1

1 Cuvintele lui Qohelet , fiul lui David, rege în Ierusalim .

2 Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelet –
deşertăciunea deşertăciunilor,
toate sunt deşertăciune!

3 Ce folos are omul din toată truda lui
cu care trudeşte sub soare?

4 O generaţie trece, o generaţie vine,
dar pământul rămâne mereu .

5 Soarele răsare, soarele apune,
tânjeşte spre locul de unde va răsări.

6 Vântul merge spre sud şi se întoarce spre nord,
se învârte şi înconjoară
şi se întoarce vântul pe circuitul său.

7 Toate râurile curg spre mare, şi marea nu se umple:
spre locurile de unde râurile curg, acolo se întorc ca să curgă .

8 Toate lucrurile se frământă
şi niciun om nu poate să spună [de ce];
ochiul nu se satură să vadă
şi urechea nu se umple cu ceea ce aude.

9 Ceea ce a fost va mai fi
şi ceea ce s-a făcut se va mai face:
nu este nimic nou sub soare .

10 Ar putea fi un lucru despre care să se spună:
„Iată, acesta este nou!”,
dar el a fost deja în vremurile care au fost înaintea noastră.

11 Nu este amintire despre cele care au fost mai înainte
şi nici nu va fi amintire despre cele care vor fi la sfârşit
la cei care vor fi după.

12 Eu, Qohelet, am fost rege peste Israel, în Ierusalim.

13 Mi-am pus la inimă să caut şi să cercetez cu înţelepciune tot ceea ce s-a făcut sub cer; aceasta este o îndeletnicire pe care a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se chinuie cu ea.

14 Am văzut toate lucrările care s-au făcut sub soare şi, iată, totul este deşertăciune şi goană după vânt!

15 Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta
şi ceea ce lipseşte nu se poate număra .

16 Mi-am zis eu în inima mea: „Iată, eu am crescut şi am adunat mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim şi inima mea a văzut înmulţindu-se înţelepciunea şi cunoaşterea!

17 Mi-am pus la inimă să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar recunosc că şi acestea sunt goană după vânt.

18 Căci în multă înţelepciune este multă indignare
şi dacă se adaugă cunoaştere, se adaugă şi chin”.

2

1 Mi-am spus inimii: „Hai, vreau să gust veselia şi să văd bunăstarea!”. Dar şi aceasta este deşertăciune.

2 Am spus râsului: „Prostie!” şi veseliei: „Ce poate face aceasta?” .

3 Am decis în inima mea să-mi dau trupul vinului şi inima să fie călăuzită cu înţelepciune, ca să fie prinsă de nebunie până când voi putea vedea ce este bine pentru fiii oamenilor să facă sub ceruri în timpul zilelor vieţii lor .

4 Am făcut lucruri mari: mi-am construit case şi am plantat pentru mine.

5 Mi-am făcut grădini şi livezi şi am plantat în ele pomi pentru tot felul de fructe.

6 Mi-am făcut cisterne de apă ca să ud pădurea un de cresc pomii.

7 Mi-am cumpărat sclavi şi sclave şi am avut copii de casă; ba chiar am avut turme de vite şi de oi mai multe decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim.

8 Mi-am adunat argint şi aur şi proprietăţi de regi şi de provincii . Mi-am procurat cântăreţi şi cântăreţe – deliciul fiilor oamenilor – şi multe concubine .

9 Am devenit cel mai mare faţă de toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim şi înţelepciunea mea stătea înaintea mea .

10 Tot ce mi-au cerut ochii nu am ascuns de le ei ; nu i-am refuzat inimii mele nicio veselie şi inima mea s-a bucurat de toată truda mea, căci aceasta este partea mea din tot chinul meu.

11 Mi-am întors faţa către toate lucările pe care le-a făcut mâna mea şi la toată truda prin care m-am trudit să le fac. Iată, toate sunt deşertăciune şi goană după vânt şi nu este niciun folos sub soare.

