1

¹ La început , Dumnezeu a creat cerul şi pământul.

² Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului , şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor.

³ Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” . Şi a fost lumină.

⁴ Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.

⁵ Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi .

⁶ Şi a zis Dumnezeu: „Să fie firmament între ape care să despartă apele de ape!” .

⁷ Dumnezeu a făcut firmamentul şi a despărţit apele care sunt sub firmament de apele care sunt deasupra firmamentului. Şi aşa a fost.

⁸ Dumnezeu a numit firmamentul „cer” . Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

⁹ Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele care sunt sub cer într-un singur loc şi să se arate uscatul!”. Şi aşa a fost .

¹⁰ Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunarea apelor a numit-o „mare”. Şi a văzut Dumnezeu că era bun.

¹¹ Şi a zis Dumnezeu: „Pământul să dea verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori care să facă, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor pe pământ!”. Şi aşa a fost.

¹² Pământul a produs verdeaţă, ierburi purtând sămânţă după soiul lor, şi pomi roditori care fac după soiul lor fructe purtând în ele sămânţa lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun.

¹³ Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

¹⁴ Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe firmamentul cerului , ca să despartă ziua de noapte şi să fie semne pentru sărbători , pentru zile şi ani,

¹⁵ şi să fie luminători pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul!”. Şi aşa a fost.

¹⁶ Şi a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mare – ca să stăpânească ziua – şi luminătorul cel mic – ca să stăpânească noaptea – şi stelele.

¹⁷ Dumnezeu i-a pus pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul,

¹⁸ să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că era bine.

¹⁹ Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

²⁰ Şi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de fiinţe vii şi să zboare păsări deasupra pământului pe firmamentul cerului!”.

²¹ Şi Dumnezeu a creat peştii cei mari şi toate fiinţele vii care mişună în ape, după specia lor, şi toate păsările înaripate, după specia lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun.

²² Şi le-a binecuvântat Dumnezeu zicând: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; şi păsările să se înmulţească pe pământ!”.

²³ Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.

²⁴ Şi a zis Dumnezeu: „Să producă pământul fiinţe vii după specia lor: animale, reptile şi vieţuitoare ale câmpului, după specia lor!”. Şi aşa a fost.

²⁵ Şi a făcut Dumnezeu vieţuitoare ale câmpului după specia lor, animalele după specia lor şi toate reptilele pământului, după specia lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun.

²⁶ Şi a zis Dumnezeu: „Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră şi să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate reptilele care se târăsc pe pământ!”.

²⁷ Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat.

²⁸ Şi i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: „Fiţi rodnici , înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate animalele care se mişcă pe pământ” .

²⁹ Şi a zis Dumnezeu: „Iată, v-am dat toată iarba care face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă într-însul. Acestea vor fi hrana voastră.

³⁰ Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor care se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viaţă, le dau toată iarba verde ca hrană”. Şi aşa a fost.

³¹ Şi Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune . Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

2

¹ Astfel s-au împlinit cerurile şi pământul şi toată oştirea lor .

² Şi a împlinit Dumnezeu în ziua a şaptea lucrarea pe care o făcuse. Şi s-a odihnit în ziua a şaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse.

³ Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit de la toată lucrarea pe care a creat-o atunci când a făcut-o .

⁴ Acestea sunt originile cerului şi pământului, atunci când au fost create.

Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul şi cerul,

⁵ nu era pe pământ nicio plantă a câmpului şi nu răsărise iarbă pe câmpie, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era încă nici un om care să lucreze pământul.

⁶ Un izvor ieşea din pământ şi uda toată faţa pământului.

⁷ Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat in nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie.

⁸ Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden , spre răsărit, şi l-a aşezat acolo pe omul pe care îl plăsmuise.

⁹ Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, pomul vieţii in mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului .

¹⁰ Un râu ieşea din Eden şi uda grădina şi de acolo se împărţea în patru braţe .

¹¹ Numele celui dintâi este Pişon; el înconjoară toată ţara Havilah , unde se găseşte aur.

¹² Aurul din ţara aceea este bun; acolo se găseşte bdeliu şi piatră de onix.

¹³ Şi numele celui de-al doilea râu este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş .

¹⁴ Numele celui de-al treilea râu este Tigru; el curge la răsărit de Asur. Al patrulea râu este Eufratul.

¹⁵ Domnul Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului ca să o lucreze şi să o păzească.

¹⁶ Şi Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului : „Din toţi pomii grădinii poţi mânca,

¹⁷ însă din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu siguranţă vei muri! ”.

¹⁸ Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui ”.

¹⁹ Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om ca să vadă cum le va numi. Şi numele pe care avea să-l dea omul fiecărei fiinţe vii, acela avea să rămână numele ei.

²⁰ Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului. Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui.

²¹ Şi Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului şi el a adormit. Şi a luat una din coastele sale şi a închis locul ei cu carne.

²² Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om.

²³ Şi omul a zis:
„Aceasta, în sfârşit, este os din oasele mele şi carne din carnea mea . Aceasta se va numi femeie , pentru că din bărbat a fost luată”.

²⁴ De aceea, va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup .

²⁵ Amândoi, bărbatul şi femeia lui, erau goi , dar nu se ruşinau unul de altul.

3

¹ Şarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun pom al grădinii?”.

² Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină;

³ numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»”.

⁴ Şi şarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veţi muri!

⁵ Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

⁶ Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut ochilor, şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune, şi a luat din rodul lui , şi a mâncat, şi a dat şi bărbatului care era cu ea şi a mâncat şi el .

⁷ Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte din ele.

⁸ Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu care se plimba prin grădină în adierea vântului de după-amiază şi s-au ascuns bărbatul şi femeia lui din faţa Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii.

⁹ Domnul Dumnezeu l-a strigat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”.

¹⁰ El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”.

¹¹ Şi el a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”

¹² Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”.

¹³ Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”.

¹⁴ Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui:
„Fiindcă ai făcut aceasta,
blestemat să fii între toate animalele
şi toate fiarele câmpului;
pe pântece să te târăşti şi ţărână să mănânci
în toate zilele vieţii tale!

¹⁵ Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul ”.

¹⁶ I-a spus femeii: „Voi înmulţi suferinţele tale când vei fi însărcinată
şi vei naşte copiii în durere.
Te vei simţi atrasă către bărbatul tău,
iar el te va stăpâni”.

¹⁷ Şi i-a spus lui Adam: „Pentru că ai ascultat de femeia ta şi ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci,
blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale!

¹⁸ Spini şi mărăcini îţi va da şi vei mânca iarba câmpului.

¹⁹ În sudoarea frunţii tale
vei mânca pâine până te vei întoarce în
pământul din care ai fost luat. Pentru că
pământ eşti şi în pământ te vei întoarce ”.

²⁰ Şi omul a dat femeii sale numele de Eva pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii.

²¹ Domnul Dumnezeu a făcut omului şi femeii
sale veşminte de piele şi i-a îmbrăcat.

²² Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a devenit ca unul dintre noi cunoscând binele şi răul! Şi, acum, să nu-şi întindă mâna să ia şi din pomul vieţii să mănânce şi să trăiască veşnic!”.

²³ Şi Domnul Dumnezeu l-a alungat din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care a fost luat.

²⁴ Şi l-a izgonit pe om şi a pus la răsăritul grădinii Edenului heruvimi şi sabia de foc rotitoare, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.

4

¹ Adam a cunoscut-o pe Eva, soţia sa, şi ea a zămislit şi l-a născut pe Cain . Şi a spus: „Am dobândit un om de la Domnul !”.

² Şi l-a mai născut pe fratele lui, Abel . Abel era păstor la oi, iar Cain, lucrător al pământului.

³ După câtva timp, Cain a adus Domnului jertfă din roadele pământului.

⁴ Abel a oferit şi el din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Domnul a privit către Abel şi jertfa lui,

⁵ dar la Cain şi la jertfa lui n-a privit . Cain s-a mâniat foarte tare şi faţa i s-a posomorât.

⁶ Domnul i-a spus lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi ai faţa posomorâtă?

⁷ Dacă faci binele, nu-i aşa că poţi ţine fruntea sus? Dar dacă nu faci binele, păcatul stă cuibărit la uşă . El caută să te domine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti

⁸ Cain a vorbit cu Abel, fratele său. Când erau pe câmp , Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a ucis.

⁹ Domnul i-a zis lui Cain: „Unde este Abel, fratele tău?”. Iar el a răspuns: „Nu ştiu. Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?”

¹⁰ Domnul i-a spus: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ!

¹¹ Acum, aşadar, fii blestemat pe pământul care şi-a deschis gura ca să bea sângele fratelui tău din mâna ta!

¹² Când vei lucra pământul, nu-ţi va mai da rodul său; rătăcitor şi fugar vei fi pe pământ” .

¹³ Cain i-a spus Domnului: „Vina mea este prea mare pentru a o putea duce!

¹⁴ Iată că astăzi tu m-ai alungat de pe faţa pământului, şi eu mă voi ascunde de faţa ta. Voi fi rătăcitor şi fugar pe pământ şi oricine mă va întâlni mă va ucide” .

¹⁵ Domnul i-a spus: „Dacă cineva îl ucide pe Cain, de şapte ori va fi răzbunat”. Domnul i-a pus un semn lui Cain, ca nici unul dintre cei care îl vor întâlni să nu-l ucidă .

¹⁶ Cain a ieşit din faţa Domnului şi a locuit în ţinutul Nod , la răsărit de Eden .

¹⁷ Cain a cunoscut-o pe soţia sa; ea l-a zămislit şi i-a dat naştere lui Enoh. El a zidit o cetate şi a pus cetăţii numele după numele fiului său, Enoh.

¹⁸ Lui Enoh i s-a născut Irad; Irad i-a dat naştere lui Mehuiael; Mehuiael i-a dat naştere lui Metuşael şi Metuşael i-a dat naştere lui Lameh .

¹⁹ Lameh şi-a luat două soţii : numele celei dintâi era Ada, şi numele celei de-a doua era Ţila .

²⁰ Ada l-a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor care locuiesc în corturi, lângă turme.

²¹ Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor care cântă cu lira şi cavalul.

²² Ţila, de partea ei, l-a născut pe Tubal-Cain, părintele tuturor lucrătorilor în bronz şi fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama .

²³ Lameh le-a zis soţiilor sale:
„Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu!
Soţii ale lui Lameh, plecaţi urechea la cuvântul meu!
Am omorât un om pentru rana mea
şi un tânăr pentru vânătaia mea.

²⁴ Cain va fi răzbunat de şapte ori,
Lameh, însă, de şaptezeci de ori câte şapte”

²⁵ Adam a cunoscut-o din nou pe soţia sa; ea a născut un fiu şi i-a dat numele de Set , căci şi-a zis: „Dumnezeu mi-a dat un alt urmaş, în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”.

²⁶ Lui Set, la rândul lui, i s-a născut un fiu şi i-a dat numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului .

5

¹ Aceasta este cartea generaţiilor lui Adam . Când l-a creat Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu .

² Bărbat şi femeie i-a creat. I-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost creaţi.

³ Când avea o sută treizeci de ani , lui Adam i s-a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.

⁴ După naşterea lui Set zilele lui Adam au fost de opt sute de ani . Şi i s-au născut fii şi fiice.

⁵ Toate zilele pe care le-a trăit Adam, au fost de nouă sute treizeci de ani ; apoi a murit.

⁶ Când avea o sută cinci ani , Set i-a dat naştere lui Enos.

⁷ După ce i-a dat naştere lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani . Şi i s-au născut fii şi fiice.

⁸ Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.

⁹ Când avea nouăzeci de ani , Enos i-a dat naştere lui Chenan.

¹⁰ După ce i-a dat naştere lui Chenan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani . Şi i s-au născut fii şi fiice.

¹¹ Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.

¹² Când avea şaptezeci de ani , Chenan i-a dat naştere lui Mahalaleel.

¹³ După ce i-a dat naştere lui Mahalaleel, Chenan a mai trăit opt sute patruzeci de ani . Şi i s-au născut fii şi fiice.

¹⁴ Toate zilele lui Chenan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.

¹⁵ Când era de şaizeci şi cinci de ani , Mahalaleel i-a dat naştere lui Iared.

¹⁶ După ce i-a dat naştere lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani . Şi i s-au născut fii şi fiice.

¹⁷ Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.

¹⁸ Când avea o sută şaizeci şi doi de ani, Iared i-a dat naştere lui Enoh.

¹⁹ După ce i-a dat naştere lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani. Şi i s-au născut fii şi fiice.

²⁰ Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.

²¹ Când avea şaizeci şi cinci de ani , Enoh i-a dat naştere lui Matusalem .

²² După ce i-a dat naştere lui Matusalem, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani . Şi i s-au născut fii şi fiice.

²³ Toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani .

²⁴ Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu a mai fost [văzut], pentru că l-a luat Dumnezeu .

²⁵ Când avea o sută optzeci şi şapte de ani , Matusalem i-a dat naştere lui Lameh.

²⁶ După ce i-a dat naştere lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani . Şi i s-au născut fii şi fiice.

²⁷ Toate zilele lui Matusalem au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.

²⁸ Când avea o sută optzeci şi doi de ani , lui Lameh i s-a născut un fiu.

²⁹ El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia de osteneala şi truda mâinilor noastre pentru pământul pe care l-a blestemat Domnul”.

³⁰ După ce i-a dat naştere lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani . Şi i s-au născut fii şi fiice.

³¹ Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani ; apoi a murit.

³² Când avea cinci sute de ani, Noe le-a dat naştere lui Sem, Ham şi Iafet.

6

¹ Când oamenii au început să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,

² fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; şi-au luat de soţii pe toate cele pe care şi le-au ales.

³ Domnul a zis: „Duhul meu nu va rămâne pentru totdeauna în om . El nu este decât carne iar zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani ”.

⁴ Uriaşii erau pe pământ în zilele acelea, chiar şi după ce au venit fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor şi le-au născut [copii]. Aceştia sunt eroii din vechime, oameni renumiţi.

⁵ Domnul a văzut că răutatea omului pe pământ era mare şi că toate gândurile plănuite de inima lui erau rele tot timpul.

⁶ Domnului i-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ şi s-a mâhnit în inima lui .

⁷ Şi a spus Domnul: „Îl voi şterge de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat şi, împreună cu omul, şi animalele, reptilele şi păsările cerului, deoarece îmi pare rău că le-am făcut”.

⁸ Însă Noe a aflat har în ochii Domnului.

⁹ Aceasta este descendenţa lui Noe. Noe era un om drept şi desăvârşit între cei din generaţia sa: Noe umbla cu Dumnezeu.

¹⁰ Lui Noe i s-au născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

¹¹ Pământul era stricat în faţa lui Dumnezeu, pământul era plin de nelegiuire.

¹² Dumnezeu s-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi pervertise calea pe pământ .

¹³ Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este înaintea mea, fiindcă s-a umplut pământul de nelegiuire din cauza [oamenilor]. Iată, îi voi nimici împreună cu pământul.

¹⁴ Fă-ţi o arcă din lemn de chiparos; să faci încăperi în arcă şi s-o acoperi cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.

¹⁵ Iată cum s-o faci: arca să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.

¹⁶ Să faci arcei un acoperiş şi să-l înalţi până la un cot; uşa să o pui într-o latură a arcei; să faci un nivel jos, altul la mijloc şi altul sus.

¹⁷ Iată, eu voi face să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească toată făptura de pe el, suflarea de viaţă de sub cer; tot ce este pe pământ va pieri.

¹⁸ Eu închei alianţa mea cu tine. Să intri în arcă, tu şi fiii tăi, soţia ta şi soţiile fiilor tăi împreună cu tine.

¹⁹ Din toate vieţuitoarele, din toate făpturile , să iei câte două în arcă pentru ca să rămână în viaţă împreună cu tine; să fie parte bărbătească şi parte femeiască.

²⁰ Din păsări, după soiul lor, din animale după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, din toate să iei câte două la tine, ca să rămână în viaţă .

²¹ Şi tu, ia-ţi din toate alimentele care se mănâncă şi fă-ţi provizii, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor”.

²² Aşa a şi făcut Noe după toate cele poruncite de Dumnezeu. Astfel a făcut.

7

¹ Domnul i-a spus lui Noe: „Intră [în arcă], tu şi toată casa ta, pentru că am văzut că, din generaţia aceasta, tu eşti drept înaintea mea .

² Din toate animalele curate ia câte şapte de parte bărbătească şi parte femeiască; dintre animalele care nu sunt curate, ia două de parte bărbătească şi parte femeiască.

³ De asemenea, din păsările cerului câte şapte de parte bărbătească şi de parte femeiască , ca să se păstreze sămânţa lor pe toată faţa pământului.

⁴ Căci după încă şapte zile voi face să cadă ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe faţa pământului toate fiinţele pe care le-am făcut”.

⁵ Noe a făcut tot ce i-a poruncit Domnul.

⁶ Noe avea şase sute de ani când a venit potopul de apă pe pământ.

⁷ Noe a intrat în arcă cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, din faţa apelor potopului.

⁸ Din animalele curate şi din animalele care nu sunt curate, din păsări şi din toate târâtoarele de pe pământ,

⁹ au intrat în arcă la Noe două câte două, de parte bărbătească şi de parte femeiască, aşa cum îi poruncise Dumnezeu lui Noe.

¹⁰ După cele şapte zile, apele potopului au venit pe pământ.

¹¹ În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii , în ziua aceea, au erupt toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor .

¹² Şi a căzut ploaia pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

¹³ În aceeaşi zi au intrat în arcă Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, soţia lui Noe şi cele trei soţii ale fiilor lui cu ei,

¹⁴ ei şi toate vieţuitoarele după specia lor, toate animalele după specia lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după specia lor, toate zburătoarele după specia lor, toate păsările înaripate.

¹⁵ Au intrat la Noe în arcă, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.

¹⁶ Şi cele care au intrat, parte bărbătească şi parte femeiască din orice făptură, au intrat după cum îi poruncise Dumnezeu.

Şi Domnul a închis [uşa] după el .

¹⁷ Potopul a fost timp de patruzeci de zile pe pământ, apele au crescut şi au ridicat arca şi ea s-a înălţat deasupra pământului.

¹⁸ Apele s-au ridicat şi au crescut foarte mult pe pământ şi arca plutea pe deasupra apelor.

¹⁹ Apele au pus tot mai mult stăpânire pe pământ şi au fost acoperiţi toţi munţii cei înalţi, care sunt sub cerul întreg.

²⁰ Apele s-au înălţat cu cincisprezece coţi deasupra munţilor , care fuseseră acoperiţi.

²¹ Şi au pierit toate făpturile care se mişcau pe pământ, păsările, animalele şi vieţuitoarele şi toate vietăţile care mişună pe pământ şi toţi oamenii.

²² Tot ce avea suflare cu duh de viaţă în nări , tot ce era pe pământul uscat a murit.

²³ Şi [Domnul] a nimicit orice fiinţă de pe faţa pământului, de la om până la animal, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. Şi a rămas numai Noe şi cele ce erau cu el în corabie.

²⁴ Şi apele au stăpânit pe pământ o sută cincizeci de zile.

8

¹ Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de toate vieţuitoarele şi de toate animalele care erau cu el în arcă. Şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ şi apele s-au oprit.

² Au fost închise izvoarele adâncului şi stăvilarele cerurilor şi a fost oprită ploaia din cer.

³ Apele au început să se scurgă de pe faţa pământului şi să se retragă. S-au scurs şi, după o sută cincizeci de zile, au scăzut.

⁴ În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, arca s-a oprit pe munţii Ararat .

⁵ Apele s-au scurs şi s-au retras până în luna a zecea . În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.

⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse.

⁷ Şi a dat drumul unui corb , care ieşea, pleca şi se întorcea, până când au secat apele de pe pământ.

⁸ Apoi a dat drumul unui porumbel, ca să vadă dacă au scăzut apele de pe faţa pământului.

⁹ Porumbelul n-a găsit nici un loc unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. [Noe] şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă.

¹⁰ A aşteptat alte şapte zile şi a trimis din nou porumbelul din arcă.

¹¹ Spre seară, porumbelul s-a întors la el, având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Noe a ştiut atunci că apele au scăzut pe pământ.

¹² A aşteptat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.

¹³ În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în luna întâi, în prima zi a lunii, apele secaseră de pe pământ. Noe a dat la o parte acoperişul arcei şi s-a uitat şi iată, faţa pământului era uscată.

¹⁴ În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii , pământul era uscat.

¹⁵ Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Noe şi i-a zis:

¹⁶ „Ieşi din arcă, tu şi soţia ta, fiii tăi şi soţiile fiilor tăi care sunt cu tine!

¹⁷ Toate vieţuitoarele de orice fel care sunt cu tine, păsările, animalele, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, scoate-le împreună cu tine: să mişune pe pământ , să fie rodnice şi să se înmulţească pe pământ” .

¹⁸ Şi a ieşit Noe cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi care erau împreună cu el.

¹⁹ Toate vieţuitoarele, toate târâtoarele, toate păsările şi tot ce se mişcă pe pământ, după speciile lor, au ieşit din arcă.

²⁰ Noe a zidit un altar Domnului. A luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus arderi de tot pe altar.

²¹ Domnul a mirosit mireasma plăcută. A zis Domnul în inima lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului. Căci gândurile inimii omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut.

²² Cât va dăinui pământul,
semănatul şi seceratul,
frigul şi căldura,
vara şi iarna,
ziua şi noaptea
nu vor înceta” .

9

¹ Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a spus: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul!

² Să aibă frică şi spaimă toate vieţuitoarele pământului, toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; toate sunt date în mâinile voastre.

³ Tot ce se mişcă şi are viaţă va fi pentru hrana voastră ; vi le dau pe toate cum v-am dat şi iarba verde.

⁴ Numai să nu mâncaţi carnea cu viaţa ei, adică sângele ei .

⁵ Voi cere socoteală de sângele fiecăruia dintre voi; voi cere socoteală pentru el tuturor vieţuitoarelor şi omului. Pentru viaţa omului voi cere socoteală de la om, fratele său.

⁶ Dacă varsă cineva sângele omului,
sângele lui să fie vărsat de om ;
căci Dumnezeu l-a făcut pe om
după chipul său.

⁷ Iar voi, fiţi rodnici şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe tot pământul şi stăpâniţi-l!” .

⁸ Apoi Dumnezeu le-a vorbit lui Noe şi fiilor săi:

⁹ „Iată, eu închei alianţa mea cu voi şi cu urmaşii voştri care vin după voi

¹⁰ şi cu toate vieţuitoarele care sunt cu voi, cu păsările, cu animalele, cu toate vieţuitoarele pământului care sunt cu voi şi cu toate cele care au ieşit din arcă, cu toate vieţuitoarele pământului.

¹¹ Închei alianţa mea cu voi; nu va mai fi nimicită toată făptura de apele potopului şi nu va mai fi potop ca să pustiască pământul”.

¹² Dumnezeu a zis: „Acesta este semnul legământului, pe care îl pun între mine şi voi şi toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate generaţiile, pentru totdeauna.

¹³ Am pus curcubeul meu în nori; el va fi semnul legământului dintre mine şi pământ”.

¹⁴ Când se vor aduna nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nori;

¹⁵ eu îmi voi aduce aminte de alianţa dintre mine şi voi şi toate vieţuitoarele şi toată făptura; şi apele nu vor mai deveni potop care să nimicească toată făptura”.

¹⁶ Curcubeul va fi în nori, şi, când îl voi vedea, îmi voi aduce aminte de alianţa veşnică dintre Dumnezeu şi toată suflarea de viaţă care se află în toată făptura de pe pământ”.

¹⁷ Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul alianţei pe care am făcut-o între mine şi toată făptura de pe pământ”.

¹⁸ Fiii lui Noe, care au ieşit din arcă, erau: Sem, Ham şi Iafet. Ham este tatăl lui Canaan .

¹⁹ Aceştia erau cei trei fii ai lui Noe şi din ei s-au răspândit [oamenii] pe tot pământul.

²⁰ Noe a început să fie lucrător al pământului şi a sădit o vie.

²¹ A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.

²² Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui care erau afară.

²³ Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umerii amândurora, au intrat cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor. Feţele le erau întoarse şi n-au văzut goliciunea tatălui lor.

²⁴ Noe s-a trezit din vin şi a aflat ce-i făcuse fiul său mai tânăr.

