1 Domnul i-a zis lui Moise în pustiul Sinai, în cortul întâlnirii, în ziua întâi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţara Egiptului:
2 „Faceţi recensământul întregii adunări a fiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor , numărând numele tuturor bărbaţilor, unul câte unul ,
3 de la de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei care pot ieşi la luptă în Israel; număraţi-i, tu şi Aaron, după grupele lor.
4 Să fie cu voi câte un bărbat din fiecare trib, cap al casei părinţilor săi.
5 Iată numele bărbaţilor care vor fi împreună cu voi:
pentru Ruben: Eliţur , fiul lui Şedeur ;
6 pentru Simeon: Şelumiel , fiul lui Ţurişadai ;
7 pentru Iuda: Nahşon , fiul lui Aminadab ;
8 pentru Isahar: Natanael , fiul lui Ţuar;
9 pentru Zabulon: Eliab , fiul lui Helon;
10 pentru fiii lui Iosif, în Efraim: Elişama , fiul lui Amihud ; în Manase: Gamaliel , fiul lui Pedahţur ;
11 pentru Beniamin: Abidan , fiul lui Ghideoni;
12 pentru Dan: Ahiezer , fiul lui Amişadai ;
13 pentru Aşer: Paghiel , fiul lui Ocran ;
14 pentru Gad: Eliasaf , fiul lui Deuel ;
15 pentru Neftali: Ahira , fiul lui Enan.
16 Aceştia sunt cei chemaţi ai adunării, căpeteniile triburilor părinţilor lor: sunt capi ai [grupelor de] o mie ale lui Israel”.
17 Moise şi Aaron i-au luat pe bărbaţii aceştia care fuseseră chemaţi pe nume
18 şi au adunat toată comunitatea în ziua întâi a lunii a doua : şi-au înregistrat familiile după casele părinţilor lor, numărând numele celor de la douăzeci de ani în sus, unul câte unul .
19 Moise a făcut numărătoarea în pustiul Sinai, aşa cum îi poruncise Domnul.
20 Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, unul câte unul, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
21 cei număraţi din tribul lui Ruben erau patruzeci şi şase de mii cinci sute.
22 Fiii lui Simeon, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, număraţi după numărul numelor, unul câte unul, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
23 cei număraţi din tribul lui Simeon erau cincizeci şi nouă de mii trei sute.
24 Fiii lui Gad, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
25 cei număraţi din tribul lui Gad erau patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
26 Fiii lui Iuda, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor , de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
27 cei număraţi din tribul lui Iuda erau şaptezeci şi patru de mii şase sute.
28 Fiii lui Isahar, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
29 cei număraţi din tribul lui Isahar erau cincizeci şi patru de mii patru sute.
30 Fiii lui Zabulon, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
31 cei număraţi din tribul lui Zabulon erau cincizeci şi şapte de mii patru sute.
32 Fiii lui Iosif, cei din Efraim, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
33 cei număraţi din tribul lui Efraim erau patruzeci de mii cinci sute.
34 Cei din Manase, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
35 cei număraţi din tribul lui Manase erau treizeci şi două de mii două sute.
36 Fiii lui Beniamin, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
37 cei număraţi din tribul lui Beniamin erau treizeci şi cinci de mii patru sute.
38 Fiii lui Dan, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
39 cei număraţi din tribul lui Dan erau şaizeci şi două de mii şapte sute.
40 Fiii lui Aşer, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
41 cei număraţi din tribul lui Aşer erau patruzeci şi una de mii cinci sute.
42 Fiii lui Neftali, generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care pot ieşi la luptă,
43 cei număraţi din tribul lui Neftali erau cincizeci şi trei de mii patru sute.
44 Aceştia sunt cei număraţi pe care i-au numărat Moise şi Aaron şi căpeteniile lui Israel, doisprezece bărbaţi: erau câte unul pentru fiecare casă a părinţilor săi.
45 Toţi cei număraţi dintre fiii lui, după casele părinţilor lor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care în Israel pot ieşi la luptă,
46 toţi cei număraţi erau şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
47 Leviţii, după tribul părinţilor lor, nu au fost număraţi printre ei.
48 Domnul i-a zis lui Moise:
49 „Să nu faci recensământul tribului lui Levi şi să nu-i numeri capii printre fiii lui Israel.
50 Încredinţează leviţilor cortul mărturiei, toate instrumentele lui şi tot ce-i aparţine. Ei să poarte cortul şi toate instrumentele lui, să slujească în el şi să-şi fixeze locuinţele în jurul cortului.
51 Când este ridicat cortul, să-l desfacă leviţii şi când se fixează cortul, să-l ridice leviţii; orice străin care se apropie să fie dat la moarte.
52 Fiii lui Israel să-şi aşeze cortul, fiecare în tabăra lui, fiecare lângă steagul lui, după grupele lor,
53 iar leviţii să-şi aşeze tabăra în jurul cortului mărturiei ca să nu vină mânia asupra adunării fiilor lui Israel. Leviţii să păzească ceea ce trebuie păzit la cortul mărturiei”.
54 Fiii lui Israel au făcut toate aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise: aşa au făcut.
1 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron:
2 „Fiii lui Israel să-şi fixeze tabăra, fiecare lângă steagul lui, sub semnele casei părinţilor lui; să-şi fixeze tabăra în jurul cortului întâlnirii, în faţa lui.
3 Cei care-şi fixează tabăra la est, spre răsărit, să fie sub steagul taberei lui Iuda, după grupele lor; şi căpetenia fiilor lui Iuda să fie Nahşon, fiul lui Aminadab,
4 cu grupa lui, având număraţi şaptezeci şi patru de mii şase sute.
5 Cei care-şi fixează tabăra lângă el să fie cei din tribul lui Isahar; căpetenia fiilor lui Isahar să fie Natanael, fiul lui Ţuar,
6 cu grupa lui, având număraţi cincizeci şi patru de mii patru sute;
7 şi tribul lui Zabulon; căpetenia fiilor lui Zabulon să fie Eliab, fiul lui Helon,
8 cu grupa lui, având număraţi cincizeci şi şapte de mii patru sute.
9 Toţi cei număraţi din tabăra lui Iuda erau o sută optzeci şi şase de mii patru sute, după grupele lor. Ei să pornească cei dintâi.
10 Steagul taberei lui Ruben cu grupele ei să fie la sud; şi căpetenia fiilor lui Ruben să fie Eliţur, fiul lui Şedeur,
11 cu grupa lui, având număraţi patruzeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi.
12 Cei care-şi fixează tabăra lângă el să fie tribul lui Simeon; şi căpetenia fiilor lui Simeon să fie Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
13 cu grupa lui, având număraţi cincizeci şi nouă de mii trei sute;
14 şi tribul lui Gad; şi căpetenia fiilor lui Gad să fie Eliasaf, fiul lui Reuel ,
15 cu grupa lui, având număraţi patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
16 Toţi cei număraţi din tabăra lui Ruben erau o sută cincizeci şi unu de mii patru sute cincizeci, după grupele lor. Ei să pornească în al doilea rând.
17 Să pornească cortul întâlnirii cu tabăra leviţilor în mijloc. Aşa cum au fixat tabăra, aşa să plece: fiecare la rândul său, după steagurile lor.
18 Steagul taberei lui Efraim cu grupele ei să fie la vest; căpetenia fiilor lui Efraim să fie Elişama, fiul lui Amihud,
19 cu grupa lui, având număraţi patruzeci de mii cinci sute.
20 Lângă el să fie tribul lui Manase; căpetenia fiilor lui Manase să fie Gamaliel, fiul lui Pedahţur,
21 cu grupa lui, având număraţi treizeci şi două de mii două sute;
22 şi tribul lui Beniamin; căpetenia fiilor lui Beniamin să fie Abidan, fiul lui Ghideoni,
23 cu grupa lui, având număraţi treizeci şi cinci de mii patru sute.
24 Toţi cei număraţi din tabăra lui Efraim erau o sută opt mii o sută, după grupele lor. Ei să pornească în al treilea rând.
25 Steagul taberei lui Dan, după grupele lor, să fie la nord; căpetenia fiilor lui Dan să fie Ahiezer, fiul lui Amişadai,
26 cu grupa lui, având număraţi şaizeci şi două de mii şapte sute.
27 Lângă el să fixeze tabăra tribul lui Aşer; căpetenia fiilor lui Aşer să fie Paghiel, fiul lui Ocran,
28 cu grupa lui, având număraţi patruzeci şi unu de mii cinci sute;
29 şi tribul lui Neftali; căpetenia fiilor lui Neftali să fie Ahira, fiul lui Enan,
30 cu grupa lui, având număraţi cincizeci şi trei de mii patru sute.
31 Toţi cei număraţi din tabăra lui Dan erau o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute. Ei să pornească cei din urmă, după steagul lor.
32 Aceştia sunt cei număraţi dintre fiii lui Israel, după casele părinţilor lor. Toţi cei număraţi ai taberelor, după steagurile lor, erau şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
33 Dar leviţii nu au fost număraţi printre fiii lui Israel, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise”.
34 Fiii lui Israel au făcut toate aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise; aşa şi-au fixat taberele, după steagurile lor, şi aşa au pornit fiecare după familia lui, după casa părinţilor lui.
1 Acestea sunt generaţiile lui Aaron şi ale lui Moise când Domnul i-a vorbit lui Moise pe muntele Sinai.
2 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron : Nadab, întâiul născut, Abihu, Eleazar şi Itamar.
3 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoţii, care au fost unşi şi consacraţi să fie preoţi.
4 Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului când au adus înaintea Domnului foc străin în pustiul Sinai; ei nu au avut fii. Eleazar şi Itamar au slujit ca preoţi în faţa lui Aaron, tatăl lor.
5 Domnul i-a zis lui Moise:
6 „Adu tribul lui Levi şi pune-l înaintea lui Aaron, preotul, ca să fie în slujba lui .
7 Să păzească ceea ce este de păzit pentru el şi ceea ce este de păzit pentru întreaga adunare în faţa cortului întâlnirii ca să facă slujba cortului.
8 Să păzească toate instrumentele cortului întâlnirii şi tot ceea ce este de păzit pentru fiii lui Israel ca să facă slujba cortului.
9 Să-i dai pe leviţi lui Aaron şi fiilor lui; dintre fiii lui Israel, ei să-i fie dăruiţi lui întru totul.
10 Pe Aaron şi pe fiii lui să-i desemnezi să păzească preoţia lor ; străinul care se va apropia să fie dat la moarte.
11 Domnul i-a zis lui Moise:
12 „Iată, eu i-am luat pe leviţi din mijlocul fiilor lui Israel, în locul tuturor întâilor născuţi care deschid pântecele, dintre fiii lui Israel: leviţii sunt ai mei.
13 Căci orice întâi născut este al meu; în ziua când i-am lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, am consacrat pentru mine pe toţi întâii născuţi din Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre animale: ei sunt ai mei. Eu sunt Domnul”.
14 Domnul i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai:
15 „Fă recensământul fiilor lui Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor: numără-i pe toţi băieţii de la o lună în sus!”.
16 Moise le-a făcut recensământul, după cuvântul Domnului, aşa cum îi poruncise.
17 Aceştia sunt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari.
18 Acestea sunt numele fiilor lui Gherşon după familiile lor: Libni şi Şimei.
19 Şi fiii lui Chehat, după familiile lor: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel;
20 şi fiii lui Merari, după familiile lor: Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile lui Levi, după casele părinţilor lor.
21 Lui Gherşon îi aparţin familia lui Libni şi familia lui Şimei: acestea sunt familiile lui Gherşon.
22 Cei număraţi la numărătoarea tuturor băieţilor de la o lună în sus erau şapte mii cinci sute.
23 Familiile lui Gherşon şi-au fixat tabăra în spatele cortului, spre vest.
24 Căpetenia casei tatălui [familiei] lui Gherşon era Eliasaf, fiul lui Lael.
25 Cele de păzit pentru fiii lui Gherşon în cortul întâlnirii erau: cortul şi acoperişul, învelitoarea lui şi perdeaua de la intrarea cortului întâlnirii;
26 pânzele curţii şi perdeaua de la intrarea curţii care înconjoară cortul şi altarul de jur împrejur şi funiile lui pentru toată slujirea lui.
27 Lui Chehat îi aparţin familia lui Amram, familia lui Iţhar, familia lui Hebron şi familia lui Uziel. Acestea sunt familiile lui Chehat.
28 Când au numărat băieţii de la o lună în sus, erau opt mii şase sute, care trebuiau să păzească cele ce erau de păzit la sanctuar.
29 Familiile fiilor lui Chehat şi-au fixat tabăra în apropierea cortului, spre sud.
30 Căpetenia casei tatălui familiilor lui Chehat era Eliţafan, fiul lui Uziel.
31 Ei păzeau arca, masa, candelabrul, altarele, instrumentele sanctuarului cu care se slujea, învelitoarea şi tot ce ţine de ea.
32 Căpetenia căpeteniilor leviţilor era Eleazar, fiul lui Aaron, preotul; el îi supraveghea pe cei care păzeau cele ce trebuie păzite la sanctuar.
33 Lui Merari îi aparţin familia lui Mahli şi familia lui Muşi. Acestea sunt familiile lui Merari.
34 Cei număraţi, când s-au numărat toţi băieţii de la o lună în sus, erau şase mii două sute .
35 Căpetenia casei tatălui familiilor lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei şi-au fixat tabăra în apropierea cortului, spre nord.
36 Fiilor lui Merari le-a fost dat să păzească: stâlpii, drugii, coloanele şi picioarele lor, toate instrumentele lor şi tot ce ţine de ele;
37 stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi funiile lor.
38 Cei care şi-au fixat tabăra înaintea cortului, spre est, adică înaintea cortului întâlnirii, spre răsărit, erau Moise, Aaron şi fiii lui. Ei păzeau cele ce erau de păzit în sanctuar în locul fiilor lui Israel. Străinul care se va apropia să fie dat la moarte.
39 Toţi leviţii pe care i-au numărat Moise şi Aaron, după cuvântul Domnului, după familiile lor, toţi băieţii de la o lună în sus, erau douăzeci şi două de mii .
40 Domnul i-a zis lui Moise:
„Fă recensământul tuturor întâilor născuţi de parte bărbătească dintre fiii lui Israel, de la o lună în sus, şi numără-i după numele lor.
41 Ia-i pe leviţi pentru mine – eu sunt Domnul – în locul tuturor întâilor născuţi dintre fiii lui Israel şi animalele leviţilor, în locul tuturor întâilor născuţi din animalele fiilor lui Israel!”.
42 Moise a făcut recensământul tuturor întâilor născuţi dintre fiii lui Israel aşa cum îi poruncise Domnul.
43 Toţi întâii născuţi de parte bărbătească, după numărul numelor, de la o lună în sus, după numărătoarea lor, erau douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei .
44 Domnul i-a zis lui Moise:
45 „Ia-i pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi dintre fiii lui Israel şi animalele leviţilor în locul animalelor lor. Leviţii sunt ai mei. Eu sunt Domnul.
46 Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei care depăşesc [numărul] leviţilor dintre întâii născuţi ai fiilor lui Israel,
47 să iei câte cinci sicli pentru fiecare , după siclul sanctuarului care este de douăzeci de ghere .
48 Să dai argintul lui Aaron şi fiilor lui ca răscumpărare a celor care depăşesc [numărul] lor”.
49 Moise a luat argintul pentru răscumpărarea celor care depăşeau numărul celor răscumpăraţi de leviţi.
50 A luat de la întâii născuţi dintre fiii lui Israel o mie trei sute şaizeci şi cinci [de sicli], după siclul sanctuarului.
51 Moise a dat argintul de răscumpărare lui Aaron şi fiilor lui, după cuvântul Domnului, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
1 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron:
2 „Fă recensământul fiilor lui Chehat, care sunt între fiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
3 de la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani – care pot ieşi la luptă – să facă muncă la cortul întâlnirii .
4 Acestea sunt muncile fiilor lui Chehat la cortul întâlnirii: sunt lucruri preasfinte.
5 Când se ridică tabăra, Aaron şi fiii lui să vină şi să dea jos perdeaua şi să acopere cu ea arca mărturiei.
6 Să pună deasupra ei o învelitoare din piele de viţel de mare, să întindă deasupra o pânză întreagă din purpură violetă şi să-i pună drugii.
7 Pe masa punerii înainte să pună o pânză de purpură violetă şi să pună pe ea farfuriile, cupele, cănile, amforele pentru turnat; pe ea să fie pâinea care se pune mereu.
8 Să întindă peste ele o pânză de purpură stacojie, să o acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
9 Să ia o pânză de purpură violetă şi să acopere candelabrul pentru lumină, candelele lui, mucările lui, cenuşarele lui şi toate vasele pentru untdelemn cu care se face slujba lui;
10 să-l pună pe el şi toate instrumentele lui într-o învelitoare din piele de viţel de mare şi să-l pună pe o targă.
11 Să pună pe altarul din aur o pânză de purpură violetă şi să-l acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare şi să-i pună drugii.
12 Să ia toate instrumentele slujirii cu care se slujeşte pe el în sanctuar, să le pună într-o pânză de purpură violetă şi să le acopere într-o învelitoare din piele de viţel de mare şi să le pună pe o targă.
13 Să cureţe altarul de cenuşă şi să întindă peste el o pânză de purpură roşie.
14 Să pună deasupra toate instrumentele cu care se slujeşte pe el: vătraiele pentru cărbuni, cleştii, lopeţile, lighenele: toate instrumentele altarului. Să întinzi deasupra o învelitoare din piele de viţel de mare şi să-i pui drugii .
15 Când Aaron şi fiii lui vor termina de acoperit sanctuarul şi instrumentele sanctuarului, când se va ridica tabăra, după aceea să vină fiii lui Chehat să le ducă, dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Aceasta este datoria fiilor lui Chehat din cortul întâlnirii.
16 Eleazar, fiul lui Aaron, preotul, să supravegheze untdelemnul pentru candelabru, tămâia mirositoare, ofranda care se pune mereu şi untdelemnul pentru ungere; să supravegheze tot cortul şi tot ce este în el: sanctuarul şi instrumentele lui”.
17 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron:
18 „Să nu lăsaţi să se stingă clanul familiilor lui Chehat din mijlocul leviţilor.
19 Acestea să le faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară când se vor apropia de lucrurile preasfinte: Aaron şi fiii lui să vină şi să-i pună unul câte unul la munca şi la datoria fiecăruia.
20 Dar să nu intre să vadă când se învelesc cele sfinte ca să nu moară.
21 Domnul i-a zis lui Moise:
22 „Fă şi recensământul fiilor lui Gherşon după casele părinţilor lor, după familiile lor.
23 Să-i numeri pe cei de la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, pe toţi cei care pot să iasă la luptă ca să facă slujba în cortul întâlnirii.
