1

1 În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele din Babilon, la Ierusalim şi l-a asediat .

2 Domnul l-a dat în mâna lui pe Ioiachim, regele, lui Iuda, şi o parte din vasele casei lui Dumnezeu şi le-a dus în ţinutul Şinear în casa zeului lui: a dus vasele în vistieria zeului său.

3 Regele i-a zis lui Aşpenaz , mai-marele peste eunuci , să aducă dintre fiii lui Israel, din descendenţa regească şi dintre nobili

4 tineri care să nu aibă niciun cusur, frumoşi la înfăţişare, instruiţi în toată înţelepciunea , cunoscători ai ştiinţei, pricepuţi în cunoaştere şi viguroşi , ca să poată sta în palatul regelui, să-i înveţe scrierea şi limba caldeilor .

5 Regele a stabilit pentru ei potrivit cu fiecare zi o porţie din hrana regelui şi vinul pe care îl bea el, ca să-i crească timp de trei ani, iar la sfârşitul lor să stea înaintea regelui .

6 Între ei erau [câţiva] dintre fiii lui Iuda : Daniel, Anania, Mişael şi Azaria .

7 Căpetenia eunucilor le-a pus numele [acestea]: lui Daniei i-a pus [numele] Beltşaţar, lui Anania, Şadrac, lui Mişael, Meşac şi lui Azaria, Abed-Nego.

8 Daniel şi-a pus la inima să nu se întineze din porţia de hrană a regelui şi din vinul pe care îl bea el şi a cerut de la capetenia eunucilor să poată să nu se întineze.

9 Dumnezeu i-a dat lui Daniel (să afle) har şi îndurare înaintea căpeteniei eunucilor.

10 Căpetenia eunucilor i-a zis lui Daniel: „Eu mă tem de stăpânul meu, regele, care a stabilit hrana voastră şi băutura voastră. De ce să vadă feţele voastre mai abătute decât cele ale tinerilor de vârsta voastră şi să faceţi vinovat capul meu înaintea regelui?”.

11 Daniel i-a zis îngrijitorului pe care îl stabilise căpetenia eunucilor peste Daniel, Anania, Mişael şi Azaria:

12 „Încearcă-i pe slujitorii tăi timp de zece zile: să ni se dea din legume să mâncăm şi apă să bem!

13 Apoi să se vadă feţele noastre şi înfăţişarea noastră şi înfăţişarea tinerilor care mănâncă din porţia de hrană a regelui! şi după cum vei vedea, aşa să faci cu slujitorii tăi!”.

14 El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat timp de zece zile.

15 La sfârşitul celor zece zile; înfăţişarea lor era mai bună şi trupul lor mai gras decât cel al tuturor tinerilor care mâncau din porţia de hrană a regelui.

16 Îngrijitorul lua porţia lor de hrană şi vinul pe care trebuia să-l bea ei şi le dădea legume.

17 Acestor patru tineri, Dumnezeu le-a dat cunoaştere şi instruire în orice scriere şi înţelepciune. Iar Daniel era priceput în toate viziunile şi visele .

18 La sfârşitul zilelor despre care spusese regele ca să-i aducă; căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosor.

19 Regele a vorbit cu ei şi nu s-a găsit [nimeni] asemenea lui Daniel, Anania, Mişael şi Azaria. şi ei au stat înaintea regelui.

20 În orice lucru de înţelepciune sau de înţelegere pe care regele îl căuta la ei i-a găsit de zece ori peste toţi magii şi astrologii care erau în tot regatul său.

21 şi Daniel a fost astfel până în anul întâi al lui Cirus, regele .

2

1 În al doilea an al domniei lui Nabucodonosor, a avut Nabucodonosor vise. I s-a tulburat duhul şi somnul l-a părăsit .

2 Regele a spus să-i cheme pe magi, pe astrologi, pe vrăjitori şi pe caldei ca să-i facă cunoscute regelui visele sale. Ei au venit şi au stat înaintea regelui.

3 Regele a zis: „Am avut un vis şi îmi este tulburat duhul până când voi cunoaşte visul”.

4 Caldeii i-au vorbit regelui în aramaică :
„Rege, în veci să trăieşti! Spune-le slujitorilor tăi visul şi noi îţi vom face cunoscută interpretarea!”.

5 Regele le-a răspuns şi le-a zis caldeilor: „Decizia mea este hotărâtă: dacă nu îmi veţi face cunoscut visul şi interpretarea lui, veţi fi tăiaţi în bucăţi şi casele voastre vor fi făcute o grămadă de [ruine] .

6 Dar dacă îmi veţi face cunoscut visul şi interpretarea lui, veţi primi de la mine daruri, răsplată şi cinste mare . De aceea, faceţi-mi cunoscut visul şi interpretarea lui!”.

7 Ei au răspuns a doua oară şi au zis: „Să spună regele visul slujitorilor săi şi noi vom face cunoscută interpretarea!”.

8 Regele a răspuns şi a zis: „Într-adevăr, ştiu că vreţi să câştigaţi timp, deoarece vedeţi că decizia mea este hotărâtă.

9 Dacă nu-mi veţi face cunoscut visul, o singură hotărâre este pentru voi, pentru că v-aţi pus de acord să spuneţi înaintea mea cuvinte mincinoase şi false până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul şi voi cunoaşte că puteţi să-mi faceţi cunoscută interpretarea!”.

10 Caldeii i-au răspuns regelui şi au zis: „Nu este nimeni pe pământ care să poată face cunoscut cuvântul regelui, pentru că niciun rege, oricât de mare şi puternic ar fi, nu cere un astfel de lucru nici unui ghicitor, astrolog sau caldeu.

11 Lucrul pe care îl cere regele este greu şi nu este altcineva care să-l facă cunoscut regelui decât Dumnezeul a cărui locuinţă nu este printre muritori .

12 Din cauza aceasta, regele s-a mâniat şi s-a înfuriat foarte mult şi a spus să fie nimiciţi toţi înţelepţii din Babilon.

13 Când a ieşit decretul ca să fie ucişi înţelepţii, i-au căutat pe Daniel şi pe tovarăşii lui ca să-i ucidă.

14 Atunci, Daniel s-a adresat cu înţelepciune şi chibzuinţă lui Arioc căpetenia gărzilor regelui care ieşise să-i ucidă pe înţelepţii Babilonului.

15 I-a răspuns şi i-a zis lui Arioc, împuternicitul regelui: „De ce este atât de sever decretul regelui?”. Atunci, Arioc i-a făcut cunoscută lui Daniel hotărârea.

16 Daniel s-a dus la rege şi i-a cerut să-i dea timp şi el îi va fi făcut cunoscută regelui interpretarea.

17 Atunci, Daniel a mers acasă şi le-a făcut cunoscută lui Anania, Mişael şi Azaria, tovarăşii săi, hotărârea

18 ca să ceară îndurare de la Dumnezeul cerului cu privire la taina aceasta, pentru ca să nu fie nimiciţi Daniel şi tovarăşii lui împreună cu restul înţelepţilor din Babilon.

19 După aceea, i-a fost descoperită lui Daniel taina într-o viziune de noapte . şi Daniel l-a binecuvântat pe Dumnezeul cerului .

20 Daniel a vorbit şi a spus:
„Binecuvântat să fie numele lui Dumnezeu
din veci şi până-n veci,
pentru că ale lui sunt înţelepciunea şi puterea!

21 El schimbă vremurile şi timpurile;
el dă jos pe regi şi tot el stabileşte regii ;
el dă înţelepciune înţelepţilor
şi cunoaştere celor care cunosc priceperea.

22 El descoperă cele adânci şi ascunse;
el cunoaşte ce este în întuneric
şi lumina locuieşte cu el .

23 Ţie, Dumnezeul părinţilor mei, îţi mulţumesc şi îţi aduc laudă,
căci mi-ai dat înţelepciune şi putere.
Acum fă-mi cunoscut ceea ce noi am cerut de la tine,
pentru că tu poţi să ne faci cunoscută cerinţa regelui!”.

24 După aceasta, Daniei s-a dus la Arioc, pe care regele îl stabilise ca să-i nimicească pe înţelepţii din Babilon; a mers şi i-a zis aşa: „Nu-i omori pe înţelepţii din Babilon, ci du-mă înaintea regelui şi eu îi voi face cunoscută regelui interpretarea!”.

25 Apoi, Arioc l-a dus în grabă pe Daniel înaintea regelui şi i-a vorbit astfel: „Am găsit un bărbat iudeu, dintre cei captivi, care îi va face cunoscută regelui interpretarea”.

26 Regele i-a răspuns şi i-a zis lui Daniel, al cărui nume era Beltşaţar: „Eşti tu capabil să-mi faci cunoscut visul pe care l-am avut şi interpretarea lui?”.

27 Daniel a răspuns şi i-a zis regelui: „Taina pe care regele o cere nu pot să i-o facă cunoscută regelui înţelepţii, astrologii, magii şi ghicitorii.

28 Dar este un Dumnezeu în cer care revelează tainele şi poate să facă cunoscut regelui Nabucodonosor ce va fi la sfârşitul zilelor. Visul tău şi viziunile avute când erai cu capul pe patul tău sunt acestea:

29 ţie, rege, când erai în patul tău, ţi s-au ridicat gândurile cu privire la ceea ce va fi după acestea. Revelatorul tainelor ţi-a făcut cunoscut ce va fi.

30 Cât despre mine, nu pentru înţelepciunea pe care aş avea-o mai mult decât toţi cei vii mi-a fost descoperită taina, ci pentru ca să fie făcută cunoscută regelui interpretarea şi ca să cunoşti gândurile inimii tale.

31 Tu, rege, ai avut o viziune. Iată, un chip mare; chipul acesta era impunător ; strălucirea lui era măreaţă. El stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.

32 Acest chip avea capul din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele, din bronz,

33 gambele, din fier, picioarele erau o parte din fier, o parte din lut.

34 Tu priveai până când s-a desprins o piatră – nu prin mână de om – a lovit chipul la picioarele care erau din fier şi din lut şi le-a zdrobit.

35 Atunci au fost zdrobite dintr-odată fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul şi au devenit ca pleava dintr-o arie pe timpul verii. Au fost purtate de vânt şi nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Iar piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare care a umplut tot pământul.

36 Acesta este visul şi interpretarea lui o vom spune înaintea regelui.

37 Tu, rege, eşti regele regilor, căruia Dumnezeul cerurilor ţi-a dat domnia, puterea, tăria şi gloria .

38 Oriunde locuiesc fiii oamenilor, animalele câmpului şi păsările cerului le-a pus în mâna ta şi tu stăpâneşti peste toate. Tu eşti capul care era din aur.

39 După tine, se va ridica o altă domnie, mai neînsemnată decât a ta; apoi, o a treia domnie, de bronz, care va stăpâni peste tot pământul.

40 Apoi va fi o a patra domnie, tare ca fierul. şi pentru că fierul zdrobeşte şi fărâmiţează totul, ca fierul care distruge totul, aşa va zdrobi şi va fărâmiţa ea.