²⁵ Şi a zis: Blestemat să fie Canaan!
Să fie sclavul sclavilor fraţilor lui!”

²⁶ Şi a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem,
şi Canaan să fie sclavul lui!

²⁷ Dumnezeu să-l sporească pe Iafet.
Acesta să locuiască în corturile lui Sem
şi Canaan să fie sclavul lui!”.

²⁸ Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.

²⁹ Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.

10

¹ Acestea sunt generaţiile fiilor lui Noe, Sem, Ham şi Iafet. După potop li s-au născut fii.

² Fiii lui Iafet sunt: Gomer , Magog, Madai, Iavan , Tubal, Meşec şi Tiras.

³ Fiii lui Gomer: Aşchenaz , Rifat şi Togarma.

⁴ Fiii lui Iavan : Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim .

⁵ De la ei s-au despărţit popoarele din zona de coastă în ţinuturile lor, fiecare după limba sa, după familiile lor, după neamurile lor.

⁶ Fiii lui Ham: Cuş, Miţraim , Put şi Canaan.

⁷ Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.

⁸ Cuş l-a născut şi pe Nimrod: el a început să fie puternic pe pământ.

⁹ El a fost un vânător puternic înaintea Domnului; iată de ce se spune: „Ca Nimrod, vânător puternic înaintea Domnului”.

¹⁰ El a domnit la început peste Babel , Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.

¹¹ Din ţara aceasta a intrat în Assur şi a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah
Assur se poate referi fie la poporul Asiriei, fie la un oraş, în Asiria, care a fost o vreme capitala imperiului.

¹² şi Resen, între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare

¹³ Miţraim le-a dat naştere locuitorilor din Lud, Anam, Lehab, Naftuh,

¹⁴ celor din Patros, Casluh, din care au ieşit filistenii şi locuitorii din Caftor .

¹⁵ Canaan i-a dat naştere lui Sidon, întâiul lui născut, şi lui Het ;

¹⁶ iebuseului , amoreului , ghergheseului ,

¹⁷ heveului, archeului, sineului,

¹⁸ arvadieului, ţemareului, hamateului. După aceea s-au răspândit familiile canaaneene.

¹⁹ Şi era hotarul canaaneenilor de la Sidon, cum se merge spre Gherar, până la Gaza şi cum se merge spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Leşa.

²⁰ Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţinuturile lor, după neamurile lor.

²¹ Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii.

²² Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram .

²³ Fiii lui Aram: Uţ , Hul, Gheter şi Maş.

²⁴ Arpacşad i-a dat naştere lui Şelah ; Şelah i-a dat naştere lui Eber .

²⁵ Lui Eber i s-au născut doi fii: numele primului era Peleg , pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioctan.

²⁶ Şi lui Ioctan i s-au născut Almodad, Şelef, Haţarmavet, Ierah,

²⁷ Hadoram, Uzal, Dicla,

²⁸ Obal , Abimael, Şeba,

²⁹ Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.

³⁰ Ei au locuit de la Meşa, cum se merge spre Sefar, până la muntele din răsărit.

³¹ Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţinuturile lor şi după neamurile lor.

³² Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după generaţiile lor, după neamurile lor. Şi din ei s-au răspândit popoarele pe pământ după potop.

11

¹ Pe tot pământul erau o singură limbă şi aceleaşi cuvinte .

² Pornind de la răsărit, [oamenii] au găsit o câmpie în ţara lui Şinear şi s-au stabilit acolo.

³ Au zis unul către altul: „Haideţi să facem cărămizi şi să le ardem în foc!”. Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de mortar.

⁴ Şi au zis: „Haideţi să ne construim o cetate şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer ; să ne facem un nume ca să nu ne împrăştiem pe faţa întregului pământ!”

⁵ Domnul a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care le construiau fiii oamenilor.

⁶ Şi Domnul a zis: „Iată, toţi sunt de un popor şi de o limbă; acesta este numai începutul a ceea ce vor să facă. De acum înainte nimic nu-i va împiedica să facă tot ceea ce şi-au pus în gând să facă .

⁷ Haideţi, să coborâm şi să le încurcăm limba acolo, ca nimeni să nu mai înţeleagă limba celuilalt!”.

⁸ Domnul i-a împrăştiat de acolo pe faţa întregului pământ şi au încetat de a mai construi cetatea .

⁹ De aceea i s-a dat numele de Babel , pentru că acolo Domnul a încurcat limba de pe întregul pământ şi de acolo Domnul i-a împrăştiat pe faţa întregului pământ.

¹⁰ Aceasta este descendenţa lui Sem. Când Sem avea o sută de ani, i-a dat naştere lui Arpacşad, la doi ani după potop.

¹¹ După ce i-a dat naştere lui Arpacşad, Sem a mai trăit cinci sute de ani. Şi i s-au născut fii şi fiice .

¹² Arpacşad avea treizeci şi cinci de ani când i-a dat naştere lui Şelah .

¹³ După ce i-a dat naştere lui Şelah , Arpacşad a mai trăit patru sute trei ani . Şi i s-au născut fii şi fiice.

¹⁴ Şelah avea treizeci de ani când i-a dat naştere lui Eber.

¹⁵ După ce i-a dat naştere lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani. Şi i s-au născut fii şi fiice.

¹⁶ Eber avea treizeci şi patru de ani când i-a dat naştere lui Peleg.

¹⁷ După ce i-a dat naştere lui Peleg, a mai trăit patru sute treizeci de ani. Şi i s-au născut fii şi fiice.

¹⁸ Peleg avea treizeci de ani când i-a dat naştere lui Reu.

¹⁹ După ce i-a dat naştere lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani. Şi i s-au născut fii şi fiice.

²⁰ Reu avea treizeci şi doi de ani când i-a dat naştere lui Serug.

²¹ După ce i-a dat naştere lui Reu a mai trăit două sute şapte ani. Şi i s-au născut fii şi fiice.

²² Serug avea treizeci de ani când i-a dat naştere lui Nahor.

²³ După ce i-a dat naştere lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani. Şi i s-au născut fii şi fiice.

²⁴ Nahor avea douăzeci şi nouă de ani când i-a dat naştere lui Terah.

²⁵ După ce i-a dat naştere lui Terah, a mai trăit o sută nouăsprezece ani. Şi i s-au născut fii şi fiice.

²⁶ Terah avea şaptezeci de ani când le-a dat naştere lui Abram, lui Nahor şi lui Haran.

²⁷ Aceasta este descendenţa lui Terah. Terah le-a dat naştere lui Abram, lui Nahor şi lui Haran. Haran i-a dat naştere lui Lot.

²⁸ Haran a murit în faţa tatălui său, Terah, în ţara în care se născuse, în Ur din Caldeea .

²⁹ Abram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Abram era Sarai, iar numele soţiei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi.

³⁰ Sarai era sterilă: nu avea copii.

³¹ Terah i-a luat pe fiul său Abram şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, nora sa, soţia fiului său Abram. Au ieşit împreună din Urul Caldeii ca să meargă spre ţara Canaan. Au venit la Haran şi s-au aşezat acolo.

³² Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; Terah a murit în Haran.

12

¹ Domnul i-a spus lui Abram:
„Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău
spre ţara pe care ţi-o voi arăta!

² Voi face din tine un popor mare ,
te voi binecuvânta
şi voi face mare numele tău;
şi vei fi o binecuvântare.

³ Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta,
iar pe cei care te vor blestema îi voi blestema.
Şi prin tine vor fi binecuvântate
toate neamurile pământului”.

⁴ Abram a plecat, după cum i-a spus Domnul. Şi Lot a plecat cu el. Abram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.

⁵ Abram a luat-o cu sine pe Sarai, soţia lui, pe Lot, fiul fratelui său, toată averea pe care o adunaseră şi toate persoanele pe care le dobândiseră în Haran. Au ieşit ca să meargă spre ţara Canaanului şi au ajuns în ţara Canaanului.

⁶ Abram a străbătut ţara până la locul numit Sihem , până la terebintul lui More. Pe atunci erau în ţară canaaneenii.

⁷ Domnul i s-a arătat lui Abram şi i-a spus: „Voi da ţara aceasta urmaşilor tăi” . Şi [Abram] a zidit acolo un altar Domnului care i se arătase.

⁸ A plecat de acolo în munţi, la răsărit de Betel; şi-a aşezat cortul, având Betel la apus şi Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului şi a invocat numele Domnului.

⁹ Abram şi-a urmat drumul mergând spre Negheb.

¹⁰ Apoi a fost o foamete în ţară. Abram a coborât în Egipt ca să locuiască acolo, căci foametea era mare în ţară.

¹¹ Când era aproape să intre în Egipt, i-a zis soţiei sale, Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la chip.

¹² Când te vor vedea egiptenii, vor zice: «Aceasta este soţia lui!». Pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa în viaţă.

¹³ Spune, te rog, că eşti sora mea , ca să-mi meargă bine de dragul trecerii tale şi sufletul meu să trăiască datorită ţie!”.

¹⁴ Când a ajuns Abram în Egipt, egiptenii au văzut că soţia lui era foarte frumoasă.

¹⁵ Şi au văzut-o căpeteniile lui Faraon şi au lăudat-o înaintea lui Faraon. Femeia a fost adusă în casa lui Faraon.

¹⁶ Pe Abram l-a primit bine datorită ei; el a dobândit oi, vite, măgari, slujitori şi slujitoare, măgăriţe şi cămile.

¹⁷ Domnul l-a lovit pe Faraon şi casa lui cu pedepse mari din cauza soţiei lui Abram, Sarai .

¹⁸ Faraon l-a chemat pe Abram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că ea este soţia ta?

¹⁹ De ce ai zis: „Este sora mea” şi am luat-o astfel de soţie? Acum, iată soţia ta; ia-o şi pleacă!”

²⁰ Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui şi ei i-au scos afară pe el, pe soţia sa şi tot ce avea .

13

¹ Abram s-a suit din Egipt spre Negheb, el, soţia sa şi tot ce avea, împreună cu Lot .

² Abram era foarte bogat în turme, argint şi aur.

³ A mers din loc în loc, din Negheb până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,

⁴ în locul unde făcuse altarul mai înainte. Şi acolo Abram a chemat numele Domnului.

⁵ Dar şi Lot, care călătorea cu Abram, avea oi, vite şi corturi.

⁶ Ţinutul acela nu era suficient ca să locuiască împreună, pentru că averile lor erau mari şi nu puteau să locuiască împreună.

⁷ Şi a fost ceartă între păstorii turmei lui Abram şi cei ai turmei lui Lot. Canaaneenii şi ferezeii locuiau pe atunci în ţară.

⁸ Abram i-a spus lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci noi suntem fraţi!

⁹ Nu este, oare, toată ţara înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine! Dacă tu o iei la stânga, eu o iau la dreapta; dacă tu o iei la dreapta, eu o iau la stânga!”

¹⁰ Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată zona Iordanului era bine udată, căci înainte ca Domnul să fi nimicit Sodoma şi Gomora, ea era ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului, până spre ţinutul Ţoar .

¹¹ Lot şi-a ales toată zona Iordanului şi a plecat Lot spre răsărit şi s-au despărţit unul de altul.

¹² Abram a locuit în ţara Canaanului, iar Lot a locuit în cetăţile din vale şi şi-a aşezat corturile până la Sodoma .

¹³ Oamenii din Sodoma erau foarte răi şi păcătoşi în faţa Domnului.

¹⁴ Domnul i-a spus lui Abraham după ce Lot s-a despărţit de el: „Ridică-ţi ochii şi priveşte, din locul în care eşti acum, spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus!

¹⁵ Căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi urmaşilor tăi pentru totdeauna.

¹⁶ Voi face urmaşii tăi ca pulberea pământului. Dacă va putea cineva să numere pulberea pământului, va putea să-i numere şi pe urmaşii tăi.

¹⁷ Ridică-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da!”.

¹⁸ Abraham şi-a ridicat corturile, a plecat şi s-a stabilit la terebinţii din Mambre , care sunt lângă Hebron. Şi a zidit acolo un altar Domnului.

14

¹ În zilele lui Amrafel, regele din Şinear, Arioc, regele din Elasar, Chedarlaomer, regele din Elam, şi Tideal , regele din Goim ,

² au făcut război cu Bera, regele din Sodoma, cu Birşa, regele din Gomora, cu Şineab, regele din Adma, cu Şemeeber, regele din Ţeboim şi cu regele din Bela, adică din Ţoar .

³ Toţi aceştia s-au adunat în valea Sidim, adică Marea Moartă .

⁴ Doisprezece ani i-au slujit lui Chedarlaomer şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.

⁵ În al paisprezecelea an a venit Chedarlaomer şi regii care erau cu el şi i-au bătut pe refaimi la Aşterot-Carnaim, pe zuzimi la Ham, pe emimi la Şave-Chiriataim.

⁶ şi pe horei în muntele lor, Seir, până la El-Paran, care este lângă pustiu.

⁷ S-au întors şi au venit la En-Mişpat , sau Cadeş, şi au lovit tot ţinutul amaleciţilor, ca şi pe amorei, care locuiau la Haţeţon-Tamar .

⁸ Au ieşit regele din Sodoma, regele din Gomora, regele din Adma, regele din Ţeboim şi regele din Bela, adică din Ţoar, şi s-au aşezat în linie de luptă împotriva lor, în valea Sidim,

⁹ împotriva lui Chedarlaomer, regele din Elam, a lui Tideal, regele din Goim, a lui Amrafel, regele din Şinear şi a lui Arioc, regele din Elasar; patru regi împotriva a cinci.

¹⁰ Valea Sidim era plină cu fântâni, fântâni de smoală. Regele Sodomei şi al Gomorei au fugit şi au căzut acolo, iar cei rămaşi s-au refugiat spre munţi.

¹¹ Şi au luat toată averea Sodomei şi Gomorei şi toate proviziile lor şi au plecat.

¹² Şi l-au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Abram, şi averea lui şi au plecat. El locuia atunci în Sodoma.

¹³ A venit un fugar şi i-a dat de ştire lui Avram, Evreul ; el locuia lângă terebinţii lui Mambre, amoreul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner; ei erau aliaţii lui Abram.

¹⁴ Şi a auzit Abram că fratele său a fost luat captiv, i-a adunat pe cei mai viteji născuţi în casa lui, trei sute optsprezece la număr, şi i-a urmărit până la Dan.

¹⁵ S-au împărţit şi, noaptea, el şi servitorii lui au năvălit asupra lor şi i-au urmărit până la Hoba, care este la nord de Damasc.

¹⁶ A adus înapoi toată averea şi l-a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averea lui, precum şi pe femei şi oamenii lui.

¹⁷ Regele Sodomei i-a ieşit în întâmpinare la întoarcerea lui, după ce i-a bătut pe Chedarlaomer şi pe regii care erau împreună cu el, în valea Şave , adică în Valea Regelui.

¹⁸ Melchisedec , regele din Salem , a adus pâine şi vin ; el era preot al Dumnezeului celui preaînalt .

¹⁹ El l-a binecuvântat şi a spus:
„Binecuvântat să fie Abram de Dumnezeul cel preaînalt,
Creatorul cerului şi al pământului,

²⁰ şi binecuvântat să fie Dumnezeu cel preaînalt
care i-a dat pe duşmanii tăi în mâinile tale!”.
Şi i-a dat a zecea parte din toate.

²¹ Regele Sodomei i-a zis lui Abram: „Dă-mi oamenii şi ia averea pentru tine!”.

²² Abram i-a zis regelui Sodomei: „Ridic mâna mea spre Domnul , Dumnezeul cel preaînalt, creatorul cerului şi al pământului,

²³ că nici un fir de aţă, nici o curea de încălţăminte, nimic din tot ce este al tău nu voi lua, ca să nu zici: «Eu l-am îmbogăţit pe Abram»,

²⁴ în afară de ce au mâncat tinerii şi de partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mambre: ei să-şi ia partea lor!”.

15

¹ După aceste întâmplări, cuvântul Domnului a fost către Abram într-o viziune: „Nu te teme , Abrame! Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare”.

² Abram a zis: „Doamne Dumnezeul meu, ce-mi vei da? Căci mă duc [din viaţă] fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”.

³ Abram a zis: „Iată, tu nu mi-ai dat urmaş şi [de aceea] mă va moşteni un servitor din casa mea”.

⁴ Dar, iată, cuvântul Domnului [a fost] către el: „Nu te va moşteni acesta! Căci cel care va ieşi din măruntaiele tale, el te va moşteni”.

⁵ L-a condus afară şi i-a zis: „Priveşte spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri”. Şi i-a spus: „Aşa va fi descendenţa ta”.

⁶ El a crezut în Domnul şi [Domnul] i-a socotit aceasta ca dreptate .

⁷ El i-a zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta” .

⁸ Şi [Abraham] a zis: „Doamne Dumnezeule, cum voi cunoaşte că o voi stăpâni?”

⁹ Şi [Domnul] a zis: „Ia-mi o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel”.

¹⁰ Şi i-a adus toate acestea, le-a spintecat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa celeilalte, dar păsările nu le-a spintecat .

¹¹ Şi păsările răpitoare se năpusteau asupra animalelor spintecate, dar Abram le izgonea .

¹² La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Abram şi l-a cuprins frica. Era întuneric mare.

¹³ [Domnul] i-a zis lui Abram: „Să ştii cu siguranţă că descendenţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo îi vor sluji [pe străini] şi aceştia îi vor oprima timp de patru sute de ani .

¹⁴ Dar pe poporul pe care ei îl vor sluji, eu îl voi judeca. Şi după aceea vor ieşi cu averi mari.

¹⁵ Tu vei pleca la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.

¹⁶ A patra generaţie, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoreilor nu şi-a împlinit până acum măsura”.

¹⁷ Soarele a asfinţit şi s-a făcut întuneric adânc; şi, iată, ca dintr-un cuptor fumegând, pară de foc a trecut printre acele jumătăţi de animale.

¹⁸ În ziua aceea, Domnul a încheiat o alianţă cu Abram:
„Urmaşilor tăi le voi da ţara aceasta
de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufratului,

¹⁹ şi anume: cheneii, chenezeii, cadmoneii,

²⁰ heteii, ferezeii, refaimii,

²¹ amoreii, canaaneenii, ghergheseii şi iebuseii”.

16

¹ Sarai, soţia lui Abram, nu-i născuse nici un fiu. Ea avea o sclavă egipteană, numită Agar.

² Sarai a zis către Abram: „Iată, Domnul nu mi-a dat copii . Mergi la sclava mea. Poate că voi avea fii prin ea” . Abram a ascultat cele spuse de Sarai.

³ Sarai, soţia lui Abram, a luat-o pe Agar egipteanca, sclava ei – după zece ani de când Abram se stabilise în ţara Canaan – şi i-a dat-o bărbatului ei, Abram, ca soţie.

⁴ [Abram] a intrat la Agar şi ea a zămislit. Dar când a văzut că a rămas însărcinată, [Agar] a început să o privescă cu dispreţ în ochi pe stăpâna ei.

⁵ Sarai i-a zis lui Abram: „Ocara mea să cadă asupra ta! Eu ţi-am dat-o la pieptul tău pe sclava mea şi, de când a văzut ca a rămas însărcinată, sunt privită cu dispreţ în ochi. Domnul să judece între mine şi tine!”.

⁶ Abram a zis către Sarai: „Sclava ta este în mâinile tale. Fă cu ea cum îţi pare mai bine!”. Sarai s-a purtat aspru cu Agar şi aceasta a fugit dinaintea ei.

⁷ Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă, în pustiu, la izvorul de pe drumul spre Şur .

⁸ El i-a zis: „Agar, sclava Sarei, de unde vii şi încotro mergi?” Ea a răspuns: „Fug din faţa stăpânei mele, Sarai!”

⁹ Şi îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te ei!” .

¹⁰ Îngerul Domnului i-a zis: „Voi înmulţi atât de mult urmaşii tăi, încât nu vor putea fi număraţi din pricina mulţimii!” .

¹¹ Îngerul Domnului i-a zis:
„Iată, tu eşti însărcinată şi vei naşte un fiu.
Îi vei pune numele Ismael ,
pentru că Domnul te-a ascultat în necazul tău.

¹² El va fi un om asemenea unui asin sălbatic.
Mâna lui va fi împotriva tuturor
şi mâna tuturor va fi împotriva lui.
Şi el se va aşeza în faţa tuturor fraţilor săi”.

¹³ Ea i-a dat un nume Domnului care-i vorbise: „Tu eşti El Roi” , căci a zis: „Oare nu l-am văzut aici pe cel care m-a văzut?” .

¹⁴ De aceea, izvorul s-a numit „Beer Lahai Roi” ; el este între Cadeş şi Bered.

¹⁵ Agar i-a născut lui Abram un fiu şi Abram i-a dat fiului său, pe care l-a născut Agar, numele de Ismael .

¹⁶ Abram avea optzeci şi şase de ani când Agar l-a născut pe Ismael lui Abram.

17

¹ Când Abram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i-a apărut lui Abram şi i-a zis Dumnezeul cel atotputernic :
„Umblă în prezenţa mea
şi fii fără prihană!”.

² Voi stabili legământul meu între mine şi tine
şi te voi înmulţi foarte mult”.

³ Avram a căzut cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit:

⁴ „Iată, eu [închei] alianţa mea cu tine:
vei fi tatăl unei mulţimi de popoare.

⁵ Nu te vei mai numi, de acum încolo, Abram,
ci numele tău va fi Abraham ,
fiindcă te-am făcut tată al unei mulţimi de popoare.

⁶ Te voi face rodnic nespus de mult; din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din tine.

⁷ Voi pune legământul meu între mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: un legământ veşnic. Eu voi fi Dumnezeu pentru tine şi pentru descendenţa ta care vine după tine.

⁸ Îţi voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară în care să locuieşti, toată ţara Canaanului, ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”.

⁹ Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Tu să păzeşti legământul meu, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam!

¹⁰ Acesta este legământul pe care să-l păziţi, cel dintre mine şi voi şi urmaşii tăi după tine: să fie tăiaţi împrejur toţi cei dintre voi de parte bărbătească!”.

¹¹ Să vă tăiaţi împrejur carnea prepuţului vostru! [Acesta] să fie semnul legământului

¹² La opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam din neamul vostru, fie că este născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la orice străin care nu este din seminţia ta.

¹³ Va trebui tăiat împrejur atât cel născut în casa ta, cât şi cel cumpărat cu banii tăi . Astfel alianţa mea în carnea voastră va fi o alianţă veşnică.

¹⁴ Un necircumcis, unul de parte bărbătească ce nu a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului lui , sufletul acela să fie nimicit din neamul său: a călcat legământul meu”.

¹⁵ Dumnezeu i-a vorbit lui Abraham: „Pe Sarai, soţia ta, nu o vei mai numi cu numele Sarai, pentru că numele ei va fi Sara .

¹⁶ Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea, o voi binecuvânta şi din ea voi face neamuri şi regi de popoare vor ieşi din ea”.

¹⁷ Abraham a căzut cu faţa la pământ şi a râs, căci îşi zicea în inima lui: „Unui om de o sută de ani i se pot, oare, naşte copii şi Sara la nouăzeci de ani mai poate naşte?”.

¹⁸ Abraham i-a spus lui Dumnezeu: „O, de ar trăi Ismael înaintea ta!”.

¹⁹ Dar Dumnezeu a zis: „Nu, Sara, soţia ta, îţi va naşte un fiu şi tu îi vei da numele de Isaac . Eu voi stabili alianţa mea cu el, o alianţă veşnică pentru urmaşii săi de după el.

²⁰ Şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl binecuvântez; îl voi face rodnic şi îl voi înmulţi foarte mult; el va da naştere la doisprezece principi şi voi face din el un popor mare.

²¹ Dar alianţa mea o voi încheia cu Isaac, pe care Sara ţi-l va naşte la anul pe vremea aceasta!”.

²² Când a terminat de vorbit cu el, Dumnezeu s-a înălţat de la Abraham.

²³ Abraham l-a luat pe Ismael, fiul său, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi cei cumpăraţi cu banii lui, pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Abraham şi a tăiat împrejur carnea prepuţului lor chiar în ziua aceea, aşa cum îi spusese Dumnezeu.

²⁴ Abraham era de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.

