29 În zilele lui Pecah, regele lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, regele Asiriei, şi a luat [cetăţile] Iion, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor , Galaad şi Galileea, tot ţinutul lui Neftali, iar [pe locuitori] i-a deportat în Asiria.

30 Osea, fiul lui Ela, a conspirat împotriva lui Pecah, fiul lui Regalia; l-a lovit, l-a omorât şi a domnit el în locul lui în al douăzecilea an al lui Iotam, fiul lui Ozia .

31 Celelalte fapte ale lui Pecah, tot ce a făcut el, iată-le scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel.

32 În anul al doilea al lui Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, a domnit Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda.

33 Avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Ieruşa, fiica lui Ţadoc.

34 El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului: a făcut conform cu tot ceea ce a făcut Ozia, tatăl său.

35 Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat. Poporul mai aducea încă jertfe şi tămâie pe înălţimi. [Iotam] a zidit poarta de sus a casei Domnului.

36 Celelalte fapte ale lui Iotam, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

37 În zilele acelea, Domnul a început să-i trimită împotriva lui Iuda pe Reţin , regele lui Aram, şi pe Pecah, fiul lui Remalia.

38 Iotam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, tatăl său. Şi a domnit Ahaz, fiul lui, în locul său.

16

1 În anul al şaptesprezecelea al lui Pecah, fiul lui Remalia, a domnit Ahaz, fiul lui Iotam, regele lui Iuda.

2 Ahaz avea douăzeci de ani când a devenit rege şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El nu a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului Dumnezeului său aşa cum a făcut David, tatăl său,

3 ci a umblat pe căile regilor lui Israel. Chiar şi pe fiul său l-a trecut prin foc după [modul] abominabil al popoarelor pe care le alungase Domnul din faţa fiilor lui Israel.

4 A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe coline şi sub orice copac verde.

5 Atunci, Reţin, regele lui Aram, şi Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, au urcat la Ierusalim ca să lupte. L-au asediat pe Ahaz, dar nu au putut să-l învingă .

6 În acel timp, Reţin, regele lui Aram, a adus înapoi la Aram [cetatea] Elat; i-a alungat pe iudei din Elat şi au venit cei din Edom la Elat şi au locuit acolo până în ziua de azi .

7 Ahaz a trimis mesageri la Tiglat-Pileser, regele Asiriei, să-i spună: „Eu sunt slujitorul tău şi fiul tău! Vino şi eliberează-mă din mâna regelui lui Aram şi din mâna regelui lui Israel care s-au ridicat împotriva mea!”.

8 Ahaz a luat argintul şi aurul din casa Domnului şi din vistieriile casei regelui şi le-a trimis ca dar regelui Asiriei.

9 Regele Asiriei l-a ascultat. A mers regele Asiriei la Damasc şi l-a cucerit ; i-a deportat pe cei din Kir şi l-a omorât pe Reţin.

10 Regele Ahaz a mers în întâmpinarea lui Tiglat-Pileser, regele Asiriei, la Damasc. A văzut altarul care este în Damasc şi a trimis regele Ahaz preotului Uria forma altarului şi modelul lui, după toată lucrătura lui.

11 Preotul Uria a zidit un altar conform cu tot ceea ce i-a trimis regele Ahaz din Damasc: aşa a făcut preotul Uria până când s-a întors regele Ahaz din Damasc.

12 Când regele s-a întors din Damasc, a văzut regele altarul, s-a apropiat regele de altar şi s-a urcat pe el.

13 A ars arderea lui de tot şi ofranda lui; a vărsat jertfa lui de băutură şi a stropit cu sângele jertfei de împăcare altarul .

14 A luat altarul din bronz din faţa casei, dintre altar şi casa Domnului, şi l-a pus lângă altar, spre nord.

15 Regele Ahaz i-a zis lui Uria, preotul: „Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi ofranda de seară, arderea de tot a regelui şi ofranda lui, arderile de tot ale întregului popor al ţării, ofrandele lor şi jertfele lor de băutură; iar cu tot sângele arderii de tot şi cu tot sângele jertfelor să-l stropeşti! Dar altarul de bronz să fie pentru mine ca să mă consult ”.

16 Preotul Uria a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit regele Ahaz.

17 Regele Ahaz a tăiat canturile postamentelor şi a îndepărtat de deasupra lor ligheanul; a coborât marea din bronz de deasupra boilor care erau sub ea şi a pus-o pe un paviment de piatră.

18 Locul de sabat pe care-l construise în templu şi intrarea regelui din afară le-a abătut de la templul Domnului, din cauza regelui Asiriei.

19 Celelalte fapte ale lui Ahaz pe care le-a săvârşit, nu sunt oare ele scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

20 Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi a domnit Ezechia, fiul său, în locul lui.

17

1 În anul al doisprezecelea al lui Ahaz, regele lui Iuda, a domnit Osea, fiul lui Ela, peste Israel la Samaria timp de nouă ani.

2 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, dar nu ca regii lui Israel care au fost înaintea lui.

3 Salmanasar , regele Asiriei, a urcat împotriva lui: Osea i-a devenit vasal şi i-a plătit tribut.

4 Regele Asiriei a descoperit la Osea o conspiraţie, întrucât a trimis mesageri la So , regele Egiptului, şi nu i-a mai plătit tribut regelui Asiriei ca în fiecare an . Dar regele Asiriei l-a arestat şi l-a legat în închisoare.

5 Regele Asiriei a invadat toată ţara; a urcat împotriva Samariei şi a asediat-o timp de trei ani.

6 În anul al nouălea al lui Osea, regele Asiriei a luat Samaria şi a deportat Israelul în Asiria şi i-a pus să locuiască la Halah şi la Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile mezilor .

7 Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, regele Egiptului, şi pentru că s-au temut de dumnezei străini.

8 Au umblat după obiceiurile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel şi [în cele] pe care le-au făcut regii lui Israel .

9 Fiii lui Israel au făcut în ascuns împotriva Domnului Dumnezeului lor [lucruri] care nu sunt bune. Şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnul străjerilor până la cetăţile întărite .