24 Acestea sunt îndatoririle familiilor lui Gherşon cât priveşte slujbele şi datoriile lor:
25 să ducă perdelele cortului şi cortul întâlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea din [piele] de viţel de mare care este deasupra, perdeaua de la intrarea cortului întâlnirii;
26 perdelele curţii şi perdeaua uşii de la intrarea în curte, care este de jur împrejurul cortului şi altarului, funiile lor şi toate instrumentele slujirii lor: tot ceea ce se face cu ele este datoria lor.
27 Orice slujire a fiilor lui Gherşon, în toate datoriile şi toate slujbele lor, să fie după cuvântul lui Aaron şi al fiilor lui: să-i supravegheze în îndeplinirea tuturor îndatoririlor lor.
28 Acestea sunt slujbele familiilor fiilor lui Gherşon în cortul întâlnirii şi supravegherea lor să fie în mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
29 Să-i numeri pe fiii lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor.
30 Să-i numeri pe cei de la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, pe cei care pot să iasă la luptă, ca să facă slujba la cortul întâlnirii.
31 Aceasta este îndeplinirea datoriei lor, a tuturor slujirilor lor în cortul întâlnirii: stâlpii, drugii, coloanele şi picioarele lor;
32 stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi funiile lor, toate instrumentele lor pentru orice slujire a lor . Să faceţi lista cu numele instrumentelor cu care-şi împlinesc slujirea lor.
33 Acestea sunt slujirile familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele lor în cortul întâlnirii: să fie în mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul”.
34 Moise, Aaron şi căpeteniile adunării i-au numărat pe fiii lui Chehat, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
35 de la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, pe toţi cei care pot ieşi la luptă, ca să slujească la cortul întâlnirii.
36 Cei număraţi după familiile lor erau două mii şapte sute cincizeci.
37 Aceştia sunt cei număraţi din familiile lui Chehat, toţi cei care slujeau la cortul întâlnirii pe care i-au numărat Moise şi Aaron după cuvântul Domnului [dat] prin Moise .
38 Cei număraţi dintre fiii lui Gherşon, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
39 de la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, toţi cei care pot să iasă la luptă, ca să slujească la cortul întâlnirii,
40 cei număraţi după familiile lor, după casele părinţilor lor, erau două mii şase sute treizeci.
41 Aceştia sunt cei ieşiţi număraţi din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei care slujeau la cortul întâlnirii pe care Moise şi Aaron i-au numărat după cuvântul Domnului.
42 Cei număraţi din familiile fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
43 de la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, toţi cei care puteau să iasă la luptă ca să slujească la cortul întâlnirii,
44 cei număraţi după familiile lor, erau trei mii două sute.
45 Aceştia sunt cei număraţi din familiile fiilor lui Merari pe care i-au numărat Moise şi Aaron după cuvântul Domnului [dat] prin Moise.
46 Toţi leviţii număraţi pe care i-au numărat Moise, Aaron şi căpeteniile lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
47 de la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, toţi cei care pot să iasă să slujească şi să-şi îndeplinească datoria la cortul întâlnirii,
48 toţi cei număraţi erau opt mii cinci sute optzeci.
49 I-au numărat după cuvântul Domnului [dat] prin Moise: pe fiecare pentru slujirea lui şi pentru datoria lui, i-au numărat după cum Domnul îi poruncise lui Moise.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Porunceşte-le fiilor lui Israel să scoată din tabără orice lepros şi pe oricine are o scurgere sau este întinat din cauza unui mort .
3 Fie bărbat, fie femeie, să-i scoateţi afară din tabără. Să-i scoateţi ca să nu întineze tabăra în mijlocul căreia locuiesc eu ”.
4 Fiii lui Israel au făcut aşa şi i-au scos afară din tabără. Cum i-a poruncit Domnul lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel.
5 Domnul i-a zis lui Moise:
6 „Spune-le fiilor lui Israel:
«Când un bărbat sau o femeie comit vreun păcat [pe care-l fac] oamenii , devenind infideli faţă de Domnul , aceia sunt vinovaţi.
7 Să-şi mărturisească păcatele şi să dea înapoi în întregime suma pentru vinovăţia sa, adăugând a cincea parte; să o dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovat.
8 Dacă nu este un răscumpărător căruia să-i înapoieze suma pentru vinovăţie, suma pentru vinovăţie să o dea Domnului [şi să fie] a preotului; în afară de berbecul pentru ispăşire cu care să se facă ispăşire pentru el.
9 Orice dar ridicat din cele sfinte ale fiilor lui Israel pe care le aduc la preot să fie ale [preotului].
10 Oricine are lucruri sfinte, sunt ale lui; oricine le dă preotului, sunt ale acestuia»”.
11 Domnul i-a zis lui Moise:
12 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le:
«Bărbatul pe care-l părăseşte soţia devenind infidelă faţă de el,
13 dacă se culcă cu ea un altul care are scurgere seminală, şi [acest lucru] este ascuns din ochii soţului ei; dacă ea s-a întinat în ascuns şi nu este martor împotriva ei şi ea nu este prinsă,
14 şi dacă vine asupra [soţului] un duh de gelozie şi este gelos pe soţia lui şi ea s-a întinat, sau vine asupra [soţului] un duh de gelozie şi este gelos pe soţia lui, dar ea nu s-a întinat,
15 bărbatul să-şi aducă soţia la preot şi să aducă jertfa ei pentru ea: o zecime de efă de făină de orz, dar să nu toarne pe ea untdelemn şi nici să nu pună pe ea tămâie, pentru că este o ofrandă de gelozie, este o ofrandă de aducere aminte care aminteşte vinovăţia.
16 Preotul să o apropie şi să o pună să stea înaintea Domnului.
17 Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ; să ia praf de pe podeaua cortului şi să-l pună în apă.
18 Preotul să pună femeia să stea înaintea Domnului, să descopere capul femeii, şi să-i pună pe palme ofranda aducerii aminte. Aceasta este ofranda pentru gelozie. În mâinile preotului să fie apele amare care aduc blestem .
19 Preotul să o pună pe femeie să jure şi să zică femeii: ‹Dacă niciun om nu s-a culcat cu tine şi dacă, fiind sub stăpânirea bărbatului tău, nu te-ai abătut ca să te întinezi, să nu-ţi facă niciun rău aceste ape amare aducătoare de blestem!
20 Dar dacă, fiind sub stăpânirea bărbatului tău, te-ai abătut ca să te întinezi şi dacă un alt om decât soţul tău s-a culcat cu tine›,
21 preotul să pună femeia să jure cu un jurământ de blestem şi să-i spună femeii: ‹Domnul să te facă pe tine blestem şi jurământ în mijlocul poporului tău când Domnul va face să ajungă coapsele tale fără vigoare şi să ţi se umfle pântecele .
22 Să intre aceste ape aducătoare de blestem în măruntaiele tale ca să facă să ţi se umfle pântecele şi coapsele să-şi piardă vigoarea›. Femeia să zică: ‹Amin! Amin!› .
23 Preotul să scrie blestemele acestea într-o carte şi să le introducă în apele amare .
24 Să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem. Şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi-i vor pricinui amărăciunea.
25 Preotul să ia din mâinile femeii ofranda pentru gelozie, să legene ofranda înaintea Domnului şi să o aducă pe altar.
26 Preotul să ia din ofrandă partea de memorial , să o ardă pe altar şi după aceea să dea femeii să bea apa.
27 După ce îi va da să bea apele, dacă ea s-a întinat devenind infidelă soţului ei, vor intra în ea apele amare aducătoare de blestem să pricinuiască amărăciune: pântecele i se va umfla şi coapsele îşi vor pierde vigoarea şi femeia aceea va fi un blestem în mijlocul poporului ei.
28 Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, rămâne neatinsă [de blestem] şi va putea să zămislească.
29 Aceasta este legea cu privire la gelozie , când o femeie, deşi este sub stăpânirea soţului ei, se abate şi se întinează
30 sau când un bărbat asupra căruia vine un duh de gelozie şi este gelos pe soţia lui o aduce pe soţie înaintea Domnului: preotul să facă pentru ea toată legea aceasta.
31 Bărbatul va fi neatins de vinovăţie, dar femeia aceea îşi va purta vinovăţia»”.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le:
«Când un bărbat sau o femeie face un vot special, un vot de nazireu , ca să se consacre Domnului,
3 să se ferească de vin şi de băutură tare; să nu bea oţet din vin, nici oţet din vreo băutură tare; să nu bea nicio băutură din struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi şi nici uscaţi.
4 În tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care se face din viţă de vie , de la sâmburi până la pieliţă.
5 În tot timpul votului nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui până la împlinirea zilelor pentru care s-a consacrat Domnului. Să fie sfânt: să-şi lase părul să crească în voie.
6 În tot timpul consacrării sale Domnului, să nu se apropie de vreun mort ;
7 să nu se întineze nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a surorii sale, căci consacrarea Dumnezeului lui este pe capul său.
8 În tot timpul nazireatului său, este sfânt pentru Domnul.
9 Dacă moare cineva lângă el pe neaşteptate şi capul lui consacrat se întinează, să-şi radă capul în ziua curăţirii lui: să şi-l radă în ziua a şaptea .
10 În ziua a opta, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel la uşa cortului întâlnirii.
11 Preotul să aducă pe unul ca jertfă pentru păcat, iar pe celălalt ca ardere de tot, şi să facă ispăşire pentru el, pentru că a păcătuit din cauza mortului. Să-şi sfinţească apoi capul chiar în ziua aceea.
12 Să consacre Domnului zilele nazireatului lui dinainte şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vinovăţie; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentru că nazireatul lui a fost întinat.
13 Aceasta este legea cu privire la nazireu: când se vor împlini zilele nazireatului lui, să fie adus la uşa cortului întâlnirii.
14 Să aducă darul său Domnului, un miel de un an, fără cusur, ca ardere de tot, o mieluţă de un an, fără cusur, ca jertfă pentru păcat şi un berbec fără cusur ca jertfă de împăcare;
15 un coş cu azimi, turte din făină aleasă frământată cu untdelemn şi plăcinte nedospite unse cu untdelemn, cu ofranda lor şi cu jertfa lor de băutură.
16 Preotul să le aducă înaintea Domnului şi să facă jertfa lui pentru păcat şi arderea lui de tot;
17 preotul să aducă Domnului berbecul ca jertfă de împăcare, împreună cu coşul cu azime şi să aducă ofranda lui şi jertfa lui de băutură.
18 Nazireul să-şi radă capul consacrat la uşa cortului întâlnirii; să ia părul capului său consacrat şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de împăcare.
19 Preotul să ia spata fiartă a berbecului, o turtă nedospită din coş şi o plăcintă nedospită şi să le pună pe palmele nazireului după ce acesta şi-a ras [capul] consacrat.
20 Preotul să le legene ca dar legănat înaintea Domnului: acesta este un lucru sfânt pentru preot, împreună cu pieptul darului legănat şi spata darului ridicat. Apoi nazireul va putea să bea vin.
21 Aceasta este legea cu privire la nazireul care a făcut un vot de dar Domnului pentru consacrarea lui, în afară de ce-i dă mâna. După cuvântul votului său pe care l-a făcut; aşa să facă, după legea nazireatului»”.
22 Domnul i-a zis lui Moise:
23 „Spune-le lui Aaron şi fiilor lui: «Aşa să-i binecuvântaţi pe fiii lui Israel:
24 ‹Domnul să te binecuvânteze
şi să te păzească!
25 Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine
şi să se îndure de tine!
26 Domnul să-şi înalţe faţa spre tine
şi să-ţi dăruiască pacea!
27 Să pună numele meu peste fiii lui Israel
şi eu îi voi binecuvânta!› »”.
1 În ziua când Moise a terminat de ridicat cortul, l-a uns şi l-a sfinţit împreună cu toate instrumentele lui, altarul cu toate instrumentele lui; le-a uns şi le-a sfinţit.
2 Atunci căpeteniile lui Israel, capii caselor părinţilor lor, au adus daruri. Aceştia erau căpeteniile triburilor care au asistat la recensământ.
3 Ei şi-au adus darul înaintea Domnului: şase care acoperite şi doisprezece boi: un car pentru două căpetenii şi un bou de fiecare căpetenie; şi le-au adus înaintea cortului.
4 Domnul i-a zis lui Moise:
5 „Ia-le de la ei pentru slujba cortului întâlnirii; dă-le leviţilor, fiecăruia după cerinţa slujirii lui”.
6 Moise a luat carele şi boii şi le-a dat leviţilor.
7 A dat două care şi patru boi fiilor lui Gherşon, după cerinţa slujirii lor;
8 a dat patru care şi opt boi fiilor lui Merari, după cerinţa slujirii lor, prin Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
9 Fiilor lui Chehat nu le-a dat, pentru că slujirea [lor] era să poarte cele sfinte pe umerii lor.
10 Căpeteniile au adus pentru dedicarea altarului, în ziua ungerii sale, şi şi-au prezentat darurile înaintea altarului.
11 Domnul i-a zis lui Moise: „Căpeteniile să vină câte una pe zi ca să-şi aducă darul pentru dedicarea altarului”.
12 Cel ce şi-a adus darul în prima zi, a fost Nahşon, fiul lui Aminadab, din tribul lui Iuda.
13 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
14 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
15 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
16 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
17 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
18 A doua zi şi-a adus darul Netaneel, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar.
19 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
20 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
21 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
22 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
23 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Natanael, fiul lui Ţuar.
24 A treia zi, căpetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon.
25 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
26 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
27 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
28 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
29 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon.
30 A patra zi, căpetenia fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur.
31 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
32 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
33 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
34 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
35 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.
36 A cincea zi, căpetenia fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
37 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
38 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
39 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
40 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
41 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
42 A şasea zi, căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel .
43 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
44 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
45 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
46 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
47 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel .
48 A şaptea zi, căpetenia fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud.
49 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
50 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
51 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
52 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
53 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud.
54 A opta zi, căpetenia fiilor lui Manase, Gamaliel, fiul lui Pedahţur.
55 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
56 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
57 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
58 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
59 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamaliel, fiul lui Pedahţur.
60 A noua zi, căpetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni.
61 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
62 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
63 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
64 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
65 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni.
66 A zecea zi, căpetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai.
67 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
68 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
69 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
70 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
71 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.
72 A unsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Aşer, Paghiel, fiul lui Ocran.
73 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
74 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
75 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
76 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
77 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paghiel, fiul lui Ocran.
78 A douăsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan.
79 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un vas de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă, frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
80 o cupă de zece [sicli] de aur, plină cu tămâie;
81 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
82 un ţap, pentru jertfa pentru păcat;
83 şi, pentru jertfa de împăcare, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan.
84 Acestea sunt cele aduse de căpeteniile lui Israel pentru dedicarea altarului, în ziua când l-au uns: douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece vase de argint şi douăsprezece cupe de aur;
85 fiecare farfurie de argint era de o sută treizeci [de sicli] şi fiecare vas era de şaptezeci [de sicli]; totalul argintului vaselor era de două mii patru sute [de sicli], după siclul sanctuarului.
86 Erau douăsprezece cupe din aur pline cu tămâie; fiecare cupă era de zece [sicli], după siclul sanctuarului; totalul aurului cupelor era de o sută douăzeci [de sicli]
87 Toate animalele pentru arderea de tot erau: doisprezece viţei, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an şi ofranda lor: doisprezece ţapi pentru jertfa pentru păcat.
88 Toate animalele pentru jertfa de împăcare erau: douăzeci şi patru de boi, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi, şaizeci de miei de un an.
Acestea au fost cele aduse pentru dedicarea altarului, după ce l-au uns.
89 Când Moise intra în cortul întâlnirii ca să-i vorbească [Domnului], auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii, care era deasupra arcei mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu [Domnul] .
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Vorbeşte-i lui Aaron şi spune-i: «Când vei aşeza candelele, cele şapte candele să lumineze în partea de dinainte a candelabrului»”.
3 Aaron a făcut aşa; a aşezat candelele în partea dinainte a candelabrului, cum îi poruncise Domnul lui Moise.
4 Acest candelabru era lucrat astfel: atât piciorul, cât şi florile lui erau din aur bătut. După modelul pe care i-l arătase Domnul lui Moise, aşa a făcut candelabrul.
5 Domnul i-a zis lui Moise:
6 „Ia-i pe leviţi din mijlocul fiilor lui Israel şi purifică-i.
7 Aşa să faci cu ei ca să-i purifici: stropeşte-i cu apa de ispăşire ; să facă să treacă briciul peste tot trupul lor, să-şi spele hainele şi să se purifice .
8 Să ia un viţel şi ofranda lui din făină aleasă, frământată cu untdelemn, şi un al doilea viţel pentru jertfa pentru păcat.
9 Să-i aduci pe leviţi înaintea cortului întâlnirii şi să convoci toată adunarea fiilor lui Israel.
10 Să-i aduci pe leviţi înaintea Domnului şi fiii lui Israel să-şi impună mâinile asupra leviţilor.
11 Aaron să-i prezinte pe leviţi ca dar legănat înaintea Domnului din partea fiilor lui Israel, ca să fie în slujba Domnului.
12 Leviţii să-şi pună mâinile pe capul viţeilor şi să aduci unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere de tot, ca să faci ispăşire pentru leviţi.
13 Să-i pui pe leviţi să stea înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui şi să-i prezinţi ca dar legănat Domnului.
14 Să-i separi pe leviţi din mijlocul fiilor lui Israel şi leviţii vor fi ai mei.
15 După aceea, leviţii să vină să facă slujirea la cortul întâlnirii.
Să-i purifici şi să-i prezinţi ca dar legănat.
16 Căci ei sunt dăruiţi cu totul mie, din mijlocul fiilor lui Israel, în locul celor care deschid sânul, întâii născuţi dintre toţi fiii lui Israel: i-am luat pentru mine.
17 Căci al meu este orice întâi născut dintre fiii lui Israel, dintre oameni şi dintre animale: în ziua când i-am lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, i-am consacrat pentru mine.
18 I-am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai fiilor lui Israel.
19 Şi i-am dat pe leviţi ca dar lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul fiilor lui Israel, ca să facă slujirea fiiilor lui Israel în cortul întâlnirii şi să facă ispăşire pentru fiii lui Israel; astfel, fiii lui Israel să nu fie loviţi de vreo nenorocire când se apropie de sanctuar ”.
20 Moise, Aaron şi toată adunarea fiilor lui Israel au făcut cu leviţii tot ceea ce-i poruncise Domnul lui Moise cu privire la leviţi; aşa au făcut fiii lui Israel cu ei.
21 Leviţii s-au purificat şi şi-au spălat hainele. Aaron i-a prezentat ca dar legănat înaintea Domnului şi a făcut ispăşire pentru ei ca să-i purifice.
