1 Proverbele lui Solomon , fiul lui David, regele lui Israel,
2 pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a disciplinei
şi pentru priceperea cuvintelor înţelegerii ,
3 pentru dobândirea disciplinei prudenţei,
a dreptăţii , a judecăţii şi a nepărtinirii,
4 pentru ca să le dea celor nepricepuţi isteţimea ,
celui tânăr, cunoaşterea şi chibzuinţa
5 să asculte cel înţelept şi i se va adăuga învăţătură,
cel priceput şi va dobândi abilitate !
6 ca să priceapă proverbul şi aluzia ,
cuvintele înţelepţilor şi enigmele lor.
7 Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
dar nebunii dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplina .
8 Ascultă , fiule , disciplina tatălui tău
şi nu neglija legea mamei tale!
9 Căci ele sunt o diademă graţioasă pe capul tău,
un colier pentru gâtul tău.
10 Fiule, dacă păcătoşii vor să te ademenească,
să nu accepţi!
11 Dacă-ţi vor zice:
„Vino cu noi să stăm la pândă pentru sânge,
să ne ascundem împotriva celui curat pe degeaba!
12 Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor,
întregi precum cei care coboară în groapă!
13 Vom găsi toate bogăţiile preţioase,
ne vom umple casele de pradă.
14 Tu vei avea parte la fel ca noi ,
va fi un singur sac pentru noi toţi”.
15 Fiule, să nu mergi pe drum cu ei,
ţine-ţi piciorul [departe] de cărările lor.
16 Căci picioarele lor aleargă spre rău,
se grăbesc să verse sânge.
17 Căci degeaba este întinsă plasa
înaintea tuturor zburătoarelor .
18 Totuşi, ei pândesc sângele lor,
se ascund pentru vieţile lor.
19 Acestea sunt căile celor care jefuiesc.
El va lua viaţa celor care comit [acestea].
20 Înţelepciunea strigă pe stradă,
în pieţe îşi înalţă glasul.
21 Pe vârful zidurilor ea strigă,
la intrarea porţilor cetăţii îşi pronunţă cuvintele.
22 Până când, nepricepuţilor, veţi iubi nepriceperea,
cei care batjocorăsc se complac în batjocură
şi cei nesimţiţi urăsc cunoaşterea?
23 Întoarceţi-vă la reproşul meu!
Iată, voi revărsa duhul meu asupra voastră
şi vă voi învăţa cuvintele mele!
24 Fiindcă eu am strigat, dar voi m-aţi refuzat,
mi-am întins mâna, şi nu a fost cine să-i acorde atenţie.
25 Pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
şi nu aţi acceptat învăţătura mea.
26 De aceea şi eu voi râde de nenorocirea voastră,
vă voi lua în râs când va veni groaza voastră,
27 când va veni ca o vijelie groaza voastră,
ca o furtună va veni nenorocirea voastră
când vor veni peste voi strâmtorarea şi necazul.
28 Atunci mă vor chema, şi nu le voi răspunde,
mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoaşterea
şi nu au ales teama de Domnul,
30 nu au acceptat sfaturile mele
şi au dispreţuit toată învăţătura mea.
31 Vor mânca din roadele căilor lor,
se vor sătura din planurile lor.
32 Căci infidelitatea celor nepricepuţi îi va ucide
şi indolenţa nesimţiţilor îi va face să piară.
33 Dar cel care mă ascultă va locui în siguranţă,
va fi liniştit, fără frică de rău.
1 Fiule, dacă primeşti cuvintele mele
şi păstrezi la tine poruncile mele,
2 dacă asculţi cu urechea înţelepciunea
şi dacă-ţi pleci inima spre înţelegere,
3 ba mai mult, dacă vei striga după pricepere
şi dacă-ţi vei înălţa glasul după înţelegere,
4 dacă o vei căuta ca pe argint
şi dacă te vei interesa ca de comori,
5 atunci vei pricepe teama de Domnul
şi vei afla cunoaşterea lui Dumnezeu.
6 Căci Domnul dă înţelepciunea,
din gura lui [ies] cunoaşterea şi înţelegerea.
7 El rezervă pentru cei drepţi succesul,
este scut pentru cei care umblă în neprihănire
8 Păzeşte căile judecăţii
şi ocroteşte drumul celor pioşi ai săi.
9 Atunci vei pricepe dreptatea şi judecata,
nepărtinirea, pe orice cale a binelui.
10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta
şi cunoaşterea va fi deliciul sufletului tău.
11 Chibzuinţa va veghea asupra ta
şi înţelegerea te va păzi,
12 ca să te scape de calea cea rea,
de omul, care spune [lucruri] perfide,
13 de cei care părăsesc cărările dreptăţii
ca să meargă pe căile întunericului ,
14 care se bucură să facă răul,
exultă de perfidia răului,
15 ale căror căi sunt strâmbe
şi ale căror cărări sunt încâlcite;
16 ca să te scape de femeia venetică ,
de străina ale cărei cuvinte sunt seducătoare,
17 care-l părăseşte pe soţul tinereţii sale
şi uită de alianţa cu Dumnezeul ei .
18 Căci casa ei alunecă spre moarte ,
cărările ei, spre umbre .
19 Toţi cei care intră la ea nu se mai întorc
şi nu mai ajung la căile vieţii.
20 De aceea, tu să umbli pe calea celor buni,
să ţii cărările celor drepţi!
21 Căci cei drepţi vor locui pământul
şi cei neprihăniţi vor fi lăsaţi pe el.
22 Dar cei vinovaţi vor fi şterşi de pe pământ,
iar cei mincinoşi vor fi îndepărtaţi de pe ei.
1 Fiule, nu uita de legea mea
şi poruncile mele ţine-le la inima ta,
2 ca să ţi se lungească zilele şi anii vieţii,
şi-ţi vor adăuga pace!
3 Îndurarea şi adevărul să nu te părăsească,
leagă-le la gâtul tău şi scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
4 Vei afla har şi prudenţa celui bun
în ochii lui Dumnezeu şi a oamenilor.
5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta
şi nu te bizui pe priceperea ta!
6 Recunoşte-l pe toate căile tale
şi el va îndrepta toate cărările tale!
7 Nu fi înţelept în ochii tăi,
teme-te de Domnul şi îndepărtează-te de rău!
8 Ea va fi vindecare pentru trupul tău,
revigorare pentru oasele tale.
9 Cinsteşte-l pe Domnul mai mult decât averile tale,
mai mult decât primiţia tuturor veniturilor tale !
10 Atunci, hambarele tale vor fi pline peste măsură
şi teascurile vor da pe dinafară mustul.
11 Nu refuza disciplina Domnului, fiule,
şi nu te dezgusta de reproşul lui!
12 Căci Domnul îl mustră pe cel pe care-l iubeşte
ca un tată, pe fiul de care-i place .
13 Fericit este omul care află înţelepciunea,
omul care dobândeşte înţelegerea!
14 Căci câştigul ei este mai bun decât câştigul de argint
şi venitul ei este mai mult decât aurul fin.
15 Ea este mai preţioasă decât coralii
şi toate dorinţele tale nu sunt egale cu ea.
16 La dreapta ei se lungesc zilele
şi la stânga ei se află bogăţie şi onoare.
17 Căile ei sunt căi plăcute
şi toate potecile ei sunt [pline] de pace.
18 Ea este pomul vieţii pentru cei care se ţin de ea,
iar cei care se sprijină de ea sunt fericiţi.
19 Domnul a întemeiat pământul prin înţelepciune,
a stabilit cerurile prin înţelegere.
20 Prin cunoaşterea lui s-au despicat abisurile
şi norii picură rouă .
21 Fiule, să nu se îndepărteze de ochii tăi,
ci observă planul şi chibzuinţă!
22 Căci ele vor viaţa sufletului tău
şi graţia gâtului tău.
23 Atunci vei merge în siguranţă pe drumul tău
şi piciorul tău nu se va clătina.
24 Dacă te vei culca, nu te vei înspăimânta
şi, dacă vei adormi, va fi dulce somnul tău,
25 Nu te teme de spaima neaşteptată
şi că vine devastarea celor vinovaţi!
26 Căci Domnul va fi încrederea ta
şi el va păzi piciorul tău de capcană.
27 Nu refuza un bine celui care are nevoie de el
când este la îndemâna ta să-l faci!
28 Nu spune aproapelui tău:
„Mergi şi întoarce-te! Mâine îţi voi da”,
atunci când tu ai!
29 Nu plănui răul împotriva prietenului tău
când el locuieşte în siguranţă cu tine!
30 Nu te certa cu nimeni pe degeaba
dacă nu ţi s-a făcut niciun rău!
31 Nu-l invidia pe omul violent
şi nu alege niciuna dintre căile sale!
32 Căci cel corupt este abominabil pentru Domnul;
sfatul lui sunt cei drepţi.
33 Blestemul Domnului este în casa celui vinovat,
dar locuinţa celor drepţi el o binecuvântează.
34 El îi ia în râs pe cei batjocoritori,
dar celor umili le dă har.
35 Înţelepţii vor moşteni onoarea ,
iar cei nesimţiţi se vor ridica pentru ruşine.
1 Ascultaţi, fiilor, disciplina tatălui
şi fiţi atenţi ca să cunoaşteţi priceperea!
2 Căci o învăţătură bună vă dau:
nu părăsiţi legea mea!
3 Când eram copil la tatăl meu,
gingaş şi unic la mama mea ,
4 el mă învăţa şi-mi spunea:
„Inima ta să apuce cuvintele mele,
păzeşte poruncile mele şi vei trăi!
5 Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere,
nu uita şi nu te abate de la cuvintele gurii mele!
6 N-o părăsi şi ea te va păzi;
iubeşte-o şi ea te va ocroti!
7 Începutul înţelepciunii:
dobândeşte înţelepciune
şi cu toate averile tale dobândeşte pricepere!
8 Ţine-o aproape şi ea te va înălţa;
te va cinsti dacă o vei îmbrăţişa.
9 Ea îţi va pune pe cap o diademă graţioasă,
o cunună frumoasă te va încinge .
10 Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele
şi ţi se vor înmulţi anii vieţii!
11 Te învăţ calea înţelepciunii,
te pun să mergi pe cărările dreptăţii.
12 Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit,
iar când vei alerga, nu te vei poticni.
13 Ţine disciplina, nu o slăbi,
păstreaz-o, căci ea este viaţa ta!
14 Nu intra pe cărarea celor vinovaţi
şi nu călca pe drumul celor răi!
15 Evit-o, nu trece pe ea,
întoarce-te de la ea şi treci peste!
16 Căci ei nu dorm dacă nu au făcut răul,
nu-i fură somnul dacă nu fac [pe cineva] să se poticnească.
17 Căci pâinea lor este pâinea celui vinovat
şi beau vinul celor violenţi.
18 Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare;
lumina creşte mereu , până se stabileşte ziua.
19 Calea celor vinovaţi este ca bezna :
nu ştiu de ce se poticnesc.
20 Fiule, fii atent la cuvintele mele,
pleacă-ţi urechea la vorbele mele!
21 Să nu se îndepărteze de ochii tăi,
ci păzeşte-le în inima ta!
22 Căci ele sunt viaţă pentru cei care le găsesc,
vindecare pentru tot trupul lor.
23 Mai mult decât tot ce păzeşti,
ocroteşte-ţi inima,
căci din ea [ies] izvoarele vieţii!
24 Îndepărtează de la tine strâmbătatea gurii
şi ţine departe de tine perversitatea buzelor!
25 Ochii tăi să privească drept
şi pleoapele tale să fie îndreptate în faţă!
26 Netezeşte cărarea pentru piciorul tău
şi toate drumurile tale să fie stabile:
27 nu te înclina nici la dreapta, nici la stânga,
ci îndepărtează-ţi piciorul de rău !”
1 Fiule, fii atent la înţelepciunea mea
şi la înţelegerea mea pleacă-ţi urechea,
2 ca să păzeşti chibzuinţă
şi buzele tale să observe cunoaşterea!
3 Căci buzele femeii străine picură miere
şi cerul gurii sale este mai alunecos decât untdelemnul,
4 dar la urmă este mai amară decât pelinul ,
ascuţită ca o sabie cu două tăişuri .
5 Picioarele ei coboară la moarte,
paşii ei duc la locuinţa morţilor.
