1

1 Era un om din Ramataim-Ţufim , din muntele lui Efraim. Numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, din Efrata.

2 El avea două soţii: prima se numea Ana , iar cealaltă Penina . Penina avea copii, însă Ana nu avea copii.

3 Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Sabaot care era la Şilo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Pinhas, preoţi ai Domnului.

4 În ziua în care Elcana aducea jertfa, dădea Peninei, soţia sa, fiilor şi fiicelor ei câte o porţie.

5 Dar Anei îi dădea o porţie dublă , pentru că o iubea pe Ana, deşi Domnul o lăsase sterilă .

6 Rivala ei o lua în râs, umilind-o din cauza sterilităţii ei, pentru că Domnul o lăsase sterilă .

7 Aşa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului , [Penina] o lua în râs, iar [Ana] plângea şi nu mânca.

8 Elcana, soţul ei, îi zicea: „Ana, de ce plângi şi de ce nu mănânci? De ce ţi-e inima întristată ? Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”.

9 Ana s-a ridicat după ce au mâncat şi au băut la Şilo. Preotul Eli stătea pe scaun, lângă unul din uşorii din templul Domnului.

10 [Ana] avea sufletul amărât, se ruga Domnului şi plângea.

11 Ea a făcut un vot: „Doamne [Dumnezeule] Sabaot, dacă vei privi la necazul slujitoarei tale, dacă îţi vei aduce aminte de mine şi nu o vei uita pe slujitoarea ta şi dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece peste capul lui” .

12 În timp ce ea se ruga îndelung înaintea Domnului, Eli urmărea gura ei.

13 Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar glasul nu i se auzea. Eli însă credea că este beată

14 şi i-a zis: „Până când vei sta [aici] beată? Du-te şi te trezeşte! ”.

15 Ana a răspuns: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie cu sufletul întristat! Nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am revărsat sufletul înaintea Domnului.

16 Nu o lua pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic , căci din prea marea durere şi umilire a mea am vorbit până acum!”.

17 Eli i-a răspuns: „Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să asculte cererea pe care i-ai făcut-o!”.

18 Ea a zis: „Să afle bunăvoinţă slujitoarea ta în ochii tăi!”. Femeia a plecat pe drumul ei , a mâncat şi faţa ei nu a mai fost [tristă].

19 S-au sculat dimineaţa, s-au închinat înaintea Domnului. Apoi s-au întors şi au venit la casa lor, la Rama. Elcana a cunoscut-o pe Ana, soţia sa, şi Domnul şi-a adus aminte [de ea].

20 Când s-au împlinit zilele, Ana a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Samuel, căci [zicea]: „De la Domnul l-am cerut!” .

21 Elcana a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an şi [să-şi împlinească] votul.

22 Dar Ana nu a urcat, ci i-a zis soţului ei: „Când îl voi înţărca pe copil, îl voi duce şi-l voi prezenta înaintea Domnului. Şi va rămâne acolo pentru totdeauna”.

23 Elcana, soţul ei, i-a zis: „Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înţărca! Numai să împlinească Domnul cuvântul său” . Femeia a rămas şi a alăptat fiul până când l-a înţărcat.

24 Când l-a înţărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri , o efă de făină şi un burduf cu vin şi le-a dus în casa Domnului, la Şilo. Copilul era încă mic .

25 Au înjunghiat taurul şi au dus copilul la Eli .

26 Ana a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viaţa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului!

27 Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o.

28 De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.

2

1 Ana s-a rugat şi a zis:
„Inima mea tresaltă de bucurie în Domnul,
Fruntea mi se înalţă datorită lui Dumnezeu .
Mi se deschide larg gura împotriva duşmanilor mei
căci mă bucur de mântuirea ta.

2 Nu este nimeni sfânt ca Domnul,
pentru că nu este altul în afară de tine.
Nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.

3 Nu înmulţiţi cuvintele trufaşe
şi să nu iasă aroganţă din gurile voastre!
Căci Dumnezeu este Domnul care ştie [totul]
şi lucrurile de el sunt cântărite.

4 Arcul celor puternici a slăbit,
iar cei care se poticneau au fost încinşi cu putere.

5 Cei sătui s-au închinat pentru pâine
iar cei flămânzi nu mai suferă de foame .
Până şi cea sterilă a născut de şapte ori,
iar cea care avea mulţi fii s-a ofilit.

6 Domnul dă moartea
şi [tot el] aduce la viaţă;
el coboară în Şeol
şi [tot el] scoate [de acolo].

7 Domnul face sărac
şi [tot el] îmbogăţeşte;
înjoseşte şi înalţă.

8 El ridică din pulbere pe cel sărac,
înalţă din gunoi pe cel nevoiaş
ca să stea cu cei mari
şi să moştenească un tron de glorie.
Căci ale Domnului sunt temeliile pământului
şi peste ele a aşezat lumea.

9 El păzeşte picioarele celor drepţi,
iar cei nelegiuiţi vor pieri în întuneric.
Căci nu prin putere va deveni puternic omul.

10 Adversarii vor fi zdrobiţi de Domnul.
Domnul tună din ceruri.
El judecă marginile pământului;
dă putere regelui său
şi îl înalţă pe unsul lui” .

11 Elcana a mers acasă la Rama, iar copilul a rămas ca slujitor al Domnului înaintea lui Eli, preotul.

12 Fiii lui Eli erau oameni perverşi , nu îl luau în seamă pe Domnul,

13 nici regula preoţească faţă de popor: când cineva aducea o jertfă, venea slujitorul preotului, pe când se fierbea carnea, cu un trident în mâna sa,

14 îl băga în oală, în cazan, în căldare sau în tigaie; tot ceea ce prindea tridentul, preotul lua pentru sine. Aşa făceau ei tuturor celor din Israel care veneau acolo, la Şilo.

15 Chiar şi înainte de a arde grăsimea venea slujitorul preotului şi zicea celui care aducea jertfa: „Dă carne de friptură pentru preot; nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă!”.

16 Dacă omul zicea: „Să ardă mai întâi grăsimea şi apoi ia ceea ce doreşti! ”, [slujitorul] răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu forţa!”.

17 Iar păcatul slujitorilor era foarte mare înaintea Domnului pentru că oamenii dispreţuiau ofranda Domnului.

18 Samuel slujea înaintea Domnului. Tânărul era încins cu un efod de in .

19 Mama lui îi făcea în fiecare an un veşmânt mic şi i-l aducea an de an când ea urca să aducă jertfa anuală.

20 Eli i-a binecuvântat pe Elcana şi pe soţia lui şi le-a zis: „Să-ţi dea Domnul urmaşi din femeia aceasta în locul celui pe care ea l-a cerut şi l-a dăruit Domnului!”. Şi s-au întors acasă .

21 Domnul a vizitat-o pe Ana, ea a zămislit şi a născut trei fii şi două fiice. Iar tânărul Samuel creştea înaintea Domnului.

22 Eli a ajuns foarte bătrân şi a auzit tot ce făceau fiii săi cu tot Israelul şi că se culcau cu femeile care slujeau la uşa cortului întâlnirii.

23 El le-a zis: „De ce faceţi astfel de lucruri? Căci am auzit de faptele voastre rele de la tot poporul.

24 Nu, copiii mei, nu este bine ceea ce aud! Voi faceţi poporul Domnului să rătăcească.

25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va apăra Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine îl va apăra?”. Dar ei n-au ascultat glasul tatălui lor, căci Domnul avea de gând să-i facă să moară.

26 Tânărul Samuel creştea şi era plăcut înaintea Domnului şi a oamenilor.

27 A venit un om al lui Dumnezeu la Eli şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu m-am descoperit eu casei tatălui tău pe când erau în Egipt, în casa lui Faraon?

28 Eu am ales-o dintre toate triburile lui Israel ca să-mi fie preoţi: să urce la altarul meu, să ardă tămâie şi să poarte efodul înaintea mea. Am dat casei tatălui tău toate jertfele prin foc ale fiilor lui Israel.

29 De ce dispreţuiţi sacrificiile mele şi ofrandele pe care le-am poruncit [să fie aduse] în locuinţa mea ? Tu îi cinsteşti mai mult pe fiii tăi decât pe mine. Voi vă îngrăşaţi cu cele mai alese dintre ofrandele lui Israel, poporul meu».

30 De aceea, oracolul Domnului Dumnezeului lui Israel: «Spusesem: ‹casa ta şi casa tatălui tău vor umbla înaintea mea pentru totdeauna!› ». Dar acum, oracolul Domnului: «Departe de mine! Pe cine mă cinsteşte îl voi cinsti, şi pe cel care mă dispreţuieşte îl voi face de ruşine!

31 Iată, vin zile când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău şi nu va mai fi bătrân în casa ta.

32 Vei vedea un duşman în locuinţa mea ori de câte ori îi voi face bine lui Israel. Nu va mai fi bătrân în casa ta niciodată.

33 Şi omul pe care nu-l voi nimici de la altarul meu [va rămâne] ca să ţi se topească ochii şi să-ţi întristeze sufletul. Toată descendenţa casei tale va muri în floarea vârstei .

34 Şi acesta este semnul care va veni la cei doi fii ai tăi, Hofni şi Pinhas: în aceeaşi zi vor muri amândoi.

35 Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima mea şi după sufletul meu; îi voi zidi o casă trainică şi va umbla înaintea unsului meu în toate zilele.

36 Cine va rămâne din casa ta va veni şi se va prosterna cu faţa la pământ înaintea lui pentru un bănuţ şi o bucată de pâine şi va zice: ‹Primeşte-mă la una dintre slujbele preoţeşti ca să mănânc o bucată de pâine!› »”.

3

1 Tânărul Samuel îl slujea pe Domnul înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, iar viziunile nu erau răspândite.

2 În acel timp, Eli era acasă , iar ochii lui începeau să se întunece şi nu mai putea să vadă.

3 Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă şi Samuel stătea în templul Domnului unde era arca lui Dumnezeu.

4 Domnul l-a chemat pe Samuel . El a răspuns: „Iată-mă!”.

5 A alergat la Eli şi i-a zis: „M-ai chemat? Iată-mă!”. Eli i-a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!”. S-a dus şi s-a culcat.

6 Domnul l-a chemat din nou pe Samuel. Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis: „M-ai chemat? Iată-mă!”. Eli i-a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!”.

7 Samuel nu îl cunoştea încă pe Domnul şi cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.

8 Domnul l-a chemat pe Samuel pentru a treia oară. Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis: „M-ai chemat? Iată-mă!”. Eli şi-a dat seama că Domnul era cel care îl cheamă pe tânăr

9 şi i-a zis lui Samuel: „Mergi şi te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, spune: «Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!»”. Iar Samuel s-a dus să se culce la locul lui.

10 Domnul a venit, i s-a arătat şi l-a chemat ca mai înainte: „Samuel, Samuel!”. Samuel a răspuns: „Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!”.

11 Atunci Domnul i-a zis lui Samuel: „Iată ce voi face în Israel! Oricine va auzi, îi vor ţiui urechile.

12 În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ceea ce am rostit împotriva casei lui: de la început până la sfârşit.

13 I-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui din cauza păcatului pe care l-a ştiut: căci fiii săi au adus blestem asupra lor, iar el nu i-a împiedicat.

14 De aceea am jurat împotriva casei lui Eli: nu va fi ispăşit păcatul casei lui Eli niciodată nici prin jertfă, nici prin ofrandă”.

15 Samuel s-a culcat până dimineaţa. A deschis uşile casei Domnului. Samuel, însă, s-a temut să-i povestească lui Eli viziunea.

16 Dar Eli l-a chemat pe Samuel şi i-a zis: „Samuel, fiul meu!”. El i-a răspuns: „Iată-mă!”.

17 Eli i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul ? Nu-mi ascunde nimic! Aşa să-ţi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă ascunzi de mine ceva din ceea ce ţi-a spus Domnul!” .

18 Samuel i-a spus toate cuvintele şi nu i-a ascuns nimic. [Eli] a zis: „El este Domnul! Să facă ce-i bine în ochii lui!”.

19 Samuel creştea, Domnul era cu el, şi nu a lăsat să se piardă niciunul dintre cuvintele [Domnului].

20 Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a recunoscut că Domnul l-a constituit pe Samuel profet al Domnului.

21 Domnul a continuat să se arate la Şilo, căci Domnul i se descoperea lui Samuel, la Şilo, prin cuvântul Domnului .

4

1 Cuvântul lui Samuel a fost [adresat] întregului Israel . Israel a ieşit înaintea filistenilor la război. Şi-au fixat tabăra la Eben-Ezer , iar filistenii şi-au fixat tabăra la Afec.

2 Filistenii s-au aşezat în linie de luptă înaintea lui Israel şi lupta s-a întins. Israel a fost bătut de filisteni: au ucis în linia de luptă, în câmp, cam la patru mii de oameni.

3 Poporul a venit în tabără şi bătrânii lui Israel au zis: „De ce ne-a lovit Domnul astăzi înaintea filistenilor? Să aducem cu noi arca alianţei Domnului de la Şilo: să vină în mijlocul nostru şi să ne salveze din mâna duşmanilor noştri!”.

4 Poporul a trimis la Şilo şi au luat de acolo arca alianţei Domnului Sabaot care şade peste heruvimi . Acolo erau cei doi fii ai lui Eli – Hofni şi Pinhas – cu arca alianţei lui Dumnezeu.

5 Când a ajuns arca alianţei Domnului în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic şi s-a cutremurat pământul.

6 Filistenii au auzit răsunetul strigătului şi au zis: „Ce înseamnă acest strigăt puternic în tabăra evreilor ?”. Şi au aflat că arca Domnului a venit în tabără.

7 Filistenilor le-a fost frică fiindcă spuneau: „A venit Dumnezeu în tabără! Vai de noi, căci nu a fost aceasta până acum !

8 Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia i-au lovit pe egipteni cu tot [felul] de plăgi în pustiu.

9 Fiţi tari şi fiţi bărbaţi, filistenilor, ca să nu deveniţi sclavii evreilor aşa cum ei au fost sclavii voştri! Fiţi bărbaţi şi luptaţi!”.

10 Filistenii au luptat şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Măcelul a fost foarte mare şi au căzut din Israel treizeci de mii de pedestraşi.

11 Arca lui Dumnezeu a fost luată, iar cei doi fii ai lui Eli – Hofni şi Pinhas – au murit.

12 Un om din Beniamin a alergat din linia de luptă şi a venit la Şilo în acea zi. Avea hainele sfâşiate şi pe cap ţărână .

13 Când a ajuns, Eli era aşezat pe scaun lângă drum, spre Miţpa , căci avea inima neliniştită pentru arca lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste şi toată cetatea a strigat.

14 Eli a auzit răsunetul strigătului şi a zis: „Ce înseamnă glasul acestui vaiet?”. A venit omul în grabă şi i-a povestit lui Eli [cele întâmplate].

15 Eli avea nouăzeci şi opt de ani, avea ochii înţepeniţi şi nu mai putea să vadă .

16 Omul i-a zis lui Eli: „Vin din linia de luptă şi de pe linia de luptă am fugit astăzi”. Eli i-a zis: „Care este situaţia, fiul meu?”.

17 Cel care aducea vestea a răspuns: „Israel a fugit dinaintea filistenilor şi poporul a suferit o mare înfrângere; chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Pinhas, au murit, iar arca lui Dumnezeu a fost luată.

18 Când a amintit de arca lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; şi-a sfărâmat ceafa şi a murit, căci era om bătrân şi greu. El a fost judecător peste Israel timp de patruzeci de ani .

19 Nora lui, soţia lui Pinhas, era însărcinată şi aproape să nască. Când a auzit vestea că arca lui Dumnezeu a fost luată şi că au murit socrul şi soţul ei, s-a încovoiat şi a născut, căci veniseră peste ea durerile naşterii.

20 Când era să moară, i-au spus cele care stăteau lângă ea: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!”. Dar ea n-a răspuns şi n-a luat în seamă .