²⁵ Ismael, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.

²⁶ În aceeaşi zi au fost tăiaţi împrejur Abraham şi Ismael, fiul său.

²⁷ Şi toţi bărbaţii din casa lui, cei născuţi în casă sau cumpăraţi cu bani de la străini au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.

18

¹ Domnul i s-a arătat [lui Abraham] la terebinţii din Mambre, pe când el şedea la intrarea în cort, în timpul arşiţei de la amiază.

² Şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare în faţa lui. I-a văzut şi a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine şi s-a aplecat până la pământ

³ şi a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece pe lângă slujitorul tău!

⁴ Să se aducă puţină apă. Vă veţi putea spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac.

⁵ Eu voi lua o bucată de pâine ca să prindeţi la inimă înainte de a pleca mai departe, de vreme ce aţi trecut pe la slujitorul vostru”. Ei i-au zis: „Fă aşa cum ai spus!”.

⁶ Abraham s-a dus în grabă la Sara, în cort, şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri din făina cea mai bună, frământă şi fă turte!”.

⁷ Abraham a alergat la cireadă, a luat un viţel fraged şi bun şi l-a dat servitorului care s-a grăbit să-l pregătească.

⁸ A luat unt, lapte şi viţelul pe care îl pregătise şi le-a pus înaintea lor, iar ei au mâncat în timp ce el stătea lângă ei sub copac.

⁹ Ei l-au întrebat: „Unde este Sara, soţia ta?”. El le-a răspuns: „Iat-o, în cort!”

¹⁰ Şi a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta şi atunci Sara, soţia ta va avea un fiu”. Sara asculta la intrarea în cort, fiind în spatele lui.

¹¹ Abraham şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în zile, iar Sarei îi încetase rânduiala femeilor.

¹² Sara a râs în sine, zicându-şi: „Acum că m-am trecut, voi mai avea plăcere? . Şi stăpânul meu este bătrân”.

¹³ Domnul i-a zis lui Abraham: „Pentru ce a râs Sara, zicând: «Oare voi naşte cu adevărat, aşa bătrână cum sunt?».

¹⁴ Oare este vreun lucru cu neputinţă pentru Domnul? La timpul hotărât, la anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine şi Sara va avea un fiu”.

¹⁵ Sara a tăgăduit, zicând: „N-am râs”. Căci îi era frică. Dar acela a zis: „Ba ai râs!”.

¹⁶ Bărbaţii s-au ridicat de acolo şi s-au dus spre Sodoma , iar Abraham a mers cu ei ca să-i conducă.

¹⁷ Domnul a zis: „Oare îi voi ascunde lui Abraham ceea ce am de gând să fac?

¹⁸ Deoarece Abraham va deveni un popor mare şi puternic şi vor fi binecuvântate în el toate neamurile pământului,

¹⁹ căci l-am ales , ca el să lase poruncă fiilor săi şi casei sale de după el să păstreze calea Domnului şi să facă dreptate şi judecată , pentru ca Domnul să ducă la îndeplinire ceea ce i-a promis lui Abraham”.

²⁰ Domnul a zis: „Strigătul [împotriva] Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor este foarte greu.

²¹ De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul ei ajuns până la mine; iar de nu, voi şti [ce să fac]”.

²² Bărbaţii s-au întors de acolo şi s-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Abraham stătea încă înaintea Domnului .

²³ Abraham s-a apropiat şi i-a zis: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel păcătos ?

²⁴ Poate că se află cincizeci de drepţi în cetate; oare îi vei nimici şi nu vei cruţa locul pentru cei cincizeci de drepţi care sunt în ea?

²⁵ Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel păcătos şi să fie cu cel drept cum este cu cel păcătos! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face dreptate?”.

²⁶ Domnul i-a răspuns: „Dacă voi găsi în Sodoma, în cetate, cincizeci de drepţi, voi cruţa tot locul de dragul lor!”.

²⁷ Abraham a reluat: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul, eu care sunt praf şi cenuşă!

²⁸ Poate că din cincizeci de drepţi vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?” I-a răspuns: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci”.

²⁹ Abraham i-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: „Nu o voi face de dragul celor patruzeci”.

³⁰ A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi acolo treizeci!”. A răspuns: „Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!”

³¹ [Abraham] a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!” A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!”

³² A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată. Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”.

³³ Când Domnul a terminat de vorbit cu Abraham a plecat, iar Abraham s-a întors acasă .

19

¹ Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a ridicat ca să-i întâmpine şi s-a plecat cu faţa până la pământ.

² Le-a zis: „Domnii mei, abateţi-vă, vă rog, pe la casa slujitorului vostru; rămâneţi peste noapte, spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi veţi merge în drumul vostru”. Ei au răspuns: „Nu, ci vom petrece noaptea în piaţă”.

³ El a stăruit mult pe lângă ei până au venit, iar ei s-au abătut pe la el şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a copt azime şi ei au mâncat.

⁴ Dar mai înainte ca ei să se fi culcat, oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, de la tânăr la bătrân, tot poporul din toate colţurile, au înconjurat casa.

⁵ L-au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să-i cunoaştem ”.

⁶ Atunci Lot a ieşit la ei la intrare şi a încuiat uşa după el

⁷ şi le-a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi rău!

⁸ Iată că am două fiice care nu au cunoscut bărbat; le voi aduce la voi şi le veţi face ce vă va place. Numai nu faceţi nimic acestor bărbaţi, fiindcă au venit sub umbra acoperişului meu ”.

⁹ Ei au strigat: „Pleacă!”. Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul. O să-ţi facem mai rău decât lor”. Şi, împingându-l pe Lot cu forţă, s-au apropiat să spargă uşa.

¹⁰ Dar bărbaţii aceia au întins mâna, l-au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.

¹¹ Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire , de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

¹² Bărbaţii aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Ginerii, fiii tăi şi fiicele tale şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta!

¹³ Căci noi vom nimici locul acesta, pentru că a ajuns mare strigătul lor înaintea Domnului. Şi Domnul ne-a trimis ca să-l nimicim”.

¹⁴ Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care urmau să le ia pe fetele lui, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din locul acesta, căci Domnul va nimici cetatea!”. Dar ginerilor li s-a părut că el glumeşte.

¹⁵ Iar la revărsatul zorilor îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te! Ia-ţi femeia şi pe cele două fiice ale tale, care se află aici, ca să nu pieri din cauza fărădelegii cetăţii!”.

¹⁶ Deoarece ezita , bărbaţii i-au apucat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice, Domnul având milă de el, i-au scos şi i-au pus în siguranţă în afara cetăţii.

¹⁷ În timp ce-i scoteau afară, el le-a zis: „Fugi, dacă vrei să scapi cu viaţă! Nu privi în urma ta şi nu te opri nicăieri în câmpie! Fugi spre munte ca să nu pieri!”.

¹⁸ Lot le-a zis: „Nu, Doamne, te rog!

¹⁹ Iată, slujitorul tău a aflat har în ochii tăi şi tu mi-ai arătat o mare bunăvoinţă lăsându-mi viaţa, dar eu nu pot să fug în munţi, căci nenorocirea mă va ajunge din urmă şi voi muri.

²⁰ Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i aşa că e mică? Şi mi-aş putea salva viaţa!”.

²¹ El i-a răspuns: „Iată că îţi fac şi această favoare de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit.

²² Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns acolo!”. De aceea cetăţii i s-a dat numele de Ţoar .

²³ Soarele se ridica deasupra pământului când Lot intra în Ţoar.

²⁴ Domnul a făcut să plouă asupra Sodomei şi Gomorei sulf şi foc de la Domnul din ceruri.

²⁵ Dumnezeu a distrus aceste cetăţi şi toată regiunea împreună cu toţi locuitorii cetăţilor şi cu tot ce creştea pe pământ.

²⁶ Soţia lui [Lot] s-a uitat înapoi şi a devenit stâlp de sare .

²⁷ Abraham a plecat dis-de-dimineaţă spre locul în care stătuse înaintea Domnului,

²⁸ a privit spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia Iordanului şi a văzut un fum gros care se ridica de la pământ ca fumul dintr-un cuptor.

²⁹ Când Dumnezeu a distrus cetăţile din acel ţinut, şi-a amintit de Abraham şi l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetăţile în care locuise Lot.

³⁰ Lot a plecat din Ţoar şi a locuit pe munte cu cele două fiice ale lui, căci s-a temut să locuiască în Ţoar. A locuit într-o peşteră cu cele două fiice ale lui.

³¹ Cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru este bătrân şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta ca să intre la noi, aşa cum se obişnuieşte pe tot pământul.

³² Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el ca să ne păstrăm vie descendenţa din tatăl nostru!”.

³³ I-au dat tatălui lor de băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare a intrat şi s-a culcat cu tatăl ei. El, însă, n-a ştiut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat.

³⁴ A doua zi, cea mai mare a zis către cea mai mică: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; hai să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta şi intră şi culcă-te şi tu cu el, ca să ne păstrăm vie descendenţa din tatăl nostru!”.

³⁵ I-au dat tatălui lor de băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără a intrat şi s-a culcat cu el. El, însă, n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

³⁶ Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de la tatăl lor.

³⁷ Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab ; el este tatăl moabiţilor până în ziua de azi.

³⁸ Şi cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi ; el este tatăl amoniţilor până în ziua de azi.

20

¹ Abraham a plecat de acolo spre ţinutul Negheb şi s-a aşezat între Cadeş şi Şur şi a locuit ca străin în Gherar .

² Abraham zicea despre Sara, soţia sa: „Este sora mea!” . Abimelec, regele Gherarului, a trimis şi a luat-o pe Sara.

³ Dumnezeu a venit la Abimelec noaptea în vis şi i-a zis: „Iată, vei muri din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este soţia unui bărbat”.

⁴ Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî oare chiar şi un neam drept?

⁵ Nu mi-a spus el: «Este sora mea?» Şi n-a zis şi ea: «Este fratele meu?». Cu inimă curată şi cu mâini nevinovate am făcut aceasta”.

⁶ Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi eu că ai făcut aceasta cu inimă curată: pentru aceasta te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea . De aceea nu te-am lăsat să te atingi de ea.

⁷ Acum, dă-i omului soţia înapoi, căci el este profet ; el se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri tu şi toţi ai tăi”.

⁸ Abimelec s-a sculat dimineaţa, i-a chemat pe toţi slujitorii săi şi a spus toate aceste lucruri în auzul lor. Şi oamenii au fost cuprinşi de o frică mare.

⁹ Abimelec l-a chemat şi pe Abraham şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste ţinutul meu un păcat atât de mare? Ai făcut cu mine un lucru pe care alţii nu l-ar face”.

¹⁰ Abimelec i-a zis lui Abraham: „Ce ai gândit când ai făcut lucrul acesta?”.

¹¹ Abraham a răspuns: „Îmi ziceam că: poate nu este frică de Dumnezeu în locul aceasta şi mă vor ucide din pricina soţiei mele.

¹² Şi este adevărat că ea este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu este fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie soţie .

¹³ Când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, i-am zis ei: «Fă-mi acest bine: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine: ‹Este fratele meu› »”.

¹⁴ Abimelec a luat oi şi vite, servitori şi servitoare şi i le-a dat lui Abraham; i-a dat-o înapoi pe Sara, soţia sa.

¹⁵ Abimelec a zis: „Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va place”.

¹⁶ Sarei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui tău o mie de arginţi ; aceasta să fie un văl pentru ochii tuturor celor care sunt cu tine; aşa că vei fi cu totul reabilitată” .

¹⁷ Abraham s-a rugat lui Dumnezeu şi Dumnezeu i-a însănătoşit pe Abimelec, pe soţia sa şi pe servitoarele sale, aşa că au putut să nască.

¹⁸ Fiindcă Domnul încuiase orice sân din casa lui Abimelec din pricina Sarei, soţia lui Abraham.

21

¹ Domnul a vizitat-o pe Sara, după cum spusese, şi a făcut Domnul pentru Sara după cum făgăduise .

² Sara a zămislit şi i-a născut lui Abraham un fiu la bătrâneţea lui, la timpul hotărât aşa cum îi spusese Dumnezeu.

³ Abraham i-a pus fiului său, pe care i l-a născut Sara, numele Isaac .

⁴ Abraham l-a tăiat împrejur pe fiul său Isaac când avea opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.

⁵ Abraham era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac.

⁶ Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs; oricine va auzi, va râde de mine” .

⁷ Şi a adăugat:
„Cine s-ar fi gândit să-i spună lui Abraham
că Sara va alăpta copii?
Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţea lui!”.

⁸ Copilul a crescut şi a fost înţărcat . Abraham a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat.

⁹ Sara l-a văzut râzând pe fiul pe care Agar egipteanca i-l născuse lui Abraham

¹⁰ şi i-a zis lui Abraham: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, căci fiul acestei sclave nu va avea moştenire cu fiul meu Isaac!”.

¹¹ Acest cuvânt i-a căzut foarte greu lui Abraham, căci era vorba de fiul său.

¹² Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Nu te amărî din cauza copilului şi a sclavei tale. În tot ceea ce îţi spune Sara, ascultă de glasul ei, pentru că numai cei din Isaac se vor chema urmaşii tăi.

¹³ Dar eu voi face un popor şi din fiul sclavei, căci şi el este urmaşul tău”.

¹⁴ Dimineaţa, Abraham s-a sculat, a luat pâine şi un burduf cu apă, i le-a dat lui Agar, le-a pus pe umerii ei, de asemenea, şi copilul şi i-a dat drumul.

Ea a plecat şi a rătăcit în pustiul Beer-Şeba .

¹⁵ Când s-a terminat apa din burduf, a aşezat copilul sub un tufiş,

¹⁶ a mers şi s-a aşezat în faţa lui, depărtându-se ca la o bătaie de arc. Căci îşi spunea: „Să nu văd moartea copilului”. S-a aşezat în faţă, şi-a ridicat glasul şi a început să plângă.

¹⁷ Dumnezeu a auzit glasul copilului şi îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde se află.

¹⁸ Scoală-te, ia copilul şi ţine-l cu mâna ta, căci eu voi face din el un popor mare!”.

¹⁹ Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă. Ea s-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea.

²⁰ Dumnezeu era cu copilul, care a crescut mare, a locuit în pustiu şi a devenit arcaş.

²¹ El s-a stabilit în pustiul Paran , şi mama sa i-a luat o soţie din ţara Egiptului.

²² În acel timp, Abimelec şi Picol, căpetenia oştirii lui, i-au vorbit astfel lui Abraham: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.

²³ Jură-mi, acum, aici, pe Dumnezeu că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmaşii mei ; aşa cum ţi-am arătat bunăvoinţă , aşa să arăţi şi tu faţă de mine şi ţara în care locuieşti ca străin”.

²⁴ Abraham a zis: „Jur!”.

²⁵ Dar Abraham i-a cerut socoteală lui Abimelec pentru un izvor de apă pe care îl luaseră cu sila servitorii lui Abimelec.

²⁶ Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus şi nu am auzit până azi”.

²⁷ Abraham a luat oi şi vite şi le-a dat lui Abimelec şi au încheiat amândoi un legământ.

²⁸ Abraham a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.

²⁹ Abimelec i-a zis lui Abraham: „Ce sunt aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?”.

³⁰ El a răspuns: „Trebuie să iei din mâna mea şapte mieluşele ca să-mi fie mărturie că am săpat fântâna aceasta”.

³¹ De aceea i s-a dat locului aceluia numele Beer-Şeba ; căci acolo au făcut amândoi un jurământ.

³² Astfel au făcut ei legământ la Beer-Şeba. S-au ridicat Abimelec împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor .

³³ A plantat un tamarisc la Beer-Şeba şi a invocat acolo Numele Domnului Dumnezeului celui veşnic .

³⁴ Abraham a locuit multe zile ca străin în ţara filistenilor.

22

¹ După acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham şi i-a zis: „Abraham!” . El a răspuns: „Iată-mă!”

² I-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti, pe Isaac şi du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca ardere de tot pe unul dintre munţii pe care ţi-l voi spune eu!”.

³ Abraham s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe măgarul său şi a luat cu el doi slujitori şi pe Isaac, fiul său. A tăiat lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

⁴ A treia zi, Abraham şi-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe.

⁵ Atunci a zis Abraham slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul, iar eu şi băiatul ne ducem mai încolo; ne vom închina şi după aceea ne vom întoarce la voi”.

⁶ Abraham a luat lemnele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; a luat în mâna sa focul şi cuţitul şi au plecat amândoi împreună.

⁷ Isaac i-a spus lui Abraham, tatăl său: „Tată!”, iar el a răspuns: „Iată-mă, fiul meu”. Şi a spus: „Iată focul şi lemnele, dar unde este animalul pentru jertfă?”.

⁸ Abraham a răspuns: „Dumnezeu va avea grijă el de mielul de jertfă, fiul meu!”. Au mers amândoi, împreună,

⁹ şi au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abraham a zidit acolo altarul şi a aşezat lemnele; l-a legat pe Isaac, fiul său şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

¹⁰ Abraham şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său.

¹¹ Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Abraham, Abraham!” . El a răspuns: „Iată-mă!”.

¹² Şi i-a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra băiatului şi să nu-i faci niciun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu pentru Mine”.

¹³ Abraham a ridicat ochii, a privit şi, iată, un berbec era în spatele lui, încurcat cu coarnele într-un tufiş. Abraham s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

¹⁴ Abraham a numit locul acela: „Domnul va vedea”; de aceea se zice şi astăzi: „pe munte Domnul se arată” .

¹⁵ Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abraham

¹⁶ şi a zis: „Mă jur pe mine însumi, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu,

¹⁷ te voi copleşi cu binecuvântări şi îţi voi înmulţi foarte mult urmaşii, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi descendenţa ta va stăpâni cetăţile duşmanilor săi.

¹⁸ Prin neamul tău vor fi binecuvântate toate neamurile, pentru că ai ascultat de glasul meu”.

¹⁹ Abraham s-a întors la servitorii săi, s-au ridicat şi au plecat împreună la Beer-Şeba. Şi a locuit Abraham la Beer-Şeba.

²⁰ După aceste întâmplări, i s-a spus lui Abraham: „Iată, Milca a născut şi ea fii fratelui tău Nahor:

²¹ pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

²² pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Idlaf şi pe Betuel.

²³ Betuel i-a dat naştere Rebecăi. Pe aceştia i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Abraham.

²⁴ Şi concubina lui, numită Reuma, a născut şi ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi Maaca.

23

¹ Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani . Aceştia au fost anii vieţii Sarei.

² Sara a murit în Chiriat-Arba , adică Hebron, în ţara Canaanului. Abraham a venit să o jelească pe Sara şi să o plângă.

³ Abraham s-a ridicat de lângă moarta sa, s-a dus la fiii lui Het şi le-a spus:

⁴ „Eu sunt străin şi pribeag printre voi; daţi-mi proprietatea unui mormânt, ca s-o pot strămuta şi s-o îngrop pe moarta mea”.

⁵ Fiii lui Het i-au răspuns lui Abraham:

⁶ „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti un principe al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre! Nici unul dintre noi nu te va împiedica să-ţi îngropi moarta în mormântul lui”.

⁷ Abraham s-a ridicat şi s-a plecat până la pământ înaintea poporului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.

⁸ Şi le-a vorbit astfel: „Dacă vreţi din inimă să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea mea, ascultaţi-mă şi interveniţi pentru mine pe lângă Efron, fiul lui Ţohar,

⁹ ca să-mi dea peştera Macpela , care e a lui şi care este la marginea ogorului lui; să mi-o dea pe câţi bani face ea ca proprietate pentru mormânt în mijlocul vostru”.

¹⁰ Efron stătea în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, heteul, i-a răspuns lui Abraham în auzul fiilor lui Het şi al tuturor celor ce treceau prin poarta cetăţii lui, zicând:

¹¹ „Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dau ogorul şi-ţi dau şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor poporului meu. Îngroapă-ţi moarta!”.

¹² Abraham s-a plecat până la pământ înaintea poporului ţării.

¹³ Şi i-a spus lui Efron în auzul poporului ţării: „O, numai dacă ai vrea să mă asculţi! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l de la mine şi-mi voi îngropa moarta acolo”.

¹⁴ Efron a răspuns astfel lui Abraham:

¹⁵ „Domnul meu, ascultă-mă! Un pământ de patru sute de sicli din argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi, deci, moarta!”

¹⁶ Abraham l-a ascultat pe Efron. Abraham i-a cântărit lui Efron argintul despre care vorbise în auzul fiilor lui Het: patru sute de sicli din argint, după greutatea folosită printre negustori.

¹⁷ Ogorul lui Efron care se afla în Macpela, care este faţă în faţă cu Mambre, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur,

¹⁸ [au intrat] în posesia lui Abraham în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce au venit la poarta cetăţii.

¹⁹ După aceasta Abraham a îngropat-o pe Sara, soţia sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mambre, adică Hebron, în ţara Canaanului.

²⁰ Ogorul şi peştera din el au trecut în stăpânirea lui Abraham, ca loc de îngropare, de la fiii lui Het.

24

¹ Abraham era bătrân şi înaintat în vârstă. Domnul îl binecuvântase pe Abraham în toate.

² Abraham i-a zis celui mai bătrân servitor din casa lui, cel care administra toată avuţia sa: „Pune-ţi mâna sub coapsa mea! .

³ Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soţie dintre fiicele canaaneenilor în mijlocul cărora locuiesc eu,

⁴ ci vei merge în ţara mea, la rudele mele şi vei lua o soţie pentru fiul meu Isaac!”.

⁵ Servitorul i-a zis: „Şi dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această ţară, atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai ieşit?”

⁶ Abraham i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo.

⁷ Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu şi dintre rudele mele, care mi-a spus şi mi-a jurat, zicând: «Urmaşilor tăi le voi da această ţară» – el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta şi tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu.

⁸ Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi dezlegat de acest jurământ pe care mi l-ai făcut. Numai să nu-l duci pe fiul meu acolo”.

⁹ Servitorul şi-a pus mâna sub coapsa lui Abraham, stăpânul său, şi i-a jurat cu privire la acest lucru.

¹⁰ Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat şi a plecat în Aram-Naharaim , în cetatea lui Nahor.

¹¹ Şi a făcut cămilele să îngenuncheze în afara cetăţii, lângă o fântână cu apă , la vreme de seară, când ies femeile să scoată apă.

¹² Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Abraham, te rog, fă să am noroc şi fii binevoitor faţă de stăpânul meu, Abraham!

¹³ Iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă.

¹⁴ Fata căreia îi voi zice: «Apleacă-ţi, te rog, urciorul ca să beau» şi care va răspunde: «Bea şi voi adăpa şi cămilele tale», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău, Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că te-ai îndurat de stăpânul meu”.

¹⁵ Înainte de a termina el de vorbit, iată, Rebeca, născută din Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Abraham, a ieşit cu urciorul pe umăr.

¹⁶ Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară şi nu o cunoscuse încă nici un bărbat. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut urciorul şi urca înapoi.

¹⁷ Servitorul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău!”.

¹⁸ Şi ea a zis: „Bea, domnul meu”. Şi s-a grăbit şi a coborât urciorul pe braţul ei şi i-a dat să bea.

¹⁹ După ce i-a dat să bea, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura”.

²⁰ S-a grăbit şi a golit urciorul în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă. Şi a scos pentru toate cămilele lui.

²¹ Omul o măsura din priviri în tăcere ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i reuşească sau nu călătoria.

²² Când cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel din aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări pentru mâinile ei, în greutate de zece sicli din aur.

²³ Şi a zis: „A cui fată eşti tu? Spune-mi, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să rămânem peste noapte?”.

²⁴ Ea i-a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuel, fiul pe care Milca i l-a născut lui Nahor”.

²⁵ I-a zis: „Paie şi nutreţ sunt din belşug la noi şi este şi loc de rămas peste noapte”.

²⁶ Atunci omul s-a prosternat şi l-a adorat pe Domnul

²⁷ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Abraham, care nu a abandonat bunăvoinţa şi fidelitatea faţă de stăpânul meu! În drumul meu, Domnul m-a condus la casa fraţilor stăpânului meu”.

²⁸ Fata a alergat şi a povestit în casa mamei sale toate acestea.

