1 După moartea lui Saul, David s-a întors de la victoria asupra lui Amalec şi a stat două zile la Ţiclag.
2 A treia zi a venit un om din tabăra lui Saul cu hainele sfâşiate şi ţărână pe cap. Când a ajuns la David, s-a aruncat la pământ şi s-a închinat.
3 David i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel”.
4 David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat”. El i-a răspuns: „Poporul a fugit din luptă şi au fost mulţi cei care au căzut din popor şi au murit; chiar şi Saul şi Ionatan, fiul său, au murit”.
5 David i-a zis tânărului care-i aducea vestea: „De unde ştii că Saul şi Ionatan, fiul său, au murit?”.
6 Tânărul care-i povestea a răspuns: „Din întâmplare am venit pe muntele Ghilboa; Saul era rezemat de suliţa lui, iar carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.
7 S-a întors, m-a văzut şi m-a chemat, iar eu am zis: «Iată-mă!».
8 El mi-a zis: «Cine eşti?», iar eu i-am răspuns: «Sunt un om din Amalec».
9 Şi mi-a zis: «Apropie-te de mine şi omoară-mă; căci m-a apucat spaima, chiar dacă viaţa este încă în mine».
10 M-am apropiat de el şi l-am omorât, căci ştiam că nu ar mai fi trăit după căderea lui. Am luat diadema de pe capul lui şi brăţara de la mâna lui şi le-am adus aici la stăpânul meu”.
11 David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat; la fel şi toţi oamenii care erau cu el.
12 Au jelit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru Ionatan, fiul său, pentru poporul Domnului şi pentru toată casa lui Israel, căci muriseră de sabie.
13 David i-a zis tânărului care-i povestea: „De unde eşti?”. El i-a răspuns: „Sunt fiul unui străin din Amalec”.
14 David i-a zis: „Cum, nu ţi-a fost frică să-ţi întinzi mâna să-l ucizi pe unsul Domnului?”.
15 David l-a chemat pe unul dintre slujitorii lui şi i-a zis: „Apropie-te şi ucide-l!”. El l-a lovit şi l-a omorât.
16 David i-a zis: „Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta: «L-am ucis pe unsul Domnului»”.
17 David a cântat acest cântec de jale pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său,
18 a spus să fie învăţată fiilor lui Iuda [Cântarea] Arcului; iată, este scrisă în Cartea celui Drept .
19 „Gloria ta, Israele, a fost străpunsă pe înălţimile tale!
Cum au căzut cei viteji!
20 Nu spuneţi lucrul acesta în Gat,
nu-l vestiţi pe străzile din Aşchelon,
ca să nu se bucure fiicele filistenilor,
ca să nu se laude fiicele celor netăiaţi împrejur.
21 Munţi din Ghilboa!
Nici rouă, nici ploaie [să nu cadă] peste voi!
Să nu fie peste voi nici ogoare
[care să vă dea rod] pentru darul ridicat!
Căci acolo au fost profanate scuturile vitejilor,
scutul lui Saul, niciodată uns cu untdelemn,
22 ci de sângele celor străpunşi,
de grăsimea celor viteji!
Arcul lui Ionatan n-a dat înapoi niciodată,
iar sabia lui Saul nu flutura în vânt.
23 Saul şi Ionatan, amabili şi gentili,
nici în viaţă, nici în moarte nu s-au despărţit;
erau mai uşori decât vulturul,
mai puternici decât leul.
24 Fiicele lui Israel,
plângeţi-l pe Saul
care vă îmbrăca în stacojiu şi lucruri preţioase,
care punea podoabe de aur pe veşmintele voastre!
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Ionatan, străpuns pe înălţimile tale!
26 Mă doare după tine, fratele meu , Ionatan!
Îmi erai foarte drag!
Minunată era iubirea ta faţă de mine,
mai mult decât iubirea unei femei!
27 Cum au căzut vitejii!
Cum au pierit armele de luptă!”.
1 După aceea, David l-a consultat pe Domnul: „Să urc într-una dintre cetăţile lui Iuda?”. Domnul i-a răspuns: „Urcă!”. David a zis: „Unde să urc?”. [Domnul a răspuns]: „La Hebron”.
2 David a urcat acolo cu cele două soţii ale sale: Ahinoam din Izreel şi Abigail, soţia lui Nabal, din Carmel.
3 David a luat cu el şi pe oamenii care erau la el, pe fiecare cu casa lui, şi au locuit în cetăţile din Hebron.
4 Bărbaţii lui Iuda au venit şi l-au uns acolo pe David ca rege peste casa lui Iuda .
Şi i-au zis lui David că oamenii din Iabeş Galaad sunt cei care l-au îngropat pe Saul.
5 David a trimis mesageri la oamenii din Iabeş-Galaad să le spună: „Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat bunăvoinţă faţă de stăpânul vostru Saul şi l-aţi îngropat!
6 Domnul să arate faţă de voi bunăvoinţă şi fidelitate! Vă voi face şi eu bine, pentru că aţi făcut lucrul acesta.
7 Acum, întăriţi-vă mâinile şi fiţi puternici; stăpânul vostru Saul a murit, iar casa lui Iuda m-a uns pe mine rege peste voi” .
8 Abner, fiul lui Ner, căpetenia armatei pe care o avea Saul, l-a luat pe Iş-Boşet , fiul lui Saul, şi l-a dus la Mahanaim .
9 L-a făcut rege peste Galaad, peste cei din Aşur , peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin şi peste tot Israelul .
10 Iş-Boşet, fiul lui Saul, avea patruzeci de ani când a fost făcut rege al lui Israel şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda l-a urmat pe David.
11 Numărul zilelor cât timp David a fost rege în Hebron au fost de şapte ani şi şase luni.
12 Abner, fiul lui Ner, şi slujitorii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim spre Gabaon.
13 Ioab , fiul Ţeruiei, şi slujitorii lui David au ieşit şi s-au întâlnit la piscina din Gabaon . Unii stăteau de o parte a piscinei, iar ceilalţi de cealaltă parte a piscinei.
14 Abner i-a zis lui Ioab: „Să se ridice tinerii şi să se bată înaintea noastră!”. Ioab a răspuns: „Să se ridice!”.
15 S-au sculat şi au înaintat în acelaşi număr, doisprezece pentru Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi doisprezece dintre slujitorii lui David.
16 Fiecare l-a apucat pe vecinul său de cap şi i-a înfipt sabia în coastă şi au căzut toţi împreună. Au numit locul acela Helcat-Haţurim. Acesta este în Gabaon.
17 A fost o luptă grea în ziua aceea. Abner şi oamenii lui Israel au fost bătuţi înaintea slujitorilor lui David.
18 Acolo erau cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute la picioare ca o căprioară de câmpie.
19 L-a urmărit pe Abner fără să se abată nici la dreapta, nici la stânga de pe urma lui Abner.
20 Abner s-a uitat înapoi şi a zis:
„Eşti tu Asael?”. Iar el a răspuns: „Eu sunt”.
21 Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stânga, apucă-l pe unul dintre tineri şi ia-i hainele!”. Dar Asael n-a vrut să se abată din urma lui.
22 Abner i-a zis din nou lui Asael: „Pleacă din urma mea! De ce să te dobor la pământ? Cum voi putea să-mi ridic privirea spre Ioab , fratele tău?”.
23 Dar el nu a vrut să plece. Abner l-a lovit în burtă cu coada suliţei şi suliţa a ieşit în spate; a căzut acolo şi a murit pe loc. Toţi cei care veneau la locul unde căzuse şi murise Asael se opreau.
24 Ioab şi Abişai l-au urmărit pe Abner. La asfinţitul soarelui, au ajuns la colina Ama care este în faţă cu Ghiah, pe drumul care duce în pustiul Gabaon.
25 Fiii lui Beniamin s-au adunat după Abner, s-a format un grup şi au stat pe vârful unui deal.
26 Abner a strigat către Ioab: „Oare va sfâşia sabia fără încetare? Nu ştii că la sfârşit va fi amar? Până când nu vei spune poporului să se întoarcă de la urmărirea fraţilor săi?”.
27 Ioab a răspuns: „Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, până dimineaţă poporul nu s-ar fi întors de la urmărirea fratelui său”.
28 Ioab a sunat din trâmbiţă şi tot poporul s-a oprit; nu l-au mai urmărit pe Israel şi nu au mai luptat.
29 Abner şi oamenii lui au mers în Arabah toată noaptea; au trecut Iordanul, au mers prin tot Bitronul şi au ajuns la Mahanaim.
30 Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner şi a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece dintre slujitorii lui David şi Asael.
31 Slujitorii lui David au lovit din Beniamin şi dintre oamenii lui Abner şi au omorât trei sute şaizeci de oameni.
32 L-au luat pe Asael şi l-au îngropat în mormântul tatălui său, la Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea şi, în zorii zilei, erau la Hebron.
1 Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David devenea tot mai puternic, iar Saul devenea tot mai slab.
2 Lui David i s-au născut fii la Hebron: întâiul lui născut a fost Amnon , din Ahinoam din Izreel;
3 al doilea, Chileab , din Abigail din Carmel, soţia lui Nabal; al treilea, Absalom , fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele din Gheşur;
4 al patrulea, Adonia , fiul lui Haghit; al cincilea, Şefatia, fiul lui Abital;
5 al şaselea, Itream, fiul Eglei, soţia lui David. Aceştia i s-au născut lui David la Hebron.
6 Cât timp a durat războiul dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a fost puternic în casa lui Saul.
7 Saul a avut o concubină al cărei nume era Riţpa, fiica lui Aia. [Iş-Boşet] i-a zis lui Abner: „De ce ai intrat la concubina tatălui meu?” .
8 Abner s-a mâniat foarte tare de cuvintele lui Iş-Boşet şi a răspuns: „Oare sunt cap de câine eu pentru Iuda? Astăzi arăt îndurare casei lui Saul, tatăl tău, fraţilor săi şi prietenilor săi şi nu te-am dat în mâna lui David, şi totuşi azi mă învinuieşti de nelegiuire cu femeia [aceasta]?
9 Aşa să facă Dumnezeu lui Abner – ba mai rău – că, după cum i-a jurat Domnul lui David, aşa îi voi face eu:
10 să treacă domnia de la casa lui Saul şi să-l ridice pe tron pe David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba!”.
11 [Iş-Boşet] nu a mai putut să-i întoarcă vreun cuvânt lui Abner pentru că se temea de el.
12 Abner a trimis mesageri la David să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Încheie o alianţă cu mine şi mâna mea va fi cu tine ca să aducă la tine tot Israelul!”.
13 El a zis: „Bine! Voi face alianţă cu tine; însă îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa decât dacă mi-o vei aduce pe Mical, fiica lui Saul când vei veni să-mi vezi faţa”.
14 David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soţia mea Mical , cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri de la filisteni!”.
15 Iş-Boşet a trimis să o ia de la soţul [ei], de la Paltiel, fiul lui Laiş.
16 Soţul ei a mers după ea plângând până la Bahurim . Iar Abner i-a zis: „Întoarce-te!”. Iar el s-a întors.
17 Abner a vorbit cu bătrânii lui Israel, zicându-le: „Cândva îl căutaţi pe David ca să fie regele vostru.
18 Acum faceţi-l! Căci Domnul i-a zis lui David: «Prin mâna lui David, slujitorul meu, îl voi elibera pe poporul meu din mâna filistenilor şi din mâna tuturor duşmanilor săi»”.
19 Abner le-a vorbit şi celor din Beniamin şi s-a dus să le spună în auzul lui David la Hebron ceea ce este bun în ochii lui Israel şi în ochii întregii case a lui Beniamin.
20 Abner a venit la David în Hebron cu douăzeci de oameni; iar David a făcut un ospăţ pentru Abner şi pentru cei care erau cu el.
21 Abner i-a zis lui David: „Mă voi scula şi voi pleca să adun tot Israelul la stăpânul meu, regele, ca să facă alianţă cu tine şi peste tot ceea ce-ţi doreşte inima”. David i-a dat drumul lui Abner şi [acesta] a plecat în pace.
22 Ioab şi slujitorii veneau [de la urmărirea] unei cete şi aduceau cu ei pradă multă. Abner nu mai era cu David la Hebron căci David îi dăduse drumul, iar el a mers în pace.
23 Când a venit Ioab cu toată armata lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la rege care i-a dat drumul şi a plecat în pace”.
24 Ioab a mers la rege şi i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; de ce i-ai dat drumul şi a plecat?
25 Îl cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, să ştie când ieşi şi când intri şi să ştie tot ce faci”.
26 Ioab a ieşit de la David şi a trimis mesageri după Abner. L-au adus înapoi de la cisterna Sira . David însă nu ştia [nimic].
27 Abner s-a întors la Hebron. Ioab l-a dus în mijlocul porţii ca să-i vorbească în linişte. L-a lovit acolo în burtă şi l-a omorât pentru sângele lui Asael, fratele lui.
28 David a aflat apoi şi a zis: „Nevinovat sunt eu şi regatul meu pentru totdeauna înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner;
29 ci să cadă asupra capului lui Ioab şi asupra întregii case a tatălui său. Să nu lipsească din casa lui Ioab cel care are scurgere, leprosul, cel care se sprijină în băţ, cel care cade de sabie şi cel care este lipsit de pâine!”.
30 Ioab şi Abişai, fratele său, l-au omorât pe Abner pentru că îl omorâse pe Asael, fratele lor, în lupta de la Gabaon.
31 David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci şi jeliţi înaintea lui Abner!”. Iar regele David mergea în urma sicriului.