12 Şi mi-am întors faţa ca să văd înţelepciunea, prostia şi nebunia. Ce [poate face] omul care vine după rege? Ceea ce deja au făcut [alţii]!

13 Eu am văzut că este mai mult folos în înţelepciune decât în nebunie, mai mult folos în lumină decât în întuneric.

14 Cel înţelept are ochii în cap,
dar cel nesimţit umblă în întuneric.
Şi eu am recunoscut că li se întâmplă tuturor aceeaşi soartă .

15 Mi-am zis eu în inimă: „Dacă mi se întâmplă şi mie cum i se întâmplă celui nesimţit, atunci ce folos că am devenit înţelept şi eu?”.

16 Căci nu este amintire veşnică a celui înţelept ca şi a celui nesimţit: imediat, în zilele care vin, totul este uitat. Cum moare înţeleptul, aşa moare şi nesimţitul!

17 Am urât viaţa, căci rea era asupra mea lucrarea pe care o făcusem sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.

18 Am urât toată truda cu care m-am trudit sub soare şi pe care o las omului care va fi după mine.

19 Cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Dar el va lua în putere toată truda mea cu care m-am trudit şi am devenit înţelept sub soare. Şi aceasta este deşertăciune.

20 Mi-am întors inima spre disperare, din cauza întregii trude cu care m-am trudit sub soare.

21 Căci există câte un om care se trueşte cu înţelepciune, cu ştiinţă şi cu succes şi om care nu se trudeşte, şi i se dă partea. Şi aceasta este deşertăciune şi rău mare.

22 Căci ce are omul în toată truda lui şi în toată goana inimii lui cu care se trudeşte sub soare?

23 Căci toate zilele sale sunt osteneală şi inima lui nu se poate odihni din cauza indignării îndeletnicirii lui nici noaptea. Şi aceasta este deşertăciune.

24 Nu este bine pentru om decât să mănânce, să bea şi sufletul lui să vadă binele din truda sa. Şi aceasta am văzut-o eu că este din mâna lui Dumnezeu.

25 Căci cine mănâncă şi cine se bucură în afară de mine?

26 Căci omului care este bun în ochii lui, el îi dă înţelepciune, cunoaştere şi bucurie, iar celui care păcătuieşte îi dă ocupaţie ca să adune, să strângă şi să-i dea celui care este bun înaintea lui Dumnezeu . Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

3

1 Pentru toate există o vreme
şi un timp, pentru toate cele plăcute sub ceruri.

2 Este un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri ;
un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat;

3 un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a construi;

4 un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde;
un timp pentru a geme şi un timp pentru a dansa;

5 un timp pentru a arunca pietre şi un timp pentru a aduna pietre;
un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a se îndepărta de îmbrăţişare;

6 un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde ,
un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7 un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi.

8 un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî;
un timp pentru luptă şi un timp pentru pace.

9 Ce folos are cel care lucrează din tot ceea ce trudeşte el?

10 Am văzut îndeletnicirea pe care Dumnezeu le-a dat-o fiilor oamenilor ca să se ocupe cu ea.

11 Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veşnicia în inima [omului] , chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început şi până la sfârşit.

12 Am recunoscut că nu este bine în ele decât să se bucure şi să facă binele în viaţa lor.

13 Şi omul care mănâncă şi bea şi vede ceea ce este bun în toată truda lui, şi aceasta este darul lui Dumnezeu.

14 Am cunoscut că tot ceea ce face Dumnezeu este pentru totdeauna. Nu este nimic de adăugat la el şi nimic de scos din el. Dumnezeu a făcut pentru ca să se teamă de el .

15 Ceea ce s-a făcut s-a făcut deja şi ceea ce a fost a fost deja. Dumnezeu caută ceea ce s-a urmărit .

16 Am mai văzut sub soare că în locul judecăţii era nelegiuirea
şi în locul dreptăţii era vinovăţia .

17 Mi-am zis în inimă:
„Dumnezeu îi va judeca pe cel drept şi pe cel vinovat,
căci este un timp pentru ceea ce este plăcut
şi pentru tot ceea ce este făcut acolo ”.

