1 După moartea lui Iosue, fiii lui Israel l-au întrebat pe Domnul: „Cine va urca primul pentru noi la canaaneeni ca să lupte cu ei?”
2 Domnul a răspuns: „Să urce Iuda; iată, dau ţara în mâna lui”.
3 Iuda i-a zis fratelui său Simeon : „Urcă împreună cu mine în teritoriul care mi-a căzut la sorţi ca să luptăm împotriva canaaneenilor şi voi merge şi eu în teritoriul care ţi-a căzut la sorţi”. Şi Simeon a mers cu el.
4 Iuda a urcat şi Domnul i-a dat pe canaaneeni şi pe ferezei în mâna lor; l-au lovit pe Bezec , zece mii de oameni.
5 L-au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au luptat împotriva lui şi i-au bătut pe canaaneeni şi pe ferezei.
6 Adoni-Bezec a fugit; ei l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare .
7 Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de regi cu degetele mari de la mâini şi de la picioare tăiate adunau [resturi] sub masa mea. Aşa cum am făcut eu, tot aşa îmi răsplăteşte Dumnezeu”. L-au adus la Ierusalim şi a murit acolo.
8 Fiii lui Iuda au luptat împotriva Ierusalimului şi l-au capturat; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii .
9 Apoi fiii lui Iuda au coborât şi au luptat împotriva canaaneenilor care locuiau în ţinutul muntos, spre sud, şi în Şefelah.
10 Iuda a mers împotriva canaaneenilor care locuiau în Hebron – al cărui nume înainte era Chiriat Arba – şi i-a lovit pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.
11 De acolo a mers împotriva locuitorilor din Debir. Numele [cetăţii] Debir, mai înainte, era Chiriat-Sefer.
12 Caleb a zis: „Celui care va lovi [cetatea] Chiriat-Sefer şi o va captura i-o voi da de soţie pe Acsa, fiica mea”.
13 A capturat-o Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, şi Caleb i-a dat-o pe Acsa, fiica lui, de soţie.
14 Când ea a venit, l-a sfătuit să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea a coborât de pe măgar, iar Caleb i-a zis: „Ce-i cu tine?”.
15 Ea a zis: „Dă-mi o binecuvântare! Întrucât mi-ai dat un pământ secetos, dă-mi şi izvoare de apă!”. Iar Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos .
16 Fiii lui Cheni , socrul lui Moise, au urcat împreună cu fiii lui Iuda din Ir-Tamarim în pustiul lui Iuda , care este la sud de Arad : s-au dus şi au locuit [acolo] cu poporul.
17 Iuda şi Simeon, fratele lui, au mers şi i-au lovit pe canaaneenii care locuiau în Ţefat . Au nimicit-o şi au dat cetăţii numele de Horma.
18 Iuda a capturat Gaza şi teritoriul ei, Aşchelon şi teritoriul său şi Ecron şi teritoriul lui .
19 Domnul a fost cu Iuda, iar Iuda a luat în stăpânire ţinutul muntos; dar nu a putut să-i alunge pe locuitorii din vale, pentru că aveau care de fier.
20 I-au dat lui Caleb [cetatea] Hebron, după cum spusese Moise. El i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
21 Dar fiii lui Beniamin nu i-au alungat pe iebuseii care locuiau în Ierusalim, iar iebuseii au locuit cu fiii lui Beniamin în Ierusalim până astăzi.
22 Casa lui Iosif a urcat şi ea împotriva [cetăţii] Betel şi Domnul a fost cu ea.
23 Casa lui Iosif a cercetat Betelul, al cărui nume era înainte Luz.
24 Străjerii au văzut un om care ieşea din cetate şi i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate şi vom avea milă de tine”.
25 El le-a arătat intrarea în cetate. Ei au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei; dar pe omul [acela] şi toată familia lui i-au lăsat să plece.
26 Omul s-a dus în ţara heteilor , a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz. Acesta este numele ei până în ziua de azi.
27 Manase nu i-a alungat pe cei din Bet-Şean şi din satele lui, nici pe cei din Taanac şi din satele lui, nici pe locuitorii din Dord şi din satele lui, nici pe locuitorii din Ibleam şi din satele lui, nici pe locuitorii din Meghido şi din satele lui; canaaneenii au vrut să locuiască în ţinutul acesta .
28 Când Israel a devenit puternic, i-a supus pe canaaneeni unui tribut, dar nu i-a alungat.
29 Efraim nu i-a alungat pe canaaneenii care locuiau la Ghezer şi canaaneenii au locuit în mijlocul lui, la Ghezer.
30 Zabulon nu i-a alungat pe locuitorii din Chitron , nici pe locuitorii din Nahalol şi canaaneenii au locuit în mijlocul lui, dar au fost supuşi unui tribut.
31 Aşer nu i-a alungat pe locuitorii din Aco , nici pe locuitorii din Sidon , nici pe cei din Ahlab , din Aczib , din Helba, din Afic şi din Rehob ;
32 [Fiii] lui Aşer au locuit în mijlocul canaaneenilor – locuitori ai ţării – pentru că nu i-au alungat.
33 Neftali nu i-a alungat pe locuitorii din Bet-Şemeş , nici pe locuitorii din Bet-Anat şi a locuit în mijlocul canaaneenilor – locuitorii ţării –, dar locuitorii din Bet-Şemeş şi cei din Bet-Anat au fost supuşi unui tribut.
34 Amoreii i-au împins pe fiii lui Dan spre ţinutul muntos pentru că nu i-au lăsat să coboare în vale.
35 Amoreii au vrut să locuiască la Har-Heres , la Aialon şi la Şaalbim , dar mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor şi au fost supuşi unui tribut.
36 Hotarul amoreilor era de la urcuşul Acrabim, de la Sela în sus.
1 Îngerul Domnului a urcat de la Ghilgal la Bochim şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat-o părinţilor voştri. Şi am zis: «Nu voi rupe alianţa mea cu voi niciodată;
2 voi să nu faceţi alianţă cu locuitorii acestei ţări şi să le dărâmaţi altarele. Dar voi n-aţi ascultat de glasul meu». De ce aţi făcut aceasta?
3 Am mai zis atunci: «Nu-i voi alunga dinaintea voastră şi îi veţi avea în coaste; dumnezeii lor vor fi pentru voi capcană»”.
4 După ce a spus îngerul Domnului aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul şi-a ridicat glasul şi a plâns.
5 Au pus acelui loc numele Bochim şi au adus acolo Domnului jertfe.
6 Iosue a trimis poporul, iar fiii lui Israel au mers fiecare la moştenirea lui ca să ia în stăpânire ţara.
7 Israel l-a slujit pe Domnul în tot timpul vieţii lui Iosue şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosue şi care au văzut toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.
8 Iosue, fiul lui Nun, slujitorul Domnului, a murit. El avea o sută zece ani.
9 L-au înmormântat în teritoriul moştenirii sale, la Timnat-Heres , în muntele lui Efraim, la nord de muntele Gaaş .
10 De asemenea, toată generaţia aceea a fost adăugată la părinţii ei. S-a ridicat după ea o altă generaţie care nu l-a cunoscut pe Domnul şi nici lucrările pe care le făcuse pentru Israel.
11 Fiii lui Israel au făcut ceea ce nu-i plăcea Domnului şi au început să slujească baalilor .
12 L-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor care i-a scos din ţara Egiptului şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau: s-au închinat înaintea lor şi au provocat mânia Domnului.
13 L-au părăsit pe Domnul şi i-au slujit pe Baal şi Astartele.
14 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel, i-a dat în mâinile prădătorilor care i-au prădat, i-a vândut în mâinile duşmanilor lor de jur împrejur şi nu au mai putut să stea împotriva duşmanilor lor.
15 Oriunde ieşeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, după cum spusese Domnul şi după cum Domnul le jurase. Şi erau foarte strâmtoraţi.
16 Domnul a ridicat judecători ca să-i elibereze din mâna celor care-i prădau.
17 Ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci s-au desfrânat cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. S-au îndepărtat repede de la calea pe care au umblat părinţii lor ascultând de poruncile Domnului. Ei nu au făcut aşa.
18 Când Domnul ridica judecători pentru ei, Domnul era cu judecătorul şi-i elibera din mâna duşmanilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului i se făcea milă de suspinele lor din cauza celor care îi asupreau şi îi subjugau.
19 Când judecătorul murea, se întorceau şi deveneau mai răi decât părinţii lor mergând după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se lor, nu părăseau lucrurile lor şi calea lor cea rea .
20 Atunci mânia Domnului se aprindea împotriva lui Israel. El zicea: „Din cauză că poporul acesta a încălcat alianţa mea pe care am poruncit-o părinţilor lor şi nu au ascultat de glasul meu,
21 nici eu nu voi mai alunga dinaintea lor niciunul dintre popoarele pe care le-a lăsat Iosue când a murit,
22 ca să îl pun la încercare pe Israel, dacă păzesc sau nu calea Domnului şi dacă umblă pe ea aşa cum au păzit-o părinţii lui”.
23 Domnul a lăsat să rămână acele popoare fără să le alunge îndată şi nu le-a dat în mâna lui Iosue.
1 Acestea sunt popoarele pe care le-a lăsat Domnul ca să îl încerce prin ele pe Israel şi pe toţi cei care nu au cunoscut războaiele din Canaan,
2 [aceasta] numai ca să cunoască generaţiile fiilor lui Israel şi să înveţe războiul, cel puţin aceia care nu l-au cunoscut înainte:
3 cele cinci căpetenii ale filistenilor , toţi canaaneenii, sidonienii şi heveii care locuiau pe muntele Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea în Hamat .
4 [Acestea] au fost pentru ca să îl încerce prin ele pe Israel şi să ştie dacă ascultă de poruncile Domnului pe care le-a poruncit părinţilor lor prin Moise.
5 Fiii lui Israel au locuit printre canaaneeni, hevei, amorei, ferezei, hevei şi iebusei.
6 Au luat fetele lor de soţii şi le-au dat pe fetele lor de soţii fiilor lor; i-au slujit pe dumnezeii lor.
7 Fiii lui Israel au făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, l-au uitat pe Domnul Dumnezeul lor şi i-au slujit pe Baali şi pe Aşere .
8 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a dat în mâna lui Cuşan-Rişataim, regele din Aram Naharaim . Fiii lui Israel l-au slujit pe Cuşan-Rişataim timp de opt ani.
9 Fiii lui Israel au strigat către Domnul şi Domnul le-a ridicat un eliberator care i-a eliberat: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.
10 Duhul Domnului a fost peste el şi [Otniel] a fost judecător peste Israel. Domnul l-a dat în mâna lui pe Cuşan-Rişataim, regele din Aram, şi mâna lui a fost puternică asupra lui Cuşan-Rişataim.
11 Ţara a avut linişte timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
12 Fiii lui Israel au continuat să facă ceea ce este rău în ochii Domnului. Domnul l-a întărit pe Eglon, regele din Moab, împotriva lui Israel, pentru că au făcut ceea ce este rău în ochii Domnului.
13 [Eglon] i-a adunat la el pe fiii lui Amon şi pe cei ai lui Amalec . Au mers şi l-au bătut pe Israel şi au pus stăpânire peste Ierihon .
14 Fiii lui Israel l-au slujit pe Eglon, regele din Moab, timp de optsprezece ani.
15 Fiii lui Israel au strigat către Domnul şi Domnul le-a ridicat un eliberator, pe Ehud, fiul lui Ghera, [din tribul lui] Beniamin, care era stângaci . Fiii lui Israel i-au trimis prin el un dar lui Eglon, regele din Moab.
16 Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot şi a ascuns-o sub haina sa, în partea dreaptă.
17 A dus darul lui Eglon, regele din Moab. Eglon era un om foarte gras.
18 După ce a oferit darul, a dat drumul oamenilor care purtaseră darul.
19 El s-a întors de la idolii care erau lângă Ghilgal şi a zis: „Am un cuvânt secret pentru tine, rege!”. El a zis: „Linişte!”. Toţi cei care stăteau lângă el au ieşit de la el.
20 Ehud a intrat la el pe când stătea în camera răcoroasă pe care o avea numai pentru el. Ehud i-a zis: „Am un cuvânt foarte important pentru tine”. Şi el s-a ridicat de pe tron.