6 Nu netezeşte calea vieţii ,
căile ei se clatină şi ea nu ştie.
7 Acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele!
8 Îndepărtează de ea calea ta
şi nu te apropia de intrarea casei ei,
9 ca să nu dai altora vigoarea ta
şi anii tăi, celui crud ;
10 să nu se sature veneticul cu averea ta
şi agoniseala ta să nu ajungă în casa străinului;
11 ca să nu gemi la urmă,
când se vor sfârşi trupul tău şi carnea ta,
12 şi să nu spui: „Cum de-am urât disciplina
şi inima mea a dispreţuit reproşul?
13 Cum de n-am ascultat glasul învăţătorilor mei
şi nu mi-am plecat urechea la cei care mă învăţau?
14 De puţin eram [să ajung] în toate relele,
în mijlocul adunării şi al comunităţii! .
15 Bea apă din cisterna ta
şi din izvoarele fântânii tale!
16 Să se reverse izvoarele tale afară
ca pâraiele de apă în pieţe!
17 Să le ai numai pentru tine,
nu şi pentru străinii care sunt la tine!
18 Izvorul tău să fie binecuvântat:
bucură-te de soţia tinereţii tale!
19 Cerboaică iubită şi gazelă graţioasă!
Sânii ei să te îmbete în tot timpul
şi de iubirea ei să fii atras încontinuu!
20 De ce să fii atras, fiule, de o venetică
sau să te apropii de pieptul unei străine?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului
şi el observă toţi paşii lui.
22 Cel vinovat este luat de nelegiuirile sale,
este prins cu funiile păcatului său.
23 El va muri din lipsă de disciplină,
va rătăci de mărimea nebuniei sale .
1 Fiule, dacă garantezi pentru aproapele tău
şi baţi palma ta cu un străin,
2 dacă eşti prins în capcană de cuvintele gurii tale,
dacă eşti legat de cuvintele gurii tale,
3 fă aceasta imediat, fiule, şi te vei salva,
ţinând cont că ai ajuns la mâna aproapelui tău:
mergi, umileşte-te şi insistă la aproapele tău!
4 Nu da somn ochilor tăi
şi nici aţipire, pleoapelor tale!
5 Scapă ca o căprioară din mâna [lui],
ca o pasăre, din mâna vânătorului !
6 Du-te la furnică, leneşule ;
priveşte căile sale şi fii înţelept!
7 Ea nu are nici căpetenie,
nici supraveghetor şi nici conducător.
8 Dar ea pregăteşte vara hrana,
adună la seceriş mâncarea ei .
9 Până când, leneşule, vei sta culcat?
Când te vei scula din somnul tău?
10 Puţin somn, puţină aţipire,
puţină încrucişare a mâinilor pentru odihnă .
11 Sărăcirea ta vine ca un vagabond ,
lipsa ta, ca un om înarmat .
12 Omul de nimic, omul nelegiuit,
umblă cu perversitatea în gură,
13 clipeşte din ochii săi, dă din picioare sale
şi face semne cu degetele lui .
14 Lucruri perfide sunt în inima lui,
plănuieşte răul tot timpul,
stârneşte discordii.
15 De aceea, dintr-odată va veni nenorocirea lui,
într-o clipă va fi zdrobit şi nu va mai fi vindecare.
16 Aceste şase [lucruri] le urăşte Domnul
şi şapte sunt abominabile pentru sufletul lui:
17 ochii semeţi , limba mincinoasă,
mâinile care varsă sânge nevinovat ,
18 inima care plănuieşte gânduri nelegiuite,
Picioarele care se grăbesc să alerge spre rău .
19 martorul mincinos care suflă falsitate,
cel care stârneşte certuri între fraţi.
20 Fiule, păzeşte porunca tatălui tău
şi nu abandona legea mamei tale!
21 Ţine-le strâns la inima ta mereu
şi leagă-le în jurul gâtului tău!
22 Când vei umbla, ele te vor mângâia,
când te vei culca, ele vor veghea asupra ta,
iar când te vei trezi, ele îţi vor vorbi.
23 Căci porunca este ca o candelă, legea, ca o lumină
şi reproşul disciplinei este calea vieţii.
24 Ele te vor feri de femeia rea ,
de ademenirea limbii celei străine.
25 Nu dori frumuseţea ei în inima ta,
ca să nu te prindă cu pleoapele ei!
26 Căci pentru o femeie desfrânată,
[se ajunge] doar la o bucată de pâine ;
dar femeia cu soţ vânează viaţa preţioasă .
27 Poate un om să aibă foc în sân,
şi hainele lui să nu se ardă?
28 Sau poate cineva merge pe cărbuni aprinşi,
şi picioarele sale să nu se frigă?
29 Astfel este cu cei care intră la femeia aproapelui său:
nu va fi curat nimeni care se atinge de ea .
30 Nu este dispreţuit hoţul care fură
ca să se hrănească atunci când îi e foame .
31 Dacă este găsit, plăteşte de şapte ori,
dă toată averea casei sale .
32 Cel care comite adulter cu o femeie
Este unul sărac la inimă.
Cine face aceasta îşi ruinează viaţa.
33 Rană şi dezonoare va afla
şi ruşinea lui nu se va şterge.
34 Căci gelozia este furie pentru bărbat:
nu va cruţa în ziua răzbunării.
35 Nu se va uita la nicio răscumpărare ,
nu va accepta, chiar dacă vei înmulţi darurile.
1 Fiule, observă cuvintele mele
şi păstrează la tine poruncile mele!
2 Observă poruncile mele şi vei trăi
şi legea mea să fie pupila ochilor tăi!
3 Ţine-le strâns pe degetele tale ,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
4 Spune înţelepciunii: „Tu eşti sora mea ”,
şi cheamă priceperea: „Ruda [mea] ”.
5 Ca să te păzească de femeia venetică,
de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
6 Căci prin fereastra casei mele,
printre zăbrele mă uitam,
7 am văzut printre nepricepuţi,
am zărit printre copii un tânăr sărac la inimă.
8 Trecea pe stradă, pe la colţul ei,
şi mergea pe drumul către casa ei.
9 Era în amurg, în seara zilei,
în mijlocul nopţii şi al beznei.
10 Şi, iată, o femeie [i-a ieşit] în întâmpinare
în haină de prostituată şi cu inima şireată .
11 Era zgomotoasă şi neastâmpărată ;
picioarele ei nu puteau sta în casă.
12 Când în afară, când în pieţe,
la toate colţurile era la pândă.
13 L-a prins şi l-a sărutat,
i-a apucat faţa şi i-a zis:
14 „Era asupra mea o jertfa de împăcare
şi astăzi mi-am împlinit voturile .
15 De aceea ţi-am ieşit în întâmpinare,
ca să caut faţa ta, şi te-am găsit.
16 Mi-am împodobit divanul cu covoare ,
cu stofa colorată din Egipt.
17 Mi-am stropit aşternutul cu smirnă,
cu aloe şi cu scorţişoară .
18 Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,
să ne bucurăm de dezmierdări!
19 Căci soţul nu este acasă,
a plecat într-o călătorie îndepărtată.
20 A luat punga cu argint în mâna lui;
în ziua de lună nouă va veni acasă”.
21 L-a sedus cu mulţimea convingerilor ei,
l-a atras cu ademenirea buzelor sale.
22 Dintr-odată [a început] să meargă după ea,
venea ca boul la înjunghiere,
precum cel prost care [este tras] cu un lanţ spre disciplinare
23 până când săgeata îi spintecă ficatul,
ca pasărea care se grăbeşte spre laţ
şi nu ştie că acesta este împotriva vieţii sale.
24 Acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi fiţi atenţi la cuvintele gurii mele!
25 Să nu se abată inima spre căile ei,
să nu rătăceşti pe potecile ei!
26 Căci pe mulţi i-a făcut să cadă străpunşi
şi cei pe care i-a ucis erau puternici .
27 Casa ei este calea spre locuinţa morţilor,
coborâre spre camerele morţii.
1 Oare nu strigă înţelepciunea
şi nu-şi înalţă înţelegerea glasul?
2 Ea se aşază pe vârful înălţimilor,
de-a lungul drumurilor şi printre poteci.
3 Strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la accesul intrărilor .
4 Către voi, oameni , strig
şi glasul meu este pentru fiii oamenilor.
5 Înţelegeţi, voi, nepricepuţilor, isteţimea
şi voi, nesimţiţilor, deveniţi pricepuţi la inimă!
6 Ascultaţi, căci voi spune [lucruri] nobile
şi buzele mi se deschid pentru cele drepte!
7 Căci cerul gurii mele murmură adevărul
şi lucru abominabil este vinovăţia pentru buzele mele.
8 În dreptate sunt toate cuvintele gurii mele,
nu este în ele [nimic] întortocheat şi strâmb.
9 Toate sunt curate pentru cel care pricepe,
sunt drepte pentru cei care au găsit cunoaşterea.
10 Primiţi disciplina mea, şi nu argintul,
cunoaşterea, mai degrabă decât aurul ales.
11 Căci înţelepciunea este mai bună decât coralii
şi toate dorinţele nu sunt egale cu ea.
12 Eu, înţelepciunea, locuiesc cu isteţimea
şi am aflat cunoaşterea chibzuinţei.
13 Teama de Domnul înseamnă a urî răul;
eu urăsc mândria, trufia, calea rea şi gura perversă.
14 Ale mele sunt sfatul şi planul,
eu sunt priceperea, a mea este forţa .
15 Prin mine domnesc regii
şi cei care conduc hotărăsc dreptatea.
16 Prin mine conduc conducătorii,
nobilii şi toţi judecătorii dreptăţii.
17 Eu îi iubesc pe cei care mă iubesc
şi cei care mă caută mă găsesc.
18 Bogăţia şi onoarea sunt cu mine,
averea trainică şi dreptatea.
19 Roadele mele sunt mai bune decât aurul, decât aurul fin,
şi veniturile mele sunt mai de ales decât argintul.
20 Eu umblu pe calea dreptăţii,
în mijlocul cărărilor judecăţii,
21 ca să aibă moştenire cei care mă iubesc
şi eu să le umplu vistieriile
22 Domnul m-a creat ca început al căii sale,
înaintea faptelor sale de odinioară.
23 Din veşnicie am fost formată ,
de la început, înaintea pământului .
24 Când nu erau abisurile eu am fost născută,
când nu erau izvoarele pline de apă.
25 Înainte să fie fondaţi munţii
înaintea colinelor am fost născută.
26 Când încă nu făcuse pământul şi câmpiile ,
nici cele dintâi pulberi ale lumii,
27 când a stabilit cerurile, eu eram acolo;
când a stabilit bolta deasupra abisului,
28 când a întărit norii deasupra
şi când a fixat izvoarele abisului,
29 când a pus mării o limită
ca apele să nu treacă peste porunca lui,
când a hotărât temeliile pământului,
30 eu eram lângă el de încredere , preferată zi de zi ,
bucurându-mă înaintea lui tot timpul.
31 Mă bucuram pe rotocolul pământului
şi preferinţa mea erau fiii oamenilor.
32 Acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci fericiţi sunt cei care păzesc căile mele!
33 Ascultaţi disciplina şi veţi fi înţelepţi!
Nu o neglijaţi!
34 Fericit este omul care mă ascultă
veghind la porţile mele zi de zi
şi observând uşorii intrărilor mele .
35 Cel care mă găseşte viaţa
şi capătă favoare de la Domnul.
36 Dar cel care păcătuieşte împotriva mea
îşi tratează cu violenţă sufletul,
iar toţi cei care mă urăsc iubesc moartea.
1 Înţelepciunea şi-a zidit casa,
şi-a cioplit şapte coloane .
2 Şi-a înjunghiat animalele ,
şi-a amestecat vinul şi şi-a pregătit masa.
3 Şi-a trimis slujitoarele să strige
de pe vârfurile înalte ale cetăţii.
4 „Cel nepriceput să se îndrepte aici!”.
Iar celui sărac la inimă să-i zică:
5 „Veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea
şi beţi vinul meu pe care l-am amestecat!
6 Abandonaţi nepriceperea şi veţi trăi ,
păşiţi drept pe calea priceperii !”.
7 Cine-l întoarce pe un batjocoritor primeşte dezonoare
şi cine-i reproşează celui vinovat, jignire.
