1

1 Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham:

2 Abraham l-a născut pe Isaac;
Isaac l-a născut pe Iacob;
Iacob l-a născut pe Iuda
şi pe fraţii lui;

3 Iuda l-a născut pe Fares
şi pe Zara din Tamar ;
Fares l-a născut pe Esrom;
Esrom l-a născut pe Aram;

4 Aram l-a născut pe Aminadab;
Aminadab l-a născut pe Naason;
Naason l-a născut pe Salmon;

5 Salmon l-a născut pe Booz din Rahab;
Booz l-a născut pe Obed din Rut;
Obed l-a născut pe Iese;

6 Iese l-a născut pe David, regele.
David l-a născut pe Solomon,
din femeia lui Urie;

7 Solomon l-a născut pe Roboam;
Roboam l-a născut pe Abia;
Abia l-a născut pe Asaf ;

8 Asaf l-a născut pe Iosafat;
Iosafat l-a născut pe Ioram;
Ioram l-a născut pe Ozia;

9 Ozia l-a născut pe Ioatam;
Ioatam l-a născut pe Ahaz;
Ahaz l-a născut pe Ezechia;

10 Ezechia l-a născut pe Manase;
Manase l-a născut pe Amos ;
Amos l-a născut pe Iosia;

11 Iosia l-a născut pe Iehonia
şi pe fraţii lui,
în timpul deportării în Babilon.

12 După deportarea în Babilon,
Iehonia l-a născut pe Salatiel;
Salatiel l-a născut pe Zorobabel;

13 Zorobabel l-a născut pe Abiud;
Abiud l-a născut pe Eliachim;
Eliachim l-a născut pe Azor;

14 Azor l-a născut pe Sadoc;
Sadoc l-a născut pe Ahim;
Ahim l-a născut pe Eliud;

15 Eliud l-a născut pe Eleazar;
Eleazar l-a născut pe Matan;
Matan l-a născut pe Iacob;

16 Iacob l-a născut pe Iosif,
soţul Mariei , din care s-a născut Isus, cel numit Cristos.

17 Aşadar, acestea sunt toate generaţiile: de la Abraham până la David, paisprezece generaţii; de la David până la deportarea în Babilon, paisprezece generaţii, iar de la deportarea în Babilon până la Cristos, paisprezece generaţii .

18 Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, era logodită cu Iosif. Mai înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată prin puterea Duhului Sfânt.

19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o denunţe, s-a hotărât să o lase în ascuns.

20 După ce cugetase el acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.

21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus , căci el va mântui poporul său de păcatele sale”.

22 Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice:

23 Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu
şi îi vor pune numele Emanuel,
care înseamnă: Dumnezeu-cu-noi.

24 Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soţia lui

25 şi nu a cunoscut-o înainte ca ea să fi născut un fiu. Şi i-a pus numele Isus.

2

1 După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii , în zilele regelui Irod , iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit

2 şi întrebau: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui”.

3 Când a auzit aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.

4 Atunci i-a adunat pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului şi a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos.

5 Ei i-au spus: „În Betleemul lui Iuda, căci aşa este scris de profet:

6 Şi tu, Betleeme, pământ al lui Iuda,
nicidecum nu eşti cea mai mică
dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda;
căci din tine va ieşi stăpânitorul care va conduce poporul meu, Israel”.

7 Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul când li s-a arătat steaua.

8 Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, înştiinţaţi-mă şi pe mine ca să merg şi eu să mă închin lui”.

9 După ce l-au ascultat pe rege, au plecat şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul.

10 Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare.

11 Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ , l-au adorat şi; deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie şi smirnă.

12 După ce au fost înştiinţaţi în vis să nu mai treacă pe la Irod, s-au întors pe alt drum în ţara lor.

13 După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif şi i-a zis: „Scoală-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă”.

14 Sculându-se, a luat copilul şi pe mama lui, în timpul nopţii, şi a plecat în Egipt.

15 A rămas acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: Din Egipt l-am chemat pe fiul meu.

16 Atunci Irod, văzând că a fost înşelat de magi, s-a înfuriat şi a trimis să fie ucişi, în Betleem şi în toate împrejurimile sale, toţi copiii de la doi ani în jos , după timpul pe care îl aflase de la magi.

17 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia:

18 Un ţipăt s-a auzit în Rama .
Plângere şi tânguire mare.
Rahela îşi plânge copiii
şi nu vrea să fie mângâiată,
pentru că nu mai sunt.

19 După ce a murit Irod, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif, în Egipt,

20 şi i-a spus: „Scoală-te, ia copilul şi pe mama lui şi mergi în ţara lui Israel, pentru că au murit cei care căutau să ia viaţa copilului”.

21 El s-a sculat, a luat copilul şi pe mama lui şi a intrat în ţara lui Israel.

22 Auzind că Arhelau domnea în Iudeea în locul tatălui său, Irod, s-a temut să meargă acolo. Înştiinţat în vis, s-a dus în părţile Galileii

23 şi a venit să locuiască în cetatea numită Nazaret , ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profeţi: „Se va chema Nazarinean” .

3

1 În zilele acelea, a apărut Ioan în Deşertul Iudeii predicând:

2 „Convertiţi-vă , pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”

3 Acesta este cel vestit de Isaia profetul, care spune:
Glasul celui care strigă în deşert:
Pregătiţi calea Domnului,
faceţi drepte cărările lui!

4 Ioan avea o haină din păr de cămilă şi centură de piele încinsă la mijloc, iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică.

5 Şi veneau la el din Ierusalim, din toată Iudeea şi din tot ţinutul Iordanului

6 şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan .

7 Văzând că la botezul lui veneau mulţi dintre farisei şi saducei , le spunea: „Pui de vipere! Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine?

8 Faceţi, deci, rod vrednic de pocăinţă.

9 Să nu credeţi că puteţi spune: «Îl avem de tată pe Abraham» pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea.

10 Securea este deja pusă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc.

11 Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

12 El are în mână lopata de vânturat şi va curăţa aria: grâul îl va aduna în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”.

13 Atunci a sosit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.

14 Dar Ioan încerca să-l oprească spunându-i: „Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?”

15 Însă Isus i-a răspuns: „Lasă acum, căci aşa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea”. Atunci el l-a lăsat.

16 După ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă. Şi iată că s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind deasupra lui.

17 Şi iată, un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea”.

4

1 Atunci Isus a fost condus de Duhul în deşert ca să fie ispitit de diavol.

2 După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame.

3 Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini”.

4 Dar el i-a răspuns: „Este scris:
Nu numai cu pâine va trăi omul,
ci şi cu tot cuvântul
care iese din gura lui Dumnezeu”.

5 Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a aşezat pe coama templului

6 şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris:
Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine
şi te vor ţine pe mâini
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră”

7 Isus i-a zis: „Mai este scris: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”.

8 Diavolul l-a dus apoi pe un munte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi măreţia lor

9 şi i-a spus: „îţi voi da toate acestea, dacă vei cădea înaintea mea şi mă vei adora”.

10 Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris:
Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora
şi numai lui îi vei sluji”.

11 Atunci diavolul l-a lăsat. Şi iată că veneau îngeri şi îi slujeau.

12 Auzind că Ioan a fost închis, [Isus] s-a retras în Galileea.

13 Şi, părăsind Nazaretul, a venit şi s-a stabilit la Cafarnaum , care este pe malul mării, în ţinuturile lui Zabulon şi Neftali,

14 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia:

15 Pământ al lui Zabulon şi pământ al lui Neftali,
pe drumul spre mare, dincolo de Iordan,
Galileea păgânilor!

16 Poporul care zăcea în întuneric
a văzut o lumină mare,
iar celor care locuiau
în ţinutul întunecos al morţii
le-a răsărit o lumină.

17 De atunci a început Isus să predice şi să spună: „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor”.

18 Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari,

19 şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!”

20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat.

21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele, şi i-a chemat.

22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.

23 El străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă în popor.

24 Şi s-a dus vestea despre el în toată Siria. Erau aduşi la el toţi cei care sufereau de diferite boli şi chinuri: posedaţi, lunatici şi paralizaţi, iar el îi vindeca.

25 Îl urmau mulţimi numeroase din Galileea, din Decapole , din Ierusalim şi Iudeea şi de dincolo de Iordan.

5

1 Văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi.

2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:

3 „Fericiţi cei săraci în duh ,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.

4 Fericiţi cei care plâng,
pentru că ei vor fi consolaţi.

5 Fericiţi cei blânzi,
pentru că ei vor moşteni pământul .

6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate
pentru că ei vor fi săturaţi.

7 Fericiţi cei milostivi,
pentru că ei vor afla milostivire.

8 Fericiţi cei cu inima curată,
pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

9 Fericiţi făcătorii de pace,
pentru că ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu.

10 Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.

11 Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea.

12 Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri; căci tot aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră.

13 Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

14 Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte

15 Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei din casă.

16 Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri.

17 Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc.

18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă şi nici o linioară nu va dispare din Lege, până ce nu se vor împlini toate.

19 Aşadar, dacă cineva va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar, dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor.