21 Ehud şi-a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă şi i-a înfipt-o în burtă.
22 A intrat chiar şi mânerul după lamă şi grăsimea s-a închis peste lamă pentru că nu a putut scoate sabia din burtă. Apoi el a ieşit pe fereastră.
23 Ehud a ieşit în pridvor, a închis după el uşile camerei de sus şi le-a încuiat .
24 După ce a ieşit el, au venit slujitorii regelui şi s-au uitat. Iată, uşile camerei de sus erau încuiate. Ei au zis: „Fără îndoială, şi-a acoperit picioarele în camera răcoroasă”.
25 Au aşteptat multă vreme , dar nu era nimeni care să deschidă uşile camerei de sus. Au luat cheia şi au descuiat şi, iată, stăpânul lor era căzut mort la pământ.
26 În timp ce ei întârziau, Ehud a fugit, a trecut pe la idoli şi a scăpat spre Seir .
27 Când a ajuns, a sunat din trâmbiţă în muntele lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât cu el din munte şi el era în fruntea lor.
28 El le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul i-a dat pe duşmanii voştri, pe cei din Moab, în mânile voastre”. Ei au mers după el şi au capturat vadurile Iordanului – cele care aparţineau Moabului – şi nu au lăsat pe nimeni să treacă.
29 În acel timp l-au lovit pe Moab, cam zece mii de oameni, toţi robuşti şi toţi puternici. Nu a scăpat nimeni.
30 În ziua aceea, Moab a fost umilit sub mâna lui Israel. Apoi ţara a avut linişte timp de optzeci de ani.
31 După el a fost Şamgar, fiul lui Anat. El i-a lovit pe filisteni, şase sute de oameni, cu un ghimpe [de mânat] boii. A fost şi el un eliberator al lui Israel.
1 Fiii lui Israel au continuat să facă ceea ce este rău în ochii Domnului, după moartea lui Ehud.
2 Domnul i-a dat în mâinile lui Iabin, regele Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia armatei lui era Sisera care locuia la Haroşet-Goim .
3 Fiii lui Israel au strigat către Domnul, căci [Iabin] avea nouă sute de care de fier şi îi asuprea crunt pe fiii lui Israel de douăzeci de ani.
4 În acel timp judecător în Israel era Debora , profetesa, soţia lui Lapidot.
5 Ea locuia sub palmierul Deborei, între Rama şi Betel , în muntele lui Efraim, iar fiii lui Israel urcau la ea pentru judecată.
6 Ea a trimis să-l cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali şi i-a zis: „Oare nu a poruncit Domnul Dumnezeul lui Israel: «Mergi pe muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de oameni dintre fiii lui Neftali şi dintre fiii lui Zabulon?
7 Voi trage spre tine, la pârâul Chişon , pe Sisera, căpetenia armatei lui Iabin, împreună cu carele şi trupele lui şi-l voi da în mâinile tale»”.
8 Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, voi merge; dar dacă nu vii cu mine, nu voi merge” .
9 Ea a zis: „Voi merge cu tine, doar că nu va fi spre onoarea ta drumul pe care mergi pentru că Domnul îl va da pe Sisera în mâna unei femei”. Debora s-a ridicat şi s-a dus cu Barac la Chedeş.
10 Barac i-a chemat pe Zabulon şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau după el , iar Debora a mers cu el.
11 (Heber, cheneul, se despărţise de Cain , de fiii lui Hobab , socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul la stejarul Ţaanaim, lângă Chedeş .)
12 I s-a spus lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, a urcat pe muntele Tabor.
13 Sisera a chemat toate carele – nouă sute de care de fier – şi tot poporul care era cu el de la Haroşet-Goim la pârâul Chişon.
14 Debora i-a zis lui Barac: „Scoală-te, căci aceasta este ziua în care Domnul îl dă pe Sisera în mânile tale. Oare nu iese Domnul înaintea ta?”. Barac a coborât de pe muntele Tabor cu cei zece mii de oameni după el.
15 Domnul i-a trecut pe Sisera, toate carele şi toate trupele lui prin ascuţişul sabiei înaintea lui Barac. Sisera a coborât din carul lui şi a fugit pe jos .
16 Barac a urmărit carele şi tabăra până la Haroşet-Goim. A trecut toată tabăra lui Sisera prin ascuţişul sabiei: nu a rămas nimeni.
17 Sisera a fugit pe jos la cortul Iaelei, soţia lui Heber, cheneul; căci era pace între Iabin, regele din Haţor, şi casa lui Heber, cheneul.
18 Iaela a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: „Intră , domnul meu, intră la mine şi nu te teme!”. El a intrat la ea în cort şi ea l-a acoperit cu o învelitoare .
19 El i-a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă căci mi-e sete”. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit.
20 El i-a zis: „Stai la intrarea cortului şi dacă vine cineva şi te întreabă: «Este cineva aici?», să răspunzi: «Nu»”.
21 Iaela, soţia lui Heber, a luat un ţăruş de cort, a luat în mâna sa ciocanul, a venit la el pe ascuns şi i-a înfipt ţăruşul în tâmplă şi a intrat [ţăruşul] în pământ . El dormea, căci era obosit. Şi a murit.
22 Pe când Barac îl urmărea pe Sisera, Iaela i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino şi ţi-l voi arăta pe omul pe care-l cauţi”. El a intrat la ea şi, iată, Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul [înfipt] în tâmplă.
23 În ziua aceea, Dumnezeu l-a umilit pe Iabin, regele din Canaan, înaintea fiilor lui Israel.
24 Mâna fiilor lui Israel a fost grea asupra lui Iabin, regele din Canaan, până ce l-au nimicit pe Iabin, regele din Canaan.
1 În ziua aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat:
2 „Pentru că [acei] conducători au condus în Israel
şi pentru că poporul s-a oferit de bunăvoie,
binecuvântaţi-l pe Domnul!
3 Ascultaţi, regilor!
Plecaţi urechea, voi care conduceţi:
Eu voi cânta Domnului,
voi cânta Domnului Dumnezeului lui Israel.
4 Doamne, când ai ieşit din Seir ,
când ai mers din câmpia Edom,
pământul s-a cutremurat,
cerurile au picurat
şi norii au lăsat să cadă ploaie .
5 Munţii s-au clătinat înaintea Domnului,
aşa şi Sinaiul înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.
6 În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat,
în zilele Iaelei,
drumurile erau pustii
şi călătorii mergeau pe căi ocolite .
7 Satele erau pustii în Israel,
erau pustii
până când m-am ridicat eu, Debora,
m-am ridicat eu, mamă a lui Israel .
8 El îşi alesese dumnezei noi.
Războiul era la porţi,
dar nu se vedea nici scut, nici suliţă
între cei patruzeci de mii ai lui Israel.
9 Inima mea este alături de cei care hotărăsc în Israel,
de cei din popor care se oferă de bunăvoie.
Binecuvântaţi-l pe Domnul!
10 Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe,
voi, care şedeţi pe covoare
şi voi, care mergeţi pe drum,
cântaţi!
11 Din glasul arcaşilor, la adăpătoare,
acolo să se audă faptele de dreptate ale Domnului,
faptele de dreptate pentru satele din Israel.
Atunci poporul Domnului va coborî la porţi.
12 Ridică-te, ridică-te, Debora!
Ridică-te, ridică-te:
Fă o cântare!
Ridică-te, Barac,
urmăreşte-i pe cei care te-au urmărit,
fiule al lui Abinoam.
13 Atunci cei care au rămas din popor
au coborât cu nobilii.
Domnul [însuşi] a coborât pentru mine printre eroi.
14 Din Efraim sunt cei a căror rădăcină este în Amalec ;
După tine era Beniamin între popoarele tale;
Din Machir au coborât cei care hotărau
şi din Zabulon cei care mânuiau toiagul conducătorului .
15 Căpeteniile lui Isahar erau cu Debora;
Isahar, ca şi Barac, a fost trimis pe jos în vale.
La pâraiele lui Ruben s-au făcut planuri mari.
16 De ce ai rămas în mijlocul staulelor?
Ca să asculţi behăitul turmelor?
La pâraiele lui Ruben s-au făcut planuri mari.
17 Galaadul a rămas dincolo de Iordan.
De ce trăieşte Dan străin pe corăbii?
Aşer a stat pe ţărmul mării
şi s-a odihnit pe malurile ei.
18 Zabulon este un popor care a înfruntat moartea ,
şi Neftali, pe înălţimile din câmpie .
19 Au venit regii şi s-au luptat;
atunci s-au luptat regii din Canaan
la Taanac, la apele Meghido,
însă pradă de argint nu au luat.
20 Din ceruri se luptau,
stelele de pe cărările lor
se luptau împotriva lui Sisera.
21 Pârâul Chişon i-a măturat,
străvechiul pârâu, pârâul Chişon!
Suflete al meu, calcă în picioare puterea [lor]!
22 Atunci copitele cailor ropoteau
de goana, de fuga războinicilor lor.
23 «Blestemat să fie Meroz », a zis îngerul Domnului,
«blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui!
Căci nu a venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului, printre eroi».
24 Binecuvântată să fie între femei Iaela,
soţia lui Heber, cheneul!
Binecuvântată să fie ea
între femeile care locuiesc în cort !
25 A cerut apă şi ea i-a dat lapte;
în cupă de nobili i-a adus smântână.
26 Cu o mână a luat ţăruşul
şi cu dreapta ciocanul fierarilor;
l-a lovit pe Sisera,
i-a zdrobit capul,
i-a sfărâmat şi i-a străpuns tâmpla.
27 S-a ghemuit între genunchii ei:
a căzut şi s-a culcat la picioarele ei;
s-a ghemuit şi a căzut;
acolo unde s-a ghemuit,
acolo a căzut şi a murit.
28 Pe fereastră, printre zăbrele
se uită mama lui Sisera şi strigă:
«De ce zăboveşte carul lui să vină?
De ce întârzie carele lui?».
29 Cele mai înţelepte dintre prinţese îi răspund
şi ea însăşi îşi răspunde singură:
30 «Oare nu au luat prada şi acum o împart?
O fată sau două fete pe cap de viteaz!
O porţie de haine colorate pentru Sisera!
O porţie de haine colorate şi brodate!
Una colorată şi două brodate
pentru gâtul prădătorului!».
31 Aşa să piară toţi duşmanii tăi, Doamne!
Dar cei ce-l iubesc sunt ca soarele
când se arată în puterea lui”.
Apoi ţara a avut linişte timp de patruzeci de ani.
1 Fiii lui Israel au făcut ceea este rău în ochii Domnului şi Domnul i-a dat în mâna lui Madian timp de şapte ani.
2 Mâna lui Madian s-a făcut grea împotriva lui Israel. Din cauza lui Madian, fiii lui Israel şi-au făcut săpături în munţi: peşteri şi locuri întărite.
3 Când fiii lui Israel semănau, urcau împotriva lor Madian, Amalec şi fiii răsăritului .
4 Îşi fixau taberele în apropierea lor şi distrugeau produsele pământului până la Gaza: nu rămânea în Israel din cele pentru viaţă nimic, nici oaie, nici bou şi nici măgar.
5 Căci ei urcau împreună cu turmele, corturile lor erau numeroase ca lăcustele, iar cămilele lor erau fără număr: veneau în ţară ca să o prădeze.
6 Israel a sărăcit foarte mult din cauza lui Madian. Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul.
7 Când fiii lui Israel au strigat către Domnul din cauza lui Madian,
8 Domnul a trimis la fiii lui Israel un profet . El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Eu v-am scos din Egipt, v-am făcut să ieşiţi din casa sclaviei,
9 v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor care vă asupreau, i-am alungat din faţa voastră şi v-am dat vouă ţara lor.
10 V-am zis: ‹Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă temeţi de dumnezeii amoreilor în a căror ţară locuiţi›. Dar voi nu aţi ascultat de glasul meu»”.
11 A venit îngerul Domnului şi a stat sub stejarul din Ofra , care era al lui Ioas, [din familia] lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc ca să-l ascundă de Madian.
12 Îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”.
13 Ghedeon i-a zis: „Of, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, de ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile sale pe care ni le istorisesc părinţii noştri atunci când spun: «Oare nu ne-a scos Domnul din Egipt?». Acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâna lui Madian”.