32 L-au îngropat pe Abner la Hebron. Regele şi-a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abner. Tot poporul plângea.
33 Regele a cântat de jale pentru Abner, zicând:
„Să moară Abner cum moare un nebun?
34 Mâinile tale nu erau legate
şi picioarele tale nu erau puse în lanţuri .
Ai căzut cum cade cineva înaintea celor nelegiuiţi!”.
Şi tot poporul a continuat să-l plângă.
35 Apoi tot poporul a venit la David ca să-l facă să mănânce ceva , cât era încă ziuă; dar David a jurat, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”.
36 Tot poporul a aflat [aceasta] şi a fost bun în ochii întregului popor. Tot ce făcea regele era bun în ochii întregului popor.
37 Tot poporul şi tot Israelul au înţeles în ziua aceea că nu regele fusese cel care îl omorâse pe Abner, fiul lui Ner.
38 Regele le-a zis slujitorilor săi: „Oare nu ştiţi că o căpetenie mare a căzut astăzi în Israel?
39 Acum eu sunt încă slab, deşi sunt uns ca rege; însă oamenii aceia, fiii Ţeruiei, sunt mai puternici decât mine. Să răsplătească Domnul celui care a făcut răul după răutatea sa!
1 Când a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, i-au căzut mâinile şi tot Israelul s-a îngrozit.
2 Fiul lui Saul avea doi oameni, căpetenii de trupe: numele unuia era Baana, iar numele celuilalt era Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot , dintre fiii lui Beniamin. Căci şi Beerot era considerat din Beniamin.
3 Cei din Beerot au fugit la Ghitaim şi au locuit acolo ca străini până în ziua de azi.
4 Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu şchiop. Avea cinci ani când a venit din Izreel ştirea despre Saul şi Ionatan. Doica lui l-a luat şi a fugit. Când se grăbea să fugă, [fiul lui Saul] a căzut şi a rămas şchiop. Numele lui era Mefiboşet .
5 Fiii lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, au mers şi au ajuns în timpul arşiţei de la amiază la casa lui Iş-Boşet, care era culcat în pat la amiază.
6 Au ajuns până în mijlocul casei, ca şi cei care aduc grâu. Recab şi Baana, fraţii lui, l-au lovit în burtă şi au fugit .
7 Au intrat în casă pe când el era culcat pe pat în camera lui de dormit. L-au lovit, l-au omorât şi i-au tăiat capul. I-au luat capul şi au mers prin Arabah toată noaptea.
8 Au adus capul lui Iş-Boşet la David, în Hebron, şi i-au zis regelui: „Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, duşmanul tău care căuta viaţa ta; Domnul îl răzbună astăzi pe stăpânul meu, regele, de Saul şi de descendenţa lui”.
9 David le-a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul care mi-a răscumpărat viaţa din orice strâmtorare!
10 Cel care mi-a povestit, zicând: „Iată, Saul este mort”, [crezând] că aduce o veste bună în ochii mei, l-am apucat şi l-am ucis la Ţiclag ca să-l răsplătesc pentru vestea bună.
11 Cu atât mai mult când nişte oameni nelegiuiţi au ucis un om drept în casa lui, în patul lui, să nu cer sângele lui din mâna voastră şi să dispăreţi de pe pământ?”.
12 David le-a poruncit slujitorilor lui să-i omoare; le-au tăiat mânile şi picioarele şi i-au spânzurat lângă piscina din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet şi l-au îngropat în mormântul lui Abner, la Hebron.
1 Toate triburile lui Israel au venit la David, la Hebron şi au zis: „Iată, noi suntem [os din] oasele tale [şi carne din] carnea ta .
2 Chiar şi înainte, când Saul era rege peste noi, tu erai cel care-l conduceai afară şi îl aduceai înăuntru pe Israel. Şi Domnul ţi-a zis: «Tu îl vei paşte pe poporul meu, Israel, şi vei deveni conducător peste Israel»”.
3 Toţi bătrânii lui Israel au venit la rege, la Hebron şi regele David a încheiat o alianţă cu ei la Hebron înaintea Domnului . Iar ei l-au uns pe David rege peste Israel.
4 David avea treizeci de ani când a fost făcut rege şi a domnit patruzeci de ani.
5 La Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.
6 Regele şi oamenii lui au mers la Ierusalim , la iebuseii care locuiau ţinutul. Ei i-au zis lui David: „Să nu intri aici, căci şi orbii şi şchiopii ţi se vor împotrivi” , zicându-şi: „David nu va veni aici”.
7 Însă David a capturat fortăreaţa Sion. Aceasta este cetatea lui David.
8 David a zis în ziua aceea: „Oricine îi va bate pe iebusei şi va urca pe canalul de apă [să-i arunce în canal] pe şchiopii şi pe orbii pe care David îi urăşte”. De aceea se zice: „Orbul şi şchiopul nu vor intra în casă!”.
9 David a locuit în fortăreaţă şi a numit-o „cetatea lui David” . A făcut construcţii de jur împrejur, de la Milo spre interior.
10 David devenea din ce în ce mai mare şi Domnul Dumnezeul Sabaot era cu el.
11 Hiram , regele din Tir, a trimis mesageri la David, lemn de cedru, lucrători în lemn şi lucrători în piatră de zid şi i-au costruit o casă lui David.
12 David a recunoscut că Domnul îl întărea ca rege peste Israel şi că-i înălţa domnia de dragul poporului său Israel.
13 David şi-a mai luat concubine şi soţii din Ierusalim după ce a venit din Hebron şi i s-au mai născut fii şi fiice.
14 Acestea sunt numele celor care i s-au născut în Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan şi Solomon,
15 Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia,
16 Elişama, Eliada , şi Elifelet .
17 Filistenii au auzit că David fusese uns rege peste Israel. Au venit toţi filistenii să-l caute pe David. David a auzit şi a coborât în fortăreaţă .
18 Filistenii au venit şi s-au răspândit în valea Refaim .
19 David l-a consultat pe Domnul: „Să urc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?”. Domnul i-a zis lui David: „Urcă, pentru că îi voi da pe filisteni în mâinile tale!”.
20 David a venit la Baal-Peraţim, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul i-a rupt pe duşmanii mei ca ruperea de ape”. De aceea a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim.
21 Ei şi-au abandonat idolii acolo, iar David şi oamenii lui i-au luat.
22 Filistenii au venit din nou şi s-au răspândit în valea Refaim.
23 David l-a consultat pe Domnul. [Domnul i-a zis]: „Nu urca, ci înconjoară-i prin spate şi vino la ei prin partea Becaim .
24 Când vei auzi un zgomot de paşi pe vârfurile lui Becaim, atunci să te grăbeşti căci Domnul iese înaintea ta ca să bată tabăra filistenilor”.
25 David a făcut cum îi poruncise Domnul şi i-a bătut pe filisteni de la Gheba până la Ghezer .
1 David i-a adunat pe toţi cei aleşi din Israel, [în număr de] treizeci de mii.
2 David şi tot poporul care era cu el s-au ridicat şi au pornit de la Baale-Iuda ca să ducă de acolo arca lui Dumnezeu, chemat pe nume după numele Domnului Sabaot care stă peste heruvimi.
3 Au pus arca lui Dumnezeu pe un car nou şi au luat-o din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio , fiul lui Abinadab, conduceau carul cel nou.
4 Au luat-o din casa lui Abinadab, care era pe deal cu arca lui Dumnezeu, iar Ahio mergea în faţa arcei.
5 David şi toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente din lemn de chiparos, cu harpe, alăute, timpane, sistre şi cimbale.
6 Au ajuns la aria lui Nacon , iar Uza a întins [mâna] spre arca lui Dumnezeu şi a ţinut-o, căci boii s-au poticnit.
7 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza. Dumnezeu l-a lovit acolo pentru greşeala lui şi [Uza] a murit acolo lângă arca lui Dumnezeu.
8 David s-a întristat că Dumnezeu l-a lovit pe Uza şi a dat acelui loc numele de Pereţ-Uza, care este până azi.
9 David s-a temut de Domnul în ziua aceea şi a zis: „Cum să intre la mine arca Domnului?”.
10 David n-a vrut să aducă arca Domnului la el, în cetatea lui David, şi a dus-o în casa lui Obed-Edom din Gat.
11 Arca Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat şi Domnul l-a binecuvântat pe Obed-Edom şi toată casa lui.
12 I s-a spus regelui David: „Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea datorită arcei lui Dumnezeu”. Atunci David a mers şi a adus arca lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David cu bucurie.
13 Când cei care duceau arca Domnului făceau şase paşi , el jertfea un bou şi un viţel gras.
14 David dansa din toate puterile înaintea Domnului şi era încins cu efodul de in .
15 David şi toată casa lui Israel au dus arca Domnului cu strigăte de bucurie şi cu sunet de trâmbiţe.
16 Când arca Domnului a ajuns în cetatea lui David, Mical, fiica lui Saul se uita pe fereastră. Văzându-l pe regele David sărind şi dansând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei.
17 Au adus arca Domnului, au pus-o la locul ei, în mijlocul cortului, pe care-l întinsese David pentru ea . David a adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de împăcare.
18 Când a terminat David de adus arderile de tot şi jertfele de împăcare, a binecuvântat poporul în numele Domnului Sabaot.
19 A împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia câte o bucată de pâine, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat fiecare la casa lui .
20 David s-a întors să-şi binecuvânteze casa. Mical, fiica lui Saul, i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Ce onoare astăzi pentru regele lui Israel! S-a descoperit astăzi în ochii slujitoarelor slujitorilor săi cum se descoperă unul dintre cei de nimic!”.
21 David i-a răspuns lui Mical: „[Am făcut-o] înaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatăl tău şi de toată casa lui ca să mă pună conducător peste poporul Domnului , peste Israel. Înaintea Domnului am jucat.
22 Mă voi înjosi şi mai mult decât aceasta şi voi fi mic în ochii mei. Cât despre slujitoarele despre care ai vorbit, de ele voi fi cinstit”.
23 Mical, fiica lui Saul, n-a avut fii până în ziua morţii ei.
1 Când regele locuia în casa lui şi Domnul i-a dat linişte de toţi duşmanii lui de jur împrejur,
2 i-a zis profetului Natan : „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, iar arca lui Dumnezeu locuieşte într-un cort! ”.
3 Natan i-a răspuns regelui: „Tot ceea ce ai în inimă, mergi şi fă, căci Domnul este cu tine! ”.
4 În noaptea aceea, cuvântul Domnului a fost [adresat] lui Natan:
5 „Du-te şi spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Oare tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?›
6 Eu n-am locuit într-o casă din ziua când i-am scos pe fiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am călătorit în cort sau în sanctuar.
7 Pretutindeni pe unde am mers cu toţi fiii lui Israel, am spus eu oare vreun cuvânt vreunuia dintre judecătorii lui Israel cărora le-am poruncit să păstorească poporul meu Israel, zicând: ‹Pentru ce nu-mi zidiţi o casă de cedru?› ».
8 Spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‹Te-am luat de la staul, de la oi, ca să fii conducător peste poporul meu, peste Israel;
9 am fost cu tine oriunde ai mers, i-am nimicit pe toţi duşmanii tăi înaintea ta şi ţi-am făcut numele mare ca numele celor mari care sunt pe pământ;
10 îl voi pune pe poporul meu, Israel, într-un loc, îl voi stabili şi va locui el acasă şi nu va mai fi tulburat. Fiii nelegiuirii nu-l vor mai umili ca mai înainte,
11 din ziua când am stabilit judecători peste poporul meu Israel şi ţi-am dat linişte de toţi duşmanii tăi. Domnul îţi face cunoscut că Domnul îţi va face o casă!
12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia.
13 El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie.
14 Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu . Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu nuiaua oamenilor şi cu lovituri ale fiilor oamenilor ;
15 dar îndurarea mea nu se va îndepărta de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.
16 Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie› »”.
17 Natan i-a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată viziunea aceasta.
18 Regele David a mers şi s-a prezentat înaintea Domnului şi a zis:
„Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule,
şi ce este casa mea
că m-ai adus până aici?
19 Şi încă este atât de puţin în ochii tăi, Doamne Dumnezeul meu!
Tu vorbeşti despre casa slujitorului tău şi pentru viitor .
Aceasta este legea cu privire la om, Doamne Dumnezeul meu!
20 Ce ţi-ar mai putea spune David?
Tu îl cunoşti pe slujitorul tău, Doamne Dumnezeul meu!
21 De dragul cuvântului tău şi după inima ta
ai făcut toate aceste lucruri mari:
le-ai făcut cunoscute slujitorului tău!
22 Mare eşti tu, Doamne Dumnezeule!
Nimeni nu este ca tine
şi nu este alt Dumnezeu în afară de tine,
după tot ce au auzit urechile noastre.
23 Cine este ca poporul tău, Israel?
Singurul popor pe pământ la care a venit Dumnezeu
ca să-l răscumpere ca popor al său
şi să-i dea un nume;
să facă pentru ei lucruri mari şi înfricoşătoare,
pentru ţara ta, înaintea poporului tău,
pe care ţi l-ai răscumpărat de la neamul Egiptului
şi de la dumnezeii lui.
24 Tu l-ai întărit pe poporul tău, Israel,
ca să fie poporul tău pe vecie,
iar tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lui.
25 Acum, Doamne Dumnezeule,
fă să rămână cuvântul pe care l-ai rostit
asupra slujitorului tău şi asupra casei lui pe vecie
şi fă după cum ai spus.
