1

1 În prima carte, o, Teofil , am tratat despre tot ce a făcut şi a învăţat Isus, de la început

2 până în ziua în care a fost înălţat, după ce, prin Duhul Sfânt , i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese.

3 După pătimirea sa, el li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, arătânduli-se timp de patruzeci de zile şi vorbindu-le despre cele privitoare la împărăţia lui Dumnezeu.

4 Şi, în timp ce era cu ei , le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui „pe care,[zicea el], aţi auzit-o de la mine:

5 Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu după multe zile”.

6 Atunci, cei care se adunaseră l-au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restaura împărăţia lui Israel?”

7 Dar el le-a zis: „Vouă nu vă este dat să cunoaşteţi timpurile sau momentele pe care Tatăl le-a stabilit prin propria autoritate.

8 Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria, şi până la marginile pământului”.

9 Şi după ce a spus acestea, sub privirile lor, el a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor.

10 În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer şi el se înălţa, iată că le-au apărut doi bărbaţi în haine albe

11 şi le-au spus: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer ? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer”.

12 Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor , care se află aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbătă .

13 Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde obişnuia să se adune . Erau: Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob.

14 Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui.

15 În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor – mulţimea celor adunaţi în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane – şi a spus:

16 „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura pe care a spus-o dinainte Duhul Sfânt prin gura lui David despre Iuda, cel care a devenit călăuza celor care l-au prins pe Isus.

17 Căci el era din numărul nostru şi fusese părtaş al aceleiaşi slujiri.

18 Dar acesta şi-a cumpărat un ogor din plata nelegiuirii sale şi, căzând cu capul în jos , a crăpat la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.

19 [Faptul] a devenit atât de cunoscut tuturor locuitorilor Ierusalimului, încât locul acela este numit în limba lor «Hacheldamah», adică «Ogorul Sângelui».

20 Căci este scris în cartea Psalmilor:
Să devină locuinţa lui pustie
şi să nu fie locuitor în ea
şi: Misiunea lui să o ia altul.

21 Aşadar, trebuie ca unul dintre aceşti bărbaţi, care ne-au însoţit în tot timpul cât a trăit printre noi Domnul Isus,

22 începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost înălţat de la noi, să devină martor al învierii lui împreună cu noi”.

23 Au propus doi: pe Iosif, cel chemat Barsaba , numit şi Iustus, şi pe Matia .

24 Apoi s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceştia doi l-ai ales,

25 ca să ia locul în această slujire şi în apostolatul din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul care i se cuvenea”.

26 Atunci au tras la sorţi pentru ei şi sorţul a căzut pe Matia, iar el a fost numărat cu cei unsprezece apostoli.

2

1 Când a sosit ziua Rusaliilor , toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc.

2 Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau.

3 Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei.

4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.

5 Şi erau atunci la Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer.

6 Când s-a auzit vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uimită, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.

7 Erau uimiţi şi se minunau spunând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?

8 Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?

9 Parti , mezi , elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia , din Pont şi Asia,

10 din Frigia şi Pamfilia , din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene , romani în trecere,

11 atât iudei cât şi prozeliţi , cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu”.

12 Căci toţi erau uimiţi şi nu ştiau ce să creadă. Spuneau unii către alţii: „Ce poate să însemne aceasta?”

13 Dar alţii, bătându-şi joc, ziceau: „Sunt plini de must”.

14 Atunci, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a spus: „Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta şi ascultaţi cu atenţie cuvintele mele!

15 Aceştia nu sunt beţi, aşa cum credeţi voi, căci este ceasul al treilea al zilei .

16 Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel :

17 Atunci, în zilele de pe urmă, spune Dumnezeu,
voi revărsa din Duhul meu peste orice om.
Şi vor profeţi fiii şi fiicele voastre,
tinerii voştri vor avea viziuni, iar
bătrânii voştri vor visa visuri.

18 Chiar şi peste servitorii şi servitoarele mele,
în zilele acelea , voi revărsa din Duhul meu,
iar ei vor profeţi .

19 Şi voi face minuni sus, în cer,
şi semne jos, pe pământ:
sânge şi foc şi nor de fum .

20 Soarele se va schimba în întuneric
şi luna în sânge
înainte de a veni ziua Domnului,
zi mare şi strălucitoare.

21 Atunci, oricine va invoca numele Domnului
va fi mântuit.

22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi aceste cuvinte: Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi,

23 pe acesta, care a fost dat după planul hotărât şi preştiinţa lui Dumnezeu şi pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege,

24 pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii , deoarece nu era posibil să fie ţinut sub puterea ei.

25 Căci David spune cu privire la el:
îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul,
căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin.

26 De aceea s-a bucurat inima mea
şi limba mea a tresăltat de veselie;
ba, mai mult, şi trupul meu
se va odihni în speranţă,

27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu
în locuinţa morţilor
şi nici nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea.

28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii,
mă vei umple de bucurie cu prezenţa ta.

29 Fraţilor, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul David: el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui este printre noi până în ziua de azi.

30 Dar, întrucât era profet şi ştia că Dumnezeu îi făcuse jurământ să aşeze pe tronul său un descendent al lui,

31 el a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos: el nu a fost lăsat în locuinţa morţilor şi nici trupul lui nu a văzut putrezirea.

32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt.

33 Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi.

34 Căci David nu s-a suit la ceruri, totuşi spune:
Domnul a spus Domnului meu,
aşează-te la dreapta mea

35 până când îi voi pune pe duşmanii tăi
aşternut picioarelor tale.

36 Aşadar, să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”.

37 Când au auzit au fost pătrunşi la inimă şi i-au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?”

38 Petru le-a zis:
„Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”.

40 Şi cu multe alte cuvinte dădea mărturie şi-i îndemna: „Salvaţi-vă de această generaţie perversă”.

41 Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi. Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.

42 Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune.

43 Şi toţi erau cuprinşi de teamă: multe minuni şi semne se înfăptuiau prin apostoli.

44 Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun:

45 îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.

46 Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată.

47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei ce aveau să se mântuiască.

3

1 Petru şi Ioan urcau la templu pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea.

2 Atunci era dus un om, olog din naştere, pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului, numită „Cea Frumoasă” , ca să ceară pomană de la cei care intrau în templu.

3 Văzându-i pe Petru şi pe Ioan, care voiau să intre în templu, el le-a cerut să-i dea de pomană.

4 Petru şi-a aţintit privirea asupra lui şi, împreună cu Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!”

5 El i-a privit cu atenţie, aşteptând să primească ceva de la ei.

6 Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur nu am, însă ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!”

7 Şi, prinzându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. îndată i s-au întărit picioarele şi gleznele,

8 şi, sărind în picioare, a început să umble. A intrat cu ei în templu, umblând, sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu.

9 Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-l pe Dumnezeu

10 şi l-au cunoscut: el era acela care şedea la Poarta cea Frumoasă a templului ca să ceară pomană. Au fost cuprinşi de teamă şi uimire pentru cele ce i se întâmplaseră.

11 Întrucât el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, cuprins de uimire, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon”.

12 Când Petru a văzut aceasta, s-a adresat poporului:

„Bărbaţi israeliţi! De ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi aşa la noi, ca şi cum prin puterea şi cucernicia noastră l-am fi făcut pe acesta să umble?

13 Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob , Dumnezeul părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său Isus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi l-aţi renegat înaintea lui, pe când el era hotărât să-l elibereze.

14 Voi l-aţi renegat pe cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă fie graţiat un om criminal.

15 Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi pe acesta căruia noi îi suntem martori.

16 Prin credinţa în numele lui, [omul] acesta, pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, a fost întărit; numele [lui Isus] şi credinţa în el i-au dat acestuia vindecarea deplină înaintea voastră a tuturor.

17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aceasta, la fel ca şi conducătorii voştri,

18 dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce promisese de mai înainte, prin gura tuturor profeţilor, că Unsul său va suferi.

19 Aşadar, convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate

20 ca să vină timpuri de mângâiere de la Domnul şi să-l trimită pe cel ce v-a fost hotărât de mai înainte, pe Cristos Isus,

21 pe care cerul trebuie să-l primească până în timpurile restabilirii tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor săi profeţi din veşnicie.

22 Căci Moise a spus : Domnul Dumnezeul vostru va ridica pentru voi, dintre fraţii voştri, un profet ca mine; voi să-l ascultaţi în toate câte vi le va spune.

23 Oricine nu va asculta de acel profet va fi stârpit din popor.

24 Dar şi toţi profeţii, începând de la Samuel şi de la toţi cei care au vorbit, au vestit şi aceste zile.

25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai alianţei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu părinţii voştri când i-a spus lui Abraham: Prin descendenţa ta vor fi binecuvântate toate naţiunile pământului.

26 Înviindu-l pe Fiul său, Dumnezeu l-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze şi fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale”.

4

1 Pe când vorbeau poporului, au venit la ei preoţii , comandantul gărzii templului şi saduceii,

2 înfuriaţi că învaţă poporul şi vestesc în [numele] lui Isus învierea din morţi.

3 Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până a doua zi, căci era deja seară.

4 Dar mulţi dintre cei care auziseră cuvântul au crezut şi numărul bărbaţilor s-a ridicat la aproape cinci mii.

5 A doua zi s-au adunat în Ierusalim comandanţii, bătrânii şi cărturarii,

6 marele preot Anna, Caiafa, Ioan şi Alexandru şi toţi câţi erau din neamul arhieresc,

7 i-au adus în mijloc şi au început să-i interogheze: „Cu ce putere şi în numele cui faceţi voi aceasta?”

8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus:

„Conducători ai poporului şi bătrâni ,

9 noi suntem cercetaţi pentru binele făcut unui om bolnav şi cum a fost acesta vindecat.

10 Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat.

11 [Isus] este
piatra dispreţuită de voi, constructorii,
care a ajuns piatra unghiulară.

12 Şi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”.

13 Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără învăţătură şi necunoscători, au rămas uimiţi. Îi recunoşteau că fuseseră cu Isus.

14 Dar, privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.

15 Atunci, poruncindu-le să iasă afară din Sinedriu, s-au sfătuit între ei,

16 spunând: „Ce să facem cu aceşti oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a săvârşit o adevărată minune şi nu o putem nega.

17 Dar ca [aceasta] să nu se răspândească şi mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta”.

18 Şi chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc şi să nu mai înveţe în numele lui Isus.

19 Dar Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu.

20 Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit”.

21 Dar ei, ameninţându-i din nou, i-au lăsat să plece, negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească, din cauza poporului, pentru că toţi îl preamăreau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.

23 După ce au fost lăsaţi să plece, au venit la ai lor şi le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii şi bătrânii.

24 Iar ei, când au auzit, şi-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu şi au spus: „Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele,

25 tu le-ai spus părinţilor noştri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău David:
De ce s-au întărâtat naţiunile
şi popoarele au născocit planuri deşarte.

26 S-au ridicat regii pământului
şi conducătorii s-au răzvrătit laolaltă împotriva
Domnului şi împotriva Unsului său.

27 Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod şi Ponţiu Pilat , împreună cu păgânii şi popoarele lui Israel,

28 ca să împlinească toate câte mâna ta şi voinţa ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie.

29 Şi acum, Doamne, priveşte de sus la ameninţările lor şi îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala

30 şi întinde-ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus”.

31 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

32 Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun.

33 Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har.

34 De fapt, nu era nici unul dintre ei care să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preţul celor vândute

35 şi îl puneau la picioarele apostolilor ; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

36 Şi Iosif, numit de către apostoli Barnaba care, tradus, înseamnă Fiul Mângâierii , un levit, de loc din Cipru,

37 vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

5

1 Dar un om cu numele Anania , împreună cu Safira , soţia lui, a vândut un ogor

2 şi, cu complicitatea soţiei, a reţinut din preţ şi, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor.

3 Atunci, Petru i-a zis: „Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să reţii din preţul ogorului?

4 Oare n-ar fi rămas al tău, dacă nu l-ai fi vândut, şi, după ce l-ai vândut, nu rămânea la dispoziţia ta? Cum ţi-a venit în gând fapta aceasta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu”.

5 Auzind Anania cuvintele acestea, a căzut şi şi-a dat duhul. Atunci o mare teamă i-a cuprins pe toţi cei care auzeau.

6 Cei mai tineri s-au ridicat, l-au luat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat.

7 După un interval de vreo trei ore, a intrat şi soţia lui, fără ca să ştie ce s-a întâmplat.

8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul?” Ea a zis: „Da, cu atât”.

9 Atunci Petru i-a spus: „Cum de v-aţi înţeles să-l ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine”.

10 Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat duhul. Când au intrat, tinerii au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au înmormântat-o lângă soţul ei.

11 Şi o mare teamă a cuprins toată Biserica şi pe toţi cei care au auzit acestea.

12 Prin mâinile apostolilor se făceau semne şi multe minuni în popor. Toţi erau într-un cuget, în Porticul lui Solomon.

13 Dar nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture. Însă poporul îi lăuda.

14 Iar [numărul] celor care credeau, o mulţime de bărbaţi şi de femei, se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul ,

15 aşa încât aduceau bolnavii chiar şi în pieţe şi îi puneau pe paturi şi pe tărgi pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei.

16 Iar mulţimea de prin cetăţile din jurul Ierusalimului se aduna aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi.

17 Ridicându-se marele preot şi toţi cei care erau cu el, adică gruparea saducheilor, s-au umplut de mânie,

18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică.

19 Dar un înger al Domnului a deschis porţile închisorii în timpul nopţii şi, scoţându-i, le-a zis:

20 „Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă”.

21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi au început să înveţe.

Venind marele preot şi cei care erau cu el, au convocat Sinedriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare ca să-i aducă.

22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci s-au întors şi au dat de veste:

23 „Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând în faţa porţilor, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”.

24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul templului şi arhiereii se întrebau nedumeriţi cu privire la ei: ce-ar putea să se întâmple.

25 Dar a sosit cineva şi le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul”.

26 Atunci, comandantul, împreună cu servitorii, au plecat şi i-au adus, dar nu cu forţa, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut ucide cu pietre.

27 Aducându-i, i-au pus în faţa Sinedriului şi marele preot i-a întrebat:

28 „Oare nu v-am poruncit cu stricteţe să nu învăţaţi în numele acesta? Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să cadă asupra noastră sângele acestui om”.

29 Atunci Petru şi apostolii au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni.

30 Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn.

31 Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor.

32 Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă.