18 Am zis în inimă: „Din cauza fiilor oamenilor,
ca Dumnezeu să-i încerce şi să vadă
că nu sunt decât animale ”.

19 Soarta omului şi soarta animalului este aceeaşi soartă;
cum moare unul, aşa moare şi celălalt:
este aceeaşi suflare pentru toţi
şi omul nu are niciun avantaj faţă de animale,
căci totul este deşertăciune.

20 Toate merg spre un singur loc :
toate sunt din ţărână, toate se întorc în ţărână.

21 Cine cunoaşte suflarea fiilor oamenilor?
Oare urcă spre înălţimi?
Sau suflarea animalelor, oare coboară ea spre adâncul pământului?

22 Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om
decât să se bucure de ceea ce face: aceasta este partea lui.
Căci cine-l va duce să vadă ceea ce va fi după el?

4

1 M-am întors ca să văd toate oprimările care sunt făcute sub soare. Şi iată, lacrimile celor oprimaţi şi nu era nimeni care să-i mângâie! De partea celor care oprimau era puterea şi nu era nimeni care să-i mângâie.

2 I-am lăudat pe cei morţi , care muriseră deja, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă.

3 Dar mai bine decât amândoi era cel care nu era încă, cel care nu a văzut lucrarea cea rea care s-a făcut sub soare.

4 Am văzut toată truda şi tot succesul lucării care sunt [motiv] de gelozie a omului faţă de aproapele lui. Şi acesta este deşertăciune şi goană după vânt.

5 Cel nesimţit îşi încrucişează mâinile
şi-şi mănâncă propria carne.

6 Mai bine o palmă plină în odihnă,
decât amândoi pumnii plini cu chin şi goană după vânt.

7 M-am întors şi am văzut o deşertăciune sub soare:

8 există unul singur şi nu este un al doilea; nu era nici fiu, nici frate şi nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogăţii: „Pentru cine trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Şi aceasta este deşertăciune şi îndeletnicire rea.

9 Mai bine doi decât unul, căci au răsplată bună din truda lor.

10 Căci de cad, unul îl ridică pe tovarăşul său. Dar vai de cel care este singur, care cade şi nu este un al doilea ca să-l ridice!

11 Tot aşa, dacă se culcă doi, se încălzesc [unul pe altul]. Dar pe cel singur cine-l va încălzi?

12 Dacă este atacat unul, în doi pot să stea în faţa lui şi funia [împletită] în trei nu se rupe repede .

13 Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un rege bătrân şi nesimţit, care nu ştie să se mai lase învăţat.

14 Căci din temniţă a ieşit ca să domnească, chiar dacă s-a născut necăjit în regatul lui.

15 I-am văzut pe toţi cei vii care umbră sub soare împreună cu al doilea copil care [urma] să stea în locul lui.

16 Fără sfârşit era poporul pentru toţi cei înaintea cărora era el. Dar cei care vin după nu se bucură de el. Căci chiar şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt .

17 Păzeşte-ţi piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu şi apropie-te ca să asculţi mai degrabă decât să dai celor nesimţiţi jertfa , căci ei nu ştiu că fac rău !

5

1 Nu te pripi cu gura ta şi inima ta să nu se grăbească să scoată vreun cuvânt înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri, iar tu eşti pe pământ; de aceea să fie puţine cuvintele tale!

2 Căci visul vine din mulţimea ocupaţiilor şi glasul celui nesimţit, din mulţimea cuvintelor.

3 Când faci un vot lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlineşti, căci lui nu-i place de cei nesimţiţi! Votul făcut împlineşte-l!

4 Mai bine să nu faci vot decât să faci vot şi să nu-l împlineşti!

5 Nu pune gura ta să facă să păcătuiască trupul tău şi nu spune înaintea mesagerului : „A fost o eroare”! De ce să se mânie Dumnezeu din cauza vocii tale şi să distrugă lucrarea mâinilor tale?

6 Căci când se înmulţesc visele şi deşertăciunile şi când sunt multe cuvintele, tu teme-te de Dumnezeu!

7 Când vezi oprimarea celui necăjit şi jefuirea judecăţii şi a dreptăţii în provincie , nu te uimi de ceea ce [pare] plăcut, căci unul mai înalt decât cel înalt veghează şi există mai înalţi peste ei .

8 Folosul pământului este pentru toţi: regele este slujit de câmpie.

9 Cine iubeşte argintul nu se satură de argint şi cine iubeşte averea nu-i va ajunge . Şi aceasta este o deşertăciune.

10 Când se înmulţesc bunurile, se înmulţesc şi cei care le mănâncă. Şi ce câştig pentru stăpânul lor decât că le vede cu ochii săi?

11 Dulce este somnul celui care munceşte, fie că mănâncă puţin, fie mult. Dar săturarea celui bogat nu-l lasă să se odihnească în somnul lui.

12 Am văzut o slăbiciune sub soare: bogăţia păzită pentru stăpânul ei, spre răul lui.

13 Îi piere bogăţia din cauza unei îndeletniciri rele. Dacă dă naştere unui fiu, nu [rămâne] nimic în mâna lui.

14 Cum a ieşit gol din sânul mamei sale, aşa se întoarce să meargă cum a venit. Nimic nu ia din truda sa ca să ducă cu mâna lui.

15 Şi aceasta este o mare slăbiciune: exact cum a venit, aşa se duce. Şi ce folos are el că s-a trudit în vânt?

16 Ba chiar în toate zilele lui a mâncat în întuneric , i s-a înmulţit indignarea, slăbiciunea şi furia.

17 Iată ce am văzut că este bine şi frumos: ca [omul] să mănânce şi să bea şi să vadă binele în toată truda sa cu care se trudeşte sub soare în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu, pentru că aceasta este partea lui.

18 Dar dacă vreunui om i-a dat Dumnezeu bogăţie şi avere şi să aibă putere să mănânce din ele, ca să-şi ia partea şi să se bucure în chinul său, şi aceasta este darul lui Dumnezeu .

19 Căci nu-şi mai aminteşte de mulţimea zilelor vieţii sale, pentru că Dumnezeu i-a răspuns în bucuria inimii lui.

6

1 Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care era mare asupra oamenilor.

2 Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie, avere şi glorie şi nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său îşi dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Şi aceasta este deşertăciune şi o mare slăbiciune.

3 Dacă unui om i se nasc o sută [de fii] şi dacă trăieşte mulţi ani – oricât de multe ar fi zilele anilor săi – dar sufletul lui nu se satură de bunuri şi nici nu are un mormânt , am zis: e mai bine pentru un avorton decât pentru el.

4 Căci acesta vine în deşertăciune şi se duce în întuneric, iar numele lui este acopeit de întuneric.

5 El nu a văzut nici soarele şi nu l-a cunoscut, şi totuşi odihna lui este mai mare decât a acestuia .

6 Chiar dacă ar avea de două ori câte o mie de ani şi nu ar vedea binele, oare nu merge în acelaşi loc cu toţi?

7 Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi sufletul lui nu se satură .

8 Ce avantaj are înţeleptul faţă de nesimţit? Şi ce-i [foloseşte] celui umil să ştie că merge înaintea celor vii?

9 Mai bine să vezi cu ochii decât să ai un suflet frământat . Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

10 Ceea ce este deja i s-a pus numele şi este cunoscut ceea ce este omul: el nu pune să se judece cu cel care este mai puternic decât el.

11 Căci sunt lucruri multe care măresc deşertăciunea: ce avantaj are omul?

12 Cine ştie ce este bine pentru om în viaţă; în timpul zilelor vieţii lui deşarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare?

7

1 Mai bine este numele decât untdelemnul cel bun
şi ziua morţii, decât ziua naşterii .

2 Mai bine să mergi la o casă de jale
decât să mergi la o casă de ospeţe,
căci ea este sfârşitul fiecărui om
şi cel viu pune la inimă.

3 Mai bună indignarea decât râsul
şi prin întristarea feţei se îmbunătăţeşte inima.

4 Inima celor înţelepţi este în casa de jale,
dar inima celor nesimţiţi este în casa de veselie .

5 Mai bine să asculţi reproşul înţeleptului
decât ca omul să asculte cântecul celor nesimţiţi.

6 Căci ca trosnetul spinilor sub oală,
aşa este râsul celor nesimţiţi:
şi aceasta este deşertăciune.

7 Cel care oprimă poate să-l prostească pe cel înţelept
şi darul poate să facă să piară inima .

8 Mai bine sfârşitul lucrului decât începutul său,
mai bine cel larg la inimă decât cel semeţ la suflet .

9 Nu te pripi să te indignezi în duhul tău, căci indignarea se odihneşte în pieptul celor nesimţiţi!

10 Nu spune: „Cum de zilele dinainte erau mai bune decât acestea?”, pentru că nu din înţelepciune întrebi aceasta!

11 E bună înţelepciunea împreună cu moştenirea: este un avantaj pentru cei care văd soarele.

12 [E bine] la umbra înţelepciunii şi [e bine] la umbra argintului, dar cunoaşterea este un avantaj şi înţelepciunea îl face să trăiască pe cel care o posedă .

13 Vezi lucrarea lui Dumnezeu ! Căci cine poate îndrepta ceea ce el a făcut strâmb?

14 În ziua cea bună fii bun şi în ziua cea rea teme-te! Căci şi pe aceasta a făcut-o Dumnezeu pentru ca omul să nu afle nimic despre ceea ce va fi după el .

15 Am văzut totul în zilele deşertăciunii mele : există cel drept care oiere în dreptatea lui şi există cel rău care îşi prelungeşte [zilele] în răutatea lui.

16 Nu fi mult prea drept şi nici nu deveni prea înţelept:
de ce vrei să te ruinezi?

17 Dar nu fi nici rău peste măsură şi nu fi nici nebun!
De ce să mori când nu este timpul tău?

18 Este bine să te ţii de aceasta, dar nu-ţi retrage mâna nici de la cealaltă! Căci cel care se teme de Dumnezeu iese din toate.

19 Înţelepciunea îl întăreşte pe cel înţelept mai mult decât zece guvernatori care sunt în cetate .

20 Căci nu este pe pământ niciun om drept care să facă binele şi să nu păcătuiască.

21 Nu pune la inimă nici toate vorbele care se vorbesc, ca să nu-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!

22 Căci inima ta ştie că de multe ori şi tu i-ai blestemat pe alţii .

23 Pe toate acestea le-am încercat cu înţelepciune. Şi am zis: „Vreau să fiu înţelept”, dar ea era departe de mine.

24 Era mai departe decât fusese şi mai adâncă decât adâncul: cine va putea să o găsească?

25 Mi-am întors inima să cunosc, să cercetez şi să caut înţelepciunea şi raţiunea lucrurilor, cunoscând nelegiuirea nesimiţirii şi nebunia prostiei.

26 Am aflat că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este un laţ şi o capcană şi ale cărei mâini sunt nişte funii; cel bun înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar păcătosul este prins de ea.

27 Vezi, am găsit – spune Qohelet – şi una, şi alta, [căutând] să aflu raţiunea lucrurilor.

28 Ceea ce încă sufletul neu caută nu am găsit.
Un om dintr-o mie am găsit,
dar o femeie din toate n-am găsit.

29 Vezi, numai aceasta am aflat:
Dumnezeu l-a făcut pe om drept,
dar mulţi dintre ei caută complicaţiile .

8

1 Cine este ca înţeleptul şi cine cunoaşte interpretarea lucrurilor?
Înţelepciunea omului îi luminează faţa
şi încruntarea feţei i-o schimbă!