14 Domnul s-a întors spre el şi a zis: „Mergi cu puterea aceasta pe care o ai şi salvează-l pe Israel din mâna lui Madian! Oare nu te trimit eu?”.
15 [Ghedeon] i-a zis: „Of, domnul meu, cu ce să-l eliberez pe Israel? Iată, familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu”.
16 Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine şi-l vei lovi pe Madian ca pe un singur om”.
17 Ghedeon i-a zis: „Dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, dă-mi un semn că tu eşti cel care vorbeşte cu mine!
18 Nu te îndepărta de aici, te rog, până mă voi întoarce la tine să-mi aduc ofranda şi să o pun înaintea ta!”. Şi [Domnul] a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce”.
19 Ghedeon a mers, a pregătit un ied şi a făcut azime dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coş şi zeama a turnat-o într-un vas, le-a adus sub stejar şi i le-a pus înainte.
20 Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimele, pune-le pe stânca aceasta şi varsă zeama”. Şi el a făcut aşa.
21 Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, a atins carnea şi azimele şi a ieşit din stâncă un foc care a mistuit carnea şi azimele. Apoi îngerul Domnului a dispărut dinaintea lui .
22 Ghedeon şi-a dat seama că era îngerul Domnului. A zis: „Ah, Stăpâne Doamne! L-am văzut pe îngerul Domnului faţă în faţă”.
23 Domnul i-a zis: „Pace ţie, nu te teme: nu vei muri!”.
24 Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi i-a pus numele „Domnul este pacea”. [Altarul] acesta este şi astăzi la Ofra, din Abiezer.
25 În acea noapte Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Ia un viţel de la tatăl tău şi un al doilea taur de şapte ani! Distruge altarul lui Baal care este al tatălui tău şi taie Aşera care este lângă [altar]!
26 Zideşte un altar pentru Domnul Dumnezeul tău pe vârful acestei stânci, după rânduială. Ia al doilea taur şi adu-l ca ardere de tot cu lemnele Aşerei pe care o vei tăia!”.
27 Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese Domnul; dar, fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii cetăţii să facă ziua, a făcut-o noaptea.
28 Când s-au trezit oamenii din cetate dimineaţa, iată că altarul lui Baal era dărâmat, Aşera de lângă el era tăiată şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese construit.
29 Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?”. Au întrebat, au căutat şi au zis: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta”.
30 Atunci oamenii cetăţii i-au zis lui Ioas: „Scoate-l pe fiul tău ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat Aşera care era lângă el”.
31 Ioas le-a zis celor care stăteau în faţa lui: „Vreţi voi să-l apăraţi pe Baal? Sau vreţi voi să-l salvaţi? Cine îl va apăra, să moară până dimineaţă! Dacă este dumnezeu, să se apere singur pentru că i-au dărâmat altarul”.
32 În ziua aceea i-au pus lui [Ghedeon] numele Ierubaal căci au zis: „Să se apere Baal fiindcă i s-a dărâmat altarul!”.
33 Tot Madianul, Amalec şi fiii răsăritului s-au adunat împreună, au trecut şi şi-au fixtat tabăra în valea Izreel.
34 Duhul Domnului l-a învăluit pe Ghedeon; el a sunat din trâmbiţă şi Abiezer a mers după el .
35 A trimis mesageri în întregul Manase, care şi acesta a mers în urma lui. A trimis mesageri în Aşer, în Zabulon şi în Neftali şi ei au urcat înaintea lor.
36 Ghedeon i-a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să-l eliberezi pe Israel prin mâna mea, după cum ai spus,
37 iată, voi pune un văl de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că îl vei elibera pe Israel prin mâna mea, după cum ai spus”.
38 Şi aşa s-a întâmplat. S-a trezit a doua dimineaţă, a stors roua din văl şi a umplut o cupă cu apă.
39 Ghedeon i-a zis lui Dumnezeu: „Să nu te mânii împotriva mea; nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aş vrea să încerc numai încă o dată vălul [de lână]: numai vălul să rămână uscat, iar tot pămîntul să fie acoperit cu rouă”.
40 În noaptea aceea, Dumnezeu a făcut aşa. Numai vălul a rămas uscat, iar pe tot pământul era rouă.
Domnul restrânge armata lui Ghedeon
1 Ierubaal, adică Ghedeon, şi tot poporul care era cu el s-au trezit şi şi-au fixat tabăra la En-Harod . Tabăra lui Madian era la nord de ei, de la colina More în vale.
2 Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mare ca să-l dau pe Madian în mâna lui; Israel ar putea să se laude împotriva mea şi să zică: «Am fost salvat prin mâna mea».
3 Acum strigă în auzul poporului: «Cine este fricos sau tremură să se întoarcă şi să plece de la muntele Galaad»”. Şi s-au întors douăzeci şi două de mii de oameni din popor şi au mai rămas zece mii.
4 Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mare. Coboară-i la apă şi îi voi pune la încercare acolo. Acela despre care îţi voi spune: «Acesta să meargă cu tine!», acela va merge cu tine; şi despre care îţi voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine!», acela nu va merge”.
5 A coborât poporul la apă şi Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor linge apa cu limba aşa cum linge câinele, pune-i într-o parte, iar pe cei care se vor îngenunchea să bea, [în altă parte]!”.
6 Cei care au lins apa ducând-o la gură cu mâna au fost în număr de trei sute de oameni; restul poporului a îngenunchiat să bea apă.
7 Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lins [apa] vă voi elibera şi-l voi da pe Madian în mâna ta. Toţi ceilalţi din popor să meargă fiecare acasă ”.
8 Au luat proviziile poporului şi trâmbiţele lui. Apoi Ghedeon i-a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare la cortul lui, şi i-a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era mai jos, în vale.
9 În noaptea aceea, Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Ridică-te şi coboară în tabără, căci am dat-o în mâinile tale!
10 Dacă ţi-e frică să cobori, coboară cu Pura, slujitorul tău, în tabără.
11 Să asculţi ce vor zice, apoi să-ţi întăreşti mâinile şi să cobori în tabără!”. Au coborât el şi Pura, slujitorul său, la marginea avanposturilor taberei.
12 Madian, Amalec şi toţi fiii răsăritului erau răspândiţi în vale ca o mulţime de lăcuste, iar cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării.
13 Ghedeon a sosit şi, iată că un om istorisea vecinului său un vis. El zicea: „Am visat un vis: se făcea că o pâine rotundă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit şi a lovit cortul şi a căzut; a dat peste cap cortul şi s-a răsturnat”.
14 Vecinul a răspuns: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, om din Israel; Dumnezeu i-a dat în mânile lui pe Madian şi toată tabăra”.
15 Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi înţelesul lui, s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Ridicaţi-vă, căci Domnul a dat în mânile voastre tabăra lui Madian”.
16 I-a împărţit pe cei trei sute de oameni în trei grupe, le-a dat trâmbiţe în mâinile tuturor, urcioare goale şi făclii în urcioare.
17 El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Când voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu!
18 Când vom suna din trâmbiţă eu şi toţi cei care sunt cu mine, să sunaţi şi voi din trâmbiţă de jur împrejurul taberei şi să strigaţi: «Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!»”.
19 Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la marginea taberei la începutul străjii de la miezul nopţii , imediat după ce i-au instalat pe străjeri. Au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele pe care le aveau în mână.
20 Cele trei grupe au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele; au luat făcliile în mâna stângă şi trâmbiţele în mâna dreaptă ca să sune şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!”.
21 Au rămas fiecare la locul lui în jurul taberei: toată tabăra a început să alerge, să urle şi să fugă.
22 Cei trei sute de oameni au sunat din trâmbiţă şi Domnul a ridicat sabia fiecăruia împotriva vecinului său în toată tabăra. Tabăra a fugit până la Bet-Şita, spre Ţerera , până la hotarul lui Abel-Mehola, lângă Tabat.
23 Bărbaţii lui Israel s-au adunat, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase , şi l-au urmărit pe Madian.
24 Ghedeon a trimis mesageri în tot ţinutul muntos al lui Efraim ca să spună: „Coborâţi înaintea lui Madian şi luaţi-le apele până la Bet-Bara şi Iordan”. Toţi bărbaţii lui Efraim s-au adunat şi au luat în stăpânire apele până la Bet-Bara şi Iordan.
25 Au capturat cele două căpetenii ale lui Madian: pe Oreb şi pe Zeeb. L-au ucis pe Oreb la stânca lui Oreb şi l-au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. L-au urmărit pe Madian şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, dincoace de Iordan.
1 Oamenii din Efraim i-au zis lui Ghedeon: „Ce-i cu lucrul acesta pe care ni l-ai făcut că nu ne-ai chemat când ai mers la luptă împotriva lui Madian?”. Şi au avut o dispută aprinsă .
2 Ghedeon le-a zis: „Ce-am făcut eu în comparaţie cu voi? Oare nu e mai bun culesul boabelor rămase decât culesul viei în Abiezer?”.
3 Dumnezeu le-a dat în mâinile voastre pe căpeteniile lui Madian, pe Oreb şi pe Zeeb. Ce aş fi putut face eu pe lângă voi?”. Când le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia .
4 Ghedeon a venit la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar urmărind [duşmanul].
5 Le-a zis oamenilor din Sucot : „Daţi, vă rog, pâine poporului care vine după mine căci sunt obosiţi şi sunt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii din Madian”.
6 Căpeteniile din Sucot au zis: „Este oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna în mâinile tale ca să dăm pâine armatei tale?”.
7 Ghedeon a zis: „Ei bine, când Domnul îi va da în mâinile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, voi treiera carnea voastră cu spini din pustiu şi cu mărăcini”.
8 De acolo a urcat la Penuel şi le-a vorbit la fel. Oamenii din Penuel i-au răspuns cum i-au răspuns oamenii din Sucot.
9 Le-a zis şi celor din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta”.
10 Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu armatele lor, cam cincisprezece mii de oameni: aceştia rămăseseră din toată tabăra fiilor răsăritului; o sută douăzeci de mii de oameni care mânuiau sabia fuseseră ucişi.
11 Ghedeon a urcat pe drumul celor care locuiesc în corturi, la est de Nobah şi de Iogbeha , şi a lovit tabăra care se credea în siguranţă.
12 Zebah şi Ţalmuna au fugit; Ghedeon i-a urmărit, i-a capturat pe cei doi regi din Madian – pe Zebah şi pe Ţalmuna – şi a înspăimântat toată tabăra.
13 Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă, de la urcuşul Heres .
14 A prins un tânăr dintre cei din Sucot pe care l-a întrebat şi care i-a descris căpeteniile şi toţi bătrânii: şaptezeci şi şapte de oameni.
15 A venit la cei din Sucot şi a zis: „Iată-i pe Zebah şi Ţalmuna pentru care m-aţi jignit zicând: «Este oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna în mâinile tale ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiţi?»”.
16 I-a luat pe bătrânii cetăţii, spini din pustiu şi mărăcini şi i-a pedepsit cu acestea pe oamenii din Sucot.
17 A dărâmat turnul din Penuel şi i-a ucis pe oamenii cetăţii.
18 Le-a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-aţi ucis la Tabor?”. Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de rege”.
19 El a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul: dacă i-aţi fi lăsat în viaţă, nu v-aş fi ucis”.
20 I-a zis lui Ieter, întâiul său născut: „Ridică-te şi ucide-i!” . Dar tânărul nu şi-a scos sabia pentru că îi era teamă, căci era încă un copil.
21 Zebah şi Ţalmuna au zis: „Ridică-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui”. Ghedeon s-a ridicat şi i-a ucis pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi ornamentele de la gâtul cămilelor lor.
22 Oamenii lui Israel i-au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, pentru că ne-ai eliberat din mâna lui Madian!”.
23 Ghedeon le-a zis: „Nu voi domni eu peste voi, nici nu vor domni fiii mei peste voi, ci Domnul să domnească peste voi!”.
24 Ghedeon le-a zis: „Aş vrea să vă cer ceva: daţi-mi fiecare verigile pe care le-aţi luat ca pradă!”. Ei aveau verigi de aur întrucât erau ismaeliţi .
25 Ei au zis: „Ţi le dăm”. Au întins o mantie şi fiecare a aruncat pe ea verigile prăzii sale.
26 Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie şapte sute [de sicli] de aur, în afară de lunişoarele, de cerceii de aur şi de hainele de purpură pe care le purtau regii din Madian, şi în afară de lănţişoarele care erau la gâtul cămilelor lor.
27 Ghedeon a făcut din ele un efod pe care l-a pus în cetatea lui, la Ofra, iar tot Israelul s-a desfrânat după el. Şi a fost o capcană pentru Ghedeon şi pentru casa lui.
28 Madian a fost umilit înaintea fiilor lui Israel şi nu şi-a mai ridicat capul. Ţara a avut linişte timp de patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon.
29 Ierubaal, fiul lui Ioas, a mers şi a locuit în casa lui.
30 Ghedeon a avut şaptezeci de fii ieşiţi din coapsele lui, căci a avut multe soţii.
31 Concubina lui care era la Sihem i-a născut de asemenea un fiu căruia i-a pus numele de Abimelec.
32 Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe fericită . L-au îngropat în mormântul lui Ioas, tatăl său, la Ofra, din Abiezer.
33 Când a murit Ghedeon, fiii lui Israel s-au întors să se desfrâneze după Baali. Şi l-au luat ca dumnezeu pe Baal-Berit .
34 Fiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul Dumnezeul lor care-i eliberase din mâna tuturor duşmanilor lor care-i înconjurau.
35 Nu au avut îndurare faţă de casa lui Ierubaal – Ghedeon – după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.
1 Abimelec, fiul lui Ierubaal, a mers la Sihem la fraţii mamei lui şi le-a vorbit lor şi la toată familia casei tatălui mamei sale:
2 „Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor bărbaţilor din Sihem: «Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpînească peste voi sau să stăpânească peste voi un singur om?». Şi aduceţi-vă aminte că eu sunt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră!”.
3 Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea despre el în auzul tuturor bărbaţilor din Sihem şi inima lor s-a înclinat spre Abimelec; căci îşi ziceau: „El este fratele nostru!”.
4 I-au dat şaptezeci [de sicli] de argint din templul lui Baal-Berit. Abimelec a cumpărat cu ei oameni de nimic şi vagabonzi care au mers după el.
5 A venit în casa tatălui său la Ofra şi i-a ucis pe fraţii săi, pe fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe o singură piatră. Nu a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.
6 Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au adunat, s-au dus şi l-au făcut rege pe Abimelec lângă stejarul lui Muţab , care este în Sihem.
7 I-au zis lui Iotam şi el s-a dus, s-a aşezat pe vârful muntelui Garizim , şi-a ridicat glasul şi le-a zis:
„Ascultaţi-mă, bărbaţi din Sihem, şi Dumnezeu să vă asculte!
8 Copacii au plecat să ungă un rege.
Ei i-au zis măslinului:
«Domneşte, tu, peste noi!».
9 Dar măslinul le-a zis:
«Oare mă voi lipsi de untdelemnul meu
prin care se cinstesc Dumnezeu şi oamenii
ca să mă clatin deasupra copacilor?».
10 Copacii i-au zis smochinului:
«Vino, tu, şi domneşte peste noi!».
11 Dar smochinul le-a răspuns:
«Oare mă voi lipsi eu de dulceaţa mea
şi de fructele mele gustoase
ca să vin să mă clatin deasupra copacilor?».
12 Copacii au zis viţei-de-vie:
«Vino, tu, şi domneşte peste noi!”.
13 Dar viţa-de-vie le-a răspuns:
«Oare mă voi lipsi eu de vinul meu,
care îi înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni,
ca să vin şi să mă clatin deasupra copacilor?».
14 Atunci toţi copacii i-au zis spinului:
«Vino, tu, şi domneşte peste noi!».
15 Dar spinul le-a răspuns copacilor:
«Dacă într-adevăr vreţi să mă ungeţi ca rege peste voi,
veniţi şi adăpostiţi-vă la umbra mea;
dacă nu, să iasă un foc din spini
şi să mistuie cedrii Libanului!».
16 Acum, oare în adevăr şi cu integritate aţi acţionat voi făcându-l rege pe Abimelec? Oare aţi făcut bine cu Ierubaal şi cu casa lui şi potrivit cu faptele mâinilor sale i-aţi făcut lui?
17 Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, şi-a pus viaţa în primejdie şi v-a eliberat din mâna lui Madian,
18 dar voi v-aţi ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu şi i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră şi l-aţi făcut rege pe Abimelec, fiul sclavei sale, peste locuitorii din Sihem, pentru că este fratele vostru.
19 Dacă în adevăr şi cu integritate aţi acţionat voi astăzi faţă de Ierubaal şi faţă de casa lui, bucuraţi-vă de Abimelec şi el să se bucure de voi!
20 Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec şi să-i mistuie pe bărbaţii din Sihem şi casa lui Milo sau un foc să iasă din bărbaţii din Sihem şi din casa lui Milo şi să-l mistuie pe Abimelec!”.
21 Iotam a fugit, a alergat şi a mers la Beer şi a locuit acolo de frica lui Abimelec, fratele său.
22 Abimelec a stăpânit peste Israel timp de trei ani.
23 Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi bărbaţii din Sihem, iar ei au fost infideli faţă de Abimelec,
24 pentru ca să vină [asupra lui] violenţa [făcută] celor şaptezeci de fii ai lui Ierubaal şi să cadă sângele lor aspra lui Abimelec, fratele lor care i-a ucis, şi asupra bărbaţilor din Sihem care i-au întărit mâinile ca să-i ucidă pe fraţii lui.
25 Bărbaţii din Sihem au pus împotriva lui pe vârfurile munţilor pânditori ca să jefuiască pe toţi cei care treceau pe lângă ei pe drum. Şi i s-a spus lui Abimelec.
26 Gaal, fiul lui Ebed , a venit cu fraţii săi şi au trecut la Sihem, iar bărbaţii din Sihem au avut încredere în el!
27 Au ieşit la câmp, culegeau viile, călcau strugurii şi se veseleau; intrau în templul dumnezeilor lor, mâncau şi beau şi îl blestemau pe Abimelec.
28 Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelec şi cine este Sihem ca să-i slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal şi Zebul nu este supraveghetorul lui? Aţi slujit [cândva] oamenilor lui Hamor , tatăl lui Sihem; de ce să-i slujim [acum] lui Abimelec?
29 Cine mi-ar da poporul acesta în mână? L-aş alunga pe Abimelec! I-a zis lui Abimelec: «Întăreşte-ţi armata şi ieşi [la luptă]!»”.
30 Zebul, căpetenia cetăţii, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie.
31 A trimis mesageri la Abimelec, la Aruma , ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui au venit la Sihem şi au răzvrătit cetatea împotriva ta.
32 Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine şi stai la pândă în câmp.
33 Dimineaţa, la răsăritul soarelui, scoală-te şi năpusteşte-te asupra cetăţii. Iată, el şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta: să faci cu el ce va putea mâna ta!”.
34 Abimelec şi tot poporul care era cu el s-au ridicat noaptea şi s-au aşezat la pândă lângă Sihem, împărţiţi în patru grupe.
35 Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrare, la poarta cetăţii, iar Abimelec şi tot poporul care era cu el s-au ridicat din ascunzătoare.
36 Gaal a văzut poporul şi i-a zis lui Zebul: „Iată un popor care coboară din vârful munţilor”. Zebul i-a răspuns: „Tu vezi umbra munţilor ca pe nişte oameni”.
37 Gaal a zis din nou: „Iată un popor care coboară de pe ţinuturile înalte ale ţării şi un grup vine de pe calea Stejarului Ghicitorilor!” .
38 Zebul i-a răspuns: „Unde îţi este acum gura cu care ziceai: «Cine este Abimelec ca să-i slujim?». Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai? Mergi acum şi luptă-te cu el!”.
39 Gaal a ieşit în fruntea bărbaţilor din Sihem şi s-a luptat cu Abimelec.
40 Abimelec l-a urmărit, el a fugit din faţa lui şi au căzut mulţi morţi până la poarta cetăţii .
41 Abimelec s-a oprit la Aruma. Zebul i-a izgonit pe Gaal şi pe fraţii lui ca să nu locuiască la Sihem.
42 A doua zi poporul a ieşit la câmp. Şi i s-a dat de ştire lui Abimelec;
43 el şi-a luat poporul, l-a împărţit în trei grupe şi s-au aşezat la pândă în câmp. Văzând că poporul ieşea din cetate, s-a ridicat împotriva lor şi i-a bătut.
44 Abimelec şi grupele care erau cu el s-au năpustit şi s-au aşezat la intrare, la poarta cetăţii: două grupe s-au năpustit asupra tuturor celor care erau în câmp şi i-au bătut.
45 Abimelec a luptat toată ziua aceea împotriva cetăţii. A capturat cetatea şi i-a ucis pe oamenii care erau în ea. A dărâmat cetatea şi a presărat sare peste ea .
46 Când toţi bărbaţii din turnul din Sihem au auzit, au mers în fortăreaţa de la templul lui El-Berit.
47 I s-a dat de ştire lui Abimelec unde s-au adunat toţi locuitorii din turnul de la Sihem.
48 Abimelec a urcat pe Muntele Ţalmone, el şi tot poporul care era cu el. Abimelec a luat o secure în mână, a tăiat o ramură dintr-un copac, a ridicat-o şi a pus-o pe umărul său. Şi a zis către tot poporul care era cu el: „Ce m-aţi văzut că fac, grăbiţi-vă să faceţi ca mine!”.
49 De asemenea, tot poporul a tăiat fiecare ramura lui, au mers după Abimelec şi le-au pus pe fortăreaţă. Au dat foc la fortăreaţă deasupra [locuitorilor ei]. Au murit toţi oamenii din turnul de la Sihem, cam o mie de bărbaţi şi femei.
50 Abimelec a mers la Tebeţ : l-a asediat şi l-a capturat.
51 În mijlocul cetăţii era un turn puternic unde au fugit toţi bărbaţii şi femeile şi toţi conducătorii cetăţii; au încuiat uşile după ei şi s-au urcat pe acoperişul turnului.
52 Abimelec a ajuns la turn; a luptat împotriva lui şi s-a apropiat de intrarea turnului ca să pună foc.
53 O femeie a aruncat o piatră de râşniţă pe capul lui Abimelec şi i-a sfărâmat craniul.
54 L-a chemat imediat pe tânărul care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă ca să nu se zică despre mine: «L-a omorât o femeie»”. Tânărul l-a străpuns cu sabia şi a murit.
55 Când au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, a plecat fiecare acasă .
56 Dumnezeu a făcut să se întoarcă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său ucigându-i pe cei şaptezeci de fraţi ai lui.
57 [De asemenea] Dumnezeu a făcut să vină asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.
1 După Abimelec s-a ridicat Tola, fiul lui Pua , fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să-l elibereze pe Israel; locuia la Şamir , în muntele lui Efraim.
2 Tola a fost judecător în Israel douăzeci şi trei de ani; apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir.
3 După el s-a ridicat Iair din Galaad, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani.
4 El avea treizeci de fii care călăreau pe treizeci de măgăruşi şi aveau treizeci de cetăţi numite până astăzi „Satele lui Iair” , în ţinutul Galaad.
5 Iair a murit şi a fost îngropat la Hamon.
6 Fiii lui Israel au continuat să facă ceea ce este rău în ochii Domnului; i-au slujit pe Baali şi pe Astarte, pe dumnezeii lui Aram, pe dumnezeii din Sidon, pe dumnezeii din Moab, pe dumnezeii filistenilor: l-au părăsit pe Domnul şi nu i-au slujit.
7 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a dat în mâinile filistenilor şi în mâinile fiilor lui Amon.
8 Ei i-au asuprit şi i-au oprimat pe fiii lui Israel în acea perioadă timp de optsprezece ani, pe toţi fiii lui Israel care erau dincolo de Iordan, în ţara amoreilor, în Galaad.
9 Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Şi Israel era foarte strâmtorat.
10 Fiii lui Israel au strigat către Domnul: „Am păcătuit împotriva ta, căci l-am părăsit pe Dumnezeul nostru şi i-am slujit pe Baali”.