20 Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

21 Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: Să nu ucizi! Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată.

22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său prostule! va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune nebunule! va fi condamnat la focul Gheenei .

23 Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta,

24 lasă darul tău acolo, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi vino să-ţi oferi darul.

25 Împacă-te cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare.

26 Adevăr îţi spun, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit ultimul ban .

27 Aţi auzit că s-a spus: Să nu comiţi adulter.

28 Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie, dorind-o, a şi comis adulter cu ea în inima lui.

29 Dacă ochiul tău drept te duce la păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul.

30 Şi, dacă mâna dreaptă te duce la păcat, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă.

31 S-a spus: Cine îşi lasă femeia să-i dea act de despărţire.

32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare , o face să comită adulter şi oricine se însoară cu una lăsată comite adulter.

33 Şi aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului.

34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc. Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu.

35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege.

36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face nici un fir de păr alb sau negru.

37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus este de la Cel Rău.

38 Aţi auzit că s-a spus: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte .

39 Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt.

40 Celui care vrea să te judece şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi mantia ,

41 iar, dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie de paşi, mergi cu el două.

42 Celui care îţi cere, dă-i, şi nu întoarce spatele celui care vrea să ia de la tine cu împrumut.

43 Aţi auzit că s-a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău.

44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută,

45 ca să fiţi fiii Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46 Căci, dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii?

47 Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi păgânii?

48 Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit.

6

1 Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri.

2 Aşadar, când dai de pomană, nu trâmbiţa înaintea ta, aşa cum fac ipocriţii în sinagogi şi pe străzi ca să fie lăudaţi de oameni. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.

3 Tu, însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta

4 pentru ca pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

5 Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile pieţelor ca să fie văzuţi de oameni. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.

6 Tu, însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este acolo, în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

7 Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor.

8 Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, înainte ca să-i cereţi.

9 Voi deci aşa să vă rugaţi:
Tatăl nostru, care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele tău.

10 Vie împărăţia ta.
Facă-se voia ta,
precum în cer, aşa şi pe pământ.

11 Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă astăzi

12 şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.

13 Şi nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne mântuieşte de Cel Rău .

14 Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta,

15 însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni , nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre.

16 Când postiţi nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi strâmbă feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.

17 Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,

18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns. Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

19 Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le distrug şi unde hoţii le sapă şi le fură.

20 Adunaţi-vă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug şi unde hoţii nu le sapă şi nu le fură.

21 Căci unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră.

22 Candela trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi luminos.

23 Însă dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecos. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de adânc [va fi] întunericul!

24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei .

25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

26 Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele?

27 Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale?

28 Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă îngrijoraţi? Observaţi cum cresc crinii de pe câmp: nu trudesc şi nu ţes.

29 Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

30 Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă?

31 Deci, nu vă îngrijoraţi spunând: „Ce vom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom îmbrăca?”

32 Căci păgânii caută toate acestea; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.

33 Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga.

34 Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei.

7

1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi,

2 deoarece cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vouă.

3 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?

4 Sau cum vei spune fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi iată că bârna este în ochiul tău?

5 Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea bine să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

6 Nu daţi cele sfinte câinilor şi nu aruncaţi perlele în faţa porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie.

7 Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide

8 Căci oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte; iar celui care bate, i se va deschide.

9 Cine dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră?

10 Sau, dacă va cere un peşte, îi va da un şarpe?

11 Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?

12 Deci, tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii.

13 Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care merg pe ea.

14 Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc.

15 Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori.

16 Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini?

17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele.

18 Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune.

19 Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc.

20 Aşadar, îi veţi recunoaşte după roadele lor.

21 Nu oricine îmi zice „Doamne! Doamne!” va intra în împărăţia
cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri.

22 Mulţi vor spune în ziua aceea: „Doamne! Doamne! Nu am profeţit în numele tău, nu am alungat diavoli în numele tău şi nu am făcut atâtea minuni în numele tău?”

23 Atunci le voi declara:
„Niciodată nu v-am cunoscut . Îndepărtaţi-vă de mine, voi care săvârşiţi nelegiuirea!”

24 Aşadar, oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte va fi asemenea cu bărbatul înţelept care şi-a construit casa pe stâncă.

25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese construită pe stâncă.

26 Însă oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi nu le împlineşte va fi asemenea cu bărbatul necugetat care şi-a construit casa pe nisip.

27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi ea s-a prăbuşit. Iar prăbuşirea ei a fost mare.

28 Când a terminat Isus aceste cuvântări, mulţimile au fost cuprinse de uimire pentru învăţătura lui,

29 deoarece el învăţa ca unul care are autoritate, şi nu în felul cărturarilor lor.

8

1 Când a coborât de pe munte, îl urmau mulţimi numeroase.

2 Şi iată că s-a apropiat un lepros şi s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”.

3 Întinzându-şi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Curăţă-te!” Şi, îndată, lepra lui s-a curăţat.

4 Atunci Isus i-a zis: „Ai grijă să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului şi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei”.

5 Intrând în Cafarnaum, a venit la el un centurion , rugându-l:

6 „Doamne, servitorul meu zace în casă, paralizat, suferind groaznic”.

7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”.

8 Dar centurionul i-a răspuns: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat.

9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”.

10 Auzind, Isus a rămas uimit şi a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că nu am găsit la nimeni în Israel o astfel de credinţă.

11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob,

12 iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul din afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”.

13 Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, să ţi se facă după cum ai crezut!” Şi în ceasul acela servitorul lui a fost vindecat .

14 Intrând Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră.

15 I-a atins mâna şi febra a lăsat-o. Ea s-a ridicat şi a început să-i slujească.

16 La lăsatul serii, i-au adus mulţi posedaţi de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei bolnavi,

17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia: El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre.

18 Văzând Isus mulţimea din jurul său, a poruncit să treacă pe ţărmul celălalt.

19 Atunci s-a apropiat de el unul dintre cărturari şi a spus: „învăţătorule, te voi urma oriunde te vei duce”.

20 Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”.

21 Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi şi să-l îngrop pe tatăl meu”.

22 Dar Isus i-a zis: „Urmează-mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii”.

23 Apoi [Isus] s-a urcat în barcă, iar discipolii l-au urmat.

24 Şi iată că pe mare s-a iscat o furtună atât de puternică încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea.

25 Au venit şi l-au trezit spunându-i: „Doamne, salvează-ne! Pierim!”

26 Dar el le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi, oameni cu puţină credinţă?” Atunci, ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.

27 Oamenii au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: „Cine este acesta de care ascultă şi vânturile şi marea?”

28 Ajungând pe malul celălalt, în ţinutul gadarenilor , l-au întâmpinat doi posedaţi de diavoli, ieşiţi din morminte, atât de violenţi încât nu putea nimeni să treacă pe drumul acela.

29 Şi iată că au început să strige: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”

30 Ceva mai departe păştea o turmă mare de porci.

31 Diavolii îl rugau: „Dacă ne alungi, trimite-ne în turma de porci”.

32 El le-a zis: „Mergeţi!” Ieşind [din posedaţi], ei au intrat în porci, şi iată că toată turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptă şi a pierit în apă.

33 Atunci paznicii au fugit şi, ajungând în cetate, au povestit toate şi ce s-a întâmplat cu posedaţii.

34 Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, văzându-l, l-au rugat să plece din ţinutul lor.

9

1 Urcându-se în barcă, a trecut dincolo şi a ajuns în cetatea sa.

2 Şi iată că au adus la el un paralizat care zăcea pe o targa. Iar Isus, văzând credinţa lor, a spus paralizatului: „Încrede-te, fiule! Păcatele îţi sunt iertate”.

3 Atunci unii dintre cărturari spuneau între ei: „Acesta spune blasfemii!”

4 Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiţi rău în inimile voastre?

5 Ce este mai uşor să spun: «Păcatele îţi sunt iertate» sau să spun: «Ridică-te şi umblă»?

6 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ”, i-a spus paralizatului: „Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!”

7 Atunci, ridicându-se, s-a dus acasă.

8 Văzând aceasta, mulţimile au fost cuprinse de teamă şi îl preamăreau pe Dumnezeu, care dă oamenilor o astfel de putere.

9 Plecând de acolo, Isus a văzut un om numit Matei, stând la postul de vamă, şi i-a spus: „Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a urmat.

10 Şi, pe când stătea la masă în casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui.

11 Văzând aceasta, fariseii au spus discipolilor lui: „De ce mănâncă învăţătorul vostru împreună cu vameşii şi păcătoşii?”

12 Auzindu-i, el le-a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii.

13 Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: Îndurare vreau şi nu jertfă, căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

14 Atunci s-au apropiat de el discipolii lui Ioan şi i-au spus: „De ce noi şi fariseii postim mult , iar discipolii tăi nu postesc?”

15 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.

16 Nimeni nu pune un petic dintr-o stofă nouă la o haină veche; căci peticul trage din haină şi ruptura devine mai mare.

17 Nici nu se toarnă vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile se sparg: vinul se varsă, iar burdufurile se strică. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi: astfel amândouă se păstrează”.

