1 La început era Cuvântul
şi Cuvântul era la Dumnezeu
şi Cuvântul era Dumnezeu .
2 Acesta era la început la Dumnezeu.
3 Toate au luat fiinţă prin el
şi fără el nu a luat fiinţă
nimic din ceea ce există .
4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor,
5 iar lumina în întuneric luminează,
dar întunericul nu a cuprins-o .
6 A venit un om, trimis de Dumnezeu,
al cărui nume era Ioan.
7 Acesta a venit spre mărturie,
ca să dea mărturie despre lumină,
pentru ca toţi să creadă prin el.
8 Nu era el lumina,
ci a venit să dea mărturie despre lumină.
9 [Cuvântul] era lumina adevărată
care, venind în lume, luminează pe orice om.
10 Era în lume
şi lumea a luat fiinţă prin el,
dar lumea nu l-a cunoscut.
11 A venit la ai săi ,
dar ai săi nu l-au primit.
12 Însă celor care l-au primit,
celor care cred în numele lui
le-a dat puterea
de a deveni copii ai lui Dumnezeu,
13 care nu din sânge,
nici din voinţa trupului,
nici din voinţa bărbatului ,
ci din Dumnezeu s-au născut.
14 Şi Cuvântul s-a făcut trup
şi a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria lui,
glorie ca a unicului născut din Tatăl,
plin de har şi de adevăr.
15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat:
„Acesta era cel despre care v-am spus:
Cel care vine după mine a ajuns înaintea mea
pentru că era mai înainte de mine”.
16 într-adevăr, noi toţi am primit
din plinătatea lui
har după har.
17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise,
harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos.
18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu;
Fiul , care este spre pieptul Tatălui ,
el l-a revelat.
19 Aceasta este mărturia dată de Ioan, când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: „Cine eşti tu?”
20 Iar el a recunoscut şi nu a negat. A mărturisit: „Nu sunt eu Cristos!”
21 L-au întrebat: „Atunci cine? Eşti tu Ilie?” El a răspuns: „Nu sunt!” „Eşti tu Profetul?” A răspuns: „Nu!”
22 Aşadar, i-au zis: „Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?”
23 El a zis:
„Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu:
îndreptaţi calea Domnului, după cum a spus Isaia profetul”.
24 Iar cei trimişi erau dintre farisei.
25 L-au întrebat şi i-au zis: „Aşadar, de ce botezi, dacă tu nu eşti nici Cristos, nici Ilie, nici Profetul?”
26 Ioan le-a răspuns: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi,
27 care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei”.
28 Acestea s-au petrecut în Betania , dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29 A doua zi, l-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu , care ridică păcatul lumii.
30 Acesta este cel despre care am spus: «După mine vine un bărbat care a ajuns înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine.
31 Eu nu-l cunoşteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israel»” .
32 Ioan a dat mărturie, spunând: „Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer şi a rămas deasupra lui.
33 Eu nu-l cunoşteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt».
34 Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”.
35 În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi.
36 Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!”
37 Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus.
38 Isus s-a întors şi, văzându-i că îl urmează, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei i-au spus: „Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învăţătorule» – unde locuieşti?”
39 El le-a zis: „Veniţi şi vedeţi”. Aşadar, au venit şi au văzut unde locuieşte şi au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40 Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan şi-l urmaseră [pe Isus], era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41 Acesta l-a întâlnit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: „L-am găsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnă „Cristos” –
42 şi l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa»” – care înseamnă «Petru»”.
43 A doua zi, voia să plece în Galileea şi l-a întâlnit pe Filip. Isus i-a zis: „Urmează-mă!”
44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
45 Filip l-a întâlnit pe Natanael şi i-a zis: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret”.
46 Dar Natanael i-a zis: „Poate fi ceva bun din Nazaret?” Filip i-a zis: „Vino şi vezi!”
47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie” .
48 Natanael i-a zis: „De unde mă cunoşti?” Isus i-a răspuns şi i-a zis: „Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut stând sub smochin” .
49 Natanael i-a răspuns: „Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel”.
50 Isus a răspuns şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”.
51 Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului”.
1 În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo.
2 A fost invitat la nuntă şi Isus cu discipolii lui.
3 Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”.
4 Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine , femeie; încă nu a venit ceasul meu”.
5 Mama lui Isus a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune”.
6 Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de optzeci sau o sută douăzeci de litri .
7 Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!” Iar ei le-au umplut până sus.
8 Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!” Ei i-au dus.
9 Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire
10 şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun , iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul cel mai bun până acum!”
11 Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.
12 După aceea, a coborât la Cafarnaum el, mama lui, fraţii săi şi discipolii şi au rămas acolo câteva zile.
13 Pastele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim.
14 Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo.
15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele,
16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie”.
17 Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: Zelul pentru casa ta mă mistuie.
18 Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?”
19 Isus le-a răspuns: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!”
20 Aşadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu îl vei ridica în trei zile?”
21 Însă el vorbea despre templul trupului său.
22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.
23 Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi, văzând minunile pe care le făcea, au crezut în numele lui.
24 Dar Isus nu se încredea în ei pentru că el îi cunoştea pe toţi.
25 Şi nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoştea ce era în om.
1 Era între farisei un om numit Nicodim , un conducător al iudeilor.
2 Acesta a venit la el, noaptea, şi i-a zis: „Rabbi, ştim că ai venit de la Dumnezeu ca învăţător, căci nimeni nu poate să facă semnele pe care le faci, dacă Dumnezeu nu este cu el”.
3 Isus i-a răspuns şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun, dacă cineva nu se naşte din nou , nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”.
4 Nicodim i-a zis: „Cum poate să se nască un om când este bătrân? Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale şi să se nască?”
5 Isus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îţi spun: dacă cineva nu se naşte din apă şi Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
6 Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este.
7 Şi nu te mira că ţi-am zis: trebuie să vă naşteţi din nou .
8 Vântul suflă unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Aşa este cu tot cel care este născut din Duh”.
9 Nicodim a răspuns şi i-a zis: „Cum se pot întâmpla acestea?”
10 Isus a răspuns şi i-a zis: „Tu eşti învăţător al lui Israel şi nu ştii acestea?
11 Adevăr, adevăr îţi spun: noi vorbim ceea ce ştim şi dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar mărturia noastră nu o primiţi.
12 Dacă v-am vorbit despre cele pământeşti şi nu mă credeţi, cum mă veţi crede dacă vă voi vorbi despre cele cereşti?
13 Şi nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului .
14 Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului,
15 pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică.
16 Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea , încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el.
18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu.
19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face [fapte] rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele.
21 Însă oricine face adevărul , vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.