11 Domnul le-a zis fiilor lui Israel: „Oare nu eu [v-am eliberat] de egipteni, de amorei, de fiii lui Amon şi de filisteni?
12 Iar când v-au oprimat sidonienii, [fiii] lui Amalec şi cei ai lui Maon , aţi strigat către mine şi v-am eliberat din mâna lor.
13 Dar voi m-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu voi mai continua să vă eliberez.
14 Mergeţi şi strigaţi către dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă elibereze în timpul strâmtorării voastre!”.
15 Fiii lui Israel i-au zis Domnului: „Am păcătuit, fă cu noi ceea ce-ţi place ! Dar salvează-ne astăzi!”.
16 I-au îndepărtat pe dumnezeii străini din mijlocul lor şi i-au slujit Domnului, căruia i-a fost milă de suferinţa lui Israel.
17 Fiii lui Amon s-au adunat şi şi-au fixat tabăra la Galaad , iar fiii lui Israel s-au adunat şi şi-au fixat tabăra la Miţpa.
18 Poporul şi căpeteniile din Galaad şi-au zis unul altuia: „Cel care va începe să lupte împotriva fiilor lui Amon va deveni căpetenia tuturor locuitorilor din Galaad”.
1 Iefte din Galaad era un om viteaz. El era fiul unei prostituate, iar Galaad era tatăl lui Iefte.
2 Soţia lui Galaad i-a născut [alţi] fii. Fiii soţiei, când au crescut, l-au alungat pe Iefte şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei”.
3 Iefte a fugit dinaintea fraţilor lui şi a locuit în ţara Tob . S-au adunat la Iefte oameni de nimic şi ieşeau cu el.
4 După ceva timp, fiii lui Amon au pornit război împotriva lui Israel.
5 În timp ce fiii lui Amon luptau împotriva lui Israel, bătrânii din Galaad s-au dus să-l ia pe Iefte din ţara Tob.
6 Ei i-au zis lui Iefte: „Vino să fii căpetenia noastră ca să luptăm împotriva fiilor lui Amon!”.
7 Iefte le-a zis bătrânilor din Galaad: „Oare nu voi m-aţi urât şi m-aţi alungat din casa tatălui meu? De ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?”.
8 Bătrânii din Galaad i-au răspuns lui Iefte: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi să lupţi împotriva fiilor lui Amon şi să devii căpetenia noastră, a tuturor celor care locuiesc în Galaad”.
9 Iefte le-a zis bătrânilor din Galaad: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amon şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, eu voi fi căpetenia voastră”.
10 Bătrânii din Galaad i-au zis lui Iefte: „Domnul să fie martor între noi dacă nu vom face după cuvântul tău!”.
11 Iefte a mers cu bătrânii din Galaad. Poporul l-a pus peste el căpetenie şi conducător. Iar Iefte a pronunţat toate cuvintele înaintea Domnului, la Miţpa .
12 Iefte a trimis mesageri la regele fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine că vii să faci război împotriva mea în ţara mea?”.
13 Regele fiilor lui Amon le-a răspuns mesagerilor lui Iefte: „Pentru că Israel, când a plecat din Egipt, a luat ţara mea de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie!”.
14 Iefte a trimis din nou mesageri la regele fiilor lui Amon
15 ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefte: «Nu Israel a luat ţara Moab, nici ţara fiilor lui Amon.
16 Căci atunci când Israel a plecat din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roşie şi a ajuns la Cadeş.
17 Israel a trimis mesageri la regele din Edom ca să-i spună: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta!›. Dar regele din Edom n-a voit să audă. A trimis şi la regele din Moab, dar nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cadeş.
18 Apoi a mers prin pustiu, a ocolit ţara Edom şi ţara Moab şi a venit la est de ţara lui Moab; şi-au fixat tabăra dincolo de Arnon şi nu au intrat în teritoriul lui Moab pentru că [râul] Arnon era hotarul lui Moab.
19 Israel a trimis mesageri la Sihon, regele amoreilor, regele din Heşbon. Israel i-a zis: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta până la locul meu!›.
20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin ţinutul lui; şi-a adunat tot poporul, şi-a fixat tabăra la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
21 Domnul Dumnezeul lui Israel l-a dat pe Sihon şi tot poporul lui în mâinile lui Israel care i-a bătut. Israel a luat în stăpânire toată ţara amoreilor care locuiau în ţinutul acela.
22 A luat în stăpânire toată ţara amoreilor, de la Arnon până la Iaboc şi de la pustiu până la Iordan.
23 Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israel i-a alungat pe amorei dinaintea poporului său Israel, tu vrei să stăpâneşti [ţara] lor?
24 Oare nu stăpâneşti ceea ce ţi-a dat să stăpâneşti Chemoş, dumnezeul tău? Şi noi stăpânim ceea ce eliberează Domnul Dumnezeul nostru înaintea noastră.
25 Acum, eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, regele din Moab? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
26 Iată, Israel locuieşte de trei sute de ani la Heşbon şi în satele lui, la Aroer şi în satele lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile [râului] Arnon. De ce nu l-aţi luat înapoi în timpul acela?
27 Eu nu am păcătuit împotriva ta, iar tu mi-ai făcut rău că ai luptat împotriva mea. Domnul, judecătorul, să judece între fiii lui Israel şi fiii lui Amon»”.
28 Regele fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care i le-a transmis Iefte.
29 Duhul Domnului a venit peste Iefte. Iefte a traversat [ţinutul triburilor lui] Galaad şi Manase; a trecut la Miţpa, în Galaad; şi din Miţpa, din Galaad, a trecut la fiii lui Amon.
30 Iefte a făcut un vot Domnului şi a zis: „Dacă îi vei da pe fiii lui Amon în mâna mea,
31 oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea când mă voi întoarce cu pace de la fiii lui Amon va fi al Domnului şi-l voi aduce ca ardere de tot”.
32 Iefte a mers împotriva fiilor lui Amon şi Domnul i-a dat în mâna lui.
33 Le-a provocat o înfrângere grea de la Aroer până spre Minit – douăzeci de cetăţi – şi până la Abel-Cheramim . Fiii lui Amon au fost umiliţi înaintea fiilor lui Israel.
34 Iefte a venit acasă la Miţpa. Şi iată, fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil: nu mai avea în afară de ea nici fiu, nici fiică.
35 Când a văzut-o, şi-a rupt hainele şi a zis: „Ah, fiica mea! M-ai dărâmat! Tu eşti dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul şi n-o mai pot întoarce!”.
36 Ea i-a zis: „Tată, dacă ţi-ai deschis gura către Domnul, fă-mi şi mie conform cu ceea ce a ieşit din gura ta, după cum Domnul a făcut răzbunare împotriva duşmanilor fiilor tăi, împotriva lui Amon!”.
37 Apoi a zis tatălui ei: „Să mi se permită lucrul acesta: lasă-mă două luni să urc şi să cobor în munţi şi să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele”.
38 El i-a răspuns: „Du-te!”. Şi a lăsat-o două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi.
39 După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el şi-a împlinit cu ea votul pe care îl făcuse. Ea nu cunoscuse bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul
40 ca, în fiecare an, fetele lui Israel să meargă şi să o celebreze pe fiica lui Iefte din Galaad timp de patru zile pe an.
1 Oamenii din Efraim s-au adunat şi au traversat [cetatea] Ţafon şi i-au zis lui Iefte: „Pentru ce te-ai dus să lupţi împotriva fiilor lui Amon, şi pe noi nu ne-ai chemat să mergem cu tine? Vom da foc casei tale deasupra ta”.
2 Iefte le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am fost în mare ceartă cu fiii lui Amon; v-am chemat, dar nu m-aţi salvat din mâna lor.
3 Am văzut că nu aţi venit să mă salvaţi, mi-am riscat viaţa şi am trecut la fiii lui Amon şi Domnul i-a dat în mâinile mele. Pentru ce veniţi azi să luptaţi împotriva mea?”.
4 Iefte i-a adunat pe toţi oamenii din Galaad şi a mers la luptă împotriva lui Efraim. Oamenii din Galaad l-au lovit pe Efraim, căci spuneau: „Voi, cei din Galaad, sunteţi nişte fugari din Efraim şi din Manase !”.
5 Cei din Galaad au capturat vadurile Iordanului care aparţineau lui Efraim. Când fugarii din Efraim ziceau „Vreau să trec”, oamenii din Galaad îi întrebau: „Eşti din Efraim”, şi ei ziceau „Nu!”;
6 îi ziceau: „Spune, te rog: «Şibolet»”. Şi el zicea: „Sibolet”, căci nu putea să-l spună bine . Atunci bărbaţii din Galaad îl prindeau şi-l înjunghiau lângă vadurile Iordanului. Au căzut atunci patruzeci şi două de mii din Efraim.
7 Iefte a fost judecător în Israel timp de şase ani. Iefte din Galaad a murit şi a fost înmormântat într-una din cetăţile din Galaad.
8 După el a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem .
9 El a avut treizeci de fii, a dat în căsătorie pe cele treizeci de fiice şi a adus din afară trezeci de soţii pentru fiii săi. El a fost judecător în Israel timp de şapte ani.
10 Ibţan a murit şi a fost înmormântat în Betleem.
11 După el a fost judecător în Israel Elon din Zabulon. El a fost judecător în Israel timp de zece ani.
12 Elon din Zabulon a murit şi a fost înmormântat la Aialon , în ţinutul lui Zabulon.
13 După el a fost judecător în Israel Abdon, fiul lui Hilel, din Piraton .
14 El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi care călăreau pe şaptezeci de măgari. El a fost judecător în Israel timp de opt ani.
15 Abdon, fiul lui Hilel, din Piraton, a murit şi a fost înmormântat în Piraton, în ţinutul lui Efraim, pe muntele lui Amalec .
1 Fiii lui Israel au continuat să facă ceea ce este rău în ochii Domnului şi Domnul i-a dat în mâna filistenilor timp de patruzeci de ani.
2 Era un om în Ţoreea din familia [fiilor] lui Dan, al cărui nume era Manoah. Soţia lui era sterilă şi nu putea avea copii.
3 Îngerul Domnului s-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată, tu eşti sterilă şi nu ai copii, dar vei zămisli şi vei naşte un copil.
4 Acum, ai grijă să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic impur.
5 Vei zămisli şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu din sânul [mamei] sale. El va începe să-l elibereze pe Israel din mâna filistenilor”.
6 Femeia s-a dus şi a spus soţului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine; avea înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoşătoare. Nu l-am întrebat de unde este şi nici nu mi-a spus care este numele lui.
7 Dar mi-a zis: «Vei zămisli şi vei naşte un fiu; acum, să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic impur, pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu din sânul [mamei] sale până în ziua morţii lui»”.
8 Manoah s-a rugat Domnului: „Te rog, Doamne, să mai vină încă o dată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!”.
9 Dumnezeu a ascultat glasul lui Manoah şi îngerul lui Dumnezeu a venit din nou la femeie. Ea era la câmp, iar Manoah, soţul ei, nu era cu ea.
10 Ea a alergat repede şi i-a spus soţului ei: „Iată, mi s-a arătat omul care a venit la mine în ziua [aceea]”.
11 Manoah s-a ridicat a mers după soţia lui, a mers la omul [acela] şi i-a zis: „Tu [eşti cel care] ai vorbit cu soţia [mea]?”. El a răspuns: „Eu sunt”.
12 Manoah a zis: „Când se vor împlini cuvintele tale, ce regulă va fi pentru copil şi ce este de făcut pentru el?”.
13 Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah: „Femeia să păzească tot ceea ce i-am zis!
14 Să nu mănânce nimic din ceea ce iese din viţa-de-vie; să nu bea nici vin, nici băutură tare şi nimic impur să nu mănânce. Să păzească tot ce i-am poruncit!”.
15 Manoah i-a zis îngerului Domnului: „Permite-ne să te reţinem şi să pregătim înaintea ta un ied” .
16 Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah: „Dacă vrei să mă reţii, nu voi mânca din pâinea ta; dar dacă vrei să aduci o ardere de tot Domnului, adu-o!”. Căci Manoah nu ştia că era îngerul Domnului.
17 Manoah i-a zis îngerului Domnului: „Care este numele tău ca, atunci când se vor împlini cuvintele tale, să te cinstim?”.