18 În timp ce le spunea acestea, a venit un înalt funcţionar, s-a prosternat înaintea lui şi i-a spus: „Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi”.

19 Isus s-a ridicat şi a mers după el împreună cu discipolii săi.

20 Şi iată că o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apropiindu-se din spate, i-a atins ciucurii mantiei ,

21 căci îşi spunea: „De mă voi atinge fie şi numai de mantia lui, voi fi vindecată”.

22 Întorcându-se şi văzând-o, Isus i-a zis: „Încrede-te, fiică, credinţa ta te-a mântuit!” Iar femeia a fost vindecată din ceasul acela.

23 Ajungând Isus la casa înaltului funcţionar şi văzând cântăreţii din fluier şi mulţimea zgomotoasă,

24 a spus: „Daţi-vă la o parte! Copila n-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs.

25 Când mulţimea a fost scoasă afară, el a intrat şi a prins-o de mână, iar copila s-a ridicat.

26 Şi s-a răspândit vestea aceasta în tot ţinutul acela.

27 Când a plecat de acolo, au venit după Isus doi orbi strigând: „îndură-te de noi, Fiul lui David!”

28 După ce a ajuns în casă, orbii s-au apropiat de el, iar Isus le-a zis: „Credeţi că pot să fac aceasta?” I-au spus: „Da, Doamne!”

29 Atunci le-a atins ochii spunând: „Să vi se facă după credinţa voastră!”

30 Şi li s-au deschis ochii, iar Isus le-a poruncit cu asprime: „Aveţi grijă să nu afle nimeni”.

31 Dar ei, după ce au ieşit, au răspândit vestea despre el în tot ţinutul acela.

32 Când au plecat aceştia, iată că i-au adus un om mut, posedat de diavol.

33 După ce diavolul a fost alungat, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau spunând: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”

34 Însă fariseii spuneau: „Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli” .

35 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă.

36 Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care nu au păstor.

37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini.

38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui”.

10

1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă.

2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui;

3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu;

4 Simon Canaaneul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat.

5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor .

6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.

7 Mergând, predicaţi: „S-a apropiat împărăţia cerurilor”.

8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli. În dar aţi primit, în dar să daţi.

9 Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu,

10 nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană.

11 În cetatea sau în satul în care intraţi, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi.

12 Intrând în casă, salutaţi.

13 Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

14 Dacă cineva nu vă primeşte şi nu ascultă cuvintele voastre, ieşind din casa şi din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

15 Adevăr vă spun: mai uşor va fi în ziua judecăţii pentru pământul Sodomei şi al Gomorei decât pentru cetatea aceea.

16 Iată, eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi, aşadar, înţelepţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii.

17 Feriţi-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor.

18 Şi veţi fi duşi, din cauza mea, înaintea guvernanţilor şi a regilor, ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor.

19 Când veţi fi daţi pe mâna lor, nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi,

20 pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi.

21 Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide.

22 Şi veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. Insă, cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit.

23 Când vă vor persecuta într-o cetate, fugiţi în alta , căci adevăr vă spun, nu veţi termina cetăţile lui Israel până când va veni Fiul Omului.

24 Nu este discipolul mai presus decât învăţătorul, nici servitorul mai presus decât stăpânul său.

25 Este de ajuns discipolului să devină ca învăţătorul său, şi servitorului ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui!

26 Nu vă temeţi de ei, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut.

27 Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri.

28 Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul şi sufletul în Gheenă.

29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru.

30 Vouă, însă, vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap.

31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii.

32 Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri.

33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri.

34 Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pământ. Nu am venit să aduc pace, ci sabie.

35 Căci am venit să despart
fiul de tatăl său
fiica de mama sa,
nora de soacra sa,

36 iar duşmanii omului vor fi cei din casa lui.

37 Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine.

38 Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine.

39 Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi.

40 Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis.

41 Cine primeşte un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primeşte un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept.

42 Cine va da de băut, fie şi numai un pahar cu apă rece, unuia dintre aceştia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata”.

11

1 Când Isus a terminat de dat aceste învăţături celor doisprezece discipoli ai săi, a plecat de acolo ca să înveţe şi să predice în cetăţile lor.

2 Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi

3 ca să-i spună: „Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm un altul?”

4 Isus le-a răspuns: „Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi:

5 orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună.

6 Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”.

7 După ce au plecat aceştia, Isus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt?

8 Sau ce altceva aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor.

9 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet.

10 Acesta este cel despre care s-a scris:
Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale;
el va pregăti calea înaintea ta.

11 Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

12 Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, împărăţia cerurilor este asaltată cu violenţă şi cei violenţi o iau prin forţă .

13 Căci toţi profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan

14 şi, dacă vreţi să admiteţi, el este Ilie care trebuie să vină.

15 Cine are urechi , să asculte!

16 Cu cine voi compara această generaţie? Este asemenea copiilor care stau în pieţe şi strigă către alţii:

17 «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi bocit».

18 Căci a venit Ioan care nu mănâncă şi nu bea, iar ei spun: «Are diavol».

19 A venit Fiul Omului care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii!». Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate după faptele ei”.

20 Atunci a început să mustre cetăţile în care au avut loc cele mai multe minuni ale sale, pentru că nu s-au convertit:

21 „Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci, dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile săvârşite în voi, de mult ar fi făcut pocăinţă în sac şi cenuşă.

22 De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

23 şi tu, Cafarnaum,
oare vei fi înălţat până la cer?
Până în iad te vei prăbuşi!
Căci, dacă minunile care au fost săvârşite în tine ar fi fost săvârşite în Sodoma, ea ar fi rămas până în ziua de astăzi.

24 De aceea vă spun: în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru pământul Sodomei decât pentru tine”.

25 În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te preamăresc Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai revelat celor mici.

26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta.

27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul acela căruia Fiul vrea să-i reveleze.

28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă.

29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre.

30 Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este uşoară”.

12

1 În acel timp Isus trecea printre lanuri de grâu, într-o sâmbătă. Discipolilor săi le era foame şi au început să rupă spice şi să le mănânce.

2 Dar fariseii, când au văzut, i-au spus: „Iată, discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să facă în zi de sâmbătă”.

3 Atunci le-a zis: „Nu aţi citit ce a făcut David când îi era foame, lui şi celor care erau cu el:

4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile ofrandei pe care nu avea voie să le mănânce nici el, nici cei care erau cu el, decât doar numai preoţii?

5 Sau nu aţi citit în Lege că în zi de sâmbătă preoţii încalcă sâmbăta în templu şi sunt nevinovaţi?

6 Dar eu vă spun că aici este unul mai mare decât templul!

7 Dacă aţi fi înţeles ce înseamnă: Îndurare vreau şi nu jertfă, nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi.

8 Căci Fiul Omului este stăpânul sâmbetei”.

9 Atunci, plecând de acolo, a venit la sinagoga lor.

10 Şi iată, un om avea o mână paralizată . Dar ei, ca să-l poată acuza, l-au întrebat: „Este permis să vindeci în zi de sâmbătă?”

11 El însă le-a spus: „Care om dintre voi, dacă are o singură oaie şi aceasta cade în groapă într-o zi de sâmbătă, nu o ia şi o scoate?

12 Dar un om valorează mai mult decât o oaie! Prin urmare, este permis să faci bine în zi de sâmbătă”.

13 Atunci a zis omului: „întinde-ţi mâna”. El a întins-o şi mâna lui s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

14 Fariseii au ieşit şi au ţinut sfat împotriva lui ca să-l dea la moarte.

15 Dar Isus, ştiind aceasta, a plecat de acolo. Mulţi l-au urmat, iar el i-a vindecat pe toţi

16 şi le poruncea să nu-l facă cunoscut,

17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia:

18 Iată servitorul meu pe care l-am ales iubitul meu,
în care sufletul meu îşi află bucuria!
Voi pune Duhul meu peste el
şi el va vesti popoarelor dreptatea.

19 Nu se va certa, nici nu va striga
şi nici nu va auzi cineva glasul lui prin pieţe.

20 Trestia frântă nu o va strivi,
iar fitilul care fumegă nu-l va stinge până ce nu va duce dreptatea la victorie,

21 iar popoarele îşi vor pune speranţa în numele lui.

22 Atunci i-a fost adus un posedat de diavol, orb şi mut, iar el l-a vindecat aşa încât mutul vorbea şi vedea.

23 Toate mulţimile erau cuprinse de uimire şi spuneau: „Oare nu este acesta fiul lui David?”

24 Dar fariseii, când au auzit, spuneau: „Acesta nu scoate diavolii decât cu Beelzebul, căpetenia diavolilor!”

25 Cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împărăţie, dezbinată în ea însăşi, se ruinează şi orice cetate sau casă, dezbinată în sine, nu va dăinui.

26 Iar dacă Satana îl alungă pe Satana, se dezbină în el însuşi; aşadar, cum va dăinui împărăţia lui?

27 Şi, dacă eu scot diavolii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.

28 Dar, dacă eu scot diavolii cu Duhul lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu a ajuns cu adevărat la voi.