21 I-a pus copilului numele Icabod , căci zicea: „S-a îndepărtat gloria din Israel”, pentru că fusese luată arca lui Dumnezeu şi pentru că muriseră socrul şi soţul ei.

22 Ea spunea: „S-a îndepărtat gloria din Israel pentru că a fost luată arca lui Dumnezeu”.

5

1 Apoi, filistenii au luat arca lui Dumnezeu şi au dus-o din Eben-Ezer la Aşdod .

2 Filistenii au luat arca lui Dumnezeu, au dus-o în templul lui Dagon şi au aşezat-o lângă Dagon.

3 A doua zi, cei din Aşdod s-au sculat şi, iată, Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea arcei Domnului. L-au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui .

4 A doua zi, s-au sculat dimineaţa şi, iată, Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea arcei Domnului. Capul lui Dagon şi cele două palme ale mâinilor lui erau tăiate pe prag; numai [trunchiul] lui Dagon mai rămăsese .

5 De aceea, preoţii lui Dagon şi toţi cei care intră în templul lui Dagon nu mai calcă pe pragul lui Dagon, care e la Aşdod, până în ziua de azi.

6 Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Aşdod şi i-a devastat. I-a lovit cu tumori pe cei din Aşdod şi pe cei din teritoriul lui.

7 Oamenii din Aşdod au văzut că aceasta era [situaţia]. Ei au zis: „Să nu rămână arca Dumnezeului lui Israel la noi, pentru că mâna lui este dură împotriva noastră şi împotriva lui Dagon, dumnezeul nostru!”.

8 Au trimis şi au adunat toate căpeteniile filistenilor la ei şi au zis: „Ce să facem cu arca Dumnezeului lui Israel?”. Au răspuns : „Arca Dumnezeului lui Israel să fie dusă la Gat!”. Şi au dus arca Dumnezeului lui Israel [acolo].

9 După ce au dus-o, mâna Domnului a fost împotriva cetăţii, [provocând] o foarte mare groază. I-a lovit pe oamenii cetăţii de la mic la mare şi au apărut pe ei tumori.

10 Au trimis arca lui Dumnezeu la Ecron. Când a ajuns arca lui Dumnezeu la Ecron, cei din Ecron au strigat: „Au adus la noi arca Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru”.

11 Au trimis şi au adunat toate căpeteniile filistenilor şi le-au zis: „Trimiteţi arca Dumnezeului lui Israel şi duceţi-o înapoi la locul ei ca să nu murim noi şi poporul nostru”. Se făcuse o groază de moarte în toată cetatea, căci mâna lui Dumnezeu a fost foarte grea acolo.

12 Oamenii care nu mureau erau loviţi de tumori, iar ţipetele cetăţii se înălţau până la cer.

6

1 Arca Domnului a fost în câmpia filistenilor timp de şapte luni.

2 Filistenii au chemat preoţi şi ghicitori şi au zis: „Ce să facem cu arca Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să o trimitem la locul ei!”.

3 Ei au răspuns: „Dacă trimiteţi arca Dumnezeului lui Israel, să nu o trimiteţi fără nimic, ci aduceţi o jertfă pentru vinovăţie. Atunci vă veţi vindeca şi veţi şti de ce nu se îndepărtează mâna lui de la voi”.

4 [Filistenii] au zis: „Ce jertfă pentru vinovăţie să-i aducem?”. Ei au răspuns: „Cinci tumori de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul conducătorilor filistenilor, căci aceeaşi plagă [v-a lovit] pe voi toţi şi pe conducătorii voştri.

5 Faceţi nişte chipuri după tumorile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri care vă strică pământul şi daţi cinste Dumnezeului lui Israel: poate îşi va uşura mâna de deasupra voastră şi de deasupra dumnezeilor voştri şi de deasupra pământului vostru.

6 De ce să vă împietriţi inima cum şi-au împietrit inima egiptenii şi Faraon ? Oare nu i-a pedepsit şi nu i-au lăsat ei pe fiii lui Israel să plece?

7 Acum, faceţi un car nou şi luaţi două vaci care alăptează şi [pe gâtul cărora] nu a fost pus jugul ; înjugaţi vacile la car şi duceţi acasă viţeii lor.

8 Luaţi arca Domnului şi puneţi-o în car; puneţi obiectele de aur pe care le aduceţi ca jertfă pentru vinovăţie într-o ladă alături de ea şi lăsaţi-o să plece.

9 Apoi vedeţi: dacă va urca pe drumul hotarului spre Bet-Şemeş , [Domnul] ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti că nu mâna lui ne-a lovit, ci din întâmplare a venit peste noi [răul acesta]” .

10 Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car şi au închis viţeii acasă.

11 Au pus arca Domnului în car şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile tumorilor lor.

12 Vacile au mers drept pe drum spre Bet-Şemeş. Au mers mereu pe acelaşi drum, mugind: nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stânga. Conducătorii filistenilor au mers după ele până la hotarul cu Bet-Şemeş.

13 Cei din Bet-Şemeş secerau grâul în vale: şi-au ridicat ochii, au văzut arca şi s-au bucurat când au văzut-o.

14 Carul a ajuns în câmpia lui Iosue din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au tăiat lemnele carului şi vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului.

15 Leviţii au dus arca Domnului şi lada de lângă ea, în care erau obiectele din aur, şi le-au pus pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus în ziua aceea arderi de tot şi jertfe Domnului.

16 Cei cinci conducători ai filistenilor au văzut şi s-au întors la Ecron în aceeaşi zi.

17 Acestea sunt tumorile de aur pe care filistenii le-au adus Domnului ca jertfă pentru vinovăţie: pentru Aşdod, una; pentru Gaza, una; pentru Aşchelon, una; pentru Gat, una şi pentru Ecron, una.

18 Şoarecii de aur erau după numărul tuturor cetăţilor filistenilor care erau ale celor cinci conducători, de la cetăţile întărite până la satele dimprejur şi până la piatra cea mare pe care au pus arca Domnului. Ea este până în ziua aceasta în câmpia lui Iosue din Bet-Şemeş.

19 [Domnul] i-a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş pentru că s-au uitat la arca Domnului; a lovit şaptezeci de oameni din popor. Poporul a plâns, pentru că Domnul făcuse un măcel mare în popor.

20 Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt ? Şi la cine să ducem [arca] de la noi?”.

21 Au trimis mesageri la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi arca Domnului; coborâţi şi duceţi-o la voi!”.

7

1 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au dus arca Domnului şi au ajuns la casa lui Abinadab, pe deal. L-au consacrat pe Eleazar , fiul său, ca să păzească arca Domnului.

2 Din ziua în care arca Domnului se afla la Chiriat-Iearim – a trecut mult timp , douăzeci de ani – toată casa lui Israel a plâns după Domnul.

3 Samuel a zis întregii case a lui Israel: „Dacă vă întoarceţi la Domnul din toată inima voastră, scoateţi-i din mijlocul vostru pe dumnezeii străini şi Astartele, îndreptaţi-vă inima către Domnul şi slujiţi-i numai lui şi el vă va elibera din mâna filistenilor!”.

4 Fiii lui Israel i-au îndepărtat pe Baali şi Astarte şi i-au slujit numai Domnului.

5 Samuel a zis: „Adunaţi tot Israelul la Miţpa şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi!”.

6 S-au adunat la Miţpa. Au scos apă, au vărsat-o înaintea Domnului şi au postit în ziua aceea, zicând: „Am păcătuit împotriva Domnului!”. Samuel îi judeca pe fiii lui Israel la Miţpa.

7 Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, iar conducătorii filistenilor au urcat împotriva lui Israel. Când fiii lui Israel au auzit, le-a fost frică de filisteni.

8 Fiii lui Israel i-au zis lui Samuel: „Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru ca să ne scape din mâna filistenilor !”.

9 Samuel a luat un miel de lapte şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel şi Domnul i-a răspuns.

10 Pe când Samuel aducea arderea de tot, filistenii s-au apropiat la luptă împotriva lui Israel. Domnul a tunat cu sunet puternic în ziua aceea împotriva filistenilor, i-a înspăimântat şi i-a bătut înaintea lui Israel.

11 Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, i-au urmărit pe filisteni şi i-au bătut până în apropiere de Bet-Car .

12 Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen. I-a dat numele de Eben-Ezer, zicând: „Până aici ne-a ajutat Domnul”.

13 Filistenii au fost umiliţi şi nu au mai venit în teritoriul lui Israel. Mâna Domnului a fost împotriva filistenilor în toate zilele [vieţii] lui Samuel.

14 Cetăţile pe care le luaseră filistenii de la Israel s-au întors la Israel: de la Ecron până la Gat, cu teritoriul lor, Israel le-a eliberat din mâna filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi amorei.

15 Samuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieţii lui.

16 El mergea în fiecare an şi făcea înconjurul între Betel, Ghilgal şi Miţpa şi judeca Israelul în toate locurile acestea .

17 Se întorcea la Rama unde era casa lui, şi acolo judeca Israelul. A zidit acolo un altar Domnului.

8

1 Când Samuel a ajuns bătrân, i-a pus pe fiii săi judecători peste Israel.

2 Numele întâiului său născut era Ioel, iar numele celui de-al doilea, Abia. Ei erau judecători la Beer-Şeba.

3 Fiii lui n-au călcat pe urmele sale: alergau după câştig, luau mită şi erau părtinitori la judecată.

4 Toţi bătrânii lui Israel s-au adunat şi au venit la Samuel, la Rama.

5 Ei i-au zis: „Iată, tu ai ajuns bătrân, iar fiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un rege peste noi să ne judece, aşa cum au toate popoarele!”.

6 Lucrul acesta nu i-a plăcut lui Samuel, căci ziceau: „Dă-ne un rege ca să ne judece!”. Şi Samuel s-a rugat Domnului.

7 Domnul i-a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi spune; căci nu pe tine te respinge, ci pe mine mă respinge ca să nu mai fiu rege peste ei .

8 Aşa cum au făcut din ziua în care i-am scos din Egipt şi până astăzi: m-au părăsit şi au slujit altor dumnezei, aşa fac şi faţă de tine.

9 Ascultă-le glasul, dar dă mărturie şi fă-le cunoscută regula regelui care va domni peste ei!”.

10 Samuel a spus poporului care-i cerea un rege toate cuvintele Domnului.

11 El a zis: „Iată care va fi regula regelui care va domni peste voi: îi va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui şi ei vor alerga înaintea carului său ;

12 îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cincizeci; îi va pune să are terenul lui, să secere în secerişul său şi să facă arme pentru luptă şi unelte pentru carul său.

13 Le va lua pe fetele voastre să-i pregătească arome, să facă mâncare şi să coacă pâine.

14 Va lua cele mai bune dintre câmpiile voastre, dintre viile voastre şi dintre livezile voastre de măslini şi le va da slujitorilor lui.

15 Va lua zeciuială din seminţele şi din viile voastre şi o va da eunucilor şi slujitorilor lui.

16 Îi va lua pe slujitorii şi pe slujitoarele voastre, pe tinerii voştri cei mai buni şi măgarii voştri şi-i va folosi la muncile sale.

17 Va lua zeciuială din turmele voastre, iar voi veţi deveni sclavii lui.

18 Veţi striga în ziua aceea din cauza regelui pe care l-aţi ales, dar Domnul nu vă va răspunde în ziua aceea”.

19 Poporul a refuzat să asculte glasul lui Samuel. Au zis: „Nu, ci să fie un rege peste noi,

20 ca să fim şi noi ca toate popoarele! Regele nostru ne va judeca, va ieşi înaintea noastră şi va purta războaiele noastre”.

21 Samuel a ascultat toate cuvintele poporului şi le-a spus Domnului .

22 Domnul i-a zis lui Samuel: „Ascultă-le glasul şi fă-le un rege!”. Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: „Mergeţi fiecare în cetatea lui!”.

9

1 Era un om din Beniamin al cărui nume era Chiş, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui om din Beniamin , bărbat puternic.

2 El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare dintre fiii lui Israel. De la umeri în sus, era mai înalt decât tot poporul.

3 Odată, măgăriţele lui Chiş, tatăl lui Saul, s-au rătăcit. Chiş i-a zis lui Saul, fiul său: „Ia cu tine pe unul dintre slujitori, ridică-te şi mergi să cauţi măgăriţele!”.

4 Saul a trecut prin muntele lui Efraim şi a străbătut ţinutul Şalişa, dar nu le-a găsit; au trecut prin ţinutul Şaalim, dar nu erau [acolo]; au străbătut ţara lui Beniamin, dar nu le-au găsit.

5 Când au ajuns în ţinutul Ţuf, Saul i-a zis slujitorului care era cu el: „Hai să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, încetând [să se mai gândească] la măgăriţe, să fie îngrijorat pentru noi!”.

6 [Slujitorul] i-a zis: „Iată, în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om renumit; tot ce spune el se întâmplă. Acum, să mergem acolo! Poate ne va spune calea pe care trebuie să mergem”.

7 Saul i-a zis slujitorului său: „Iată, mergem, dar ce-i ducem omului? Căci pâinea din desaga noastră s-a terminat; nu avem niciun dar să-i ducem omului lui Dumnezeu. Ce avem? ”.

8 Slujitorul i-a răspuns lui Saul: „Iată, am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu , iar el ne va arăta drumul.

9 Odinioară, în Israel, când mergea cineva să îl consulte pe Dumnezeu, zicea: «Să mergem la văzător!»”. Căci cel care se numeşte azi profet, odinioară era văzător .

10 Saul i-a zis slujitorului său: „Bine zici! Să mergem!”. Şi s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.

11 Pe când urcau ei spre cetate, au întâlnit nişte fete care ieşiseră să scoată apă. Le-au zis: „Este aici văzătorul?”.

12 Ele le-au răspuns: „Este, iată-l înaintea ta! Mergi repede, pentru că astăzi a venit în cetate întrucât azi [se va aduce] o jertfă pentru popor pe locul înalt !

13 Când veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să urce la locul înalt să mănânce. Poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el binecuvântează jertfa; după aceea mănâncă şi cei chemaţi. Urcaţi, căci astăzi îl găsiţi!”.

14 Au urcat în cetate. Când au ajuns în mijlocul cetăţii, iată, Samuel ieşea înaintea lor ca să urce la locul înalt.

15 Domnul îi descoperise lui Samuel cu o zi înainte despre sosirea lui Saul, zicându-i:

16 „Mâine pe vremea aceasta, voi trimite la tine un om din ţinutul lui Beniamin. Unge-l conducător peste poporul meu, Israel. El îl va elibera pe poporul meu din mâna filistenilor, pentru că am văzut poporul meu al cărui strigăt a ajuns până la mine”.

17 Samuel l-a văzut pe Saul şi Domnul i-a zis: „Iată omul despre care ţi-am vorbit! El va stăpâni peste poporul meu”.

18 Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porţii şi i-a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului!”.

19 Samuel i-a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea la locul înalt şi veţi mânca astăzi cu mine. Dimineaţă te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ce ai pe inimă.

20 Nu te nelinişti de măgăriţele pe care le-ai pierdut acum trei zile căci au fost găsite. Şi pentru cine este orice dorinţă a lui Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?”.

21 Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu un fiu al [tribului] lui Beniamin, cel mai mic dintre triburile lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din tribul lui Beniamin? Pentru ce îmi spui un cuvânt ca acesta?”.

22 Samuel i-a luat pe Saul şi pe slujitorul lui, i-a dus într-o cameră şi le-a dat locul cel dintâi printre cei chemaţi, care erau cam treizeci de persoane.

23 Samuel i-a zis bucătarului: „Adu porţia pe care ţi-am dat-o şi despre care ţi-am zis: «Păstreaz-o la tine!»”.

24 Bucătarul a adus spata şi ce era pe ea şi a pus-o înaintea lui Saul. [Samuel] a zis: „Iată ce a fost păstrat! Pune-o înaintea ta şi mănâncă, fiindcă a fost păstrată pentru tine pentru timpul hotărât , de când am zis: «Voi chema poporul»”. Saul a mâncat împreună cu Samuel în ziua aceea.