41 Aşa cum ai văzut picioarele şi degetele care erau o parte din lut de olar şi o parte din fier, [la fel] domnia va fi împărţită, dar va fi în ea [ceva] din tăria fierului. De aceea ai văzut fier amestecat cu lut moale.

42 şi după cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o parte din lut, tot aşa domnia va fi în parte tare şi în parte fragilă.

43 Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin sămânţă umană , dar nu se vor uni unul cu altul, aşa cum fierul nu se uneşte cu lutul.

44 În zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă. Domnia [aceasta] nu va trece la alt popor; ea va zdrobi şi va nimici toate acele domnii, dar ea se va ridica pentru totdeauna.

45 De aceea, pentru că ai văzut că din munte s-a desprins o piatră – nu prin mână [de om] – care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul şi aurul, [să ştii că] Dumnezeul cel Mare a făcut cunoscut regelui ceea ce va fi după acestea. Visul este adevărat şi interpretarea este de încredere”.

46 Atunci, regele Nabucodonosor a căzut cu faţa [la pământ] şi s-a prostrat înaintea lui Daniel. şi a spus să i se aducă ofrandă, tămâie şi libaţii .

47 Apoi, regele a răspuns şi i-a zis lui Daniel: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi stăpânul regilor, cel care dezvăluie tainele, pentru că ai putut să dezvălui taina aceasta”.

48 Apoi, regele l-a făcut mare pe Daniel, i-a dat daruri multe şi mari; l-a pus să stăpânească peste toată provincia Babilonului şi mare căpetenie peste toţi înţelepţii din Babilon.

49 Daniel i-a cerut regelui şi el i-a stabilit peste treburile din provincia Babilonului pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Iar Daniel a rămas în locuinţa regelui .

3

1 Nabucodonosor regele, a făcut o statuie din aur înaltă de şaizeci de coţi şi lată de şase coţi ; a ridicat-o în valea Dura , în provincia Babilon.

2 Nabucodonosor, regele, a trimis să-i adune pe satrapii , pe prefecţii , pe guvernatorii , pe consilierii , pe trezorierii, pe judecătorii , pe magistraţii şi pe toţi conducătorii provinciilor să vină la dedicarea statuii din aur pe care o înălţase Nabucodonosor, regele.

3 Atunci, s-au adunat satrapii, prefecţii, guvernatorii, consilierii, trezorierii, judecătorii, magistraţii şi toţi conducătorii provinciilor pentru dedicarea statuii din aur pe care o ridicase Nabucodonosor, regele, şi au stat înaintea statuii pe care o ridicase Nabucodonosor.

4 Iar un crainic a strigat cu putere: „Vouă, popoarelor, neamurilor şi limbilor, vi se porunceşte:

5 când veţi auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale , să cădeţi şi să adoraţi statuia din aur pe care a ridicat-o Nabucodonosor, regele!

6 Cel care nu va cădea şi nu va adora, în aceeaşi clipă va fi aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins”.

7 De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale, au căzut toate popoarele, neamurile şi limbile ca să adore statuia din aur pe care o ridicase Nabucodonosor, regele.

8 Atunci, în aceeaşi clipă, s-au apropiat nişte caldei şi i-au vorbit de rău pe iudei.

9 Ei au luat cuvântul şi i-au spus lui Nabucodonosor, regele: „Rege, în veci să trăieşti!

10 Tu, rege, ai stabilit o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale psalterionului, ai cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale sa cadă şi să adore statuia de aur,

11 iar cel care nu va cădea şi nu va adora să fie aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins.

12 Sunt nişte iudei pe care i-ai stabilit peste lucrările din provincia Babilon, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Oamenii aceştia nu ascultă de tine, rege, nu-i slujesc pe zeii tăi. şi nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o”.

13 Atunci, Nabucodonosor, cu mânie şi furie, a poruncit să fie aduşi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. şi i-au adus pe oamenii aceştia înaintea regelui.

14 Nabucodonosor a luat cuvântul şi le-a zis: „Este adevărat, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, că nu-i slujiţi pe aceşti zei ai mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o?

15 Acum, fiţi gata ca în clipa când veţi auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cădeţi şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o. Dacă nu o vă veţi închina, în aceeaşi clipă veţi fi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc aprins. şi cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea?”.

16 Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au luat cuvântul şi i-au spus regelui Nabucodonosor: „Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău.

17 Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins şi ne va elibera din mâna ta, rege!

18 şi chiar dacă nu să-ţi fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”.

19 Atunci; Nabucodonosor s-a umplut de mânie, înfăţişarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat cuvântul şi a poruncit să fie încălzit cuptorul de şapte ori mai mult decât se încălzea [de obicei],

20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul cu foc aprins.

21 Atunci, oamenii aceştia au fost legaţi cu pantalonii , tunicile , mantalele şi veşmintele lor şi au fost aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc aprins.

22 Din cauză că porunca regelui era severă şi cuptorul era încălzit peste măsură, flacăra focului i-a ucis pe oamenii aceştia care i-au aruncat pe Şadrac. Meşac şi Abed-Nego.

23 Iar aceşti trei oameni, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.

24 Ei umblau în mijlocul flăcărilor , lăudându-l pe Dumnezeu şi binecuvântându-l pe Domnul.

25 Azaria, stând, s-a rugat astfel şi, deschizându-şi gura în mijlocul focului, a spus:

26 Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri,
vrednic de laudă şi preamărit este numele tău în veci.

27 Căci tu eşti drept în toate câte ni le-ai făcut,
şi toate lucrările tale sunt adevărate şi căile tale, drepte
şi toate judecăţile tale sunt adevăr,

28 Căci ai făcut judecată dreaptă
în privinţa a tot ceea ce ai adus asupra noastră
şi asupra cetăţii sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul ,
căci în adevăr şi dreptate ai adus toate acestea
din cauza păcatelor noastre.

29 Căci noi am păcătuit şi am săvârşit nelegiuirea,
ne-am îndepărtat de tine şi am rătăcit în toate:
nu am ascultat de poruncile tale.

30 Nu am păzit şi nu am făcut după cum ne-ai poruncit
ca să ne fie bine.

31 Toate câte le-ai adus peste noi şi toate câte ni le-ai făcut,
cu judecată dreaptă le-ai făcut,

32 Ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri nedrepţi ,
cei mai răi dintre răzvrătiţi,
şi ale unui rege nelegiuit, cel mai rău de pe tot pământul.

33 Acum nu mai putem să deschidem gura;
ruşine şi ocară s-a făcut pentru slujitorii tăi,
pentru cei care te cinstesc.

34 Nu ne da până la capăt, de dragul numelui tău
şi nu rupe alianţa ta!

35 Nu îndepărta mila ta de la noi
de dragul lui Abraham, cel iubit de tine,
de dragul lui Isaac, slujitorul tău,
şi lui Israel, sfântul tău,

36 cărora le-ai vorbit spunând că le vei înmulţi descendenţa
ca stelele, cerului şi ca nisipul
care este de-a lungul ţărmului mării!

37 Căci, Stăpâne, am devenit cei mai mici printre toate popoarele
şi suntem umiliţi pe tot pământul astăzi,
din cauza păcatelor noastre.

38 Căci în acest, moment nu este principe,
nici profet şi nici conducător ,
nici ardere de tot, nici jertfă, nici ofrandă,
nici [jertfă de] tămâie ,
nici loc unde să aducem roade înaintea ta
şi să aflăm îndurare.

39 Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit de-am putea fi primiţi
ca o ardere de tot de berbeci şi de boi
şi ca o mie de miei graşi!

40 Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi
şi să se împlinească înaintea ta,
pentru că nu este ruşine pentru cei care-şi pun încrederea în tine.

41 Acum, te urmăm din toată inima,
ne temem de tine şi căutăm faţa ta :
nu ne fă de ruşine,

42 ci fă cu noi după bunătatea ta
şi după mulţimea îndurării tale!

43 Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale,
şi dă glorie numelui tău, Doamne!

44 Să fie făcuţi de ocară toţi cei care fac rele împotriva slujitorilor tăi
şi să fie acoperiţi de ruşine cu toată puterea şi stăpânirea,
iar tăria lor să fie zdrobită!

45 Să ştie că numai tu eşti Domnul Dumnezeu
şi eşti preamărit de toată lumea.

46 Slujitorii regelui care i-au aruncat nu încetau să încălzească cuptorul cu naftă şi smoală, câlţi şi vreascuri .

47 Flacăra se înălţa deasupra cuptorului patruzeci şi nouă de coţi .

48 Ieşind, i-a ars pe aceia dintre caldei pe care i-a găsit lângă cuptor.

49 Îngerul Domnului , care coborâse la cei care erau împreună cu Azaria în cuptor, a îndepărtat flacăra focului din cuptor.

50 A făcut mijlocul cuptorului ca o adiere de vânt proaspăt ; focul nu i-a atins deloc, nu i-a chinuit şi nici nu i-a făcut să sufere.

51 Atunci, cei trei, într-un singur glas, au înălţat imnuri, l-au preamărit şi l-au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, spunând:

52 Binecuvântat eşti tu, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri,
vrednic de laudă şi preamărit în veci!
Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci!

53 Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale ,
vrednic de laudă şi preamărit în veci!

54 Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale ,
vrednic de laudă şi preamărit în veci!

55 Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile şi stai peste heruvimi ,
vrednic de laudă şi preamărit în veci!

56 Binecuvântat eşti pe firmamentul [cerului],
vrednic de laudă şi preamărit în veci!

57 Binecuvântaţi-l, toate lucrările Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

58 Binecuvântaţi-l, ceruri , pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

59 Binecuvântaţi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

60 Binecuvântaţi-l, ape toate de deasupra cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

61 Binecuvântaţi-l, toate puterile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

62 Binecuvântaţi-l, soare şi lună pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

63 Binecuvântaţi-l, stele ale cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

64 Binecuvântaţi-l, toate ploile şi roua , pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

65 Binecuvântaţi-l, toate vânturile , pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

66 Binecuvântaţi-l, foc şi căldură, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

67 Binecuvântaţi-l, frig şi arşiţă , pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

68 Binecuvântaţi, rouă şi brumă , pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

69 Binecuvântaţi-l, ger şi îngheţ, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

70 Binecuvântaţi-l, gheţuri şi zăpezi, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

71 Binecuvântaţi-l, nopţi şi zile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

72 Binecuvântaţi-l, lumină şi întuneric, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

73 Binecuvântaţi-l, fulgere şi nori , pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

74 Să-l binecuvânteze pământul pe Domnul,
să-l laude şi să-l preamărească în veci!

75 Binecuvântaţi-l, munţi şi dealuri , pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

76 Binecuvântaţi-l, tot ce răsare pe pământ, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

77 Binecuvântaţi-l, mări şi râuri, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

78 Binecuvântaţi-l, izvoare, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

79 Binecuvântaţi-l, peşti şi tot ce se mişcă în ape, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

80 Binecuvântaţi-l, toate păsările cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

81 Binecuvântaţi-l, toate fiarele şi animalele, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

82 Binecuvântaţi-l, fii ai oamenilor, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

83 Binecuvântaţi-l, Israel, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

84 Binecuvântaţi-l, preoţi ai Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

85 Binecuvântaţi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

86 Binecuvântaţi-l, duhuri şi suflete ale drepţilor, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

87 Binecuvântaţi-l, sfinţi şi umili cu inima, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

88 Binecuvântaţi-l, Anania, Azaria şi Mişael, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci,
pentru că ne-a salvat din locuinţa morţilor
şi din mâna morţii ne-a mântuit,
ne-a eliberat din mijlocul cuptorului aprins de flăcări,
din mijlocul focului ne-a eliberat .

