1

1 În anul a treizecilea, în [ziua] a patra a lunii a cincea, eu eram în mijlocul deportaţilor, lângă răul Chebar . S-au deschis cerurile şi eu am avut viziuni ale lui Dumnezeu.

2 În [ziua] a cincea a lunii – era anul al cincilea al deportării regelui Ioiachin –

3 a fost cuvântul Domnului către Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara caldeilor, lângă râul Chebar. Şi mâna Domnului a fost acolo asupra lui .

4 Am văzut şi, iată, un vânt vijelios venea de la nord, un nor mare, un foc şi o strălucire care se înlănţuiau de jur-împrejurul lui, iar în mijlocul lui era ca înfăţişarea metalului topit în mijlocul focului.

5 În mijlocul lui era ceva semănător cu patru fiinţe şi fiecare avea înfăţişarea asemănătoare cu omul .

6 Fiecare avea patru feţe şi fiecare dintre ele avea patru aripi.

7 Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era ca talpa piciorului unui viţel, strălucitoare ca bronzul lustruit.

8 Aveau mâini de om sub aripile lor, în cele patru laturi, şi toate cele patru aveau feţele lor şi aripile lor.

9 Aripile lor se atingeau una de alta şi nu se răsuceau când mergeau; fiecare mergea drept înainte.

10 Asemănarea feţelor lor era ca feţele de om: [toate] cele patru [fiinţe] aveau o faţă de leu la dreapta lor, [toate] patru aveau feţe de bou la stânga şi [toate] patru aveau feţe de vultur .

11 Feţele lor şi aripile lor erau despărţite de sus: fiecare avea două care se uneau şi fiecare avea două care le acopereau trupul.

12 Fiecare mergea drept înainte, într-acolo unde le făcea vântul să meargă; mergeau şi nu se întorceau din mersul lor.

13 Asemănarea fiinţelor era ca înfăţişarea cărbunilor de foc aprinşi, ca înfăţişarea făcliillor care umblau între fiinţe. Focul strălucea şi din foc ieşeau fulgere.

14 Fiinţele fugeau şi se întorceau ca înfăţişarea fulgerului.

15 M-am uitat şi, iată, era o roată pe pământ lângă fiinţe, în cele patru părţi.

16 Înfăţişarea roţilor şi lucrătura lor era ca strălucirea crisolitului; fiecare dintre cele patru avea o singură asemănare, iar înfăţişarea lor şi lucrătura lor erau ca şi cum ar fi o roată în mijlocul altei roţi.

17 Când mergeau, mergeau pe cele patru laturi ale lor şi nu se întorceau din mersul lor.

18 Obezile lor erau înalte şi înspăimântătoare: obezile erau pline de ochi de jur împrejurul celor patru.

19 Când fiinţele mergeau, mergeau şi roţile lângă ele, iar când fiinţele se ridicau de la pământ, se ridicau şi roţile.

20 Oriunde le făcea vântul să meargă, acolo mergeau duse de vânt, iar roţile se ridicau alături de ele, pentru că suflarea fiinţei era în roţi.

21 Când [fiinţele] mergeau, mergeau [şi roţile], iar când stăteau, stăteau [şi ele]; când se ridicau de la pământ, erau ridicate şi roţile alături de ele, căci suflarea fiinţei era în roţi.

22 Pe capetele fiinţei era asemănarea unei întinderi ca strălucirea gheţii înfricoşătoare, întinsă peste capetele lor din înălţime.

23 Sub întindere, aripile lor erau drepte, una către cealaltă: fiecare avea două care acopereau o parte şi două care acopereau [cealaltă] parte a corpurilor lor.

24 Am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul apelor multe, ca glasul Celui Atotputernic: când mergea, era ca zgomotul unei mulţimi, ca zarva unei tabere; când stăteau, îşi lăsau aripile jos.

25 Era un vuiet deasupra întinderii care era deasupra capetelor lor. Când stăteau, îşi lăsau aripile jos.

26 Deasupra întinderii care era peste capetele lor era înfăţişarea unei pietre de safir, asemănarea unui tron; deasupra asemănării tronului era asemănarea înfăţişării unui om, pe el, deasupra.

27 Apoi am văzut ca strălucirea metalului topit, ca înfăţişarea unui foc înlăuntrul lui; am văzut de jur împrejur, de la înfăţişarea coapselor în sus şi de la înfăţişarea coapselor în jos, ca înfăţişarea unui foc; şi strălucirea lui era de jur împrejur.

28 Era ca înfăţişarea curcubeului care este în nori într-o zi ploioasă, aşa era înfăţişare strălucirii sale de jur împrejur; aceasta era înfăţişarea asemănării gloriei Domnului . Când am văzut, am căzut la pământ şi am auzit un glas care vorbea.

2

1 El mi-a zis: „Fiul omului , stai în picioare, căci vreau să-ţi vorbesc!”

2 Un Duh a intrat în mine în timp ce vorbea cu mine; m-a făcut să stau în picioare şi l-am auzit pe cel care-mi vorbea.

3 El mi-a zis: „Fiul omului, eu te trimit la fiii lui Israel, la neamuri răzvrătite care s-au răzvrătit împotriva mea. Ei şi părinţii lor s-au revoltat împotriva mea până în ziua aceasta .

4 Sunt nişte fii încăpăţânaţi , cu inima împietrită. Eu te trimit la ei şi tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu ».

5 Fie că vor asculta, fie că vor refuza – căci ei sunt o casă răzvrătită – să ştie măcar că este un profet în mijlocul lor.

6 Tu, însă, fiul omului, să nu te temi de ei şi de cuvintele lor să nu-ţi fie frică! Spini şi mărăcini sunt pentru tine şi tu locuieşti între scorpioni. De cuvintele lor să nu te temi şi în faţa lor să nu tremuri, pentru că ei sunt o casă răzvrătită.

7 Spune-le cuvintele mele, fie că te vor asculta, fie că vor refuza, pentru că ei sunt nişte răzvrătiţi.

8 Tu, însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi răzvrătit ca această casă răzvrătiră! Deschide-ţi gura şi mănâncă ceea ce eu îţi dau!

9 M-am uitat şi, iată, era o mână întinsă spre mine, iar în ea, un sul de carte .

10 El l-a desfăşurat înaintea mea şi, iată, era scris şi pe faţă, şi pe sapte: erau scrise pe el lamentaţiuni, gemete şi vaiete.

3

1 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce găseşti, mănâncă sulul acesta şi mergi să vorbeşti casei lui Israel!”.

2 Am deschis gura şi m-a făcut să mănânc sulul acesta.

3 Şi mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi umpleţi măruntaiele cu sulul acesta pe care eu ţi-l dau!”. Eu l-am mâncat şi era în gura mea dulce ca mierea .

4 Apoi mi-a zis: „Fiul omului, mergi, du-te la casa lui Israel şi spune-le cuvintele mele!”

5 Căci nu la un popor cu buze de neînţeles şi cu limbă greoaie eşti trimis, ci la casa lui Israel.

6 Nu [eşti trimis] la popoare mari, cu buze de neînţeles şi cu limbă greoaie, ale căror cuvinte nu poţi să le asculţi; dacă te-aş trimite la ele, nu te-ar putea asculta .

7 Casa lui Israel nu vrea să te asculte, pentru că pe mine nu vor să mă asculte: toată casa lui Israel este cu grumazul înţepenit şi cu inima împietrită.

8 Iată, fac faţa ta dură, asemenea cu feţele

9 Fac grumazul tău mai dur ca diamantul. Nu te teme de ei şi nu tremura în faţa lor, căci ei sunt o casă răzvrătită!”

10 El mi-a zis: „Fiul omului, toate cuvintele pe care eu ţi le spun, ia-le la inima ta şi ascultă-le cu urechile tale!”

11 Du-te, mergi la deportaţi, la fiii poporului tău, vorbeşte-le şi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu», fie că vor asculta, fie că vor refuza”.

12 Duhul m-a ridicat şi am auzit în urma mea zgomotul unui mare cutremur: „Binecuvântată este gloria Domnului din locul lui”.

13 [Am auzit] zgomotul aripilor fiinţelor care se atingeau una pe alta şi zgomotul roţilor de lângă ele şi zgomotul cutremurului celui mare.

14 Duhul m-a ridicat şi m-a luat, iar eu am mers amărât şi mâniat în duhul meu; mâna Domnului era puternică asupra mea.

15 Am mers la deportaţi, la Tel-Abib , la cei care locuiau lângă râul Chebar, acolo unde ei locuiau, şi am stat acolo şapte zile zăpăcit în mijlocul lor.

16 După şapte zile , cuvântul Domnului a fost către mine:

17 „Fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israel: Ascultă cuvântul din gura mea şi atenţionează-i din partea mea!”.

18 Când eu îi voi spune celui nelegiuit: «Vei muri», iar tu nu-l vei atenţiona şi nu vei vorbi ca să-l atenţionezi cu privire la calea lui cea nelegiuită ca să trăiască, el, cel nelegiuit, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine .

19 Dar dacă tu îl vei atenţiona pe cel nelegiuit, iar el nu se va întoarce de la nelegiuirea lui şi de la calea lui cea nelegiuită, el va muri din cauza nelegiuirii sale, dar tu îţi vei salva sufletul.

20 Dacă un drept se abate de la dreptatea lui şi va face nedreptate, eu voi pune o capcană înaintea lui şi el va muri, căci tu nu l-ai atenţionat cu privire la păcatul lui: va muri şi nu se va mai aminti dreptatea pe care a făcut-o, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine.

21 Dar dacă tu îl vei atenţiona pe cel drept să nu păcătuiască şi el, cel drept, nu va păcătui, va trăi pentru că s-a lăsat atenţionat, iar tu îţi vei salva sufletul”.

22 Mâna Domnului a fost asupra mea acolo şi mi-a zis: „Ridică-te, ieşi către vale şi acolo voi vorbi cu tine!”

23 M-am ridicat, am ieşit spre vale şi, iată, acolo gloria Domnului stătea ca gloria pe care o văzusem lângă râul Chebar, iar eu am căzut la pământ .

24 Duhul a intrat în mine şi m-a făcut să stau în picioare. Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: „Du-te şi închide-te în casa!

25 Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii şi te vor lega cu ele şi nu vei putea să ieşi din mijlocul lor.

26 Voi lipi gura ta de cerul gurii tale, vei amuţi şi nu vei mai fi pentru ei un om care mustră, pentru că ei sunt o casă răzvrătită.

27 Când voi vorbi cu tine, îţi voi deschide gura şi tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu». Cel care vrea să asculte va asculta, iar cel care vrea să refuze va refuza, pentru că sunt o casă răzvrătită.

4

1 Tu, fiul omului, ia-ţi o tăblie , pune-o în faţa ta şi gravează pe ea o cetate, Ierusalimul!

2 Pune asediu împotriva ei, construieşte întăritură împotriva ei, ridică împotriva ei parapeţi, pune împotriva ei tabere şi aşază împotriva ei berbeci de jur împrejur!

3 Tu ia-ţi o tigaie din fier şi pune-o ca zid de fier între tine şi cetate! Fixează-ţi privirea asupra ei şi ea va fi în asediu şi tu o vei asedia! Ea va fi un semn pentru casa lui Israel.

4 Apoi culcă-te pe partea ta stângă şi pune nelegiuirea casei lui Israel deasupra sa! Câte zile vei sta culcat deasupra sa, vei purta nelegiuirea lor.

5 Eu ţi-am fixat pentru anii nelegiuirii lor după numărul zilelor: trei sute nouăzeci de zile. Tu vei purta nelegiuirea casei lui Israel.

6 Când tu vei termina acestea, culcă-te a doua oară pe partea ta dreaptă şi vei purta nelegiuirea casei lui Iuda timp de patruzeci de zile: câte o zi pentru fiecare an am fixat pentru tine !

7 Să-ţi fixezi faţa spre asediul Ierusalimului şi braţul tău dezgolit: să profeţeşti împotriva lui.

8 Iată, voi pune funii deasupra ta, ca să nu te întorci de pe o parte pe alta până când nu vei împlini zilele asedierii tale!

9 Ia pentru tine grâu, orz, fasole, linte, mei şi alac şi pune-le într-un vas, fă din ele pâine pentru tine, după numărul zilelor cât vei sta culcat pe o parte: trei sute nouăzeci de zile vei mânca din ele !

10 Mâncarea pe care o vei mânca să fie în greutate de douăzeci de sicli pe zi: din când în când s-o mănânci .

11 Iar apa s-o bei cu măsură: o şesime de hin, din când în când să bei!

12 Să le mănânci ca o turtă de orz şi s-o coci înaintea ochilor lor cu excremente umane!”

13 Domnul a zis: „Aşa vor mânca fiii lui Israel pâinea lor întinată printre neamurile la care îi voi alunga”.

14 Eu am zis: „Ah, Doamne, Dumnezeule, iată, sufletul meu nu a fost întinat; cadavru şi animal sfâşiat nu am mâncat din tinereţea mae şi până ascum şi nu a intrat în gura mea carne stricată!”.

15 El mi-a zis: „Vezi, îşi dau excremente de bou în loc de excremente de om! Fă-ţi pâinea pe ele!”

16 El mi-a zis: „Fiul omului, iată, voi priva de pâine Ierusalimul şi vor mânca pâinea la cântar şi cu îngrijorare şi vor bea apă cu măsură şi cu spaimă!

17 De aceea, vor duce lipsă de pâine şi de apă şi vor fi cuprinşi de spaimă şi unii, şi alţii şi vor putrezi în nelegiuirea lor.

5

1 Tu, fiul omului, ia-ţi o sabie ascuţită, un brici de bărbierit să-ţi iei şi să-l treci peste capul tău şi peste barba ta ! Apoi ia o balanţă pentru cântărit şi împarte [părul tăiat]!

2 O treime din el arde-o în foc în mijlocul cetăţii când se vor împlini zilele asedierii; apoi, luând o [altă] treime, taie-o de jur împrejururul ei! Iar o treime, împrăştie-o în vânt, iar eu voi face să se scoată sabia în urma lor!

3 Apoi, ia de acolo puţine [fire de păr] la număr şi adună-le în poala hainei tale!

4 Mai ia din ele, aruncă-le în mijlocul focului şi arde-le în foc! Din ele va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.

5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Acesta este Ierusalimul. Îi pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur împrejurul lui erau ţări.

6 Dar ei s-au răzvrătit împotriva judecăţilor mele, săvârşind nelegiuire mai mult decât neamurile, şi împotriva hotărârilor mele, mai mult decât ţările de jur împrejurul lui. Căci au refuzat judecăţile mele şi nu au umblat în hotărârile mele”.

7 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că aţi murmurat mai mult decât neamurile din jurul vostru, nu aţi umblat în hotărârile mele şi nu aţi împlinit judecăţile mele şi nu aţi făcut nici măcar potrivit cu judecăţile neamurilor din jurul vostru,

8 de aceea – aşa spune Domnul Dumnezeu – iată, sunt împotriva ta chiar eu şi voi face în mijlocul tău judecăţi în văzul neamurilor!

9 Voi face în tine ceea ce nu am făcut şi nu voi mai face vreodată din cauza tururor lucrurilor tale abominabile .

10 De aceea, părinţii îşi vor mânca fiii şi copiii îşi vor mânca părinţii ; voi face în tine judecîţi şi voi împrăştia restul tău în toate vânturile.

11 De aceea – viu sunt eu –, întrucât aţi întinat sanctuarul meu cu toţi idolii tăi şi cu toate lucrurile tale abominabile, şi eu mă voi retrage, ochiiul meu nu va avea milă şi eu nu mă voi îndura.

12 O treime din tine va muri de ciumă şi se va sfârşi de foame în mijlocul tău; o treime va cădea de sabie împrejurul tău, iar o treime o voi împrăştia în toate vânturile. Şi voi face să se scoată sabia în urma lor .

13 Se va termina mânia mea şi furia mea împotriva lor se va potoli. Eu mă voi mângâia, iar ei vor şti că eu sunt Domnul . Am vorbit în gelozia mea când îmi voi termina furia împotriva lor.

14 Te voi face pustiu şi de ocară între neamurile din jurul tău, în ochii tuturor trecătorilor.

15 Vei ajunge de ruşine, de batjocură, pedepsit şi dezolat între neamurile din jurul tău când voi face judecăţi împotriva ta, mânie, furie şi reproşuri aprinse. Eu, Domnul, am vorbit.

16 Atunci voi trimite împotriva lor săgeţile cele rele ale foametei pe care o voi trimite ca să vă distrugă, voi mări foametea împotriva voastră şi vă voi lipsi de pâine .

17 Voi trimite împotriva ta foametea şi animale rele: te vor lipsi de copii; ciumă şi sânge vor trece prin tine şi voi face să vină sabie împotriva ta. Eu, Domnul, am vorbit!”.

6

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, întoarece-ţi faţa spre munţii lui Israel şi profeţeşte împotriva lor!

3 Spune-le: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către munţi şi către dealuri, către pante şi către văi: iată, eu fac să vină asupra voastră sabia şi voi nimici înălţimile voastre!

4 Vor fi devastate altarele voastre şi vor fi sfărâmate altarele voastre pentru incens; voi face să cadă străpunşi ai voştri înaintea idolilor voştri.

5 Voi pune cadavrele fiilor lui Israel înaintea idolilor lor şi voi risipi oasele voastre în jurul altarelor voastre .

6 În toate aşezările voastre, cetăţile vor fi nimicite şi înălţimile vor fi devastate în aşa fel încât să fie nimicite şi pedepsite altarele voastre, să fie sfărâmaţi şi distruşi idolii voştri şi să fie tăiate în bucăţi altarele voastre pentru incens şi să fie şterse lucrările voastre.

7 Vor cădea străpunşi în mijlocul tău şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.

8 Voi face să rămână şi să fie pentru voi supravieţutori de sabie printre neamuri atunci când vă voi împrăştia printre ţări.

9 Supravieţuitorii îşi vor aminti de mine printre neamurile unde vor fi captivi când le voi zdrobi inima desfrânată care s-a îndepărtat de mine şi ochii care s-au desfrânat cu idolii lor; vor fi dezgustaţi de ei înşişi din cauza relelor pe care le-au făcut cu toate lucrurile lor abominabile.

10 Vor cunoaşte că eu sunt Domnul şi că nu am spus în zadar că le voi face răul acesta»”.

11 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Loveşte cu palma ta şi bate cu piciorul tău şi spune: «Vai, din cauza lucrurilor abominabile cele rele ale casei lui Israel, ea va cădea de sabie, de foamete şi de ciumă!

12 Cel care este departe va muri de ciumă; cel care e aproape va cădea de sabie, iar supravieţuitorul şi cel rămas vor muri de foamete. Iar eu îmi voi potoli mânia împotriva lor.

13 Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul când vor fi cei străpunşi ai lor printre idolii lor, în jurul altarelor lor, pe orice colină înaltă şi pe toate vârfurile munţilor, sub orice copac verde şi sub fiecare stejar înfrunzit unde ei ofereau mireasmă plăcută tuturor idolilor lor.

14 Îmi voi întinde mâna împotriva lor şi voi da ţara lor să fie devastată şi pustiită din pustiu până la Dibla . În toate aşezările lor vor cunoaşte că eu sunt Domnul»”.

7

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Tu, fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: este sfârşitul pentru pământul lui Israel! Vine sfârşitul peste cele patru colţuri ale ţării.

3 Acum, sfârşitul este asupra ta; voi trimite mânia mea asupra ta, te voi judeca după căile tale şi voi pune împotriva ta toate lucrurile tale abominabile.

4 Ochiul meu nu va avea milă de tine şi nu mă voi îndura, ci voi pune căile tale împotriva ta şi lucrurile tale abominabile vor fi în mijlocul tău. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeu”.

5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, rău, vine un rău!

6 Sfârşitul vine; vine sfârşitul! Sfârşitul este lângă tine; iată, a venit!

7 Vine dezastrul la tine, locuitor al ţării. Vine timpul, se apropie ziua groazei, şi nu a voioşiei pe munţi.

8 Acum, îmi voi revărsa îndată furia mea supra ta şi-mi voi potoli mânia împotriva ta. Te voi judeca după căile tale şi voi pune împotriva ta toate lucrurile tale abominabile.

9 Ochiul meu nu va avea milă de tine şi nu mă voi îndura. Voi pune împotriva ta căile tale şi vor fi lucrurile tale abominabile în mijlocul tău. Şi veţi cunoaşte că eu, Domnul Dumnezeu, sunt cel care loveşte.

10 Iată ziua! Iat-o că vine! A sosit dezastrul. Înfloreşte toiagul, răsare mândria.

11 Violenţa se înalţă ca toiag al nelegiuirii; nu mai e nimic din ei, nici din mulţimea lor, nici din bogăţiile lor, nici din strălucirea di ei .

12 Vine timpul, se apropie ziua! Cel care cumpără să nu se bucure şi cel acre vinde să nu jelească. Căci [mânia] aprinsă este lângă toată mulţimea.

13 Căi cel care vinde nu se va întoarce la ceea ce a vândut, chiar dacî va mai trăi, întrucât viziunea nu se va întoarce la mulţime şi nimeni nu-şi va întări viaţa prin nelegiuirea sa.

14 Au sunat din trâmbiţă şi au pregătit totul, dar nu este nimeni care să meargă la luptă, căci [mânia] mea aprinsă este împotriva întregii mulţimi.

15 Sabia este afară, iar ciuma şi foametea, în casă.
Cel care este pe câmp va muri de sabie,
iar cel care este în cetate îl vor devora foametea şi ciuma.

16 Vor scăpa supravieţuitori,
dar vor fi pe munţi ca porumbeii văilor;
toţi suspină, fiecare pentru nelegiuirea sa.

17 Toate mâinile vor slăbi
Şi toţi genunchii vor umbla ca apa.

18 Se încing cu saci şi-i acoperă teroarea.
Toate feţele sunt acoperite de ruşine
şi toate capetele, de chelie .

19 Argintul lor îl aruncă pe străzi
şi aurul lor a devenit murdărie.
Argintul şi aurul lor nu pot să-i salveze în ziua mâniei Domnului;
sufletul nu şi-l satură şi mărunataiele nu şile umplu
pentru că nelegiuirea lor a devenit o capcană.

20 Splendoarea veşmintelor lor au stabilit-o ca semeţie
şi imaginile lucrurilor lor abominabile
le-au făcut zei pentru ei.
De aceea i-am făcut pentru ei murdărie.

21 I-am dat în mâinile străinilor spre pradă
şi celor nelegiuiţi ai ţării, spre jaf: ei îi vor profana.

22 Îmi voi întoarce faţa de la ei,
iar ei vor profana locul meu ascuns .
Animalele feroce vor intra în el şi-l vor profana.

23 Fă lanţuri , căci ţara este plină
de judecata [vărsătorilor] de sânge
şi cetatea este plină de violenţă.

24 Voi face să vină relele neamurilor
şi vor stăpâni casele lor.
Voi face să înceteze mândria celor puternici
şi sanctuarele lor vor fi întinate.

25 Vine prăpădul.
Vor căuta pace, dar nu va fi!

26 Vine dezastru peste dezastru
şi va fi zvon după zvon.
Vor căuta viziunea de la profet,
dar legea va pieri de la preot şi sfatul, de la bătrâni.

27 Regele va jeli , căpetenia se va îmbrăca în dezolare,
iar mâinile poporului ţării vor tremura.
Voi face cu ei după căile lor
şi-i voi judeca după judecăţile lor.
Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul.

8

1 În anul al şaselea, în [ziua] a şasea a lunii a cincea , stăteam în casa mea şi bătrânii lui Iuda stăteau înaintea mea . Atunci, mâna Domnului Dumnezeu a căzut acolo asupra mea.

2 M-am uitat şi, iată, o asemămnare ca înfăţişarea unui foc: înfăţişarea de la coapse în jos era foc, iar de la coapse în sus era ca înfăţişarea unei străluciri, asemenea strălucirii metalului topit.

3 Şi-a întins chipul mâinii şi m-a prins de o buclă a capului; Duhul m-a ridicat între pământ şi cer şi m-a adus, în viziunile lui Dumnezeu, la Ierusalim , la intrarea porţii interioare care se deschide spre nord, unde era locul idolului geloziei , care provoacă la gelozie.

4 Şi, iată, acolo era gloria Dumnezeului lui Israel, ca înfăţişarea pe care o văzusem în vale.

5 El mi-a zis: „Fiul omului, ridică-ţi ochii spre nord!”. Eu mi-am ridicat ochii spre nord şi, iată, la nord de poarta altarului era idolul!

6 Apoi mi-a zis: „Fiul omului, vezi ceea ce face ei? Sunt lucruri abominabile mari cele pe care casa lui Israel le face aici ca să mă îndepărteze din sanctuarul meu. Întoarce-te şi vei vedea lucruri abominabile şi mai mari!”.

7 M-a adus la poarta curţii, m-am uitat şi, iată, o gaură era în perete.

8 Atunci mi-a zis: „Fiul omului, sapă în perete!”. Eu am săpat în perete şi, iată, era o uşă!

9 El mi-a zis: „Intră şi vezi lucrurile abominabile rele pe care ei le fac aici!”.

10 Am intrat, m-am uitat şi, iată, toate chipurile de târâtoare, de animale de dispreţuit şi toţi idolii casei lui Israel erau gravate pe perete de jur împrejur.

11 Şaptezeci de oameni dintre bătrânii casei lui Israel – împreună cu Iaazania, fiul lui Şafan, care stătea în mijlocul lor – stăteau în picioare înaintea [idolilor] : fiecare avea o cădelniţă şi ardeau tămâie, [al cărui fum] se înălţa ca un nor.

12 El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac bătrânii casei lui Israel în întuneric, fiecare în camera lui cu chipuri? Căci ei zic: «Nu este Domn care să ne vadă; Domnul a abandonat ţara»”.

13 Apoi mi-a zis: „Întoarce-te şi vei mai vedea [şi alte] lucruri abominabile mari pe care le fac ei!”

14 Domnul m-a dus la intrarea porţii casei Domnului, care este spre nord, şi, iată, acolo stăteau femei care îl plângeau pe Tammuz .

15 Atunci mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Întoarce-te şi vei mai vedea [şi alte] lucruri abominabile mai mari decât acestea!”.

16 Apoi m-a dus în interiorul curţii casei Domnului şi, iată, la intrarea templului Domnului, între vestibul şi altar, erau douăzeci şi cinci de oameni cu spatele la templul Domnului şi cu feţele spre răsărit! Ei se prosternau înaintea soarelui, spre răsărit.

17 Atunci mi-a zis: „Ai văzut fiul omului? Este oare puţin pentru casa lui Iuda că fac lucrurile abominabile pe acre le fac aici? Au umplut ţara de violenţă şi se întorc ca să mă mânie. Iată-i, îşi poartă ramura la nas !

18 De aceea, şi eu mă voi purta cu mânie. Ochiul meu nu va avea milă şi eu nu mă voi îndura. Vor striga la mine cu glas puternic, dar eu nu-i voi asculta”.

9

1 Atunci, un glas puternic a răsunat în urechea mea: „S-au apropiat pedepsele cetăţii; fiecare să aibă în mâna sa armele distrugerii!”.

2 Iată, şase oameni veneau de pe calea Porţii Superioare , acre se deschide spre nord, fieacre cu armele măcelului în mână; era un om în mijlocul lor, îmbrăcat în in, cu o călimară de scriitor la coapse. Au venit şi au stat lângă altarul de bronz.

3 Gloria Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de deasupra heruvimului deasupra căruia era spre pragul templului. A strigat către omul îmbrăcat în in care avea călimara de scriitor la coapse.

4 Domnul a zis către el: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi însemnează cu un tau frunţile oamenilor care suspină şi murmură împotriva lucrurilor abominabile care se fac în [cetate]!

5 Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi prin cetate în urma lui şi loviţi! Ochiul vostru să nu aibă milă şi nu vă înduraţi:

6 ucideţi-i până la nimicire pe bătrân, pe tânăr, pe fecioară, pe prunci şi pe femei; dar pe niciun om pe care este tau! Începeţi de la sanctuar!” Iar ei au început de la bătrânii care erau în faţa templului.

7 Apoi le-a zis: „Întinaţi templul şi umpleţi curţile cu cei străpunşi! Ieşiţi!”. Ei au ieşit şi au lovit prin cetate.

8 Când ei loveau, eu am rămas şi am căzut la pământ şi am strigat: „Ah, Doamne Dumnezeule, vei nimici tu oare tot restul lui Israel revărsându-ţi mânia asupra Ierusalimului?” .

9 Dar el mi-a zis. „Nelegiuirea casei lui Israel şi a lui Iuda este din ce în ce mai mare. Ţara este plină de sânge, iar cetatea este plină de corupţie . Căci ei spun: «Domnul a părăsit ţara, nu este Domn care să vadă» .

10 Nici ochiul meu nu va avea milă şi nu mă voi îndura; voi face să cadă asupra capetelor lor faptele lor ”.

11 Şi, iată, omul îmbrăcat în in şi cu călimara la coapse i-a întors cuvântul şi i-a zis: „Am făcut ceea ce mi-ai poruncit”.

10

1 M-am uitat şi, iată, pe întinderea care era deasupra capului heruvimilor era ca o piatră de safir, se vedea ca înfăţişarea asemănării unui tron care era deasupra lor !

2 [Domnul] i-a zis omului îmbrăcat în in: „Intră între roţile care sunt sub heruvimi şi umple-ţi palmele cu cărbuni de foc dintre cei care sunt între heruvimi şi împrăştie-i asupra cetăţii!”. El a plecat dinaintea ochilor mei.

3 Heruvimii stăteau în partea dreaptă a templului când omul a intrat şi un nor a umplut curtea interioară.

4 Gloria Domnului s-a înălţat de deasupra heruvimului pe pragul templului: templul s-a umplut de nor, iar curtea s-a umplut de strălucirea gloriei Domnului.

5 Zgomotul aripilor heruvimului se auzea până în curtea exterioară; era ca glasul Celui Atotputernic când vorbeşte.

6 Când i-a poruncit omului îmbrăcat în in: „Ia foc dintre roţi, dintre heruvimi!”, el a intrat şi a stat lângă roată.

7 Un heruvim şi-a întins mâna între heruvimi, spre focul care era între heruvimi, a luat şi l-a pus în mâinile celui îmbrăcat în in. El l-a luat şi a ieşit.

8 Şi s-a arătat la heruvimi imaginea unei mâini de om sub aripile lor.

9 M-am uitat şi, iată, lângă heruvimi erau patru roţi; o roată lângă un heruvim şi o roată lângă un heruvim! Înfăţişarea roţilor era ca strălucirea pietrei de crisolit.

10 Înfăţişarea lor era aceeaşi asemănare pentru toate patru: era ca o roată în mijlocul altei roţi.

11 Când mergeau, mergeau pe cele patru părţi ale lor. Nu se întorceau în mersul lor, căci spre locul unde se îndrepta capul, mergeau într-acolo . Nu se întorceau în mersul lor.

12 Tot trupul lor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor.

13 Cele patru roţi au fost numite, în auzul meu, „galgal ”.

14 Fiecare avea patru feţe: faţa celui dintâi era o faţă de heruvim, faţa celui de-al doilea era o faţă de om, a celui de-al treilea era o faţă de leu şi a celui de-al patrulea era o faţă de vultur .

15 Apoi heruvimii s-au ridicat. Aceasta era fiinţa pe care o văzusem la râul Chebar.

16 Când heruvimii mergeau, roţile mergeau lângă ei; când heruvimii îşi ridicau aripile ca să se înalţe de la pământ, roţile nu se întorceau nici ele de lângă ei.

17 Când ei stăteau, stăteau [şi roţile]; când se înălţau, se înălţau cu ei, căci Duhul fiinţei era în ele.

18 Gloria Domnului a ieşit de deasupra pragului templului şi a stat peste heruvimi.

19 Heruvimii şi-au înălţat aripile şi s-au ridicat de la pământ în văzul meu. Când au ieşit, roţile erau lângă ei. S-au oprit la intrarea porţii dinspre răsărit a templului Domnului.Gloria Dumnezeului lui Israel era peste ei, de deasupra .

20 Aceasta era fiinţa pe care o văzusem sub Dumnezeul lui Israel la râul Chebar. Şi am recunoscut că erau heruvimi.

21 Cei patru aveau patru feţe fiecare şi aptru aripi fiecare; şi era o asemănare de mâini de om sub aripile lor.

22 Asemănarea feţelor lor era ca feţele pe care le văzusem la râul Chebar: înfăţişarea lor şi ei înşişi. Fiecare mergea drept înaintea lui.

11

1 Duhul m-a înălţat şi m-a dus la poarta de răsărit a casei Domnului, care se deschide spre răsărit, şi, iată, la intrarea porţii, erau douăzeci şi cinci de oameni; şi i-am văzut în mijlocul lor pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpetenii ale poporului.

2 [Domnul] mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care gândesc nelegiuirea şi fac planuri rele împotriva acestei cetăţi!

3 Ei zic: «Nu s-a apropiat [timpul] să zidim case. [Cetatea] este oala, iar noi suntem carnea» .

4 De aceea, profeţeşte împotriva lor! Profeţeşte, fiu al omului!”.

5 Duhul a căzut peste mine şi mi-a zis: „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Aşa spuneţi voi, casă a lui Israel, dar eu cunosc ceea ce se ridică din duhul vostru.

6 Aţi făcut să se înmulţească cei străpunşi ai voştri în cetatea aceasta şi aţi umplut străzile ei cu cei străpunşi›.

7 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‹Cei străpunşi ai voştri pe care i-aţi pus în mijlocul [cetăţii], ei sunt carnea, iar ea este oala. Iar pe voi vă voi scoate din mijlocul ei.

8 V-aţi temut de sabie: sabie voi face să vină asupra voastră – oracolul Domnului Dumnezeu.

9 Vă voi scoate din mijlocul [cetăţii], vă voi da în mâna străinilor şi voi face judecăţi împotriva voastră.

10 De sabie veţi cădea între hotarele lui Israel, vă voi judeca şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.

11 [Cetatea] nu va fi pentru voi oală, iar voi nu veţi fi carne în mijlocul ei. Între hotarele lui Israel vă voi judeca.

12 Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul: în hotărârile mele nu aţi umblat şi judecăţile mele nu le-aţi împlinit, ci aţi împlinit judecăţile nemaurilor care sunt în jurul vostru› »”.

13 Când eu profeţeam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Eu am căzut la pământ şi am strigat cu glas puternic: „Ah, Doamne Dumnezeule, vei face să se sfârşească restul lui Isarel?”.

14 Cuvântul Domnului a fost către mine:

15 „Fiul omului, fraţii tăi, fraţii tăi, oameni ai răscumpărării tale , şi toată casa lui Israel, toţi spun locuitorilor Ierusalimului: «Îndepărtaţi-vă de Domnul! Nouă ni s-a dat ţara ca s-o luăm în stăpânire ».

16 De aceea, spune-le: «Aşa spune Domnul Dumnezeu: întrucât i-am îndepărtat printre neamuri şi i-am împrăştiat printre ţări, eu voi fi pentru ei un sanctuar mic printre ţările unde au ajuns!».

17 De aceea, spune-le: «Aşa zice Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna dintre popoare şi vă voi strânge din ţările în care sunteţi împrăştiaţi şi vă voi da pământul lui Isarel».

18 Vor veni acolo şi vor îndepărta toţi idolii şi toate lucrurile abominabile din el.

19 Le voi da o altă inimă şi voi pune în ei un duh nou. Voi îndepărta din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne,

20 ca să umble în hotărârile mele, să păzească judecăţile mele şi să le împlinească: ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor.

21 Cât despre cel care îşi îndreaptă inima spre idoli şi spre lucrurile lor abominabile, voi face să cadă asupra capetelor lor faptele lor ”, oracolul Domnului Dumnezeu.

22 Heruvimii şi-au înălţat aripile, iar roţile erau lângă ei. Gloria Dumnezeului lui Isarel era deasupra lor, de sus.

23 Gloria Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a oprit pe muntele care este la est de cetate.

24 Duhul m-a înălţat şi m-a dus în viziune, prin Duhul lui Dumnezeu, în Caldeea, la cei deportaţi. Apoi viziunea pe care am văzut-o s-a ridicat de deasupra mea.

25 Iar eu le-am spus celor deportaţi toate cuvintele pe care mi le arătase Domnul.

12

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case răzvrătite: au ochi ca să vadă, şi nu văd; au urechi ca să asculte, şi nu ascultă, pentru că sunt o casă răzvrătită.

3 Fiul omului, fă-ţi bagajul ca de deportaţi şi pleacă în exil ziua, în văzul lor. Pleacă în exil din locul tău către un alt loc în văzul lor! Poate vor vedea că sunt o casă răzvrătită.

4 Scoate-ţi bagajele ca bagajele deportaţilor ziua, în văzul lor, iar tu ieşi seara, în văzul lor, aşa cum ies deportaţii!

5 În văzul lor să sapi în zid şi să ieşi prin el!

6 În văzul lor să porţi [bagajele] pe umăr; să ieşi în amurg şi să-ţi acoperi faţa ca să nu vezi pământul, pentru că eu te-am pus semn pentru casa lui Israel!”.

7 Am făcut aşa cum mi-a fost poruncit: mi-am scos bagajele ca bagajele deportaţilor ziua, iar seara am săpat în zid cu mâna; şe-am scos în amurg, purtându-le pe umerii mei, în văzul lor.

8 Cuvântul Domnului a fost către mine dimineaţa:

9 „Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, casa răzvrătită: «Ce faci?»?

10 Spune-le: «Profeţia aceasta este pentru principele din Ierusalim şi pentru toată casa lui Israel care este în mijlocul lui».

11 Spune: «Eu sunt un semn pentru voi. Aşa cum am făcut eu, aş ali se va face şi lor: vor merge în deportare, în captivitate:

12 Principele care este în mijlocul lor va purta [bagajul] pe umăr, în amurg va ieşi; vor săpa în zis ca să iasă, el îşi va acoperi faţa ca să nu vadă cu ochii pământul .

13 Îmi voi întinde plasa asupra lui şi el va cădea în capcana mea. Îl voi duce în Babilon, în ţara caldeilor, pe care nu o vor vedea, deşi va muri acolo.

14 Pe toţi cei care sunt în jurul lui spre a-l ajuta şi pe toate trupele lui le voi împrăştia în toate vânturile şi sabia o voi scoate în urma lor.

15 Atunci vor cunoaşte că eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia între neamuri şi îi voi înstrăina printre ţări.

16 Dar voi face să rămână dintre ei un număr [mic] de oameni, de la sabie, de la foamete şi de la ciumă, ca să povestească toate lucrurile lor abominabile printre neamurile la care vor ajunge ca să ştie că eu sunt Domnul»”.

17 Cuvântul Domnului a fost către mine:

18 „Fiul omului , îţi vei mânca pâinea cu tremur şi-ţi vei bea apa cu spaimă şi îngrijoare.

19 Spune poporului ţării: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către locuitorii din Ierusalim şi către ţinutul lui Isarel: ţşi vor mânca pâinea cu îngrijorare şi îşi vor bea apa în devastare; căci ţara lor va fi devastată din cauză că este plină de violenţa tuturor celor care locuiesc în ea.

20 Cetăţile care sunt locuite vor fi pustiite şi ţara va fi devastată şi veţi şti că eu sunt Domnul»”.

21 Cuvântul Domnului a fost către mine:

22 „Fiul omului, ce este cu acest proverb la voi cu privire la pământul lui Israel: «Zilele se lungesc şi piere orice viziune»?

23 De aceea, spune-le: aşa vorbeşte Domnul: «Voi face să înceteze proverbul acesta şi nu va mai fi proverb ca el în Ierusalim». Pentru aceasta, spune-le: «Se apropie zilele şi cuvântul oricărei viziuni».

24 Căci nu va mai fi nicio viziune falsă sau oracol linguşitor în mijlocul casei lui Israel.

25 Căci eu, Domnul, voi vorbi. Şi ceea ce voi spune, cuvântul acela se va împlini şi nu va mai întârzia. Într-adevăr, în zilele voastre, casă răzvrătită, voi spune un cuvânt şi-l voi împlini” – oracolul Domnului Dumnezeu.

26 Cuvântul Domnului a fost către mine:

27 „Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: «Viziunile pe care le vede sunt după multe zile şi profeţeşte pentru timpuri îndepărtate!».

28 De aceea, spune-le: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Nu va mai întârzia niciun cuvânt al meu; ceea ce voi spune, cuvântul acela se va împlini»” – oracolul Domnului Dumnezeu.

13

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, profeţeşte către profeţii lui Israel şi spune-le celor care profeţesc din inima lor: ascultaţi cuvântul Domnului!”.

3 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vai de profeţii fără minte, care umblă după duhul lor, fără să fi văzut [nimic]!

4 Ca vulpile în pustiuri sunt profeţii tăi, Israel!

5 Voi nu aţi urcat prin spărturi şi nu aţi ridicat un zid în jurul casei lui Israel ca să stea în picioare în bătălie în ziua Domnului.

6 Au avut viziuni false şi spun ghicitori mincinoase – oracolul Domnului – dar Domnul nu i-a trimis, cu toate că ei aşteptau să se împlinească cuvântul lor.

7 Oare nu sunt viziunile voastre înşelătoare şi oare nu spuneţi ghicitori mincinoase? Şi totuşi spuneţi: «Oracolul Domnului», dar eu nu am vorbit.

8 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu: Pentru că spuneţi ceea ce este fals şi viziunile voastre sunt mincinoase, de aceea, iată, eu sunt împotriva voastră – oracolul Domnului Dumnezeu.

9 Mâna mea va fi împotriva profeţilor care au viziuni false şi [spun] ghicitori mincinoase în sfatul poporului meu: nu vor fi înscrişi în scrierea casei lui Israel şi nu vor intra în pământul lui Israel. Şi veţi şti că eu sunt Domnul Dumnezeu.

10 Pentru că l-au înşelat pe poporul meu, zicând: «Va fi pace», dar pacea nu este. Se construieşte un zid, iar ei îl acoperă cu tencuială .

11 Spune-le celor care acoperă cu tencuială că va cădea! Va fi o ploaie torenţială şi voi veţi cădea ca nişte pietre de grindină şi va izbucni un vânt de furtună.

12 Iată, zidul se prăbuşeşte. Oare nu vi se va zice: «Unde este tencuiala cu care aţi tencuit»?

13 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu: «Voi face să izbucnească un vânt de furtună în furia mea, va fi o ploaie torenţială în mânia mea şi piatră de grindină în mânia [mea] ca să nimicească».

14 Voi dărâma zidul pe care l-aţi coperit cu tencuială şi-l voi doborî la pământ. I se vor descoperi temeliile şi va cădea, iar voi veţi fi terminaţi în mijlocul lui: veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.

15 Îmi voi potoli mânia împotriva zidului şi a celor care l-au acoperit cu tencuială şi vă voi spune: «Nu este zid şi nici cine să-l acopere cu tencuială»,

16 adică profeţii lui Israel care profeţesc către Ierusalim şi au viziuni pentru el, viziuni de pace, şi nu este pace – oracolul Domnului Dumnezeu.

17 Iar tu, fiul omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva fiicelor poporului tău care profeţesc din inima lor şi profeţeşte împotriva lor!

18 Spune: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Vai de cele care cos benzi pe orice încheietură a mâinii şi fac acoperăminte pe vârful oricărei înălţimi ca să vâneze suflete! Veţi vâna voi oare sufletele poporului meu şi sufletele voastre vor trăi?.

19 Voi mă profanaţi în poporul meu pentru nişte pumini de orz şi pentru câteva firimituri de pâine, ca să faceţi să moară sufletele care nu ar trebui să moară şi să faceţi să trăiască sufletele care nu ar trebui să trăiască, minţindu-l pe poporul meu care ascultă minciuni».

20 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Benzile cu care aţi vânat sufletele ca pe nişte păsări le voi rupe de pe braţele voastre şi voi lăsa libere sufletele, sufletele pe care voi le-aţi vânat ca pe nişte păsări ».

21 Voi rupe acoperămintele şi voi salva poporul meu din mâinile voastre, ca să nu mai fie pradă în mâinile voastre, şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.

22 Pentru că aţi umilit inima celui drept cu minciună când eu nu am chinuit-o şi aţi întărit mâna celui nelegiuit ca să nu se întoarcă de la calea lui cea rea şi să trăiască,

23 de aceea nu veţi mai avea viziuni false şi nu veţi mai ghici ghicitori. Voi salva poporul meu din mâinile voastre şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul”.

14

1 Au venit la mine câţiva dintrte bătrânii lui Israel şi s-au aşezat înaintea mea.

2 Cuvântul Domnului a fost către mine:

3 „Fiul omului, oamenii aceştia şi-au înălţat idolii în inima lor şi au pus capcana nelegiuirii lor înaintea feţelor lor. Mă voi lăsa eu căutat de ei?

4 De aceea, vorbeşte-le şi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Orice om care-şi înalţă idolii în inima sa şi îşi pune capcana nelegiuirii sale înaintea feţei lui şi vine la profet, eu, Domnul, îi voi răspunde cu privire la mulţimea idolilor săi,

5 ca să prind casa lui Israel prin inima lor, căci s-au înstrăinat de mine prin toţi idolii lor› ».

6 Pentru aceasta, spune-i casei lui Israel: «Aşa zice Domnul Dumnezeu: ‹Întoarceţi-vă de la idolii voştri şi de la toate lucrurile voastre abominabile întoarceţi-vă feţele! .

7 Căci orice om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc ca străini în Israel şi care s-au îndepărtat de la urmarea mea înălţându-şi idoli în inima lor şi punând capcana nelegiuirii sale înaintea feţei lui, dacă va veni la profet ca să mă caute prin el, eu, Domnul, eu îi voi răspunde.

8 Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi pune să fie semn şi proverb şi-l voi şterge din mijlocul poporului meu. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.

9 Dar profetul care se lasă înşelat şi va spune un cuvânt, eu, Domnul, l-am înşelat pe profetul acela. Îmi voi întinde mâna împotriva lui şi-l voi nimici din mijlocul poporului meu, Israel.

10 Ei îşi vor purta nelegiuirea. Iar nelegiuirea profetului va fi ca nelegiuirea celui care a vrut să [mă] caute,

11 ca să nu mai rătăcească de la urmarea mea casa lui Israel şi să se mai întineze prin toate răzvrătirile lor. Ei vor fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul lor› » – oracolul Domnului Dumnezeu.

12 Cuvântul Domnului a fost către mine:

13 „Fiul omului, cât despre ţara care va păcătui împotriva mea comiţând sacrilegiu, îmi voi întinde mâna împotriva ei şi o voi priva de pâine , voi trimite împotriva ei foametea şi voi nimici din ea om şi animal.

14 Şi dacă ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni – Noe, Daniel şi Iob – ei, pentru dreptatea lor, şi-ar salva sufletele – oracolul Domnului Dumnezeu.

15 Voi face să vină în ţară animale feroce şi o vor rade, va fi devastată şi nu va mai fi cine s-o traverseze din cauza animalelor.

16 Aceşti trei oameni care ar fi în mijlocul ei, viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu-şi vor salva fiii şi fiicele, ci se vor salva numai ei, iar ţara va fi devastată.

17 Sau dacă aş face să vină sabie împotriva acelei ţări şi aş spune «Sabia să treacă prin ţară!» şi dacă aş nimici din ea om şi animal,

18 chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, viu unt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu i-ar salva pe fii şi pe fiice, ci numai ei s-ar salva.

19 Sau dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta şi mi-aş revărsa mânia mea împotriva ei prin sânge ca să nimicesc din ea om şi animal,

20 chiar de-ar fi Noe, Daniel şi Iob în mijlocul ei, viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu vor salva nici fiu, nici fiică, ci ei îşi vor salva sufletele pentru dreptatea lor”.

21 Căci aşa spune Domnul Dumnezeu: „La fel voi trimite împotriva Ierusalimului cele patru judecăţi cumplite ale mele – sabia, foametea, animalele feroce şi ciuma – ca să nimicesc din el om şi animal.

22 Iată, voi face să scape un rest al său: vor ieşi fii şi fiice. Ei vor ieşi la voi şi voi veţi vedea căile şi faptele lor şi veţi fi mângâiaţi pentru răul pe care l-am făcut să vină asupra Ierusalimului cu tot ceea ce am făcut să vină asupra lui.

23 Ei vă vor mângâia când veţi vedea calea lor şi faptele lor şi veţi recunoaşte că nu în zadar am făcut tot ceea ce am făcut împotriva lui” – oracolul Domnului Dumnezeu.

15

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, cu ce este lemnul viţei-de-vie mai presus decât orice copac cu ramuri care sunt printre copacii pădurii?

3 Este luat din el lemn ca să se facă vreo lucrare?
Sau iau din el vreun par ca să atârne de le vreun obiect?

4 Iată, este dat focului ca să-l mistuie!
Focul devorează amândouă capetele ,
iar mijlocul lui arde;
deci foloseşte oare la vreo lucrare?

5 Iată, când era întreg, nu se putea face nicio lucrare,
cu atât mai mult când este devorat de foc şi ars,
se mai poate face vreo lucrare?”.

6 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu:
„Aşa cum lemnul de viţă-de-vie, printre copacii pădurii,
este dat la foc şi devorat,
tot aşa îi voi da pe locuitorii Ierusalimului.

7 Îmi voi întoarce faţa împotriva lor;
ei vor vrea să iasă din foc, dar focul îi va devora .
Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul
când îmi voi întoarce faţa împotriva lor.

8 Voi da ţara devastării, pentru că au comis sacrilegiu”.
Oracolul Domnului Dumnezeu.

16

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, fă cunoscute Ierusalimului lucrurile sale abominabile !

3 Spune: «Aşa zice Domnul Dumnezeu: ‹De la originea ta şi din naşterea ta , eşti din ţara Canaan. Tatăl tău era amoreu , iar mama ta, hetec.

4 La naşterea ta, în ziua în care ai fost năcut, nu ţi s-a tăiat buricul, în apă nu ai fost spălată ca să fii curăţată, cu sare nu ai fost frecată şi în scutece nu ai fost înfăşată.

5 Niciun ochi nu a avut milă de tine ca să-ţi facă dintre acestea, să se îndure de tine. Ai fost aruncată pe faţa câmpului , din cauza dispreţuirii faţă de viaţa ta, în ziua în care ai fost născută›

6 Am trecut pe lângă tine şi te-am văzut zbătându-te în sângele tău. Şi ţi-am zis când erai în sângele tău: ‹Rămâi în viaţă!›. Ţi-am zis când erai în sângele tău: ‹Rămâi în viaţă!›.

7 Te-am făcut să creşti mult, ca mlădiţa câmpului; te-ai înmulţit, te-ai făcut mare şi ai ajuns frumuseţea frumuseţilor ; ţi s-au format sânii şi ţi-a crescut părul, dar tu erai goală şi neacoperită.

8 Am trecut pe lângă tine, te-am văzut şi, iată, era timpul tău, timpul iubirilor! Mi-am întins poala [mantiei] asupra ta şi ţi-am acoperit goliciunea ta. Ţi-am jurat şi am ajuns la o alianţă cu tine – oracolul Domnului Dumnezeu – şi tu ai devenit a mea.

9 Te-am spălat cu apă, te-am clătit de sângele de pe tine şi te-am uns cu untdelemn.

10 Te-am îmbrăcat cu haină brodată şi te-am încălţat cu sandale de viţel de mare, te-am înfăşurat cu in şi te-am acoperit cu mătase.

11 Te-am împodobit cu podoabe, ţi-am pus brăţări la mâini şi lănţişoare la gât.

12 Voi pune verigă la nasul tău, cercei, la urechi şi o diademă a frumuseţii, pe capul tău.

13 Te-am împodobit cu aur şi argint, îmbrăcându-te cu in şi mătase brodate; te-am hrănit cu făină aleasă, cu miere şi cu untdelemn, te-ai făcut din ce în ce mai frumoasă şi ai avut suuces să ajungi la regalitate.

14 A ieşit pentru tine un renume între neamuri datorită frumuseţii tale, căci erai desăvârşită prin podoabele pe care le-am pus pe tine – oracolul Domnului Dumnezeu.

15 Dar te-ai încrezut în frumuseţea ta şi te-ai desfrânat din cauza renumelui tău; ţi-ai răspândit desfrânările la toţi trecătorii: ai fost a lor.

16 Ai luat din hainele tale şi ţi-ai făcut înălţimi colorate şi te-ai desfrânat pe ele: nu s-a mai întâmplat şi nu va mai fi.

17 Ai luat obiectele frumuseţii tale pe care ţi le-am dat din aurul meu şi din argintul meu şi ţi-ai făcut chipuri de bărbat şi te-ai desfrânat cu ele.

18 Ai luat hainele brodate şi i-ai acoperit; ai pus untdelemnul meu şi tămâia mea înaintea lor.

19 Pâinea mea pe care ţi-am dat-o, făina aleasă, untdelemnul şi mierea cu care te-am hrănit le-ai pus înaintea lor ca să fie mireasmă plăcută – oracolul Domnului Dumnezeu.

20 I-ai luat pe fiii şi pe fiicele tale, pe care mi i-ai născut, şi i-ai jertfit lor ca să fie mâncaţi. Oare sunt puţine desfrânările tale?