25 Au coborât de la locul înalt în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe terasă .

26 S-au trezit la revărsatul zorilor. Samuel l-a chemat pe Saul pe terasă şi a zis: „Ridică-te şi te voi lăsa să pleci! ”. Saul s-a ridicat şi au ieşit amândoi afară, el şi Samuel.

27 Pe când coborau spre marginea cetăţii, Samuel i-a zis lui Saul: „Spune-i slujitorului tău să treacă înaintea noastră!”. Şi el a trecut. „Tu, însă, opreşte-te şi astăzi te voi face să auzi cuvântul lui Dumnezeu!”.

10

1 Samuel a luat vasul cu untdelemn şi l-a turnat pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi i-a zis : „Oare nu te unge Domnul drept conducător peste moştenirea lui ?

2 Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormântul Rahelei , în teritoriul lui Beniamin, la Ţelţah. Ei îţi vor zice: «Au fost găsite măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi. Însă iată, tatăl tău a uitat de problema măgăriţelor şi este îngrijorat pentru voi şi zice: ‹Ce să fac pentru fiul meu?› ».

3 De acolo vei merge mai departe şi vei ajunge la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei oameni care urcă la Dumnezeu, la Betel , unul ducând trei iezi, altul ducând trei turte de pâine, iar celălalt ducând un burduf cu vin.

4 Ei te vor întreba de sănătate şi-ţi vor da două pâini pe care să le iei din mâna lor.

5 După aceea vei ajunge la Ghibeea Elohim , unde se află garnizoana filistenilor. Când vei intra în cetate, vei întâlni o grupare de profeţi care coboară de la locul înalt cu alăute, timpane, fluiere şi harpe, profeţind.

6 Duhul Domnului va veni peste tine, vei profeţi cu ei şi vei fi schimbat într-un alt om.

7 Când ţi se vor împlini semnele acestea, să faci cum vei găsi de cuviinţă , căci Dumnezeu este cu tine .

8 Coboară înaintea mea la Ghilgal . Iată, eu voi coborî la tine ca să aduc arderi de tot şi jertfe de împăcare. Aşteaptă timp de şapte zile până când voi veni la tine şi-ţi voi arăta ce trebuie să faci!”.

9 Când [Saul] s-a întors ca să plece de la Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă şi toate acele semne s-au împlinit în ziua aceea.

10 Când au ajuns la Ghibeea, iată, i-a ieşit înainte o grupare de profeţi. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi el a început să profeţească în mijlocul lor.

11 Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte , au văzut că profeţea împreună cu profeţii, iar oamenii îşi ziceau unul altuia : „Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chiş? Oare şi Saul este printre profeţi?”.

12 Cineva de acolo a răspuns: „Cine este tatăl lor?”. De aceea s-a creat zicala: „Oare şi Saul este printre profeţi?”.

13 Când a terminat de profeţit, a venit la locul înalt.

14 Unchiul lui Saul le-a zis lui Saul şi slujitorului său: „Unde aţi fost?”. Saul i-a răspuns: „Să căutăm măgăriţele; dar am văzut că nu sunt şi ne-am dus la Samuel”.

15 Unchiul lui Saul i-a zis: „Povesteşte-mi ce v-a spus Samuel!”.

16 Saul i-a zis unchiului său: „Ne-a spus că măgăriţele au fost găsite”. Dar nu i-a spus despre domnia despre care îi vorbise Samuel.

17 Samuel a adunat poporul înaintea Domnului la Miţpa

18 şi le-a zis fiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Eu l-am scos pe Israel din Egipt şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor stăpânirilor care vă oprimau.

19 Iar astăzi voi îl refuzaţi pe Dumnezeul vostru care v-a eliberat de toate relele şi de toate strâmtorările voastre şi-i ziceţi: ‹Pune un rege peste noi!›. Acum, prezentaţi-vă înaintea Domnului , după triburile voastre şi după familiile voastre!»”.

20 Samuel a făcut să se apropie toate triburile lui Israel şi a fost ales prin sorţi tribul lui Beniamin.

21 S-a apropiat tribul lui Beniamin, după familiile lui, şi a fost aleasă prin sorţi familia lui Matri. Apoi a fost ales prin sorţi Saul, fiul lui Chiş. L-au căutat, dar nu l-au găsit.

22 L-au consultat încă o dată pe Domnul: „A venit oare omul [acesta] aici?”. Domnul a zis: „Iată, este ascuns între bagaje!”.

23 Au alergat şi l-au luat de acolo, iar el a stat în mijlocul poporului. Era mai înalt decât tot poporul de la umeri în sus.

24 Samuel a zis întregului popor: „Uitaţi-vă la cel pe care l-a ales Domnul! Nu este nimeni ca el în tot poporul”. Şi tot poporul a zis: „Trăiască regele!” .

25 Samuel a făcut cunoscută poporului regula regalităţii, a scris-o într-o carte şi a pus-o înaintea Domnului. Apoi a trimis întreg poporul, fiecare la casa lui.

26 Şi Saul s-a dus acasă, la Ghibeea. Cu el au mers bărbaţi puternici cărora Dumnezeu le-a atins inima.

27 Dar nişte oameni de nimic spuneau: „Cum ne va salva acesta?”. L-au dispreţuit şi nu i-au adus niciun dar. Însă [Saul] s-a făcut că nu aude.

11

1 Nahaş din Amon a venit şi şi-a fixat tabăra împotriva [cetăţii] Iabeş-Galaad . Toţi locuitorii din Iabeş i-au zis lui Nahaş: „Încheie o alianţă cu noi şi-ţi vom fi supuşi!”.

2 Dar Nahaş din Amon le-a răspuns: „Voi face [alianţă] cu voi cu această condiţie: să vă scot tuturor ochiul drept şi să pun aceasta ca batjocură pentru tot Israelul”.

3 Bătrânii din Iabeş i-au zis: „Lasă-ne şapte zile ca să trimitem mesageri în tot ţinutul lui Israel. Dacă nu va fi nimeni să ne elibereze, vom ieşi către tine”.

4 Mesagerii au ajuns la Ghibeea, [cetatea] lui Saul, şi au spus [aceste] lucruri în auzul poporului. Tot poporul şi-a ridicat glasul şi a plâns.

5 Saul tocmai venea de la câmp în urma boilor şi a întrebat: „Ce are poporul de plânge?”. Iar ei i-au istorisit cuvintele oamenilor din Iabeş.

6 Duhul lui Dumnezeu a venit peste el când a auzit aceste lucruri şi el s-a aprins de mânie.

7 A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi şi le-a trimis prin mesageri în tot ţinutul lui Israel, zicând: „Oricine nu va merge după Saul şi Samuel, aşa se va face boului său”. Groaza Domnului a căzut peste popor şi au ieşit ca un singur om.

8 [Saul] i-a numărat la Bezec : fiii lui Israel erau trei sute de mii , iar bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.

9 Ei au zis mesagerilor care veniseră: „Aşa să le spuneţi oamenilor din Iabeş-Galaad: «Mâine la amiază , veţi fi salvaţi!»”. Mesagerii au mers şi au povestit oamenilor din Iabeş care s-au bucurat.

10 Oamenii din Iabeş au zis: „Mâine vom ieşi către voi şi ne veţi face după cum credeţi ”.

11 În ziua următoare, Saul a împărţit poporul în trei grupe. Au venit în mijlocul taberei la straja de dimineaţă şi l-au bătut pe Amon până la amiază . Cei care au rămas au fost împrăştiaţi şi între ei nu au mai rămas doi [oameni] împreună.

12 Poporul i-a zis lui Samuel: „Cine zicea: «Saul să domnească peste noi?» Daţi-ni-i pe oamenii [aceia] ca să-i omorâm!”.

13 Dar Saul a zis: „Nimeni nu va fi omorât în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a făcut mântuire în Israel”.

14 Samuel a zis poporului: „Să mergem la Ghilgal ca să înnoim acolo regalitatea!” .

15 Tot poporul a mers la Ghilgal şi l-au făcut acolo rege pe Saul înaintea Domnului, la Ghilgal. Au adus acolo jertfe de împăcare înaintea Domnului. Acolo Saul şi toţi oamenii lui Israel s-au bucurat foarte mult.

12

1 Samuel a zis întregului Israel: „Iată, v-am ascultat glasul în tot ceea ce mi-aţi zis şi am pus un rege peste voi!

2 Acum, iată, regele va merge înaintea voastră! Eu am îmbătrânit şi am încărunţit, iar fiii mei, iată-i, sunt cu voi! Eu am mers înaintea voastră din tinereţea mea până în ziua de azi.

3 Iată-mă! Spuneţi în faţa Domnului şi în faţa unsului său: al cui bou l-am luat? Sau al cui măgar l-am luat? Sau pe cine l-am înşelat? Pe cine l-am asuprit? Din mâna cui am luat mită ca să-mi închid ochii cu ea? Şi vă voi da înapoi”.

4 Ei i-au răspuns: „Nu ne-ai înşelat şi nu ne-ai asuprit, nici nu ai luat nimic din mâna nimănui”.

5 El le-a zis: „Domnul este martor împotriva voastră şi unsul lui este martor în ziua aceasta că nu aţi găsit nimic în mâinile mele”. Ei au răspuns: „Suntem martori!”.

6 Samuel a zis poporului: „Domnul este cel care i-a pus pe Moise şi pe Aaron şi i-a scos pe părinţii voştri din ţara Egiptului.

7 Acum, prezentaţi-vă ca să judec înaintea Domnului pentru toate faptele de dreptate pe care le-a făcut Domnul pentru voi şi pentru părinţii voştri.

8 Când a venit Iacob în Egipt, părinţii voştri au strigat către Domnul şi Domnul i-a trimis pe Moise şi pe Aaron, care i-au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască în locul acesta.

9 Dar ei au uitat de Domnul Dumnezeul lor, iar el i-a dat în mâinile lui Sisera, căpetenia armatei din Haţor, în mâinile filistenilor şi în mâinile regelui din Moab care au luptat împotriva lor.

10 Au strigat către Domnul şi au zis: «Am păcătuit căci l-am părăsit pe Domnul şi am slujit Baalilor şi Astartelor; acum, eliberează-ne din mâna duşmanilor noştri şi-ţi vom sluji ţie!».

11 Domnul i-a trimis pe Ierubaal, pe Bedan , pe Iefte şi pe Samuel şi v-a eliberat din mâna duşmanilor voştri care vă înconjurau şi aţi locuit în siguranţă.

12 Când aţi văzut că Nahaş, regele fiilor lui Amon, venea împotriva voastră, mi-aţi zis: «Nu, ci să domnească un rege peste noi!», când Domnul Dumnezeul vostru era regele vostru.

13 Acum, iată regele pe care l-aţi ales şi pe care l-aţi cerut! Iată, Domnul a pus un rege peste voi!

14 Dacă vă veţi teme de Domnul, dacă-i veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul lui şi dacă nu vă veţi răzvrăti împotriva cuvântului Domnului, atunci şi voi şi regele care domneşte peste voi îl veţi urma pe Domnul Dumnezeul vostru.

15 Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului şi vă veţi răzvrăti împotriva cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră ca şi împotriva părinţilor voştri.

16 Acum staţi ca să vedeţi lucrul acesta mare pe care îl face Domnul înaintea ochilor voştri.

17 Nu este oare acum vremea seceratului grâului? Îl voi invoca pe Domnul şi el va trimite tunete şi ploaie. Veţi şti şi veţi vedea răutatea voastră mare pe care aţi făcut-o înaintea Domnului cerând pentru voi un rege”.

18 Samuel l-a invocat pe Domnul şi Domnul a trimis în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut mare frică de Domnul şi de Samuel.

19 Tot poporul i-a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului Dumnezeului tău pentru slujitorii tăi ca să nu murim! Căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi răul de a cere un rege pentru noi”.

20 Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Voi aţi făcut tot răul acesta. Însă nu vă abateţi de la urmarea Domnului şi slujiţi-i Domnului din toată inima voastră!

21 Nu vă abateţi, căci aţi urmat lucruri de nimic care nu folosesc şi nu salvează, pentru că sunt lucruri de nimic!

22 Domnul nu va uita de poporul său de dragul numelui său cel mare, căci Domnul a binevoit să vă facă poporul său.

23 Dar eu, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului încetând să mă rog pentru voi! Din contră, vă voi învăţa calea cea bună şi dreaptă.

24 Temeţi-vă numai de Domnul şi slujiţi-i în adevăr din toată inima voastră, căci vedeţi ce lucruri mari a făcut cu voi.

25 Dar dacă veţi face răul, veţi pieri şi voi, şi regele vostru”.

13

1 Saul avea câţiva ani când a ajuns rege şi domnise doi ani peste Israel .

2 Saul şi-a ales trei mii de [bărbaţi] din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibeea din Beniamin. Pe cei care au rămas din popor, i-a trimis pe fiecare la cortul lui.

3 Ionatan a bătut garnizoana filistenilor care era la Gheba şi filistenii au auzit [lucrul acesta]. Saul a sunat din trâmbiţă în toată ţara, zicând: „Să audă evreii!”.

4 Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut garnizoana filistenilor şi Israel a devenit duşman pentru filisteni”. Poporul s-a adunat după Saul la Ghilgal.

5 Filistenii s-au adunat să lupte împotriva lui Israel. Aveau treizeci de mii de care şi şase mii de călăreţi, iar poporul era numeros ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi şi-au fixat tabăra la Micmaş, la est de Bet-Aven .

6 Oamenii lui Israel s-au văzut în strâmtoare, căci erau împresuraţi, şi s-au ascuns în peşteri, în tufişuri, în stânci, în întărituri şi în gropi.

7 Unii evrei au trecut Iordanul în ţinutul lui Gad şi Galaad. Saul era încă la Ghilgal şi tot poporul tremura în urma lui.

8 [Saul] a aşteptat timp de şapte zile, după timpul hotărât de Samuel . Dar Samuel nu venea la Ghilgal, iar poporul pleca de lângă Saul.

9 Saul a zis: „Aduceţi la mine arderea de tot şi jertfele de împăcare!”. Şi el a adus arderea de tot.

10 Când a terminat de adus arderea de tot, a venit Samuel, iar Saul a ieşit în întâmpinare ca să-l salute .

11 Samuel i-a zis: „Ce-ai făcut?”. Saul i-a răspuns: „Când am văzut că poporul pleacă de lângă mine, că tu nu ai venit la timpul hotărât şi că filistenii s-au adunat la Micmaş,

12 mi-am zis: «Filistenii vor coborî peste mine la Ghilgal», iar eu nu îmbunasem faţa Domnului! Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot”.

13 Samuel i-a zis lui Saul: „Te-ai comportat ca un nebun şi nu ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul stabilise domnia ta peste Israel pentru totdeauna.

14 Dar acum, domnia ta nu va dăinui . Domnul şi-a ales un om după inima sa şi l-a rânduit să fie conducător peste poporul său, pentru că nu ai păzit ce-ţi poruncise Domnul”.

15 Samuel s-a ridicat şi a urcat de la Ghilgal la Ghibeea din Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care era cu el: erau cam şase sute de oameni .

16 Saul şi Ionatan, fiul său, şi poporul care era cu ei, s-au aşezat la Ghibeea din Beniamin, iar filistenii aveau tabăra la Micmaş.

17 Din tabăra filistenilor au ieşit tâlhari [împărţiţi] în trei grupe: una s-a îndreptat spre drumul care duce la Ofra, spre ţinutul Şual;

18 o alta s-a îndreptat spre drumul care duce la Bet-Horon; iar a treia s-a îndreptat spre drumul care duce spre hotarul de unde se vede Valea Ţeboim, spre pustiu.

19 În toată ţara lui Israel nu se găsea niciun fierar; căci filistenii au spus: „Nu cumva evreii să-şi facă săbii sau suliţe”.

