1

1 Era un om în ţinutul Uţ , al cărui nume era Iob . Omul acesta era neprihănit şi drept, se temea de Dumnezeu şi se ferea de rău .

2 Şi i s-au născut şapte fii şi trei fiice.

3 Avea turme: şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi foarte mulţi servitori. Omul acesta era cel mai mare dintre toţi fiii răsăritului .

4 Fiii lui mergeau şi făceau ospăţ în casa fiecăruia pe rând . Şi trimiteau să le cheme pe cele trei surori ale lor ca să mănânce şi să bea cu ei.

5 După ce trecea turul zilelor de ospăţ, Iob trimitea ca să-i sfinţească . Se trezea dimineaţa şi aducea arderi de tot după numărul tuturor. Căci Iob spunea: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au «binecuvântat» pe Dumnezeu în inima lor”. Aşa făcea Iob în toate zilele.

6 Dar a fost o zi când au venit fiii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului . Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.

7 Domnul i-a zis lui Satana: „De unde vii?”. Satana i-a răspuns Domnului şi a zis: „Am străbătut pământul şi m-am plimbat pe-acolo ”.

8 I-a zis Domnul lui Satana: „Ai băgat de seamă că nu este nimeni ca slujitorul meu Iob: neprihănit şi drept, se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău ”.

9 Satana i-a răspuns Domnului şi a zis: „Oare degeaba se teme Iob de Dumnezeu?

10 Oare nu l-ai protejat pe el, casa lui şi tot ce este al lui de jur împrejur? Ai binecuvântat lucrarea mâinii sale şi turmele lui se răspândesc în ţară.

11 Însă întinde-ţi mâna şi atinge-te de tot ceea ce are! Oare nu te va «binecuvânta» în faţă?”.

12 Domnul i-a zis lui Satana: „Iată, tot ceea ce are el este în mâna ta! Numai spre el să nu-ţi întinzi mâna!”. Şi Satana a ieşit dinaintea Domnului.

13 Într-o zi, fiii şi fiicele lui mâncau şi beau vin în casa fratelui lor, a celui dintâi născut.

14 A venit un mesager la Iob şi a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau alături de ei.

15 Dar au venit asupra lor sabeenii şi i-au prădat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuţişul săbiei; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”.

16 Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars turma, iar pe tineri i-a devorat. Am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”.

17 Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: „Caldeii au făcut trei grupuri şi au năvălit asupra cămilelor şi le-au capturat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuţişul săbiei; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”.

18 Pe când ei încă vorbea, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor, a celui întâi născut.

19 Şi, iată, un vânt mare a venit dinspre pustiu şi a lovit cele patru colţuri ale casei; ea a căzut peste tineri şi ei au murit; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”.

20 Atunci Iob s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia, şi-a ras capul, a căzut la pământ şi s-a prosternat.

21 Şi a zis:

„Gol am ieşit din sânul mamei mele
şi gol mă voi întoarce acolo .
Domnul a dat şi Domnul a luat:
să fie numele Domnului binecuvântat! ”

22 În toate acestea, Iob nu a păcătuit şi nu a făcut [nimic] dezgustător faţă de Dumnezeu.

2

1 Dar a fost o zi când au venit fiii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.

2 Domnul i-a zis lui Satana: „De unde vii?”. Satana i-a răspuns Domnului şi a zis: „Am străbătut pământul şi m-am plimbat pe-acolo .

3 I-a zis Domnul lui Satana: „Ai băgat de seamă că nu este nimeni ca slujitorul meu Iob: neprihănit şi drept, se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău. El continuă să rămână tare în neprihănirea lui şi tu m-ai întărâtat împotriva lui ca să-l ruinez degeaba.

4 Satana i-a răspuns Domnului şi a zis: „Piele pentru piele! Tot ce are omul dă pentru viaţa lui.

5 Dar întinde-ţi mâna şi atinge oasele lui şi carnea lui! Oare nu te va «binecuvânta» în faţă?”.

6 Domnul i-a zis lui Satana: „Iată, este în mâna ta! Numai cruţă-i viaţa! ”.

7 Satana a ieşit dinaintea Domnului şi l-a lovit pe Iob cu o bubă rea din talpa piciorului până în creştetul [capului] său.

8 [Iob] a luat un ciob ca să se scarpine cu el şi stătea pe cenuşă.

9 Soţia lui îi spunea: „Continui să rămâi tare în neprihănirea ta? «Binecuvântează-l» pe Dumnezeu şi mori! ”.

10 Dar [Iob] i-a zis: „Vorbeşti cum vorbeşte una dintre nebune. Dacă binele îl primim de la Dumnezeu, răul să nu-l primim?”. Şi în toate acestea, Iob nu a păcătuit cu buzele sale.

11 Şi au auzit trei prieteni de-ai lui Iob de tot răul acesta care a venit asupra lui şi venit fiecare din locul său: Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah , ca: să-l compătimească şi să-l mângâie.

12 Şi-au ridicat ochii de departe şi nu l-au recunoscut; şi-au ridicat glasul şi au plâns; şi-a sfâşiat fiecare mantaua şi au aruncat praf deasupra; capetelor spre ceruri.

13 Au şezut cu el pe pământ şapte zile şi şapte nopţi şi nimeni nu i-a spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea lui era foarte mare.

3

1 După aceea, Iob şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua [naşterii].

2 Iob a luat cuvântul şi a zis:

3 „Să piară ziua în care m-am născut
şi noaptea în care s-a spus:
«A fost zămislit un băiat »!

4 Ziua aceea să fie întuneric,
să nu o caute Dumnezeu de sus
şi să nu strălucească asupra ei lumina!

5 S-o profaneze întunericul şi umbra morţii,
să se aşeze asupra ei un nor
şi s-o înspăimânte întunecimile zilei!

6 Noaptea aceea s-o ia întunericul,
să nu fie împreună cu zilele anului
şi în numărul lunilor să nu intre!

7 Iată, noaptea aceea să fie stearpă,
să nu ajungă strigătul de bucurie în ea!

8 S-o blesteme cei care blestemă ziua ,
cei care sunt gata să trezească Leviatanul !

9 Să se întunece stelele amurgului ei,
să aştepte lumina şi să nu fie, să nu vadă pleoapele aurorei!

10 Pentru că n-a închis porţile sânului [pentru mine]
şi nu a ascuns suferinţa de la ochii mei.

11 De ce n-am murit din pântecele [mamei]
şi, abia ieşit din sânul [ei], să-mi fi dat duhul?

12 De ce m-au întâmpinat doi genunchi
şi doi sâni care să mă alăpteze?

13 Căci acum aş fi fost culcat şi aş fi fost liniştit,
aş dormi şi m-aş odihni

14 împreună cu regii şi sfătuitorii pământului
care şi-au construit nişte ruine ;

15 cu căpeteniile care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint

16 Sau de-aş fi fost ca un avorton ascuns,
ca pruncii care n-au văzut lumina!

17 Acolo, cei nelegiuiţi încetează să se agite,
acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 Acolo, prizonierii sunt liniştiţi împreună,
nu mai aud glasul celui care oprimă.

19 Cel mare şi cel mic sunt acolo;
şi sclavul este liber de stăpânul său.

20 De ce i se dă celui care suferă lumină
şi viaţă, celor amărâţi cu sufletul –

21 cei care aşteaptă moartea, şi ea nu vine,
care sapă pentru ea mai mult decât pentru comori,

22 care se bucură foarte mult ,
se veselesc pentru că au găsit un mormânt –

23 adică omului, căruia îi este ascunsă calea
şi pe care Dumnezeu îl îngrădeşte de peste tot ?

24 Înaintea pâinii mele vine suspinul
şi geamătul murmură ca apele.

25 Căci de ce m-am temut, aceea mi s-a întâmplat
şi de ce mi-a fost frică a venit peste mine.

26 Nu am linişte, nu am pace şi nici odihnă: –
căci tulburarea vine”.

4

1 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

2 „Dacă s-ar încerca un cuvânt către tine, te-ai supăra? Dar cine poate să-şi ţină cuvântul?

3 Iată, tu i-ai instruit pe mulţi
şi ai întărit braţele slăbite.

4 Cuvintele tale i-au ridicat pe cei care se poticneau
şi tu ai întărit genunchii îndoiţi.

5 Iar acum, când [aceasta] vine peste tine, te superi,
când te atinge, te înspăimânţi?

6 Oare nu era teama ta [de Domnul] încrederea ta,
speranţa ta şi neprihănirea, căile tale?

7 Aminteşte-ţi: cine a fost nevinovat şi a pierit
sau când cei drepţi au fost nimiciţi?

8 După cum am văzut eu,
cei care ară nelegiuire şi seamănă durere le şi culeg .

9 De respiraţia lui Dumnezeu ei pier
şi de suflarea nărilor lui sfârşesc.

10 Răgetul leului, glasul leului tânăr
şi dinţii puilor de leu sunt abătute.

11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă
şi puii leoaicei se împrăştie .

12 Până la mine s-a furişat un cuvânt
şi urechea mea a prins o şoaptă din el.

13 În coşmarurile din viziunile de noapte,
când cade somnul adânc peste oameni,

14 m-au cuprins teroarea şi tremurul
şi mulţimea oaselor mele a fost făcută să tremure.

15 Un duh a trecut prin faţa mea
şi s-a zbârlit părul pe trupul meu.

16 Stătea şi nu i-am recunoscut înfăţişarea;
un chip era înaintea ochilor mei. Tăcere. Şi un glas am auzit:

17 «Oare este omul mai drept decât Dumnezeu
sau bărbatul mai curat decât cel care l-a făcut?».

18 Iată, nu are încredere în slujitorii săi şi în îngerii săi se află defecte !

19 Cu atât mai mult, cei care locuiesc în case de lut
şi au temelia în praf şi sunt roşi de gura moliei.

20 De dimineaţă până seara sunt striviţi
şi [nimeni] nu pune [la inimă]: ei pier pentru totdeauna.

21 Oare nu este smulsă funia [cortului] lor?
Ei mor, dar nu cu înţelepciune.

5

1 Strigă, te rog! Este cine să-ţi răspundă?
Către care dintre sfinţi te vei îndrepta?

2 Mânia îl ucide pe cel nebun
şi gelozia îl omoară pe cel naiv.

3 Eu l-am văzut pe cel nebun prinzând rădăcini
şi am blestemat locuinţa lui îndată.

4 Fiii lui sunt departe de ajutor ,
sunt oprimaţi la poartă şi nu este cine să-i salveze.

5 Secerişul lui este mâncat de cei flămânzi
şi îl iau chiar şi dintre spini.
Bogăţiile lor sunt înghiţite de cei însetaţi.

6 Căci nelegiuirea nu iese din ţărână
şi suferinţa nu răsare din pământ .

7 Omul este născut pentru suferinţă
şi fiii flăcării se înalţă în zbor.

8 Cât despre mine, îl voi căuta pe Dumnezeu şi în faţa lui Dumnezeu voi pune situaţia mea.

9 El face lucruri mari, şi nu este cine să le cerceteze,
fapte minunate, fără număr.

10 El dă ploaie pe faţa pământului
şi trimite apă deasupra câmpiilor deschise.

11 Pe cei înjosiţi îi pune pe înălţimi,
iar pe cei întristaţi îi ridică spre mântuire.

12 El distruge gândurile oamenilor vicleni
şi mâinile lor nu vor împlini planurile.

13 El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor
şi sfatul celor isteţi este răsturnat.

14 Ziua vor cădea în întuneric
şi la amiază vor bâjbâi ca noaptea.

15 El îl salvează pe cel nevoiaş de sabia gurii lor,
de mâna celui puternic.

16 Este speranţă pentru cel sărac
şi fărădelegea îşi închide gura.

17 Fericit este omul pe care Dumnezeu îl corectează.
Nu refuza mustrarea Celui Atotputernic!

18 El face rana şi el o leagă;
el frânge mâinile şi el le vindecă.

19 În şase strâmtorări te va elibera
şi, în a şaptea, nu te va atinge răul.

20 În timp de foamete, te va elibera de moarte
şi, în timp de război, de sabie .

21 De biciul limbii vei fi ascuns,
nu te vei teme de devastare când va veni.

22 De devastare şi de foamete vei râde
şi nu te vei teme de animalele pământului.

23 Vei avea alianţă cu pietrele câmpiei
şi vei face pace cu animalele câmpului.

24 Vei şti că este pace în cortul tău.
Vei inspecta locul tău şi nu va lipsi [nimic].

25 Vei cunoaşte că mare va fi descendenţa ta
şi ceea ce va ieşi din tine va fi ca iarba de pe pământ.

26 Vei ajunge la maturitate în mormânt,
cum se înalţă snopii la timpul lor.

27 Iată, pe acestea le-am cercetat şi aşa este!
Ascultă şi cunoaşte-le pentru tine!”.

6

1 Iob a luat cuvântul şi a zis:

2 „O, dacă s-ar cântări necazul meu
şi dacă ar fi pusă împreună pe cântar supărarea mea!

3 Ar fi mai grele decât nisipul mării ;
de aceea cuvintele mele sunt confuze.

4 Căci săgeţile Celui Atotputernic,
al căror venin îl bea duhul meu, sunt în mine.
Înfricoşările lui Dumnezeu sunt îndreptate asupra mea.

5 Oare rage măgarul sălbatic lângă iarbă?
Sau mugeşte boul lângă nutreţul său?

6 Ce e fără gust se mănâncă oare fără sare?
Sau este vreun gust în sucul de nalbă ?

7 Ceea ce a refuzat sufletul meu să atingă,
aceea este hrană în durerea mea.

Să mă zdrobească Dumnezeu!

8 Cine ar face să se împlinească cererea mea!
De-ar da Dumnezeu [să se împlinească] speranţa mea!

9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-şi întindă mâna şi să mă sfărâme!

10 Ar mai fi pentru mine o mângâiere, aş tresaltă în durerea care nu cruţă, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt .

11 Care este puterea mea ca să [mai] aştept?
Care este sfârşitul meu ca să [mai] lungesc viaţa mea?

12 Oare puterea mea este puterea pietrelor?
Sau carnea mea este de bronz?

13 Oare este vreun ajutor pentru mine? Planul [tău] s-a îndepărtat de mine!

14 Celui disperat i se cuvine îndurare din partea prietenului său,
altfel ar putea abandona teama de Cel Atotputernic .

15 Fraţii mei m-au înşelat ca un torent,
ca albia torenţilor care trec.

16 Tulburaţi de gheaţă,
peste ei se ascunde zăpada.

17 În timp de secetă seacă
şi [în timp] de arşiţă dispar din locul lor.