8 Nu-l mustra pe batjocoritor, căci te va urî,
mustră-l pe înţelept şi el te va iubi!
9 Dă-i înţeleptului şi el va deveni mai înţelept,
învaţă-l pe cel drept şi el va adăuga învăţătură!
10 Originea înţelepciunii este teama de Domnul
şi cunoaşterea celor sfinte, priceperea .
11 Căci prin mine se vor înmulţi zilele tale
şi ţi se vor adăuga ani de viaţă.
12 Dacă eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine
şi, dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suporta .
13 Femeia nesimţită este neastâmpărată,
nepricepută şi nu ştie nimic.
14 Şade la intrarea casei sale , pe tron ,
pe înălţimile cetăţii,
15 ca să strige tuturor celor care trec pe drum,
celor care păşesc drept pe cărările lor:
16 „Cel nepriceput să se îndrepte aici!”.
Iar celui sărac la inimă îi zice:
17 „Apele furate sunt dulci
şi pâinea ascunsă este delicioasă ”.
18 Dar el nu ştie că acolo sunt umbrele,
că cei chemaţi de ea sunt în adâncurile locuinţei morţilor .
1 Proverbele lui Solomon.
Fiul înţelept îi face bucurie tatălui,
iar fiul nesimţit este chinul mamei sale.
2 Comorile nelegiuite nu folosesc,
dar dreptatea scapă de la moarte.
3 Domnul nu înfometează sufletul celui drept,
dar pofta celor răi o risipeşte.
4 Cel care lucrează cu o mână leneşă [devine] sărac,
dar mâna celor harnici îmbogăţeşte .
5 Cel care adună vara este un om prudent,
dar cine doarme în timpul secerişului este un om de ruşine .
6 Binecuvântările sunt asupra capului celui drept,
dar gura celor vinovaţi o acoperă violenţa.
7 Memoria celui drept este spre binecuvântare,
dar numele celor vinovaţi se pierde .
8 Cel înţelept cu inima primeşte poruncile,
dar cel nebun cu buzele se ruinează.
9 Cel care umblă în neprihănire umblă în siguranţă,
iar cel care-şi strâmbă căile este făcut cunoscut.
10 Cel care clipeşte din ochi aduce suferinţă,
dar cel nebun cu buzele se ruinează .
11 Gura celui drept este izvor de viaţă,
dar gura celor vinovaţi o acoperă violenţa.
12 Ura stârneşte certuri,
dar iubirea acoperă orice vinovăţie.
13 Pe buzele celui priceput se găseşte înţelepciune,
dar nuiaua este pentru spatele celui sărac cu inima.
14 Cei înţelepţi păstrează cunoaşterea,
dar gura celui nebun apropie distrugerea.
15 Averea celor bogaţi este cetatea lor întărită,
dar distrugerea celor săraci este sărăcirea lor .
16 Faptele celui drept sunt spre viaţă,
dar venitul celui vinovat este spre păcat.
17 Cel care păzeşte disciplina este pe calea vieţii,
iar cel care părăseşte mustrarea rătăceşte.
18 Cel care acoperă ura are buze mincinoase,
iar cine scoate zvonuri rele este nesimţit.
19 În mulţimea vorbelor nu lipseşte vinovăţia,
dar cel care-şi ţine buzele este prudent.
20 Argint ales este limba celui drept,
dar inima celor vinovaţi este puţin lucru.
21 Buzele celui drept păstoresc pe mulţi,
dar cei nebuni mor în sărăcia inimii.
22 Binecuvântarea Domnului, ea îmbogăţeşte
şi el nu adaugă nicio tristeţe la ea.
23 Este o bucurie pentru cel nesimţit să facă planuri [rele],
dar înţelepciunea este pentru omul care înţelege.
24 De ceea ce se teme cel vinovat, aceea vine asupra lui,
dar celor drepţi li se împlineşte dorinţa.
25 Aşa cum trece vijelia, aşa nu mai este cel vinovat,
dar cel drept rămâne întemeiat veşnic.
26 Cum sunt oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi,
aşa este leneşul pentru cel care-l trimite.
27 Teama de Domnul adaugă zile,
dar anii celor vinovaţi sunt scurtaţi.
28 Aşteptarea celor drepţi este bucurie,
dar speranţa celor vinovaţi piere.
29 Fortăreaţă pentru cel neprihănit este calea Domnului
şi distrugere pentru cei care înfăptuiesc nelegiuirea.
30 Cel drept niciodată nu se va clătina,
dar cei vinovaţi nu vor locui pământul.
31 Gura celui drept rodeşte înţelepciune,
dar limba celor perverşi este tăiată.
32 Buzele celui drept cunosc plăcerea,
dar gura celor vinovaţi, cele perverse.
1 Balanţa falsă este un lucru abominabil pentru Domnul,
dar greutatea exactă este plăcerea lui .
2 Când vine impertinenţa, vine ocara,
dar înţelepciunea este cu cei modeşti.
3 Integritatea celor drepţi îi călăuzeşte,
dar perversitatea celor care înşală îi distruge.
4 Nu foloseşte averea în ziua mâniei ,
dar dreptatea scapă de la moarte.
5 Dreptatea celor neprihăniţi le îndreaptă calea,
iar cel vinovat va cădea din cauza vinovăţiei lui.
6 Dreptatea celor drepţi îi va salva,
dar aşteptarea celor care înşală îi va lua captivi .
7 La moartea omului vinovat piere speranţa
şi aşteptarea celor păcătoşi piere.
8 Cel drept scapă de strâmtorare,
dar cel vinovat ajunge în locul lui.
9 Din cauza gurii celui făţarnic, piere aproapele său,
dar cunoaşterea celor drepţi îi salvează.
10 De bunăstarea celor drepţi se bucură cetatea,
dar de pieirea celor vinovaţi tresaltă de bucurie .
11 Prin binecuvântarea celor drepţi se ridică cetatea,
dar din cauza gurii celor vinovaţi, se dărâmă.
12 Cine îl dispreţuieşte pe aproapele este sărac la inimă,
Dar omul care înţelege [ştie] să tacă.
13 Cel care umblă cu bârfe dezvăluie planul,
dar cel cu duhul fidel acoperă lucrul.
14 Unde nu este abilitate, decade poporul;
salvarea se află în mulţimea sfetnicilor .
15 Îşi face rău cel care garantează pentru un străin,
iar cel care-l urăşte pe cel care se face garant este în siguranţă.
16 Femeia graţioasă dobândeşte onoare,
iar cei violenţi dobândesc bogăţie .
17 Îşi face bine sufletului omul binevoitor,
dar cel crud îşi tulbură trupul .
18 Cel vinovat face fapte mincinoase,
dar cel care seamănă dreptate are răsplată adevărată.
19 După cum dreptatea este spre viaţă,
cel care urmăreşte răul [ajunge] la moartea lui.
20 Lucru abominabil pentru Domnul este inima strâmbă,
dar plăcerea lui sunt cei neprihăniţi pe cale.
21 Cu siguranţă , nu va fi considerat curat cel rău,
dar descendenţa celor drepţi va scăpa.
22 Ca un inel de aur în râtul unui porc
este femeia frumoasă şi săracă la minte .
23 Dorinţa celor drepţi este numai bine,
dar speranţa celor vinovaţi este mânie.
24 Unuia care împarte i se mai adaugă,
iar cel care economiseşte peste măsură sărăceşte.
25 Sufletul binecuvântat se îndestulează ,
iar cel care udă va fi udat şi el.
26 Cel care ţine grâul este blestemat de popor,
dar binecuvântarea este deasupra capului celui care-l vinde .
27 Cine doreşte binele află favoare,
iar [pentru] cine caută rău, [acesta] vine asupra lui.
28 Cine se încrede în propria bogăţie, acela va cădea,
dar cei drepţi vor înverzi ca frunzele.
29 Cel care-şi tulbură casa va moşteni vânt,
iar nebunul va fi slujitorul celui înţelept cu inima.
30 Rodul celui drept este un pom al vieţii
şi cel înţelept ia suflete .
31 Iată, cel drept va fi răsplătit pe pământ, ba chiar
şi cel vinovat, şi cel păcătos!
1 Cine iubeşte disciplina iubeşte cunoaşterea,
dar cine urăşte reproşul este un prost .
2 Cel bun obţine favoare de la Domnul,
dar pe omul planurilor [rele] îl face vinovat.
3 Omul nu se stabilizează prin vinovăţie,
iar rădăcina celor drepţi nu va fi smulsă.
4 Femeia de valoare este cununa soţului ei,
dar cea neruşinată este ca putregaiul în oasele sale.
5 Gândurile celor drepţi sunt judecată,
dar abilitatea celor vinovaţi este înşelăciune .
6 Cuvintele celor vinovaţi sunt o capcană pentru [a vărsa] sânge,
dar gura celor drepţi îi salvează.
7 Cei vinovaţi sunt răsturnaţi şi nu mai există,
dar casa celor drepţi rămâne în picioare.
8 Omul este lăudat pentru prudenţa lui,
dar cel cu inima perversă este dispreţuit.
9 Este mai bun unul dispreţuit , dar care are un sclav,
decât unul onorat, dar lipsit de pâine.
10 Cel drept îşi cunoaşte animalele ,
dar măruntaiele celor vinovaţi sunt crude.
11 Cel care-şi lucrează pământul se satură de pâine,
dar cine umbla după deşertăciuni este sărac cu inima .
12 Cel vinovat tânjeşte după vânatul celor răi,
dar rădăcina celor drepţi dă [rod].
13 Vinovăţia buzelor este o capcană pentru cel rău,
dar cel drept iese din strâmtorare.
14 Omul se satură de bunăstare din rodul gurii
şi fiecăruia i se întoarce răsplata mâinilor.
15 În ochii nebunului, calea lui este dreaptă,
dar înţeleptul ascultă de sfaturi.
16 Nebunul îşi face cunoscută ziua indignarea,
dar cel isteţ îşi ascunde ocara.
17 Cel care răsuflă adevărul face cunoscut ceea ce e drept,
dar mărturia celor mincinoşi este înşelăciune.
18 Cel care flecăreşte este ca străpungerea săbiei,
19 Buzele adevărului sunt întărite pentru totdeauna,
dar limba mincinoasă este [doar] pentru o clipă .
20 Înşelăciune este în inima celor care plănuiesc răul,
iar bucuria este pentru cei care sfătuiesc pacea.
21 Nu i se întâmplă celui drept nicio nelegiuire,
dar cei vinovaţi sunt plini de rău.
22 Lucru abominabil pentru Domnul sunt buzele mincinoase,
dar cei care fac adevărul sunt plăcerea lui.
23 Omul isteţ îşi acoperă cunoaşterea,
dar inima celor nesimţiţi strigă nebunia.
24 Mâna celor harnici va conduce,
dar leneşul va fi supus la tribut.
25 Îngrijorarea întristează inima omului,
dar vorba bună îl îmbucură.
26 Cel drept este spionat de prietenul său,
dar calea celor vinovaţi îi face să rătăcească .
27 Lenea nu-şi frige vânatul ,
dar averea preţioasă a omului este hărnicia.
28 Pe cărarea dreptăţii este viaţă
şi pe calea croită [de ea] nu este moarte.
1 Fiul înţelept [ascultă] disciplina tatălui,
dar cel batjocoritor nu ascultă dojana .
2 Omul mănâncă ceea ce este bun din rodul gurii,
dar sufletul celor care înşală, violenţă.
3 Cine are grijă de gura sa îşi păzeşte sufletul ,
iar cine-şi deschide buzele [o face] spre distrugerea lui.
4 Leneşul doreşte mult, dar nu este nimic pentru sufletul lui,
iar sufletul celui harnic se îndestulează .
5 Cel drept urăşte cuvântul mincinos,
dar cel vinovat este dezgustător şi desconsiderat.
6 Dreptatea îl păzeşte pe cel neprihănit pe cale,
dar vinovăţia îl perverteşte pe cel păcătos .
7 Este cine o face pe bogatul, dar nu are nimic,
şi este cine o face pe săracul, dar are avere mare .
8 Răscumpărarea sufletului omului este bogăţia lui ,
dar cel necăjit nu aude dojana.
9 Lumina celor drepţi îmbucură ,
dar candela celor vinovaţi se stinge.