²⁹ Rebeca avea un frate numit Laban; Laban a alergat afară la omul acela, la izvor,

³⁰ când a văzut inelul şi brăţările pe mâinile surorii sale şi când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela”. A venit, deci, la omul acela, care stătea cu cămilele lângă izvor

³¹ şi a zis: «Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară? Eu am pregătit casa şi loc pentru cămile»”.

³² Omul a intrat în casă şi a despovărat cămilele. [Laban] a dat paie şi nutreţ cămilelor şi apă de spălat pentru picioarele lui şi pentru picioarele oamenilor care erau cu el.

³³ I s-a pus înainte să mănânce, dar el a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus”. Şi [Laban] a zis: „Vorbeşte!”.

³⁴ [Slujitorul] a zis: „Eu sunt servitorul lui Abraham.

³⁵ Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu şi el a devenit mare. I-a dat oi şi vite, argint şi aur, servitori şi servitoare, cămile şi măgari.

³⁶ Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut la bătrâneţea ei un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are.

³⁷ Stăpânul meu m-a pus să jur şi a zis : „Să nu iei fiului meu o soţie dintre fiicele canaaneenilor, în ţara cărora locuiesc,

³⁸ ci să te duci la casa tatălui meu şi la rudele mele ca să iei o soţie pentru fiul meu”.

³⁹ Eu am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va veni cu mine».

⁴⁰ El mi-a zis: «Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe îngerul său cu tine şi va face să reuşeşti în drumul tău şi vei lua fiului meu o soţie din rudele mele şi din casa tatălui meu.

⁴¹ Atunci vei fi dezlegat de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu».

⁴² Am ajuns azi la izvor şi am zis: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Abraham, dacă vei face să reuşesc în drumul pe care merg astăzi,

⁴³ iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: ‹Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău›

⁴⁴ şi care îmi va răspunde: ‹Bea tu însuţi şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale›, aceea este femeia pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!».

⁴⁵ Eu încă nu terminasem de vorbit în inima mea şi, iată, Rebeca a ieşit cu urciorul ei pe umărul ei, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Şi eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog!”.

⁴⁶ Ea s-a grăbit, şi-a plecat urciorul ei de pe umărul ei şi a zis: «Bea şi voi adăpa şi cămilele tale!». Am băut şi ea a dat de băut şi cămilelor.

⁴⁷ Şi am întrebat-o şi am zis: «A cui fiică eşti?». Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca». I-am pus inelul în nas şi brăţările la mâini.

⁴⁸ Apoi m-am prosternat şi l-am adorat pe Domnul. Şi l-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Abraham, care m-a călăuzit pe drumul potrivit ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.

⁴⁹ Şi acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi fidelitate faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga”.

⁵⁰ Laban şi Betuel au răspuns şi au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi putem spune nici rău, nici bine .

⁵¹ Iată, Rebeca este înaintea ta ; ia-o şi du-te; şi să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul”.

⁵² Când a auzit servitorul lui Abraham cuvintele lor, s-a aruncat la pământ înaintea Domnului.

⁵³ Servitorul a scos podoabe din argint şi obiecte din aur şi îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale .

⁵⁴ Au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau cu el şi au rămas acolo peste noapte. Dimineaţa, când s-au sculat, el a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu!”.

⁵⁵ Fratele ei şi mama ei au zis: „Fata să mai rămână cu noi măcar vreo zece zile; după aceea va pleca”.

⁵⁶ El le-a zis: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul m-a făcut să reuşesc în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu”.

⁵⁷ Atunci ei au zis: „S-o chemăm pe fată şi să aflăm răspuns din gura ei”.

⁵⁸ Au chemat-o pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?”. Şi ea a răspuns: „Merg!”.

⁵⁹ Şi au lăsat-o pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei , cu servitorul lui Abraham şi cu oamenii lui.

⁶⁰ Au binecuvântat-o pe Rebeca şi i-au zis:
„O, sora noastră, să devii
mii de zeci de mii
şi urmaşii tăi să stăpânească
poarta duşmanilor lor!”.

⁶¹ Rebeca s-a sculat împreună cu slujitoarele ei, au încălecat pe cămile şi au mers după omul acela. Servitorul a luat-o pe Rebeca şi a plecat.

⁶² Isaac venise de la Beer-Roi şi locuia în ţinutul Negheb .

⁶³ Spre seară, a ieşit Isaac la câmp să se plimbe ; şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, veneau nişte cămile.

⁶⁴ Rebeca şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Isaac. S-a coborât de pe cămilă

⁶⁵ şi l-a întrebat pe servitor: „Cine este bărbatul acela care merge pe câmp în întâmpinarea noastră?”. Servitorul i-a răspuns: „El este stăpânul meu!”. Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit .

⁶⁶ Servitorul i-a povestit lui Isaac tot ce făcuse.

⁶⁷ Isaac a condus-o [pe Rebeca] în cortul Sarei, mama sa. A luat-o pe Rebeca şi ea i-a fost soţie. Isaac a iubit-o şi s-a mângâiat după [pierderea] mamei sale.

25

¹ Abraham şi-a luat din nou o soţie, numită Chetura .

² Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian , pe Işbac şi pe Şuah .

³ Iocşan le-a dat naştere lui Şeba şi lui Dedan. Fiii lui Dedan au fost: Aşurim, Letuşim şi Leumim .

⁴ Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei.

⁵ Abraham i-a dat lui Isaac toate averile sale,

⁶ iar fiilor concubinelor pe care le-a avut Abraham le-a dat daruri şi, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lângă Isaac, fiul său, spre răsărit, în ţinutul Qedem .

⁷ Acestea sunt zilele anilor vieţii lui Abraham: o sută şaptezeci şi cinci de ani.

⁸ Abraham şi-a dat duhul şi a murit după o bătrâneţe fericită, bătrân şi sătul de zile şi a fost adăugat la poporul său.

⁹ Isaac şi Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, heteul, care este faţă în faţă cu Mambre,

¹⁰ ogorul pe care-l cumpărase Abraham de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropaţi Abraham şi Sara, soţia sa.

¹¹ După moartea lui Abraham, Dumnezeu l-a binecuvântat pe fiul său, Isaac. El locuia lângă Beer Lahai-Roi”.

¹² Aceştia sunt urmaşii lui Ismael, fiul lui Abraham, pe care i-l născuse lui Abraham Agar, egipteanca, servitoarea Sarei.

¹³ Acestea sunt numele fiilor lui Ismael, după numele lor şi după neamurile lor: întâiul născut al lui Ismael, Nebaiot, Chedar , Adbeel, Mibsam,

¹⁴ Mişma, Duma, Massa ;

¹⁵ Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.

¹⁶ Aceştia sunt fiii lui Ismael şi acestea sunt numele lor, după aşezările şi taberele lor. Ei sunt cei doisprezece principi după neamurile lor.

¹⁷ Aceştia sunt anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său.

¹⁸ Ei au locuit de la Havila până la Şur, care se află în faţa Egiptului, pe drumul ce duce spre Asiria. El s-a aşezat în faţa tuturor fraţilor lui .

¹⁹ Aceasta este descendenţa lui Isaac, fiul lui Abraham. Abraham l-a născut pe Isaac.

²⁰ Isaac avea patruzeci de ani când a luat-o de soţie pe Rebeca, fiica lui Betuel, arameul , din Padan-Aram , sora lui Laban, arameul.

²¹ Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, căci era sterilă. Domnul l-a ascultat şi Rebeca, soţia sa, a rămas însărcinată.

²² Copiii se băteau în sânul ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, de ce se întâmplă asta mie?”. Şi s-a dus să-l întrebe pe Domnul .

²³ Domnul i-a zis:
„Două neamuri sunt în sânul tău
şi două popoare din sânul tău se vor despărţi.
Un popor va fi mai tare decât celălalt popor
şi cel mai mare îl va sluji pe cel mai mic ”.

²⁴ S-au împlinit zilele când avea să nască; şi, iată, că în sânul ei erau doi gemeni.

²⁵ A ieşit primul şi era roşu ; era în întregime ca o mantie de păr; şi i-au pus numele Esau.

²⁶ Apoi a ieşit fratele său şi mâna lui ţinea călcâiul lui Esau; şi i-a pus numele Iacob . Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei.

²⁷ Băieţii s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, om al câmpiei; dar Iacob era un om liniştit, locuind în corturi.

²⁸ Isaac îl iubea pe Esau pentru că îi plăcea vânatul lui; Rebeca, însă, îl iubea pe Iacob.

²⁹ Odată, Iacob a pregătit o fiertură, Esau a venit de la câmp şi era frânt de oboseală.

³⁰ Esau i-a zis lui Iacob: „Dă-mi, te rog, să mănânc din fiertură, fiertura asta roşie, fiindcă sunt foarte obosit”. De aceea i s-a dat numele Edom .

³¹ Iacob a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi-născut!”.

³² Esau a zis: „Iată, eu sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul de întâi-născut?”.

³³ Iacob a zis: „Jură-mi astăzi”. Şi el i-a jurat şi, astfel, i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacob .

³⁴ Iacob i-a dat lui Esau pâine şi fiertură de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a dispreţuit Esau dreptul de întâi-născut

26

¹ În ţară a fost o foamete, alta decât foametea dintâi care fusese în zilele lui Abraham. Isaac s-a dus la Abimelec , regele filistenilor,la Gherar.

² Domnul i s-a arătat şi i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci aşază-te în ţara în care îţi voi spune.

³ Locuieşte ca străin în ţara aceasta; eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, căci ţie şi urmaşilor tăi vă voi da toate ţinuturile acestea şi voi împlini jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Abraham”.

⁴ Voi înmulţi urmaşii tăi ca stelele cerului; le voi da urmaşilor tăi toate ţinuturile acestea şi vor fi binecuvântate toate neamurile pământului prin seminţia ta,

⁵ pentru că Abraham a ascultat de glasul meu şi a păzit poruncile mele, rânduielile mele şi legile mele”.

⁶ Astfel, Isaac a rămas la Gherar.

⁷ Când oamenii locului îl întrebau cu privire la soţia lui, el zicea: „Este sora mea”. Căci îi era frică să spună: „este soţia mea”, [gândind]: „să nu mă ucidă oamenii locului din pricina Rebecăi, căci este frumoasă la chip”.

⁸ După ce petrecuseră acolo mai multe zile, Abimelec, regele filistenilor , a privit pe fereastră şi a văzut şi, iată, Isaac jucându-se cu Rebeca, soţia sa.

⁹ Abimelec l-a chemat pe Isaac şi i-a zis: „Cu siguranţă e soţia ta. Cum ai putut zice: «E sora mea?»”. Isaac i-a răspuns: „Am zis: «să nu cumva să mor din pricina ei»”.

¹⁰ Abimelec a zis: „De ce ne-ai făcut aceasta? Puţin a lipsit ca cineva din popor să se culce cu soţia ta şi ai fi adus vinovăţie asupra noastră” .

¹¹ Atunci Abimelec a poruncit întregului popor: „Cine se va atinge de omul acesta sau de soţia lui va fi pedepsit cu moartea”.

¹² Isaac a semănat în pământul acela şi a cules însutit în anul acela. Domnul l-a binecuvântat.

¹³ Omul s-a îmbogăţit şi a tot sporit până când a ajuns foarte bogat.

¹⁴ Avea turme de oi şi cirezi de vite şi mulţi servitori. Filistenii îl invidiau.

¹⁵ Toate fântânile pe care le săpaseră servitorii tatălui său pe vremea tatălui său, Abraham, au fost astupate şi umplute cu pământ de filisteni.

¹⁶ Abimelec i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi”.

¹⁷ Isaac a plecat de acolo şi şi-a aşezat tabăra în valea Gherar şi a locuit acolo.

¹⁸ Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră [servitorii] în zilele lui Abraham, tatăl său, şi pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Abraham; şi le-a numit cu aceleaşi nume cu care le numise tatăl său.

¹⁹ Servitorii lui Isaac au săpat în vale şi au găsit acolo o fântână cu apă vie .

²⁰ Păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră”. Şi a dat fântânii numele Esec , pentru că se certaseră cu el.

²¹ Apoi au săpat o altă fântână şi s-au certat şi pentru aceasta; de aceea a numit-o Sitna .

²² S-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehobot „căci acum”, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg şi ne-a făcut să prosperăm în ţară”.

²³ De acolo a urcat la Beer-Şeba.

²⁴ Domnul i s-a arătat în noaptea aceea şi i-a zis:
„Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău ;
nu te teme, căci eu sunt cu tine;
te voi binecuvânta
şi voi înmulţi descendenţa ta,
de dragul lui Abraham, slujitorul meu”.

²⁵ A zidit acolo un altar şi a invocat numele Domnului şi şi-a stabilit cortul acolo. Servitorii lui Isaac au săpat acolo o fântână.

²⁶ Abimelec a plecat din Gherar la el, cu Ahuzat, prietenul său, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.

²⁷ Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine de vreme ce mă urâţi şi m-aţi alungat de la voi?”.

²⁸ Ei au răspuns: „Am văzut limpede că Domnul este cu tine şi am zis: «Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să încheiem un legământ cu tine

²⁹ că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Acum tu eşti binecuvântat de Domnul»”.

³⁰ Şi le-a dat un ospăţ şi au mâncat şi au băut.

³¹ S-au sculat dimineaţa şi au jurat unul altuia. Isaac i-a lăsat să plece, iar ei s-au dus de la el în pace.

³² În acea zi au venit servitorii lui Isaac şi i-au vorbit despre fântâna pe care o săpaseră şi i-au zis: „Am găsit apă!”.

³³ El a numit-o Şibeea. De aceea numele cetăţii este Beer-Şeba până în ziua de astăzi.

³⁴ Când avea patruzeci de ani, Esau a luat-o de soţie pe Iudit, fiica lui Beeri, heteul, şi pe Basemat, fiica lui Elon, heteul .

³⁵ Ele au fost o pricină de amărăciune a sufletului pentru Isaac şi Rebeca.

27

¹ Când Isaac era bătrân şi ochii îi slăbiseră încât nu mai putea să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!”. El i-a răspuns: „Iată-mă!”.

² Şi a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.

³ Acum ia-ţi instrumentele, tolba ta şi arcul tău, ieşi la câmp şi vânează ceva pentru mine.

⁴ Pregăteşte-mi o mâncare cum îmi place mie şi adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!” .

⁵ Rebeca asculta când Isaac îi vorbea lui Esau, fiul său. Când Esau a plecat la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său,

⁶ Rebeca i-a zis fiului ei , Iacob: „Iată, l-am auzit pe tatăl tău în timp ce îi vorbea lui Esau, fratele tău, zicând:

⁷ «Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc; şi te voi binecuvânta în faţa Domnului, înainte de a muri».

⁸ Acum, fiule, ascultă glasul meu şi fă după cum îţi poruncesc.

⁹ Du-te la turmă şi adu-mi de acolo doi iezi frumoşi ca să fac din ei o mâncare pentru tatăl tău, aşa cum îi place;

¹⁰ tu o vei duce tatălui tău şi el va mânca, pentru ca să te binecuvânteze înainte de a muri”.

¹¹ Iacob a zis Rebecăi, mama sa: „Iată, Esau, fratele meu, este un om păros, în timp ce eu nu am păr.

¹² Nu cumva tatăl meu să mă pipăie şi voi fi în ochii lui ca unul care vrea să-l înşele şi voi face să vină asupra mea blestemul, nu binecuvântarea” .

¹³ Mama sa i-a zis: „Blestemul tău să cadă peste mine, fiule! Ascultă numai glasul meu, du-te şi adu-mi-i”.

¹⁴ El s-a dus, a luat [cei doi iezi] şi i-a adus mamei sale. Mama sa a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui său.

¹⁵ Rebeca a luat hainele cele mai frumoase ale lui Esau, fiul ei mai mare, pe care le avea la ea în casă şi l-a îmbrăcat pe Iacob, fiul ei mai mic.

¹⁶ Iar cu pieile iezilor i-a acoperit mâinile şi partea descoperită a gâtului,

¹⁷ apoi a pus mâncarea şi pâinea, pe care le pregătise, în mâna lui Iacob, fiul ei.

¹⁸ El a mers la tatăl său şi i-a spus: „Tată!”. El i-a răspuns: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiul meu?”.

¹⁹ Iacob i-a răspuns tatălui: „Eu sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut ce mi-ai spus. Vino deci, aşază-te şi mănâncă din vânatul meu pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”.

²⁰ Isaac i-a spus fiului său: „Cum ai găsit asta aşa repede, fiul meu?”. El i-a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”.

²¹ Atunci Isaac i-a zis lui Iacob: „Apropie-te, fiul meu, ca să te pot atinge [şi să ştiu] dacă tu eşti fiul meu Esau, ori nu”.

²² Iacob s-a apropiat de Isaac, tatăl său. El l-a atins şi i-a spus: „Glasul este glasul lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau!”.

²³ Şi nu l-a recunoscut, căci mâinile sale erau păroase ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat.

²⁴ El l-a întrebat: „Tu eşti cu adevărat fiul meu Esau?” El i-a răspuns: „Eu sunt!”.

²⁵ Şi i-a zis: „Adu-mi şi voi mânca din vânatul tău, fiul meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze!”. [Iacob] i-a adus şi el a mâncat; apoi i-a adus vin şi el a băut.

²⁶ Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te şi sărută-mă, fiul meu!”

²⁷ El s-a apropiat şi l-a sărutat. A simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat , zicând:
„Iată mirosul fiului meu
este ca mirosul unei câmpii
pe care a binecuvântat-o Domnul.

²⁸ Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului
şi din grăsimea pământului,
belşug de grâu şi de vin.

²⁹ Popoarele să-ţi slujească,
naţiunile să se prosterne în faţa ta.
Fii stăpân peste fraţii tăi,
şi să se prosterne în faţa ta fiii mamei tale .
Blestemat să fie cel ce te va blestema
şi binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta!” .

³⁰ Îndată după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacob şi Iacob plecase de la tatăl său, Isaac, a venit Esau, fratele său, de la vânătoare.

³¹ A făcut şi el o mâncare şi i-a adus-o tatălui său. Şi i-a zis tatălui: „Să se ridice tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”.

³² Isaac, tatăl său, l-a întrebat: „Cine eşti tu?”. Şi el a răspuns: „Sunt eu, fiul tău întâi născut, Esau”.

³³ Isaac s-a cutremurat foarte mult şi a zis: „Atunci cine este cel care a prins vânatul şi mi l-a adus, iar eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat? Şi binecuvântat va fi” .

³⁴ Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos un strigăt mare, plin de amărăciune, şi i-a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”.

³⁵ El a zis: „Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea”.

³⁶ Şi a zis: „Oare nu se numeşte Iacob? M-a înşelat de două ori: mi-a luat dreptul de întâi-născut şi, iată, acum mi-a luat şi binecuvântarea !”. Şi a zis: „N-ai păstrat şi pentru mine o binecuvântare?”.

³⁷ Isaac a răspuns şi i-a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine, iar pe toţi fraţii lui i-am făcut slujitorii lui, cu grâu şi vin l-am dăruit: pentru tine, ce pot să mai fac, fiul meu?”.

³⁸ Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” . Şi Esau şi-a ridicat glasul şi a plâns.

³⁹ Tatăl său, Isaac, a răspuns şi i-a zis:
„Iată! Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului
şi de roua cerului de sus.

⁴⁰ Vei trăi din sabia ta
şi vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula,
vei rupe jugul lui de pe gâtul tău!” .

⁴¹ Esau a început să-l urască pe Iacob din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Esau zicea în inima sa: „Se apropie zilele de doliu pentru tatăl meu; apoi am să-l ucid pe Iacob, fratele meu” .

⁴² I-au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei mai mare. Ea a trimis atunci şi l-a chemat pe Iacob, fiul ei mai mic, şi i-a zis: „Iată, Esau, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.

⁴³ Acum, fiule, ascultă glasul meu: ridică-te, fugi la fratele meu Laban în Haran.

⁴⁴ Rămâi la el câtva timp, până ce se va potoli furia fratelui tău

⁴⁵ şi-i va trece mânia fratelui tău împotriva ta şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te aducă de acolo. Pentru ce să rămân eu fără voi amândoi într-o singură zi?” .

⁴⁶ Rebeca i-a zis lui Isaac: „Sunt scârbită de viaţa mea din pricina fiicelor lui Het. Dacă Iacob îşi ia soţie dintre fiicele lui Het ca şi acestea, dintre fetele ţinutului acestuia, la ce să mai trăiesc?” .

28

¹ Isaac l-a chemat pe Iacob, l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicându-i: „Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele lui Canaan.

² Ridică-te, mergi la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie, dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale.

³ Dumnezeul cel atotputernic să te binecuvânteze, să te facă rodnic şi să te înmulţească, ca să devii o adunare de popoare!

⁴ Să-ţi dea binecuvântarea lui Abraham, ţie şi descendenţei tale cu tine, ca să moşteneşti ţara în care locuieşti ca străin, [ţară] pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Abraham”.

⁵ Isaac l-a trimis pe Iacob, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi a lui Esau.

⁶ Esau a văzut că Isaac îl binecuvântase pe Iacob şi-l trimisese la Padan-Aram ca să-şi ia de acolo o soţie şi că, binecuvântându-l, îi poruncise, spunând: „Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele lui Canaan!”,

⁷ şi că Iacob ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram.

⁸ Esau a văzut că fiicele lui Canaan nu erau pe placul tatălui său Isaac .

⁹ Esau s-a dus la Ismael şi a luat-o de soţie, pe lângă soţiile pe care le avea, pe Mahalat, fiica lui Ismael, fiul lui Abraham, sora lui Nebaiot.

¹⁰ Iacob a plecat din Beer-Şeba şi s-a îndreptat spre Haran.

¹¹ A ajuns la un anumit loc şi a rămas acolo peste noapte căci soarele asfinţise; a luat [o piatră] dintre pietrele din acel loc, a pus-o sub cap şi s-a culcat în acel loc.

¹² Şi a avut un vis . Iată, o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul ; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea ,

¹³ iar Domnul, care stătea în vârful ei, i-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi

¹⁴ şi vor fi urmaşii tăi ca pulberea pământului. Ei se vor răspândi spre vest şi spre est, spre nord şi spre sud. În tine şi în urmaşii tăi vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.

¹⁵ Iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge ; te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am spus” .

¹⁶ Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta şi eu nu ştiam!”.

¹⁷ S-a speriat şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; e poarta cerului! ”.

¹⁸ Iacob s-a sculat dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese sub cap, acolo, a pus-o ca o stelă şi a turnat untdelemn peste vârful ei.

¹⁹ A dat locului aceluia numele de Betel, dar, la început, numele cetăţii era Luz .

²⁰ Iacob a făcut o făgăduinţă: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine şi mă va ocroti pe drumul acesta pe care eu merg, dacă îmi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac,

²¹ şi dacă mă va face să mă întorc în pace la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.

²² Iar această piatră pe care am pus-o ca semn de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu şi din tot ce îmi va da, îi voi oferi a zecea parte” .

29

¹ Iacob a pornit la drum şi a mers în ţara fiilor Răsăritului .

² S-a uitat şi, iată, că pe câmp era o fântână; şi, iată, erau trei turme de oi, care se odihneau lângă ea; căci din acea fântână se adăpau turmele. Piatra de pe gura fântânii era mare .

³ Când se adunau acolo toate turmele, [păstorii] rostogoleau piatra de pe gura fântânii şi adăpau turma, apoi puneau piatra la loc pe gura fântânii.

⁴ Iacob le-a zis: „Fraţii mei, de unde sunteţi voi?”. Ei au răspuns: „Suntem din Haran”.

⁵ El le-a zis: „Îl cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?”. „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei.

⁶ El le-a zis: „Este sănătos?”. „Sănătos”, au răspuns ei. Şi, iată, Rahela , fiica lui, venea cu turma.

⁷ El a zis: „Iată, mai este încă mult din zi şi nu este încă timpul să adunaţi turmele: adăpaţi turma şi duceţi-vă să le paşteţi”.

⁸ Ei i-au zis: „Nu putem, până ce nu se adună toate turmele ; atunci [păstorii] rostogolesc piatra de pe gura fântânii şi adăpăm turma”.