29 Sau cum ar putea cineva să intre în casa unui [om] puternic şi să-i ia bunurile , dacă nu l-ar lega mai întâi pe cel puternic? Într-adevăr, numai atunci îi va prăda casa.

30 Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine, risipeşte.

31 De aceea vă spun, toate păcatele şi blasfemiile vor fi iertate oamenilor, însă blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată.

32 Şi, dacă cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat, dar, dacă ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea care va veni.

33 Sau admiteţi că pomul este bun şi fructul său este bun sau admiteţi că pomul este rău şi fructul său este rău: căci pomul se cunoaşte după fructul său.

34 Pui de vipere, cum puteţi rosti ceva bun, atunci când voi sunteţi răi? Căci gura vorbeşte din prisosul inimii.

35 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul său bun, iar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul său rău.

36 Vă spun, aşadar, în ziua judecăţii oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus.

37 Căci după cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi după cuvintele tale vei fi condamnat”.

38 Atunci unii dintre cărturari şi farisei i-au spus: „învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine”.

39 Dar el le-a răspuns: „Această generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul:

40 aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în burta peştelui, tot aşa Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în sânul pământului.

41 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi iată aici unul mai mare decât Iona.

42 Regina din Sud se va ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o va condamna pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi iată aici unul mai mare decât Solomon.

43 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă, dar nu o găseşte.

44 Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». Venind, o găseşte nelocuită, măturată şi pusă în ordine.

45 Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi. Aşa va fi şi cu această generaţie rea”.

46 Pe când mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească.

47 Atunci i-a spus cineva: „Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească” .

48 Dar el i-a răspuns celui care îi vorbise: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?”

49 Şi, întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei!

50 Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri acela îmi este şi frate şi soră şi mamă”.

13

1 În ziua aceea, ieşind din casă, Isus s-a aşezat pe ţărmul mării.

2 S-a adunat în jurul lui o mulţime atât de mare încât el s-a urcat în barcă să se aşeze şi toată mulţimea stătea pe ţărm,

3 iar el le spunea multe în parabole:
„Iată, semănătorul a ieşit să semene.

4 Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o.

5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc,

6 iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.

7 O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut şi au înăbuşit-o.

8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci.

9 Cine are urechi , să asculte!”

10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbeşti în parabole?”

11 Iar el le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat,

12 căci celui care are i se va da şi-i va prisosi, iar celui care nu are, i se va lua şi ceea ce are.

13 De aceea le vorbesc în parabole pentru ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă

14 şi să se împlinească profeţia lui Isaia care spune:
De ascultat veţi asculta, dar nu veţi înţelege
şi de privit veţi privi, dar nu veţi vedea.

15 Căci inima acestui popor
a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii şi i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
şi să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă,
iar eu să-i vindec.

16 Însă fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud!

17 Adevăr vă spun: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi şi n-au auzit.

18 Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului!

19 Când cineva ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului.

20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,

21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează.

22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi şi plăcerea înşelătoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod.

23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci”.

24 Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ogorul său.

25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu şi a plecat.

26 Când a răsărit grâul şi a dat rod, atunci s-a văzut şi neghina.

27 Venind servitorii stăpânului, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De ce are, deci, neghină?»

28 El le-a spus: «Un om duşmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?»

29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateţi din rădăcină şi grâul.

30 Lăsaţi să crească împreună până la seceriş. În timpul secerişului voi spune secerătorilor: smulgeţi mai întâi neghina, legaţi-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunaţi-l în grânarul meu»”.

31 Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său.

32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă, după ce a crescut, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui”.

33 Le-a spus o altă parabolă: „împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină până când dospeşte totul”.

34 Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole,

35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice:
Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la crearea lumii .

36 Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar discipolii au venit la el şi i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor”.

37 El a răspuns: „Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului.

38 Ogorul este lumea, sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei. Neghina sunt fiii Celui Rău.

39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

40 Deci, aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii.

41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăţia lui toate scandalurile şi pe cei care săvârşesc nelegiuirea

42 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.

43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi , să asculte!

44 Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.

45 La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută perle frumoase.

46 Când găseşte o perlă de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi o cumpără.

47 Din nou, împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate.

48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşează, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău.

49 Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa dintre cei drepţi pe cei răi

50 şi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.

51 Aţi înţeles toate acestea?” I-au spus: „Da!”

52 Atunci le-a zis: „De aceea orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”.

53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

54 Venind în locul lui natal, îi învăţa în sinagoga lor, aşa încât ei se mirau şi spuneau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi aceste puteri?

55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeşte mama lui Maria, iar fraţii lui: Iacob, Iosif, Simon şi Iuda?

56 Şi surorile lui oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”

57 Şi erau scandalizaţi de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi-n casa lui”.

58 Şi nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinţei lor.

14

1 În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus

2 şi spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morţi; de aceea puterea minunilor lucrează în el”.

3 Căci Irod, prinzându-l pe Ioan, l-a legat şi l-a aruncat în închisoare din cauza Irodiadei , soţia lui Filip, fratele său.

4 Căci Ioan îi spusese: „Nu-ţi este permis să o ai”.

5 Deşi voia să-l ucidă, se temea de mulţime, pentru că îl considera ca profet.

6 Dar, cu ocazia aniversării naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijloc şi i-a plăcut atât de mult lui Irod,

7 încât i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere.

8 Dar ea, îndemnată de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul”.

9 Regele s-a întristat, dar din cauza jurământului şi a invitaţilor, a poruncit să-i fie dat

10 şi a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare.

11 Capul lui a fost adus pe o tavă şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale.

12 Discipolii lui au venit, au luat trupul lui şi l-au înmormântat. Apoi au venit şi i-au spus lui Isus.

13 Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu şi izolat; aflând, mulţimile de prin cetăţi au mers pe jos după el.

14 Coborând, a văzut o mare mulţime, i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii.

15 La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu şi ora e deja târzie, dă drumul mulţimilor ca să meargă prin sate şi să-şi cumpere de mâncare”.

16 Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie să plece. Daţi-le voi să mănânce!”

17 Ei însă i-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”.

18 Atunci le-a zis: „Aduceţi-mi-le aici!”

19 Poruncind mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer, a mulţumit, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulţimilor.

20 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din bucăţile rămase au strâns douăsprezece coşuri pline.

21 Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

22 Îndată îi zorea pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor.

23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte, singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur.

24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii , zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă.

25 Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei, umblând pe mare.

26 Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige.

27 Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!”

28 Atunci Petru i-a răspuns: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă”.

29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus.

30 Dar, văzând vântul puternic , s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”

31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”

32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat,

33 iar cei care se aflau în barcă i s-au închinat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”

34 După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret.

35 Când l-au recunoscut, oamenii din ţinutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea şi i-au adus la el pe toţi bolnavii.

36 Îi cereau voie să-i atingă poala hainei şi toţi cei care o atingeau erau vindecaţi.

15

1 Atunci au venit la Isus unii farisei şi cărturari de la Ierusalim şi i-au spus:

2 „De ce discipolii tăi calcă obiceiurile din bătrâni? Pentru ce nu-şi spală mâinile când mănâncă?”

3 El le-a răspuns: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre?

4 Căci Dumnezeu a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi cine vorbeşte de rău pe tatăl său şi pe mama sa, să fie dat la moarte.

5 Voi însă spuneţi: «Dacă cineva îi zice tatălui sau mamei: ceea ce ţi se cuvine de la mine este ofertă sacră» ,

6 acela este scutit să-i cinstească pe tatăl său şi pe mama sa . Astfel, aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiţia voastră.

7 Ipocriţilor! Bine a profeţit despre voi Isaia când spune:

8 Acest popor mă cinsteşte cu buzele,
însă inima lor este departe de mine.

9 În zadar mă cinstesc
propunând învăţături
care sunt doar porunci ale oamenilor”.

10 Şi, chemând mulţimea, le-a spus: „Ascultaţi şi înţelegeţi!

11 Nu ceea ce intră în gură îl face pe om impur, dar ceea ce iese din gură, aceea îl face pe om impur”.

12 Atunci s-au apropiat discipolii şi i-au spus: „Ştii că fariseii, ascultând cuvântul acesta, s-au scandalizat?”

13 El le-a răspuns: „Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcini.

14 Lăsaţi-i, ei sunt călăuze oarbe pentru orbi . Iar, dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi cad în groapă”.

15 Atunci Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Explică-ne parabola aceasta” .

16 El însă a zis: „Deci, nici voi nu pricepeţi?

17 Nu înţelegeţi că tot ceea ce intră în gură, merge în stomac şi este eliminat în loc ascuns?

18 Însă ceea ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl face pe om impur.

19 Căci din inima omului ies: gândurile rele, crimele, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile false, blasfemiile.

20 Acestea îl fac pe om impur, însă a mânca cu mâinile nespălate nu-l face pe om impur”.

21 Plecând de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului

22 şi, iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David. Fiica mea este chinuită cumplit de diavol”.

23 Dar el nu i-a răspuns nici un cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: „Trimite-o pentru că strigă în urma noastră”.