33 Auzind acestea, s-au înfuriat şi voiau să-i ucidă.

34 Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, numit Gamaliel , învăţător al Legii, stimat de tot poporul, şi a cerut ca oamenii aceştia să fie scoşi afară pentru puţin timp

35 şi le-a spus: „Bărbaţi israeliţi, aveţi grijă la ce aveţi de gând să faceţi cu oamenii aceştia.

36 Nu de mult , s-a ridicat Teudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaţilor care l-au urmat a fost cam de patru sute; el a fost ucis şi toţi care îl urmaseră au fost împrăştiaţi şi n-a rămas nimic din ei.

37 După el, s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras poporul după el. A murit el şi toţi cei care l-au urmat au fost risipiţi.

38 Aşadar, vă spun: nu vă mai ocupaţi de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;

39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici; nu cumva să ajungeţi să luptaţi împotriva lui Dumnezeu”. Iar ei l-au ascultat.

40 Totuşi, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus şi le-au dat drumul.

41 Iar ei au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui.

42 Şi în fiecare zi, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Cristos Isus.

6

1 În zilele acelea, crescând numărul discipolilor , eleniştii murmurau împotriva evreilor pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea în slujirea de fiecare zi .

2 Atunci, cei doisprezece au convocat adunarea discipolilor şi au spus: „Nu este bine ca noi să lăsăm la o parte cuvântul lui Dumnezeu pentru a sluji la mese.

3 De aceea, fraţilor, căutaţi dintre voi şapte bărbaţi cu nume bun, plini de duh şi înţelepciune, pe care să-i rânduim pentru această slujire.

4 Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului”.

5 Şi a plăcut cuvântul acesta întregii adunări şi i-au ales pe Ştefan , bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia.

6 Pe aceştia i-au adus înaintea apostolilor care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile asupra lor.

7 Şi cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, iar numărul discipolilor în Ierusalim se înmulţea foarte mult şi o mare mulţime de preoţi s-au supus credinţei.

8 Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor.

9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor , a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, şi au început o controversă cu Ştefan,

10 dar nu puteau ţine piept înţelepciunii şi duhului cu care vorbea.

11 Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună: „L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”.

12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului.

13 Apoi au prezentat nişte martori falşi care spuneau: „Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii.

14 Într-adevăr, l-am auzit spunând: «Acest Isus Nazarineanul va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»”.

15 Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit ţintă şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger.

7

1 Marele preot a zis: „Aşa este într-adevăr?”

2 Dar el a spus: „Voi, fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul gloriei s-a arătat părintelui nostru Abraham pe când era în Mesopotamia, mai înainte de a fi locuit în Haran,

3 şi i-a zis: Ieşi din pământul tău şi dintre rudele tale şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta!

4 Atunci el a ieşit din ţara caldeilor şi a locuit în Haran. De acolo, după ce a murit tatăl său, [Dumnezeu] l-a strămutat în ţara aceasta în care locuiţi voi acum.

5 Şi nu i-a dat în ea moştenire nici o palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui şi descendenţei lui după el, deşi nu avea nici un copil.

6 Dumnezeu a zis astfel: Urmaşii lui vor fi locuitori în altă ţară, vor fi făcuţi sclavi şi vor fi chinuiţi patru sute de ani,

7 dar naţiunea căreia îi vor fi sclavi eu o voi judeca, a spus Dumnezeu, şi după aceea vor ieşi [de acolo] şi îmi vor aduce cult în locul acesta.

8 Şi i-a dat alianţa circumciziei. Astfel l-a născut pe Isaac şi l-a circumcis în ziua a opta, Isaac pe Iacob, iar Iacob pe cei doisprezece patriarhi.

9 Dar patriarhii, geloşi pe Iosif, l-au vândut în Egipt. însă Dumnezeu era cu el

10 şi l-a eliberat din toate nenorocirile lui: i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, şi l-a pus guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui.

11 Dar a venit peste tot Egiptul şi peste Canaan o foamete şi o mare nenorocire, iar părinţii noştri nu găseau hrană.

12 Auzind Iacob că în Egipt erau grâne, i-a trimis prima dată pe părinţii noştri;

13 a doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraţilor săi, astfel Faraon a aflat de originea lui Iosif.

14 Atunci Iosif a trimis ca să fie chemat tatăl său şi toată rudenia, cu totul şaptezeci şi cinci de persoane.

15 Şi a coborât Iacob în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.

16 Au fost mutaţi la Sihem şi puşi în mormântul pe care Abraham îl cumpărase cu bani de la fiii lui Emor în Sihem .

17 Dar, pe măsură ce se apropia timpul promisiunii pe care Dumnezeu o făcuse lui Abraham, poporul creştea şi se înmulţea în Egipt,

18 până când s-a ridicat peste Egipt un alt rege care nu-l cunoştea pe Iosif.

19 Acesta s-a purtat cu perfidie faţă de neamul nostru, i-a asuprit pe părinţii noştri , până la a-i face să-şi arunce nou-născuţii ca să nu mai trăiască.

20 În acel timp s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui.

21 Dar când a fost abandonat, l-a luat la ea fiica faraonului şi l-a crescut ca pe fiul ei.

22 Moise a fost educat în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvintele şi faptele sale.

23 Când a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în minte să-i viziteze pe fraţii lui, pe fiii lui Israel.

24 Văzând că unul dintre ei era asuprit, i-a venit în ajutor şi l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean.

25 De fapt, credea că fraţii lui vor fi înţeles că Dumnezeu le-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înţeles.

26 A doua zi, văzând că se certau, i-a îndemnat la împăcare, spunând: «Oameni [buni], sunteţi fraţi! De ce vă faceţi rău unul altuia?»

27 Dar cel care îl asuprea pe aproapele l-a respins, zicând: «Cine te-apus conducător şi judecător peste noi?

28 Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?

29 La acest cuvânt, Moise a fugit şi a fost străin în ţinutul Madian unde a avut doi fii.

30 După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sinai, în flacăra unui tufiş care ardea.

31 Când a văzut, Moise a rămas uimit de această apariţie. În timp ce se apropia ca să vadă, s-a auzit glasul Domnului:

32 «Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob» . Atunci Moise a început să tremure şi nu îndrăznea să privească.

33 Dar Domnul i-a zis: «Scoate-ţi încălţămintea din picioare pentru că locul pe care stai este pământ sfânt.

34 Într-adevăr, am văzut suferinţa poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor şi am coborât ca să-i eliberez. Şi acum, du-te, eu te trimit în Egipt».

35 Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: Cine te-a pus conducător şi judecător? pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducător şi eliberator prin îngerul care i-a apărut în tufişul arzând.

36 Acesta i-a scos afară, făcând minuni şi semne în tara Egiptului, la Marea Roşie şi în pustiu, timp de patruzeci de ani.

37 Acesta este acel Moise care le-a spus fiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un profet ca mine.

38 Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sinai şi părinţii noştri: el a primit cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă.

39 Părinţii noştri nu au voit să-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor şi s-au întors spre Egipt,

40 spunându-i lui Aaron: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise care ne-a scos din Egipt nu ştim ce s-a întâmplat.

41 În zilele acelea, şi-au făcut un viţel şi au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrările mâinilor lor.

42 Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat şi i-a abandonat ca să aducă cult oştirii cerului, după cum este scris în cartea profeţilor:
Mi-aţi adus oare sacrificii şi jertfe
timp de patruzeci de ani în pustiu,
casă a lui Israel?

43 Voi aţi purtat cortul lui Moloch
şi steaua zeului vostru Refan,
chipuri pe care le-aţi făcut,
ca să vă închinaţi lor.
De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.

44 Părinţii noştri aveau în pustiu cortul mărturiei după cum a hotărât cel care îi spusese lui Moise ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse,

45 iar părinţii noştri, după ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iosue când au cucerit [ţara] păgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea părinţilor noştri şi aşa [a rămas] până în zilele lui David.

46 Acesta a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacob .

47 Solomon i-a construit o casă.

48 Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul:

49 Cerul este tronul meu,
iar pământul, aşternut picioarelor mele.
Ce fel de casă îmi veţi construi, spune Domnul,
sau care este locul meu de odihnă?

50 Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?

51 Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgâne , voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi!

52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-aţi trădat şi l-aţi ucis.

53 Voi aţi primit Legea prin slujirea îngerilor şi nu aţi ţinut-o”.

54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.

55 Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu

56 şi a zis: „Iată! Văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”.

57 Atunci ei, strigând cât îi ţinea gura, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui

58 şi, scoţându-l afară din cetate, aruncau cu pietre asupra lui . Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a strigat zicând: „Doamne Isuse, primeşte sufletul meu”.

60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta” şi, spunând aceasta, a adormit .

8

1 Şi Saul era de acord cu uciderea lui. În ziua aceea a început o mare persecuţie împotriva Bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.

2 Nişte oameni evlavioşi l-au înmormântat pe Ştefan şi l-au jelit mult.

3 Iar Saul pustia Biserica, intrând prin case, târând bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare.

4 Aşadar, cei care se împrăştiaseră, treceau din loc în loc vestind cuvântul.

5 Filip, coborând în cetatea Samariei, a început să li-l predice pe Cristos.

6 Mulţimile ascultau cu atenţie într-un cuget cele spuse de Filip, auzind şi văzând semnele pe care le făcea,

7 căci din mulţi care erau posedaţi, ieşeau duhurile necurate strigând cu glas puternic, iar mulţi paralizaţi şi şchiopi erau vindecaţi,

8 astfel încât o mare bucurie a cuprins cetatea aceea.

9 Dar era deja de mult în cetate un om cu numele Simon, care făcea vrăji şi fermeca poporul Samariei spunând despre sine că este un [om] însemnat.

10 Toţi, de la cel mai mic la cel mai mare, îl ascultau cu atenţie, spunând: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»” .

11 Îl ascultau cu atenţie pentru că mult timp i-a încântat cu magia lui.

12 Dar când l-au crezut pe Filip care predica vestea cea bună despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Isus Cristos, bărbaţi şi femei primeau botezul.

13 Chiar şi Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, se ţinea de Filip şi era uimit văzând semnele şi minunile mari care se făceau.

14 Apostolii care erau în Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,

15 care au coborât acolo şi s-au rugat pentru ei ca să-l primească pe Duhul Sfânt.

16 Căci nu se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci au fost botezaţi numai în numele Domnului Isus.

17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi l-au primit pe Duhul Sfânt.

18 Dar când a văzut Simon că prin impunerea mâinilor apostolilor este dat Duhul , le-a oferit bani,

19 spunând: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca peste oricine îmi pun mâinile, să-l primească pe Duhul Sfânt”.

20 Dar Petru i-a spus: „Să piară banii tăi împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu se poate cumpăra cu bani!

21 Tu nu ai nici parte, nici drept la lucrul acesta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

22 Aşadar, întoarce-ţi gândul de la acest rău şi roagă-te Domnului ca să ţi se ierte, de e cu putinţă, gândul inimii tale.

23 Căci văd că eşti plin de fiere amară şi [prins] în laţul nelegiuirii”.

24 Simon i-a răspuns: „Rugaţi-vă voi pentru mine la Domnul ca să nu mi se întâmple nimic din ceea ce aţi spus”.

25 Atunci ei, după ce au dat mărturie şi au predicat cuvântul Domnului, întorcându-se la Ierusalim, vesteau evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip spunând: „Ridică-te şi mergi spre miazăzi , pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza , care este pustiu”.

27 Iar el, ridicându-se, s-a dus. Şi iată că un bărbat etiopian, eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor, care era administratorul întregului tezaur, fusese la Ierusalim ca să se închine.

28 Se întorcea acum, aşezat în carul său, şi citea din profetul Isaia.

29 Duhul i-a spus lui Filip: „Du-te şi apropie-te de carul acela”.

30 Atunci Filip a alergat şi l-a auzit [pe eunuc] citind din profetul Isaia. El l-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti?”

31 El i-a răspuns:
„Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?” Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să se aşeze lângă el.

32 Fragmentul din Scriptură, pe care îl citea, era acesta:
Ca o oaie a fost dus la înjunghiere şi ca un miel fără glas
înaintea celui care îl tunde,
aşa nu şi-a deschis gura.

33 Pentru umilinţa lui, judecata i-a fost anulată;
cine ar putea număra descendenţa lui?
Căci viaţa lui a fost luată de pe pământ.

34 Eunucul i-a răspuns lui Filip şi i-a zis: „Despre cine vorbeşte profetul aici: despre el însuşi sau despre un altul?”

35 Atunci, deschizându-şi gura, Filip a început de la Scriptura aceasta să-i anunţe vestea cea bună despre Isus.

36 Şi în timp ce îşi continuau drumul, au ajuns la o apă , iar eunucul a zis: „Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”

37 .

38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, şi Filip şi eunucul, şi l-a botezat.

39 Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut, dar şi-a urmat drumul plin de bucurie.

40 Iar Filip, dintr-o dată, s-a aflat la Azot şi cutreiera toate cetăţile predicând evanghelia, până când a ajuns la Cezareea .

9

1 Dar Saul, tot urzind ameninţare împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot

2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca să-i aducă legaţi la Ierusalim pe cei pe care i-ar fi găsit în această credinţă , fie bărbaţi, fie femei.

3 Şi în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o dată l-a învăluit o lumină din cer.

4 Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: „Saul, Saul! De ce mă persecuţi?”

5 El a răspuns: „Cine eşti, Doamne?” El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi .

6 Dar ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”.

7 Iar oamenii care îl însoţeau au rămas înmărmuriţi pentru că auzeau glasul dar nu vedeau pe nimeni.

8 Atunci Saul s-a ridicat de la pământ, şi, deschizându-şi ochii, nu vedea nimic. L-au luat de mână şi l-au dus în Damasc.

9 Şi timp de trei zile a rămas fără vedere, nu a mâncat şi nu a băut nimic.

10 Se afla la Damasc un discipol cu numele Anania. Domnul i-a spus acestuia într-o viziune: „Anania!” El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!”

11 Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te şi du-te pe strada numită Dreaptă şi caută-l în casa lui Iuda pe unul cu numele de Saul din Tars . Căci iată-l că se roagă

12 şi a văzut într-o viziune un om cu numele Anania intrând şi punând mâinile peste el ca să-şi recapete vederea”.

13 Atunci Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta cât rău le-a făcut sfinţilor tăi în Ierusalim.

14 Şi aici are împuternicire de la arhierei ca să-i lege pe toţi cei care sunt chemaţi cu numele tău”.

15 Domnul i-a spus: „Mergi, pentru că acesta este un vas pe care mi l-am ales ca să poarte numele meu înaintea popoarelor şi înaintea regilor şi a fiilor lui Israel.