89 Mărturisiţi-l pe Domnul, pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui!

90 Lăudaţi-l, toţi cei care vă temeţi de Domnul,
pe Dumnezeul dumnezeilor,
lăudaţi-l şi mărturisiţi că veşnică este îndurarea lui!

91 Atunci, Nabucodonosor, regele , a rămas uimit, s-a ridicat în grabă şi le-a zis sfetnicilor săi: „Oare nu am aruncat noi trei oameni legaţi în mijlocul cuptorului?”. Ei au luat cuvântul şi au spus: „Sigur, rege!”.

92 El a luat cuvântul şi a zis: „Iată, eu văd patru oameni dezlegaţi, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar înfăţişarea celui de-al patrulea este asemenea cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”.

93 Apoi, Nabucodonosor s-a apropiat de gura cuptorului aprins, a luat cuvântul şi a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt: ieşiţi şi veniţi!”. Atunci, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.

94 S-au adunat satrapii, prefecţii şi guvernatorii şi sfetnicii regelui şi i-au văzut pe oamenii aceştia: focul nu avusese putere asupra trupurilor lor, părul capului lor nu se pârlise, pantalonii lor nu se modificaseră şi miros de foc nu ieşea din ei.

95 Nabucodonosor a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au încrezut în el; au încălcat porunca regelui, şi-au dat mai degrabă trupurile [la moarte] decât să slujească şi să adore vreun dumnezeu în afară de Dumnezeul lor.

96 Iată, eu dau poruncă potrivit căreia toate popoarele, neamurile şi limbile care ar vorbi rău împotriva Dumnezeului lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego să fie făcuţi bucăţi şi casele lor să devină un morman [de ruine], pentru că nu este un alt Dumnezeu care să poată elibera în felul acesta”.

97 Apoi, regele i-a făcut pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego să aibă succes în provincia Babilon.

98 „Nabucodonosor, regele, către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc în toată ţara: să aveţi multă pace!

99 Mi-a plăcut să vă fac cunoscute semnele şi minunile pe care Dumnezeul cel Preaînalt le-a făcut faţă de mine.

100 Cât de mari sunt semnele sale
şi cât de puternice sunt minunile lui!
Domnia lui este o domnie veşnică
şi stăpânirea lui este din generaţie în generaţie.

4

1 Eu, Nabucodonosor, trăiam liniştit în casa mea şi aveam succes în palatul meu .

2 Am avut un vis care m-a înspăimântat. Gândurile din patul meu şi viziunile din capul meu m-au tulburat.

3 Am stabilit un decret ca să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii din Babilon şi să-mi facă cunoscută interpretarea.

4 Apoi au venit magi, ghicitori, caldei şi astrologi . Eu am spus visul înaintea lor, dar ei nu au putut să-mi facă cunoscută interpretarea.

5 Până la urmă , a venit înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu şi care are duhul Dumnezeului celui Sfânt în el. Am spus visul înaintea lui [şi i-am zis:]

6 «Beltşaţar, mai mare peste magi, eu ştiu că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine, că nicio taină nu este prea grea pentru tine. Iată visul pe care l-am avut, iar tu spune-mi interpretarea lui!

7 Acestea sunt viziunile din capul meu când eram în pat:
Priveam şi era un copac în mijlocul pământului
şi înălţimea lui era foarte mare.

8 Copacul a crescut şi s-a făcut puternic:
înălţimea lui atingea cerurile
şi se vedea până la marginile pământului.

9 Frunzele iui erau frumoase şi roadele sale erau multe;
în el era hrană pentru toţi.
Sub el aveau umbră animalele câmpului
şi păsările cerului locuiau în ramurile sale:
orice făptură se hrănea din el.

10 În viziunile din capul meu, când eram în pat, eu priveam
şi, iată, un străjer , un sfânt cobora din cer.

11 El a strigat cu putere şi a spus aşa:
„Tăiaţi copacul şi rupeţi ramurile lui!
Scuturaţi-i frunzele şi împrăştiaţi-i roadele!
Să fugă animalele de sub el şi păsările, din ramurile lui!

12 Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ,
legat cu fier şi cu bronz în iarba care este pe câmp!
Roua cerului să îl ude
şi să aibă parte cu animalele de iarba pământului!

13 Inima lui de om să i se schimbe
şi să i se dea o inimă de animal!
Şapte timpuri să treacă peste el!

14 Hotărârea a fost luată la sfatul străjerilor
şi cererea, prin cuvântul sfinţilor,
ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt
stăpâneşte peste regatele oamenilor
şi le dă oricui vrea
şi că ridică peste ele pe cel mai de jos dintre oameni.

15 Iată, acesta este visul pe care l-am avut eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltşaţar, spune-mi interpretarea! Căci nimeni dintre înţelepţii regatului meu nu a putut să-mi facă cunoscută interpretarea, dar tu eşti în stare, pentru că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine»”.

16 Atunci, Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, a rămas ca blocat un moment şi gândurile lui l-au tulburat. Regele a luat cuvântul şi a zis: „Beltşaţar, să nu te tulbure visul şi interpretarea lui!”. şi Beltşaţar a luat cuvântul şi a zis: „Stăpâne al meu, visul să fie pentru cei care te urăsc şi interpretarea lui, pentru duşmanii tăi!

17 Copacul pe care l-ai văzut crescând şi devenind puternic, a cărui înălţime atingea cerul şi care era văzut de tot pământul,

18 ale cărui frunze erau frumoase, care avea roade multe şi în care era hrană pentru toţi, sub care locuiau animalele câmpului şi în ramurile căruia locuiau păsările cerului,

19 [copacul acela] eşti tu, rege, care ai devenit mare şi puternic, şi măreţia ta este atât de mare. încât atinge cerul, iar stăpânirea ta este până la marginile pământului.

20 Iar despre faptul că ai văzut un străjer, un sfânt, coborând din cer şi zicând: «Tăiaţi copacul şi distrugeţi-l, dar lăsaţi-i rădăcinile în pământ şi legaţi-l cu fier şi cu bronz în iarba care este pe câmpie: roua cerului să-l ude şi cu animalele câmpului să aibă parte până vor trece peste el şapte timpuri»,

21 aceasta este interpretarea, rege: hotărârea Celui Preaînalt vine peste stăpânul meu, regele.

22 Vei fi alungat dintre oameni
şi locuinţa ta va fi cu animalele câmpului;
te vor hrăni cu iarbă ca pe boi,
vei fi udat de roua cerului
şi şapte timpuri vor trece peste tine,
până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte
peste regatele oamenilor şi le dă celui căruia vrea.

23 Iar că s-a poruncit să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, [aceasta înseamnă] că regatul tău va rămâne al tău după ce vei recunoaşte că cerul stăpâneşte.

24 De aceea, rege, să-ţi fie plăcut sfatul meu: îndepărtează păcatele tale prin dreptate şi nelegiuirile tale, prin îndurare faţă de cei săraci „Poate ţi se va prelungi pacea”.

25 Toate acestea au venit peste Nabucodonosor, regele .

26 După douăsprezece luni , se plimba pe [terasa] palatului său regal din Babilon.

27 Regele a luat cuvântul şi a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care eu l-am construit drept casă a domniei prin tăria puterii mele şi spre gloria splendorii mele?”.

28 Regele încă nu terminase cuvântul când a coborât din cer un glas:
„Cuvintele sunt către tine, rege Nabucodonosor!
Domnia este luată de la tine .

29 Te vor alunga dintre oameni
şi cu animalele câmpului vei avea locuinţa;
te vor hrăni cu iarbă ca pe boi
şi şapte timpuri vor trece peste tine,
până când vei cunoaşte că Cel Preaînalt
stăpâneşte peste regatele oamenilor
şi că le dă celui căruia vrea”.

30 În acel moment, s-a împlinit cuvântul cu privire la Nabucodonosor: a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului până când părul i-a crescut cât [penele] vulturilor şi unghiile, cât [ghearele] păsărilor.

31 „La sfârşitul zilelor, eu, Nabucodonosor, mi-am ridicat ochii spre cer şi cunoaşterea mea s-a întors în mine. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, l-am lăudat şi l-am cinstit pe Cel veşnic viu, a cărui stăpânire este o stăpânire veşnică şi a cărui domnie este din generaţie în generaţie .

32 Toţi locuitorii pământului sunt consideraţi nimic . El face după cum vrea cu puterile cerului şi cu locuitorii pământului. Nu este cine să poată opri mâna lui şi să-i spună: Ce faci?

33 În acel timp, cunoaşterea s-a întors în mine şi spre gloria domniei mele, splendoarea şi măreţia mea s-au întors la mine. Sfetnicii mei şi nobilii mei m-au căutat; am fost restabilit în domnia mea şi măreţia mea a continuat să crească.

34 Acum, eu, Nabucodonosor, îl laud, îl preamăresc şi îl cinstesc pe Regele cerului, căci toate lucrările lui sunt adevăr şi căile lui sunt drepte, pentru că el poate să înjosească pe cel care umblă cu trufie”.

5

1 Baltazar, regele, a făcut un ospăţ mare pentru cei o mie de nobili ai săi şi înaintea celor o mie a băut vin.

2 Baltazar, regele, a spus în timp ce degusta vinul să fie aduse vasele din aur şi din argint pe care le luase Nabucodonosor, tatăl său, din templul de la Ierusalim, ca să bea din ele, regele, nobilii săi, soţiile şi concubinele sale.

3 Atunci au adus vasele din aur, cele luate din templul casei Domnului care era în Ierusalim, şi au băut din ele regele, nobilii săi, soţiile şi concubinele sale.

4 Au băut vin şi i-au lăudat pe dumnezeii din aur, din argint, din bronz, din fier, din lemn şi din piatră .

5 În acea clipă, s-au arătat degetele unei mâini de om care scriau în faţa candelabrului , pe tencuiala zidului din palatul regelui. şi regele vedea palma mâinii care scria.

6 Atunci, regele s-a schimbat la faţă şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile picioarelor s-au înmuiat şi genunchii se loveau unul de altul.

7 Regele a strigat puternic să fie aduşi ghicitorii, caldeii şi astrologii. Regele a luat cuvântul şi le-a spus înţelepţilor din Babilon: „Oricine va citi scrierea aceasta şi va face cunoscută interpretarea ei va fi îmbrăcat în purpură, i se va pune un lanţ de aur la gât şi va fi al treilea în regat”.

8 Atunci au venit toţi înţelepţii regelui, dar nu au putut să citească scrierea şi nici să facă cunoscută regelui interpretarea ei.

9 Atunci, regele s-a tulburat foarte mult şi s-a schimbat la faţă, iar nobilii lui au înmărmurit.

10 Regina , [auzind ] cuvintele regelui şi ale nobililor săi, a venit în încăperea ospăţului, a luat cuvântul şi a zis: „În veci să trăieşti, rege! Să nu se tulbure gândurile tale şi faţa ta să nu se schimbe!

11 Este un om în regatul tău, în care este duhul Dumnezeului celui Sfânt; în zilele tatălui tău s-au găsit în el lumină, pricepere şi înţelepciune ca înţelepciunea lui Dumnezeu. şi regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a stabilit mai-mare peste magii, ghicitorii, caldeii şi astrologii tatălui tău, regele.

12 Deoarece s-a găsit în el, în Daniel, un duh deosebit de cunoaştere şi pricepere pentru interpretarea viselor, pentru arătarea celor ascunse şi pentru rezolvarea lucrurilor grele, în el, căruia regele i-a pus numele de Beltşaţar, acum să fie chemat Daniel şi el va face cunoscută interpretarea”.

13 Atunci, Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a luat cuvântul şi i-a spus lui Daniel: „Tu eşti acel Daniel dintre fiii deportaţilor iudei pe care tatăl meu, regele, i-a făcut să vină din Iudeea?

14 Am auzit despre tine că duhul lui Dumnezeu este în tine şi că s-au găsit în tine lumină, pricepere şi o înţelepciune deosebită.

15 Acum, au fost aduşi înaintea mea înţelepţii şi ghicitorii ca să citească scrierea aceasta şi să-mi facă cunoscută interpretarea ei, dar nu au putut să-mi facă cunoscută interpretarea cuvântului.

16 Eu am auzit despre tine că tu poţi să dai interpretări şi să rezolvi lucrurile grele. Acum, dacă poţi să citeşti scrierea şi să-mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, ţi se va pune un lanţ de aur la gâtul tău şi vei fi al treilea în regat”.

17 Atunci, Daniel a răspuns şi i-a zis regelui: „Darurile tale să rămână ale tale şi răsplata dă-o altcuiva! Dar voi citi regelui scrierea şi-i voi face cunoscută interpretarea ei.

18 Tu, rege, Dumnezeul cel Preaînalt i-a dat lui Nabucodonosor, tatăl tău, domnia, măreţia, puterea şi gloria.

19 Datorită măreţiei pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi limbile tremurau şi se înspăimântau înaintea lui. El omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia şi înjosea pe cine voia .

20 Dar când inima i s-a mărit şi duhul i s-a împietrit până la orgoliu, a fost coborât de pe tronul domniei lui şi puterea lui a fost luată de la el.

21 A fost alungat dintre fiii oamenilor şi inima lui a fost ca a animalelor; locuinţa lui a fost cu măgarii sălbatici; îl hrăneau cu iarbă ca pe boi şi trupul lui a fost udat de roua cerului până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste regatele oamenilor şi că stabileşte peste ele pe cine vrea.

22 Dar tu. Baltazar, fiul său, nu ţi-ai înjosit inima, deşi cunoşteai toate acestea.

23 Te-ai ridicat împotriva Dumnezeului cerului. Au adus înaintea ta vasele casei sale şi aţi băut din ele vin tu, nobilii tăi, soţiile şi concubinele tale şi i-aţi lăudat pe zeii din argint şi din aur, din bronz şi din fier, din lemn şi din piatră, care nu văd, nu aud şi nu înţeleg, iar pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi ale căruia sunt toate cărările tale nu l-ai preamărit.

24 De aceea, el a trimis palma unei mâini ca să înfăţişeze scrierea aceasta.

25 Aceasta este scrierea care a fost înfăţişată: «Mene, mene, techel ufarsin»

26 Aceasta este interpretarea cuvântului: Mene: Dumnezeu a numărat domnia ta şi i-a pus capăt.

27 Techel: ai fost cântărit în balanţă şi ai fost găsit deficitar.

28 Peras: regatul tău a fost împărţit şi a fost dat mezilor şi perşilor”.

29 Atunci, Baltazar a poruncit ca Daniel să fie îmbrăcat în purpură şi să i se pună un lanţ de aur la gâtul său şi să se dea de ştire că el era al treilea care stăpânea în regat.

30 şi în acea noapte, Baltazar, regele caldeilor, a fost ucis.

6

1 Darius, medul , a primit domnia când era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.

2 Lui Darius i-a plăcut să stabilească peste regat o sută douăzeci de satrapi care să fie în tot regatul.

3 Peste ei a hotărât să fie trei înalţi funcţionar – dintre care unul era Daniel – cărora satrapii trebuiau să le dea cont, astfel ca regele să nu aibă de suferit.

4 Astfel, Daniel îi întrecea pe înalţii funcţionari şi pe satrapi, pentru că în el era un duh deosebit iar regele s-a gândit să-l pună peste tot regatul.

5 Atunci, înalţii funcţionari şi satrapii căutau să găsească un motiv împotriva lui Daniel cu privire la regat, dar nu au putut să găsească niciun motiv de îndoială, pentru că el era credincios şi nu se găsea în el nicio neglijenţă sau [motiv de] îndoială.

6 Atunci, oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniel niciun motiv. De aceea, să căutăm împotriva lui [ceva legat de] legea Dumnezeului său”.

7 Apoi, aceşti înalţi funcţionari şi satrapi au mers în grabă la rege şi astfel i-au spus: „Veşnic să trăieşti, rege Darius!

8 S-au sfătuit toţi înalţii funcţionari ai regatului, guvernatorii, satrapii, consilierii şi prefecţii ca regele să stabilească o hotărâre şi să o întărească printr-o interdicţie potrivit căreia oricine va face o rugăminte vreunui zeu sau om timp de treizeci de zile în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor .

9 Acum, rege, hotărăşte interdicţia şi însemnează scrierea, ca să nu poată fi modificată, după legea mezilor şi a perşilor, care nu poate fi încălcată !”.

10 După acestea, regele Darius a însemnat scrierea şi interdicţia.

11 Când Daniel a aflat că s-a însemnat scrierea, a venit acasă, unde ferestrele erau deschise în camera de sus către Ierusalim şi unde de trei ori pe zi îngenunchea , se ruga şi-l lăuda pe Dumnezeu, aşa cum făcea şi înainte de aceasta.

12 Atunci, oamenii aceştia au venit în grabă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi implorându-l pe Dumnezeul său.

13 Atunci, au venit şi i-au zis regelui referitor la interdicţia regelui: „Oare nu ai semnat interdicţia ca orice om care ar face vreo rugăminte vreunui Dumnezeu sau om – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor?”. Regele a răspuns şi a zis: „Sigur, cuvântul este ca legea mezilor şi a perşilor, care nu poate fi încălcată” .

14 Ei au luat cuvântul şi i-au zis regelui: „Daniel, unul dintre fiii iudeilor deportaţi, nu ţine porunca ta, rege, şi nici interdicţia pe care ai semnat-o, ci de trei ori pe zi face rugăciuni”.

15 Regele, când a auzit cuvântul, s-a întristat foarte mult pentru el şi pentru Daniel şi şi-a pus în inimă să-l salveze; şi până la apusul soarelui s-a străduit să-l elibereze.

16 Atunci, oamenii aceştia s-au năpustit la rege şi i-au zis: „Tu ştii, rege, că este o lege a mezilor şi a perşilor, că orice interdicţie şi hotărâre pe care a stabilit-o regele nu poate fi modificată”.

17 Atunci, regele a răspuns şi a spus să fie adus Daniel şi să fie aruncat în groapa leilor. Regele a luat cuvântul şi i-a spus lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia tu îi slujeşti neîntrerupt, el poate să te salveze”.

18 Au adus o piatră şi au pus-o la gura gropii. Regele a sigilat-o cu inelul său şi cu inelul nobililor săi, pentru ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

19 Regele a venit în palatul său şi a petrecut noaptea în post , nu au fost aduse concubine şi somnul l-a părăsit.

20 Regele s-a ridicat dis-de-dimineaţă, odată cu zorile, şi s-a grăbit să vină la groapa leilor.

21 Şi, apropiindu-se de groapă, l-a strigat cu glas îngrijorat pe Daniel. Regele a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniel: „Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu , oare Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti neîntrerupt, te-a putut salva de lei?”.

22 Atunci, Daniel i-a vorbit regelui: „Rege, să trăieşti veşnic!”.

23 Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul său, care a închis gura leilor şi nu mi-au făcut niciun rău, pentru că, înaintea lui, am fost găsit nevinovat; ba chiar şi înaintea ta, rege, nu am făcut niciun rău”.

24 Atunci, regele s-a bucurat foarte mult pentru aceasta şi a poruncit ca Daniel să fie scos din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu au găsit pe el nicio rană, pentru că el îşi pusese încrederea în Dumnezeul său.

25 Regele a poruncit să fie aduşi oamenii aceia care-l vorbiseră de rău pe Daniel. i-au aruncat în groapa leilor pe ei, pe copiii lor şi pe soţiile lor . şi nu au ajuns la fundul gropii că leii i-au înşfăcat şi le-au zdrobit toate oasele.

26 Atunci, Darius, regele, a scris către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiau pe tot pământul: „Să aveţi multă pace!

27 Dau poruncă potrivit căreia în toată stăpânirea regatului meu, [oamenii] să se teamă şi să tremure înaintea Dumnezeului lui Daniel, căci el este Dumnezeul cel viu, care dăinuie în veci: domnia lui nu va fi distrusă şi stăpânirea lui este fără de sfârşit.

28 El eliberează şi mântuieşte , el face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El l-a scăpat pe Daniel din ghearele leilor”.

29 Daniel a avut succes sub domnia lui Darius şi sub domnia lui Cirus, persanul .

7

1 În primul an al lui Baltazar , regele din Babilon, Daniel a avut un vis şi viziuni când era cu capul în patul lui. Apoi a scris primul vis şi l-a spus în cuvinte.

2 Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Priveam, în viziunea mea de noapte, şi, iată, patru vânturi din ceruri agitau Marea cea Mare .

3 Patru fiare mari au ieşit din mare, diferite una de cealaltă.

4 Prima era ca un leu şi avea aripi de vultur . Am privit până când i s-au smuls aripile şi a fost ridicată de la pământ. A fost făcută să stea pe picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om .

5 Iată, o altă fiară, a doua, era ca un urs şi s-a ridicat pe o parte. Avea trei coaste în gura ei, între dinţi, şi i s-a zis: «Ridică-te şi mănâncă multă carne!».

6 După aceasta, am privit şi, iată, alta, ca un leopard: avea patru aripi de pasăre pe spatele ei şi fiara avea patru capete. şi i s-a dat stăpânire .

7 După aceasta, am privit în vedeniile mele de noapte şi, iată, o a patra fiară înfricoşătoare, înspăimântătoare şi foarte puternică. Avea dinţi mari de fier, mânca şi sfărâma şi călca în picioare ceea ce rămânea. Era diferită de toate fiarele care fuseseră înaintea ei şi avea zece coarne.

8 Am privit cu atenţie coarnele şi, iată, un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor; Trei coarne dintre cele dinainte au fost smulse dinaintea lui. Şi, iată, în cornul acesta erau ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea mult.

9 Am privit până când au fost stabilite nişte tronuri
şi un Bătrân s-a aşezat.
Hainele lui erau ca zăpada şi părul capului său, ca lâna curată
Tronul lui era flăcări de foc şi roţile lui, foc arzător.

10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea lui.
Mii de mii de mii îi slujeau
şi zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea lui.
S-a aşezat la judecată şi cărţile au fost deschise .

11 Atunci, eu priveam din cauza glasului cuvintelor multe pe care le rostea cornul. Am privit până când a fost ucisă fiara şi trupul ei a fost distrus şi dat ca să fie ars în foc.

12 Celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, dar li s-a lungit viaţa şi li s-a dat să fie pentru un [anumit] timp şi un [alt] timp.

13 Priveam în timpul viziunilor mele de noapte
şi, iată, [cineva] ca un Fiu al Omului venea pe norii cerului.
S-a apropiat de Bătrân şi a fost adus înaintea lui.

14 Lui i s-au dat stăpânirea, gloria şi domnia
şi toate popoarele, neamurile şi limbile îl slujesc.
Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, ce nu va trece,
şi domnia lui nu va fi distrusă.

15 Atunci, mie, Daniel, mi s-a tulburat duhul în trupul meu, şi vedeniile din capul meu m-au răscolit.

16 M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau şi l-am întrebat despre adevărul tuturor acestor [lucruri]. El mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscută interpretarea lucrurilor.

17 «Aceste fiare mari, care sunt patru, înseamnă patru regi care se vor ridica din pământ.

18 Sfinţii Celui Preaînalt vor primi domnia şi vor stăpâni regatul pentru totdeauna şi până în vecii vecilor».

19 Atunci am vrut să cunosc adevărul despre fiara a patra, care era diferită de toate celelalte şi era foarte înspăimântătoare: avea dinţii de fier şi unghiile de bronz, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea;

20 ca şi despre cele zece coarne care erau pe capul ei şi despre celălalt [corn] care a ieşit şi înaintea căruia au căzut trei [coarne]; despre cornul acesta care avea ochi pe el şi o gură care vorbea mult şi a cărui înfăţişare era mai mare decât a celorlalte [coarne].

21 Priveam şi cornul acesta a făcut război cu sfinţii şi a fost mai puternic decât ei;

22 [toate] până când va veni Bătrânul şi se va aşeza la judecată pentru cei sfinţi ai Celui Preaînalt. Va veni timpul când sfinţii vor lua în stăpânire domnia.

23 Aşa mi-a vorbit:
«A patra fiară înseamnă o a patra domnie care va fi pe pământ.
Va fi diferită de toate domniile,
va devora tot pământul, îl va călca [în picioare] şi-l-va zdrobi.

24 Iar cele zece coarne înseamnă
că din această domnie se vor ridica zece regi
şi după ei se va ridica un altul,
care va fi diferit de cei dinaintea lui şi va supune trei regi.

25 El va rosti cuvinte împotriva Celui Preaînalt
şi-i va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt.
Va căuta să schimbe timpurile şi legea .
Ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp,
timpuri şi jumătate de timp .

26 Apoi se va aşeza la judecată şi i se va lua stăpânirea,
pentru a fi distrus şi nimicit până la sfârşit.

27 Domnia, stăpânirea şi măreţia domniilor
de sub toate cerurile vor fi date poporului sfinţilor Celui Preaînalt.
Domnia lui este o domnie veşnică
şi toate stăpânirile îi vor sluji şi-i vor asculta»”.

28 Aici este sfârşitul cuvintelor.
Pe mine, Daniel, gândurile mele m-au tulburat foarte mult şi m-am schimbat la faţă, dar am păstrat cuvintele în inima mea.

8

1 În anul al treilea al domniei lui Baltazar, regele, mi s-a arătat o viziune mie, Daniel, după viziunea pe care am avut-o la început.

2 Priveam în viziune şi în timpul viziunii eu eram în fortăreaţa Susa din provincia Elam. În timpul viziunii eram pe malul [râului] Ulai .

3 Mi-am ridicat ochii, am privit şi, iată, un berbec stătea pe mal: avea două coarne , unul mai înalt decât celălalt ; iar [cornul] mai înalt apăruse la urmă.

4 Am văzut că berbecul împungea spre vest, spre nord şi spre sud: niciun animal nu putea să stea înaintea lui şi nici să scape de el . Făcea ce-i plăcea şi a devenit mare.

5 Eu mă uitam cu atenţie şi, iată, un ţap venea de la apus pe suprafaţa întregului pământ şi nu atingea pământul! Ţapul avea un corn impunător între ochi.

6 A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând pe mal şi a alergat împotriva lui în mânia sa aprinsă .

7 L-am văzut apropiindu-se de berbec şi s-a avântat împotriva lui: l-a lovit pe berbec, i-a frânt cele două coarne şi berbecul nu mai avea nicio putere să stea înaintea lui; l-a aruncat la pământ şi l-a călcat în picioare şi nu era cine să-l scape de el.

8 Ţapul a devenit foarte mare; când a devenit puternic, i s-a frânt cornul cel mare, dar au crescut în locul lui patru [coarne] impunătoare , către cele patru vânturi ale cerurilor.

9 Din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut peste măsură spre sud, spre est şi spre [ţara] frumuseţii .

10 S-a mărit până la oştirea cerurilor şi a făcut să cadă din oştire şi dintre stele şi le-a călcat în picioare.

11 Până la căpetenia cerurilor s-a mărit şi a luat de la el jertfa perpetuă şi a fost aruncată temelia locului său celui sfânt .

12 O armată a fost dată în locul sacrificiului perpetuu spre nelegiuire şi adevărul a fost aruncat la pământ. [Cornul] o va face şi va reuşi.

13 Am auzit un sfânt vorbind ; şi un alt sfânt îi spunea celui care vorbea: „Până când va fi viziunea despre jertfa perpetuă şi despre nelegiuirea devastatoare pentru a da ceea ce este sfânt şi oştirea să fie călcate în picioare?”.

14 El mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi ; atunci, ceea ce este sfânt va fi îndreptăţit!”.

15 Pe când eu, Daniel, priveam la viziune şi-i căutam înţelesul, iată, stătea înaintea mea ca înfăţişarea unui bărbat .

16 Am auzit un glas de om în mijlocul [râului] Ulai care a strigat şi a zis: „Gabriel , explică-i acestuia arătarea!”.

17 El a venit lângă [locul] unde stăteam; când se apropia, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ . El mi-a zis; „Înţelege, fiu al omului , că arătarea este pentru timpul sfârşitului !”.

18 În timp ce el îmi vorbea, eu am adormit cu faţa la pământ, dar el m-a atins şi m-a făcut să stau în [picioare în locul] unde stăteam.

19 Mi-a zis: „Iată, îţi fac cunoscut ce va fi la sfârşitul indignării căci [viziunea] este pentru timpul sfârşitului.

20 Berbecul pe care l-ai văzut că avea două coarne sunt regii Mediei şi Persiei .

21 Ţapul păros este regele din Iavan , iar cornul cel mare care era între ochii lui este regele cel dintâi .

22 [Cornul] care s-a frânt şi celelalte patru care s-au ridicat în locul lui sunt patru regate ce se vor ridica din neamul [său], dar nu vor avea puterea lui.

23 La sfârşitul domniei lor, când se vor termina nelegiuirile ,
se va ridica un rege cu faţa crâncenă şi priceput la intrigi.

24 Puterea lui va creşte, dar nu datorită forţei sale.
Va devasta prin fapte minunate, va avea succes şi va împlini,
Îi va ruina pe cei puternici şi pe poporul sfinţilor .

25 Va avea succes datorită şireteniei sale
şi viclenia va fi la îndemâna lui.
Inima i se va mări şi-i va devasta pe mulţi în timp de linişte .
Va sta împotriva căpeteniei căpeteniilor
dar va fi zdrobit nu de mână de om .

26 Arătarea despre serile şi dimineţile
care ţi-a fost spusă este adevărată .
Dar tu sigilează viziunea, căci ea este pentru multe zile!

27 Eu, Daniel, am rămas ca [leşinat] şi bolnav timp de multe zile; apoi m-am ridicat şi mi-am îndeplinit misiunea faţă de rege. Dar am rămas uimit de viziune, deşi nu ştia nimeni.

9

1 În primul an al lui Darius , fiul lui Artaxerxes din descendenţa mezilor, care a domnit peste regatul caldeilor,

2 în anul întâi al domniei lui, eu, Daniel, voiam să pricep din cărţi numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către Ieremia, profetul, pentru împlinirea devastării Ierusalimului: şaptezeci de ani .

3 Mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu ca să-l caut în rugăciune şi cereri cu post, sac şi cenuşă .

4 M-am rugat Domnului Dumnezeului meu , am făcut mărturisire şi i-am zis:
«Te rog. Doamne Dumnezeule mare şi înfricoşător, tu care păstrezi alianţa şi bunătatea faţă de cei care te iubesc şi păzesc poruncile tale!

5 Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, ne-am răzvrătit, ne-am revoltat şi ne-am îndepărtat de la poruncile tale şi de la judecăţile tale.

6 Nu i-am ascultat pe slujitorii tăi, profeţii, care au vorbit în numele tău către regii noştri, către căpeteniile noastre, către părinţii noştri şi către tot poporul ţării .

7 A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor, cum este astăzi pentru oamenii din Iuda şi pentru locuitorii Ierusalimului, pentru întregul Israel, cei de aproape şi cei de departe, în toate ţările unde i-ai alungat din cauza infidelităţii lor pe care au săvârşit-o împotriva ta.

8 Doamne, a noastră este ruşinea feţelor, a regilor noştri, a căpeteniilor noastre şi a părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva ta.

9 Dar la Domnul Dumnezeul nostru este îndurare şi iertare, căci împotriva lui ne-am revoltat.

10 Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm în legile sale pe care le-a pus înaintea noastră prin slujitorii săi, profeţii.

11 Întregul Israel a încălcat legea ta şi s-a îndepărtat, ca să nu asculte glasul tău, dar tu ai pus asupra noastră blestemul şi jurământul care este scris în Legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva ta.

12 El a făcut să se împlinească cuvintele pe care le-a spus împotriva noastră şi împotriva judecătorilor noştri, care ne-au judecat , aducând asupra noastră răul cel mare, care nu a fost făcut sub toate cerurile aşa cum a fost făcut în Ierusalim.

13 După cum este scris în Legea lui Moise, tot răul acesta a venit asupra noastră şi nu am îmbunat faţa Domnului Dumnezeului nostru întorcându-ne de la nelegiuiri noastre ca să înţelegem adevărul tău .

14 Domnul a vegheat asupra răului şi l-a adus asupra noastră, căci drept este Domnul Dumnezeul nostru în toate lucrările sale care le-a făcut, deşi noi nu am ascultat de glasul lui.

15 Acum, Doamne Dumnezeul nostru, tu care l-ai scos pe poporul tău din ţara Egiptului cu mână tare şi ţi-ai făcut un nume, cum este astăzi: noi am păcătuit, noi ne-am răzvrătit.

16 Doamne, după toată dreptatea ta, întoarce-ţi, te rugăm, faţa şi mânia ta de la cetatea ta, Ierusalimul, de la muntele tău cel sfânt, căci din cauza păcatelor noastre şi a nelegiuirilor părinţilor noştri Ierusalimul şi poporul tău au ajuns de ocară pentru toţi cei care ne înconjoară !

17 Acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului tău şi cererile lui şi luminează-ţi faţa asupra sanctuarului tău cel devastat, de dragul tău. Doamne!

18 Pleacă-ţi urechea Dumnezeul nostru, şi ascultă! Deschide-ţi ochii şi vezi ruinele noastre şi cetatea asupra căreia este invocat numele tău! Căci nu pentru dreptatea noastră sunt aduse cererile noastre înaintea ta, ci pentru îndurarea ta cea mare.

19 Doamne, ascultă! Doamne, iartă! Doamne, ia aminte: fă şi nu întârzia, de dragul tău, Dumnezeule! Pentru că numele tău este invocat asupra cetăţii tale şi asupra poporului tău».

20 Pe când eu încă mai vorbeam şi mă rugam, mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel, aduceam cererea mea înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu,

21 când eu încă mai vorbeam în rugăciune, omul Gabriel pe care-l văzusem în viziunea de la început a zburat şi m-a atins cu aripa cam la timpul ofrandei de seară .

22 El m-a făcut să înţeleg, a vorbit cu mine şi mi-a zis: «Daniel, am ieşit acum ca să te fac să pricepi înţelesul

23 La începutul rugăciunii tale a ieşit un cuvânt, iar eu am venit să-ţi fac cunoscut, căci tu eşti preaiubit : înţelege cuvântul şi pricepe arătarea!

24 Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte
asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte
până la încetarea răzvrătirii şi până la sfârşitul păcatului ;
până la ispăşirea nelegiuirii şi până la venirea dreptăţii veşnice,
ca să fie sigilată viziunea
şi profetul să-l ungă pe sfântul sfinţilor .

25 Să ştii şi să înţelegi că, de la ieşirea cuvântului
referitor la întoarcerea şi la reconstruirea Ierusalimului
până la conducătorul cel uns ,
sunt şapte săptămâni ,
iar timp de şaizeci şi două de săptămâni
vor fi reconstruite piaţa şi şanţul în timpuri de oprimare.

26 După cele şaizeci şi două de săptămâni
va fi nimicit unsul şi nu va mai fi.
Cetatea şi sanctuarul vor fi nimicite de poporul principelui care vine şi sfârşitul lui va fi în potop.
Iar până la sfârşit va fi un război al devastărilor hotărâte.

27 Va întări o alianţă cu mulţi timp de o săptămână .
La jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi ofranda,
iar pe aripa [templului] va fi urâciunea pustiirii
până ce se va termina.
Şi ceea ce este hotărât va fi pus împotriva devastatorului»”.

10

1 În al treilea an al lui Cirus , regele Persiei i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, care este chemat cu numele Beltşaţar. Cuvântul este adevărat şi lupta este mare. El a înţeles cuvântul şi a avut înţelegerea în viziune.

2 În zilele acelea, eu. Daniel, am fost în doliu timp de trei săptămâni de zile.

3 Hrană plăcută nu am mâncat carne şi vin nu au intrat în gura mea şi nici nu m-am uns până la împlinirea celor trei săptămâni de zile .

4 În ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi , eram pe malul râului celui mare, Tigru .

5 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi, iată, era un om îmbrăcat în in , iar coapsele le avea încinse cu aur de Ufaz !

6 Trupul său era asemenea crisolitului; faţa lui era ca înfăţişarea unui fulger; ochii săi erau ca torţele aprinse, braţele şi picioarele lui erau asemenea bronzului lustruit , iar glasul cuvintelor lui era ca glasul unei mulţimi .

7 Numai eu, Daniel, am văzut arătarea; oamenii care erau cu mine nu au văzut arătarea, ci o mare teamă a căzut peste ei şi au fugit să se ascundă .

8 Eu am rămas singur şi am văzut această apariţie mare. Nu a mai rămas în mine nicio putere, aspectul mi s-a schimbat ca al unui [om] distrus şi nu mi-a mai rămas nicio putere .

9 Am auzit glasul cuvintelor lui; când auzeam glasul cuvintelor lui, eram ca adormit , cu faţa la pământ .

10 Dar, iată, o mână m-a atins şi m-a făcut să stau pe genunchii mei şi pe palmele mele!

11 El mi-a zis: „Daniel, om preaiubit, înţelege cuvintele pe care eu ţi le spun! Stai în locul unde eşti, căci eu am fost trimis la tine! Şi, în timp ce vorbea cu mine aceste cuvinte, eu stăteam [în picioare] tremurând.

12 Apoi mi-a zis: „Daniel, nu te teme, căci din prima zi în care ţi-ai pus la inimă să înţelegi şi să te umileşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost ascultate! Iar eu am venit datorită cuvintelor tale.

13 Căpetenia regatului Persiei a stat înaintea mea timp de douăzeci şi una de zile, dar, iată, Mihail , una dintre căpeteniile cele dintâi , a venit să mă ajute. Eu l-am lăsat acolo, lângă regii Persiei .

14 Am venit să te fac să înţelegi ceea ce se va întâmpla la sfârşitul zilelor, căci este încă o viziune pentru zile ”.

15 În timp ce el vorbea cu mine astfel de lucruri, m-am pus cu faţa la pământ şi am rămas în tăcere.

16 Şi, iată, cineva care era asemenea fiilor oamenilor mi-a atins buzele. Eu mi-am deschis gura, am vorbit şi am zis: „Domnul meu, din cauza apariţiei m-au cuprins dureri ca ale naşterii şi nu mi-a mai rămas nicio putere.

17 Cum ar putea slujitorul domnului meu să vorbească cu domnul meu? Nu mai este putere în mine şi suflare nu a rămas în mine”.

18 Dar, din nou, cineva ca înfăţişarea unui om m-a atins şi m-a întărit.

19 Apoi mi-a zis: „Nu te teme, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi puternic!” . Şi, pe când vorbea cu mine, m-am simţit întărit şi am zis: „Să vorbească domnul meu, căci m-ai întărit!”.

20 şi mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să lupt cu căpetenia Persiei. Când eu voi ieşi, iată, căpetenia din Iavan va veni!

21 Dar vreau să-ţi fac cunoscut ceea ce este scris în cartea adevărului. Nu este nimeni mai tare decât mine împotriva acestora, decât numai Mihail, căpetenia voastră”.

11

1 În primul an al lui Darius, eu stăteam ca să-l întăresc şi să-l ajut.

2 Acum îţi voi face cunoscut adevărul .
Iată, încă trei regi se vor ridica pentru Persia, iar al patrulea va aduna foarte multe bogăţii, mai mult decât toţi! Şi, când se va întări prin bogăţiile lui, îi va face pe toţi să se ridice împotriva regatului din Iavan .

3 Dar se va ridica un rege puternic , va stăpâni peste o mare stăpânire şi va face ceea ce va voi .

4 După ce se va ridica, stăpânirea lui va fi distrusă şi împărţită în cele patru vânturi ale cerului, dar nu pentru urmaşii săi şi nici pentru stăpânirea lui cu care a stăpânit, căci regatul lui va fi smuls şi dat altora, dar nu alor săi .

5 Regele din sud se va întări, dar una dintre căpeteniile sale se va întări mai mult decât el şi va avea o stăpânire mai mare decât stăpânirea lui.

6 La sfârşitul anilor, se vor uni, iar fiica regelui din sud va veni la regele din nord şi vor face înţelegere . Ea nu-şi va păstra puterea braţului şi nici el nu va rămâne [în picioare], nici descendenţa lui. Vor fi daţi [abandonării] ea, cel care i-a dat naştere şi cel care a întărit-o în timpurile [acelea].

7 Dar se va ridica un vlăstar din rădăcinile ei în locul său, va merge împotriva armatei, va intra în fortăreaţa regelui din nord: va lupta împotriva lor şi va fi mai puternic.

8 Îi va duce în captivitatea Egiptului chiar şi pe zeii lor, pe idolii lor împreună cu vasele lor preţioase din argint şi din aur, iar el va sta mai mulţi ani decât regele din nord .

9 Va veni în regatul regelui din sud, dar se va întoarce în pământul său.

10 Fiii săi vor ataca şi vor aduna mulţime de armate mari, vor veni, vor năvăli şi vor străbate; iar el se va întoarce spre fortăreaţa lui.

11 Regele din sud se va mânia , va ieşi şi va lupta împotriva lui, împotriva regelui din nord; va face să se ridice o mulţime mare şi a fi dată mulţimea în mâna lui.

12 După ce va fi luată mulţimea, i se va înălţa inima, va face să cadă zeci de mii, dar tot nu va fi puternic .

13 Dar regele din nord se va întoarce si va face să se ridice o mulţime mai mare decât cea dintâi, iar după un timp de câţiva ani va veni cu o armată mare şi cu bunuri multe.

14 În acele timpuri , mulţi se vor ridica împotriva regelui din sud, dar nişte fii violenţi ai poporului tău se vor ridica să împlinească viziunea , însă vor cădea.

15 Regele din nord va veni, va înălţa parapeţi şi va captura cetatea fortificată . Puterile din sud nu se vor ridica, nici cei mai aleşi ai lor, pentru că nu vor avea forţă să reziste .

16 Cel care va veni împotriva lui va face ceea ce va voi şi nu va fi cine să stea în faţa lui; el va sta în ţara frumuseţii şi distrugerea va fi în mâna lui.

17 Îşi va propune să vină cu forţa întregului său regat şi cei drepţi vor lucra cu el. I-o va da pe o fată dintre femei ca să-l ruineze, dar ea nu va rezista şi nu va fi a lui .

18 Apoi îşi va întoarce faţa spre insule şi va captura multe; dar un conducător va face să înceteze ocara lui, fără ca el să-i întoarcă ocara.

19 Îşi va întoarce faţa spre fortăreţele ţării sale, dar se va poticni, va cădea şi nu va mai putea fi găsit.

20 Dar apoi se va ridica altcineva în locul lui: va face să treacă un perceptor prin regatul său frumos, dar după câteva zile va fi zdrobit , nu prin mânie şi nici prin război”.

21 Apoi se va ridica un dispreţuit în locul lui, căruia nu-i vor da cinstea domniei. El va veni în timp de linişte şi va face să se întărească domnia prin intrigi .

22 Puterile potopului se vor revărsa dinaintea lui şi vor fi zdrobite, chiar şi principele alianţei .

23 După ce vor face înţelegere cu el, el va lucra cu înşelăciune. Se va ridica şi se va întări cu puţin popor .

24 Va veni în timp de linişte în locurile fertile ale provinciei şi va face ceea ce nu au făcut părinţii lui şi nici părinţii părinţilor lui. Va prăda şi va jefui şi va lua ca pradă bunurile lor . Va face planuri împotriva fortăreţelor, dar până la un timp.

25 Apoi îşi va ridica puterea şi inima împotriva regelui din sud cu o armată mare. Dar regele din sud îl va ataca în luptă cu o armată mare şi cu o forţă foarte mare; însă nu va rezista, pentru că se vor face planuri împotriva lui.

26 Cei care vor mânca porţia lui de hrană îl vor zdrobi, armata lui va fi împrăştiată şi vor cădea mulţi străpunşi .

27 Amândoi regii vor avea la inimă să-şi facă rău şi la aceeaşi masă vor spune minciuni. Dar nu va avea succes, pentru că încă nu este sfârşitul timpului hotărât.

28 Se va întoarce în ţara lui cu multe bunuri şi inima lui va fi împotriva alianţei celei sfinte .După ce va face, se va întoarce în ţara lui.

29 La timpul hotărât va veni din nou în sud, dar cele de după nu vor fi ca mai înainte .

30 şi vor veni împotriva lui corăbii din Chitim şi el va fi umilit. El se va întoarce şi se va înfuria împotriva alianţei celei sfinte şi va face astfel: se va întoarce şi-i va lua în seamă pe cei care au abandonat alianţa sfântă.

31 Puteri [trimise] de el se vor ridica, vor profana sanctuarul, fortăreaţa şi vor îndepărta jertfa perpetuă şi vor pune urâciunea pustiirii.

32 Îi va corupe pe cei care se revoltă împotriva alianţei prin linguşiri, dar poporul celor care îl cunosc pe Dumnezeul lor va rămâne puternic şi va face [ca atare].

33 Cei pricepuţi ai poporului îi vor învăţa pe mulţi , dar vor cădea de sabie, de foc, de captivitate şi de jaf timp de [câteva] zile .

34 Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin şi se vor uni cu ei mulţi prin intrigi.

35 Chiar şi dintre cei pricepuţi vor cădea ca să fie încercaţi, purificaţi şi albiţi până la timpul sfârşitului, căci încă nu este timpul hotărât.

36 Regele va face ce va voi; se va înălţa şi se va mări mai presus de toţi dumnezeii şi împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune minunăţii. El va avea succes până se va termina indignarea, pentru că ceea ce este hotărât se va face.

37 Nu va lua în seamă dumnezeii părinţilor lui, nici dorinţa femeilor şi pe niciun dumnezeu al lor nu-l va lua în seamă, căci se va mări deasupra tuturor .

38 În locul lor îl va cinsti pe dumnezeul fortăreţei pe care nu l-au cunoscut părinţii săi: îl va cinsti cu aur, cu argint, cu pietre preţioase şi cu lucruri plăcute.

39 Va face fortăreţe mari cu un dumnezeu străin . Pe cel care îl va cinsti, îl va face să fie mare în onoare, îl va pune să stăpânească peste mulţi şi îi va împărţi pământul ca răsplată.

40 La timpul sfârşitului, regele din sud se va confrunta cu el şi se va avânta asupra lui regele din nord cu cavalerie, cu călăreţi şi cu corăbii multe. Va veni în ţări, va năvăli şi va străbate.

41 Va veni în ţara frumuseţii şi multe vor cădea. Dar vor scăpa din mâna lui aceştia: Edom, Moab şi cei dintâi ai fiilor lui Amon .

42 Îşi va întinde mâna împotriva ţărilor şi nici ţara Egiptului nu va avea scăpare.

43 Va stăpâni peste comorile de aur şi de argint şi peste toate lucrurile de valoare ale Egiptului; libienii şi etiopienii vor fi la picioarele lui.

44 Îl vor tulbura veşti din răsărit şi din nord, iar el va ieşi cu mânie mare ca să nimicească şi să distrugă multe.

45 Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele sfânt al frumuseţii . Va ajunge la sfârşitul lui şi nu va fi cine să-l ajute .

12

1 În acel timp , se va ridica Mihail,
marele conducător care stă peste fiii poporului tău .
Va fi un timp de strâmtorare
cum nu a mai fost de când există un popor şi până în acel timp .
În acel timp, va fi salvat poporul tău
oricine va fi găsit scris în carte .

2 Mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi :
unii pentru viaţa veşnică ,
iar alţii pentru ocara şi dezgustul veşnic .

3 Cei pricepuţi vor străluci ca strălucirea firmamentului
şi cei care i-au făcut pe mulţi să fie drepţi,
ca stelele în veci şi pentru totdeauna.

4 Tu, însă, Daniel, sigilează cuvintele şi sigilează şi cartea până la timpul de la sfârşit . Mulţi o vor parcurge şi se va mări cunoaşterea .

5 Eu, Daniel, am privit şi, iată, alţi doi care stăteau: unul pe un mal al râului, iar altul pe celălalt mal al râului!

6 Unul i-a zis omului îmbrăcat în in care stătea deasupra apelor râului: „Când va fi sfârşitul minunăţiilor ?”.

7 Apoi l-am auzit pe omul îmbrăcat în in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat mâna dreaptă şi cea stângă spre ceruri şi a jurat pe Cel veşnic Viu : „Va fi pentru un timp, timpuri şi jumătate. Când se va sfârşi zdrobirea puterii poporului celui sfânt, toate acestea se vor termina.

8 Eu am auzit, dar nu am înţeles. şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfârşitul acestora?”.

9 El mi-a zis: „Du-te, Daniel! . Cuvintele acestea vor fi ascunse şi sigilate până la timpul de sfârşit.

10 Mulţi vor fi purificaţi, albiţi şi şlefuiţi . Cei nelegiuiţi vor continua să săvârşească nelegiuirea şi niciun nelegiuit nu va înţelege ; dar cei pricepuţi vor înţelege.

11 Din momentul în care va fi îndepărtată jertfa perpetuă şi va fi pusă urâciunea pustiirii, vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.

12 Fericit cei care va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!

13 Iar tu, mergi până la sfârşit. Te vei odihni, te vei ridica pentru partea ta de moştenire la sfârşitul zilelor.

13

1 Era un om care locuia în Babilon şi numele lui era Ioachim .

2 El şi-a luat o soţie, ai cărei nume era Suzana , fiica lui Hilchia. Ea era foarte frumoasă şi se temea de Domnul.

3 Părinţii ei erau drepţi şi au învăţat-o pe fiica lor după legea lui Moise .

4 Ioachim era foarte bogat şi avea o grădină în apropierea casei lui. La el se adunau iudeii pentru că el era cel mai onorat dintre toţi.

5 Fuseseră stabiliţi doi bătrâni din popor judecători în anul acela despre care Stăpânul spusese : „A ieşit nelegiuirea din Babilon, de la bătrânii judecători despre care se credea că guvernau poporul”.

6 Ei obişnuiau să vină în casa lui Ioachim şi la ei veneau toţi cei care se judecau .

7 Se întâmpla că, atunci când poporul pleca, spre miezul zilei, Suzana ieşea şi se plimba prin grădina soţului ei.

8 Cei doi bătrâni o priveau în fiecare zi ieşind şi plimbându-se şi au fost cuprinşi de poftă faţă de ea.

9 Ei şi-au pierdui minţile şi şi-au plecat ochii , ca să nu mai vadă cerul şi nici să nu-şi mai amintească de judecăţile cele drepte .

10 şi erau amândoi topiţi pentru ea, dar nu şi-au spus unul altuia chinul lor,

11 pentru că se ruşinau să-şi dea pe faţă pofta lor, fiindcă voiau să se împreuneze cu ea.

12 Ei căutau cu nelinişte în fiecare zi să o vadă.

13 Odată şi-au spus unul către altul: „Să mergem acasă, căci e ora prânzului!”. şi au ieşit despărţindu-se unul de altul.

14 Dar, întorcându-se, au venit în acelaşi loc. Şi, întrebând amândoi despre motiv, şi-au mărturisit pofta. Apoi au decis de comun acord timpul când o puteau găsi singură.

15 În timp ce ei aşteptau ziua potrivită, [Suzana] a ieşit ca ieri şi ca alaltăieri, numai cu două slujitoare , şi dorea să facă baie în grădină, căci era cald.

16 Nu era nimeni acolo, în afară de cei doi bătrâni care erau ascunşi şi o urmăreau.

17 Ea le-a zis slujitoarelor: „Aduceţi-mi ulei şi săpun, închideţi porţile grădinii, ca să fac baie!”.

18 Ele au făcut cum li se spusese; au închis porţile grădinii şi au ieşit pe o poartă lăturalnică să aducă ceea ce li se poruncise, dar nu ştiau că cei doi bătrâni erau ascunşi.

19 Când au ieşit slujitoarele, s-au ridicat cei doi bătrâni şi au alergat la ea.

20 şi au spus: „Porţile grădinii sunt închise şi nimeni nu ne vede, iar noi suntem împătimiţi după tine. Fii de acord cu noi şi împreunează-te cu noi!

21 Dacă nu, vom da mărturie împotriva ta că era cu tine un tânăr şi de aceea le-ai trimis pe slujitoare de la tine”.

22 Suzana a suspinat şi a zis: „Sunt îngrădită din toate părţile: dacă fac aceasta, sunt sortită morţii ; dacă nu fac, nu voi scăpa din mâinile voastre.

23 Este mai bine pentru mine să nu fac şi să cad în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului”.

24 Suzana a strigat cu glas puternic, dar au strigat şi cei doi bătrâni împotriva ei.

25 Şi, alergând, unul dintre ei a deschis porţile grădinii.

26 Când au auzit strigătul care venea din grădină, cei din casă s-au grăbit prin poarta lăturalnică să vadă ce i s-a întâmplat.

27 Când bătrânii au spus cuvintele lor, slujitorii s-au ruşinat foarte mult, căci niciodată nu se auzise un astfel de cuvânt despre Suzana.

28 A doua zi, când s-a adunat poporul la soţul ei, Ioachim, au venit cei doi bătrâni, plini de nelegiuire, cu gândul împotriva Suzanei ca să o dea la moarte.

29 Ei au spus înaintea poporului: „Trimiteţi după Suzana, fiica lui Hilchia, care este soţia lui Ioachim!”. şi ei au trimis.

30 Au venit ea, părinţii ei, copiii ei şi toate rudele ei.

31 Suzana era foarte graţioasă şi frumoasă la vedere.

32 Nelegiuiţii au poruncit ca ea să fie descoperită, căci era acoperită cu văl , ca să se sature de frumuseţea ei.

33 Plângeau cei care erau lângă ea şi toţi cei care o vedeau.

34 Dar cei doi bătrâni, ridicându-se în mijlocul poporului, au pus mâinile pe capul ei .

35 Iar ea, plângând, a privit spre cer, căci în inima ei era încrezătoare în Domnul.

36 Cei doi bătrâni au spus: „Pe când ne plimbam noi singuri în grădină, a intrat ea cu două slujitoare. Ea a închis porţile grădinii şi le-a trimis pe slujitoare.

37 şi a venit la ea un tânăr care era ascuns şi s-a culcat cu ea.

38 Noi eram într-un colţ al grădinii. Văzând nelegiuirea, am alergat la ei.

39 Văzându-i împreunaţi, pe acela nu am putut să-l prindem, căci era mai puternic decât noi. Şi, deschizând porţile, a fugit afară.

40 Dar pe ea am prins-o şi am întrebat-o cine era tânărul.

41 Ea însă nu a vrut să ne facă cunoscut şi dăm mărturie pentru acestea”.
Adunarea i-a crezut, întrucât erau bătrâni ai poporului şi judecători şi au condamnat-o la moarte .

42 Suzana a strigat cu glas puternic şi a zis: „Dumnezeule veşnic , care cunoşti cele ascunse şi ştii toate mai înainte ca să fi fost,

43 tu ştii că au dat mărturie falsă împotriva mea şi, iată, mor, deşi nu am făcut nimic din ceea ce aceştia au spus cu răutate împotriva mea”.

44 Domnul a ascultat glasul ei.

45 Pe când era dusă ca să fie ucisă , Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui tinerel, al cărui nume era Daniel,

46 El a strigat cu glas puternic: „Eu sunt curat de sângele acesteia ”.

47 Tot poporul s-a întors spre el şi a zis: „Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?”.

48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus: „Aşa de nebuni sunteţi, fii ai lui Israel? Nu aţi cercetat şi fără ca să ştiţi cu certitudine aţi condamnat o fiică a lui Israel.

49 Întoarceţi-vă la judecată! Aceştia au dat mărturie falsă împotriva ei”.

50 Tot poporul s-a întors în grabă. şi bătrânii i-au spus: „Vino, stai în mijlocul nostru, căci ţie ţi-a dat Dumnezeu ceea ce este pr.riu bătrânilor !”.

51 Daniel le-a spus: „Puneţi-l pe unul departe de celălalt şi eu îi voi cerceta!”.

52 După ce i-au despărţit pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre ei şi i-a zis: „Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte.

53 Făcând judecăţi nedrepte, îi condamnaţi pe cei nevinovaţi şi-i eliberaţi pe cei vinovaţi , deşi Domnul a zis: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-i ucizi!» .

54 Acum, deci, dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce copac i-ai văzut întreţinându-se unul cu altul?”. El a spus: „Sub un salcâm ”.

55 Daniel a spus: „Într-adevăr, ai minţit împotriva capului tău. Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Dumnezeu să te despice la mijloc!”.

56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt. şi i-a zis: „Sămânţă a lui Canaan , şi nu a lui Iuda! Frumuseţea te-a sedus şi pofta ţi-a pervertit inima.

57 Aşa le făceaţi fiicelor lui Israel care, temându-se, se întreţineau cu voi. Dar o fiică a lui Iuda nu a suportat nelegiuirea voastră.

58 Acum, deci, sub ce copac i-ai prins întreţinându-se unul cu celălalt?”. şi el a spus: „Sub un stejar ”.

59 Dar Daniel i-a spus: „Într-adevăr, ai minţit şi tu împotriva capului tău. Îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească”.

60 Toată adunarea a strigat cu glas puternic şi l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care îşi pun speranţa în el.

61 S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniel demonstrase din gura lor că dăduseră mărturie falsă şi au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui .

62 Au făcut după legea lui Moise şi i-au ucis. şi a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea.

63 Hilchia şi soţia lui l-au lăudat pe Dumnezeu pentru fiica lor, Suzana, împreună cu Ioachim, soţul ei, şi cu toate rudele pentru că nu s-a găsit în ea nicio faptă ruşinoasă.

64 Iar Daniel a devenit mare înaintea poporului din acea zi înainte.

14

1 Regele Astiages a fost adăugat la părinţii lui, iar Cirus, persanul, a luat regatul lui.

2 Daniel era familiar al regelui şi era cinstit de toţi prietenii lui .

3 Babilonienii aveau un idol al cărui nume era Bel . Se cheltuiau pentru el în fiecare zi douăsprezece artabe de făină aleasă, patruzeci de oi şi şase măsuri de vin.

4 Regele îl cinstea şi mergea în fiecare zi să se prosterne înaintea lui. Dar Daniel se prosterna înaintea Dumnezeului său.

5 Regele i-a zis: „De ce nu te prosterni înaintea lui Bel?”. El i-a zis: „Nu mă prostern idolilor făcuţi de mână de om , ci Dumnezeului celui viu care a făcut cerul şi pământul şi are domnia asupra tuturor făpturilor ”.

6 Dar regele i-a zis: „Tu crezi că Bel nu este un dumnezeu viu? Nu vezi cât mănâncă şi bea în fiecare zi?” .

7 Dar Daniel a zis râzând : „Nu te înşela, rege! Căci pe dinăuntru e din lut, iar pe dinafară e din bronz şi nu s-a hrănit, nici nu a băut niciodată”.

8 Regele s-a înfuriat, i-a chemat pe preoţii săi şi le-a zis: „Dacă nu îmi spuneţi cine este cel care mănâncă cheltuiala aceasta, veţi fi daţi la moarte, dar dacă îmi veţi arăta că Bel le mănâncă, va fi dat la moarte Daniel pentru că a spus blasfemii împotriva lui Bel” .

9 Daniel i-a zis regelui: „Să fie după cuvântul tău!”. Preoţii lui Bel erau şaptezeci , în afară de femei şi copii .

10 Apoi, regele a venit cu Daniel în casa lui Bel.

11 Preoţii lui Bel i-au zis: „Iată, noi ne retragem afară, iar tu, rege, pune hrana şi vinul amestecat! Pune, închide uşile şi sigilează cu inelul tău! Şi, venind dis-de-dimineaţă, dacă nu le vei găsi pe toate mâncate de Bel, să fim daţi la moarte noi sau Daniel, care a vorbit fals împotriva noastră!

12 Ei considerau o nimica toată, căci făcuseră sub masă o intrare ascunsă şi prin ea intrau continuu şi le consumau.

13 Când aceia au ieşit, regele a pus hrana înaintea lui Bel.

14 Daniel le-a poruncit slujitorilor săi să aducă cenuşă şi s-o împrăştie în tot templul, numai în faţa a regelui. Şi, ieşind, au închis uşa, au sigilat-o cu inelul regelui şi au plecat.

15 Preoţii au venit noaptea, după obiceiul lor, ei, femeile şi copiii lor şi au mâncat toate şi au băut .

16 Regele s-a sculat dis-de-dimineaţă şi Daniel, împreună cu el.

17 Regele a zis: „Daniel, sunt întreegi sigiliile?”. El a răspuns: „Întregi sunt, rege!”.

18 Şi, imediat ce au deschis uşile, regele a privit la masă şi a strigat cu glas puternic: „Mare eşti, Bel, şi nu este în tine nicio înşelăciune!”.

19 Daniel a râs, l-a prins pe rege ca să nu intre şi i-a zis: „Uită-te la paviment şi recunoaşte ale cui sunt urmele acestea!”.

20 Regele a zis: „Văd urme de bărbaţi, de femei şi de copii”.

21 Atunci, regele s-a înfuriat, i-a adunat pe preoţi, pe femeile şi pe copiii lor. Ei i-au arătat uşile ascunse prin care intrau şi consumau ceea ce era pe masă.

22 Regele i-a ucis şi l-a abandonat pe Bel lui Daniel, iar el l-a distrus împreună cu templul său .

23 Era un dragon mare şi babilonienii îl cinsteau.

24 Regele i-a zis lui Daniel: „Nu poţi spune că acesta nu este un dumnezeu viu . Prosternă-te înaintea lui!

25 Daniel i-a zis regelui: „Eu mă voi prosterna înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru că el este Dumnezeul cel viu. Iar tu, rege, dă-mi dreptul şi-l voi ucide pe dragon fără sabie şi fără toiag ”.

26 Regele i-a zis: „Îţi dau”.

27 Daniel a luat smoală, seu şi păr şi le-a fiert împreună . A făcut turte şi i ie-a dat în gură dragonului. Şi, mâncându-le, dragonul a crăpat. Atunci, [Daniel] a zis: „Iată ce cinstiţi voi!”.

28 Când babilonienii au auzit, s-au înfuriat foarte mult şi au venit împreună împotriva regelui şi au zis: „Regele s-a făcut iudeu: pe Bel l-a răsturnat, dragonul l-a ucis şi pe preoţi i-a măcelărit”.

29 Şi, venind, i-au spus regelui: „Dă-ni-l pe Daniel; dacă nu, te vom ucide pe tine şi casa ta!”

30 Regele, văzând că îl presau foarte mult forţându-l, li l-a dat pe Daniel.

31 Aceştia l-au aruncat în groapa cu iei şi el a stat acolo şase zile.

32 Erau în groapă şapte lei şi li se dădeau în fiecare zi două trupuri şi două oi. Dar atunci nu li s-a dat, ca să-l devoreze pe Daniel.

33 Habacuc era un profet în Iudeea. El a fiert o fiertură şi a frânt pâini într-un vas şi mergea la ogor ca să le ducă secerătorilor.

34 Îngerul Domnului i-a zis lui Habacuc: „Du prânzul pe care îl ai în Babilon, lui Daniel, în groapa cu lei!”

35 Dar Habacuc a zis: „Doamne, eu nu am văzut Babilonul şi nu cunosc groapa”.

36 Îngerul Domnului l-a apucat de creştet şi, ridicându-l de părul capului său, l-a dus în Babilon, deasupra gropii, cu viteza duhului său.

37 Habacuc a strigat zicând: „Daniel, Daniel, ia prânzul pe care ţi l-a trimis Dumnezeu!”.

38 Daniel a zis: „Într-adevăr, ţi-ai amintit de mine, Dumnezeule, şi nu-i părăseşti pe cei care te iubesc”.

39 Daniel, ridicându-se, a mâncat. Iar îngerul lui Dumnezeu l-a dus înapoi imediat pe Habacuc la locul său.

40 Regele a venit a şaptea zi plângându-l pe Daniel. A venit la groapă, s-a uitat şi, iată, Daniel stătea şezut.

41 Şi, strigând cu glas puternic, a zis: „Mare eşti tu, Doamne Dumnezeul lui Daniel , şi nu este altul în afară de tine! ”.

42 L-a scos [de acolo], iar pe cei care cereau pieirea lui i-a aruncat în groapă şi au fost devoraţi imediat înaintea lui.