2 Eu [zic]: „Observă porunca regelui din cauza jurământului lui Dumnezeu!

3 Nu te pripi să pleci din faţa lui şi nu sta într-un lucru rău, căci el face ceea ce-i place!”

4 Deoarece cuvântul regelui are putere şi cine i-ar putea spune. „Ce faci?”.

5 Cel care observă porunca nu va cunoaşte lucrul rău, iar timpul judecăţii este cunoscut de inima celui înţelept.

6 Căci pentru orice lucru plăcut este un timp şi o judecată, iar răutatea omului este mare asupra lui.

7 Căci el nu cunoaşte ceea ce va fi. Cine ar putea să-i facă cunoscut ce va fi?

8 Nu este niciun om ca să aibă putere asupra duhului său, să-şi ţină suflarea; nu este cine să aibă putere asupra zilei morţii şi nu este cine să trimită în război. Nelegiuirea nu-l va scăpa pe cel care o săvârşeşte .

9 Toate acestea le-am văzut şi am pus la inimă tot ceea ce s-a făcut sub soare. Este un timp când omul are putere asupra omului ca să-i facă rău.

10 Astfel, i-am văzut pe cei vinovaţi îngropaţi şi s-au dus. Au mers din locul sfânt şi au fost uitaţi în cetatea în care au făcut [lucruri] corecte. Şi aceasta este o deşertăciune.

11 Pentru că nu face repede un decret împotriva unei lucrări rele, de aceea inima fiilor oamenilor este plină [de dorinţa] de a face rău .

12 Cel păcătos face răul de o sută [de ori] şi-şi lungeşte [zilele]. Totuşi, eu ştiu că este bine pentru cei care se tem de Dumnezeu că se tem de el .

13 Dar nu este bine pentru cel vinovat şi nu-şi lungeşte zilele ca o umbră, pentru că nu se teme de faţa lui Dumnezeu.

14 Există o deşertăciune care se face pe pământ: sunt drepţi care sunt loviţi ca pentru lucrarea celor vinovaţi şi sunt vinovaţi care sunt loviţi ca pentru lucrarea celor drepţi. Şi am zis că şi aceasta este deşertăciune.

15 Am lăudat veselia pentru că nu este bine pentru om sub soare decât să mânânce, să bea şi să se veselească; aceasta va rămâne cu el în truda sa, în zilele vieţii sale pe care i le dă Dumnezeu sub soare.

16 Când mi-am pus la inimă să cunosc înţelepciunea şi să văd îndeletnicirea care se face pe pământ şi că nici ziua şi nici noaptea ochii [omului] nu văd somnul,

17 am văzut că toată lucrarea este a lui Dumnezeu şi că omul nu poate să afle lucrarea care se face sub soare. Oricât s-ar trudi omul să caute, nu găseşte şi chiar dacă cel înţelept ar spune că ştie, tot nu poate să găsească.

9

1 Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepţi, cei înţelepţi şi faptele lor sunt în mân alui Dumnezeu, că omul nu cunoaşte nici iubirea, nici ura , chiar dacă toate sunt înaintea lui.

2 Toate sunt [la fel] pentru toţi:
este o singură soartă pentru cel drept şi pentru cel vinovat,
pentru cel bun, pentru cel pur şi pentru cel impur,
pentru cel care aduce jertfă şi pentru cel care nu aduce jertfă;
cum este cel bun, aşa este cel păcătos,
cum este cel care jură, aşa este şi cel care se teme să jure.

3 Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toţi. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate şi prostia este în inimile lor în timpul vieţii lor şi după ea [se duc] la moarte.

4 Pentru cel care este tovarăş cu cei vii, mai este o speranţă, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort.

5 Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată.

6 Şi iubirea lor, şi ura lor, şi gelozia lor au pierit deja; nu mai este pentru ei parte în veci în tot ceea ce se face sub soare.

7 Mergi, mănâncă-ţi pâinea cu bucurie
şi bea-ţi vinul cu inimă bună,
căci i-a plăcut deja lui Dumnezeu lucrarea ta!

8 În orice timp, să fie hainele tale albe şi să nu lipsească untdelemnul de pe capul tău!