16 Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere el pentru numele meu”.

17 Atunci Anania a plecat şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care ţi-a apărut pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi recapeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt”.

18 Îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi-a recăpătat vederea şi, ridicându-se, a fost botezat.

19 Apoi a mâncat şi a prins puteri.

[Saul] a rămas câteva zile la Damasc împreună cu discipolii.

20 Şi îndată a început să predice în sinagogi despre Isus, că el este Fiul lui Dumnezeu.

21 Toţi cei care îl auzeau se mirau şi spuneau: „Oare nu este acesta cel care voia să-i distrugă la Ierusalim pe cei care invocă numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă pe aceştia legaţi la arhierei?”

22 Dar Saul se întărea din ce în ce mai mult şi-i punea în încurcătură pe iudeii din Damasc, dovedind că acest [Isus] este Cristos.

23 După ce au trecut mai multe zile, iudeii s-au sfătuit ca să-l ucidă.

24 Dar planul lor a fost adus la cunoştinţa lui Saul. Porţile [cetăţii] erau păzite zi şi noapte, ca să-l ucidă.

25 Însă discipolii, luându-l într-o noapte, l-au coborât de pe zid, lăsându-l jos într-un coş.

26 Când a ajuns la Ierusalim, a încercat să se alăture discipolilor, dar toţi se temeau de el, necrezând că este şi el discipol.

27 Atunci Barnaba l-a luat şi l-a dus la apostoli şi le-a povestit cum l-a văzut pe drum pe Domnul, care i-a vorbit şi cum a predicat cu curaj la Damasc în numele lui Isus.

28 Iar el umbla în Ierusalim împreună cu ei, predicând cu curaj în numele Domnului.

29 Vorbea şi discuta aprins şi cu eleniştii, dar aceştia căutau să-l ucidă.

30 Când au aflat fraţii, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis la Tars.

31 Aşadar, Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria; se consolida şi umbla în frica de Domnul şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.

32 Trecând pe la toate [comunităţile] , Petru a coborât şi la sfinţii care locuiesc în Lida .

33 Acolo a găsit un om cu numele de Eneas, care zăcea la pat de opt ani, fiind paralizat.

34 Petru i-a zis: „Eneas, Isus Cristos te vindecă. Ridică-te şi strânge-ţi singur patul”. Şi îndată s-a ridicat.

35 Şi toţi cei care locuiau în Lida şi Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

36 Era la Iope o credincioasă cu numele de Tabita care, tradus, înseamnă „Gazelă” . Aceasta era bogată în fapte bune şi făcea multe milostenii.

37 Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus.

38 Întrucât Lida era aproape de Iope, discipolii au auzit că Petru se găsea acolo şi au trimis doi bărbaţi la el ca să-l roage: „Vino fără întârziere până la noi!”

39 Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus şi toate văduvele s-au adunat în jurul lui, plângând şi arătându-i cămăşile şi hainele pe care le făcea Tabita pe când era cu ele.

40 Petru, după ce i-a trimis pe toţi afară, a îngenuncheat, s-a rugat şi, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabita, ridică-te!” Ea a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a aşezat,

41 iar el, dându-i mâna, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a prezentat-o vie.

42 Faptul a devenit cunoscut în toată [localitatea] Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

43 [Petru] a rămas mai multe zile în Iope, la un oarecare Simon tăbăcarul.

10

1 Era la Cezareea un om cu numele Corneliu, centurion din cohorta numită „Italica” ,

2 evlavios şi temător de Dumnezeu, el şi toată casa lui. Acesta făcea multe pomeni pentru popor şi se ruga fără încetare lui Dumnezeu.

3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut clar într-o viziune un înger al lui Dumnezeu care a intrat la el şi i-a spus: „Corneliu!”

4 El, privindu-l cu atenţie şi cuprins de teamă, a întrebat: „Ce este, Doamne?” Acesta i-a spus: „Rugăciunile şi pomenile tale s-au urcat spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.

5 Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă-l pe un oarecare Simon, care este numit Petru.

6 El este oaspete la un oarecare Simon tăbăcarul, a cărui casă este pe ţărmul mării”.

7 Când îngerul care-i vorbea a plecat, a chemat doi dintre slujitorii lui şi un soldat evlavios dintre cei mai apropiaţi lui

8 şi, după ce le-a explicat toate, i-a trimis la Iope.

9 În ziua următoare, pe când aceştia mergeau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe terasa casei ca să se roage, pe la ceasul al şaselea.

10 I s-a făcut foame şi voia să mănânce. În timp ce îi pregăteau ceva, a căzut în extaz.

11 A văzut cerul deschis şi coborând ceva, ca o pânză mare , lăsată spre pământ de cele patru colţuri,

12 în care erau toate patrupedele, reptilele de pe pământ şi păsările cerului.

13 Atunci un glas i-a zis: „Ridică-te, Petre, taie şi mănâncă!”

14 Dar Petru a răspuns: „Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu am mâncat ceva impur sau necurat!”

15 Glasul i-a zis a doua oară: „Ceea ce Dumnezeu a curăţat, tu să nu [numeşti] impur”.

16 Aceasta s-a petrecut de trei ori şi îndată totul a fost ridicat la cer.

17 În timp ce Petru se frământa nedumerit cu privire la ce ar fi putut însemna viziunea pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, după ce au întrebat de casa lui Simon, s-au oprit la poartă

18 şi, strigând, au întrebat dacă locuieşte acolo ca oaspete Simon, numit Petru.

19 În timp ce Petru continua să se frământe cu privire la viziune, Duhul i-a spus: „Iată, trei bărbaţi te caută.

20 Ridică-te, coboară şi mergi cu ei fără ezitare, pentru că eu i-am trimis”.

21 Atunci Petru a coborât la acei oameni şi le-a zis: „Iată! Eu sunt cel pe care îl căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?”

22 Ei i-au răspuns: „Centurionul Corneliu, bărbat drept şi temător de Dumnezeu, stimat de tot poporul iudeilor, a fost înştiinţat de către un înger sfânt ca să te cheme în casa lui şi să asculte cuvintele tale”.

23 Atunci Petru i-a chemat înăuntru şi i-a tratat ca pe oaspeţi.

A doua zi, ridicându-se, a plecat cu ei. Unii dintre fraţii de la Iope l-au însoţit.

24 În ziua următoare a intrat în Cezareea. Corneliu, care îşi chemase rudele şi prietenii apropiaţi, îi aştepta.

25 În timp ce Petru intra, Corneliu i-a ieşit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.

26 Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis: „Scoală-te! Sunt şi eu doar un om”.

27 Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit mulţi oameni adunaţi.

28 Iar el le-a zis: „Voi ştiţi că este interzis unui iudeu să aibă legături sau să se apropie de un străin. Dar Dumnezeu mi-a arătat că nu pot declara pe nici un om impur sau necurat.

29 De aceea am venit, fără ezitare, când am fost chemat. Aşadar, vă întreb, care este motivul pentru care m-aţi chemat?”

30 Atunci Corneliu a spus: „Acum patru zile , la acelaşi ceas, la ceasul al nouălea, eram în rugăciune în casa mea şi iată că un bărbat în haine strălucitoare a apărut în faţa mea

31 şi mi-a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi pomenile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.

32 Trimite, aşadar, la Iope şi cheamă-l pe Simon care se numeşte Petru. Acesta este oaspete în casa lui Simon tăbăcarul pe ţărmul mării» .

33 Am trimis, deci, îndată după tine şi tu ai făcut bine că ai venit. Acum, toţi suntem înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate câte ţi-au fost poruncite de Domnul” .

34 Atunci Petru, deschizându-şi gura, a spus: „Într-adevăr, acum înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor,

35 ci în orice naţiune, cel care se teme de el şi face dreptatea îi este plăcut.

36 El a trimis fiilor lui Israel cuvântul său, care aduce vestea cea bună a păcii prin Isus Cristos. Acesta este Domnul tuturor.

37 Voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan:

38 cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere. Acesta a trecut făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el.

39 Noi suntem martori la tot ce a făcut în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn.

40 Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi a îngăduit să se arate

41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi,

42 şi ne-a poruncit să predicăm poporului şi să dăm mărturie că el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor vii şi al celor morţi.

43 Toţi profeţii dau mărturie despre el că oricine crede în el primeşte iertarea păcatelor prin numele lui”.

44 În timp ce Petru mai rostea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a coborât asupra tuturor celor care ascultau cuvântul.

45 Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru erau uimiţi că darul Duhului Sfânt se revărsase şi asupra păgânilor.

46 Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi preamărindu-l pe Dumnezeu. Atunci, Petru a spus:

47 „Poate oare cineva să le refuze apa, pentru ca aceştia, care l-au primit pe Duhul Sfânt ca şi noi, să fie botezaţi?”

48 Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi în numele lui Isus Cristos . Atunci ei l-au rugat să mai rămână câteva zile.

11

1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.

2 Când Petru a urcat la Ierusalim, cei circumcişi îl mustrau,

3 zicând: „Ai intrat la oameni care nu au primit circumcizia şi ai mâncat împreună cu ei”.

4 Atunci Petru a început să le explice pe rând:

5 „Mă aflam în cetatea Iope şi eram în rugăciune. Am avut în extaz o viziune: cobora ceva ca o pânză mare, lăsată din cer de cele patru colţuri, şi a ajuns la mine.

6 M-am uitat cu atenţie şi am văzut în ea patrupedele pământului, fiarele sălbatice, reptilele şi păsările cerului.

7 Am auzit atunci un glas care spunea: «Ridică-te, Petre, taie şi mănâncă!»

8 Dar eu am zis: «Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu a intrat în gura mea ceva impur sau necurat».

9 Însă glasul din ceruri mi-a spus a doua oară: «Ceea ce Dumnezeu a curăţat tu să nu [numeşti] impur».

10 Aceasta s-a petrecut de trei ori şi din nou totul a fost ridicat la cer.

11 Şi iată, dintr-o dată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine s-au oprit în faţa casei în care mă aflam.

12 Atunci, Duhul mi-a zis:
«Mergi cu ei, fără nici o ezitare». Au venit cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa omului.

13 El ne-a povestit cum a văzut un înger în casa lui, stând în picioare şi spunându-i: «Trimite la Iope şi cheamă-l pe Simon, care se numeşte Petru,

14 care îţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta».

15 Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt s-a coborât peste ei ca şi peste noi la început.

16 Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, care a spus: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt».

17 Aşadar, dacă Dumnezeu le-a dat şi lor acelaşi dar ca şi nouă, pentru că au crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-l pot împiedica pe Dumnezeu?”

18 Când au auzit aceste cuvinte, s-au liniştit şi l-au preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Deci, Dumnezeu le-a dat şi păgânilor convertirea spre viaţă”.

19 Aşadar, cei care fuseseră împrăştiaţi după persecuţia care a avut loc împotriva lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, Cipru şi Antiohia , dar nu predicau cuvântul decât iudeilor.

20 Totuşi erau între ei unii ciprioţi şi cireneni, care au venit la Antiohia şi care le-au vorbit grecilor , vestindu-l pe Domnul Isus.

21 Mâna Domnului era cu ei şi a fost mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul.

22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba la Antiohia.

23 Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână credincioşi Domnului, cu inimă neclintită.

24 El era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi credinţă. Astfel, o mare mulţime s-a adăugat la Domnul.

25 Atunci el s-a dus la Tars ca să-l caute pe Saul.

26 Când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii şi au învăţat o mulţime numeroasă. În Antiohia, discipolii au fost numiţi pentru prima dată creştini.

27 În zilele acelea, au coborât unii profeţi de la Ierusalim la Antiohia.

28 Unul dintre ei, cu numele Agabos, s-a ridicat şi, prin puterea Duhului, a prevestit că va fi o mare foamete peste tot pământul. Aceasta a avut loc în timpul lui Claudiu .

29 Atunci, creştinii s-au hotărât să trimită ajutoare fraţilor care locuiau în Iudeea, după cum putea fiecare.

30 Şi aşa au făcut şi le-au trimis prin mâinile lui Barnaba şi ale lui Saul către prezbiteri.

12

1 Cam în timpul acela, Irod a pus mâna pe unii din Biserică pentru a-i pierde.

2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan.

3 Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a hotărât să-l prindă şi pe Petru; erau atunci zilele Azimelor.

4 L-a prins şi l-a aruncat în închisoare, încredinţându-l la patru grupe de câte patru soldaţi ca să-l păzească, voind să-l înfăţişeze poporului după Paşti.

5 Aşadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu.

6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Irod avea de gând să-l înfăţişeze, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii, nişte paznici păzeau închisoarea.

7 Dar iată că un înger al Domnului a venit la el şi o lumină a strălucit în încăpere. [Îngerul] l-a lovit în coastă pe Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te în grabă!” Iar lanţurile i-au căzut de la mâini.

8 Atunci, îngerul i-a spus: „Încinge-te şi leagă-ţi sandalele”. El a făcut astfel. Apoi i-a zis: „Pu-ne-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!”

9 El a ieşit şi l-a urmat, dar nu-şi dădea seama că este adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie.

10 Trecând de primul post de gardă şi de-al doilea, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor. Ieşind, au mers pe o stradă şi, deodată, îngerul l-a părăsit.

11 Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor.

12 După ce a chibzuit, s-a dus la casa Mariei , mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.

13 Când a bătut la uşa de la intrare, o slujitoare cu numele Rode a venit ca să vadă cine este.

14 Recunoscând vocea lui Petru, de bucurie nici n-a deschis uşa, ci a alergat să dea de veste că Petru se află la intrare.

15 Dar ei i-au zis: „Ai înnebunit!” însă ea stăruia că aşa este. Iar ei spuneau: „Este îngerul lui”.

16 Iar Petru bătea în continuare. Când au deschis, l-au văzut şi au fost cuprinşi de uimire.

17 Făcându-le semn cu mâna să tacă, el le-a explicat cum l-a scos Domnul din închisoare şi le-a zis: „Duceţi vestea despre acestea şi lui Iacob şi fraţilor”. Apoi, ieşind, a plecat în alt loc.

18 Când s-a făcut ziuă, s-a iscat o mare tulburare printre soldaţi: ce s-a întâmplat cu Petru?

19 Irod, după ce l-a căutat şi nu l-a găsit, i-a anchetat pe paznici şi a poruncit ca să fie ucişi. Apoi, a coborât din Iudeea în Cezareea şi a rămas acolo.

20 [Irod] era foarte mâniat pe cei din Tir şi Sidon, dar ei au venit împreună la el şi, convingându-l pe Blastos, care era camerierul regelui, au cerut pacea pentru că ţara lor îşi procura hrana din regatul lui.