10 Şi-au ridicat stele şi Aşere pe orice colină înaltă şi sub orice copac verde.

11 Şi acolo au ars tămâie pe toate înălţimile ca neamurile pe care le alungase Domnul dinaintea lor şi au făcut lucruri rele, mâniindu-l pe Domnul.

12 Au slujit idolilor despre care Domnul le zisese: „Să nu faceţi lucrul acesta!”.

13 Domnul a dat mărturie împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda prin toţi profeţii lui, prin toţi văzătorii, zicând: „Întoarceţi-vă de la căile voastre rele şi păziţi poruncile mele, toate hotărârile mele conform cu toată legea pe care v-am dat-o prin slujitorii mei, profeţii !”.

14 Dar ei n-au ascultat, şi-au înţepenit grumazul aşa cum au făcut părinţii lor care nu au rămas fideli Domnului Dumnezeului lor.

15 Au refuzat hotărârile lui şi alianţa pe care o încheiase cu părinţii lor şi mărturiile lui pe care le-a dat înaintea lor: au mers după alte deşertăciuni şi au comis nebuniile altor popoare care îi înconjurau şi despre care le poruncise Domnul: „Să nu faceţi ca ele!”.

16 Au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, şi-au făcut chipuri turnate – doi viţei – şi-au făcut o Aşeră, s-au închinat la toată oştirea cerească şi i-au slujit lui Baal.

17 I-au trecut pe fiii lor şi pe fiicele lor prin foc, s-au dedat la ghicit şi la descântece, s-au vândut ca să facă ceea ce este rău în ochii Domnului, mâniindu-l.

18 Domnul s-a mâniat foarte mult împotriva lui Israel şi i-a îndepărtat de la faţa lui. N-a rămas decât tribul lui Iuda.

19 Dar nici Iuda nu a păzit poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci a umblat după obiceiurile pe care Israel le făcuse.

20 Domnul a respins toată descendenţa lui Israel; i-a umilit şi i-a dat în mâna cotropitorilor până când i-a îndepărtat de la faţa sa.

21 Căci Israel s-a dezlipit de casa lui David şi l-au făcut rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat. Ieroboam l-a sedus pe Israel să nu-l mai urmeze pe Domnul şi l-a făcut să săvârşească un păcat mare.

22 Fiii lui Israel au umblat în toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam: nu s-au abătut de la ele

23 până când l-a îndepărtat Domnul pe Israel de la faţa lui, după cum spusese prin toţi slujitorii lui, profeţii. Israel a fost deportat din ţara lui în Asiria până în ziua de azi.

24 Regele Asiriei a adus [oameni] din Babilon, din Cuta , din Ava , din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul fiilor lui Israel. Ei au moştenit Samaria şi au locuit în cetăţile ei.

25 Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul, iar Domnul a trimis împotriva lor lei care-i omorau.

26 Atunci, i-au spus regelui Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc orânduirea Dumnezeului ţării . El a trimis împotriva lor lei care îi omoară până când vor şti orânduirea Dumnezeului ţării”.

27 Atunci regele Asiriei a poruncit, zicând: „Trimiteţi-l pe unul dintre preoţii pe care i-aţi deportat de acolo; să meargă să se aşeze acolo şi să îi înveţe orânduirea Dumnezeului ţării!”.

28 Unul dintre preoţii care fuseseră deportaţi din Samaria a venit şi s-a aşezat la Betel şi i-a învăţat cum să se teamă de Domnul.

29 Dar fiecare popor şi-a făcut dumnezeii săi şi i-au pus în casele de pe înălţimile pe care le făcuseră samaritenii, fiecare în cetăţile în care locuiau.

30 Oamenii din Babilon l-au făcut pe Sucot-Benot ; oamenii din Cut l-au făcut pe Nergal , iar oamenii din Hamat l-au făcut pe Aşima ,

31 cei din Ava i-au făcut pe Nibhaz şi Tartac ; cei din Sefarvaim i-au ars pe copiii lor în foc [în cinstea] lui Adramelec şi Anamelec , dumnezeii din Sefarvaim.

32 Ei se temeau şi de Domnul, însă şi-au făcut, din tot poporul , preoţi ai înălţimilor care aduceau cult pentru ei în templele de pe înălţimi.

33 Se temeau şi de Domnul, dar îi slujeau şi pe zeii lor, după orânduirea neamurilor care fuseseră deportate de acolo.

34 Până în ziua de astăzi ei fac după orânduirile lor de mai înainte: nu fac după hotărârile lui, după judecăţile lui, după legea şi porunca pe care le-a dat-o Domnul fiilor lui Iacob, căruia i-a dat numele de Israel.

35 Domnul încheiase o alianţă cu ei şi le poruncise: „Să nu vă temeţi de alţi dumnezei şi să nu vă închinaţi lor; să nu-i slujiţi şi să nu le aduceţi jertfe,

36 ci numai Domnului, care v-a scos din ţara Egiptului cu mână puternică şi braţ întins: de el să vă temeţi, lui să vă închinaţi şi să-i aduceţi jertfe!

37 Să păziţi hotărârile, judecăţile, legea şi porunca pe care a scris-o pentru voi, împlinindu-le în toate zilele! Să nu vă temeţi de alţi zei,

38 să nu uitaţi alianţa pe care am încheiat-o cu voi! Să nu vă temeţi de alţi zei!

39 Ci să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru şi el vă va elibera din mâna tuturor duşmanilor voştri!”.

40 Însă ei nu au ascultat şi au făcut după orânduirile lor de mai înainte.

41 Aceste popoare s-au temut de Domnul, dar slujeau şi idolilor lor. Şi fiii lor şi fiii fiilor lor fac cum au făcut părinţii lor până în ziua de azi .

18

1 În anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, a domnit Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda .

2 Avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Abi, fiica lui Zaharia.

3 El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut David, tatăl său.

4 A îndepărtat înălţimile , a sfărâmat stelele, a tăiat Aşerele şi a tăiat în bucăţi şarpele de bronz pe care-l făcuse Moise, căci până în zilele acelea fiii lui Israel îi aduceau tămâie şi-l numeau Nehuştan .

5 El şi-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel. După el nu a mai fost nimeni ca el între toţi regii lui Iuda şi nici nu a fost înaintea lui.

6 El s-a alipit de Domnul, nu s-a îndepărtat de el şi a păzit poruncile pe care i le dăduse Domnul lui Moise.

7 Domnul a fost cu el şi avea succes oriunde ieşea: s-a răzvrătit împotriva regelui Asiriei şi nu i-a slujit.

8 El i-a lovit pe filisteni până la Gaza şi tot teritoriul lor, de la turnul străjerilor până la cetatea întărită .

9 În anul al patrulea al regelui Ezechia, adică în al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, Salmanasar, regele Asiriei, a urcat împotriva Samariei şi a asediat-o.

10 Au asediat-o de la începutul anului al treilea până în anul al şaselea al lui Ezechia, adică al nouălea an al lui Osea, regele lui Israel, şi au capturat Samaria.

11 Regele Asiriei l-a deportat pe Israel în Asiria şi l-a aşezat la Halah şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile mezilor,

12 pentru că nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi au încălcat alianţa lui cu tot ceea ce poruncise Moise, slujitorul Domnului: nu au ascultat şi nu au împlinit.

13 În anul al paisprezecelea al regelui Ezechia, Senaherib , regele Asiriei, a urcat împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda şi le-a cucerit.

14 Ezechia, regele lui Iuda, a trimis la regele Asiriei, la Lachiş, să-i spună: „Am greşit ! Retrage-te de la mine şi ceea ce îmi vei impune voi face. Regele Asiriei i-a impus lui Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur .

15 Ezechia a dat tot argintul care se afla în templul Domnului şi în vistieriile palatului regelui.

16 Atunci, Ezechia, regele lui Iuda, a despuiat porţile templului Domnului şi uşorii [de aurul] pe care Ezechia, regele lui Iuda, le împodobise şi le-a dat regelui Asiriei.

17 Regele Asiriei i-a trimis din Lachiş la Ierusalim, la regele Ezechia, pe Tartan , Rab-Saris şi pe Rab-Şache cu o armată puternică. Au plecat şi au mers la Ierusalim. Au mers, au ajuns şi au stat la canalul de la cisterna de sus, care este pe drumul de pe câmpul înălbitorului.

18 L-au chemat pe rege. Şi au ieşit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, [responsabil] peste palat, Şebna, secretarul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul.

19 Rab-Şache le-a zis: „Spuneţi-i lui Ezechia : «Aşa vorbeşte regele cel mare, regele Asiriei: ‹Ce este încrederea aceasta cu care te încrezi?

20 Tu ai zis, dar sunt vorbe ale buzelor: Este sfat şi putere pentru război. Acum, în cine ţi-ai pus încrederea că te-ai răzvrătit împotriva mea?

21 Iată, ţi-ai pus încrederea în toiagul acela de trestie frântă, în Egipt, pe care, dacă se va rezema cineva, îşi va înţepa palma şi o va străpunge. Aşa este Faraon, regele Egiptului, pentru toţi cei care se încred în el.

22 Dacă îmi veţi spune: ‹În Domnul Dumnezeul nostru ne încredem›. Nu este oare el acela ale cărui înălţimi şi altare Ezechia le-a îndepărtat zicându-i lui Iuda şi Ierusalimului: ‹Înaintea acestui altar să vă închinaţi în Ierusalim!›?

23 Acum, primeşte o garanţie de la stăpânul meu, regele Asiriei! Îţi dau două mii de cai dacă poţi să încaleci călăreţi pe ei.

24 Cum vei putea să înfrunţi pe unul dintre comandanţii cei mai mici, slujitori ai stăpânului meu? Şi tu îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi!

25 Oare împotriva voinţei Domnului am venit eu împotriva acestui loc ca să-l distrug? Domnul mi-a zis: ‹Mergi împotriva acestei ţări şi distruge-o!› »”.

26 Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah i-au zis lui Rab-Şache: „Vorbeşte cu slujitorii tăi în aramaică , fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în iudaică în auzul poporului de pe zid!”.

27 Rab-Şache le-a răspuns: „Oare la stăpânul tău şi la tine m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu oamenilor care stau pe zid să-şi mănânce excrementele şi să-şi bea urina împreună cu voi ?”.

28 Atunci Rab-Şache a stat în picioare şi a strigat cu glas tare în iudaică: „Ascultaţi cuvântul regelui cel mare, regele Asiriei!

29 Aşa vorbeşte regele: «Să nu vă înşele Ezechia, căci nu va putea să vă scape din mâna mea!

30 Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul, zicând: ‹Domnul ne va scăpa şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile regelui Asiriei› ».

31 Nu ascultaţi de Ezechia, căci aşa vorbeşte regele Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi ieşiţi înaintea mea! Şi fiecare va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea din apele fântânii lui ,

32 până când voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca ţara voastră, ţară cu grâu şi cu vin, ţară cu pâine şi vii, ţară cu măslini pentru untdelemn şi miere: veţi trăi şi nu veţi muri. Nu ascultaţi de Ezechia, care vă înşală, zicând: ‹Domnul ne va elibera›.

33 Au eliberat dumnezeii neamurilor – fiecare ţara lui – din mâna regelui Asiriei?

34 Unde sunt dumnezeii din Hamat şi din Arpad? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim, Hena şi Iva? Au eliberat ei Samaria din mâna mea?

35 Care este [dumnezeul] dintre toţi dumnezeii acestor ţări care şi-a eliberat ţara din mâna mea, ca Domnul să poată să elibereze Ierusalimul din mâna mea?»”.

36 Poporul a tăcut şi nu a răspuns nimic; căci regele poruncise, zicând: „Nu răspundeţi!”.

37 Eliachim, fiul lui Hilchia, [responsabilul] peste palat, Şebna, secretarul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.

19

1 Când a auzit regele Ezechia, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în templul Domnului.

2 I-a trimis pe Eliachim, [responsabilul] peste palat, pe Şebna, secretarul, şi pe preoţii cei mai bătrâni acoperiţi cu saci la profetul Isaia, fiul lui Amoţ .

3 I-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine; căci copiii sunt aproape să se nască, dar [femeia] nu are putere să îi nască .

4 Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rab-Şache pe care l-a trimis regele Asiriei, stăpânul său, să-l batjocorască pe Dumnezeul cel viu şi să-l pedepsească Domnul Dumnezeul tău pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă o rugăciune pentru cei care au mai rămas şi mai există !”.

5 Slujitorii regelui Ezechia s-au dus la Isaia.

6 Isaia le-a zis: „Aşa să spuneţi stăpânului vostru: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Nu-ţi fie teamă de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care m-au insultat slujitorii regelui Asiriei›!

7 Iată, voi pune în el un duh . Când va auzi o veste, se va întoarce în ţara lui şi-l voi face să cadă de sabie în ţara lui»”.

8 Rab-Şache s-a întors şi l-a găsit pe regele Asiriei luptând împotriva [cetăţii] Libna, căci auzise că plecase din Lachiş.

9 Atunci, [regele Asiriei] a auzit despre Tirhaca , regele din Cuş , spunându-se: „Iată, a ieşit să lupte împotriva ta”.

El s-a întors şi a trimis mesageri la regele Ezechia, zicând:

10 „Aşa să-i spuneţi lui Ezechia, regele lui Iuda: «Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: ‹Nu va fi dat Ierusalimul în mâinile regelui Asiriei›.

11 Iată, ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor pe care le-au nimicit. Iar tu vei scăpa?

12 I-au eliberat pe ei dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei: Gozan, Haran, Reţef şi pe fiii lui Eden din Telasar ?

13 Unde este regele din Hamat, regele din Arpad şi regele cetăţii Sefarvaim, din Hena şi Iva?»”.

14 Ezechia a luat scrisorile din mâna mesagerilor şi le-a citit. Apoi a urcat în templul Domnului. Ezechia le-a deschis înaintea Domnului.

15 Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a zis:

„Doamne Dumnezeule al lui Israel,
care şezi peste heruvimi!
Tu eşti singurul Dumnezeu
pentru toate stăpânirile pământului!
Tu ai făcut cerul şi pământul.

16 Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi ascultă!
Deschide-ţi, Doamne, ochii şi vezi!
Ascultă cuvintele lui Senaherib
pe care le-a trimis ca să-l insulte pe Dumnezeul cel viu!

17 Este adevărat, Doamne,
că regii Asiriei au distrus popoare şi ţări.

18 I-au dat pe zeii lor în foc,
căci ei nu erau dumnezei,
ci lucrarea mâinilor oamenilor
din lemn şi din piatră.
Şi au pierit.

19 Acum, Doamne Dumnezeul nostru,
eliberează-ne din mâna lui!
Şi vor şti toate stăpânirile pământului
că numai tu, Doamne, eşti Dumnezeu”.

20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să-i spună: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care mi-ai adresat-o referitor la Senaherib, regele Asiriei».

21 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui : «Te dispreţuieşte şi râde de tine fecioara, fiica Sionului.
În urma ta dă din cap fiica Ierusalimului .

22 Pe cine l-ai dispreţuit şi l-ai insultat?
Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai înălţat privirea?
Împotriva sfântului lui Israel!

23 Prin mesagerii tăi l-ai dispreţuit pe stăpânul meu, zicând:
‹Cu mulţimea carelor mele
am urcat pe vârful munţilor, pe coastele Libanului.
Voi tăia cedrii lui cei înalţi
şi chiparoşii lui cei aleşi.
Voi intra până la locuinţele lui cele mai îndepărtate,
până la pădurea lui cea mai deasă !

24 Am săpat şi am băut ape străine.
Am secat cu talpa picioarelor mele toate canalele Egiptului ›.

25 Nu ai auzit oare?
Din timp am pregătit aceasta;
din zile îndepărtate am plănuit şi acum o fac.
Era [hotărât] ca tu să transformi cetăţi fortificate
într-un morman de ruine.

26 Locuitorii lor sunt slăbiţi de forţă ,
înspăimântaţi şi făcuţi de ruşine.
Au ajuns ca iarba câmpului, ca verdeaţa,
ca grâul de pe acoperişuri,
uscat înainte de a ajunge la maturitate .

27 Dar eu ştiu când şezi, când ieşi şi când intri
şi când eşti furios împotriva mea .

28 Pentru că eşti furios împotriva mea
şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile mele,
voi pune verigă în nările tale
şi zăbală între buzele tale
şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.

29 Acesta să-ţi fie semnul:
Anul acesta veţi mânca ceea ce creşte de la sine
şi al doilea an ce va răsări;
dar în al treilea an veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii
şi veţi mânca din rodul lor.

30 Cei scăpaţi ai casei lui Iuda care au rămas
din nou vor prinde rădăcină dedesubt
şi vor da rod deasupra.

31 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă
şi cei scăpaţi din muntele Sionului.
Iată ce va face zelul Domnului Sabaot!».

32 De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva regelui Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta,
nici nu va arunca săgeţi în ea;
nu va sta înaintea ei cu scuturi
şi nu va ridica şanţuri împotriva ei.

33 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
şi nu va intra în cetatea aceasta.
Oracolul Domnului!

34 Voi ocroti cetatea aceasta ca s-o eliberez
de dragul meu şi de dragul lui David, slujitorul meu»”.

35 În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când s-au trezit dimineaţa, iată, toţi erau trupuri moarte.

36 Atunci Senaherib, regele Asiriei, şi-a ridicat [tabăra], a plecat şi s-a întors. A locuit la Ninive.

37 În timp ce el se închina în templul lui Nisroc , dumnezeul său, Adramelec şi Sareţer , fiii săi, l-au lovit cu sabia. Apoi au fugit în ţara Ararat . Şi a domnit Esar-Hadon , fiul lui, în locul său.

20

1 În zilele acelea , Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Isaia, fiul lui Amoţ, profetul, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Dă dispoziţii casei tale, căci tu vei muri şi nu vei mai trăi!»”.

2 [Ezechia] şi-a întors faţa către perete şi s-a rugat Domnului, zicând:

3 „Te rog, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta în adevăr şi cu inimă integră şi am făcut ce este bine în ochii tăi!”. Şi Ezechia a plâns mult .

4 Isaia nu ajunsese încă în mijlocul curţii când cuvântul Domnului a fost către el, zicând:

5 „Întoarce-te şi spune-i lui Ezechia, conducătorul poporului meu: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: ‹Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, eu te voi face sănătos şi a treia zi vei urca la templul Domnului.

6 Voi adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi elibera pe tine şi cetatea aceasta din mâna regelui Asiriei şi voi ocroti cetatea aceasta de dragul meu şi de dragul lui David, slujitorul meu› »”.

7 Isaia a zis: „Luaţi o turtă cu smochine !”. Au luat-o, au pus-o pe umflătură şi el s-a vindecat.

8 Ezechia îi zisese lui Isaia: „Care este semnul că Domnul mă va face sănătos şi a treia zi voi urca la templul Domnului?”.

9 Isaia a zis: „Iată semnul din partea Domnului că Domnul va face lucrul acesta pe care l-a spus: «Să treacă umbra zece trepte [înainte] sau să se întoarcă zece trepte?»”.

10 Ezechia i-a răspuns: „Este prea uşor pentru umbră să meargă zece trepte [înainte]. Nu, ci să se întoarcă înapoi zece trepte!”.

11 Isaia, profetul, s-a rugat Domnului şi Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care coborâse pe treptele lui Ahaz .

12 În acel timp, Berodac -Baladan , fiul lui Baladan, regele din Babilon, i-a trimis scrisori şi un dar lui Ezechia; căci auzise că Ezechia se îmbolnăvise.

13 Ezechia i-a ascultat şi apoi le-a arătat trezoreria:
argintul, aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel mai bun, încăperea armelor sale şi tot ce se afla în vistieriile lui; n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui şi în tot regatul lui .

14 Profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi i-a zis: „Ce au spus oamenii aceia şi de unde au venit la tine?”. Ezechia i-a răspuns: „Au venit dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon”.

15 Isaia a zis: „Ce au văzut în casa ta?”. Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ceea ce este în casa mea: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat în vistieriile mele”.

16 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului!

17 «Iată, vin zile când tot ce este în casa ta şi ce au adunat părinţii tăi până în ziua de azi va fi dus în Babilon: nu va mai rămâne nimic!», zice Domnul.

18 «Şi vor lua dintre fiii tăi care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi vor fi oameni de curte la palatul regelui din Babilon»”.

19 Ezechia i-a răspuns lui Isaia: „Este bun cuvântul Domnului pe care l-ai rostit. Nu e aşa? Va fi pace şi siguranţă în timpul vieţii mele ”.

20 Celelalte fapte ale lui Ezechia, vitejia lui, cum a făcut cisterna şi canalul [pentru apă], cum a adus apa în cetate, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

21 Ezechia a adormit cu părinţii săi. Şi a domnit Manase, fiul lui, în locul său.

21

1 Manase avea doisprezece ani când a devenit rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Hefţiba.

2 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, conform cu toate lucrurile abominabile ale neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel.

3 A zidit din nou înălţimile pe care le distrusese Ezechia, tatăl său, a ridicat altare lui Baal, a făcut o Aşeră, aşa cum făcuse Ahab, regele lui Israel, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi le-a slujit.

4 A zidit altare în templul Domnului despre care spusese Domnul: „În Ierusalim voi pune numele meu”.

5 A zidit altare pentru întreaga oştire a cerurilor în cele două curţi ale templului Domnului.

6 L-a trecut pe fiul său prin foc; [a practicat] prezicătoria şi magia; a stabilit necromanţi şi fermecători: a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-l.

7 A pus imaginea Aşerei pe care o făcuse în casa despre care Domnul le spusese lui David şi lui Solomon, fiul lui: „În casa aceasta şi în Ierusalim, [oraşul] pe care l-am ales dintre toate triburile lui Israel, voi pune numele meu pentru totdeauna.

8 Nu voi mai face să rătăcească piciorul lui Israel din ţara pe care le-am dat-o părinţilor lui. Numai să păzească şi să împlinească tot ceea ce le-am poruncit şi toată legea pe care le-a hotărât-o slujitorul meu Moise!”.

9 Dar ei n-au ascultat, iar Manase i-a dus în rătăcire, ca să facă mai rău decât popoarele pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israel.

10 Dar Domnul a vorbit prin slujitorii săi, profeţii, zicând:

11 „Pentru că Manase, regele lui Iuda, a săvârşit aceste lucruri abominabile, pentru că a făcut mai rău decât tot ce făcuseră amoreii care au fost înaintea lui şi pentru că l-a făcut şi pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui,

12 de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda un rău despre care, oricui va auzi de el, îi vor ţiui amândouă urechile .

13 Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia Samariei şi firul cu plumb al casei lui Ahab. Voi curăţa Ierusalimul cum curăţă cineva un vas când îl curăţă şi îl răstoarnă cu gura-n jos .

14 Voi părăsi rămăşiţa moştenirii mele şi-i voi da în mâinile duşmanilor lor; vor ajunge prada şi jaful tuturor duşmanilor lor,

15 pentru că au făcut ce este rău înaintea mea şi m-au mâniat din ziua când au ieşit părinţii lor din Egipt până în ziua de azi!»”.

16 Manase a vărsat şi sânge nevinovat , atât de mult încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, în afară de păcatul prin care l-a făcut pe Iuda să facă ceea ce e rău în ochii Domnului.