9 Vezi-ţi de viaţă împreună cu soţia ta, pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale deşarte care ţi s-au dat sub soare! În toate zilele deşertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii şi în truda cu care te trudeşti sub soare.

10 Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu puterea ta! Căci nu este lucrare, raţiune a lucrurilor, cunoaştere şi înţelepciune în locuinţa morţilor, înspre care tu mergi.

11 M-am întors şi am văzut sub soare că alergare nu este pentru cei iuţi, războiul nu este pentru cei viteji, pâinea nu este pentru cei înţelepţi, bogăţia nu este pentru cei pricepuţi şi harul nu este pentru cei care cunosc, căci este un timp şi o şansă care li se întâmplă tuturor .

12 Căci omul nu-şi cunoaşte timpul ca peştii care sunt prinşi în plasa cea rea şi ca păsările care sunt prinse în laţ. Ca ei sunt surprinşi fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neaşteptate.

13 Am mai văzut o înţelepciune sub soare şi era mare peste mine.

14 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un rege mare, a înconjurat-o şi a construit împotriva ei întărituri mari.

15 Dar se afla în ea un om sărac şi înţelept care a scăpat cetatea aceea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a amintit de omul acela sărac.

16 Atunci am zis:
„Mai bună este înţelepciunea decât vitejia”,
deşi înţelepciunea săracului este dispreţuită
şi cuvintele lui nu sunt ascultate.

17 Cuvintele înţelepţilor sunt ascultate în linişte,
mai bine decât strigătele celor care domnesc printre nesimţiţi.

18 Înţelepciunea este mai bună decât instrumentele de luptă,
dar un singur păcătos face să se piardă mult bine.

10

1 Muştele moarte pot strica şi revărsa untdelemnul amestecat ;
puţină nebunie este mai de preţ decât înţelepciunea şi decât gloria.

2 Inima celui înţelept este la dreapta lui,
iar inima celui nesimţit este la stânga lui.

3 Chiar şi pe drum merge ca nebunul, este lipsit de inimă şi spune despre fiecare: „Este nebun”.

4 Dacă duhul celui care conduce se ridică împotriva ta, nu-ţi lăsa locul, căci calmul linişteşte păcate mari !

5 Există un rău pe care l-am văzut sub soare ca greşeala care iese de la cel care are putere:

6 cel nebun este pus pe înălţimi mari, iar cei bogaţi se aşază în locuri joase.

7 Am văzut sclavi pe cai şi conducători care mergeau ca sclavii pe pământ .

8 Cine sapă o groapă cade în ea
şi cine dărâmă un zid este muşcat de şarpe.

9 Cine taie pietre poate fi rănit de ele,
iar cine crapă lemne este în pericol din cauza lor.

10 Dacă fierul este tocit şi tăişul nu este ascuţit, trebuie să fie mai puternice forţele. Reuşita este proprie înţelepciunii.

11 Dacă muşcă şarpele fără să fi fost descântat, nu este niciun avantaj pentru cel care descântă .

12 Cuvintele gurii celui înţelept sunt har,
dar buzele celui nesimţit îl pierd .

13 Începutul cuvintelor gurii sale sunt nebunie,
iar sfârşitul gurii sale este prostia cea mai rea.

14 Nebunul îşi înmulţeşte cuvintele;
omul nu ştie ce va fi; cine-i va face cunoscut ce va fi după el?

15 Truda celui nesimţit îl oboseşte,
când nu ştie să meargă în cetate.

16 Vai de tine, ţară al cărei rege este un tânăr
şi ale cărei căpetenii mănâncă de dimineaţă!

17 Dar ferice de tine, ţară al cărei rege este un fiu de nobili,
ale cărei căpetenii mănâncă la timp
pentru a se întări şi nu pentru a bea.