18 Îngerul Domnului i-a răspuns: „De ce mă întrebi despre numele meu? El este minunat!”.
19 Manoah a luat iedul şi ofranda şi a adus pe stâncă [jertfă] Domnului care face minuni. Manoah şi soţia lui priveau.
20 În timp ce flacăra urca de pe altar spre cer, îngerul Domnului a urcat în flacăra altarului. Văzând Manoah şi soţia lui [lucrul acesta], au căzut cu faţa la pământ.
21 Îngerul Domnului nu li s-a mai arătat lui Manoah şi soţiei lui. Atunci Manoah a înţeles că este îngerul Domnului.
22 Manoah a zis soţiei sale: „Vom muri, căci l-am văzut pe Dumnezeu”.
23 Soţia lui i-a răspuns: „Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, n-ar fi primit din mâinile noastre arderea de tot şi ofranda; nu ne-ar fi arătat toate acestea şi nu ne-ar fi făcut să auzim acum [lucruri] ca acestea”.
24 Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat.
25 Duhul Domnului a început să-l pună în mişcare la Mahane-Dan, între Ţoreea şi Eştaol.
1 Samson a coborât la Timna şi a văzut la Timna o femeie dintre fetele filistenilor.
2 S-a întors, a spus tatălui său şi mamei sale: „Am văzut la Timna o femeie dintre fetele filistenilor; luaţi-mi-o acum de soţie!”.
3 Tatăl şi mama lui i-au zis: „Oare nu este nicio femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, că te duci să-ţi iei soţie de la filistenii necircumcişi?” . Samson i-a zis tatălui său: „Pe aceasta ia-mi-o, căci ea îmi place!” .
4 Tatăl său şi mama sa nu ştiau că era de la Domnul [lucrul acesta]. Căci Samson căuta o ocazie împotriva filistenilor. În acel timp, filistenii stăpâneau peste Israel.
5 Samson a coborât cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Când au ajuns la viile din Timna, iată era un leu tânăr care răgea înaintea lui.
6 Duhul Domnului a coborât peste Samson; şi el a sfâşiat leul cum se sfâşie un ied, fără să aibă ceva în mână. N-a spus nici tatălui său şi nici mamei sale ce făcuse.
7 A coborât şi a vorbit cu femeia, şi ea i-a plăcut lui Samson.
8 După ceva timp, s-a întors la Timna ca s-o ia şi s-a abătut să vadă cadavrul leului. Şi iată că în carcasa leului era un roi de albine şi miere.
9 A scurs [miere] în palma sa în timp ce mergea şi a mâncat. A venit la tatăl său şi la mama sa, le-a dat şi lor şi au mâncat. Dar nu le-a spus că scursese mierea din carcasa leului.
10 Tatăl lui a coborât la femeie şi acolo Samson a făcut un ospăţ, căci aşa făceau tinerii.
11 Când l-au văzut, au luat treizeci de prieteni . Şi au stat cu el.
12 Samson le-a zis: „Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte zile ale ospăţului şi dacă o veţi explica, vă voi da treizeci de tunici şi treizeci de haine de schimb.
13 Dar dacă nu o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de tunici şi treizeci de haine de schimb!”. Ei i-au zis: „Spune-ne ghicitoarea ta ca s-o auzim!”.
14 El le-a zis:
„Din cel care mănâncă a ieşit ce se mănâncă,
şi din cel tare a ieşit dulceaţă!”.
Timp de trei zile n-au putut dezlega ghicitoarea.
15 În ziua a şaptea, i-au zis soţiei lui Samson: „Ispiteşte-l pe soţul tău să ne dezlege ghicitoarea; altfel, îţi vom da foc ţie şi casei tatălui tău. Oare ne-aţi adunat aici ca să ne jefuiţi?”.
16 Soţia lui Samson a început să plângă înaintea lui şi zicea: „Tu mă urăşti şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare fiilor poporului meu şi nu mi-ai explicat-o!”. El i-a răspuns: „N-am dezlegat-o tatălui meu, nici mamei mele şi să ţi-o explic ţie?”.
17 Ea a plâns lângă el tot timpul celor şapte zile cât a ţinut ospătul; şi în ziua a şaptea i-a dezlegat-o, căci îl tortura. Iar ea a explicat ghicitoarea fiilor poporului ei.
18 Oamenii din cetate i-au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui:
„Ce este mai dulce decât mierea
şi ce este mai tare decât leul?”.
Iar el le-a zis:
„Dacă nu aţi fi arat cu juncana mea,
nu aţi fi dezlegat ghicitoarea mea!”.
19 Duhul Domnului a venit peste el şi el a coborât la Aşchelon. Acolo a lovit treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor care dezlegaseră ghicitoarea. S-a aprins de mânie şi a urcat la casa tatălui său.
20 Iar soţia lui a fost dată unuia dintre prietenii lui.
1 După ceva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-şi vadă soţia şi [i-a dus] un ied. El a zis: „Vreau să intru la soţia mea, în camera ei”. Dar tatăl ei nu i-a permis.
2 Tatăl ei a zis: „Mi-am zis că o urăşti şi am dat-o prietenului tău . Oare sora ei mai mică nu este mai frumoasă decât ea? Ia-o pentru tine în locul ei!”.
3 Samson le-a zis: „De data aceasta sunt nevinovat faţă de filisteni dacă le voi face rău”.
4 Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi şi a luat făclii; a legat vulpile coadă la coadă şi a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc.
5 A aprins făcliile, a dat drumul [vulpilor] în lanurile filistenilor şi a aprins atât snopii, cât şi grâul [nesecerat] şi grădinile de măslini.
6 Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?”. Le-au răspuns: „Samson, ginerele celui din Timna, pentru că i-a luat soţia şi a dat-o prietenului lui”. Filistenii au mers şi i-au ars pe ea şi pe tatăl ei .
7 Samson le-a zis: „Pentru că aţi făcut aceasta, mă voi răzbuna pe voi şi apoi voi înceta”.
8 I-a bătut la picioare şi la coapse, provocându-le o mare înfrângere. Apoi a coborât şi a locuit în crăpătura stâncii de la Etam .
9 Filistenii au urcat, şi-au fixat tabăra în Iuda şi s-au răspândit până la Lehi .
10 Oamenii din Iuda le-au zis: „Pentru ce aţi urcat împotriva noastră?”. Ei le-au răspuns: „Am urcat să-l legăm pe Samson şi să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă”.
11 Au coborât trei mii de bărbaţi din Iuda la crăpătura stâncii de la Etam şi i-au zis lui Samson: „Oare nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi? Ce ne-ai făcut?”. El le-a răspuns: „Aşa cum mi-au făcut ei, aşa le-am făcut şi eu”.
12 Ei i-au zis: „Noi am coborât să te legăm şi să te dăm în mâna filistenilor”. Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî !”.
13 Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm şi să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî”. L-au legat cu două funii noi şi l-au scos din crăpătura [stâncii].
14 Când a ajuns la Lehi, filistenii au ieşit cu strigăte în întâmpinarea lui. Duhul Domnului a venit peste el: funiile care erau pe braţele lui s-au distrus ca inul care este ars în foc, iar legăturile de pe mâinile lui s-au desfăcut.
15 A găsit o falcă de măgar proaspătă, a întins mâna, a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16 Samson a zis:
„Cu o falcă de măgar,
o grămadă, două grămezi;
cu o falcă de măgar
am ucis o mie de oameni”.
17 Când a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Şi a numit locul acela Ramat-Lehi .
18 Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul: „Tu ai adus această mare eliberare prin mâna slujitorului tău. Acum să mor de sete şi să cad în mâna celor necircumcişi?”.
19 Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii care este în Lehi şi a ieşit apă din ea. [Samson] a băut, i-a revenit suflarea şi s-a înviorat . I-a dat numele En-Hacore , care este la Lehi până în ziua de azi.
20 [Samson] a fost timp de douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea filistenilor.
1 Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o prostituată şi a intrat la ea.
2 Celor din Gaza li s-a spus: „A venit Samson”. L-au înconjurat şi au stat la pândă toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, zicându-şi: „Când se va lumina de ziuă, îl vom ucide”.
3 Samson a dormit până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii , le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umerii săi şi le-a dus pe vârful muntelui care este în faţa Hebronului .
4 După aceea, [Samson] a iubit o femeie în Nahal Şorec . Numele ei era Dalila.
5 Conducătorii filistenilor au urcat la ea şi i-au zis: „Ispiteşte-l, vezi şi întreabă-l în ce stă puterea lui cea mare şi cum am putea să-l legăm. Iar noi îţi vom da fiecare câte o mie o sută de [sicli] de argint”.
6 Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii învins?”.
7 Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi care nu au fost uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice om”.
8 Conducătorii filistenilor au urcat la ea cu şapte funii noi care nu fuseseră uscate şi ea l-a legat cu ele.
9 Nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o cameră. Ea i-a zis: „Samson, filistenii sunt asupra ta!”. El a rupt funiile cum se rupe un fir de lână când se atinge de foc. Astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.
10 Dalila i-a zis lui Samson: „Iată, m-ai înşelat şi mi-ai zis minciuni. Acum, te rog, spune-mi cum ai putea fi legat?”.
11 El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi cu care nu s-a lucrat încă, aş slăbi şi aş fi ca orice om”.
12 Dalila a luat funii noi şi l-a legat cu ele. Şi i-a zis: „Samson, filistenii sunt asupra ta!”. Nişte oameni stăteau la pândă într-o cameră. Însă el a rupt funiile de pe braţele sale ca pe un fir.
13 Dalila i-a zis lui Samson: „Până acum m-ai înşelat şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce ai putea fi legat!”. El i-a zis: „Dacă împleteşti cele şapte şuviţe ale capului meu cu urzeala… ”.
14 Ea le-a fixat cu un cui şi i-a zis: „Samson, filistenii sunt asupra ta!”. El s-a trezit din somn şi a smuls cuiul [sulului] de război şi urzeala.
15 Ea i-a zis: „Cum poţi spune: «Te iubesc!» când inima ta nu este cu mine? Iată, aceasta este a treia oară când mă înşeli şi nu mi-ai zis în ce stă puterea ta cea mare”.
16 Fiindcă îl tortura şi-l chinuia în fiecare zi prin cuvintele sale, sufletul său s-a tulburat foarte mult ,
17 şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut pe capul meu pentru că sunt consacrat lui Dumnezeu din sânul mamei mele. Dacă aş fi tuns, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice om”.
18 Dalila a văzut că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să-i cheme pe conducătorii filistenilor şi le-a zis: „Veniţi, de data aceasta, căci şi-a deschis toată inima faţă de mine”. Conducătorii filistenilor au urcat la ea şi au adus în mâinile lor argintul.
19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. A chemat un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui [Samson], ea a început să-l umilească, iar puterea l-a părăsit.
20 Atunci ea i-a zis: „Samson, filistenii sunt asupra ta!”. El s-a trezit din somn şi şi-a zis: „Voi face ca de fiecare dată: mă voi elibera şi mă voi desprinde”. Dar el nu ştia că Domnul se îndepărtase de el.
21 Filistenii l-au prins şi i-au scos ochii; l-au dus la Gaza, l-au legat cu două lanţuri de bronz şi trăgea la [piatra] de moară în temniţă.
22 Părul capului lui a început iarăşi să crească cum fusese înainte de a fi tuns.
23 Conducătorii filistenilor s-au adunat ca să aducă o jertfă deosebită lui Dagon , dumnezeul lor, şi să facă sărbătoare. Şi spuneau: „Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe Samson, duşmanul nostru”.
24 Când l-a văzut poporul, l-au lăudat pe dumnezeul lor zicând:
„Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre
pe duşmanul nostru,
pe cel care devasta ţinuturile noastre
şi ne înmulţea morţii”.
25 Când erau în toiul veseliei , au zis: „Chemaţi-l pe Samson ca să ne distreze!”. L-au scos pe Samson din temniţă şi el a jucat înaintea lor. Apoi l-au aşezat între stâlpi.
26 Samson i-a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Lasă-mă să mă odihnesc atingând stâlpii pe care e construită casa, sprijinindu-mă de ei!”.
27 Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi conducătorii filistenilor erau acolo şi pe terasă erau cam la trei mii de bărbaţi şi femei care priveau la Samson, care juca.
28 Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, adu-ţi aminte de mine, te rog! Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta şi cu o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”.
29 Samson a apucat cei doi stâlpi din mijloc pe care era costruită casa şi s-a rezemat de ei: unul era la dreapta lui şi celălalt la stânga.
30 Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!”. S-a aplecat cu toată puterea şi casa a căzut peste conducători şi peste tot poporul care era acolo . Cei pe care i-a ucis la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care i-a ucis în viaţa lui.
31 Fraţii lui şi toată casa tatălui său au coborât şi l-au luat. L-au dus şi l-au înmormântat între Ţoreea şi Eştaol, în mormântul lui Manoah, tatăl său. El a fost judecător în Israel timp de douăzeci de ani.
1 Era un om din muntele lui Efraim numit Micayehu .
2 El i-a zis mamei sale: „Cei o mie o sută [de sicli] de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul meu, iată, argintul este la mine: eu l-am luat”. Şi mama lui i-a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!”.
3 El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută [de sicli] de argint. Mama lui i-a zis: „Ofer argintul [acesta] cu mâna mea pentru Domnul, prin fiul meu, ca să fac chip cioplit şi chip turnat . Acum ţi-l dau ţie”.
4 El i-a dat argintul mamei sale. Mama lui a luat două sute [de sicli] de argint şi l-a dat topitorului, care a făcut chip cioplit şi chip turnat. Şi le-a pus în casa lui Micayehu.
5 Mica avea o casă a zeilor ; a făcut un efod şi idoli şi l-a consacrat pe unul dintre fiii săi ca preot .
6 În zilele acelea nu era rege în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea .
7 Era un tânăr din Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era un levit şi locuia ca străin acolo.
8 Omul a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda ca să locuiască unde va găsi. Şi, mergând pe drumul său, a venit în ţinutul muntos al lui Efraim până la casa lui Mica.
9 Mica i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda şi merg să locuiesc acolo unde voi găsi”.
10 Mica i-a zis: „Rămâi la mine; tu să-mi fii tată şi preot, şi eu îţi voi da zece [sicli] de argint pe an, un rând de haine şi mâncare”. Şi levitul a rămas.
11 Levitul a început să locuiască la omul [acesta]. Tânărul a fost pentru el ca unul dintre fiii săi.
12 Mica l-a consacrat pe levit: tânărul i-a fost preot şi a locuit în casa lui.
13 Mica a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am un levit ca preot”.
1 În vremea aceea nu era rege în Israel. În zilele acelea, tribul lui Dan îşi căuta un teritoriu unde să locuiască, pentru că nu primise până în ziua aceea moştenire printre triburile lui Israel.
2 Fiii lui Dan au trimis din familiile lor cinci bărbaţi puternici din Ţoreea şi din Eştaol ca să examineze ţara şi s-o cerceteze. Le-au spus: „Mergeţi şi cercetaţi ţara!”. Au ajuns în munţii lui Efraim, la casa lui Mica
3 Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul tânărului levit, s-au apropiat acolo şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?”.
4 El le-a răspuns: „Asta şi asta a făcut Mica pentru mine: mă plăteşte şi eu îi sunt preot”.
5 Ei i-au zis: „Întreabă-l pe Dumnezeu ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră pe care o facem”.
6 Preotul le-a zis: „Mergeţi în pace; călătoria pe care o faceţi este înaintea Domnului!”.
7 Cei cinci oameni au plecat şi au ajuns în Laiş . Au văzut poporul de acolo trăind în siguranţă, în felul sidonienilor, liniştit şi fără grijă. În ţară nu era nimeni care să-i tulbure; erau departe de sidonieni şi nu aveau nicio legătură cu nimeni .
8 Au venit la fraţii lor, la Ţoreea şi la Eştaol, iar fraţii lor le-au zis: „Care-i situaţia?” .
9 Au răspuns: „Să ne ridicăm şi să mergem împotriva lor. Ţara este foarte bună, iar voi staţi liniştiţi? Nu fiţi leneşi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara!
10 Când veţi ajunge, veţi intra la un popor încrezător. Ţara este întinsă în toate direcţiile şi Domnul o dă în mâinile voastre. Este un loc unde nu lipseşte nimic din ce este pe pământ”.
11 Au plecat de acolo, de la Ţoreea şi de la Eştaol, şase sute de bărbaţi care purtau arme de război.
12 Au urcat şi şi-au fixat tabăra la Chiriat-Iearim , în Iuda; de aceea locul acela s-a chemat Mahane-Dan până în ziua aceasta. Iată, [tabăra] este în spatele [cetăţii] Chiriat-Iearim!
13 Au trecut de acolo în muntele lui Efraim şi au ajuns la casa lui Mica.
14 Cei cinci oameni care fuseseră să cerceteze ţara Laiş le-au zis fraţilor lor: „Oare nu ştiţi că în casele acestea sunt un efod, idoli, un chip cioplit şi un chip turnat? Acum ştiţi ce aveţi de făcut”.
15 Ei s-au apropiat acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate!
16 Cei şase sute de oameni dintre fiii lui Dan care purtau arme de război stăteau la intrarea porţii.
17 Au mers cei cinci oameni care fuseseră să cerceteze şi au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, idolii şi chipul turnat, în timp ce preotul stătea la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni care purtau arme de război.
18 Când au intrat în casa lui Mica şi au luat chipul cioplit, efodul, idolii şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?”.
19 Ei i-au zis: „Taci, pune-ţi mâna la gură şi vino cu noi să ne fii tată şi preot. Este mai bine pentru tine să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unui trib şi al unei familii din Israel?”.
20 Preotul s-a bucurat în inima lui ; a luat efodul, idolii şi chipul cioplit şi a mers în mijlocul poporului.
21 S-au întors şi au plecat; au pus înaintea lor copiii, turmele şi bunurile lor.
22 Când se îndepărtau de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu casa lui Mica s-au strâns şi au mers după fiii lui Dan.
23 Au strigat după fiii lui Dan, iar ei s-au întors. I-au zis lui Mica: „Ce ai de strigi?”.
24 El a răspuns: „Aţi luat dumnezeii mei pe care mi-i făcusem şi preotul şi aţi plecat. Ce-mi mai rămâne? Şi cum de ce îmi ziceţi: «Ce ai?»?”.
25 Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul , ca să nu se întoarcă împotriva voastră oameni cu sufletul amărât şi să îţi pierzi viaţa, tu şi casa ta!” .
26 Fiii lui Dan şi-au continuat drumul . Mica a văzut că ei erau mai puternici decât el, s-a întors şi a locuit în casa lui.
27 Ei au luat ceea ce făcuse Mica şi pe preotul pe care îl avea şi au venit împotriva [cetăţii] Laiş şi împotriva poporului care trăia în linişte şi siguranţă şi l-a trecut prin ascuţişul sabiei, iar cetăţii i-au dat foc.
28 Nimeni nu i-a salvat, pentru că era departe de Sidon şi nu aveau nicio legătură cu nimeni. Erau în valea Bet-Rehob . [Fiii lui Dan] au zidit [din nou] cetatea şi au locuit în ea.
29 Au dat cetăţii numele de Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care i se născuse lui Israel. Însă cetatea se chema mai înainte Laiş.
30 Au înălţat pentru ei chipul cioplit, iar Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Manase, el şi fiii lui au fost preoţi pentru tribul lui Dan până în ziua deportării din ţară.
31 Au pus pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica tot timpul cât a fost casa lui Dumnezeu la Şilo.
1 Pe vremea când nu era rege în Israel, un levit care locuia ca străin la marginea muntelui lui Efraim şi-a luat o femeie ca şi concubină din Betleemul lui Iuda.
2 Concubina i-a fost infidelă şi a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, şi a rămas acolo timp de patru luni.
3 Bărbatul ei s-a ridicat şi s-a dus la ea ca să-i vorbească la inimă şi s-o aducă înapoi. Avea cu el un slujitor şi o pereche de măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, iar când tatăl tinerei l-a văzut, s-a bucurat la vederea lui.
4 Socrul său, tatăl acelei tinere, l-a ţinut la el timp de trei zile. Au mâncat şi au băut şi au înnoptat acolo.
5 A patra zi, s-au sculat dimineaţa şi s-au ridicat ca să plece. Dar tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine şi apoi veţi pleca”.
6 Au şezut, au mâncat amândoi. Apoi tatăl tinerei i-a zis bărbatului: „Te rog, rămâi aici peste noapte şi înveseleşte-ţi inima!”.
7 Bărbatul s-a ridicat să plece; dar socrul a insistat şi el a rămas şi a înnoptat acolo.
8 În ziua a cincea s-a sculat dimineaţa ca să plece. Tatăl tinerei i-a zis: „Întăreşte-ţi, te rog, inima şi rămâi până la căderea serii! ”. Şi au mâncat amândoi.
9 Bărbatul s-a ridicat să plece cu concubina şi cu slujitorul lui; dar socrul lui, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua se lasă spre seară: rămâi peste noapte, căci ziua se sfârşeşte; înnoptează aici şi înveseleşte-ţi inima! Mâine vă veţi scula ca să plecaţi la drum şi vei merge la cortul tău”.
10 Bărbatul n-a vrut să mai rămână peste noapte, ci s-a ridicat şi a plecat. A ajuns până aproape de Iebus , adică Ierusalim, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu concubina lui.
11 Când s-au apropiat de Iebus, ziua era de mult trecută . Slujitorul i-a zis stăpânului său: „Să ne îndreptăm către această cetate a iebuseilor şi să înnoptăm în ea!”.
12 Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină care nu este a fiilor lui Israel. Să trecem spre Ghibeea ”.
13 Apoi a mai zis slujitorului său: „Să ne apropiem de vreun loc şi să înnoptăm la Ghibeea sau la Rama ”.
14 Au trecut, au mers şi au ajuns – când soarele apunea – lângă Ghibeea, care este a lui Beniamin.
15 S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să înnopteze la Ghibeea. Au mers şi s-au aşezat în piaţa cetăţii, pentru că nu era nimeni care să-i primească în casă pentru a înnopta.
16 Dar, iată, un bătrân se întorcea seara de la muncă, de pe câmp. El era din muntele lui Efraim şi locuia ca străin la Ghibeea, iar oamenii din locul [acela] erau fii ai lui Beniamin.
17 Şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Bătrânul i-a zis: „Unde mergi şi de unde vii?”.
18 El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Am fost până la Betleemul lui Iuda; acum mă duc la casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui.
19 Avem paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pâine şi vin pentru mine, pentru slujitoarea ta şi pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”.
20 Bătrânul a zis: „Pace ţie! Toate trebuinţele tale le iau asupra mea, numai să nu înnoptezi în piaţă”.
21 L-a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. [Călătorii] şi-au spălat picioarele, au mâncat şi au băut.
22 Pe când se veseleau ei , iată, nişte oameni din cetate, fii ai lui Belial , au înconjurat casa, au bătut la uşă şi i-au zis bătrânului, stăpânului casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta ca să-l cunoaştem” .
23 Stăpânul casei a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, fraţilor mei, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; din moment ce omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi nelegiuirea aceasta!
24 Iată fiica mea este fecioară şi [omul acesta] are o concubină; le aduc afară pe ele: necinstiţi-le şi faceţi-le ce va fi plăcut în ochii voştri. Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o astfel de nelegiuire”.
25 Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat concubina şi le-a adus-o afară. Ei au cunoscut-o şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa: şi i-au dat drumul la revărsatul zorilor.
26 Către ziuă, femeia a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei [şi a rămas] acolo până [s-a făcut] ziuă .
27 Dimineaţa, soţul ei s-a ridicat, a deschis uşile casei şi a ieşit să-şi continue drumul. Dar, iată, femeia, concubina lui, era căzută la uşa casei cu mâinile pe prag.
28 El i-a zis: „Ridică-te să mergem!”. Ea însă n-a răspuns . Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat acasă .
29 Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a luat-o pe concubina lui şi i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăţi pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israel.
30 Toţi cei care au văzut lucrul acesta au zis: „Nu a fost şi nu s-a văzut lucru ca acesta din ziua când au ieşit fiii lui Israel din ţara Egiptului până în ziua aceasta. Reflectaţi la aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi!”.