24 El a răspuns: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”.

25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: „Doamne, ajută-mă!”

26 El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”.

27 Dar ea i-a spus: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!”

28 Atunci Isus i-a răspuns: „O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu”. Şi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată.

29 Isus a plecat de acolo şi a trecut de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe un munte şi s-a aşezat acolo.

30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, surdomuţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat,

31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl preamăreau pe Dumnezeul lui Israel.

32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime,
pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi ca nu cumva să leşine pe drum”.

33 Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să se hrănească atâta mulţime?”

34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi”?
Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”.

35 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ.

36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulţimilor.

37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din bucăţile rămase au strâns şapte coşuri pline.

38 Iar cei care au mâncat erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

39 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat în barca şi a venit în ţinutul Magadan .

16

1 Apoi au venit la el fariseii şi saduceii. Ispitindu-l, i-au cerut să le arate un semn din ceruri.

2 Dar el le-a răspuns: „Când se înserează spuneţi: «Va fi timp frumos pentru că cerul este roşu»,

3 iar dimineaţa: «Astăzi va fi furtună pentru că cerul este roşu închis». Aşadar, aspectul cerului vă pricepeţi să-l apreciaţi, dar semnele timpurilor nu sunteţi în stare?

4 O generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona”. Şi, părăsindu-i, s-a dus.

5 Venind discipolii pe ţărmul celălalt, au uitat să ia pâine.

6 Atunci Isus le-a zis: „Fiţi atenţi la aluatul fariseilor şi al saduceilor”.

7 Iar ei discutau între ei, spunând: „Nu am luat pâine”.

8 Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: „Oameni cu puţină credinţă, de ce discutaţi între voi că nu aveţi pâine .

9 Nu înţelegeţi şi nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii? Câte coşuri aţi adunat?

10 Sau de cele şapte pâini pentru cei patru mii? Câte coşuri aţi adunat?

11 Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini vă vorbeam? Feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saduceilor!”

12 Atunci au înţeles că nu le zicea să se ferească de aluatul pâinii , ci de învăţătura fariseilor şi a saduceilor.

13 Venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”

14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”.

15 El le-a spus: „Dar voi, cine spuneţi că sunt?”

16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”

17 Isus i-a răspuns: „Fericit eşti Simon, fiul lui Iona , căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri.

18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui.

19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”.

20 Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.

21 De atunci a început Isus să le destăinuie discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie.

22 Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată!”

23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma mea , Satană. Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.

24 Atunci Isus a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze.

25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa, o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine acela o va afla.

26 Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?

27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut.

28 Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor vedea moartea până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia lui”.

17

1 După şase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt

2 şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina.

3 Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus.

4 Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”.

5 Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!”

6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă.

7 Isus a venit, i-a atins şi le-a zis: „Ridicaţi-vă, nu vă temeţi!”

8 Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur.

9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi”.

10 Discipolii l-au întrebat: „De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?”

11 El le-a răspuns: „Într-adevăr, Ilie trebuie să vină şi va restabili toate.

12 Eu însă vă spun: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ceea ce au vrut. Tot aşa va trebui să sufere şi Fiul Omului din partea lor”.

13 Atunci discipolii au înţeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.

14 Când au ajuns la mulţime, a venit la el un om care a căzut în genunchi înaintea lui

15 şi i-a spus: „Doamne, îndură-te de fiul meu pentru că este lunatic şi suferă mult; de multe ori cade în foc şi deseori în apă.

16 L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”.

17 Isus a răspuns: „O, generaţie necredincioasă şi perversă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l aici!”

18 Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieşit din el. Şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.

19 Atunci au venit discipolii lui Isus şi i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut să-l alungăm?”

20 El însă le-a spus: „Din cauza credinţei voastre slabe. Căci adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» şi el s-ar muta. Şi nimic nu v-ar fi imposibil”.

21

22 Pe când erau adunaţi în Galileea, Isus le-a spus: „Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.

23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei au fost cuprinşi de o mare tristeţe.

24 După ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuţia au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu achită cele două drahme?”

25 El a spus: „Da!” Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte spunând: „Simon, ce crezi, de la cine iau regii de pe pământ taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?”

26 Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.

27 Totuşi, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe ţărmul mării, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni. Deschizându-i gura, vei găsi o monedă . Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine”.

18

1 În ceasul acela au venit discipolii la Isus şi i-au spus: „Oare cine este mai mare în împărăţia cerurilor?”

2 Chemând la sine un copil, l-a pus în mijlocul lor

3 şi le-a spus: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

4 Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor.

5 Şi, oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte.

6 Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceştia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării.

7 Vai lumii pentru scandaluri! Căci este inevitabil să vină scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul.

8 Dacă mâna sau piciorul tău te duce la păcat, taie-l şi aruncă-l de la tine. Căci este mai bine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile şi amândouă picioarele, să fii aruncat în focul veşnic.

9 Iar dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în focul Gheenei.

10 Aveţi grijă să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri.

11

12 Ce părere aveţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, oare nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă pe munte şi se duce să o caute pe cea rătăcită?

13 Şi, dacă ajunge să o găsească, adevăr vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.

14 Tot aşa Tatăl vostru care este în ceruri nu vrea să piardă pe nici unul dintre aceştia mai mici.

15 Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi . Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

16 Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori.

17 Dacă nu vrea să-i asculte nici pe ei, spune-l Bisericii. Iar dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş .

18 Adevăr vă spun: Tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer.

19 Iarăşi vă spun: Dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri.

20 Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo în mijlocul lor”.

21 Atunci, Petru s-a apropiat şi i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?”

22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte .

23 De aceea împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie contul cu servitorii săi.

24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi .

25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el , soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria.

26 Atunci, servitorul a căzut în genunchi, implorându-l: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!»

27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria.

28 Dar ieşind, servitorul acela s-a întâlnit cu unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari . înşfăcându-l, îl strângea de gât spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!»

29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl ruga stăruitor: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!»

30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria.

31 Văzând, deci, ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate.

32 Atunci, stăpânul l-a chemat şi i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat.

33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?»

34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria.

35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu care este în ceruri, dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.

19

1 Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan.

2 Mulţimi mari îl urmau, iar el le vindeca acolo.

3 Au venit la el unii farisei şi, ca să-l pună la încercare, i-au zis: „Îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia pentru orice motiv?”

4 El le-a răspuns: „Nu aţi citit că, de la început, Creatorul i-a făcut bărbat şi femeie?

5 şi a zis: De aceea omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup,

6 astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”.

7 Ei i-au zis: „Atunci, de ce Moise a poruncit să i se dea act de despărţire şi s-o lase?”

8 El le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile. De la început însă nu a fost aşa.

9 Dar eu vă spun: Cine îşi lasă femeia, în afară de desfrânare , şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter” .

10 Discipolii i-au zis: „Dacă aşa stau lucrurile cu bărbatul şi femeia, este mai bine să nu se căsătorească” .

11 Dar el le-a zis: „Nu toţi înţeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat.

12 Există eunuci care s-au născut astfel din sânul mamei lor, există eunuci care au fost făcuţi astfel de oameni şi există eunuci care s-au făcut ei înşişi astfel pentru împărăţia cerurilor . Cine poate înţelege, să înţeleagă!”

13 Atunci i s-au adus copii ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage, dar discipolii îi mustrau.

14 Însă Isus le-a zis: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine, căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei”.

15 Şi, după ce şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

16 Şi iată că a venit un om la el şi i-a zis: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?”

17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun; dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!”

18 L-a întrebat: „Care?” Atunci Isus i-a zis: „Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă!

19 Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta! şi: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”

20 Tânărul i-a zis: „Toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipseşte?”

21 Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”

22 Când a auzit tânărul acest cuvânt, a plecat întristat pentru că avea multe bogăţii.

23 Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevăr vă spun: greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor.

24 Din nou vă spun: mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”.

25 Când au auzit discipolii, au rămas foarte nedumeriţi şi spuneau: „Atunci, cine se poate mântui?”

26 Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

27 Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat, deci care va fi partea noastră?”

28 Dar Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi care m-aţi urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul măririi sale, veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

29 Şi oricine va fi părăsit case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie , sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.

30 Şi mulţi dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii [vor fi] primii.

20

1 Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să angajeze lucrători în via sa.

2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui.

3 Ieşind la ceasul al treilea , a văzut pe alţii stând în piaţă

4 şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi vă voi da ce vi se cuvine».

5 Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.

6 Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?»

7 I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a angajat». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!»

8 Când s-a lăsat seara, stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi».

9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar.

10 Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar.

11 Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului,

12 zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi care am suportat greutatea zilei şi arşiţa».

13 Dar el a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar?

14 Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie.

15 N-am dreptul să fac ceea ce vreau cu bunurile mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?»

16 Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”.

17 Urcând spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli şi le-a spus pe drum:

18 „Iată, noi urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâinile arhiereilor şi ale cărturarilor, îl vor condamna la moarte,

19 îl vor da pe mâinile păgânilor ca să fie batjocorit, biciuit şi răstignit, dar a treia zi va învia”.

20 Atunci, mama fiilor lui Zebedeu a venit la el cu fiii ei şi a căzut în genunchi ca să-i ceară ceva.

21 El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul la stânga ta, în împărăţia ta”.

22 Atunci Isus a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl voi bea eu?” I-au spus: „Putem”.

23 El le-a zis: „Potirul meu îl veţi bea, însă a sta la dreapta şi la stânga mea nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”.

24 Când au auzit ceilalţi zece, au fost cuprinşi de indignare faţă de cei doi fraţi.

25 Dar Isus i-a chemat la sine şi le-a zis: „Ştiţi că cei care conduc popoarele le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor.

26 Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru

27 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru,

28 aşa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viata ca răscumpărare pentru cei mulţi”

29 În timp ce ieşeau din Ierihon, o mare mulţime îl urma.

30 Şi iată, doi orbi stăteau pe marginea drumului. Şi, auzind că trece Isus, au strigat: „Îndură-te de noi, Doamne , Fiul lui David!”

31 Mulţimea însă îi mustra ca să tacă, dar ei strigau şi mai tare: „Îndură-te de noi, Doamne, Fiul lui David!”

32 Isus s-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?”

33 I-au spus: „Doamne, să ne deschizi ochii!”

34 Atunci lui Isus i s-a făcut milă şi le-a atins ochii. îndată şi-au recăpătat vederea şi l-au urmat.

21

1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe , pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli,

2 spunându-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi cu ea un mânz. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine.

3 Iar dacă vă va întreba cineva, să spuneţi: «Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând»”.

4 Acest lucru s-a făcut ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:

5 Spuneţi fiicei Sionului:
Iată regele tău vine la tine blând,
aşezat pe o măgăriţă şi pe un mânz,
puiul unui animal de povară .

6 Discipolii s-au dus şi au făcut după cum le-a poruncit Isus.

7 Au adus măgăriţa şi mânzul, au aşternut hainele pe ei, iar el s-a aşezat deasupra.

8 Atunci, mulţimea numeroasă şi-a întins hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum.

9 Mulţimile care mergeau înaintea lui şi cele care îl urmau strigau:
„Osana! Fiul lui David!
Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!
Osana în înaltul cerurilor!”

10 Când a intrat el în Ierusalim, toată cetatea s-a tulburat şi spunea: „Cine este acesta?”

11 Iar mulţimile spuneau: „Acesta este profetul Isus din Nazaretul Galileii”.

12 Apoi Isus a intrat în templu şi a început să-i alunge pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei.

13 Şi le spunea: „Este scris:
Casa mea se va numi casă de rugăciune. Voi însă o faceţi peştera tâlharilor”.

14 Atunci, orbi şi şchiopi s-au apropiat de el, în templu, iar el i-a vindecat.

15 Dar arhiereii şi cărturarii, văzând minunile pe care le-a făcut şi pe copiii care strigau în templu: „Osana, Fiului lui David!”, au fost cuprinşi de indignare

16 şi i-au spus: „Auzi ce zic aceştia?” Dar Isus le-a spus: „Da! Nu aţi citit niciodată: Din gura copiilor şi a sugarilor ţi-ai pregătit laudă?”

17 Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, spre Betania , şi a rămas acolo peste noapte.

18 Dis-de-dimineaţă, când se întorcea în cetate, îi era foame

19 şi, văzând un smochin lângă drum, a venit la el, dar, negăsind nimic în el, decât frunze, i-a zis: „Să nu mai dai rod în veci!”, iar smochinul s-a uscat imediat.

20 Când au văzut discipolii, au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: „Cum de s-a uscat smochinul, aşa, dintr-o dată?”

21 Atunci Isus le-a răspuns: „Adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ceea ce s-a întâmplat cu smochinul, ci chiar de aţi spune acestui munte: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», aşa va fi.

22 Şi tot ce veţi cere cu credinţă în rugăciune, veţi primi”.

23 După ce a intrat în templu, în timp ce învăţa, s-au apropiat de el arhiereii şi mai-marii poporului şi i-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?”

24 Dar Isus le-a răspuns: „Vă voi întreba şi eu un lucru. Dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea.

25 Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?” Dar ei discutau între ei: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?»

26 Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de popor pentru că toţi îl consideră pe Ioan ca profet”.

27 Şi i-au răspuns lui Isus: „Nu ştim”. Atunci el le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.

28 Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. A venit la primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie».

29 El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus.

30 A venit apoi la celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Eu mă duc, Doamne», dar nu s-a dus.

31 Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?” I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.

32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu l-aţi crezut, însă vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Voi însă deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-aţi convertit şi nu l-aţi crezut.

33 Ascultaţi o altă parabolă: Era odată un proprietar care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie.

34 Când s-a apropiat timpul culesului , i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să primească roadele sale.

35 Dar viticultorii, prinzându-i, pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis cu pietre.

36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel.

37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta».

38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem ca să avem moştenirea lui».

39 Prinzându-l, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.

40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?”

41 I-au zis: „Pe acei nemernici îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”.

42 Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi:
Piatra pe care au aruncat-o constructorii,
aceasta a devenit piatră unghiulară;
Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri!

43 De aceea vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite .

44 Şi, cine va cădea pe această piatră, se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea îl va zdrobi”.

45 Arhiereii şi fariseii, auzind parabolele lui, şi-au dat seama că vorbeşte despre ei

46 şi căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi pentru că ele îl considerau profet.

22

1 Isus a început din nou să le vorbească în parabole:

2 „Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său.

3 Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. însă ei nu au voit să vină.

4 A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!»

5 Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui;

6 iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis.

7 Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o.

8 Apoi a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici.

9 Mergeţi, aşadar, la intersecţiile drumurilor, şi oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă».

10 Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, răi şi buni , şi sala de nuntă s-a umplut.

11 Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei invitaţi, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă

12 şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici fără haina de nuntă?» El a amuţit.

13 Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.

14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.

15 Atunci fariseii s-au dus să ţină sfat ca să-l prindă în vorbă.

16 Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu eşti părtinitor cu nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului.

17 Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?”

18 Dar Isus, ştiind răutatea lor, le-a zis: „Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi?

19 Arătaţi-mi moneda tributului!” Iar ei i-au adus un dinar.

20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?”

21 I-au zis: „Ale cezarului”. Atunci le-a zis: „Daţi-i, aşadar, cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.

22 Când au auzit, au rămas uimiţi şi, lăsându-l, au plecat.

23 În ziua aceea, au venit la el saduceii, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat:

24 „Învăţătorule, Moise a spus: Dacă cineva moare fără a avea copii, fratele s-o ia în căsătorie pe soţia lui şi să-i ridice urmaşi fratelui său.

25 Erau la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit, dar nu avea urmaşi şi a lăsat soţia fratelui său.

26 Tot la fel şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.

27 În urma tuturor, a murit şi femeia.

28 Aşadar, la înviere, căruia dintre cei şapte îi va fi soţie? Căci toţi şapte au avut-o”.

29 Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă înşelaţi pentru că nu cunoaşteţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30 Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer.

31 Cât despre învierea din morţi, nu aţi citit ceea ce v-a fost spus de Dumnezeu:

32 Eu sunt Dumnezeul lui Abraham şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob! Însă el nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii”.

33 Şi mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui.

34 Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc,

35 iar unul dintre ei, învăţat al Legii , ca să-l pună la încercare, l-a întrebat:

36 „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”

37 El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău .

38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.

39 Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

40 În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.

41 În timp ce fariseii erau adunaţi, Isus i-a întrebat:

42 „Ce părere aveţi despre Cristos? Al cui fiu este?” I-au zis: „Al lui David”.

43 El le-a spus: „Atunci de ce David, inspirat de Duh, îl numeşte Domn când zice:

44 Domnul a spus Domnului meu,
aşază-te la dreapta mea
până când îi voi pune pe duşmanii tăi
sub picioarele tale.

45 Aşadar, dacă David îl numeşte Domn, cum poate fi fiul său?”

46 Şi nimeni nu era în stare să răspundă vreun cuvânt şi nici nu mai îndrăznea cineva din ziua aceea să-l mai întrebe ceva.

23

1 Atunci Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi

2 spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise.

3 Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac.

4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget.

5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii.

6 le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi,

7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi» .

8 Dar voi să nu lăsaţi să vi se spună «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi.

9 Şi nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc.

10 Nici să nu lăsaţi să vi se spună «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos.

11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru,

12 căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat.

13 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraţi şi nici pe cei care ar voi să intre nu-i lăsaţi să intre.

14

15 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi străbateţi marea şi uscatul ca să faceţi măcar un prozelit şi, când l-aţi găsit, îl sortiţi iadului , de două ori mai mult ca voi.

16 Vai vouă, călăuze oarbe care ziceţi: «Dacă cineva jură pe templu, nu-i nimic; dar, dacă cineva jură pe aurul templului, este obligat».

17 Proşti şi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul?

18 Şi: «Dacă cineva jură pe altar, nu-i nimic; dar, dacă cineva jură pe darul de pe el, este obligat».