26 Mărit să fie numele tău pe vecie şi să se zică:
«Domnul Sabaot este Dumnezeul lui Israel!.
Casa slujitorului tău David să rămână stabilă înaintea ta!»
27 Căci Doamne al oştirilor , Dumnezeul lui Israel ,
ai descoperit la urechea slujitorului tău, zicând:
«Îţi voi zidi o casă».
De aceea slujitorul tău a îndrăznit
să-ţi facă această rugăciune.
28 Acum, Doamne Dumnezeule,
tu eşti Dumnezeu
şi cuvintele tale sunt adevăr.
Tu i-ai spus slujitorului tău toate aceste cuvinte frumoase.
29 Binevoieşte a binecuvânta casa slujitorului tău
ca să fie înaintea ta pentru totdeauna.
Pentru că tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit.
Binecuvântează cu binecuvântarea ta
casa slujitorului tău pentru totdeauna!”.
1 După aceea, David i-a bătut pe filisteni, i-a umilit şi a luat Meteg Haama din mâna filistenilor.
2 L-a lovit pe Moab , i-a culcat la pământ şi i-a măsurat cu frânghia : a măsurat două frânghii pentru a-i omorî şi o frânghie întreagă pentru a-i lăsa în viaţă. Cei din Moab au ajuns sclavii lui David şi i-au adus daruri.
3 David l-a lovit pe Hadadezer , fiul lui Rehob, regele din Ţoba, când s-a dus să-şi ia înapoi stăpânirea peste râul Eufrat.
4 David a capturat de la el o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi; a tăiat tendoanele tuturor [cailor] de la care şi a păstrat dintre ei [cai] pentru o sută de care.
5 Aram din Damasc a venit în ajutorul lui Hadadezer, regele din Ţoba, şi David a ucis douăzeci şi două de mii de oameni din Aram.
6 David a pus gărzi în Aram din Damasc. Aram a devenit sclavul lui David şi i-a adus daruri. Domnul îl elibera pe David oriunde mergea.
7 David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer şi le-a adus la Ierusalim.
8 De la Betah şi de la Berotai , cetăţi ale lui Hadadezer, regele David a luat foarte mult bronz.
9 Toi, regele din Hamat, a auzit că David bătuse toată armata lui Hadadezer.
10 Toi l-a trimis pe Ioram , fiul său, la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l binecuvânteze pentru că a luptat împotriva lui Hadadezer şi l-a bătut. Toi era în luptă împotriva lui Hadadezer şi avea obiecte de argint, obiecte de aur şi obiecte de bronz.
11 Şi pe acestea regele David le-a consacrat Domnului, aşa cum consacrase argintul şi aurul [pe care le-a luat] de la toate popoarele pe care le subjugase:
12 de la Aram, de la Moab, de la fiii lui Amon , de la filisteni, de la Amalec şi din prada de la Hadadezer, fiul lui Rehob, regele din Ţoba.
13 David şi-a făcut un nume când s-a întors după ce l-a bătut pe Aram în Valea Sării, cam optsprezece mii [de oameni].
14 A pus gărzi în Edom. Peste tot Edomul a pus gărzi . Domnul îl elibera pe David oriunde mergea.
15 David a domnit peste Israel şi făcea judecată şi dreptate pentru tot poporul lui.
16 Ioab, fiul Ţeruiei, era [conducătorul] armatei; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar.
17 Sadoc , fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Seraia era secretar;
18 Benaia, fiul lui Iehoiada, era [responsabil] peste cheretei şi peletei , iar fiii lui David erau preoţi.
1 David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul ca să-i arăt îndurare datorită lui Ionatan?”.
2 Era un slujitor din casa lui Saul şi numele lui era Ţiba. L-au chemat la David. Regele i-a zis: „Tu eşti Ţiba? ”, iar el răspuns: „Sunt eu, slujitorul tău!”.
3 Regele a zis: „Mai este cineva din casa lui Saul ca să arăt faţă de el îndurarea lui Dumnezeu? ”. Ţiba i-a răspuns regelui: „Mai este un fiu al lui Ionatan, care este şchiop”.
4 Regele i-a zis: „Unde este el?”. Ţiba i-a răspuns regelui: „Este în casa lui Machir , fiul lui Amiel, la Lodebar”.
5 Regele David a trimis şi l-au luat din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
6 Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa [la pământ] şi s-a închinat. David a zis: „Mefiboşet!”. Iar el a răspuns: „Iată-l pe slujitorul tău!”.
7 David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ţi arăt îndurare datorită lui Ionatan, tatăl tău! Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău, Saul, şi vei mânca permanent la masa mea”.
8 El s-a închinat şi a zis: „Ce este slujitorul tău ca să te întorci la un câine mort cum sunt eu?”.
9 Regele l-a chemat pe Ţiba, slujitorul lui Saul, şi i-a zis: „Tot ce avea Saul şi casa lui îi dau fiului stăpânului tău.
10 Tu să lucrezi pământurile pentru el, tu, fiii tăi şi slujitorii tăi, şi să aduci hrană pentru fiul stăpânului tău! Mefiboşet, fiul stăpânului tău, va mânca permanent la masa mea”. Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de slujitori.
11 Ţiba i-a zis regelui: „Conform cu tot ceea ce a poruncit stăpânul meu, regele, slujitorului său, aşa va face slujitorul tău.
Mefiboşet mânca la masa [lui David] ca oricare dintre fiii regelui.
12 Mefiboşet avea un fiu mic al cărui nume era Mica . Toţi cei care locuiau în casa lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet.
13 Mefiboşet locuia la Ierusalim, căci mânca permanent la masa regelui. El era şchiop de amândouă picioarele.
1 După aceea, regele fiilor lui Amon a murit şi a domnit Hanun, fiul său, în locul lui.
2 David a zis: „Voi arăta îndurare faţă de Hanun, fiul lui Nahaş , aşa cum a arătat îndurare şi tatăl lui faţă de mine”. David a trimis prin slujitorii săi să-l mângâie pentru [moartea] tatălui său. Şi slujitorii lui David au mers în ţara fiilor lui Amon.
3 Căpeteniile fiilor lui Amon i-au zis stăpânului lor Hanun: „Oare ca să-l cinstească pe tatăl tău în ochii tăi a trimis David oameni care să te mângâie? Oare nu pentru ca să spioneze cetatea, să o străbată şi să o lovească i-a trimis David pe slujitorii lui la tine?”.
4 Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate şi le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse. Apoi le-a dat drumul.
5 I s-a adus la cunoştinţă lui David şi el a trimis în întâmpinarea lor, căci oamenii fuseseră umiliţi foarte mult. Regele le-a spus: „Rămâneţi la Ierihon până vă va creşte barba! Apoi întoarceţi-vă!”.
6 Fiii lui Amon au văzut că au devenit urâţi de David. I-au tocmit pe arameii de la Bet-Rehob , pe arameii din Ţoba – două zeci de mii de pedestraşi – şi pe regele din Maaca – o mie de oameni – şi pe oamenii din Tob – douăsprezece mii de bărbaţi.
7 David a auzit şi l-a trimis pe Ioab şi toată armata de viteji .
8 Fiii lui Amon au ieşit şi s-au aşezat în linie de luptă la intrarea porţii . Arameii din Ţoba şi din Rehob şi oamenii din Tob şi din Maaca erau deoparte în câmpie.
9 Ioab a văzut că erau împotriva lui fronturile luptei – din faţă şi din spate – şi a luat dintre toţi aleşii lui Israel şi i-a aşezat în linie de luptă înaintea arameilor.
10 Pe cei care au rămas din popor i-a dat în mâna lui Abişai, fratele lui, şi i-a pus în linie de luptă înaintea fiilor lui Amon.
11 Şi i-a zis: „Dacă arameii vor fi mai puternici decât mine, să vii în ajutorul meu; dacă însă fiii lui Amon vor fi mai puternici decât tine, voi veni eu să te ajut.
12 Fii tare! Să fim tari pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru! Domnul să facă ce este bine în ochii lui!”.
13 Ioab şi poporul care era cu el s-au apropiat să lupte împotriva arameilor. Însă [arameii] au luat-o la fugă din faţa lor.
14 Fiii lui Amon au văzut că arameii au fugit şi au fugit şi ei din faţa lui Abişai şi au intrat în cetate. Ioab s-a întors de la fiii lui Amon şi a venit la Ierusalim.
15 Arameii au văzut că au fost loviţi de Israel şi s-au aliat împreună.
16 Hadadezer a trimis şi i-a adus pe arameii care erau dincolo de Râu. Au venit la Helam, iar Şobac , căpetenia armatei lui Hedadezer , era în faţa lor.
17 I s-a adus la cunoştinţă lui David. El a adunat tot Israelul, a trecut Iordanul şi a venit la Helam . Arameii s-au aşezat în linie de luptă înaintea lui David şi au luptat împotriva lui.
18 Dar arameii au fugit dinaintea lui Israel. David a ucis dintre aramei şapte sute de [cai] de la care şi patruzeci de mii de călăreţi. Iar pe Şobac, căpetenia armatei lor, l-a lovit şi a murit acolo.
19 Toţi regii care erau slujitori ai lui Hadadezer au văzut că au fost loviţi de Israel. Au făcut pace cu Israel şi i-au slujit. Iar arameii s-au temut să le mai vină în ajutor fiilor lui Amon.
1 La începutul anului , când ieşeau regii [la luptă], David i-a trimis pe Ioab şi pe slujitorii săi care erau cu el, i-au prădat pe fiii lui Amon şi au asediat [cetatea] Raba. David însă locuia la Ierusalim.
2 Într-o seară, David s-a ridicat de pe pat. Când se plimba pe terasa palatului regal, a văzut de pe terasa casei o femeie care făcea baie. Femeia era foarte frumoasă la chip.
3 David a trimis să întrebe despre femeie: „Nu este aceasta Batşeba, fiica lui Eliam, soţia lui Urie, heteul ?”.
4 David a trimis mesageri ca să o ia. A venit la el şi el s-a culcat cu ea; apoi ea s-a purificat de impuritatea ei şi s-a întors acasă.
5 Femeia a rămas însărcinată şi a trimis să i se aducă la cunoştinţă lui David, zicând: „Sunt însărcinată”.
6 Atunci David a trimis la Ioab [să i se spună]: „Trimite-l la mine pe Urie, heteul!”. Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David.
7 Urie a venit la el şi David l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului şi despre starea războiului.
8 David i-a zis lui Urie: „Coboară acasă la tine şi spală-ţi picioarele !”. Urie a ieşit din casa regelui şi a fost urmat de un dar din partea regelui.
9 Dar Urie s-a culcat la poarta palatului regal cu toţi slujitorii stăpânului său şi nu a coborât acasă la el.
10 I-au adus la cunoştinţă lui David: „Urie nu a coborât la el acasă”. David i-a zis lui Urie: „Nu vii tu, oare, din călătorie? De ce nu ai coborât acasă la tine?”.
11 Urie i-a răspuns lui David: „Arca , Israel şi Iuda locuiesc în corturi; stăpânul meu Ioab şi slujitorii stăpânului meu şi-au fixat tabăra în câmp, iar eu să merg acasă, să mănânc, să beau şi să mă culc cu soţia mea? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău! Nu voi face lucrul acesta!”.
12 David i-a zis lui Urie: „Rămâi şi astăzi aici, iar mâine îţi voi da drumul!”. Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.
13 David l-a chemat să mănânce şi să bea cu el şi l-a îmbătat . Seara Urie a ieşit şi s-a culcat cu slujitorii stăpânului său, dar nu a coborât acasă la el.
14 Dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab şi i-a trimis-o prin Urie.
15 A scris în scrisoare: „Puneţi-l pe Urie în faţă, unde lupta este mai grea, trageţi-vă înapoi de la el ca să fie lovit şi să moară!”.
16 Când Ioab a atacat cetatea, l-a pus pe Urie în locul unde ştia că sunt oameni viteji.
17 Oamenii din cetate au ieşit şi au luptat împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, dintre slujitorii lui David, şi a murit şi Urie, heteul .
18 Ioab a trimis să i se aducă la cunoştinţă lui David toată situaţia luptei.
19 I-a poruncit mesagerului: „Când vei termina de spus regelui toată situaţia luptei,
20 dacă regele se va enerva şi-ţi va zice: «De ce v-aţi apropiat de cetate să luptaţi? Oare nu ştiaţi că vor trage cu săgeata de pe zid?
21 Cine l-a omorât pe Abimelec , fiul lui Ierubeşet ? Oare nu o femeie care a aruncat peste el o piatră de râşniţă de pe zid şi a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat de zid?», spuneţi-i: «A murit şi slujitorul tău Urie, heteul»”.
22 Mesagerul a plecat, a ajuns la David şi i-a spus tot ce i-a transmis Ioab .
23 Mesagerul i-a zis lui David: „Oamenii au fost mai puternici decât noi. Au ieşit împotriva noastră în câmpie, iar noi am fost împotriva lor până la intrarea de la poartă.
24 Însă arcaşii au tras de pe zid şi au murit dintre slujitorii regelui. Chiar şi slujitorul tău Urie, heteul, a murit”.
25 David i-a zis mesagerului: „Aşa să-i spui lui: «Să nu fie rău în ochii tăi lucrul acesta. Căci sabia doboară pe unul sau pe altul. Înteţeşte lupta împotriva cetăţii şi distruge-o. Iar tu încurajează!»”.