21 I-ai înjunghiat pe fiii mei şi i-ai pus să treacă [prin foc] pentru ei.

22 Şi în toate lucrurile tale abominabile şi în toate desfrânările tale nu ţi-ai amintit de zilele tinereţii tale, când erai goală şi neacoperită şi te zbăteai când erai în sângele tău.

23 După toată răutatea ta – vai, vai de tine! – oracolul Domnului Dumnezeu –

24 ţi-ai construit loc de desfrâu şi ţi-ai făcut loc înalt în toate pieţele.

25 La toate capetele drumurilor ai construit locul tău înalt; ţi-ai dezonorat frumuseţea şi ţi-ai desfăcut picioarele oricărui trecător, înmulţind desfrânările tale.

26 Te-ai desfrânat cu egiptenii, vecinii tăi cu corpul mare ; ţi-ai înmulţit desfrânările ca să mă mânii.

27 Dar, iată, mi-am întins mâna împotriva ta şi ţi-am micşorat ceea ce era hotărât pentru tine; te-am dat în voia celor care te urau, fiicele filistenilor , care rămâneau umilite de calea ta desfrânată.

28 Te-ai desfrânat cu fiii asirienilor şi nu te-ai săturat ; ai continuat să te desfrânezi şi tot nu te-ai săturat.

29 Ţi-ai înmulţit desfrânările în ţara Canaan ş în Caldeea şi nici aşa nu te-ai săturat.

30 Cât de slabă era inima ta – oracolul Domnului Dumnezeu – că faci toate aceste fapte, femeie desfrânată şi neruşinată!

31 Construind locul tău de desfrâu la capătul tuturor drumurilor şi făcându-ţi locuri înalte în orice piaţă, nu ai fost nici ca o desfrânată, pentru că ai dispreţuit răsplata.

32 Femeie adulteră, în locul soţului tu îi iei pe străini!

33 Tuturor desfrânatelor li se dau daruri; dar tu dai darurile tale tuturor amanţilor tăi şi-i mituieşti ca să vină la tine de jur împrejur pentru desfrânările tale.

34 Tu eşti altfel decât [alte] femei în desfrânările tale. După tine, nimeni nu se va mai desfrâna, pentru că tu dai daruri şi nu primeşti daruri: tu eşti altfel»”.

35 De aceea, desfrânată, ascultă cuvântul Domnului!

36 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ţi-ai dat arama [pe faţă] , ţi-ai descoperit ruşinea în desfrânările tale cu amanţii tăi, cu toţi idolii lucrurilor tale abominabile şi cu sângele fiilor tăi pe care i-ai dat lor,

37 de aceea, iată, îi voi aduna pe toţi amanţii tăi pe la care ai trecut şi pe toţi cei pe care i-ai iubit, pe lângă toţi cei pe care i-ai urât, îi voi aduna la tine de jur împrejur şi voi descoperi ruşinea ta, iar ei vor vedea ruşinea ta .

38 Te voi judeca fupă judecata [femeilor] care comit adulter şi varsă sânge; te voi face să ai [parte] de sânge, furie şi gelozie.

39 Te voi da în mâinile lor; ei vor demola locul desfrâului tău şi vor dărâma înălţimile tale; te vor despuia de hainele tale şi vor lua obiectele frumuseţii tale; te vor lăsa goală şi neacoperită.

40 Vor face să urce împotriva ta o adunare care te va bate cu pietre şi te vor tăia cu săbiile lor.

41 Vor arde casele tale în foc şi vor face judecăţi împotriva ta în văzul multor femei; eu te voi face să încetezi din desfrânare şi nici nu vei mai putea să dai daruri.

42 Îmi voi potoli mânia împotriva ta şi se va îndepărta gelozia mea de la tine; mă voi linişti şi nu mă voi mai mânia.

43 Pentru că nu ţi-ai amintit de zilele tinereţii tale şi m-ai provocat prin toate acestea, şi eu voi face să cadă asupra capului tău faptele tale – oracolul Domnului Dumnezeu – şi nu vei mai săvârşi desfrânarea pe lângă toate lucrurile tale abominabile.

44 Iată, oricine va zice proverbe despre tine va spune [acest] proverb: «Cum e mama, aşa şi fiica».

45 Tu eşti fiica mamei tale, care s-a dezgustat de soţul ei şi de fiii ei; tu eşti sora surorilor tale care s-au dezgustat de soţii lor şi de fiii lor. Mama voastră era o hetee şi tatăl vostru, un amoreu.

46 Sora ta mai mare este Samaria: ea şi fiicele ei locuiesc la stânga ta; sora ta mai micî decât tine locuieşte la dreapta ta: este Sodoma şi fiicele ei.

47 Nu [doar] ai umblat în căile lor, ci ai şi săvârşit lucrurile lor abominabile. Doar în puţin [timp] te-ai stricat mai mult decât ele pe toate căile tale.

48 Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – Sodoma, sora ta, ea şi fiicele ei nu au făcut după cum ai făcut tu şi fiicele tale.

49 Iată, aceasta a fost nelegiuirea Sodomei, sora ta: aroganţă, belşug de pâine şi lipsă de griji pentru ea şi pentru fiicele ei! Dar mâna celui nevoiaş şi a celui sărac nu au întărit-o.

50 Ele s-au înălţat şi au făcut lucruri abominabile înaintea mea; eu le-am îndepărtat când am văzut.

51 Samaria nu a făcut nici jumătate din păcatele tale; tu ţi-ai înmulţit lucrurile tale abominabile mai mult decât ele şi le-ai îndreptăţit pe surorile tale prin toate lucrurile tale abominabile pe care le-ai făcut.

52 Şi tu poartă-ţi umilirea cu care le-ai considerat pe surorile tale atunci când păcatele tale te-au făcut mai dezgustătoare decât ele, deşi ele erau mai drepte decât tine! Şi tu ruşinează-te şi poartă-ţi umilirea, pentru că le-ai îndreptăţit pe surorile tale!

53 Voi întoarce captivitatea lor: captivitatea Sodomei şi a fiicelor ei, captivitatea Samariei şi a fiicelor ei; voi întoarce captivitatea captivilor tăi în mijlocul lor,

54 ca să-ţi porţi umilirea şi să fii umilită pentru tot ceea ce ai făcut, fiind tu mângâiere pentru ele.

55 Surorile tale, Sodoma şi fiicele ei, se vor întoarce să fie ca mai înainte; Samaria şi fiicele ei se vor întoarce să fie ca mai înainte, iar tu şi fiicele tale vă veţi întoarce să fiţi ca mai înainte.

56 Sodoma, sora ta, nu devenise ca un zvon în gura ta în ziua aroganţei tale,

57 înainte de descoperirea tăutăţii tale, ca în timpul ruşinii din partea fiicelor lui Aram şi a tuturor celor din jurul său, fiicele filistenilor, care te-au dispreţuit de jur împrejur.

58 Desfrânarea ta şi lucrurile tale abominabile tu trebuie să le suporţi” – oracolul Domnului.

59 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Voi face cu tine aşa cum ai făcut tu, care ai dispreţuit jurământul şi ai rupt alianţa.

60 Dar eu îmi voi aminti de alianţa mea [făcută] cu tine în tinereţea ta şi voi stabili cu tine o alianţă veşnică.

61 Atunci tu îţi vei aminti de căile tale şi te vei umili, când le vei lua pe surorile tale care sunt mai mari decât tine şi pe cele care sunt mai mici decât tine. Ţi le voi da ca fiice, nu datorită alianţei cu tine.

62 Voi stabili alianţa mea cu tine şi vei recunoaşte că eu sunt Domnul,

63 ca să-ţi aminteşti şi să te ruşinezi şi să nu-ţi mai deschizi gura din cauza umilirii tale când te voi purifica de tot ceea ce ai făcut” – oracolul Domnului Dumnezeu.

17

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, spune o enigmă şi pronunţă un proverb către casa lui Israel!

3 Spune: «Aşa zice Domnul Dumnezeu:
‹Un vultur mare, cu aripi mari,
cu pene lungi şi cu penaj bogat şi divers colorat
a venit în Liban şi a luat o creangă de cedru.

4 A rupt vârful ramurilor sale
şi l-a dus în ţara Canaan, l-a pus într-o cetate de negustori.

5 A luat din sămânţa ţării şi l-a pus într-un câmp pentru semănat,
lângă ape mari: l-a pus ca pe salcie.

6 A răsărit şi a devenit viţă care se întinde, dar mică de înălţime;
ramurile ei se îndreptau spre el şi rădăcinile ei erau sub el .
A devenit o viţă, a făcut ramuri şi şi-a întins mlădiţe.

7 Şi era un alt vultur mare, cu aripi mari şi cu mult penaj;
Iată, viţa şi-a întors rădăcinile spre el şi şi-a întins spre el ramurile,
ca el s-o adape din straturile unde era plantată.

8 Era plantată pe un câmp bun, lângă ape mari,
ca să facă ramuri şi să aducă rod,
ca să devină o viţă frumoasă› ».

9 Spune: aşa zice Domnul Dumnezeu:
«Oare va reuşi? Oare nu-i va smulge rădăcinile,
nu-i va rupe rodul ca să se usuce?
Toate frunzele verzi ale mlădiţelor sale se vor usca
fără ca să fie un braţ puternic sau un popor mare
care s-o smulgă din rădăcinile ei.

10 Iată, era plantată: oare va reuşi?
Oare nu va fi atinsă de vântul dinspre răsărit şi se va usca?
Se va usca în straturile unde a răsărit»”.

11 Cuvântul Domnului a fost către mine:

12 „Spune casei răzvrătite: Nu ştiţi ce înseamnă acestea? Iată, a venit regele Babilonului la Ierusalim şi i-a luat pe regele lui şi pe căpeteniile sale şi i-a dus cu el în Babilon .

13 A luat din descendenţa regală şi a încheiat cu el o alianţă; la făcut să ajungă la un jurământ cu el şi i-a luat pe cei puternici ai ţării,

14 ca să fie regalitatea lui înjosită, încât să nu se ridice, să păzească alianţa cu el, ca să fie stabil.

15 Dar el s-a răzvrătit împotriva lui trimiţând mesageri în Egipt ca să-i dea cai şi popor mult. Oare i-a reuşit? A scăpat cel care a făcut acestea? A scăpat cel care a rupt alianţa?

16 Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – că el va muri în ţara regelui care l-a făcut să domnească, al cărui jurământ l-a dispreţuit şi a cărui alianţă a rupt-o. În mijlocul Babilonului [va muri].

17 Nici cu armată puternică şi nici cu adunare numeroasă Faraonul nu va face nimic pentru el în luptă, când vor ridica parapeţi şi vor construi întărituri ca să nimicească multe suflete.

18 El a dispreţuit jurământul, încât a rupt alianţa, şi-a dat mâna, dar a făcut toate acestea; totuşi nu a scăpat”.

19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Viu sunt eu, voi aduce asupra capului lui jurământul meu pe care l-a dispreţuit şi alianţa mea pe care a rupt-o.

20 Îmi voi întinde plasa peste el şi el va fi prins în capcana mea. Îl voi face să ajungă în Babilon şi îl voi judeca acolo pentru sacrilegiul pe care l-a săvârşit împotriva mea.

21 Iar toţi fugarii lui din toate trupele sale vor cădea de sabie şi cei rămaşi vor fi împrăştiaţi în toate vânturile. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul care am vorbit ”.

22 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Eu voi lua dintre ramurile cedrului înalt şi voi planta ; voi rupe din vârful ramurilor sale o ramură fragedă şi o voi planta pe un munte înalt şi măreţ.

23 Pe un munte înalt din Israel o voi planta: va face ramuri şi va da rod şi va deveni un cedru frumos. Vor locui sub el toate păsările de tot felul , la umbra frunzişului său vor locui.

24 Vor şti toţi copacii câmpului că eu sunt Domnul: eu am înjosit copacul înalt şi am înălţat copacul înjosit; am făcut să se usuce copacul verde şi am făcut să înflorească copacul uscat. Eu, Domnul, am vorbit şi voi face”.

18

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Ce aveţi de spuneţi acest proverb pe pământul lui Israel:
«Părinţii au mâncat aguridă,
şi dinţii s-au strepezit»?

3 Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu veţi mai pronunţa proverbul acesta în Israel!

4 Iată, toate sufletele sunt ale mele: cum este sufletul tatălui, aşa este şi sufletul fiului pentru mine! Sufletul care păcătuieşte, acela va muri .

5 Omul care este drept şi face judecată şi dreptate ,

6 care nu mănâncă pe munţi şi nu-şi ridică ochii spre idolii caei lui Israel, care nu o întinează pe soţia aproapelui său şi nu se apropie de o femeie în timpul ciclului ei,

7 omul care nu oprimă [pe nimeni], care dă înapoi datornicului garanţia, care nu comite jaf, care dă pâinea lui celui flămând şi îl acoperă cu haină pe cel gol,

8 care nu dă împrumut cu camătă şi nici nu ia dobândă , care-şi trage mâna înapoi de la nedreptate, care face judecată după adevăr între om şi om,

9 care umblă în hotărârile mele şi păzeşte judecăţile mele ca să le împlinească în adevăr, el este drept şi va trăi – oracolul Domnului Dumnezeu.

10 Dacă dă naştere unui fiu violent, care varsă sânge şi face împotriva fratelui una dintre acestea

11 şi săvârşeşte toate aceste lucruri – adică: mănâncă pe munţi, o întinează pe soţia aproapelui său,

12 îi oprimă pe cel nevioaş şi pe cel sărac, comite jafuri, nu dă înapoi garanţia şi îşi ridică ochii spre idoli, săvârşind un lucru abominabil,

13 împrumută cu camătă şi ia dobândă – oare [acesta] poate să trăiască? Nu va trăi, şi cel care face toate aceste lucruri abominabile va muri şi sângele lui va fi asupra lui.

14 Dar dacă dă naştere unui fiu care vede toate păcatele pe care le face tatăl său, le vede, dar nu face ca ele,

15 dacă [acel fiu] nu mănâncă pe munţi, nu-şi ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu o întinează pe soţia aproapelui său,

16 nu oprimă [pe nimeni], nu ia garanţie, nu comite jaf, ci îţi dă pâinea celui flămând şi-l acoperă cu haină pe cel gol,

17 îşi trage mâna înapoi de la cel nevoiaş neluând camătă şi dobândă, împlineşte judecăţile mele şi umblă în hotărârile mele, el nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi .

18 Dar tatăl său, care a oprimat, a comis jaf împotriva fratelui său şi care a făcut în mijlocul poporului ceea ce nu este bine, el va muri în nelegiuirea lui.

19 Dar voi ziceţi: «De ce poartă fiul nelegiuirea tatălui?»; însă fiul care face judecată şi dreptate, păzeşte toate hotărârile meleşi le împlineşte, el va trăi.

20 Sufletul care păcătuieşte, el va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui şi nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului ; dreptatea va fi asupra celui drept, iar răutatea va fi asupra celui rău.

21 Dar cel rău care se întoace de la păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate hotărârile mele, face judecată şi dreptate, va trăi şi nu va muri.

22 Niciuna dintre răutăţile pe care le-a făcut nu-i vor fi amintite, ci în dreptatea pe care o face va trăi.

23 Doresc eu moartea celui rău? –oracolul Domnului. Oare nu [doresc] să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască?

24 Dar dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, dacă face după toate lucrurile abominabile pe care le face cel rău, va trăi? Toată dreptatea lui pe care a făcut-o nu va mai fi amintită din cauza sacrilegiului pe care l-a comis: pentru păcatele pe care le-a comis, pentru ele va muri.

25 Voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă». Ascultaţi, voi, casă a lui Israel: oare calea mea nu este dreaptă? Sau poate căile voastre nu sunt drepte.

26 Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui, săvârşeşte nedreptate şi moare din cauza ei, el moare din cauza nedreptăţii pe care o săvârşeşte.

27 Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui pe care a comis-o şi face dreptate şi judecată, acela îşi va face sufletul să trăiască.

28 Pentru că a văzut şi s-a întors de la răutatea pe care a comis-o, el va trăi şi nu va muri.

29 Casa lui Israel zice: «Calea Domnului nu este dreaptă». Oare calea mea nu este dreaptă, casă a lui Israel? Sau poate căile voastre nu sunt drepte.

30 De aceea, vă voi judeca pe fiecare după calea lui – oracolul Domnului Dumnezeu. Întoaceţi-vă de la toate răutăţile voastre şi nelegiuirea nu va fi pentru voi o capcană!

31 Aruncaţi de la voi toate răutăţile pe care le-aţi săvârşit, faceţi-vă o inimă nouă şi un duh nou! De ce să muriţi voi, casă a lui Israel?

32 Căci eu nu doresc moartea celui muritor – oracolul Domnului Dumnezeu. Întoarceţi-vă şi veţi trăi!”.

19

1 „Tu înalţă o lamentaţiune pentru conducătorii lui Israel!

2 Spune: «Ce era mama ta?
O leoaică între lei, culcată între leii tineri,
care-şi creşte micuţii?»

3 L-a crescut pe unul dintre micuţi,
care a devenit un leu tânăr.
A învăţat să-şi prindă prada,
a devorat oameni.

4 Au auzit de el neamurile
şi a fost prins în groapa lor;
a fost dus cu belciuge în nas în ţara Egiptului.

5 Ea a văzut că aşteptarea şi speranţa ei au pierit,
a luat pe un altul dintre micuţi şi l-a făcut leu tânăr.

6 El a umblat printre lei, a devenit leu tânăr,
a învăţat să-şi prindă prada şi a devorat oameni.

7 Le-a cunoscut pe văduvele sale,
a pustiit cetăţile sale şi a devastat ţara
şi ea s-a umplut de sunetul răgetului său.

8 S-au aşezat împotriva lui neamuri din provinciile din jur,
au întins plasa lor peste el
şi a fost prins în groapa lor.

9 L-au pus într-o cuşcă, cu verigi în nas,
l-au adus la regele din Babilon;
l-au adus într-o fortăreaţă
ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.

10 Mama ta era ca o viţă, asemenea ţie , plantată lângă apă.
Era roditoare şi plină de ramuri
datorită apelor multe.

11 Avea [ramuri] ca nişte toiege puternice,
ca şi cele pentru sceptrele celor care domnesc;
înălţimea ei se ridica deasupra ramurilor
şi mărimea ei se vedea prin frunzişul des.

12 A fost smulsă cu furie şi aruncată la pământ;
vântul de la răsărit i-a uscat rodul: a căzut şi s-a uscat.
Toiagul cel puternic a fost devorat de foc.

13 Acum este plantată în pustiu ,
într-un pământ uscat şi secetos.

14 Dar un foc a ieşit din toiag
şi a devorat ramurile şi roadele ei.
Nu mai este în ea toiag puternic, sceptru pentru domnie.
Aceasta este o lamentaţiune şi a rămas o lamentaţiune”.

20

1 În anul al şaptelea, în [ziua] a cincea a lunii a zecea, au venit nişte oameni dintre bătrânii lui Israel ca să-l caute pe Domnul şi s-au aşezat înaintea mea.

2 Cuvântul Domnului a fost către mine:

3 „Fiul omului, vorbeşte-le bătrânilor lui Israel şi spune-le: aşa zice Domnul Dumnezeu: «Chiar aţi venit să mă căutaţi? Viu sunt eu, nu mă voi lăsa căutat de voi» – oracolul Domnului Dumnezeu.

4 Vrei să-i judeci sau îi vei judeca, fiu al omului? Fă-le cunoscute lucrurile abominabile ale părinţilor lor!

5 Spune-le: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «În ziua când l-am ales pe Israel, mi-am ridicat mâna pentru descendenţa casei lui Iacob; m-am făcut cunoscut lor în ţaea Egiptului, mi-am ridicat mâna pentru ei spunând: ‹Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru› ».

6 În ziua aceea, mi-am ridicat mâna pentru ei ca să-i scot din ţara Egiptului către ţara pe care am căutat-o pentru ei, [ţară] unde curge lapte şi miere, podoabă printre toate ţările.

7 Atunci le-am zis: «Fiecare să-şi arunce idolii dinaintea ochilor şi să nu mai păcătuiască cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru».

8 Dar ei s-au răzvrătit împotriva mea şi nu au vrut să asculte de mine. Nimeni nu a aruncat idolii dinaintea ochilor săi şi nici nu a părăsit idolii Egiptului. Atunci, am zis că îmi voi revărsa furia asupra lor ca să-mi potolesc mânia împotriva lor în mijlocul ţării Egiptului .

9 Am făcut-o de dragul numelui meu, c asă nu fie profanat în ochii neamurilor unde erau ei, înaintea ochilor cărora mă făcusem cunsocut scoţându-i din ţara Egiptului.

10 I-am scos din ţara Egiptului şi i-am condus în pustiu.

11 Le-am dat hotărârile mele şi le-am făcut cunoscute judecăţile mele, pe care, dacă omul le împlineşte, va trăi prin ele.

12 Ba chiar le-am dat şi sabaturile mele ca să fie semn între mine şi ei, ca să ştie că eu sunt Domnul care îi sfinţesc.

13 Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva mea în pustiu, nu au umblat în hotărârile mele şi au respins judecăţile mele, pe care, dacă un om le împlineşte, trăieşte prin ele. Au profanat foarte mult sabaturile mele, iar eu am zis: îmi voi revărsa furia asupra lor în pustiu ca să-i nimicesc .

14 Dar am făcut-o de dragul numelui meu, ca să nu fie profanat în ochii neamurilor în văzul cărora îi făcusem să iasă.

15 Ba chiar mi-am ridicat mâna faţă de ei în pustiu, ca să nu-i mai duc în ţara pe care am vrut să le-o dau, [ţară] unde curge lapte şi miere şi care este podoabă pntru toate ţările.

16 Pentru că au refuzat judecăţile mele, nu umblă în hotărârile mele şi pentru că au profanat sabaturile mele, căci inima lor umblă după idolii lor.

17 Dar ochiul meu a avut milă de ei ca să nu-i nimicesc şi nu i-am făcut să se sfârşească în pustiu.

18 Atunci le-am zis fiilor lor în pustiu: «Nu umblaţi în hotărârile părinţilor voştri, nu păziţi judecăţile lor şi nu vă întinaţi cu idolii lor!

19 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Umblaţi în hotărârile mele, păziţi judecăţile mele şi împliniţi-le!

20 Sfinţiţi sabaturile mele şi ele să fie un semn între mine şi voi ca să cunoaşteţi că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!».

21 Dar fiii s-au răzvrătit împotriva mea, nu au umblat în hotărârile mele, nu au păzit judecăţile mele ca să le împlinească – pe care, dacă omul le împlineşte, trăieşte – au profanat sabaturile mele, iar eu am zis: «Îmi voi revărsa furia asupra lor ca să-mi potolesc mânia mea împotriva lor în pustiu».

22 Apoi, eu mi-am tras înapoi mâna, deşi am făcut-o de dragul numelui meu, ca [numele] să nu fie profanat în ochii neamurilor în văzul cărora i-am făcut să iasă.

23 Chiar mi-am ridicat mâna faţă de ei în pustiu, ca să-i împrăştii prinre neamuri şi să-i risipsesc în [alte] ţări.

24 Pentru că nu au împlinit judecăţile mele, au refuzat hotărârile mele, au profanat sabaturile mele şi ochii lor erau după idolii părinţilor lor.

25 Ba chiar le-am dat hotărâri care nu erau bune şi judecăţi prin care nu puteau să trăiască.

26 I-am lăsat să se întineze cu darurile lor, trecându-i [prin foc] pe toţi întâii născuţi ca să-i sperii şi să ştie că eu sunt Domnul.

27 De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel şi spune-i că aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «M-au insultat părinţii voştri comiţând sacrilegiu împotriva mea.

28 Când i-am dus către ţara spre care mi-am ridicat mâna că le-o voi da, ei au văzut orice colină înaltă şi orice copac stufos şi au jertfit acolo jertfele lor, au adus acolo ofrandele lor provocatoare, au pus acolo miresme plăcute şi au vărsat acolo libaţiile lor».

29 Dar eu le-am spus: «Ce este locul acela înalt unde mergeţi?». Şi s-a chemat numele lui «loc înalt» până în ziua de azi.

30 De aceea, spune-i casei lui Israel: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Vă întinaţi pe calea părinţilor voştri şi vă desfrânaţi cu idolii lor?»

31 Voi aduceţi ofrandele voastre şi-i treceţi pe fiii voştri prin foc, vă întinaţi cu idolii voştri până astăzi şi eu să mă las căutat de voi, casă a lui Israel? Viu sun eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu mă voi lăsa căutat de voi.

32 Ceea ce urcă în duhul vostru nu va fi: pentru că voi ziceţi: «Vrem să fim ca neamurile, ca familiile ţărilor şi să slujim lemnului şi pietrei!».

33 Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – cu mână puternică, cu braţ întins şi cu mânie care se revarsă voi domni peste voi.

34 Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi aduna din ţările unde aţi fost împrăştiaţi cu mână puternică, cu braţ întins şi cu mânie care se revarsă.

35 Vă voi duce către pustiul popoarelor şi vă voi judeca acolo faţă către faţă.

36 Aşa cum i-am judecat pe părinţii voştri în pustiul ţării Egiptului, aşa vă voi judeca pe voi – oracolul Domnului Dumnezeu.

37 Vă voi face să treceţi sub toiag şi vă voi aduce la angajamentul alianţei.

38 Voi da deoparte pe cei care s-au răzvrătit ţi pe cei care s-au revoltat împotriva mea; îi voi scoate din ţara în care locuiesc ca străini, dar nu vor intra în pământul lui Israel. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.

39 Cât despre voi, casă a lui Israel, aşa spune Domnul Dumnezeu: «Mergeţi şi slujiţi fiecare idolilor săi! Apoi, dacă voi nu mă veţi asculta, numele meu cel sfânt nu va mai fi profanat cu ofrandele voastre şi cu idolii voştri».

40 Căci pe muntele meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel – oracolul Domnului Dumnezeu – acolo îmi va sluji toată casa lui Israel, în întregime, în ţară; acolo îi voi accepta şi acolo voi căuta darurile voastre legănate şi primiţia darurilor voastre ridicate, împreună cu toate lucrurile voatre sfinte.

41 Vă voi accepta ca pe o mireasmă plăcută când vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi aduna din ţările unde aţi fost împrăştiaţi şi mă voi sfinţi în voi în văzul neamurilor.

42 Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul când vă voi duce în pământul lui Israel, în ţara spre care mi-am ridicat mâna că o voi da părinţilor voştri.

43 Vă veţi aminti acolo de căile voastre şi de toate faptele voastre prin care v-aţi întinat. Vă veţi scârbi în faţa voastră din cauza tuturor răutăţilor voastre pe care le-aţi săvârşit.

44 Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul când vă voi face [aceasta] de dragul numelui meu, şi nu după căile voastre rele şi după faptele voastre stricate, casă a lui Israel!” – oracolul Domnului Dumnezeu .

21

1 Cuvântul Domnului a fost către mine :

2 „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Teman, picură [cuvântul] spre sud şi profeţeşte către pădurea din câmpia Negheb!

3 Spune către pădurea din Negheb: ascultă cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi aprinde un foc în tine şi va devora în tine toţi copacii verzi şi toţi copacii uscaţi; flacăra care arde nu se va stinge şi tot ceea ce întâlneşte va fi ars de ea de la Negheb spre nord.

4 Va vedea orice făptură că eu, Dommnul, am aprins-o şi nu se va stinge”».

5 Dar eu am spus: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ei îmi spun: «Oare nu vorbeşte el în proverbe?».

6 Cuvântul Domnului a fost către mine:

7 „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim, picură [cuvântul] către sanctuare şi profeţeşte către pământul lui Israel!

8 Spune pământului lui Israel: aşa vorbeşte Domnul: «Iată, eu sunt împotriva ta şi voi scoate sabia mea din teacă şi-i voi nimici din tine pe cel drept şi pe cel nelegiuit !

9 Pentru ca să-i nimicesc din tine pe cel drept şi pe cel nelegiuit, de aceea voi scoate sabia mea din teacă împotriva oricărei făpturi, din Negheb spre nord.

10 Va recunoaşte orice făptură că eu, Domnul, mi-am scos sabia din teacă şi ea nu se va mai întoarce».

11 Iar tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiţi şi cu amărăciune gemi în văzul lor!

12 Dar dacă îţi vor spune: «De ce gemi?», spune-le: din cauza veştii care vine. Oruce inimă se va topi, toate mâinile vor slăbi, orice duh va lâncezi şi toţi genunchii vor umbla ca apa. Iată, vine, este aici! oracolul Domnului Dumnezeu”.

13 Cuvântul Domnului a fost către mine:

14 „Fiul omului, profeţeşte şi spune!
Aşa zice Domnul Dumnezeu: spune:
«Sabia, sabia este ascuţită şi lustruită ».

15 Pentru ca să înjunghie este ascuţită
şi pentru ca să aibă strălucire este lustruită.
Să ne bucurăm: sfidează sceptrul fiului meu toţi copacii?

16 A fost dată să fie lustruită ca să fie prinsă cu mâna;
este o sabie ascuţită şi lustruită,
ca să fie pusă în mâna celui care ucide.

17 Strigă şi urlă, fiul omului!
Căci ea este scoasă împotriva poporului meu,
împotriva tuturor conducătorilor lui Israel.
Ei sunt daţi sabiei împreună cu poporul meu,
de aceea bate-ţi coapsa!

18 Căci este o încercare.
Şi ce va fi dacă nici toiagul sfidător nu va mai fi? –
oracolul Domnului Dumnezeu.

19 Fiul omului, profeţeşte şi bate din palme!
Este o sabie dublă, o sabie triplă,
este a celor străpunşi, care l-a străpuns pe cel mare,
care-i încercuieşte pe ei.

20 Ca să topească inima
şi să-i înmulţească pe cei căzuţi.
Lângă toate porţile lor am pus sabia pentru înjunghiere.
Ah, este făcută să strălucească,
este lustruită pentru măcel!

21 Loveşte în dreapta, îndreaptă-te spre stânga,
oriunde este orientată lama ta!

22 Şi eu voi bate din palme şi îmi voi potoli furia.
Eu, Domnul, am vorbit”.

23 Cuvântul Domnului a fost către mine:

24 „Iar tu, fiul omului, stabileşte-ţi două căi pe unde să vină sabia regelui din Babilon! Amândouă să iasă din acelaşi ţinut. Creează un semn ; la capătul căii către cetate creează!

25 Stabileşte o cale pe unde să vină sabia la Raba fiilor lui Amon şi la Iuda, în Ierusalim, în fortăreaţă.

26 Căci regele Babilonului a stat la răspântia drumurilor, la capătul celor două căi, ca să ghicească: a scutura săgeţile, a întrebat terafimii, a observat ficatul.

27 La dreapta lui era ghicitoarea pentru Ierusalim, pentru ca să pună berbecii să deschidă gura pentru înjunghiere, să înalţe glasul cu strigăte, să pună berbeci lângă părţi, să ridice parapeţi şi să construiască întărituri.

28 Dar a fost o ghicitoare falsă în ochii lor, pentru cei care au făcut jurăminte cu ei, şi el va aminti nelegiuirea ca să fie prinşi”.

29 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că faceţi să fie amintită nelegiuirea voastră, întrucât răutăţile voastre sunt descoperite, aşa că în toate faptele voastre se văd păcatele voastre, pentru că se aminteşte de voi, veţi fi prinşi cu mâna!

30 Cât despre tine, căpetenie întinată şi nelegiuită a lui Israel , a cărui zi a venit la timpul nelegiuirii de la sfârşit,

31 aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Îndepărtează-ţi turbanul şi ridică coroana! Aceasta nu va mai fi: pe cel înjosit înălţaţi-l şi pe cel înălţat înjosiţi-l!».

32 Ruină, ruină, ruină voi face! Nici aceasta nu va mai fi până când nu va veni cel căruia i-am dat judecata .

33 Iar tu, fiul omului, profeţeşte şi spune: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre fiii lui Amon şi despre ocara lor! Spune: «Sabia, sabia este scoasă pentru măcel, este lustruită să devoreze şi să strălucească!

34 În ciuda viziunilor false cu pivire la tine şi a ghicitorilor mincinoase, te vor pune la grumazul celor răi care sunt străpunşi, cărora le-a venit ziua la timpul nelegiuirii sfârşitului.

35 Bagă-ţi înapoi sabia în teacă! În locul în care ai fost creată, în ţara ta de origine te voi judeca.

36 Îmi voi revărsa indignarea asupra ta, voi sufla focul furiei mele împotriva ta şi te voi da pe mâna oamenilor care dau foc, a celor pricepuţi să distrugă.

37 Vei fi dat focului spre a fi devorat, sîngele tău va fi în mijlocul ţării şi nu vei mai fi amintită. Căci eu, Domnul, am vorbit”.

22

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Iar tu, fiul omului, vei judeca, oare vei judeca cetatea însângerată? Fă-i cunoscute toate lucrurile ei abominabile!

3 Spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Cetate care verşi sânge în mijlocul tău, făcând să vină timpul ei, şi care face idoli împotriva ei înseşi, întinându-se!

4 Pentru sângele pe care l-ai vărsat şi pentru idolii pe care i-ai făcut, întinându-te, ţi-ai apropiat zilele şi ai ajuns la anii tăi. De aceea, te-am dat ocării pentru neamuri şi batjocurii pentru toate ţările.

5 Cei care sunt aproape şi cei care sunt departe de tine îşi bat joc de tine, care eşti cu numele întinat şi cu îngrijorări mari.

6 Iată căpeteniile lui Israel, fiecare după puterea lui este în tine ca să verse sânge!

7 Tatăl şi mama sunt dispreţuiţi în tine, străinului i se face asuprire în mijlocul tău, orfanul şi văduva sunt oprimaţi în tine.

8 Tu dispreţuieşti lucrurile mele sfinte şi sabaturile mele le profanezi.

9 Sunt bârfitori în tine ca să verse sânge; pe munţii tăi au mâncat şi au săvârşit desfrânare în mijlocul tău.

10 În tine este dezvelită ruşinea tatălui tău şi s-au culcat cu cea întinată de ciclu.

11 Omul săvârşeşte un lucru abominabil cu soţia aproapelui său, altul o întinează prin desfrânare pe cumnata sa şi altul se culcă în tine cu sora lui, fiica tatălui său.

12 În tine se iau daruri pentru vărsare de sânge; iei camătă şi dobândă şi îl striveşti pe prietenul tău prin oprimare, iar pe mine m-ai uitat – oracolul Domnului Dumnezeu.

13 Şi, iată, bat din palme pentru profitul pe care ţi-l faci şi pentru sângele tău care este în mijlocul tău!

14 Va rezista inima ta şi ţi se vor întări mâinile în zilele în care voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am spus şi voi face.

15 Te voi împrăştia printre neamuri şi te voi risipi printre ţări; voi nimici de la tine întinarea ta.

16 Te vei profana pe tine însăţi în văzul neamurilor şi vei recunoaşte că eu sunt Domnul»”.

17 Cuvântul Domnului a fost către mine:

18 „Fiul omului, casa lui Israel a devenit pentru mine c azgura; toţi sunt ca bronzul, ca plumbul, ca fierul şi cositorul în cuptor : zgură de argint sunt ei”.

19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că toţi aţi devenit ca zgura, de aceea vă adun pe toţi în mijlocul Ierusalimului.

20 Cum se adună argintul, bronzul, fierul, cositorul şi plumbul în mijlocul cuptorului ca să sufle asupra lor focul şi să le topească, aşa vă voi aduna în mânia şi în furia mea şi vă voi face să staţi şi să vă topiţi!

21 Vă voi aduna şi voi sufla asupra voastră cu focul mâniei mele şi vă veţi topi în mijlocul său.

22 Cum se topeşte argintul în cuptor, aşa vă veţi topi în mijlocul său. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul, care-mi revărs mânia asupra voastră”.

23 Cuvântul Domnului a fost către mine :

24 „Fiul omului, spune-i [Ierusalimului]: «Tu eşti o ţară care nu s-a purificat, peste care nu a plouat în ziua indignării!

25 Minciuna profeţilor săi este în mijlocul ei ca un leu care rage când îşi sfâşie prada. Ei devorează suflete, iau bogăţii şi lucruri de preţ şi înmulţesc văduvele în mijlocul său.

26 Preoţii săi dispreţuiesc legea mea şi profanează lucrurile mele sfinte; între sacru şi profan nu fac diferenţă, nu fac cunoscut ce este întinat şi ceea ce este pur, îşi acoperă ochii de la sabaturile mele şi eu sunt profanat în mijlocul lor.

27 Căpeteniile sale sunt în mijlocul său ca nişte lupi care sfâşie prada ca să verse sânge, să facă să piară suflete ca să aibă profit.

28 Profeţii săi, având viziuni false şi ghicitori mincinoase, sunt pentru ei ca aceia care acoperă cu tencuială. Ei spun: «Aşa spune Domnul Dumnezeu», deşi Domnul nu a vorbit.

29 Poporul ţării practică oprimarea, comite jaf; asupreşte pe cel nevoiaş şi pe cele sărman şi pe străin îl asupresc fără judecată.

30 Am căutat printre ei un om care să ridice un zid şi să stea în spărtură înaintea mea pentru ţară, ca să nu o distrug, dar nu am găsit [niciunul].

31 Voi revărsa asupra lor indignarea mea, îi voi termina cu focul mâniei mele. Voi face să cadă asupra capetelor lor faptele lor ” – oracolul Domnului Dumnezeu.

23

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiaţi mame.

3 Ele s-au desfrânat în Egipt, din tinereţea lor s-au desfrânat. Acolo le-au fost strânşi sânii, le-a fost mângâiat pieptul fecioriei lor.

4 Numele lor erau: Ohola, cea mai mare, şi Oholiba , sora ei. Erau ale mele. Au născut fii şi fiice. Numele lor: Samaria era Ohola şi Ierusalimul era Oholiba.

5 Ohola s-a desfrânat când încă era a mea ; s-a aprins de poftă pentru amanţii ei, pentru asirienii care erau aproape,

6 îmbrăcaţi cu purpură, guvernatori, stăpânitori, toţi tineri plăcuţi, cavaleri călărind pe cai.

7 Ea s-a dedat desfrânării cu ei, toţi cei aleşi dintre fiii asirienilor; cu toţi aceştia după care se aprindea de poftă, cu toţi idolii lor se întina.

8 Nu a renunţat la desfrânările din Egipt când s-au culcat cu ea în tinereţea ei şi i-au mângâiat pieptul fecioriei sale şi şi-au revărsat desfrâul lor asupra ei.

9 De aceea am dat-o în mâna amanţilor ei, în mâna fiilor Asiriei, după care se aprinsese de poftă.

10 Ei i-au descoperit ruşinea , i-au luat fiii şi fiicele, iar pe ea au ucis-o cu sabia. Astfel i s-a dus vestea printre femei din cauza judecăţilor pe care le-au făcut cu privire la ea.

11 Sora ei, Oholiba, a văzut şi s-a stricat prin pofte mai mult decât ea, desfrânările ei fiind mai multe decât desfrânările surorii ei .

12 Ea s-a aprins după fiii Asiriei, guvernatori şi stăpânitori, care erau aproape, îmbrăcaţi în măreţie, cavaleri călărind pe cai, toţi tineri plăcuţi.

13 Eu am văzut că s-au întinat amândouă pe o singură cale.

14 Ea a continuat cu desfrânările ei. A văzut bărbaţi gravaţi pe peerete, imagini ale caldeilor gravate în roşu,

15 încinşi cu curea la coapse, cu turbane voluminoase pe capetele lor; toţi aveau înfăţişarea unor conducători , asemănări ale fiilor babilonienilor din Caldeea, ţara lor natală.

16 Ea s-a aprins de poftă pentru ei, pentru ceea ce se înfăţişa ochilor ei, şi a trimis mesageri după ei în Caldeea .

17 Au venit fiii Babilonului la ea, în patul iubirilor, şi au întinat-o cu desfrânările lor. Ea s-a întinat cu ei şi sufletul ei s-a îndepărtat de ei.

18 Ea şi-a descoperit desfrânarea ei, şi-a descoperit ruşinea, iar sufletul meu s-a îndepărtat de ea aşa cum se îndepărtase sufletul meu de sora ei.

19 Dar ea şi-a înmulţit desfrânările ei, amintindu-şi de zilele tinereţii ei, când se desfrâna în ţara Egiptului.

20 Ea s-a aprins de poftă după concubinii ei, al căror trup era ca trupul măgarilor, a căror înfierbântare era ca înfierbântarea cailor.

21 Ai considerat desfrânarea tinereţii tale, când egiptenii mângâiau pieptul tău pentru sânii tinereţii tale”.

22 De aceea, Oholiba, aşa spune Domnul Dumnezeu: „Îi voi ridica pe amanţii tăi împotriva ta, cei de care s-a îndepărtat sufletul tău, şi-i voi face să vină împotriva ta de jur împrejur:

23 pe fiii babilonienilor şi pe toţi caldeii din Pecod, din Şoa şi din Coa, toţi fiii asirienilor împreună cu ei, tineri plăcuţi, guvernatori şi stăpânitori, toţi căpetenii şi [oameni] vestiţi, toţi călărind pe cai.

24 Ei vin împotriva ta cu arme, care şi căruţe şi cu adunare de popoare, cu pavăză, scut şi coif, se aşază împotriva ta de jur împrejur; eu voi pune judecata în faţa lor şi ei te vor judeca după judecăţile lor.

25 Voi pune împotriva ta gelozia mea şi ei se vor purta cu tine cu mânie. Îţi vor tăia nasul şi urechile şi ce va rămâne din tine va cădea de sabie. Îi vor lua pe fiii tăi şi pe fiicele tale şi ceea ce va rămâne după tine va fi devorat de foc .

26 Te vor dezbrăca de hainele tale şi vor lua obiectele frumuseţii tale.

27 Voi fac să înceteze desfrânările tale din tine şi desfrânările tale din ţara Egiptului. Nu-ţi vei mai ridica ochii la ei şi nu-ţi vei mai aminti de egipteni”.

28 Căci aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, te dau în mâna celor pe care îi urăşti, în mâna acelora de care s-a îndepărtat sufletul tău!

29 Se vor purta cu tine cu ură; îţi vor lua truda ta şi te vor abandona goală şi neacoperită. Se va secoperi ruşinea desfrânărilor tale, adulterul şi desfrânările tale.

30 Acestea ţi le vor face datorită desfrânărilor tale cu neamurile, cu idolii cărora te-ai întinat.

31 Ai umblat pe calea surorii tale şi voi pune cupa ei în mâna ta”.

32 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu :
„Vei bea cupa surorii tale, adâncă şi largă;
vei ajunge de râs şi batjocură,
căci ea conţine mult.

33 Te vei umple de beţie şi de îndurerare,
cupă a groazei şi a dezolării,
cupa surorii tale, Samaria!

34 O vei bea şi o vei goli,
o vei sparge în bucăţi şi-ţi vei zgâria sânii.
Căci eu am vorbit” – oracolul Domnului Dumnezeu.

35 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că m-ai uitat şi m-ai aruncat în urma spatelui tău, poartă-ţi tu însăţi adulterul şi desfrânările tale!”.

36 Domnul mi-a zis: „Fiul omului, le vei judeca tu pe Ohola şi Oholiba? Fă-le cunoscute lucrurile lor abominabile!

37 Ele au comis adulter şi sânge este în mâinile lor; au comis adulter cu idolii lor şi pe fiii lor pe care i-au născut pentru mine i-au trecut [prin foc] ca hrană.

38 Şi aceasta mi-au mai făcut: au întinat sanctuarul meu în ziua aceea şi sabaturile mele le-au profanat.

39 I-au înjunghiat pe fiii lor idolilor lor, au venit în sanctuarul meu în ziua aceea ca să-l profaneze: aşa au făcut în mijlocul casei mele.

40 Ba chiar au trimis după bărbaţi care vin de departe, la ei a fost trimis un sol şi, iată, au venit. Pentru ei te-ai spălat , ţi-ai vopsit ochii şi ţi-ai pus podoabe.

41 Te-ai aşezat pe un pat de cinste şi ai întins o masă înaintea sa; ai pus tămâia mea şi untdelemnul meu pe ea.

42 La ea era zgomotul unei mulţimi fără de griji; şi pe lângă oamenii din mulţimea de oameni, ai fost aduşi sabeeni din pustiu, iar ei le-au pus brăţări pe mâini şi coroană a frumuseţii pe capetele lor.

43 Atunci am zis către cea ofilită de adultere: «Acum ei se vor desfrâna cu ea şi ea se va desfrâna cu ei».

44 Au venit la ea cum se vine la o desfrânată; aşa au venit la Ohola şi la Oholiba, femei ale desfrânării.

45 Dar bărbaţi drepţi, ei le vor judeca după judecata [femeilor] adultere şi a celor care varsă sânge, pentru că ele sunt adultere şi sânge este în mâinile lor”.

46 Căci aşa spune Domnul Dumnezeu: „Voi face să urce împotriva lor o adunare şi le voi da terorii şi jafului.

47 Adunarea le va bate cu pietre şi le vor tăia cu săbiile lor; pe fiii şi pe fiicele lor îi vor ucide şi casle lor le vor arde în foc.

48 Voi face să în înceteze desfrânarea din ţară; le voi învăţa pe toate femeile şi nu veţi mai face după desfrânările voastre.

49 Voi pune desfrânările voastre asupra voastră şi veţi purta păcatele idolilor voştri. Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeu”.

24

1 Cuvântul Domnului a fost către mine în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea :

2 „Fiul omului, scrie-ţi numele zilei, chiar al acestei zile! Regele Babilonului se îndreaptă spre Ierusalim chiar în ziua aceasta.

3 Zi un proverb către casa răzvrătită şi spune: «Aşa zice Domnul Dumnezeu:
‹Pune oala, pune-o şi toarnă în ea apă!

4 Continuă să pui toate părţile cele mai bune:
coapsa şi umărul, umple-o cu oasele cele mai alese!

5 Ia ce este mai ales din turmă,
pune o grămadă de lemne sub ea,
fierbe-o şi fă să clocotească oasele în mijlocul ei!› »”.

6 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
„Vai de cetatea însângerată,
de oala cu rugină pe ea şi a cărei rugină nu iese de pe ea!
Scoateţi bucată cu bucată, fără să se tragă sorţii pentru ea!

7 Căci sângele ei este în mijlocul ei;
l-au pus pe o stâncă golaşă şi nu l-au vărsat pe pământ
ca să-l acopere cu ţărână.

8 Ca să se ridice mânia şi să se facă răzbunare,
eu am pus sângele ei pe stânca golaşă,
ca să nu fie acoperit”.

9 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu:
„Vai de cetatea însângerată!
Eu însumi îi voi mări rugul!

10 Pune multe lemne, aprinde focul,
termină [de fiert] carnea,
fă un amestec şi să ardă şi oasele!

11 Pune-o goală pe cărbuni, ca să se înfierbânte şi bronzul ei să ardă,
să se topească în ea impuritatea ei şi să se ducă rugina ei!

12 Trudă degeaba! Căci nu iese din ea multă rugină; rugina [nu iese] în foc.

13 Întinarea ta este desfrânarea. Pentru că eu am vrut să te purific, dar nu te-ai purificat de întinarea ta: nu te vei mai purifica până când îmi voi potoli mânia împotriva ta.

14 Eu, Domnul, am spus. Se va întâmpla şi o voi face. Nu voi cruţa, nu voi avea milă şi nu mă voi îndura. După căile tale şi după faptele tale vei fi judecată” – oracolul Domnului Dumnezeu.

15 Cuvântul Domnului a fost către mine:

16 „Fiul omului, iată, îţi va fi luată dintr-odată plăcerea ochilor tăi! Dar să nu suspini, să nu plângi şi să nu laşi să ajungi la lacrimi!

17 Suspină în tăcere, bocet pentru morţi să nu faci! Leagăţi turbanul pe tine şi pune-ţi sandalele în picioare! Nu-ţi acoperi barba şi nu mânca pâinea oamenilor !”.

18 Eu am vorbit poporului dimineaţa şi seara soţia mea a murit. Dimineaţa [următoare] am făcut cum mi s-a poruncit.

19 Poporul mi-a zis: „Oare nu ne vei face cunoscut ce sunt cele pe care le faci pentru noi?”.

20 Eu le-am spus: cuvântul Domnului a fost către mine.

21 „Spune casei lui Israel: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‹Iată, eu profanez sanctuarul meu, mândria puterii voastre, plăcerea ochilor voştri şi mângâierea sufletelor voastre! Fiii voştri şi fiicele voastre pe care i-aţi abandonat vor cădea de sabie›.

22 Şi veţi face după cum am făcut eu: nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâinea oamenilor ;

23 Broboadele voastre vor fi pe capetele voastre şi sandalele voastre, în picioarele voastre. Nu veţi suspina şi nu veţi plânge, veţi putrezi în nelegiuirile voastre şi veţi geme fiecare către fratele său.

24 Ezechiel va fi un semn pentru voi. Conform cu tot ceea ce a făcut el veţi face. Se va întâmpla, veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeu».

25 Dar tu, fiul omului, în ziua când voi lua de la ei puterea lor, bucuria gloriei lor, plăcerea ochilor lor şi [lucrul] spre care îşi înalţă sufletul, pe fiii lor şi pe fiicele lor,

26 în ziua aceea va veni la tine cel care va scăpa, ca să te facă să auzi cu urechile.

27 În ziua aceea ţi se va deschide gura şi vei vorbi cu cel care a scăpat: nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei şi ei vor cunoaşte că eu sunt Domnul”.

25

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, întoace-ţi faţa către fiii lui Amon şi profeţeşte împotriva lor!

3 Spune fiilor lui Amon: «Ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa spune Domnul Dumnezeu: ‹Pentru că aţi râs de sanctuarul meu când a fost profanat, de pământul lui Israel când a fost devastat şi de casa lui Iuda când au fost duşi în captivitate,

4 de aceea, iată, te dau în mâinile fiilor din răsărit , spre stăpânire,
şi ei îşi vor aşeza taberele în tine
şi îşi vor pune locuinţele în tine;
îţi vor mânca roadele şi-ţi vor bea laptele.

5 Voi da Raba să fie p păşune pentru cămile
şi pe fiii lui Amon, o stâncă pentru turmă.
Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul›!»”.

6 Căci aşa zice Domnul Dumnezeu:
„Pentru că ai bătut din mâini şi ai tropăit din picioare,
Pentru că te-ai bucurat cu tot dispreşul în suflet
pentru pământul lui Israel,

7 de aceea, iată, îmi întind mâna împotriva ta
şi te voi da spre jaf neamurilor,
te voi şterge dintre popoare şi te voi face să pieri dintre ţări,
te voi distruge şi vei cunoaşte că eu sunt Domnul”.

8 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
„Pentru că Moab şi Seir zic:
«Iată, casa lui Iuda este ca toate neamurile!»,

9 de aceea, iată, eu voi deschide o parte a lui Moab dinspre cetăţi,
dinspre capătul cetăţilor sale:
Bet-Ieşimot, Maal-Meon şi Chiriataim .

10 [o deschid] pentru fiii răsăritului
care sunt dincolo de fiii lui Amon,
ca să le-o dau spre stăpânire,
pentru ca să nu mai fie amintiţi fiii lui Amon printre neamuri.

11 În Moab voi face judecăţi
şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul!”.

12 Aşa spune Domnul Dumnezeu:
„Pentru că Edom a făcut răzbunare împotriva casei lui Iuda şi pentru că s-au făcut vinovaţi şi s-au răzbunat împotriva lor,

13 de aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Îmi voi întinde mâna asupra lui Edom şi voi nimici din el om şi animal; îl voi da pustiiriii: de la Teman şi până la Dedan vor cădea de sabie.

14 Voi pune să fie răzbunarea mea asupra lui Edom prin mâna poporului meu, Israel. Ei vor face în Edom după mânia mea şi după furia mea şi vor cunoaşte răzbunarea mea»” – oracolul Domnului Dumnezeu.

15 Aşa spune Domnul Dumnezeu:
„Pentru că filistenii au făcut răzbunare şi s-au răzbunat cu dispreţ în suflet, ca să nimicească din duşmănie veşnică,

16 de aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, îmi voi întinde mâna împotriva filistenilor şi-i voi nimici pe cei din Creta ! Voi face să piară restul de pe coasta mării.

17 Voi face împotriva lor o răzbunare mare, cu mustrări furioase. Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul când îmi voi arăta răzbunarea asupra lor»”.

26

1 În anul al unsprezecelea, în prima [zi] a lunii , cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, pentru că Tir a râs de Ierusalim, s-au sfărâmat porţile popoarelor, s-a întors la mine, eu m-am umplut datorită pustiirii ei,

3 de aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu: «Iată, eu sunt împotriva ta, [cetate] a Tirului! Voi face să se ridice împotriva ta multe popoare aşa cum marea îşi ridică valurile.

4 Ele vor distruge zidurile din Tir, vor dărâma turnurile sale, eu voi îndepărta praful de pe el şi îl voi pune să devină o stâncă golaşă.

5 Va deveni un loc pentru întinderea năvoadelor în mijlocul mării, pentru că eu am vorbit – oracolul Domnului Dumnezeu – şi va fi spre jaful neamurilor.

6 Fiicele ei care sunt pe câmp vor fi ucise de sabie şi vor şti că eu sunt Domnul»”.

7 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, eu îl fac să vină împotriva Tirului pe Nabucodonosor, regele Babilonului, regele regilor , cu cai, cu care şi călăreţi, cu adunare şi cu popor numeros.

8 Pe fiicele tale care sunt în câmpie le va ucide cu sabia; va face întărituri împotriva ta şi va înălţa împotriva ta parapeţi şi va ridica pavăză împotriva ta.

9 Va pune loviturile sale de berbece pe zidurile tale şi-ţi va dărâma turnurile cu săbiile sale.

10 Din cauza mulţimii cailor săi, vei fi acoperit cu praf, de zgomotul călăreţilor, al roţilor şi al carelor se vor cutremura zidurile tale când va intra prin porţile tale cum se intră într-o cetate în care s-a făcut o spărtură.

11 Cu copitele cailor va călca în picioare toate străzile tale; va ucide poporul tău cu sabia şi stelele puterii tale vor fi doborâte la pământ.

12 Va prăda bogăţiile tale şi vor jefui mărfurile tale; va dărâma zidurile tale şi va demola casele tale plăcute; pietrele, lemnele şi ţărâna ta le va arunca în mare.

13 Voi face să înceteze zarva cântărilor tale şi glasul harpelor tale nu se va mai auzi.

14 Te voi pune să devii o stâncă golaşă, vei fi un loc pentru întinderea năvoadelor; nu vei mai fi reconstruit, pentru că eu, Domnul, am vorbit” – oracolul Domnului Dumnezeu.

15 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către Tir: „De zgomotul căderii tale, de geamătul celor străpunşi de sabie, de ucişii din mijlocul tău, oare nu se vor cutremura insulele ?

16 Vor fi date jos de pe tronurile lor toate căpeteniile mării şi vor fi îndepărtate de pe ele ; se vor dezbrăca de hainele lor brodate şi cu teroare se vor îmbrăca; se vor aşeza pe pământ şi vor tremura fără întrerupere; ei te vor devasta.

17 Ei vor înălţa o lamentaţiune pentru tine şi vor spune:«Cum de ai pierit tu, care erai locuită [de cei care veneau] de pe mare, cetate a gloriei, care erai puternică pe mare! Ea şi locuitorii ei erau cei care induceau teroarea de ei pentru toţi cei care o locuiau».

18 Acum, vor tremura insulele în ziua căderii tale şi se vor tulbura insulele care sunt în mare de plecarea ta”.

19 Căci aşa spune Domnul Dumnezeu: „Când te voi pune să devii o cetate pustiită, ca şi cetăţile care nu sunt locuite , când voi face să se ridice peste tine abisul şi te vor acoperi apele cele mari ,

20 te voi face să cobori cu cei care coboară în groapă la poporul de odinioară; te voi face să locuieşti în ţinutul adâncurilor, care este pustiu din veşnicie, împreună cu cei care coboară în groapă, ca să nu mai fii locuit. Şi voi pune frumuseţea în ţinutul celor vii.

21 Te voi da terorii şi nu vei mai fi; vei fi căutat, dar nu vei mai fi găsit niciodată” – oracolul Domnului Dumnezeu.

27

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Tu, fiul omului, înalţă pentru Tir o lamentaţiune!

3 Spune Tirului: «Tu care locuieşti la intrarea în mare şi faci comerţ cu popoare către multe insule, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
Tir, tu spui:
‹Eu sunt desăvârşit în frumuseţe›.

4 În inima mării erau hotarele tale,
constructorii tăi ţi-au desăvârşit frumuseţea.

5 Cu chiparos din Senir ţi-au construit bărcile,
au luat cedru din Liban ca să facă pentru tine catarg.

6 Cu stejar din Basan au făcut vâsle,
puntea au făcut-o din fildeş
încastrat în lemn de cedru din insulele Chitim .

7 Pânzele tale erau din in brodat din Egipt,
ca să fie pentru tine ca steag;
acoperământul tău era purpură şi stacojiu din insulele Elişa .

8 Locuitorii din Sidon şi din Arvad erau vâslaşii tăi,
iar cei înţelepţi care erau în mijlocul tău,
ei au fost cârmaci pentru tine.

9 Bătrânii din Ghebal şi înţelepţii lui
erau pentru tine reparatori ai crăpăturilor.
Toate corăbiile mării şi marinarii lor erau în tine spre a face comerţ.

10 Persia, Lud şi Put erau în aramata ta oamenii tăi de război; ei îşi atârnau în tine pavăza şi coiful, ei îţi dădeau strălucire.

11 Fiii din Arvad şi armata ta erau pe zidurile tale de jur împrejur; cei din Gamad erau în turnurile tale, ei îşi atârnau scuturile pe zidurile tale de jur împrejur: ei îţi desăvârşeau frumuseţea.

12 Tarşiş făcea comerţ cu tine din mulţimea întregului belşug, cu argint, fier, cositor, şi plumb punea în pieţele tale .

13 Iavan , Tubal şi Meţec făceau comerţ cu tine; pe vieţi de om şi pe obiecte de bronz dădeau mărfurile tale.

14 Cei din casa Togarmei dădeau prin pieţele tale cai, călăreţi şi catâri.

15 Fiii din Dedan făceau comerţ cu tine; multe insule erau târg la îndemâna ta; ei aduceau la tine ca dar colţi de fildeş şi abanos.

16 Aram făcea târg cu tine din mulţimea lucrărilor tale; ei dădeau prin pieţele tale samaralde, purpură, broderii, mătase, corali şi rubine.

17 Iuda şi ţara lui Israel făceau comerţ cu tine; ei dădeau prin pieţele tale grâu de Minit, turte, miere, untdelemn şi balsam.

18 Damascul făcea târg cu tine din mulţimea lucrărilor tale, din mulţimea întregului belşug, pe vin din Helbon şi lână din Ţahar.

19 Vedan şi Iavan din Uzal dădeau prin pieţele tale fier lucrat, casia, trestie mirositoare ca obiect de schimb.

20 Dedan făcea comerţ cu tine cu învelitori pentru călărie.

21 Arabia şi toate căpeteniile din Chebar făceau târg la îndemâna ta: miei, berbeci, ţapi, cu acestea fac târg cu tine.

22 Comercinaţii din Saba şi din Raema făceau comerţ cu tine; ei dădeau prin pieţele tale cele mai bune dintre mirodenii, tot felul de pietre preţioase şi aur.

23 Haran, Caneh, Eden, comercianţii din Saba, din Asur şi din Chilmad făceau comerţ cu tine;

24 Printre comercianţii tăi, ei erau comercianţii care făceau comerţ cu haine scumpe, cu mantii din purpură şi broderii, cu lăzi pline cu stofe, legate cu funii şi [făcute] din cedru.

25 Navele din Tarşiş erau caravanele tale pentru schimbul tău;
tu te-ai umplut şi erai cinstit în inima mării.

26 Pe multe mări te-au dus vâslaşii tăi,
dar vântul din răsărit te-a zdrobit în inima mării.

27 Belşugul şi bunurile tale de schimb,
marinarii şi cârmacii tăi,
cei care reparau crăpăturile tale,
cei care făceau comerţ cu tine,
toţi oamenii tăi de război care sunt cu tine
în toată adunarea care este în mijlocul tău
[toţi] au căzut în inima mării în ziua căderii tale.

28 La glasul strigătului cârmacilor tăi
s-au cutremurat vecinătăţile.

29 Vor coborî din corăbiile tale toţi cei care mânuiesc vâsla,
marinarii, toţi cârmacii mării,
şi vor sta pe pământ.

30 Vor face să se audă împotriv ata glasul lor
şi vor striga cu amărăciune.
Îşi vor pune ţărână pe capete
şi se vor tăvăli în cenuşă.

31 Îşi vor rade capul pentru tine,
se vor încinge cu sac,
vor plânge cu amar pentru tine, va fi o plângere amară.

32 Vor înălţa în durerea lor o lamentaţiune pentru tine:
se vor văita din cauza ta:
‹Cine este ca Tir, distrus în mijlocul mării?

33 Când ieşeau bunurile tale în mări,
făceai să se sature multe popoare din mulţimea belşugului tău;
comercianţii tăi erau mai fericiţi decât regii pământului›.

34 Este timpul zdrobirii tale de căre mare, de adâncurile apelor:
mărfurile tale şi toată adunarea ta vor cădea în mijlocul tău.

35 Toţi locuitorii insulelor încremenesc din cauza ta,
regii lor îşi smulg părul şi sunt cu feţele descumpănite.

36 Cei care fac târg înre popoare fluieră asupra ta.
Ai devenit o oroare şi nu vei mai exista niciodată»”.

28

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, spune-i conducătorului din Tir: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
«Pentru că ţi-ai înălţat inima şi ai zis:
‹Eu sunt un Dumnezeu
şi stau pe scaunul lui Dumnezeu în inima mărilor›,
pe când tu eşti om, şi nu Dumnezeu,
şi-ţi pui inima ca inima lui Dumnezeu,

3 Iată, tu eşti mai înţelept decât Daniel
şi nicio taină nu-ţi este ascunsă!

4 Prin înţelepciunea ta şi prin priceperea ta ţi-ai făcut bogăţii,
ai adunat aur şi argint în vistieriile tael:

5 în marea ta înţelepciune şi prin comerţul tău
ţi-ai înmulţit bogăţiile
şi ti s-a înălţat inima din cauza bogăţiilor tale».

6 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu:
«Pentru că ţi-ai pus inima ca inima lui Dumnezeu,

7 iată, îi voi aduce asupra ta
pe străinii cei mai violenţi dintre neamuri!
Ei îşi vor scoate săbiile împotriva frumuseţii înţelepciunii tale,
vor profana splendoarea ta.

8 Te vor face să cobori în groapă
şi vei muri cum mor cei străpunşi în inima mării.

9 Vei mai spune ‹Eu sunt un Dumnezeu› în faţa celui care te va ucide?
Tu eşti un om, şi nu un Dumnezeu,
în mâna celui care te va străpunge.

10 Vei muri de moartea celor necircumcişi, prin mâna străinilor.
Căci eu am vorbit»” –
oracolul Domnului Dumnezeu.

11 Cuvânul Domnului a fost către mine:

12 „Fiul omului, înalţă o lamentaţiune pentru regele din Tir şi spune-i: aşa spune Domnul Dumnezeu:
«Tu, care eşti sigiliu, măsură,
plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe,

13 tu erai în Eden, grădina lui Dumnezeu;
toate pietrele preţioase te acopereau:
topaz, smarald, diamant de Tarşiş,
crisolit, carbon, onix, iaspis, safir, rubin şi aur.
Lucrarea tamburinelor tale şi a flautelor tale era pregătită în tine
în ziua în care ai fost creat.

14 Erai uns ca un heruvim ocrotitor
şi te-am pus pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu
şi umblai prin mijlocul pietrelor de foc.

15 Erai desăvârşit pe căile tale din ziua în care ai fost creat
până când s-a găsit nelegiuire în tine.

16 Prin mulţimea comerţului tău te-ai umplut de violenţă şi ai păcătuit;
te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu
şi te-am nimicit, heruvim ocrotitor, în mijlocul pietrelor de foc.

17 Ţi s-a înălţat inima din cauza frumuseţii tale,
ţi-ai ruinat înţelepciunea din cauza splendorii tale.
Te-am aruncat la pământ
şi te-am pus înaintea regilor ca să te vadă.

18 Prin mulţimea nelegiuirilor tale,
prin nedreptatea comerţului tău ai profanat sanctuarele tale.
Voi face să iasă un foc din mijlocul tău şi te va devora;
te voi pune să fii cenuşă pe pământ înaintea celor care te văd.

19 Toţi cei care te cunosc vor încremeni din cauza ta;
ai devenit o oroare şi nu vei mai exista niciodată»”.

20 Cuvântul Domnului a fost către mine:

21 „Fiul omului, întoarce-ţi faţa către Sidon şi profeţeşte împotriva lui!

22 Spune: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
«Iată, sunt împotriva ta, Sidon!
Voi fi glorificat în mijlocul tău.
Ei vor cunoaşte că eu sunt Domnul
când voi face judecăţi în el şi mă voi sfinţi în el.

23 Voi trimite în el ciumă şi sânge va fi pe străzile lui;
vor cădea străpunşi în mijlocul lui
de sabia care va fi împotriva lui de jur împrejur.
Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul.

24 Atunci nu va mai fi pentru casa lui Israel [niciun] spin care să rănească şi nici mărăcini care să chinuie printre toţi cei care erau în jurul lor şi-i dispreţuiau. Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeu»”.

25 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Când voi aduna casa lui Israel dintre popoarele unde a fost împrăştiat, mă voi sfinţi în ei înaintea neamurilor; vor locui pe pământul pe care l-am dat slujitorului meu Iacob.

26 Vor locui în siguranţă, vor construi case şi vor planta vii. Da, vor locui în siguranţă când voi face judecăţi împotriva tuturor acelora care îi dispreţuiau de jur împrejur. Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul lor”.

29

1 În anul al zecelea, în [ziua] a douăsprezecea a lunii a zecea , cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Faraon , regele Egiptului, şi profeţeşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt!

3 Vorbeşte şi spune:
«Iată, eu sunt împotriva ta, Faraonule,
rege al Egiptului, monstru mare
care zaci între malurile Nilului!
Tu zici: ‹Nilul meu este al meu şi eu l-am făcut pentru mine ›.

4 Voi pune inele la fălcile tale
şi voi face să se lipească toţi peştii din Nilul tău de solzii tăi,
te voi face să te ridici din mijlocul Nilului tău
şi toţi peştii din Nilul tău se vor lipi de solzii tăi.

5 Te voi abandona în pustiu, pe tine şi pe toţi peştii din Nilul tău,
vei cădea pe suprafaţa câmpiei
şi nu vei fi adunat şi nici strâns .
Te voi da ca hrană pentru animalele pământului
şi pentru păsările cerului.

6 Vor cunoaşte toţi locuitorii Egiptului că eu sunt Domnul,
întrucât tu ai fost ca un toiag de trestie pentru casa lui Israel;

7 când ei te-au apucat, te-ai rupt şi le-ai străuns orice umăr;
şi le-ai făcut să stea coapsele».

8 De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, eu fac să vină asupra ta sabia şi voi nimici din tine om şi animal!

9 Ţara Egiptului va deveni o dezolare şi un pustiu şi vor şti că eu sunt Domnul, întrucât au zis: ‹Nilul este al meu şi eu l-am făcut›.

10 De aceea, iată, eu sunt împotriva ta şi a Nilului tău! Voi da ţara Egiptului să fie un loc uscat şi o dezolare de la Migdol şi Siene până la hotarul Etiopiei .

11 Nu va mai trece prin ea picior de om şi nici picior de animal nu va mai trece prin ea: nu va mai fi locuită timp de patruzeci de ani.

12 Voi da ţara Egiptului să fie o dezolare printre ţările devastate şi cetăţile ei vor fi o dezolare printre cetăţile ruinate timp de patruzeci de ani. Îi voi împrăştia pe egipteni printre neamuri şi-i voi risipi printre ţări»”.

13 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „La sfârşitul celor patruzeci de ani îi voi aduna pe egipteni dintre popoarele unde au fost împrăştiaţi.

14 Voi întoarce captivitatea egiptenilor şi-i voi face să se întoarcă în ţinutul Patros , în ţara lor de origine, şi vor fi acolo un regat neînsemnat.

15 Va fi cel mai neînsemnat dintre regate şi nu se va mai ridica peste neamuri; îl voi micşora, ca să nu mai domine peste neamuri.

16 Nu vor mai fi pentru casa lui Israel de încredere, amintind de nelgiuire când se întirc după el. Şi vor şti că eu sunt Domnul Dumnezeu”.

17 În anul al douăzeci şi şaptelea, în [ziua] întâi a lunii întâi , a fost cuvântul Domnului către mine:

18 „Fiul omului, Nabucodonosor a făcut ca armata lui să împlinească o lucrare mare împotriva Tirului. Orice cap a fost ras şi orice umăr, jupuit. Dar nu a avut răsplată pentru el şi nici pentru armata lui de la Tir pentru lucrarea pe care a făcut-o împotriva lui”.

19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, eu îi dau ţara Egiptului lui Nabucodonosor, regele din Babilon! El îi va lua bogăţia, o va face pradă şi o va jefui şi va fi răsplată pentru armata lui.

20 Ca recompensă pentru ceea ce a făcut împotriva lui, îi va da ţara Egiptului, căci au făcut-o pentru mine – oracolul Domnului Dumnezeu.

21 În ziua aceea, voi face să încolţească o putere pentru casa lui Israel şi îţi voi da să ţi se deschidă gura în mijlocul lor, iar ei vor cunoaşte că eu sunt Domnul”.

30

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, profeţeşte şi spune! Aşa spune Domnul Dumnezeu: «Gemeţi! Ah, ce zi!».

3 Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, o zi înnorată, timpul neamurilor va fi.

4 Vine sabia în Egipt şi tulburare în Cuş când vor cădea străpunşi în Egipt, vor lua bogăţiile lui şi vor dărâma temeliile sale.

5 Cuş, Put, Lud, toată Arabia , Cub şi fiii ţării [care au făcut] alianţă cu ei vor cădea de sabie”.

6 Aşa spune Domnul:
„Cei care sprijină Egiptul vor cădea
şi va coborî mândria puterii lui.
Din Migdol şi Siene vor cădea în el de sabie –
oracolul Domnului Dumnezeu.

7 Vor fi dezolaţi în mijlocul ţărilor devastate, iar cetăţile sale vor fi printre cetăţile ruinate.

8 Vor şti că eu sunt Domnul când voi pune foc în Egipt şi când îi voi zdrobi pe toţi cei care-l ajută.

9 În ziua aceea vor ieşi mesageri dinaintea mea cu corăbii, ca să sperie Cuşul încrezător; şi va fi tulburare între ei în ziua Egiptului, pentru că, iată, vine!”.

10 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Voi face să înceteze mulţimea Egiptului prin mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului.

11 El şi poporul lui care este cu el, cel mai violent dintre neamuri, vor fi aduşi să distrugă ţara: Vor scoate săbiile împotriva Egiptului şi vor umple ţara cu cei străpunşi.

12 Voi da să fie canalele secate; voi vinde ţara în mâna celor răi, voi devasta ţara şi ceea ce este în ea prin mâna străinilor. Eu, Domnul, am spus”.

13 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Voi distruge idolii şi voi face să înceteze zeii din Nof . Nu va mai fi conducător din ţara Egiptului şi voi pune teamă în ţara Egiptului.

14 Voi devasta [cetatea] Patros, voi pune foc în Ţoan şi voi face judecăţi în No.

15 Voi revărsa mânia mea peste Sin, fortăreaţa Egiptului, şi voi nimici mulţime din No.

16 Voi pune foc în Egipt şi Sin se va zvârcoli; No va deveni o spărtură şi în Nof vor fi opresori în timpul zilei.

17 Tinerii din Aven şi din Pi-Beset vor cădea de sabie, iar [cetăţile] vor merge în captivitate.

18 La Tahpanhes se va întuneca ziua când voi sfărâma jugurile Egiptului, cînd voi zdrobi în el mândria puterii lui, iar fiicele lui vor merge în captivitate.

19 Voi face judecăţi în Egipt şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul”.

20 În al unsprezecelea an,în prima [zi] a lunii a şaptea , cuvântul Domnului a fost către mine:

21 „Fiul omului, i-am frânt braţul lui Faraon, regele Egiptului. Iată, nu va fi legat ca să aibă parte de vindecare, să-i pună un bandaj ca să-l lege, ca să-l întărească şi să poată prinde sabia!”.

22 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, sunt împotriva lui Faraon, regele Egiptului, şi-i voi frânge braţele – pe cel tare şi pe cele frânt – şi voi face să cadă sabia din mâna lui!

23 Îi voi împrăştia pe egipteni printre neamuri şi-i voi risipi printre ţări.

24 În schimb, voi întări braţele regelui din Babilon şi voi pune sabia mea în mâna lui. Voi frânge braţele lui Faraon şi va geme cu gemetele celui străpuns în faţa lui.

25 Voi întări braţele regelui din Babilon, iar braţele lui Faraon vor cădea. Şi vor şti că eu sunt Domnul când voi pune sabia mea în mâna regelui Babilonului şi el o va întinde împotriva ţării Egiptului.

26 Îi voi împrăştia pe egipteni printre neamuri şi îi voi risipi printre ţări. Şi vor şti că eu sunt Domnul”.

31

1 În al unsprezecelea an, în [ziua] a treia a lunii întâi, cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, spune-le lui Faraon, regele Egiptului, şi mulţimii sale:
«Cu cine te asemeni în măreţia ta?».

3 Iată, Asiria era un cedru din Liban ,
cu ramuri frumoase şi coroană umbroasă,
înalt la statură şi vârful lui era deasupra frunzişului.

4 Apele l-au făcut să crească, abisul l-a făcut să se înalţe;
râurile curgeau în jurul [locului] unde era plantat
şi îşi trimiteau canalele la toţi copacii câmpiei.

5 De aceea i s-a înălţat statura peste toţi copacii câmpiei,
şi-a înmulţit mlădiţele şi şi-a lungit ramurile
datorită apelor multe care erau trimise la el.

6 Pe crengile lui îşi făceau cuib toate păsările cerului
şi sub ramurile lui năşteau toate animalele câmpiei;
la umbra lui stăteau toate neamurile cele mari.

7 Era frunos în măreţia lui şi în lungimea ramurilor sale,
căci rădăcina lui era spre ape mari.

8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l ascundeau,
chiparoşii nu se asemănau cu crengile sale,
iar platanii nu erau c aramurile sale.
Niciun copac din grădina lui Dumnezeu
nu era asemenea lui în frumuseţe.

9 L-am făcut frumos prin mulţimea crengilor sale,
erau geloşi pe el toţi copacii din Eden,
care era grădina lui Dumnezeu”.

10 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că te-ai înălţat în statură – el şi-a înălţat vârful prin frunziş şi inima i s-a mărit din cauza înălţimii sale –

11 eu l-am dat în mâna unui puternic dintre neamuri, care va face ca el după nelegiuirea sa . Eu l-am alungat.

12 Îl vor tăia străinii cei mai violenţi dintre neamuri şi-l vor abandona pe munţi. În toate văile vor cădea crengile lui şi ramurile sale vor fi frânte în toate canalele ţării. Toate popoarele pământului vor pleca de la umbra lui şi-l vor părăsi.

13 Peste ruinele sale vor locui toate păsările cerului şi lângă ramurile sale vor fi toate animalele câmpiei ,

14 ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se înalţe în statură şi nici să nu-şi pună vârful deasupra frunzişului, ca niciunul dintre cei care bea apă să nu stea lângă ei în înălţimea lor, pentru că toţi vor fi daţi la moarte în locurile cele mai de jos ale pământului, printre fiii oamenilor, cu cei care coboară în groapă”.

15 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „În ziua în care a coborât în Şeol am jelit; am acoperit abisul datorită lui şi am oprit râurile sale; apele cele mari s-au terminat, am făcut să se întunece Libanul din cauza lui şi toţi copacii câmpiei s-au veştejit pentru el.

16 La zgomotul căderii lui, am făcut să se cutremure nemurile când l-am făcut să coboare în Şeol cu cei care coboară în groapă. În ţinutul cel mai de jos vor fi mângâiaţi cei mai aleşi dintre copacii din Eden şi cei mai buni din Liban, toţi cei udaţi de apă.

17 Şi ei au coborât cu el în Şeol, la cei străpunşi cu sabia, ei care erau braţul lui şi stăteau la umbra lui în mijlocul neamurilor.

18 Cu cine poţi fi asemănat, cu o astfel de glorie şi măreţie, între copacii din Eden? Vei fi coborât cu copacii din Eden în ţinutul cel mai de jos, între cei necircumcişi, şi vei locui cu cei străpunşi de sabie. Acesta este Faraon şi toată mulţimea lui” – oracolul Domnului Dumnezeu.

32

1 În anul al doisprezecelea, în luna a douăsprezecea, în [ziua] întâi a lunii , cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, înalţă o lamentaţiune pentru Faraon, regele Egiptului, şi spune-i:
«Semănai cu un leu tânăr printre neamuri
şi erai un monstru în ape:
năvăleai în canalele tale
şi tulburai apele cu picioarele tale
şi murdăreai canalele tale».

3 Aşa spune Domnul Dumnezeu:
«Îmi voi întinde asupra ta plasa mea
cu o adunare de popoare mari
şi ele te vor ridica în năvodul meu.

4 Te voi arunca la pământ
şi te voi face să stai întins pe suprafaţa câmpiei;
voi face să locuiască pe tine toate păsările cerului
şi voi face să se sature din tine animalele întregului pământ.

5 Voi pune carnea ta pe munţi
şi voi umple pantele cu resturile tale.

6 Voi acoperi ţara ta inundată de sângele tău până pe munţi
şi voi umple văile tale de tine.

7 Când te voi stinge, voi acoperi cerurile şi voi întuneca stelele;
voi acoperi soarele cu un nor şi luna nu va mai lumina cu lumina sa.

8 Voi întuneca peste tine toţi luminătorii care luminează cerul
şi voi pune întuneric peste ţara ta –
oracolul Domnului Dumnezeu.

9 Voi înfuria inima multor popoare
când voi face să se întâmple zdrobirea ta între neamuri,
în ţări pe care nu le cunoşteai.

10 Voi face să se îngrozească popoare multe din cauza ta şi regii lor îşi vor smulge părul [capului] pentru tine când voi flutura sabia mea înaintea lor. Şi va tremura, în orice clipă, fiecare pentru viaţa lui în ziua căderii tale»”.

11 Căci aşa spune Domnul Dumnezeu: „Sabia regelui din Babilon vine asupra ta.

12 Prin sabia celor viteji – cei mai violenţi dintre toate neamurile – voi face să cadă mulţimea ta. Voi jefui mândria Egiptului şi va fi nimicită toată mulţimea lui.

13 Voi face să piară toate animalele de lângă apele cele mari; picior de om nu le va mai tulbura şi nici copită de animal nu le va tulbura.

14 Atunci voi potoli apele lor şi voi face să curgă canalele sale ca untdelemnul – oracolul Domnului Dumnezeu –

15 când voi da devastării ţara Egiptului
şi ţara va fi pustiită de tot ce este în ea ,
când îi voi lovi pe toţi locuitorii din ea
şi vor şti că eu sunt Domnul.

16 Aceasta este o lamentaţiune şi o vor cânta fiicele naţiunilor,
o vor cânta pentru Egipt, pentru mulţimea lui o vor cânta” –
oracolul Domnului Dumnezeu.

17 În anul al doisprezecelea, în [ziua] a cincisprezecea a lunii , cuvântul Domnului a fost către mine:

18 „Fiul omului, fă plânset pentru mulţimea Egiptului şi fă-i să coboare pe el şi pe fiicele neamurilor renumite în ţinutul adâncurilor, împreună cu cei care coboară în groapă.

19 Faţă de cine eşti tu mai plăcut? Coboară şi zaci cu cei necircumcişi!

20 În mijlocul celor străpunşi de sabie vor cădea de sabie. Scoateţi-i pe el şi toată mulţimea lui!

21 Atunci vor vorbi cu el cei mai puternici dintre vitejii din mijlocul Şeolului, împreună cu cei care-l ajutau; ei au coborât şi zac împreună cu cei necircumcişi şi cu cei străpunşi de sabie.

22 Acolo este Asiria şi toată adunarea ei, mormintele lor de jur-împrejurul său, toţi cei străpunşi de sabie şi cei căzuţi de sabie,

23 ei care au pus mormântul ei pe marginile gropii şi adunarea sa este de jur-împrejurul mormântului ei; toţi cei străpunşi, cei căzuţi de sabie, ei care au pus groaza pe pământul celor vii.

24 Acolo este Elam cu toată adunarea lui, în jurul mormântului său; toţi cei străpunşi, căzuţi de sabie şi care au coborât necircumcişi în ţinutul adâncurilor, ei care puneau teroarea lor pe pământul celor vii, îşi poartă acum umilirea cu cei care coboară în groapă.

25 În mijlocul celor necircumcişi, au pus un pat pentru el cu toată mulţimea sa din jurul mormântului lui. Ei toţi sunt necircumcişi, străpunşi de sabie, pentru că au pus teroarea lor pe pământul celor vii: îşi poartă umilirea împreună cu cei care coboară în groapă, iar el este pus în mijlocul celor străpunşi.

26 Acolo sunt Meşec, Tubal şi toată mulţimea lor, în jurul mormântului lor. Ei toţi sunt necircumcişi, străpunşi de sabie, ei care puneau teroarea lor pe pământul celor vii.

27 Ei nu zac cu cei viteji, căzuţi dintre cei necircumcişi, care coboară în Şeol cu armele lor de luptă şi care şi-au pus săbiile sub capetele lor şi ale căror nelegiuiri sunt asupra lor , căci vitejia [lor] era teroare pe pământul celor vii.

28 Dar tu vei fi zdrobit în mijlocul celor necircumciţi, vei zace cu cei străpunşi de sabie.

29 Acolo este Edom, regele şi căpeteniile sale, ei care, în ciuda vitejiei lor, sunt cu cei străpunşi d asbie. Ei sunt cu cei necircumcişi şi zac cu cei care coboară în groapă.

30 Acolo sunt principii de la nord, toţi, şi toţi cei din Sidon, care au coborât cu cei străpunşi în ciuda terorii lor pentru vitejia lor: ei zac ruşinaţi cu cei necircumcişi şi cu cei străpunşi de sabie; îşi poartă umilirea cu cei care coboară în groapă.

31 Faraonul îi va vedea şi va fi mângâiat pentru toată mulţimea lui. Străpunşi de sabie sunt Faraonul şi toată aramata lui – oracolul Domnului Dumnezeu.

32 Căci am pus groaza mea pe pământul celor vii, iar Faraonul şi toată mulţimea lui vor fi culcaţi în mijlocul celor necircumcişi, împreună cu cei străpunşi de sabie” – oracolul Domnului Dumnezeu.

33

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, vorbeşte-le fiilor poporului tău şi spune-le: «Când într-o ţară voi face să vină sabia asupra ei şi poporul ţării va lua un om dintre hotarele sale ca să-l pună să fie pentru ei străjer,

3 dacă [străjerul] va vedea sabia venind asupra ţării, să sune din trâmbiţă şi să avertizeze poporul!

4 Dacă cinea aude sunetul trâmbiţei şi nu ia aminte, dacă sabia va veni şi-l va lua, sângele lui să fie asupra cpului lui,

5 pentru că a auzit sunetul trâmbiţei şi nu a luat aminte: sângele lui să fie asupra lui! Dar dacă ia mainte, îşi poate scăpa viaţa.

6 Dar străjerul care vede sabia venind şi nu sună sin trâmbiţă, iar poporul nu va fi avertizat, şi dacă vine sabia şi ia viaţa de la ei, el va fi luat nelegiuirea lui, iar eu voi căuta sângele lor în mâna străjerului ».

7 Iar pe tine, fiul omului, te pun străjer pentru casa lui Israel. Ascultă din gura mea cuvântul şi avertizează-i din partea mea!

8 Când îi voi spune celui rău: «Răule, vei muri!», dar tu nu-i vei spune ca să-l avertizezi pe cel rău de la calea sa, cel rău, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi căuta sângele lui din mâna ta.

9 Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se întoarce de la calea lui, el va muri din cauza nelegiuirii sale, dar tu îţi vei salva viaţa.

10 Tu, fiul omului, spune-i casei lui Israel: voi spuneţi aşa: «Răutăţile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi noi lâncezim în ele; cum am putea să trăim?»;

11 aşadar, spune-le: «Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci să se întoarcă cel rău de la calea lui şi să trăiască. Întoraceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?».

12 Tu, fiul omului, spune-le fiilor popprului tău: «Dreptatea celui drept nu-l va salva în ziua când va comite răul şi răutatea celui rău nu-l va face să cadă din cauza ei în ziua când se va întoarce de la răutatea lui, cel drept nu va putea să trăiască prin ea în ziua când va păcătui.

13 Când îi voi spune celui drept că va trăi, iar el se va încrede în dreptatea lui şi va face nedreptatea, toată dreptatea lui nu va mai fi amintită şi el va muri în nedreptatea lui pe care a făcut-o.

14 Dar când îi voi spune celui rău că va muri, iar el se întoarce de la păcatul lui şi face judecată şi dreptate,

15 dacă dă înapoi garanţia şi repară jaful, dacă umblă în hotărârile dătătoare de viaţă pentru ca să nu mai facă nedreptatea, va trăi şi nu va muri.

16 Toate păcatele pe care le-a săvârşit nu-i vor mai fi amintite: a făcut judecată şi dreptate, va trăi!

17 Dar fiii poporului tău zic: ‹Nu este dreaptă calea Domnului›, când de fapt calea lor nu este dreaptă.

18 Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi face nedreptate, va muri din cauza [nedreptăţii].

19 Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face judecată şi dreptate, datorită lor va trăi.

20 Întrucât voi ziceţi: ‹Nu este dreaptă calea Domnului, vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel!»”.

21 În anul al doisprezecelea, în [ziua] a zecea a lunii a cincea a deportării noastre , cineva scăpat din Ierusalim a venit la mine şi mi-a zis: „Cetatea a fost lovită”.

22 Mâna Domnului a fost asupra mea seara înainte să fi venit cel scăpat. Mi-a deschis gura până să vină la mine dimineaţa, mi-a deschis gura şi nu am mai fost mut.

23 Cuvântul Domnului a fost către mine:

24 „Fiul omului, cei care locuiesc în aceste locuri devastate din pământul lui Israel zic: «Abraham era singur şi a luat în stăpânire ţara. Noi suntem mulţi şi nouă ne-a fost dată ţara ca s-o luăm în stăpânire» .

25 De aceea, spune-le: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Voi mâncaţi deasupra sângelui , ochii voştri îi ridicaţi spre idoli şi vărsaţi sânge : vreţi voi să luaţi în stpăânire ţara?

26 Voi, care credeţi că staţi în picioare datorită săbiilor voastre, comiteţi lucruri abominabile şi fiecare o întinează pe soţia aproapelui său: vreţi voi să luaţi în stăpânire ţara?».

27 Aşa să le spui: aşa zice Domnul Dumnezeu: «Viu sunt eu! Cei care sunt în locurile devastate vor cădea de sabie, cei care sunt pe suprafaţa câmpiei vor fi daţi ca hrană animalelor, iar cei care sunt în fortăreţe şi în peşteri vor muri de ciumă.

28 Voi da ţara devastării şi pustiirii şi va înceta mândria puterii voastre. Vor fi devastaţi munţii lui Israel şi nu va mai fi cine să-i treacă.

29 Vor cunoaşte că eu sunt Domnul când voi da ţara devastării şi pustiirii din cauza tuturor lucrurilor abominabile pe care le-au făcut».

30 Cât despre tine, fiul omului, fiii poporului tău vorbesc despre tine lângă zidurile şi intrările caselor. Spune unul către altul şi fiecare către fratele său: «Veniţi să ascultăm care este cuvântul care a ieşit din gura Domnului!».

31 Ei vin înaintea ta ca un popor, stau înaintea ta ca poporul meu. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc. [Cuvinte] dulci sunt în gura lor, ei fac şi umblă după câştigul inimii lor.

32 Iată, tu eşti pentru ei ca o cântare plăcută, cu glas frumos şi bun cântăreţ. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc.

33 Când vor veni [acestea] – şi, iată, vin – vor cunoaşte că este un profet în mijlocul lor”.

34

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel! Profeţeşte şi spune-le păstorilor: aşa spune Domnul Dumnezeu: «Vai de păstorii lui Israel care se păstoresc pe ei înşişi! Oare păstorii nu ar trebui să păstorească turma?

3 Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna şi o înjunghiaţi pe cea grasă, dar nu păstoriţi turma.

4 Pe cele slabe nu le întăriţi, pe cea bolnavă nu o vindecaţi, pe cea rănită nu o bandajaţi, pe cea rătăcită nu o aduceţi înapoi, pe cea pierdută nu o căutaţi, ci le stăpâniţi cu fotţă şi cu brutalitate .

5 S-au împrăştiat, pentru că nu era păstor. Au devenit hrană pentru toate animalele câmpului şi s-au împrăştiat.

6 Turma mea s-a rătăcit pe toţi munţii şi pe toate colinele înalte ; s-a împrăştiat turma mea pe toată faţa pământului şi nu este cine să o caute şi nici cine să o observe».

7 De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului!

8 «Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – într-adevăr, pentru că turma mea a devenit pradă, a devenit turma mea hrană pentru toate animalele câmpului, din cauză că nu mai sunt păstori; deoarece păstorii mei nu caută turma mea, ci păstorii se păstoresc pe ei înşişi şi nu păstoresc turma mea».

9 De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului!

10 Aşa spune Domnul Dumnezeu: «Iată, eu sunt împotriva păstorilor! Voi căuta turma mea din mâna lor şi-i voi face să înceteze de a mai păstori turma. Păstorii nu se vor mai păstori pe ei înşişi. Voi salva turma mea din gura lor şi nu va mai deveni pentru ei hrană.».

11 Căci aşa spune Domnul Dumnezeu: «Iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea şi o voi observa!

12 Aşa cum se îngrijeşte un păstor de turmă în ziua când este în mijlocul turmei sale împrăştiate, tot aşa mă voi îngriji eu de turma mea şi o voi salva din toate locurile unde a fost împrăştiată în ziua înnorată şi întunecată .

13 Le voi face să iasă dintre popoare, le voi aduna dintre ţări şi-i voi face să vină în pământul lor. Îi voi păstori pe munţii lui Israel, în pante şi în toate ţinuturile locuite ale ţării.

14 În păşunea cea mai bună le voi paşte şi pe munţii cei mai înalţi ai lui Israel va fi staulul lor; acolo se vor odihni, în staulul cel mai bun, şi vor paşte într-o păşune grasă, pe munţii lui Israel.

15 Eu voi păstori turma mea şi eu le voi face să se odihnească – oracolul Domnului Dumnezeu.

16 Pe cea pierdută o voi căuta, pe cea rătăcită o voi aduce înapoi, pe cea rănită o voi bandaja, pe cea slăbită o voi întări, voi avea grijă de cea grasă şi de cea puternică. Le voi păstori cu judecată.

17 Cât despre voi, turma mea – aşa spune Domnul Dumnezeu – iată, voi face judecată între oaie şi oaie, între berebeci şi ţapi.

18 Este puţin lucru pentru voi că aţi păscut în păşunea cea mai bună, iar restul păşunilor le-aţi călcat cu picioarele voastre? Că aţi băut apele cele mai limpezi, iar restul le-aţi tulburat cu picioarele voastre?

19 Dar turma mea paşte ceea ce aţi călcat cu picioarele voastre şi bea ceea ce aţi tulburat cu picioarele voastre».

20 De aceea, aşa le spune Domnul Dumnezeu: «Iată, eu, eu însumi voi face judecată între oaia grasă şi oaia slabă.

21 Pentru că voi aţi îmbrâncit cu coasta şi cu umărul şi aţi împuns cu coarnele voastre pe toate cele slabe până când le-aţi împrăştiat pe afară,

22 voi salva turma mea ca să nu mai fie de pradă. Voi face judecată între oiae şi oaie.

23 Voi stabili peste ele un singur păstor , care le va păstori, pe slujitorul meu David . El le va păstori şi va deveni păstor pentru ele.

24 Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, iar slujitorul meu David, căpetenie în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit.

25 Voi încheia cu ele o alianţă de pace şi voi face să nu mai fie animale rele în ţară. Ele vor locui în pustiu în siguranţă şi vor dormi în păduri.

26 Le voi da binecuvânatre lor şi împrejurimilor colinei mele, voi face să coboare ploaia la timpul ei: vor fi ploi ale binecuvântării.

27 Pomul de pe câmp va da rodul său şi ţara va da roade. Ele vor fi în siguranţă pe pământul lor şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul când voi frânge legăturile jugului lor şi când le voi salva din mâna celor care le-au exploatat.

28 Nu vor mai fi de pradă pentru neamuri şi nu le vor mai mânca animalele pământului. Vor locui în siguranţă şi nu va mai fi cine să le facă să tremure.

29 Voi stabili pentru ele o plantaţie renumită; nu vor mai suferi de foame şi nu vor mai trebui să suporte umilirea neamurilor.

30 Vor cunoaşte că eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele şi că ele sunt poporul meu, casă a lui Israel – oracolul Domnului Dumnezeu.

31 Voi sunteţi turma mea, turma păşunii mele. Voi sunteţi oameni, iar eu sunt Dumnezeul vostru»” – oracolul Domnului Dumnezeu.

35

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa către muntele Seir şi profeţeşte împotriva lui!

3 Spune-i: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, eu sunt împotriva ta, munte Seir! Îmi voi întinde mâna asupra ta şi te voi da devastării şi pustiirii.

4 Voi preface cetăţile tale într-o ruină şi tu vei fi devastat. Şi vei cunoaşte că eu sunt Domnul.

5 Pentru că ai avut om duşmănie veşnică şi i-ai împins pe fiii lui Israel spre sabie în timpul dezastrului şi în timpul nelegiuirii de la sfârşit ,

6 de aceea, viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – te voi face să fii spre sânge şi sângele te va urmări. Pentru că nu ai urât sânegle, sângele te va urmări pe tine.

7 Voi da muntele Seir devastării şi pustiirii şi voi nimici din el pe cel care trece şi pe cel care se întoarce.

8 Voi umple munţii săi cu cei străpunşi ai lui; pe colinele tale, în văile şi pe pantele tale vor cădea cei străpunşi de sabie.

9 Te voi pune să devii o devastare veşnică şi cetăţile tale nu vor mai fi locuite. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.

10 Pentru că ai zis: ‹Cele două neamuri şi cele două ţări vor fi ale mele şi le voi lua în stăpânire, chiar dacă Domnul este acolo ›,

11 de aceea, viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – voi face după mânia ta şi după gelozia ta pe care le-ai avut când tu i-ai urât pe ei. Şi mă voi face cunoscut printre ei când te voi judeca.

12 Vei cunoaşte că eu, Domnul, am auzit toate blasfemiile tale pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, zicând: ‹Au fost devastaţi şi ne-au fost daţi nouă spre hrană›.

13 V-aţi mărit împotriva mea cu gura voastră şi aţi înmulţit cuvintele voastre împotriva mea. Eu am auzit»”.

14 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Când toată ţara se va bucura, te voi face să fii devastat.

15 Cum te-ai bucurat de moştenirea casei lui Israel când a fost devastată, aşa îţi voi face ţie. Vei fi devastat, munte Seir şi întregule Edom. Toţi vor cunoaşte că eu sunt Domnul”.

36

1 „Tu, fiul omului, profeţeşte către munţii lui Israel şi spune: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului!

2 Aşa vorbeşte Domul Dumnezeu: pentru că duşmanul a spus împotriva voastră: ‹Ehe, înălţimi veşnice spre moştenire aţi devenit pentru noi›!»,

3 profeţeşte şi spune. Aşa zice Domnul Dumnezeu: «pentru că v-au devastat şi v-au râvnit de jur împrejur, ca să deveniţi moştenire pentru restul neamurilor şi sunteţi pe buzele vorbăreţilor şi calomnia popoarelor› »,

4 de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul munţilor, dealurilor, pantelor, văilor, ruinelor,locurilor devastate, cetăţilor părăsite care au devenit de pradă şi de derâdere pentru restul neamurilor care sunt de jur-împrejur,

5 aşa spune Domnul Dumnezeu: «Da, în focul geloziei mele am vorbit împotriva restului neamurilor şi împotriva întregului Edom, cei care au luat pentru ei ţara mea ca moştenire, cu bucuria întregii inimi, cu ură a sufletului, ca să o conducă spre pradă».

6 De aceea, profeţeşte împotriva pământului lui Isarel şi spune munţilor, dealurilor, pantelor şi văilor: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, în gelozia şi în mânia mea am vorbit pentru că aţi suportat umilirea neamurilor».

7 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu: «Eu îmi voi întinde mâna; da, neamurile pe care le aveţi în jurul vostru, ele îşi vor purta umilirea .

8 Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi face ramuri şi veţi aduce roade pentru poporul meu, Israel, pentru că [toate acestea] se apropie, vin .

9 Iată, eu sunt alături de voi; mă voi întoarce spre voi şi veţi fi lucraţi şi semănaţi!

10 Voi înmulţi pe voi oamenii întregii case a lui Israel. Vor fi locuite cetăţile şi ruinele vor fi reconstruite.

11 Eu voi face să fie pe voi mulţi oamnei şi animle. Vor fi mulţi şi vor aduce rod. Vă voi face să fiţi locuiţi ca odinioară şi vă voi face bine ca mai înainte. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.

12 Voi face să umble pe voi oameni, poporul meu, Israel: ei vă vor stăpâni şi veţi deveni moştenire pentru ei. Nu veţi mai fi lipsiţi de copii».

13 Aşa spune Domnul Dumnezeu: «Pentru că se spune despre voi că sunteţi o ţară care mănâncă oameni şi neamul tău este lipsit de copii ,

14 de aceea, nu vei mai mânca oameni şi neamul tău nu va mai fi lipsit de copii.

15 Nu voi mai face să se audă despre tine umilirea neamurilor şi ocara popoarelor nu o vei mai purta. Neamul tău nu va mai fi lipsit de copii»” – oracolul Domnului Dumnezeu.

16 Cuvântul Domnului a fost către mine:

17 „Fiul omului, casa lui Israel, când locuia pe pământul lor, l-au întinat prin calea lor şi prin faptele lor; calea lor a fost ca întinarea [unei femei] în timpul impurităţii ei.

18 Mi-am revărsat mânia asupra lor din cauza sângelui pe care l-au vărsat pe pământ şi a idolilor cu care l-au întinat.

19 I-am împrăştiat printre neamuri şi i-am risipit printre ţări; după calea lor şi după faptele lor i-am judecat.

20 Ei au ajuns printre neamuri. Când au ajuns acolo, au profanat numele meu cel sfânt, pentru că se spunea despre ei: «Acesta este poporul Domnului şi ei au ieşit din ţara lui ».

21 Dar eu m-am îndurat pentru numele meu cel sfânt, pe care l-a profanat casa lui Israel printre naemurile la care au ajuns.

22 De aceea, spune-i casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Nu de dragul vostru fac [aceasta], ci pentru numele meu cel sfânt, pe care voi l-aţi profanat printre neamurile la care aţi ajuns.

23 Voi sfinţi numele meu cel mare – profanat printre neamuri –, pe care voi l-aţi profanat în mijlocul lor, şi neamurile vor cunoaşte că eu sunt Domnul – oracolul Domnului Dumnezeu – când mă voi sfinţi în voi înaintea ochilor lor.

24 Vă voi lua dintre neamuri şi vă voi aduna dintre toate ţările şi vă voi aduce în pământul vostru .

25 Vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi; vă voi curăţi de toate întinările voastre şi de toţi idolii voştri vă voi purifica.

26 Vă voi da o inimă nouă şi un duh nou voi pune în voi; voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru şi vă voi da o inimă de carne.

27 Duhul meu îl voi pune în voi şi vă voi face să umblaţi după hotărârile mele, să păziţi şi să împliniţi judecăţile mele.

28 Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru .

29 Vă voi mântui de toate întinările voastre. Voi chema grâul şi-l voi înmulţi şi nu vă voi mai da foamete .

30 Voi înmulţi rodul pomilor şi produsele câmpului ca să nu mai aveţi [parte] de ocara foametei printre neamuri.

31 Vă veţi aminti de faptele voastre cele rele, care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi din cauza nelegiuirilor voastre şi din cauza lucrurilor voastre abominabile.

32 Nu de dragul vostru fac eu [acestea] – oracolul Domnului Dumnezeu – să fie ştiut de voi! Ruşinaţi-vă şi umiliţi-vă pentru căile voastre, casă a lui Israel!».

33 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «În ziua când vă voi curăţi de toate nelegiuirile voastre, voi face să fie locuite cetăţile voastre şi să fie reconstruite ruinele.

34 Ţara devastată va fi lucrată, în loc să fie devastare în ochii tuturor trecătorilor.

35 Vor spune atunci: ‹Ţara aceasta care a fost devastată a ajuns ca grădina Edenului şi cetăţile ruinate, devastate şi dărâmate au devenit fortăreţe şi locuite›.

36 Vor cunoaşte neamurile care vor rămâne în jurul vostru că eu, Domnul, am reconstruit ce era dărâmat şi am plantat ceea ce era devastat. Eu, Domnul, am vorbit şi voi face».

37 Aşa spune Domnul Dumnezeu: «Şi pentru aceasta voi mai fi căutat de casa lui Israel ca să le fac: îi voi înmulţi pe oameni ca pe turmă.

38 Ca turma cea sfântă, ca turma din Ierusalim la sărbătorile sale, aşa vor deveni cetăţile ruinate, pline de turme de oameni. Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul»”.

37

1 Mâna Domnului a fost peste mine; m-a făcut să ies în Duhul Domnului şi m-a pus să stau în mijlocul unei văi : ea era plină de oase.

2 M-a făcut să trec pe lângă ele de jur împrejur şi, iată, erau foarte multe pe suprafaţa văii; şi, Iată, erau foarte uscate .

3 Mi-a zis: „Fiul omului, oare vor putea să trăiască oasele acestea?”. Eu i-am zis: „Doamne Dumnezeule, tu ştii”.

4 El mi-a zis. „Profeţeşte asupra acestor oase şi spune-le: «Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!

5 Aşa spune Domnul Dumnezeu către aceste oase: ‹Iată, eu fac să vină în voi un duh şi veţi trăi!

6 Voi pune să fie peste voi nervi, voi face să apară carne deasupra voastră, voi întinde asupra voastră piele şi voi pune în voi un duh şi veţi trăi. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul› »”.

7 Am profeţit după cum mi s-a poruncit. Când profeţeam, a fost un zgomot şi, iată, era un cutremur! Şi oasele s-au apropiat unele de altele .

8 M-am uitat şi, iată, erau peste ele nervi şi a apărut carne deasupra lor! Şi s-a întins pielea peste ele de deasupra, dar nu era duh în ele.

9 Apoi mi-a zis: „Profeţeşte duhului, profeţeşte, fiul omului, şi spune duhului: aşa zice Domnul Dumnezeu: «De la cele patru vânturi vino, duhule, şi suflă peste aceşti morţi ca să trăiască!»”.

10 Am profeţit cum mi s-a poruncit. Şi a venit în ei un duh şi au trăit, au stat pe picioarele lor : era o armată foarte, foarte mare.

11 Apoi mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată, ei zic: «Ni s-au uscat oasele, a pierit speranţa noastră, suntem terminaţi !»!

12 De aceea, profeţeşte şi spune-le: aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, eu voi deschide mormintele voastre, vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu, şi vă voi face să veniţi în pământul lui Israel.

13 Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul când voi deschide mormintele voastre şi vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu!

14 Voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi; vă voi face să vă odihniţi în pământul vostru şi veţi cunoaşte că eu, Domnul, am vorbit şi am făcut»” – oracolul Domnului.

15 Cuvântul Domnului a fost către mine:

16 „Acum, fiul omului, ia un lemn şi scrie pe el: «Pentru Iuda şi pentru fiii lui Israel, tovarăşii lui!». Ia un alt lemn şi scrie pe el: «Pentru Iosif, lemnul lui Efraim , şi pentru toată casa lui Israel, tovarăşii lui».

17 Apoi, apropie-le de tine unul de celălalt, un lemn de celălalt, ca să fie unul în mâna ta.

18 Şi când îţi vor spune fiii poporului tău: «Oare nu ne vei face cunoscut ce înseamnă acestea la tine?»,

19 spune-le: aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, eu iau lemnul lui Iosif care este în mâna lui Efraim şi toiegele lui Israel, tovarăşii lui, şi le voi pune peste el împreună vu lemnul lui Iuda şi voi afce să fie un singur lemn! Şi vor fi unul în mâna mea.

20 Şi când lemnele pe care ai scris vor fi în mâna ta, în văzul lor,

21 spune-le: aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, îi voi lua pe fiii lui Israel dintre neamurile unde au mers, îi voi aduna din împrejurimi şi-i voi face să vină în pământul lor.

22 Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; un singur rege va fi rege pentru toţi, nu vor mai fi două neamuri şi nu vor mai fi împărţiţi în două regate.

23 Nu se vor mai întina cu idolii lor, cu zeii lor şi cu toate nelegiuirile lor. Îi voi salva din toate locurile lor unde au păcătuit şi îi voi purifica. Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor.

24 Slujitorul meu David va fi rege peste ei şi va fi un singur păstor pentru ei toţi. Vor umbla în judecăţile mele, vor păzi hotărârile mele şi le vor împlini.

25 Vor locui în ţara pe care am dat-o slujitorului meu Iacob, în care au locuit părinţii voştri. Şi vor locui în ea ei şi fiii lor şi fiii fiilor lor pentru totdeauna. Iar David, slujitorul meu, va fi căpetenia lor pentru totdeauna.

26 Voi încheia cu ei o alianţă de pace, o alianţă veşnică va fi cu ei. Îi voi stabili şi-i voi înmulţi şi voi pune sanctuarul meu în mijlocul lor pentru totdeauna.