22 După aceea, leviţii au venit să-şi facă slujirea în cortul întâlnirii, în faţa lui Aaron şi în faţa fiilor lui. Aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise cu privire la leviţi, aşa au făcut cu ei.
23 Domnul i-a zis lui Moise:
24 „Aceasta este [legea] cu privire la leviţi: de la douăzeci şi cinci de ani în sus, să vină să formeze grupa pentru slujirea cortului întâlnirii.
25 De la cincizeci de ani, să iasă din grupa slujirii şi să nu mai slujească.
26 Să-i slujească pe fraţii lor în cortul întâlnirii, să păzească ceea ce este de păzit; dar să nu mai facă slujbă. Aşa să faci cu leviţii în ceea ce priveşte slujirile lor”.
1 Domnul i-a zis lui Moise în pustiul Sinai, în anul al doilea de la ieşirea lor din ţara Egiptului, în luna întâi:
2 „Fiii lui Israel să celebreze Paştele la timpul hotărât pentru el.
3 În ziua a paisprezecea a lunii acesteia, seara , să-l celebraţi la timpul hotărât pentru el. Să-l celebraţi după toate hotărârile şi poruncile privitoare la el”.
4 Moise le-a zis fiilor lui Israel să celebreze Paştele.
5 Au celebrat Paştele în [luna] întâi, în a paisprezecea zi a lunii, seara, în pustiul Sinai. Aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel.
6 Dar erau nişte oameni care erau impuri din cauza unui om mort şi nu puteau celebra Paştele în ziua aceea. Ei s-au prezentat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
7 Oamenii aceia i-au zis [lui Moise]: „Noi suntem impuri din cauza unui mort; de ce să fim împiedicaţi să aducem darul pentru Domnul la timpul hotărât pentru el în mijlocul fiilor lui Israel?”.
8 Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi, vreau să ascult ce porunceşte Domnul cu privire la voi”.
9 Şi Domnul i-a spus lui Moise:
10 „Spune-le fiilor lui Israel:
«Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este impur din cauza unui mort sau este într-o călătorie lungă, să celebreze Paştele în cinstea Domnului.
11 Să-l celebreze în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara. Să-l mănânce cu azime şi ierburi amare.
12 Să nu rămână din el [nimic] până dimineaţa şi să nu frângă niciun os din el. Să-l celebreze după toate hotărârile cu privire la Paşte.
13 Dacă cineva este pur şi nu este în călătorie şi nu celebrează Paştele, omul acela să fie nimicit din poporul lui pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât pentru el. Omul acela să-şi poarte păcatul.
14 Dacă locuieşte cu voi un străin, să celebreze Paştele Domnului după hotărârile Paştelui şi legile lui. Să fie o singură hotărâre la voi, fie pentru străin, fie pentru băştinaş!»”.
15 În ziua când au ridicat cortul, norul a acoperit lăcaşul cortului mărturiei. Seara era deasupra lăcaşului ca o arătare de foc, până dimineaţa.
16 Totdeauna era aşa: norul acoperea [cortul], iar noaptea, era ca o arătare de foc.
17 Când se ridica norul de pe cort, porneau şi fiii lui Israel; şi în locul unde se oprea norul, îşi fixau tabăra şi fiii lui Israel .
18 Fiii lui Israel porneau după cuvântul Domnului şi tot după cuvântul Domnului îşi fixau tabăra. Cât timp rămânea norul deasupra lăcaşului, ei rămâneau în tabără.
19 Când norul rămânea mai multe zile deasupra cortului, fiii lui Israel păzeau ceea ce era de păzit al Domnului şi nu porneau.
20 Când se întâmpla ca norul să rămână puţine zile deasupra lăcaşului, după cuvântul Domnului îşi fixau tabăra şi după cuvântul Domnului porneau.
21 Când se întâmpla ca norul să fie de seara până dimineaţa şi norul se ridica dimineaţa, ei porneau; fie că era zi, fie că era noapte şi se ridica norul, ei porneau .
22 Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an pentru a rămâne deasupra lui, fiii lui Israel rămâneau în tabără şi nu porneau; dar când se ridica, porneau şi ei.
23 După cuvântul Domnului îşi fixau tabăra şi după cuvântul Domnului porneau. Păzeau ceea ce era de păzit al Domnului, după cuvântul Domnului [dat] prin Moise.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; lucrare bătută să le faci. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor.
3 Când se va suna cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa cortului întâlnirii.
4 Când se va suna numai cu una, să se strângă la tine căpeteniile, capii [grupelor] de o mie ale lui Israel.
5 Când veţi suna cu zgomot, să pornească taberele care sunt aşezate la est;
6 Când veţi suna a doua oară cu zgomot, să pornească taberele care sunt aşezate la sud: să se sune cu zgomot la plecarea lor .
7 Când veţi convoca adunarea, să sunaţi, dar nu cu zgomot.
8 Fiii lui Aaron, preoţii, să sune din trâmbiţe. Aceasta este o hotărâre veşnică pentru voi, din generaţie în generaţie.
9 Când veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva duşmanului care vă atacă, să sunaţi cu zgomot din trâmbiţe şi veţi fi amintiţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi veţi fi eliberaţi de duşmanii voştri.
10 În zilele voastre de bucurie, în sărbătorile voastre şi la începuturile lunilor voastre, să sunaţi din trâmbiţe însoţind arderile voastre de tot şi jertfele voastre de împăcare şi vor fi pentru voi aducere aminte înaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
11 În anul al doilea, în luna a doua, în ziua a douăzecea a lunii, s-a ridicat norul de deasupra cortului mărturiei.
12 Fiii lui Israel au pornit din pustiul Sinai după ordinea lor de mers. Norul s-a oprit în pustiul Paran.
13 Au pornit pentru prima dată după cuvântul Domnului [dat] prin Moise .
14 Întâi a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, după grupele lor. Peste grupa lor era Nahşon, fiul lui Aminadab;
15 peste grupa tribului fiilor lui Isahar era Natanael, fiul lui Ţuar;
16 peste grupa tribului fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
17 Când a fost demontat cortul, au pornit fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducând cortul.
18 Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, după grupele lor. Peste grupa lui era Eliţur, fiul lui Şedeur;
19 peste grupa tribului fiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
20 peste grupa tribului fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel .
21 Apoi au pornit fiii lui Chehat, ducând sanctuarul, iar [ceilalţi] ridicau cortul până la venirea lor.
22 Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, după grupele lor. Peste grupa lui era Elişama, fiul lui Amihud;
23 peste grupa tribului fiilor lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedahţur;
24 peste grupa tribului fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.
25 Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Dan, după grupele lor, fiind ultimii dintre toate taberele. Peste grupa lui era Ahiezer, fiul lui Amişadai;
26 peste grupa tribului fiilor lui Aşer era Paghiel, fiul lui Ocran;
27 peste grupa tribului fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28 Aceasta a fost ordinea plecării fiilor lui Israel, după grupele lor. Şi au pornit.
29 Moise i-a zis lui Hobab , fiul lui Reuel, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: «Eu vi-l voi da vouă». Vino cu noi şi îţi vom face bine, căci Domnul a spus lucruri bune cu privire la Israel”.
30 [Hobab] i-a răspuns: „Nu merg, căci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere”.
31 Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoşti [locurile] unde putem să ne fixăm tabăra şi să ne fii călăuză .
32 Dacă mergi cu noi, acel bine pe care ni-l va face nouă Domnul, ţi-l vom face şi noi ţie ”.
33 Au mers de la muntele Domnului cale de trei zile , iar arca alianţei Domnului mergea înaintea lor cale de trei zile ca să caute pentru ei loc de odihnă.
34 Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, atunci când porneau din tabără .
35 Când pornea arca, Moise zicea:
„Ridică-te, Doamne,
ca să se risipească duşmanii tăi
şi să fugă dinaintea feţei tale cei ce te urăsc!”.
36 Iar când se oprea, el zicea:
„Întoarce-te, Doamne,
spre mulţimea miilor lui Israel!”.
1 Poporul murmura şi [lucrul acesta] a fost rău înaintea Domnului. Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie şi a trimis împotriva lor foc de la Domnul şi a mistuit marginea taberei.
2 Poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins.
3 Locul acela a fost numit Tabera , pentru că se aprinsese între ei foc de la Domnul.
4 O adunare [de oameni] care era în mijlocul lor a poftit; chiar şi fiii lui Israel au început să plângă din nou şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?
5 Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt gratis, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.
6 Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic decât mană înaintea ochilor noştri.
7 Mana era ca boabele de coriandru şi la vedere era ca bdeliul.
8 Poporul se împăştia şi o aduna, o măcina la râşniţă sau o pisa în piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte cu untdelemn.
9 După ce, noaptea, cădea roua în tabără, cădea şi mana deasupra.
10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Domnul s-a aprins de mânie tare; iar în ochii lui Moise aceasta era rău.
11 Moise i-a zis Domnului:
„Pentru ce vrei să faci rău slujitorului tău? De ce nu am aflat har în ochii tăi punând povoara acestui întreg popor asupra mea?
12 Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău, aşa cum poartă doica pe cel pe care-l alăptează până în ţara pe care ai jurat-o părinţilor lui!»?
13 De unde carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng, zicând: «Dă-ne carne ca să mâncăm!».
14 Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
15 Dacă faci aşa cu mine, mai bine omoară-mă, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi, decât să-mi văd nenorocirea!”.
16 Domnul i-a zis lui Moise: „Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care-i cunoşti că sunt bătrâni ai poporului şi scribi ai lui; adu-i la cortul întâlnirii şi să stea acolo cu tine.
17 Voi coborî şi voi vorbi acolo cu tine; voi lua din duhul care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte cu tine povara poporului şi să n-o porţi tu singur.
18 Spune poporului: «Sfinţiţi-vă pentru mâine ca să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului şi aţi zis: ‹Cine ne va da carne să mâncăm? Căci bine ne era în Egipt!›. Domnul vă va da carne şi veţi mânca.
19 Nu o zi veţi mânca, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
20 ci o lună de zile, până vă va ieşi pe nări şi vi se va face greaţă; pentru că l-aţi dispreţuit pe Domnul, care este în mijlocul vostru, şi aţi plâns înaintea lui, zicând: ‹Pentru ce am ieşit din Egipt?› »”.
21 Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, iar tu zici: «Le voi da carne şi vor mânca o lună de zile!»?
22 Se vor tăia pentru ei oile şi boii ca să le ajungă? Sau se vor aduna toţi peştii mării ca să le ajungă?”.
23 Domnul i-a răspuns lui Moise: „S-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă se va împlini cuvântul meu, sau nu”.
24 Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus să stea în jurul cortului.
25 Domnul a coborât în nor şi i-a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Când duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească; dar după aceea n-au mai profeţit.
26 Doi oameni, unul numit Eldad şi celălalt Medad, rămăseseră în tabără; duhul s-a aşezat peste ei – erau dintre cei înscrişi – dar nu se duseseră la cort. Şi au început să profeţească în tabără.
27 Un tânăr a alergat şi i-a dat de ştire lui Moise: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără”.
28 Iosue, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a zis: „Domnul meu, Moise, opreşte-i!”.
29 Moise i-a răspuns: „Eşti tu gelos pentru mine? De-ar fi tot poporul Domnului profeţi! Şi de-ar pune Domnul duhul său peste ei!”.
30 Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.
31 Un vânt s-a pornit de la Domnul şi a adus prepeliţe dinspre mare şi s-au abătut peste tabără cale de o zi într-o parte şi cale de o zi de cealaltă parte în jurul taberei, la o înălţime de aproape doi coţi deasupra pământului .
32 Poporul a mers toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare şi a adunat prepeliţe; cel care avea puţin strânsese zece omeri . Şi le-au întins în jurul taberei.
33 Carnea era încă între dinţii lor, înainte de a fi mestecată, când s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o nenorocire foarte mare.
34 Locul acela a fost numit Chibrot-Hataava , pentru că acolo au îngropat poporul care a poftit.
35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot şi s-a oprit la Haţerot.
1 Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii etiopiene pe care o luase el de soţie; căci luase o femeie etiopiană.
2 Ei au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?”. Şi Domnul a auzit.
3 Moise era cel mai umil om dintre toţi oamenii care sunt pe faţa pământului.
4 Domnul le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam dintr-o dată: „Ieşiţi toţi trei la cortul întâlnirii!”. Şi au ieşit toţi trei.
5 Domnul s-a coborât în coloana de nor şi a stat la intrarea cortului. I-a chemat pe Aaron şi pe Miriam şi ei s-au apropiat amândoi.
6 Şi a zis: „Ascultaţi bine cuvintele mele!
Când va fi printre voi un profet, eu, Domnul, mă voi descoperi lui în viziune sau îi voi vorbi în vis.
7 Nu tot aşa este cu slujitorul meu Moise.
El este credincios în toată casa mea.
8 Eu îi vorbesc faţă către faţă ,
deschis şi nu prin enigme,
iar el vede înfăţişarea Domnului.
De ce nu v-aţi temut să vorbiţi
împotriva slujitorului meu, împotriva lui Moise?”.
9 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lor. Şi a plecat.
10 Norul s-a îndepărtat de pe cort. Şi iată că Miriam era plină de lepră, [albă] ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam; şi iată că ea era plină de lepră.
11 Atunci Aaron i-a zis lui Moise:
„Te rog, domnul meu, să nu purtăm păcatul pe care l-am făcut din nechibzuinţă, căci am păcătuit”.
12 Să nu fie [ca un copil] născut mort din sânul mamei sale, al cărui trup este pe jumătate putred!”.
13 Moise a strigat către Domnul: „Dumnezeule, te rog, vindec-o!”.
14 Domnul i-a zis lui Moise: „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în faţă , n-ar fi ea umilită timp de şapte zile? Să fie închisă şapte zile în afara taberei şi după aceea să fie reprimită ”.
15 Miriam a fost închisă şapte zile în afara taberei. Poporul n-a pornit până ce Miriam nu a fost reprimită.
16 După aceea, poporul a plecat din Haţerot şi şi-a fixat tabăra în pustiul Paran.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Trimite oameni să cerceteze ţara Canaanului pe care o dau fiilor lui Israel, câte unul pentru fiecare trib al părinţilor lor: să-i trimiteţi pe toţi cei care sunt căpetenii între ei”.
3 Moise i-a trimis din pustiul Paran, după cuvântul Domnului; toţi oamenii [aceştia] erau căpetenii ale fiilor lui Israel.
4 Acestea sunt numele lor: pentru tribul lui Ruben, Şamua, fiul lui Zacur;
5 pentru tribul lui Simeon, Şafat, fiul lui Hori;
6 pentru tribul lui Iuda, Caleb, fiul lui Iefune;
7 pentru tribul lui Isahar, Igal, fiul lui Iosif;
8 pentru tribul lui Efraim, Osea, fiul lui Nun;
9 pentru tribul lui Beniamin, Palti, fiul lui Rafu;
10 pentru tribul lui Zabulon, Gadiel, fiul lui Sodi;
11 pentru tribul lui Iosif, pentru tribul lui Manase, Gadi, fiul lui Susi;
12 pentru tribul lui Dan, Amiel, fiul lui Ghemali;
13 pentru tribul lui Aşer, Setur, fiul lui Mihael;
14 pentru tribul lui Neftali, Nahbi, fiul lui Vofsi;
15 pentru tribul lui Gad, Gheuel, fiul lui Machi.
16 Acestea sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să cerceteze ţara. Moise l-a numit pe Osea, fiul lui Nun, Iosue .
17 Moise i-a trimis să cerceteze ţara Canaanului şi le-a zis: „Mergeţi de aici prin Negheb şi apoi urcaţi pe munte.
18 Vedeţi ţara, cum este ea şi cum este poporul care locuieşte în ea, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr,
19 cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuieşte: dacă sunt tabere sau cetăţi întărite;
20 cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Aveţi curaj şi luaţi cu voi din roadele ţării”.
Zilele acelea erau zilele culesului primilor struguri.
21 Au urcat şi au cercetat ţara din pustiul Ţin până la Rehob, aproape de Lebo-Hamat .
22 Au urcat prin Negheb şi au ajuns până la Hebron; acolo erau Ahiman, Şeşai şi Talmai, fiii lui Anac. Hebron fusese zidit cu şapte ani înainte de Ţoan din Egipt.
23 Au ajuns pînă la valea Eşcol ; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugure – pe care l-au dus cu ajutorul unui toiag în doi – [şi au luat] rodii şi smochine.
24 Locul acela l-au numit Valea Eşcol, datorită strugurelui pe care l-au tăiat de acolo fiii lui Israel.
25 S-au întors de la cercetarea ţării după patruzeci de zile.
26 Au mers şi au venit la Moise şi la Aaron şi la toată adunarea fiilor lui Israel, în pustiul Paran, la Cadeş . Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării.
27 Au istorisit şi au spus: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi acestea sunt roade de-ale sale.
28 Dar poporul care locuieşte în ţară este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba chiar am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.
29 Amaleciţii locuiesc ţinutul de la sud; iebuseii şi amoreii locuiesc la munte; canaaneenii şi heteii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului”.
30 Caleb a făcut poporul să tacă înaintea lui Moise. Şi a zis: „Să mergem să o luăm în stăpânire, căci putem s-o facem”.
31 Bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să mergem împotriva poporului [aceluia], căci este mai puternic decât noi”.
32 Şi au răspândit zvonuri rele înaintea fiilor lui Israel, despre ţara pe care o cercetaseră spunând: „ţara pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm este o ţară care-şi devorează locuitorii; tot poporul pe care l-am văzut în ea sunt oameni de statură înaltă.
33 Acolo am văzut uriaşi , pe fiii lui Anac, din [neamul] uriaşilor: noi păream, în ochii noştri, ca nişte lăcuste; tot aşa eram în ochii lor.
1 Toată adunarea a ridicat vocea şi a strigat. Şi a plâns poporul în noaptea aceea
2 Toţi fiii lui Israel au murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De-am fi murit în ţara Egiptului sau de-am muri în pustiul acesta!
3 Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta ca să cădem prin sabie, iar soţiile noastre şi copilaşii noştri să ajungă pradă? Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?”.
4 Şi au zis unul către altul: „Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!”.
5 Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ înaintea întregii adunări a comunităţii fiilor lui Israel.
6 Iosue, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, dintre cei care cercetaseră ţara, şi-au sfâşiat hainele.
7 Şi au vorbit întregii adunări a fiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm este o ţară foarte, foarte bună.
8 Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
9 Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi să nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci ei sunt prada noastră . Sprijinul lor s-a îndepărtat de la ei: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”.
10 Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre când gloria Domnului s-a arătat tuturor fiilor lui Israel peste cortul întâlnirii.
11 Domnul i-a zis lui Moise:
„Până când mă va dispreţui poporul acesta? Până când nu va crede în mine, cu toate semnele pe care le fac în mijlocul lui?
12 Îl voi lovi cu ciumă şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un popor mai mare şi mai puternic decât el”.
13 Moise i-a zis Domnului:
„Egiptenii vor auzi că tu l-ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor,
14 şi vor spune locuitorilor ţării acesteia că au auzit că tu, Doamne, eşti în mijlocul poporului; că tu eşti văzut faţă în faţă , Doamne; că norul tău stă deasupra lor şi că tu mergi înaintea lor într-o coloană de nor ziua şi într-o coloană de foc noaptea.
15 Dacă vei ucide poporul acesta ca pe un singur om, vor zice neamurile care au auzit de faima ta:
16 «pentru că nu a putut Domnul să conducă poporul acesta în ţara pe care le-a jurat-o, i-a ucis în pustiu!».
17 Acum, să se arate puterea Domnului meu, după cum ai zis:
18 «Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii, până la a treia şi a patra [generaţie]».
19 Iartă, te rog, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării tale şi după cum ai iertat poporul acesta din Egipt până aici”.
20 Domnul i-a spus: „Îl iert după cum ai cerut.
21 De aceea, viu sunt eu, gloria Domnului va umple tot pământul,
22 toţi oamenii care au văzut gloria mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu şi m-au pus la încercare de zece ori şi nu au ascultat de glasul meu,
23 nu vor vedea ţara pe care am jurat-o părinţilor lor; şi toţi cei care m-au dispreţuit nu o vor vedea.
24 Dar pe Caleb , slujitorul meu, pentru că a fost un alt duh cu el şi a urmat întru totul calea mea, îl voi face să intre în ţara în care a fost şi urmaşii lui o vor stăpâni.
25 Iar amaleciţii şi canaaneenii locuiesc valea. Mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu, pe calea spre Marea Roşie”.
26 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron:
27 „Până când această comunitate rea va murmura împotriva mea? Am auzit murmurările fiilor lui Israel care murmură împotriva mea.
28 Spune-le: «Viu sunt eu», zice Domnul, «vă voi face aşa cum am auzit cu urechile mele că aţi vorbit.
29 În pustiul acesta vor cădea cadavrele voastre. Voi toţi care aţi fost număraţi, de la douăzeci de ani în sus, oricâţi aţi fi la număr, şi care aţi murmurat împotriva mea,
30 nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi stabili, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi de Iosue, fiul lui Nun.
31 Pe copilaşii voştri, despre care aţi zis că vor fi pradă, îi voi face să intre şi vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o.
32 Cât despre voi, cadavrele voastre vor cădea în pustiul acesta.
33 Fiii voştri vor fi nomazi timp de patruzeci de ani în pustiu şi vor purta păcatele voastre, până când vor cădea cadavrele voastre în pustiu.
34 După numărul zilelor în care aţi cercetat ţara, adică patruzeci de zile, câte un an pentru fiecare zi, veţi purta vinovăţia voastră timp de patruzeci de ani şi veţi cunoaşte împotrivirea mea.
35 Eu, Domnul, am vorbit! Voi face aceasta la toată adunarea aceasta rea care s-a strâns împreună împotriva mea: vor pieri în pustiul acesta şi vor muri în el»”.
36 Iar bărbaţii pe care îi trimesese Moise să cerceteze ţara, care s-au întors şi au făcut toată adunarea să murmure împotriva lui, răspândind zvonuri rele despre ţară,
37 bărbaţii care răspândiseră zvonuri rele despre ţară au murit acolo, înaintea Domnului, loviţi de flagel.
38 Dar Iosue, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre bărbaţii aceia care au mers să cerceteze ţara.
39 Moise a spus aceste lucruri tuturor fiilor lui Israel şi poporul s-a întristat mult.
40 S-au sculat de dimineaţă şi au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne, să mergem la locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit”.
41 Moise a zis: „Pentru ce voi încălcaţi acum cuvântul Domnului? Lucrul acesta nu vă va reuşi.
42 Nu mergeţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru şi să nu fiţi loviţi de duşmanii voştri.
43 Căci amaleciţii şi canaaneenii sunt acolo, înaintea voastră, şi veţi cădea de sabie. Pentru că v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi”.
44 Ei s-au încăpăţânat să urce pe vârful muntelui, dar arca alianţei Domnului şi Moise nu s-au mişcat din mijlocul taberei.
45 Atunci au coborât amaleciţii şi canaaneenii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat până la Horma .
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le:
«Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele,
3 şi veţi aduce Domnului o jertfă prin foc, sau o ardere de tot, sau o jertfă adusă pentru împlinirea unui vot sau a unui dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre hotărâte, ca să fie mireasmă plăcută Domnului din cirezile sau turmele voastre,
4 cel ce aduce Domnului darul lui să aducă ofrandă o zecime [dintr-o efă] de făină aleasă, frământată cu un sfert de hin de untdelemn;
5 iar vin, ca jertfă de băutură, să aduci un sfert de hin, pentru un miel, pe lângă arderea de tot sau jertfa.
6 Pentru un berbec, să aduci ca ofrandă două zecimi [dintr-o efă] de făină aleasă frământată cu o treime dintr-un hin de untdelemn,
7 iar vin, ca jertfă de băutură, să aduci o treime dintr-un hin, mireasmă plăcută Domnului.
8 Dacă aduci un viţel Domnului ca ardere de tot sau ca jertfă pentru împlinirea unui vot sau pentru împăcare,
9 să aduci pe lângă viţel, ca ofrandă, trei zecimi [dintr-o efă] de făină aleasă frământată cu o jumătate de hin de untdelemn,
10 iar vin să aduci ca jertfă de băutură o jumătate de hin: este o jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului.
11 Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru miei sau iezi.
12 După numărul [animalelor] pe care le aduceţi, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
13 Toţi băştinaşii să facă acestea aşa când aduc jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului.
14 Străinul care locuieşte cu voi sau care va fi în mijlocul vostru din generaţie în generaţie şi care aduce jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului, s-o aducă cum o aduceţi voi.
15 Să fie o singură lege pentru adunare. Şi pentru voi, şi pentru străinul care locuieşte [la voi], să fie o lege veşnică, din generaţie în generaţie: după cum sunteţi voi, să fie şi străinul înaintea Domnului.
16 Să fie o singură lege şi o singură judecată, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte cu voi»”.
17 Domnul i-a zis lui Moise:
18 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le:
«Când veţi intra în ţara în care eu vă conduc
19 şi când veţi mânca pâine din ţara aceea, să aduceţi un dar ridicat pentru Domnul.
20 Să aduceţi ca dar ridicat Domnului o turtă din pârga aluatului vostru. Ca darul legănat din arie, aşa să-l aduceţi.
21 Din pârga aluatului vostru să aduceţi un dar ridicat pentru Domnul din generaţie în generaţie.
22 Dacă păcătuiţi din greşeală şi nu împliniţi toate aceste porunci pe care le-a dat Domnul lui Moise,
23 tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care a poruncit Domnul şi de atunci înainte, din generaţie în generaţie,
24 dacă a fost făcut din greşeală şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot, ca mireasmă plăcută Domnului, împreună cu ofranda sa şi cu jertfa sa de băutură, după rânduială, şi un ţap pentru jertfa pentru păcat .
25 Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea fiilor lui Israel şi li se va ierta; căci a fost un păcat [din] greşeală. Ei au adus darul lor, jertfă prin foc pentru Domnul şi jertfa lor pentru păcat înaintea Domnului, pentru păcatul lor [făcut] din greşeală.
26 Se va ierta întregii adunări a fiilor lui Israel şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit din greşeală.
27 Dacă un om singur a păcătuit din greşeală, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.
28 Preotul să facă ispăşire pentru cel care a păcătuit din greşeală – când a păcătuit din greşeală înaintea Domnului – ca să se facă ispăşire pentru el şi i se va ierta.
29 Să fie o singură lege pentru voi cu privire la cel care păcătuieşte din greşeală, atât pentru băştinaşul dintre fiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
30 Dar dacă cineva păcătuieşte voluntar , fie băştinaş, fie străin, acesta îl blestemă pe Domnul: să fie nimicit din mijlocul poporului său,
31 căci a dispreţuit cuvântul Domnului şi a încălcat porunca lui; să fie nimicit, şi nelegiuirea lui va fi asupra lui»”.
32 Când fiii lui Israel erau în pustiu, au găsit un om care strângea lemne în zi de sabat.
33 Cei care l-au găsit strângând lemne l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată comunitatea.
34 L-au pus sub pază, căci nu era hotărât încă ce trebuia să i se facă.
35 Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acesta să fie dat la moarte. Toată adunarea să-l ucidă cu pietre în afara taberei”.
36 Toată adunarea l-a scos în afara taberei şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
37 Domnul i-a zis lui Moise:
38 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă ciucuri la colţurile hainelor lor, din generaţie în generaţie şi să pună la ciucurii de la colţuri un fir de purpură .
39 Să aveţi [aceşti] ciucuri şi, când vă uitaţi la ei, să vă amintiţi de toate poruncile Domnului ca să le împliniţi şi să nu vă luaţi după inima voastră şi după ochii voştri care vă fac să vă desfrânaţi după ei.
40 Să vă aduceţi aminte de toate poruncile mele şi să le împliniţi şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.
41 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
1 Core, fiul lui Iţhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, fiii lui Ruben,
2 s-au ridicat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni dintre fiii lui Israel, căpetenii ale adunării, desemnaţi de comunitate, oameni de seamă.
3 S-au adunat împotriva lui Moise şi Aaron şi le-au zis: „Vă ajunge! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?”.
4 Moise a auzit şi a căzut cu faţa la pământ .
5 [Moise] le-a vorbit lui Core şi la tot grupul lui: „Mâine, Domnul va arăta cine este al lui şi cine este sfânt, şi-l va face să se apropie de el; pe cel pe care l-a ales, acela se va apropia de el.
6 Aceasta să faceţi: Core şi tot grupul lui, luaţi-vă cădelniţe!
7 Mâine, puneţi foc în ele şi puneţi tămâie pe [foc] înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul este sfânt. Vă ajunge, fii ai lui Levi!”.
8 Moise i-a zis lui Core: „Ascultaţi, fii ai lui Levi!
9 Prea puţin este pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a separat din comunitatea lui Israel că să facă să vă apropiaţi de el şi să împliniţi slujba la sanctuarul Domnului şi să staţi înaintea adunării ca să-i slujiţi?
10 V-a lăsat să vă apropiaţi de el, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi care sunt împreună cu tine, şi acum voiţi şi preoţia?
11 De aceea tu şi toată ceata ta v-aţi strâns împotriva Domnului; şi Aaron, cine este el că murmuraţi împotriva lui?”.
12 Moise a trimis să-i cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu mergem!
13 E prea puţin că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere , ca să ne faci să murim în pustiu, că vrei să mai şi stăpâneşti peste noi?
14 Cu siguranţă nu ne-ai adus într-o ţară unde curge lapte şi miere şi nu ne-ai dat în moştenire ogoare şi vii! Crezi că poţi să scoţi ochii oamenilor acestora? Nu mergem!”.
15 Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: „Nu privi spre darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar şi n-am făcut rău niciunuia dintre ei”.
16 Moise i-a zis lui Core: „Tu şi tot grupul tău să fiţi înaintea Domnului: tu, ei şi Aaron. Mâine!
17 Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui; puneţi tămâie în ele şi aduceţi fiecare cădelniţa sa înaintea Domnului: două sute cincizeci de cădelniţe. Şi tu, şi Aaron, fiecare cu cădelniţa lui”.
18 Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ele, au pus tămâie pe el şi au stat la uşa cortului întâlnirii împreună cu Moise şi Aaron.
19 Core a strâns toată adunarea împotriva lor [Moise şi Aaron], la uşa cortului întâlnirii. Şi gloria Domnului s-a arătat întregii adunări.
20 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron:
21 „Separaţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi nimici într-o clipă”.
22 Ei au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor [care însufleţesc] pe toţi oamenii ! Un singur om a păcătuit, şi tu te mânii împotriva întregii adunări?”.
23 Domnul i-a zis lui Moise:
24 „Vorbeşte adunării: «Depărtaţi-vă din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!»”.
25 Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi Abiram. Iar bătrânii lui Israel au mers după el.
26 El a spus adunării: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi pentru toate păcatele lor!”.
27 Ei s-au îndepărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram.
Datan şi Abiram au ieşit şi au stat la uşa corturilor lor cu soţiile, fiii şi copiii lor.
28 Moise a zis: „Prin aceasta veţi şti că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri, şi nu eu .
29 Dacă ei vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor fi pedepsiţi cum sunt pedepsiţi toţi oamenii, nu Domnul m-a trimis pe mine;
30 dar dacă Domnul va face ceva neobişnuit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită pe ei şi tot ceea ce este al lor şi ei vor coborî de vii în Şeol , veţi şti că oamenii aceştia l-au dispreţuit pe Domnul”.
31 Când a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul s-a despicat sub ei.
32 Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.
33 Au coborât de vii în Şeol, ei şi tot ce era al lor; pământul i-a acoperit şi au pierit din mijlocul adunării.
34 Tot Israelul care era în jurul lor a început să strige. Căci ziceau: „Nu cumva să ne înghită pământul”.
35 A ieşit un foc de la Domnul şi i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Spune-i lui Eleazar, fiul lui Aaron, preotul, să scoată cădelniţele din foc şi să arunce focul din ele, căci sunt sfinţite
3 cu viaţa lor cădelniţele acestor oameni care au păcătuit. Să se facă nişte plăci întinse pentru acoperirea altarului! Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului, sunt sfinţite. Ele să fie un semn pentru fiii lui Israel”.
4 Eleazar, preotul, a luat cădelniţele din bronz pe care le aduseseră cei arşi şi a făcut din ele plăci pentru acoperirea altarului.
5 Este un semn de aducere aminte pentru fiii lui Israel pentru ca niciun străin, care nu este din descendenţa lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
6 A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron zicând: „Voi aţi omorât poporul Domnului!”.
7 Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi s-au îndreptat spre cortul întâlnirii, iată că norul l-a acoperit şi gloria Domnului s-a arătat.
8 Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii.
9 Şi Domnul i-a vorbit lui Moise:
10 „Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări şi-i voi nimici într-o clipă!”. Ei au căzut cu faţa la pământ.
11 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului şi a început flagelul”.
12 Aaron a luat cădelniţa, după cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse flagelul în popor. El a pus tămâia şi a făcut ispăşire pentru popor.
13 A stat între cei morţi şi între cei vii şi flagelul a încetat.
14 Cei care au murit din cauza flagelului au fost paisprezece mii şapte sute, în afară de aceia care muriseră din cauza lui Core.
15 Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Flagelul încetase.
16 Domnul i-a zis lui Moise:
17 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi ia de la ei un toiag, câte un toiag pentru fiecare casă părintească, de la toate căpeteniile lor, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui .
18 Să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, căci va fi câte un toiag pentru fiecare căpetenie a casei părinţilor lor.
19 Să le aşezi în cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde mă întâlnesc cu voi.
20 Bărbatul pe care-l voi alege va fi acela al cărui toiag va înflori şi voi face să înceteze murmurările fiilor lui Israel pe care ei le ridică împotriva voastră”.
21 Moise le-a vorbit fiilor lui Israel, şi toate căpeteniile lor i-au dat câte un toiag, fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege, iar toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.
22 Moise a aşezat toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei.
23 A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, era înmugurit, a îmbobocit, a înflorit şi a făcut migdale.
24 Moise a scos dinaintea Domnului toate toiegele [şi le-a adus] la toţi fiii lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui.
25 Domnul i-a zis lui Moise: „Du înapoi toiagul lui Aaron înaintea mărturiei ca să fie un semn pentru cei răzvrătiţi şi să pui capăt murmurărilor lor împotriva mea şi să nu moară”.
26 Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Aşa a făcut.
27 Fiii lui Israel i-au zis lui Moise: „Iată că murim, pierim, pierim cu toţii!
28 Oricine se apropie de sanctuarul Domnului moare. Oare vom muri cu toţii?”
1 Domnul i-a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi şi casa tatălui tău care este cu tine să purtaţi păcatul legat de sanctuar; tu şi fiii tăi care sunt împreună cu tine să purtaţi păcatul legat de preoţia voastră!
2 Apropie-i de tine şi pe fraţii tăi din tribul lui Levi, din familia tatălui tău, ca să fie însoţitorii tăi şi să te slujească atunci când tu şi fiii tăi împreună cu tine sunteţi înaintea cortului întâlnirii.
3 Să păzească cele de păzit ale tale şi cele de păzit ale întregului cort. Dar să nu se apropie de instrumentele sanctuarului, nici de altar, ca să nu moară nici ei, nici voi.
4 Ei să te însoţească şi să păzească cele de păzit ale cortului întâlnirii pentru toată slujirea cortului. Niciun străin să nu se apropie de voi.
5 Să păziţi cele de păzit ale sanctuarului şi cele de păzit ale altarului, ca să nu mai fie mânie împotriva fiilor lui Israel.
6 Iată, eu i-am luat pe fraţii voştri, leviţii, din mijlocul fiilor lui Israel: sunt ai voştri ca dar oferit Domnului, ca să facă slujba cortului întâlnirii.
7 Tu şi fiii tăi care sunt împreună cu tine să păziţi preoţia voastră în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdea şi să slujiţi. Vă dau preoţia ca o slujire în dar. Străinul care se va apropia să fie omorât”.
8 Domnul i-a zis lui Aaron: „Iată, eu ţi-am dat slujirea darurilor mele ridicate din toate cele sfinte ale fiilor lui Israel; ţie ţi le-am dat, datorită ungerii, şi fiilor tăi printr-o hotărâre veşnică.
9 Acesta este al tău dintre cele preasfinte pe care le aduc prin foc: toate darurile şi ofrandele lor, toate jertfele lor pentru păcat şi toate jertfele pentru vinovăţie pe care mi le aduc ei să fie preasfinte pentru tine şi pentru fiii tăi.
10 Să le mâncaţi într-un loc preasfânt. Orice bărbat să mănânce din ele. Să fie pentru tine sfinte.
11 Şi acesta mai este al tău: darul ridicat al ofertelor lor şi toate darurile legănate ale fiilor lui Israel. Ţi le dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale care sunt cu tine printr-o hotărâre veşnică. Oricine este curat în casa ta poate să mănânce din ele.
12 Tot ceea ce e mai bun din ulei şi tot ceea ce e mai bun din must, pârga lor, pe care le aduc Domnului, ţi le dau ţie.
13 Cele dintâi roade de pe toate pământurile lor, pe care le aduc Domnului, sunt ale tale. Oricine este curat în casa ta poate să mănânce din ele.
14 Tot ce este consacrat Domnului în Israel este al tău.
15 Tot ce deschide pântecele oricărui trup pe care-l aduc Domnului, de la om până la animal, este al tău. Dar să răscumpere întâiul născut al oamenilor, şi pe întâiul născut al animalelor impure să-l răscumpere.