18 Caravanele o apucă pe drumul lor,
înaintează în pustiu şi pier.

19 Caravanele din Teman le caută cu privirea,
călătorii din Şeba aşteaptă după ele.

20 S-au ruşinat pentru că şi-au pus încrederea,
au venit până la ei şi au fost făcuţi de ocară.

21 Aşa sunteţi şi voi, un nimic.
Vedeţi angoasa şi vă temeţi.

22 Oare v-am zis eu:
«Aduceţi la mine
sau [aduceţi] din averile voastre un dar la mine!

23 Scăpaţi-mă din mâna celui care oprimă
şi din mâna celor violenţi eliberaţi-mă!»?

24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea;
făceţi-mă să înţeleg ce am greşit!

25 Cât de puternice sunt cuvintele dreptăţii! Ce dovedesc dovezile voastre?

26 Oare prin dovezi veţi răsturna cuvintele
şi [veţi lăsa] în vânt vorbele celui deznădăjduit?

27 Într-adevăr, vă aruncaţi asupra orfanului,
îl vindeţi pe prietenul vostru.

28 Acum, binevoiţi să vă întoarceţi spre mine!
În faţa voastră, oare, voi minţi?

29 Întoarceţi-vă, să nu fie înşelăciune;
întorceţi-vă încă o dată: dreptatea mea este aici!

30 Oare este înşelăciune pe limba mea
sau cerul gurii mele nu înţelege supărările?

7

1 Oare nu este [numai] zbucium pentru om pe pământ
şi zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit?

2 După cum sclavul tânjeşte după umbră
şi cel tocmit aşteaptă plata lui,

3 aşa este moştenirea mea: luni zadarnice
şi nopţi de chin mi-au fost rânduite.

4 Dacă mă culc, îmi spun:
«Când mă voi ridica?».
Dar noaptea se lungeşte
şi mă satur de zvârcolire până în zori.

5 Carnea mea este acoperită de viermi şi crustă de pământ,
pielea mea se crapă şi puroiază .

6 Zilele mele trec mai repede decât suveica
şi se termină fără speranţă.

7 Aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare.
şi ochii mei nu se vor mai întoarce să vadă binele!

8 Ochiul celui care vede nu mă va zări;
ochii tăi vor fi spre mine, dar eu nu voi mai fi.

9 Aşa cum se risipeşte norul şi se duce,
tot aşa cel care coboară în Şeol nu se mai ridică .

10 Nu se va mai întoarce în casa lui
şi nu-şi va mai recunoaşte locul său.

Sunt eu un monstru?

11 De aceea, nici eu nu-mi voi ţine gura,
voi vorbi în strâmtorarea sufletului meu,
mă voi plânge în amărăciunea inimii mele.

12 Oare sunt eu o mare sau un monstru ,
ca să pui pază peste mine?

13 Ziceam: «Patul meu mă va mângâia
şi aşternutul meu îmi va uşura durerea».

14 Mă înspăimânţi prin vise
şi mă îngrozeşti prin viziuni.

15 Sufletul meu preferă sufocarea,
moartea, decât oasele mele.

16 Refuz: nu vreau să mai trăiesc niciodată!
Lasă-mă, căci zilele mele sunt deşertăciune!

17 Ce este omul că-l faci aşa de mare
şi că îl pui la inimă,

18 că îl vizitezi în fiecare dimineaţă
şi în orice clipă îl pui la încercare?

19 De ce nu-ţi iei privirea de la mine
şi nu mă laşi nici să-mi înghit saliva?

20 Am păcătuit: ce am făcut împotriva ta
tu, care-l plăsmuieşti pe om?
De ce m-ai pus ca ţintă pentru tine,
încât am devenit povară pentru mine?

21 De ce nu îndepărtezi răzvrătirea mea
şi nu treci cu vederea peste nelegiuirea mea?
Acum, mă voi culca în ţărână, mă vei căuta, şi nu voi mai fi”.

8

1 Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:

2 „Până când vei vorbi astfel
şi cuvintele gurii tale vor fi ca un vânt puternic?

3 Oare Dumnezeu va înclina judecata
şi Cel Atotputernic va înclina dreptatea?

4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva lui,
i-a dat în mâna nelegiuirii lor .

5 Dar dacă tu îl vei căuta pe Dumnezeu
şi îl vei implora pe Cel Atotputernic,

6 dacă tu eşti curat şi drept,
atunci el se va ridica pentru tine
şi va răsplăti locuinţa dreptăţii tale.

7 Deşi începutul tău era mic,
sfârşitul tău va fi foarte mare.

8 Întreabă generaţiile de odinioară
şi reflectează la experienţa părinţilor lor.

9 Căci noi suntem de ieri şi nu ştim;
ca o umbră sunt zilele noastre pe pământ .

10 Oare nu te vor învăţa şi-ţi vor spune
şi din inima lor vor scoate cuvinte?

11 Oare creşte papura fără mlaştină?
Sau se înalţă trestia fără apă?

12 Când este încă pe tulpină, netăiată,
se usucă înaintea oricărei plante.

13 Astfel sunt căile celor care îl uită pe Dumnezeu
şi speranţa celui făţarnic dispare;

14 încrederea lui va slăbi
şi siguranţa lui este ca o pânză de păianjen .

15 Se va rezema de casa lui, dar nu va sta [în picioare],
se va prinde de ea, dar nu va ţine.

16 Viguros este înaintea soarelui
şi peste grădina lui face să iasă ramurile sale.

17 Îşi împleteşte rădăcinile în grămada de pietre,
printre pietre se vede.

18 Dar dacă-l smulgi de la locul său,
acesta îl va renega: «Nu te-am văzut [niciodată]».

19 Aceasta este bucuria căii sale;
alţii vor răsări din ţărână.

20 Iată, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel neprihănit
şi nu va întări mâna celor răi

21 până ce va umple gura ta de surâs
şi buzele tale, de strigăt de bucurie.

22 Cei care te urăsc se vor îmbrăca în ruşine
şi cortul celor nelegiuiţi nu va mai fi.

9

1 Iob a luat cuvântul şi a zis:

2 „Într-adevăr, ştiu că e aşa.
Cum ar putea să fie drept omul înaintea lui Dumnezeu?

3 Dacă ar dori să se certe cu el,
nu i-ar răspunde la una dintr-o mie [de provocări].

4 El este înţelept cu inima şi tare în putere.
Cine s-a întărit împotriva lui şi are pace?

5 El mută munţii fară ca ei să ştie
că îi răstoarnă în mânia lui.

6 Cutremură pământul din locul lui
şi coloanele sale se clatină .

7 Vorbeşte soarelui şi nu răsare
şi sigilează stelele.

8 Întinde singur cerurile
şi umblă pe înălţimile mării .

9 El face Ursa, Orionul şi Pleiadele
şi camerele din Teman

10 El face lucruri mari, care nu pot fi pătrunse,
fapte minunate, care nu pot fi numărate.

11 Iată, trece pe lângă mine, şi eu nu-l văd;
se duce, şi eu nu-mi dau seama.

12 Dacă el se ridică, cine-l face să se întoarcă
şi cine-i poate spune: «Ce faci?»?

13 Dumnezeu nu-şi întoarce mânia;
sub el sunt înjosite ajutoarele orgoliului .

14 Dar eu cum să-i răspund
şi cum să aleg cuvintele mele împotriva lui?

15 Chiar dacă aş fi drept, nu i-aş putea răspunde
şi ar trebui să cer îndurare celui care mă judecă.

16 Dacă aş striga şi mi-ar răspunde,
nu aş fi sigur că a ascultat glasul meu.

17 El mă striveşte în furtună
şi înmulţeşte ce este zdrobit în mine pe degeaba.

18 Nu lasă să mi se întoarcă suflarea
şi mă satură cu amărăciune.

19 Cât despre forţă, el este puternic .
Cât despre judecată, cine mă va prezenta?

20 Dacă aş fi drept, gura mea m-ar învinovăţi;
de-aş fi neprihănit, el mă va declara vinovat.

21 Dacă eu sunt neprihănit, nici eu însumi nu ştiu;
îmi resping viaţa .

22 Totuna! De aceea am zis:
el îi nimiceşte fie pe cel neprihănit, fie pe cel nelegiuit.

23 De-ar aduce biciul moartea dintr-odată!
El ia în râs disperarea celor nevinovaţi.

24 Pământul este dat în mâna celui nelegiuit
şi acoperă feţele judecătorilor lui .
Dacă nu el, atunci cine altul ?

25 Zilele mele trec mai repede decât cel care aleargă,
fug iară să vadă binele.

26 Se duc precum corăbiile de stuf,
ca vulturul care se repede asupra prăzii .

27 Dacă zic: «Voi uita plângerea mea,
îmi voi schimba înfaţişarea şi voi fi vesel»,

28 mă înspăimânt de toate chinurile mele.
Ştiu că nu mă vei considera nevinovat.

29 Eu sunt nelegiuit:
de ce să mă mai obosesc în zadar?

30 Chiar dacă m-aş spăla în ape din zăpadă
şi mi-aş curăţa cu leşie palmele,

31 tu tot m-ai cufunda în groapă,
că s-ar scârbi de mine şi hainele mele .

32 Căci nu este niciun om ca mine care să-i răspundă
şi să mergem împreună la judecată.

33 Nu este între noi un arbitru
care să-şi pună mâna peste noi amândoi ,

34 să îndepărteze toiagul său de deasupra mea
şi mânia lui să nu mă înspăimânte.

35 Atunci aş vorbi şi nu m-aş teme de el,
dar nu este aşa; eu sunt singur cu mine.

10

1 Sufletul meu s-a dezgustat de viaţă.
Voi da frâu liber plângerii mele
şi voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Îi spun lui Dumnezeu:
«Nu mă considera vinovat!
Fă-mă să înţeleg de ce te cerţi cu mine!».

3 Îţi place să oprimi,
să respingi lucrarea mâinii tale
şi să faci să strălucească sfatul celor nelegiuiţi?

4 Oare ai tu ochi de carne,
ca să vezi aşa cum vede omul?

5 Oare zilele tale sunt ca zilele omului
şi anii tăi, ca zilele bărbatului ,

6 că cercetezi nelegiuirea mea
şi cauţi la păcatul meu ,

7 chiar dacă ştii că nu sunt vinovat
şi că nu este cine să mă salveze din mâna ta?

8 Mâinile tale m-au format
şi m-au făcut desăvârşit în întregime .
Oare mă vei distruge ?

9 Aminteşte-ţi că din lut m-ai făcut
şi în ţărână mă vei face să mă întorc!

10 Oare nu m-ai muls ca laptele
şi m-ai închegat ca brânza?

11 M-ai îmbrăcat cu piele şi carne,
m-ai ţesut cu oase şi nervi .

12 Mi-ai dat viaţă şi bunăvoinţă
şi vizitarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Dar ascundeai acestea în inima ta:
ştiu că aceasta era la tine .

14 Dacă am păcătuit, m-ai urmărit
şi de nelegiuirea mea nu m-ai lăsat nepedepsit.

15 Dacă sunt vinovat, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu-mi ridic capul .
M-am săturat de dispreţ,
căci îmi văd mizeria.

16 Dacă s-ar înălţa [capul],
m-ai vâna ca un leu
şi ai întoarce lucrarea ta minunată faţă de mine.

17 Reînnoieşti mărturiile tale faţă de mine,
măreşti mânia ta împotriva mea,
mereu schimbând zbuciumul din mine.

18 De ce m-ai făcut să ies din sânul [mamei]?
Mi-aş fi dat duhul şi niciun ochi nu m-ar fi văzut.

19 Aş fi ca şi cum n-aş fi fost
şi din pântece aş fi fost dus la mormânt.

20 Oare nu sunt puţine zilele mele şi se termină?
Ia-ţi [privirea] de la mine, ca să mă înseninez puţin

21 înainte să mă duc
şi să nu mă mai întorc spre ţinutul întunericului şi al umbrei morţii,

22 ţinut întunecat ca bezna umbrei morţii,
fară noimă, unde strălucirea este ca bezna!”.

11

1 Ţofar din Naamah a luat cuvântul şi a zis:

2 „Oare să nu se răspundă la multele cuvinte?
Oare poate fi drept un vorbăreţ ?

3 Vorbăria ta va face oamenii să tacă?
Vei lua în râs şi nu va fi cine să se ruşineze?

4 Tu ai zis: «învăţătura mea este curată
şi sunt fară pată în ochii tăi».

5 O, de-ar scoate Dumnezeu o vorbă
şi de şi-ar deschide buzele faţă de tine!

6 De ţi-ar face cunoscute tainele înţelepciunii –
căci de nepătruns sunt spre înţelegere –
ai şti că Dumnezeu uită de nelegiuirea ta!

7 Poţi tu, cercetând, să-l găseşti pe Dumnezeu
sau să-l afli în mod desăvârşit pe Cel Atotputernic?

8 El este ca înălţimile cerurilor: ce poţi face tu?
Este ca adâncurile Şeolului: ce poţi şti?

9 Măsura lui este mai întinsă decât pământul
şi lăţimea, [mai mare] decât marea .

10 Dacă trece, dacă închide, dacă convoacă,
cine poate face să se întoarcă?

11 Căci el îi cunoaşte pe oamenii vanităţii,
vede nelegiuirea, chiar dacă nu se observă.

12 Omul nebun devine inteligent
când puiul de măgar va da naştere unui om!

13 Dar tu, întăreşte-ţi inima
şi întinde-ţi palmele spre el!

14 Dacă îndepărtezi nedreptatea din mâinile tale
şi nu laşi să locuiască nelegiuirea în cortul tău,

15 atunci îţi vei ridica faţa din infirmitate, vei fi stabil şi nu te vei teme;

16 atunci tu vei uita chinul,
îţi vei aminti ca de apele care au trecut.

17 Viaţa ta se va ridica precum amiaza,
întunericul tău va deveni ca aurora .

18 Vei avea încredere, pentru că este speranţă,
şi, întorcându-te, vei locui în siguranţă.

19 Te vei culca şi nu va fi cine să te înspăimânte
şi mulţi se vor îndrepta spre faţa ta.

20 Dar ochii celor nelegiuiţi se vor consuma;
locul de scăpare va pieri de la ei
şi speranţa lor va fi să-şi dea duhul” .