22 După acestea, a venit Isus cu discipolii săi în ţinutul Iudeii, a rămas acolo cu ei şi boteza.
23 Boteza şi Ioan la Ainon , aproape de Salim, pentru că erau multe ape în acel loc, iar oamenii veneau şi erau botezaţi,
24 căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.
25 S-a iscat atunci o ceartă între discipolii lui Ioan şi un iudeu , despre purificare.
26 Ei au venit la Ioan şi i-au spus: „Învăţătorule, cel care era cu tine pe malul celălalt al Iordanului – pentru care tu ai dat mărturie – iată-l că botează şi toţi se duc la el”.
27 Ioan a răspuns şi a zis: „Omul nu poate lua nimic dacă nu i-a fost dat din cer.
28 Voi înşivă puteţi da mărturie despre mine că am spus: nu sunt eu Cristos, ci sunt trimis înaintea lui.
29 Cel care are mireasa este mirele. Prietenul mirelui, care stă şi ascultă, se bucură mult la glasul mirelui. Aşadar, această bucurie a mea este acum deplină.
30 El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”.
31 „Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pământ aparţine pământului şi vorbeşte despre cele pământeşti. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor ,
32 el dă mărturie despre ce a văzut şi auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia lui.
33 Cine primeşte mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare.
34 Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că el nu dă Duhul cu măsură.
35 Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui.
36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”.
1 Aşadar, când Domnul a aflat că fariseii auziseră că Isus făcea mai mulţi discipoli şi boteza mai mulţi decât Ioan –
2 deşi nu Isus însuşi boteza, ci discipolii lui –
3 a părăsit Iudeea şi s-a dus din nou în Galileea,
4 dar trebuia să treacă prin Samaria.
5 A venit, aşadar, într-o cetate din Samaria , numită Sihar , aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său, Iosif.
6 Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de drum, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea.
7 A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!”
8 Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare.
9 Aşadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?” De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii .
10 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune «Dă-mi să beau», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie”.
11 Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie?
12 Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru, Iacob, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?”
13 Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou,
14 dar pentru cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică”.
15 I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot”.
16 El i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici!”
17 Femeia a răspuns şi i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis «Nu am bărbat»,
18 pentru că ai avut cinci bărbaţi şi cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău . În privinţa asta ai spus adevărul”.
19 Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu eşti profet.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este locul unde trebuie să te închini” .
21 Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim.
22 Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei.
23 Însă vine ceasul – şi chiar acum este – când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută.
24 Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore”.
25 Femeia i-a zis: „Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate”.
26 Isus i-a zis: „Eu sunt , cel care îţi vorbesc!”
27 Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Dar nimeni dintre ei nu i-a zis: „Ce cauţi?” sau: „De ce vorbeşti cu ea?”
28 Atunci, femeia şi-a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a spus oamenilor:
29 „Veniţi şi vedeţi omul care mi-a spus tot ce am făcut. Oare nu este acesta Cristos?”
30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la el.
31 Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbi, mănâncă!”
32 Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi”.
33 Aşadar, discipolii ziceau unii către alţii: „Oare i-a adus cineva de mâncare?”
34 Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui.
35 Nu spuneţi voi: «Mai sunt încă patru luni şi vine secerişul»? Iată, eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile că sunt albe pentru seceriş. Deja
36 secerătorul îşi primeşte plata şi adună roadele spre viaţa veşnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul.
37 Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul».
38 Eu v-am trimis să seceraţi ceva pentru care nu v-aţi ostenit. Alţii s-au ostenit, iar voi aţi intrat peste munca lor”.
39 Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”.
40 Aşadar, când au venit la el, samaritenii l-au rugat să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile.
41 Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui.
42 Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.
43 După cele două zile, a plecat de acolo în Galileea
44 Isus însuşi dăduse mărturie că nici un profet nu este preţuit în propria lui patrie.
45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare.
46 A venit deci, din nou, în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum.
47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi l-a rugat să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!”
49 Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!”
50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus.
51 Iar pe când cobora, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte.
52 I-a întrebat, deci, la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra”.
53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.
54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut
Isus când a venit din Iudeea în Galileea.
1 După acestea, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim.
2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor , era o piscină, numită în evreieşte Betesda , care avea cinci porticuri.
3 Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţii
4
5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
6 Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7 Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am nici un om ca să mă dea în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”.
8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!”
9 Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla.
Dar ziua aceea era sâmbăta.
10 Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”.
11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»
12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?”
13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime.
14 Mai târziu, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”
15 Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat.
16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.
17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!”
18 Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că nu ţinea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.
19 Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel.
20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi.
21 După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea.
22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului,
23 pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis.
24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viata veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.
25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – şi chiar acum este – când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi,
26 căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine
27 şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului.
28 Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui.
29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit răul, spre învierea judecăţii.
30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis.
31 Dacă eu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu este adevărată.
32 Este un altul care dă mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe care o dă despre mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr.
34 Dar eu nu primesc mărturie de la un om, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi.
35 El era făclia care arde şi luminează, iar voi aţi voit să vă bucuraţi un ceas la lumina lui.
36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc – aceste lucruri pe care le fac – dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.
37 Şi Tatăl care m-a trimis, el a dat mărturie despre mine. Dar voi n-aţi ascultat niciodată glasul lui, nici nu i-aţi văzut chipul.
38 Şi nu aveţi cuvântul lui care rămâne, pentru că nu credeţi în cel pe care el l-a trimis.
39 Voi cercetaţi Scripturile, căci credeţi că aveţi în ele viaţa veşnică! Şi tocmai ele dau mărturie despre mine.
40 Dar nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă.
41 Eu nu primesc mărire de la oameni,
42 Însă v-am cunoscut: nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi.
43 Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu m-aţi primit. Dacă ar fi venit un altul în numele lui propriu, pe acela l-aţi fi primit.
44 Cum puteţi crede voi, care primiţi mărire unul de la altul, şi nu căutaţi mărirea care vine numai de la Dumnezeu?
45 Să nu credeţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; este cine să vă acuze: Moise, în care aţi sperat.
46 Dacă aţi fi crezut în Moise, aţi fi crezut şi în mine, căci el despre mine a scris.
47 Dar dacă nu credeţi în cele scrise de el, cum veţi crede în cuvintele mele?”
1 După acestea, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei .
2 Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii.
3 Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui.
4 Iar Pastele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5 Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?”
6 Însă spunea aceasta ca să-l pună la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă.
7 Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte o bucăţică”.
8 Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis:
9 „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti . Insă ce sunt acestea pentru atâţia?”
10 Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii.
11 Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peşti, cât a voit fiecare.
12 Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic”.
13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz.
14 Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!” .
15 Aşadar, cunoscând că au de gând să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.
16 Când s-a înserat, discipolii lui au coborât la mare
17 şi, urcându-se într-o barcă, s-au îndreptat spre Cafarnaum, pe ţărmul celălalt al mării. Se făcuse deja întuneric, iar Isus încă nu venise la ei.
18 Marea era agitată pentru că sufla un vânt puternic.
19 Când au ajuns la douăzeci şi cinci – treizeci de stadii , l-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de barcă. I-a cuprins frica,
20 dar el le-a zis: „Eu sunt. Nu vă temeţi!”
21 Atunci au voit să-l ia în barcă şi îndată barca a ajuns la ţărmul spre care se îndreptau.
22 A doua zi, mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră.
23 Alte bărci din Tiberiada au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul.
24 Aşadar, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum, căutându-l pe Isus.
25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?”
26 Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său.
28 Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?”
29 Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca să credeţi în cel pe care l-a trimis el”.
30 Iar ei i-au spus: „Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer”.
32 Atunci Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată.
33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii”.
34 Ei i-au zis: „Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!” Isus le-a spus:
35 „Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată.
36 Dar eu v-am spus: «M-aţi văzut şi nu credeţi».
37 Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară,
38 căci m-am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis;
39 şi aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă.
40 Pentru că aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă”.
41 Iudeii murmurau împotriva lui pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer”
42 şi spuneau: „Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?”
43 Isus a răspuns şi le-a zis: „Nu mai murmuraţi între voi!
44 Nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
45 Este scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine.
46 Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl.
47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică.
48 Eu sunt pâinea vieţii.
49 părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit.
50 Aceasta este pâinea care se coboară din cer: ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară.
51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”.
52 Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?”
53 Dar Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi.
54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
55 Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură.
56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el.
57 Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine.
58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”.
59 Acestea le-a spus, în timp ce învăţa în sinagoga din Cafarnaum.
60 Când au auzit, mulţi dintre discipolii lui au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?”
61 Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: „Vă scandalizează acest lucru?
62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte?
63 Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă.
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred!” De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda.
65 Şi le-a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl”.
66 După aceasta, mulţi dintre discipolii lui s-au retras şi nu mai mergeau cu el.
67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?”
68 Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice,
69 iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti sfântul lui Dumnezeu”.
70 Isus le-a răspuns: „Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!”
71 De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, unul dintre cei doisprezece, avea să-l trădeze.
1 După acestea, Isus umbla prin Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l ucidă.
2 Era aproape sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor .
3 Fraţii săi i-au zis: „Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi discipolii tăi lucrările pe care le faci,
4 căci nimeni nu lucrează în ascuns când vrea să fie cunoscut. Dacă faci acestea, arată-te lumii!”
5 De fapt, nici fraţii lui nu credeau în el.
6 Aşadar, Isus le-a zis: „Nu a venit încă timpul meu. Însă timpul vostru este totdeauna potrivit.
7 Lumea nu poate să vă urască, însă pe mine mă urăşte, pentru că eu dau mărturie împotriva ei, că faptele ei sunt rele.
8 Mergeţi voi la sărbătoare; eu însă nu mă duc la sărbătoarea aceasta, pentru că timpul meu nu s-a împlinit încă”.
9 Spunând acestea, a rămas în Galileea.
10 După ce au plecat fraţii săi la sărbătoare, a plecat şi el, însă nu în văzul lumii, ci pe ascuns.
11 Iudeii îl căutau în timpul sărbătorii şi spuneau: „Unde este el?”
12 Erau multe discuţii despre el în mulţime. Unii spuneau: „Este bun”; alţii însă spuneau: „Nu, ci înşală poporul”.
13 Dar nimeni nu vorbea despre el în mod deschis, de frica iudeilor.
14 Trecuse deja jumătate din sărbătoare, când Isus a urcat la templu şi a început să înveţe.
15 Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?”
16 Atunci Isus a răspuns şi le-a zis: „Învăţătura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis.
17 Dacă vrea cineva să facă voinţa lui, va cunoaşte dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine.
18 Cine vorbeşte de la sine îşi caută propria mărire; însă cel care caută mărirea celui ce l-a trimis, acesta este vrednic de crezare şi nu este nedreptate în el.
19 Oare nu Moise v-a dat Legea? Totuşi, nimeni dintre voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să mă ucideţi?”
20 Mulţimea i-a răspuns: „Ai diavol. Cine caută să te ucidă?”
21 Isus a răspuns şi le-a zis: „Un singur lucru am făcut şi toţi vă miraţi.
22 Deoarece Moise v-a dat circumcizia – deşi ea nu vine de la Moise, ci de la patriarhi – circumcideţi un om în zi de sâmbătă.
23 Dacă un om primeşte circumcizia în zi de sâmbătă, ca să nu fie călcată Legea lui Moise, voi vă mâniaţi pe mine pentru că am vindecat un om întreg în zi de sâmbătă?
24 Nu judecaţi după aparenţe, ci faceţi judecată dreaptă!”
25 Unii dintre locuitorii Ierusalimului spuneau: „Nu este acesta cel pe care caută să-l ucidă?
26 Iată, vorbeşte în public şi nu-i spun nimic. Oare au recunoscut într-adevăr conducătorii că acesta este Cristos?
27 Dar acesta ştim de unde este; când va veni Cristos, nimeni nu va şti de unde este”.
28 Atunci Isus, în timp ce învăţa în templu, a strigat şi a zis: „Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt; şi, totuşi, nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevăr, este unul care m-a trimis, pe care voi nu-l cunoaşteţi.
29 Eu îl cunosc pentru că vin de la el şi el m-a trimis”.
30 Atunci căutau să-l prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe el, pentru că nu venise încă ceasul lui.
31 Însă mulţi din popor au crezut în el şi spuneau: „Când va veni Cristos, va face oare mai multe semne decât a făcut acesta?”
32 Fariseii au auzit că mulţimea discuta aceste lucruri despre el. Atunci, arhiereii şi fariseii au trimis gărzi ca să-l prindă.
33 Dar Isus a zis: „încă puţin timp mai sunt cu voi şi mă duc la cel care m-a trimis.
34 Mă veţi căuta şi nu mă veţi găsi, iar unde sunt eu, voi nu puteţi veni”.
35 Aşadar, spuneau iudeii între ei: „Unde are acesta de gând să plece, încât noi nu-l vom găsi? Oare va merge în diaspora, între greci, ca să-i înveţe pe greci?
36 Ce înseamnă cuvântul acesta pe care l-a zis: «Mă veţi căuta şi nu mă veţi găsi, iar unde sunt eu, voi nu puteţi veni»?”
37 În ultima zi a sărbătorii, ziua cea solemnă, stând în picioare, Isus a strigat: „Dacă îi este sete cuiva, să vină la mine şi să bea ;
38 cel care crede în mine, după cum spune Scriptura, «râuri de apă vie vor curge din pieptul lui»”.
39 Aceasta o spunea despre Duhul pe care aveau să-l primească cei care cred în el; căci încă nu venise Duhul, pentru că Isus nu fusese încă glorificat.
40 Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulţime au spus: „Acesta este într-adevăr Profetul!”
41 Alţii ziceau: „Acesta este Cristos!” Dar alţii spuneau: „Oare vine Cristos din Galileea?
42 Nu a spus oare Scriptura: Cristos se trage din neamul lui David şi din Betleem, satul de unde era David?”
43 Aşadar, s-a făcut dezbinare în popor din cauza lui.
44 Unii dintre ei voiau să-l prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe el.
45 Atunci, gărzile s-au întors la arhierei şi farisei. Aceştia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?”
46 Gărzile au răspuns: „Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta!”
47 Fariseii le-au zis: „Nu cumva v-aţi lăsat amăgiţi şi voi?
48 Oare a crezut în el cineva dintre conducători sau dintre farisei?
49 Dar mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată”.
50 Nicodim, unul dintre ei, cel care venise mai înainte la el, le-a zis:
51 „Oare Legea noastră condamnă un om înainte de a-l audia şi de a şti ce a făcut?”
52 I-au răspuns şi au zis: „Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Studiază şi vezi că nici un profet nu s-a ridicat din Galileea”.
53 Şi s-a dus fiecare la casa lui .
1 Iar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor.
2 Dar în zori a apărut din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, aşezându-se, îi învăţa.
3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc,
4 i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter.
5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre. Dar tu, ce zici?”
6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.
7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”.
8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ .
9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc.
10 Isus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?”
11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”
12 Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.
13 Dar fariseii i-au spus: „Tu dai mărturie despre tine; mărturia ta nu este adevărată”.
14 Isus a răspuns şi le-a zis: „Chiar dacă dau mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată pentru că ştiu de unde am venit şi unde mă duc. Dar voi nu ştiţi de unde vin sau unde mă duc.
15 Voi judecaţi după trup, eu nu judec pe nimeni.
16 Şi chiar dacă judec, judecata mea este vrednică de crezare pentru că nu sunt numai eu, ci eu şi Tatăl care m-a trimis.
17 Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.
18 Eu sunt cel care dau mărturie despre mine însumi şi despre mine dă mărturie Tatăl care m-a trimis”.
19 Atunci i-au zis: „Unde este Tatăl tău?” Isus le-a răspuns: „Nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-aţi cunoaşte pe mine, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu”.
20 Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie, pe când învăţa în templu; dar nimeni nu l-a prins, pentru că încă nu venise ceasul lui.
21 Apoi le-a zis din nou: „Eu mă duc şi mă veţi căuta, dar voi veţi muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni”.
22 Deci ziceau iudeii: „Oare se va sinucide, pentru că spune «Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni»?”
23 Dar el le-a zis: „Voi sunteţi de jos, eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta.
24 V-am spus că veţi muri în păcatele voastre pentru că, dacă nu veţi crede că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre”.
25 Atunci i-au zis: „Tu cine eşti?” Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun de la început.
26 Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”.
27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Aşadar, Isus le-a zis: „Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi înţelege că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învăţat Tatăl.
29 Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”.
30 Pe când spunea el acestea, mulţi au început să creadă în el.
31 Deci a spus Isus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei
32 şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera”.
33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendenţii lui Abraham şi n-am fost niciodată sclavii nimănui.
Cum poţi să spui: «Veţi deveni liberi»?”
34 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine comite păcatul este sclavul păcatului .
35 Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna.
36 Aşadar, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi.
37 Ştiu că sunteţi descendenţii lui Abraham, dar căutaţi să mă ucideţi, deoarece cuvântul meu nu găseşte loc în voi.
38 Eu vorbesc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceţi cele ce aţi auzit de la tatăl vostru” .
39 Ei au răspuns şi i-au zis: „Tatăl nostru este Abraham”. Isus le-a zis: „Dacă sunteţi fiii lui Abraham, faceţi faptele lui Abraham .
40 Acum, însă, voi căutaţi să mă ucideţi pe mine, om care v-am spus adevărul pe care îl am de la Dumnezeu; Abraham n-a făcut aceasta.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru”.
Ei i-au zis: „Noi nu suntem născuţi din desfrânare ; avem un singur tată: pe Dumnezeu”.
42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi, pentru că eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis.
43 De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? De fapt, voi nu puteţi asculta cuvântul meu.
44 Voi sunteţi de la diavol, tatăl vostru, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru. El era un ucigaş de la început şi nu s-a menţinut în adevăr pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna, vorbeşte după firea lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45 Dar, pentru că spun adevărul, voi nu mă credeţi.
46 Cine dintre voi mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi?
47 Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu”.
48 Iudeii au răspuns şi i-au zis: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai diavol?”
49 Isus a răspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiţi.
50 Totuşi, eu nu caut mărirea mea; este cineva care o caută şi care judecă.
51 Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păstra cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”.
52 Iudeii i-au spus: „Acum suntem siguri că ai diavol! Abraham a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păstra cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci».
53 Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru , Abraham, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?”
54 Isus a răspuns: „Dacă eu mă preamăresc pe mine, mărirea mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă preamăreşte, el, despre care voi spuneţi «Este Dumnezeul nostru» .
55 Dar voi nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui.
56 Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a umplut de bucurie”.
57 Atunci iudeii i-au spus: „încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abraham?”
58 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt”.
59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu .
1 Pe când trecea, a văzut un om, orb din naştere.
2 Discipolii lui l-au întrebat: „Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?”
3 Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
4 Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
5 Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”.
6 După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă , i-a pus tina pe ochi
7 şi i-a zis: „Du-te şi spală-te la piscina Siloe!” – care înseamnă „Trimisul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând.
8 Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor, au zis: „Nu este el cel care şedea şi cerşea?”
9 Unii spuneau: „El este!”, alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!” El a zis: „Eu sunt!”
10 Aşadar, i-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?”
11 El a răspuns: „Omul care se numeşte Isus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: «Du-te la Siloe şi spală-te!» Deci, m-am dus şi, după ce m-am spălat, am început să văd”.
12 Ei i-au zis: „Unde este acela?” El a spus: „Nu ştiu”.
13 L-au dus la farisei pe cel care fusese orb.
14 De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a deschis ochii.
15 Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”.
16 Câţiva dintre farisei ziceau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii, însă, ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?” Şi era dezbinare între ei.
17 Deci, i-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre el, de vreme ce ţi-a deschis ochii?” El a răspuns: „Este un profet”.
18 Iudeii nu credeau despre el că fusese orb şi a început să vadă, până când i-au chemat pe părinţii celui care şi-a căpătat vederea
19 şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru pe care spuneţi că l-aţi născut orb? Aşadar, cum de vede acum?”
20 Părinţii lui au răspuns şi au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că l-am născut orb.
21 Dar cum de vede acum, nu ştim. Şi nici cine i-a deschis ochii nu ştim. Întrebaţi-l pe el; e destul de mare . Va vorbi el însuşi despre sine”.
22 Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înţeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă .
23 De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare; întrebaţi-l pe el”.
24 Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă mărire lui Dumnezeu! Noi ştim că omul acesta este un păcătos”.
25 El a răspuns: „Eu nu ştiu dacă este un păcătos. Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd”.
26 Ei i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
27 Le-a răspuns: „V-am spus deja şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi şi voi să deveniţi discipolii lui?”
28 Atunci au început să-l insulte, zicând: „Tu eşti discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise!
29 Noi ştim că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu ştim de unde este”.
30 Omul a răspuns şi le-a zis: „Tocmai asta-i de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, iar el mi-a deschis ochii.
31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi ci, dacă cineva îl cinsteşte pe Dumnezeu şi împlineşte voinţa lui, pe acela îl ascultă.
32 De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere.
33 Dacă acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic”.
34 I-au răspuns şi au zis: „Tu eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.
35 Isus a auzit că l-au dat afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?”
36 El a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în el?”
37 Isus i-a spus: „L-ai şi văzut. Este cel care vorbeşte cu tine”.
38 El i-a zis: „Cred, Doamne”; şi s-a închinat înaintea lui.
39 Isus i-a zis: „Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi”.
40 Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea şi i-au zis: „Nu cumva suntem şi noi orbi?”
41 Isus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că spuneţi: «Vedem», păcatul vostru rămâne.
1 Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar;
2 dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor.
3 Acestuia paznicul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară.
4 Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea.
5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”.
6 Isus spusese această parabolă pentru ei, dar ei nu au înţeles ce înseamnă ceea ce le spunea.
7 Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor .
8 Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.
9 Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.
11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
12 Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede că vine lupul, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie;
13 pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine
15 aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi.
16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor.
17 De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou.
18 Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu”.
19 S-a făcut iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte.
20 Mulţi dintre ei spuneau: „Are un diavol şi delirează. De ce-l ascultaţi?”
21 Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui posedat de diavol. Oare poate un diavol să deschidă ochii unui orb?”
22 Atunci avea loc sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim. Era iarnă.
23 Isus umbla prin templu, în porticul lui Solomon .
24 Iudeii l-au înconjurat şi i-au zis: „Până când ne chinuieşti sufletul? Dacă tu eşti Cristos, spune-ne deschis!”
25 Isus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Faptele pe care le fac în numele Tatălui, acestea dau mărturie despre mine,
26 însă voi nu credeţi pentru că nu sunteţi dintre oile mele.
27 Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează.
28 Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea.
29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu .
30 Eu şi Tatăl una suntem” .
31 Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra lui.
32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl ; pentru care dintre ele vreţi să mă ucideţi cu pietre?”
33 Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”.
34 Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei?
35 Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei cărora li s-a adresat cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –
36 aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii» pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»?
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în mine;
38 dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl”.
39 Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
40 El s-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo.
41 Mulţi veneau la el şi spuneau: „Ioan n-a făcut nici un semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”.
42 Şi mulţi au crezut în el acolo.
1 Era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei , sora ei.
2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav.
3 Aşadar, surorile au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti este bolnav!”
4 Când a auzit Isus, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”.
5 Deşi Isus îi îndrăgea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr,
6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care se afla.
7 Abia după aceea, le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudeea!”
8 Discipolii i-au spus: „Rabbi, acum căutau iudeii să te ucidă cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?”
9 Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se împiedică pentru că vede lumina acestei lumi.
10 Însă, dacă cineva umblă în timpul nopţii, se împiedică pentru că lumina nu este în el”.
11 După ce a spus acestea, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”.
12 Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, va fi salvat!”
13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit.
14 Aşadar, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit
15 şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!”
16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: „Să mergem şi noi ca să murim cu el!”
17 Când a ajuns Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt.
18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii .
19 Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor.
20 Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă.
21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!
22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”.
23 Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”.
24 Marta i-a zis: „Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de pe urmă” .
25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi;
26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”
27 Ea a răspuns: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.
28 După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, şoptindu-i: „învăţătorul este aici şi te cheamă”.
29 Când a auzit, ea s-a ridicat repede şi a venit la el.
30 Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta.
31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea, crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo.
32 Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui şi a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”.
33 Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat.
34 Şi a zis: „Unde l-ati pus?” I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!”
35 Isus a lăcrimat .
36 Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!”
37 Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?”
38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră.
39 Isus a zis: „Ridicaţi piatra!” Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”.
40 Isus i-a spus: „Nu ţi-am zis că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”
41 Au ridicat, deci, piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat.
42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară ca să creadă că tu m-ai trimis”.
43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”
44 A ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era acoperită cu un ştergar. Isus a zis: deziegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”
45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el, au crezut în el.
46 Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
47 Aşadar, arhiereii şi fariseii au convocat Sinedriul şi au spus: „Ce să facem, pentru că acest om face multe semne?
48 Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el; vor veni romanii şi vor distruge şi sanctuarul nostru şi naţiunea”.
49 Unul dintre ei, Caiafa , care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic,
50 nici nu înţelegeţi că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întreaga naţiune”.
51 Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus trebuia să moară pentru popor.
52 Şi nu numai pentru popor, ci şi pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.
53 Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă.
54 De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim şi a rămas acolo împreună cu discipolii.
55 Era aproape Pastele iudeilor şi mulţi din provincie au urcat la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se purifice .
56 Îl căutau pe Isus şi spuneau unii către alţii, în timp ce stăteau în templu: „Ce credeţi, oare să nu vină la sărbătoare?”
57 De fapt, arhiereii şi fariseii dăduseră ordin ca, dacă ştie cineva unde este, să-l denunţe, ca să-l aresteze.
1 Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazăr, pe care Isus îl înviase din morţi.
2 Au pregătit acolo pentru el o cină; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el.
3 Atunci, Maria a luat un vas cu mireasmă de nard curat , de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei.
4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze – a spus:
5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?”
6 Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea.
7 Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta .
8 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveţi întotdeauna” .
9 Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat că este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
10 Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr,
11 pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.
12 În ziua următoare, mulţimea numeroasă, care venise pentru sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim,
13 a luat ramuri de palmier, a ieşit în întâmpinarea lui şi striga: „Osana!
Binecuvântat cel care vine în numele Domnului,
regele lui Israel!”
14 Isus, găsind un măgăruş, s-a aşezat pe el, după cum este scris:
15 Nu te teme, fiică a Sionului,
iată, regele tău vine
aşezat pe un mânz de măgar.
16 La început, discipolii lui n-au înţeles acestea, însă când Isus a fost glorificat, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre el şi că au făcut aceasta pentru el.
17 Aşadar, mulţimea, care fusese cu el când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie.
18 De aceea i-a ieşit mulţimea în întâmpinare, pentru că a auzit că el a făcut semnul aceasta.
19 Atunci, fariseii au zis unii către alţii: „Vedeţi că nu reuşiţi nimic! Iată, lumea s-a dus după el!”
20 Printre cei care au urcat să se închine de sărbători erau unii greci.
21 Aceştia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”.
22 Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Isus.
23 Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat.
24 Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult.
25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică.
26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 Acum sufletul meu este tulburat şi ce voi spune: Tată, salvează-mă de ceasul acesta? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta.
28 Tată, preamăreşte numele tău!” Atunci a venit o voce din cer: „L-am preamărit şi iarăşi îl voi preamări”.
29 Mulţimea, care stătea acolo şi care auzise, spunea că a fost un tunet; alţii ziceau: „Un înger i-a vorbit”.
30 Isus a răspuns: „Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi.
31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară,
32 iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”.
33 Spunea aceasta ca să arate de ce moarte avea să moară.
34 Atunci mulţimea a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristos rămâne în veci. Cum poţi tu să spui că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?”
35 Dar Isus le-a zis: „încă puţin timp mai este lumina cu voi. Umblaţi cât timp aveţi lumina ca să nu vă prindă întunericul. Cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36 Cât timp aveţi lumina, credeţi în lumină ca să deveniţi fiii luminii”.
Isus a spus acestea şi, plecând, s-a ascuns de ei.
37 Deşi a făcut atâtea semne înaintea lor, totuşi ei nu au crezut în el,
38 ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese profetul Isaia:
Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi
şi cui i s-a descoperit braţul Domnului?
39 Isaia a spus, de asemenea, de ce nu puteau să creadă :
40 Le-a orbit ochii
şi le-a împietrit inima
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înţeleagă cu inima
şi să se întoarcă,
iar eu să-i vindec.
41 Isaia a spus aceasta pentru că a văzut gloria lui şi a vorbit despre el.
42 Cu toate acestea, chiar şi mulţi dintre conducători au crezut în el, dar, din cauza fariseilor, nu o spuneau deschis, ca nu cumva să fie excluşi din sinagogă,
43 căci iubeau mai mult cinstea oamenilor decât cinstea lui Dumnezeu.
44 Atunci Isus a strigat şi a zis: „Cine crede în mine nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis
45 şi cine mă vede îl vede pe cel care m-a trimis.
46 Eu, lumina, am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric.
47 Dacă cineva aude cuvintele mele şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, pentru că nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48 Cine mă respinge şi nu primeşte cuvintele mele îşi are judecătorul: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de pe urmă,
49 pentru că nu am vorbit de la mine însumi, ci acela care m-a trimis, Tatăl, mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun.
50 Şi ştiu că porunca lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea ce spun eu, aşa spun cum mi le-a spus Tatăl”.
1 Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit.
2 În timpul cinei – când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon –
3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a venit şi că la Dumnezeu se întoarce,
4 s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins.
5 Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6 A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?”
7 Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta”.
8 Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla , nu vei avea parte cu mine” .
9 Simon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”.
10 Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu trebuie să-şi spele decât picioarele , căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”.
11 Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”.
12 După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „înţelegeţi ce am făcut pentru voi?
13 Voi mă numiţi «învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt.
14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora.
15 Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu.
16 Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său şi nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis.
17 Ştiind acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi.
18 Nu vorbesc despre voi toţi; eu ştiu pe cine am ales, dar trebuie să se împlinească Scriptura: Cel care mănâncă pâinea mea şi-a ridicat călcâiul împotriva mea .
19 Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor împlini, să credeţi că eu sunt.
20 Adevăr, adevăr vă spun: cine îl primeşte pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis”.
21 După ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit: „Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda”.
22 Discipolii se uitau unii la alţii, neştiind despre cine vorbeşte.
23 Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus.
24 Atunci, Simon Petru i-a făcut acestuia semn să întrebe cine ar putea să fie cel despre care vorbeşte .
25 El s-a aplecat, deci, pe pieptul lui Isus şi i-a zis: „Doamne, cine este?”
26 Isus a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge îmbucătura şi i-o voi da”. Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o şi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon.
27 După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei să faci, fă repede!”
28 Dar nici unul dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aceasta.
29 Şi, cum Iuda ţinea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: „Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare” sau ca să dea ceva săracilor.
30 Aşadar, după ce a luat îmbucătura, el a ieşit repede. Şi era noapte.
31 După ce a ieşit el, Isus a spus: „Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el,
32 iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el , şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi, şi-l va glorifica îndată.
33 Copii, încă puţin mai sunt cu voi. Mă veţi căuta şi, aşa cum le-am spus iudeilor, vă spun acum şi vouă: «Unde merg eu, voi nu puteţi veni».
34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul.
35 Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”.
36 Simon Petru i-a spus: „Doamne, unde mergi?” Isus i-a răspuns: „Unde merg eu, tu nu mă poţi urma acum, dar mă vei urma după aceea”.
37 Petru i-a spus: „Doamne , de ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru tine!”
38 Isus a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevăr, adevăr îţi spun: nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori.
1 Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine!
2 În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe . Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc?
3 Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu.
4 Şi unde mă duc eu, voi ştiţi calea .
5 Toma i-a zis: „Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?”
6 Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.
7 Dacă mă cunoaşteţi pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”.
8 Filip i-a zis: „Doamne, aratăni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns”.
9 Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Aratăni-l pe Tatăl?».
10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale.
11 Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi pentru lucrările acestea.
12 Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl.
13 Şi orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul.
14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face .
15 Dacă mă iubiţi, veţi ţine poruncile mele
16 şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna,
17 Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte. Dar voi îl cunoaşteţi pentru că rămâne la voi şi va fi în voi.
18 Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi.
19 Încă puţin şi lumea nu mă va mai vedea. Voi, însă, mă veţi vedea; pentru că eu trăiesc, veţi trăi şi voi.
20 În ziua aceea veţi cunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, iar voi în mine şi eu în voi.
21 Cine are poruncile mele şi le ţine acela mă iubeşte, iar cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui”.
22 Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: „Doamne, cum se face că ni te vei arăta nouă şi nu lumii?”
23 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el.
24 Cine nu mă iubeşte nu ţine cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis.
25 V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi.
26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu.
27 Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă.
28 Aţi auzit că v-am spus: «Mă duc şi voi veni la voi». Dacă m-aţi iubi, v-aţi bucura că mă duc la Tatăl pentru că Tatăl este mai mare decât mine.
29 V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi.
30 Nu voi mai vorbi mult cu voi pentru că vine conducătorul lumii, dar nu are nici o putere asupra mea.
31 Însă lumea trebuie să ştie că îl iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă! Să plecăm de aici!
1 Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul.
2 Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, el o înlătură şi oricare aduce rod o curăţă ca să aducă şi mai mult rod.
3 Voi sunteţi deja curaţi, datorită cuvântului pe care vi l-am spus.
4 Rămâneţi în mine şi eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine.
5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic.
6 Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se usucă. Se adună, se aruncă în foc şi arde.
7 Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face.
8 În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei.
9 Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea.
10 Dacă ţineţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am ţinut poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui.
11 V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină.
12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu.
13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi.
14 Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
15 Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute.
16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veţi ruga pe Tatăl în numele meu să vă dea.
17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.
18 Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi.
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi aparţine, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea.
20 Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este servitorul mai mare decât stăpânul său». Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au ţinut cuvântul meu, îl vor ţine şi pe al vostru.
21 Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis.
22 Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum nu au scuză pentru păcatul lor.
23 Cine mă urăşte pe mine îl urăşte şi pe Tatăl meu.
24 Dacă n-aş fi făcut între ei lucrările pe care nici un altul nu le-a făcut, nu ar avea păcat. Însă acum au văzut şi m-au urât şi pe mine şi pe Tatăl meu.
25 Dar trebuie să se împlinească cuvântul scris în Legea lor: M-au urât fără motiv.
26 Când va veni Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine.
27 Şi voi veţi da mărturie, pentru că de la început sunteţi cu mine.
1 V-am spus acestea ca să nu vă scandalizaţi.
2 Vă vor exclude din sinagogă. Mai mult, vine ceasul când cel care vă va ucide va crede că aduce cult lui Dumnezeu.
3 Şi vor face acestea pentru că nu l-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine.
4 Dar v-am spus toate acestea pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă aduceţi aminte de ele, căci eu v-am spus. Nu v-am spus acestea de la început pentru că eram cu voi.
5 Însă acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?»
6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea v-a umplut inima.
7 Totuşi, eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi.
8 Şi când va veni el, va denunţa lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată.
9 Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine.
10 Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă veţi mai vedea.
11 Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat.
12 Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta.
13 Însă, când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile viitoare.
14 El mă va glorifica pe mine pentru că dintr-al meu va lua şi vă va vesti vouă.
15 Toate câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-am spus că ia dintr-al meu şi vă va vesti.
16 Puţin şi nu mă veţi mai vedea. Şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea”.
17 Atunci, unii dintre discipolii lui au spus unii către alţii: „Ce înseamnă ceea ce ne spune «Puţin şi nu mă veţi mai vedea. Şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea» şi «Mă duc la Tatăl»?”
18 Deci, spuneau: „Ce înseamnă acest «puţin»? Nu înţelegem ce spune”.
19 Isus ştia că voiau să-l întrebe şi le-a zis: „Pentru aceasta vă întrebaţi între voi, că v-am spus: «Puţin şi nu mă veţi mai vedea. Şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea»?
20 Adevăr, adevăr vă spun: voi veţi plânge şi veţi jeli, iar lumea se va bucura; voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie.
21 Femeia, când naşte, este tristă pentru că i-a venit ceasul, dar, după ce a născut copilul, nu-şi mai aminteşte de chin, de bucurie că a venit un om pe lume.
22 Iată, acum şi voi sunteţi trişti, dar vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.
23 În ziua aceea nu mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da .
24 Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25 Acestea vi le-am spus în asemănări. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti deschis despre Tatăl meu.
26 În ziua aceea, veţi cere în numele meu şi nu vă spun că eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi;
27 de fapt, Tatăl însuşi vă iubeşte pentru că voi m-aţi iubit şi aţi crezut că eu am ieşit de la Dumnezeu.
28 Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl”.
29 Discipolii i-au zis: „Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nici o asemănare.
30 Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie ca să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”.
31 Isus le-a răspuns: „Acum credeţi?
32 Iată, vine ceasul – ba a şi venit – când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur pentru că Tatăl este cu mine.
33 V-am spus acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea”.
1 După ce a spus Isus acestea, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine,
2 pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecărui om, să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui.
3 Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos.
4 Eu te-am glorificat pe pământ, împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac.
5 Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea.
6 Am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi mi i-ai dat, iar ei au ţinut cuvântul tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine,
8 căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am ieşit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis.
9 Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi.
10 Şi toate ale mele sunt ale tale, şi ale tale sunt ale mele, şi am fost glorificat în ei.
11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine. Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat , ca ei să fie una ca şi noi.
12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în numele tău pe care mi l-ai dat şi i-am păzit şi nimeni dintre ei nu s-a pierdut în afară de fiul pierzării , ca să se împlinească Scriptura.
13 Acum însă, vin la tine şi spun acestea în lume ca să aibă bucuria mea deplină în ei.
14 Eu le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, aşa cum eu nu sunt din lume.
15 Nu te rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti de Cel Rău.
16 Ei nu sunt din lume aşa cum eu nu sunt din lume.
17 Consacră-i în adevăr; cuvântul tău este adevăr.
18 După cum m-ai trimis pe mine în lume, şi eu îi trimit pe ei în lume
19 şi pentru ei mă consacru pe mine însumi, ca şi ei să fie consacraţi în adevăr.
20 Nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor,
21 ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis.
22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una:
23 eu în ei şi tu în mine, ca să fie desăvârşiţi în unire , încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi i-ai iubit pe ei, aşa cum m-ai iubit pe mine.
24 Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat , ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de crearea lumii.
25 Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis.
26 Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei şi eu în ei”.
1 Spunând acestea, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron , unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui.
2 Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi.
3 Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme.
4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”
5 I-au răspuns: „Pe Isus Nazarineanul”. El le-a zis: „Eu sunt” . Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat.
6 Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7 Atunci, i-a întrebat a doua oară: „Pe cine căutaţi?”, iar ei au zis: „Pe Isus Nazarineanul”.
8 Isus le-a răspuns: „V-am spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece”.
9 Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul”.
10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele servitorului era Malchus.
11 Dar Isus i-a zis lui Petru: „Pune-ţi sabia în teacă. Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?”
12 Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor, l-au luat pe Isus şi l-au legat.
13 L-au dus mai întâi la Anna , căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an.
14 Caiafa era acela care dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor”.
15 Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot,
16 în timp ce Petru stătea afară, în faţa porţii. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi l-a lăsat şi pe Petru să intre.
17 Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru: „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?” El i-a zis: „Nu sunt”.
18 Stăteau acolo servitorii şi cei din gardă; făcuseră un foc pentru că era frig şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea.
19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa.
20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns.
21 De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit: iată, ei ştiu ce am spus”.
22 Îndată ce a spus acestea, unul dintre cei din gardă, care stătea acolo, i-a dat o palmă lui Isus, spunând: „Aşa răspunzi tu marelui preot?”
23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată-mi ce este rău, dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?”
24 Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus: „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?” El a negat şi a zis: „Nu sunt”.
26 Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis: „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?”
27 Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul.
28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu . Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu ca să nu se profaneze şi să poată mânca pastele.
29 Pilat a ieşit afară la ei şi a spus: „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?”
30 Au răspuns şi i-au zis: „Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta”.
31 Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!” Iudeii i-au spus: „Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni” .
32 Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce fel de moarte avea să moară.
33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus şi i-a zis: „Tu eşti regele iudeilor?”
34 Isus a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au vorbit alţii despre mine?”
35 Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Poporul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”
36 Isus a răspuns: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”.
37 Atunci Pilat i-a zis: „Aşadar, eşti rege?” Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.
38 Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?” .
După ce a spus aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc în el nici o vină.
39 Dar este un obicei la voi ca de Paşti să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
40 Atunci au strigat din nou, spunând: „Nu pe acesta, ci pe Baraba!” Iar Baraba era un tâlhar.
1 Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit .
2 Soldaţii I-au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură,
3 apoi veneau la el şi spuneau: „Bucură-te, regele Iudeilor!” Şi-i dădeau palme .
4 Pilat a ieşit din nou afară şi le-a zis: „Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nici o vină”.
5 Aşadar, Isus a ieşit afară, purtând coroana de spini şi haina de purpură. Iar Pilat le-a zis: „Iată omul!”
6 Când l-au văzut, arhiereii şi cei din gardă au strigat: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” Pilat le-a zis: „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l pentru că eu nu găsesc în el nici o vină!”
7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege şi după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.
8 Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi mai mult.
9 A intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis: „De unde eşti tu?” Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.
10 Atunci Pilat i-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?”
11 Isus i-a răspuns: „Nu ai avea nici o putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare”.
12 De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau: „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul împăratului . Oricine se face pe sine rege se împotriveşte împăratului”.
13 Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe un tron în locul numit „Lithostrotos” – iar în ebraică, „Gabbata” .
14 Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: „Iată-l pe regele vostru!”
15 Atunci ei au strigat: „Ia-l, ia-l, răstigneşte-l”! Pilat le-a spus: „Să-l răstignesc pe regele vostru?” Arhiereii au răspuns: „Nu avem alt rege decât pe împăratul”.
16 Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit.
Aşadar, l-au luat pe Isus.
17 Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit „al Craniului” , care în ebraică este numit „Golgota”,
18 unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc.
19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”.
20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă .
21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: „Nu scrie: «Regele iudeilor» , ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”.
22 Pilat a răspuns: „Ce-am scris, am scris”.
23 După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica . Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o bucată, de sus până jos;
24 aşadar, au zis unii către alţii: „Să nu o rupem , ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie”. Aceasta ca să se împlinească Scriptura:
Au împărţit între ei hainele mele
şi pentru tunica mea au aruncat zaruri.
Soldaţii au făcut toate acestea.
25 Lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
26 Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”
27 Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!” Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.
28 După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis: „Mi-e sete”.
29 Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură.
30 După ce a luat oţetul, Isus a spus: „S-a împlinit!” Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.
31 Întrucât era ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea sâmbătă era zi mare – iudeii i-au cerut lui Pilat sale zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo.
32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el.
33 Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor,
34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă .
35 Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi.
36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: Nu i se va zdrobi nici un os.
37 Iar în altă parte Scriptura mai spune: Vor privi la cel pe care l-au străpuns.
38 După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus.
39 A venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, şi a adus un amestec de mir şi aloe , cam de o sută de litre .
40 Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromatice, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei.
41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou în care nu fusese pus nimeni, niciodată.
42 Aşadar, pentru că era ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.
1 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt.
2 Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”.
3 A ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt.
4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.
5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat.
6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate,
7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc.
8 Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut;
9 pentru că încă nu ştiau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi.
10 Atunci discipolii s-au întors la ai lor.
11 Iar Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt
12 şi a văzut doi îngeri în haine albe, care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul la picioare.
13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”.
14 Spunând acestea, s-a întors şi l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus.
15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă dumneata l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua”.
16 Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: „Rabbuni” – care înseamnă „Învăţătorule” .
17 Isus i-a zis: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl , dar du-te la fraţii mei şi spune-le: Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru”.
18 Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.
19 În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.
21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”.
22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt.
23 Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.
24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”.
26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!”
27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios”.
28 Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut”.
30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.
1 După acestea, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei şi li s-a arătat astfel:
2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui.
3 Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic.
4 Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus.
5 Aşadar, Isus le-a zis: „Copii, nu aveţi ceva de mâncare?” I-au răspuns: „Nu!”
6 Atunci le-a zis: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi”. Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor.
7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare.
8 Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi – trăgând cu ei năvodul cu peşti.
9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşte pus deasupra şi pâine.
10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!”
11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt.
12 Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi nici unul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe „Tu cine eşti?” căci ştiau că este Domnul.
13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele.
14 Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor, după ce a înviat din morţi.
15 După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El i-a zis: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. El i-a spus: „Paşte mieluşeii mei!”
16 El i-a zis iarăşi, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” El i-a spus: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. I-a zis: „Paşte oile mele!”
17 I-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi i-a spus: „Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele!
18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde voiai. Insă, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”.
19 Dar aceasta a spus-o, arătând cu ce moarte îl va preamări pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă!”
20 Întorcându-se, Petru l-a văzut venind din urmă pe discipolul pe care-l iubea Isus, care în timpul cinei se aplecase pe pieptul lui şi îi spusese: „Doamne, cine este cel care te va trăda?”
21 Aşadar, văzându-l pe acesta, Petru i-a spus: „Doamne, dar acesta?”
22 Isus i-a zis: „Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te priveşte? Tu urmează-mă!”
23 Astfel a ieşit vorba printre fraţi că discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te priveşte?”
24 Acesta este discipolul care dă mărturie despre acestea şi le-a scris, iar noi ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă acestea s-ar scrie una câte una, cred că nici lumea întreagă nu ar cuprinde cărţile scrise.