20 Întregul Israel cobora la filisteni ca să-şi ascută brăzdarul plugului, coasa, securea şi sapa.

21 Ascuţitul era două treimi de siclu pentru plug şi pentru coasă şi pentru furca cu trei coarne, securea şi ca să facă vârf la ţepuşă.

22 În ziua luptei, nimeni din poporul care era cu Saul şi Ionatan nu avea nici sabie, nici suliţă; numai Saul şi Ionatan, fiul său, aveau .

23 O garnizoană a filistenilor a ieşit spre trecătoarea Micmaş.

14

1 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care-i purta armele: „Hai să mergem către garnizoana filistenilor care este dincolo de locul acesta!”; dar nu i-a spus tatălui său.

2 Saul stătea la marginea cetăţii Ghibeea, sub rodiul din Migron , iar poporul care era cu el era cam la şase sute de oameni.

3 Ahia , fiul lui Ahitub, fratele lui Icabod, fiul lui Pinhas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Şilo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan plecase.

4 Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la garnizoana filistenilor era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul se numea Boţeţ şi celălalt Sene.

5 Un pisc se înalţă spre nord, faţă în faţă cu Micmaş, iar celălalt spre sud, faţă în faţă cu Gheba.

6 Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care-i purta armele: „Hai să mergem la garnizoana acestor netăiaţi împrejur . Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-l împiedică pe Domnul să elibereze prin puţini sau prin mulţi ”.

7 Cel care-i purta armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, mergi unde vrei; iată, sunt cu tine orice-ai face !”.

8 A zis Ionatan: „Hai să mergem la oamenii [aceştia] şi să ne arătăm lor!

9 Dacă ne vor zice: «Staţi până vom veni noi la voi!», vom rămâne pe loc şi nu vom urca la ei.

10 Dar dacă vor zice: «Urcaţi la noi!», vom urca pentru că Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta ne va fi semnul” .

11 S-au arătat amândoi garnizoanei filistenilor, care au zis: „Iată, evreii ies din găurile în care s-au ascuns!”.

12 Oamenii din garnizoană le-au zis lui Ionatan şi celui ce-i purta armele: „Urcaţi la noi ca să vă spunem ceva!”. Ionatan i-a zis celui ce-i purta armele: „Vino după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel!”.

13 Ionatan s-a căţărat cu mâinile şi cu picioarele şi cel ce-i purta armele era în urma lui. [Filistenii] cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i purta armele îi ucidea în urma lui.

14 În [acest] prim măcel, Ionatan şi cel care-i purta armele au ucis cam douăzeci de oameni pe o suprafaţă de aproape o jumătate de pogon de pământ – norma de arat pentru o pereche [de boi].

15 S-a creat spaimă în tabără, în câmpie şi în tot poporul; garnizoana şi tâlharii s-au înspăimântat şi ei. Pământul s-a cutremurat căci a fost spaimă de la Domnul .

16 Străjerii lui Saul care erau la Ghibeea din Beniamin au văzut că mulţimea se împrăştia şi mergea în toată părţile.

17 Saul a zis poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat dintre noi!”. Au numărat şi iată că lipseau Ionatan şi cel care-i purta armele.

18 Saul i-a zis lui Ahia: „Adu arca lui Dumnezeu!” . Căci pe vremea aceea arca lui Dumnezeu era în mijlocul fiilor lui Israel.

19 Pe când vorbea Saul cu preotul, zgomotul în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare. Saul i-a zis preotului: „Trage-ţi mâna!”.

20 Saul şi tot poporul care era cu el s-au adunat şi au mers la locul luptei. Iată, sabia fiecăruia era îndreptată împotriva vecinului său: învălmăşeală foarte mare.

21 Evreii care de mai dinainte erau la filisteni şi care merseseră cu ei în tabără de jur împrejur s-au unit şi ei cu Israelul care era cu Saul şi cu Ionatan.

22 Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în muntele lui Efraim au auzit că filistenii fug şi i-au urmărit şi ei în luptă.

23 Domnul l-a eliberat pe Israel în ziua aceea, iar lupta a trecut dincolo de Bet-Aven .

24 În ziua aceea, oamenii din Israel erau frânţi , pentru că Saul făcuse poporul să jure: „Blestemat să fie acela care va mânca pâine până deseară! Eu mă voi răzbuna pe duşmanii mei”. Şi nimeni din popor nu a gustat mâncare.

25 Toată lumea a ajuns într-o pădure unde era miere pe pământ .

26 Poporul a intrat în pădure şi mierea se prelingea [din fagure]. Dar nimeni nu a luat , căci poporul se temea din cauza jurământului.

27 Ionatan nu auzise când tatăl său pusese poporul să jure; şi-a întins vârful toiagului pe care îl avea în mână, l-a înmuiat în fagurele de miere, şi-a dus mâna la gură şi i s-au luminat ochii.

28 Dar cineva din popor i-a zis: „Tatăl tău a pus poporul să jure, zicând: «Blestemat să fie acela care va mânca astăzi!»”. Însă poporul era sleit de puteri.

29 Ionatan a zis: „Tatăl meu a răvăşit ţara. Vedeţi cum mi s-au luminat ochii când am gustat numai puţin din mierea aceasta!

30 Dar dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a găsit-o la duşmanul lui, acum măcelul asupra filistenilor ar fi fost mai mare!”.

31 În ziua aceea i-au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon . Poporul era sleit de puteri.

32 Poporul s-a năpustit asupra prăzii: au luat oi, boi şi viţei şi i-au înjunghiat pe pământ, iar poporul a mâncat deasupra sângelui .

33 I-au adus la cunoştinţă lui Saul: „Iată, poporul păcătuieşte împotriva Domnului mâncând deasupra sângelui!”. Saul a zis: „Faceţi o nelegiuire; rostogoliţi acum la mine o piatră mare!”.

34 Saul a zis: „Împrăştiaţi-vă prin popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia şi să le înjunghie aici. Apoi mâncaţi şi nu păcătuiţi împotriva Domnului mâncând cu sânge!”. Tot poporul şi-a adus noaptea boul, fiecare cu mâna sa, şi i-au înjunghiat acolo.

35 Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost primul altar pe care l-a zidit Domnului.

36 Saul a zis: „Să coborâm după filisteni pe timpul nopţii! Să-i jefuim până la lumina zilei şi să nu lăsăm să rămână nimeni dintre ei!”. Ei au zis: „Fă tot ce e bun în ochii tăi!”. Preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!”.

37 Saul l-a consultat pe Dumnezeu: „Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâna lui Israel?”. Dar nu i s-a răspuns în ziua aceea.

38 Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de către cine a fost [săvârşit] păcatul acesta astăzi!

39 Căci viu este Domnul, cel care-l eliberează pe Israel: chiar dacă l-ar fi săvârşit Ionatan, fiul meu, va muri”. Însă nu era nimeni în popor care să-i răspundă.

40 [Saul] a zis întregului Israel: „Voi staţi de o parte, iar eu şi Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte!”. Poporul i-a zis lui Saul: „Fă ceea ce e bine în ochii tăi!”.

41 Saul i-a zis Domnului Dumnezeului lui Israel: „Dă un răspuns complet!”. Au fost aleşi Ionatan şi Saul, iar poporul a scăpat .

42 Saul a zis: „Aruncaţi [sorţii] între mine şi Ionatan, fiul meu!”. Şi a fost ales Ionatan.

43 Saul i-a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce ai făcut!”. Ionatan i-a spus: „Am gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, pot să mor!”.

44 Saul a zis: „Aşa să facă Domnul – ba chiar mai rău –: Ionatan, vei muri!”.

45 Poporul i-a zis lui Saul: „Oare să moară Ionatan, el care a făcut această mare eliberare în Israel? Niciodată! Viu este Domnul: niciun fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ! Căci el a lucrat cu Dumnezeu astăzi!”. Şi poporul l-a răscumpărat pe Ionatan şi nu a murit.

46 Saul a renunţat să-i mai urmărească pe filisteni, iar filistenii s-au dus acasă .

47 Saul a luat domnia peste Israel, a luptat de jur împrejur cu toţi duşmanii lui: cu Moab, cu fiii lui Amon, cu Edom, cu regii din Ţoba şi cu filistenii; oriunde mergea, era învingător.

48 S-a dovedit viteaz, l-a bătut pe Amalec şi l-a eliberat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau.

49 Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.

50 Numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei armatei sale era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51 Chiş, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

52 Au fost lupte grele împotriva filistenilor tot timpul vieţii lui Saul. Când Saul vedea orice bărbat viteaz sau puternic, îl lua la sine .

15

1 Samuel i-a zis lui Saul: „Pe mine m-a trimis Domnul să te ung rege peste poporul lui, peste Israel. Acum ascultă cuvintele Domnului!

2 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot: «Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec împotriva lui Israel când a stat înaintea lui la ieşirea sa din Egipt .

3 Acum mergi şi loveşte-l pe Amalec, nimiceşte tot ceea ce are. Să nu-ţi fie milă şi să dai morţii bărbat şi femeie, copil şi sugar, bou şi oaie, cămilă şi măgar»”.

4 Saul a chemat poporul şi l-a numărat la Telaim : erau două sute de mii de pedestraşi şi zece mii de oameni din Iuda.

5 Saul a mers până la cetatea lui Amalec şi a pus [oameni] la pândă în vale.

6 Saul le-a zis cheneilor : „Mergeţi, îndepărtaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec ca să nu vă nimicesc împreună cu el! Căci voi aţi arătat îndurare faţă de fiii lui Israel când au ieşit din Egipt”. Şi cheneii au plecat din mijlocul lui Amalec.

7 Saul l-a bătut pe Amalec de la Havila până la Şur, care este aproape de Egipt.

8 L-a prins viu pe Agag , regele lui Amalec, şi a nimicit tot poporul prin ascuţişul sabiei.

9 Saul şi poporul l-au cruţat pe Agag şi ceea ce era mai bun din turmă şi din cireadă, animalele grase şi mieii: tot ceea ce era mai bun nu a vrut să le nimicească. Dar orice lucru prost şi slab, pe acelea le-a nimicit.

10 Domnul i-a vorbit lui Samuel:

11 „Îmi pare rău că l-am pus pe Saul rege. A încetat să mă urmeze şi nu a împlinit cuvintele mele”. Samuel s-a întristat şi a strigat către Domnul toată noaptea.

12 Samuel s-a sculat dimineaţa [ca să meargă] în întâmpinarea lui Saul. Însă i s-a spus lui Samuel: „Saul a mers la Carmel şi, iată, a ridicat mâna, a înconjurat, a trecut mai departe şi a coborât la Ghilgal”.

13 Samuel s-a dus la Saul, iar Saul i-a zis: „Fii binecuvântat de Domnul! Am împlinit cuvântul Domnului”.

14 Samuel a zis: „Ce este zgomotul acesta de turmă în urechile mele şi zgomotul de cireadă pe care îl aud?”.

15 Saul a răspuns: „Le-au adus de la Amalec deoarece poporul a cruţat ce era mai bun din turmă şi din cireadă ca să-i aducă jertfă Domnului Dumnezeului tău; restul l-a nimicit”.

16 Samuel i-a zis lui Saul: „Stai şi-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul în timpul nopţii!”. Saul i-a zis: „Spune!”.

17 Samuel i-a zis: „Oare nu când erai mic în ochii tăi ai devenit conducător peste triburile lui Israel? Domnul te-a uns rege peste Israel.

18 Domnul te-a trimis pe cale, zicând: «Du-te şi nimiceşte-i pe păcătoşi, pe Amalec; luptă împotriva lor până îi vei nimici!».

19 Pentru ce nu ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai năpustit asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?”.

20 Saul i-a răspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului! M-am dus pe calea pe care m-a trimis Domnul. L-am adus pe Agag, regele lui Amalec şi l-am nimicit pe Amalec;

21 dar poporul a luat din pradă oi şi boi, cele mai bune din cele consacrate spre jertfă Domnului Dumnezeului tău la Ghilgal”.

22 Samuel i-a zis:

„Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele
decât ascultarea de glasul Domnului?
Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele
şi supunerea, mai bună decât grăsimea berbecilor .

23 Căci răzvrătirea este ca păcatul ghicitoriei
şi încăpăţânarea, ca nelegiuirea şi închinarea la idoli.
Pentru că te-ai îndepărtat de cuvântul Domnului,
şi Domnul te îndepărtează: nu vei mai fi rege!”.

24 Saul i-a zis lui Samuel: „Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului şi cuvintele tale; m-am temut de popor şi am ascultat de glasul lor.

25 Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine ca să mă închin Domnului!”.

26 Samuel i-a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine! Pentru că te-ai îndepărtat de cuvântul Domnului, şi Domnul te-a îndepărtat: nu vei mai fi rege peste Israel”.

27 Samuel s-a întors ca să plece, iar Saul l-a apucat de poala mantiei şi ea s-a rupt.

28 Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi domnia lui Israel de la tine şi o dă altuia mai bun decât tine.

29 Cel care este gloria lui Israel nu se dezminte şi nu-i pare rău. Căci el nu este om ca să-i pară rău” .

30 Saul i-a zis: „Am păcătuit! Acum, te rog, arată-mi respect în faţa bătrânilor poporului meu şi în faţa lui Israel: întoarce-te cu mine ca să mă închin Domnului Dumnezeului tău!”.

31 Samuel s-a întors după Saul, iar Saul s-a închinat Domnului.

32 Samuel i-a zis: „Adu-l la mine pe Agag, regele lui Amalec!”. Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Cu siguranţă s-a îndepărtat amărăciunea morţii”.

33 Samuel i-a zis:

„După cum sabia ta le-a lăsat pe femei fără copii,
tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei”.
Samuel l-a ucis pe Agag înaintea Domnului la Ghilgal.

34 Samuel a plecat la Rama, iar Saul a urcat acasă la Ghibeea lui Saul.

35 Samuel nu s-a mai dus să-l vadă pe Saul până în ziua morţii sale. Samuel îl plângea pe Saul pentru că Domnului i-a părut rău că îl făcuse pe Saul rege peste Israel.

16

1 Domnul i-a zis lui Samuel: „Până când îl vei plânge pe Saul pentru că l-am îndepărtat să mai fie rege peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te! Te voi trimite la Iese, cel din Betleem, căci am văzut între fiii săi un rege pentru mine”.

2 Samuel i-a zis: „Cum să mă duc? Saul va auzi şi mă va ucide”. Domnul i-a zis: „Ia cu tine un viţel din cireadă şi spune: «Am venit să aduc jertfă Domnului».

3 Cheamă-l pe Iese la jertfă, iar eu îţi voi arăta ce trebuie să faci: îl vei unge pentru mine pe cel pe care îţi voi spune”.

4 Samuel a făcut ce i-a zis Domnul şi s-a dus la Betleem. Bătrânii cetăţii au ieşit tremurând înaintea lui şi i-au zis: „Este paşnică venirea ta?”.

5 El a răspuns: „Da! Vin să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă şi veniţi cu mine la jertfă!”. I-a sfinţit şi pe Iese şi pe fiii lui şi i-a chemat la jertfă.

6 Când ei au venit, Samuel l-a văzut pe Eliab şi a zis: „Cu siguranţă, unsul Domnului este înaintea lui” .

7 Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la chipul şi înălţimea staturii lui, căci l-am îndepărtat. [Domnul nu se uită] la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă, se uită la inimă”.

8 Iese l-a chemat pe Abinadab şi l-a făcut să treacă prin faţa lui Samuel. [Samuel] a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”.

9 Iese l-a făcut pe Şama să treacă; [Samuel] a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”.

10 Iese i-a făcut pe cei şapte fii ai săi să treacă prin faţa lui Samuel. Samuel i-a zis lui Iese: „Domnul nu l-a ales pe niciunul dintre ei”.

11 Samuel i-a zis lui Iese: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?”. El a răspuns: „A mai rămas cel mai mic. Iată, păzeşte turma!”. Şi Samuel i-a zis lui Iese: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu ne vom aşeza la masă până când nu va veni aici!”.