12

1 Iob a luat cuvântul şi a zis:

2 „Într-adevăr, voi sunteţi poporul
şi cu voi moare înţelepciunea!

3 Sunt şi eu inteligent ca voi,
nu am decăzut mai mult decât voi!
Cine nu ştie astfel de lucruri?

4 Sunt luat în râs de prietenul meu,
eu, care îl chem pe Dumnezeu, şi el îmi va răspunde.
Cel drept, cel neprihănit este luat în râs.

5 «Derâdere pentru nenorocire! –
sunt gândurile celui liniştit –
îmbrânceli pentru cel al cărui picior se clatină».

6 Corturile celor care prădează sunt în linişte;
sunt în locuri sigure cei care-l provoacă pe Dumnezeu
şi-l fac pe Dumnezeu să vină în mâna lor .

7 Totuşi, întreabă animalele şi te vor învăţa,
păsările cerului şi-ţi vor face cunoscut!

8 Sau plânge-te pământului şi el te va învăţa,
şi-ţi vor povesti peştii mării!

9 Cine între toate acestea nu ştie
că mâna Domnului a făcut aceasta?

10 El are în mână sufletul a tot ce este viu
şi duhul oricărei făpturi umane .

11 Oare nu deosebeşte urechea cuvintele
şi cerul gurii nu gustă mâncarea?

12 La cei bătrâni este înţelepciune
şi la cel cu multe zile , înţelegere.

13 La el este înţelepciunea şi puterea,
ale sale sunt sfatul şi înţelegerea .

14 Iată, el dărâmă şi nimeni nu poate construi,
închide pentru om şi nimeni nu poate deschide.

15 Iată, el opreşte apele şi ele se usucă,
le dă drumul şi ele schimbă pământul!

16 Cu el sunt puterea şi planul;
ai lui sunt cel care se înşală şi cel care înşală.

17 Îi face să meargă cu picioarele goale pe sfetnici
şi pe judecători îi face să înnebunească.

18 Desface legăturile regilor
şi leagă o cingătoare la coapsele lor .

19 El îi face pe preoţi să meargă cu picioarele goale
şi îi răstoarnă pe cei [care se cred] veşnici .

20 Leagă buzele celor siguri
şi ia simţul celor bătrâni.

21 Revarsă derâdere asupra celor generoşi,
slăbeşte centura celor puternici.

22 Dezvăluie adâncimile din întuneric
şi face să iasă la lumină umbra morţii.

23 Face mari neamurile şi le nimiceşte,
le răspândeşte şi le călăuzeşte [înapoi].

24 Leagă inima conducătorilor poporului pământului
şi-i face să rătăcească în pustiul fără drum.

25 Bâjbâie în întuneric, fără lumină,
rătăcesc ca beţivii.

13

1 Iată, pe toate le-a văzut ochiul meu,
urechea mea a auzit şi le-a înţeles!

2 Ce ştiţi voi, ştiu şi eu:
nu am decăzut mai mult decât voi.

3 Totuşi, vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic,
doresc să discut cu Dumnezeu.

4 Voi sunteţi nişte făuritori de minciună,
nişte doctori ai deşertăciunii sunteţi voi toţi.

5 De-aţi fi tăcut !
Ar fi pentru voi înţelepciune .

6 Ascultaţi reproşul meu
şi luaţi aminte la cauza buzelor mele!

7 Poate vreţi să spuneţi lui Dumnezeu nelegiuire
şi să-i vorbiţi cu înşelăciune?

8 Vreţi să fiţi părtinitori pentru Dumnezeu,
ca să-l apăraţi?

9 Ar fi bine dacă el v-ar cerceta?
Sau vreţi să-l înşelaţi cum se înşală un om?

10 El v-ar reproşa
dacă în ascuns aţi fi părtinitori .

11 Oare măreţia lui nu vă înspăimântă
şi teroarea lui nu cade asupra voastră?

12 Amintirile voastre sunt proverbe de cenuşă
şi replicile voastre, replici de lut.

13 Tăceţi dinaintea mea!
Vreau să vorbesc, orice ar trece peste mine!

14 Pentru aceasta, îmi voi pune carnea între dinţii mei
şi sufletul meu îl voi pune în palma mea .

15 iată, chiar dacă mă va ucide, în el îmi voi pune speranţa;
dar îmi voi apăra în faţa lui căile mele .

16 Chiar şi aceasta poate fi spre mântuirea mea:
în faţa lui nu vine cel făţarnic.

17 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele
şi demonstraţia mea să fie în urechile voastre!

18 Iată-mă, sunt gata de judecată!
Ştiu că am dreptate.

19 Cine este cel care vrea să se certe cu mine?
Acum, dacă aş tăcea, mi-aş da duhul .

20 Numai două lucruri să nu faci cu mine
şi atunci nu mă voi ascunde de faţa ta!

21 îndepărtează-ţi mâna de deasupra mea
şi teroarea ta să nu mă înspăimânte!

22 Cheamă-mă şi eu îţi voi răspunde!
Sau eu voi vorbi şi tu îmi vei replica .

23 Câte sunt fărădelegile şi păcatele mele?
Fă-mă să cunosc răzvrătirea şi păcatul meu!

24 Pentru ce îţi ascunzi faţa
şi mă consideri duşman al tău?

25 De ce înspăimânţi o frunză care cade
şi urmăreşti un pai uscat?

26 Căci tu scrii împotriva mea lucruri amare
şi mă faci să moştenesc nelegiuirile tinereţii mele .

27 Pui în butuci picioarele mele
şi supraveghezi toate cărările mele
şi urmăreşti urmele picioarelor mele.

28 [Omul] se învecheşte ca un lucru putred,
ca o haină roasă de molie.

14

1 Omul născut din femeie are zile puţine
şi este sătul de frământare .

2 Ca o floare răsare şi este tăiat,
fuge ca umbra fară să stea.

3 Asupra unuia ca acesta tu îţi deschizi ochii?
Şi pe mine mă aduci la judecată cu tine?

4 Cine poate să dea ceva curat din ce este impur?
Nimeni!

5 Dacă zilele lui sunt stabilite,
numărul lunilor sale este la tine;
i-ai stabilit hotărâri pe care nu le poate încălca,

6 întoarce-ţi privirea de la el, ca el să aibă tihnă
şi să se poată bucura precum cel tocmit de ziua lui!

7 Este şi pentru copac speranţă:
dacă este tăiat, înverzeşte din nou şi
lăstarii lui nu încetează.

8 Dacă îmbătrâneşte în pământ rădăcina lui,
dacă moare în praf trunchiul său,

9 răsare de la mirosul apei,
face ramuri ca o plantă.

10 Cel viteaz moare şi dispare;
când omul îşi dă duhul , unde este?

11 Se duc apele din lac
şi torentul seacă şi se usucă.

12 Şi omul se culcă şi nu se mai ridică,
până când vor fi cerurile
nu se trezeşte şi nu se scoală din somnul său.

13 Ce n-aş da de m-ai ascunde în locuinţa morţilor
şi de m-ai ţine închis până când va trece mânia ta!
De-ai fixa o hotărâre pentru mine
şi ţi-ai aminti de mine!

14 Dacă omul moare, poate el să mai trăiască?
în toate zilele zbuciumului meu aş aştepta,
până când va veni schimbarea mea.

15 Atunci m-ai chema şi eu ţi-aş răspunde,
ţi-ar fi dor de lucrarea mânilor tale.

16 Acum tu îmi numeri paşii,
atunci tu nu mi-ai spiona păcatul;

17 ai sigila în desagă răzvrătirea mea
şi ai trece peste nelegiuirea mea.

18 Of, cum muntele cade şi se năruie
şi stânca se mută din locul ei,

19 cum pietrele macină apele
şi şuvoaiele târăsc praful pământului,
aşa faci tu să piară speranţa omului.

20 Tu îl striveşti şi se duce pentru totdeauna;
îi schimbi faţa şi îl laşi.

21 Dacă fiii lui sunt cinstiţi, el nu ştie;
dacă sunt neînsemnaţi, nu bagă de seamă

22 Ci simte numai chinul trupului său,
jeleşte pentru suferinţa sufletului său ”.

15

1 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

2 „Oare înţeleptul răspunde cu o cunoaştere superficială
şi-şi umple pântecele cu [vânt] din răsărit ?

3 Se apără prin cuvinte fără conţinut
şi prin vorbe fără folos?

4 Tu desfiinţezi teama [de Domnul]
şi slăbeşti reflecţia înaintea lui Dumnezeu.

5 Căci nelegiuirea ta îţi învaţă gura
şi alegi limba celor vicleni .

6 Gura ta te face vinovat, nu eu
şi buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7 Oare eşti tu primul om care s-a născut?
Sau ai fost conceput înaintea colinelor?

8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu
şi ai luat pentru tine înţelepciune?

9 Ce ştii tu şi nu ştim noi?
Ce înţelegere ai tu şi nu este cu noi?

10 Chiar şi cel cărunt şi cel bătrân, între noi, sunt
mai în vârstă decât tatăl tău.

11 Oare sunt puţin lucru pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
şi cuvântul blând [adresat] ţie?

12 Unde te duce inima
şi de ce clipesc ochii tăi,

13 că-ţi întorci duhul împotriva lui Dumnezeu
şi faci să iasă din gura ta [astfel de] cuvinte?

14 Ce este omul ca să fie curat
sau drept cel născut din femeie?

15 Iată, el nu se încrede în sfinţii săi
şi cerurile nu sunt curate în ochii lui.

16 Cu atât mai mult cel abominabil şi corupt
Omul care bea nedreptatea ca pe apă .

17 Te voi instrui: ascultă-mă
şi-ţi voi povesti ceea ce am văzut!

18 Ceea ce au făcut cunoscut înţelepţii
şi nu le-a fost ascuns de către părinţii lor .

19 Doar lor le-a fost dată ţara
şi niciun străin nu a trecut prin mijlocul lor .

20 În toate zilele sale, cel nelegiuit se chinuie
şi numărul anilor este ascuns pentru cel violent.

21 Glas de spaimă este în urechile lui;
când este în pace, cel care prădează vine peste el.

22 El nu crede că se va întoarce din întuneric,
este destinat săbiei.

23 Rătăceşte după pâine, dar unde este?
Ştie că este fixată pentru el ziua întunericului.

24 Îl înspăimântă strâmtorarea şi necazul îl copleşeşte
ca un rege pregătit de bătălie.

25 Căci şi-a întins mâna împotriva lui Dumnezeu
şi s-a dat viteaz împotriva Celui Atotputernic .

26 Aleargă împotriva lui cu îngâmfare ,
în spatele scuturilor sale groase.

27 Avea faţa acoperită de grăsime
şi şi-a făcut osânză pe şolduri .

28 Locuia în cetăţi dezolate,
în case nelocuite care erau sortite să devină grămezi.

29 Nu se va îmbogăţi şi bogăţia lui nu va dura ,
iar prosperitatea lui nu se va întinde pe pământ.

30 Nu se va putea îndepărta din întuneric,
flacăra va usca lăstarul său
şi va fi îndepărtată suflarea gurii sale.

31 Să nu se încreadă în vanitatea lui care înşală,
căci deşertăciune va fi răsplata lui!

32 Se va împlini, dar nu în ziua lui,
şi ramura lui nu va înverzi!

33 Va fi tratat cu violenţă, ca viţa-de-vie fără rod,
ca măslinul care îşi leapădă floarea.

34 Căci adunarea celor făţarnici va fi fără rod
şi focul va devora corturile celor care mituiesc.

35 El zămisleşte chin şi naşte nelegiuire,
Iar pântecele lor pregăteşte înşelăciune”.

16

1 Iob a luat cuvântul şi a zis:

2 „Am auzit multe ca acestea.
Voi toţi sunteţi mângâietori de chin.

3 Oare este vreun sfârşit pentru cuvintele în vânt?
Ce te constrânge să răspunzi?

4 Şi eu aş vorbi ca voi
dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu.
Aş putea lega cuvinte împotriva voastră
şi, în aceasta, aş clătina din cap împotriva voastră.

5 V-aş întări cu gura mea,
mişcarea buzelor mele v-ar alina.

6 Dacă vorbesc, durerea mea nu se alină,
iar daca tac , de ce nu pleacă de la mine?

7 Dar acum vai de mine!
Tu ai devastat compania mea .

8 M-ai zbârcit: este o mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea
şi mărturiseşte în faţa mea.

9 Mânia lui sfâşie şi mă urmăreşte,
scrâşneşte din dinţi împotriva mea,
cel care mă oprimă mă străfulgeră cu ochii.

10 Îşi deschid larg gurile împotriva mea,
îmi lovesc obrajii cu ocară
şi se îngrămădesc împreună împotriva mea

11 Dumnezeu mă dă în mâna celui nedrept,
mă predă în mâinile celor nelegiuiţi.

12 Eram liniştit şi m-a frânt,
m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit;
m-a ridicat ca să-i fiu ţintă.

13 Săgeţile lui m-au înconjurat,
mi-a străpuns rărunchii
şi mi-a vărsat fierea pe pământ.

14 M-a rupt bucăţi peste bucăţi
şi se aruncă asupra mea ca un războinic.

15 Mi-am cusut un sac pe piele
şi mi-am plecat fruntea în ţărână.

16 Faţa mi s-a înroşit de plâns,
umbra morţii este pe pleoapele mele,

17 deşi nu a fost violenţă pe palmele mele
şi rugăciunea mea a fost curată.

18 Pământule, nu-mi acoperi sângele
şi să nu mai fie loc pentru strigătul meu!

19 Chiar acum, martorul meu este în cer,
garantul meu este în înălţimi.

20 Prietenii mei sunt cei care mă batjocoresc;
spre Dumnezeu ochii mei varsă lacrimi.

21 El să fie arbitru între om şi Dumnezeu,
la fel ca între om şi prietenul lui.

22 Căci numărul anilor trece
şi eu mă duc pe cărare fără să mă mai întorc .

17

1 Îmi piere răsuflarea, zilele mele se sting
şi mormântul este [soarta] mea .