16 Să-i răscumpere pe cei de la o lună, după aprecierea ta, cu cinci sicli de argint, după siclul sanctuarului care este de douăzeci de ghere.
17 Dar să nu răscumpere întâiul născut al vacii, nici întâiul născut al oii , nici întâiul născut al caprei: acestea sunt sfinte. Sângele lor să-l stropeşti pe altar şi să le arzi grăsimea: aceasta este o jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului.
18 Carnea lor să fie a ta, ca şi pieptul darului legănat şi spata dreaptă: sunt ale tale.
19 Toate darurile ridicate sfinte pe care le aduc fiii lui Israel pentru Domnul le dau ţie şi fiilor tăi şi fiicelor tale care sunt cu tine printr-o hotărâre veşnică: este un legământ de sare veşnic înaintea Domnului pentru tine şi pentru descendenţa ta care este cu tine”.
20 Domnul i-a zis lui Aaron: „În ţara lor tu să nu ai nici o moştenire sau proprietate în mijlocul lor. Eu sunt moştenirea ta şi proprietatea ta în mijlocul fiilor lui Israel.
21 Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujirea pe care o fac ei la cortul întâlnirii.
22 Fiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii ca să nu poarte păcat şi să nu moară.
23 Leviţii să facă slujba la cortul întâlnirii şi să poarte vinovăţia lor. Este o lege veşnică, din generaţie în generaţie. În mijlocul fiilor lui Israel, să nu aibă moştenire.
24 Pentru că zeciuielile pe care fiii lui Israel le aduc Domnului ca dar ridicat le-am dat leviţilor ca moştenire. De aceea le-am spus: în mijlocul fiilor lui Israel să nu aibă moştenire”.
25 Domnul i-a zis lui Moise:
26 „Vorbeşte leviţilor şi spune-le:
«Când luaţi de la fiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau de la ei ca moştenire a voastră, să aduceţi din ea, ca dar ridicat Domnului, a zecea parte din zeciuială,
27 şi darul vostru ridicat vi se va socoti ca grâul din arie şi ca belşugul din teasc.
28 Astfel să aduceţi şi voi dar ridicat Domnului din toate zeciuielile voastre pe care le luaţi de la fiii lui Israel şi să aduceţi din ele dar ridicat Domnului pentru Aaron, preotul.
29 Din toate darurile voastre să aduceţi dar ridicat Domnului: din ce este cel mai bun , partea sfântă a lui din ele”.
30 Să le spui: «Când veţi ridica partea cea mai bună din ele, să le fie socotită leviţilor ca venitul ariei şi ca venitul teascului.
31 Să o mâncaţi oriunde, voi şi casele voastre, căci aceasta este plata voastră pentru slujirea voastră la cortul întâlnirii,
32 ca să nu purtaţi păcat când veţi ridica partea cea mai bună din ele şi să nu profanaţi cele sfinte ale fiilor lui Israel şi să nu muriţi»”.
1 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron:
2 „Aceasta este hotărârea legii pe care o porunceşte Domnul:
Spune-le fiilor lui Israel să aducă la tine o vacă roşie, fără cusur, în care nu este nicio infirmitate şi pe care nu a fost pus jugul.
3 Să o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată în afara taberei şi să fie înjunghiată înaintea lui.
4 Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele ei şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întâlnirii.
5 Vaca să fie arsă înaintea lui; să-i ardă pielea, carnea şi sângele, împreună cu excrementele.
6 Preotul să ia lemn de cedru, isop şi purpură stacojie şi să le arunce în mijlocul flăcărilor în care arde vaca.
7 Preotul să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, apoi să vină în tabără. Preotul este impur până seara.
8 Cel care arde vaca să-şi spele hainele în apă şi să-şi scalde trupul în apă: este impur până seara.
9 Să strângă cenuşa vacii un om pur şi s-o pună în afara taberei, într-un loc curat ; să fie pentru adunarea fiilor lui Israel, ca să o folosească pentru apa de purificare . Aceasta este o jertfă pentru păcat .
10 Cel care strânge cenuşa vacii să-şi spele hainele; este impur până seara. Este o lege veşnică atât pentru fiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
11 Oricine se atinge de vreun mort, de orice cadavru de om, este impur timp de şapte zile.
12 Să se cureţe a treia zi şi a şaptea zi şi va fi curat; dacă nu se curăţă a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat.
13 Oricine se atinge de un mort, de orice cadavru de om, şi nu se va curăţi, profanează cortul Domnului; omul acela să fie nimicit din Israel, deoarece apa de purificare nu a fost stropită peste el şi este încă impur: impuritatea lui este în el.
14 Aceasta este legea pentru un om care moare în cort: oricine vine în cort sau se află în cort este impur timp de şapte zile.
15 Şi orice vas descoperit, pe care nu este fixat capacul, este impur.
16 Oricine se atinge, pe câmp, de un om ucis de sabie sau de un mort sau de oasele unui om sau de un mormânt este impur timp de şapte zile.
17 Să ia, pentru cel impur, din cenuşa jertfei pentru păcat care a fost arsă şi să se pună peste ea apă de izvor într-un vas.
18 Un om pur să ia isop şi să-l înmoaie în apă; să stropească cortul, toate instrumentele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase sau de cel ucis sau de vreun mort sau de vreun mormânt.
19 Cel pur să-l stropească pe cel impur în ziua a treia şi în ziua a şaptea şi să-l cureţe în ziua a şaptea. Să-şi spele hainele şi să se scalde în apă ; şi seara devine curat.
20 Omul care este impur şi nu se purifică să fie nimicit din mijlocul comunităţii, căci a profanat sanctuarul Domnului: apa de purificare nu a fost stropită asupra lui şi el este impur.
21 Aceasta este o lege veşnică pentru ei. Cel care va stropi cu apa de purificare să-şi spele hainele. Cel care se atinge de apa de purificare este impur până seara.
22 Orice va atinge cel impur devine impur şi oricine se atinge de el este impur până seara”.
1 Fiii lui Israel, toată adunarea, au sosit în pustiul Sin în luna întâi şi poporul a locuit la Cadeş . Acolo a murit Miriam şi a fost îngropată acolo.
2 Adunarea n-avea apă şi s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
3 Poporul s-a certat cu Moise şi au zis: „De-am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!
4 De ce aţi adus comunitatea Domnului în pustiul acesta? Ca să murim aici, noi şi vitele noastre?
5 Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă-de-vie, nici rodii, nici apă de băut?” .
6 Moise şi Aaron au plecat de la comunitate la intrarea cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ şi li s-a arătat gloria Domnului.
7 Domnul i-a zis lui Moise:
8 „Ia toiagul şi adună comunitatea, tu şi fratele tău, Aaron. Vorbiţi stâncii înaintea ochilor lor şi va da apă. Fă să iasă astfel apă din stâncă şi să dea de băut comunităţii şi animalelor lor”.
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum i se poruncise.
10 Moise şi Aaron au adunat comunitatea înaintea stâncii. Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Va ieşi oare apă pentru voi din stânca aceasta?” .
11 Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă multă, aşa încât au băut comunitatea şi animalele lor.
12 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Pentru că nu aţi crezut în mine ca să mă sfinţiţi înaintea fiilor lui Israel, de aceea nu voi veţi duce comunitatea aceasta în ţara pe care le-o dau”.
13 Acestea sunt apele de la Meriba , unde fiii lui Israel s-au certat cu Domnul şi el s-a sfinţit între ei .
14 Moise a trimis mesageri din Cadeş la regele Edomului . „Aşa vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele care au dat peste noi.
15 Părinţii noştri au coborât în Egipt şi am locuit acolo multă vreme . Dar egiptenii ne-au maltratat, pe noi şi pe părinţii noştri.
16 Am strigat către Domnul şi el ne-a auzit glasul. A trimis un mesager şi ne-a scos din Egipt. Şi iată-ne, suntem la Cadeş, cetate care se află la marginea ţinutului tău.
17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin câmpii, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul regal , fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom traversa ţinutul tău”.
18 Edom i-a răspuns: „Să nu treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia!”.
19 Fiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul principal; şi dacă vom bea din apa ta eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; vreau doar să trec cu piciorul”.
20 A răspuns: „Să nu treci!”. Edom i-a ieşit înainte cu popor mult şi cu mână tare.
21 Edom n-a vrut să-l lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Israel s-a abătut de la el.
22 Au pornit fiii lui Israel, toată adunarea, de la Cadeş şi au ajuns la muntele Hor .
23 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron pe muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:
24 „Aaron va fi adăugat la poporul lui . Căci nu va intra în ţara pe care o dau fiilor lui Israel, deoarece v-aţi ridicat împotriva mea la apele de la Meriba.
25 Ia-i pe Aaron şi pe fiul său Eleazar şi du-i pe muntele Hor.
26 Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă-l cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron va fi adăugat [la poporul lui] şi va muri acolo”.
27 Moise a făcut aşa cum îi poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări.
28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar . Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar au coborât de pe munte.
29 Toată adunarea a văzut că Aaron murise şi toată casa lui Israel l-a plâns pe Aaron treizeci de zile.
1 Regele din Arad , un canaanean care locuia la sud, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim . El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat prizonieri dintre ei.
2 Israel a făcut Domnului un vot şi a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile mele, îi voi distruge cetăţile”.
3 Domnul a ascultat glasul lui Israel şi i-a dat pe canaaneeni [în mâinile lui], şi ei i-au distrus pe ei şi cetăţile lor. Au dat acelui loc numele de Horma .
4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edom. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum.
5 A vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană mizerabilă”.
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului şerpi veninoşi : au muşcat poporul şi a murit multă lume în Israel.
7 Poporul a venit la Moise şi i-a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să îndepărteze de la noi şerpii”. Şi Moise s-a rugat pentru popor.
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi”.
9 Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a pus pe un stâlp. Când şarpele îl muşca pe cineva şi [acesta] privea spre şarpele din bronz , trăia.
10 Fiii lui Israel au plecat şi şi-au fixat tabăra la Obot .
11 Au plecat de la Obot şi şi-au fixat tabăra la Iie-Ha-Abarim , în pustiul din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.
12 De acolo au plecat şi şi-au fixat tabăra în valea Zered .
13 De acolo au plecat şi şi-au fixat tabăra dincolo de Arnon, care este în pustiul ce iese din ţinutul Amoreilor; căci Arnon este hotarul Moabului, între Moab şi Amorei.
14 De aceea se zice în Cartea războaielor Domnului:
„Vaheb în Sufa şi torenţii, Arnonul,
15 versantul torenţilor care se înclină spre sediul Ar
şi ating ţinutul Moab” .
16 Şi de acolo, la Beer .
La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul şi le voi da apă!”.
17 Atunci a cântat Israel cântarea aceasta:
„Ţâşneşte, fântână! Cântaţi pentru ea!
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
pe care au săpat-o mai-marii poporului
cu sceptrul, cu toiegele lor!”.
Din pustiu [s-au dus] la Matana ;
19 de la Matana, la Nahaliel ; de la Nahaliel, la Bamot ;
20 de la Bamot, la valea care este în câmpia Moabului, la vârful [muntelui] Pisga , care dă spre pustiu .
21 Israel a trimis mesageri la Sihon, regele amoreilor, ca să-i spună:
22 „Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu ne vom abate nici pe câmpii, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul regal până vom traversa ţinutul tău”.
23 Dar Sihon nu i-a dat voie lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustiu. A venit la Iahaţ şi s-a luptat împotriva lui Israel.
24 Israel l-a lovit cu ascuţişul sabiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc , până la hotarul fiilor lui Amon; căci hotarul fiilor lui Amon era întărit.
25 Israel a luat toate cetăţile acelea şi a locuit în toate cetăţile amoreilor, în Heşbon şi în toate suburbiile lui.
26 Căci Heşbon era o cetate a lui Sihon, regele amoreilor care se luptase înainte împotriva regelui Moabului şi-i luase toată ţara din mâna lui, până la Arnon.
27 De aceea zic poeţii :
„Veniţi la Heşbon!
Să se zidească şi să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci un foc a ieşit din Heşbon,
o flacără din cetatea lui Sihon
şi a mistuit pe Ar-Moab ,
pe stăpânii înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Eşti pierdut, popor al lui Chemoş!
El i-a făcut pe fiii lui fugari,
şi pe fetele lui captive pentru Sihon, regele amoreilor.
30 Am tras cu săgeţi asupra lor: Heşbonul este distrus până la Dibon ;
şi conducătorii lor, până la Nofah ,
care este lângă Madaba ”.
31 Israel s-a stabilit în ţara amoreilor.
32 Moise a trimis să cerceteze Iazerul şi au luat suburbiile lui; el i-a izgonit pe amoreii care erau acolo.
33 S-au întors şi au urcat pe drumul spre Basan . Og, regele Basanului, le-a ieşit înainte cu tot poporul lui ca să lupte împotriva lor la Edrei .
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci îi dau în mâinile tale pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui; să-i faci cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoreilor, care locuia la Heşbon”.
35 I-au lovit pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul lui, încât n-au mai lăsat niciun supravieţuitor şi au pus stăpânire pe ţara lui.
1 Fiii lui Israel au pornit şi şi-au fixat tabăra în stepele Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.
2 Balac, fiul lui Ţipor , a văzut tot ceea ce făcuse Israel amoreilor.
3 Moab s-a temut mult de popor pentru că era numeros.
4 Moab le-a zis bătrânilor lui Madian: „Mulţimea aceasta va devora tot ceea ce este în jurul nostru aşa cum boul devorează verdeaţa de pe câmp”.
În timpul acela Balac, fiul lui Ţipor, era rege al Moabului.
5 A trimis mesageri la Balaam, fiul lui Beor, la Petor , pe râu, în ţara fiilor lui Amav , ca să-l cheme şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt, acoperă faţa pământului şi s-a aşezat în faţa mea.
6 Acum vino, te rog, să blestemi pentru mine poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu este blestemat”.
7 Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat având în mâinile lor daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac.
8 [Balaam] le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte şi vă voi da răspuns după cum îmi va spune Domnul”. Căpeteniile Moabului au rămas cu Balaam.
9 Dumnezeu a venit la Balaam şi i-a zis: „Cine sunt oamenii aceştia care sunt la tine?”.
10 Balaam i-a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, regele Moabului, i-a trimis la mine [să-mi spună]:
11 «Iată, un popor a ieşit din Egipt şi acoperă faţa pământului; vino şi blestemă-l pentru mine; poate că îl voi putea bate şi-l voi izgoni»”.
12 Dumnezeu i-a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei şi nici să nu blestemi poporul, căci el este binecuvântat”.
13 Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Mergeţi în ţara voastră, căci Domnul nu m-a lăsat să merg cu voi”.
14 Căpeteniile Moabului s-au sculat, au venit la Balac şi i-au spus: „Balaam a refuzat să vină cu noi”.
15 Balac a trimis din nou mai multe căpetenii, mai de vază decât celelalte.
16 Au ajuns la Balaam şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: «Te rog, nu refuza să vii la mine;
17 căci îţi voi da multă cinste şi voi face tot ce-mi vei spune; vino, te rog, şi blestemă pentru mine poporul acesta!»”.
18 Balaam a răspuns şi le-a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, nu pot să încalc cuvântul Domnului şi să fac vreun lucru mic sau mare.
19 Dar rămâneţi, vă rog, aici noaptea aceasta şi voi vedea ce-mi mai spune Domnul”.
20 Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: „Dacă vin la tine oamenii [aceia], scoală-te şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune!”.
21 Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a mers cu căpeteniile Moabului.
22 Dumnezeu s-a aprins de mânie pentru că plecase. Îngerul Domnului s-a aşezat în drum ca să i se împotrivească. Iar Balaam era călare pe măgăriţa lui şi doi slujitori ai lui erau cu el.
23 Măgăriţa l-a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mână; s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum.
24 Îngerul Domnului s-a aşezat pe cărarea dintre vii: acolo era un zid de o parte şi un zid de cealaltă parte.
25 Măgăriţa l-a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou.
26 Îngerul Domnului a trecut din nou şi s-a aşezat într-un loc unde nu era cale să te întorci nici la dreapta, nici la stânga.
27 Măgăriţa l-a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un toiag.
28 Domnul a deschis gura măgăriţei şi ea i-a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut că m-ai bătut de trei ori?”.
29 Balaam i-a zis măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; ai noroc că nu am o sabie în mână, că acum te-aş ucide”.
30 Măgăriţa i-a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit mereu până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?”. Şi el a răspuns: „Nu”.
31 Domnul i-a deschis ochii lui Balaam şi Balaam l-a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mână: s-a plecat şi s-a aruncat cu faţa la pământ.
32 Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul duce spre prăpastie înaintea mea.
33 Măgăriţa m-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o în viaţă”.
34 Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că te-ai aşezat înaintea mea pe drum; şi acum, dacă este rău în ochii tăi, mă voi întoarce”.
35 Îngerul Domnului i-a zis lui Balaam: „Mergi cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune eu”. Şi Balaam a mers cu căpeteniile lui Balac.
36 Balac a auzit că vine Balaam şi i-a ieşit înainte la Ir-Moab, care este la hotarul lui Arnon, la capătul ţinutului.
37 Balac i-a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Nu pot eu oare să-ţi dau cinste?”.
38 Balaam i-a zis lui Balac: „Iată că am venit la tine; acum, nu voi putea să zic nimic: cuvântul pe care Dumnezeu îl va pune în gura mea, pe acela îl voi spune.
39 Balaam a mers cu Balac şi au ajuns la Chiriat-Huţot .
40 Balac a jertfit boi şi oi şi a trimis şi lui Balaam şi căpeteniilor care erau cu el.
41 Dimineaţa, Balac l-a luat pe Balaam şi au urcat pe Bamot-Baal şi au văzut de acolo hotarul poporului.
1 Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci”.
2 Balac a făcut după cum îi spusese Balaam. Balac şi Balaam au adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.
3 Balaam i-a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu voi pleca. Poate că Domnul îmi va ieşi în întâmpinare şi ceea ce-mi va descoperi, îţi voi spune”. Şi s-a dus pe o colină golaşă.
4 Dumnezeu i-a venit în întâmpinare lui Balaam şi [acesta] i-a zis: „Am ridicat şapte altare şi pe fiecare altar am adus câte un viţel şi câte un berbec”.
5 Domnul i-a pus un cuvânt în gură lui Balaam şi i-a zis: „Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti”.
6 Balaam s-a întors la Balac şi iată că el stătea lângă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.
7 Balaam şi-a rostit parabola sa:
„Din Aram m-a adus Balac, regele Moabului,
de peste munţii din răsărit:
«Vino şi blestemă pentru mine pe Iacob!
Vino şi insultă-l pentru mine pe Israel!».