⁹ Pe când le vorbea el încă, venea Rahela cu turma tatălui său; căci ea o păzea.

¹⁰ Când a văzut-o Iacob pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, Iacob s-a apropiat şi a rostogolit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

¹¹ Şi a sărutat-o Iacob pe Rahela şi şi-a ridicat glasul şi a plâns.

¹² Iacob i-a povestit Rahelei că este fratele tatălui ei şi că este fiul Rebecăi. Ea a alergat şi i-a povestit tatălui ei.

¹³ Când a auzit Laban vestea despre Iacob, fiul surorii sale, a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a condus în casa lui. Şi [Iacob] i-a povestit lui Laban toate aceste lucruri.

¹⁴ Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti din oasele mele şi din carnea mea!” . Şi a stat [Iacob] cu el o lună de zile.

¹⁵ Apoi Laban i-a zis lui Iacob: „Fiindcă eşti fratele meu, îmi vei sluji oare degeaba? Spune-mi, care ai vrea să-ţi fie plata?” .

¹⁶ Laban avea două fete: cea mai mare se numea Lea , iar cea mai mică, Rahela.

¹⁷ Lea avea ochii tandri , iar Rahela era bine alcătuită şi frumoasă la chip.

¹⁸ Iacob o iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică”.

¹⁹ Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altui bărbat . Rămâi la mine!”.

²⁰ Astfel Iacob a slujit şapte ani pentru Rahela, dar lui i s-au părut doar câteva zile, atât de mult o iubea.

²¹ Iacob i-a zis lui Laban: „Zilele s-au împlinit, dă-mi soţia ca să intru la ea”.

²² Laban i-a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ .

²³ Seara, a luat-o pe Lea, fiica sa, şi a dus-o la el şi el a intrat la ea.

²⁴ Laban i-a dat-o pe servitoarea sa Zilpa fiicei sale Lea ca servitoare .

²⁵ Când s-a făcut dimineaţă, iată că era Lea . Atunci el i-a zis lui Laban: „De ce mi-ai făcut aceasta? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?” .

²⁶ Laban a răspuns: Prin părţile noastre nu se obişnuieşte să fie dată [fata] mai mică înaintea celei mai mari.

²⁷ Împlineşte săptămâna [nupţială] cu aceasta, şi ţi-o voi da şi pe cealaltă în schimbul slujbei cu care mă vei sluji alţi şapte ani”.

²⁸ Iacob a făcut aşa şi a împlinit săptămâna cu aceasta; apoi [Laban] i-a dat-o pe Rahela, fiica sa, de soţie.

²⁹ Laban i-a dat-o ca servitoare fiicei sale Rahela pe servitoarea sa Bilha.

³⁰ Iacob a intrat şi la Rahela pe care o iubea mai mult decât pe Lea. Şi i-a mai slujit lui [Laban] alţi şapte ani.

³¹ Domnul a văzut că Lea era dispreţuită şi i-a deschis sânul. Iar Rahela era sterilă.

³² Lea a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Ruben , căci spunea: „Domnul a văzut mâhnirea mea; mă va iubi de acum soţul meu”.

³³ A zămislit din nou şi a născut un fiu; şi a zis: „Domnul a ascultat, căci eu sunt dispreţuită şi mi l-a dat şi pe acesta”. De aceea l-a numit Simeon .

³⁴ A zămislit iarăşi şi a născut un fiu şi a zis: „De acum, soţul meu se va ataşa de mine, căci i-am născut trei fii”. De aceea i-a pus numele Levi .

³⁵ A zămislit din nou şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, îl voi lăuda pe Domnul”. De aceea i-a pus numele Iuda . Şi a încetat să mai nască .

30

¹ Când a văzut Rahela că nu i-a născut lui Iacob, a prins a o invidia pe sora sa şi i-a zis lui Iacob: „Dă-mi copii, iar de nu, voi muri!”.

² Iacob s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care nu a permis sânului tău să rodească?”.

³ Ea a zis: „Iat-o pe servitoarea mea Bilha! Intră la ea şi ea va naşte pe genunchii mei şi printr-însa voi avea şi eu copii ”.

⁴ Şi i-a dat-o pe Bilha, servitoarea ei, ca femeie şi Iacob a intrat la ea.

⁵ Bilha a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu.

⁶ Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate şi mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu”. De aceea, i-a pus numele Dan .

⁷ Bilha, servitoarea Rahelei, a zămislit din nou şi i-a născut un al doilea fiu lui Iacob.

⁸ Rahela a zis: „Am luptat luptele lui Dumnezeu împotriva surorii mele şi am biruit”. Şi i-a pus numele Neftali .

⁹ Lea, văzând că a încetat să nască, a luat-o pe Zilpa, servitoarea sa, şi a dat-o lui Iacob de femeie.

¹⁰ Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un fiu.

¹¹ A zis Lea: „Cu noroc!”. Şi i-a pus numele Gad .

¹² Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut un al doilea fiu lui Iacob.

¹³ Şi Lea a zis: „Ce fericită sunt, căci femeile mă vor numi fericită”. Şi i-a pus numele Aşer .

¹⁴ Ruben a ieşit în zilele seceratului grâului şi a găsit mandragore pe câmp şi le-a adus Leei, mama sa. Atunci Rahela a zis Leei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău”.

¹⁵ Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei să iei şi mandragorele fiului meu?”. Şi Rahela a zis: „Ei, bine! Poate să se culce cu tine la noapte, pentru mandragorele fiului tău”.

¹⁶ Seara, pe când se întorcea Iacob de la câmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine vei intra, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu”. Şi el s-a culcat cu ea în noaptea aceea.

¹⁷ Dumnezeu a ascultat-o pe Lea. E a zămislit şi i-a născut lui Iacob al cincilea fiu.

¹⁸ Lea a zis: „Mie mi-a dat răsplată Dumnezeu, pentru că i-am dat-o pe servitoarea mea soţului meu”. Şi i-a pus numele Isahar .

¹⁹ Lea a zămislit iarăşi şi i-a născut un al şaselea fiu lui Iacob.

²⁰ Lea a zis: „Dumnezeu mi-a dăruit un dar bun! De data aceasta soţul meu mă va onora, căci i-am născut şase fii”. Şi i-a pus numele Zabulon .

²¹ După aceea a născut o fată şi i-a pus numele Dina .

²² Dumnezeu şi-a adus aminte de Rahela; a ascultat-o Dumnezeu şi i-a deschis pântecele.

²³ Ea a zămislit şi a născut un fiu şi a zis: „A luat Dumnezeu ocara de la mine!”.

²⁴ Şi i-a pus numele Iosif , zicând: „Domnul să-mi mai dea un fiu!” .

²⁵ După ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacob i-a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec ca să mă duc în ţara mea.

²⁶ Dă-mi soţiile şi copiii mei pentru care ţi-am slujit şi voi pleca; căci tu ştii slujirea pe care ţi-am făcut-o”.

²⁷ Laban i-a zis: „Dacă am aflat har înaintea ta […] am cunoscut prin semne că Domnul m-a binecuvântat datorită ţie” .

²⁸ Şi a adăugat: „Hotărăşte ce plată vrei şi ţi-o voi da”.

²⁹ I-a zis: „Tu ştii cum ţi-am slujit şi cum a prosperat turma ta datorită mie;

³⁰ căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat cu fiecare pas al meu. Dar acum, când am să lucrez şi eu pentru casa mea?”.

³¹ Şi a zis: „Ce să-ţi dau?”. Şi Iacob a răspuns: „Nu-mi vei da nimic. De vei face însă ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi o voi păzi.

³² Voi trece astăzi prin toată turma ta să pun de o parte din ea orice oaie brumărie şi bălţată şi toate oile negre [între miei] şi caprele bălţate şi brumării. Asta va fi plata mea.

³³ Fidelitatea mea va răspunde pentru mine înaintea ta de mâine, când vei veni să-mi fixezi plata; tot ce nu va fi brumăriu şi bălţat între capre şi negru între miei să fie socotit ca furat dacă va fi la mine”.

³⁴ Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis!”.

³⁵ În aceeaşi zi a pus deoparte ţapii brumării şi bălţaţi, toate caprele brumării şi bălţate, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii negri. Le-a dat în mâna fiilor săi.

³⁶ Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacob; iar Iacob păştea celelalte oi ale lui Laban.

³⁷ Iacob a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; şi a crestat pe ele dungi albe, scoţând la iveală albul care era pe nuiele.

³⁸ Apoi a pus nuielele pe care le cojise în jgheaburi şi adăpătorile cu apă, când veneau oile să bea, chiar în văzul oilor care erau în călduri atunci când veneau să bea.

³⁹ Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi fătau miei dungaţi, brumării şi bălţaţi .

⁴⁰ Iacob alegea mieii de o parte şi-şi punea oile cu faţa spre ce era pestriţ şi spre tot ce era negru în turma lui Laban. Dar turmele sale le ţinea de o parte şi nu le amesteca cu oile lui Laban.

⁴¹ Ori de câte ori erau în călduri oile cele viguroase, Iacob punea sub ochii oilor nuielele în adăpători, pentru ca ele să zămislească după cum erau nuielele.

⁴² Şi pentru oile slabe nu le punea, aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele viguroase erau pentru Iacob.

⁴³ Şi aşa omul s-a îmbogăţit foarte mult; a avut multe turme, servitoare şi servitori, cămile şi măgari.

31

¹ [Iacob] a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru şi din cele ale tatălui nostru şi-a făcut toată această bogăţie”.

² Iacob s-a uitat la faţa lui Laban; şi iată că nu mai era cu el ca mai ieri şi alaltăieri .

³ Domnul i-a zis lui Iacob: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale. Eu voi fi cu tine”.

⁴ Iacob a trimis să le cheme pe Rahela şi pe Lea la câmp, unde era turma lui.

⁵ El le-a zis: „Eu văd că faţa tatălui vostru nu mai este cu mine ca mai ieri şi alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.

⁶ Voi înşivă ştiţi că l-am slujit pe tatăl vostru cu toată puterea mea.

⁷ Dar tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori; însă Dumnezeu nu i-a îngăduit să-mi facă rău.

⁸ Când el zicea: „Cele brumării să fie plata ta”, toate oile fătau miei brumării. Iar când zicea: „Cele dungate să fie plata ta”, toate oile fătau miei dungaţi.

⁹ Şi aşa a luat Dumnezeu turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.

¹⁰ La vremea când oile intrau în călduri, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi [berbecii] care săreau pe capre şi pe oi, erau dungaţi, brumării şi bălţaţi.

¹¹ Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacob!”, şi eu am răspuns: „Iată-mă”.

¹² El a zis: „Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt dungaţi, brumării şi bălţaţi; am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.

¹³ Eu sunt Dumnezeul din Betel , unde ai turnat untdelemn pe stâlp, unde mi-ai făcut un jurământ. Acum, ridică-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere” .

¹⁴ Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

¹⁵ Oare nu ne-a socotit el ca străine, căci ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii?

¹⁶ Ca atare, toată bogăţia pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri . Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu”.

¹⁷ Iacob s-a ridicat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile.

¹⁸ Şi-a luat toată turma şi toate bunurile pe care le avea, toată turma pe care o dobândise şi toată agoniseala pe care a adunase în Padan-Aram ca să plece la tatăl său, Isaac, în ţara Canaan.

¹⁹ În timp ce Laban era plecat să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui ei;

²⁰ şi Iacob l-a păcălit pe Laban, arameul, prin aceea că nu i-a spus că vrea să plece,

²¹ ci a fugit cu tot ce avea; s-a ridicat, a trecut Râul şi s-a îndreptat spre muntele Galaad .

²² A treia zi i s-a dat de veste lui Laban că Iacob a fugit.

²³ I-a luat cu el pe fraţii săi , l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad.

²⁴ Dar Dumnezeu a venit noaptea în vis la Laban, arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te, nu cumva să-i vorbeşti lui Iacob nici de bine, nici de rău!”.

²⁵ Laban l-a ajuns pe Iacob. Iacob îşi fixase cortul pe munte; şi tot pe muntele Galaad şi l-a fixat şi Laban cu fraţii lui.

²⁶ Atunci Laban i-a zis lui Iacob : „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte ostatece luate cu sabia?

²⁷ Pentru ce ai fugit pe ascuns şi m-ai înşelat? . Şi de ce nu mi-ai dat de ştire? Căci te-aş fi lăsat să pleci în toiul bucuriei şi al cântecelor, cu tamburină şi harpă.

²⁸ Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut fiii şi fiicele. Te-ai purtat ca un om fără de minte.

²⁹ Mâna mea cea puternică ar putea să vă facă rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit noaptea trecută şi mi-a zis: «Fereşte-te, nu cumva să-i vorbeşti lui Iacob nici de bine, nici de rău!».

³⁰ Şi acum, să zicem că ai plecat pentru că ţi-e tare dor de casa tatălui tău, dar de ce ai furat dumnezeii mei?”.

³¹ A răspuns Iacob şi i-a zis lui Laban: „Mi-a fost frică, pentru că îmi ziceam: «Nu cumva să-ţi iei fetele de la mine!» .

³² La cine vei găsi dumnezeii tăi, nu va mai fi viu. În faţa fraţilor noştri, caută şi de vei găsi la mine ceva din ce-i al tău, ia-ţi-l”. Dar Iacob nu ştia că Rahela îi furase .

³³ Laban a intrat în cortul lui Iacob, în cortul Leei, în cortul celor două servitoare şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelei.

³⁴ Rahela însă luase idolii şi-i pusese în samarul cămilei şi şedea deasupra. Şi a scotocit Laban prin tot cortul, dar n-a găsit nimic.

³⁵ Ea a zis tatălui ei: „Să nu te superi, Domnul meu, că nu mă pot ridica înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor” . A căutat, dar n-a găsit idolii.

³⁶ Iacob s-a mâniat şi s-a certat cu Laban. I-a răspuns Iacob lui Laban şi i-a zis: „Care este vina mea şi care este păcatul meu de mă urmăreşti cu atâta înverşunare? .

³⁷ Căci ai scotocit prin toate lucrurile mele şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Pune-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi ca să judece ei între noi amândoi!

³⁸ Iată, de douăzeci de ani sunt cu tine; oile şi caprele tale n-au lepădat, iar berbecii turmei tale nu ţi i-am mâncat.

³⁹ Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare: eu, de la mine, te-am despăgubit pentru ele ; îmi cereai cont de ceea ce se fura ziua sau de ce se fura noaptea.

⁴⁰ Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig, şi somnul nu se lipea de ochii mei.

⁴¹ Aşa mi-au fost mie cei douăzeci de ani de când sunt în casa ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat plata.

⁴² Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Abraham şi Cel temut de Isaac nu ar fi fost cu mine, acum m-ai fi trimis cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala palmelor mele şi a rostit judecata noaptea trecută”.

⁴³ Laban i-a răspuns lui Iacob şi i-a zis: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, fiii aceştia sunt fiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi tu este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru fiii lor pe care i-au născut?

⁴⁴ Acum, vino, să facem o alianţă între mine şi tine şi să fie o mărturie între mine şi tine!” .

⁴⁵ Iacob a luat o piatră şi a pus-o ca stelă.

⁴⁶ Iacob a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre!”. Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă .

⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta şi Iacob a numit-o Galeed .

⁴⁸ Laban a zis: „Movila aceasta să fie astăzi mărturie între mine şi tine!”. De aceea, i-a pus numele Galeed

⁴⁹ şi Miţpa , pentru că a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, când ne vom pierde din vedere unul pe altul.

⁵⁰ Dacă le vei asupri pe fiicele mele şi dacă vei mai lua alte soţii în afară de fiicele mele, vezi – chiar dacă nu este nimeni cu noi –, Dumnezeu este martor între mine şi tine”.

⁵¹ Laban i-a zis lui Iacob: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul pe care l-am ridicat între mine şi tine!

⁵² Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, cu gând rău, ca să [ne] facem rău.

⁵³ Dumnezeul lui Abraham şi Dumnezeul lui Nahor să judece între noi – acesta era Dumnezeul tatălui lor” . Iacob a jurat pe cel temut de tatăl său, Isaac.

⁵⁴ Iacob a adus o jertfă pe munte şi i-a chemat pe fraţii lui să mănânce pâine; ei au mâncat pâine şi au petrecut noaptea pe munte.

32

¹ A doua zi dimineaţă, Laban s-a sculat, şi-a sărutat fiii şi fiicele sale şi i-a binecuvântat. Apoi Laban a plecat şi s-a întors la locuinţa lui .

² Iacob a plecat pe drumul lui şi i-au ieşit înainte îngerii lui Dumnezeu .

³ Când i-a văzut, Iacob a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim .

⁴ Iacob a trimis înaintea sa nişte soli la Esau, fratele său, în ţara Seir, în ţinutul Edomului

⁵ şi le-a poruncit, zicând: „Aşa să spuneţi domnului meu Esau: «Aşa vorbeşte servitorul tău Iacob: ‹Am locuit împreună cu Laban şi am rămas la el până acum;

⁶ am boi, măgari, oi, servitori şi servitoare, şi trimit să dea de ştire domnului meu ca să afle bunăvoinţă înaintea ta› »” .

⁷ Solii s-au întors la Iacob şi au zis: „Am fost la fratele tău, Esau; şi el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni”.

⁸ Iacob s-a temut foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit poporul care era cu el, turmele, cirezile şi cămilele în două tabere

⁹ şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o atacă, să scape tabăra care va rămâne” .

¹⁰ Iacob a zis: „Dumnezeule al tatălui meu Abraham şi Dumnezeule al tatălui meu Isaac, Doamne, care mi-ai zis: «Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi eu îţi voi face bine!».

¹¹ Sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată fidelitatea pe care le-ai săvârşit faţă de servitorul tău; am trecut Iordanul acesta numai cu un toiag, iar acum am devenit două tabere.

¹² Salvează-mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mi-e frică să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mamă şi pe copii.

¹³ Chiar tu ai zis: «Îţi voi face bine şi voi înmulţi descendenţa ta ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra» .

¹⁴ Iacob a petrecut acolo noaptea aceea. A luat din ce avea la îndemână un dar pentru Esau, fratele său:

¹⁵ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,

¹⁶ treizeci de cămile care alăptau cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgari.

¹⁷ Le-a dat servitorilor săi, turmă cu turmă, fiecăruia în parte, şi a zis servitorilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între turme”.

¹⁸ A poruncit celui dintâi, zicând: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt acestea ce merg înaintea ta?».

¹⁹ să răspunzi: «Ale servitorului tău Iacob; ele sunt un dar trimis domnului meu Esau; iată că vine şi el în urma noastră»”

²⁰ A dat aceeaşi poruncă celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor care mergeau cu turmele, zicând: „Aşa să-i vorbiţi lui Esau, când îl veţi întâlni.

²¹ Să spuneţi de asemenea: «Iată, servitorul tău Iacob vine după noi»”. Căci, îşi zicea: „Îl voi îmblânzi cu darul care merge înaintea mea; după aceea, voi vedea faţa lui şi poate îşi va ridica chipul”.

²² Şi a lăsat să meargă darul înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

²³ El s-a sculat în timpul nopţii, a luat cu sine pe cele două femei ale sale, pe cele două servitoare ale sale şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut Iabocul prin vad.

²⁴ I-a luat şi i-a trecut râul; şi a trecut dincolo ceea ce avea.

²⁵ Iacob a rămas singur şi un om s-a luptat cu el până la ivirea zorilor.

²⁶ Văzând că nu-l poate învinge, i-a atins încheietura şoldului şi încheietura şoldului lui Iacob s-a dislocat iar şoldul i-a sărit din încheietură în timp ce se lupta cu el .

²⁷ El i-a zis: „Lasă-mă să plec, că s-au ivit zorile!”. [Iacob] i-a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci dacă nu mă vei binecuvânta”.

²⁸ [Acela] l-a întrebat: „Care este numele tău?”. El a zis: „Iacob”.

²⁹ I-a zis: „Nu te vei mai numi Iacob, ci Israel, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins” .

³⁰ Iacob l-a întrebat şi a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău?”. El i-a răspuns: „De ce întrebi tu de numele meu?” . Şi l-a binecuvântat acolo .

³¹ Iacob i-a dat locului numele de „Peniel” , căci [zicea]: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi sufletul meu a rămas în viaţă” .

³² Soarele se ridicase deasupră-i când trecuse de Penuel, iar el şchiopăta din cauza şoldului.

³³ De aceea, fiii lui Israel nu mănâncă până în ziua de astăzi nervul de la încheietura coapsei; căci acela l-a atins pe Iacob la încheietura şoldului, la nervul coapsei .

33

¹ Iacob şi-a ridicat ochii şi s-a uitat; şi, iată, venea Esau care avea cu sine patru sute de oameni. Atunci şi-a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două servitoare.

² Le-a pus pe servitoare cu copiii lor înainte, pe Lea şi copiii după aceea, şi pe Rahela şi Iosif în urmă.

³ El a trecut înaintea lor şi s-a închinat până la pământ de şapte ori, până când s-a apropiat de fratele său.

⁴ Esau a alergat în întâmpinarea lui, l-a îmbrăţişat, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat . Şi au plâns.

⁵ Şi-a ridicat ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine sunt aceştia care sunt cu tine?”. [Iacob] a răspuns: „Copiii pe care Dumnezeu s-a milostivit [să-i dăruiască] servitorului tău”.

⁶ Atunci s-au apropiat servitoarele, ele şi copiii lor, şi s-au închinat;

⁷ Apoi s-au apropiat şi Lea şi copiii ei şi s-au închinat; iar la urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au închinat.

⁸ El a zis: „Ce ai de gând cu toată tabăra pe care am întâlnit-o?”. Iacob a răspuns: „Pentru ca să aflu bunăvoinţă în ochii stăpânului meu”.

⁹ Esau a zis: „Eu am din belşug, fratele meu; pe ale tale ţine-le pentru tine!”.

¹⁰ Iacob a răspuns: „Nu, te rog! Dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, primeşte darul meu din mâna mea; căci am văzut faţa ta aşa cum aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, aşa de binevoitor mi-ai fost.

¹¹ Primeşte, te rog, binecuvântarea mea , care ţi-a fost adusă, fiindcă Dumnezeu s-a milostivit de mine şi am de toate”. Şi a stăruit, iar el a primit.

¹² [Esau] a zis: „Să plecăm şi să pornim la drum ; eu voi merge înaintea ta”.

¹³ [Iacob] i-a răspuns: „Domnul meu ştie că fiii sunt gingaşi şi că am în grijă oi şi vaci care alăptează; dacă le mânăm, într-o singură zi va muri toată turma.

¹⁴ Domnul meu s-o ia înaintea servitorului său; şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma de dinaintea mea şi la pas cu copiii până voi ajunge la domnul meu, în Seir”.

¹⁵ Esau a zis: „Să-ţi las cel puţin o parte din oamenii care sunt cu mine?”. El a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge că am aflat bunăvoinţă în faţa stăpânului meu!”.

¹⁶ În acea zi, Esau s-a întors pe drumul său spre Seir.

¹⁷ În ceea ce-l priveşte, Iacob s-a îndreptat spre Sucot. Şi-a construit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului numele de Sucot .

¹⁸ Iacob a ajuns cu bine în oraşul Sihem, care este în ţara Canaanului, la întoarcerea sa din Padan-Aram, şi s-a aşezat în faţa cetăţii.

¹⁹ A dobândit partea de câmp unde şi-a fixat cortul din mâna fiilor lui Hamor , tatăl lui Sichem, cu o sută de chesita .

²⁰ A ridicat acolo un altar şi l-a numit „El-Elohe-Israel” .

34

¹ Dina, fiica Leei, pe care i-o născuse lui Iacob, a ieşit să vadă fiicele ţării.

² A văzut-o Sihem, fiul heveului Hamor, stăpânul ţinutului. El a luat-o, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.

³ Sufletul lui s-a lipit de Dina, fiica lui Iacob, şi a iubit-o pe fată şi i-a vorbit fetei la inimă.

⁴ După aceea, Sihem i-a zis tatălui său Hamor: „Ia-mi-o pe fata aceasta de soţie!”.

⁵ Iacob a auzit că o necinstise pe Dina, fiica sa; dar, cum fiii săi erau cu turmele pe câmp, Iacob a tăcut până la venirea lor.