2 Oare batjocoritorii mei nu sunt cu mine
şi ochiul meu nu se odihneşte între jignirile lor?

3 Pune, te rog, garantul meu la tine:
cine este cel care va bate palma cu mine ?

4 Căci tu le-ai ascuns inima de la înţelegere,
de aceea nu vor putea să se ridice.

5 Cine-şi trădează prietenii spre pradă,
chiar şi ochii fiilor săi se vor sfârşi.

6 M-ai făcut de batjocură pentru popoare
şi am devenit de scuipat în faţă.

7 Ochiul mi se întunecă din cauza zbuciumului,
toate mădularele mele sunt ca umbra.

8 Cei drepţi se vor uimi de aceasta
şi cel curat se va ridica peste cel făţarnic.

9 Cei drepţi îşi vor ţine calea
şi mâinile curate îşi vor adăuga putere.

10 Cât despre voi toţi, întoarceţi-vă şi veniţi:
nu voi găsi între voi un înţelept!

11 Zilele mele au trecut,
planurile s-au năruit, ca şi dorinţele inimii mele.

12 Noaptea o fac ca ziua,
[spun] că ziua este aproape când este întuneric.

13 Dacă aş aştepta, locuinţa morţilor ar fi casa mea,
în întuneric îmi aştern patul.

14 Am strigat către groapă: «Tu eşti tatăl meu»,
şi către vierme: «Mama mea şi sora mea!» .

15 Unde este atunci speranţa mea?
Cine a văzut speranţa mea?

16 Va coborî în părţile locuinţei morţilor
când împreună ne vom cufunda în ţărână”.

18

1 Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a spus:

2 „Până când veţi pune limită cuvintelor?
Înţelegeţi şi apoi vom vorbi!

3 De ce suntem consideraţi ca animalele,
precum cei impuri, în ochii voştri?

4 Tu, care eşti ros de mânia ta ,
oare pentru tine să fie abandonat pământul
şi stânca să se mute din locul său?

5 Chiar şi lumina celor nelegiuiţi se va stinge
şi nu va străluci flacăra focului lor.

6 Lumina se va întuneca în cortul lui
şi candela se va stinge deasupra sa.

7 Paşii săi viguroşi se vor restrânge
şi planurile sale îl vor dărâma.

8 Căci va fi împins cu picioarele sale în plasă
şi va umbla în laţ.

9 Este prins de călcâi în cursă
şi reţeaua îl apucă.

10 Funia pentru el este ascunsă în pământ
şi capcana sa este de-a lungul căii.

11 De jur împrejur îl înfricoşează spaimele
şi-l urmăresc pas cu pas .

12 Vigoarea lui va fi [mistuită] de foamete
şi nenorocirea va fi lângă el .

13 Părţile pielii sale vor fi devorate,
părţile lui le va devora întâiul născut al morţii .

14 Va fi smuls cortul siguranţei sale,
va fi făcut să păşească spre regele spaimelor .

15 Va locui în cortul său cel care nu este al său
şi va fi presărat sulf deasupra locuinţei lui,

16 Dedesubt i se usucă rădăcinile,
iar deasupra îi sunt tăiate ramurile.

17 Amintirea lui va pieri de pe pământ
şi nu va avea nume în afară.

18 Va fi condus de la lumină la întuneric
şi va fi izgonit din lume.

19 Nu va avea nici urmaşi şi nici descendenţă în poporul său,
niciun supravieţuitor în locuinţele sale.

20 La ziua lui , se vor uimi cei din urmă,
iar pe cei de odinioară îi va apuca groaza.

21 Într-adevăr, acestea sunt locuinţele celui nedrept,
acesta este locul celui care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu”.

19

1 Iob a luat cuvântul şi a zis:

2 „Până când îmi veţi chinui sufletul
şi mă veţi zdrobi prin cuvinte?

3 Aceasta este a zecea oară că mă umiliţi:
nu vă este ruşine să mă zăpăciţi?

4 Dacă într-adevăr am rătăcit,
rătăcirea mea va locui cu mine .

5 Dacă într-adevăr vreţi să vă ridicaţi peste mine,
reproşându-mi ocara,

6 atunci să ştiţi că Dumnezeu m-a înclinat,
m-a înconjurat cu plasa lui.

7 Iată, strig din cauza violenţei, şi nu este cine să răspundă!
Strig după ajutor, şi nu este cine [să facă] judecată.

8 A îngrădit calea mea şi nu pot trece
şi pe cărările mele a pus întuneric.

9 M-a dezbrăcat de onoarea mea
şi a îndepărtat cununa capului meu.

10 M-a dărâmat din toate părţile şi mă duc ,
a smuls speranţa mea ca pe un copac.

11 Şi-a aprins mânia împotriva mea,
m-a considerat ca pe un potrivnic al său.

12 Trupele lui vin împreună,
şi-au făcut drumuri împotriva mea;
el şi-a fixat tabăra în jurul cortului meu.

13 I-a îndepărtat pe fraţii mei de la mine
şi cunoscuţii mei s-au înstrăinat de mine.

14 Au încetat [să mai fie] apropiaţii mei
şi m-au uitat cei care mă cunoşteau.

15 Locuitorii casei mele şi slujitoarele mele mă consideră ca străin,
am devenit un venetic în ochii lor.

16 Îl chem pe slujitorul meu, şi nu-mi răspunde,
cu gura mea îl rog.

17 Suflarea mea este străină pentru soţia mea,
sunt de milă pentru fiii sânului meu .

18 Până şi copiii mă resping:
dacă mă ridic, vorbesc împotriva mea.

19 Mă dispreţuiesc toţi prietenii mei apropiaţi
şi cei pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

20 De pielea mea şi de carnea mea atârna oasele mele
şi am scăpat cu pielea de pe dinţii mei .

21 Aveţi milă, aveţi milă de mine, voi, prieteni ai mei
Căci mâna lui Dumnezeu m-a atins .

22 De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu
şi nu vă săturaţi de carnea mea?

23 Ce n-aş da să fie scrise cuvintele mele,
ce n-aş da să fie înscrise într-o carte!

24 Cu un condei de fier sau de plumb
să fie săpate pentru totdeauna în stâncă!

25 Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu
şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână .

26 După ce îmi vor roade această piele a mea,
fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.

27 Eu îl voi vedea şi ochii mei vor privi, şi nu altcineva .
Rărunchii mei se sfârşesc în mine .

28 Veţi spune: «Cum îl vom urmări?».
Rădăcina acestui lucru se găseşte în mine.

29 Înstrăinaţi-vă de sabie ,
căci acestea sunt nelegiuiri [sortite] sabiei ,
ca să recunoaşteţi că există o judecată”.

20

1 Ţofar din Naamah a luat cuvântul şi a zis:

2 „Pentru aceasta gândurile mele se întorc în mine
şi din această cauză mă grăbesc :

3 Am auzit mustrări care mă înjosesc
şi duhul priceperii mele mă face să răspund.

4 Oare nu ştii aceasta:
dintotdeauna , de când omul a fost pus pe pământ ,

5 strigătul de bucurie al celor nelegiuiţi este scurt
şi veselia celui făţarnic este doar pentru o clipă.

6 Chiar dacă măreţia lui s-ar înălţa până la ceruri
şi capul lui ar atinge norii ,

7 va pieri pentru totdeauna ca excrementele sale,
iar cei care l-au văzut vor zice: «Unde este?».

8 Va zbura ca un vis şi nu va mai fi găsit,
va fi alungat ca o viziune de noapte.

9 Ochiul care-l căuta cu privirea nu-l va mai [zări]
şi nu va mai observa locul lui.

10 Fiii săi îi vor plăti pe cei săraci
şi mâinile lor vor da înapoi bogăţia sa.

11 Oasele lui sunt pline de vigoarea tinereţii
şi se va odihni cu el pe ţărână.

12 Chiar dacă răul era dulce în gura lui,
îl va ascunde sub limba sa.

13 Îl va păstra şi nu-l va abandona,
îl va menţine în cerul gurii sale.

14 Hrana lui, în măruntaiele lui,
se va transforma în venin de viperă în interiorul lui.

15 A înghiţit bogăţia, dar o va vărsa,
Dumnezeu o va izgoni din sânul său.

16 Va suge otravă de viperă
şi limba de şarpe îl va ucide.

17 Nu va mai vedea în văi râuri şi torente de miere şi de unt .

18 El va da înapoi câştigul şi nu-l va înghiţi;
de bogăţia schimbului său nu se va bucura.

19 Pentru că i-a zdrobit, i-a abandonat pe cei săraci
şi a jefuit casa pe care nu a construit-o.

20 Pentru că nu a ştiut să fie liniştit în sânul său,
de ceea ce el dorea, nu va scăpa.

21 Nu s-a salvat nimic de la lăcomia lui:
de aceea nu va dura bunăstarea lui.

22 În plinătatea abundenţei sale, va fi strâmtorat
şi toate mâinile celui care suferă vor veni peste el.

23 Când îşi va umple sânul,
[Dumnezeu] va trimite împotriva lui mânia sa aprinsă,
o va face să plouă peste el, în carnea lui .

24 Dacă va fugi de arma de fier,
îl va străpunge arcul de bronz.

25 Trage şi scoate [săgeata] din spatele lui.
Şi când strălucirea [săgeţii iese] din fierea lui,
spaimele vin asupra lui.

26 Tot întunericul se ascunde peste ce a adunat el:
va devora un foc peste care nu s-a suflat ,
va fi distrus ce a rămas în cortul său.

27 Cerurile vor dezvălui nelegiuirea lui
şi pământul se va ridica împotriva lui .

28 Va descoperi produsele casei sale,
se vor scurge în ziua mâniei lui.

29 Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu,
moştenirea hotărâtă lui de Dumnezeu”.

21

1 Iob a luat cuvântul şi a zis:

2 „Ascultaţi cuvintele mele
şi aceasta să fie [pentru mine] mângâierea voastră!

3 Lăsaţi-mă să vorbesc
şi, după ce voi vorbi, luaţi în derâdere!

4 Oare eu mă plâng unui om?
De ce nu ar fi duhul meu neliniştit ?

5 Întoarceţi-vă spre mine,
uimiţi-vă şi puneţi-vă mâna la gură!

6 Dacă-mi amintesc, mă înspăimânt
şi un cutremur îmi cuprinde carnea .

7 De ce trăiesc cei nelegiuiţi,
îmbătrânesc, ba chiar se întăresc în putere?

8 Descendenţa lor se stabileşte în faţa lor împreună cu ei
şi ce iese din ei, înaintea ochilor lor.

9 Casele lor sunt în pace, fără teamă,
iar toiagul lui Dumnezeu nu este peste ei.

10 Taurul lor este rodnic şi nu dă greş,
iar vaca lor fată şi nu e sterilă.

11 Îi lasă pe tinerii lor ca pe o turmă
iar copiii lor se joacă.

12 Înalţă [cântece] cu tamburină şi harpă
şi se veselesc la sunetul flautului .

13 Îşi sfârşesc zilele în bunăstare
şi într-o clipă coboară în locuinţa morţilor.

14 Deşi ei îi spuneau lui Dumnezeu:
«Îndepărtează-te de la noi,
căci nu dorim cunoaşterea căilor tale!

15 Ce este Cel Atotputernic ca să-i slujim?
Ce câştig am avea dacă ne-am ruga lui?»

16 Iată, oare nu este în mâna lor bunăstarea lor?
Departe de mine sfatul celor nelegiuiţi!

17 De cate ori nu se stinge candela celor nelegiuiţi
şi vine peste ei nenorocirea!
El le face parte de dureri în mânia sa.

18 Ei vor fi ca paiele în faţa vântului,
ca pleava purtată de furtună.

19 Dumnezeu rezervă pentru fiii săi pedeapsa,
îi face să plătească pentru ca să ştie .

20 Ochiul lui va vedea nefericirea
şi va bea din mânia Celui Atotputernic

21 Ce va fi de dorinţa lui în casa lui după el,
când numărul lunilor sale va fi împărţit?

22 Oare pe Dumnezeu îl vom învăţa cunoaşterea,
el care îi judecă pe cei care se înalţă?

23 Cineva moare în plinătatea puterii sale,
cu totul liniştit şi în pace.

24 Membrele sale sunt pline de lapte
şi măduva oaselor este proaspătă.

25 Altcineva moare cu sufletul amărât,
fară să fi gustat bunăstarea.

26 Împreună dorm în ţărână,
şi viermii îi acoperă.

27 Eu cunosc gândurile voastre
şi planurile pe care le faceţi cu violenţă împotriva mea .

28 Voi ziceţi: «Unde este casa celui puternic
şi unde este cortul locuinţelor celor nelegiuiţi?».

29 Oare nu i-aţi întrebat pe cei care trec pe drum
şi semnele lor nu le recunoaşteţi?

30 Căci pentru ziua nenorocirii este păstrat cel rău,
sunt duşi pentru ziua furiei.

31 Cine îi face cunoscut în faţă calea lui?
Şi pentru ce a făcut, cine-l răsplăteşte?

32 El este dus la groapă
şi se veghează la mormânt.

33 Îi sunt dulci bulgării din vale ;
după el merge orice om,
iar cei dinaintea lui sunt fără număr.

34 Cum mă mângâiaţi cu deşertăciune?
Răspunsurile voastre rămân perfide”.

22

1 Elifaz din Teman a luat cuvântul Şi a zis:

2 „Oare lui Dumnezeu îi este de folos omul?
Cel înţelept îşi este de folos sieşi.

3 Are vreo plăcere Cel Atotputernic că tu eşti drept
sau vreun câştig că tu eşti neprihănit pe căile tale?

4 Oare pentru teama ta [de Domnul] te justifică [el]
şi vine cu tine la judecată?

5 Oare nu e mare răutatea ta
şi nelegiuirea ta nu este fără sfârşit?

6 Luai garanţie de la fraţii tăi pe degeaba
şi-i dezbrăcai de haine pe cei goi.

7 Nu dădeai să bea apă celui însetat
şi celui flămând i-ai refuzat pâinea.

8 Omul puternic are pământ
şi cel de vază locuieşte pe el.

9 Le trimiteai cu mâinile goale pe cele văduve
şi braţele celor orfani erau frânte .

10 De aceea eşti înconjurat de laţuri
şi te-a cuprins spaima pe neaşteptate.

11 Nu vezi întunericul
şi o mulţime de ape te acoperă .

12 Oare nu este Dumnezeu în înălţimea cerurilor?
Priveşte vârful stelelor: cât sunt de înalte!

13 Şi tu zici: «Ce ştie Dumnezeu?
Oare poate să judece în spatele negurii?