21 În ziua stabilită, înveşmântat în haină regală şi aşezându-se pe tron, le-a ţinut un discurs.

22 Iar mulţimea a început să strige: „Este glasul lui Dumnezeu, nu al unui om!”

23 Dar, deodată, un înger al Domnului l-a lovit pentru că nu dăduse mărire lui Dumnezeu. Şi, mâncat de viermi, şi-a dat duhul.

24 Cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se răspândea tot mai mult.

25 Barnaba şi Saul s-au întors de la Ierusalim , după ce şi-au îndeplinit slujirea, luându-l cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.

13

1 În Biserica din Antiohia erau profeţi şi învăţători : Barnaba, Simeon, cel numit Negru, Luciu din Cirene, Manaen, cel care a fost educat împreună cu tetrarhul Irod, şi Saul.

2 În timp ce slujeau lui Dumnezeu şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-i deoparte, pentru mine, pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”.

3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

4 Aşadar, trimişi de Duhul Sfânt, ei au coborât la Seleucia , şi, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cipru.

5 Când au ajuns la Salamina , au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau şi pe Ioan ca slujitor.

6 Străbătând întreaga insulă până la Pafos , au găsit acolo un vrăjitor, un fals profet iudeu, numit Bar-Isus.

7 Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Paul , un bărbat înţelept, care îi chemase pe Barnaba şi pe Saul, dorind să asculte cuvântul lui Dumnezeu.

8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimas , vrăjitorul – căci aşa se interpretează numele lui – căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă.

9 Dar Saul – numit şi Paul – plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea

10 şi i-a zis: „Om plin de toate înşelăciunile şi de orice răutate, fiu al diavolului, duşman al oricărei dreptăţi, nu vei înceta oare să strâmbi căile cele drepte ale Domnului?

11 Iată, acum mâna Domnului este peste tine. Vei fi orb şi un timp nu vei mai vedea soarele”. Dintr-o dată a căzut asupra lui ceaţă şi întuneric, iar el umbla bâjbâind şi căuta pe cineva care să-l ducă de mână.

12 Atunci, văzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

13 Apoi, îmbarcându-se de la Pafos, Paul şi cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfiliei . Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.

14 Iar ei, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei . Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă şi s-au aşezat.

15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!”

16 Atunci, Paul s-a ridicat şi, făcând semn cu mâna, a zis:

„Bărbaţi israeliţi, şi voi, temători de Dumnezeu, ascultaţi!

17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul în timpul şederii lor în ţara Egiptului, şi după ce i-a scos de acolo cu braţ puternic,

18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu.

19 După ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat ca moştenire ţara aceasta

20 cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuel.

21 Apoi, i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, din tribul lui Beniamin, timp de patruzeci de ani.

22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mărturie: L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om după inima mea, care va împlini toată voinţa mea.

23 Din descendenţa acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus.

24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al pocăinţei întregului popor al lui Israel.

25 Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor».

26 Fraţilor, fii din neamul lui Abraham, şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri.

27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalim şi conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeţilor care se citesc în fiecare sâmbătă.

28 Deşi nu au găsit în el nici un motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilat să-l ucidă.

29 După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn şi l-au pus într-un mormânt.

30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morţi.

31 Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii lui înaintea poporului.

32 Şi noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinţilor,

33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi , înviindu-l pe Isus, aşa cum este scris în psalmul al doilea :
Fiul meu eşti tu,
eu astăzi te-am născut.

34 Că l-a înviat din morţi ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel:
Vă voi da promisiunile sfinte
făcute lui David,
cele vrednice de încredere.

35 De aceea se mai spune într-un alt loc:
Nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea

36 Însă David, după ce a slujit în generaţia lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost aşezat lângă părinţii lui şi a văzut putrezirea .

37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea.

38 Aşadar, fraţilor, să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate şi de tot ce n-aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise.

39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el.

40 Deci aveţi grijă să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeţi:

41 Priviţi, dispreţuiţilor!
Miraţi-vă şi faceţi-vă nevăzuţi! Pentru că eu fac în zilele voastre o lucrare, o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti cineva”.

42 Când au ieşit , i-au rugat să le mai vestească despre aceleaşi lucruri şi sâmbăta următoare.

43 După ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi dintre iudei şi prozeliţii evlavioşi i-au însoţit pe Paul şi Barnaba, iar aceştia vorbeau cu ei şi-i îndemnau să persevereze în harul lui Dumnezeu.

44 În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului .

45 Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi contraziceau cele spuse de Paul, insultându-l.

46 Atunci Paul şi Barnaba au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeţi şi nu vă consideraţi vrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre păgâni.

47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus ca lumină a naţiunilor
ca să duci mântuirea până la marginile pământului”.

48 Când au auzit, păgânii s-au bucurat şi au început să preamărească cuvântul Domnului , iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică au crezut.

49 Cuvântul Domnului s-a răspândit în tot ţinutul.

50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase, de rang înalt, ca şi pe oamenii de frunte ai cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Paul şi Barnaba şi i-au alungat din ţinuturile lor.

51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Iconiu .

52 Iar discipolii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

14

1 Tot la fel, şi în Iconiu au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel încât o mare mulţime dintre iudei şi dintre greci a crezut.

2 Dar iudeii care nu au crezut i-au stârnit pe păgâni şi le-au tulburat minţile împotriva fraţilor.

3 Totuşi au rămas mult timp şi predicau cu încredere în Domnul, care dădea mărturie despre cuvântul lor prin harul său, îngăduind să se facă prin mâinile lor semne şi minuni.

4 Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, iar alţii cu apostolii.

5 Dar când păgânii şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, făceau planuri ca să-i maltrateze şi să-i ucidă cu pietre,

6 ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei , la Listra şi Derbe şi în împrejurimi.

7 Acolo au predicat evanghelia.

8 În Listra zăcea un om fără vlagă în picioare, un olog din naştere, care nu umblase niciodată.

9 El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta, privindu-l cu atenţie şi văzând că are credinţă pentru a fi salvat,

10 i-a zis cu glas puternic: „Ridică-te! Stai drept pe picioarele tale!” El a sărit şi a început să umble.

11 Văzând mulţimile ceea ce făcuse Paul, au strigat în graiul lor licaonian: „Zeii cu chip de om au coborât la noi!”

12 Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Paul, Hermese, pentru că el era purtătorul de cuvânt.

13 Preotul templului lui Zeus de la intrarea cetăţii, aducând tauri şi ghirlande la porţi, voia, împreună cu mulţimile, să aducă jertfă.

14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnaba şi Paul şi-au sfâşiat hainele şi s-au aruncat în mulţime strigând:

15 „Oameni [buni], de ce faceţi acestea! Şi noi suntem nişte simpli oameni ca şi voi. Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens, la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele.

16 În generaţiile trecute, el a lăsat ca toate popoarele să meargă pe căile lor,

17 deşi n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile sale, dând ploi din ceruri şi anotimpuri roditoare, saturând cu hrană şi bucurie inimile voastre”.

18 Şi, spunând acestea, cu greu au liniştit mulţimile ca să nu le aducă jertfă .

19 Dar au ajuns nişte iudei din Antiohia şi din Iconiu, care au atras mulţimile de partea lor şi, lovindu-l pe Paul cu pietre, l-au târât în afara cetăţii, crezând că murise.

20 Dar când ucenicii s-au adunat în jurul lui, el s-a ridicat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat împreună cu Barnaba spre Derbe.

21 După ce au predicat evanghelia în cetatea aceea şi au făcut mulţi discipoli , s-au întors la Listra, la Iconiu şi la Antiohia.

22 Ei au întărit inimile discipolilor şi i-au îndemnat să rămână statornici în credinţă [spunând]: „Trebuie să [trecem] prin multe încercări, ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu”.

23 Ei le-au hirotonit prezbiteri în fiecare comunitate şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat Domnului în care crezuseră.

24 Trecând prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia.

25 După ce au vestit cuvântul în Perga, au coborât la Atalia;

26 de acolo s-au îmbarcat pentru Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră.

27 Când au ajuns acolo, au adunat comunitatea şi au relatat tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei şi cum le-a deschis şi păgânilor poarta credinţei.

28 Şi au rămas mai mult timp cu discipolii.

15

1 Unii dintre cei care coborâseră din Iudeea îi învăţau pe fraţi: „Dacă nu primiţi circumcizia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteţi să vă mântuiţi”.

2 Întrucât s-a ivit o divergenţă şi o discuţie aprinsă între Paul şi Barnaba şi aceştia, au hotărât ca Paul şi Barnaba, împreună cu alţi câţiva dintre ei, să urce la apostoli şi la prezbiterii din Ierusalim pentru [a rezolva] această dispută.

3 Aşadar, trimişi fiind de comunitate, ei au străbătut Fenicia şi Samaria, povestind despre convertirea păgânilor, şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de comunitate, de apostoli şi de prezbiteri şi au relatat tot ce a făcut Dumnezeu cu ei.

5 Dar unii din gruparea fariseilor, care au primit credinţa, au spus: „Trebuie să primească circumcizia şi să li se poruncească să ţină Legea lui Moise”.

6 Apostolii şi prezbiterii s-au adunat să analizeze această problemă.

7 După o discuţie îndelungată, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Fraţilor, voi ştiţi că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei şi să creadă.

8 Iar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca şi nouă,

9 şi nu a făcut nici o deosebire între noi, căci le-a curăţat inimile prin credinţă.

10 Aşadar, de ce îl ispitiţi acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinţii noştri şi nici noi nu l-am putut duce?

11 Dar noi credem că suntem mântuiţi în acelaşi fel ca şi ei prin harul Domnului Isus”.

12 Atunci toată mulţimea a tăcut şi-i asculta pe Barnaba şi pe Paul care povesteau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între păgâni.

13 Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacob şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!

14 Simon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-şi aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său.

15 Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum este scris:

16 După acestea mă voi întoarce
şi voi înălţa cortul lui David care căzuse;
voi reclădi ruinele sale
şi îl voi reînălţa.

17 Pentru ca să-l caute pe Domnul
cei care vor rămâne dintre oameni
şi toate naţiunile
asupra cărora este invocat numele meu,
zice Domnul care face

18 cunoscute aceste lucruri din veşnicie.

19 De aceea, eu consider că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu,

20 ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare , de animale sufocate şi de sânge .

21 Căci Moise, din generaţiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă”.

22 Atunci apostolii şi prezbiterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât să aleagă câţiva oameni dintre ei şi să-i trimită la Antiohia împreună cu Paul şi Barnaba, pe Iuda, numit Barsaba, şi pe Sila , bărbaţi de frunte printre fraţi.

23 Au trimis prin ei această scrisoare:

„Apostolii şi prezbiterii, fraţii [voştri], către fraţii din Antiohia, Siria şi Cilicia, care provin dintre păgâni: Salutare!

24 Deoarece am auzit că unii dintre noi care au plecat fără să fi avut misiune de la noi v-au tulburat prin cuvintele lor şi v-au răvăşit sufletele,

25 am hotărât în unanimitate să alegem câţiva oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Paul,

26 oameni care şi-au închinat viaţa pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.

27 Totodată, v-am trimis pe Iuda şi pe Sila ca şi ei să vă vestească acestea prin cuvânt.

28 Căci Duhul Sfânt şi noi am hotărât să nu vă impunem nici o povară în afară de acestea care sunt necesare:

29 să vă feriţi de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sufocate şi de des-frânare; dacă vă veţi feri de acestea, bine veţi face. Cu bine!”

30 Aşadar, după ce şi-au luat rămas bun, au coborât la Antiohia şi, adunând mulţimea, le-au dat scrisoarea.

31 Când au citit-o, s-au bucurat de această încurajare.

32 Iuda şi Sila, care erau şi ei profeţi, i-au încurajat pe fraţi şi i-au întărit prin multe cuvinte.

33 După ce au rămas câtva timp acolo, au fost lăsaţi de către fraţi să plece la cei care îi trimiseseră, cu urări de pace.

34

35 Iar Paul şi Barnaba au rămas la Antiohia, învăţând şi predicând vestea cea bună a cuvântului Domnului, împreună cu mulţi alţii.

36 După câteva zile, Paul i-a spus lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să-i vizităm pe fraţii din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului şi să vedem ce mai fac”.

37 Barnaba voia să-l ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu,

38 dar Paul insista ca să nu-l ia cu ei pe cel care îi părăsise în Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.

39 S-a iscat o neînţelegere între ei încât s-au despărţit unul de altul. Barnaba, luându-l pe Marcu, s-a îmbarcat spre Cipru,

40 iar Paul, alegându-l pe Sila, a plecat după ce a fost încredinţat harului Domnului de către fraţi.

41 El cutreiera Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.

16

1 Apoi a ajuns la Derbe şi la Listra. Şi era acolo un discipol cu numele Timotei, fiul unei evreice credincioase; tatăl lui era grec.

2 Fraţii din Listra şi Iconiu dădeau bună mărturie despre el.

3 Voindu-l ca însoţitor, Paul l-a luat şi l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri, căci toţi ştiau că tatăl său era grec.

4 Când treceau prin cetăţi, îi învăţau să ţină deciziile luate de apostolii şi de prezbiterii din Ierusalim.

5 Astfel, Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau în număr din zi în zi.

6 Apoi au străbătut Frigia şi ţinutul Galaţiei pentru că au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească cuvântul în Asia.

7 Când au ajuns la hotarele Misiei , au încercat să meargă în Bitinia , dar Duhul lui Isus nu i-a lăsat.

8 Atunci, au trecut prin Misia şi au coborât la Troas .

9 În timpul nopţii, Paul a avut o viziune: un bărbat macedonean stătea în picioare şi îl ruga: „Treci în Macedonia , ajută-ne!”

10 După ce am avut vedenia, am căutat să plecăm îndată în Macedonia, convinşi că Dumnezeu ne-a chemat să le predicăm evanghelia.

11 Îmbarcându-ne de la Troas, ne-am dus direct în Samotracia , iar a doua zi, la Neapoli

12 şi, de acolo, la Filipi , care este o cetate importantă în ţinutul Macedoniei, o colonie. În cetate am rămas câteva zile.

13 Într-o zi de sâmbătă, am ieşit în afara porţii, lângă un râu, unde credeam că este loc de rugăciune . Aşezându-ne, le-am vorbit femeilor care se adunaseră.

14 O femeie cu numele Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira , temătoare de Dumnezeu , ne asculta. Acesteia Domnul i-a deschis inima ca să asculte cu atenţie cele spuse de Paul.