8 Cum să-l blestem pe cel pe care nu-l blestemă Dumnezeu?
Cum să-l insult pe cel pe care nu-l insultă Domnul?
9 Îl văd de pe vârful stâncilor,
şi de pe coline îl privesc.
Este un popor care locuieşte deoparte
şi nu se stabileşte între neamuri.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacob
şi să calculeze a patra parte din Israel?
De-aş muri de moartea celor drepţi
şi de-ar fi sfârşitul meu ca al lor!” .
11 Balac i-a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am adus să blestemi pe duşmanul meu şi iată că tu-l binecuvântezi!”.
12 El a răspuns: „Nu trebuie oare să spun ceea ce-mi pune Domnul în gură?”
13 Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine într-un alt loc de unde îl poţi vedea. De acolo poţi vedea numai o parte din el, dar nu-l vezi în întregime. De acolo să-l blestemi pentru mine”.
14 L-a adus în câmpia Ţofim , spre vârful [muntelui] Pisga; a zidit şapte altare şi a adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar.
15 [Balaam] i-a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi duce înaintea lui [Dumnezeu]” .
16 Domnul a venit înaintea lui Balaam, i-a pus un cuvânt în gură şi a zis: „Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti”.
17 Balaam a venit la el; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot şi căpeteniile Moabului erau cu el. Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?”.
18 [Balaam] şi-a rostit parabola sa:
„Scoală-te, Balac, şi ascultă!
Pleacă-ţi urechea la mine, fiul lui Ţipor!
19 Dumnezeu nu este om ca să mintă,
nici fiu de om ca să-i pară rău .
A spus el şi nu a făcut?
A făgăduit el şi nu a împlinit?
20 Iată că am primit [poruncă] să binecuvântez.
El a binecuvântat, iar eu nu pot întoarce.
21 El nu vede nelegiuire în Iacob,
nu vede răutate în Israel.
Domnul Dumnezeul lui este cu el
şi aclamaţie pentru rege este în el .
22 Dumnezeu l-a scos din Egipt
şi este pentru el precum coarnele bivolului .
23 Magie nu este împotriva lui Iacob,
nici vrăjitorie împotriva lui Israel.
Ca atunci când s-a spus despre Iacob şi Israel:
«Ce [lucruri mari] a făcut Dumnezeu!».
24 Iată, poporul [acesta] se scoală ca o leoaică
şi se ridică întocmai ca un leu;
nu se culcă până ce n-a mâncat prada
şi n-a băut sângele celor pe care i-a sfâşiat”.
25 Balac i-a zis lui Balaam: „Dacă nu-l blestemi, măcar să nu-l binecuvântezi!”.
26 Balaam i-a răspuns lui Balac: „Nu ţi-am spus că îţi voi zice tot ce-mi va spune Domnul? Asta fac”.
27 Balac i-a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că îi va plăcea lui Dumnezeu şi-l vei blestema pentru mine de acolo”.
28 Balac l-a dus pe Balaam pe vârful [muntelui] Peor , care dă spre pustiu .
29 Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!”.
30 Balac a făcut cum îi zisese Balaam şi a adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.
1 Balaam a văzut că era un lucru bun în ochii Domnului să-l binecuvânteze pe Israel şi n-a mai mers ca altădată să caute magie, ci şi-a întors faţa spre pustiu.
2 Balaam şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Israel aşezat după triburile sale. Şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste el.
3 [Balaam] şi-a rostit parabola sa:
„Oracolul lui Balaam, fiul lui Beor,
oracolul bărbatului cu ochii deschişi,
4 oracolul celui care aude cuvintele lui Dumnezeu,
al celui care vede ceea ce lasă să se vadă Cel Atotputernic ,
al celui care, deşi cade , are ochii deschişi:
5 Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacob,
locuinţele tale, Israel!
6 Ele se întind ca nişte văi,
ca nişte grădini lângă râu,
ca aloea pe care a sădit-o Domnul,
precum cedrii pe lângă ape.
7 Apa lui se revarsă din găleţi,
şi sămânţa lui [se bucură] de ape îmbelşugate.
Regele său se ridică mai presus de Agag
şi împărăţia se măreşte .
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt
şi este pentru el ca şi coarnele bivolului.
El devorează popoarele care se ridică împotriva lui,
le sfărâmă oasele şi le frânge săgeţile.
9 Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică:
Cine-l va scula?
Binecuvântat este oricine te binecuvântează
şi blestemat este oricine te blestemă!”.
10 Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam; a bătut din palme şi i-a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi duşmanii; şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!
11 Fugi acum şi du-te acasă ! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat [să primeşti] cinstea”.
12 Balaam i-a zis lui Balac: „Oare nu le-am spus mesagerilor pe care mi i-ai trimis
13 că, dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, n-aş putea să încalc cuvântul Domnului şi să fac bine sau rău după inima mea. Ceea ce Domnul îmi spune, aceea spun şi eu.
14 Şi acum, iată că mă duc la poporul meu. Vino şi-ţi voi arăta ce va face poporul acesta poporului tău după aceste zile”.
15 [Balaam] şi-a rostit parabola sa:
„Oracolul lui Balaam, fiul lui Beor,
oracolul bărbatului cu ochii deschişi,
16 oracolul celui care aude cuvintele lui Dumnezeu,
al celui care vede ceea ce lasă să se vadă Cel Atotputernic,
al celui care, deşi cade, are ochii deschişi:
17 Îl văd, dar nu acum,
îl privesc, dar nu de aproape.
O stea răsare din Iacob,
un sceptru se ridică din Israel.
Străpunge hotarele Moabului
şi îi nimiceşte pe toţi fiii lui Set .
18 Va lua în stăpânire Edomul
şi va lua în stăpânire Seirul, duşmanii lui.
Israel va acţiona cu putere.
19 Cel care iese din Iacob îi va nimici pe cei rămaşi din cetate”.
20 [Balaam] l-a văzut pe Amalec şi a rostit parabola sa:
„Amalec este cel dintâi dintre neamuri,
dar sfârşitul lui este distrugerea pentru totdeauna”.
21 [Balaam] i-a văzut pe chenei şi a rostit parabola sa:
„Locuinţa ta este veşnică
şi cuibul tău este pus pe stâncă.
22 Dar Cain va fi distrus prin foc,
până ce Asur te va lua captiv” .
23 [Balaam] şi-a rostit parabola:
„Vai! Cine va mai putea trăi
când va face Dumnezeu acestea ?
24 Nişte corăbii vor veni din Chitim ,
îl vor asupri pe Asur,
îl vor asupri pe Eber ,
dar şi el va pieri odată”.
25 Balaam s-a ridicat, a plecat şi s-a întors acasă . Balac a plecat şi el pe drumul lui.
1 Pe când Israel locuia în Şitim , poporul a început să se prostitueze cu fetele lui Moab.
2 Ele chemau poporul la jertfele dumnezeilor lor. Poporul a mâncat şi s-a închinat înaintea dumnezeilor lor.
3 Israel s-a ataşat de Baal-Peor , şi Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel.
4 Domnul i-a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului şi spânzură-le înaintea Domnului, în faţa soarelui, ca să se întoarcă de la Israel mânia aprinsă a Domnului”.
5 Moise le-a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi să-i ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au ataşat de Baal-Peor”.
6 Şi iată că un bărbat dintre fiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui o madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a fiilor lui Israel, iar ei plângeau la uşa cortului întâlnirii.
7 A văzut Pinhas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a ridicat din mijlocul adunării şi a luat o suliţă în mână.
8 S-a dus după omul din Israel până în cort; i-a străpuns pe amândoi – şi pe bărbatul din Israel şi pe femeie – prin pântece. Şi a încetat pedeapsa de la fiii lui Israel.
9 Cei care au murit din cauza pedepsei au fost douăzeci şi patru de mii.
10 Domnul i-a zis lui Moise:
11 „Pinhas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a întors mânia mea de la fiii lui Israel, fiind plin de râvnă pentru mine în mijlocul lor şi nu i-am nimicit pe fiii lui Israel în gelozia mea.
12 De aceea să-i spui că închei cu el legământul meu de pace.
13 Acesta va fi pentru el şi pentru descendenţa lui după el legământul unei preoţii veşnice pentru că a avut râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru fiii lui Israel”.
14 Numele bărbatului din Israel care a fost lovit împreună cu madianita era Zimri, fiul lui Salu. El era căpetenia casei părinteşti a lui Simeon.
15 Numele femeii madianite care a fost lovită era Cozbi, fiica lui Ţur, căpetenia triburilor casei părinteşti: el era din Madian.
16 Domnul i-a vorbit lui Moise:
17 „Hărţuiţi-i pe madianiţi şi loviţi-i;
18 căci şi ei v-au hărţuit, amăgindu-vă prin vicleşugurile lor, prin cele legate de Peor şi de Cozbi, fiica unei căpetenii din Madian, sora lor, care a fost lovită în ziua pedepsei pentru cele legate de Peor.
1 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotului Aaron :
2 „Faceţi recensământul întregii adunări a fiilor lui Israel, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a tuturor celor care pot ieşi la luptă în Israel”.
3 Moise şi preotul Eleazar le-au vorbit în stepele Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului şi le-au zis:
4 „[Să se facă numărătoarea], de la douăzeci de ani în sus”, cum îi poruncise Domnul lui Moise. Fiii lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului erau:
5 Ruben, întâiul născut al lui Israel. Fiii lui Ruben au fost: din Enoh, familia lui Enoh; din Palu, familia lui Palu;
6 din Heţron, familia lui Heţron; din Carmi, familia lui Carmi.
7 Acestea sunt familiile fiilor lui Ruben. Cei număraţi au fost patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci.
8 Fiii lui Palu au fost: Eliab.
9 Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram erau chemaţii adunării care s-au răzvrătit împotriva lui Moise şi Aaron, în ceata lui Core, când s-au răzvrătit împotriva Domnului.
10 Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu Core şi ceata lui când focul i-a devorat pe cei două sute cincizeci de oameni. Şi au fost un semn.
11 Fiii lui Core n-au murit.
12 Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Nemuel, familia lui Nemuel; din Iamin, familia lui Iamin; din Iachin, familia lui Iachin;
13 din Zerah, familia lui Zerah; din Saul, familia lui Saul.
14 Acestea sunt familiile fiilor lui Simeon: douăzeci şi două de mii două sute.
15 Fiii lui Gad, după familiile lor: din Ţefon, familia lui Ţefon; din Haghi, familia lui Haghi; din Şuni, familia lui Şuni;
16 din Ozni, familia lui Ozni; din Eri, familia lui Eri;
17 din Arod, familia lui Arod; din Areli, familia areleilor.
18 Acestea sunt familiile fiilor lui Gad. Cei număraţi au fost patruzeci de mii cinci sute.
19 Fiii lui Iuda: Er şi Onan; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului.
20 Fiii lui Iuda, după familiile lor, au fost: din Şela, familia lui Şela; din Pereţ, familia lui Pereţ; din Zerah, familia lui Zerah.
21 Fiii lui Pereţ au fost: din Heţron, familia lui Heţron; din Hamul, familia lui Hamul.
22 Acestea sunt familiile fiilor lui Iuda. Cei număraţi au fost şaptezeci şi şase de mii cinci sute.
23 Fiii lui Isahar, după familiile lor, au fost: din Tola, familia lui Tola; din Puva, familia lui Puva;
24 din Iaşub, familia lui Iaşub; din Şimron, familia lui Şimron.
25 Acestea sunt familiile fiilor lui Isahar. Cei număraţi au fost şaizeci şi patru de mii trei sute.
26 Fiii lui Zabulon, după familiile lor, au fost: din Sered, familia lui Sered; din Elon, familia lui Elon; din Iahleel, familia lui Iahleel.
27 Acestea sunt familiile fiilor lui Zabulon. Cei număraţi au fost şaizeci de mii cinci sute.
28 Fiii lui Iosif, după familiile lor, au fost: Manase şi Efraim.
29 Fiii lui Manase au fost: din Machir, familia lui Machir. Machir l-a născut pe Galaad. Din Galaad, familia lui Galaad.
30 Aceştia sunt fiii lui Galaad: din Iezer, familia lui Iezer; din Helec, familia lui Helec;
31 din Asriel, familia lui Asriel; din Şehem, familia lui Şehem;
32 din Şemida, familia lui Şemida; din Hefer, familia lui Hefer.
33 Ţelofhad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, ci numai fiice. Numele fiicelor lui Ţelofhad au fost: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
34 Acestea sunt familiile fiilor lui Manase. Cei număraţi au fost cincizeci şi două de mii şapte sute.
35 Aceştia sunt fiii lui Efraim, după familiile lor: din Şutelah, familia lui Şutelah; din Becher, familia lui Becher; din Tahan, familia lui Tahan.
36 Aceştia sunt fii lui Şutelah: din Eran, familia lui Eran.
37 Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim. Cei număraţi au fost treizeci şi două de mii cinci sute.
Aceştia sunt fiii lui Iosif, după familiile lor.
38 Fiii lui Beniamin, după familiile lor, au fost: din Bela, familia lui Bela; din Aşbel, familia lui Aşbel; din Ahiram, familia lui Ahiram;
39 din Şefufama, familia lui Şefufam; din Hufam, familia lui Hufam.
40 Fiii lui Bela au fost: Ard şi Naaman. [Din Ard], familia lui Ard; din Naaman, familia lui Naaman.
41 Aceştia sunt fiii lui Beniamin, după familiile lor. Cei număraţi au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute.
42 Aceştia sunt fiii lui Dan, după familiile lor: din Şuham, familia lui Şuham. Acestea sunt familiile lui Dan, după familiile lor.
43 Toate familiile lui Şuham, cei număraţi au fost şaizeci şi patru de mii patru sute.
44 Fiii lui Aşer, după familiile lor au fost: din Imna, familia lui Imna; din Işvi, familia lui Işvi; din Beria, familia lui Beria.
45 Din fiii lui Beria: din Heber, familia lui Heber; din Malchiel, familia lui Malchiel.
46 Numele fiicei lui Aşer era Serah.
47 Acestea sunt familiile fiilor lui Aşer; cei număraţi au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.
48 Fiii lui Neftali, după familiile lor, au fost: din Iahţeel, familia lui Iahţeel; din Guni, familia lui Guni;
49 din Ieţer, familia lui Ieţer; din Şilem, familia lui Şilem.
50 Acestea sunt familiile fiilor lui Neftali, după familiile lor; cei număraţi au fost patruzeci şi cinci de mii patru sute.
51 Aceştia sunt cei număraţi dintre fiii lui Israel: şase sute una mii şapte sute treizeci.
52 Domnul i-a vorbit lui Moise:
53 „Acestora să li se împartă ţara ca moştenire, după numărul numelor.
54 Celor ce sunt mai mulţi să le dai moştenire mai mare şi celor care sunt mai puţini să le dai moştenire mai mică: fiecăruia să-i fie dată moştenirea lui după cei număraţi ai săi.
55 Dar împărţirea ţării să se facă prin tragere la sorţi: după numele triburilor părinţilor lor să o moştenească.
56 Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei care sunt mai mulţi şi cei care sunt mai puţini”.
57 Aceştia sunt cei număraţi dintre fiii lui Levi, după familiile lor: din Gherşon, familia lui Gherşon; din Chehat, familia lui Chehat; din Merari, familia lui Merari.
58 Iată familiile lui Levi: familia lui Libni, familia lui Hebron, familia lui Mahli, familia lui Muşi şi familia lui Core.
Chehat l-a născut pe Amram.
59 Numele soţiei lui Amram era Iochebed, fiica lui Levi, care i s-a născut lui Levi în Egipt; ea i-a născut lui Amram pe Aaron, pe Moise şi pe Miriam, sora lor.
60 Lui Aaron i s-au născut: Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar.
61 Nadab şi Abihu au murit când au adus foc străin înaintea Domnului.
62 Cei număraţi au fost douăzeci şi trei de mii, toţi cei de parte bărbătească de la o lună în sus, pentru că ei nu au fost număraţi printre fiii lui Israel şi pentru că nu li s-a dat moştenire printre fiii lui Israel.
63 Aceştia sunt cei număraţi de Moise şi Eleazar, preotul, care i-au numărat pe fiii lui Israel în stepele Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
64 Între ei nu era niciunul dintre cei număraţi de Moise şi Aaron, preotul, care-i număraseră pe fiii lui Israel în pustiul Sinai.
65 Căci Domnul zisese: „Vor muri în pustiu şi nu va rămâne niciunul dintre ei, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosue, fiul lui Nun”.
1 S-au apropiat fiicele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif. Numele fiicelor sale erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
2 Au stat înaintea lui Moise, înaintea lui Eleazar, preotul, înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări, la uşa cortului întâlnirii şi au zis:
3 „Tatăl nostru a murit în pustiu; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au strâns împotriva Domnului în ceata lui Core, ci a murit în păcatul lui şi n-a avut fii.
4 Pentru ce să se piardă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui pentru că n-a avut fii? Dă-ne şi nouă moştenire între fraţii tatălui nostru!”.
5 Moise a dus cererea lor înaintea Domnului.
6 Domnul i-a zis lui Moise:
7 „Fiicele lui Ţelofhad vorbesc corect. Dă-le ca moştenire o proprietate între fraţii tatălui lor şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.
8 Fiilor lui Israel să le spui: «Când un om moare fără să aibă vreun fiu, să treceţi moştenirea lui fiicei sale.
9 Dacă n-are nicio fiică, să daţi moştenirea lui fraţilor săi.
10 Dacă n-are nici fraţi, să daţi moştenirea lui fraţilor tatălui său.
11 Şi dacă nu există nici fraţi de-ai tatălui său, să daţi moştenirea lui rudei celei mai apropiate din familia lui şi ea s-o stăpânească»”. Aceasta să fie pentru fiii lui Israel o hotărâre de drept, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.
12 Domnul i-a zis lui Moise: „Urcă pe muntele acesta, Abarim, şi priveşte ţara pe care o dau fiilor lui Israel!
13 S-o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăugat Aaron, fratele tău;
14 pentru că v-aţi răzvrătit împotriva cuvântului meu în pustiul Sin, la răzvrătirea adunării, în loc să mă sfinţiţi prin apă înaintea lor. Acestea sunt apele de la Meriba, din Cadeş, în pustiul Sin”.
15 Moise i-a vorbit Domnului:
16 „Domnul Dumnezeul duhurilor [care însufleţesc] pe toţi oamenii să rânduiască un om peste adunare
17 care să iasă înaintea lor şi să intre înaintea lor, care să-i scoată şi să-i ducă înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca o turmă care nu are păstor” .
18 Domnul i-a zis lui Moise: „Ia-l pe Iosue, fiul lui Nun, bărbat cu duh într-însul, şi să-ţi pui mâna peste el .
19 Să-l pui să stea înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări şi să-i dai porunci înaintea lor.
20 Pune deasupra lui din puterea ta, pentru ca toată adunarea fiilor lui Israel să-l asculte.
21 El să stea înaintea lui Eleazar, preotul, care să întrebe pentru el prin judecata Urim, înaintea Domnului: după cuvântul lui să iasă şi după cuvântul lui să intre, el şi toţi fiii lui Israel şi toată adunarea”.
22 Moise a făcut cum i-a poruncit Domnul şi l-a pus pe Iosue să stea în faţa lui Eleazar, preotul, şi în faţa întregii adunări.
23 Şi-a pus mâinile peste el şi i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Porunceşte-le fiilor lui Israel şi spune-le:
«Să aveţi grijă să-mi aduceţi la timpul hotărât darul meu, pâinea mea, jertfele mele prin foc de mireasmă plăcută».
3 Spune-le: „Aceasta să fie jertfa prin foc pe care să o aduceţi Domnului: doi miei de un an, fără cusur, în fiecare zi, ca ardere de tot permanentă.
4 Să aduci un miel dimineaţa şi celălalt miel seara .
5 Şi ca ofrandă, a zecea parte dintr-o efă de făină aleasă frământată cu un sfert de hin de untdelemn de măsline zdrobite.
6 Aceasta este arderea de tot permanentă stabilită pe muntele Sinai, mireasmă plăcută, jertfă prin foc pentru Domnul.
7 Jertfa sa de băutură să fie de un sfert de hin pentru un miel. Să faci în sanctuar libaţiunea, băutură tare pentru Domnul.
8 Al doilea miel să-l aduci seara cu aceeaşi ofrandă ca dimineaţa şi cu acelaşi dar de băutură, ca jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului.
9 În ziua Sabatului, [să aduceţi] doi miei de un an, fără cusur şi, ca ofrandă, două zecimi [dintr-o efă] de făină aleasă, frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa sa de băutură.
10 Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de sabat, în afară de arderea de tot permanentă şi jertfa ei de băutură.
11 La începutul lunilor voastre, să aduceţi ca ardere de tot Domnului doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an, fără cusur.
12 Trei zecimi [dintr-o efă] de făină aleasă, frământată cu untdelemn, ca ofrandă pentru un viţel, şi două zecimi [dintr-o efă] de făină aleasă, frământată cu untdelemn, ca ofrandă pentru un berbec.
13 Câte o zecime [dintr-o efă] de făină aleasă, frământată cu untdelemn, ca ofrandă pentru un miel. Aceasta este o ardere de tot, mireasmă plăcută, jertfă prin foc pentru Domnul.
14 Şi jertfele de băutură să fie de o jumătate dintr-un hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea de tot pentru luna nouă, în fiecare lună, pentru lunile anului.
15 Să se aducă Domnului un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea de tot permanentă şi jertfa sa de băutură.
16 În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii este Paştele Domnului.
17 În ziua a cincisprezecea a acestei luni este sărbătoare: timp de şapte zile să se mănânce azime.
18 În ziua întâi să fie o convocare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare servilă.
19 Să aduceţi jertfă prin foc, ardere de tot Domnului, doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an, fără cusur .
20 Să aduceţi ofranda lor, făină aleasă, frământată cu untdelemn: trei zecimi [dintr-o efă] pentru un viţel, două zecimi pentru un berbec
21 şi câte o zecime pentru fiecare dintre cei şapte miei.
22 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispăşire pentru voi.
23 Să aduceţi aceste [jertfe], în afară de arderea de tot de dimineaţă, care este o ardere de tot permanentă.
24 Să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, pâinea jertfei prin foc, mireasmă plăcută Domnului. Să fie aduse pe lângă arderea de tot permanentă şi jertfa ei de băutură.
25 În ziua a şaptea să aveţi o convocare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare servilă.
26 În ziua celor dintâi roade, când veţi aduce ofrandă nouă Domnului la [sărbătoarea] săptămânilor, să aveţi o convocare sfântă; să nu faceţi nicio lucrare servilă.
27 Să aduceţi ca ardere de tot, mireasmă plăcută Domnului, doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an.
28 Să aduceţi ofranda lor, făină aleasă, frământată cu untdelemn, câte trei zecimi [dintr-o efă] pentru un viţel, două zecimi pentru berbec
29 şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
30 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispăşire pentru voi.
31 Să aduceţi aceste [jertfe], în afara de arderea de tot permanentă şi ofranda ei. Să fie fără cusur, împreună cu jertfele lor de băutură.
1 În luna a şaptea, în prima zi a lunii, să aveţi o convocare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare servilă. Să fie pentru voi o zi a sunatului [din trâmbiţă] .
2 Să aduceţi ca ardere de tot, mireasmă plăcută Domnului, un viţel, un berbec, şi şapte miei de un an, fără cusur.
3 Să aduceţi ofranda lor, făină aleasă, frământată cu untdelemn, câte trei zecimi [dintr-o efă] pentru un viţel, două zecimi pentru berbec
4 şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
5 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispăşire pentru voi.
6 [Să le aduceţi] în afară de arderea de tot pentru lună nouă şi ofranda ei şi în afară de arderea de tot permanentă, darul ei de mâncare şi jertfele lor de băutură, după legea lor, mireasmă plăcută, jertfă prin foc pentru Domnul.
7 În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, să aveţi o convocare sfântă şi să vă smeriţi sufletele. Să nu faceţi nicio lucrare.
8 Să aduceţi ca ardere de tot, mireasmă plăcută Domnului, un viţel, un berbec şi şapte miei de un an, fără cusur .
9 [Să aduceţi] ofranda lor făină aleasă, frământată cu untdelemn, câte trei zecimi [dintr-o efă] pentru un viţel, două zecimi pentru un berbec
10 şi câte o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
11 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de jertfa pentru păcat din [Ziua] Ispăşirii şi, în afară de arderea de tot permanentă şi ofranda ei, şi jertfele lor de băutură.
12 În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o convocare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare servilă. Să faceţi o sărbătoare pentru Domnul timp de şapte zile.
13 Să aduceţi ca ardere de tot, jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului, treisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an. Să fie fără cusur.
14 [Să aduceţi] ofrandele lor, făină aleasă, frământată cu untdelemn, [dintr-o efă] pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci
15 şi câte o zecime pentru fiecare din cei paisprezece miei.
16 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, ofranda ei şi jertfa ei de băutură.
17 A doua zi, [să aduceţi] doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, fără cusur,
18 cu ofranda lor şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după lege.
19 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, ofranda ei şi jertfele lor de băutură.
20 A treia zi, [să aduceţi] unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
21 cu ofranda lor şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după lege.
22 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, ofranda ei şi jertfa ei de băutură.
23 A patra zi, [să aduceţi] zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
24 cu ofranda lor şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după lege.
25 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, ofranda ei şi jertfa ei de băutură.
26 În ziua a cincea, [să aduceţi] nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
27 cu ofranda lor şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după lege.
28 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, ofranda ei şi jertfa ei de băutură.
29 În ziua a şasea, [să aduceţi] opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
30 cu ofranda lor şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după lege.
31 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, ofranda ei şi jertfa ei de băutură.
32 În ziua a şaptea, [să aduceţi] şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
33 cu ofranda lor şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după legea lor.
34 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, ofranda ei şi jertfa ei de băutură.
35 În ziua a opta, să aveţi o adunare de sărbătoare. Să nu faceţi nicio lucrare servilă.
36 Să aduceţi ca ardere de tot, jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului, un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur,
37 cu ofranda lor şi jertfele lor de băutură pentru viţel, berbec şi miei, după numărul lor, după lege.
38 [Să aduceţi] un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, ofranda ei şi jertfa ei de băutură.
39 Acestea să le aduceţi Domnului la timpurile lor stabilite, în afară de voturile voastre, de darurile voastre de bunăvoie pentru arderile voastre de tot, pentru ofrandele voastre, pentru jertfele voastre de băutură şi pentru jertfele voastre de împăcare”.
1 Moise le-a vorbit fiilor lui Israel după cum i-a poruncit Domnul.
2 Moise le-a vorbit căpeteniilor triburilor fiilor lui Israel: „Acestea porunceşte Domnul:
3 Când cineva face un vot Domnului sau se leagă cu un jurământ , să nu-şi calce cuvântul , ci să facă tot după cum a ieşit din gura sa.
4 Când o femeie face un vot Domnului şi se leagă în casa tatălui ei, în tinereţea ei
5 şi tatăl ei aude de votul ei şi de obligaţia cu care şi-a legat sufletul, şi tatăl ei tace faţă de ea, toate voturile ei rămân în picioare şi orice obligaţie cu care şi-a legat sufletul rămâne în picioare.
6 Dar dacă tatăl ei o opreşte în ziua când aude de toate voturile şi de toate obligaţiile cu care şi-a legat sufletul, [acestea] nu rămân în picioare. Domnul o va ierta pentru că tatăl ei a oprit-o.
7 Când se mărită, iar votul ei şi promisiunea rostită cu uşurinţă cu buzele ei prin care şi-a legat sufletul sunt încă asupra ei,
8 şi soţul ei aude şi, în ziua în care aude, tace faţă de ea, rămâne în picioare votul ei şi toate obligaţiile cu care şi-a legat sufletul rămân în picioare.
9 Dar în ziua când soţul ei aude şi o opreşte, desfiinţează votul ei care este asupra ei şi promisiunea rostită cu uşurinţă cu buzele ei, prin care şi-a legat sufletul. Şi Domnul o va ierta.
10 Votul unei văduve sau despărţite, orice [obligaţie] prin care şi-a legat sufletul rămâne asupra ei.
11 Când [o femeie], fiind încă în casa soţului ei, face un vot sau îşi leagă sufletul printr-un jurământ
12 şi soţul ei aude, tace faţă de ea şi nu o opreşte, rămân în picioare toate voturile şi toate obligaţiile prin care şi-a legat sufletul.
13 Dar dacă soţul ei le desfiinţează în ziua când aude tot ceea ce a ieşit de pe buzele ei cu privire la votul ei sau la [obligaţia] cu care şi-a legat sufletul, nu rămân în picioare: soţul ei le-a desfiinţat. Domnul o va ierta.
14 Orice vot şi orice jurământ cu care se leagă ca să-şi smerească sufletul, soţul ei îl face să stea în picioare, soţul ei îl desfiinţează.
15 Dacă soţul ei tace faţă de ea de la o zi la alta , rămân în picioare toate voturile ei şi toate obligaţiile care sunt asupra ei. Rămân în picioare pentru că a tăcut faţă de ea în ziua în care el a auzit.
16 Dar dacă le desfiinţează după ce a auzit, va purta vinovăţia ei”.
17 Acestea sunt hotărârile pe care le-a poruncit Domnul lui Moise [cu privire la] soţ şi soţia sa, tatăl şi fiica sa în tinereţea ei, când încă mai este în casa tatălui ei.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Răzbună-i pe fiii lui Israel împotriva madianiţilor. După aceea vei fi adăugat la poporul tău”.
3 Moise a vorbit poporului: „Înarmaţi dintre voi bărbaţi pentru război ca să meargă împotriva lui Madian şi să aducă răzbunarea Domnului împotriva lui Madian.
4 Să trimiteţi la război câte o mie pentru fiecare trib din toate triburile lui Israel”.
5 Au luat dintre miile lui Israel câte o mie de fiecare trib: douăsprezece mii, înarmaţi pentru război.
6 Moise i-a trimis la război câte o mie de fiecare trib, pe ei şi pe Pinhas, fiul lui Eleazar, preotul, care avea instrumentele sfinte şi trâmbiţele pentru alarmă în mâna lui.
7 Au luptat împotriva lui Madian, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise, şi i-au ucis pe toţi cei de parte bărbătească.
8 I-au omorât pe regii lui Madian împreună cu toţi cei căzuţi ai lor: pe Evi, pe Rechem, pe Ţur, pe Hur şi pe Reba, cei cinci regi ai lui Madian. L-au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.
9 Fiii lui Israel au luat captive femeile lui Madian, copiii lor mici. Au prădat toate animalele lor, toate turmele lor şi toate bogăţiile lor.
10 Toate cetăţile lor în care locuiau şi toate împrejmuirile lor le-au ars în foc.
11 Au luat toată prada şi toată captura de oameni şi de animale.
12 Au adus la Moise şi la Eleazar, preotul, şi la adunarea fiilor lui Israel – pe cei captivi, captura, prada – în tabără, care era în stepele Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
13 Moise, preotul Eleazar şi toate căpeteniile adunării au ieşit în faţa lor, în afara taberei.
14 Moise s-a mâniat pe supraveghetorii oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută care veneau de la război, de la luptă.
15 El le-a zis: „Aţi lăsat în viaţă toate femeile?
16 Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, i-au făcut pe fiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în cele legate de Peor, făcând să fie o pedeapsă peste comunitatea Domnului.
17 Acum, ucideţi orice copil de parte bărbătească şi ucideţi orice femeie care a cunoscut un bărbat culcându-se cu el.
18 Dar orice fată care nu a cunoscut patul vreunui bărbat, lăsaţi-o în viaţă pentru voi.
19 Dar voi, rămâneţi timp de şapte zile în afara taberei; oricine a ucis pe cineva sau s-a atins de vreun căzut să se purifice în ziua a treia şi în ziua a şaptea, voi şi cei captivi ai voştri.
20 Purificaţi orice haină, orice lucru din piele, orice este făcut din păr de capră şi orice instrument din lemn”.
21 Preotul Eleazar a zis bărbaţilor de război care fuseseră la luptă: „Aceasta este hotărârea legii pe care Domnul i-a poruncit-o lui Moise:
22 Aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul şi plumbul,
23 orice lucru care suportă focul să-l treceţi prin foc ca să se purifice, numai să fie curăţit cu apa de purificare. Şi orice lucru care nu suportă focul să-l treceţi prin apă.
24 Să vă spălaţi hainele în ziua a şaptea şi veţi fi curaţi. După aceea să veniţi în tabără”.
25 Domnul i-a zis lui Moise:
26 „Faceţi calculul capturii, al celor luaţi captivi dintre oameni şi dintre animale, tu şi Eleazar, preotul, şi căpeteniile triburilor adunării.
27 Împarte prada între luptătorii care s-au dus la război şi între toată adunarea.
28 Să iei o dare pentru Domnul de la oamenii care au fost la luptă şi care au ieşit la război: un suflet la cinci sute, dintre oameni, dintre vite, dintre măgari şi dintre oi.
29 Să luaţi din jumătatea cuvenită lor şi să o dai preotului Eleazar ca dar ridicat pentru Domnul.
30 Din jumătatea cuvenită fiiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, dintre oameni, dintre vite, dintre măgari şi dintre oi, din toate animalele. Să le dai leviţilor care păzesc cele ce sunt de păzit în sanctuarul Domnului”.
31 Moise şi preotul Eleazar au făcut după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
32 Captura care a rămas din prada pe care o luaseră oamenii de război era: şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,
33 şaptezeci şi două de mii de vite,
34 şaizeci şi una de mii de măgari.
35 Iar femeile care nu au cunoscut patul vreunui bărbat, toate erau treizeci şi două de mii.
36 Jumătatea care era partea celor care ieşiseră la război a fost în număr de trei sute treizeci şi şapte de mii de oi.
37 Iar darea pentru Domnul dintre oi a fost de şase sute şaptezeci şi cinci.
38 Vitele au fost treizeci şi şase de mii; iar darea pentru Domnul a fost de şaptezeci şi două.
39 Măgarii au fost treizeci de mii cinci sute, iar darea pentru Domnul a fost şaizeci şi unu.
40 Oamenii au fost şaisprezece mii; iar darea pentru Domnul a fost treizeci şi două de suflete.
41 Moise a dat darea pentru darul ridicat lui Eleazar, preotul, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
42 Jumătatea cuvenită fiilor lui Israel pe care o împărţise Moise de la bărbaţii care fuseseră la război
43 şi care era partea adunării a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
44 treizeci şi şase de mii de vite,
45 treizeci de mii cinci sute de măgari,
46 şi şaisprezece mii de oameni .
47 Din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci dintre oameni şi dintre animale şi le-a dat leviţilor care păzesc cele ce sunt de păzit la sanctuarul Domnului, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
48 S-au apropiat de Moise supraveghetorii care erau peste miile oştirii, căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută.
49 I-au zis lui Moise: „Slujitorii tăi au făcut calculul bărbaţilor de război care au fost sub mâna noastră şi nu lipseşte niciunul dintre noi.
50 Aducem ca dar Domnului fiecare ce a găsit: obiecte din aur, podoabe, lănţişoare, brăţări, inele, cercei, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.
51 Moise şi preotul Eleazar au luat de la ei toate obiectele făcute din aur.
52 Tot aurul pentru darul ridicat pe care l-au oferit Domnului a fost: şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli de la căpeteniile peste o mie şi de la căpeteniile peste o sută.
53 Oamenii de război prădaseră fiecare pentru sine.
54 Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi peste o sută şi l-au adus în cortul întâlnirii, ca memorial pentru fiii lui Israel înaintea Domnului.
1 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de animale şi au văzut că ţara lui Iazer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru animale.
2 Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la căpeteniile adunării şi le-au zis:
3 „Atarot , Dibon , Iazer, Nimra , Heşbon , Eleale , Şebam , Nebo şi Beon ,
4 ţara pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel este un loc bun pentru animale. Şi slujitorii tăi au vite”.
5 Au spus: „Dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, să fie dat ţinutul acesta slujitorilor tăi spre a-l stăpâni. Nu ne trece dincolo de Iordan”.
6 Moise le-a spus fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă la război şi voi să rămâneţi aici?
7 Pentru ce vreţi să descurajaţi inima fiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?
8 Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am trimis din Cadeş-Barnea să vadă ţara.
9 S-au dus până la valea Eşcol; au văzut ţara şi au descurajat inima fiilor lui Israel, ca să nu intre în ţara pe care le-o dă Domnul.
10 Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea şi a jurat zicând:
11 «Oamenii care au ieşit din Egipt, de la douăzeci de ani în sus , nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, căci nu m-au urmat pe deplin,
12 în afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenezeul , şi Iosue, fiul lui Nun, care l-au urmat pe Domnul pe deplin ».
13 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustiu timp de patruzeci de ani, până s-a sfârşit generaţia care a făcut răul înaintea Domnului.
14 Şi iată că voi vă ridicaţi după părinţii voştri, urmaşi de oameni păcătoşi, ca să sporiţi şi mai mult mânia Domnului împotriva lui Israel.
15 Căci dacă vă întoarceţi de la el, îl va mai lăsa în pustiu şi veţi face să piară tot poporul acesta”.
16 Ei s-au apropiat [de Moise] şi i-au zis: „Vom face staule pentru oile şi turmele noastre aici şi cetăţi pentru copiii noştri.