14 Norii îl ascund şi el nu vede,
umblă pe bolta cerului».

15 Oare vrei să ţii calea veşnică
pe care au mers oamenii nelegiuiţi ?

16 Ei au fost luaţi fară să mai aibă timp:
un torent le-a răsturnat temeliile.

17 Ei îi spuneau lui Dumnezeu:
«Îndepărtează-te de la noi!».
Căci ce poate să facă Cel Atotputernic pentru noi.

18 Ei le umpluse casele cu bunăstare.
Dar departe de mine sfatul celor nelegiuiţi!

19 Cei drepţi văd şi se bucură,
iar cel nevinovat îi ia în râs .

20 Într-adevăr, cel care s-a ridicat împotriva noastră este distrus
şi ce a rămas de la ei este devorat de foc.

21 Ataşează-te de el şi fă pace!
Prin acestea va veni la tine bunăstarea.

22 Primeşte din gura lui învăţătura
şi pune cuvintele sale în inima ta!

23 Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi reclădit!
Îndepărtează nedreptatea din cortul tău!

24 Pune în ţărână aurul preţios
şi printre stâncile din torente, [aurul] de Ofir !

25 Cel Atotputernic va fi aurul tău preţios
argint strălucitor pentru tine .

26 Atunci îţi vei găsi bucuria în Cel Atotputernic
şi-ţi vei ridica faţa către Dumnezeu.

27 Te vei ruga lui şi el te va asculta
voturile tale le vei împlini.

28 Vei decide ceva şi ţi se va împlini,
iar pe căile tale va străluci lumina.

29 Când el îi va umili, tu vei spune: «Curaj !».
El îi mântuieşte pe cei cu ochii plecaţi.

30 El îl salvează pe cel nevinovat:
va fi salvat prin curăţia mâinilor tale ”.

23

1 Iob a luat cuvântul şi a zis:

2 „Chiar şi azi plângerea mea este amară
şi mâna lui apasă peste geamătul meu.

3 Ce n-aş da să-l aflu şi să-l găsesc:
m-aş duce până la locuinţa lui.

4 M-aş prezenta înaintea lui la judecată
şi mi-aş umple gura cu argumente .

5 Aş cunoaşte cuvintele cu care mi-ar răspunde
şi aş înţelege ce mi-ar spune.

6 Oare s-ar certa cu mine cu putere mare?
Nu, ci el mi-ar acorda atenţie.

7 Un drept ar aduce argumente în faţa lui
şi aş scăpa pentru totdeauna de judecătorul meu .

8 Iată, merg înainte, şi nu este;
înapoi, şi nu dau de el!

9 Fac la stânga, şi nu-l găsesc ;
o iau la dreapta, şi nu-l văd .

10 Căci el ştie calea mea;
dacă m-ar încerca, aş ieşi ca aurul.

11 Pe urma lui s-a ţinut piciorul meu,
calea lui am urmărit-o şi nu m-am abătut.

12 De porunca buzelor sale nu m-am îndepărtat
şi am păstrat cuvintele gurii lui mai mult decât hotărârea mea.

13 Dacă el este într-o parte, cine-l va face să se întoarcă?
Ceea ce-i doreşte sufletul, aceea face.

14 Căci el îmi răsplăteşte hotărârea
şi la el sunt multe ca acestea.

15 De aceea, mă înspăimânt înaintea lui,
înţeleg că mă îngrozesc de el.

16 Dumnezeu intimidează inima mea
şi Cel Atotputernic mă face să mă înspăimânt .

17 Căci nu am fost distrus de întuneric
şi nu din cauza beznei îmi este acoperită faţa .

24

1 De ce nu sunt ascunse timpurile de Cel Atotputernic
şi cei care-l cunosc de ce nu văd zilele sale?

2 Unii mută hotarele,
jefuiesc turmele şi le pasc.

3 Prind măgarul orfanilor
şi iau ca garanţie boul văduvei .

4 Îi abat pe cei nevoiaşi de pe cale
şi pe cei umili ai ţării îi fac să se ascundă împreună.

5 Iată, ca nişte măgari sălbatici în pustiu,
ei ies la lucrarea lor doritori de pradă;
stepa le este hrană pentru puii lor .

6 Seceră nutreţ de pe câmpie
şi adună bobiţe din via celui nelegiuit.

7 Petrec noaptea goi , fără haine
şi nu au învelitoare pe timp de frig.

8 De ploaie de pe munţi sunt udaţi
şi, pentru că nu au refugiu, se îngrămădesc în stâncă.

9 Îl jefuiesc pe cel orfan încă de la sân
şi iau garanţie în dauna celui umil.

10 Ei umblă goi, fară îmbrăcăminte,
şi, fiind flămânzi, cară snopi .

11 Printre rândurile [de măslini] storc untdelemnul,
calcă în teascuri şi tot le este sete.

12 Oamenii din cetate gem
şi sufletul celor străpunşi strigă după ajutor,
dar Dumnezeu nu ia în seamă rugăciunea .

13 Alţii sunt rebeli faţă de lumină,
nu recunosc căile sale şi nu se întorc pe cărările sale.

14 Ucigaşul se scoală odată cu lumina,
îi ucide pe cel umil şi pe cel nevoiaş,
iar noaptea este ca un hoţ.

15 Ochiul adulterului urmăreşte amurgul, zicând:
«Niciun ochi nu mă va zări»,
şi-şi pune un văl pe faţă.

16 Sparg noaptea casele
şi ziua se închid în ele,
nu vor să ştie de lumină .

17 Pentru ei toţi,lumina este umbră a morţii;
Când o recunosc, [îi cuprind] – spaimele umbrei morţii.

18 Sunt iuţi pe suprafaţa apei,
blestemată este partea lor de moştenire pe pământ,
ei nu se întorc pe drumul viilor.

19 După cum seceta şi arşiţa secătuiesc apele zăpezii,
tot aşa locuinţa morţilor, pe cei care păcătuiesc.

20 Sânul îi uită, viermele se desfată cu dulceaţa lui;
nu mai este amintit şi nedreptatea este frântă ca un copac .

21 El o devora pe cea sterilă, care nu a născut,
şi nu-i făcea bine văduvei.

22 Deşi cu puterea lui îi târa pe cei puternici,
când se ridică, nu va fi sigur printre cei vii.

23 I se dăduse să fie încrezător şi sigur,
dar ochii lui erau asupra căilor sale.

24 S-au înălţat pentru puţin şi nu mai sunt;
dar vor pieri ca toţi şi vor fi exterminaţi,
vor fi retezaţi ca vârful spicului.

25 Nu este aşa?
Cine mă poate dovedi mincinos
şi va considera nimic cuvântul meu?”.

25

1 Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:

2 „Stăpânirea şi teroarea sunt ale lui,
el, care face pace din înălţimile sale .

3 Este oare număr pentru trupele sale?
Şi peste cine nu se ridică lumina lui?

4 Cum ar putea fi drept omul în faţa lui Dumnezeu
sau pur cel născut din femeie?

5 Iată, nici luna nu este strălucitoare
şi nici stelele nu sunt pure în ochii lui.

6 Cu atât mai puţin omul, care este un vierme,
şi fiul omului o râmă!”.

26

1 Iob a luat cuvântul şi a zis:

2 „Cum l-ai ajutat tu pe cel fără putere
şi cum ai salvat braţul fară vigoare!

3 Cum l-ai stârnit pe cel fară înţelepciune
şi cât de mult ai făcut cunoscut planul!

4 Cui i-ai făcut cunoscute cuvintele
şi ce fel de suflare iese din tine?

5 Morţii tremură dedesubtul apelor şi al celor care le locuiesc.

6 Locuinţa morţilor este goală înaintea lui
şi nu este văl pentru împărăţia morţii .

7 Întinde nordul peste abis
si atârnă pământul de ceea ce nu este .

8 Leagă apele de norii săi
şi norul nu se rupe sub ele.

9 Acoperă faţa tronului său
şi-şi întinde norul peste el.

10 Trasează o limită pe suprafaţa apelor,
până la extremitatea dintre lumină şi întuneric.

11 Coloanele cerului se cutremură
şi se uimesc la ameninţarea lui.

12 Prin puterea lui, tulbură marea,
prin pricepere, îl zdrobeşte pe Rahab .

13 Cu suflarea lui, înseninează cerul
şi mâna lui străpunge şarpele fugar .

14 Iată, acestea sunt marginile căilor sale!
Este un murmur cuvântul pe care-l auzim despre el?
Tunetul puterii sale, cine-l poate înţelege?”.

27

1 Iob a continuat să-şi pronunţe asemnănarea, zicând:

2 „Viu este Dumnezeu , care mi-a întors judecata,
Cel Atotputernic, care mi-a amărât sufletul!

3 Cât timp va mai fi suflare în mine
şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,

4 buzele mele nu vor rosti nedreptate
şi limba mea nu va premedita înşelăciune.

5 Departe de mine să vă dau dreptate vouă!
Până când nu-mi voi da duhul,
nu voi întoarce neprihănirea mea de la mine.

6 Voi ţine cu putere la dreptatea mea şi nu voi ceda;
inima mea nu-mi reproşează niciuna din zilele mele.

7 Să fie ca un nelegiuit duşmanul meu
şi ca un nedrept, cel care se ridică împotriva mea!

8 Care este speranţa celui făţarnic
când Dumnezeu îl frânge,
când îi ia viaţa?

9 Îi ascultă Dumnezeu strigătul
când vine peste el strâmtorarea?

10 Se va bucura el de Cel Atotputernic
şi-l va chema pe Dumnezeu tot timpul

11 Vă voi învăţa pe voi despre mâna lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde ceea ce este la Cel Atotputernic.

12 Iată, voi toţi aţi văzut!
De ce flecăriţi deşertăciune?

13 Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu,
moştenirea pe care cei violenţi o iau de la Cel Atotputernic

14 Dacă i se înmulţesc fiii, vor fi pentru sabie
şi cei ce vor ieşi din el nu se vor sătura de pâine.

15 Cei care rămân din el vor fi îngropaţi în moarte,
iar văduvele lui nu vor plânge.

16 Dacă strânge argint ca praful
şi pregăteşte haine ca lutul,

17 el le pregăteşte, dar cel drept le va îmbrăca,
iar argintul va fi partea celui nevinovat.

18 El construieşte casa ca molia
şi ca o colibă pe care şi-o face paznicul.

19 Bogat se culcă, dar pentru ultima oară ;
deschide ochii şi nu mai este.

20 Năvălesc peste el spaimele ca apa,
iar noaptea îl răpeşte furtuna.

21 Îl ia [vântul] din Răsărit şi se duce,
îl smulge de la locul lui.

22 Aruncă asupra lui şi nu-i este milă
şi ar vrea să fugă de mâna lui.

23 Vor bate din palme împotriva lui:
şi vor fluiera contra lui din locul lor .

28

1 Argintul are o mină de unde se scoate
şi aurul are un loc unde să fie curăţit.

2 Fierul este luat din pământ
şi piatra se topeşte [ca să dea] bronzul .

3 Se pune capăt întunericului,
cercetează în toate extremităţile piatra,
din beznă şi din umbra morţii.

4 Un popor străin sapă galerii uitate de picior de om,
atârnă şi rătăcesc departe de oameni .

5 Pământul din care iese pâinea
este răscolit în dedesubtul său ca focul.

6 El este loc pentru pietrele de safir
şi pulberea lui are aur.

7 Poteca sa nu o cunoaşte pasărea răpitoare
şi nu o zăreşte ochiul vulturului.

8 Nu o străbate animalul feroce
şi nu merge pe ea leul.

9 Spre cremene îşi întinde mâna
şi răstoarnă din rădăcină munţii.

10 În stânci sapă tuneluri
şi tot ce este de preţ vede cu ochiul său.

11 Opreşte curgerea apelor
şi din locuri ascunse scoate lumină.

12 Dar înţelepciunea unde se găseşte?
Şi unde este locul priceperii?

13 Omul nu-i cunoaşte valoarea,
ea nu se găseşte pe pământul celor vii .

14 Abisul spune: «Nu este în mine»,
iar marea zice: «Nu este cu mine».

15 Nu se dă aur curat în locul ei
şi nu se cântăreşte argint ca preţ al ei.

16 Nu se pune în balanţă cu aurul de Ofir,
nici cu onixul preţios, nici cu safirul.

17 Nu se compară cu aurul, nici cu cristalul
şi nu se schimbă cu obiecte de aur fin.

18 Mărgeanul şi perlele nu se amintesc,
posedarea înţelepciunii e mai mult decât coralii.

19 Nu se compară cu topazul din Cuş
şi cu aurul curat nu se pune în balanţa.

20 De unde vine atunci înţelepciunea?
Unde este locul priceperii?

21 Este tăinuită de ochii oricărei fiinţe vii
şi de păsările cerului este ascunsă.

22 Împărăţia morţii şi moartea zic:
«Cu urechile noastre am auzit faima despre ea».

23 Dumnezeu îi pricepe calea,
el îi cunoaşte locul.

24 Căci el priveşte până la marginile pământului,
vede tot ce este sub cer .

25 Când a cântărit greutatea vântului
şi a fixat măsura apelor,

26 când a făcut o regulă pentru ploaie
şi o cale pentru fulgerul tunetelor,

27 atunci a văzut-o şi a remarcat-o,
a fixat-o şi a cercetat-o .

28 Apoi i-a zis omului:
«Frica de Domnul , ea este înţelepciunea
şi depărtarea de rău, priceperea!»”.

29

1 Iob a continuat sa-şi pronunţe asemănarea, zicând:

2 „Ce n-aş da să fiu ca în lunile dinainte ,
ca în zilele când Dumnezeu mă proteja!

3 Atunci, candela lui strălucea deasupra capului meu
şi în lumina sa umblam pe întuneric.

4 Aşa era în zilele tinereţii mele ,
când favoarea lui Dumnezeu era asupra cortului meu,

5 când, încă, Cel Atotputernic era cu mine
şi tinerii mei erau în jurul meu;

6 când îmi spălam picioarele în smântână
şi stânca făcea să curgă pentru mine râuri de untdelemn ;

7 când ieşeam la poarta cetăţii
şi în piaţă îmi fixam scaunul,

8 tinerii mă vedeau şi se ascundeau,
iar bătrânii se ridicau şi stăteau în picioare.