10 Numai din impertinenţă vine încăierarea ,
dar înţelepciunea este cu cei care se lasă sfătuiţi.
11 Averea fără trudă se împuţinează,
dar cel care adună cu mâna o măreşte .
12 Aşteptarea prelungită slăbeşte inima,
pom al vieţii este dorinţa împlinită .
13 Cine dispreţuieşte cuvântul se zădărniceşte;
cel care se teme de poruncă, acela este răsplătit .
14 Legea înţeleptului este izvor de viaţă ,
pentru ca să-l îndepărteze de cursele morţii.
15 Prudenţa celui bun aduce har,
dar calea celor care înşală este dură.
16 Orice isteţ lucrează prin cunoaştere,
dar cel nesimţit împrăştie nebunie.
17 Mesagerul vinovat cade în răutate,
dar împuternicitul fidel aduce vindecare .
18 Calicie şi ocară sunt pentru cel care neglijează disciplina,
dar cel care observă mustrarea este onorat.
19 Dorinţa împlinită este desfătare pentru suflet,
dar este lucru abominabil pentru cei nesimţiţi îndepărtarea de rău.
20 Cel care umblă cu cei înţelepţi devine înţelept,
iar cel care se împrieteneşte cu cei nesimţiţi îşi va face rău.
21 Răul îi urmăreşte pe cei păcătoşi,
dar binele îi răsplăteşte pe cei drepţi.
22 Cel bun lasă moştenire nepoţilor ,
iar averea celui care păcătuieşte este păstrată pentru cel drept .
23 Terenul desţelenit al celor necăjiţi [aduce] multă hrană,
dar este cine se pierde din cauza lipsei de judecată.
24 Cine-şi cruţă nuiaua îl urăşte pe fiul său,
dar cine-l iubeşte caută imediat disciplina.
25 Cel drept mănâncă până i se satură sufletul,
dar pântecele celor vinovaţi rămâne lipsit.
1 Înţelepciunea femeilor le construieşte casa,
dar nebunia o dărâmă cu mâna ei .
2 Cel care umblă în dreptatea lui se teme de Domnul,
dar cel care rătăceşte de pe căile sale îl dispreţuieşte.
3 În gura nebunului este o nuia pentru aroganţa lui,
dar cei înţelepţi îşi păzesc buzele.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este goală
şi mulţimea veniturilor stă în forţa boului.
5 Martorul fidel nu minte,
dar martorul mincinos răsuflă minciuni.
6 Batjocoritorul caută înţelepciunea, dar nu-i ,
iar pentru cel priceput cunoaşterea este uşoară.
7 Pleacă din faţa omului nesimţit,
pentru că nu vei afla de pe buzele lui cunoaştere.
8 Înţelepciunea celui înţelept este să-şi priceapă calea
şi nebunia celor nesimţiţi este înşelăciune.
9 Nebunii îşi bat joc de vinovăţie,
dar între cei drepţi este favoare.
10 Inima îşi cunoaşte propria amărăciune
şi în bucuria sa nu se amestecă străinul .
11 Casa celor vinovaţi va fi distrusă ,
dar cortul celor drepţi va înflori .
12 Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului,
dar la sfârşitul ei sunt căile morţii.
13 Chiar şi în râs inima se chinuie
şi, la sfârşitul ei, veselia e cuprinsă de tristeţe.
14 De căile sale se satură cel cu inima rătăcită
şi omul bun, de ale sale.
15 Cel nepriceput crede orice vorbă,
dar cel isteţ încearcă să-şi priceapă paşii.
16 Cei înţelept se teme şi se îndepărtează de rău ,
dar cel nesimţit este îngâmfat şi e încrezut .
17 Cel iute la mânie face nebunii,
iar omul planurilor [rele] se face urât.
18 Nepricepuţii vor moşteni nebunia,
dar cei isteţi se înconjură de cunoaştere.
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni
şi cei vinovaţi, la porţile celor drepţi .
20 Cel necăjit este urât chiar şi de prietenul său,
dar mulţi sunt cei care-l iubesc pe cei bogat.
21 Cel care-l dispreţuieşte pe aproapele său păcătuieşte ,
dar cel care are milă de cei umili este fericit.
22 Oare nu rătăcesc cei care plănuiesc răul?
îndurarea şi adevărul sunt cu cei care plănuiesc binele.
23 În orice trudă este răsplată,
dar unde este doar vorba buzelor, este lipsă.
24 Cunună este pentru cei înţelepţi bogăţia lor,
dar nebunia celor nesimţiţi este doar nebunie.
25 Martorul adevărat scapă vieţi,
dar cel care respiră minciuni [aduce] înşelăciune.
26 În teama de Domnul este o fortăreaţă de încredere
şi, pentru fiii săi, este un refugiu.
27 Teama de Domnul este izvor de viaţă
pentru a sta departe de cursele morţii.
28 În mulţimea poporului este măreţia regelui,
iar în lipsa poporului este ruinarea principelui.
29 Cine este încet la mânie [dobândeşte] multă înţelegere,
dar cine se înfurie repede îşi înalţă nebunia.
30 O inimă calmă este viaţa trupului ,
dar gelozia este putregaiul oaselor.
31 Cel care îl oprimă pe cel sărac îl dispreţuieşte pe cel care l-a făcut,
dar cel care are milă de cel nevoiaş îl cinsteşte.
32 Cel vinovat cade în răutatea lui,
dar cel drept găseşte refugiu [până şi] în moartea lui.
33 În inima celui priceput se odiheşte înţelepciunea,
dar interiorul celor nesimţiţi va fi făcut cunoscut.
34 Dreptatea înalţă un neam,
iar păcatul este infamia popoarelor.
35 Plăcerea regelui este slujitorul prudent,
iar mânia lui este [asupra] celui care-l face de ruşine .
1 Un răspuns blând întoarce furia,
iar vorba aspră înalţă mânia .
2 Limba celor înţelepţi îmbunătăţeşte cunoaşterea,
dar gura celor nesimţiţi face să se reverse nebunia.
3 Ochii Domnului sunt în orice loc:
ei îi observă pe cei răi şi pe cei buni.
4 Limba calmă este un pom al vieţii ,
dar perversitatea ei zdrobeşte sufletul.
5 Nebunul dispreţuieşte disciplina tatălui său,
dar cine ţine mustrarea devine isteţ.
6 În casa celui drept sunt multe comori,
dar în venitul celui vinovat este tulburare .
7 Buzele celor înţelepţi răspândesc cunoaşterea,
dar nu tot aşa inima celor nesimţiţi.
8 Jertfa celor vinovaţi este un lucru abominabil pentru Domnul
dar rugăciunea celor drepţi este plăcerea lui.
9 Lucru abominabil pentru Domnul este calea celui vinovat,
dar el îl iubeşte pe cel care urmăreşte dreptatea.
10 Disciplinare aspră este pentru cel care părăseşte calea
şi cine urăşte mustrarea va muri.
11 Locuinţa şi împărăţia morţii sunt înaintea Domnului,
cu cât mai mult inimile fiilor oamenilor!
12 Batjocoritorul nu-l iubeşte pe cel care-l mustră,
de aceea nu merge la cei înţelepţi.
13 O inimă veselă îmbunează feţele,
dar în chinul inimii, duhul este frânt.
14 Inima celui priceput caută cunoaşterea,
dar gura celor nesimţiţi paşte nebunia.
15 Toate zilele celui sărman sunt rele,
dar inima bună este un ospăţ continuu.
16 Mai bine puţin, cu teamă de Domnul,
decât o comoară mare, cu nelinişte .
17 Mai bună o porţie de legume unde este iubire,
decât un bou îngrăşat, cu ură.
18 Omul mânios stârneşte neînţelegeri,
dar cel încet la mânie potoleşte cearta .
19 Calea celui leneş este ca un gard de spini,
iar cărarea celor drepţi este nivelată.
20 Fiul înţelept îi aduce bucurie tatălui său,
dar nesimţitul o dispreţuieşte pe mama lui.
21 Nebunia este bucuria celui sărac cu inima,
dar omul care înţelege merge drept pe cale.
22 Planurile se frâng când nu este consiliu
şi în mulţimea sfaturilor se împlinesc .
23 Omul are bucurie la răspunsul gurii sale
şi cât de bun este cuvântul la timpul său!
24 Cărarea vieţii urcă pentru cei prudenţi
ca să-i îndepărteze de locuinţa morţilor, de jos.
25 Domnul dărâmă casa celor îngâmfaţi,
dar face să stea hotarul văduvei .
26 Lucru abominabil pentru Domnul sunt gândurile rele,
dar sunt curate cuvintele plăcute.
27 Cel care jefuieşte îşi tulbură casa,
dar cel care urăşte darurile va trăi .
28 Inima celui drept reflectează ca să răspundă,
dar gura celor vinovaţi revarsă răutăţi .
29 Domnul se îndepărtează de cei vinovaţi,
dar ascultă rugăciunea celor drepţi .
30 De lumina ochilor se înveseleşte inima
şi vestea bună întăreşte oasele.
31 Urechea care ascultă mustrarea de viaţă
va locui în mijlocul celor înţelepţi .
32 Cel ce lasă să treacă disciplina îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel care ascultă mustrarea dobândeşte inimă.
33 Teama de Domnul este o disciplină a înţelepciunii.
Înainte de onoare este umilinţa.
1 Omului îi aparţin orânduirile inimii,
dar de la Domnul vine răspunsul limbii .
2 Toate căile omului sunt curate în ochii lui,
dar cel care cercetează duhurile este Domnul.
3 Dezvăluie-i Domnului lucrarea ta
şi se vor realiza gândurile tale.
4 Toate lucrările Domnului sunt pentru scopul lor ,
chiar şi cel rău, pentru ziua cea rea.
5 Lucru abominabil pentru Domnul este orice inimă îngâmfată;
cu siguranţă, ea nu va fi considerată curată.
6 În îndurare şi adevăr este acoperită nelegiuirea
şi prin teama de Domnul [omul] se îndepărtează de rău.
7 Când Domnului îi plac căile unui om,
Chiar şi pe duşmanii lui îi face să se împace cu el.
8 Mai bine puţin, dar cu dreptate,
decât multe venituri, dar fără judecată .
9 Inima omului îşi gândeşte calea,
dar Domnul stabileşte paşii săi.
10 Prezicere este pe buzele regelui,
la judecată, gura lui nu comite sacrilegiu.
11 Cântarul şi balanţele drepte sunt ale Domnului,
toate greutăţile sacului sunt lucrarea lui .
12 Lucru abominabil pentru regi este să se facă vinovăţie,
pentru că în dreptate se stabileşte tronul.
13 Plăcerea regilor sunt buzele drepte,
ei îi iubesc pe cei care spun lucruri drepte.
14 Furia regelui sunt mesagerii morţii,
dar omul înţelept o evită .
15 În lumina feţei regelui este viaţa,
favoarea lui, ca norul ploii târzii .
16 Dobândirea înţelepciunii este mult mai bună decât aurul fin
şi dobândirea priceperii este mai de preferat decât argintul.
17 Drumul celor drepţi este să se îndepărteze de rău;
cine are grijă de suflet îşi păzeşte calea .
18 Înainte de zdrobire este îngâmfarea
şi înaintea prăbuşirii este semeţia duhului.
19 Mai bine înjosirea duhului cu cei umili
decât parte la jaf cu cei îngâmfaţi.
20 Cine este prudent cu privire la cuvânt află bunăstare
şi cine se încrede în Domnul este fericit.
21 Celui înţelept cu inima i se spune priceput,
iar dulceaţa buzelor adaugă la învăţătură.
22 Izvor de viaţă este prudenţa pentru cel care o stăpâneşte
şi disciplinarea nebunilor este nebunie.
23 Inima înţeleptului îşi cântăreşte gura
şi pe buzele sale este adăugată învăţătura.
24 Fagure de miere sunt cuvintele plăcute,
dulci pentru suflet şi medicament pentru oase.
25 Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului,
dar la sfârşitul ei sunt căile morţii.
26 Sufletul care trudeşte pentru sine trudeşte
căci gura sa apasă asupra lui.
27 Omul de nimic sapă răul
şi pe buzele lui este ca un foc care arde .
28 Omul pervers stârneşte neînţelegere
şi cel care murmură îi desparte pe prieteni.