15 După ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a invitat, zicând: „Dacă aţi considerat că sunt credincioasă Domnului, veniţi şi rămâneţi în casa mea!” Şi ne-a obligat să acceptăm.

16 În timp ce mergeam spre locul de rugăciune, ne-a ieşit în cale o servitoare care avea un duh de ghicitoare . Ghicind, ea aducea stăpânilor ei mult câştig.

17 Aceasta, ţinându-se de Paul şi de noi, a strigat: „Aceşti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt; ei vă vestesc calea mântuirii”.

18 Lucrul acesta l-a făcut timp de mai multe zile. Iritat, Paul s-a întors şi i-a spus duhului: „În numele lui Isus Cristos, îţi poruncesc să ieşi din ea!” Şi a ieşit în aceeaşi clipă.

19 Dar stăpânii ei, văzând că s-a dus speranţa câştigului lor, i-au prins pe Paul şi pe Sila şi i-au dus cu forţa în piaţă, înaintea autorităţilor,

20 apoi i-au înfăţişat înaintea judecătorilor , spunând: „Aceşti oameni tulbură cetatea noastră; sunt iudei

21 şi predică obiceiuri pe care noi, fiind romani, nu avem voie nici să le primim, nici să le practicăm”.

22 Atunci, mulţimea s-a ridicat împotriva lor, iar judecătorii, după ce le-au smuls hainele, au poruncit să fie bătuţi cu vergi.

23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare şi i-au poruncit gardianului să-i ţină în siguranţă.

24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii şi le-a pus picioarele în butuci.

25 Către miezul nopţii, Paul şi Sila se rugau şi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.

26 Dintr-o dată, a venit un mare cutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate uşile s-au deschis imediat şi lanţurile tuturor s-au desfăcut.

27 Trezindu-se şi văzând că uşile închisorii sunt deschise, gardianul şi-a scos sabia şi voia să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit.

28 Dar Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ţi faci nici un rău pentru că toţi suntem aici!”

29 Atunci el a cerut o lumină, a alergat înăuntru şi, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul şi a lui Sila.

30 Apoi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”

31 Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa

32 şi i-au vestit cuvântul Domnului lui şi tuturor celor care erau în casa lui.

33 Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi îndată a fost botezat el şi toţi ai lui.

34 I-a dus apoi în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu.

35 Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictori ca să spună: „Eliberaţi-i pe oamenii aceia”.

36 Gardianul i-a adus la cunoştinţă lui Paul aceste cuvinte: „Judecătorii au trimis vorbă ca să fiţi eliberaţi, aşadar, ieşiţi acum şi mergeţi în pace!”

37 Dar Paul a răspuns: „După ce, fără să fi fost judecaţi, ne-au bătut în public, pe noi, cetăţeni romani, şi ne-au aruncat în închisoare, acum ne scot afară în ascuns? Nu! Să vină ei înşişi şi să ne elibereze”.

38 Lictorii au adus la cunoştinţa judecătorilor aceste cuvinte, iar ei, aflând că sunt romani , au fost cuprinşi de frică.

39 Au venit, i-au chemat şi i-au eliberat, rugându-i să plece din cetate .

40 Ieşind din închisoare, au intrat în casa Lidiei. Şi după ce i-au văzut şi i-au întărit pe fraţi, au plecat.

17

1 Străbătând Amfipolis şi Apolonia , ei au ajuns la Tesalonic , unde era o sinagogă a iudeilor.

2 După obiceiul său, Paul a intrat la ei şi trei sâmbete la rând le-a vorbit despre Scripturi,

3 explicând şi demonstrând că Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi: „Acesta este Cristos Isus pe care eu vi-l vestesc”.

4 Unii dintre ei au fost convinşi şi s-au alăturat lui Paul şi lui Sila, împreună cu o mulţime numeroasă de greci evlavioşi şi multe femei de vază.

5 Dar iudeii au devenit invidioşi: au strâns de prin pieţe nişte oameni răi şi, adunând o ceată, au răvăşit cetatea şi, năvălind la casa lui Iason, căutau să-i aducă afară în faţa poporului.

6 Dar negăsindu-i, i-au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi în faţa autorităţilor cetăţii, strigând: „Iată, cei care au tulburat lumea întreagă au venit şi aici,

7 iar Iason i-a primit la el. Toţi aceştia se împotrivesc decretelor împăratului, spunând că au alt rege, pe Isus”.

8 Astfel au tulburat mulţimea şi autorităţile cetăţii, care au auzit acestea.

9 Şi, după ce au primit o garanţie de la Iason şi de la ceilalţi, i-au lăsat liberi.

10 Atunci fraţii i-au trimis, îndată, în timpul nopţii, pe Paul şi pe Sila la Bereea . Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor.

11 Aceştia erau mai binevoitori decât cei din Tesalonic. Ei au primit cuvântul cu toată râvna. În fiecare zi cercetau Scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt aşa.

12 Aşadar, mulţi dintre ei au crezut, la fel şi dintre greci: multe femei de seamă şi unii bărbaţi.

13 Dar când au aflat iudeii din Tesalonic că Paul a vestit cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit şi aici să răzvrătească şi să tulbure mulţimile.

14 Atunci fraţii l-au trimis îndată pe Paul spre mare, iar Sila şi Timotei au rămas acolo.

15 Cei care l-au însoţit pe Paul l-au dus până la Atena, apoi s-au întors cu poruncă pentru Sila şi Timotei ca să meargă la el cât mai repede.

16 În timp ce Paul îi aştepta în Atena , i s-a umplut sufletul de indignare văzând că cetatea era plină de idoli.

17 Discuta în sinagogă cu iudeii şi cu temătorii de Dumnezeu, iar în piaţă, în fiecare zi, cu aceia pe care îi întâlnea.

18 Chiar şi unii dintre filozofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el şi i-au zis: „Ce vrea să spună vorbăreţul acesta?” Alţii: „Pare să fie un predicator al zeităţilor străine pentru că predică despre Isus şi înviere”.

19 L-au luat cu ei şi l-au dus la Areopag şi i-au spus: „Am putea şti şi noi care este această doctrină nouă despre care vorbeşti?

20 Căci ne aduci la auz lucruri străine. Am vrea deci să ştim ce înseamnă acestea”.

21 De fapt, toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.

22 Atunci Paul, stând în picioare în mijlocul Areopagului, a spus: „Bărbaţi atenieni! Din tot ceea ce văd, constat că voi sunteţi foarte religioşi.

23 Căci, străbătând cetatea şi observând cu atenţie monumentele voastre sacre, am găsit şi un altar pe care este scris: «Dumnezeului necunoscut». Aşadar, cel pe care îl cinstiţi fără să-l cunoaşteţi, pe acesta vi-l vestesc.

24 Dumnezeu, care a făcut lumea şi toate câte sunt în ea, cel care este Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mână [de om],

25 nici nu este slujit de mâini omeneşti ca şi cum ar avea nevoie de ceva, el care dă tuturor viaţă, suflare şi toate.

26 El a făcut dintr-unul singur tot neamul omenesc care să locuiască pe toată suprafaţa pământului, i-a fixat timpuri determinate şi hotare între care să locuiască

27 pentru a-l căuta pe Dumnezeu , fie şi numai bâjbâind, şi să-l găsească, deşi nu este departe de fiecare dintre noi.

28 Căci în el trăim, ne mişcăm şi suntem, cum au spus şi unii dintre poeţii voştri:

«Căci suntem şi noi din neamul lui».

29 Aşadar, dacă suntem din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, opera măiestriei şi a imaginaţiei omului.

30 Dar Dumnezeu, trecând cu vederea timpurile de ignoranţă, vesteşte acum oamenilor de pretutindeni să se convertească.

31 De fapt, el a stabilit o zi în care va judeca lumea cu dreptate prin omul rânduit [pentru aceasta], dând garanţie tuturor prin aceea că l-a înviat din morţi”.

32 Când au auzit ei de învierea din morţi, unii îl luau în râs, alţii ziceau: „Despre asta te vom asculta altă dată”.

33 Astfel, Paul a ieşit dintre ei.

34 Totuşi, unii bărbaţi i s-au alăturat şi au crezut. Printre ei erau Dionisiu Areopagitul, o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei.

18

1 După acestea, plecând din Atena, [Paul] s-a dus la Corint .

2 Acolo a găsit un iudeu cu numele de Acvila , originar din Pont, care venise de curând din Italia cu soţia lui, Priscila, întrucât Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei

3 şi, pentru că avea aceeaşi meserie, a rămas în casa lor şi a început să lucreze. De fapt, meseria lor era să confecţioneze corturi .

4 În fiecare sâmbătă, discuta în sinagogă şi-i convingea pe iudei şi pe greci.

5 Dar când Sila şi Timotei au sosit din Macedonia, Paul, dăruit cu totul cuvântului , demonstra iudeilor că Isus este Cristos.

6 Dar pentru că i se împotriveau şi-l insultau, el şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă pe capul vostru! Eu sunt curat! De acum voi merge la păgâni”.

7 Şi, plecând de acolo, a intrat în casa unui temător de Dumnezeu cu numele Titus Iustus, a cărui casă era alături de sinagogă.

8 Iar Crispus , conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corintenii care l-au ascultat au crezut şi au fost botezaţi.

9 Într-o noapte, Domnul i-a spus lui Paul în viziune: „Nu te teme, ci să vorbeşti şi să nu taci.

10 Pentru că eu sunt cu tine, şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă vreun rău, deoarece am un popor numeros în cetatea aceasta”.

11 El a stat un an şi şase luni [acolo], învăţându-i cuvântul lui Dumnezeu.

12 Pe când Galion era proconsulul Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu toţii împotriva lui Paul şi l-au dus în faţa tribunalului,

13 spunând: „Acesta îi îndeamnă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un mod contrar Legii”.

14 Când Paul voia să ia cuvântul, Galion le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo nelegiuire, o, iudeilor, v-aş asculta pe drept cuvânt,

15 dar pentru că este vorba despre o neînţelegere cu privire la un cuvânt, nişte nume sau Legea voastră, vă priveşte! Eu nu vreau să fiu judecător în astfel de lucruri”.

16 Şi i-a alungat de la tribunal.

17 Atunci, punând mâna pe Sostene, conducătorul sinagogii, au început toţi să-l bată înaintea tribunalului. Dar Galion nu le-a dat nici o atenţie.

18 Paul a rămas încă multe zile acolo. După ce şi-a luat rămas bun de la fraţi, s-a îmbarcat spre Siria împreună cu Priscila şi Acvila. La Cancreea şi-a tuns părul pentru că făcuse un vot.

19 Au ajuns la Efes şi acolo s-a despărţit de ei. A intrat în sinagogă şi discuta cu iudeii.

20 Aceştia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n-a voit,

21 ci, luându-şi rămas bun, le-a zis: „ Mă voi întoarce la voi dacă va voi Dumnezeu”. Şi a plecat din Efes.

22 Debarcând la Cezareea, a urcat să salute Biserica , apoi a coborât la Antiohia.

23 După ce a rămas câtva timp [acolo, Paul] a plecat şi a străbătut pe rând ţinutul Galaţiei şi Frigia, încurajându-i pe toţi discipolii.

24 Un iudeu cu numele de Apolo, de loc din Alexandria, bun orator şi cunoscător al Scripturilor, a venit la Efes.

25 Fusese instruit în calea Domnului, vorbea cu duh înfocat şi învăţa fără greşeală cele despre Isus , deşi cunoscuse numai botezul lui Ioan.

26 El a început să vorbească în sinagogă cu curaj. Când l-au auzit, Priscila şi Acvila l-au luat la ei şi i-au arătat mai amănunţit calea lui Dumnezeu .

27 Deoarece dorea să treacă în Ahaia, fraţii l-au încurajat şi au scris discipolilor să-l primească bine. Când a ajuns acolo, a fost de mare ajutor celor care crezuseră datorită harului;

28 căci îi combătea cu tărie pe iudei înaintea poporului, demonstrând din Scripturi că Isus este Cristos.

19

1 În timp ce Apolo era la Corint, Paul, după ce a străbătut regiunile nordice , a coborât la Efes. Acolo a găsit câţiva discipoli

2 şi le-a spus: „L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi venit la credinţă?” Dar ei au răspuns: „Nici n-am auzit că este Duh Sfânt”.

3 El le-a zis: „Atunci ce fel de botez aţi primit?” Ei au răspuns: „Botezul lui Ioan”.

4 Paul le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în cel care vine, adică în Isus”.

5 Când au auzit ei, au primit botezul în numele Domnului Isus.

6 Iar când Paul şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi şi profeţeau.

7 Erau cu toţii cam doisprezece bărbaţi.

8 El a intrat în sinagogă şi a vorbit cu curaj timp de trei luni, discutând cu ei şi convingându-i despre cele referitoare la împărăţia lui Dumnezeu.

9 Întrucât unii dintre ei erau împietriţi şi nu credeau, vorbind de rău calea [Domnului] în faţa mulţimii, el i-a părăsit. I-a luat pe discipoli dintre ei şi în fiecare zi îi învăţa în şcoala lui Tiranos.

10 Aceasta s-a întâmplat timp de doi ani, astfel încât toţi locuitorii din Asia, iudei şi greci, au ascultat cuvântul Domnului.

11 Dumnezeu făcea prin mâinile lui Paul minuni mari,

12 aşa încât erau puse peste bolnavi batiste şi pânze care atinseseră trupul lui Paul, iar bolile îi lăsau şi duhurile necurate ieşeau din ei.

13 Atunci, unii exorcişti iudei, care umblau prin împrejurimi, au încercat să cheme numele Domnului Isus asupra celor care aveau duhuri necurate, spunând: „Vă conjur pe Isus pe care-l predică Paul”.

14 Acest lucru îl făceau şapte fii ai unui arhiereu numit Sceva.

15 Dar duhul necurat le-a răspuns: „Pe Isus îl cunosc şi pe Paul îl ştiu; voi, însă, cine sunteţi?”

16 Şi omul în care era duhul necurat s-a aruncat asupra lor şi, fiind mai puternic, i-a bătut atât de tare încât au scăpat din casa aceea goi şi plini de răni.

17 Lucrul acesta l-au aflat toţi iudeii şi grecii care locuiau în Efes; teama i-a cuprins pe toţi şi numele Domnului Isus era preamărit.

18 Mulţi dintre cei care crezuseră veneau şi îşi mărturiseau în public faptele lor.

19 Un mare număr dintre cei care practicaseră magia şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea lor. S-a calculat preţul lor: se ridica la cincizeci de mii de monede de argint.

20 Astfel, cuvântul creştea şi se întărea prin puterea Domnului .

21 După ce s-au întâmplat acestea, Paul a hotărât în duh ca, trecând prin Macedonia şi Ahaia, să meargă la Ierusalim, zicându-şi: „După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd şi Roma”.

22 Atunci i-a trimis în Macedonia pe doi dintre cei care îl ajutau, pe Timotei şi pe Erast; el a mai rămas câtva timp în Asia.

23 În acel timp s-a iscat o mare zarvă cu privire la calea [Domnului].

24 Un oarecare argintar, cu numele Demetrios, care prelucra în argint mici temple ale Artemisei, aducea lucrătorilor săi venituri importante.

25 Adunându-i pe aceştia şi pe cei cu meserii asemănătoare lor, le-a zis: „Bărbaţi, voi ştiţi că bunăstarea voastră provine din această meserie.

26 Dar voi vedeţi şi auziţi că acest Paul, nu numai la Efes, ci aproape în toată Asia, a convins şi a dus la rătăcire multă lume, spunând că lucrurile făcute de mâinile oamenilor nu sunt dumnezei.

27 Există pericolul nu numai ca meseria noastră să ajungă să fie dispreţuită, ci şi ca templul măreţei zeiţe Artemis să fie considerat ca nimic şi măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în lumea întreagă să fie distrusă”.

28 Auzind acestea, au fost cuprinşi de mânie şi strigau: „Mare este Artemis a efesenilor!”

29 Tulburarea a cuprins cetatea şi toţi au năvălit la teatru, târând cu ei pe macedonenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii lui Paul în călătorie.

30 Paul voia să vină în faţa mulţimii, dar discipolii nu l-au lăsat.

31 Chiar şi unii dintre autorităţile provinciei , care îi erau prieteni, au trimis să i se spună să nu se prezinte la teatru.

32 Între timp, [acolo] unii strigau una, alţii alta, într-atât era de învălmăşită adunarea, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.

33 Unii din mulţime l-au convins pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte, [să ia cuvântul]. Atunci, Alexandru a făcut semn cu mâna că vrea să ţină un discurs de apărare în faţa poporului.

34 Dar ei, când şi-au dat seama că este iudeu, au izbucnit într-un singur glas şi au strigat aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor”.

35 În sfârşit, notarul oraşului , liniştind mulţimea, a spus: „Bărbaţi efeseni, oare este cineva dintre oameni care să nu ştie că cetatea efesenilor este păstrătoarea templului marii Artemis şi a chipului ei căzut din cer?

36 Aşadar, dacă nimeni nu poate nega acestea, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic în pripă.

37 I-aţi adus aici pe oamenii aceştia care nu sunt nici profanatori ai templului, nici nu au rostit blasfemii faţă de zeiţa noastră.

38 Deci, dacă Demetrios şi meşterii care sunt cu el au vreo plângere împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi proconsuli: să-şi prezinte fiecare acuzaţia.

39 Iar dacă mai aveţi altă cerere, se va rezolva în adunarea legală.

40 Astfel, din cauza zilei de azi, am putea fi învinuiţi de răscoală, căci nu avem nici un motiv cu care să ne putem dezvinovăţi de această manifestaţie” .

41 După aceste cuvinte a dat drumul mulţimii.

20

1 După ce s-a potolit agitaţia, Paul i-a chemat pe discipoli, le-a dat îndemnuri şi, luându-şi rămas bun, a plecat în călătorie spre Macedonia.

2 Străbătând acele regiuni, a dat şi acestora multe îndemnuri şi a ajuns în Grecia.

3 Acolo a rămas trei luni. Când era gata să se îmbarce spre Siria, iudeii i-au întins o cursă. Atunci el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

4 L-au însoţit : Sopatros, fiul lui Piros din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe şi Timotei, Tihic şi Trofim din Asia.

5 Aceştia au mers înainte şi ne-au aşteptat la Troas.

6 Noi, după ce s-au împlinit zilele Azimelor, ne-am îmbarcat de la Filipi şi, după cinci zile, am ajuns la ei, la Troas, unde am rămas şapte zile.

7 În prima zi a săptămânii eram adunaţi ca să frângem pâinea. Paul, care trebuia să plece a doua zi, le vorbea. El şi-a prelungit predica până la miezul nopţii.

8 În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini aprinse.

9 Un tânăr, cu numele Eutich, care stătea pe fereastră, a fost cuprins de un somn adânc în timp ce Paul continua să vorbească. Doborât de somn, a căzut de la al treilea etaj şi a fost ridicat mort.

10 Atunci, Paul a coborât, s-a aplecat peste el şi, luându-l în braţe, a spus: „Nu vă tulburaţi pentru că sufletul lui este în el”.

11 A urcat din nou, a frânt pâinea şi a mâncat, apoi a predicat îndelung, până în zori. După aceea a plecat.

12 Iar pe copil l-au dus viu, spre marea lor consolare.

13 Iar noi, luând-o înainte pe mare, am navigat spre Assos , de unde trebuia să-l luăm pe Paul, căci aşa hotărâse, voind să meargă pe uscat.

14 Când s-a întâlnit cu noi la Assos, luându-l cu noi, ne-am dus la Mitilene .

15 De acolo, ne-am îmbarcat, iar a doua zi am ajuns în dreptul [insulei] Chios , iar în ziua următoare am sosit la Samos şi o zi mai târziu am ajuns la Milet .

16 Paul se hotărâse să treacă pe lângă Efes, întrucât nu avea timp să întârzie în Asia. De fapt, se grăbea să ajungă la Ierusalim, dacă ar fi fost posibil, de ziua Rusaliilor.

17 De la Milet a trimis la Efes ca să-i cheme pe prezbiterii Bisericii.

18 Când aceştia au ajuns la el, le-a zis: „Voi ştiţi cum m-am purtat cu voi tot timpul, din prima zi în care am pus piciorul în Asia,

19 slujindu-l pe Dumnezeu cu toată umilinţa, vărsând lacrimi şi suportând încercările pe care mi le-au cauzat cursele iudeilor;

20 că nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare şi v-am învăţat în public şi prin case,

21 am dat mărturie înaintea iudeilor şi a grecilor ca să se convertească la Dumnezeu şi să creadă în Domnul nostru Isus .

22 Şi iată că acum, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim fără ca să ştiu ce mi se va întâmpla acolo,

23 decât doar că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte din cetate în cetate şi-mi spune că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

24 Dar eu nu pun nici un preţ pe viaţa mea, numai să duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre vestea cea bună a harului lui Dumnezeu.

25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi pe la care am trecut predicând evanghelia împărăţiei nu-mi veţi mai vedea faţa.

26 De aceea, dau mărturie astăzi în faţa voastră: eu sunt curat de sângele tuturor,

27 căci nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

28 Vegheaţi asupra voastră şi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a dobândit-o prin sângele propriului Fiu .

29 Eu ştiu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi hrăpăreţi care nu vor cruţa turma.

30 Chiar şi dintre voi se vor ridica oameni care vor răspândi învăţături înşelătoare ca să-i atragă pe discipoli după ei.

31 De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, noaptea şi ziua, nu am încetat să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi.

32 Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului său, care are puterea să clădească şi să dea moştenirea tuturor celor care au fost sfinţiţi.

33 Nu am râvnit nici argintul, nici aurul, nici haina nimănui;

34 dar voi ştiţi că pentru trebuinţele mele şi ale celor care erau cu mine au slujit aceste mâini.

35 V-am arătat în toate privinţele că muncind astfel trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus. Căci el spunea: «Este mai mare fericire a da decât a primi»”.

36 După ce a spus acestea, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi.

37 Atunci toţi au izbucnit în plâns, îl îmbrăţişau şi îl sărutau.

38 Erau întristaţi mai ales pentru cuvântul pe care li-l spusese că nu vor mai vedea faţa lui. Apoi l-au însoţit până la corabie.

21

1 După ce ne-am despărţit de ei şi ne-am îmbarcat, am mers de-a dreptul la Cos , a doua zi la Rodos şi de acolo la Patara .

2 Găsind o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am urcat şi am ridicat ancora.

3 Zărind apoi Ciprul, l-am lăsat la stânga şi am navigat spre Siria. Am coborât la Tir, căci acolo trebuia corabia să-şi lase încărcătura.

4 Găsindu-i pe discipoli, am rămas la ei şapte zile. Aceştia, inspiraţi de Duhul, îi spuneau lui Paul să nu urce la Ierusalim.

5 Când s-au împlinit zilele, am ieşit şi am plecat, iar ei toţi, cu femeile şi copiii, ne-au petrecut până în afara cetăţii. Îngenunchind pe ţărm, ne-am rugat.

6 Apoi ne-am luat rămas bun unii de la alţii, ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă.

7 După ce am terminat călătoria pe mare, am plecat de la Tir la Ptolemaida . I-am salutat pe fraţi şi am rămas o zi la ei.

8 A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul dintre cei şapte, şi am rămas la el.

9 El avea patru fiice fecioare care profeţeau.

10 După ce am stat acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un profet cu numele de Agabos.

11 Intrând la noi şi luând centura lui Paul, s-a legat la picioare şi la mâini şi a zis: „Aşa spune Duhul Sfânt: aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim pe bărbatul căruia îi aparţine centura aceasta şi îl vor da pe mâinile păgânilor”.

12 Când am auzit acestea noi şi cei care erau acolo, l-am rugat să nu urce la Ierusalim.

13 Atunci Paul a răspuns: „Ce faceţi? De ce plângeţi de-mi sfâşiaţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus”.

14 Nereuşind să-l convingem, ne-am resemnat zicând: „Să se împlinească voinţa Domnului!”

15 Iar după aceste zile, ne-am pregătit şi am urcat la Ierusalim.

16 Au venit cu noi şi unii dintre discipolii de la Cezareea, care ne-au dus să locuim la un oarecare Mnason din Cipru, un discipol vechi.

17 Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.

18 În ziua următoare, Paul a intrat împreună cu noi la Iacob şi toţi prezbiterii erau de faţă.

19 După ce i-a salutat, le-a explicat cu de-amănuntul tot ce a făcut Dumnezeu printre păgâni prin slujirea lui.

20 După ce l-au ascultat, l-au preamărit pe Dumnezeu şi i-au spus: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi ţin cu râvnă Legea.

21 Dar ei au aflat despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii care trăiesc între păgâni să se lepede de Moise, spunându-le să nu circumcidă copiii şi să nu mai tină tradiţiile.

22 Deci, ce este de făcut? Desigur, vor auzi că ai venit .

23 Aşadar, fă ceea ce-ţi spunem. Sunt aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ.

24 Ia-i cu tine şi împlineşte cu ei purificarea şi plăteşte pentru ei ca să-şi radă capul . Astfel, toţi vor şti că nu este adevărat ceea ce au auzit despre tine, ci urmezi şi tu întocmai şi păstrezi Legea.

25 Referitor la păgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotărându-le să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de carne sufocată şi de necurăţie”.

26 Atunci Paul i-a luat cu sine pe bărbaţii aceia şi în ziua următoare a făcut purificarea împreună cu ei. Apoi a intrat în templu ca să anunţe împlinirea zilelor purificării şi când se va aduce jertfa pentru fiecare dintre ei.

27 Când erau pe sfârşite cele şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au instigat tot poporul, au pus mâinile pe el

28 şi au strigat: „Bărbaţi israeliţi, ajutor! Acesta este omul care îi învaţă pe toţi pretutindeni împotriva poporului, a Legii şi a locului acestuia. Ba chiar a introdus şi greci în templu şi a profanat acest loc sfânt”.

29 De fapt, îl văzuseră cu el în cetate pe Trofim din Efes şi îşi închipuiau că Paul l-a adus în templu.

30 Toată cetatea s-a pus în mişcare, iar lumea alerga din toate părţile. Prinzându-l pe Paul, l-au târât afară din templu, iar uşile au fost închise.

31 În timp ce căutau să-l ucidă, a ajuns vestea până la tribunul cohortei că întreg Ierusalimul era în revoltă.

32 Luând în grabă soldaţi şi centurioni, a coborât în fugă la ei. Când l-au văzut pe tribun şi pe soldaţi, au încetat să-l lovească pe Paul.

33 Atunci, tribunul s-a apropiat, l-a arestat şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri, apoi a cercetat cine este şi ce a făcut.

34 Dar unii din mulţime strigau una, alţii alta. Deoarece nu a putut să afle adevărul din cauza învălmăşelii, a poruncit să fie dus în fortăreaţă.

35 Când a ajuns la trepte, a trebuit să fie dus de soldaţi din cauza violenţei mulţimii,

36 căci multă lume se îmbulzea din urmă, strigând: „La moarte cu el!”

37 Când era pe punctul de a fi dus în fortăreaţă, Paul i-a spus tribunului: „Îmi este permis să spun ceva?” El i-a zis: „Ştii greceşte?

38 Atunci nu eşti tu egipteanul care, acum câteva zile, a organizat o revoltă şi a scos în pustiu patru mii de ucigaşi?”

39 Dar Paul i-a zis: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean dintr-o cetate care nu este fără faimă. Te rog, permite-mi să vorbesc poporului”.

40 Când acesta i-a permis, Paul, stând în picioare pe trepte, a făcut cu mâna semn poporului. S-a făcut o mare linişte. Atunci el le-a vorbit în limba ebraică.

22

1 „Voi, fraţi şi părinţi, ascultaţi acum cuvântul de apărare pe vi-l adresez”.

2 Când au auzit ei că le vorbeşte în limba ebraică, au făcut şi mai mare tăcere. Atunci el a zis:

3 „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta la picioarele lui Gamaliel, educat întocmai după legea părinţilor, devenind zelos pentru Dumnezeu aşa cum sunteţi voi toţi astăzi.

4 Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând şi aruncând în închisoare bărbaţi şi femei,

5 aşa cum dă mărturie şi marele preot şi sfatul bătrânilor de la care am primit scrisori către fraţii din Damasc. Mergeam ca să-i aduc legaţi pe cei de acolo la Ierusalim, ca să fie pedepsiţi.

6 Dar, în timp ce mergeam şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată m-a învăluit, ca un fulger, o lumină mare din ceruri.

7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuţi?»

8 Atunci eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul pe care tu îl persecuţi».

9 Cei care erau cu mine au văzut lumina , dar nu au auzit glasul care-mi vorbea.

10 Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?» Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te şi du-te la Damasc. Acolo ţi se va spune ceea ce a fost hotărât să faci».

11 Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână şi am ajuns la Damasc.

12 Un oarecare Anania, bărbat evlavios, credincios Legii, stimat de toţi iudeii care locuiesc acolo ,

13 a venit la mine şi, stând înaintea mea, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Iar eu chiar în clipa aceea, l -am putut vedea.

14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte ca să cunoşti voinţa lui, să-l vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura lui,

15 căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut şi auzit.

16 Şi acum de ce întârzii? Ridică-te, primeşte botezul şi spală-ţi păcatele, invocând numele lui».

17 Când m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, mi s-a întâmplat să fiu răpit în extaz

18 şi să-l văd pe el care-mi zicea: «Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim pentru că nu vor primi mărturia despre mine».

19 Eu i-am zis: «Doamne, ei ştiu că eu îi aruncam în închisoare şi-i legam prin sinagogi pe cei care cred în tine,

20 iar când era vărsat sângele lui Ştefan, martirul tău, eram şi eu acolo, aprobând şi păzind hainele celor care îl ucideau».

21 Atunci el mi-a zis: «Mergi, pentru că vreau să te trimit departe, între păgâni»”.

22 Până la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au început să strige: „Să piară de pe pământ unul ca acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”

23 Şi, strigând, îşi sfâşiau hainele şi aruncau praf în aer.

24 Atunci tribunul a poruncit să fie dus în fortăreaţă şi să fie interogat sub lovituri de bici, ca să afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui.

25 În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi un cetăţean roman care n-a fost judecat?”

26 Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun şi i-a dat de ştire, spunând: „Ce ai de gând să faci? Acest om este cetăţean roman”.

27 Tribunul s-a apropiat şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?” El a răspuns: „Da”.

28 Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpărat cetăţenia aceasta cu mare preţ”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naştere”.

29 Şi, îndată, cei care trebuiau să-l interogheze s-au îndepărtat, iar tribunul s-a speriat, aflând că este roman, iar el îl legase.

30 În ziua următoare, voind să ştie cu exactitate din ce cauză era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se întrunească arhiereii şi tot Sinedriul. Apoi l-a dus pe Paul şi l-a înfăţişat înaintea lor.

23

1 Atunci Paul, îndreptându-şi privirea spre Sinedriu, a zis:
„Fraţilor, eu m-am purtat cu conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta”.

2 Dar marele preot Anania le-a poruncit celor care stăteau lângă el să-l bată peste gură.

3 Atunci Paul i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete văruit! Tu şezi ca să mă judeci după Lege şi porunceşti, împotriva Legii, să fiu lovit!”

4 Cei care erau de faţă i-au spus: „Pe marele preot al lui Dumnezeu îl insulţi?”

5 Dar Paul a zis: „Fraţilor, nu ştiam că este mare preot, căci este scris să nu-l vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău”.

6 Ştiind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinedriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranţa în învierea morţilor”.

7 Îndată ce a spus aceasta, s-a iscat o neînţelegere între saducei şi farisei, iar adunarea s-a dezbinat,

8 căci saduceii spun că nu este înviere, nici înger şi nici duh, pe când fariseii mărturisesc şi una şi alta.

9 S-a făcut atunci mare zarvă, iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat şi au protestat cu vehemenţă, zicând: „Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?”

10 Fiindcă cearta se înteţea, iar tribunul se temea că Paul ar putea fi sfâşiat de ei, a dat ordin ca o grupă de soldaţi să coboare, să-l ia din mijlocul lor şi să-l aducă în fortăreaţă.

11 În noaptea următoare, i-a apărut Domnul şi i-a zis: „Curaj! Aşa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalim, tot aşa trebuie să dai mărturie şi la Roma”.

12 Când s-a făcut ziuă, iudeii au organizat un complot şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea până nu-l vor fi ucis pe Paul.

13 Erau mai bine de patruzeci cei care au făcut această conspiraţie.

14 Ei au mers la arhierei şi la bătrâni şi au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu-l vom ucide pe Paul.

15 Aşadar, voi, împreună cu Sinedriul, înduplecaţi-l pe tribun ca să-l aducă la voi ca şi cum aţi avea de gând să cercetaţi mai amănunţit cazul lui. Noi suntem gata să-l ucidem înainte de a ajunge”.

16 Auzind de complot, fiul surorii lui Paul s-a dus şi a intrat în fortăreaţă ca să-l anunţe pe Paul.

17 Paul l-a chemat pe unul dintre centurioni şi i-a zis: „Du-l pe acest tânăr la tribun pentru că are să-i spună ceva”.

18 Aşadar, luându-l, l-a dus la tribun şi i-a zis: „Deţinutul Paul m-a chemat şi m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tânăr întrucât are să-ţi spună ceva”.

19 Tribunul l-a luat de mână şi, retrăgându-se deoparte, l-a întrebat: „Ce ai să-mi dai de ştire?”

20 Acesta i-a zis: „Iudeii s-au înţeles să te roage ca mâine să-l duci pe Paul la Sinedriu ca şi cum ar avea de gând să cerceteze mai amănunţit cazul lui.

21 Dar tu să nu-i crezi, căci mai bine de patruzeci de-ai lor s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea până nu-l vor ucide.

22 Atunci tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i: „Să nu spui nimănui că mi-ai dezvăluit acestea”.

23 După aceea, a chemat doi dintre centurioni şi le-a zis: „Pregătiţi două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de lăncieri ca să meargă până la Cezareea la ceasul al treilea din noapte.

24 Să fie câţiva cai ca să-l urce pe Paul şi să-l ducă în siguranţă la guvernatorul Felix” .

25 I-a scris şi o scrisoare, cu următorul conţinut:

26 „Claudiu Lisias , preaputernicului guvernator Felix. Sănătate!

27 Pe bărbatul acesta, prins de iudei şi gata să fie ucis de ei, l-am scos intervenind cu armata, ştiind că este roman.

28 Am voit să aflu cauza pentru care îl acuzau şi l-am dus la Sinedriul lor.

29 Am constatat că era acuzat de lucruri referitoare la Legea lor, dar nu are nici o vină care să merite moartea sau lanţurile.

30 Aflând eu că se organizase un complot împotriva acestui bărbat, l-am trimis imediat la tine, iar celor care îl acuzau le-am recomandat să spună înaintea ta ce au împotriva lui” .

31 Aşadar, soldaţii, executând ordinul, l-au luat pe Paul şi l-au dus în timpul nopţii la Antipatrida .

32 A doua zi, i-au lăsat pe călăreţi să-şi continue drumul cu el, iar ei s-au întors la fortăreaţă.

33 [Călăreţii] au intrat în Cezareea, i-au înmânat guvernatorului scrisoarea şi i l-au prezentat pe Paul.

34 După ce a citit [scrisoarea], l-a întrebat din ce provincie este şi, aflând că este din Cilicia,

35 i-a spus: „Te voi asculta când vor veni acuzatorii tăi”. Apoi a poruncit să fie închis în pretoriul lui Irod.

24

1 După cinci zile, a coborât marele preot Anania, împreună cu unii bătrâni şi cu un retor, numit Tertulus, şi s-au înfăţişat la procurator, acuzându-l pe Paul.

2 Chemându-l, Tertulus a început să-l acuze, spunând: „Datorită ţie ne bucurăm de multă pace şi datorită grijii tale s-au îmbunătăţit multe pentru poporul acesta.

3 Noi mărturisim aceasta în orice mod şi pretutindeni cu toată recunoştinţa, preamărite Felix.

4 Dar ca să nu te reţin prea mult, te rog, în bunătatea ta, să ne asculţi câteva momente.

5 Ne-am dat seama că omul acesta este ca o ciumă, căci stârneşte răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, fiind capul ereziei nazarinenilor.

6 A încercat chiar să profaneze templul, dar noi l-am prins.

7

8 Tu însuţi, interogându-l, vei putea afla toate aceste lucruri de care îl acuzăm noi”.

9 I s-au alăturat şi iudeii, susţinând că aşa este.

10 Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Paul a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul acestui popor, mă voi apăra cu încredere.

11 Cum ai putut afla, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim să mă închin.

12 Şi nici în templu, nici în sinagogi, nici într-o cetate nu m-au găsit certându-mă sau provocând răscularea mulţimii.

13 De fapt, nici n-ar putea să-ţi dovedească lucrurile de care mă acuză acum.

14 Totuşi îţi mărturisesc că îl cinstesc pe Dumnezeul părinţilor după calea pe care ei o numesc erezie, crezând tot ceea ce este scris în Lege şi în Profeţi,

15 având aceeaşi speranţă în Dumnezeu, pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

16 De aceea, mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

17 După mai mulţi ani, am venit să aduc ajutoare neamului meu şi [să ofer] sacrificii.

18 În timp ce făceam aceasta, nu în mijlocul mulţimii şi nici în zarvă, m-au găsit purificat în templu

19 câţiva iudei din Asia. Aceştia ar fi trebuit să vină la tine şi să mă acuze dacă ar fi avut ceva împotriva mea,

20 sau să spună ei înşişi dacă au găsit vreo nelegiuire când am stat în faţa Sinedriului,

21 în afară de acest singur cuvânt pe care l-am strigat în timp ce stăteam înaintea lor: «Pentru învierea morţilor sunt eu astăzi judecat înaintea voastră»”.

22 Felix, care cunoştea amănunţit calea, i-a amânat spunând: „Când va coborî tribunul Lisias, voi lua o hotărâre în privinţa cazului vostru”.

23 A poruncit centurionului ca [Paul] să fie ţinut sub pază, dar să aibă libertate şi să nu fie împiedicat nimeni dintre ai lui ca să-i slujească.

24 După câteva zile, a venit Felix cu soţia lui, Drusila , care era evreică. L-a chemat pe Paul şi l-a ascultat vorbind despre credinţa în Isus Cristos .

25 Dar, pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix a fost cuprins de frică şi i-a răspuns: „Acum du-te! Te voi mai chema când voi avea timp”.

26 El spera, totodată, că va obţine bani de la Paul. De aceea îl chema deseori ca să stea de vorbă cu el.

27 După ce s-au împlinit doi ani, lui Felix i-a urmat Porcius Festus . Felix, care voia să facă pe placul iudeilor, l-a lăsat pe Paul în închisoare.

25

1 După ce Festus a luat în stăpânire provincia lui, la trei zile a urcat de la Cezareea la Ierusalim.

2 Arhiereii şi conducătorii iudeilor s-au înfăţişat înaintea lui, acuzându-l pe Paul. Şi îl rugau,

3 cerându-i un favor pentru ei, ca să-l trimită la Ierusalim. De fapt, ei pregăteau o cursă ca să-l ucidă pe drum.

4 Dar Festus a răspuns că Paul rămăsese în închisoarea din Cezareea şi că el avea de gând să meargă acolo nu peste mult timp.

5 Aşadar, le-a zis: „Aceia dintre voi care au competenţă să coboare împreună cu mine şi să dea mărturie împotriva lui, iar dacă este ceva rău în el, să-l acuze”.

6 A rămas la ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi, coborând la Cezareea, a doua zi, s-a aşezat pe tronul de judecată şi a poruncit să fie adus Paul.

7 Când a ajuns Paul, iudeii veniţi din Ierusalim l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe acuze grave, pe care însă nu le puteau dovedi.

8 Atunci Paul a început să se apere: „Nu am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului şi nici împotriva împăratului”.

9 Festus, voind să facă plăcere iudeilor, i-a răspuns lui Paul: „Vrei să urci la Ierusalim şi să fii judecat acolo, în prezenţa mea?”

10 Dar Paul i-a zis: „Eu stau înaintea tribunalului împăratului. În faţa lui trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, aşa cum ştii tu foarte bine.

11 Dacă totuşi am făcut vreo nedreptate sau vreo faptă care să merite moartea, nu mă dau înapoi de la moarte. Dar dacă nimic din cele de care mă acuză aceştia nu este adevărat, nimeni nu mă poate da pe mâna lor. Fac apel la cezar! ”

12 Atunci Festus, după ce s-a sfătuit cu consiliul, a răspuns: „Ai făcut apel la cezar, la cezar vei merge!”

13 După ce au trecut câteva zile, regele Agripa şi Berenice au coborât la Cezareea ca să-l salute pe Festus.

14 Întrucât au rămas acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre cazul lui Paul, zicând: „Se află aici un bărbat lăsat în închisoare de Felix.

15 Pe când eram la Ierusalim, au venit arhiereii şi bătrânii iudeilor cerând condamnarea lui.

16 Acestora le-am răspuns că nu este obiceiul la romani să predea un om acuzat mai înainte de a fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi înainte de a i se fi dat posibilitatea să se apere de învinuire.

17 Deci s-au adunat aici, iar eu a doua zi, fără întârziere, m-am aşezat la judecată şi am poruncit să fie adus omul.

18 Acuzatorii care erau de faţă nu au adus împotriva lui nici o învinuire de vreunul dintre relele pe care le bănuiam eu.

19 Aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi cu privire la un oarecare Isus mort, dar Paul pretindea că acesta este viu.

20 Neştiind eu cum să apreciez acestea, am spus dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo despre acestea.

21 Dar, pentru că Paul a făcut apel, [voind] să rămână în închisoare până la decizia maiestăţii sale, am poruncit ca el să fie păzit până când îl voi trimite la cezar”.

22 Atunci Agripa i-a spus lui Festus: „Aş vrea şi eu să-l ascult pe omul acesta”. El i-a zis: „Mâine îl vei auzi”.

23 Aşadar, în ziua următoare, Agripa şi Berenice au venit cu mare alai şi au intrat în sala de audienţe, împreună cu tribunul şi cu oamenii cei mai de vază ai cetăţii. Festus a poruncit să fie adus Paul.

24 Apoi Festus a zis: „Rege Agripa şi voi toţi care sunteţi aici împreună cu noi, priviţi-l pe acesta pentru care toată mulţimea iudeilor, atât la Ierusalim, cât şi aici, m-a asaltat strigând că el nu mai trebuie să trăiască.

25 Dar eu am constatat că el nu a făcut nimic ce să merite moartea, însă, pentru că el a făcut apel la maiestatea sa, am hotărât să-l trimit.

26 Nu am nimic sigur de scris stăpânului despre el. De aceea l-am adus înaintea ta, rege Agripa, pentru ca, după acest interogatoriu, să am ce scrie,

27 căci mi se pare absurd să trimit un deţinut fără a arăta care sunt învinuirile ce i se aduc”.