26 Soţia lui Urie a auzit că Urie, soţul ei, a murit şi a jelit pentru soţul ei.
27 După ce a trecut doliul , David a trimis să o aducă la el acasă, ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu. Dar lucrul acesta pe care l-a făcut David a fost rău în ochii Domnului .
1 Domnul l-a trimis pe Natan la David. Natan a venit la el şi i-a zis:
„Erau doi oameni într-o cetate:
unul bogat şi altul sărac.
2 Bogatul avea turme
şi cirezi foarte multe.
3 Săracul nu avea decât o mieluţă pe care o cumpărase;
o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui;
ea mânca din bucata lui şi bea din paharul lui,
dormea la sânul lui şi era pentru el ca o fiică.
4 A venit un călător la omul bogat.
Dar bogatul nu s-a îndurat să ia din turma sau din cireada lui
ca să pregătească pentru călătorul care venise la el,
ci a luat mieluţa omului sărac
şi a pregătit-o pentru omul care venise la el”.
5 David s-a aprins foarte mult de mânie împotriva omului şi i-a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este sortit morţii!
6 Să plătească de patru ori mieluţa din cauză că a făcut lucrul acesta şi pentru că nu s-a îndurat!”.
7 Natan i-a zis lui David: „Tu eşti omul [acesta]! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Eu te-am uns rege peste Israel şi eu te-am eliberat din mâna lui Saul;
8 ţi-am dat casa stăpânului tău şi soţiile stăpânului tău la sânul tău; ţi-am dat casa lui Israel şi a lui Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin, aş mai fi adăugat şi altele .
9 Pentru ce ai dispreţuit cuvântul Domnului şi ai făcut ce este rău în ochii lui? L-ai lovit cu sabia pe Urie, heteul, ai luat-o de soţie pe soţia lui şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10 Acum, nu se va îndepărta sabia de casa ta niciodată, pentru că m-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia lui Urie, heteul, ca să fie soţia ta».
11 Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi ridica răul împotriva ta din casa ta. Voi lua soţiile tale sub ochii tăi şi le voi da prietenilor tăi. Ei se vor culca cu soţiile tale sub ochii tăi la lumina acestui soare.
12 Tu ai lucrat pe ascuns, eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi la lumina soarelui»”.
13 David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!”. Iar Natan i-a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul; nu vei muri.
14 Dar pentru că l-ai dispreţuit pe Domnul ca duşmanii lui prin lucrul acesta, fiul care ţi s-a născut va muri” .
15 Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Urie lui David şi el s-a îmbolnăvit.
16 David l-a căutat pe Domnul pentru copil şi a postit; a venit şi şi-a petrecut noaptea culcat la pământ.
17 Bătrânii casei lui au venit la el ca să-l ridice de la pământ, însă el nu a voit şi nu a mâncat nimic cu ei.
18 A şaptea zi copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i aducă la cunoştinţă că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul era viu, i-am vorbit şi nu ne-a ascultat . Cum să-i spunem: «A murit copilul»?”.
19 David a văzut că slujitorii lui şuşoteau şi a înţeles că murise copilul. David i-a întrebat pe slujitorii săi: „A murit copilul?”. Ei au zis: „A murit”.
20 Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului şi s-a închinat. S-a întors acasă şi a cerut să i se aducă mâncare şi a mâncat.
21 Slujitorii lui i-au zis: „Ce este lucrul acesta pe care îl faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai; acum, când a murit copilul, te ridici şi mănânci!”.
22 El a răspuns: „Când trăia copilul posteam şi plângeam, căci ziceam: «Cine ştie? Poate se va îndura Domnul de mine şi va ţine copilul în viaţă!».
23 Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot eu să-l fac să se întoarcă [la viaţă]? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine” .
24 David a consolat-o pe Batşeba, soţia lui. A intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu şi i-a dat numele de Solomon. Şi Domnul l-a iubit.
25 [Domnul] l-a trimis pe Natan, profetul, şi i-a pus numele de Iedidia , după cum [a vrut] Domnul.
26 Ioab a luptat împotriva [cetăţii] Raba a fiilor lui Amon şi a capturat cetatea de domnie .
27 Ioab a trimis mesageri la David să-i spună: „Am luptat împotriva [cetăţii] Raba şi am capturat şi cetatea apelor.
28 Acum adună restul poporului, aşază-ţi tabăra împotriva cetăţii şi captureaz-o ca să nu o capturez eu şi să fie numită după numele meu”.
29 David a adunat tot poporul, a mers la Raba, a luptat împotriva ei şi a capturat-o.
30 Au luat coroana de pe capul regelui lor , a cărei greutate era de un talant de aur şi avea pietre preţioase , şi au pus-o pe capul lui David. Prada pe care au luat-o din cetate a fost foarte mare.
31 I-a scos pe locuitorii care erau în ea şi i-a pus [să muncească] cu ferăstrăul, cu sapa de fier, cu securea de fier şi la cuptorul de ars cărămizi . Aşa a făcut cu toate cetăţile fiilor lui Amon. Apoi, David şi tot poporul s-au întors la Ierusalim.
1 După aceea, Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă numită Tamar . Amnon , fiul lui David, s-a îndrăgostit de ea.
2 Amnon suferea din cauza lui Tamar, încât a căzut bolnav, căci era fecioară şi era greu în ochii lui Amnon să-i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten numit Ionadab, fiul lui Şimeea , fratele lui David. Ionadab era un om foarte priceput.
4 El i-a zis: „Pentru ce te usuci pe zi ce trece, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnon i-a răspuns: „M-am îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom”.
5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat şi prefă-te că eşti bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Să vină, te rog, Tamar, sora mea, şi să-mi dea de mâncare. Să pregătească mâncarea înainea mea ca s-o văd şi să mănânc din mâna ei!»”.
6 Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis regelui: „Să vină, te rog, Tamar, sora mea şi să-mi pregătească două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei!”.
7 David a trimis în casă la Tamar să i se spună: „Mergi în casa lui Amnon, fratele tău, şi pregăteşte-i de mâncare!”.
8 Tamar s-a dus în casa lui Amnon, fratele ei, şi, iată, el era culcat. A luat ceva aluat, l-a frământat, a pregătit turte înaintea lui şi a copt turtele.
9 A luat tava şi le-a răsturnat în faţa lui, dar el nu a voit să mănânce. Amnon a zis: „Să iasă toţi oamenii de la mine!”. Şi au ieşit toţi oamenii de la el.
10 Amnon i-a zis lui Tamar: „Adu-mi mâncarea în cameră! Vreau să mănânc din mâna ta”. Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus lui Amnon, fratele ei, în cameră.
11 Când le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, sora mea, şi culcă-te cu mine!”.
12 Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă umili, căci nu se face aşa în Israel ; nu fă nelegiuirea aceasta!
13 Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Tu vei fi un nelegiuit în Israel. Acum, vorbeşte-i regelui şi el nu va refuza să fiu a ta!”.
14 Dar el n-a vrut să asculte glasul ei; a apucat-o, a umilit-o şi s-a culcat cu ea.
15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult; ura era mai mare decât iubirea cu care o iubise. Apoi Amnon i-a zis: „Ridică-te şi pleacă!”.
16 Ea i-a zis: „Nu, a mă alunga ar fi un rău mult mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut”. Dar el nu a voit să o asculte.
17 L-a chemat pe slujitorul care îl slujea şi i-a zis: „Trimite-o afară de la mine pe aceasta şi încuie uşa după ea!”.
18 Ea avea o haină cu mâneci lungi , căci cu o astfel de haină se îmbrăcau fiicele regelui cât erau fecioare. Slujitorul a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.
19 Tamar şi-a presărat praf pe cap şi şi-a sfâşiat haina cu mâneci lungi pe care o avea. Şi-a pus mâna pe cap şi mergea ţipând .
20 Absalom, fratele ei, i-a zis: „A fost Amnon, fratele tău, cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău; nu pune la inimă lucrul acesta!”. Dar Tamar a rămas abandonată în casa lui Absalom, fratele ei.
21 Regele David a auzit toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare .
22 Absalom nu vorbea cu Amnon nici bine, nici rău , căci Absalom îl ura pe Amnon pentru că o umilise pe Tamar, sora lui.
23 După doi ani de zile, Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor , care este lângă Efraim, şi Absalom i-a chemat pe toţi fiii regelui.
24 Absalom a mers la rege şi i-a zis: „Iată, slujitorul tău are tunsul oilor; să vină regele şi slujitorii lui cu slujitorul tău!”.
25 Regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiul meu; să nu mergem cu toţii ca să nu-ţi fim povară!”. Absalom a insistat faţă de el, dar regele nu a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat.
26 Absalom i-a zis: „Să vină cu noi Amnon, fratele meu!”. Regele i-a zis: „De ce să meargă cu tine?”.
27 Dar Absalom a insistat faţă de el şi l-a trimis pe Amnon şi pe toţi fiii regelui .
28 Absalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Vedeţi, când se va veseli inima lui Amnon din cauza vinului, eu vă voi spune: «Loviţi-l pe Amnon şi omorâţi-l! Nu vă temeţi, căci eu v-am poruncit! Fiţi tari şi viteji!»”.
29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon după cum le poruncise Absalom. Atunci toţi fiii regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit.
30 Pe când erau pe drum, a ajuns vestea la David că Absalom i-a lovit pe toţi fiii regelui şi că n-a mai rămas niciunul dintre ei.
31 Regele s-a ridicat, şi-a sfâşiat hainele şi s-a culcat pe pământ. Iar slujitorii lui stăteau [lângă el] cu hainele sfâşiate.
32 Ionadab, fiul lui Şimeea, fratele lui David, a zis: „Să nu creadă stăpânul meu că toţi tinerii, fiii regelui, au fost ucişi! Numai Amnon a murit. Căci după porunca lui Absalom a fost [aceasta]; o hotărâse din ziua în care a umilit-o pe Tamar, sora lui.
33 Să nu se preocupe domnul meu, regele, că toţi fiii regelui au murit, pentru că numai Amnon a murit”.
34 Apoi Absalom a fugit.
Tânărul de strajă şi-a ridicat ochii şi a văzut: iată, mult popor venea pe drum în urma lui, dinspre munte .
35 Ionadab i-a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui! Este exact cum a zis slujitorul tău”.
36 Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Şi-au ridicat glasul şi au plâns. Şi regele şi slujitorii lui au plâns în hohote .
37 Absalom a fugit şi a mers la Talmai , fiul lui Amihur, regele din Gheşur. [David] îl jelea pe fiul său în fiecare zi.
38 Absalom a fugit şi a mers la Gheşur. A stat acolo trei ani.
39 Regele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase după moartea lui Amnon.
1 Ioab, fiul Ţeruiei, a observat că inima regelui era la Absalom.
2 A trimis la Tecoa şi a luat de acolo o femeie înţeleaptă şi i-a zis: „Prefă-te că jeleşti şi îmbracă-te în haine de doliu; nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care de multe zile plânge după un mort.
3 Mergi aşa la rege şi spune-i aceste cuvinte!”. Şi Ioab i-a spus ce să zică .
4 Femeia din Tecoa [a mers] să-i vorbească regelui. A căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a zis: „Salvează-mă, rege!”.
5 Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Sunt cu adevărat o văduvă. Soţul meu a murit!
6 Slujitoarea ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp şi nu a fost nimeni să-i despartă; unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât.
7 Dar, iată, toată familia s-a ridicat împotriva slujitoarei tale şi au zis: «Dă-ni-l pe cel care l-a lovit pe fratele său ca să-l omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l-a ucis! Să-l nimicim şi pe moştenitor!». Astfel ar stinge tăciunele care mi-a rămas şi nu ar mai lăsa soţului meu nici nume şi nici urmaş pe faţa pământului”.
8 Regele i-a zis femeii:
„Mergi acasă şi eu voi da porunci în ceea ce te priveşte!”.
9 Femeia din Tecoa i-a zis regelui: „Asupra mea să fie vina, domnul meu, rege, şi asupra casei tatălui meu; însă regele şi tronul său sunt fără vină!”.
10 Regele i-a zis: „Dacă va vorbi cineva despre tine, adu-l la mine şi nu te va mai atinge!”.
11 Ea i-a zis: „Să-şi aducă aminte regele de Domnul Dumnezeul tău pentru ca răzbunătorul sângelui să nu mărească vărsarea de sânge şi să nu-l nimicească pe fiul meu!”. El i-a zis: „Viu este Domnul că niciun [fir] de păr de pe capul fiului tău nu va cădea la pământ!”.
12 Femeia i-a zis: „Permite-i slujitoarei tale să-i spună o vorbă stăpânului meu, regele!”. El i-a zis: „Spune!”.
13 Femeia i-a zis: „De ce gândeşti astfel împotriva poporului lui Dumnezeu? Regele spune lucrul acesta ca un vinovat, nelăsându-l să se întoarcă pe cel pe care l-a alungat .
14 Noi vom muri şi vom fi ca apa care, vărsată pe pământ, nu mai poate fi adunată. Dumnezeu nu vrea să piardă sufletul şi se gândeşte cum ar face să nu îndepărteze de la sine pe cel care s-a îndepărtat.
15 Acum, am venit să-i spun aceste lucruri regelui, stăpânului meu, pentru că poporul m-a înspăimântat, iar slujitoarea ta a zis: «Îi voi vorbi regelui; poate că regele va împlini cuvântul slujitoarei sale.
16 Căci regele o va asculta pe slujitoarea sa ca să o elibereze din mâna celui care vrea să ne nimicească pe mine şi pe fiul meu din moştenirea lui Dumnezeu ».
17 Slujitoarea ta a zis: «Cuvântul stăpânului meu, regele, să-mi fie spre linişte». Căci ca un înger al lui Dumnezeu este domnul meu, regele, care ascultă binele şi răul. Şi Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine!”.
18 Regele i-a răspuns femeii: „Nu-mi ascunde ceea ce te voi întreba!”. Femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, regele”.
19 Regele i-a zis: „Este oare mâna lui Ioab cu tine în toate acestea?”. Femeia a răspuns:
„Viu este sufletul tău, stăpânul meu, rege, că nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la orice zice stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău Ioab mi-a poruncit şi a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte,
20 ca să dea o altă faţă situaţiei a făcut slujitorul tău Ioab acest lucru. Însă stăpânul meu este la fel de înţelept cum este înţelept un înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ceea ce este pe pământ”.
21 Regele i-a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta! Mergi şi adu-l înapoi pe tânărul Absalom!”.
22 Ioab a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. Apoi a zis: „Astăzi slujitorul tău ştie că a aflat bunăvoinţă în ochii tăi, stăpânul meu, rege! Pentru că regele a făcut aceasta slujitorului său!”.
23 Ioab s-a ridicat, a mers la Gheşur şi l-a adus pe Absalom la Ierusalim.
24 Însă regele a zis: „Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă faţa!”. Absalom s-a dus în casa lui şi nu a văzut faţa regelui.
25 Ca Absalom nu era nimeni în Israel atât de frumos. Era foarte admirat: din tălpi şi până în creştet nu avea niciun cusur.
26 Când se tundea pe cap – se tundea la fiecare sfârşit de an – pentru că era greu [părul] pe care îl avea îl tundea, greutatea părului de pe capul său era de două sute de sicli , după măsura regelui.
27 Lui Absalom i s-au născut trei fii şi o fiică, numită Tamar , care era o femeie frumoasă la chip.
28 Absalom a locuit la Ierusalim doi ani de zile, însă faţa regelui nu a văzut-o.
29 Absalom a trimis [vorbă] la Ioab că [vrea] să-l trimită la rege, dar Ioab nu a vrut să vină . A trimis a doua oară, dar nu a vrut să vină.
30 Absalom le-a zis slujitorilor lui: „Vedeţi, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; mergeţi şi daţi-i foc!”. Şi slujitorii lui Absalom au dat foc ogorului.
31 Ioab s-a ridicat şi a mers la Absalom acasă. Şi i-a zis: „Pentru ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?”.
32 Absalom i-a răspuns lui Ioab: „Iată, ţi-am trimis [vorbă] şi ţi-am zis: «Vino aici căci vreau să te trimit la rege să-i spui: ‹Pentru ce m-am întors din Gheşur? Era mai bine pentru mine să fi fost încă acolo› ». Acum vreau să văd faţa regelui. Dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare!”.
33 Ioab a mers la rege şi i-a povestit. [David] l-a chemat pe Absalom. El a venit, s-a închinat cu faţa la pământ înaintea lui, iar regele l-a îmbrăţişat pe Absalom.
1 După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai , iar cincizeci de oameni alergau înaintea lui.
2 Se trezea [dimineaţa] şi stătea la marginea drumului, la poartă . Când vedea vreun om care avea vreo neînţelegere şi mergea la rege pentru judecată, Absalom îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?”, iar acela îi răspundea: „Dintr-unul dintre triburile lui Israel este slujitorul tău”,
3 Absalom îi zicea: „Iată, cauza ta este bună şi dreaptă; dar nu este nimeni la rege ca să te asculte”.
4 Absalom zicea: „De m-ar pune cineva pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere ar veni la mine şi i-aş face judecată cu dreptate”.
5 Când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca şi-l îmbrăţişa .
6 Absalom făcea lucrul acesta tututor celor din Israel care se duceau pentru judecată la rege. Şi Absalom a câştigat inima tuturor oamenilor din Israel.
7 După patruzeci de ani, Absalom i-a zis regelui: „Vreau să merg la Hebron să-mi împlinesc un vot pe care l-am făcut Domnului.
8 Căci slujitorul tău a făcut un vot când locuia la Gheşur, în Aram, zicând: «Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, îl voi sluji pe Domnul!»”.
9 Regele i-a zis: „Mergi în pace!”. [Absalom] s-a ridicat şi a mers la Hebron.
10 Absalom a trimis soli în toate triburile lui Israel să spună: „Când veţi auzi sunetul trâmbiţei , să ziceţi: «Absalom a devenit rege la Hebron!»”.
11 Cu Absalom au mers două sute de oameni din Ierusalim.
Ei fuseseră chemaţi şi mergeau cu Absalom. În nevinovăţia lor nu ştiau nimic.
12 Absalom a trimis după Ahitofel din Ghilo, consilier al lui David, în cetatea sa Ghilo, când Absalom aducea jertfele. Intriga era puternică, iar poporul care era cu Absalom era din ce în ce mai mult.
13 Atunci a venit cineva la David şi i-a zis: „Inima oamenilor din Israel este după Absalom”.
14 David le-a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Ridicaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa din faţa lui Absalom. Grăbiţi-vă să mergem, ca să nu se grăbească el să ne ajungă şi să aducă răul peste noi şi să lovească cetatea prin ascuţişul sabiei!” .
15 Slujitorii regelui i-au zis regelui: „Orice va alege stăpânul nostru, regele, iată, şi slujitorii săi [vor alege]!”.
16 Regele a ieşit şi toată casa lui mergea după el. A lăsat zece concubine pentru paza casei.
17 Regele a ieşit şi tot poporul mergea după el. Şi s-au oprit în casa cea mai îndepărtată.
18 Toţi slujitorii lui mergeau lângă el: toţi chereteii şi toţi peleteii, toţi cei din Gat, şase sute de oameni care au venit cu el din Gat, mergeau în faţa regelui.
19 Regele i-a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele, căci eşti străin şi ai fost exilat din casa ta !
20 Ieri ai venit şi azi să te fac să rătăceşti cu noi, să mergi unde voi merge eu? Întoarce-te şi ia-i şi pe fraţii tăi! Iar îndurarea şi adevărul să fie cu tine!”.
21 Itai i-a răspuns regelui: „Viu este Domnul şi viu este stăpânul meu, regele! În locul unde va fi stăpânul meu, regele – fie moarte, fie viaţă – acolo va fi şi slujitorul tău”.
22 David a zis atunci lui Itai: „Mergi şi treci!”. Iar Itai din Gat a trecut cu toţi oamenii lui şi cu toţi copiii care erau cu el.
23 Toată ţara plângea cu glas tare când tot poporul trecea. Regele a trecut pârâul Cedron şi tot poporul a trecut înainte, pe drumul spre pustiu .
24 Şi, iată, Sadoc şi toţi leviţii care erau cu el şi care purtau arca alianţei Domnului au pus jos arca lui Dumnezeu. Abiatar a stat [acolo] până când tot poporul a terminat să iasă din cetate.
25 Regele i-a zis lui Sadoc: „Du arca lui Dumnezeu înapoi în cetate . Dacă voi afla har în ochii Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd şi [arca] şi lăcaşul ei.
26 Dar dacă va zice: «Nu-mi place de tine», iată-mă, să facă cu mine ce va fi bun în ochii săi!”.
27 Regele i-a zis lui Sadoc, preotul: „Vezi, întoarce-te în pace în cetate cu fiul tău Ahimaaţ şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri care sunt cu voi!
28 Vedeţi, voi aştepta la vadurile pustiului până ce-mi vor veni veşti din partea voastră”.
29 Sadoc şi Abiatar au dus arca lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim şi au rămas acolo.
30 David a urcat Muntele Măslinilor. Mergea şi plângea; avea capul acoperit şi era desculţ. Şi tot poporul care era cu el avea capul acoperit, urca şi plângea.
31 [Cineva] i-a zis lui David: „Ahitofel este între cei care conspiră împreună cu Absalom”. David a zis: „Doamne, zădărniceşte sfatul lui Ahitofel!”.
32 Când David a ajuns în vârf, unde s-a închinat lui Dumnezeu, iată că Huşai , archeul, [a venit] înaintea lui cu haina sfâşiată şi cu capul acoperit cu ţărână.
33 David i-a zis: „Dacă treci cu mine, îmi vei fi o povară.
34 Dar dacă te vei întoarce în cetate şi-i vei spune lui Absalom: «Slujitorul tău sunt, rege; până acum am fost slujitorul tatălui tău; de acum sunt slujitorul tău», vei dejuca pentru mine sfatul lui Ahitofel.
35 Oare nu vor fi cu tine acolo Sadoc şi Abiatar, preoţii? Orice cuvânt vei auzi în casa regelui, adu-l la cunoştinţă preoţilor Sadoc şi Abiatar.
36 Iată, sunt acolo cu ei cei doi fii ai lor: Ahimaaţ, [fiul] lui Sadoc, şi Ionatan, [fiul] lui Abiatar! Trimiteţi-mi prin ei orice cuvânt veţi auzi!”.
37 Huşai, prietenul lui David, a mers în cetate când Absalom a intrat în Ierusalim.
1 David trecuse puţin de vârf şi, iată, Ţiba, un slujitor al lui Mefiboşet, [venea] înaintea lui cu doi măgari înşeuaţi pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de legături de fructe şi un burduf cu vin.
2 Regele i-a zis lui Ţiba: „Ce sunt acestea la tine?”. Ţiba i-a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa regelui, pentru călărie; pâinile şi fructele sunt pentru hrana slujtorilor, iar vinul pentru potolirea setei celor ce sunt obosiţi în pustiu”.
3 Regele i-a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?”. Ţiba i-a răspuns regelui: „Iată, locuieşte în Ierusalim, căci a zis: «Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi domnia tatălui meu»”.
4 Regele i-a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboşet este al tău”. Ţiba a zis: „Mă închin că am aflat bunăvoinţă înaintea stăpânului meu, regele”.
5 David a ajuns la Bahurim . De acolo a ieşit un om din familia casei lui Saul. Numele lui era Şimei, fiul lui Ghera. El a ieşit blestemând .
6 Arunca pietre împotriva lui David şi împotriva tuturor slujitorilor regelui David, iar tot poporul şi toţi vitejii erau la stânga şi la dreapta [regelui].
7 Şimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om sângeros, om nelegiuit!
8 Domnul să întoarcă asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia domneşti! Domnul să dea stăpânirea ta în mâinile lui Absalom, fiul tău. Iată, ai ajuns în nenorocire, căci eşti un om sângeros”.
9 Atunci, Abişai , fiul Ţeruiei, i-a zis regelui: „Pentru ce îl blestemă acest câine mort pe domnul meu, regele? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i răsucesc capul!”.
10 Regele i-a zis: „Ce ne priveşte pe mine şi pe voi, fii ai Ţeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: «Blestemă-l pe David!». Şi cine poate să spună: «De ce faci astfel?»?”.
11 David le-a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu, care a ieşit din trupul meu, caută viaţa mea; cu cât mai mult acest fiu al lui Beniamin! Lăsaţi-l să blesteme , căci Domnul i-a zis.
12 Poate Domnul va vedea necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi”.
13 David şi oamenii lui şi-au continuat drumul. Şimei mergea pe o parte a muntelui, paralel cu [David]. Mergând, blestema, azvârlea cu pietre împotriva lui şi arunca praf.
14 Regele şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim şi s-au odihnit acolo.
15 Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, au venit la Ierusalim, iar Ahitofel era cu el.
16 Când Huşai , archeul, prietenul lui David, a ajuns la Absalom, i-a zis: „Trăiască regele! Trăiască regele!”.
17 Absalom i-a zis lui Huşai: „Aceasta este dragostea ta faţă de prietenul tău? Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”.
18 Huşai i-a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel. Cu el vreau să rămân.
19 De altfel, cui îi voi sluji? Oare nu fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău, aşa voi sluji şi înaintea ta”.
20 Absalom i-a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună ce avem de făcut!”.
21 Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Intră la concubinele tatălui tău pe care le-a lăsat să păzească palatul. Tot Israelul va auzi că îl urăşti pe tatăl tău şi se vor întări mâinile tuturor celor care sunt cu tine .
22 Au întins un cort pentru Absalom pe terasă , iar Absalom a intrat la concubinele tatălui său în văzul întregului Israel.
23 Sfatul pe care îl dădea Ahitofel în acele zile era ca şi cum cineva l-ar fi consultat pe Dumnezeu. Aşa erau toate sfaturile lui Ahitofel date atât lui David cât şi lui Absalom.
1 Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi ridica şi-l voi urmări pe David în timpul nopţii.
2 Voi merge împotriva lui când el va fi obosit şi când îi vor tremura mâinile şi îl voi înspăimânta. Tot poporul care este cu el va fugi şi eu îl voi lovi numai pe rege .
3 Voi aduce înapoi la tine tot poporul după cum [vrei] să se întoarcă orice om pe care tu îl cauţi. Şi tot poporul va fi în pace ”.
4 [Acest] lucru a fost plăcut în ochii lui Absalom şi în ochii tuturor bătrânilor lui Israel.
5 Absalom a zis: „Chemaţi-l şi pe Huşai, archeul, să auzim şi părerea lui !”.
6 Huşai a venit la Absalom, iar Absalom i-a zis: „Ahitofel a zis aceste lucruri. Să facem după cuvântul său? Dacă nu, spune tu [ce să facem]!”.
7 Huşai i-a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun”.
8 Huşai i-a zis: „Tu îi cunoşti pe tatăl tău şi pe oamenii lui că sunt viteji şi că au sufletul amărât ca ursoaica lipsită de pui în câmpie. Tatăl tău este un războinic şi nu doarme cu poporul.
9 Iată, acum el este ascuns într-o groapă sau într-un [alt] loc. Dacă la început vor cădea unii dintre ei, cel care va auzi va spune: «Este un măcel între cei care îl urmează pe Absalom».
10 Atunci cel puternic, care are inimă ca inima unui leu, se va înspăimânta pentru că tot Israelul ştie că tatăl tău este puternic şi are cu el oameni viteji.
11 Eu te sfătuiesc să se adune la tine tot Israelul , de la Dan până la Beer-Şeba – mult ca nisipul de pe [ţărmul] mării – şi tu să mergi în mijlocul lor.
12 Vom veni peste el în locul în care se găseşte, vom năvăli asupra lui cum cade roua pe pământ şi nu vom lăsa din el şi din toţi oamenii care sunt cu el nici măcar unul.
13 Dacă [va fugi] într-o cetate, tot Israelul va aduce funii la cetatea aceea şi o vom trage până la pârâu până când nu va mai rămâne în ea nicio pietricică”.
14 Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai, archeul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel”. Însă Domnul hotărâse să zădărnicească sfatul bun al lui Ahitofel ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
15 Huşai le-a zis preoţilor Sadoc şi Abiatar : „Aşa şi aşa i-a sfătuit Ahitofel pe Absalom şi pe bătrânii lui Israel şi aşa şi aşa i-am sfătuit eu.
16 Acum trimiteţi repede la David şi spuneţi-i: «Nu rămâneţi peste noapte la vadurile din pustiu, ci treceţi mai departe ca să nu fie înghiţit regele şi tot poporul care este cu el»”.
17 Ionatan şi Ahimaaţ stăteau la En-Roghel . Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei mergeau şi-i povesteau regelui David; căci nu puteau să se arate intrând în cetate.
18 Însă i-a văzut un tânăr şi i-a adus la cunoştinţă lui Absalom. Amândoi au plecat în grabă şi au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fântână în curte şi au coborât în ea.
19 Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste fântână şi a împrăştiat deasupra urluială ca să nu dea nimic de bănuit .
20 Slujitorii lui Absalom au venit acasă la femeie şi au zis: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?”. Femeia le-a răspuns: „Au trecut dincolo de apă”. Ei au căutat, dar nu i-au găsit şi s-au întors la Ierusalim.
21 După plecarea lor, [Ahimaaţ şi Ionatan] au ieşit din fântână şi au mers să-i spună regelui David. I-au zis lui David: „Ridicaţi-vă şi treceţi repede apa, căci aşa l-a sfătuit Ahitofel [pe Absalom] împotriva voastră”.
22 David şi tot poporul care era cu el s-au sculat şi au trecut Iordanul. Până la lumina dimineţii nu a rămas niciunul care să nu fi trecut Iordanul.
23 Ahitofel a văzut că sfatul lui nu a fost urmat , a pus şaua pe măgar şi a plecat acasă în cetatea lui. A dat dispoziţii casei sale, apoi s-a spânzurat şi a murit. Apoi a fost înmormântat în mormântul tatălui său.
24 David a mers la Mahanaim, iar Absalom a trecut Iordanul, el şi tot poporul care era cu el.
25 Absalom l-a pus pe Amasa [comandant] peste armată în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, un israelit care intrase la Abigal , fiica lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.
26 Israel şi Absalom şi-au fixat tabăra în ţinutul Galaad.
27 Când David a ajuns la Mahanaim, Şobi , fiul lui Nahaş din Raba, [cetatea] fiilor lui Amon, Machir , fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai din Galaad, din Roghelim,
28 [au adus] paturi, cupe, vase de lut, grâu, orz, făină, boabe prăjite, fasole, linte, grăunţe prăjite,
29 miere, unt, oi şi brânză de vaci pentru David şi pentru poporul care era cu el ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul este flămând, obosit şi însetat în pustiu”.
1 David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
2 David a distribuit poporul: o treime în mâna lui Ioab, o treime în mâna lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime în mâna lui Itai din Gat. Regele a zis poporului : „Vreau să ies şi eu cu voi” .
3 Dar poporul a zis: „Să nu ieşi!
Căci dacă vom fugi, nu le va păsa de noi ; dacă vor cădea jumătate dintre noi, nu le va păsa de noi. Căci tu eşti ca zece mii şi e mai bine pentru noi ca să ne ajuţi din cetate”.
4 Regele le-a zis: „Ceea ce este mai bine în ochii voştri, aceea voi face”. Regele a stat la poartă, iar poporul a ieşit după sutele şi miile [lor].
5 Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom! Tot poporul a auzit când regele a poruncit tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom!”.
6 Poporul a ieşit în câmp înaintea lui Israel şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
7 Poporul lui Israel a fost bătut acolo de slujitorii lui David şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea: douăzeci de mii de oameni.
8 Lupta s-a extins pe tot ţinutul şi pădurea a ucis mai mult popor în ziua aceea decât a ucis sabia.
9 Absalom a ajuns pe neaşteptate în faţa slujitorilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. [Părul] capului lui s-a agăţat de stejar şi el a rămas între cer şi pământ. Iar catârul care era sub el a trecut [mai departe].
10 Un om a văzut şi i-a făcut cunoscut lui Ioab: „Iată, l-am văzut pe Absalom agăţat de un stejar”.
11 Ioab i-a zis omului care i-a adus vestea: „Tu l-ai văzut! De ce nu l-ai doborât acolo la pământ? Ţi-aş fi dat zece [sicli] de argint şi un brâu”.
12 Dar omul acela i-a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de [sicli] de argint, nu mi-aş întinde mâna spre fiul regelui; căci în auzul nostru a poruncit regele ţie, lui Abişai şi lui Itai, zicând: «Cruţaţi-mi-l pe fiul meu Absalom».
13 Şi dacă aş fi făcut ceva cu viclenie împotriva vieţii lui, nu ar fi rămas ascuns nimic regelui, iar tu ai fi stat departe de mine”.
14 Ioab a zis: „Nu voi mai pierde timp în faţa ta!”. A luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, încă viu în mijlocul stejarului .
15 Zece tineri care purtau armele lui Ioab l-au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.
16 Ioab a sunat din trâmbiţă, iar poporul s-a oprit din urmărirea lui Israel, căci Ioab a cruţat poporul.
17 L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure într-o groapă mare şi au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre . Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
18 Absalom luase şi ridicase, pe când trăia, o stelă care este în Emec-Hamelec . Căci zicea: „Nu am niciun fiu care să amintească numele meu”. A numit stela după numele lui. O numesc până astăzi „Mâna lui Absalom”.
19 Ahimaaţ, fiul lui Sadoc, a zis: „Voi fugi să duc vestea bună regelui că Domnul l-a scăpat din mâna duşmanilor săi”.
20 Ioab i-a zis: „Nu vei duce tu veste bună astăzi! O vei duce într-o altă zi. Astăzi nu o vei duce pentru că fiul regelui a murit”.
21 Ioab i-a zis lui Cuşi: „Du-te şi povesteşte-i regelui ce ai văzut”. Cuşi s-a închinat [înaintea] lui Ioab şi a alergat.
22 Ahimaaţ, fiul lui Sadoc, i-a zis din nou lui Ioab: „Orice ar fi, lasă-mă să alerg şi eu după Cuşi!”. Dar Ioab i-a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiul meu? Nu vei avea nicio recompensă pentru veste bună dacă mergi ”.
23 „Orice ar fi, vreau să merg !”. Şi Ioab i-a zis: „Mergi !”. Ahimaaţ a alergat pe un drum ocolitor şi l-a depăşit pe Cuşi.
24 David şedea între cele două porţi . Străjerul a mers pe terasa porţii, spre zid; şi-a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi, iată, un om alerga de unul singur!
25 Străjerul a strigat şi i-a dat de ştire regelui. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce veşti bune”. Iar [omul acela] se apropia din ce în ce mai mult.
26 Străjerul a văzut un alt om care alerga. A strigat străjerul către portar: „Iată un om care aleargă singur”. Regele a zis: „Şi el aduce veste bună”.
27 Străjerul a zis: „Văd că alergătura celui dintâi este ca alergătura lui Ahimaaţ, fiul lui Sadoc”. Iar regele a zis: „Este un om bun; aduce veşti bune”.
28 Ahimaaţ a strigat şi i-a zis regelui: „Sănătate!”. S-a închinat [înaintea] regelui cu faţa până la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău care i-a oprit pe cei care şi-au ridicat mâinile împotriva stăpânului nostru, regele”.
29 Regele a zis: „Îi este bine tânărului Absalom?”. Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare mulţime când ne-a trimis Ioab pe slujitorul regelui şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era”.
30 Regele i-a zis: „Stai aici deoparte!”. Şi Ahimaaţ a stat deoparte.
31 Dar, iată, Cuşi a ajuns. Şi a zis Cuşi: „Domnul meu să primească vestea bună că Domnul te-a scăpat astăzi din mâna tuturor celor care s-au ridicat împotriva ta!”.
32 Regele i-a zis lui Cuşi: „Îi este bine tânărului Absalom?”. Cuşi i-a răspuns: „Ca tânărul [acesta] să fie duşmanii domnului meu, regele, şi toţi cei care se ridică împotriva ta ca [să-ţi facă] rău!”.
1 Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” .
2 I-au adus la cunoştinţă lui Ioab: „Iată, regele plânge şi jeleşte după Absalom”.
3 În ziua aceea, victoria a devenit doliu pentru tot poporul. Căci a auzit poporul în ziua aceea că regele era trist din cauza fiului său.
4 Poporul s-a ascuns în ziua aceea când a venit în cetate aşa cum se ascunde un popor umilit când fuge de la luptă.
5 Regele şi-a acoperit faţa şi striga cu glas puternic: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!”.
6 Ioab a venit la rege în casă şi i-a zis: „Tu acoperi de ruşine astăzi feţele tuturor slujitorilor tăi care ţi-au salvat astăzi viaţa, viaţa fiilor tăi şi a fiicelor tale, viaţa soţiilor tale şi viaţa concubinelor tale.
7 Tu îi iubeşti pe cei care te urăsc şi îi urăşti pe cei care te iubesc. Căci arăţi azi că pentru tine nu există nici căpetenii, nici slujitori. Astăzi ştiu că dacă Absalom ar fi viu, iar noi toţi am fi morţi, atunci ar fi plăcut în ochii tăi .
8 Acum, ridică-te, ieşi şi vorbeşte la inima slujitorilor tăi . Jur pe Domnul că dacă nu vei ieşi, nu va mai rămâne niciun om cu tine noaptea aceasta. Aceasta va fi mai rău pentru tine decât toate relele care au venit peste tine din tinereţea ta până acum!”.
9 Atunci regele s-a ridicat şi a stat la poartă. Au spus întregului popor: „Iată, regele stă la poartă!”. Tot poporul a venit înaintea regelui, iar Israelul a fugit fiecare la cortul lui.
10 Tot poporul discuta în toate triburile lui Israel, zicând: „Regele ne-a eliberat din mâna duşmanilor noştri; el ne-a scăpat din mâna filistenilor şi acum a fugit din ţară dinaintea lui Absalom!”.
11 Absalom, pe care l-am uns peste noi, a murit în luptă. Acum, de ce nu spuneţi un cuvânt ca să îl aducem înapoi pe rege?”.
12 Regele David a trimis să se spună preoţilor Sadoc şi Abiatar: „Spuneţi-le bătrânilor lui Iuda: «Pentru ce sunteţi voi cei din urmă pentru a-l aduce înapoi pe rege la casa lui?»”. Căci cuvântul întregului Israel a ajuns la rege, în casa lui.
13 «Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi [os din] oasele mele şi [carne din] carnea mea ; pentru ce sunteţi voi cei din urmă ca să-l aduceţi înapoi pe rege?»
14 Iar lui Amasa spuneţi-i: «Oare nu eşti [os din] oasele mele şi [carne din] carnea mea? Aşa să-mi facă Domnul – ba mai rău – dacă nu vei deveni comandant peste armată în toate zilele în locul lui Ioab!»”.
15 [David] a înmuiat inima tuturor oamenilor din Iuda ca [inima] unui singur om. Ei au trimis [să-i spună] regelui: „Întoarceţi-vă tu şi toţi slujitorii tăi!”.
16 Regele s-a întors şi a venit la Iordan. Iuda a venit la Ghilgal ca să meargă în întâmpinarea regelui şi să-l ajute să treacă Iordanul.
17 Şimei, fiul lui Ghera din Beniamin, din Bahurim, a coborât repede cu oamenii din Iuda în întâmpinarea regelui David.
18 O mie de oameni din Beniamin erau cu el. Ţiba, slujitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui şi cei douăzeci de slujitori ai lui erau cu el. Ei au trecut Iordanul înaintea regelui.
19 Au trecut vadul ca să ajute casa regelui să treacă, făcând ceea ce este bun în ochii lui.
Şimei, fiul lui Ghera, a căzut [la pământ] înaintea regelui pe când el trecea Iordanul.
20 I-a zis regelui: „Să nu socotească domnul meu nelegiuirea şi să nu-ţi aminteşti de greşeala pe care a făcut-o slujitorul tău când stăpânul meu, regele, a ieşit din Ierusalim; să nu o pună regele la inimă.
21 Căci eu, slujitorul tău, ştiu că am păcătuit. Iată, am venit astăzi primul din toată casa lui Iosif ca să cobor înaintea stăpânului meu, regele”.
22 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis: „Pentru aceasta nu trebuie dat la moarte Şimei, pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?”.
23 Dar David a zis: „Ce ne priveşte pe mine şi pe voi, fii ai Ţeruiei, că îmi sunteţi astăzi adversari? Să fie dat la moarte astăzi vreun om în Israel? Oare nu ştiu eu astăzi că sunt rege peste Israel?
24 Regele i-a zis lui Şimei: „Nu vei muri!”. Şi i-a jurat regele [lucrul acesta].
25 Mefiboşet , fiul lui Saul, a coborât în întâmpinarea regelui. Nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi făcuse barba, nici nu-şi spălase hainele din ziua când regele a plecat şi până în ziua când s-a întors în pace.
26 Când a ajuns înaintea regelui la Ierusalim, regele i-a zis: „Pentru ce nu ai venit cu mine, Mefiboşet?”.
27 El a răspuns: „Stăpânul meu, rege! Slujitorul meu m-a înşelat când mi-a zis: «Voi înşeua măgarul ca să-l încalec şi să merg la rege», căci slujitorul tău este şchiop.
28 El l-a vorbit de rău pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, e ca îngerul lui Dumnezeu: fă ceea ce este bine în ochii tăi!
29 Căci toţi cei din casa tatălui meu nu erau decât nişte oameni sortiţi morţii pentru domnul meu, regele. Totuşi tu l-ai pus pe slujitorul tău să stea printre cei care mănâncă la masa ta. Ce drept mai am eu ca să strig înaintea regelui?”.
30 Regele a zis: „Ce mai vorbeşti atâta? Am spus: «Tu şi Ţiba veţi împărţi terenurile!»”.
31 Mefiboşet i-a zis regelui: „Să ia chiar totul după ce domnul meu, regele, va ajunge în pace în casa lui!”.
32 Barzilai din Galaad a coborât din Roghelim şi a trecut Iordanul cu regele ca să-i dea drumul la Iordan.
33 Barzilai era foarte bătrân: avea optzeci de ani. El avusese grijă de rege cât timp a locuit la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
34 Regele i-a zis lui Barzilai: „Vino cu mine şi te voi ţine la mine în Ierusalim”.
35 Dar Barzilai i-a răspuns regelui: „Câte mai sunt zilele vieţii mele ca să urc cu regele la Ierusalim?
36 Eu am azi optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate slujitorul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreţilor şi cântăreţelor? Pentru ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru domnul meu, regele?
37 Doar puţin va trece Iordanul slujitorul tău cu regele. Pentru ce să-mi dea regele o astfel de rasplată?
38 Permite-mi mie, slujitorul tău, să mă întorc şi să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele ! Iată, slujitorul tău Chimham va trece cu domnul meu, regele. Fă-i lui ceea ce este bine în ochii tăi!”.
39 Regele a zis: „Să treacă Chimham cu mine şi voi face pentru el ceea ce este bine în ochii tăi. Orice vei vrea de la mine voi face pentru el!”.
40 Tot poporul a trecut Iordanul. A trecut şi regele. L-a îmbrăţişat regele pe Barzilai şi l-a binecuvântat; apoi s-a întors acasă la el.
41 Regele a mers spre Ghilgal, iar Chimham era cu el. Tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel l-au ajutat pe rege să treacă dincolo de Iordan.
42 Dar, iată, toţi oamenii lui Israel au venit la rege şi i-au zis: „Pentru ce te-au furat fraţii noştri, oamenii lui Iuda, şi au făcut să treacă regele şi casa lui Iordanul, iar toţi oamenii lui David erau cu el?”.
43 Toţi oamenii lui Iuda le-au răspuns tuturor oamenilor lui Israel: „Pentru că regele ne este rudă. De ce v-aţi mâniat pentru aceasta? Am mâncat noi de la [masa] regelui sau ni s-a oferit [ceva]?”.
44 Oamenii lui Israel le-au răspuns oamenilor lui Iuda: „Regele este de zece ori mai mult al nostru şi chiar şi David este mai mult al nostru decât al vostru . De ce ne-aţi dispreţuit? Oare nu noi am spus mai întâi să-l aducem înapoi pe regele nostru?”. Şi cuvintele oamenilor lui Iuda au fost mai aspre decât cele ale oamenilor lui Israel.
1 Acolo era un om de nimic al cărui nume era Şeba, fiul lui Bicri din Beniamin . El a sunat din trâmbiţă şi a zis:
„Noi n-avem nici o parte cu David,
nicio moştenire cu fiul lui Iese!
Fiecare la cortul său, Israele!”.
2 Toţi bărbaţii lui Israel au plecat de la David şi l-au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar oamenii lui Iuda s-au alipit de regele lor de la Iordan şi până la Ierusalim.
3 David a venit în casa lui la Ierusalim. Regele le-a luat pe cele zece concubine pe care le lăsase pentru paza casei şi le-a pus într-o casă păzită. S-a îngrijit de ele, dar nu a intrat la ele. Au rămas închise până în ziua morţii lor, fiind ca văduve .
4 Regele i-a zis lui Amasa: „Adună-i la mine pe toţi oamenii lui Iuda peste trei zile. Şi tu să fii aici!”.
5 Amasa a plecat să-i adune pe cei din Iuda; însă a întârziat peste timpul hotărât.
6 David i-a zis lui Abişai : „Şeba, fiul lui Bicri, poate să ne facă mai mult rău decât Absalom. Ia-i tu pe slujitorii stăpânului tău şi urmăreşte-l ca să nu găsească cetăţi întărite şi să se salveze din ochii noştri!”.
7 Oamenii lui Ioab, chereteii, peleteii şi toţi cei viteji au ieşit. Au plecat din Ierusalim ca să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
8 Când erau lângă piatra cea mare care este la Gabaon , Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era îmbrăcat cu haina şi încins cu sabia, care atârna la şold, în teaca ei în care intra şi ieşea [foarte uşor].
9 Ioab i-a zis lui Amasa: „Eşti bine, fratele meu?”. Şi l-a apucat cu mâna dreaptă de barbă pe Amasa ca să-l sărute.
10 Amasa n-a luat în seamă sabia care era în mâna lui Ioab. Ioab l-a lovit cu ea în burtă şi i-a vărsat măruntaiele pe pământ; nu [a mai fost nevoie] de a doua [lovitură] şi a murit. Iar Ioab şi Abişai, fratele lui, l-au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri.
11 Un om dintre slujitorii lui Ioab a stat lângă [corpul lui Amasa] şi a zis: „Cine îl preferă pe Ioab şi cine îl preferă pe David să-l urmeze pe Ioab!”.
12 Amasa se rostogolea în sânge în mijlocul drumului. Dar omul acela a văzut că tot poporul se oprea, l-a tras pe Amasa de pe drum pe câmp şi a aruncat o mantie peste el când a văzut că toţi cei care ajungeau lângă el se opreau.
13 După ce a fost luat din drum, toţi oamenii care erau după Ioab au plecat să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
14 Au trecut prin toate triburile lui Israel, spre Abel-Bet-Maaca . Toţi cei din Berim s-au adunat şi au mers şi ei în urma lui.
15 Au venit şi au asediat Abel-Bet-Maaca; au construit împotriva cetăţii un val [de pământ] lângă fortăreaţă. Tot poporul care era cu Ioab lovea în zid ca să-l facă să cadă.
16 Atunci a strigat o femeie înţeleaptă din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi-i, vă rog, lui Ioab: «Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc!»”.
17 El s-a apropiat de ea, iar femeia a zis: „Tu eşti Ioab?”. El i-a răspuns: „Eu sunt”. Ea i-a zis: „Ascultă cuvintele slujitoarei tale!”. El i-a răspuns: „Ascult”.
18 Şi ea i-a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: «Întrebaţi în Abel!», şi se sfârşea aşa.
19 Eu sunt dintre cei care caută pacea şi adevărul în Israel, iar tu cauţi să faci să piară o cetate şi o mamă în Israel? De ce vrei să nimiceşti moştenirea Domnului?”.
20 Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine să nimicesc sau să distrug!
21 Nu este aşa! Ci un om din muntele Efraim, Şeba, fiul lui Bicri, şi-a ridicat mâna împotriva regelui David. Daţi-l numai pe el şi voi pleca de lângă cetate!”. Femeia i-a zis lui Ioab: „Iată, capul îţi va fi aruncat peste zid”.
22 Femeia s-a dus la tot poporul în înţelepciunea ei . I-au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi i l-au aruncat lui Ioab. A sunat din trâmbiţă, iar ei s-au împrăştiat de lângă cetate şi fiecare [a mers] la cortul lui. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la rege.
23 Ioab era [comandant] peste toată armata lui Israel; iar Benaia, fiul lui Iehoiada, era [comandant] peste cheretei şi peletei;
24 Adoram , peste muncile forţate; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;
25 Şeia era secretar; Sadoc şi Abiatar erau preoţi.
26 Şi Ira din Iair era preot pentru David.
1 A fost o foamete în zilele lui David timp de trei ani, an după an. David a căutat faţa Domnului , iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul şi pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaon”.
2 Regele i-a chemat pe cei din Gabaon să le vorbească. (Cei din Gabaon nu erau dintre fiii lui Israel, dar cei care au rămas dintre amorei. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ cu ei, dar Saul a căutat să-i lovească în gelozia lui pentru fiii lui Israel şi Iuda).
3 David le-a zis celor din Gabaon: „Ce pot face eu pentru voi şi cum voi putea ispăşi ca voi să binecuvântaţi moştenirea Domnului?”.
4 Cei din Gabaon i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul şi de la casa lui şi nu avem [intenţia] să omorâm pe cineva în Israel”. Iar [Regele] le-a zis: „Ceea ce ziceţi voi, aceea voi face”.
5 Ei i-au răspuns regelui: „Omul acela ne-a distrus şi a voit să dispărem dintre cei care locuiau între toate hotarele lui Israel.
6 Să ni se dea şapte oameni dintre fiii lui şi-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibeea lui Saul, alesul Domnului”. Regele a zis: „Vi-i voi da”.
7 Regele l-a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre David şi Ionatan, fiul lui Saul.
8 Regele a luat doi fii ai Riţpei, fiica lui Aia, pe Armoni şi pe Mefiboşet, pe care ea îi născuse lui Saul, şi pe cei cinci fii ai lui Mical, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriel , fiul lui Barzilai din Mehola.
9 I-au dat în mâna celor din Gabaon, care i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Au murit toţi cei şapte împreună . Au fost ucişi în primele zile ale secerişului , la începutul secerişului orzului.
10 Riţpa, fiica lui Aia, a luat un sac şi l-a întins pentru ea lângă stâncă, de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se aşeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea .
11 I-au adus la cunoştinţă lui David ceea ce a făcut Riţpa, fiica lui Aia, concubina lui Saul.
12 David a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său, de la stăpânii din Iabeş-Galaad care le luaseră din piaţa Bet-Şean, unde filistenii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghilboa.
13 A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său. Au adunat şi oasele celor ce fuseseră spânzuraţi.
14 Au îngropat oasele lui Saul şi ale lui Ionatan, fiul său, în ţinutul lui Beniamin, la Ţela, în mormântul lui Chiş , tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor faţă de ţară.
15 Filistenii au pornit iarăşi război împotriva lui Israel. David şi slujitorii săi care erau cu el au coborât şi au luptat împotriva filistenilor. David era obosit.
16 Işbi-Benob , care era dintre fiii lui Rafa – greutatea suliţei lui era de trei sute de măsuri de bronz şi era încins cu o sabie nouă – şi-a zis să-l lovească pe David.
17 Abişai, fiul Ţeruiei, i-a venit în ajutor lui David, l-a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci oamenii lui David i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lampa lui Israel”.
18 După aceea, a mai fost o luptă la Gob împotriva filistenilor. Atunci Sibecai din Huşa l-a omorât pe Saf, care era unul dintre fiii lui Rafa.
19 A mai fost o luptă la Gob împotriva filistenilor. Elhanan , fiul lui Iaare-Oreghim din Betleem l-a omorât pe Goliat din Gat, care avea o lance a cărei coadă era ca sulul unui ţesător.
20 A mai fost o luptă la Gat. Acolo era un om înalt care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior – douăzeci şi patru era numărul lor. Şi el era un fiu al lui Rafa.
21 El l-a dispreţuit pe Israel, iar Ionatan, fiul lui Şimeia, fratele lui David, l-a omorât.
22 Aceştia patru i s-au născut lui Rafa la Gat . Au murit de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.
1 David a pronunţat către Domnul cuvintele acestei cântări în ziua când l-a eliberat Domnul din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul.
2 „Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu!
3 Doamne, stânca mea,
în el mi-am pus speranţa,
scutul meu, cornul mântuirii mele
şi scăparea mea,
locul meu de refugiu şi eliberatorul meu.
Tu mă mântuieşti din asuprirea mea!
4 Îl invoc pe Domnul,
cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei.
5 Căci m-au înconjurat valurile morţii
şi m-au îngrozit râurile nimicirii .
6 M-au înfăşurat lanţurile infernului
şi m-au prins laţurile morţii.
7 Dar, în strâmtoarea mea, l-am chemat pe Domnul,
l-am chemat pe Dumnezeul meu;
din lăcaşul lui el mi-a auzit glasul
şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui.
8 S-a zguduit şi s-a cutremurat pământul;
temeliile cerului s-au zdruncinat
şi s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.
9 S-a ridicat fum din nările lui
şi foc mistuitor, din gura lui ;
cărbuni aprinşi ţâşneau din el.
10 A aplecat cerurile şi s-a coborât
şi negura era sub picioarele lui.
11 A încălecat pe un heruvim şi a zburat,
s-a arătat pe aripile vântului.
12 A pus întunericul în jurul lui ca nişte corturi,
ape întunecoase şi nori deşi.
13 În faţa strălucirii chipului său
s-au aprins cărbuni de foc.
14 A tunat din cer Domnul,
Cel Preaînalt şi-a făcut auzit glasul;
15 şi-a trimis săgeţile şi i-a risipit,
a fulgerat şi i-a umplut de groază!
16 Şi au apărut izvoarele mării
şi s-au descoperit temeliile lumii
la mustrarea Domnului,
la suflarea duhului mâniei sale.
17 A trimis din înălţime şi m-a luat,
m-a salvat din apele cele mari.
18 M-a mântuit de duşmanul meu puternic
şi de cei care mă urăsc,
deşi erau mai tari decât mine.
19 M-au împresurat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijinitor.
20 M-a scos la loc larg, m-a mântuit
pentru că şi-a găsit bucuria în mine.
21 Domnul m-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele îmi va da înapoi.
22 Pentru că am păzit căile Domnului ,
n-am păcătuit [îndepărtându-mă] de Dumnezeul meu.
23 Căci toate judecăţile lui sunt înaintea mea
şi îndreptările lui nu le-am lăsat deoparte.
24 Am fost fără prihană înaintea lui
şi m-am păzit de fărădelege .
25 Iar Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea
şi după puritatea mea înaintea ochilor săi.
26 Cu cel credincios, tu eşti credincios,
cu omul nevinovat, eşti nevinovat.
27 Cu cel curat, eşti curat,
dar cu cel viclean te arăţi priceput.
28 Tu mântuieşti poporul celor sărmani
şi ochii tăi îi umilesc pe cei trufaşi.
29 Căci tu eşti lumina mea, Doamne!
Domnul schimbă în strălucire întunericul meu.
30 Prin tine înfrunt trupele [duşmane]
şi cu Dumnezeul meu trec şi peste ziduri.
31 Calea lui Dumnezeu este desăvârşită.
Cuvântul Domnului este lămurit în foc,
el este un scut pentru toţi cei care speră într-însul.
32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Sau cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este fortăreaţa mea puternică,
face liberă pe deplin calea mea.
34 El face picioarele ca ale cerbului
şi mă aşază pe înălţimi.
35 El învaţă mâinile mele pentru război
şi braţele mele întind arcul de bronz.
36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale
şi sprijinul tău m-a ajutat să cresc.
37 Ai lărgit calea sub paşii mei
şi nu s-au clătinat gleznele mele.
38 Îi voi urmări pe duşmanii mei şi-i voi nimici
şi nu mă voi întoarce până nu-i voi distruge .
39 Îi voi sfâşia, îi voi lovi şi nu vor mai putea să se ridice,
se vor prăbuşi sub picioarele mele.
40 M-ai încins cu tărie pentru luptă,
i-ai răpus pe cei care se ridică împotriva mea.
41 Pe duşmanii mei i-ai pus pe fugă
şi pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.
42 Au strigat, dar nu era cine să-i salveze,
[au strigat] către Domnul,
dar nu le-a dat răspuns.
43 I-am zdrobit ca pulberea pământului,
ca noroiul de pe uliţe i-am strivit şi i-am călcat.
44 Tu m-ai scăpat de răzvrătirea poporului,
m-ai păstrat în fruntea neamurilor.
Un popor pe care nu-l cunoşteam
a ajuns să mă slujească.
45 Cu luare aminte îmi dau ascultare
fiii străinilor, mă linguşesc.
46 Fiii străinilor şi-au pierdut vlaga,
ies tremurând din locurile lor de refugiu.
47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea!
Şi preaînălţat este Dumnezeu, stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu este cel care-mi dă revanşa
şi îmi subjugă popoarele .
49 Mă faci să scap de duşmanii mei!
Mă înalţi mai presus de cei care se înalţă împotriva mea
şi mă mântuieşti de omul violent.
50 De aceea, te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor
şi numele tău în psalmi îl voi cânta.
51 El dă mari izbânzi regelui său,
îşi arată bunăvoinţa faţă de unsul său,
faţă de David şi urmaşii lui pe veci!”.
1 Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui David:
oracolul lui David , fiul lui Iese,
oracolul celui puternic care a fost înălţat,
al unsului Dumnezeului lui Iacob,
al psalmistului plăcut al lui Israel.
2 „Duhul Domnului vorbeşte prin mine
şi cuvântul lui este pe limba mea.
3 Dumnezeul lui Israel a vorbit.
Mie mi-a spus stânca lui Israel:
«Cel care stăpâneşte peste oameni este drept,
cel care stăpâneşte se teme de Dumnezeu .
4 E ca lumina dimineţii când răsare soarele,
[ca] o dimineaţă fără nori;
din strălucirea [luminii] şi din ploaie
[răsare] iarba din pământ».
5 Căci nu este astfel casa mea cu Dumnezeu?
El a încheiat o alianţă veşnică cu mine,
bine rânduită în toate şi statornică.
Oare nu va face să răsară toată mântuirea şi bucuria mea?
6 Cei răi sunt ca spinii care sunt aruncaţi
şi nu pot fi luaţi cu mâna.
7 Cine se atinge de ei
se înarmează cu un [obiect] de fier
sau cu coada unei suliţe
şi-i arde în foc pe loc”.
8 Acestea sunt numele vitejilor pe care i-a avut David: Ioşeb-Başebet, tahchemoneul, care era căpetenia Celor Trei . Era din Adino-Ezno şi [a luptat] împotriva a opt sute [de oameni] şi i-a ucis dintr-o dată.
9 După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. Era unul dintre Cei Trei viteji care erau cu David când i-au dispreţuit pe filistenii care erau adunaţi acolo la luptă şi când oamenii lui Israel au plecat.
10 El s-a ridicat şi i-a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare victorie în ziua aceea. Poporul s-a întors după [Eleazar] numai ca să ia prada.
11 După el, Şama, fiul lui Aghe din Harod. Filistenii s-au adunat în grup în locul unde era o bucată de teren cultivată cu linte. Poporul a fugit din faţa filistenilor.
12 Şama a stat în mijlocul ogorului , l-a apărat şi i-a bătut pe filisteni. Domnul a dat o mare victorie.
13 Trei dintre cele treizeci de căpetenii au coborât şi au venit în timpul secerişului la David, în peştera Adulam . Grupul filistenilor era în tabără la Emec-Refaim .
14 David era atunci în fortăreaţă, iar garnizoana filistenilor era la Betleem.
15 David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna care este la poarta Betleemului?”.
16 Cei trei viteji au pătruns prin tabăra filistenilor şi au scos apă din fântâna de la Betleem, de la poartă. Au adus-o şi au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului.
17 El a zis: „Departe de mine, Doamne, să fac acest lucru: nu vreau să beau sângele acestor oameni care şi-au riscat viaţa !”. [Acestea] le-au făcut cei viteji.
18 Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia Celor Trei. El şi-a aruncat suliţa peste trei sute de oameni şi i-a omorât şi a avut nume între Cei Trei.
19 Era cel mai preţuit între Cei Trei şi a devenit căpetenia lor. Însă nu a ajuns până la [înălţimea] Celor Trei.
20 Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui viteaz şi renumit din Cabţeel, a lovit doi lei din Moab. A coborât şi l-a lovit pe leu într-o groapă într-o zi cu zăpadă.
21 A omorât un egiptean impunător care avea o suliţă în mână. A coborât la el cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu ea.
22 Acestea le-a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, şi a avut nume între Cei Trei viteji.
23 Era cel mai preţuit dintre cei treizeci, însă nu a ajuns la [înălţimea] Celor Trei. David l-a pus în garda sa.
24 Asael, fratele lui Ioab, era unul dintre cei treizeci ;
Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem;
25 Şama din Harod; Elica din Harod;
26 Heleţ, peleteul; Ira, fiul lui Icheş din Tecoa;
27 Abiezer din Anatot; Mebunai din Huşa;
28 Ţalmon din Ahoah; Maharai din Netofa;
29 Heleb, fiul lui Baana din Netofa;
Itai, fiul lui Ribai din Ghibeea fiilor lui Beniamin;
30 Benaia din Piraton; Hidai din Nahale-Gaaş;
31 Abi-Albon din Araba; Azmavet din Barhum;
32 Eliahba din Şaalbon; Bene-Iaşen; Ionatan;
33 Şam din Harar; Ahiam, fiul lui Şarar din Arar;
34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui [om] din Maaca;
Eliam, fiul lui Ahitofel din Ghilo;
35 Heţrai din Carmel; Paarai din Arab;
36 Igheal, fiul lui Natan din Ţoba; Bani din Gad;
37 Ţelec din Amon;
Naharai din Beerot, care purta armele lui Ioab, fiul Ţeruiei;
38 Ira din Ieter; Gareb din Ieter;
39 Urie, heteul. Toţi erau treizeci şi şapte .
1 Mânia Domnului s-a aprins din nou împotriva lui Israel şi l-a provocat pe David împotriva lor, zicând: „Mergi şi numără-i pe cei din Israel şi Iuda!”.
2 Regele i-a zis lui Ioab, căpetenia celor viteji pe care-i avea: „Străbate toate triburile lui Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, să se facă recensământul poporului şi să ştiu care este numărul poporului!”.
3 Ioab i-a zis regelui: „Domnul Dumnezeul tău să adauge la popor de o sută de ori mai mult şi ochii stăpânului meu, regele, să-l poată vedea! Dar pentru ce doreşte stăpânul meu, regele, să facă lucrul acesta?”.
4 Cuvântul regelui a fost mai puternic faţă de Ioab şi faţă de căpeteniile celor viteji. Ioab şi căpeteniile celor viteji au ieşit dinaintea regelui ca să facă recensământul poporului, al lui Israel.
5 Au trecut Iordanul şi şi-au fixat tabăra la Aroer , în dreapta cetăţii care este în mijlocul torentului Gad, lângă Iaezer.
6 Au venit la Galaad şi în ţinutul Tahtim-Hodşi. Apoi au mers la Dan-Iaan şi în împrejurimi, spre Sidon.
7 Au venit la fortăreaţa Tir şi în toate cetăţile heveilor şi ale canaaneenilor. Au ieşit spre partea de sud a lui Iuda, la Beer-Şeba.
8 Au străbătut toată ţara şi au ajuns la Ierusalim după nouă luni şi douăzeci de zile.
9 Ioab i-a dat regelui numărul de la recensământul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni viteji care mânuiau sabia şi în Iuda cinci sute de mii de oameni .
10 După aceea, lui David îi bătea inima pentru că numărase poporul. Şi a zis Domnului: „Am păcătuit mult în ceea ce am făcut! Acum, Doamne, nu lua în seamă, te rog, nelegiuirea slujitorului tău căci m-am comportat ca un nebun !”.
11 David s-a ridicat dimineaţa. Cuvântul Domnului a fost [adresat] lui Gad, vizionarul lui David, zicând:
12 „Mergi şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Îţi propun trei lucruri: alege pentru tine unul dintre ele şi eu îţi voi face!› »”.
13 Gad s-a dus la David şi i-a zis: „Să vină peste tine şapte ani de foamete în ţara ta sau să fugi trei luni dinaintea duşmanilor tăi care te vor urmări sau să fie trei zile de ciumă în ţară? Acum cântăreşte şi vezi să-i răspund celui care m-a trimis!”.
14 David i-a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Să cădem în mâna Domnului, căci mare este îndurarea lui! Dar să nu cad în mâna oamenilor!”.
15 Domnul a trimis ciumă în Israel de dimineaţă până la timpul hotărât. Şi au murit din popor, de la Dan până la Beer-Şeba, şaptezeci de mii de oameni.
16 Îngerul şi-a întins mâna spre Ierusalim ca să-l nimicească. Dar Domnului i-a părut rău pentru nenorocirea [aceasta] şi i-a zis îngerului care nimicea poporul: „Ajunge acum! Retrage-ţi mâna!”. Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, iebuseul.
17 David i-a zis Domnului când l-a văzut pe îngerul care lovea poporul: „Iată, am păcătuit! Eu am comis nelegiuirea! Dar turma aceasta ce a făcut? Mâna ta să fie împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!”.
18 În ziua aceea, Gad a venit la David şi i-a zis: „Mergi şi ridică un altar Domnului în aria lui Aravna, iebuseul!”.
19 David a mers, după cuvântul lui Gad, după cum poruncise Domnul.
20 Aravna s-a uitat şi i-a văzut pe rege şi pe slujitorii lui care veneau spre el. Aravna a ieşit şi s-a închinat înaintea regelui cu faţa la pământ.
21 Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu, regele, la slujitorul lui?”. David i-a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului pentru ca să înceteze plaga din popor”.
22 Aravna i-a zis lui David: „Să ia domnul meu, regele, ceea ce este bun în ochii lui! Iată boii pentru arderea de tot, uneltele de treierat şi jugurile boilor în loc de lemne!
23 Rege, Aravna îi dă toate acestea regelui!”. Aravna i-a zis regelui: „Domnul Dumnezeul tău să-ţi fie favorabil!”.
24 Dar regele i-a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine după preţul [ei]. Nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot pe gratis”. David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli de argint .
25 David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi de tot şi jertfe de împăcare. Atunci Domnul a fost binevoitor faţă de ţară şi a oprit plaga de deasupra lui Israel.