12 Iese a trimis să-l aducă. Era roşcat , cu ochi frumoşi şi plăcut la vedere. Domnul i-a zis lui Samuel: „Ridică-te şi unge-l! El este”.

13 Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David din acea zi încolo. Samuel s-a ridicat şi s-a dus la Rama.

14 Duhul Domnului s-a îndepărtat de la Saul şi îl chinuia un duh rău de la Domnul.

15 Slujitorii lui Saul i-au zis:„Iată, un duh rău de la Dumnezeu te chinuie!

16 Să spună stăpânul nostru! Slujitorii tăi sunt înaintea ta. Să caute un om care ştie să cânte la harpă. Când va fi peste tine duhul cel rău de la Dumnezeu, el să cânte cu mâna lui şi-ţi va fi bine” .

17 Saul le-a răspuns slujitorilor săi: „Căutaţi pentru mine un om care să cânte bine şi aduceţi-l la mine!”.

18 Unul dintre slujitori a zis: „Iată, am văzut un fiu al lui Iese, cel din Betleem, care ştie să cânte; este puternic şi viteaz – un războinic –, înţelept la vorbă şi plăcut la chip şi Domnul este cu el”.

19 Saul a trimis mesageri la Iese să-i spună: „Trimite-l la mine pe fiul tău David care este la turmă!”.

20 Iese a luat un măgar, pâine, un burduf cu vin şi un ied şi le-a trimis lui Saul prin David, fiul său.

21 David a ajuns la Saul şi a stat înaintea lui. [Saul] l-a îndrăgit foarte mult şi a devenit purtătorul lui de arme.

22 Saul a trimis să i se spună lui Iese: „Să rămână David înaintea mea căci a aflat bunăvoinţă în ochii mei!”.

23 Când duhul cel rău de la Dumnezeu era peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui. Saul se liniştea şi-i era mai bine; duhul cel rău se îndepărta de la el.

17

1 Filistenii şi-au adunat taberele pentru luptă la Soco, care este în Iuda; şi-au fixat tabăra între Soco şi Azeca, la Efes-Damim .

2 Saul şi bărbaţii lui Israel s-au adunat, şi-au fixat tabăra la Emec-Ela şi s-au aşezat în linie de luptă împotriva filistenilor.

3 Filistenii s-au aşezat pe o parte a muntelui, iar Israel s-a aşezat pe cealaltă parte a muntelui: o vale era între ei.

4 A ieşit un luptător din tabăra filistenilor şi numele lui era Goliat din Gat. Înălţimea lui era de şase coţi şi o palmă .

5 Avea pe cap un coif de bronz şi era îmbrăcat cu o platoşă în solzi a cărei greutate era de cinci mii de sicli de bronz .

6 Avea jambiere din bronz la picioare şi o lance de bronz între umerii săi.

7 Coada lancei lui era ca sulul unui ţesător, iar vârful lancei sale era de şase sute de sicli de fier. Cel care-i purta scutul mergea înaintea lui.

8 [Goliat] s-a oprit şi a spus către liniile de luptă ale lui Israel: „Pentru ce aţi ieşit în linie de luptă? Oare nu sunt eu filistean, iar voi sclavii lui Saul? Alegeţi-vă pe cineva şi să coboare la mine!

9 Dacă va putea să se lupte cu mine şi mă va bate, noi vom fi sclavii voştri; dar dacă eu voi putea să-l bat, voi veţi fi sclavii noştri şi ne veţi sluji”.

10 Filisteanul a zis: „Eu astăzi am dispreţuit liniile de luptă ale lui Israel. Daţi-mi pe cineva ca să luptăm împreună!”.

11 Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică.

12 David era fiul unui om din Efrata din Betleemul lui Iuda. Numele lui era Iese şi avea opt fii, iar în timpul lui Saul, omul ajunsese bătrân, înaintat în vârstă .

13 Cei trei fii mai mari ai lui Iese îl urmaseră pe Saul la război. Numele celor trei fii care au mers la război erau: Eliab, întâiul născut, Abinadab, cel de-al doilea, şi Şama, cel de-al treilea.

14 David era cel mai mic. Cei trei mai mari l-au urmat pe Saul.

15 David pleca de la Saul şi se întorcea ca să păzească turma tatălui său la Betleem.

16 Filisteanul se apropia dimineaţa şi seara; s-a înfăţişat [astfel] timp de patruzeci de zile.

17 Iese i-a zis lui David, fiul său: „Ia pentru fraţii tăi această efă de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără la fraţii tăi;

18 du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei peste mie! Întreabă-i pe fraţii tăi de sănătate şi ia dovadă de la ei!

19 Saul, ei şi toţi bărbaţii lui Israel sunt în Emec Ela ca să lupte împotriva filistenilor”.

20 David s-a sculat dimineaţa, a lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat [lucrurile] şi a mers după cum îi poruncise Iese. A ajuns unde erau carele când armata ieşea să se aşeze în linie de bătaie şi scotea strigăte de luptă.

21 Israel şi filistenii s-au aşezat în linii de bătaie, una în faţa celeilalte.

22 David a lăsat lucrurile pe care le avea în mâna celui ce păzea lucrurile şi a alergat la liniile de luptă. Când a ajuns, i-a întrebat pe fraţii săi de sănătate.

23 În timp ce vorbea cu ei, iată, un luptător filistean – numele lui era Goliat din Gat – a urcat din liniile de bătaie ale filistenilor şi a zis acele cuvinte şi David le-a auzit.

24 Toţi bărbaţii lui Israel, când îl vedeau pe [acel] om, fugeau dinaintea lui şi se temeau foarte mult.

25 Toţi bărbaţii din Israel ziceau: „L-aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să-l dispreţuiască pe Israel. Dacă-l va omorî cineva, regele îl va copleşi cu bogăţii multe, i-o va da pe fiica sa [de soţie] şi va scuti [de dări] casa tatălui său în Israel”.

26 David le-a zis oamenilor care erau cu el: „Ce se va face aceluia care îl va bate pe filisteanul acesta şi va îndepărta dispreţul de deasupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să dispreţuiască armatele Dumnezeului celui viu?”.

27 Poporul i-a răspuns cu aceleaşi cuvinte : „Aşa i se va face celui care-l va bate”.

28 Eliab, fratele lui cel mai mare, a auzit că vorbea cu bărbaţii şi s-a aprins de mânie împotriva lui David şi i-a zis: „De ce ai coborât şi cui ai lăsat turma aceea mică în pustiu? Eu cunosc mândria ta şi răutatea inimii tale. Căci ai coborât ca să vezi lupta”.

29 David a răspuns: „Ce-am făcut acum? Oare nu mai pot spune nimic ?”.

30 S-a întors de la el către un altul şi a vorbit cu aceleaşi cuvinte. Poporul i-a răspuns ca prima dată.

31 Când au auzit cuvintele pe care le-a spus David, i le-au făcut cunoscute lui Saul care [a trimis] să-l aducă.

32 David i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă curajul ! Slujitorul tău va merge şi se va lupta cu filisteanul acesta”.

33 Saul i-a zis lui David: „Nu poţi să mergi să te lupţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, iar el este un războinic din tinereţea lui”.

34 David i-a zis lui Saul: „Slujitorul tău păştea turma tatălui său. Când un leu sau un urs venea să ia un miel din turmă,

35 alergam după el, îl loveam şi îl smulgeam din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.

36 Slujitorul tău a ucis leul şi ursul. Este oare filisteanul acesta netăiat împrejur ca unul dintre aceştia că dispreţuieşte armatele Dumnezeului celui viu?”.

37 David i-a zis: „Domnul, care m-a salvat din gheara leului şi din laba ursului, mă va salva şi din mâna acestui filistean”. Atunci Saul i-a zis lui David: „Du-te şi Domnul să fie cu tine!”.

38 Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa, i-a pus un coif de bronz pe cap şi l-a îmbrăcat cu zale .

39 David şi-a încins sabia peste armură şi a vrut să meargă, căci nu le încercase [încă]. Apoi i-a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu ele, pentru că nu le-am încercat [niciodată]”. Şi le-a dat jos de pe el.

40 Şi-a luat bâta în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor pe care o avea. Avea praştia în mâna lui şi s-a apropiat de filistean.

41 Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David, iar omul care-i purta scutul era înaintea lui.

42 Filisteanul s-a uitat fix şi, când l-a văzut pe David, l-a dispreţuit pentru că era un copil roşcat cu chip frumos.

43 Filisteanul i-a zis lui David: „Oare sunt eu un câine că vii la mine cu o bâtă?”. Apoi filisteanul l-a blestemat pe David pe zeii lui .

44 Filisteanul i-a zis lui David: „Vino la mine şi voi da carnea ta păsărilor cerului şi animalelor câmpului!”.

45 David i-a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu lance; eu vin împotriva ta în numele Domnului Sabaot, Dumnezeul armatelor lui Israel pe care tu l-ai dispreţuit.

46 Chiar astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi lovi şi-ţi voi tăia capul ; voi da cadavrele taberei filistenilor, păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Tot pământul va ştie că este un Dumnezeu în Israel.

47 Toată adunarea aceasta va şti că Domnul nu eliberează nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci al Domnului este războiul şi el v-a dat în mâinile noastre”.

48 Când filisteanul s-a ridicat, a mers şi s-a apropiat de David, imediat David a alergat la linia de luptă în faţa filisteanului.

49 Şi-a băgat mâna în traistă, a luat o piatră şi a tras cu praştia; l-a lovit pe filistean în frunte, iar piatra s-a înfipt în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.

50 David a fost mai tare decât filisteanul. Cu o praştie şi cu o piatră l-a lovit pe filistean şi l-a omorât. David nu avea sabie în mână.

51 David a alergat, a ajuns la filistean, i-a luat sabia din teacă, l-a ucis şi i-a tăiat cu ea capul.

Filistenii au văzut că murise eroul lor şi au luat-o la fugă.

52 Bărbaţii lui Israel şi Iuda s-au ridicat, au scos strigăte şi i-au urmărit pe filisteni până în vale şi până la porţile [cetăţii] Ecron. Au căzut trupurile filistenilor pe drumul către Şaaraim, până la Gat şi până la Ecron.

53 Fiii lui Israel s-au întors din urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra.

54 David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele [filisteanului] în cortul său.

55 Când l-a văzut Saul pe David ieşind împotriva filisteanului, i-a zis lui Abner, căpetenia armatei: „Al cui fiu este tânărul acesta, Abner?”. Abner i-a răspuns: „Pe viaţa ta , rege! Nu ştiu”.

56 Regele i-a zis: „Întreabă, tu, al cui fiu este tânărul acesta!”.

57 Când s-a întors David, după ce îl omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. [David] avea în mână capul filisteanului.

58 Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?”. David i-a răspuns: „Sunt fiul slujitorului tău Iese din Betleem!”.

18

1 Când a terminat [David] de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David; Ionatan l-a îndrăgit ca pe sufletul său.

2 Saul l-a oprit pe [David] în ziua aceea şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.

3 Ionatan a făcut o alianţă cu David pentru că-l îndrăgea ca pe sufletul lui.

4 Ionatan şi-a scos mantaua pe care o avea pe el şi i-a dat-o lui David; i-a dat hainele sale, chiar şi sabia, arcul şi brâul lui.

5 David ieşea oriunde îl trimitea Saul şi avea succes. Saul l-a pus peste oamenii de luptă, iar el a fost binevăzut şi de tot poporul şi de toţi servitorii lui Saul.

6 Când ei veneau, la întoarcerea lui David, după ce îl omorâse pe filistean, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel în întâmpinarea lui Saul, regele, cântând şi dansând, cu tamburine, cu veselie şi cu instrumente cu trei coarde.

7 Femeile cântau bucurându-se şi spunând:

„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii”.

8 Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut cuvântul aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zeci de mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât regalitatea!”.

9 Din acea zi, Saul l-a privit cu gelozie pe David.

10 A doua zi, duhul cel rău de la Dumnezeu l-a învăluit pe Saul care profeţea în mijlocul casei. David cânta cu mâna lui ca şi în celelalte zile, iar Saul avea suliţa în mână.

11 Saul a aruncat suliţa, zicând: „Îl voi pironi pe David de perete”. Dar David s-a ferit din faţa lui de două ori.

12 Saul se temea de David, pentru că Domnul era cu el, iar de Saul se îndepărtase.

13 Saul l-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus căpetenie peste o mie de oameni, iar David ieşea şi intra înaintea poporului.

14 David avea succes în tot ce făcea , căci Domnul era cu el.

15 Saul a văzut că [David] avea succes şi l-a îndepărtat de la el.

16 Tot Israelul şi Iuda îl îndrăgea pe David, pentru că el ieşea şi intra înaintea lor.

17 Saul i-a zis lui David: „Iat-o pe Merab, fiica mea cea mai mare! Ţi-o voi da de soţie. Numai să fii pentru mine un fiu viteaz şi să lupţi luptele Domnului”. Saul îşi spunea: „Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filistenilor să fie asupra lui”.

18 David i-a răspuns lui Saul: „Cine sunt eu, ce este viaţa mea şi ce este familia tatălui meu în Israel ca să fiu ginerele regelui?”.

19 Când a venit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să-i fie dată ca soţie lui David, ea a fost dată ca soţie lui Adriel din Mehola.

20 Mical, fiica lui Saul, îl iubea pe David. I-au adus la cunoştinţă lui Saul şi a fost plăcut lucrul [acesta] în ochii lui.

21 El îşi zicea: „I-o voi da ca să fie pentru el o capcană şi să fie în mâna filistenilor”. Iar Saul i-a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere”.

22 Saul le-a poruncit slujitorilor săi: „Vorbiţi-i lui David în secret: «Iată, regelui îi place de tine şi slujitorii lui te îndrăgesc. Acum, acceptă să fii ginerele regelui!»”.

23 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste lucruri lui David. David a răspuns: „Este puţin important pentru voi să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac şi de puţină importanţă”.

24 Slujitorii lui Saul i-au adus la cunoştinţă, zicând: „David a spus aceste cuvinte”.

25 Saul a zis: „Aşa să-i spuneţi lui David: «Regele nu doreşte nicio zestre , ci doar o sută de prepuţuri de la filisteni ca regele să se răzbune împotriva duşmanilor săi”. Saul avea de gând să-l facă pe David să cadă în mâna filistenilor.

26 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David şi cuvântul [acesta] a fost plăcut în ochii lui David ca să poată deveni ginerele regelui. Când încă nu se împliniseră zilele,

27 David s-a ridicat, au plecat el şi oamenii lui şi a ucis două sute de oameni; le-a adus prepuţurile şi le-a dat pe toate regelui ca să poată deveni ginerele regelui. Atunci Saul i-a dat-o de soţie pe Mical, fiica sa.

28 Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi că Mical, fiica sa , îl iubea.

29 Saul s-a temut şi mai mult de David şi i-a devenit duşman toată viaţa .

30 Căpeteniile filistenilor ieşeau [la luptă]; şi ori de cîte ori ieşeau, David avea mai mult succes decât toţi slujitorii lui Saul, iar numele lui a devenit foarte renumit.

19

1 Saul le-a vorbit lui Ionatan, fiul său, şi tuturor slujitorilor lui că voia să-l omoare pe David. Însă Ionatan ţinea foarte mult la David.

2 Ionatan, fiul lui Saul, i-a adus la cunoştinţă lui David şi i-a zis: „Tatăl meu Saul caută să te omoare. Ai grijă mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te.

3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpia în care vei fi tu; voi vorbi tatălui meu de tine, voi vedea ce [va zice] şi-ţi voi spune”.

4 Ionatan i-a vorbit bine de David lui Saul, tatăl său: „Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, căci el nu a greşit înaintea ta ; din contră, faptele lui sunt foarte bune pentru tine.