⁶ Hamor, tatăl lui Sihem, a venit la Iacob ca să-i vorbească.

⁷ Tocmai atunci fiii lui Iacob s-au întors de la câmp. Când au auzit lucrul acesta, bărbaţii s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare, pentru că acela săvârşise o asemenea faptă de ocară în Israel , culcându-se cu fiica lui Iacob: aşa ceva n-ar fi trebuit să se facă .

⁸ Hamor le-a vorbit astfel: „Sufletul fiului meu, Sihem, s-a îndrăgostit de fiica voastră; daţi-i-o, vă rog, de soţie

⁹ şi să ne înrudim prin căsătorie; daţi-ne fiicele voastre şi luaţi pentru voi fiicele noastre.

¹⁰ Locuiţi cu noi; ţara este înaintea voastră; aşezaţi-vă, faceţi negoţ şi dobândiţi proprietăţi în ea!”.

¹¹ Sihem a zis tatălui şi fraţilor ei: „Să capăt trecere înaintea voastră şi vă voi da ce-mi veţi cere.

¹² Ridicaţi cât de mult preţul şi darul şi vă voi da după cum îmi veţi zice; numai daţi-mi fata de soţie”.

¹³ Fiii lui Iacob i-au răspuns lui Sihem şi lui Hamor, tatăl său, şi le-au vorbit cu viclenie, pentru că o necinstise pe sora lor, Dina.

¹⁴ Ei i-au zis: „Nu putem face lucrul acesta: să o dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci aceasta ar fi o ruşine pentru noi.

¹⁵ Numai astfel ne vom învoi , dacă vă faceţi asemenea nouă, tăindu-vă împrejur toţi cei de parte bărbătească.

¹⁶ Atunci vă vom da pe fiicele noastre, iar fiicele voastre le vom lua pentru noi; vom locui cu voi şi vom fi ca un singur popor.

¹⁷ Dacă nu ne ascultaţi şi nu vă tăiaţi împrejur, ne luăm fiica şi plecăm”.

¹⁸ Cuvintele lor au fost plăcute înaintea lui Hamor şi a lui Sihem, fiul lui Hamor.

¹⁹ De aceea n-a zăbovit tânărul să facă lucrul acesta, căci o iubea pe fiica lui Iacob şi era cel mai respectat în casa tatălui său.

²⁰ Hamor şi Sihem, fiul său, s-au dus la poarta cetăţii lor şi a cu noi; să se aşeze în ţară şi să facă negoţ în ea; iată, ţara este destul de mare înaintea lor. Noi le vom lua pe fiicele lor de soţii şi pe fiicele noaste le vom da lor.

²¹ „Oamenii aceştia sunt paşnici cu noi; să se aşeze în ţară şi să facă negoţ în ea; iată, ţara este destul de mare înaintea lor. Noi le vom lua pe fiicele lor de soţii şi pe fiicele noaste le vom da lor.

²² Numai aşa se învoiesc oamenii să locuiască împreună cu noi şi să fie un singur popor cu noi, dacă şi la noi se vor tăia împrejur toţi cei de parte bărbătească aşa cum sunt ei tăiaţi împrejur.

²³ Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor, nu vor fi ele oare ale noastre? Doar să fim de acord cu ei şi ei vor locui cu noi”.

²⁴ Şi i-au ascultat pe Hamor şi pe Sichem, fiul său, toţi cei care treceau prin poarta cetăţii lor şi au fost tăiaţi împrejur toţi cei de parte bărbătească, toţi cei care treceau prin poarta cetăţii lor.

²⁵ A treia zi, pe când ei erau încă suferinzi, cei doi fii ai lui Iacob, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii care se credea în siguranţă şi au ucis toţi bărbaţii.

²⁶ I-au trecut prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe Sihem, fiul său; au luat-o pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit.

²⁷ Fiii lui Iacob s-au aruncat asupra celor străpunşi şi au jefuit cetatea, pentru că o necinstiseră pe sora lor.

²⁸ Au luat oile, vitele şi măgarii lor şi tot ce era în cetate şi pe câmp,

²⁹ toate bogăţiile lor, pe toţi copiii şi femeile lor le-au dus în robie şi au jefuit tot ceea ce era în case.

³⁰ Atunci, Iacob le-a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi mi-aţi adus mare tulburare, făcându-mă urât de locuitorii ţării, de canaaneeni şi de ferezei. Eu am oameni puţini la număr; ei se vor ridica împotriva mea, mă vor lovi şi voi fi nimicit eu şi casa mea”.

³¹ Ei au răspuns: „Se cuvenea să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o desfrânată?”.

35

¹ Dumnezeu i-a zis lui Iacob: „Scoală-te, urcă la Betel şi locuieşte acolo. Fă acolo un altar lui Dumnezeu care ţi s-a arătat când fugeai din faţa fratelui tău, Esau”.

² Iacob a zis casei lui şi tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtaţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele,

³ să ne sculăm şi să urcăm la Betel şi voi face un altar lui Dumnezeu care m-a ascultat în ziua strâmtorării mele şi care a fost cu mine pe drumul pe care am mers” .

⁴ Ei i-au dat lui Iacob toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii care erau în urechile lor şi Iacob i-a ascuns sub stejarul de lângă Sihem .

⁵ Ei au plecat . Spaima lui Dumnezeu a căzut peste cetăţile dimprejur şi acestea nu i-au urmărit pe fiii lui Iacob.

⁶ Iacob a ajuns la Luz, adică la Betel, care se află în ţara Canaanului; [au sosit] el şi tot poporul care era cu el.

⁷ A zidit acolo un altar şi a numit locul El-Betel , căci acolo i se descoperise Dumnezeu pe când fugea din faţa fratelui său .

⁸ Debora, doica Rebecăi , a murit şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub un stejar pe care l-a numit Stejarul Plângerii.

⁹ Dumnezeu i s-a arătat încă o dată lui Iacob, când s-a întors din Padan-Aram şi l-a binecuvântat.

¹⁰ Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacob; dar nu te vei mai numi Iacob, ci Israel va fi numele tău”. Şi i-a pus numele Israel .

¹¹ Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeu cel atotputernic. Fii rodnic şi înmulţeşte-te; un popor şi o mulţime de neamuri vor proveni din tine şi regi vor ieşi din coapsele tale.

¹² Ţara pe care le-am dat-o lui Abraham şi lui Isaac, ţi-o voi da ţie: şi urmaşilor tăi de după tine le voi da ţara”.

¹³ Dumnezeu s-a înălţat de la el, din locul în care îi vorbise.

¹⁴ Iacob a ridicat o stelă în locul în care îi vorbise [Dumnezeu], un stâlp din piatră şi a turnat peste el o jertfă de băutură şi apoi a turnat untdelemn.

¹⁵ Iacob a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu: Betel.

¹⁶ Apoi au plecat din Betel . Mai era o oarecare distanţă până să ajungă la Efrata . Rahela a născut şi naşterea a fost grea.

¹⁷ Şi, în timp ce ea se chinuia să nască, moaşa i-a zis: „Nu te teme , căci ai încă un fiu!”.

¹⁸ Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni : dar tatăl său l-a numit Beniamin .

¹⁹ Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul ce duce la Efrata, adică la Betleem .

²⁰ Iacob a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei până în ziua de astăzi.

²¹ Israel a plecat şi şi-a aşezat cortul dincolo de Migdal-Eder .

²² Pe când locuia Israel în ţinutul acela, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, concubina tatălui său . Şi Israel a auzit .

Fiii lui Iacob au fost doisprezece;

²³ fiii Leei: Ruben, întâiul născut al lui Iacob, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon ;

²⁴ fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin;

²⁵ fiii Bilhei, servitoarea Rahelei: Dan şi Neftali;

²⁶ fiii Zilpei, servitoara Leei: Gad şi Aşer; aceştia sunt fiii lui Iacob care i s-au născut în Padan-Aram .

²⁷ Iacob a ajuns la Isaac, tatăl său, în Mambre, la Chiriat-Arba , adică Hebron , unde locuiseră Abraham şi Isaac.

²⁸ Zilele pe care le-a trăit Isaac au fost o sută optzeci de ani.

²⁹ Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii săi, Esau şi Iacob, l-au înmormântat.

36

¹ Aceştia sunt urmaşii lui Esau, adică Edom.

² Esau şi-a luat soţii dintre fiicele Canaanului: pe Ada, fiica lui Elon, heteul, pe Oholibama, fiica lui Ana, fiica lui Ţibeon, heveul

³ şi pe Basemat, fiica lui Ismael, sora lui Nebaiot.

⁴ Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz; Basemat l-a născut pe Reuel

⁵ şi Oholibama i-a născut pe Ieuş, Ialam şi Core. Aceştia sunt fiii lui Esau care i s-au născut în ţara Canaanului.

⁶ Esau şi-a luat soţiile, fiii şi fiicele, pe toţi oamenii din casa lui, turmele, toate vitele şi toată agoniseala pe care şi-o dobândise în ţara Canaanului şi a plecat într-o altă ţară, departe de fratele său Iacob.

⁷ Căci bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună şi ţinutul în care locuiau nu le mai era suficient din pricina turmelor lor.

⁸ Esau s-a aşezat pe muntele Seir. Esau se mai numeşte Edom.

⁹ Aceştia sunt urmaşii lui Esau, tatăl lui Edom, pe muntele Seir.

¹⁰ Acestea sunt numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, soţia lui Esau; Reuel, fiul Basematei, soţia lui Esau.

¹¹ Fiii lui Elifaz au fost: Teman , Omar, Ţefo, Gatam şi Chenaz .

¹² Timna era concubina lui Elifaz, fiul lui Esau, şi i l-a născut lui Elifaz pe Amalec . Aceştia sunt fiii Adei, soţia lui Esau.

¹³ Aceştia sunt fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza; aceştia au fost fiii Basematei, soţia lui Esau.

¹⁴ Aceştia au fost fiii Oholibamei, fiica lui Ana, fiica lui Ţibeon, soţia lui Esau. Ea i-a născut lui Esau pe Ieuş, Ialam şi Core.

¹⁵ Acestea sunt căpeteniile fiilor lui Esau: fiii lui Elifaz, întâiul-născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz,

¹⁶ căpetenia Core, căpetenia Gatam, căpetenia Amalec. Acestea sunt căpeteniile lui Elifaz, în ţara Edomului . Aceştia sunt fiii Adei.

¹⁷ Aceştia sunt fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Aceştia sunt căpeteniile lui Reuel, în ţara Edomului. Aceştia sunt fiii Basematei, soţia lui Esau.

¹⁸ Aceştia sunt fiii Oholibamei, soţia lui Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Ialam, căpetenia Core. Aceştia sunt căpeteniile din Oholibama, fiica lui Ana, soţia lui Esau .

¹⁹ Aceştia sunt fiii lui Esau, acestea sunt căpeteniile lor. Acesta este Edomul .

²⁰ Aceştia sunt fiii lui Seir, horeul, locuitorii ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana,

²¹ Dişon, Eţer şi Dişan. Aceştia sunt căpeteniile horeilor, fiii lui Seir, în ţara Edomului.

²² Fiii lui Lotan au fost: Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.

²³ Aceştia sunt fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam .

²⁴ Aceştia sunt fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Acesta este acel Ana care a găsit izvoarele calde în pustiu, pe când păştea măgarii tatălui său, Ţibeon.

²⁵ Aceştia sunt fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fiica lui Ana.

²⁶ Aceştia sunt fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran.

²⁷ Aceştia sunt fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan.

²⁸ Aceştia sunt fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.

²⁹ Aceştia sunt căpeteniile horeilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana,

³⁰ căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Aceştia sunt căpeteniile horeilor, după clanurile lor, în ţara lui Seir.

³¹ Aceştia sunt regii care au domnit în ţara Edomului, înainte ca vreun rege să domneasă peste fiii lui Israel.

³² În Edom a domnit Bela , fiul lui Beor şi numele cetăţii lui era Dinhaba.

³³ Bela a murit şi în locul lui a domnit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra.

³⁴ Iobab a murit şi în locul lui a domnit Huşam, din ţara temaneilor.

³⁵ Huşam a murit şi în locul lui a domnit Hadad, fiul lui Bedad, cel care l-a bătut pe Madian în câmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit .

³⁶ Hadad a murit şi în locul lui a domnit Samla din Masreca.

³⁷ Samla a murit şi în locul lui a domnit Saul din Rehobot-ha-Nahar .

³⁸ Saul a murit şi în locul lui a domnit Baal-Hanan, fiul lui Acbor.

³⁹ Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit şi în locul lui a domnit Hadar . Numele cetăţii lui era Pau ; şi numele soţiei lui era Mehetabel, fiica lui Matred, fiul lui Mezahab.

⁴⁰ Acestea sunt numele căpeteniilor lui Esau, după clanurile lor, după locurile lor şi după numele lor : căpetenia Timna, căpetenia Alva , căpetenia Ietet,

⁴¹ căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,

⁴² căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,

⁴³ căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile lui Edom, după aşezările lor, în ţara pe care o stăpâneau. Acesta este Esau, tatăl edomiţilor.

37

¹ Iacob a locuit în ţara în care trăise ca străin tatăl său, în ţara Canaan.

² Aceasta este descendenţa lui Iacob.
Iosif, când avea şaptesprezece ani, era păstor împreună cu fraţii lui la turmă; fiind el tânăr, era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, soţiile tatălui său. Iosif venea la tatăl lor cu ceea ce se vorbea rău despre ei.

³ Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi pentru că era fiul bătrâneţilor sale şi-i făcuse o haină cu mâneci lungi .

⁴ Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii şi îl urau. Nu puteau să-i spună nici o vorbă bună.

⁵ Iosif a avut un vis şi l-a povestit fraţilor săi care l-au urât şi mai mult .

⁶ El le-a zis: „Ascultaţi visul acesta pe care l-am visat!

⁷ Iată, noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi, iată, snopul meu s-a ridicat şi a stat drept; şi, iată, snopii voştri l-au înconjurat şi s-au prosternat înaintea snopului meu”.

⁸ Fraţii lui i-au zis: „Oare vei domni ca un rege peste noi, oare vei stăpâni peste noi ca un domn?” Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor lui şi a cuvintelor lui.

⁹ A visat un alt vis şi l-a povestit fraţilor săi. El a zis: „Iată, am mai visat un vis şi iată, soarele, luna şi unsprezece stele se prosternau înaintea mea”.

¹⁰ L-a povestit tatălui său şi fraţilor săi şi tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Oare vom merge eu, mama ta şi fraţii tăi să ne prosternăm în faţa ta până la pământ?”.

¹¹ Fraţii săi îl invidiau, dar tatăl său păstra acest cuvânt.

¹² Fraţii lui s-au dus la Sihem ca să pască oile tatălui lor.

¹³ Israel i-a zis lui Iosif: „Oare fraţii tăi nu pasc oile la Sihem? Vino, te voi trimite la ei”. El a răspuns: „Iată-mă”.

¹⁴ I-a zis [Israel] : „Du-te, aşadar, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine şi adu-mi veşti!”. L-a trimis din valea Hebronului şi [Iosif] a ajuns la Sihem.

¹⁵ Un om l-a găsit în timp ce el rătăcea pe câmp. Omul l-a întrebat: „Ce cauţi?”.

¹⁶ El a spus: „Îi caut pe fraţii mei. Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”.

¹⁷ Omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: «Să mergem la Dotan»”. Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan .

¹⁸ Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.

¹⁹ Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul .

²⁰ Acum, haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat un animal rău. Să vedem ce va fi cu visele lui!”.

²¹ Ruben a auzit şi a voit să-l scoată din mâna lor. El a spus: „Să nu-i luăm viaţa”.

²² Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceasta din pustiu, dar nu ridicaţi mâna asupra lui!”. [Aceasta o zicea] ca să-l scoată din mâna lor şi să-l trimită înapoi la tatăl lui.

²³ Când Iosif a sosit la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosif de haina sa, de haina cea cu mâneci lungi, cu care era îmbrăcat,

²⁴ l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă.

²⁵ După aceea s-au aşezat să mănânce.

Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismaeliţi venind dinspre Galaad; cămilele lor erau încărcate cu răşină , balsam şi mir , pe care mergeau să le descarce în Egipt.

²⁶ Atunci Iuda a zis către fraţii săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi sângele lui ?

²⁷ Haideţi mai degrabă să-l vindem ismaeliţilor şi să nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru şi carne din carnea noastră”. Şi fraţii lui l-au ascultat.

²⁸ Au trecut nişte negustori madianiţi. Fraţii l-au tras pe Iosif şi l-au scos din fântână şi l-au vândut pe Iosif ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi . Iar ei l-au dus pe Iosif în Egipt.

²⁹ Ruben s-a întors la fântână şi, iată, Iosif nu era în fântână. El şi-a sfâşiat hainele .

³⁰ S-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este! Şi eu unde să mă duc acum?”.

³¹ Ei au luat atunci haina lui Iosif, au înjunghiat un ied şi au înmuiat haina în sânge.

³² Au trimis haina cu mâneci lungi, au dus-o la tatăl lor şi i-au spus: „Am găsit asta! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu”.

³³ El a recunoscut-o şi a zis: „Haina fiului meu. Un animal sălbatic l-a mâncat! Sfâşiat, sfâşiat a fost Iosif!”.

³⁴ Iacob şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile.

³⁵ Au venit toţi fiii săi şi toate fiicele sale ca să-l mângâie; dar el nu voia mângâiere, ci zicea: „Voi coborî în locuinţa morţilor plângându-l pe fiul meu”. Şi tatăl său îl plângea.

³⁶ Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Putifar , un demnitar al lui Faraon, şi anume comandantul gărzii .

38

¹ În vremea aceea, Iuda s-a coborât de la fraţii săi şi s-a aşezat la un om din Adulam , numit Hira.

² Iuda a văzut-o acolo pe fiica unui canaanean numit Şua, a luat-o de soţie şi a intrat la ea.

³ Ea a zămislit, a născut un fiu şi i-a pus numele Er.

⁴ A zămislit iarăşi, a mai născut un fiu şi i-a pus numele Onan.

⁵ A mai născut un fiu şi i-a pus numele Şela; era la Chezib când l-a născut .

⁶ Iuda a luat pentru Er, întâiul său născut, o soţie. Numele ei era Tamar .

⁷ Er, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului; şi Domnul l-a făcut să moară .

⁸ Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Intră la soţia fratelui tău, fă-ţi datoria de cumnat şi ridică urmaşi fratelui tău”.

⁹ Dar Onan, ştiind că urmaşii nu vor fi ai lui, de câte ori intra la soţia fratelui său, îşi vărsa sămânţa pe pământ, ca să nu-i dea urmaşi fratelui său .

¹⁰ Ceea ce făcea el era rău înaintea Domnului, care a făcut ca şi el să moară .

¹¹ Iuda i-a zis norei sale Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău, până va creşte fiul meu Şela”. Căci zicea: „Să nu cumva să moară şi el ca fraţii lui”. Tamar a plecat şi a locuit în casa tatălui ei.

¹² Au trecut multe zile şi fiica lui Şua, soţia lui Iuda, a murit. Şi după ce Iuda s-a mângâiat, s-a urcat la cei care-i tundeau oile , la Timna , el şi prietenul său Hira din Adulam.

¹³ I s-a dat de veste Tamarei şi i s-a zis: „Iată, socrul tău urcă la Timna, ca să-şi tundă oile”.

¹⁴ Atunci ea şi-a dat jos hainele de văduvie, s-a acoperit cu un văl, s-a parfumat şi s-a aşezat la intrarea în Enaim , pe drumul care duce la Timna; căci a văzut că Şela crescuse şi ea nu-i fusese dată lui de soţie.

¹⁵ Iuda a văzut-o şi a crezut că este o desfrânată , pentru că îşi acoperise faţa .

¹⁶ S-a îndreptat spre ea pe drum şi a zis: „Lasă-mă să intru la tine!” Căci nu ştia că este nora sa. Ea a zis: „Ce-mi dai, ca să intri la mine?”.

¹⁷ El a răspuns: „Îţi voi trimite un ied din turmă”. Ea a zis: „Da, dacă îmi dai o garanţie, până când îl vei trimite”.

¹⁸ El a zis: „Ce garanţie să-ţi dau?”. Ea a zis: „Inelul tău, colanul tău şi toiagul pe care-l ai în mână”. El i le-a dat, a intrat la ea şi ea a rămas însărcinată .

¹⁹ Ea s-a sculat, a plecat, şi-a dat jos vălul şi s-a îmbrăcat cu hainele de văduvie.

²⁰ Iuda a trimis iedul din turmă prin prietenul său din Adulam ca să ia garanţia din mâna femeii, dar el n-a găsit-o.

²¹ A întrebat pe oamenii locului şi a zis: „Unde este prostituata aceea, care stătea la Enaim pe drum?”. Ei au răspuns: „Nu a fost aici nicio prostituată”.

²² El s-a întors la Iuda şi i-a spus: „N-am găsit-o; şi chiar oamenii locului au zis: «Nu a fost aici nici o prostituată»”.

²³ Iuda a zis: „Să şi le ţină! Numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta, iar tu n-ai găsit-o”.

²⁴ Cam după trei luni, i s-a dat de ştire lui Iuda: „Tamar, nora ta, s-a desfrânat şi chiar a rămas însărcinată în urma desfrânării”. Iuda a zis: „Scoateţi-o afară şi să fie arsă” .

²⁵ Pe când o scoteau afară, ea a trimis să i se spună socrului ei: „De la omul căruia îi aparţin acestea am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, ale cui sunt inelul, colanul şi toiagul acesta”.

²⁶ Iuda le-a recunoscut şi a zis: „Ea este mai dreaptă decât mine , fiindcă nu i-am dat-o fiului meu Şela” . Şi de atunci nu a mai cunoscut-o.

²⁷ Când i-a venit vremea să nască, iată că în sânul ei erau doi gemeni.

²⁸ Şi, în timpul naşterii, unul a scos mâna; moaşa i-a prins mâna şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit primul”.

²⁹ Dar el şi-a tras mâna înapoi şi, iată, a ieşit fratele lui. Ea a zis: „Cum ţi-ai deschis o spărtură!”. De aceea i s-a pus numele Pereţ .

³⁰ Apoi a ieşit fratele lui care avea firul roşu la mână; de aceea i s-a pus numele Zerah .

39

¹ Iosif a fost dus în Egipt şi Putifar, un demnitar al lui Faraon, comandantul gărzii, bărbat egiptean, l-a cumpărat din mâna ismaeliţilor care-l aduseseră acolo.

² Domnul era cu Iosif şi el a fost un om căruia îi reuşeau toate. El a rămas în casa egipteanului, stăpânul său.

³ Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi în tot ceea ce el făcea, Domnul făcea să reuşească prin mâna lui.

⁴ Iosif a aflat bunăvoinţă în ochii lui şi l-a slujit . El l-a pus peste casa sa şi i-a dat pe mână tot ce avea.

⁵ După ce l-a pus peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului de dragul lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el în casă şi pe câmp.

⁶ El a lăsat tot ce avea pe mâinile lui Iosif şi nu mai ştia nimic dintr-ale sale decât de pâinea pe care el o mânca.

Dar Iosif era frumos la statură şi plăcut la chip.

⁷ După aceste lucruri, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!”.

⁸ Dar el a refuzat şi i-a zis soţiei stăpânului său: „Iată , stăpânul meu nu poartă grijă de nimic din casa lui şi mi-a dat pe mână tot ce are.

⁹ Şi nimeni nu-i mai mare în casa aceasta decât mine şi nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că tu eşti soţia lui. Cum aş putea să fac răul acesta atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? ”.

¹⁰ Chiar dacă ea îi vorbea lui Iosif zi de zi, el n-a ascultat-o să se culce cu ea şi să fie cu ea;

¹¹ Într-o astfel de zi, el a intrat în casă ca să-şi facă lucrul său şi nu era acolo nici unul din oamenii casei,

¹² ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El şi-a lăsat haina în mâna ei, a fugit şi a ieşit afară.

¹³ Când a văzut ea că şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară,

¹⁴ ea a chemat oamenii casei sale şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! El a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat în gura mare.

¹⁵ Şi, când a auzit că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine, a fugit şi a ieşit afară”.