9 Căpeteniile îşi reţineau cuvintele
şi-şi puneau mâna la gură .

10 Glasul celor care stăteau în faţă înceta
şi limba lor se lipea de cerul gurii.

11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,
iar ochiul care mă vedea dădea mărturie pentru mine .

12 Căci îi salvam pe nevoiaşul care striga după ajutor
şi pe orfanul care nu era ajutat.

13 Binecuvântarea celui care pierea venea asupra mea
şi făceam să se bucure inima văduvei.

14 Mă îmbrăcam cu dreptate şi ea mă înveşmânta
şi judecata mea era ca o manta şi un turban.

15 Eram ochi pentru cel orb
şi picioare pentru cel şchiop.

16 Eu eram tată pentru cei nevoiaşi
şi cauza veneticului o cercetam.

17 Zdrobeam măselele celui nedrept
şi dintre dinţii lui smulgeam prada .

18 Ziceam: «în cuibul meu îmi voi da duhul
şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 Rădăcina mea se deschidea spre ape
şi roua se odihnea pe ramurile mele.

20 Onoarea mea se va înnoi odată cu mine
şi arcul meu se va transforma în mâna mea».

21 Mă ascultau şi aşteptau,
tăceau înaintea sfatului meu.

22 După cuvintele mele, nu mai repetau
şi peste ei picura cuvântul meu.

23 Mă aşteptau ca pe ploaie
şi-şi deschideau larg gura, ca pentru ploaia de primăvară .

24 Dacă râdeam pe seama lor, nu dădeau crezare
şi nu puteau să facă să cadă lumina feţei mele.

25 Iubeam drumul lor şi mă aşezam în frunte;
şedeam ca un rege în trupă
când îi mângâie pe cei care jelesc.

30

1 Iar acum râd de mine cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinţi am refuzat să-i pun împreună cu câinii turmei mele.

2 Şi puterea mâinilor lor ce este pentru mine?
Lor le-a pierit vigoarea.

3 Sfârşit de lipsă şi de foame,
se îndreaptă spre ţinutul uscat
în noaptea dezolării şi devastării.

4 Culeg iarbă sălbatică de printre tufişuri
şi rădăcină de ienupăr pentru hrana lor.

5 Din comunitate sunt izgoniţi,
se strigă după ei ca după hoţ.

6 Locuiesc în crăpăturile torentelor,
în găurile pământului şi ale stâncilor.

7 Urlă printre tufişuri
şi se adună pe sub urzici.

8 Fii de nebun şi fii de fără-nume,
sunt alungaţi din ţară.

9 Acum, însă, am devenit cântecul lor,
sunt pentru ei [motiv] de vorbă.

10 Mă urăsc, se îndepărtează de mine
şi de faţa mea nu şi-au reţinut scuipatul.

11 El a dezlegat corzile mele şi m-a umilit
şi au slobozit frâiele din faţa mea.

12 La dreapta mea se ridică cei netrebnici ,
întind [curse] picioarelor mele
şi sapă împotriva mea cărări ale pieirii .

13 Strică potecile mele, dorind distrugerea mea,
fără ca să-i ajute cineva.

14 Intră ca printr-o spărtură largă,
se avântă ca pe sub dărâmături.

15 Se întorc asupra mea spaimele,
onoarea mea este urmărită ca vântul
şi ca un nor trece scăparea mea.

16 Acum mi se topeşte sufletul în mine
şi mă apucă zilele necazului.

17 Noaptea mi se smulg oasele din mine,
cei care mă chinuie nu mă lasă să dorm .

18 Cu multă putere se prind de haina mea
şi mă leagă ca pe gura tunicii .

19 M-a azvârlit în noroi,
mă asemăn cu praful şi cu cenuşa.

20 Strig către tine, şi tu nu-mi răspunzi,
stau în picioare, şi tu nu mă iei în seamă.

21 Te-ai întors ca să fii crud cu mine,
mă persecuţi cu puterea mâinii tale.

22 Mă ridici şi mă faci să călăresc vântul ,
mă faci să fiu izbit de furtună.

23 Căci ştiu că mă faci să mă întorc spre moarte,
Spre casa adunării tuturor celor vii.

24 Totuşi, nu-şi întinde cineva mâna când e în ruină
şi nu strigă după ajutor când e distrus?

25 Oare nu am plâns eu pentru cel amărât
şi nu mi s-a mâhnit sufletul pentru cel nevoiaş?

26 Am sperat binele, dar a venit răul;
am aşteptat lumina, şi a venit bezna.

27 Îmi fierb măruntaiele şi nu se potolesc,
îmi vin în întâmpinare zile de necaz.

28 Umblu înnegrit, dar nu de arşiţă,
mă ridic în adunare ca să strig după ajutor.

29 Am ajuns frate cu şacalii,
prieten cu puii de struţ .

30 Pielea de pe mine se înnegreşte,
iar oasele mi se încălzesc de uscăciune.

31 Harpa mea este pentru jale,
flautul meu e glas al celor care plâng .

31

1 Am încheiat un legământ cu ochii mei ,
ca să nu se uite după fecioare .

2 Dar care-mi este partea de la Dumnezeul de sus
şi moştenirea de la Cel Atotputernic din înălţimi?

3 Oare nu este pieire pentru cel nedrept
şi dezastru pentru cel care săvârşeşte deşertăciune?

4 Oare Dumnezeu nu vede căile mele
şi paşii mei nu-i numără?

5 Dacă am umblat în deşertăciune
şi dacă piciorul meu s-a grăbit să înşele ,

6 să mă cântărească în balanţa dreptăţii
şi să recunoască Dumnezeu neprihănirea mea!

7 Dacă pasul meu a rătăcit de la cale şi dacă inima mea a mers după ochii mei,
dacă s-a lipit vreo pată de mâna mea,

8 atunci eu să semăn, şi altul să mănânce
şi vlăstarul meu să fie dezrădăcinat.

9 Dacă mi-a fost sedusă inima spre vreo femeie
şi dacă la uşa prietenului meu am stat la pândă,

10 atunci soţia mea să macine pentru altcineva
şi alţii să se încline spre ea.

11 Căci aceasta ar fi o infamie ,
ar fi o nelegiuire [pedepsită] de judecători,

12 un foc care mistuie până la nimicire
şi toate veniturile mele ar fi dezrădăcinate.

13 Dacă am refuzat judecata slujitorului meu şi a slujitoarei mele
când s-ar fi certat cu mine,

14 ce voi putea face când se va ridica Dumnezeu
şi, când mă va vizita, ce-i voi putea întoarce?

15 Oare nu cel care m-a făcut pe mine în pântece l-a făcut şi pe el?
Şi cel care ne-a întocmit în sân
nu este unul singur?

16 Dacă le-am negat săracilor ceea ce doreau
şi dacă am făcut să se consume ochii văduvei,

17 dacă mi-am mâncat bucata singur
şi dacă orfanul nu a mâncat de la mine,

18 – el care din tinereţea mea a crescut cu mine ca tată
şi ea care din sânul mamei mele a fost călăuzită de mine –,

19 dacă l-am văzut pe cel care pierea fară haină
şi pe cel nevoiaş fară învelitoare,

20 dacă nu m-au binecuvântat coapsele sale
şi dacă nu s-au încălzit cu lâna mieilor mei,

21 dacă am mişcat mâna împotriva orfanului,
pentru că am văzut la poartă ajutorul meu,

22 atunci umărul meu să cadă de la încheietură
şi braţul meu să se frângă de la cot!

23 Întrucât nenorocirea de la Dumnezeu este spaimă pentru mine,
nu aş putea suporta măreţia lui.

24 Dacă mi-aş fi pus încrederea în aur
şi dacă aş fi spus aurului fin: «Eşti siguranţa mea» ,

25 dacă m-aş fi bucurat pentru că mare este bogăţia mea
şi preţios este ceea ce dobândeşte mâna mea,

26 dacă m-aş fi uitat la soare când străluceşte
şi la luna care trece radioasă ,

27 dacă aş fi lăsat sedusă inima mea în ascuns
şi dacă gura mea ar fi pus un sărut pe mână ,

28 – şi aceasta este o nelegiuire [pedepsită] de judecători,
căci l-aş fi înşelat pe Dumnezeul cel de sus –

29 dacă m-aş fi bucurat de ruina celui care mă urăşte
şi aş fi exultat că l-a aflat răul

30 – deşi nu am dat [voie] cerului gurii mele să păcătuiască
cerând cu blestem viaţa lui

31 dacă nu ar spune oamenii din cortul meu:
«Cine este cei care să nu se fi săturat din carnea lui?»,

32 dacă străinul ar fi poposit afară
şi dacă uşile mele nu le-aş fi deschis pentru cel de pe cale,

33 dacă aş fi ascuns ca Adam răzvrătirea mea,
tăinuind în sânul meu nelegiuirea mea,

34 pentru că mă tem de mulţimea cea mare
şi dispreţul familiilor mă înspăimântă,
am tăcut şi nu am ieşit pe uşă,

35 ce n-aş da să fie cineva care sa mă asculte!
Iată semnătura mea!
Cel Atotputernic să-mi răspundă
şi în carte să scrie potrivnicul meu!

36 Oare nu aş purta-o pe umărul meu
şi nu aş lega-o drept cunună ?

37 Numărul paşilor mei i-aş face cunoscut
şi m-aş apropia ca un principe de el.

38 Dacă pământul meu ar striga împotriva mea
şi brazdele sale ar plânge împreună,

39 dacă aş mânca rodul lui pe gratis ,
sufocând sufletul stăpânilor săi,

40 în loc de grâu, să iasă spini
şi în loc de orz, neghină !”

Sfârşitul cuvintelor lui Iob .

32

1 Cei trei oameni au încetat să-i răspundă lui Iob, căci el [se considera] mai drept în ochii lui

2 Elihu, fiul lui Baraheel din Buz, din familia lui Ram , s-a aprins de mânie împotriva lui Iob, pentru că [Iob se considera] pe sine mai drept decât Dumnezeu .

3 El s-a aprins de mânie şi împotriva celor trei prieteni ai săi, pentru că nu găsiseră răspuns şi totuşi îl considerau vinovat pe Iob.

4 Elihu îi aşteptase cât timp au vorbit cu Iob, pentru că ei erau mai bătrâni decât el.

5 Elihu a văzut că nu era niciun răspuns în gura celor trei oameni
şi s-a aprins de mânie.

6 Elihu, fiul lui Baraheel din Buz, a luat cuvântul şi a spus:
„Eu sunt tânăr , iar voi sunteţi bătrâni.
De aceea m-am temut şi mi-a fost frică
să vă expun ceea ce ştiu.

7 Am zis: «Să vorbească anii
şi mulţimea lunilor să înveţe înţelepciunea! ».

8 De fapt, în om este un duh
şi suflarea Celui Atotputernic îl face priceput .

9 Totuşi, nu cei mari au înţelepciune
şi nici bătrânii nu sunt pricepuţi la judecată .

10 De aceea, vă spun: «Ascultaţi-mă
şi voi expune şi eu ceea ce ştiu!».

11 Iată, am aşteptat cuvintele voastre,
mi-am plecat urechea la priceperea voastră
cât timp aţi cercetat cuvintele.

12 Atât timp cât am fost atent la priceperea voastră,
nu a fost nimeni dintre voi care să-l acuze pe Iob
şi să răspundă cuvintelor lui.

13 Să nu ziceţi: «Am aflat înţelepciunea;
Dumnezeu poate să-l biruie ,
nu un om».

14 El nu şi-a îndreptat spre mine cuvintele,
iar eu nu-i voi întoarce [răspuns] prin cuvintele voastre.

15 Ei au rămas uimiţi, nu au mai răspuns:
le-au pierit cuvintele.

16 Oare trebuie să aştept pentru că ei nu vorbesc,
Stau [în picioare] fără să mai răspundă?

17 Vreau să răspund şi eu cu partea mea,
să expun şi eu ceea ce ştiu.

18 Căci sunt plin de cuvinte,
duhul din sânul meu mă constrânge.

19 Iată, sânul meu este ca vinul care dă să iasă,
ca burdufurile noi care dau să se spargă .

20 Voi vorbi şi mă voi linişti,
voi deschide buzele şi voi răspunde.

21 Nu-mi voi ridica faţa înaintea niciunui om
şi nu voi linguşi pe nimeni.

22 Căci nu ştiu să linguşesc.
Altfel, îndată m-ar da deoparte cel care m-a făcut.

33

1 Dar ascultă, Iob, cuvintele mele
şi la toate vorbele mele pleacă-ţi urechea!

2 Iată, îmi deschid gura
şi limba mea vorbeşte sub cerul gurii mele!

3 Voi vorbi cu inimă dreaptă
şi buzele mele vor pronunţa ştiinţă purificată.

4 Duhul lui Dumnezeu m-a făcut
şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

5 Dacă poţi, da-mi răspuns ,
aşază-te ca să stai înaintea mea!

6 Iată, pentru Dumnezeu, eu sunt ca tine :
din lut am fost plăsmuit şi eu!

7 Iată, teama de mine să nu te înspăimânte
şi greutatea mea să nu te apese!

8 Într-adevăr, ai vorbit în auzul meu
şi am auzit sunetul cuvintelor [tale]:

9 «Eu sunt curat, fără vină;
eu sunt pur şi nu este nelegiuire în mine .

10 Iată, el găseşte [motive de] împotrivire faţă de mine,
mă consideră un duşman al său.

11 Îmi pune în butuci picioarele
şi urmăreşte toate căile mele».

12 Iată, îţi voi răspunde aceasta:
nu ai dreptate, pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.

13 De ce vrei sa te cerţi cu el?
Căci el nu răspunde pentru toate faptele sale.

14 Căci o dată vorbeşte Dumnezeu şi a doua oară,
dar [omul] nu ia în seamă.

15 Prin vis, viziune de noapte ,
când cade peste oameni somnul adânc,
când dorm în patul lor,

16 atunci revelează urechii oamenilor
şi pecetluieşte mustrarea lor,

17 ca să-l întoarcă pe om de la lucrare
şi să ascundă mândria de la cel puternic,

18 ca să-i reţină sufletul [să cadă] în groapă
şi viaţa, ca să treacă prin canal .

19 îl mustră prin chinuri în patul său,
cu tortură veşnică în oasele sale.

20 Viaţa lui are greaţă de pâine
şi sufletul său, de mâncarea gustoasă.

21 Carnea i se consumă la vedere
şi oasele care nu se vedeau rămân goale.

22 Sufletul lui se apropie de groapă
şi viaţa lui, de cei care ucid .

23 Dacă ar fi un mesager pentru el,
un interpret dintr-o mie
ca să-i facă cunoscută omului dreptatea sa ,

24 ca să afle îndurare şi să-i spună:
«L-am scăpat de căderea în groapă
şi am găsit răscumpărare ».

25 Atunci, carnea lui ar fi mai fragedă decât în copilărie,
s-ar întoarce în zilele tinereţii sale .

26 S-ar ruga lui Dumnezeu şi el ar primi cu plăcere,
va vedea faţa lui cu strigăt de bucurie
şi i-ar da înapoi omului dreptatea sa.

27 Atunci s-ar îndrepta către oameni şi ar zice:
«Am păcătuit şi am pervertit dreptatea
şi nu mi-a dat după merit.

28 Mi-a scăpat sufletul să nu cadă în groapă
şi viaţa mea va vedea lumina».

29 Iată, acestea le înfăptuieşte Dumnezeu
de două ori, ba chiar de trei [ori] cu cel puternic,

30 ca să-l întoarcă din groapă
şi să-i lumineze cu lumină viaţa!

31 Fii atent, Iob, şi ascultă-mă!
Taci şi voi vorbi!

32 Dacă ai vreun cuvânt să-mi întorci , vorbeşte,
căci doresc să-ţi dau dreptate.

33 Dacă nu ai, ascultă-mă!
Taci şi te voi învăţa înţelepciunea!”.

34

1 Elihu a luat cuvântul şi a zis:

2 „Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele
şi, voi care ştiţi, plecaţi-vă urechea la mine!

3 Urechea deosebeşte cuvintele
aşa cum cerul gurii gustă mâncarea.

4 Să deosebim între noi judecata,
să cunoaştem între noi ceea ce este bun!

5 Căci Iob a zis:
«Sunt drept, dar şi Dumnezeu mi-a întors judecata.

6 Pentru judecata mea, sunt luat drept mincinos;
sunt slăbit de suliţă, deşi nu am vină».

7 Care bărbat este ca Iob,
care să bea derâderea ca apa,

8 care rătăceşte în adunarea celor care fac nelegiure,
care umblă cu oamenii răzvrătiţi?

9 Căci el a zis: «Nu-i este de folos omului
să fie plăcut lui Dumnezeu» .

10 De aceea, oameni [înţelepţi] cu inima, ascultaţi-mă!
Departe de Dumnezeu vinovăţia
şi de Cel Atotputernic, nedreptatea!

11 Căci după fapta omului el răsplăteşte
şi după calea fiecăruia el dă .

12 Într-adevăr, Dumnezeu nu este vinovat
şi Cel Atotputernic nu perverteşte judecata.

13 Cine a vizitat în locul lui pământul
şi cine a stabilit lumea în întregime?

14 Dacă şi-ar pune la inimă [să facă] numai pentru sine,
dacă şi-ar retrage duhul şi suflarea,

15 orice făptură şi-ar da duhul deodată
şi omul s-ar întoarce în ţărână.

16 Dacă înţelegi, ascultă aceasta,
pleacă-ţi urechea la sunetul cuvintelor mele!

17 Oare cel care urăşte judecata poate să guverneze?
Sau pe cel drept şi pe cel de vază îi poţi face vinovaţi?

18 Se spune oare regelui «Belial »
şi nobililor, «Vinovaţi»?

19 El nu caută la faţa căpeteniilor
şi nu este străin faţă de strigătul celui sărac,
pentru că lucrare a mâinilor sale sunt toţi.

20 Într-o clipă mor,
la miezul nopţii se cutremură poporul şi se duce,
sunt luaţi cei puternici, dar nu de mână [de om].

21 Căci ochii lui sunt asupra căilor omului
şi vede toţi paşii lui.

22 Nu este întuneric, nici umbră a morţii,
ca să se ascundă acolo cei care săvârşesc nelegiuirea.

23 El nu pune pentru om un termen
ca să meargă cu Dumnezeu la judecată .

24 Îi zdrobeşte pe cei puternici fară să cerceteze
şi-i face pe alţii să stea în picioare în locul lor.

25 Căci el recunoaşte faptele lor:
le răstoarnă noaptea şi ei sunt zdrobiţi.

26 Ca pe nişte nelegiuiţi îi pălmuieşte
în locul unde [oamenii] văd.

27 Întrucât s-au îndepărtat de la urmarea lui
şi toate căile sale nu le-au înţeles,

28 Ei au făcut să vină la el strigătul celui sărac ,
iar [Dumnezeu] ascultă strigătul celor nevoiaşi.

29 Dacă el stă liniştit, cine-l poate învinui?
Dacă îşi ascunde faţa, cine-l va putea vedea?
[El veghează] asupra neamurilor şi asupra oamenilor deopotrivă,

30 ca să nu domnească cel făţarnic
şi să nu fie curse pentru popor.

31 I se poate spune lui Dumnezeu:
«Suport, deşi nu am greşit ;

32 ceea ce-mi scapă să văd, arată-mi tu!
Dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face»?

33 După tine, trebuie el oare să răsplătească
din moment ce tu refuzi ?
Tu alegi, nu eu: spune ceea ce ştii!

34 Oamenii cu inima [chibzuită] îmi vor vorbi
şi bărbatul înţelept mă va asculta,

35 Iob vorbeşte fară ştiinţă
şi cuvintele sale sunt lipsite de prudenţă.

36 Să fie încercat Iob la nesfârşit,
pentru că are răspunsuri ca oamenii nelegiuirii!

37 Căci adaugă la păcatul său vinovăţia,
bate din palme printre noi
şi-şi înmulţeşte cuvintele faţă de Dumnezeu”.

35

1 Elihu a luat cuvântul şi a zis:

2 „Oare aceasta gândeşti despre judecată
când spui: «Sunt mai drept decât Dumnezeu»?

3 Căci spui: «La ce-ţi foloseşte?
Ce voi câştiga eu să fiu fără păcat?».

4 Îţi voi întoarce cuvântul
ţie şi prietenilor tăi care sunt cu tine .

5 Uită-te spre ceruri şi vezi!
Priveşte la nori, căci sunt mai sus decât tine!

6 Dacă păcătuieşti, ce faci împotriva lui?
Şi dacă-ţi înmulţeşti vinovăţiile, ce-i faci lui?

7 Dacă eşti drept, ce-i dai lui
şi ce ia el din mâna ta?

8 Vinovăţia ta [cade] asupra unui om ca tine,
asupra unui fiu al omului, dreptatea ta.

9 Ei strigă din cauza mulţimii oprimărilor,
strigă după ajutor din cauza braţului celor mari,

10 dar nimeni nu zice:
«Unde este Dumnezeu, cel care m-a făcut,
care inspiră psalmi în noapte,

11 ne învaţă mai mult decât pe animalele pământului,
ne dă înţelepciune mai mult decât păsărilor cerului?»

12 Acolo ei strigă, dar nu le răspunde
din cauza aroganţei celor răi.

13 Într-adevăr, Dumnezeu nu ascultă deşertăciunea,
Cel Atotputernic nu o ia în seamă;

14 chiar dacă tu zici că nu-l iei în seamă,
cauza este înaintea lui şi tu-l aştepţi.

15 Dar acum, pentru că mânia lui nu pedepseşte
şi nu cunoaşte foarte [bine] nelegiuirea,

16 Iob îsi deschide gura în zadar
şi înmulţeşte cuvintele fără sens

36

1 Elihu a continuat şi a zis:

2 „Ai răbdare puţin cu mine şi te voi instrui,
căci încă mai am cuvinte pentru Dumnezeu!

3 Voi lua ştiinţa mea de departe
şi voi da dreptate celui care m-a făcut.

4 Cu siguranţă, cuvintele mele nu sunt minciună,
un desăvârşit în ştiinţă este cu tine.

5 Iată, Dumnezeu este puternic şi nu refuză;
este puternic în forţa inimii !

6 Nu-l lasă să trăiască pe cel vinovat
şi face judecată celor umili.

7 Nu-şi abate ochii de la cel drept,
îi [pune] cu regii pe tron, îi face să şadă
şi-i înalţă pentru totdeauna .

8 Dacă sunt legaţi în lanţuri
şi sunt capturaţi în frânghiile mizeriei,

9 le face cunoscute faptele lor şi vinovăţiile lor,
pentru că au fost mândri .

10 Le dezvăluie la ureche mustrarea
şi le spune să se întoarcă de la nelegiuire .

11 Dacă vor asculta şi-i vor sluji,
vor termina zilele lor în bunăstare
şi anii lor, în desfătare.

12 Dar dacă nu ascultă, vor trece în canal
şi-şi vor da duhul fără să ştie.

13 Cei făţarnici cu inima adună mânie,
nu strigă după ajutor, pentru că îi leagă.

14 Sufletul lor moare în tinereţe
şi viaţa lor este printre cei desfrânaţi .

15 [Dumnezeu] îl salvează pe cel umil prin umilinţa lui
şi îi dezvăluie la ureche prin întristare.

16 Şi pe tine vrea să te atragă din gura strâmtorării la loc larg,
unde nu este strâmtoare,
şi ceea ce va fi pe masa ta va fi plin de grăsimi.

17 Tu te-ai umplut cu cauza celui vinovat,
iar cauza şi judecata se sprijină una pe alta.

18 Mânia să nu te atragă la plinătatea abundenţei,
iar mărimea răscumpărării să nu te facă să te înclini!

19 Oare va avea valoare strigătul tău la el în strâmtorare
sau toate resursele puterii?

20 Nu tânji după noaptea
în care popoarele urcă la locul lor .

21 Ai grijă să nu te îndrepţi spre nelegiuire,
Căci pe aceasta ai ales-o, nu umilinţa.

22 Dumnezeu este mare în puterea lui:
cine este maestru ca el?

23 Cine i-a vizitat calea
şi cine îi poate zice: «Ai săvârşit nedreptate»?

24 Aminteşte-ţi să preamăreşti lucrarea lui,
pe care o cântă oamenii.

25 Orice om o priveşte,
omul o zăreşte de departe.

26 Iată, Dumnezeu este mare şi noi nu-l cunoaştem ;
numărul anilor lui nu poate fi cercetat !

27 El atrage picăturile de apă
şi transformă ploaia în vapori

28 pe care norii îi revarsă
şi-i picură peste oameni din belşug.

29 Oare se poate pricepe răspândirea norilor
şi răsunetul colibei lor?

30 Iată, el răspândeşte lumina asupra lui
şi acoperă adâncurile mării!

31 Căci prin ele judecă popoarele
şi dă hrană în abundenţă .

32 În palme ascunde lumina
şi-i porunceşte unde să lovească.

33 Tunetul său îl face cunoscut
şi turma [face cunoscută] mânia care vine cu el.

37

1 Într-adevăr, pentru aceasta îmi tremură inima
şi sare de la locul ei.

2 Ascultaţi vuietul glasului său
şi murmurul care iese din gura lui!

3 Sub toate cerurile îl lasă liber
şi lumina lui, până la marginile pământului.

4 După el mugeşte tunetul,
bubuie la tunetul măreţiei sale
şi nu-l reţine când se aude glasul lui.

5 Dumnezeu bubuie cu tunetul său în chip minunat;
face lucruri mari, pe care nu le recunoaştem.

6 El zice zăpezii; «Cazi pe pământ!»;
[spune] ploii: «Plouă!», iar ploii în averse: «Cazi cu putere!» .

7 Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor,
ca oamenii să recunoască lucrarea lui.

8 Vieţuitoarele vin în locul lor ascuns
şi se culcă în vizuinile lor.

9 Din camera [ei] vine furtuna
şi de la vânturile reci, frigul .

10 De la suflarea lui Dumnezeu se face gheaţa
şi lăţimea apelor se strâmtează.

11 Încarcă norii cu aburi
şi norul împrăştie lumina lui.

12 El îl face să rotească şi să se întoarcă după planurile sale
ca să împlinească tot ceea ce le porunceşte
pe toată suprafaţa rotogolului pământului.

13 Face să fie aflat sau ca un toiag pentru pământ,
sau ca bunăvoinţă.

14 Pleacă-ţi urechea la aceasta, Iob!
Stai şi pricepe faptele minunate ale lui Dumnezeu!

15 Ştii tu cum pune Dumnezeu [norii] deasupra
şi cum face să strălucească lumina norului său?

16 Ştii tu despre plutirea norilor,
faptele minunate ale celui desăvârşit în ştiinţă?

17 El îţi încălzeşte hainele
când pământul se odihneşte de vântul din sud.

18 Poţi tu întinde cu el cerurile
tari ca o oglindă turnată ?

19 Fă-ne să ştim ce să-i spunem,
căci nu suntem pregătiţi din cauza întunericului !

20 Cine-i va da de veste că vreau să-i vorbesc?
Dacă cineva vorbeşte, va fi nimicit .

21 Acum nu se vede lumina,
ea străluceşte între nori;
dar va trece un vânt şi-i va curăţa.

22 De la nord vine aurul.
La Dumnezeu este o splendoare înfricoşătoare.

23 Pe Cel Atotputernic nu-l putem afla,
căci este mare în putere şi judecată, cu multă judecată şi nu umileşte.

24 De aceea, oamenii să se teamă de el,
căci el nu se uită la niciun înţelept cu inima”.

38

1 Domnul i-a răspuns lui Iob din furtună şi a zis:

2 „Cine este cel care întunecă planul
prin cuvinte fără sens ?

3 Încinge-ţi coapsele ca un viteaz!
Eu te voi întreba iar tu mă vei face să ştiu .

4 Unde erai când am întemeiat pământul
Fă-mi cunoscut dacă ştii !

5 Cine a pus dimensiunile sale, ştii?
Sau cine a întins peste el funia?

6 Pe ce sunt fixate temeliile sale
sau cine i-a stabilit piatra unghiulară

7 când cântau împreună stelele de dimineaţă
şi strigau de bucurie toţi fiii lui Dumnezeu ?

8 Cine a închis marea cu porţi
când, ţâşnind, a ieşit din pântece ,

9 când i-am pus norul ca haină
şi bezna, ca scutec?