5 Şi-a riscat viaţa , l-a ucis pe filistean şi Domnul a dat o eliberare mare pentru tot Israelul. Ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva sângelui nevinovat şi să-l omori pe David fără motiv?”.

6 Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat: „Viu este Domnul! Nu va muri”.

7 Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte; apoi l-a adus la Saul şi David a fost în faţa lui ca mai înainte.

8 Şi din nou a fost război. David a ieşit împotriva filistenilor, i-a bătut şi le-a făcut un mare măcel, iar ei au fugit dinaintea lui.

9 Duhul cel rău de la Domnul a fost peste Saul; el era în casă, avea suliţa în mână, iar David cânta cu mâna lui.

10 Saul a căutat să-l pironească pe David cu suliţa de perete, dar el s-a ferit din faţa lui Saul şi suliţa s-a înfipt în perete. David a fugit şi a scăpat în noaptea aceea.

11 Saul a trimis mesageri acasă la David ca să-l urmărească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, soţia lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu-ţi scapi viaţa în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât”.

12 Mical l-a coborât pe David pe fereastră, iar el a plecat, a fugit şi a scăpat.

13 Mical a luat terafimii şi i-a pus în pat; a pus o piele de capră acolo unde era capul lui şi le-a acoperit cu o haină.

14 Saul a trimis mesageri ca să-l ia pe David, dar ea a zis: „Este bolnav”.

15 Saul i-a trimis pe mesageri ca să-l vadă pe David şi a zis: „Aduceţi-l la mine în patul [în care este] ca să-l omor”.

16 Mesagerii au venit şi, iată, terafimii erau în pat şi pielea de capră era la capul său.

17 Saul i-a zis lui Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi i-ai dat drumul duşmanului meu şi a scăpat?”. Mical i-a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: «Lasă-mă să plec! De ce să te omor? »”.

18 David a fugit şi a scăpat. A venit la Samuel, la Rama, şi i-a povestit tot ce-i făcuse Saul. Şi au mers, el şi Samuel, şi au locuit la Naiot .

19 Dar i s-a spus lui Saul: „Iată, David este în Naiot, lângă Rama!”.

20 Saul a trimis mesageri ca să-l ia pe David. Ei au văzut un grup de profeţi care profeţeau şi pe Samuel stând în picioare cu ei. Duhul lui Dumnezeu a fost peste mesagerii lui Saul şi au început şi ei să profeţească.

21 I s-a spus lui Saul şi el a trimis alţi mesageri, dar şi ei au început să profeţească. Saul a mai trimis mesageri pentru a treia oară, dar şi ei au început să profeţească.

22 Atunci Saul a mers şi el la Rama. Când a ajuns la fântâna cea mare care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?”. I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama”.

23 A mers acolo, la Naiot, lângă Rama. Duhul lui Dumnezeu a fost şi peste el, iar el mergea şi profeţea şi el până când a ajuns în Naiot, lângă Rama.

24 S-a dezbrăcat şi el de haine şi a profeţit şi el înaintea lui Samuel. A rămas dezbrăcat toată ziua şi toată noaptea aceea. De aceea se zice: „Este oare şi Saul printre profeţi?”.

20

1 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. A venit la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut? Ce nelegiuire şi ce păcat am săvârşit înaintea tatălui tău că vrea să-mi ia viaţa? ”.

2 [Ionatan] i-a răspuns: „Niciodată! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi spună ; de ce mi-ar ascunde tatăl meu acest lucru? Asta nu va fi!”.

3 David a jurat din nou: „Tatăl tău ştie că am aflat bunăvoinţă înaintea ta şi a zis: «Să nu ştie Ionatan, ca să nu se întristeze». Însă viu este Domnul şi viu este sufletul tău că doar un pas este între mine şi moarte!”.

4 Ionatan i-a zis lui David: „Ceea ce va spune sufletul tău voi face pentru tine!”.

5 David i-a zis lui Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă şi eu trebuie să stau la masă cu regele. Dă-mi drumul ca să mă ascund în câmp până a treia seară.

6 Dacă tatăl tău observă, să-i spui: «David mi-a cerut să meargă până la Betleem, cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa anuală pentru toată familia».

7 Dacă va zice: «Bine», atunci slujitorul tău este în pace; dar dacă se va mânia, să ştii că a hotărât ceea ce e rău.

8 Arată-ţi bunăvoinţa faţă de slujitorul tău, căci l-ai legat cu tine prin alianţa Domnului. Dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu! De ce să mă duci la tatăl tău?”.

9 Ionatan i-a zis: „Departe de tine ! Căci dacă aş şti că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ţi-aş spune?”.

10 David i-a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău îţi răspunde cu asprime?”.

11 Ionatan i-a zis lui David: „Hai să ieşim pe câmp!”. Şi au ieşit amândoi pe câmp .

12 Ionatan i-a zis lui David: „Pe Domnul Dumnezeul lui Israel! Dacă voi observa mâine sau poimâine că tatăl meu este binevoitor faţă de David şi atunci nu voi trimite la tine şi nu-ţi voi spune ,

13 aşa să-i facă Domnul lui Ionatan – ba mai rău – dacă tatăl meu va crede că e bine să vină răul asupra ta, îţi voi spune, te voi lăsa să pleci şi vei merge în pace. Domnul să fie cu tine aşa cum a fost cu tatăl meu!

14 Dacă voi mai fi încă viu, să-mi arăţi bunăvoinţa Domnului şi să nu mor.

15 Să nu-ţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casa mea , nici chiar când Domnul îi va nimici pe fiecare dintre duşmanii lui David de pe faţa pământului.

16 Căci Ionatan a făcut [o alianţă] cu casa lui David! Domnul să se răzbune pe duşmanii lui David!”.

17 Ionatan a continuat jurământul cu David pentru că îl îndrăgea. Căci îl îndrăgea ca pe sufletul său.

18 Ionatan i-a zis: „Mâine este lună nouă; lipsa ta se va observa, căci locul tău va fi gol”.

19 Lasă să treacă trei zile, apoi coboară repede şi vino la locul unde te-ai ascuns în ziua acelei întâmplări şi stai lângă piatra Ezel.

20 Eu voi trage trei săgeţi spre [piatră] ca şi când aş trage la ţintă.

21 Iată, voi trimite un slujitor şi-i voi zice: «Du-te şi caută săgeţile!». Dacă-i voi zice: «Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!», atunci să vii, căci este pace pentru tine şi nu este niciun [pericol]. Viu este Domnul.

22 Dar dacă voi zice tânărului: «Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!», atunci să pleci, căci Domnul te trimite.

23 Pentru lucrurile pe care le-am vorbit eu şi cu tine, Domnul este [martor] între mine şi tine pentru totdeauna!”.

24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi regele s-a aşezat la masă ca să mănânce.

25 Regele s-a aşezat la locul său ca în celelalte dăţi, la locul său de lângă perete. Ionatan s-a ridicat şi Abner a stat lângă Saul. Iar locul lui David era gol.

26 Saul n-a spus nimic în ziua aceea. Căci îşi spunea: „Este o întâmplare; nu este curat, cu siguranţă nu este pur!”.

27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era iar gol. Saul i-a zis lui Ionatan, fiul său: „De ce nu a venit fiul lui Iese nici ieri, nici astăzi la masă?”.

28 Ionatan i-a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut [să meargă] până la Betleem.

29 El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi-a poruncit el însuşi [să vin]! Dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, dă-mi voie să-i văd pe fraţii mei». De aceea nu a venit la masa regelui”.

30 Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu al unei perverse şi răzvrătite ce eşti ! Oare nu ştiu eu că l-ai ales pe fiul lui Iese spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale?”.

31 Căci câtă vreme fiul lui Iese va fi viu pe pământ, nu vei fi în siguranţă nici tu şi nici domnia ta . Acum trimite să-l aducă la mine căci este sortit morţii !”.

32 Ionatan i-a răspuns lui Saul, tatăl său: „De ce să moară? Ce a făcut?”.

33 Saul a aruncat suliţa spre el ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era hotărât de tatăl său ca să-l omoare pe David.

34 Ionatan s-a ridicat de la masă aprins de mânie. Nu a mâncat nimic în a doua zi a lunii noi, căci era întristat din cauza lui David şi tatăl său îl umilise.

35 A doua zi dimineaţa, Ionatan s-a dus pe câmp în locul stabilit cu David şi era însoţit de un slujitor .

36 El a zis slujitorului său: „Aleargă şi caută săgeţile pe care le voi trage eu!”. Slujitorul a alergat şi el trăgea săgeţile ca să treacă dincolo de [slujitor].

37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Oare nu este săgeata dincolo de tine?”.

38 Ionatan a strigat după slujitor: „Repede, grăbeşte-te şi nu te opri!”. Iar slujitorul lui Ionatan a adunat săgeţile şi a venit la stăpânul său.

39 Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul [acesta].

40 Ionatan i-a dat slujitorului armele şi i-a zis: „Mergi şi du-le în cetate!”.

41 Când slujitorul a plecat, David s-a ridicat din partea de sud, s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. S-au îmbrăţişat unul cu altul şi au plâns amândoi până când David nu a mai putut .

42 Ionatan i-a zis lui David: „Mergi în pace, căci am jurat amândoi în numele Domnului: «Domnul să fie între mine şi tine, între urmaşii mei şi urmaşii tăi pentru totdeauna!»”.

21

1 [Apoi David] s-a ridicat şi a plecat. Ionatan a mers în cetate .

2 David a venit la Nob , la Ahimelec , preotul. Lui Ahimelec i-a fost teamă când l-a întâlnit pe David şi i-a zis: „De ce eşti singur şi nu e nimeni cu tine?”.

3 David i-a zis lui Ahimelec, preotul: „Regele mi-a poruncit ceva şi mi-a zis: «Să nu ştie nimeni de lucrul pentru care te trimit şi ce ţi-am poruncit. Iar pe slujitori i-am trimis pe care într-un loc, pe care în altul».

4 Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se găseşte!”.

5 Preotul i-a răspuns lui David: „Pâine obişnuită nu am la îndemână, ci doar pâine sfinţită . Numai dacă slujitorii s-au abţinut de la femei”.

6 David i-a zis preotului: „De la femei ne-am abţinut şi ieri, şi alaltăieri de când am plecat. Tinerii sunt puri, deşi călătoria este una obişnuită; cu atât mai mult sunt puri astăzi”.

7 Preotul i-a dat [pâinea] sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea punerii înainte care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă când o luau [pe cea veche].

8 În ziua aceea era acolo cineva dintre slujitorii lui Saul închis înaintea Domnului. Numele lui era Doeg din Edom, capul păstorilor lui Saul.

9 David i-a zis lui Ahimelec: „N-ai aici la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nici sabie şi nici arme nu am luat, deoarece problema regelui era urgentă”.

10 Preotul i-a răspuns: „Iată, sabia lui Goliat , filisteanul pe care l-ai omorât la Emec-Ela, este învelită într-o pânză în spatele efodului ; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici!”. David a zis: „Nu esta alta ca ea. Dă-mi-o!”.

11 David s-a ridicat şi a fugit în ziua aceea din faţa lui Saul şi a venit la Achiş, regele din Gat.

12 Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, regele ţării? Nu este el acela pentru care se cânta şi se dansa, zicându-se:

«Saul a bătut miile lui,
iar David zecile lui de mii!»?”.

13 David a pus la inimă aceste cuvinte şi i-a fost mare teamă de Achiş, regele din Gat.

14 Şi-a schimbat purtarea înaintea lor, a făcut-o pe nebunul înaintea lor , zgâria uşile porţii şi lăsa să-i curgă balele pe barbă .

15 Achiş le-a zis slujitorilor săi: „Iată, vedeţi că este un nebun! De ce l-aţi adus la mine?

16 Oare duc lipsă de nebuni că mi-l aduceţi şi pe acesta ca s-o facă pe nebunul înaintea mea? Să intre acesta în casa mea?”.

22

1 David a plecat de acolo şi s-a salvat în grota Adulam . Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat şi au coborât la el.

2 S-au adunat la el toţi cei care se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau cu sufletul amărât, iar el a devenit căpetenia lor. Erau cu el cam patru sute de oameni.

3 De acolo David s-a dus la Miţpa, în Moab . El i-a zis regelui din Moab: „Permite-le, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină până când voi şti ce va face Dumnezeu cu mine!”.

4 I-a adus înaintea regelui din Moab şi au locuit cu el în tot timpul cât a fost David în refugiu.

5 Profetul Gad i-a zis lui David: „Nu mai rămâne în refugiu, ci mergi şi intră în ţinutul lui Iuda!”. David a plecat şi a ajuns în pădurea Heret.

6 Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea la Ghibeea sub tamarisc, pe colină; avea suliţa în mâna lui, iar slujitorii săi erau lângă el.

7 Saul le-a zis slujitorilor săi care stăteau cu el: „Ascultaţi, fii ai lui Beniamin! Vă va da fiul lui Iese tuturor şi ogoare şi vii? Vă va pune el pe toţi căpetenii peste mii şi peste sute?

8 De ce v-aţi răzvrătit toţi împotriva mea şi nu a fost nimeni care să-mi dezvăluie [alianţa] încheiată între fiul meu şi fiul lui Iese? Nu este nimeni între voi căruia să-i pară rău de mine şi să-mi dezvăluie că fiul meu i-a ridicat pe slujitorii mei împotriva mea ca să stea la pândă, cum este astăzi?”.

9 Doeg din Edom, care stătea şi el cu slujitorii lui Saul, a răspuns: „Eu l-am văzut pe fiul lui Iese venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.

10 [Ahimelec] l-a consultat pe Domnul pentru el, i-a dat provizii şi i-a dăruit sabia lui Goliat, filisteanul”.

11 Regele a trimis să-l cheme pe Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi toată casa tatălui său, preoţii care erau la Nob. Şi toţi au venit la rege.

12 Saul i-a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!”. El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!”.

13 Saul i-a zis: „De ce v-aţi răzvrătit împotriva mea, tu şi fiul lui Iese, dându-i lui pâine şi sabie şi consultându-l pe Domnul pentru el ca să se ridice împotriva mea şi să stea la pândă, cum este astăzi?”.

14 Ahimelec i-a răspuns regelui: „Cine între toţi slujitorii tăi este ca David, vrednic de încredere, ginerele regelui, căpetenia gărzii tale, cinstit în casa ta?

15 Oare astăzi am început eu să-l consult pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine! Să nu dea regele vina pe slujitorul lui sau pe întreaga casă a tatălui meu, pentru că slujitorul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici mic, nici mare”.

16 Regele i-a zis: „Veţi muri, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău!”.

17 Regele le-a zis alergătorilor care stăteau lângă el: „Înconjuraţi-i şi ucideţi-i pe preoţii Domnului, pentru că au complotat cu David: au ştiut că el fugea şi nu mi-au dat de ştire !”. Însă slujitorii regelui nu au vrut să-şi întindă mâna lor ca să-i lovească pe preoţii Domnului.

18 Atunci regele i-a zis lui Doeg : „Întoarce-te şi loveşte-i pe preoţi!”. Doeg din Edom s-a întors şi i-a lovit pe preoţi. A omorât în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni care purtau efodul de in.

19 Au trecut prin ascuţişul sabiei [cetatea] Nob, cetatea preoţilor: bărbaţi şi femei, copii şi sugari, boi, măgari şi oi.

20 Un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat; numele lui era Abiatar şi el a fugit după David .

21 Abiatar i-a spus lui David că Saul i-a ucis pe preoţii Domnului.

22 David i-a zis lui Abiatar: „Am ştiut în ziua aceea că Doeg din Edom, fiind acolo, îi va spune lui Saul. Eu sunt răspunzător de viaţa tuturor celor din casa tatălui tău .

23 Stai cu mine şi nu te teme, căci cel ce caută viaţa mea o caută şi pe a ta! La mine eşti bine păzit”.

23

1 I s-a zis lui David: „Iată, filistenii luptă împotriva [cetaţii] Cheila şi jefuiesc ariile”.

2 David l-a consultat pe Domnul : „Să merg şi să-i bat pe filistenii aceştia?”. Domnul i-a răspuns: „Mergi, bate-i pe filisteni şi eliberează Cheila!”.