17 Noi însă ne vom înarma repede înaintea fiiilor lui Israel până vor ajunge la locurile lor. Copiii noştri vor locui în cetăţile întărite, [apăraţi] de locuitorii ţării.
18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până când fiecare dintre fiii lui Israel nu va fi luat în stăpânire proprietatea sa.
19 Noi nu vom avea moştenire cu ei dincolo de Iordan şi mai departe, pentru că moştenirea noastră ne-a revenit dincoace de Iordan, spre est”.
20 Moise le-a zis: „Dacă faceţi lucrul acesta, dacă vă înarmaţi înaintea Domnului pentru luptă,
21 dacă toţi cei înarmaţi dintre voi vor trece Iordanul înaintea Domnului până ce îi va izgoni pe duşmanii săi dinaintea sa
22 şi ţara va fi supusă înaintea Domnului, şi abia după aceea vă veţi întoarce, veţi fi nevinovaţi înaintea Domnului şi înaintea lui Israel: ţara aceasta va fi a voastră ca moştenire înaintea Domnului.
23 Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului. Şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge!
24 Construiţi-vă cetăţi pentru copiii voştri şi staule pentru turmele voastre. Şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră” .
25 Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Slujitorii tăi vor face aşa cum porunceşte domnul meu.
26 Copiii noştri, soţiile noastre, turmele noastre şi toate animalele noastre vor rămâne în cetăţile Galaadului;
27 iar slujitorii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge înaintea Domnului la luptă, aşa cum zice domnul meu”.
28 Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosue, fiul lui Nun, şi capilor familiilor din triburile fiilor lui Israel.
29 Moise le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii înaintea Domnului pentru luptă, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi ţinutul Galaadului ca proprietate.
30 Dar dacă nu trec înarmaţi împreună cu voi, să aibă proprietate în mijlocul vostru, în ţara Canaanului”.
31 Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Ceea ce zice Domnul slujitorilor tăi, aceea vom face.
32 Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar proprietatea moştenirii noastre să fie dincoace de Iordan”.
33 Moise le-a dat lor, adică fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben şi la jumătate din tribul lui Manase, fiul lui Iosif, ţara lui Sihon, regele amoreilor şi ţara lui Og, regele Basanului, ţara cu cetăţile ei şi pământurile lor, cetăţile ţării de jur împrejur.
34 Fiii lui Gad au construit [cetăţile] Dibon, Atarot, Aroer ,
35 Atrot-Şofan, Iazer, Iogbeha ,
36 Bet-Nimra şi Bet-Haran , cetăţi întărite, şi staule pentru turme.
37 Fiii lui Ruben au construit [cetăţile] Heşbon, Eleale, Chiriataim ,
38 Nebo şi Baal-Meon – cu nume schimbate – şi Sibma şi au dat alte nume cetăţilor pe care le-au construit.
39 Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers la Galaad şi l-au luat; i-au izgonit pe amoreii care erau acolo.
40 Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase. Şi el a locuit acolo.
41 Iair, fiul lui Manase, a mers şi a capturat satele lor şi le-a numit Havot-Iair .
42 Nobah a mers şi a luat [cetatea] Chenat împreună cu suburbiile ei şi a numit-o Nobah, după numele lui.
1 Acestea sunt popasurile fiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după grupele lor, sub conducerea lui Moise şi a lui Aaron.
2 Moise a scris plecările lor , după popasurile lor, la cuvântul Domnului. Acestea sunt popasurile lor, după plecările lor:
3 Au plecat de la Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi; a doua zi după Paşte, fiii lui Israel au ieşit cu braţul ridicat înaintea tuturor egiptenilor,
4 în timp ce egiptenii îi îngropau pe cei pe care îi lovise Domnul dintre ei, adică pe toţi întâii născuţi. Domnul a făcut judecată chiar şi împotriva zeilor lor.
5 Fiii lui Israel au pornit de la Ramses şi şi-au fixat tabăra la Sucot .
6 Au plecat de la Sucot şi şi-au fixat tabăra la Etam , care este la marginea pustiului.
7 Au plecat de la Etam, s-au întors la Pi-Hahirot, în faţa lui Baal-Ţefon, şi şi-au fixat tabăra înaintea [cetăţii] Migdol .
8 Au plecat de la Pi-Hahirot şi au trecut prin mijlocul mării spre pustiu; au mers cale de trei zile în pustiul Etam şi şi-au fixat tabăra la Mara .
9 Au plecat de la Mara şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi şi-au fixat tabăra acolo.
10 Au plecat de la Elim şi şi-au fixat tabăra la Marea Roşie.
11 Au plecat de la Marea Roşie şi şi-au fixat tabăra în pustiul Sin .
12 Au plecat din pustiul Sin şi şi-au fixat tabăra la Dofca .
13 Au plecat de la Dofca şi şi-au fixat tabăra la Aluş .
14 Au plecat de la Aluş şi şi-au fixat tabăra la Refidim . Acolo nu era apă ca să bea poporul.
15 Au plecat de la Refidim şi şi-au fixat tabăra în pustiul Sinai .
16 Au plecat din pustiul Sinai şi şi-au fixat tabăra la Chibrot-Hataava.
17 Au plecat de la Chibrot-Hataava şi şi-au fixat tabăra la Haţerot .
18 Au plecat de la Haţerot şi şi-au fixat tabăra la Ritma.
19 Au plecat de la Ritma şi şi-au fixat tabăra la Rimon-Pereţ .
20 Au plecat de la Rimon-Pereţ şi şi-au fixat tabăra la Libna .
21 Au plecat de la Libna şi şi-au fixat tabăra la Risa .
22 Au plecat de la Risa şi şi-au fixat tabăra la Chehelata .
23 Au plecat de la Chehelata şi şi-au fixat tabăra la muntele Şafer .
24 Au plecat de la muntele Şafer şi şi-au fixat tabăra la Harada .
25 Au plecat de la Harada şi şi-au fixat tabăra la Machelot .
26 Au plecat de la Machelot şi şi-au fixat tabăra la Tahat .
27 Au plecat de la Tahat şi şi-au fixat tabăra la Tarah.
28 Au plecat de la Tarah şi şi-au fixat tabăra la Mitca .
29 Au plecat de la Mitca şi şi-au fixat tabăra la Haşmona .
30 Au plecat de la Haşmona şi şi-au fixat tabăra la Moserot .
31 Au plecat de la Moserot şi şi-au fixat tabăra la Bene-Iaacan .
32 Au plecat de la Bene-Iaacan şi şi-au fixat tabăra la Hor-Ghidgad .
33 Au plecat de la Hor-Ghidgad şi şi-au fixat tabăra la Iotbata .
34 Au plecat de la Iotbata şi şi-au fixat tabăra la Abrona .
35 Au plecat de la Abrona şi şi-au fixat tabăra la Eţion-Gheber .
36 Au plecat de la Eţion-Gheber şi şi-au fixat tabăra în pustiul Ţin , adică la Cadeş .
37 Au pornit de la Cadeş şi şi-au fixat tabăra la muntele Hor , la hotarul ţării Edomului.
38 Preotul Aaron a urcat pe muntele Hor, după cuvântul Domnului şi a murit acolo în al patruzecelea an de la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în prima zi a lunii.
39 Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.
40 Regele din Arad, canaaneanul, care locuia în partea de sud a ţării Canaan, a aflat de venirea fiilor lui Israel.
41 Au plecat de la muntele Hor şi şi-au fixat tabăra la Ţalmona .
42 Au plecat de la Ţalmona şi şi-au fixat tabăra la Punon .
43 Au plecat de la Punon şi şi-au fixat tabăra la Obot .
44 Au plecat de la Obot şi şi-au fixat tabăra la Iie-Ha-Abarim , la hotarul Moabului.
45 Au plecat de la Iie-Ha-Abarim şi şi-au fixat tabăra la Dibon-Gad .
46 Au plecat de la Dibon-Gad şi şi-au fixat tabăra la Almon-Diblataim .
47 Au pornit de la Almon-Diblataim şi şi-au fixat tabăra în munţii Abarim , în faţa lui Nebo.
48 Au plecat din munţii Abarim şi şi-au fixat tabăra în stepele Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
49 Şi-au fixat tabăra lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Şitim , în stepele Moabului.
50 Domnul i-a zis lui Moise în stepele Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului:
51 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «După ce veţi trece Iordanul în ţara Canaanului,
52 să-i izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le distrugeţi toate [lucrurile] lor sculptate, să le distrugeţi toate chipurile lor turnate şi să le devastaţi toate înălţimile lor.
53 Să luaţi ţara în stăpânire şi să locuiţi în ea. Căci eu vă dau ţara ca să o moşteniţi.
54 Să împărţiţi ţara prin tragere la sorţi, după familiile voastre. Celor ce sunt mai mulţi să le daţi o parte mai mare şi celor ce sunt mai puţini să le daţi o parte mai mică. Unde vor cădea sorţii, acolo să fie pentru fiecare. Să luaţi moştenirea după triburile părinţilor voştri.
55 Dar dacă nu-i veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste. Vă vor fi duşmani în ţara în care veţi locui.
56 Şi vă voi face vouă ceea ce aveam de gând să le fac lor»”.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Porunceşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi intra în ţara Canaanului, aceasta este ţara care va fi moştenirea voastră, adică ţara Canaanului după hotarele ei.
3 Hotarul de sud să înceapă din pustiul Ţin de-a lungul Edomului; astfel, graniţa voastră de sud să pornească de la Marea Moartă , la est.
4 Să se întoarcă la sud de înălţimea Acrabim şi să treacă prin Ţin; iar ieşirile lui să fie spre sud, la Cadeş-Barnea, să meargă la Haţar-Adar şi să treacă spre Aţmon .
5 Hotarul să se întoarcă de la Aţmon spre pârâul Egiptului şi ieşirile să fie spre mare .
6 Hotarul vostru dinspre vest să fie Marea cea Mare. Acesta să fie hotarul vostru la vest.
7 Hotarul vostru spre nord să-l trasaţi începând de la Marea cea Mare, până la muntele Hor .
8 De la muntele Hor să-l trasaţi spre Hamat şi să fie ieşirile hotarului spre Ţedad .
9 Să ajungă la Zifron şi ieşirile lui să fie spre Haţar-Enan . Acesta să fie hotarul vostru la nord.
10 Să vă trasaţi hotarul spre est de la Haţar-Enan spre Şefam .
11 Hotarul să coboare din Şefam spre Ribla , la răsărit de Ain . Hotarul să coboare şi să treacă de-a lungul lacului Genezaret , la răsărit.
12 Hotarul să coboare spre Iordan şi ieşirile lui să fie spre Marea Moartă.
Aceasta să fie ţara voastră, după hotarele ei de jur împrejur!»”.
13 Moise le-a poruncit fiilor lui Israel:„Aceasta este ţara pe care să o împărţiţi prin tragere la sorţi şi pe care a poruncit Domnul să fie dată celor nouă triburi şi jumătate.
14 Căci tribul fiilor lui Ruben, după casele părinţilor lor, şi tribul fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din tribul lui Manase şi-au luat moştenirea.
15 Cele două triburi şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, spre est”.
16 Domnul i-a zis lui Moise:
17 „Acestea sunt numele bărbaţilor care vă vor împărţi ţara: Eleazar, preotul, şi Iosue, fiul lui Nun.
18 Să luaţi câte o căpetenie din fiecare trib ca să se facă împărţirea ţării.
19 Acestea sunt numele bărbaţilor:
pentru tribul lui Iuda, Caleb, fiul lui Iefune;
20 pentru tribul fiilor lui Simeon, Samuel, fiul lui Amihud;
21 pentru tribul lui Beniamin, Elidad, fiul lui Chislon;
22 pentru tribul fiilor lui Dan, căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
23 pentru fiii lui Iosif – pentru tribul fiilor lui Manase – căpetenia Haniel, fiul lui Efod;
24 pentru tribul fiilor lui Efraim, căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan;
25 pentru tribul fiilor lui Zabulon, căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
26 pentru tribul fiilor lui Isahar, căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
27 pentru tribul fiilor lui Aşer, căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
28 pentru tribul fiilor lui Neftali, căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud”.
29 Aceştia sunt cei cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului pentru fiii lui Israel.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise în stepele Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
2 „Porunceşte-le fiilor lui Israel să dea leviţilor, din moştenirea proprietăţii lor, cetăţi pentru locuit. Să daţi leviţilor terenurile dimprejurul cetăţilor.
3 Cetăţile să fie ale lor ca să locuiască, iar terenurile să fie pentru animalele lor, pentru bunurile lor şi pentru toate vietăţile lor.
4 Terenurile cetăţilor pe care să le daţi leviţilor, de la zidul cetăţii înspre afară, să fie de o mie de coţi de jur împrejur.
5 Să măsuraţi în afara cetăţii: latura de est, două mii de coţi, latura de sud, două mii de coţi, latura de vest, două mii de coţi şi latura de nord, două mii de coţi. Cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie pentru ei terenurile cetăţilor.
6 Între cetăţile pe care le veţi da leviţilor, şase să fie cetăţi de refugiu unde să fugă ucigaşul. Pe lângă acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.
7 Toate cetăţile pe care le veţi da leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu terenurile.
8 Cetăţile pe care le veţi da din proprietăţile fiilor lui Israel să fie: de la cei care sunt mulţi, mai multe şi de la cei care sunt mai puţini, mai puţine. Fiecare să dea din cetăţile sale leviţilor după moştenirea pe care o moşteneşte”.
9 Domnul i-a zis lui Moise:
10 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le:
«Când treceţi Iordanul în ţara Canaanului,
11 să vă alegeţi nişte cetăţi care să fie cetăţi de refugiu, unde să se poată refugia ucigaşul care omoară pe cineva din greşeală.
12 Ele să fie pentru voi cetăţi de refugiu din calea răzbunătorului , pentru ca ucigaşul să nu moară înainte de a fi stat la judecată în faţa adunării.
13 Între cetăţile pe care le veţi da, şase să fie cetăţi de refugiu pentru voi.
14 Trei cetăţi să fie dincolo de Iordan şi trei cetăţi să fie în ţara Canaanului: să fie cetăţi de refugiu.
15 Aceste şase cetăţi să fie refugiu pentru fiii lui Israel şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru. Acolo să se poată refugia oricine omoară pe cineva din greşeală .
16 Oricine îl loveşte [pe cineva] cu un instrument de fier şi [acesta] moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie dat la moarte.
17 Dacă-l loveşte având în mână o piatră care poate ucide şi [acela] moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie dat la moarte.
18 Dacă-l loveşte având în mână un obiect din lemn care poate ucide şi [acela] moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie dat la moarte.
19 Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş când îl va întâlni: el să-l omoare.
20 Oricine îmbrânceşte pe cineva cu ură sau dacă, aşteptând , aruncă cu ceva asupra lui şi moare,
21 sau dacă, din duşmănie, îl loveşte cu mâna şi moare, cel care l-a lovit să fie dat la moarte: este un ucigaş. Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş când îl întâlneşte.
22 Oricine îmbrânceşte pe cineva pe neaşteptate şi nu din duşmănie sau, dacă, fără să aştepte, aruncă ceva asupra lui,
23 sau dacă aruncă asupra lui cu vreo piatră care poate să ucidă, dar fără să-l vadă şi [acesta] moare – însă fără să-i fi fost duşman şi să-i fi căutat răul –,
24 adunarea să facă judecată între cel care a lovit şi răzbunătorul sângelui după aceste legi:
25 adunarea să-l scape pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi să-l facă să se întoarcă în cetatea de refugiu unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemn sfânt .
26 Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de refugiu unde fugise
27 şi dacă răzbunătorul sângelui îl întâlneşte în afara hotarului cetăţii de refugiu şi-l ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de sânge .
28 Căci [ucigaşul] trebuia să locuiască în cetatea lui de refugiu până la moartea marelui preot. După moartea marelui preot, poate să se întoarcă în pământul proprietăţii sale.
29 Acestea să fie pentru voi hotărâri de lege din generaţie în generaţie, oriunde veţi locui.
30 Oricine omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât după cuvântul martorilor. Dar un singur martor nu va mărturisi împotriva cuiva ca să fie omorât.
31 Să nu luaţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie dat la moarte.
32 Să nu luaţi răscumpărare pentru cel fugit în cetatea sa de refugiu, ca să se întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului.
33 Să nu profanaţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui nevinovat profanează ţara. Şi nu poate fi făcută ispăşire pentru ţara în care s-a vărsat sânge decât cu sângele celui care l-a vărsat.
34 Să nu întinaţi ţara în care locuiţi şi în mijlocul căreia eu locuiesc, căci eu sunt Domnul care locuieşte în mijlocul fiilor lui Israel»”.
1 S-au apropiat capii părinţilor familiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea căpeteniilor capilor părinţilor fiilor lui Israel.
2 Ei au zis:
„Domnul a poruncit domnului meu să dea ţara ca moştenire prin tragere la sorţi fiilor lui Israel. Domnul meu a primit poruncă de la Domnul să dea moştenirea lui Ţelofhad, fratele nostru, fiicelor lui.
3 Dacă vor deveni soţii ale unuia dintre fiii unui trib dintre fiii lui Israel, moştenirea lor va fi sustrasă din moştenirea părinţilor noştri şi va fi adăugată moştenirii tribului de care vor aparţine. Şi ceea ce am moştenit prin tragere la sorţi, ne va fi sustras.
4 Dacă va fi jubileu pentru fiii lui Israel, moştenirea lor va fi adăugată moştenirii tribului la care vor aparţine, şi moştenirea lor va fi sustrasă din moştenirea tribului părinţilor noştri”.
5 Moise a poruncit fiilor lui Israel după cuvântul Domnului: „Tribul fiilor lui Iosif vorbeşte corect.
6 Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul cu privire la fiicele lui Ţelofhad: să se căsătorească cu cine va fi bine în ochii lor, numai să se căsătorească într-o familie din tribul părinţilor lor.
7 Să nu treacă nicio moştenire a fiilor lui Israel din trib în trib, ci fiii lui Israel, fiecare să rămână unit de moştenirea tribului părinţilor săi.
8 Orice fată care are o moştenire în triburile fiilor lui Israel să se căsătorească cu cineva dintr-o familie a tribului tatălui ei, pentru ca fiecare dintre fiii lui Israel să aibă moştenirea părinţilor săi.
9 Să nu treacă nicio moştenire dintr-un trib în alt trib, pentru că fiecare dintre triburile fiilor lui Israel este unit de moştenirea lui”.
10 După cum i-a poruncit Domnul lui Moise, aşa au făcut fiicele lui Ţelofhad.
11 Iar fiicele lui Ţelofhad – Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa – s-au căsătorit cu fiii unchilor lor.
12 S-au căsătorit în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în tribul familiei tatălui lor.
13 Acestea sunt poruncile şi legile pe care le-a dat Domnul prin Moise fiilor lui Israel în stepele Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.