¹⁶ Şi a ţinut haina lui la ea până s-a întors acasă stăpânul lui.

¹⁷ Ea i-a vorbit cu aceleaşi cuvinte: „Servitorul evreu pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să mă batjocorească .

¹⁸ Dar când am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară”.

¹⁹ Când a auzit stăpânul lui cuvintele soţiei sale care i-a zis: „Asta mi-a făcut servitorul tău”, s-a aprins de mânie.

²⁰ Stăpânul lui Iosif l-a luat şi l-a aruncat în temniţă , locul unde erau închişi deţinuţii regelui. El a rămas acolo, în temniţă.

²¹ Domnul a fost cu Iosif şi şi-a revărsat asupra lui bunătatea şi i-a dăruit trecere în ochii mai-marelui temniţei.

²² Mai marele-temniţei i-a dat în mâna lui Iosif pe toţi deţinuţii care erau în temniţă. Şi tot ceea ce era de făcut acolo, făcea el .

²³ Mai marele-temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea el pe mână, pentru că Domnul era cu el. Şi tot ceea ce făcea el, Domnul făcea să reuşească.

40

¹ După aceste lucruri, paharnicul regelui Egiptului şi pitarul au greşit împotriva stăpânului lor, regele Egiptului.

² Faraon s-a mâniat pe cei doi demnitari ai săi, pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor.

³ I-a pus sub pază în casa comandantului gărzii, în temniţă, în locul unde era închis Iosif.

⁴ Comandantul gărzii l-a rânduit pe Iosif pentru ei şi el i-a slujit. Ei au rămas o vreme sub pază.

⁵ Amândoi, paharnicul şi pitarul regelui Egiptului, care erau închişi în temniţă, au avut câte un vis în aceeaşi noapte: fiecare visul lui, având fiecare interpretarea visului său .

⁶ Când Iosif a venit la ei dimineaţa, i-a privit şi i-a văzut abătuţi.

⁷ Atunci i-a întrebat pe demnitarii lui Faraon, care erau cu el sub pază în casa stăpânului său şi le-a zis: „De ce aveţi feţele triste astăzi?”

⁸ Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l interpreteze”. Iosif le-a zis: „Interpretările nu sunt oare ale lui Dumnezeu? Povestiţi-mi, aşadar”.

⁹ Mai-marele paharnicilor i-a povestit lui Iosif visul lui şi i-a zis: „În visul meu, înaintea mea era o viţă de vie.

¹⁰ Viţa avea trei mlădiţe. A înmugurit, a dat în floare şi s-au copt ciorchinii de struguri.

¹¹ Paharul lui Faraon era în mâna mea. Am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon”.

¹² Iosif i-a zis: „Aceasta este interpretarea. Cele trei mlădiţe sunt trei zile.

¹³ Încă trei zile şi Faraon îţi va înălţa capul şi te va pune iarăşi în demnitatea ta. Îi vei pune paharul în mână lui Faraon, cum făceai şi înainte, când erai paharnicul lui.

¹⁴ Dar adu-ţi aminte de mine – că am fost cu tine – când îţi va merge bine şi arată bunăvoinţă faţă de mine. Aminteşte-i lui Faraon de mine şi scoate-mă din casa aceasta;

¹⁵ căci am fost răpit din ţara evreilor şi nici aici n-am făcut nimic ca să mă arunce în groapă”.

¹⁶ Mai marele pitarilor a văzut că a dat o interpretare favorabilă şi i-a zis lui Iosif: „Am avut şi eu un vis şi, iată, aveam trei coşuri cu pâine pe capul meu.

¹⁷ În coşul de deasupra erau tot felul de bucate făcute de pitar pentru Faraon, şi păsările le mâncau din coşul de pe capul meu”.

¹⁸ Iosif a răspuns şi a zis: „Aceasta este interpretarea. Cele trei coşuri sunt trei zile.

¹⁹ Încă trei zile şi Faraon îţi va înălţa capul şi te va atârna de un copac şi păsările vor ciuguli carnea de pe tine”.

²⁰ A treia zi, ziua de naştere a lui Faraon , el a făcut un ospăţ pentru toţi slujitorii săi şi a luat în consideraţie cazul mai-marelui paharnicilor şi pe cel al mai-marelui pitarilor în prezenţa slujitorilor săi:

²¹ L-a pus iarăşi pe mai-marele paharnicilor în slujba lui de paharnic şi el punea paharul în mâna lui Faraon;

²² iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat, după cum le-a interpretat lor Iosif.

²³ Dar mai-marele paharnicilor nu şi-a mai amintit de Iosif. L-a uitat.

41

¹ După doi ani de zile, Faraon a avut un vis. El stătea lângă Nil .

² Şi, iată, au ieşit din Nil şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup şi au început să pască printre trestii.

³ Şi, iată, alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup au ieşit din Nil şi stăteau pe malul Nilului, lângă celelalte vaci.

⁴ Iar vacile urâte la vedere şi slabe la trup le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase. Şi Faraon s-a trezit.

⁵ A adormit din nou şi a visat a doua oară şi, iată, că şapte spice pline şi frumoase au crescut dintr-un pai.

⁶ Şi, iată, şapte spice subţiri şi arse de vântul de răsărit au ieşit după ele.

⁷ Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Şi, iată, era un vis.

⁸ Dimineaţa, sufletul lui era tulburat. El a trimis şi i-a chemat pe toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui. Faraon le-a istorisit visul lui. Dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze lui Faraon.

⁹ Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul şi i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşelile mele.

¹⁰ Faraon se mâniase pe slujitorii lui şi mă pusese sub pază în casa comandantului gărzii, pe mine şi pe mai-marele pitarilor.

¹¹ Am avut un vis în aceeaşi noapte, eu şi el. Am avut câte un vis, fiecare cu interpretarea lui.

¹² Era acolo cu noi un tânăr evreu, un servitor al comandantului gărzii. I-am povestit şi el ne-a interpretat visele. Fiecăruia i-a interpretat după visul lui .

¹³ Şi cum ne-a interpretat el, aşa a fost. Pe mine m-a pus iarăşi în demnitatea mea, iar pe el l-a spânzurat”.

¹⁴ Faraon a trimis şi l-a chemat pe Iosif. L-au scos în grabă din groapă. El s-a ras, şi-a schimbat hainele şi a venit la Faraon.

¹⁵ Faraon i-a zis lui Iosif: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l interpreteze; şi am auzit zicându-se despre tine că, îndată ce auzi un vis, poţi să-l interpretezi”.

¹⁶ Iosif i-a răspuns lui Faraon: „Nu eu. Dumnezeu va da un răspuns spre binele lui Faraon” .

¹⁷ Faraon i-a zis lui Iosif: „În visul meu, iată, stăteam pe malul Nilului.

¹⁸ Şi, iată, din Nil au ieşit şapte vaci grase la trup şi frumoase la vedere şi au început să pască printre trestii.

¹⁹ Şi, iată, au ieşit după ele alte şapte vaci jigărite, foarte urâte la vedere şi slabe la trup: n-am mai văzut aşa de urâte ca ele în toată ţara Egiptului.

²⁰ Vacile slabe şi urâte le-au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase.

²¹ Şi au intrat în pântecele lor, dar nu se cunoştea că intraseră în pântecele lor, căci înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca şi înainte. Şi m-am trezit .

²² Am văzut în visul meu şi, iată, şapte spice pline şi frumoase creşteau dintr-un pai.

²³ Şi, iată, alte şapte spice seci, subţiri şi arse de vântul de răsărit au apărut în urma lor.

²⁴ Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus acestea magilor, dar n-a fost nimeni care să desluşească [înţelesul]”.

²⁵ Iosif i-a zis lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce are să facă.

²⁶ Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani şi cele şapte spice frumoase sunt şapte ani: visul este unul singur.

²⁷ Cele şapte vaci slabe şi urâte, care au ieşit după ele, sunt şapte ani; şi cele şapte spice seci şi arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.

²⁸ Acesta este cuvântul pe care i l-am spus lui Faraon. Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce are să facă.

²⁹ Iată, vin şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.

³⁰ Şi vor veni după ei şapte ani de foamete şi se va uita tot belşugul în ţara Egiptului. Foametea va secătui ţara.

³¹ Nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară în faţa acestei foamete care va urma, căci ea va fi foarte grea.

³² Şi dacă visurile i s-au arătat lui Faraon de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi să-l împlinească.

³³ Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună peste ţara Egiptului.

³⁴ Faraon să acţioneze şi să pună supreveghetori în ţară şi să strângă a cincea parte din roadele pământului Egiptului în cei şapte ani de belşug.

³⁵ Să adune toate alimentele, produsele din aceşti ani buni care au să vină; să înmagazineze grâu sub autoritatea lui Faraon; să păstreze produsele în cetăţi.

³⁶ Produsele vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului şi ţara nu va pieri de foamete”.

³⁷ Cuvintele acestea i-au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.

³⁸ Faraon a zis slujitorilor săi: „Vom putea oare să găsim un om ca acesta, cu duhul lui Dumnezeu în el?”.

³⁹ Faraon i-a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscute toate acestea, nu este nimeni atât de priceput şi înţelept ca tine.

⁴⁰ Tu vei fi mai-mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău . Numai cât priveşte tronul voi fi mai mare decât tine”.

⁴¹ Faraon i-a zis lui Iosif: „Uite, te-am pus peste toată ţara Egiptului”.

⁴² Faraon şi-a scos inelul de la mână şi l-a pus în mâna lui Iosif; l-a îmbrăcat în haine din in subţire şi i-a pus un lanţ din aur la gât .

⁴³ L-a urcat în al doilea car, după el şi strigau înaintea lui : „Înclinaţi-vă!” . Astfel l-a pus peste toată ţara Egiptului.

⁴⁴ Faraon i-a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Fără tine, nimeni nu va putea mişca mâna sau piciorul în toată ţara Egiptului”.

⁴⁵ Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat-o de soţie pe Asenat , fiica lui Poti-Fera, preotul din On . Şi Iosif a ieşit să viziteze ţara Egiptului .

⁴⁶ Iosif avea treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. A plecat Iosif de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.

⁴⁷ În cei şapte ani de belşug, pământul a dat rod din abundenţă.

⁴⁸ [Iosif] a adunat toate produsele din cei şapte ani în ţara Egiptului şi le-a pus în cetăţi, în fiecare cetate punând produsele câmpiei dimprejur.

⁴⁹ Iosif a strâns foarte mult grâu, cât nisipul mării de mult, încât au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

⁵⁰ Înaintea anilor de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii pe care i-a născut Asenat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On.

⁵¹ Iosif a pus întâiului născut numele Manase , căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu”.

⁵² Celui de-al doilea i-a pus numele Efraim , căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”.

⁵³ Au trecut cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului.

⁵⁴ Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Şi era foamete în toate ţările, dar în toată ţara Egiptului era pâine.

⁵⁵ Când toată ţara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraonul a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif şi ce vă va spune el, aceea faceţi!”.

⁵⁶ Când foametea s-a întins în toată ţara, Iosif a deschis toate grânarele şi vindea grâu egiptenilor. Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului .

⁵⁷ Toate ţările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosif, căci foametea creştea pe tot pământul.

42

¹ Când a aflat Iacob că este grâu în Egipt, Iacob le-a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?”.

² Apoi a zis: „Iată, am auzit că este grâu în Egipt; coborâţi şi cumpăraţi de acolo grâu pentru ca să rămânem în viaţă şi să nu murim”.

³ Şi au coborât fraţii lui Iosif, zece din ei, ca să cumpere grâu din Egipt.

⁴ Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu fraţii lui, căci zicea: „nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire”.

⁵ Fiii lui Israel au venit ca să cumpere grâu, aşa cum veneau şi alţii, căci era foamete în ţara Canaanului.

⁶ Iosif guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosif şi i s-au închinat cu faţa la pământ .

⁷ Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosif i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime. El le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Din ţara Canaan, ca să cumpărăm de mâncare”.

⁸ Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.

⁹ Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi spioni şi aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării”.

¹⁰ Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; servitorii tăi au venit să cumpere hrană.

¹¹ Noi toţi suntem fiii unui singur om; suntem oameni cinstiţi; servitorii tăi nu sunt spioni”.

¹² El le-a zis: „Ba nu! Aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării”.

¹³ Ei au zis: „Servitorii tăi sunt doisprezece. Noi suntem fraţi, fii ai unui singur om , din ţara Canaan; şi, iată, cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este”.

¹⁴ Iosif le-a zis: „E întocmai cum v-am zis eu când am spus: «Sunteţi spioni».

¹⁵ În aceasta veţi fi puşi la încercare . Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni aici fratele vostru cel mai mic!

¹⁶ Trimiteţi pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi prizonieri. Astfel, cuvintele voastre vor fi puse la încercare pentru a şti dacă adevărul este de partea voastră. Dacă nu, pe viaţa lui Faraon, voi sunteţi spioni”.

¹⁷ Şi i-a pus pe toţi sub pază timp de trei zile,

¹⁸ iar a treia zi Iosif le-a spus: „Faceţi aceasta şi veţi trăi, căci şi eu mă tem de Dumnezeu.

¹⁹ Dacă sunteţi oameni cinstiţi, un frate de-al vostru să rămână în închisoarea în care voi aţi fost, iar voi plecaţi şi duceţi grâu pentru familiile voastre înfometate.

²⁰ Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic; astfel, vorbele voastre se vor dovedi adevărate şi nu veţi muri”. Ei au făcut aşa.

²¹ Îşi spuneau unul către altul: „De bună seamă, noi suntem vinovaţi faţă de fratele nostru Iosif, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”.

²² Ruben le-a răspuns: „Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi păcat împotriva copilului? Dar voi nu m-aţi ascultat. Acum, iată, sângele lui cere răzbunare de la noi!”.

²³ Ei nu ştiau că Iosif înţelege, deoarece era un interpret între ei.

²⁴ Iosif s-a dus de lângă ei şi a plâns. Apoi s-a întors la ei şi le-a vorbit; l-a luat dintre ei pe Simeon şi l-a legat în faţa ochilor lor.

²⁵ Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună banii fiecăruia în sacul său şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa li s-a făcut.

²⁶ Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat de acolo.

²⁷ Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului la un loc de popas. A văzut banii săi la gura sacului

²⁸ şi el a zis fraţilor săi: „Mi s-au înapoiat banii: iată, sunt în sacul meu!”. Atunci le-a sărit inima din loc şi au zis unul altuia, tremurând: „Ce înseamnă oare lucrul acesta pe care ni l-a făcut Dumnezeu?”

²⁹ S-au întors la tatăl lor, Iacob, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:

³⁰ „Omul care este domnul ţării ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept spioni ai ţării.

³¹ Noi i-am spus: «Noi suntem cinstiţi, nu suntem spioni.

³² Noi suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este şi cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru în ţara Canaan».

³³ Omul care este domnul ţării, ne-a zis: «Iată cum voi şti că sunteţi cinstiţi. Lăsaţi la mine pe unul dintre fraţii voştri, luaţi [hrană] pentru familiile voastre înfometate şi plecaţi!

³⁴ Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mic. Voi şti astfel că nu sunteţi spioni, ci oameni cinstiţi; vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să cutreieraţi prin ţară»”.

³⁵ Când şi-au golit sacii, iată că în fiecare sac era punga cu bani a fiecăruia. Văzând pungile cu banii lor, s-au înspăimântat şi ei, şi tatăl lor.

³⁶ Tatăl lor, Iacob, le-a zis: „M-aţi lăsat fără copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi vreţi să-l luaţi şi pe Beniamin. Asupra mea cad toate!”.

³⁷ Ruben i-a zis tatălui său: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ţi-l aduc înapoi; încredinţează-l în mâna mea şi eu ţi-l voi aduce înapoi”.

³⁸ El a zis: „Fiul meu nu va coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, o să-mi coborâţi cărunteţea, cu îndurerare, în locuinţa morţilor”.

43

¹ Foametea apăsa greu peste ţară.

² Când au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă iarăşi şi mai cumpăraţi-ne ceva de mâncare”.

³ Iuda i-a răspuns: „Omul ne-a spus clar: «Nu-mi veţi mai vedea faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi».

⁴ Dacă eşti de acord să-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, vom coborî şi-ţi vom cumpăra de mâncare.

⁵ Dar dacă nu eşti de acord să-l trimiţi, nu vom coborî, căci omul ne-a spus: «Nu-mi veţi mai vedea faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!»”.

⁶ Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău spunând omului aceluia că mai aveţi un frate?”

⁷ Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat insistent despre noi şi familia noastră şi a zis: «Tatăl vostru mai este în viaţă? Mai aveţi vreun frate?». Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi, oare, să ştim că el ne va zice: «Aduceţi-l pe fratele vostru!»?”.

⁸ Iuda i-a zis lui Israel, tatăl său: „Trimite băiatul cu mine; ne vom ridica şi vom merge ca să trăim şi să nu murim, nici noi, nici tu şi nici copiii noştri.

⁹ Eu răspund de el; din mâna mea să-l ceri. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru toate zilele vieţii mele.

¹⁰ Căci dacă n-am mai fi zăbovit atât, ne-am fi întors de două ori până acum”.

¹¹ Israel, tatăl lor, le-a zis: „Dacă aşa trebuie, aşa să faceţi: luaţi-vă în saci din cele mai bune roade ale ţării şi duceţi omului aceluia ca dar, şi anume: puţin balsam, puţină miere, răşină, mir, fistic şi migdale.

¹² Luaţi cu voi de două ori mai mulţi bani şi banii care v-au fost puşi înapoi în sacii voştri, daţi-i înapoi cu mâna voastră. Poate că a fost o greşeală.

¹³ Luaţi-l pe fratele vostru, ridicaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.

¹⁴ Dumnezeul cel atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să-l trimită împreună cu voi şi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

¹⁵ Bărbaţii au luat acest dar, au luat de două ori mai mulţi bani şi pe Beniamin, s-au ridicat, au coborât în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif.

¹⁶ Iosif i-a văzut, pe ei şi pe Beniamin , şi a zis mai-marelui casei sale: „Adu-i pe oamenii aceştia în casă, taie ceea ce trebuie şi pregăteşte masa, căci oamenii aceştia vor mânca împreună cu mine la amiază!”.

¹⁷ Omul a făcut cum îi poruncise Iosif şi i-a dus pe bărbaţi în casa lui Iosif.

¹⁸ Oamenii au fost cuprinşi de teamă deoarece au fost conduşi în casa lui Iosif şi au zis: „Din pricina banilor puşi înapoi în sacii noştri ultima dată am fost aduşi aici; vrea să se năpustească peste noi, să se arunce asupra noastră ca să ne ia sclavi, cu tot cu măgarii noştri” .

¹⁹ S-au apropiat de mai-marele casei lui Iosif şi i-au vorbit la uşa casei;

²⁰ şi au zis: „Ascultaţi, domnule, noi am mai coborât o dată aici ca să cumpărăm grâne.

²¹ Apoi, când am ajuns la locul de popas, ne-am deschis sacii şi, iată, banii fiecăruia erau la gura sacului său, banii noştri după greutatea lor, şi i-am adus înapoi cu noi.

²² Am adus cu noi alţi bani ca să cumpărăm grâne. Nu ştim cine a pus banii în sacii noştri”.

²³ [El] le-a zis: „Pace vouă! Nu vă temeţi! Dumnezeu, Dumnezeul tatălui vostru v-a pus o comoară în saci. Banii voştri au ajuns la mine”. Şi l-a adus la ei pe Simeon.

²⁴ Omul i-a dus pe bărbaţi în casa lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele. Şi a dat nutreţ măgarilor lor.

²⁵ Ei şi-au pregătit darul pentru când avea să vină Iosif, la amiază; căci auziseră că aveau să mănânce acolo.

²⁶ Când Iosif a ajuns acasă, ei i-au adus în casă darul pe care-l aveau în mâini şi i s-au închinat cu faţa la pământ .

²⁷ El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?”.

²⁸ Ei au răspuns: „Servitorul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă” . Iar ei s-au aplecat şi i s-au închinat.

²⁹ Iosif a ridicat ochii şi l-a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul mamei sale, şi a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit?”. Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”.

³⁰ Iosif a ieşit în grabă , căci s-a simţit mişcat în interior în faţa fratelui său şi îi venea să plângă. A intrat într-o încăpere şi a plâns acolo.

³¹ Apoi şi-a spălat faţa, a ieşit şi, stăpân pe sine, a zis: „Puneţi mâncarea!”

³² Şi i-au pus lui de o parte, lor de o parte, iar egiptenilor care mâncau cu el de o parte; căci egiptenii nu puteau să stea la masă cu evreii, fiindcă lucrul acesta era un lucru abominabil pentru egipteni.

³³ Ei s-au aşezat în faţa lui: după vârsta lor, de la cel dintâi născut, după dreptul lui de întâi-născut, şi până la cel mai tânăr, după tinereţea lui; şi oamenii aceia se uitau cu mirare unul la altul.

³⁴ Le-a adus porţii din [bucatele] care erau înaintea lui; iar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât porţia tuturor celorlalţi. Au băut şi s-au veselit împreună cu el.

44

¹ [Iosif] a poruncit mai-marelui casei lui, zicând: „Umple cu provizii sacii oamenilor acestora, atât cât vor putea să ducă, şi pune banii fiecăruia la gura sacului său.

² Iar pocalul meu, cupa de argint, s-o pui la gura sacului celui mai tânăr împreună cu banii pentru grâul lui”. Şi acela a făcut după cum îi spusese Iosif.

³ Dimineaţa, când s-a făcut lumină, oamenii au fost lăsaţi să plece, ei şi măgarii lor.

⁴ După ce au ieşit din cetate, nu erau departe, când Iosif a spus către mai-marele casei sale: „Scoală-te şi urmăreşte-i pe oamenii aceia şi, când îi vei ajunge, spune-le: «De ce aţi răsplătit binele cu rău?

⁵ Oare nu este aceasta [cupa] din care bea stăpânul meu şi în care ghiceşte ? Rău aţi făcut ceea ce aţi făcut»” .

⁶ El i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.

⁷ Ei i-au zis: „Cum poate să spună domnul cuvinte ca acestea? Departe de servitorii tăi să fi făcut o asemenea faptă!

⁸ Iată, banii pe care i-am găsit la gura sacilor noştri ţi i-am adus înapoi din ţara Canaanului. Cum am fi putut să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur?

⁹ Să moară acela dintre servitorii tăi la care se va găsi şi noi înşine să fim sclavi ai domnului nostru!”

¹⁰ El a zis: „Acum, aşadar, să fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi, să fie sclavul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi”.

¹¹ Ei s-au grăbit şi fiecare a coborât sacul lui la pământ şi fiecare şi-a deschis sacul.

¹² El a căutat, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr. Cupa a fost găsită în sacul lui Beniamin.

¹³ Ei şi-au sfâşiat hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.

¹⁴ Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo şi au căzut cu faţa la pământ înaintea lui.

¹⁵ Iosif le-a zis: „De ce aţi făcut o faptă ca aceasta? Oare n-aţi ştiut că un om ca mine poate să ghicească?”.

¹⁶ Iuda a răspuns: „Ce să spunem domnului nostru? Ce să mai vorbim? Cum să ne îndreptăţim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea servitorilor tăi. Iată, suntem sclavi ai domnului nostru: şi noi, şi acela la care s-a găsit cupa”.

¹⁷ El a zis: „Departe de mine să fac aşa ceva. Acela la care s-a găsit cupa va fi sclavul meu; dar voi mergeţi cu pace la tatăl vostru”.

¹⁸ Iuda s-a apropiat de el şi i-a spus: „Te rog, domnul meu, îngăduie slujitorului tău să vorbească înaintea domnului meu, fără ca mânia ta să se aprindă împotriva slujitorului tău; căci tu eşti ca Faraonul.

¹⁹ Domnul meu i-a întrebat pe servitorii săi: «Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?».

²⁰ Noi am răspuns domnului meu: «Noi avem un tată bătrân şi un frate mai mic, care i s-a născut la bătrâneţe. Fratele lui a murit, iar el a rămas singurul copil al mamei sale şi tatăl său îl iubeşte».

²¹ Atunci tu ai spus servitorilor tăi: «Aduceţi-l la mine, ca să-l văd cu ochii mei» .

²² Noi am zis domnului meu: «Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său; căci dacă îşi va părăsi tatăl, acesta va muri».

²³ Tu ai spus servitorilor tăi: «Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu veţi mai putea vedea faţa mea».

²⁴ Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am spus cuvintele domnului meu.

²⁵ Când tatăl nostru ne-a zis: «Mergeţi din nou şi cumpăraţi ceva de mâncare»,

²⁶ noi i-am zis: «Nu putem coborî; dacă este cu noi fratele nostru mai mic, atunci coborâm. Căci nu putem să mai vedem faţa acelui om, dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi».

²⁷ Atunci servitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii;

²⁸ unul s-a dus de la mine şi am zis : sigur a fost sfâşiat de vreun animal; până astăzi nu l-am mai văzut.

²⁹ Dacă îl luaţi şi pe acesta de la mine şi i se va întâmpla vreo nenorocire, o să-mi coborâţi cărunteţea, cu tristeţe, în lăcaşul morţilor».

³⁰ Acum, dacă mă voi întoarce la servitorul tău, tatăl meu, şi nu va fi cu noi băiatul de al cărui suflet e legat sufletul lui,

³¹ când va vedea că băiatul nu este , va muri; iar servitorii tăi vor coborî cărunteţea servitorului tău, tatăl nostru, cu durere, în lăcaşul morţilor.

³² Căci servitorul tău s-a pus garant pentru copil în faţa tatălui meu, spunând: «Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu faţă de tatăl meu pentru toate zilele vieţii mele».

³³ Acum îngăduie, te rog, servitorului tău să rămână în locul băiatului ca sclav al stăpânului meu, iar băiatul să urce cu fraţii săi.

³⁴ Cum să urc la tatăl meu fără ca băiatul să fie cu mine? N-aş putea să văd nenorocirea care l-ar lovi pe tatăl meu”.

45

¹ Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea celor de faţă şi a strigat: „Scoateţi-i pe toţi afară din faţa mea!”. Şi nu a mai rămas nimeni cu el; Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi.

² Şi-a ridicat glasul şi a plâns. L-au auzit egiptenii şi l-a auzit şi casa lui Faraon .

³ Iosif le-a spus fraţilor săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu au fost în stare să-i răspundă, aşa erau de înspăimântaţi de prezenţa lui.

⁴ Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!”. Şi ei s-au apropiat. El le-a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt.

⁵ Dar acum nu vă întristaţi şi nu mai fiţi abătuţi că m-aţi vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă!”.

⁶ Iată, sunt doi ani de când este foamete în ţară şi mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arat, nici secerat.

⁷ Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să rămână un rest din voi în ţară şi ca să rămâneţi în viaţă printr-o mare eliberare.

⁸ Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu. El m-a făcut ca un tată pentru Faraon , domn peste toată casa lui şi stăpânitor peste toată ţara Egiptului.

⁹ Grăbiţi-vă, mergeţi la tatăl meu şi spuneţi-i: «Aşa zice fiul tău Iosif: ‹Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară la mine şi nu zăbovi!

¹⁰ Vei locui în ţinutul Goşen şi veţi fi aproape de mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, turmele tale, vitele tale şi tot ce este al tău.

¹¹ Acolo mă voi îngriji de tine, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; astfel, nu vei duce lipsă nici tu, nici casa ta şi nimic din ce este al tău›.

¹² Iată, ochii voştri şi ochii fratelui meu Beniamin văd că însăşi gura mea vă vorbeşte ».

¹³ Povestiţi-i tatălui meu despre toată cinstea pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; grăbiţi-vă să-l aduceţi pe tatăl meu aici”.

¹⁴ El a căzut pe grumazul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns şi el pe grumazul lui.

¹⁵ I-a sărutat pe toţi fraţii lui şi a plâns cu ei. După aceea fraţii lui au stat de vorbă cu el.

¹⁶ Vestea s-a auzit în casa lui Faraon: „au venit fraţii lui Iosif”. Lucrul acesta i-a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.

¹⁷ Faraon i-a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: «Aşa să faceţi: Încărcaţi-vă animalele de povară, plecaţi şi mergeţi în ţara Canaanului;

¹⁸ luaţi-l pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca măduva pământului» .

¹⁹ Iar tu dă-le această poruncă: «Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru copiii voştri şi pentru soţiile voastre; luaţi-l şi pe tatăl vostru şi veniţi înapoi!

²⁰ Să nu vă pară rău de lucrurile pe care le veţi lăsa , căci tot ce este mai bun în toată ţara Egiptului va fi al vostru»”.

²¹ Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon ; le-a dat şi merinde pentru drum.

²² Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de arginţi şi cinci schimburi de haine.

²³ Tatălui său i-a trimis astfel: zece măgari încărcaţi cu tot ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi hrană pentru tatăl său ca să aibă pe drum.

²⁴ Apoi le-a dat drumul fraţilor săi şi ei au plecat. Şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum” .

²⁵ Ei au urcat din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor, Iacob.

²⁶ Ei i-au spus: „Iosif este încă în viaţă şi domneşte peste toată ţara Egiptului”. Dar inima lui Iacob nu a tresărit, pentru că nu-i credea.

²⁷ Când i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, şi când a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l aducă, atunci duhul lui Iacob, tatăl lor, s-a reînsufleţit.

²⁸ Israel a zis: „Îmi este de-ajuns că fiul meu Iosif este încă în viaţă. Mă duc să-l văd înainte de a muri”.

46

¹ Israel a plecat împreună cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isaac.

² Dumnezeu i-a vorbit lui Israel într-o viziune de noapte: „Iacob, Iacob!” El a răspuns: Iată-mă!”.

³ El a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău! Nu te teme să cobori în Egipt, căci acolo voi face din tine un popor mare.

⁴ Eu voi coborî cu tine în Egipt şi tot eu te voi scoate de acolo. Iar Iosif îşi va pune mâna peste ochii tăi ”.

⁵ S-a ridicat Iacob de la Beer-Şeba. Iar fiii lui Israel i-au urcat pe Iacob, tatăl lor, şi pe copiii şi soţiile lor în carele pe care le trimisese Faraon ca să-i aducă.

⁶ Au luat cu ei turmele şi averea pe care o agonisiseră în ţara Canaanului. Au venit, în Egipt, Iacob şi tot neamul său împreună cu el:

⁷ fiii lui şi fiii fiilor lui, fiicele lui şi fiicele fiilor lui; pe tot neamul său l-a adus cu sine în Egipt.

⁸ Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt, Iacob şi fiii lui. Întâiul născut al lui Iacob: Ruben.

⁹ Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.

¹⁰ Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, fiul canaaneencei.

¹¹ Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.

¹² Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zerah. Er şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron şi Hamul.

¹³ Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iob şi Şimron.

¹⁴ Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.

¹⁵ Aceştia sunt fiii pe care Lea i-a născut lui Iacob în Padan-Aram, precum şi pe Dina, fiica sa. Toţi, fii şi fiice, erau treizeci şi trei de suflete.

¹⁶ Fiii lui Gad: Ţifion, Haghi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areli.

¹⁷ Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi, Beria şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malkiel.

¹⁸ Aceştia sunt fiii Zilpei pe care o dăduse Laban fiicei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacob, de toţi, şaisprezece suflete.

¹⁹ Fiii Rahelei, soţia lui Iacob: Iosif şi Beniamin.

²⁰ Lui Iosif i s-au născut, în ţara Egiptului, Manase şi Efraim, pe care i-a născut Asenat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On .

²¹ Fiii lui Beniamin: Bela, Becher, Aşbel , Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.

²² Aceştia sunt fiii Rahelei care i s-au născut lui Iacob: toţi, paisprezece suflete .

²³ Fiii lui Dan: Huşim.

²⁴ Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.

²⁵ Aceştia sunt fiii Bilhei pe care i-o dăduse Laban fiicei sale Rahela; pe aceştia i-a născut ea lui Iacob: toţi, şapte suflete.

²⁶ Sufletele care au venit cu Iacob în Egipt şi care au ieşit din coapsele lui, fără a le socoti pe soţiile fiilor lui Iacob, au fost de toate şaizeci şi şase de suflete.

²⁷ Şi fiii lui Iosif care i se născuseră în Egipt erau două suflete. Toate sufletele din casa lui Iacob care au venit în Egipt erau şaptezeci .

²⁸ [Iacob] L-a trimis pe Iuda înaintea sa la Iosif ca să-i pregătească sosirea în ţinutul Goşen . Şi au ajuns în ţinutul Goşen.

²⁹ Iosif şi-a pregătit carul şi a urcat să-l întâmpine pe Israel, tatăl său, în Goşen. Îndată ce l-a văzut, a căzut pe grumazul lui şi a plâns pe grumazul lui îndelung.

³⁰ Israel i-a spus lui Iosif: „De acum pot să mor, căci ţi-am văzut faţa şi că mai trăieşti”.

³¹ Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său : „Voi merge, îi voi da de veste lui Faraon şi-i voi spune: «Fraţii mei şi casa tatălui meu, care erau în ţara Canaan, au venit la mine.

³² Oamenii aceştia sunt păstori de turme, căci ei se ocupă cu creşterea animalelor; ei şi-au adus turmele, cirezile şi tot ce au».

³³ Şi, când vă va chema Faraon şi vă va întreba: «Cu ce vă îndeletniciţi?»,

³⁴ voi să răspundeţi: «Servitorii tăi au crescut vite, din tinereţea noastră până acum, atât noi, cât şi părinţii noştri» . În felul acesta veţi locui în ţinutul Goşen”. De altfel, orice păstor de la turmă este un lucru abominabil pentru egipteni .

47

¹ Iosif s-a dus şi i-a dat de veste lui Faraon spunând: „Tatăl meu şi fraţii mei, cu turmele lor, cu cirezile lor şi cu tot ce au ei, au sosit din ţara Canaanului; iată, sunt în ţinutul Goşen”.

² Din grupul fraţilor săi a luat cinci bărbaţi şi i-a prezentat înaintea lui Faraon.

³ Faraon i-a întrebat pe fraţii lui : „Cu ce vă îndeletniciţi?”. Ei au răspuns lui Faraon: „Servitorii tăi sunt păstori la turmă, atât noi, cât şi părinţii noştri”.

⁴ I-au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim în ţară pentru că nu mai este păşune pentru turmele servitorilor tăi, căci este o mare foamete în ţara Canaanului. Îngăduie, acum, servitorilor tăi să se aşeze în ţinutul Goşen!”.

⁵ Faraon i-a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

⁶ Ţara Egiptului este înaintea ta; aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Goşen. Şi, de cunoşti printre ei oameni pricepuţi, pune-i supraveghetori peste turmele mele!”.

⁷ Iosif l-a adus pe Iacob, tatăl său, şi l-a prezentat înaintea lui Faraon. Iacob l-a binecuvântat pe Faraon .

⁸ Faraon l-a întrebat pe Iacob: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?”.

⁹ Iacob i-a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puţine şi rele au fost zilele anilor vieţii mele şi n-au ajuns zilele anilor vieţii părinţilor mei, în zilele pribegiei lor”.

¹⁰ Iacob l-a binecuvântat pe Faraon şi a plecat dinaintea lui Faraon.

¹¹ Iosif l-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o proprietate în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses , cum poruncise Faraon.

¹² Iosif s-a îngrijit de pâinea pentru tatăl său, pentru fraţii săi şi pentru toată casa tatălui său, după numărul copiilor.

¹³ Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului erau epuizate din pricina foametei.

¹⁴ Iosif a adunat toţi banii care se găseau în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului în schimbul grâului pe care ei îl cumpărau şi i-a dus în casa lui Faraon.

¹⁵ Când s-au terminat banii din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci s-au terminat banii”.

¹⁶ Iosif a zis: „Aduceţi vitele voastre şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre dacă s-au terminat banii”.

¹⁷ Şi-au adus vitele la Iosif şi Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi în schimbul măgarilor. În anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor.

¹⁸ După ce a trecut anul acela, au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru că s-au terminat banii şi că turmele de animale sunt la domnul nostru; nu ne-au mai rămas înaintea domnului nostru decât trupurile şi pământurile noastre.

¹⁹ De ce să pierim sub ochii tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul pâinii. Vom fi sclavi ai lui Faraon, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim şi pentru ca pământul să nu rămână pustiu”.

²⁰ Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon .

²¹ Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi , de la o margine la alta a hotarelor Egiptului.

²² Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era un decret de la Faraon în folosul preoţilor, care trăiau din raţia pe care le-o dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile.

²³ Iosif a zis poporului : „Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi şi pământurile voastre, pentru Faraon. Iată, aveţi sămânţă, ca să puteţi semăna pământul.

²⁴ La vremea recoltei, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi să fie ale voastre, ca sămânţă pentru câmp, ca hrană pentru voi şi pentru cei din casele voastre şi ca hrană pentru copiii voştri ”.

²⁵ Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm trecere înaintea domnului nostru şi vom fi servitori ai lui Faraon”.

²⁶ Din aceasta a făcut Iosif o regulă care este până astăzi pe teritoriul Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraon; numai pământul preoţilor era al lor; nu era al lui Faraon.

²⁷ Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici şi s-au înmulţit foarte mult.

²⁸ Iacob a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; zilele lui Iacob, anii vieţii sale, au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.

²⁹ Când s-au apropiat zilele ca Israel să moară, l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune mâna sub coapsa mea şi arată-mi bunăvoinţă şi fidelitate : să nu mă îngropi, te rog, în Egipt.

³⁰ Când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor”. Şi el a zis: „Voi face după cuvântul tău”.

³¹ El i-a zis: „Jură-mi!”. Şi [Iosif] i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului .

48

¹ După aceste lucruri i s-a spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim .

² Au dat de ştire lui Iacob şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif a venit la tine”. Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.

³ Iacob i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel atotputernic mi s-a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat.

⁴ El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulţi şi voi face din tine o mulţime de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine ca stăpânire veşnică».

⁵ Acum cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului înainte ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase , ca şi Ruben şi Simeon, vor fi ai mei.

⁶ Iar copiii pe care i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; cu numele fraţilor lor vor fi numiţi în partea lor de moştenire .

⁷ Când am venit din Padan, Rahela a murit în ţara Canaan, cu puţin înainte de a ajunge în ţinutul Efrata ; şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, adică Betleem”.

⁸ Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?” .

⁹ Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici”. El i-a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez”.

¹⁰ Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. [Iosif] i-a apropiat de el; el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.

¹¹ Israel i-a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd şi pe urmaşii tăi”.

¹² Iosif i-a luat de pe genunchii lui şi s-a plecat cu faţa la pământ.

¹³ Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a apropiat de el.

¹⁴ Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr , iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat mâinile, deşi Manase era cel dintâi născut.

¹⁵ L-a binecuvântat pe Iosif şi a zis:
„Dumnezeul înaintea căruia
au umblat părinţii mei Abraham şi Isaac,
Dumnezeul care m-a păstorit
de când sunt până în ziua aceasta,

¹⁶ Îngerul care m-a salvat de orice rău,
să binecuvânteze copiii!

¹⁷ Iosif a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim şi nu i-a plăcut; el a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

¹⁸ Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acesta este întâiul-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui”.

¹⁹ Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el; seminţia lui va fi o mulţime de popoare”.

²⁰ El i-a binecuvântat în ziua aceea zicând:
„Cu numele tău Israelul va binecuvânta, zicând:
«Dumnezeu să te facă aşa, ca pe Efraim şi pe Manase!»”
Şi l-a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.

²¹ Israel i-a zis lui Iosif: „Iată, eu mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri.

²² Mai mult decât fraţilor tăi, eu îţi dau [cetatea] Sihem pe care am luat-o din mâna amoreilor cu sabia mea şi cu arcul meu”.

49

¹ Iacob i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă ca să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele care vor veni!

² Adunaţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacob,
ascultaţi-l pe Israel, tatăl vostru!

³ Ruben, întâiul meu născut,
tu, puterea mea şi pârga tăriei mele ,
culme de mândrie şi culme de putere,

⁴ Năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea!
Căci te-ai suit în patul tatălui tău
şi atunci l-ai pângărit, când ai urcat pe el .

⁵ Simeon şi Levi sunt fraţi,
instrumente ale violenţei sunt armele lor.

⁶ În sfatul lor să nu intre sufletul meu
şi în adunarea lor să nu fie părtaşă slava mea!
Căci, în mânia lor, au ucis oameni,
şi, în pofta lor, au schilodit tauri.

⁷ Blestemată să fie mânia lor, căci a fost silnică,
şi furia lor, căci a fost sălbatică!
Îi voi împărţi în Iacob
şi-i voi risipi în Israel .

⁸ Iuda, pe tine te vor lăuda fraţii tăi.
Mâna ta va fi pe grumazul duşmanilor tăi.
Se vor închina în faţa ta fiii tatălui tău.

⁹ Pui de leu, Iuda!
De la pradă, fiul meu, te-ai întors.
S-a lăsat pe labe, s-a întins ca un leu, ca o leoaică.
Cine-l va scula?

¹⁰ Nu se va depărta sceptrul din Iuda,
nici toiagul de conducător de la el
până când va veni cel căruia îi este destinat .
Lui i se cuvine ascultarea popoarelor ”.

¹¹ El îşi leagă de viţă măgarul,
şi de coardă de soi puiul de măgăriţă;
îşi spală haina în vin
şi în sânge de struguri mantaua sa.

¹² Scânteietori sunt ochii săi de la vin
şi dinţii săi, mai albi ca laptele.

¹³ Zabulon va locui pe ţărmul mărilor,
va fi liman corăbiilor
şi hotarul lui va fi până la Sidon .

¹⁴ Isahar este un măgar puternic
care s-a întins între două ţarcuri.

¹⁵ Vede că locul unde se odihneşte este bun
şi că ţinutul lui este plăcut;
şi-a plecat umărul sub povară
şi a ajuns o masă de sclavi .

¹⁶ Dan va judeca pe poporul său,
ca una dintre seminţiile lui Israel .

¹⁷ Dan va fi un şarpe pe drum,
o viperă cu corn pe cărare,
muşcând gleznele calului,
ca să cadă călăreţul pe spate.

¹⁸ Mântuirea ta o aştept, Doamne!

¹⁹ Gad, o hoardă îl va hărţui
şi îl va ataca din urmă.

²⁰ Din Aşer vine pâinea grasă;
el va da bucate alese regilor .

²¹ Neftali este o cerboaică slobodă:
el rosteşte cuvinte frumoase .

²² Ramură de pom roditor este Iosif,
ramură de pom roditor lângă izvor,
ramurile lui se înalţă deasupra zidului.

²³ I-au făcut viaţa amară, l-au lovit,
şi l-au hăituit arcaşii .

²⁴ Arcul lui a rămas puternic,
braţele şi mâinile lui au fost făcute zvelte
de mâinile Puternicului lui Iacob;
de acolo [vine] Păstorul şi Stânca lui Israel .

²⁵ Dumnezeul tatălui tău – el să te ajute –,
şi Dumnezeu cel atotputernic – el să te binecuvânteze
cu binecuvântările cerurilor de deasupra,
cu binecuvântările adâncului care zace jos,
cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.

²⁶ Binecuvântările tatălui tău sunt mai puternice
decât binecuvântările părinţilor mei
până la marginile dealurilor veşnice:
ele să fie peste capul lui Iosif,
şi peste creştetul celui consacrat dintre fraţii săi!

²⁷ Beniamin este un lup care sfâşie .
Dimineaţa mănâncă vânatul
şi seara împarte prada”.

²⁸ Toate acestea sunt cele douăsprezece triburi ale lui Israel .

Iată ce le-a spus tatăl lor, când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat, pe fiecare cu o binecuvântare aparte.

²⁹ El le-a poruncit: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântaţi-mă lângă părinţii mei, în peştera din câmpia lui Efron, heteul,

³⁰ în peştera din câmpia Macpela , faţă în faţă cu Mambre, în ţara Canaanului, pe care Abraham a cumpărat-o împreună cu câmpia de la Efron, heteul, ca loc de înmormântare.

³¹ Acolo i-au îngropat pe Abraham şi pe Sara, soţia lui; acolo i-au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, soţia lui, şi acolo am îngropat-o pe Lea.

³² Câmpul şi peştera care se găseşte în el, au fost cumpărate de la fiii lui Het.

³³ Când Iacob a terminat de dat porunci fiilor săi, şi-a strâns picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat poporului său .

50

¹ Iosif a căzut pe faţa tatălui său, a plâns asupra lui şi l-a sărutat.

² Iosif le-a poruncit servitorilor lui, doctorilor, să-l îmbălsămeze pe tatăl său. Doctorii l-au îmbălsămat pe Israel .

³ S-au împlinit patruzeci de zile, căci atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare.

Egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile.

⁴ După ce au trecut zilele de doliu, Iosif le-a vorbit oamenilor din casa lui Faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat bunăvoinţă în ochii voştri, vorbiţi, vă rog, în auzul lui Faraon, spunând:

⁵ Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: «Iată, eu mor! În mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan, acolo să mă îngropi!». Acum, lasă-mă, te rog, să mă sui ca să-l îngrop pe tatăl meu! După aceea mă voi întoarce”.

⁶ Faraon i-a spus: „Suie-te şi îngroapă-l pe tatăl tău, după cum te-a pus să juri”.

⁷ Iosif s-a dus, ca să-l îngroape pe tatăl său. S-au suit împreună cu el demnitarii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii din ţara Egiptului,

⁸ toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; numai copiii lor, turmele şi cirezile lor le-au lăsat în ţinutul Goşen.

⁹ Împreună cu el au urcat care şi călăreţi, aşa încât cortegiul era foarte mare.

¹⁰ Când au ajuns la Goren Ha-Atad , care este dincolo de Iordan, l-au plâns acolo cu plângere mare şi impresionantă. [Iosif] a ţinut pentru tatăl său un bocet de şapte zile.

¹¹ Locuitorii ţării, canaaneenii, au văzut bocetul de la Goren Ha-Atad şi au zis: „Acesta este un mare bocet pentru egipteni!” De aceea s-a chemat numele locului aceluia Abel-Miţraim , care este dincolo de Iordan.

¹² Fiii lui [Iacob] au făcut pentru el aşa cum le poruncise .

¹³ Fiii săi l-au dus în ţara Canaanului şi l-au îngropat în peştera din câmpia Macpela pe care o cumpărase Abraham împreună cu câmpul de la Efron, heteul, ca loc de înmormântare şi care este faţă în faţă cu Mambre.

¹⁴ După ce l-a îngropat pe tatăl său , Iosif s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se suiseră cu el ca să-l îngroape pe tatăl său.

¹⁵ Văzând fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Cine ştie dacă Iosif nu ne va purta ură şi nu ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”.

¹⁶ Au trimis să i se spună lui Iosif: „Tatăl tău, înainte de moartea sa, a poruncit:

¹⁷ «Aşa să-i spuneţi lui Iosif: ‹Acum, iartă, te rog, vina fraţilor tăi şi păcatul lor, pentru că ţi-au făcut rău!› ». Acum, iartă, te rog, vina slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!”. Şi Iosif a plâns când i s-au spus aceste cuvinte.

¹⁸ Apoi fraţii săi au venit ei înşişi şi au căzut în faţa lui şi i-au spus: „Iată-ne, suntem sclavii tăi!”.

¹⁹ Dar Iosif le-a zis: „Nu vă temeţi! Sunt eu în locul lui Dumnezeu?

²⁰ Voi aţi plănuit răul împotriva mea, dar Dumnezeu a plănuit asta spre bine, ca să facă ceea ce se împlineşte astăzi, să păstreze în viaţă un popor numeros.

²¹ Acum, nu vă temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri”. I-a mângâiat şi le-a vorbit la inimă.

²² Iosif a rămas în Egipt, el şi casa tatălui său. A trăit Iosif o sută zece ani.

²³ Iosif i-a văzut pe fiii lui Efraim până la a treia generaţie. De asemenea şi pe fiii lui Machir , fiul lui Manase, care s-au născut pe genunchii lui Iosif.

²⁴ Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu vă va vizita şi vă va face să urcaţi din ţara aceasta în ţara pe care a promis-o cu jurământ lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob”.

²⁵ Şi Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când Dumnezeu vă va vizita, să luaţi oasele mele de aici!”.

²⁶ Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sarcofag în Egipt.