1 Toţi copiii lui Israel au ieşit şi s-au adunat ca un singur om – de la Dan până la Beer-Şeba şi ţara Galaadului – înaintea Domnului, la Miţpa .
2 Căpeteniile întregului popor, toate triburile lui Israel au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeştri care mânuiau sabia.
3 Fiii lui Beniamin au auzit că fiii lui Israel au urcat la Miţpa şi au zis: „Spuneţi: «Cum s-a întâmplat răul acesta?»”.
4 Atunci levitul, soţul femeii care fusese ucisă, a zis: „Ajunsesem cu concubina mea la Ghibeea din Beniamin ca să înnoptăm.
5 Locuitorii din Ghibeea s-au ridicat împotriva mea şi au înconjurat noaptea casa din cauza mea. Se gândeau să mă omoare, şi-au bătut joc de concubina mea şi ea a murit.
6 Mi-am luat concubina şi am tăiat-o în bucăţi pe care le-am trimis în tot ţinutul moştenirii lui Israel. Căci au săvârşit o mişelie şi o nelegiuire în Israel.
7 Iată, voi toţi sunteţi fii ai lui Israel: cercetaţi acest lucru şi hotărâţi aici!”.
8 Tot poporul s-a ridicat ca un singur om şi a zis: „Niciunul dintre noi nu va merge la cortul lui şi nimeni nu se va întoarce acasă.
9 Acum, iată ce vom face [cetăţii] Ghibeea: vom trage la sorţi [cine să meargă] împotriva ei.
10 Vom lua zece oameni din o sută din toate triburile lui Israel, o sută dintr-o mie şi o mie din zece mii; ei să ia provizii pentru popor ca, atunci când vor ajunge la Ghibeea din Beniamin, să-i facă după nelegiuirea pe care au făcut-o în Israel”.
11 Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.
12 Triburile lui Israel au trimis oameni în tot tribul lui Beniamin ca să-i spună: „Ce este răul acesta pe care l-aţi făcut între voi? .
13 Acum, scoateţi-i pe oamenii [aceia] – fii ai lui Belial – ca să-i omorâm şi să înlăturăm răul din Israel”. Dar fiii lui Beniamin nu au vrut să asculte glasul fraţilor lor, fiii lui Israel .
14 Fiii lui Beniamin s-au adunat din cetăţile lor la Ghibeea ca să lupte împotriva fiilor lui Israel.
15 În ziua aceea, fiii lui Beniamin au numărat din cetăţi douăzeci şi şase de mii de oameni care mânuiau sabia; numai dintre locuitorii din Ghibeea au numărat şapte sute de bărbaţi viteji .
16 În tot poporul acesta erau şapte sute de oameni aleşi, care erau stângaci. Toţi aceştia trăgeau cu praştia într-un [fir] de păr şi nu dădeau greş.
17 Fiii lui Israel – în afară de Beniamin – s-au numărat: erau patru sute de mii de oameni care mânuiau sabia – toţi aceştia erau bărbaţi [buni] de luptă.
18 Fiii lui Israel s-au ridicat, au urcat la Betel şi l-au întrebat pe Dumnezeu: „Cine dintre noi să urce primul ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?”. Domnul a răspuns: „Iuda să urce primul!” .
19 Fiii lui Israel s-au ridicat dimineaţa şi şi-au fixat tabăra lângă Ghibeea.
20 Bărbaţii lui Israel au ieşit ca să lupte împotriva lui Beniamin şi s-au aşezat în linie de luptă lângă Ghibeea.
21 Fiii lui Beniamin au ieşit din Ghibeea şi în ziua aceea au culcat la pământ douăzeci şi două de mii de oameni din Israel.
22 Poporul, bărbaţii lui Israel, s-au întărit şi s-au aşezat din nou în linie de bătaie în locul unde se aşezaseră în ziua dintâi.
23 Fiii lui Israel au urcat şi au plâns înaintea Domnului până seara. L-au întrebat pe Domnul: „Să mai urcăm la luptă împotriva fiilor lui Beniamin, fratele meu?”. Domnul a răspuns: „Urcaţi împotriva lui!”.
24 Fiii lui Israel au mers împotriva fiilor lui Beniamin în ziua a doua.
25 În ziua a doua, fiii lui Beniamin le-au ieşit în întâmpinare din Ghibeea şi au culcat la pământ încă optsprezece mii de oameni dintre fiii lui Israel: toţi aceştia mânuiau sabia.
26 Toţi fiii lui Israel şi tot poporul au urcat şi au venit la Betel; au plâns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea Domnului.
27 Fiii lui Israel l-au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci arca alianţei lui Dumnezeu
28 şi Pinhas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea [arcei] –: „Să ies iarăşi la luptă împotriva fiilor lui Beniamin, fratele meu, sau să încetez?”. Domnul a răspuns: „Urcaţi, căci mâine îi voi da în mâinile tale!”.
29 Israel a pus pânditori împotriva Ghibeii de jur împrejur.
30 Fiii lui Israel au urcat împotriva fiilor lui Beniamin a treia zi şi s-au aşezat în linie de luptă împotriva Ghibeii, ca şi în celelalte dăţi.
31 Fiii lui Beniamin au ieşit înaintea poporului şi au fost traşi departe de cetate. Au început să lovească poporul ucigând, ca şi în celelalte dăţi, cam treizeci de oameni din Israel pe drumurile care unul urcă la Betel, iar celălalt [duce] la Ghibeea, prin câmpie.
32 Fiii lui Beniamin au zis: „Iată-i bătuţi înaintea noastră ca şi mai înainte!”. Fiii lui Israel au zis: „Să fugim şi să-i atragem departe de cetate, la drumul mare”.
33 Toţi bărbaţii lui Israel s-au ridicat din locurile lor şi s-au aşezat în linie de luptă la Baal-Tamar ; şi oamenii lui Israel care stăteau la pândă s-au năpustit din locul în care erau, din Maare-Gheba.
34 Au venit în faţa Ghibeii zece mii de oameni aleşi din tot Israelul. Lupta a fost aprigă , iar fiii lui Beniamin nu ştiau că răul venea peste ei.
35 Domnul l-a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel şi fiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin. Toţi aceştia erau în stare să mânuiască sabia.
36 Fiii lui Beniamin au văzut că bărbaţii lui Israel erau bătuţi; aceştia făceau loc fiilor lui Beniamin pentru că aveau încredere în cei pe care-i puseseră la pândă lângă Ghibeea.
37 Pânditorii s-au grăbit să se năpustească asupra Ghibeii, au mers şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul sabiei.
38 Era un semnal între bărbaţii lui Israel şi cei de la pândă: să facă să se înalţe din cetate un nor gros de fum.
39 Bărbaţii lui Israel s-au întors în luptă. Fiii lui Beniamin au început să-i bată omorând cam treizeci de oameni şi ziceau: „Fără îndoială, sunt bătuţi înaintea noastră ca în prima luptă”.
40 Dar un nor începea să se înalţe din cetate ca un stâlp de fum. [Fiii] lui Beniamin s-au uitat înapoi şi, iată, toată cetatea urca [în fum] spre cer.
41 Bărbaţii lui Israel s-au întors. Bărbaţii lui Beniamin s-au înspăimântat pentru că au văzut că răul venea asupra lor.
42 S-au întors din faţa bărbaţilor lui Israel pe drumul care duce spre pustiu şi i-a ajuns lupta. Cei care ieşeau din cetăţi i-au omorât în mijlocul lor.
43 L-au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit şi l-au zdrobit la locul lor de odihnă, până spre Ghibeea, înspre răsăritul soarelui.
44 Au căzut din Beniamin optsprezece mii de oameni, toţi aceştia bărbaţi viteji.
45 S-au întors şi au fugit spre pustiu, spre stânca Rimon . [Bărbaţii lui Israel] au ucis cinci mii pe drum. I-au urmărit până la Ghideom şi au lovit dintre ei două mii.
46 Toţi cei care au căzut dintre [fiii lui] Beniamin în ziua aceea au fost douăzeci şi cinci de mii de oameni care mânuiau sabia, toţi aceştia bărbaţi viteji.
47 S-au întors şi au fugit spre pustiu, la stânca Rimon, şase sute de bărbaţi şi au rămas acolo timp de patru luni.
48 Bărbaţii lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin şi i-au trecut prin ascuţişul sabiei – de la oamenii din cetăţi până la animale şi tot ce au găsit. Au dat foc tuturor cetăţilor pe care le-au găsit.
1 Oamenii lui Israel au jurat la Miţpa: „Niciunul din noi să nu-şi dea fiica de soţie unuia din Beniamin!”.
2 Poporul a venit la Betel şi a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Şi-au ridicat glasul, au plâns amar
3 şi au zis: „De ce, Doamne Dumnezeul lui Israel, s-a întâmplat aceasta în Israel: să lipsească astăzi din Israel un trib întreg?”.
4 A doua zi, poporul s-a ridicat şi a construit acolo un altar şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare.
5 Fiii lui Israel au zis: „Care dintre toate triburile lui Israel nu a urcat în adunare înaintea Domnului?”. Căci s-a făcut un jurămînt mare împotriva celui care nu a urcat la Domnul la Miţpa: „Să fie dat la moarte!”.
6 Fiilor lui Israel le-a părut rău de Beniamin, fratele lor, şi ziceau: „Astăzi a fost nimicit un trib din Israel.
7 Cum să facem ca [să găsim] soţii pentru cei care au supravieţuit? Fiindcă noi am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre ca soţii”.
8 Ei au zis: „Este vreunul dintre triburile lui Israel care nu a urcat la Domnul la Miţpa?”. Iată, nu era nimeni din Iabeş-Galaad în tabără, în adunare.
9 Au cercetat poporul şi, iată, nu era acolo nimeni dintre locuitorii din Iabeş-Galaad.
10 Adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de bărbaţi viteji şi le-au poruncit: „Mergeţi şi treceţi-i prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabeş-Galaad, pe femei şi pe copii.
11 Să faceţi aceasta: pe orice bărbat şi pe orice femeie care a cunoscut bărbat să-i nimiciţi!” .
12 Au găsit între locuitorii din Iabeş-Galaad patru sute de tinere fecioare care nu cunoscuseră bărbat şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţara Canaan.
13 Toată adunarea a trimis să se spună fiilor lui Beniamin care erau la stânca Rimon şi să le transmită pace.
14 În acel timp, [fiii] lui Beniamin s-au întors şi li s-au dat soţii care erau dintre fetele din Iabeş-Galaad, dar nu au fost destule .
15 Poporului i-a fost milă de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură între triburile lui Israel.
16 Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem ca [să găsim] soţii pentru cei care au rămas, căci au fost nimicite femeile lui Beniamin?”.
17 Au zis: „Să fie o moştenire pentru cei care au scăpat din Beniamin ca să nu fie şters un trib din Israel.
18 Dar noi nu putem să dăm de soţii dintre fiicele noastre, pentru că fiii lui Israel au jurat: «Blestemat cel care dă o soţie unuia din Beniamin!»”.
19 Au zis: „Iată, este o sărbătoare a Domnului din an în an la Şilo , care este la nord de Betel, spre răsăritul soarelui, pe drumul care urcă de la Betel la Sihem şi la sud de Lebona” .
20 Le-au poruncit fiilor lui Beniamin: „Mergeţi şi staţi la pândă în vii!.
21 Uitaţi-vă şi, când le veţi vedea pe fetele din Şilo ieşind să joace , ieşiţi din vii să răpiţi fiecare pentru sine o soţie dintre fetele din Şilo şi duceţi-le în ţinutul lui Beniamin .
22 Dacă vor veni părinţii sau fraţii lor să se plângă la noi, le vom spune: «Dăruiţi-ni-le, căci nu ne-am luat prin război câte o soţie pentru fiecare şi nu voi le-aţi dat lor ca să fiţi vinovaţi!»”.
23 Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat soţii, după numărul lor, dintre cele care jucau, pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor; au zidit cetăţile şi au locuit în ele.
24 În acel timp, fiii lui Israel au plecat de acolo fiecare la tribul lui şi în familia lui şi s-a întors fiecare în moştenirea sa.
25 În zilele acelea nu era rege în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea .