1 Iacob, slujitorul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi care trăiesc în diaspora: Salutare!
2 Să consideraţi ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin diferite încercări,
3 ştiind că încercarea credinţei voastre produce răbdarea,
4 iar răbdarea trebuie să ducă la desăvârşirea faptei ca să fiţi desăvârşiţi şi integri, fără să vă lipsească ceva.
5 Dacă îi lipseşte cuiva dintre voi înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor din belşug, şi fără mustrare, şi i se va da,
6 dar să o ceară cu credinţă, fără ezitare, fiindcă cel care stă la îndoială se aseamănă cu valul mării purtat de vânt şi aruncat de ici-colo.
7 Un astfel de om să nu-şi închipuie că va primi ceva de la Domnul,
8 pentru că este un om cu suflet împărţit , nestatornic în toate căile sale.
9 Fratele care este umilit să se mândrească de înălţarea lui,
10 iar cel bogat de umilirea lui pentru că va trece ca floarea ierbii.
11 Căci soarele s-a ridicat cu arşiţa lui şi a uscat iarba, iar floarea ei a căzut, înfăţişarea ei frumoasă a pierit. Tot aşa şi cel bogat se va sfârşi în lucrările sale.
12 Fericit omul care îndură ispita pentru că, după ce va fi încercat, va primi coroana vieţii pe care a promis-o Domnul celor care îl iubesc.
13 Nimeni să nu spună când este ispitit: „De la Dumnezeu sunt ispitit” pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit la rău şi nici nu ispiteşte pe nimeni.
14 Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage şi-l seduce;
15 apoi pofta, o dată încolţită, dă naştere păcatului, iar păcatul, o dată săvârşit, provoacă moartea.
16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi!
17 Orice dar bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare, nici umbră de transformare.
18 El a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr , ca să fim începutul creaturilor sale.
19 Să ştiţi, fraţii mei iubiţi: fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire şi lent la mânie,
20 pentru că mânia omului nu împlineşte dreptatea lui Dumnezeu.
21 De aceea, lăsaţi la o parte orice murdărie şi toată răutatea, primiţi cu umilinţă cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre.
22 Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi, înşelându-vă pe voi înşivă,
23 pentru că, dacă cineva ascultă cuvântul şi nu-l împlineşte, se aseamănă cu omul care îşi priveşte propria faţă în oglindă:
24 s-a privit pe sine, a plecat şi a uitat îndată cum era.
25 Dacă cineva priveşte cu atenţie la legea desăvârşită a libertăţii şi rămâne în ea, nu o ascultă ca apoi să o uite, ci ca să o pună în practică. Astfel, acesta va fi fericit în lucrarea sa.
26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi stăpâneşte limba, din contra îşi înşală inima, religiozitatea lui este zadarnică.
27 Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume .
1 Fraţii mei, credinţa în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul gloriei , nu admite părtinirile .
2 Căci dacă ar intra în adunarea voastră un om cu inel de aur, cu haine luxoase şi ar intra şi un sărac cu haine ponosite,
3 iar voi v-aţi uita la cel care poartă hainele luxoase şi i-aţi spune: „Luaţi loc aici”, iar celui sărac i-aţi spune: „Tu stai acolo” sau: „Stai jos, la picioarele mele”,
4 nu aţi judeca în mintea voastră şi nu aţi deveni judecători cu gânduri perverse?
5 Ascultaţi, fraţii mei iubiţi: oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă, ca moştenitori ai împărăţiei pe care el a promis-o celor care îl iubesc?
6 Dar voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac! Oare nu bogaţii sunt cei care vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale?
7 Oare nu ei insultă numele cel sfânt care a fost invocat asupra voastră?
8 Dacă voi împliniţi într-adevăr legea împărăţiei , potrivit Scripturii: Să-L iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi bine faceţi;
9 dar dacă sunteţi părtinitori, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca nişte fărădelege.
10 Căci oricine ţine toată Legea, dar o calcă numai într-o privinţă, se face vinovat de toate,
11 pentru că cel care a spus: Să nu comiţi adulter! a spus şi: Să nu ucizi!, aşadar, dacă nu comiţi adulter, însă ucizi, ai încălcat Legea.
12 Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi ca nişte oameni care vor fi judecaţi după legea libertăţii,
13 căci judecata este fără îndurare pentru cel care nu este îndurător; dar îndurarea învinge judecata.
14 Ce folos, fraţii mei, dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; oare poate credinţa să-l mântuiască?
15 Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele
16 şi cineva dintre voi le-ar spune: „Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă”, dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?
17 La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.
18 Dimpotrivă, va spune cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa cu faptele mele”.
19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu? Bine faci! Şi diavolii cred şi se cutremură.
20 Dar vrei să ştii, om fără de minte, că credinţa fără fapte este zadarnică?
21 Oare Abraham, părintele nostru, nu pentru fapte a ajuns la justificare aducându-l pe Isaac, fiul său, altarul de jertfă?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi că prin fapte credinţa este desăvârşită?
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat spre justificare şi a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Deci vedeţi că omul ajunge la justificare prin fapte şi nu numai prin credinţă .
25 Tot aşa şi Rahab, prostituata, a ajuns la justificare prin fapte pentru că i-a primit pe soli şi i-a trimis pe un alt drum.
26 Căci după cum trupul fără duh este mort, la fel şi credinţa fără fapte este moartă.
1 Fraţii mei, să nu fie mulţi dintre voi care devin învăţători ştiind că noi vom avea o judecată mai aspră.
2 Căci toţi greşim în multe privinţe. Dacă cineva nu greşeşte cu cuvântul, este un om desăvârşit, capabil să-şi înfrâneze tot trupul.
3 Dacă punem frâul în gura cailor, ca să ne asculte, le conducem tot trupul.
4 Iată, chiar şi corăbiile, deşi sunt aşa de mari şi purtate de vânturi puternice, sunt conduse de o cârmă foarte mică, după cum vrea cel care le conduce.
5 Tot aşa şi limba: este un organ mic, dar se poate făli cu lucruri mari.
Iată că un foc mic poate să aprindă o pădure mare!
6 Şi limba este foc, o lume a nelegiuirii. Limba este printre organele noastre aceea care pângăreşte tot trupul şi aprinde cursul existenţei după ce a fost aprinsă de Gheenă.
7 Căci orice specie de animale, de păsări, de reptile şi animale de mare poate fi domesticită şi chiar au fost domesticite de neamul omenesc,
8 dar limba n-o poate domestici nici un om: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare.
9 Cu ea îl lăudăm pe Domnul şi pe Tatăl şi tot cu ea îi blestemăm pe oamenii făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie să fie astfel, fraţii mei.
11 Oare poate izvorul să reverse din aceeaşi vână apă dulce şi amară?
12 Fraţii mei, oare poate smochinul să facă măsline şi viţa de vie smochine? Nici izvorul sărat nu poate produce apă dulce.
13 Cine este înţelept şi învăţat între voi? Să-şi arate faptele printr-o purtare bună în modestia înţelepciunii.
14 Dar dacă aveţi gelozie amară şi rivalitate în inima voastră, nu vă lăudaţi şi nu minţiţi împotriva adevărului.
15 Nu aceasta este înţelepciunea care vine de sus, ci este pământească, instinctuală şi diabolică,
16 pentru că acolo unde este gelozie şi rivalitate, acolo se află dezordine şi tot felul de fapte rele.
17 Dar înţelepciunea care vine de sus este, înainte de toate, curată, apoi paşnică, blândă, docilă, plină de milă şi de roade bune, fără discriminare şi fără ipocrizie.
18 Rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace.
1 De unde [vin] războaiele, de unde conflictele dintre voi? Oare nu tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre?
2 Râvniţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi, dar nu reuşiţi să obţineţi; vă luptaţi şi purtaţi războaie; nu aveţi pentru că nu cereţi,
3 cereţi şi nu primiţi pentru că cereţi rău, pentru a risipi în plăcerile voastre.
4 Desfrânaţilor! Oare nu ştiţi că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşadar, cine vrea să fie prietenul lumii, devine duşmanul lui Dumnezeu.
5 Sau credeţi că Scriptura spune în zadar: „Duhul pe care l-a pus în noi ne iubeşte până la gelozie” ?
6 Dar el da un har şi mai mare; de aceea spune:
Dumnezeu se împotriveşte celor mândri,
însă celor smeriţi le dă har.
7 Aşadar, supuneţi-vă lui Dumnezeu; împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi;
8 apropiaţi-vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor! Purificaţi-vă inimile, voi cei cu inima împărţită!
9 Gemeţi în mizeria voastră, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se schimbe în plâns, iar bucuria voastră, în întristare.
10 Umiliţi-vă în faţa Domnului şi el vă va înălţa!
11 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine îl vorbeşte de rău pe fratele sau îl judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea şi judecă Legea. Dar dacă judeci Legea, nu eşti un împlinitor al Legii, ci judecător.
12 Unul singur este legiuitorul şi judecătorul care poate să salveze sau să nimicească. Dar tu cine eşti ca să-l judeci pe aproapele?
13 Ei, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine vom pleca în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face comerţ şi vom câştiga” –
14 dar nu ştiţi ce va fi mâine . Căci ce este viaţa voastră? – Voi sunteţi ca un abur care apare pentru puţin şi apoi dispare îndată.
15 Dimpotrivă, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul va vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru”.
16 Dar acum vă mândriţi cu lăudăroşenia voastră. Orice astfel de laudă este rea.
17 Aşadar, cine ştie să facă binele şi nu-l face comite păcat.
1 Ei, voi bogaţilor! Plângeţi văitându-vă din cauza nenorocirilor care vor veni peste voi.
2 Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre au fost roase de molii.
3 Aurul vostru şi argintul au ruginit, iar rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră şi va mistui trupurile voastre ca focul. Aţi adunat comori pentru zilele de pe urmă!
4 Iată, plata pe care voi aţi reţinut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre, strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului oştirilor.
5 Voi aţi trăit pe pământ în lux şi în plăceri; v-aţi îngrăşat inimile pentru ziua tăierii.
6 L-aţi osândit şi l-aţi ucis pe cel drept, iar el nu vi s-a împotrivit.
7 Aşadar, fraţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului. Iată că agricultorul aşteaptă rodul preţios al pământului având răbdare ca să primească ploaia timpurie şi cea târzie .
8 Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, pentru că venirea Domnului este aproape.
9 Nu vă plângeţi, fraţilor, unii împotriva altora, ca să nu fiţi judecaţi; iată că judecătorul este la uşă.
10 Fraţilor, luaţi ca model de suferinţă şi răbdare pe profeţii care au vorbit în numele Domnului.
11 Iată, noi îi numim fericiţi pe cei care au fost perseverenţi. Aţi auzit de răbdarea lui Iob şi aţi văzut ce a făcut Domnul pentru el în cele din urmă, pentru că Domnul este milostiv şi îndurător.
12 Înainte de toate, fraţii mei, să nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ şi nici vreun alt fel de jurământ să nu faceţi. Pentru voi, da să fie da şi nu să fie nu, ca să nu cădeţi sub judecată.
13 Este cineva dintre voi în suferinţă? Să se roage! Este cineva bine dispus? Să cânte psalmi.
14 Este cineva dintre voi bolnav? Să-i cheme pe preoţii Bisericii şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului.
15 Iar rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui şi Domnul îl va ridica, iar dacă a săvârşit păcate, i se vor ierta.
16 Aşadar, mărturisiţi-vă păcatele unii altora şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi. Rugăciunea stăruitoare a celui drept poate înfăptui multe.
17 Ilie era un om cu slăbiciuni, asemenea nouă, dar s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă şi nu a plouat pe pământ trei ani şi şase luni.
18 Apoi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie, iar pământul a produs rodul său.
19 Fraţii mei, dacă cineva dintre voi rătăceşte departe de adevăr şi un altul îl întoarce,
20 să ştie că cel care îl întoarce pe un păcătos de pe drumul rătăcit îşi va salva sufletul de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.