19 Orbilor! Ce este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul?

20 Aşadar, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce se află pe el.

21 Iar cine jură pe templu jură pe el şi pe cel care locuieşte în el.

22 Şi cine jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel care sade pe el.

23 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar lăsaţi la o parte părţile cele mai grele din Lege: dreptatea, îndurarea, credinţa. Acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi.

24 Călăuze oarbe! Voi strecuraţi ţânţarul, dar înghiţiţi cămila.

25 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interior sunt pline de jaf şi necum-pătare.

26 Fariseu orb! Curăţă mai întâi interiorul paharului ca să devină curat şi exteriorul lui.

27 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Vă asemănaţi cu mormintele văruite care apar pe dinafară frumoase, dar în interior sunt pline cu oase de morţi şi cu toată putreziciunea.

28 Tot aşa şi voi, pe dinafară păreţi drepţi înaintea oamenilor, dar înăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire.

29 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi monumentele drepţilor

30 şi spuneţi: «Dacă am fi trăit în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost complici cu ei la vărsarea sângelui profeţilor».

31 Astfel, voi înşivă daţi mărturie împotriva voastră că sunteţi fiii celor ce au ucis profeţii!

32 Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri.

33 Şerpilor, pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la iad?

34 Iată, tocmai de aceea trimit la voi profeţi, înţelepţi şi cărturari. Pe unii dintre ei îi veţi ucide şi îi veţi răstigni, pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate,

35 ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia , pe care l-aţi ucis între sanctuar şi altar.

36 Adevăr vă spun: toate acestea vor veni peste această generaţie.

37 Ierusalime, Ierusalime, care omori profeţii şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, aşa cum găina îşi adună puii sub aripi, şi n-ai voit!

38 Iată, casa voastră va fi lăsată pustie.

39 Căci vă spun: nu mă veţi mai vedea de acum până când veţi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului”

24

1 Isus ieşise din templu şi pleca. Atunci s-au apropiat discipolii de el şi i-au arătat construcţiile templului.

2 Dar el le-a zis: „Nu vedeţi toate acestea? Adevăr vă spun, nu va rămâne piatră este piatră care nu va fi dărâmată”.

3 Pe când şedea pe Muntele Măslinilor, au venit la el discipolii şi i-au zis aparte: „Spune-ne, când se vor întâmpla toate acestea şi care este semnul venirii tale şi al sfârşitului lumii?”

4 Isus le-a răspuns: „Aveţi grijă să nu vă înşele cineva.

5 Căci mulţi vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» şi-i vor înşela pe mulţi.

6 Atunci veţi auzi vorbindu-se despre războaie şi zvonuri de războaie. Nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să aibă loc toate, dar nu este încă sfârşitul.

7 Se va ridica un popor împotriva altui popor şi un imperiu împotriva altui imperiu şi va fi foamete şi cutremure în diferite locuri.

8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor.

9 Atunci vă vor da la tortură şi vă vor ucide; veţi fi urâţi de toate naţiunile, din cauza numelui meu.

10 Atunci mulţi se vor scandaliza, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî între ei.

11 Mulţi profeţi falşi se vor ridica şi vor înşela pe mulţi

12 Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci.

13 Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit.

14 Şi această evanghelie a împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate naţiunile. Atunci va veni sfârşitul.

15 Aşadar, când veţi vedea urâciunea pustiirii , de care vorbeşte profetul Daniel, stând în locul sfânt – cel care citeşte să înţeleagă –

16 atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munţi;

17 cel care se află pe terasa casei să nu coboare ca să ia ceva din casă,

18 iar cel care este pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.

19 Vai celor însărcinate şi celor care alăptează în zilele acelea!

20 Rugaţi-vă ca să nu se întâmple iarna sau în zi de sâmbătă.

21 Atunci va fi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

22 Şi, dacă n-ar fi scurtate zilele acelea, nici un om nu s-ar fi salvat; însă, de dragul celor aleşi , zilele acelea vor fi scurtate.

23 Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată, aici este Cristos!» sau «Acolo», să nu credeţi,

24 căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi lucruri minunate pentru a-i înşela, dacă se poate, şi pe cei aleşi.

25 Iată, v-am spus dinainte.

26 Deci, dacă vă vor spune: «Iată, este în pustiu!», să nu vă duceţi; «iată, este în camerele de taină», să nu credeţi.

27 Căci aşa cum fulgerul apare la răsărit şi luminează până la apus, tot la fel va fi venirea Fiului Omului.

28 Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.

29 Îndată, după nenorocirea din zilele acelea, soarele se va întuneca,
iar luna nu-şi va mai da lumina,
stelele vor cădea de pe cer,
iar puterile cerului se vor zgudui.

30 Atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer; şi tot atunci îşi vor bate pieptul toate triburile pământului şi îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi mare glorie.

31 Şi îi va trimite pe îngerii săi cu sunet puternic de trâmbiţă şi-i vor aduna pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerurilor.

32 Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape.

33 La fel şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă.

34 Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea.

35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

36 Despre ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul , ci doar Tatăl.

37 Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului:

38 căci, cum era în zilele dinaintea potopului când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă

39 şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

40 Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat;

41 două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată.

42 Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru.

43 Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la ce oră vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa.

44 De aceea fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi.

45 Oare cine este servitorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl pune peste cei din casa lui ca să le dea hrană la timpul potrivit?

46 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său îl va găsi astfel atunci când se va întoarce!

47 Adevăr vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale.

48 Dar, dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie»

49 şi începe să-i lovească pe cei care sunt servitori împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,

50 stăpânul acelui servitor va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ora pe care n-o ştie,

51 îl va pedepsi aspru şi îi va face parte cu cei ipocriţi. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.

25

1 Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare, care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui .

2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte

3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn,

4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor.

5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit.

6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată, mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»

7 Atunci s-au sculat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele.

8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru căci candelele noastre se sting».

9 Dar cele înţelepte au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mergeţi mai degrabă la cei care vând şi cumpăraţi-vă».

10 Iar în timp ce ele erau plecate ca să cumpere a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa s-a închis .

11 Mai târziu, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!»

12 Dar el le-a răspuns: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc».

13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!

14 Tot la fel, un om, fiind gata de plecare într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale.

15 Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria pricepere. Apoi a plecat. Îndată ,

16 cel care primise cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci.

17 La fel cel cu doi talanţi, a câştigat alţi doi.

18 Dar cel care primise unul a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său.

19 După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont.

20 Venind cel care primise cinci talanţi a adus alţi cinci talanţi spunând: «Stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat».

21 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, peste multe te voi pune. întră în bucuria stăpânului tău!»

22 Venind apoi cel cu doi talanţi a spus: «Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat».

23 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intră în bucuria stăpânului tău!»

24 În sfârşit a venit şi cel care primise un talant şi a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat

25 şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!».

26 Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat.

27 Deci, trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la întoarcerea mea aş fi retras ce este al meu cu dobândă.

28 Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi!

29 Pentru că oricui are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are.

30 Iar pe servitorul netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor».

31 Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul său de mărire.

32 Şi se vor aduna înaintea lui toate naţiunile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum păstorul desparte oile de capre:

33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga.

34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii,

35 căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit,

36 gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine».

37 Atunci îi vor răspunde cei drepţi: «Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit, sau însetat şi ţi-am dat să bei?

38 Când te-am văzut străin şi te-am primit, sau gol şi te-am îmbrăcat?

39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?»

40 Iar regele le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut».

41 Atunci va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui!

42 Căci am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau,

43 am fost străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat».

44 Atunci ei îi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?»

45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut».

46 Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi în viaţa cea veşnică”.

26

1 Când a terminat Isus toate aceste cuvântări, le-a spus discipolilor săi:

2 „Ştiţi că peste două zile va fi Pastele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.

3 Atunci s-au adunat arhiereii şi bătrânii poporului la curtea marelui preot care se numea Caiafa

4 şi s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie şi să-l ucidă,

5 dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”.

6 În timp ce se afla Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,

7 a venit la el o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmă de mare preţ şi i-a turnat pe cap pe când el stătea la masă.

8 Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinşi de indignare şi spuneau: „Pentru ce această risipă?

9 Căci s-ar fi putut vinde scump şi să se dea săracilor”.

10 Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiţi femeia? Ea a făcut un gest frumos faţă de mine,

11 căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveţi întotdeauna.

12 Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.

13 Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea”.

14 Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei

15 şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” Ei i-au numărat treizeci de arginţi .

16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

17 În prima zi a Azimelor, au venit discipolii la Isus şi au zis: „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?”

18 El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Pastele cu discipolii mei»”.

19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Pastele.

20 Când s-a înserat, stătea la masă împreună cu cei doisprezece

21 şi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.

22 Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”

23 El a răspuns: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda.

24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!”

25 Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a răspuns: „Tu ai zis!”

26 Şi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!”

27 Apoi, luând potirul, după ce a mulţumit, le-a dat lor, spunând: „Beţi din acesta toţi,

28 căci acesta este sângele meu, al alianţei , care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor.

29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui meu”.

30 Şi, după ce au cântat imnul , au plecat spre Muntele Măslinilor.

31 Atunci, Isus le-a spus: „Voi toţi vă veţi scandaliza din cauza mea în noaptea aceasta, căci este scris: Voi bate păstorul şi oile din turmă se vor risipi.

32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.

33 Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată!”

34 Isus i-a zis:„Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă vei renega”.

35 Petru i-a zis: „Chiar daca ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Şi toţi discipolii spuneau la fel.

36 Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemani şi le-a spus discipolilor: „Staţi aici până când mă voi duce acolo să mă rog!”

37 Şi, luând cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista şi a se tulbura.

38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine!”

39 Şi mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ, spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta. Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”.

40 Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Aşa, n-aţi putut veghea cu mine nici măcar un ceas?

41 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.

42 Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat spunând: „Tată, dacă nu este posibil ca să treacă acest potir fără ca să-l beau, să se facă voinţa ta”.

43 Venind, i-a găsit din nou dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn.

44 Lăsându-i, a plecat din nou şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăşi aceleaşi cuvinte.

45 Atunci a venit la discipoli şi le-a spus: „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor!

46 Sculaţi-vă, să mergem. Iată, cel care mă trădează este aproape”.

47 Pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece şi, împreună cu el, o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor şi a bătrânilor poporului,

48 iar trădătorul lui le dăduse un semn spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l!”

49 S-a apropiat îndată de Isus şi i-a zis: „Bucură-te, rabbi!” Şi l-a sărutat.

50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!” Atunci, apropiindu-se, au pus mâna pe Isus şi l-au prins.

51 Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-şi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot şi i-a tăiat urechea.

52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri .

53 Sau crezi că n-aş putea să-l rog pe Tatăl meu şi mi-ar pune îndată la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?”

55 În ceasul acela, Isus a spus mulţimilor: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. Zi de zi stăteam în templu, învăţând, şi nu m-aţi arestat.

56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeţilor”. Atunci, toţi discipolii, părăsindu-l, au fugit.

57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la marele preot Caiafa, unde se adunaseră cărturarii şi bătrânii.

58 Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot şi, intrând, s-a aşezat printre servitori ca să vadă sfârşitul.

59 Arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l condamne la moarte,

60 dar nu găseau, deşi s-au prezentat mulţi martori falşi. În cele din urmă, au venit doi

61 şi au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l reconstruiesc»”.

62 Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”

63 Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.

64 Isus i-a răspuns: „Tu ai zis. Ba, vă spun:
de acum îl veţi vedea pe Fiul Omului
şezând la dreapta puterii
şi venind pe norii cerului”.

65 Atunci, marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a spus: „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia.

66 Cum vi se pare?” I-au răspuns: „Este vrednic de moarte!”

67 Atunci l-au scuipat în faţă şi l-au lovit cu pumnii; alţii l-au pălmuit ,

68 spunând: „Profeţeşte-ne, Cristoase, cine este cel care te-a lovit?”

69 Iar Petru şedea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul”.

70 Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu ştiu ce vorbeşti”.

71 În timp ce se îndrepta spre poartă, l-a văzut o alta şi a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarineanul”.

72 Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul acela”.

73 Puţin după aceea, s-au apropiat cei care erau acolo şi i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, şi tu eşti dintre ei, pentru că şi accentul tău te trădează”.

74 Atunci a început să se blesteme şi să jure: „Nu-l cunosc pe omul acela”. Şi, îndată, a cântat cocoşul.

75 Atunci şi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă vei renega”. Şi, ieşind afară, a plâns amar.

27

1 Iar când s-a făcut dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut consiliu împotriva lui Isus ca să-l condamne la moarte.

2 Şi, legându-l, l-au dus şi l-au predat lui Pilat , guvernatorul.

3 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cele treizeci de monede de argint,

4 spunând: „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne priveşte? Tu vei vedea!”

5 Şi, aruncând banii în templu, a plecat şi s-a dus să se spânzure.

6 Iar arhiereii, luând banii, au zis: „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt preţul sângelui”.

7 Şi, după ce au ţinut consiliu, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor.

8 De aceea se numeşte ogorul acela până astăzi Ogorul Sângelui.

9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: Şi au primit treizeci de arginţi, preţul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel

10 şi i-au dat pe ogorul olarului, aşa cum îmi poruncise Domnul.

11 Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” Isus a răspuns: „Tu o spui!”

12 Şi, în timp ce era acuzat de arhierei şi de bătrâni, nu răspundea nimic.

13 Atunci i-a zis Pilat: „Nu auzi câte mărturisesc aceştia împotriva ta?”

14 Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul era foarte mirat.

15 La fiecare sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut pentru popor, pe care îl voiau ei.

16 Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba.

17 Deci, când s-au adunat, Pilat le-a zis: „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?”

18 Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe mâna lui.

19 Şi, în timp ce şedea la judecată, soţia lui i-a trimis vorbă: „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui”.

20 Dar arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l trimită la moarte.

21 Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?” I-au răspuns: „Pe Baraba!”

22 Pilat le-a zis: „Aşadar, ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos?” Au zis toţi: „Să fie răstignit!”

23 El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă strigau şi mai tare: „Să fie răstignit!”

24 Văzând Pilat că nu foloseşte la nimic, dimpotrivă, agitaţia devenea tot mai puternică, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui drept . Voi veţi vedea!”

25 Tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri”.

26 Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce l-a biciuit , l-a dat ca să fie răstignit.

27 Atunci, soldaţii procuratorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta ,

28 şi, după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie.

29 Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind, îşi băteau joc de el spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!”

30 Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap.

31 După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

32 În timp ce ieşeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea.

33 Ajungând la locul numit Golgota, care înseamnă locul Craniului,

34 i-au dat să bea vin amestecat cu fiere , dar el, gustând, n-a voit să bea.

35 După ce l-au răstignit, au împărţit hainele lui, aruncând zarurile,

36 apoi s-au aşezat şi au rămas acolo să-l păzească.

37 Au pus deasupra capului său cauza condamnării, scrisă astfel: „Acesta este Isus, regele iudeilor”.

38 Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga.

39 Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap

40 şi spunând: „Tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, salvează-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”

41 La fel şi arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii şi cu bătrânii şi spuneau:

42 „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israelului, să coboare acum de pe cruce şi vom crede în el.

43 S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l elibereze acum, dacă îl doreşte. Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”.

44 Chiar şi tâlharii răstigniţi împreună cu el îl insultau în acelaşi fel.

45 De la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea.

46 Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, léma sabactáni?” care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”

47 Unii dintre cei care erau de faţă spuneau: „Acesta îl cheamă pe Ilie!”

48 Şi, îndată, unul dintre ei a alergat şi, luând un burete, l-a înmuiat în oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea.

49 Iar ceilalţi spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l salveze!”

50 Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, şi-a dat sufletul.

51 Şi, iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat,

52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor morţi au înviat

53 şi, ieşind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

54 Atunci centurionul şi cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, au fost cuprinşi de o mare spaimă şi au spus: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

55 Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Unele dintre ele îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-i.

56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zebedeu.

57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el discipol al lui Isus.

58 Acesta a venit la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat.

59 Iosif a luat trupul lui Isus, l-a înfăşurat într-un giulgiu curat

60 şi l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.

61 Iar Maria Magdalena şi cealaltă Marie şedeau acolo, înaintea mormântului

62 În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat

63 şi i-au spus: „Domnia ta, ne-am amintit că acel înşelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia».

64 Porunceşte, deci, să fie păzit mormântul până în ziua a treia ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure şi apoi să spună poporului: «A înviat din morţi!» Iar înşelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”.

65 Pilat le-a zis: „Aveţi garda, mergeţi şi păziţi cum ştiţi”.

66 Ei s-au dus şi, sigilând piatra, au păzit mormântul cu garda.

28

1 După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

2 Şi, iată, a venit un cutremur mare: îngerul Domnului a coborât din cer, a venit şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea.

3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada.

4 La vederea lui, paznicii s-au cutremurat de frică şi au rămas ca morţi.

5 Dar îngerul a spus femeilor: „Voi nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit.

6 Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut .

7 Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: «A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea». Iată, v-am spus”.

8 Plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui.

9 Şi, iată, Isus le-a venit în întâmpinare şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat.

10 Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea”.

11 După ce au plecat ele, iată că unii din gardă au venit în cetate şi au dat de ştire arhiereilor despre toate cele întâmplate.

12 Aceştia, reunindu-se în consiliu cu bătrânii, au dat bani mulţi soldaţilor,

13 zicând: „Să spuneţi: «Discipolii lui au venit noaptea şi l-au furat, pe când noi dormeam».

14 Şi dacă va afla guvernatorul despre asta, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de neplăceri”.

15 Ei, luând banii, au făcut aşa cum au fost instruiţi. Astfel, zvonul acesta s-a răspândit la iudei până azi.

16 Apoi, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus.

17 Cum l-au văzut, i s-au închinat, dar unii se îndoiau.

18 Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ.

19 Aşadar, mergeţi, şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

20 învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii”.