3 Oamenii lui David i-au zis: „Iată, noi ne temem aici în Iuda, cu cât mai mult dacă vom merge la Cheila împotriva armatei filistenilor?”.

4 David l-a consultat iar pe Domnul. Domnul i-a răspuns: „Ridică-te şi coboară la Cheila, căci îi dau pe filisteni în mâinile tale!”.

5 David şi oamenii lui au mers la Cheila şi au luptat împotriva filistenilor, le-au luat cirezile şi au făcut un măcel mare. Şi David i-a salvat pe locuitorii din Cheila .

6 Când a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David, la Cheila, a coborât cu efodul în mână.

7 I s-a zis lui Saul că David a venit la Cheila, iar el a zis: „Dumnezeu îl dă în mâna mea, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare ”.

8 Saul a chemat tot poporul la luptă ca să coboare la Cheila şi să-i atace pe David şi pe oamenii lui.

9 David a aflat că Saul plănuia răul împotriva lui şi i-a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!”.

10 David a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel, slujitorul tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila ca să distrugă cetatea din cauza mea.

11 Oare mă vor da conducătorii din Cheila în mâinile lui? Va coborî Saul aşa cum a auzit slujitorul tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, spune-i, te rog, slujitorului tău!”. Domnul i-a zis: „Va coborî”.

12 David i-a zis: „Ne vor da conducătorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâna lui Saul?”. Domnul i-a răspuns: „Te vor da”.

13 David şi oamenii săi, cam şase sute de bărbaţi, au ieşit din Cheila şi au plecat . I s-a spus lui Saul că David a fugit din Cheila, iar el s-a oprit din mers .

14 David a locuit în pustiu, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustiul Zif. Saul l-a căutat în toate zilele, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâna lui.

15 David a văzut că Saul a ieşit să-i caute viaţa. David era în pustiul Zif , la Horşa.

16 Ionatan, fiul lui Saul, s-a ridicat şi a mers la David, la Horşa. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu,

17 şi i-a zis: „Nu te teme, căci nu te va găsi mâna lui Saul, tatăl meu. Tu vei domni peste Israel şi eu voi fi al doilea după tine. Saul ştie aceasta”.

18 Au încheiat amândoi o alianţă înaintea Domnului. David a rămas la Horşa, iar Ionatan a plecat acasă.

19 Cei din Zif au urcat la Saul, la Ghibeea şi i-au zis: „Oare nu s-a ascuns David la noi în locuri întărite, la Horşa, pe dealul Hachila, care este la dreapta de Ieşimon ?

20 Acum, pentru toată dorinţa ta de a coborî, rege, coboară şi noi îl vom da în mâna regelui!”.

21 Saul le-a zis: „Fiţi binecuvântaţi, voi, de Domnul, căci aţi avut milă de mine!

22 Mergeţi, verificaţi încă o dată ca să ştiţi şi să vedeţi locul unde se află , cine l-a văzut acolo, căci mi s-a spus că este foarte şiret.

23 Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, întoarceţi-vă la mine cu ceva sigur şi voi merge cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate locurile lui Iuda”.

24 S-au ridicat şi au mers la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustiul Maon, în Arabah, care este la dreapta de Ieşimon.

25 Saul şi oamenii săi au plecat şi l-au căutat [pe David]. I s-a spus lui David care a coborât spre stâncă şi a locuit în pustiul Maon. Saul a auzit şi l-a urmărit în pustiul Maon.

26 Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David şi oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David se grăbea să scape de Saul, dar Saul şi oamenii lui i-au înconjurat pe David şi pe oamenii lui ca să-i prindă.

27 A venit un mesager la Saul şi i-a zis: „Grăbeşte-te să vii, căci filistenii au invadat ţara!”.

28 Saul a încetat să-l urmărească pe David şi a mers în întâmpinarea filistenilor. De aceea locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot .

24

1 David a plecat de acolo şi a stat în locurile întărite din En-Ghedi .

2 Când s-a întors Saul din urmărirea filistenilor, i-au spus: „Iată, David este în pustiul En-Ghedi!”.

3 Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a dus să-i caute pe David şi pe oamenii lui pe stâncile caprelor sălbatice.

4 Saul a ajuns la stânile de oi , lângă drum, unde era o peşteră. Saul a intrat să se odihnească , iar David şi oamenii lui erau înăuntrul peşterii.

5 Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: «Îl dau pe duşmanul tău în mâinile tale; fă-i ce va fi bun în ochii tăi!»”. David s-a ridicat şi a tăiat uşor colţul mantiei lui Saul.

6 După aceea, inima îi bătea lui David pentru că tăiase colţul [mantiei] lui Saul.

7 A zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac aşa ceva împotriva stăpânului meu, împotriva unsului Domnului, şi să-mi întind mâna împotriva lui! Căci el este unsul Domnului”.

8 David i-a mustrat pe oamenii săi cu aceste cuvinte şi nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul.

9 După aceea, David s-a ridicat, a ieşit din peşteră şi a strigat după Saul: „Stăpânul meu, rege!”. Saul s-a întors înapoi, iar David a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat”.

10 David i-a zis lui Saul: „De ce asculţi vorbele celui care zice: «David îţi vrea răul»?.

11 Iată, ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peşteră. Mi s-a spus să te ucid, dar mi-a fost milă de tine şi am zis: «Nu vreau să-mi întind mâna împotriva stăpânului meu, pentru că este unsul Domnului».

12 Uite, părintele meu , vezi colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei şi nu te-am ucis. Recunoaşte şi vezi că nu este răutate sau răzvrătire în mine şi nu am păcătuit împotriva ta. Iar tu stai la pândă ca să-mi iei viaţa.

13 Domnul să fie între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine ! Dar mâna mea nu va fi împotriva ta.

14 După cum zice un proverb din vechime: «Răul de la cei răi vine». Dar mâna mea nu va fi împotriva ta.

15 Împotriva cui a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un câine mort , un purice?

16 Domnul să fie judecător între mine şi tine! Va vedea şi va apăra cauza mea şi mă va scăpa din mâna ta”.

17 Când a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, a zis Saul: „Acesta este glasul tău, fiul meu David?”. Saul şi-a ridicat glasul şi a plâns.

18 Şi i-a zis lui David: „Tu eşti mai drept decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău.

19 Tu astăzi ai arătat binele pe care mi l-ai făcut, întrucât Domnul m-a dat în mâna ta, iar tu nu m-ai ucis.

20 Dacă îl întâlneşte cineva pe duşmanul său, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească astăzi pentru ceea ce ai făcut pentru mine!

21 Iată, ştiu că tu vei deveni rege şi că domnia lui Israel va fi întărită prin mâna ta.

22 Acum, jură-mi pe Domnul că nu-mi vei nimici urmaşii [care vor fi] după mine şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu!”.

23 David i-a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui au urcat la locul întărit.

25

1 Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat, l-a plâns şi l-au îngropat lângă casa lui, la Rama. David s-a ridicat şi a coborât în pustiul Paran .

2 Era un om în Maon a cărui proprietate era în Carmel . Era foarte bogat: avea trei mii de oi şi o mie de capre. El îşi tundea turma în Carmel.

3 Numele acestui om era Nabal, iar numele soţiei lui era Abigail; era o femeie înţeleaptă şi frumoasă la chip, dar bărbatul [ei] era aspru şi rău în faptele lui. Era un fiu al lui Caleb .

4 David a auzit în pustiu că Nabal îşi tunde turma.

5 David a trimis zece tineri şi le-a zis: „Urcaţi la Carmel şi mergeţi la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu

6 şi spuneţi-i aşa: «Să trăieşti! Pacea să fie cu tine, cu casa ta şi cu toţi ai tăi!

7 Am auzit că tunzi [turma]. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am umilit şi nu li s-a luat nimic tot timpul cât au fost la Carmel.

8 Întreabă-i pe slujitorii tăi şi-ţi vor spune! Să găsească tinerii bunăvoinţă în ochii tăi, căci am venit într-o zi bună. Dă, te rog, ceea ce ai la îndemână slujitorilor tăi şi fiului tău David»”.

9 Slujitorii lui David au mers, i-au spus lui Nabal toate acele cuvinte şi au aşteptat.

10 Nabal le-a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David şi cine este fiul lui Iese? Astăzi s-au înmulţit sclavii care fug de la stăpânii lor.

11 Să iau eu pâinea, apa şi carnea pe care am pregătit-o pentru cei care tund şi să le dau unor oameni pe care nu-i cunosc şi nu ştiu de unde vin?”.

12 Oamenii lui David şi-au reluat drumul, s-au întors, au venit şi i-au spus [lui David] toate aceste cuvinte.

13 David le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-şi ia sabia!”. Şi fiecare şi-a luat sabia. De asemenea, şi David şi-a luat sabia. L-au urmat cam patru sute de oameni, iar două sute au rămas la bagaje.

14 Unul dintre slujitori i-a zis lui Abigail, soţia lui Nabal: „Iată, David a trimis din pustiu mesageri ca să-l salute pe stăpânul nostru, iar el s-a purtat rău cu ei.

15 Oamenii [aceştia] au fost foarte buni cu noi; nu ne-au umilit şi nu ni s-a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp.

16 Ne-au fost zid noaptea şi ziua tot timpul cât am fost cu ei, noi care suntem păstori la turmă.

17 Acum, gândeşte-te şi vezi ce poţi face, pentru că e decis răul împotriva stăpânului nostru şi împotriva casei lui. El este un om de nimic şi nimeni nu-i poate vorbi”.

18 Abigail s-a grăbit să ia două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte cu stafide şi două sute de legături de smochine şi le-a pus pe măgari.

19 Le-a zis slujitorilor săi: „Treceţi înaintea mea, iar eu voi veni după voi!”. Dar lui Nabal, soţul ei, nu i-a zis [nimic].

20 Pe când ea era călare pe măgar şi cobora muntele printr-un loc stufos, iată, David şi oamenii lui veneau înaintea ei şi ea s-a întâlnit cu ei.

21 David zisese: „Degeaba am păzit tot ceea ce are omul acesta în pustiu şi nu i s-a luat nimic din ce are; el îmi întoarce răul în locul binelui.

22 Aşa să facă Dumnezeu slujitorului său David – ba mai rău – dacă eu voi lăsa pe cineva de parte bărbătească până dimineaţă din tot ceea ce are el”.

23 Abigail l-a văzut pe David, a coborât repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat.

24 S-a aruncat la picioarele lui şi a zis: „Vina este a mea, domnul meu! Permite-i slujitoarei tale să-ţi vorbească şi ascultă cuvintele slujitoarei tale!

25 Să nu-l ia în seamă domnul meu pe omul acela de nimic, pe Nabal, căci cum este numele lui, aşa este şi el: numele lui este Nabal şi nebunie este în el. Iar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe slujitorii domnului meu pe care i-ai trimis.

26 Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că te-a împiedicat Domnul să vii [să verşi] sânge şi să te răzbuni cu mâna ta! Duşmanii tăi şi cei care caută răul domnului meu să fie ca Nabal!

27 [Primeşte] darul acesta pe care-l aduce slujitoarea ta domnului meu ca să fie dat slujitorilor care merg pe urmele domnului meu.

28 Iartă, te rog, vina slujitoarei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică , pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului şi nu s-a găsit răutate în tine niciodată .

29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să-ţi caute viaţa, sufletul domnului meu va fi în cartea celor vii la Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul duşmanilor tăi va fi aruncat ca dintr-o praştie.

30 Când Domnul va face domnului meu tot binele despre care a vorbit şi te va stabili conducător peste Israel,

31 să nu fie aceasta pentru tine motiv de remuşcare şi de mustrare a inimii pentru că ai vărsat sânge fără motiv şi că domnul meu s-a răzbunat singur. Când Domnul va face bine domnului meu, să-ţi aduci aminte de slujitoarea ta”.

32 David i-a zis lui Abigail: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea!

33 Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi să vărs sânge şi să mă răzbun singur!

34 Dar, viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ţi fac rău, căci, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, nu i-ar fi rămas lui Nabal până la lumina zilei [nimeni] de parte bărbătească”.

35 David a luat din mâna ei ceea ce-i adusese şi i-a zis: „Mergi în pace acasă! Vezi, ţi-am ascultat glasul şi te-am primit bine !”.

36 Abigail a ajuns la Nabal. Şi, iată, el avea un ospăţ în casa lui ca ospăţul unui rege. Inima lui era veselă , pentru că băuse foarte mult. Ea nu i-a spus nimic până dimineaţă .

37 Dar dimineaţa, după ce-i trecuse beţia lui Nabal, soţia lui i-a povestit aceste lucruri. Inima lui i-a stat în piept şi el a devenit ca piatra.

38 Cam după zece zile, Domnul l-a lovit pe Nabal şi a murit.

39 David a auzit că Nabal a murit şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, pentru că mi-a apărat cauza în dezonoarea pe care mi-a făcut-o Nabal şi care l-a oprit pe slujitorul său de la rău! Domnul a întors răutatea lui Nabal împotriva capului său”. David a trimis să i se spună lui Abigail că vrea să o ia de soţie.

40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, şi i-au zis: „David ne-a trimis la tine pentru că vrea să te ia de soţie”.

41 Ea s-a ridicat şi s-a închinat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, slujitoarea ta este ca sclava care spală picioarele slujitorilor domnului meu”.

42 Abigail s-a grăbit să se ridice şi a încălecat pe măgar. Cinci dintre slujitoarele ei o urmau . Au mers după mesagerii lui David şi a devenit soţia lui.

43 David a luat-o şi pe Ahinoam din Izreel şi amândouă au fost soţiile lui.

44 Saul a dat-o pe Mical , fiica sa, soţia lui David, lui Palti, fiul lui Laiş, care era din Galim.

26

1 Cei din Zif au venit la Saul, la Ghibeea şi i-au zis: „Oare nu se ascunde David pe colina Hachila , în faţă cu Ieşimon?”.

2 Saul s-a ridicat şi a coborât în pustiul Zif şi cu el erau trei mii de oameni aleşi ai lui Israel ca să-l caute pe David în pustiul Zif.

3 Saul şi-a fixat tabăra pe colina Hachila, în faţă cu Ieşimon, pe drum. David era în pustiu şi a văzut că Saul a venit după el în pustiu.

4 A trimis cercetaşi şi a aflat că Saul venise într-adevăr.

5 David s-a ridicat şi a venit la locul unde Saul îşi fixase tabăra şi a văzut locul unde era culcat Saul. Era şi Abner, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui. Saul era culcat între care, iar poporul stătea în jurul lui.

6 David le-a zis lui Ahimelec, heteul , şi lui Abişai, fiul Ţeruiei , fratele lui Ioab: „Cine vrea să coboare cu mine la Saul în tabără?”. Abişai i-a răspuns: „Eu vreau să cobor cu tine”.

7 David şi Abişai au ajuns la popor noaptea şi, iată, Saul era culcat şi dormea între care, iar suliţa lui era înfiptă în pământ la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul său.

8 Abişai i-a zis lui David: „Dumnezeu l-a dat astăzi pe duşmanul tău în mâna ta! Acum lasă-mă să-l pironesc cu suliţa la pământ o singură dată şi nu va mai fi nevoie să repet!”.

9 Dar David i-a zis lui Abişai: „Nu-l ucide! Căci cine îşi întinde mâna împotriva unsului Domnului şi rămâne nevinovat?”.

10 David a zis: „Viu este Domnul! Numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că va coborî la luptă şi va pieri.

11 Să mă ferească Domnul să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului! Ia suliţa de la capul lui, urciorul cu apă şi să plecăm!”.

12 David a luat suliţa şi urciorul cu apă de la capul lui Saul şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a observat şi nimeni nu s-a trezit, pentru că Domnul a făcut să cadă asupra lor un somn adânc .