29 Omul violent îl ademeneşte pe aproapele său
şi-l face să meargă pe o cale care nu este bună.
30 Clipirea din ochi este spre a plănui lucruri perverse
şi strâmbatul din buze duce răul la sfârşit.
31 Cărunteţea este o cunună de glorie,
ea se găseşte pe calea dreptăţii.
32 Este mai bun cel încet la mânie decât cel viteaz
şi cel care-şi stăpâneşte duhul, decât cel care capturează o cetate.
33 În poala [hainei] se aruncă sorţii,
dar judecata este de la Domnul.
1 Mai bine o bucată de [pâine] uscată, în linişte,
decât o casă plină de [cărnuri] jertfite , în ceartă.
2 Slujitorul prudent stăpâneşte peste fiul care face de ruşine
şi în mijlocul fraţilor împarte moştenirea.
3 Vasul de topit este pentru argint şi cuptorul, pentru aur,
dar cel care încearcă inimile este Domnul.
4 Cel rău este atent la buzele nelegiuite
şi mincinosul îşi pleacă urechea la limba distrugătoare.
5 Cel care-şi bate joc de cel necăjit îl dispreţuieşte pe cel care l-a făcut,
iar bucuria pentru nenorocire nu este [considerată] curată.
6 Cununa bătrânilor sunt nepoţii ,
iar gloria fiilor sunt părinţii lor.
7 Nu se potrivesc cu un nebun buzele drepte;
cu atât mai puţin cu un nobil, buzele mincinoase.
8 Piatra preţioasă este un dar pentru cel care o primeşte
oriunde se întoarce, are succes.
9 Cine acoperă vinovăţia caută iubire,
dar cine repetă fapta îi dezbină pe prieteni.
10 Reproşul pătrunde în cel priceput
mai mult decât o sută de lovituri în cel nesimţit.
11 Cel rău caută numai răzvrătire,
dar mesagerul crud este trimis împotriva lui.
12 Mai bine este ca un om să întâlnească o ursoaică fără pui
decât un nesimţit în nebunia lui.
13 Cât despre cel care întoarce răul în schimbul binelui,
nu se va îndepărta răul de casa lui.
14 Începutul neînţelegerii este ca revărsarea apei.
înainte să izbucnească cearta, abndonează!
15 A-l îndreptăţi pe cel vinovat înseamnă a-l face vinovat pe cel drept :
amândouă sunt abominabile pentru Domnul.
16 Pentru ce este preţul în mâna celui nesimţit?
Ca să dobândească înţelepciune, când el nu are inimă?
17 Prietenul iubeşte în orice timp,
se naşte ca un frate în strâmtorare.
18 Omul sărac la inimă este cel care bate palma,
cel care garantează pentru aproapele său.
19 Cel care iubeşte vinovăţia iubeşte învrăjbirea,
iar cine-şi înalţă poarta caută zdrobirea .
20 Cel strâmb la inimă nu va găsi binele,
iar cel cu limba schimbătoare va cădea [pradă] răului.
21 Cel care dă naştere unui nesimţit este spre chinul lui ;
nu se bucură tatăl unui nebun.
22 Inima veselă face bine sănătăţii,
dar un duh abătut usucă vigoarea.
23 Cel vinovat ia darul pe sub poală
ca să încline căile judecăţii.
24 Înţelepciunea este în faţa celui priceput,
dar ochii celui nesimţit sunt spre marginile pământului.
25 Fiul nesimţit este indignare pentru tatăl său,
amărăciune pentru cea care l-a născut.
26 Nu este deloc bine să-l pedepseşti pe cel drept,
nici să-i loveşti pe cei nobili din cauza dreptăţii.
27 Cel care are cunoaştere îşi ţine cuvintele,
iar omul care înţelege este calm cu duhul.
28 Chiar şi un nebun, dacă ar tăcea, ar fi considerat înţelept
şi cine-şi închide buzele, priceput.
1 Cel care se separă caută plăcerea
şi izbucneşte împotriva oricărui succes .
2 Cel nesimţit nu-şi află plăcerea în înţelegere,
ci numai în dezvăluirea inimii sale.
3 Când vine vinovăţia, vine şi dispreţul
şi cu ocara, ruşinea.
4 Cuvintele gurii unui om sunt ca apele adânci,
iar izvorul înţelepciunii este un torent care se revarsă .
5 Nu este bine să îndreptăţeşti pe cel vinovat,
ca să înclini judecata celui drept.
6 Buzele celui nesimţit duc la ceartă
şi gura lui cheamă bătăile.
7 Gura celui nesimţit este distrugerea lui
şi buzele sale sunt o cursă pentru sufletul lui.
8 Cuvintele celui care bârfeşte sunt ca delicatesele,
ele coboară în adâncurile pântecelui.
9 Cine leneveşte în lucrarea lui
este frate cu cel care distruge .
10 Turn fortificat este numele Domnului;
la el aleargă cel drept şi este protejat .
11 Averea celui bogat este cetatea puterii sale,
în închipuirea lui e ca un zid înălţat.
12 Înainte de a fi zdrobită, inima omului se înalţă
şi înainte de onoare, este umilinţa.
13 A întoarce cuvântul fără ca înainte să se asculte
este nebunie şi înjosire.
14 Duhul omului îl susţine în slăbiciunea sa,
dar un duh abătut cine-l poate ridica?
15 Inima celui priceput dobândeşte cunoaşterea
şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.
16 Darul omului îi lărgeşte [intrarea]
si îl conduce înaintea celor mari.
17 Pare drept cel care vine primul la proces,
dar vine semenul său şi-l contestă .
18 Sorţii fac să înceteze discordiile
şi fac dezbinare între cei puternici.
19 Fratele învinovăţit este mai [rău] decât o cetate întărită
şi discordiile sunt ca zăvoarele unui palat.
20 Din rodul gurii omul îşi satură pântecele,
din venitul buzelor sale se satură.
21 Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii;
cei care o iubesc vor mânca roadele ei.
22 Cine găseşte o soţie găseşte binele;
dobândeşte favoare de la Domnul .
23 Cel necăjit vorbeşte cu suspine,
dar cel bogat răspunde cu duritate.
24 Omul [multor] prieteni se duce la rău,
dar există prieten care se alipeşte mai mult decât un frate .
1 Mai bine un necăjit care umblă în neprihănirea lui
decât cel care are buze false şi care este nesimţit .
2 Nici sufletul fără cunoaştere nu este bun,
iar cel grăbit la picior păcătuieşte .
3 Nebunia omului îi suceşte calea
şi inima lui se indignează împotriva Domnului,
4 Bogăţia adaugă mulţi prieteni,
dar săracul este separat şi de prietenul său .
5 Martorul mincinos nu va fi considerat curat,
iar cel care răsuflă minciuni nu va scăpa.
6 Mulţi vor să linguşească faţa celui nobil
şi toţi vor să fie prieteni cu omul darnic.
7 Toţi fraţii celui necăjit îl urăsc;
cu cât mai mult se îndepărtează de el prietenii lui!
El îi urmăreşte prin cuvinte, dar ei nu sunt .
8 Cel care dobândeşte inimă îşi iubeşte sufletul;
cine păstrează înţelegerea află bunăstare.
9 Martorul mincinos nu va fi considerat curat,
iar cel care răsuflă minciuni va pieri.
10 Nu se potriveşte pentru un nesimţit luxul,
cu cât mai puţin pentru un sclav să stăpânească peste conducători!
11 Omul prudent este încet la mânie
şi gloria lui este să treacă peste vinovăţie.
12 Furia regelui este ca răgetul unui leu tânăr,
iar favoarea lui, ca roua pe iarbă.
13 Fiul nesimţit este ruina tatălui său
şi o soţie certăreaţă este ca o streaşină care picură neîncetat .
14 Casa şi averea sunt moştenire de la părinţi,
dar soţia prudentă este de la Domnul.
15 Lenea face să cadă somnul adânc
iar sufletul puturos înfometează.
16 Cel care păzeşte porunca are grijă de sufletul său ,
dar cine dispreţuieşte căile sale va muri.
17 Cine are milă de cel sărac îl împrumută pe Domnul
şi el îi va da răsplată.
18 Pedepseşte-ţi fiul cât mai este speranţă,
dar nu-ţi pune la suflet să-l faci să moară!
19 Cel care se înfurie repede îşi va purta vina:
dacă îl salvezi, el va face din nou .
20 Ascultă sfatul şi primeşte disciplina,
ca să devii înţelept în cele din urmă ale tale.
21 Multe sunt gândurile din inima omului,
dar planul Domnului, acela se împlineşte.
22 Ce se doreşte de la om este bunătatea lui;
mai bine este un necăjit decât un om mincinos.
23 Teama de Domnul este spre viaţă;
[omul] se odihneşte sătul şi răul nu-l va vizita.
24 Leneşul îşi uită mâna în farfurie
şi nici măcar la gura lui nu şi-o mai întoarce.
25 Loveşte-l pe cel care batjocorăşte şi cel nepriceput va deveni isteţ;
mustră-l pe cel priceput şi va înţelege cunoaşterea!
26 Cine-şi distruge tatăl şi-şi pune pe fugă mama
este un fiu neruşinat şi de ocară.
27 Încetează, fiule, să asculţi disciplina
care te îndepărtează de la cuvintele cunoaşterii!
28 Martorul de nimic îşi bate joc de judecată
şi gura celor vinovaţi înghite nelegiuire .
29 Judecăţile sunt pregătite pentru cei care batjocoresc
şi bătăile, pentru spatele celor nesimţiţi
1 Vinul este batjocoritor, băutura tare este zgomotoasă;
oricine se abate spre ele nu va deveni înţelept;
2 Mânia regelui este ca răgetul unui leu tânăr;
cel care o provoacă păcătuieşte împotriva sufletului său.
3 Este o onoare pentru om să stea [departe] de ceartă,
dar orice nebun intră în ea .
4 Din cauza iernii, leneşul nu ară;
caută la timpul secerişului, dar nu este [nimic].
5 Apă adâncă este sfatul în inima omului
şi omul care înţelege scoate [din ea] .
6 Mulţi oameni se numesc oameni de bunăvoinţă;
dar cine va găsi un om fidel?
7 Cel drept umblă în neprihănirea lui:
fericiţi sunt fiii lui după el!
8 Regele care şade pe tronul de judecată
îi împrăştie cu ochii săi pe toţi cei răi.
9 Cine poate spune: „Mi-am curăţat inima;
sunt purificat de păcatul meu”?
10 Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri,
amândouă sunt abominabile pentru Domnul .
11 Chiar şi tânărul este recunoscut din faptele lui dacă este curat
şi dacă fapta lui este dreaptă.
12 Urechea care aude şi ochiul care vede,
pe amândouă Domnul le-a făcut.
13 Nu iubi somnul, ca să nu sărăceşti;
deschide ochii şi te vei sătura de pâine!
14 „Rău, rău!”, spune cel care cumpără;
dar când pleacă, se laudă .
15 Este aur şi mulţi corali,
dar buzele cunoaşterii sunt obiecte preţioase.
16 Ia-i haina, căci este garanţie pentru străin,
şi ţine-o drept gaj pentru venetic .
17 Pâinea minciunii este dulce pentru om,
dar apoi umple gura de balast.
18 Gândurile se stabilesc prin sfat;
prin abilitate se face război.
19 Dezvăluie taina cel care umblă cu bârfa
şi cel cu buzele deschise nu dă garanţie.
20 Celui care-şi blestemă tatăl şi mama
i se stinge candela şi pupilele lui sunt în întuneric.
21 Moştenirea [luată] în grabă la început
nu este binecuvântată la sfârşitul ei.
22 Nu spune: „Voi răsplăti răul”,
ci aşteaptă-l pe Domnul şi el te va salva!
23 Abominabile pentru Domnul sunt greutăţile diferite
şi balanţele înşelătoare nu sunt bune.
24 De la Domnul sunt paşii omului:
cum ar putea să-şi priceapă omul calea?
25 Este o cursă pentru om să bâlbâie: „Este consacrat”
şi apoi să cerceteze voturile .
26 Regele înţelept îi împrăştie pe cei vinovaţi
şi întoarce peste ei roata .
27 Suflarea omului este candela Domnului ,
care cercetează adâncurile sufletului .
28 Îndurarea şi adevărul îl păzesc pe rege
şi prin îndurare îşi întăreşte tronul.
29 Gloria tinerilor este forţa lor,
dar podoaba bătrânilor este cărunteţea.
30 Vânătăile rănii sunt alinare împotriva răului
şi loviturile, pentru adâncurile sufletului .
1 Pâraie de apă este inima regelui în mâna Domnului
şi le face să se îndrepte oriunde îi place.
2 Toate căile omului sunt drepte în ochii lui,
dar cel care analizează inimile este Domnul.
3 Domnul preferă, mai mult decât jertfa,
a face dreptate şi judecată .
4 Ochii semeţi şi inima arogantă ,
candela celor vinovaţi este păcat.
5 Gândurile celui harnic sunt sigur spre abundenţă,
dar tot cel care se grăbeşte [se îndreaptă] sigur spre lipsă.
6 Cel care produce comori cu limbă mincinoasă
este ca deşertăciunea care-l urmăreşte pe cel care caută moartea.
7 Violenţa celor vinovaţi îi mătură,
pentru că nu vor să facă judecată.
8 Omul crud este pe căi sinuoase,
dar cel curat este drept pe calea lui.
9 E mai bine să locuieşti la colţul unui acoperiş
decât să ai casă comună cu o soţie [care provoacă] discordii.
10 Sufletul celui vinovat doreşte rău,
nu află har în ochii săi aproapele lui.
11 Când este pedepsit cel care batjocoreşte, cel nepriceput devine înţelept;
şi cel înţelept, fiind prudent, primeşte cunoaştere.
12 Cel drept este prudent faţă de casa celui vinovat,
îi întoarce pe cei vinovaţi spre rău.
13 Cine-şi astupă urechea de la strigătul celui sărac,
şi el va striga şi nu i se va răspunde.
14 Un dar [făcut] în secret acoperă mânia
şi cadoul sub poală, furia puternică .
15 Bucuria celui drept este să facă judecată
şi distrugere pentru cel care înfăptuieşte nelegiuire.
16 Omul care rătăceşte de la calea prudenţei
se va odihni în adunarea umbrelor .
17 Cel care iubeşte veselia va deveni un om lipsit,
iar cine iubeşte vinul şi untdelemnul nu se va îmbogăţi.
18 Răscumpărare pentru cel drept este cel vinovat ,
iar în locul celor drepţi sunt cei care înşală.
19 Mai bine să locuieşti într-o ţară pustie
decât cu o soţie [care provoacă] discordii şi indignare.
20 Comoară plăcută şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept,
dar omul nesimţit le înghite.
21 Cel care urmăreşte dreptatea şi bunătatea
va afla viaţă, dreptate şi onoare.
22 Cel înţelept urcă împotriva cetăţii celor puternici
şi doboară puterea în care se încredea.
23 Cine-şi păzeşte gura şi limba
îşi păzeşte sufletul de strâmtorări.
24 Cel care acţionează cu trufie şi aroganţă
se numeşte prezumţios, înfumurat şi batjocoritor .
25 Pofta celui leneş îl omoară,
pentru că mâinile lui refuză să lucreze.
26 Toată ziua pofteşte,
dar cel drept dă şi nu ţine cont.
27 Jertfa celor vinovaţi este abominabilă;
cu atât mai mult când o aduc cu gând [rău] .
28 Martorul mincinos va pieri,
dar cel care ascultă va vorbi cu succes.
29 Puterea omului vinovat este în faţa lui,
dar cel drept îşi consolidează calea.
30 Nu este înţelepciune, nu este înţelegere,
nu este sfat care să se opună Domnului.
31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei,
dar salvarea este a Domnului.
1 Numele ales este mai mult decât bogăţia mare
şi harul, mai bun decât argintul şi aurul.
2 Bogatul şi cel necăjit se întâlnesc:
Domnul este cel care i-a făcut pe toţi .
3 Cel isteţ vede răul şi se ascunde,
dar cei nepricepuţi trec [pe aproape] şi sunt pedepsiţi.
4 Consecinţă a umilinţei sunt teama de Domnul,
bogăţia, onoarea şi viaţa .
5 Spini şi laţuri sunt pe calea celui strâmb,
dar cel care-şi păzeşte sufletul se îndepărtează de ele.
6 Învaţă-l pe tânăr regula drumului său
şi nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea !
7 Bogatul stăpâneşte peste cei necăjiţi,
iar cel care împrumută devine sclavul celui care dă cu împrumut.
8 Cine seamănă nedreptate seceră nelegiuire
şi nuiaua furiei sale îl va termina .
9 Cel bun cu ochiul este binecuvântat,
pentru că dă din pâinea sa celui sărac .
10 Alungă-l pe cel care batjocorăşte şi va ieşi discordia
şi vor înceta cearta şi ocara!
11 Regele este prietenul celui care iubeşte curăţia inimii
şi are har pe buzele sale.
12 Ochii Domnului păstrează cunoaşterea
şi răstoarnă cuvintele celui care înşală.
13 Leneşul zice: „Afară este un leu,
în piaţă aş putea fi sfâşiat”.
14 Groapă adâncă este gura străinelor;
Domnul este indignat pe cel care cade acolo .
15 Nebunia este legată de inima tânărului,
dar nuiaua disciplinei o va îndepărta de la el .
16 Cine-l oprimă pe cel sărac pentru ca să i se înmulţească [bunurile]
şi cel care dă unui bogat, cu siguranţă [aceasta] îi va fi spre lipsă .
17 Pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele înţelepţilor
şi pune cunoaşterea mea la inima ta!
18 Căci sunt plăcute dacă le păstrezi în inima ta
şi dacă sunt stabile împreună pe buzele tale.
19 Pentru ca Domnul să fie încrederea ta,
te voi învăţa astăzi şi pe tine .
20 Oare nu am scris eu pentru tine treizeci [de maxime]
referitoare la sfaturi şi la cunoaştere,
21 ca să te învăţ temeinicia cuvintelor adevărate,
ca să întorci cuvinte adevărate celor care trimit la tine?
22 Nu-l despuia pe cel sărac, pentru ca este sărac,
şi nu-l strivi pe cel umil la poartă!
23 Căci Domnul va apăra cauza lor
şi va răpi viaţa celor care răpesc de la ei.
24 Nu te împrieteni cu cel furios
şi să nu mergi la omul mânios,
25 ca să nu înveţi căile sale
şi să nu pui capcană sufletului tău!
26 Nu fi printre cei care bat palma,
printre cei care garantează împrumuturile!
27 Căci dacă nu ai cu ce să plăteşti,
de ce să se ia patul tău de sub tine?
28 Nu muta hotarul cel vechi
pe care l-au stabilit părinţii tăi!
29 Dacă vezi un om rapid la munca lui,
acela va sta în faţa regilor;
nu va sta în faţa celor neînsemnaţi .
1 Dacă te aşezi să mănânci cu un conducător,
fii atent la ceea ce este înaintea ta!
2 Pune-ţi un cuţit la gât
dacă tu nu eşti stăpânul sufletului [tău] !
3 Nu pofti delicatesele,
pentru că ele sunt hrană mincinoasă!
4 Nu te chinui să te îmbogăţeşti
şi încetează să cugeţi la aceasta !
5 Dacă-ţi arunci ochii asupra ei, nu mai este,
căci îşi face aripi ca un vultur şi zboară spre ceruri .
6 Nu mânca pâinea celui cu ochi rău
şi nu dori delicatesele sale!
7 Căci cum calculează în inima lui, aşa este el.
îţi va spune: „Mănâncă şi bea!”, dar inima lui nu este cu tine.
8 Bucata ta pe care ai mâncat-o o vei vomita
şi vei irosi cuvintele tale plăcute .
9 Nu vorbi la urechea celui nesimţit,
căci va dispreţui prudenţa cuvintelor tale!
10 Nu muta hotarul vechi
şi nu intra în câmpul orfanilor!
11 Căci răscumpărătorul lor este puternic:
el va apăra cauza lor împotriva ta.
12 Adu-ţi inima la disciplină
şi urechea ta, la cuvintele cunoaşterii!
13 Nu-i refuza tânărului disciplina,
căci dacă-l loveşti cu nuiaua , nu moare!
14 Tu îl loveşti cu nuiaua,
dar îi salvezi sufletul din locuinţa morţilor.
15 Fiule, dacă eşti înţelept cu inima,
se va bucura şi inima mea.
16 Rărunchii mei vor tresaltă de bucurie
când buzele tale vor vorbi cele drepte.
17 Inima ta să nu fie geloasă pe cei păcătoşi,
ci să fie în teamă de Domnul toată ziua!
18 Căci este un sfârşit
şi speranţa ta nu va pieri .
19 Tu, fiule, ascultă şi fii înţelept,
ţine-ţi drept inima pe cale!
20 Nu fi cu cei care se îmbată cu vin
şi care se îmbuibă cu carne!
21 Căci cel care se îmbată şi cel care se îmbuibă sărăcesc,
iar somnolenţa înveşmântează cu zdrenţe.
22 Ascultă-l pe tatăl tău, care ţi-a dat naştere
şi nu o dispreţui pe mama ta când îmbătrâneşte!
23 Cumpără adevărul şi nu-l vinde:
este înţelepciune, disciplină şi pricepere!
24 Tatăl celui drept se veseleşte
şi cel care a dat naştere celui înţelept se bucură de el.
25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta
şi să se veselească cea care te-a născut!
26 Dă-mi, fiule, inima ta
şi ochii tăi să-şi afle plăcerea pe căile mele!
27 Căci o groapă adâncă este prostituata
şi fântână strâmtă, străina.
28 Ea stă la pândă ca un hoţ
şi adaugă înşelătorii printre oameni.
29 Al cui este vaietul? Al cui este oful?
Ale cui sunt discordiile? A cui plângerea?
Ale cui sunt rănile zadarnice? A cui este scânteierea ochilor?
30 Ale celor care întârzie din cauza vinului,
care vin să-l încerce pe cel amestecat.
31 Nu te uita la vin când este roşu,
când îşi arată strălucirea în cupă şi merge de-a dreptul [la inimă]!
32 Dar muşcă la sfârşit ca un şarpe
şi înveninează ca o viperă .
33 Ochii tăi se vor uita după străine
şi inima va vorbi lucruri perverse.
34 Vei fi ca unul care e culcat în mijlocul mării,
ca unul culcat pe vârful catargului.
35 M-au lovit, dar nu sufăr,
m-au bătut, dar nu ştiu [nimic].
Când mă voi trezi, îi voi căuta din nou!
1 Nu fi gelos pe oamenii răi
şi nu dori să fii cu ei!
2 Căci inima lor reflectează la jaf
şi buzele lor vorbesc despre dezastru.
3 Prin înţelepciune se construieşte casa
şi prin înţelegere se întăreşte.
4 Prin cunoaştere se umplu cămările
cu bogăţie preţioasă şi plăcută.
5 Bărbatul înţelept este în putere
şi omul cunoaşterii se întăreşte în forţă.
6 Căci prin abilitate îţi faci războiul
şi salvarea vine din mulţimea sfetnicilor.
7 Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun,
el nu-şi deschide gura la poartă.
8 Cine se gândeşte să facă rău
se va chema maestru al planurilor [rele].
9 Planul celui nebun este păcat,
iar cel care batjocoreşte este abominabil pentru om.
10 Dacă slăbeşti în ziua strâmtorării,
puterea ta se împuţinează .
11 Salvează-i pe cei daţi la moarte
şi nu-i lăsa pe cei ce se clatină înaintea uciderii!
12 Nu spune: „Iată, nu am ştiut aceasta!”.
Oare cel care analizează inimile nu pricepe?
Şi cel ce păzeşte sufletul tău nu ştie?
Însă el îi întoarce omului după fapta sa.
13 Mănâncă, fiule, miere, căci este bună
şi o picătură este dulce pentru cerul gurii tale!
14 Aşa este, să ştii, înţelepciunea pentru sufletul tău!
Dacă ai găsit-o, este un viitor şi speranţa ta nu va pieri.
15 Nu sta la pândă, vinovatule, la locuinţa celui drept
şi nu jefui locul odihnei sale!
16 Căci cel drept cade de şapte ori şi se ridică,
dar cei vinovaţi se poticnesc în răutate.
17 Când cade duşmanul tău, nu te bucura
şi inima ta să nu se veselească atunci când el se poticneşte!