17 Celelalte fapte ale lui Manase, tot ceea ce a făcut el şi păcatul pe care l-a făcut, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

18 Manase a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina casei sale, în grădina lui Uza . Şi a domnit Amon, fiul lui, în locul său.

19 Amon avea douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit doi ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Meşulemet, fiica lui Haruţ din Iotba .

20 El a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse Manase, tatăl său.

21 A umblat pe toată calea pe care umblase tatăl său, le-a slujit idolilor cărora le slujise tatăl său şi li s-a închinat;

22 L-a părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi şi n-a umblat pe calea Domnului.

23 Slujitorii lui Amon au conspirat împotriva lui şi l-au omorât pe rege în casa lui.

24 Dar poporul ţării i-a lovit pe toţi cei care au conspirat împotriva regelui Amon. Poporul ţării l-a făcut rege pe Iosia, fiul său, în locul lui.

25 Celelalte fapte ale lui Amon pe care le-a făcut, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

26 L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uza. Şi a domnit Iosia, fiul lui, în locul său.

22

1 Iosia avea opt ani când a devenit rege şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Iedida, fiica lui Adaia din Boţcat .

2 El a făcut ceea ce este drept în ochii Domnului şi a umblat în toate căile lui David, tatăl său: nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga.

3 În anul al optsprezecelea al regelui Iosia , regele l-a trimis în templul Domnului pe Şafan, secretarul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, zicându-i:

4 „Mergi la Hilchia, marele preot, ca să-ţi dea argintul care este adus în templul Domnului şi pe care îl adună de la popor paznicii de la intrare .

5 Să fie dat în mâna responsabilului cu cei care fac lucrarea în casa Domnului ca să-l dea celor care fac lucrarea care este în casa Domnului ca să repare spărtura casei:

6 tâmplarilor, constructorilor, zidarilor şi celor care cumpără lemn şi piatră cioplită ca să repare casa.

7 Dar să nu li se ceară cont de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează pe încredere!”.

8 Atunci, marele preot Hilchia i-a zis lui Şafan, secretarul: „Am găsit cartea legii în templul Domnului”. Hilchia i-a dat cartea lui Şafan şi el a citit-o.

9 Apoi Şafan, secretarul, a venit la rege şi i-a adus veşti, zicându-i: „Slujitorii tăi au vărsat argintul care s-a găsit în templu şi l-au dat în mâna responsabilului cu cei care fac lucrarea în casa Domnului”.

10 Şafan, secretarul, i-a adus la cunoştinţă regelui: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Apoi Şafan a citit-o înaintea regelui.

11 Când a auzit regele cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele .

12 Regele a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, lui Şafan, secretarul, şi lui Asaia, slujitorul regelui, zicându-le:

13 „Mergeţi şi consultaţi-l pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru întregul Iuda cu privire la cuvintele acestei cărţi care a fost găsită; căci mare este mânia Domnului care s-a aprins împotriva noastră pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea!”.

14 Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia au mers la Hulda , profetesa, soţia lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, îngrijitorul veşmintelor . Ea locuia la Ierusalim, în a doua [parte a cetăţii] , şi ei i-au vorbit.

15 Ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Spuneţi-i omului care v-a trimis la mine:

16 ‹Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi trimite răul asupra acestui loc, asupra locuitorilor săi, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o regele lui Iuda.

17 Pentru că m-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-mă prin toate lucrărilor mâinilor lor. Mânia mea s-a aprins împotriva locului acestuia şi nu se va stinge’› ».

18 Dar regelui lui Iuda, care v-a trimis
să-l consultaţi pe Domnul, aşa să-i spuneţi: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care le-ai auzit:

19 ‹Pentru că inima ta s-a înduioşat, pentru că te-ai umilit înaintea Domnului când ai ascultat cuvintele mele împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor săi, că vor deveni distrugere şi blestem, ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea mea, iar eu te-am auzit – oracolul Domnului –,

20 de aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care îl voi aduce asupra acestui loc› »”. Iar ei i-au adus regelui această veste” .

23

1 Regele a trimis şi i-a adunat la sine pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului .

2 Regele a urcat la templul Domnului împreună cu toţi oamenii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, profeţii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea alianţei care fusese găsită în templul Domnului.

3 Regele a stat lângă coloană şi a încheiat alianţa înaintea Domnului că-l va urma pe Domnul şi va păzi poruncile lui, mărturiile lui şi hotărârile sale din toată inima şi din tot sufletul, întărind cuvintele acestei alianţe scrise în această carte. Şi tot poporul a consimţit la alianţă.

4 Regele le-a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi păzitorilor intrării să scoată din templul Domnului toate obiectele făcute pentru Baal şi pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor, ca să fie arse în afara Ierusalimului, în câmpia Cedron , şi să ducă cenuşa lor la Betel.

5 I-a înlăturat pe preoţii idolilor puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului şi pe cei care aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, constelaţiilor şi întregii oştiri a cerurilor .

6 A scos Aşera din templul Domnului şi a dus-o afară din Ierusalim, la pârâul Cedron; a ars-o la pârâul Cedron şi a prefăcut-o în cenuşă, iar cenuşa a aruncat-o pe mormintele fiilor poporului .

7 A distrus casele desfrânaţilor care erau la templul Domnului şi unde femeile ţeseau corturi pentru Aşera.

8 I-a adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a purificat înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba până la Beer-Şeba ; a distrus locurile înalte de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosue, căpetenia cetăţii, cea care era la stânga, cum intri în cetate.

9 Însă preoţii înălţimilor nu urcau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau azime în mijlocul fraţilor lor .

10 [Regele] a purificat Tofetul , care e în Valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Moloh.

11 A îndepărtat de la intrarea casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui lângă camera lui Netan-Melec, funcţionarul care locuia în dependinţe, şi a ars în foc carele soarelui .

12 Regele a dărâmat altarele de pe acoperişul camerei de sus a lui Ahaz, pe care le făcuseră regii lui Iuda şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale templului Domnului. Le-a dărâmat de acolo şi le-a aruncat praful în pârâul Cedron.