18 Din cauza lenei cade grinda
şi din cauza delăsării mâinilor picură în casă.

19 Fac pâine pentru voioşie
şi vinul înveseleşte viaţa,
iar argintul răspunde la toate.

20 Nu-l blestema pe rege nici în gândul tău
şi nu-l blestema pe cel bogat nici în camera ta de dormit!
Căci pasărea cerului face să umble glasul
şi zburătoarele fac cunoscut lucrul.

11

1 Aruncă-ţi pâinea pe apă
şi o vei găsi şi după multe zile!

2 Dă o parte la şapte sau la opt ,
căci nu ştii ce rău va fi pe pământ!

3 Dacă norii sunt plini de ploaie, se golesc asupra pământului
şi, dacă un copac cade la sud sau la nord,
în locul unde cade copacul, acolo va fi.

4 Cine păzeşte vântul nu seamănă
şi cine se uită la nori nu seceră.

5 Aşa cum nu cunoşti calea vântului
şi nici cum se umplu oasele în sânul [mamei],
tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.

6 Dimineaţa seamănă sămânţa ta
şi până seara nu-ţi odihni mâna!
Căci tu nu ştii dacă [o sămânţă] se aseamănă cu alta,
dacă amândouă sunt la fel de bune .

7 Dulce este lumina
şi bine este pentru ochi să vadă soarele.

8 Dacă un om ar avea mulţi ani, să se bucure de toţi!
Îşi va aminti de zilele de întuneric, căci vor fi multe.
Tot ceea ce vine este deşertăciune .

9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta,
fă-ţi bine inimii tale în zilele tinereţii tale,
umblă pe căile inimii tale şi după ceea ce văd ochii tăi!
Dar să ştii că, pentru toate acestea,
Dumnezeu te va aduce la judecată!

10 Îndepărtează indignarea din inima ta
şi fă să treacă răul din trupul tău!
Căci copilăria şi adolescenţa sunt deşertăciune.

12

1 Aminteşte-ţi de cel care te-a creat în zilele tinereţii tale,
până să vină zilele cele rele
şi să fii atins de anii despre care vei spune:
„Nu am nicio plăcere în ei”,

2 până să se întunece soarele, lumina, luna şi stelele
şi să se întoarcă norii după ploaie,

3 până în ziua când vor tremura paznicii casei
şi se vor încovoia oamenii puternici,
vor înceta cele care macină, căci vor fi puţine,
şi se vor întuneca cele care privesc prin ferestre.

4 Atunci vor fi închise cele două uşi [care dau] spre stradă,
va cădea zgomotul râşniţei;
[oamenii] se vor ridica la glasul păsării
şi vor înceta toate fiicele cântecului.

5 Atunci se vor teme de înălţime şi de teroarea de pe drum;
dar va înflori migdalul, se va da deoparte lăcusta şi va fi rupt caperul.
Căci orice om va merge spre casa veşniciei sale
şi cei care jelesc se vor învârti pe stradă

6 până când se va rupe funia de argint şi se va sfărâma vasul de aur,
până când va fi zdrobit urciorul deasupra izvorului
şi se va sfărâma roata de la fântână,

7 până se va întoarce pulberea în pământ, aşa cum a fost,
şi până când duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat .

8 Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelet –
toate sunt deşertăciune!

9 Pe lângă [faptul] că a fost înţelept,
Qohelet a mai învăţat poporul cunoaşterea,
şi-a plecat urechea, a cercetat şi a întocmit multe proverbe.

10 Qohelet a căutat să găsească cuvinte plăcute,
iar ceea ce s-a scris este drept, cuvinte ale adevărului.

11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe
şi stăpânii culegerilor, ca nişte ţăruşi înfipţi :
ele sunt date de un singur păstor .

12 În rest, fiule, învaţă din acestea!
A face multe cărţi nu are capăt
şi studiul mult oboseşte trupul.

13 Să ascultăm sfârşitul tuturor cuvintelor:
teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile sale ,
căci aceasta este totul pentru om!

14 Căci Dumnezeu va aduce orice lucrare la judecată,
pe lângă cele ascunse, fie bune, fie rele.