18 Ca nu cumva Domnul să vadă şi să fie rău în ochii săi
şi să-şi întoarcă mânia de deasupra lui .
19 Nu te mânia pe cei care fac rău
şi nu fi gelos pe cei vinovaţi!
20 Căci nu este viitor pentru cel rău
şi candela celor vinovaţi se va stinge.
21 Teme-te, fiule, de Domnul şi de rege
şi nu garanta pentru cei schimbători!
22 Căci dintr-odată se va ridica dezastrul lor
şi distrugerea amândurora, cine o cunoaşte?
23 Şi acestea sunt ale înţelepţilor.
Nu este bine a fi părtinitor la judecată.
24 Cel care-i spune celui vinovat: „Tu eşti drept”
este blestemat de popoare şi neamurile se indignează împotriva lui.
25 Dar cei care mustră sunt plăcuţi
şi asupra lor va veni binecuvântarea binelui.
26 Sărută buzele celui care întoarce cuvinte drepte!
27 Stabileşte afară lucrarea ta şi pregăteşte-ţi [locul] pe câmp,
apoi construieşte casa ta!
28 Nu fi un martor zadarnic pentru aproapele tău
şi nu înşela cu buzele tale!
29 Nu spune: „Cum mi-a făcut, aşa îi voi face.
Îi voi întoarce omului după fapta lui”! .
30 Am trecut pe lângă câmpul omului leneş
şi pe lângă via omului sărac cu inima.
31 Iată, peste tot creşteau mărăcini,
suprafaţa sa era acoperită de urzici, iar zidul de pietre era dărâmat.
32 Eu am privit şi am pus la inimă
şi am luat învăţăminte.
33 Puţin să mai dorm, puţin să aţipesc!
Puţin să-mi încrucişez mâinile şi să mă culc!
34 Atunci va veni ca un vagabond sărăcirea ta
şi lipsa ta, ca un om înarmat .
1 Şi acestea sunt proverbele lui Solomon pe care le-au transcris oamenii lui
Ezechia , regele lui Iuda.
2 Gloria lui Dumnezeu este să ascundă un lucru ,
iar gloria regilor este să cerceteze lucrul.
3 Înălţimea cerurilor, adâncul pământului
şi inima regilor, nu este cine să le cerceteze.
4 Scoate zgura din argint
şi va ieşi un obiect pentru topitor!
5 Scoate-l pe cel vinovat din faţa regelui
şi i se va întări tronul în dreptate!
6 Nu te da mare în faţa regelui
şi nu sta în locurile celor mari!
7 Căci este mai bine să-ţi zică: „Urcă aici!”
decât să fii coborât înaintea celui nobil pe care-l văd ochii tăi.
8 Nu te grăbi să ieşi la ceartă,
ca nu cumva [să nu ştii] ce să faci la sfârşitul ei,
când te-ar putea umili aproapele tău!
9 Apără-ţi cauza cu prietenul tău
şi nu dezvălui secretul altuia!
10 Ca nu cumva cel care ascultă să te insulte
şi defăimarea ta să nu mai poată fi reparată .
11 Ca merele de aur încrustate în argint
este cuvântul spus la timpul potrivit.
12 Ca un inel de aur, ca o podoabă de aur fin
este mustrarea unui înţelept în urechea ascultătoare.
13 Ca răcoarea zăpezii în ziua secerişului
este împuternicitul fidel pentru cei care l-au trimis:
el împrospătează sufletul stăpânului său.
14 Ca vaporii şi vântul fară ploaie
este omul care se laudă cu un dar fals.
15 Prin răbdare se înduplecă un principe
şi limba dulce zdrobeşte oasele .
16 Dacă ai găsit miere , mănâncă atât cât e necesar pentru tine,
ca nu cumva să te saturi [prea tare] şi să vomiţi!
17 Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine şi să te urască!
18 Ca un ciocan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită
este omul care răspunde ca martor fals împotriva aproapelui său.
19 Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă
este încrederea într-unul care înşală în ziua strâmtorării.
20 Ca unul care îşi scoate haina într-o zi rece
sau ca oţetul peste leşie este a cânta cântece unuia cu inima rea .
21 Dacă este înfometat cel care te urăşte, dă-i să mănânce pâine
şi dacă este însetat, dă-i să bea apă!
22 Căci tu vei aduna cărbuni aprinşi pe capul lui
şi Domnul îţi va răsplăti.
23 Vântul de nord generează ploaie
şi limba denigratoare, o faţă indignată.
24 E mai bine să locuieşti la colţul unui acoperiş
decât să ai casă comună cu o soţie [care provoacă] discordii.
25 Ca apa rece pentru sufletul obosit
este vestea bună dintr-o ţară îndepărtată .
26 Ca un izvor tulbure şi ca o fântână stricată
este cel drept care se înclină în faţa celui vinovat .
27 A mânca multă miere nu este bine;
a cerceta lucrurile grele este onoare .
28 Ca o cetate spartă care nu are ziduri
este omul care nu are controlul duhului său.
1 Ca zăpada vara şi ca ploaia la seceriş,
aşa celui nesimţit nu i se potriveşte gloria .
2 Ca pasărea care se abate şi ca rândunica în zbor,
aşa nu va veni blestemul fără motiv .
3 Biciul este pentru cal, frâul e pentru măgar,
iar nuiaua, pentru spatele celor nesimţiţi.
4 Nu-i răspunde celui nesimţit după nebunia lui,
ca să nu devii şi tu asemenea lui!
5 Răspunde-i celui nesimţit după nebunia lui,
ca să nu devină înţelept în ochii săi !
6 Îşi taie picioarele şi bea violenţă
cel care trimite lucruri prin mâna unui nesimţit.
7 Cum se leagănă picioarele unui olog,
aşa este proverbul în gura celui nesimţit .
8 Cum se trage o piatră cu praştia ,
aşa este cel care-şi dă onoarea unui nesimţit.
9 Ca un spin care ajunge în mâna unui beţiv,
aşa este proverbul în gura celui nesimţit .
10 Ca un arcaş care-i străpunge pe toţi
sunt cel care-l tocmeşte pe nesimţit
şi cel care-i tocmeşte pe trecători.
11 Precum câinele care se întoarce la ce a vomitat,
aşa este nesimţitul care-şi repetă nebunia .
12 Ai văzut un om înţelept în ochii lui?
Este mai multă speranţă pentru un nesimţit decât pentru el.
13 Leneşul zice: „Este un leu tânăr pe drum;
Este un leu tânăr prin piaţă”.
14 Cum se învârte poarta pe ţâţânile ei,
aşa şi leneşul, în patul său.
15 Leneşul îşi uită mâna în farfurie
şi oboseşte să şi-o întoarcă la gura lui .
16 Leneşul este înţelept în ochii lui
mai mult decât şapte care răspund chibzuit.
17 Ca unul care apucă de urechi un câine
este cel care trece şi se amestecă într-o dispută care nu este a lui.
18 Ca unul care, făcând-o pe nebunul,
lansează săgeţi aprinse, suliţe şi moarte,
19 aşa este omul care-l înşală pe aproapele său
şi spune: „Oare nu pot râde?”.
20 În lipsa lemnelor, se stinge focul;
unde nu este cel care murmură, se linişteşte discordia.
21 Cum este cărbunele pe jăratic şi lemnele pe foc,
aşa este omul discordiilor, care aprinde cearta.
22 Cuvintele celui care murmură sunt ca delicatesele,
ele coboară în adâncurile inimii .
23 Argint cu zgură care acoperă lutul
sunt buzele înflăcărate şi inima rea.
24 Cel care urăşte se recunoaşte de pe buzele sale
şi în interiorul său pune înşelăciune.
25 Când se arată binevoitor cu glasul lui, nu-l crede,
căci şapte lucruri abominabile sunt în inima lui.
26 Este acoperită ura lui prin prefăcătorie,
dar va fi descoperită răutatea lui în adunare .
27 Cel care sapa groapa cade în ea
şi piatra se întoarce asupra celui care o rostogoleşte.
28 Limba mincinoasă îi urăşte pe cei pe care-i zdrobeşte
şi gura linguşitoare produce ruină.
1 Nu te lăuda cu ziua de mâine,
căci nu ştii ce generează ziua!
2 Să te laude străinul, nu gura ta,
veneticul, nu buzele tale!
3 Piatra este grea şi nisipul e împovărător,
dar indignarea celui nesimţit este mai grea decât amândouă.
4 Furia este crudă şi mânia este de nepotolit;
dar cine poate sta în faţa geloziei?
5 Mai bine o mustrare deschisă
decât o iubire ascunsă.
6 Sincere sunt rănile celui care iubeşte
şi abundente, sărutările celui care urăşte .
7 Sufletul celui sătul calcă în picioare mierea,
dar pentru sufletul celui înfometat, tot ce este amar este dulce.
8 Ca pasărea plecată de la cuibul ei,
aşa este omul plecat de la locul său .
9 Untdelemnul şi tămâia înveselesc inima,
dar sfatul din suflet este dulceaţa prietenului .
10 Nu-i părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău
şi nu intra în casa fratelui tău în ziua nenorocirii tale!
Mai bun este un vecin aproape decât un frate departe.
11 Fii înţelept, fiule, şi înveseleşte-mi inima
şi voi putea întoarce cuvântul celui care mă face de ocară!
12 Cel isteţ vede răul şi se ascunde,
dar cei nepricepuţi trec [pe aproape] şi sunt pedepsiţi.
13 Ia-i haina, căci este garanţie pentru străin,
şi ţine-o drept gaj pentru venetică!
14 Cel care-şi binecuvântează aproapele cu glas puternic
de dimineaţă , când se trezeşte, i se socoteşte ca blestem.
15 Picătura care cade încontinuu într-o zi ploioasă
şi femeia discordiilor se aseamănă .
16 Cine o ascunde vântul
şi se numeşte untdelemnul dreptei sale .
17 Fierul cu fier se ascute
şi omul ascute faţa prietenului său.
18 Cel care se îngrijeşte de un smochin va mânca roadele lui
şi cine are grijă de stăpânul său va fi onorat.
19 După cum faţa [se oglindeşte] în apă,
tot aşa inima omului, în om .
20 După cum locuinţa şi împărăţia morţilor nu se satură,
tot aşa nu se satură ochii omului .
21 Cum este vasul de topit pentru argint şi cuptorul pentru aur,
aşa este omul pentru gura care-l laudă .
22 Dacă l-ai pisa pe nebun într-o piuă,
în mijlocul boabelor , cu zdrobitorul,
tot nu ai putea îndepărta de la el nebunia lui .
23 Cunoaşte-ţi oile
şi pune la inima ta turmele!
24 Căci comoara nu ţine veşnic,
nici cununa, din generaţie în generaţie.
25 Se ia fânul şi se vede verdeaţa
şi se adună iarba de pe munţi.
26 Mieii sunt pentru a te îmbrăca,
iar ţapii, ca preţ pentru câmp.
27 Abundenţa laptelui de capră este pentru hrana ta,
pentru hrana casei tale şi pentru viaţa tinerelor tale.
1 Cel vinovat fuge, deşi nu-l urmăreşte nimeni,
dar cei drepţi stau în siguranţă, ca leul tânăr .
2 Când este vinovăţie în ţară, mulţi sunt conducătorii ei,
dar cu un om priceput şi cunoscător, stabilitatea se prelungeşte .
3 Un bărbat necăjit care-i asupreşte pe cei săraci
este ca o ploaie care spală, dar nu lasă hrană .
4 Cei care părăsesc legea îl laudă pe cel vinovat,
dar cei care păzesc legea se luptă împotriva lor.
5 Oamenii răi nu pricep judecata,
dar cei care-l caută pe Domnul pricep toate.
6 Mai bine un necăjit care umblă în neprihănirea lui
decât unul cu căile strâmbe, chiar dacă este bogat.
7 Cel care păzeşte legea este un fiu priceput ,
dar cel care îi paşte pe cei neascultători îşi umileşte tatăl.
8 Cel care-şi înmulţeşte averea prin dobândă şi camătă
adună pentru cel care se îndură de săraci.
9 Cine-şi întoarce urechea ca să nu audă legea,
chiar şi rugăciunea lui este abominabilă.