13 Regele a purificat înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Nimicirii şi pe care le zidise Solomon, regele, pentru Aşera, idolul abominabil al sidonienilor, pentru Chemoş, idolul abominabil al lui Moab, şi pentru Milcom, lucrul abominabil al lui Amon.

14 A sfărâmat stelele, a tăiat Aşerele şi a umplut locurile lor cu oase de oameni .

15 A dărâmat şi altarul care era la Betel şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care îl făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea, a prefăcut-o în cenuşă şi a ars Aşera.

16 Iosia s-a întors şi a văzut mormintele care erau acolo pe munte. A trimis şi a luat oasele din morminte, le-a ars pe altar profanându-l, după cuvântul Domnului pe care l-a spus omul lui Dumnezeu care a zis cuvintele acestea.

17 El a zis: „Ce este piatra aceasta pe care o văd?”. Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu” .

18 El a zis: „Lăsaţi-l, nimeni să nu-i mişte oasele!”. Şi au lăsat neatinse oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19 Şi cu toate casele de pe înălţimi, care erau în cetăţile Samariei şi pe care le construiseră regii lui Israel, mâniindu-l [pe Domnul], Iosia a făcut cu ele aşa cum a făcut în Betel.

20 I-a jertfit pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars oase de oameni pe [altare]. Apoi s-a întors la Ierusalim.

21 Regele a poruncit întregului popor: „Sărbătoriţi Paştele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, aşa cum este scris în această carte a alianţei!”.

22 Căci nu se mai sărbătorise un astfel de Paşte din zilele judecătorilor care judecau Israelul, nici în zilele regilor lui Israel şi nici în cele ale regilor lui Iuda.

23 Astfel, în al optsprezecelea an al regelui Iosia s-a sărbătorit acest Paşte în cinstea Domnului la Ierusalim.

24 Iosia i-a nimicit şi pe necromanţi, pe fermecători, terafimii, idolii şi toate lucrurile abominabile care erau văzute în ţara lui Iuda şi în Ierusalim, ca să împlinească cuvintele legii care era scrisă în cartea pe care o găsise Hilchia, preotul, în templul Domnului.

25 Ca el nu a fost înaintea lui niciun rege care să se întoarcă la Domnul din toată inima sa şi din tot sufletul lui şi din toată puterea sa, conform cu toată legea lui Moise. Şi nici după el nu s-a mai ridicat unul ca el.

26 Dar Domnul nu s-a întors de la mânia sa cea mare de care se aprinsese împotriva lui Iuda din cauza mâniei pe care i-a provocat-o Manase.

27 Domnul a zis: „Îl voi îndepărta şi pe Iuda de la faţa mea aşa cum l-am îndepărtat pe Israel şi cum am îndepărtat cetatea aceasta pe care am ales-o, Ierusalimul, şi casa despre care am spus: «Acolo va fi numele meu!»”.

28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

29 În zilele lui, Faraonul Neco , regele Egiptului, a urcat împotriva regelui Asiriei la râul Eufrat. Regele Iosia i-a ieşit înainte, iar Faraon, cum l-a văzut, l-a omorât la Meghido.

30 Slujitorii lui l-au pus mort într-un car ; l-au adus de la Meghido la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său. Apoi, poporul ţării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui său.

31 Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit trei luni la Ierusalim. Numele mamei sale era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.

32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, conform cu tot ce au făcut părinţii săi.

33 Faraonul Neco l-a legat la Ribla , în ţara Hamat, ca să nu mai domnească la Ierusalim; şi a impus ţării un tribut de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.

34 Faraonul Neco l-a făcut rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său, Iosia, şi i-a schimbat numele în Ioiachim . L-a luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt şi a murit acolo.

35 Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul şi aurul, dar a pus tribut asupra ţării ca să dea bani , după porunca lui Faraon: a scos argintul şi aurul de la poporul ţării, de la fiecare după preţuirea lui, ca să-l dea Faraonului Neco.

36 Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Zebuda, fiica lui Pedaia din Ruma .

37 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ce au făcut părinţii săi.

24

1 În zilele sale, a urcat Nabucodonosor , regele din Babilon, împotriva lui. Ioiachim i-a fost supus timp de trei ani, apoi s-a întors şi s-a revoltat împotriva lui.

2 Domnul a trimis împotriva lui cete ale caldeenilor, cete ale lui Aram, cete ale lui Moab şi cete ale fiilor lui Amon: Domnul le-a trimis împotriva lui Iuda ca să-l nimicească , după cuvântul Domnului pe care-l spusese prin slujitorii săi, profeţii .

3 Numai la porunca Domnului a fost [aceasta] împotriva lui Iuda, ca să-l îndepărteze de la faţa sa din cauza păcatului lui Manase, după tot ceea ce făcuse,

4 şi din cauza sângelui nevinovat pe care-l vărsase Manase şi de care umpluse Ierusalimul: [lucrul acesta] Domnul n-a vrut să-l ierte.

5 Celelalte fapte ale lui Ioiachim şi tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

6 Ioiachim a adormit cu părinţii săi . Şi a domnit Ioiachin, fiul său, în locul lui.

7 Regele Egiptului nu a mai ieşit din ţara lui, căci regele Babilonului luase tot ceea ce aparţinea regelui Egiptului, de la râul Egiptului până la râul Eufrat .

8 Ioiachin avea optsprezece ani când a devenit rege şi a domnit trei luni la Ierusalim. Numele mamei sale era Nehuşta, fiica lui Elnatan din Ierusalim.

9 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ceea ce au făcut părinţii săi.

10 În acel timp, slujitorii lui Nabucodonosor, regele Babilonului, au urcat împotriva Ierusalimului şi cetatea a fost asediată.

11 Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit împotriva cetăţii pe când slujitorii lui o asediau.

12 Atunci, Ioiachin, regele lui Iuda, a ieşit la regele Babilonului împreună cu mama lui, cu slujitorii, cu căpeteniile şi funcţionarii lui. Regele Babilonului l-a luat în anul al optulea al domniei sale .