10 Atunci i-am impus un hotar
şi am pus legături şi porţi.

11 Şi am spus: «Până aici să vii, şi nu mai departe
şi aici să se oprească valurile tale semeţe!».

12 Din zilele tale, ai poruncit tu dimineţii
şi ai făcut cunoscut amurgului locul său,

13 ca să apuce marginile pământului
şi să-i scuture pe cei vinovaţi de pe el?

14 [Pământul] se transformă ca lutul sub pecete
şi stă ca o haină.

15 Vinovaţilor le este refuzată lumina lor
şi braţul înălţat este frânt.

16 Ai ajuns tu la izvoarele mării
şi ai umblat să cercetezi abisul?

17 Ţi s-au descoperit ţie porţile morţii
şi ai văzut porţile [locului] umbrei morţii?

18 Ai ajuns tu cu priceperea până la lăţimile pământului?
Fă cunoscut dacă ştii toate acestea!

19 Care este drumul spre locuinţa lurninii
şi întunericul unde-şi are locul,

20 ca să le duci la hotarele lor
şi să pricepi cărările casei lor?

21 Tu ştii, căci atunci erai născut
şi numărul zilelor tale este mare.

22 Ai ajuns tu la vistieriile zăpezii
şi ai văzut tu vistieriile grindinei,

23 pe care le ţin pentru timpul strâmtorării,
pentru ziua bătăliei şi a luptei?

24 Care este calea pe care se împarte lumina
şi cea pe care se împrăştie vântul din răsărit peste pământ?

25 Cine a săpat canalul pentru şuvoi
şi calea pentru fulgerele tunetelor,

26 ca să plouă pe pământul fară oameni,
în pustiul unde nu este niciun om ;

27 ca să sature [ţinutul] devastat şi dezolat
şi să facă să răsară şi să crească iarbă?

28 Este pentru ploaie un părinte?
Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29 Din al cui sân iese gheaţa
şi cine dă naştere brumei din cer?

30 Apele devin ca piatra
şi suprafaţa abisului se prinde [ca gheaţa].

31 Poţi tu să întăreşti legăturile Pleiadelor
sau să deschizi corzile Orionului?

32 Faci tu să iasă constelaţiile la timpul lor
şi călăuzeşti tu Ursa Mare cu aştrii ei?

33 Cunoşti tu legile cerurilor
şi stabileşti tu rolul lor pe pământ?

34 Poţi tu să-ţi înalţi glasul până la nori
ca să acoperi mulţimea de ape?

35 Poţi tu să trimiţi fulgere
ca ele să meargă şi să-ţi spună: «Iată-ne!»?

36 Cine a stabilit în rărunchi înţelepciunea
sau cine a dat cugetului pricepere?

37 Cine numără norii cu înţelepciune
şi face să stea burdufurile cerului

38 când praful se topeşte în noroi
şi brazdele se unesc?

39 Vânezi tu prada pentru leoaică
şi satisfaci cu animale leii tineri

40 când stau ghemuiţi în vizuina lor,
când stau la pândă în culcuş ?

41 Cine stabileşte pentru corb proviziile
când puii lui strigă către Dumnezeu,
rătăcind fară hrană?

39

1 Cunoşti tu timpul când nasc caprele de pe stâncă?
Ai urmărit tu durerile naşterii cerboaicelor?

2 Numeri tu când ele împlinesc lunile
şi cunoşti timpul când ele nasc?

3 Ele cad în genunchi şi dau la lumină puii lor
şi se eliberează de chinul lor.

4 Puii lor prind puteri şi cresc în câmp deschis,
ies şi nu se mai întorc la ele.

5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic
şi cine a deschis legăturile măgarului nedomesticit

6 pentru care am pus lăcaşul în Arabah
şi locuinţa, în ţinutul sărat?

7 El râde de agitaţia din cetate,
nu aude zgomotul celui care l-ar forţa.

8 Rătăceşte prin munţi după păşune
şi merge în căutare după tot ce-i verde.

9 Ar vrea bivolul să-ţi slujească
şi ar sta peste noapte lângă ieslea ta?

10 Poţi tu lega bivolul cu funia [ca să tragă] la brazdă
sau să grăpeze văile după tine?

11 Te încrezi tu în el, pentru că mare e puterea lui,
sau îi laşi lui truda ta?

12 Eşti tu sigur de el că-ţi va aduce înapoi sămânţa
şi că o va aduna de pe aria ta?

13 Aripa struţului bate cu veselie,
dar ea este cu pene şi puf de barză .

14 [Femela de struţ] lasă în pământ ouăle
şi le încălzeşte în ţărână.

15 Ea uită ca piciorul le poate strivi
şi animalul de pe câmp le poate călca în picioare.

16 Este dură cu puii ei, ca şi cum nu ar fi ai săi.
Chinul ei este zadarnic, dar nu o sperie.

17 Căci Dumnezeu a facut-o să uite înţelepciunea
şi nu i-a făcut parte de pricepere.

18 Când bate din aripi spre înalt,
râde de cal şi de călăreţul său.

19 Dai tu putere calului
şi-l îmbraci cu o coamă care fâlfâie?

20 Îl faci tu să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic [induce] spaimă.

21 Scurmă în vale şi se veseleşte de puterea lui;
iese în întâmpinarea armurii.

22 Râde de frică şi nu se înspăimântă;
nu dă înapoi dinaintea săbiei.

23 Zăngăneşte pe el tolba,
luciul lăncii şi al suliţei.

24 Freamătă, se agită şi înghite pământul;
nu dă crezare decât sunetului de trâmbiţă.

25 La semnalul trâmbiţei zice: «Aha!».
De departe miroase bătălia,
urletele căpeteniilor şi strigătul de luptă.

26 Oare prin priceperea ta faci să zboare şoimul
şi să-şi întindă aripile spre Teman ?

27 Oare de gura ta se înalţă vulturul
ca să-şi pună pe înălţime cuibul?

28 El locuieşte pe stâncă,
poposeşte pe vârf de stâncă şi pe întăritură.

29 De acolo găseşte el hrana
şi ochii lui zăresc până departe.

30 Puii lui beau sânge
şi unde sunt cei străpunşi, acolo este el”.

40

1 Domnul i-a răspuns lui Iob şi a zis:

2 „Oare cel care se ceartă cu Cei Atotputernic se retrage?
Cel care-i reproşează lui Dumnezeu să răspundă! ”.

3 Iob i-a răspuns Domnului şi a zis:

4 „Iată, eu sunt mic: ce [cuvânt] aş putea să-ţi întorc?
Îmi pun mâna la gură .

5 Am vorbit o dată şi nu voi [mai] răspunde;
de două ori, şi nu voi [mai] adăuga ”.

6 Domnul i-a răspuns lui Iob din furtună şi a zis:

7 „Încinge-ţi coapsele ca un viteaz!
Eu te voi întreba, iar tu mă vei face să ştiu.

8 Oare vrei să frângi judecata mea,
ca să mă faci vinovat, iar tu să fii drept?

9 Ai tu braţ ca al lui Dumnezeu
şi strigi tu cu glas ca al lui?

10 Împodobeşte-te cu maiestate şi măreţie,
îmbracă-te cu splendoare şi cu onoare!

11 Revarsă-ţi indignarea mâniei,
priveşte la orice aroganţă şi înjoseşte-o!

12 Priveşte la orice aroganţă şi umileşte-o,
aruncă-i pe cei vinovaţi dedesubt!

13 Ascunde-i în ţărână împreună,
leagă feţele lor în [loc] ascuns!

14 Atunci, eu te voi lăuda,
pentru că dreapta ta te-a salvat.

15 Iată animalele pe care le-am creat ca şi pe tine!
Mănâncă iarbă ca boul.

16 Iată, puterea lui este în coapsele lui
şi vigoarea lui, în muşchii pântecelui său!

17 Îi atârnă coada ca un cedru,
venele coapsei sale se împletesc.

18 Oasele lui sunt ca tuburile de bronz,
mădularele sale sunt ca nişte bare de fier.

19 El este primiţia căilor lui Dumnezeu,
cel care l-a făcut l-a apropiat de sabia lui.

20 Ceea ce produc munţii i se aduce
şi toate vieţuitoarele câmpului se veselesc acolo.

21 Sub lotuşi se culcă,
în ascunzişul trestiei şi în mlaştină.

22 Îl acoperă lotuşii cu umbra lor
şi sălciile râului îl înconjoară.

23 Iată, râul se revarsă, iar el nu se înspăimântă,
are încredere, chiar dacă Iordanul ţâşneşte spre gura lui.

24 Ar putea fi luat din faţă?
Sau nările i-ar putea fi străpunse cu laţurile?

25 Poţi tu să tragi Leviatanul cu undiţa?
Sau poţi să-i agăţi limba cu funia?

26 Poţi să-i pui o trestie în nări
şi să-i străpungi cu un spin falca?

27 Îşi va înmulţi el cererile faţă de tine
sau îţi va vorbi cu delicateţe ?

28 Va încheia el alianţă cu tine
ca să-l iei ca sclav pentru totdeauna?

29 Te vei juca cu el ca şi cu o pasăre?
Sau îl vei lega pentru fiicele tale?

30 Fac afaceri cu el partenerii
sau este împărţit între negustori?

31 Îi vei umple pielea cu cârlige
şi capul, cu harponul pentru peşte?

32 Pune-ţi palma peste el:
îţi vei aminti de luptă şi nu vei continua!

41

1 Iată, speranţa ta este falsă!
Oare nu este dărâmat cineva chiar şi la vederea lui?

2 Nu este nimeni aşa de îndrăzneţ ca să-l aţâţe.
Cine este cel care va putea sta în faţa mea?

3 Cine mi-a venit înainte ca să-l răsplătesc?
Tot ce este sub ceruri este al meu.

4 Nu voi trece sub tăcere vorbăria lui,
nici cuvintele viteze, nici frumuseţea ordinii sale.

5 Cine-şi va descoperi în faţă îmbrăcămintea
şi cine va intra printre dinţii săi dubli?

6 Cine poate deschide porţile gurii lui?
În jurul dinţilor lui este teroare.

7 Şirurile scuturilor [sale] sunt măreţe,
strânse cu o pecete strâmtă.

8 Se ating unul de altul,
încât vântul nu trece printre ele.

9 Se ating unul de altul ,
sunt prinse şi nu pot fi despărţite.

10 Strănuturile sale fac să lucească lumina,
ochii săi sunt ca pleoapele zorilor.

11 Din gura lui pleacă flăcări,
scapără ca nişte scântei de foc.

12 Din nările lui iese fum,
ca o oală aburindă şi un cuptor arzând.

13 Suflarea lui aprinde cărbunii
şi din gura lui iese o flacără.

14 În grumazul lui stă puterea
şi înaintea lui saltă groaza.

15 Ceea ce atârnă de trupul lui este lipit,
turnat pe el şi nu se mişcă.

16 Inima lui este tare ca piatra ,
tare ca piatra de moară de dedesubt.

17 Când se ridică, se înspăimântă cei puternici ,
dau greş din cauza terorilor [sale].

18 Cel care apropie de el sabia nu o ridică,
nici suliţa, nici săgeata, nici lancea.

19 Consideră fierul ca paiul
şi bronzul, ca lemnul putred.

20 Nu-l pune pe fugă săgeata ,
Iar pietrele de praştie se întorc la el ca pleava.

21 Ca pleava este considerată bâta
şi râde de lancea care vibrează.

22 Sub el sunt cioburi ascuţite:
se întinde ca grapa peste pământ .

23 Face să clocotească adâncul ca o oală
şi marea o pune ca unsoare.

24 În urma lui este o cărare de lumină
şi abisul este considerat precum cărunteţea

25 Nu este pe pământ cine să-l domine;
el este făcut să fie fără frică.

26 Priveşte toate cele semeţe,
el este rege peste toţi puii animelelor feroce .

42

1 Iob i-a răspuns Domnului şi a zis:

2 „Recunosc că tu poţi toate
şi că niciun plan nu poate fi imposibil pentru tine.

3 Cine este cel care ar putea să tăinuiască planul
Da, ţi-am făcut cunoscut, dar nu am priceput.
Erau fapte prea minunate pentru mine,
pe care nu le cunoşteam.

4 Ascultă-mă, te rog! Vreau să vorbesc.
Te voi întreba şi tu fă-mă să cunosc!

5 Am auzit de tine după auzul urechii ;
dar acum ochiul meu te-a văzut .

6 De aceea, mă căiesc şi-mi cer iertare
pe ţărână şi pe cenuşă ”.

7 După ce Domnul i-a spus cuvintele acestea lui Iob, i-a zis Domnul lui Elifaz din Teman: „Mânia mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că nu aţi vorbit cu mine ceea ce este drept ca slujitorul meu Iob.

8 Acum, luaţi pentru voi şapte viţei şi şapte berbeci ! Mergeţi la slujitorul meu Iob şi aduceţi-i ca ardere de tot pentru voi, şi Iob, slujitorul meu, se va ruga pentru voi. Numai în vederea lui nu voi face după nebunia voastră, căci nu aţi vorbit cu mine cele drepte ca slujitorul meu Iob.

9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah au mers şi au făcut după cum le spusese Dumnezeu Domnul. Şi a înălţat Domnul faţa lui Iob.

10 Domnul a întors captivitatea lui Iob când el s-a rugat pentru prietenii săi. Şi Domnul a adăugat dublu la tot ceea ce avea Iob.

11 Apoi au venit la el toţi fraţii, toate surorile şi toţi cunoscuţii lui de mai înainte. Au mâncat cu el pâine în casa lui; l-au plâns şi l-au mângâiat pentru tot răul pe care Domnul îl făcuse să vină asupra lui. Şi fiecare i-au dat o chesita şi un inel de aur .

12 Domnul a binecuvântat cele din urmă ale lui Iob mai mult decât cele dintâi, iar el a avut paisprezece mii de oi şi şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe.

13 A avut şapte fii şi trei fiice.

14 A dat celei dintâi numele de Iemima, celei de-a doua, numele de Cheţia, iar celei de-a treia, numele de Cheren-Hapuc .

15 Nu se găseau femei frumoase ca fiicele lui Iob în toată ţara. Şi tatăl lor le-a dat moştenire în mijlocul fraţilor lor.

16 Iob a mai trăit apoi o sută patruzeci de ani şi i-a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi: patru generaţii.

17 Iob a murit bătrân şi sătul de zile .