27 Locuinţa mea va fi alături de ei: eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu.

28 Şi vor cunoaşte neamurile că eu sunt Domnul care-l sfinţeşte pe Israel când sanctuarrul meu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna»”.

38

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:

2 „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Gog, din ţara Magog, căpetenia principală din Meşec şi Tubal, şi profeţeşte împotriva lui!

3 Spune: aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, eu sunt împotriva ta, Gog, căpetenia principală din Meşec şi Tubal!

4 Te voi face să te întorci, îţi voi pune inele în fălci; vă voi face să ieşiţi pe tine şi armata ta, caii şi călăreţii îmbrăcaţi în măreţie, o adunare mare cu scut şi pavăză, toţi cu sabia întinsă.

5 Persia, Cuş şi Put, împreună cu ei, toţi cu scut şi coif;

6 Gomer şi toate trupele sale, casa din Togarma , din partea de nord, şi trupele sale, popoare multe, cu tine.

7 Fiţi gata, tu şi toată adunarea ta care a venit în jurul tău! Fii pentru ei străjer!

8 După multe zile, vei fi vizitat şi, la sfârşitul anilor, vei intra în ţara care este eliberată de sabie şi adunată dintre popoare multe pe munţii lui Israel, care au fost o ruină mult timp; ea este scoasă dintre popoare şi toţi locuiesc în siguranţă.

9 Vei urca, vei veni ca o devastare, vei fi ca un nor care acoperă pământul, tu şi toate trupele tale şi multe popoare cu tine».

10 Aşa spune Domnul Dumnezeu: «În ziua aceea, ţi se vor urca lucruri la inimă şi vei gândi un plan rău.

11 Vei spune: ‹Voi urca într-o ţară [cu cetăţi] deschise, voi merge la [oameni] liniştiţi care locuiesc în siguranţă, toţi locuiesc fără ziduri, nu au zăvoare şi nici porţi,

12 ca să prădez şi să jefuiesc, să-mi întorc mâna spre ruinele locuite, spre un popor adunat dintre neamuri, care lucrează cu turme şi bunuri şi care locuieşte în centrul ţării›.

13 Seba şi Dedan, comercianţii din Tarşiş şi toţi leii lui cei tineri îţi vor spune: ‹Oare ai venit ca să prădezi şi ţi-ai adunat adunarea ca să jefuieşti? Să duci argint şi aur, să iei turme şi bunuri, să faci o pradă mare?› ».

14 De aceea, profeţeşte, fiul omului, şi spune-i lui Gog: aşa zice Domnul Dumnezeu: ‹Oare nu ştii că în ziua aceea poporul meu, Israel, va locui în siguranţă?

15 Tu vei veni de la locul tău, din părţile de nord, tu şi multe popoare cu tine, călărind pe cai, toţi o adunare mare şi o aramată numeroasă.

16 Vei urca împotriva poporului meu, Israel, ca un nor care acoperă ţara – va fi la sfârşitul zilelor – te voi face să intri în ţara mea ca să mă cunoască neamurile când voi fi sfinţit în tine, Gog, înaintea ochilor lor!».

17 Aşa spune Domnul Dumnezeu: «Nu eşti tu acela despre care am zis în zilele de odinioară prin slujitorii mei, profeţii lui Israel, care au profeţit în zilele acelea, ani [la rând], că te voi face să vii împotriva lor?

18 În ziua aceea, în ziua când Gog va veni împotriva pământului lui Israel – oracolul Domnului Dumnezeu – mânia mea se va urca în nările mele.

19 În gelozia şi în furia mea am vorbit: în ziua aceea, va fi un cutremur mare asupra pământului lui Isarel.

20 Se vor cutremura în faţa mea peştii mării, păsările cerului, animalele câmpului şi tâtâtoarele care se târăsc pe pământ şi toţi oameniii care sunt pe suprafaţa pământului; se vor prăbuşi munţii, vor cădea potecile şi înălţimile se vor prăvăli la pământ.

21 Atunci voi chema sabia împotriva lui pe toţi munţii mei – oracolul Domnului Dumnezeu – sabia fiecărui om va fi împotriva fratelui său.

22 Îl voi judeca prin ciumă şi sânge; va năvăli ploaie, piatră de grindină şi foc de pucioasă voi face să plouă asupra lui, asupra trupelor lui şi asupra popoarelor celor multe care sunt cu el.

23 Mă voi preamări, mă voi sfinţi şi mă voi face cunoscut multor neamuri. Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul.

39

1 Acu, fiul omului, profeţeşte împotriva lui Gog şi spune-i: «Aşa zice Domnul Dumnezeu: ‹Iată, eu sunt împotriva ta, Gog, căpetenie principală din Meşec şi Tubal!

2 Te voi face să te întorci, te voi conduce, te voi face să urci din părţile de nord şi te voi face să vii pe munţii lui Israel.

3 Voi lovi arcul tău din mâna ta stângă şi voi face să cadă săgeţile tale din mâna ta dreaptă.

4 Veţi cădea pe munţii lui Israel tu, toate trupele tale şi toate popoarele care sunt cu tine; te voi da spre hrană păsărilor răpitoare, păsărilor de orice fel şi animalelor câmpului.

5 Vei cădea pe suprafaţa câmpului, căci eu am vorbit› – oracolul Domnului Dumnezeu.

6 Voi trimite foc în Magog şi peste cei care locuiesc în siguranţă pe insule şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul.

7 Voi face cunoscut numele meu cel sfânt ăn mijlocul poporului meu, Israel, şi nu voi mai lăsa să fie profanat numele meu cel sfânt; şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul, Cel Sfânt în Israel.

8 Iată, vine şi este – oarcolul Domnului Dumnezeu –: aceasta este ziua despre care am vorbit.

9 Vor ieşi locuitorii cetăţilor lui Israel şi vor aprinde şi vor arde armura, scutul, pavăza, arcul, săgeţile, toiagul, lancea şi suliţa. Le vor arde în foc timp de şapte ani.

10 Nu vor mai trebui să care lemne de pe câmp şi nici să mai taie din păduri, căci cu armura vor aprinde focul. Îi vor prăda pe cei care îi prădau şi îi vor jefui pe cei care îi jefuiau – oracolul Domnului Dumnezeu.

11 În ziua aceea îi voi da lui Gog un loc de mormânt acolo, în Israel: în Ghe-Oberim , la est de mare. Ea este închisă trecătorilor: îl vor îngropa acolo pe Gog şi toată mulţimea lui o vor numi ‹Valea mulţmii lui Gog›.

12 Îi va îngropa casa lui Israel ca să purifice ţara timp de şapte luni.

13 Îi va îngropa tot poporul ţării şi va avea un nume în ziua în care mă voi glorifica – oracolul Domnului Dumnezeu.

14 Vor pune deoparte oameni care să treacă continuu prin ţară şi să-i îngroape împreună cu trecătorii pe cei care au rămas pe suprafaţa pământului ca să-l purifice. Vor cerceta după şapte luni.

15 Trecătorii vor trece prin ţară şi, văzând oase de oameni, vor pune un semn lângă ele până ce groparii le vor îngropa în Valea mulţimii lui Gog.

16 Ba chiar numele unei cetăţi va fi Hamona . Şi vor purifica ţara».

17 Cât despre tine, fiul omului, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Spune păsărilor de tot felul şi tuturor animalelor câmpului: ‹Adunaţi-vă şi veniţi, strângeţi-vă din împrejurimi la jertfa mea pentru că eu aduc pentru voi o jertfă mare pe munţii lui Israel! Mâncaţi carne şi beţi sânge!

18 Mâncaţi carnea vitejilor şi beţi sîngele căpeteniilor ţării: ale berbecilor, ale mieilor, ţapilor, taurilor, toţi îngrăşaţi în Basan!

19 Mâncaţi grăsime până vă săturaţi şi beţi sânge până vă îmbătaţi din jertfa mea pe care o aduc pentru voi!

20 Săturaţi-vă la masa mae de cai, de călăreţi şi de toţi oamenii de război – oracolul Domnului Dumnezeu.

21 Voi pune gloria mea între neamuri. Vor vedea toate neamurile judecăţile mele pe care le-am făcut şi mâna mea pe care am pus-o peste ei.

22 Casa lui Israel va şti că eu sunt Domnul Dumnezeul lor din ziua aceea înainte.

23 Neamurile vor cunoaşte că din cauza nelegiuirii lor casa lui Israel a fost deportată, pentru că s-au ridicat împotriva mea, iar eu mi-am ascuns faţa de la ei şi i-am dat în mâna celor care i-au oprimat şi toţi au căzut de sabie.

24 Le-am făcut după întinările şi după răzvrătirile lor şi mi-am ascuns faţa de la ei».

25 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu: «Acum voi întoarce captivitatea lui Iacob şi mă voi îndura de toată casa lui Israel. Voi fi gelos pentru numele meu cel sfânt.

26 Vor purta umilirea lor şi toate împotrivirile lor prin care s-au ridicat împotriva mea când vor locui în siguranţă pe pământul lor şi nu va mai fi cine să-i facă să tremure.

27 Când îi voi întoarce dintre popoare şi-i voi aduna din ţările duşmanilor lor, mă voi sfinţi în ei înaintea ochilor multor neamuri.

28 Vor cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am deportat printre neamuri, dar i-am adunat pe pământul lor. Nu va mai rămâne [nimeni] dintre ei acolo.

29 Nu-mi voi mai ascunde faţa de la ei când voi revărsa duhul meu asupra casei lui Israel»” – oracolul Domnului Dumnezeu.

40

1 În anul al douăzeci şi cincilea al deportării noastre, la începutul anului, în [ziua] a zecea a lunii, în anul al paisprezecelea după ce a fost lovită cetatea, chiar în ziua aceea, mâna Domnului a fost asupra mea şi m-a făcut să merg într-acolo.

2 În viziuni ale lui Dumnezeu, m-a dus în ţara lui Israel şi m-a aşezat pe un munte foarte înalt şi pe el era ca o construcţie de cetate, la sud.

3 M-a făcut să merg într-acolo şi, iată, un om a cărui înfăţişare era ca o înfăţişare de bronz şi care avea o sfoară de in şi o trestie de măsurat în mână; el stătea la poartă.

4 Omul mi-a zis: „Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale şi pune la inima tot ceea ce îşi voi arăta! Căci pentru ca să te fac să vezi ai fost adus aici. Fă cunoscut tot ceea ce tu vezi casei lui Israel!”

5 Iată, era un zid pe dinafara casei de jur împrejur. În mâna omului era o trestie de măsurat de şase coţi – [fiecare cot] era de un cot şi o palmă – şi a măsurat lăţimea clădirii: o trestie; şi înălţimea; o trestie.

6 A mers la poarta care este îndreptată spre est, a urcat treptele sale şi a măsurat porticul porţii: lăţimea era de o trestie. Acest prim portic avea lăţimea de o trestie .

7 Camera avea lungimea de o trestie şi lăţimea, de o trestie. Între camere erau cinci coţi. Porticul porţii de lângă vestibulul porţii, dinspre interior , era de o trestie.

8 A măsurat vestibulul porţii, dinspre interior: era de o trestie.

9 A măsurat vestibulul porţii: erau opt coţi. Uşorii lui erau de doi coţi. Vestibulul porţii era dinspre interior.

10 Camerele de la poartă, spre est, erau trei de o parte şi trei de cealaltă parte. Era aceeaşi măsură pentru toate trei şi aceeaşi măsură pentru uşorii de o parte şi de cealaltă.

11 A măsurat lăţimea intrării porţii: zece coţi, iar lungimea porţii era de treisprezece coţi.

12 Era o terasă de un cot înaintea camerelor: de un cot era terasa de o parte, iar camera avea şase coţi de o parte şi şase coţi de cealaltă.

13 A măsurat poarta de la un acoperiş la altul: lăţimea era de douăzeci şi cinci de coţi. Intrarea, faţă în faţă cu [altă] intrare.

14 A făcut [măsurătoarea] uşorilor: era de şaizeci de coţi. De la uşori, era curtea porţii de jur împrejur.

15 Dinaintea porţii de la intrare până la poarta vestibulului porţii dinăuntru erau cincizeci de coţi.

16 Erau ferestre cu zăbrele la camere şi la uşorii lor, pe dinăuntrul porţii de jur împrejur şi tot aşa la uşori. Erau ferestre de jur împrejur, spre interior. Şi pe uşori erau [gravaţi]palmieri.

17 Apoi m-a dus spre curtea exterioară şi, iată, erau camere şi un pavaj făcut pentru curte, de jur împrejur. Erau treizeci de camere spre pavaj.

18 Pavajul de lângă porţi avea aceeaşi lungime a porţilor: era pavajul de jos.

19 A măsurat lăţimea dinaintea porţii de jos, în faţa curţii interioare: pe dinafară erau o sută de coţi spre est şi spre nord.

20 Era o poartă care dădea spre nord, spre curtea exterioară: şi i-a măsurat lungimea şi lăţimea.

21 Camerele erau trei de o parte şi trei de cealaltă; uşorii lor şi vestibulele lor aveau măsura porţii celei dintâi: era de cincizeci de coţi lungimea, iar lăţimea era de douăzeci şi cinci de coţi.

22 Ferestrele ei, vestibulele sale şi palmierii săi aveau măsura porţii care dădea spre est. Pe şapte trepte se urca spre [curte], iar vestibulele lor erau înaintea lor.

23 Era o poartă spre curtea interioară, faţă în faţă cu poarta de nord şi cu [cea] de est. A măsurat de la poartă la poartă. Erau o sută de coţi.

24 Apoi m-a făcut să merg pe drumul spre sud şi, iată, era o poartă spre sud. I-a măsurat uşorii şi vestibulul după măsurătoarea celorlalte.

25 Avea ferestre şi vestibul de jur împrejur ca ferestrele celelalte: lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea era de douăzeci şi cinci de coţi.

26 Pentru urcat, erau şapte trepte şi un vestibul înaintea lor. Erau [gravaţi] palmieri pe o parte şi pe alta a uşorilor.

27 Cât despre poarta curţii interioare, spre sud, a măsurat de la o poartă până la poarta spre sud: erau o sută de coţi.

28 M-a dus în curtea interioară, la poarta din sud. A măsurat poarta din sud după măsurătoarea celorlalte.

29 Camrele, uşorii şi vestibulul erau de măsura celorlalte. Avea ferestre şi vestibul de jur împrejur: cincizeci de coţi era lungimea şi lăţimea era de douăzeci şi cinci de coţi.

30 Vestibulurile de jur împrejur avea lungimea de douăzeci şi cinci de coţi şi lăţimea de cinci coţi.

31 Vestibulul spre curtea exterioară avea palmieri [gravaţi] pe uşori. Pentru urcat, erau opt trepte.

32 Apoi m-a dus în curtea interioară, spre est, şi a măsurat poarta după măsurătoarea celorlalte.

33 Camerele, uşorii şi vestibulul erau de măsura celorlalte. Avea ferestre şi vestibul de jur împrejur: cincizeci de coţi era lungimea şi lăţimea era de douăzeci şi cinci de coţi.

34 Vestibulul curţii exterioare avea palmieri [gravaţi] pe uşori de o parte şi de alta. Erau opt trepte pentru urcat.

35 M-a dus la poarta din nord şi a măsurat după măsurătorile celrlalte.

36 Avea camere, uşori, vestibul şi ferestre de jur împrejur: lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea era de douăzeci şi cinci de coţi.

37 Vestibulul curţii exterioare avea palmieri [gravaţi] pe uşori de o parte şi de alta. Erau opt trepte pentru urcat.

38 Era o cameră şi o intrare la uşorii porţilor: acolo spălau arderea de tot.

39 În vestibulul porţii erau două mese de o parte şi două mese de cealaltă parte: pe ele se înjunghiau arderea de tot, [jertfa] pentru păcat şi [cea] pentru vinovăţie.

40 Pe partea exterioară, la urcarea spre intrarea porţii din nord erau două mese, iar de cealaltă parte, care este spre vestibulul porţii, erau două mese.

41 Erau patru mese de o parte şi patru mese de cealaltă parte pe latura porţii: înjunghiau [jertfele] pe opt mese.

42 Erau patru mese pentru arderea de tot, din piatră cioplită: lungimea era de un cot şi jumătate şi lăţimea de un cot şi jumătate. Pe ele puneau instrumentele cu care înjunghiau arderea de tot şi sacrificiile.

43 Erau agăţători de o palmă, fixate pe interior, de jur împrejur. Pe mese era carnea darului.

44 La exteriorul porţii interioare erau camerele slujitorilor, în curtea interioară, dintre care [una] era pe latura porţii de nord, îndreptată spre sud, şi cealată era pe latura porţii de sud, îndreptată spre nord.

45 El mi-a zis: „Această cameră, care este îndreptată spre sud, este a preoţilor care păzesc ceea ce este de păzit al casei.

46 Camera care este îndreptată spre nord este a preoţilor care păzesc ceea ce este de păzit al altarului. Ei sunt fiii lui Sadoc, dintre fiii lui Levi, care se apropie de Domnul ca să-l slujească.

47 A măsurat curtea: lungimea era de o sută de coţi, iar lăţimea era de o sută de coţi. Era pătrată. Iar altarul era în faţa casei.

48 Apoi m-a dus în vestibulul casei. A măsurat vestibulul: erau cinci coţi de o parte şi cinci coţi de cealaltă parte. Lăţimea era de trei coţi de o parte şi trei coţi de cealaltă parte.

49 Lungimea vestibulului era de douăzeci de coţi şi lăţimea era de unsprezece coţi. Pe trepte se urca la el. Erau coloane la uşori: una de o parte şi una de cealată parte.

41

1 Apoi m-a dus în templu . A măsurat uşorii: şase coţi lăţime de o parte şi şase coţi lăţime de cealată parte: lăţimea cortului .

2 Lăţimea intrării era de zece coţi, iar laturile intrării erau de cinci coţi pe o parte şi cinci coţi pe cealaltă parte. I-a măsurat lungimea: patruzeci de coţi şi lăţimea, douăzeci de coţi.

3 A intrat înăuntru. A măsurat uşorul intrării: doi coţi; intrarea şase coţi, şi lăţimea intrării: şapte coţi.

4 I-a măsurat lungimea – era de douăzeci de coţi – şi lăţimea – era de douăzeci de coţi, spre templu. Aceasta era Sfânta Sfintelor.

5 A măsurat zidul casei: era de şase coţi. Lăţimea camerelor laterale era de patru coţi de jur împrejur: era în jurul casei.

6 Camerele laterale erau câte trei camere, una peste alta: erau nouăzeci . Ele intrau în zidul pe care-l avea casa pentru camerele laterale de jur împrejur ca să fie susţinute, dar ele nu erau susţinute în zidul casei .

7 Lăţimea camerelor laterale se lărgea în sus de jur împrejur, căci împrejurimea casei se lărgea în sus; astfel, ea se lărgea în sus. De jos se urca la cel de sus prin cel din mijloc.

8 Am văzut la casă o înălţime împrejur. Temeliile camerelor laterale erau de o trestie întreagă , şase coţi până la îmbinare.

9 Lăţimea zidului care era pentru camerele laterale, din afară, era de cinci coţi. Era un loc liber lângă camerele laterale care erau spre casă.

10 Acesta era lângă camere de jur împrejur şi avea o lăţime de douăzeci de coţi de jur împrejurul casei.

11 Intrarea camerelor laterale era spre locul liber: o intrare spre nord şi o intrare spre sud. Lăţimea locului liber era de cinci coţi de jur împrejur.

12 Clădirea din faţa locului separat era în partea dinspre vest. Lăţimea era de şaptezeci de coţi şi zidul clădirii era de cinci coţi de jur împrejur, iar lungimea lui era de nouăzeci de coţi.

13 A măsurat casa şi ea avea o lungime de o sută de coţi. Locul separat şi clădirea şi zidurile ei aveau o lungime de o sută de coţi.

14 Lăţimea faţadei casei şi a locului separat, dinspre est, era de o sută de coţi.

15 A măsurat lungimea clădirii dinaintea locului separat care avea în spatele său pilaştrii de o parte şi de alta: era de o sută de coţi. Templul şi interiorul, vestibulurile curţii,

16 pragurile, ferestrele cu zăbrele, pilaştrii de jur împrejur, câte trei în faţa pragului, erau căptuşite cu lemn de jur împrejur, de la pământ până la ferestre; şi ferestrele erau acoperite.

17 Deasupra intrării şi până în casă, pe interior şi pe exterior, şi tot zidul de jur împrejur, pe interior şi pe exterior, erau [căptuşite] după măsură.

18 Erau făcuţi heruvimi şi palmieri: un palmier era între un heruvim şi [celălalt] heruvim. [Fiecare] heruvim avea două feţe:

19 o faţă de om spre un palmier, pe o parte, şi o faţă de leu tânăr spre celălalt palmier, de cealaltă parte. Erau făcuţi pe toată casa, de jur împrejur.

20 De la pământ şi până deasupra intrării erau făcuţi heruvimi şi palmieri, ca şi pe zidul templului.

21 Cât despre templu, uşorii erau pătraţi. Iar sanctuarul avea aceeaşi înfăţişare .

22 Altarul din lemn avea trei coţi înălţime, iar lungimea lui era de doi coţi. Colţurile lui, lungimea lui şi pereţii lui erau din lemn. Şi mi-a zis: „Aceasta este masa care este înaintea Domnului”.

23 Templul şi sanctuarul aveau două porţi .

24 Porţile aveau două uşi, două uşi batante: două la o uşă şi două la cealaltă uşă.

25 Pe porţile templului erau făcuţi heruvimi şi palmieri, după cum erau făcuţi pe ziduri. O copertină de lemn era în faţa vestibulului, pe dinafară.

26 Erau ferestre cu zăbrele şi palmieri, pe o parte şi pe cealaltă, pe laturile vestibului, pe camerele laterlae ale casei şi pe copertine.

42

1 Apoi m-a scos în curtea exterioară, pe calea dinspre nord. M-a adus la camera care era în faţa locului separtat şi care era în faţa clădirii dinspre nord.

2 În faţă, lungimea era de o sută de coţi spre intrarea din nord, iar lăţimea era de cincizeci de coţi.

3 În dreptul celor douăzeci [de coţi] ai curţii interioare şi în faţa pavajului din curtea exterioară erau pilaştri în faţa pilaştrilor, pe trei [etaje].

4 În faţa camerelor, era un loc de trecere lat de zece coţi şi, spre interior, un drum de un cot; iar intrările lor erau spre nord.

5 Camerele de sus erau mai mici decât cele de jos şi de cele de la mijlocul clădirii, pentru că pilaştrii luau din [spaţiul] lor,

6 întrucât erau împărţite în trei [etaje]: nu aveau coloane ca şi coloanele curţii; de aceea erau mai strâmte decât cele de jos şi decât cele de la mijloc, de la pământ.

7 Zidul din afară, care era pe lângă camerele dinspre curtea exterioară, în faţa camerelor, avea lungimea de cincizeci de coţi.

8 Căci lumgimea camerelor care erau înspre curtea exterioară era de cincizeci de coţi. Iată, în faţa templulu erau o sută de coţi.

9 Dedesubtul camerelor acestora era intrarea dinspre est pentru a se intra la ele din curtea exterioară.

10 În grosimea zidului din curtea disnpre est, în faţa locului separat şi în faţa clădirii erau camere.

11 Era o cale în faţa lor, după modelul camerelor care [dădeau] spre nord, după aceeaşi lungime şi lăţime. Toate ieşirile erau după regula lor şi după intrările lor,

12 ca intrările camerelor care [dădeau] spre sud: era o poartă la începutul căii, în faţa zidului spre grădină, spre [partea] de est a celui care intră în ele.

13 El mi-a zis: „camerele din nord şi camerele din sud, care sunt în faţa locului separat, sunt camerele sfinte; acolo mănâncă cele preasfinte preoţii care se apropie de Domnul. Acolo pun cele preasfinte: ofranda, [jertfele] pentru păcat, [cele] pentru vinovăţie, căci este un loc sfânt .

14 Când preoţii intră, să nu iasă din [locul] sfânt în curtea exterioară şi acolo să-şi pună hainele cu care slujesc, căci sunt sfinte. Să se îmbrace cu alte haine şi să se apropie de locul unde este poporul”.

15 Când a terminat de măsurat casa pe dinăuntru, m-a făcut să ies spre poarta care se deschide spre est şi a măsurat de jur împrejur.

16 A măsurat partea de est cu trestia de măsurat: cinci sute de trestii, cu trestia de măsurat de jur împrejur.

17 A măsurat partea de nord: cinci sute de trestii, cu trestia de măsurat de jur împrejur.

18 A măsurat partea de sud: cinci sute de trestii, cu trestia de măsurat de jur împrejur.

19 S-a întors spre partea de vest şi a măsurat: cinci sute de trestii, cu trestia de măsurat.

20 A măsurat, deci, cele patru părţi ale zidului de jur împrejur: lungimea era de cinci sute [de trestii] şi lăţimea, de cinci sute, ca să separe ceea ce era sfânt de ceea ce era profan .

43

1 Apoi m-a făcut să merg la poartă, la poarta care se deschidea spre răsărit.

2 Şi iată, gloria Dumnezeului lui Israel venea dinspre răsărit. Glasul lui era ca vuietul de ape multe, iar pământul era luminat de gloria lui.

3 Viziunea era ca viziunea pe care am avut-o , ca viziunea pe care am avut-o când venea să nimicească cetatea. Viziunile erau ca viziunea pe care am avut-o la torentul Chebar. Şi am căzut cu faţa [la pământ] .

4 Gloria Domnului a intrat în casă prin poarta care se deschidea spre est.

5 Duhul m-a purtat şi m-a adus în curtea interioară. Şi iată, casa era plină de gloria Domnului.

6 Am auzit pe cineva vorbindu-mi din casă: un om stătea lângă mine.

7 El mi-a zis: „Fiu al omului, [acesta] este locul tronului meu, locul pentru tălpile picioarelor mele , unde voi locui în mijlocul fiilor lui Israel pentru totdeauna. Casa lui Israel nu va mai întina numele meu cel sfânt: nici el, nici regii lor, prin desfrânările lor şi prin cadavrele regilor lor, pe înălţimi ,

8 când au pus pragul lor lângă pragul meu, uşorii lor lângă uşorii mei şi un zid între mine şi ei. Au profanat numele meu cel sfânt prin lurcurile lor abominabile pe care le-au făcut, iar eu i-am devorat în mânia mea.

9 Acum, să îndepărteze desfrânările lor şi cadavrele regilor lor de la mine, iar eu voi locui în mijlocul lor pentru totdeauna.

10 Tu, fiul omului, fă cunoscută casei lui Israel, ca să se umilească de nelegiuirile lor şi să măsoare modelul [ei].

11 Dacă se vor umili de tot ceea ce au făcut, fă-le cunoscută forma casei, modelul ei, ieşirile şi intrările sale şi toate formele lor, tot ce este hotărât pentru ele, toate formele lor şi toate legile lor şi scrie-le înaintea lor! Ei să păzească toate formele sale şi tot ceea ce este hotărât pentru ea şi să le împlinească.

12 Aceasta este legea casei. Pe vârful muntelui, toate marginile sale de jur împrejur sunt preasfinte. Iată, aceasta este legea casei!

13 Acestea sunt măsurile altarului, în coţi: cotul este de un cot şi o palmă. Partea de jos este de un cot; lăţimea este de un cot. Marginea la muchie, de jur împrejur, era de o palmă. Aceasta era înălţimea altarului:

14 de la partea de jos, de la pământ, până la încheietura de jos erau doi coţi, iar lăţimea era de un cot. De la încheietura cea mică până la încheietura cea mare erau patru coţi, iar lîţimea era de un cot.

15 Vatra altarului avea patru coţi şi de pe vatră se înălţau patru coarne.

16 Vatra altarului avea doisprezece [coţi] lungime şi doisprezece [coţi] lăţime: era pătrată, fiecare dintre cele patru .

17 Încheietura era de paisprezece coţi lungime şi paisprezece lăţime pe toate cele patru laturi ale lui. Marginea de jur împrejur era de o jumătate de cot şi partea de jos a lui era de un cot de jur împrejur. Treptele lui dădeau spre est.

18 El mi-a zis: „Fiul omului, aşa spune Domnul Dumnezeu: acestea sunt cele hotărâte pentru altar în ziua în care îl vor face ca să aducă pe le ardere de tot şi să-l stropească cu sânge.

19 Să dai preoţilor leviţi (care sunt din descendenţa lui Sadoc şi care se apropie de mine – oracolul Domnului Dumnezeu – ca să mă slujească) un viţel din cireadă pentru [jertfa] pentru păcat!

20 Să iei din sângele lui şi să-l pui pe cele patru coarne ale asle şi pe cele aptru colţuri ale încheieturii şi, pe margini, de jur împrejur, să-l purifici şi să faci ispăşenie pentru el!

21 Să iei viţelul pentru [jertfa] pentru păcat şi să-l arzi într-un loc stabilit al casei, în afara sanctuarului!

22 În ziua a doua, să aduci un ţap fără cusur pentru [jertfa] pentru păcat şi ei să purifice altarul după cum l-au purificat cu viţelul.

23 După ce ei vor termina de purificat, să aduci un viţel din cireadă, fără cusur, şi un berbec din turmă, fără cusur.

24 Să-i aduci înaintea Domnului, iar preoţii să pună peste ei sare şi să-i aducă drept ardere de tot Domnului.

25 Timp de şapte zile să o faci: câte un ţap pentru păcat pe zi, un viţel din cireadă şi un berbec din turmă, fără cusur, să jertfească .

26 Timp de şapte zile să facă ispăşirea altarului, să-l purifice şi să se consacre .

27 După ce se vor termina zilele, din ziua a opta înainte, preoţii să facă pe altar arderile lor de tot şi jertfele lor de împăcare, iar mie îmi va plăcea de ei!” – oracolul Domnului Dumnezeu.

44

1 Apoi m-a întors pe drumul spre poarta sanctuarului din afară, care dădea spre est, dar era închisă.

2 Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta să fie închisă! Să nu se deschidă şi nimeni să nu intre prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat prin ea. Să rămână închisă!

3 Cât despre căpetenie, ea, căpetenia, să stea acolo spre a mânca pâine înaintea Domnului. Pe drumul vestibulului porţii să intre şi pe acelaşi drum să iasă!

4 Apoi m-a dus pe drumul porţii din nord în faţa casei şi,iată, gloria Domnului umplea casa Domnului. Eu am căzut cu faţa [la pământ] .

5 Domnul mi-a zis: „Fiul omului, pune la inima ta, vezi cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale tot ceea ce au îţi spun cu privire la ceea ce este hotărât pentru casa Domnului şi cu privire la toate legile sale! Pune la inimă cele legate de intrarea casei şi de toate ieşirile sanctuarului.

6 Spune-i casei răzvrătite a lui Israel: «Sunt prea mult pentru voi toate lucrurile voastre abominabile, casă a lui Israel!

7 Voi i-aţi făcut să intre pe fiii străinului, cei necircumcişi la inimă şi necircumcişi în trup , ca să fie în sanctuarul meu, ca să profaneze casa mea aducând pâinea mea, grăsimea şi sângele; şi ei au rupt alianţa mea cu toate lucrurile voastre abominabile.

8 Nu aţi păzit ceea ce era de păzit ale celor sfinte ale mele, ci i-aţi pus în locul vostru, să păzească ceea ce era de păzit în sanctuarul meu»”.

9 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Niciunul dintre fiii străinilor, necircumcişi la inimă şi necircumcişi la trup, să nu intre în sanctuarul meu: niciunul dintre fiii străinilor care sunt printre fiii lui Israel !

10 Dar leviţii, care s-au îndepărtat de mine când a rătăcit Israel, rătăcind de la mine în urma idolilor lor, să-şi poarte nelegiuirea lor!

11 Ei vor fi în sanctuarul meu slujitori ca să supravegheze porţile casei, slujitori ai casei. Ei vor înjunghia arderea de tot şi jertfa pentru popor; ei vor sta înaintea lor ca să-i slujească.

12 Pentru că au slujit înaintea idolilor lor şi au fost pentru casa lui Israel o capcană a nelegiuirii. De aceea, îmi voi întinde mâna împotriva lor – oracolul Domnului Dumnezeu – şi ei îşi vor purta nelegiuirea lor.

13 Nu se vor apropia de mine ca să-mi slujească drept preoţi, apropiindu-se de cele sfinte ale mele, de cele preasfinte ale mele, ci îşi vor suporta umilirea şi lucrurile abominabile pe care le-au făcut.

14 Dar le voi da să păzească ceea ce e de păzit al casei, pentru toată slujirea lor şi pentru tot ceea ce se va face în ea.

15 Dar preoţii leviţi , fii ai lui Sadoc, care au păzit ceea ce era de păzit al sanctuarului meu când fiii lui Israel au rătăcit de la mine, ei se vor apropia de mine ca să-mi slujească şi să stea înaintea mea ca să-mi aducă grăsimea şi sângele – oracolul Domnului Dumnezeu.

16 Ei vor intra în sanctuarul meu, ei se vor apropia de masa mea ca să-mi slujească şi să păzească ceea ce este de păzit al meu.

17 Când vor intra prin porţile curţii interioare, să se îmbrace în haine de in; să nu pună pe ei lână când vor sluji în porţile curţii interioare şi în casă.

18 Turbane de in să fie pe capul lor şi pantaloni să aibă peste coapsele lor. Să nu se încingă cu nimic care i-ar face să transpire.

19 Când vor ieşi spre curtea exterioară la popor, să-şi dezbrace hainele cu care au slujit; să le pună în camera cea sfântă şi să îmbrace alte haine, ca să nu se sfinţească poporul prin hainele lor.

20 Să nu-şi radă capetele şi să nu-şi lase plete , ci să-şi tundă capetele!

21 Vin să nu bea niciun preot când va intra în curtea dinăuntru!

22 Să nu ia de soţie o văduvă sau cea care a fost alungată, ci numai fecioară din descendenţa casei lui Israel sau să ia văduva care este văduvă de preot!

23 Să-l înveţe pe poporul meu [să facă deosebire] între sacru şi profan, să-i facă să ştie ce este impur şi ce este pur!

24 În neînţelegeri, ei să stea şi să judece cu judecăţile mele; să păzească legile mele, hotărârile mele la toate sărbătorile mele şi să sfinţească sabaturile mele!

25 La om mort să nu intre ca să se întineze, ci numai pentru tată, mamă, fiu, fiică, frate şi soră care nu a fost dată de soţie poate să se întineze!

26 După ce s-a purificat, să i se numere şapte zile.

27 În ziua când va veni în sanctuarul meu, în curtea interioară, ca să slujească în sanctuarul meu, să aducă [jertfa] pentru păcatul său – oracolul Domnului Dumnezeu!

28 Cât despre moştenirea pe care o vor avea, eu voi fi moştenirea lor. Proprietate nu le veţi da în Israel, căci vor fi proprietatea lor.

29 Ei vor mânca ofranda, [jertfa] pentru păcat şi cea pentru vinovăţie: toate darurile închinate în Israel vor fi ale lor.

30 Primiţia tuturor întâilor născuţi din toate şi tot ceea ce este ridicat din toate darurile voastre ridicate vor fi ale preoţilor. Primiţia aluaturilor voastre să o daţi preoţilor, pentru ca să rămână binecuvântarea asupra casei voastre .

31 Preoţii nu pot să mănânce din vreun cadavru sau animal sfâşiat, dintre păsări şi dintre animale!”.

45

1 „Când veţi împărţi ţara ca moştenire, să aduceţi un dar Domnului o parte sfântă din ţară! Să fie lungă de douăzeci şi cinci de mii şi lată de zece mii : este partea sfântă între toate hotarele, de jur împrejur!

2 Din aceasta, va fi pentru sanctuar cinci sute pe cinci sute, un pătrat de jur împrejur, şi cincizeci de coţi în apropierea lui, de jur împrejur.

3 Din măsurătoarea aceasta, să măsori douăzeci şi cinci de mii lungime şi o lăţime de zece mii şi acolo să fie sanctuarul şi Sfânta Sfintelor!

4 Este partea sfântă din ţară: să fie pentru preoţii care slujesc sanctuarul şi care se apropie să-l slujească pe Domnul. Să fie un loc pentru casele lor şi un loc sfânt pentru sanctuar!

5 Apoi, douăzeci şi cinci de mii în lungime şi zece mii în lăţime să fie pentru leviţii care slujesc casa! Să fie proprietatea lor, douăzeci de camere .

6 Să daţi cetăţii cinci mii în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime, pe lângă darul sanctuarului: să fie pentru întreaga casă a lui Israel!

7 Pentru căpetenie , să fie de o parte şi de alta a darului pentru sanctuar şi a proprietăţii cetăţii, de-a lungul darului şi de-a lungul proprietăţii cetăţii, în partea de vest şi în partea de est, aceeaşi lungime a moştenirii, de la hotarul de vest spre hotarul de est.

8 Ţara va fi a lui ca proprietate şi căpeteniile mele nu vor mai oprima poporul meu, iar ţara va fi dată casei lui Israel şi triburilor sale” .

9 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Este prea mult pentru voi, căpetenii ale lui Israel! Îndepărtaţi violenţa şi asuprirea, faceţi judecată şi dreptate şi ridicaţi impozitele de la poporul meu – oracolul Domnului Dumnezeu!

10 Să aveţi balanţă dreaptă, efă dreaptă şi bat drept!

11 Efa şi batul să aibă aceeaşi măsură, adică batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer şi a zecea parte din omer să fie efa! În funcţie de omer să fie măsura lor.

12 Siclul să fie de douăzeci de ghere! Douăzeci de sicli plus douăzeci şi cinci de sicli plus cincisprezece sicli să fie pentru voi o mină!

13 Acesta este darul ridicat pe care-l veţi aduce: a şasea parte de efă dintr-un omer de grâu şi a şasea parte de efă dintr-un omer de orz.

14 Untdelemnul stabilit – după batul de untdelemn – a zecea parte din bat dintr-un kor, adică zece baţi dintr-un omer, pentru că zece baţi sunt un omer.

15 Din turmă, o oaie la două sute, din păşunile udate ale lui Israel pentru ofrandă, pentru ardere de tot şi pentru [jertfa] de împăcare, ca să facă ispăşire pentru ei – oracolul Domnului.

16 Tot poporul ţării va fi [ţinut] la acest dar pentru căpetenia lui Israel.

17 Sunt [de datoria] căpeteniei arderile de tot, ofranda, libaţiunea pentru sărbători, pentru lunile noi, pentru sabaturi, pentru sărbătorile casei lui Israel. El să facă [jertfa] pentru păcat, ofranda, arderea de tot şi [jertfa] de împăcare, ca să facă ispăşire pentru casa lui Israel”.

18 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „În prima azi a lunii întâi , ia un viţel din cireadă, fără cusur, şi purifică sanctuarul!

19 Preotul să ia din sângele [jertfei] pentru păcat, să pună pe uşorii casei, pe cele patru colţuri ale încheieturii altarului şi pe uşorii porţii de la curtea interioară!

20 Astfel să faci în ziua a şaptea a lunii pentru cel care a rătăcit din neştiinţă! Şi să faci ispăşire pentru casă!

21 În ziua a paisprezecea a primei luni, să aveţi Paştele, sărbătoare de o săptămână de zile: să se mănânce azime !

22 Căpetenia să aducă , în ziua aceea, pentru sine şi pentru tot poporul ţării, un viţel ca [jertfă] pentru păcat!

23 În cele şapte zile ale sărbătorii, să aducă pe zi drept ardere de tot pentru Domnul şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur timp de şapte zile, iar ca [jertfă] pentru păcat, un ţap pe zi.

24 Să aducă drept ofrandă o efă pentru viţel şi o efă pentru berbec şi untdelemn, un hin pentru o efă.

25 În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoare, să facă tot la fel timp de şapte zile: [jertfă] pentru păcat, ardere de tot, ofrandă şi untdelemn!

46

1 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Poarta curţii interioare, care se deschide spre răsărit, să fie închisă în cele şase zile lucrătoare, dar să fie deschisă în ziua a şaptea; şi în ziua de lună nouă să fie deschisă!

2 Căpetenia să intre pe calea de la vestibulul porţii exterioare şi să stea lângă uşorul porţii! Preoţii să aducă arderea lui de tot şi [jertfa] lui de împăcare! El să se prosterne la prag şi apoi să iasă! Poarta să nu închidă până seara!

3 Poporul ţării să se prosterne înaintea Domnului la intrarea aceleiaşi porţi în sabaturi şi la lunile noi!

4 Arderea de tot pe care căpetenia o va aduce Domnului în ziua de sabat să fie şase miei fără cusur şi un berbec fără cusur!

5 Ofranda să fie de o efă pentru un berbec, cât îi dă mâna pentru miei, iar untdelemn, un hin pentru o efă!

6 În ziua de lună nouă, să fie un viţel din cireadă fără cusur, şase miei şi un berbec fără cusur,

7 o efă pentru viţel, o efă pentru berbec să aducă drept ofrandă, iar pentru miei, cât îi dă mâna! Şi untdelemn, un hin pentru efă!

8 Când va veni căpetenia, să intre pe calea vestibulului porţii şi tot pe acea cale să iasă!

9 Dar când poporul ţării va veni înaintea Domnului la sărbătorile lor, să vină pe calea porţii din nord ca să se închine şi să iasă pe calea porţii din sud . Iar dacă vine pe calea porţii din sud, să iasă pe calea porţii din nord: să nu se întoarcă pe calea porţii pe care a venit, ci să iasă prin partea opusă.

10 Căpetenia să intre în mijlocul lor când ei vor intra şi să iasă când ei vor ieşi.

11 La sărbători, la zile festive, să fie ca ofrandă o efă pentru viţel, o efă pentru berbec, cât îi va da mâna pentru miei, iar untdelemn, un hin pentru efă.

12 Dar când căpetenia va aduce o ardere de tot de bunăvoie sau [jertfe] de împăcare de bunăvoie pentru Domnul, să i se deschidă poarta care se deschide spre est şi să aducă arderea lui de tot şi [jertfele] lui de împăcare cum se face în ziua de sabat! Apoi să iasă şi să se închidă uşa după ce el a ieşit!

13 Un miel de un an fără cusur să aduci pe zi ca ardere de tot Domnului: în fiecare dimineaţă să-l aduci!

14 Ca ofrandă pe lângă el, să aduci în fiecare dimineaţă a şasea parte dintr-o efă şi untdelemn, a treia parte dintr-un hin, ca să înmoi făina aleasă a ofrandei pentru Domnul! Sunt hotărâri veşnice, pentru totdeauna.

15 Să aducă mielul, ofranda şi untdelemnul în fiecare dimineaţă pentru arderea de tot, permanent!”.

16 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Când căpetenia va da un dar unuia dintre fiii săi ca moştenire, [darul] să fie al fiului său! Proprietatea lor este dată ca moştenire.

17 Dar când îi va da din moştenirea sa un dar unuia dintre slujitorii săi, să fie al lui până în anul eliberării , apoi [darul] să se întoarcă la căpetenie! Doar moştenirea fiilor săi va rămâne la ei.

18 Căpetenia să nu ia din moştenirea poporului, oprimându-i din cauza proprietăţii lor, ci să dea ca moştenire fiilor săi din proprietatea sa, ca să nu împrăştie poporul meu, pe fiecare din proprietatea lui”.

19 Apoi m-a făcut să merg, prin intrarea care este în partea porţii, lângă camerele sfinte care erau pentru preoţi şi care se deschideau spre nord, şi, iată, acolo era un loc la capăt, spre vest!

20 Şi mi-a zis: „Acesta este locul unde preoţii vor fierbe [carnea jertfei] pentru vinovăţie şi a jertfei pentru păcat şi unde vor coace ofranda ca să nu le scoată în curtea exterioară şi să sfinţească poporul”.

21 Apoi m-a făcut să ies în curtea exterioară şi m-a făcut să trec prin cele patru colţuri ale curţii. Şi iată, era o curte în fiecare colţ al curţii.

22 În cele patru colţuri ale curţii erau curţi închise de patruzeci lungime şi de treizeci lăţime. Era aceeaşi măsură pentru cele patru colţuri.

23 Un zid înconjura toate cele patru [curţi]. Şi sub ziduri, de jur împrejur, erau făcute cuptoare.

24 Şi mi-a zis: „Acestea sunt încăperile cuptoarelor unde slujitorii casei vor coace jertfele poporului”.

47

1 Apoi m-a făcut să mă întorc la intrarea templului şi, iată, o apă ieşea de sub pragul casei, dinspre răsărit, pentru că faţa templului era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă a templului, dinspre sud de altar.

2 M-a făcut să ies pe drumul porţii de nord şi m-a făcut să înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta de dinafară, care dădea spre răsărit. Şi iată, apa curgea din partea dreaptă!

3 Când omul a ieşit spre răsărit, avea o funie în mână; a măsurat o mie de coţi şi m-a făcut să trec prin apă: apa era până la glezne.

4 A mai măsurat o mie şi m-a făcut să trec: apa era până la coapse.

5 A mai măsurat o mie şi er aun râu prin care nu puteam să trec. Pentru că apele crescuseră, erau ape de înotat, un râu care nu se putea trece.

6 Şi mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?”. Apoi m-a făcut să merg să mă întorc pe malul râului.

7 Când m-am întors, iată, pe malul râului erau foarte mulţi copaci, de o aprte şi de alta!

8 Şi mi-a zis: „Apele acestea care ies spre regiunea din răsărit coboară în Arabah şi ajung în mare.Ieşite spre mare, vindecă apele.

9 Orice suflet viu care mişună, la orice ajung apele râurilor, va trăi: vor fi foarte mulţi peşti, căci au ajuns acolo apele acestea şi au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi.

10 Pescarii vor sta pe lângă el, de la En-Ghedi până la En-Eglaim, cu mrejile întinse; peştii vor fi după specia lor ca peştii din Marea cea Mare: foarte mulţi .

11 Bălţile şi gropile sale nu se vor vindeca, ci vor fi date pentru sare .

12 Lângă râu, pe malurile lui, de o parte şi de alta, vor creşte tot felul de pomi pentru hrană. Frunza lor nu se va veşteji şi rodul lor nu se va termina; vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană şi frunzele lui, pentru vindecare”.

13 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Acesta este teritoriul al cărui pământ îl veţi da ca moştenire celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Iosif va avea două părţi.

14 O veţi moşteni unul ca şi celălat, după cum mi-am întins mâna ca să o dau părinţilor voştri şi ţara aceasta le-a căzut lor ca moştenire.

15 Acesta va fi hotarul ţării: în partea dinspre nord, de la Marea cea Mare, pe calea spre Hetlon, la intrarea în Ţedad,

16 Hamat, Berota, Sibraim – care este între hotarul Damascului şi hotarul din Hamat – Haţer-Haticon, spre hotarul cu Hauran.

17 Hotarul va fi de la mare la Haţar-Enom, la hotarul Damascului, spre nord, la hotarul din Hamat: este partea de nord.

18 În partea de est, dintre Hauran şi Damasc, dintre Galaad şi ţara lui Israel, este Iordanul: măsuraţi de la hotar până la marea de la răsărit: este partea de est.

19 Partea de sud, spre Teman: de la apele Meriba, de la Cadeş, pe lângă râul care merge spre Marea cea Mare: este partea de sud, spre Teman.

20 Partea de vest, de la Marea cea Mare: de la hotar până în dreptul intrării în Hamat: este partea de vest.

21 Veţi împărţi ţara aceasta pentru voi, triburi ale lui Israel.

22 Să o faceţi să cadă [la sorţi] ca moştenire pentru voi şi pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru şi care au dat naştere la fii în mijlocul vostru ! Să fie pentru voi ca şi cei născuţi în ţară, printre fiii lui Israel! Să faceţi să le cadă [la sorţi] împreună cu voi, printre triburile lui Israel!

23 În tribul unde locuieşte străinul, acolo să-i daţi moştenirea lui!” – oracolul Domnului Dumnezeu.

48

1 Acestea sunt numele triburilor: din partea de nord, de-a lungul căii Hetlon, la intrarea în Hamat, la Haţar-Enan, hotarul cu Damascul, spre nord, de-a lungul Hamatului, din partea de est la mare, Dan va avea o parte.

2 La hotarul lui Dan, din partea de est până în partea de vest, Aşer va avea o parte.

3 La hotarul lui Aşer, din partea de est până în partea de vest, Neftali va avea o parte.

4 La hotarul lui Neftali, din partea de est până în partea de vest, Manase va avea o parte.

5 La hotarul lui Manase, din partea de est până în partea de vest, Efarim va avea o parte.

6 La hotarul lui Efraim, din partea de est până în partea de vest, Ruben va avea o parte.

7 La hoatrul lui Ruben, din partea de est până în partea de vest, Iuda va avea o parte.

8 La hotarul lui Iuda, din partea de est până în partea de vest, va fi darul pe care îl veţi da, de douăzeci şi cinci de mii lăţime, iar lungimea, ca a uneia dintre părţile din partea de est până în partea de vest. În mijlocul său va fi sanctuarul.

9 Darul pe care îl veţi da Domnului va avea o lungime de douăzeci şi cinci de mii şi o lăţime de douăzeci de mii.

10 Lângă acestea va fi darul cel sfânt pentru preoţi, în partea de nord: spre vest, lat de douăzeci şi cinci de mii; spre est, lat de zece mii; spre sud, lung de douăzeci şi cinci de mii. Şi în mijloc va fi sanctuarul Domnului.

11 Preoţilor sfinţiţi, fii ai lui Sadoc care au păzit ceea ce era de păzit al meu şi care nu au rătăcit când au rătăcit fiii lui Israel, după cum au rătăcit leviţii,

12 le va aparţine darul [acesta], din darul ţării, ca parte preasfântă, lângă hotarul leviţilor.

13 Leviţii [vor avea o parte] lângă hotarul preoţilor, lung de douăzeci şi cinci de mii şi lat de zece mii.

14 Să nu vândă din ea, nici să nu schimbe şi să nu facă să treacă [la altcineva] primiţia ţării, pentru că este sacră pentru Domnul.

15 Cei douăzeci şi cinci de mii pe douăzeci şi cinci de mii rămaşi în lăţime vor fi parte profană pentru cetate, pentru locuinţe şi terneuri; cetatea va fi în mijloc.

16 Acestea vor fi măsurile ei: partea de nord, patru mii cinci sute; partea de sud, patru mii cinci sute; din partea de est, patru mii cinci sute; din partea de vest patru mii cinci sute.

17 Terenul cetăţii va fi de două sute cincizeci spre nord, două sute cincizeci spre sud, două sute cincizeci spre est şi două sute cincizeci spre vest.

18 Ceea ce rămâne în lungime, pe lângă darul cel sfânt, adică zece mii spre est şi zece mii spre vest, să fie pe lângă darul cel sfânt: venitul lui să fie spre hrană pentru slujitorii cetăţii.

19 Cei care slujesc cetatea să fie slujiţi de toate triburile lui Israel!

20 Tot darul să fie de douăzeci şi cinci de mii pe douăzeci şi cinci de mii, iar o pătrime din darul cel sfânt pe care îl veţi dărui să fie proprietatea cetăţii .

21 Ceea ce rămâne va fi a căpeteniei, de o parte şi de alta, ca dar sfânt şi proprietate a cetăţii, pe lângă darul de douăzeci şi cinci de mii de la hotarul de est şi de vest, pe lângă cei douăzeci şi cinci de mii de la hotarul de vest, lângă părţile căpeteniei.Va fi un dar sfânt şi sanctuarul templului va fi în mijloc.

22 De la proprietatea leviţilor şi de la proprietatea cetăţii, ceea ce este în mijloc va fi a căpteteniei; între hotarele lui Iuda şi hotarul lui Beniamin va fi a căpeteniei.

23 Cât despre celelalte triburi, din partea de est până în partea de vest, Beniamin va avea o parte.

24 La hotarul lui Beniamin, din partea de est până în partea de vest, Simeon, va avea o parte.

25 La hotarul lui Simeon, din partea de est până în partea de vest, Isahar va avea o parte.

26 La hotarul lui Isahar, din partea de est până în partea de vest, Zabulon va avea o parte.

27 La hotarul lui Zabulon, din partea de est până în partea de vest, Gad va avea o parte.

28 Lângă hotarul lui Gad, în partea de sud, spre Teman, hotarul să fie de la Tamar la apele Meriba, la Cadeş, la râul care dă spre Marea cea Mare.

29 Aceasta este ţara pentru care veţi arunca [sorţii] pentru moştenirea triburilor lui Israel şi acestea sunt părţile lor – oracolul Domnului Dumnezeu.

30 Acestea sunt ieşirile cetăţii: în partea de nord, măsura este de patru mii cinci sute.

31 Porţile cetăţii vor avea numele triburilor lui Israel; trei porţi vor fi spre nord: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda şi o poartă a lui Levi.

32 În partea de est, de patru mii cinci sute, vor fi trei porţi: o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin şi o poartă a lui Dan.

33 În partea de sud, în măsură de patru mii cinci sute, vor fi trei porţi: o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar şi o poartă a lui Zabulon.

34 În partea de vest, de patru mii cinci sute, vor fi trei porţi: o poartă a lui Gad, o poartă a lui Aşer şi o poartă a lui Neftali.

35 Împrejur vor fi [în total] optsprezece mii.
Iar numele cetăţii va fi de astăzi: „Domnul este acolo! ”.