13 A scos de acolo toate vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei regelui; a sfărâmat toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în templul Domnului, după cum spusese Domnul.

14 A deportat tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji – zece mii de captivi – toţi meşteşugarii şi fierarii. Nu au mai rămas decât cei săraci din poporul ţării.

15 L-a deportat pe Ioiachin în Babilon ; pe mama regelui, căpeteniile regelui şi funcţionarii lui, pe cei puternici ai ţării i-a dus captivi din Ierusalim în Babilon.

16 Toate căpeteniile puternice – şapte mii –, meşteşugarii şi fierarii – o mie –, cei puternici pentru război i-a dus regele Babilonului captivi în Babilon .

17 Regele Babilonului l-a făcut rege pe Matania , unchiul său, şi i-a schimbat numele în Sedecia.

18 Sedecia avea douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.

19 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ceea ce făcuse Ioiachim .

20 Pentru că mânia Domnului era împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda ca să-i îndepărteze de la faţa sa, Sedecia s-a revoltat împotriva regelui din Babilon.

25

1 În al nouălea an al domniei lui [Sedecia], în luna a zecea, în [ziua] a zecea a lunii , Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit cu toată armata lui împotriva Ierusalimului. Şi-a fixat tabăra lângă el şi a construit întărituri împotriva lui de jur împrejur.

2 Cetatea a fost asediată până în anul al unsprezecelea al domniei lui Sedecia.

3 În ziua a noua a lunii , foametea în cetate a devenit cumplită şi nu mai era hrană pentru poporul ţării.

4 Atunci s-a făcut o spărtură în cetate şi toţi oamenii de război [au fugit] noaptea pe drumul porţii dintre cele două ziduri, care era lângă grădina regelui – iar caldeenii erau împrejurul cetăţii –, şi au mers pe drumul către Arabah .

5 Însă armata caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în stepele Ierihonului, iar toată armata lui s-a risipit de lângă el.

6 L-au prins pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, la Ribla. Şi s-a rostit o sentinţă împotriva lui.

7 Pe fiii lui Sedecia i-a înjunghiat sub ochii lui. Apoi i-au scos ochii lui Sedecia, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon.

8 În luna a cincea, în [ziua] a şaptea a lunii – în anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nabucodonosor, regele Babilonului – a venit la Ierusalim Nebuzaradan , căpetenia gărzilor, slujitorul regelui Babilonului.

9 A ars templul Domnului, palatul regelui şi toate casele Ierusalimului. A dat foc tuturor caselor mari.

10 Toată armata caldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalimului.

11 Restul poporului care a rămas în cetate şi a mers la regele din Babilon şi restul mulţimii, Nabuzardan, mai-marele peste gărzi, i-a deportat.

12 Dar căpetenia gărzilor a lăsat dintre săracii ţării ca viticultori şi ca agricultori .

13 Coloanele din bronz care erau în templul Domnului, postamentele, marea de bronz care era în templul Domnului, caldeenii le-au sfărâmat şi le-au dus bronzul în Babilon .

14 Au luat tăvile pentru cenuşă, lopeţile, cuţitele, cupele, toate instrumentele de bronz cu care se slujea.

15 Căpetenia gărzilor a mai luat şi cenuşarele şi ceştile: ce era din aur, la aur, şi ce era din argint, la argint.

16 Cei doi stâlpi, marea – care era singură – şi postamentele pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului: nu se putea cântări greutatea tuturor acestor obiecte din bronz.

17 Înălţimea unui stâlp era de optsprezece coţi şi deasupra avea un capitel de bronz a cărui înălţime era de trei coţi; împrejurul capitelului era o reţea şi rodii pe capitel de jur împrejur. Tot aşa pentru al doilea stâlp şi reţeaua lui.

18 Căpetenia gărzilor i-a luat pe Seraia, preotul de rangul întâi , pe Ţefania, preotul de rangul al doilea, şi pe cei trei păzitori ai pragului.

19 Din cetate a luat un funcţionar care număra oamenii de luptă, cinci oameni dintre cei care stăteau în prezenţa regelui şi se aflau în cetate şi pe secretarul – căpetenie a armatei care recruta poporul ţării şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate.

20 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la regele Babilonului, la Ribla.

21 Regele Babilonului i-a lovit şi i-a ucis la Ribla, în ţinutul Hamat. Şi Iuda a fost deportat din pământul lui.

22 Peste poporul care a rămas în ţara lui Iuda şi pe care îl lăsase Nabucodonosor, regele Babilonului, l-a pus guvernator pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan .

23 Când au auzit toate căpeteniile armatelor, ei şi oamenii lor, că regele Babilonului l-a pus guvernator pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia la Miţpa. Ei erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet din Netofa , şi Iaazania, fiul unui om din Maaca , ei şi oamenii lor.

24 Ghedalia le-a jurat lor şi oamenilor lor şi le-a zis: „Să nu vă temeţi de slujitorii caldeenilor! Rămâneţi în ţară, slujiţi-i regelui Babilonului şi vă va fi bine!”.

25 Dar în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din descendenţa regală, a venit cu zece oameni, l-au lovit pe Ghedalia şi au murit, el, iudeii şi caldeii care erau cu el la Miţpa.

26 Atunci, tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, şi căpeteniile armatelor s-au ridicat şi au mers în Egipt pentru că le era frică de caldei.

27 În anul al treizeci şi şaptelea al deportării lui Ioiachin, regele lui Iuda, în a douăsprezecea lună, în [ziua] a douăzeci şi şaptea a lunii, Evil-Merodac , regele Babilonului, în primul an al domniei sale, l-a scos din închisoare pe Ioiachin, regele lui Iuda .

28 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un tron mai sus decât tronurile regilor care erau cu el în Babilon.

29 I-a schimbat hainele de închisoare şi [Ioiachin] s-a hrănit totdeauna la masa lui, tot timpul vieţii lui .

30 [Regele din Babilon] i-a asigurat cele necesare fiecărei zile în toate zilele [vieţii] sale.