26

1 Agripa i-a zis lui Paul: „Îţi este permis să te aperi”. Atunci Paul, întinzându-şi mâna, şi-a început apărarea:

2 „Mă consider fericit, o, rege Agripa, că astăzi, înaintea ta, mă pot apăra de toate acuzele pe care mi le aduc iudeii,

3 mai ales că tu eşti un bun cunoscător al tuturor tradiţiilor şi neînţelegerilor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculţi cu răbdare.

4 Aşadar, toţi iudeii cunosc viaţa mea încă din tinereţe, căci de la început am trăit în mijlocul neamului meu, ba chiar la Ierusalim.

5 Ei mă cunosc de mult timp şi, dacă vor, pot să dea mărturie că am trăit ca fariseu în tagma cea mai strictă a religiei noastre.

6 Şi acum sunt judecat aici pentru speranţa în promisiunea făcută de Dumnezeu părinţilor noştri,

7 la care cele douăsprezece triburi ale noastre speră să ajungă, aducând cu stăruinţă cult [lui Dumnezeu], noaptea şi ziua. Pentru această speranţă sunt eu acuzat de iudei, o, rege.

8 De ce este pentru voi de necrezut că Dumnezeu învie morţii?

9 Chiar şi eu credeam că trebuie să fac multe împotriva numelui lui Isus Nazarineanul,

10 ceea ce am şi făcut în Ierusalim: am târât pe mulţi dintre sfinţi în închisori, primind împuternicire de la arhierei, iar când erau ucişi, îmi dădeam încuviinţarea împotriva lor.

11 Prin toate sinagogile mă străduiam să-i fac să aducă blasfemii şi, cuprins de furie, îi persecutam până şi prin cetăţile din afară.

12 În acest scop mă duceam la Damasc cu împuternicirea şi permisiunea arhiereilor.

13 Pe la amiază, am văzut pe drum, o, rege, o lumină din cer, mai strălucitoare decât soarele, care m-a învăluit pe mine şi pe cei care mă însoţeau.

14 Noi toţi am căzut la pământ, iar eu am auzit o voce care-mi spunea în limba ebraică: «Saul, Saul, de ce mă persecuţi? Greu este pentru tine să dai cu călcâiul în ţepuşă» .

15 Iar eu am zis: «Cine eşti tu, Doamne?» Domnul mi-a răspuns: «Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuţi.

16 Dar ridică-te şi stai pe picioarele tale. Pentru aceasta m-am arătat ţie ca să te pun deoparte ca slujitor şi martor al celor pe care le-ai văzut şi al celor pe care le vei vedea.

17 Eu te voi salva de acest popor şi de păgânii la care te trimit

18 ca să le deschizi ochii, să-i întorci de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi prin credinţa în mine».

19 De atunci, o, rege Agripa, nu am fost neascultător faţă de viziunea cerească

20 ci, mai întâi celor din Damasc şi din Ierusalim, apoi în tot ţinutul Iudeii şi păgânilor, le-am vestit convertirea şi întoarcerea la Dumnezeu, [cerându-le] să facă fapte vrednice de această convertire.

21 Din această cauză, iudeii au pus mâna pe mine când eram în templu şi au încercat să mă omoare.

22 Dar, primind ajutor de la Dumnezeu, până în ziua de astăzi stau ca martor înaintea celor mici şi a celor mari fără să spun ceva în afara celor pe care le-au spus profeţii şi Moise că se vor împlini,

23 şi anume: Cristos va suferi şi, înviind primul din morţi, va vesti poporului şi păgânilor lumina”.

24 Pe când se apăra el astfel, Festus a zis cu glas puternic: „Ai înnebunit, Paul. De prea multă învăţătură ţi-ai pierdut minţile”.

25 Dar Paul i-a răspuns: „N-am înnebunit, preaputernice Festus, ci vorbesc cuvinte de adevăr şi înţelepciune.

26 Regele ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt convins că nu-i scapă nimic pentru că lucrul acesta nu s-a petrecut într-un ungher.

27 Crezi în profeţi, rege Agripa? Ştiu că tu crezi”.

28 Dar Agripa i-a zis lui Paul: „încă puţin şi mă convingeai să mă fac creştin”.

29 Atunci Paul [i-a răspuns]: „De-ar da Domnul ca, mai degrabă sau mai târziu, nu numai tu, ci şi toţi aceştia care mă ascultă astăzi să devină aşa cum sunt eu, în afară de lanţurile acestea”.

30 Atunci s-a ridicat regele, guvernatorul, Berenice şi cei care stăteau cu ei.

31 Şi plecând, spuneau între ei: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri”.

32 Iar Agripa i-a spus lui Festus: „Acest om ar fi putut fi eliberat, dacă n-ar fi făcut apel la cezar”.

27

1 Când s-a hotărât să plecăm cu corabia spre Italia, l-au încredinţat pe Paul şi pe alţi câţiva deţinuţi centurionului cohortei Augusta, numit Iulius.

2 Ne-am urcat într-o corabie, care era din Adramitium şi avea să navigheze spre coastele Asiei, şi am plecat. Era cu noi şi Aristarh, un macedonean din Tesalonic.

3 În ziua următoare ne-am oprit la Sidon. Iulius, care era binevoitor faţă de Paul, i-a permis să meargă la prieteni şi să primească îngrijiri.

4 Îmbarcându-ne, am navigat de acolo pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă.

5 Străbătând apoi marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am ajuns la Mira în Licia .

6 Centurionul a găsit acolo o corabie alexandrină care naviga spre Italia şi ne-a îmbarcat în ea.

7 Timp de mai multe zile, am navigat foarte încet şi am ajuns cu greu la Cnidos . Deoarece vântul nu ne-a permis să acostăm, am navigat de-a lungul Cretei spre Salmona .

8 Cu greu am înconjurat-o şi am ajuns la un loc numit „Porturi Bune”, de care este aproape cetatea Lasea .

9 Trecuse mult timp şi călătoria pe mare devenise periculoasă întrucât trecuse şi postul . Paul i-a avertizat:

10 „Bărbaţi, văd că această călătorie pe mare nu va fi fără pericol şi multă pagubă nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru vieţile noastre”.

11 Centurionul avea mai multă încredere în timonier şi căpitan, decât în cuvintele lui Paul.

12 Deoarece portul nu era potrivit pentru iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece de acolo şi, dacă ar fi posibil, să ajungă la Fenix , un port din Creta, orientat spre vântul de sud-vest şi cel de nord-vest. Acolo aveau de gând să ierneze.

13 Când a început să sufle vântul din sud, ei au crezut că îşi pot realiza planul; au ridicat ancora şi au început să navigheze pe lângă Creta.

14 Dar, nu după mult timp, dinspre insulă, s-a dezlănţuit un uragan numit Euraquilon .

15 Corabia a fost smulsă şi nu s-a putut opune vântului. Atunci noi ne-am lăsat în voia valurilor.

16 Trecând pe lângă o insulă numită Cauda , cu greu am reuşit să stăpânim barca .

17 După ce au ridicat-o, folosindu-se de frânghii, au înfăşurat corabia şi, temându-se să nu nimerească în Sirte , au lăsat în apă ancora plutitoare. Astfel, erau purtaţi de valuri.

18 În ziua următoare, fiind puternic izbiţi de vânt, au aruncat încărcătura,

19 iar a treia zi, cu mâinile lor au aruncat uneltele corabiei.

20 Nici soarele, nici stelele nu mai străluciseră de multe zile, iar vântul nu slăbea deloc, astfel încât de-acum se spulberase toată speranţa că ne vom salva.

21 De mai mult timp nu mai mâncaseră . Atunci Paul, stând în mijlocul lor, le-a zis: „Bărbaţi, trebuia să mă fi ascultat şi să nu fi plecat din Creta; am fi fost cruţaţi de acest pericol şi de această pagubă.

22 Acum vă îndemn să aveţi curaj, căci nici unul dintre voi nu-şi va pierde viaţa, doar corabia [va fi distrusă].

23 Căci, în noaptea aceasta, un înger al Dumnezeului căruia îi aparţin şi pe care îl slujesc mi-a apărut

24 şi mi-a zis «Nu te teme, Paul! Tu trebuie să apari în faţa cezarului. Şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei care călătoresc cu tine».

25 De aceea, bărbaţi, să aveţi curaj, căci eu cred în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus de mai înainte.

26 Dar trebuie să eşuăm pe o insulă”.

27 Era a paisprezecea noapte, iar noi eram purtaţi încoace şi-ncolo pe Adriatica . Spre miezul nopţii, marinarii şi-au dat seama că ne apropiem de uscat.

28 Măsurând adâncimea , au găsit douăzeci de stânjeni , apoi, îndepărtându-se puţin, au măsurat din nou adâncimea şi au găsit cincisprezece stânjeni.

29 Temându-se să nu dea peste stânci, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corabiei şi se rugau să se facă zi.

30 Deoarece marinarii căutau să fugă din corabie şi să lase barca în mare, sub pretextul că vor să arunce ancora în partea din faţă a corabiei,

31 Paul le-a zis centurionului şi soldaţilor: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, nu puteţi să vă salvaţi”.

32 Atunci soldaţii au tăiat frânghiile bărcii şi au lăsat-o să cadă.

33 Înainte de a se fi făcut ziuă, Paul i-a rugat pe toţi să mănânce: „Astăzi sunt paisprezece zile de când trăiţi în aşteptare fără să puteţi mânca.

34 De aceea vă îndemn să mâncaţi ceva, căci aceasta este spre salvarea voastră. Nici unul dintre voi nu va pierde nici un fir de păr de pe cap”.

35 După ce a spus acestea, a luat pâinea, i-a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând-o, a început să mănânce.

36 Atunci toţi au prins curaj şi au mâncat şi ei.

37 Eram de toţi în corabie două sute şaptezeci şi şase de suflete.

38 După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.

39 Când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut uscatul; au zărit doar un golf care avea ţărmul nisipos şi au voit să ducă acolo corabia, dacă va fi fost posibil.

40 Dezlegând ancorele, le-au lăsat în mare. În acelaşi timp, au slăbit funiile cârmelor, au ridicat pânza din faţă şi, ajutaţi de vânt, s-au îndreptat spre uscat.

41 Dând peste un banc de nisip , au împotmolit corabia . Partea din faţă a corabiei s-a înfipt şi a rămas înţepenită, iar partea din spate a fost ruptă de violenţa valurilor .

42 Soldaţii au hotărât să-i ucidă pe deţinuţi ca nu cumva să scape vreunul înotând.

43 Însă comandantul, care voia să-l salveze pe Paul, le-a împiedicat planul şi a poruncit ca cei care pot să înoate să sară primii şi să se îndrepte spre uscat,

44 iar ceilalţi să ajungă care pe scânduri, care pe ceva din corabie. Astfel au reuşit toţi să se salveze pe uscat.

28

1 După ce ne-am salvat, am aflat că insula se numea Malta .

2 Localnicii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită: au aprins un foc şi ne-au primit pe toţi alături, căci începuse să plouă şi era frig.

3 Paul adunase un braţ de vreascuri şi le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, o viperă a ieşit şi s-a prins de mâna lui.

4 Când au văzut localnicii şarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: „Cu siguranţă omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare şi pedeapsa [divină] nu-l lasă să trăiască”.

5 Dar el, scuturând şarpele în foc, nu a păţit nimic.

6 Ei se aşteptau ca el să se umfle sau să cadă dintr-o dată mort. După ce au aşteptat mult timp şi au văzut că nu i s-a întâmplat nimic, şi-au schimbat părerea, spunând că el este un zeu.

7 În apropiere de acel loc se aflau ogoarele conducătorului insulei, numit Publius. Acesta ne-a primit şi ne-a găzduit cu amabilitate timp de trei zile.

8 Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea la pat cu-prins de friguri şi de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, şi-a pus mâinile asupra lui şi l-a vindecat.

9 În urma acestui fapt, au venit şi ceilalti bolnavi din insulă şi au fost vindecaţi.

10 Ei ne-au copleşit cu onoruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziţie tot ce aveam nevoie.

11 După trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrină, care iernase pe insulă şi care purta emblema Dioscurilor .

12 Am acostat la Siracusa şi am rămas trei zile.

13 De acolo, continuându-ne călătoria pe lângă coastă, am ajuns la Reggio . În ziua următoare, suflând vântul de la miazăzi, am ajuns la Pozzuoli în două zile.

14 Aici am întâlnit nişte fraţi care ne-au rugat să rămânem şapte zile. Şi astfel am ajuns la Roma.

15 Fraţii de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forul lui Appius şi Trei Taverne . Când i-a văzut, Paul i-a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.

16 Când am intrat în Roma , i s-a permis lui Paul să locuiască singur, cu un soldat care-l păzea.

17 După trei zile, [Paul] i-a chemat pe conducătorii iudeilor . Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: „Fraţilor, deşi nu am făcut nimic împotriva poporului sau împotriva tradiţiilor părinţilor, la Ierusalim am fost predat în lanţuri romanilor.

18 Interogându-mă, aceştia voiau să mă elibereze pentru că nu aveam nici o vină care să merite moartea.

19 Dar pentru că iudeii se împotriveau, am fost nevoit să fac apel la cezar, dar nu pentru a-mi acuza poporul de ceva.

20 Aşadar, pentru această cauză v-am chemat ca să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din cauza speranţei lui Israel port eu aceste lanţuri”.

21 Ei i-au răspuns:
„Noi nu am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi n-a venit nici unul dintre fraţi care să ne povestească sau să ne spună ceva rău despre tine.

22 Dar credem că ar fi bine să auzim ce gândeşti tu. Cât priveşte însă erezia aceea, ne este cunoscut că pretutindeni stârneşte împotrivire”.

23 I-au fixat o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. De dimineaţă până seara, în expunerea sa, el le-a dat mărturie despre împărăţia lui Dumnezeu, căutând să-i convingă despre Isus din Legea lui Moise şi din Profeţi.

24 Unii au fost convinşi de cele spuse de el, alţii nu au crezut.

25 Au plecat fără să fi ajuns la vreo înţelegere între ei, după ce Paul le mai spusese un cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt părinţilor voştri prin profetul Isaia

26 când a zis:
Du-te la poporul acesta şi spune-i:
De auzit veţi auzi, dar nu veţi înţelege.
De privit veţi privi, dar nu veţi vedea.

27 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă
urechile lor cu greu aud,
iar ochii şi i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
şi să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă,
iar eu să-i vindec.

28 Aşadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor şi ei vor asculta”.

29

30 El a rămas doi ani întregi în aceeaşi locuinţă închiriată şi îi primea pe toţi cei care veneau la el.

31 El predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu tot curajul şi nestingherit.