10 Cel care-i face pe cei drepţi să rătăcească pe calea cea rea
va cădea în groapa proprie,
dar cei neprihăniţi vor moşteni binele.
11 Omul bogat este înţelept în ochii lui,
dar săracul priceput îl cercetează.
12 Când tresaltă de bucurie cei drepţi, este multă frumuseţe,
dar când se ridică cei vinovaţi, orice om se dă deoparte .
13 Cel care-şi ascunde vinovăţia nu va avea succes,
Dar cel care o face cunoscută şi o părăseşte va avea parte de îndurare.
14 Fericit omul care se teme mereu,
dar cel care-şi împietreşte inima cade în rău.
15 Ca un leu care rage şi ca un urs care aleargă
este cel vinovat care stăpâneşte peste un popor sărac.
16 Cel nobil lipsit de înţelegere este un mare asupritor,
dar cel care urăşte profitul îşi lungeşte zilele.
17 Omul oprimat de sângele unei vieţi fuge până la groapă :
„Să nu-l oprească [nimeni]!” .
18 Cel care umblă în neprihănire va fi salvat;
dar cel care este pe două căi strâmbe, pe una va cădea.
19 Cel care-şi lucrează pământul se va sătura de pâine,
Dar cel care urmăreşte nimicuri se va sătura de mizerie.
20 Omul fidel [va avea parte] de multe binecuvântări,
dar cel grăbit să se îmbogăţească nu va fi [considerat] curat.
21 A fi părtinitor nu este bine,
pentru o bucată de pâine, cel viteaz poate deveni vinovat.
22 Aleargă după avere omul cu ochi rău ,
dar nu ştie că lipsa îl va ajunge.
23 Cel care mustră un om, la sfârşit va afla har
mai mult decât cel care linguşeşte cu limba.
24 Cel care-şi despoaie tatăl şi mama şi zice: „Nu e nicio vină”
este tovarăşul omului care jefuieşte.
25 Cel cu sufletul arogant stârneşte discordia,
dar cel care se încrede în Domnul va fi îndestulat .
26 Cel care se încrede în inima lui, acesta este un nesimţit,
dar cel care umblă în înţelepciune va scăpa.
27 Cel care dă celui necăjit nu [duce] lipsă ,
iar cei care-şi închid ochii [au parte] de multe blesteme.
28 Când se ridică cei vinovaţi, orice om se ascunde,
dar când ei dispar, se înmulţesc cei drepţi.
1 Omul care îşi înţepeneşte grumazul la mustrări
va fi zdrobit pe neaşteptate şi nu va fi vindecare .
2 Când se înmulţesc cei drepţi, poporul se bucură,
dar când conduce un vinovat, poporul geme.
3 Omul care iubeşte înţelepciunea îi face bucurie tatălui său,
dar cel care este prieten al prostituatelor îşi distruge averea.
4 Regele, prin judecată, consolidează ţara,
dar perceptorul o aduce la lipsă.
5 Omul care-l linguşeşte pe prietenul său
îi întinde capcană sub picioare.
6 În vinovăţia omului rău este o cursă;
dar cel drept strigă de bucurie şi se veseleşte.
7 Cel drept cunoaşte cauza celor săraci,
dar cel vinovat nu pricepe cunoaşterea.
8 Oamenii batjocoritori aruncă în aer cetatea ,
dar cei înţelepţi fac să se îndepărteze mânia.
9 Când omul înţelept se judecă cu omul nebun,
fie că se agită, fie că râde, nu are linişte .
10 Oamenii de sânge îl urăsc pe cel neprihănit,
dar cei drepţi caută la viaţa lui.
11 Cel nesimţit face să iasă tot duhul său,
dar cel înţelept îl menţine până la sfârşit.
12 Când cel care conduce dă atenţie cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui devin nişte vinovaţi.
13 Cel necăjit şi asupritorul se întâlnesc,
dar Domnul dă lumină ochilor amândurora.
14 Regele care-i judecă în adevăr pe cei săraci
îşi stabileşte tronul pentru totdeauna .
15 Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune,
dar fiul lăsat liber îşi face de ruşine mama.
16 Când se înmulţesc cei vinovaţi, se înmulţeşte vinovăţia,
iar cei drepţi vor vedea căderea lor.
17 Mustră-ţi fiul şi te va face liniştit
şi va da satisfacţii sufletului tău!
18 Când nu este viziune, poporul ajunge la dezordine,
dar cel care păzeşte legea este fericit.
19 Nu prin cuvinte se corectează sclavul,
căci el pricepe, dar nu răspunde.
20 Dacă vezi un om grăbit la vorbă,
este mai multă speranţă la un nesimţit decât la el.
21 Cine-şi răsfaţă din tinereţe slujitorul,
la urmă va deveni nerecunoscător .
22 Un om mânios stârneşte discordie
şi cel stăpânit de furie îşi înmulţeşte vinovăţia.
23 Mândria omului îl înjoseşte,
dar înjosirea duhului aduce glorie.
24 Cel care împarte cu un hoţ îşi urăşte sufletul,
aude blestemul, dar nu-l face cunoscut .
25 Frica de oameni aduce capcană,
dar încrederea în Domnul protejează .
26 Mulţi caută la faţa celui care conduce,
dar de la Domnul este judecata omului .
27 Este abominabil pentru cei drepţi omul nelegiuirii
şi este abominabil pentru cel vinovat cel care este drept pe cale.
1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Masa. Oracolul [acestui] bărbat către Itiel, către Itiel şi Ucal .
2 Într-adevăr, eu sunt cel mai prost dintre oameni
şi nu am priceperea unui om .
3 Nu am învăţat înţelepciunea
şi nu cunosc ştiinţa celor sfinte .
4 Cine a urcat la ceruri şi cine a coborât?
Cine a adunat vântul în palmele sale şi cine a strâns apele în mantia lui?
Cine a hotărât toate marginile pământului?
Care este numele lui şi care este numele fiului său?
Tu o ştii?
5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat ;
el este scut pentru cei care-şi caută refugiu în el.
6 Nu adăuga nimic la cuvintele lui,
ca să nu te mustre şi să nu fii [considerat] mincinos!
7 Două lucruri cer de la tine,
nu mi le refuza înainte să mor!
8 Îndepărtează de la mine deşertăciunea şi cuvântul mincinos ,
nu-mi da sărăcire sau îmbogăţire ,
dă-mi bucata de pâine hotărâtă pentru mine!
9 Ca nu cumva să mă satur, să reneg şi să spun: „Cine este Domnul?”
sau să sărăcesc şi să fur şi să iau [în zadar] numele Dumnezeului meu.
10 Nu-l calomnia pe slujitor înaintea stăpânului său,
ca să nu te blesteme şi tu să fii vinovat!
11 O generaţie îşi blestemă tatăl
şi nu-şi binecuvântează mama.
12 O generaţie este pură în ochii ei,
dar nu este spălată de mizeria ei.
13 O, generaţie: cât de trufaşi sunt ochii ei
şi cât de mult îşi înalţă pleoapele!
14 O generaţie care are dinţii ca săbiile şi măselele precum cuţitele,
ca să-i devoreze pe cei umili din ţară şi pe cei nevoiaşi dintre oameni.
15 Lipitoarea are două fiice: „Dă, dă!”,
acestea trei nu se satură
şi patru nu spun: „E de ajuns!”:
16 Locuinţa morţilor, sânul steril,
pământul care nu se satură de apă
şi focul care nu zice: „E de ajuns!”.
17 Ochiul care-şi bate joc de tatăl şi dispreţuieşte ascultarea faţă de mamă
va fi scobit de corbii din torent şi va fi mâncat de puii de vultur .
18 Acestea trei sunt prea minunate pentru mine,
ba chiar patru pe care nu le cunosc:
19 calea vulturului pe cer, calea şarpelui pe stâncă,
calea corăbiei în inima mării şi drumul omului la tânără!
20 Tot aşa şi calea femeii adultere;
ea mănâncă, se şterge la gură şi zice:
„Nu am înfăptuit nicio nelegiuire” .
21 Sub trei lucruri se clatină pământul
şi patru nu poate să suporte:
22 sclavul care ajunge să domnească
şi nebunul care se satură de pâine,
23 femeia urâtă care se căsătoreşte
şi slujitoarea care o moşteneşte pe stăpâna ei .
24 Acestea patru sunt cele mai mici pe pământ,
dar sunt mai înţelepte decât înţelepţii:
25 furnicile, un popor fără putere,
dar care-şi pregătesc vara hrana;
26 şafanii , popor fără forţă,
dar care-şi pun casa pe stâncă;
27 lăcustele, care nu au rege,
dar ies toate în ordine;
28 şopârlele, pe care le poţi prinde cu mâinile,
dar care sunt în palatele regilor.
29 Acestea trei au un pas măreţ
şi patru, un mers maiestuos:
30 leul, cel viteaz dintre animale,
care nu dă înapoi din faţa nimănui;
31 animalul cu coapsele [încinse], ţapul
şi regele [în fruntea] armatei sale.
32 Dacă ai fost nebun şi te-ai înălţat,
dacă ai avut planuri [rele], mâna la gură!
33 Căci bătutul laptelui face să iasă untul,
lovitul nasului face să iasă sângele,
iar provocarea mâniei face să iasă cearta.
1 Cuvintele lui Lemuel , regele din Masa , pe care l-a instruit mama lui .
2 Ce [să zic], fiul meu? Ce, fiul sânului meu?
Şi ce anume, fiul voturilor mele?
3 Nu-ţi da femeilor vigoarea
şi căile tale celor care-i distrug pe regi!
4 Nu este pentru regi, Lemuel,
nu este pentru regi să bea vin
şi nici pentru cei care conduc [să spună]:
„Unde este băutura tare?”.
5 Ca, bând, să uite hotărârea
şi să schimbe sentinţa vreunuia dintre fiii celor umili.
6 Daţi băutură tare celui care piere
şi vin, celui cu sufletul amărât!
7 Să bea şi să-şi uite necazul lor
şi să nu-şi mai amintească de chinul lor!
8 Deschide-ţi gura pentru cel mut ,
pentru cauza vreunuia dintre fiii celor neajutoraţi!
9 Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate,
ia partea celui umil şi a celui nevoiaş!
10 alef Femeia de valoare, cine o poate găsi?
Ea este mai preţioasă decât coralii din depărtare.
11 bet Inima soţului ei se încrede în ea şi prada nu-i va lipsi.
12 ghimel Ea îi procură binele, şi nu răul,
în toate zielele vieţii ei.
13 dalet Ea caută lână şi in
şi face lucruri plăcute cu palmele sale.
14 he Este ca o corabie de comerţ,
de departe aduce hrana ei.
15 waw Se scoală când încă este noapte
şi dă hrană casei sale şi hotărâre slujitoarelor sale .
16 zain Se gândeşte la un câmp şi-l ia,
din rodul palmelor sale plantează o vie .
17 hel Îşi încinge cu putere coapsele
şi-şi întăreşte braţele.
18 tet Îşi dă seama că este bun câştigul ei
şi candela ei nu se stinge noaptea .
19 yod Mâinile ei se întind spre furcă
şi palmele sale apucă fusul.
20 kaf Ea îşi desface palma către cel umil
şi-şi întinde mâna către cel nevoiaş.
21 lamed Ea nu se teme de zăpadă pentru casa ei,
pentru că toată casa ei este îmbrăcată în [haine] stacojii .
22 mem Îşi face covoare,
îmbrăcămintea ei este din in şi purpură .
23 Soţul ei este cunoscut la porţi
când se aşază cu bătrânii ţării.
24 yam Face tunici şi le vinde,
dă cingători negustorului.
25 ayn Este îmbrăcată cu tărie şi strălucire
şi râde în faţa zilei următoare .
26 pe Îşi deschide gura cu înţelepciune
şi pe limba ei este legea bunătăţii.
27 ţade Ea păstrează căile casei ei
şi nu mănâncă pâinea leneviei.
28 qof Fii ei se ridică şi o fac fericită,
iar soţul ei o laudă .
29 reş „Multe fete au făcut bogăţii,
dar tu le întreci pe toate ”.
30 şin Falsă este graţiozitatea şi deşartă e frumuseţea femeii,
dar cea care se teme de Domnul , ea trebuie lăudată.
31 lau Daţi-i după rodul mâinilor sale
şi lucrările ei s-o laude la porţi!