13 David a trecut de cealaltă parte şi a ajuns pe vârful muntelui, departe. Era mare distanţă între ei.

14 A strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „Oare vei răspunde, Abner?”. Abner a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către rege?”.

15 David i-a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Cine este ca tine în Israel? De ce atunci nu l-ai păzit pe rege, stăpânul tău? A venit cineva din popor ca să-l omoare pe rege, stăpânul tău.

16 Nu este bun lucrul pe care l-ai făcut. Viu este Domnul că sunteţi sortiţi morţii pentru că nu l-aţi păzit pe stăpânul vostru, pe unsul Domnului. Acum vezi unde este suliţa regelui şi unde este urciorul de apă care erau la capul lui!”.

17 Saul a recunoscut glasul lui David şi a zis: „Este acesta glasul tău, fiul meu David?”. David i-a răspuns: „Este glasul meu, stăpânul meu, rege!”.

18 Şi i-a zis: „De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut şi ce rău este în mâna mea?

19 Acum să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său! Dacă Domnul este cel care te incită împotriva mea, să primească cu plăcere ofranda ; dar dacă sunt fiii oamenilor, blestemaţi să fie ei înaintea Domnului, fiindcă mă alungă astăzi din moştenirea Domnului, zicându-mi: «Du-te şi slujeşte altor dumnezei!».

20 Să nu cadă sângele meu la pământ dinaintea Domnului , căci a ieşit regele lui Israel să caute un purice ca unul care vânează o potârniche în munţi!”.

21 Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă a fost preţioasă viaţa mea astăzi în ochii tăi. Am acţionat ca un nebun şi am făcut o mare greşeală”.

22 David i-a răspuns: „Iată suliţa regelui! Să vină cineva dintre slujitorii tăi şi s-o ia!

23 Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea lui şi după fidelitatea lui. Domnul te-a dat astăzi în mâna [mea], iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului.

24 Iată, aşa cum am preţuit eu astăzi viaţa ta, aşa să fie preţuită viaţa mea în ochii Domnului şi să mă elibereze din orice strâmtorare!”.

25 Saul i-a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Ceea ce vei face, vei reuşi”. Apoi David a mers pe drumul lui, iar Saul s-a întors acasă .

27

1 David şi-a zis în sine : „Voi pieri într-o zi de mâna lui Saul. Nu este [nimic] mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot teritoriul lui Israel şi [astfel] voi scăpa de mâna lui”.

2 David s-a sculat, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, regele din Gat.

3 David şi oamenii lui au rămas în Gat, la Achiş, fiecare la casa lui. Cu David erau cele două soţii ale sale: Ahinoam din Izreel şi Abigail, soţia lui Nabal, din Carmel.

4 I s-a spus lui Saul că David a fugit la Gat şi nu l-a mai căutat.

5 David i-a zis lui Achiş: „Dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, să mi se dea, te rog, un loc într-o cetate din câmpie unde să locuiesc! De ce să locuiască slujitorul tău împreună cu tine în cetatea de domnie?”.

6 Şi i-a dat Achiş [cetatea] Ţiclag în ziua aceea. Pentru aceasta a fost [cetatea] Ţiclag a regilor lui Iuda până în ziua de azi.

7 Numărul zilelor cât a locuit David în câmpia filistenilor a fost de un an şi patru luni .

8 David şi oamenii lui mergeau şi se năpusteau asupra celor din Gheşur , asupra celor din Ghirzir şi asupra celor din Amalec; căci aceştia locuiau dintotdeauna în ţinutul care e înspre Şur şi spre ţara Egiptului.

9 David lovea ţara şi nu lăsa în viaţă nici bărbat, nici femeie; lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, apoi se întorcea şi venea la Achiş.

10 Achiş zicea: „Unde aţi atacat astăzi? ”. David răspundea: „La sud de Iuda, la sud de Ierahmeel şi la sud de chenei ”.

11 David nu lăsa în viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, căci spunea: „să nu povestească despre noi: «Aşa făcea David»”. Aceasta era regula lui tot timpul cât a locuit în câmpia filistenilor.

12 Achiş se încredea în David şi zicea: „A devenit urât de poporul lui Israel şi va fi slujitorul meu pentru totdeauna”.

28

1 În zilele acelea, filistenii şi-au adunat taberele [ca să formeze] armata pentru a lupta împotriva lui Israel. Achiş i-a zis lui David: „Tu ştii că trebuie să ieşi cu mine în tabără [la luptă], tu şi oamenii tăi”.

2 David i-a zis lui Achiş: „Bine, tu ştii ce poate face slujitorul tău” . Achiş i-a zis lui David: „Bine, te stabilesc ca păzitor al capului meu în toate zilele”.

3 Samuel murise. Tot Israelul l-a plâns şi l-au îngropat la Rama, cetatea lui. Saul îi îndepărtase din ţară pe necromanţi şi pe toţi vrăjitorii.

4 Filistenii s-au adunat, au venit şi şi-au fixat tabăra la Şunem ; Saul a adunat tot Israelul şi şi-au fixat tabăra la Ghilboa .

5 Saul a văzut tabăra filistenilor, s-a temut şi inima i-a tremurat foarte mult.

6 Saul l-a consultat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin profeţi .

7 Saul le-a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o necromantă ca să merg să o consult!”. Slujitorii lui i-au zis: „Iată, în En-Dor este o necromantă!”.

8 Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Ghiceşte-mi prin necromanţie şi fă să vină la mine cel pe care îţi voi spune!”.

9 Femeia i-a răspuns: „Tu ştii ce a făcut Saul, cum i-a alungat din ţară pe necromanţi şi pe ghicitori. De ce întinzi o cursă sufletului meu? Ca să mă dai la moarte?”.

10 Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru lucrul acesta”.

11 Femeia i-a zis: „Pe cine vrei să-l aduc la tine?”. El a răspuns: „Adu-mi-l pe Samuel!”.

12 Când femeia l-a văzut pe Samuel, a strigat cu voce tare şi i-a zis femeia lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!”.

13 Regele i-a zis: „Nu te teme! Ce vezi?”. Femeia i-a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască ridicându-se din pământ”.

14 El i-a zis: „Cum este înfăţişarea lui?”. Ea a răspuns: „Este un bătrân care se ridică şi este învelit cu o mantie”. Saul a înţeles că era Samuel, s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.

15 Samuel i-a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat făcându-mă să mă ridic?”. Saul i-a răspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii luptă împotriva mea şi Dumnezeu s-a îndepărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin profeţi, nici prin vise. Te-am chemat ca să îmi faci cunoscut ce am de făcut”.

16 Samuel i-a zis: „Pentru ce mă consulţi pe mine când Domnul s-a îndepărtat de tine şi a devenit adversarul tău?

17 Domnul îţi face aşa cum ţi-a spus prin mine. Domnul a îndepărtat domnia din mâinile tale şi a dat-o aproapelui tău, lui David.

18 Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului şi nu ai împlinit mânia lui împotriva lui Amalec, de aceea ţi-a făcut Domnul lucrul acesta astăzi.

19 Domnul îl dă şi pe Israelul care este cu tine în mâna filistenilor. Mâine tu şi fiii tăi veţi fi cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâna filistenilor”.

20 Saul s-a aruncat la pământ cât era el de lung. I-a fost foarte frică din cauza cuvintelor lui Samuel: nu mai avea nici o putere, căci nu mâncase nimic toată ziua şi toată noaptea.

21 Femeia a venit la Saul, l-a văzut foarte înspăimîntat şi i-a zis: „Iată, slujitoarea ta a ascultat glasul tău; mi-am riscat viaţa ascultând cuvintele tale pe care mi le-ai spus.

22 Ascultă acum şi tu glasul slujitoarei tale: îţi voi da o bucată de pâine ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum”.

23 El a refuzat şi a zis: „Nu mănânc!”. Dar slujitorii lui şi femeia au insistat şi el a ascultat de glasul lor. S-a ridicat de la pămînt şi s-a aşezat pe pat.

24 Femeia avea un viţel gras în grajd pe care l-a înjunghiat repede; a luat făină, a frământat-o şi a copt azime.

25 Le-a adus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, iar ei au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat în noaptea aceea.

29

1 Filistenii şi-au adunat taberele la Afec , iar Israel avea tabăra la izvorul care este în Izreel.

2 Căpeteniile filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor, iar David şi oamenii lui mergeau în urmă cu Achiş.

3 Căpeteniile filistenilor au zis: „Ce-i cu evreii aceştia?”. Achiş le-a răspuns căpeteniilor filistenilor: „Oare nu este acesta David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel, care este cu mine zilele acestea sau anii aceştia? Nu am găsit în el nimic [rău] din ziua venirii sale până astăzi”.

4 Căpeteniile filistenilor s-au mâniat pe Achiş şi i-au zis: „Trimite-l înapoi pe omul acesta să se întoarcă la locul pe care i l-ai dat! Să nu meargă cu noi la luptă ca să nu ne fie adversar ! Cu ce va putea să placă acesta stăpânului său? Oare nu cu capetele acestor oameni?

5 Nu este acesta David pentru care cântau şi dansau, zicând:

«Saul a lovit miile sale,
iar David zecile lui de mii?»”.

6 Achiş l-a chemat pe David şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om drept şi bun în ochii mei ca să ieşi şi să vii cu mine în tabără. Nu am găsit niciun rău în tine din ziua venirii tale la mine până astăzi. Dar nu eşti plăcut în ochii căpeteniilor.

7 Acum, întoarce-te şi mergi în pace ca să nu faci nimic rău în ochii căpeteniilor filistenilor”.

8 David i-a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut şi ce ai găsit în slujitorul tău de când am fost în faţa ta până astăzi ca să nu merg să lupt împotriva duşmanilor stăpânului meu, regele?”.

9 Achiş i-a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea ochilor mei ca un mesager al lui Dumnezeu; dar căpeteniile filistenilor au zis: «Să nu meargă cu noi la luptă!».

10 Deci, sculaţi-vă dimineaţa, tu şi slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă şi plecaţi îndată ce se va lumina!”.

11 David şi oamenii lui s-au sculat ca să plece dimineaţa şi să se întoarcă în ţara filistenilor. Iar filistenii au urcat la Izreel.

30

1 Când David şi oamenii lui au ajuns a treia zi la Ţiclag, Amalec a năvălit în Negheb şi în Ţiclag. Au lovit [cetatea] Ţiclag şi i-au dat foc.

2 Le-au luat captive pe femeile care erau în ea, de la mic la mare . N-au ucis pe nimeni, dar le-au luat cu ei şi au mers pe drumul lor.

3 David şi oamenii lui au ajuns în cetate şi, iată, era arsă, iar soţiile, fiii şi fiicele lor fuseseră luaţi captivi.

4 David şi poporul care era cu el şi-au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai avut putere să plângă.

5 Au fost luate captive şi cele două soţii ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail, soţia lui Nabal, din Carmel.

6 David a fost foarte strâmtorat căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre pentru că toţi erau amărâţi la suflet, fiecare din cauza fiilor şi fiicelor sale. Dar David s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui.

7 David i-a zis lui Abiatar, preotul, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!”. Iar Abiatar i-a adus efodul la David.

8 David l-a consultat pe Domnul: „Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?”. [Domnul] i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi îi vei elibera [pe toţi]”.

9 David şi cei şase sute de oameni care erau cu el au plecat şi au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei care rămâneau în urmă.

10 David i-a urmărit, el şi patru sute de oameni, dar două sute de oameni au rămas pentru că erau prea obosiţi ca să treacă pârâul Besor.

11 Au dat peste un egiptean în câmpie şi l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine şi să bea apă.

12 I-au dat o bucată de turtă de smochine şi două de stafide. A mâncat şi i-a revenit suflarea, căci nu mâncase pâine şi nu băuse apă de trei zile şi de trei nopţi.

13 David i-a zis: „Al cui eşti şi de unde eşti?”. El i-a răspuns: „Sunt un tânăr egiptean, slujitor al unui om din Amalec. Stăpânul meu m-a abandonat pentru că eram bolnav acum trei zile.

14 Am năvălit în partea de sud a chereteilor , a celor din Iuda şi la sud de Caleb, şi am dat foc [cetăţii] Ţiclag”.

15 David i-a zis: „Condu-mă la ceata aceasta!”. Iar el i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mâna stăpânului meu! Iar eu te voi conduce la ceata aceasta”.

16 Şi i-a condus. Iată, erau împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului: mâncau, beau şi sărbătoreau pentru toată prada mare pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda.

17 David i-a bătut din zori până a doua zi seara şi n-a scăpat niciunul dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile şi au fugit.

18 David a salvat tot ce luase Amalec. David le-a eliberat şi pe cele două soţii ale lui.

19 Nu le-a lipsit nimeni de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, şi nimic din pradă şi din tot ceea ce le-a luat: David a recuperat totul.

20 David a luat toată turma şi cireada. Le-au adus în faţa celorlalte animale şi au zis: „Aceasta este prada lui David”.

21 David a venit la cei două sute de oameni care erau prea obosiţi ca să meargă după David şi care rămăseseră la pârâul Besor. Au ieşit în întâmpinarea lui David şi în întâmpinarea poporului care era cu el. David s-a apropiat de popor şi i-a întrebat de sănătate.

22 Unii oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au zis: „Fiindcă n-au mers cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am luat-o înapoi, ci doar fiecare să-şi ia soţia şi copiii şi să plece!”.

23 Dar David a zis: „Nu faceţi aşa, fraţii mei, cu ce ne-a dat Domnul; căci el ne-a ocrotit şi a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră.

24 Cine vă ascultă în privinţa aceasta? Partea celui care a mers la luptă trebuie să fie aceeaşi cu cel care a rămas la bagaje: împreună să o împartă!”.

25 Din ziua aceea înainte a stabilit o hotărâre şi o regulă pentru Israel până în ziua de azi .

26 David s-a întors la Ţiclag. A trimis din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le: „Iată un dar din prada luată de la duşmanii Domnului:

27 celor din Betel,
celor din Ramot-Negheb,
celor din Iatir,

28 celor din Aroer,
celor din Sifmot,
celor din Eştemoa,

29 celor din Racal,
celor din cetăţile lui Ierahmeel,
celor din cetăţile cheneilor,

30 celor din Horma,
celor din Bor-Aşan,
celor din Atac,

31 celor din Hebron
şi tuturor locurilor unde merseseră David şi oamenii lui” .

31

1 Filistenii au luptat împotriva lui Israel, iar bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea filistenilor şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.

2 Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi i-au lovit pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.

3 Saul a fost luat la ţintă de către arcaşi şi [Saul] a fost rănit grav de către arcaşi.

4 Saul i-a zis atunci celui care-i purta armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă , ca să nu vină aceşti netăiaţi împrejur să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine!”. Dar cel care-i purta armele nu a vrut, pentru că îi era teamă . Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea.

5 Cel care-i purta armele lui Saul a văzut că a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el.

6 În acea zi au murit împreună Saul şi cei trei fii ai săi, cel care-i purta armele şi toţi oamenii lui.

7 Cei din Israel care erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan au văzut că oamenii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Iar filistenii au venit şi s-au aşezat în ele.

8 A doua zi, filistenii au venit să-i dezbrace pe cei morţi şi i-au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa.

9 Au tăiat capul lui [Saul] şi i-au luat armele. Au trimis în toată ţara filistenilor să se dea de veste în casele idolilor lor şi în popor.

10 Au pus armele lui Saul în templul Astartelor şi i-au atârnat trupul pe zidurile din Bet Şean.

11 Locuitorii din Iabeş-Galaad au auzit ceea ce îi făcuseră filistenii lui Saul,

12 s-au ridicat toţi bărbaţii viteji, au mers toată noaptea şi au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi de pe zidurile din Bet-Şean. Au venit la Iabeş şi le-au ars acolo .

13 Au luat oasele lor, le-au îngropat sub tamariscul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile.