1 Domnul l-a convocat pe Moise şi i-a zis din cortul mărturiei:
2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le:
«Când cineva dintre voi aduce un dar Domnului, să-l aducă din animale: fie din cireadă, fie din turmă să aduceţi darul vostru!
3 Dacă darul lui va fi o ardere de tot din animalele mari, să-l aducă de parte bărbătească, fără cusur ; să-l aducă la uşa cortului întâlnirii ca să fie bine plăcut înaintea Domnului!
4 Să-şi pună mâna pe capul victimei şi-i va fi primit ca ispăşire !
5 Să înjunghie viţelul înaintea Domnului; fiii lui Aaron, preoţii, să aducă sângele şi să stropească de jur împrejur altarul care este la uşa cortului întâlnirii!
6 Să jupoaie victima şi să o taie în bucăţi!
7 Fiii lui Aaron, preotul, să pună foc pe altar şi să pună lemne pe foc!
8 Fiii lui Aaron, preoţii, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele care sunt pe focul de pe altar.
9 Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele şi preotul să ardă toate pe altar! Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută înaintea Domnului .
10 Dacă darul lui va fi o ardere de tot din turmă, de miei sau iezi, să-l aducă de parte bărbătească, fără cusur .
11 Să-l înjunghie într-o parte a altarului, spre nord, înaintea Domnului; fiii lui Aaron, preoţii, să stropească cu sângele lui altarul de jur împrejur.
12 Să-l taie în bucăţi şi preotul să le pună, împreună cu capul şi grăsimea, pe lemnele care sunt pe focul care este pe altar.
13 Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele şi preotul să le aducă pe toate şi să le ardă pe altar! Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută înaintea Domnului.
14 Dacă darul adus Domnului va fi o ardere de tot din păsări, să aducă darul său din turturele sau din pui de porumbel.
15 Preotul s-o aducă pe altar; să-i rupă capul şi s-o ardă pe altar, iar sângele ei să se scurgă pe peretele altarului.
16 Să i se scoată guşa cu penele ei şi s-o arunce lângă altar, spre răsărit, în locul [unde se strânge] cenuşa!
17 Să-i frângă aripile fără să le dezlipească; preotul s-o ardă pe altar, pe lemnele care sunt pe foc! Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută înaintea Domnului.
1 Când cineva va aduce Domnului ca dar o ofrandă , darul lui să fie din făină aleasă: să toarne untdelemn peste ea şi să pună peste ea tămâie.
2 S-o aducă fiilor lui Aaron, preoţii; preotul să ia un pumn plin din această făină aleasă cu untdelemnul ei, împreună cu toată tămâia şi s-o ardă pe altar ca memorial! Este jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută înaintea Domnului.
3 Ce va rămâne din ofrandă să fie pentru Aaron şi fiii lui; acesta este un lucru preasfânt între jertfele mistuite de foc [aduse] Domnului.
4 Când aduci ca dar o ofrandă coaptă în cuptor, [să aduci] turte nedospite din făină aleasă frământate cu untdelemn şi plăcinte nedospite unse cu untdelemn.
5 Dacă darul tău este o ofrandă coaptă în tigaie, să fie [din] făină aleasă, nedospită şi frământată cu untdelemn.
6 S-o frângi în bucăţi şi să torni untdelemn pe ea; aceasta este o ofrandă.
7 Dacă darul tău este ofrandă pe grătar, să fie făcută din făină aleasă cu untdelemn.
8 Să aduci Domnului ofranda care a fost făcută din acestea. Să o aduci preotului şi el să o ducă la altar.
9 Preotul va lua din ofrandă partea de memorial şi o va arde pe altar. Este jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută înaintea Domnului.
10 Ce va rămâne din ofrandă să fie pentru Aaron şi fiii lui; acesta este un lucru preasfânt între jertfele mistuite de foc [aduse] Domnului.
11 Nicio ofrandă pe care o veţi aduce Domnului să nu fie făcută cu aluat pentru că tot ceea ce este dospit şi toată mierea nu pot fi arse în foc pentru Domnul.
12 Să aduceţi primele roade ca dar Domnului, dar să nu fie aduse pe altar ca jertfă de bună mireasmă.
13 Orice dar al tău [adus] ca ofrandă să-l presari cu sare : să nu lipsească sarea alianţei Dumnezeului tău de pe ofranda ta. Să pui sare pe toate darurile tale.
14 Dacă vei aduce Domnului ca ofrandă primele roade , să aduci spice prăjite la foc şi boabe proaspete pisate: să aduci ofranda primelor tale roade.
15 Să torni untdelemn pe ea şi să presari pe ea tămâie. Aceasta este o ofrandă.
16 Preotul să ardă ca memorial [o parte] din boabele pisate şi din untdelemn, cu toată tămâia. Aceasta este o jertfă prin foc [adusă] Domnului.
1 Dacă cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de împăcare, dacă va aduce dintre animalele mari, să aducă fie parte bărbătească, fie parte femeiască, fără cusur. Să-l aducă înaintea Domnului!
2 Să pună mâna pe capul darului , să-l înjunghie la uşa cortului întâlnirii şi fiii lui Aaron, preoţii, să stropească cu sângele lui altarul de jur împrejur!
3 Să aducă din jertfa de împăcare, jertfă prin foc Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea de pe măruntaie,
4 cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse, şi lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor.
5 Fiii lui Aaron să le ardă pe altar deasupra arderii de tot care este pe lemnele care sunt pe foc! Este jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută înaintea Domnului.
6 Dacă darul pe care-l aduce Domnului ca jertfă de împăcare este din animalele mici, să fie adus sau de parte bărbătească, sau de parte femeiască, fără cusur!
7 Dacă va aduce ca dar un miel, să-l aducă înaintea Domnului.
8 Să pună mâna pe capul darului, să-l înjunghie înaintea cortului întâlnirii şi fiii lui Aaron să stropească cu sângele lui altarul de jur împrejur!
9 Să aducă din jertfa de împăcare, jertfă prin foc Domnului: grăsimea lui, adică coada întreagă desprinzând-o chiar de la capătul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea de pe măruntaie,
10 cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse şi lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor.
11 Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este o jertfă de mâncarea mistuită de foc înaintea Domnului.
12 Dacă va aduce ca dar un ied, să-l aducă înaintea Domnului.
13 Să pună mâna pe capul darului, să-l înjunghie înaintea cortului întâlnirii şi fiii lui Aaron să stropească cu sângele lui altarul de jur împrejur.
14 Să aducă din el darul său, jertfă mistuită prin foc Domnului! Apoi, din ea, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea de pe măruntaie,
15 cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse şi lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor.
16 Preotul să le ardă pe altar! Aceasta este o jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului, mireasmă plăcută.
Toată grăsimea este a Domnului.
17 Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri în toate locurile unde veţi locui: să nu mâncaţi nici grăsime, nici sânge!”.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise:
2 „Vorbeşte fiilor lui Israel:
«Când va păcătui cineva din neştiinţă împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului şi va face ceea ce nu se cuvine călcând vreuna dintre ele,
3 dacă a păcătuit preotul, care a primit ungerea aducând vina asupra poporului , să aducă Domnului pentru păcatul său pe care l-a săvârşit un viţel fără cusur ca jertfă pentru păcat!
4 Să aducă viţelul la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului şi să-l înjunghie înaintea Domnului!
5 Preotul, care a primit ungerea, să ia din sângele viţelului şi să-l aducă la cortul întâlnirii!
6 Să-şi înmoaie degetul în sânge şi să stropească cu sânge de şapte ori înaintea Domnului spre perdeaua sanctuarului.
7 Apoi preotul să pună din sânge pe coarnele altarului pentru tămâia plăcut mirositoare, care este înaintea Domnului, în cortul întâlnirii; iar tot celălalt sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întâlnirii.
8 Să ia toată grăsimea viţelului jertfei pentru păcat: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea de pe ele,
9 cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse şi lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor,
10 cum se iau de la boul jertfei de împăcare. Preotul să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
11 Pielea viţelului, toată carnea lui, capul, picioarele, măruntaiele şi excrementele lui,
12 tot viţelul să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat unde se varsă cenuşa, şi să-l ardă pe lemnele care sunt pe foc; să fie ars pe locul unde se varsă cenuşa.
13 Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit din greşeală şi lucrul acesta a fost ascuns de ochii adunării, călcând vreuna din poruncile Domnului, făcând ceea ce nu se cuvine, [adunarea] este vinovată.
14 Când s-a aflat păcatul săvârşit împotriva [comunităţii], adunarea să aducă un viţel ca jertfă pentru păcat. Să-l aducă înaintea cortului întâlnirii!
15 Bătrânii adunării să-şi impună mâinile pe capul viţelului, înaintea Domnului, şi să înjunghie viţelul înaintea Domnului!
16 Preotul, care a primit ungerea, să aducă din sângele viţelului la cortul întâlnirii!
17 Să-şi înmoaie degetul în sânge şi să stropească cu sânge de şapte ori înaintea Domnului, spre perdea!
18 Apoi, preotul să pună din sânge pe coarnele altarului care este înaintea Domnului, în cortul întâlnirii; iar tot celălalt sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, [altar] care este la uşa cortului întâlnirii.
19 Să ia toată grăsimea din el şi s-o ardă pe altar!
20 Să facă cu viţelul acesta aşa cum se face cu viţelul jertfei pentru păcat. Aşa să facă cu el. Preotul să facă ispăşire pentru ei şi le va fi iertat [păcatul ].
21 Să scoată viţelul afară din tabără şi să-l ardă aşa cum s-a ars primul viţel! Aceasta este o jertfă pentru păcatul comunităţii.
22 Dacă un conducător a păcătuit călcând vreuna dintre poruncile Domnului Dumnezeului său, făcând ceea ce nu se cuvine din neştiinţă, este vinovat.
23 Când i se face cunoscut păcatul pe care l-a săvârşit, să aducă darul său, un ţap fără cusur!
24 Să-şi pună mâna pe capul ţapului şi să-l înjunghie în locul unde se înjunghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru păcat.
25 Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei pentru păcat, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celălalt sânge să-l verse la baza altarului pentru arderile de tot.
26 Să ardă toată grăsimea pe altar aşa cum a ars grăsimea jertfei de împăcare! Preotul să facă ispăşire pentru el, pentru păcatul lui, şi-i va fi iertat!
27 Dacă cineva din popor a păcătuit din neştiinţă, călcând vreuna din poruncile Domnului, făcând ceea ce nu se cuvine, este vinovat;
28 când i se face cunoscut păcatul pe care l-a săvârşit, să aducă darul său, o capră fără cusur, pentru păcatul pe care l-a săvârşit!
29 Să-şi pună mâna pe capul jertfei pentru păcat şi să înjunghie jertfa pentru păcat în locul [unde se aduc] arderile de tot!
30 Preotul să ia cu degetul din sângele ei şi să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la baza altarului!
31 Preotul să ia toată grăsimea cum se ia grăsimea de la jertfa de împăcare şi s-o ardă pe altar ca mireasmă plăcută Domnului. Preotul să facă ispăşire pentru el şi-i va fi iertat!
32 Dacă darul jertfei pentru păcat este un miel, să-l aducă de parte femeiască fără cusur!
33 Să-şi pună mâna pe capul jertfei pentru păcat şi s-o înjunghie ca jertfă pentru păcat în locul unde se înjunghie arderile de tot!
34 Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei pentru păcat şi să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la baza altarului!
35 Să ia toată grăsimea, aşa cum se ia grăsimea mielului jertfei pentru împăcare, şi preotul s-o ardă pe altar împreună cu jertfele aduse prin foc Domnului! Preotul să facă ispăşire pentru păcatul pe care l-a săvârşit şi-i va fi iertat!
1 Când cineva a păcătuit – a ascultat un jurământ ca martor sau a văzut sau a ştiut şi nu a relatat – îşi va purta vinovăţia,
2 sau când cineva se va atinge de orice lucru necurat: sau de cadavrul unui animal sălbatic impur, sau de cadavrul unui animal domestic impur, sau de cadavrul unei reptile necurate şi-i va fi ascuns, va fi şi el impur şi vinovat;
3 sau când cineva atinge impuritatea unui om – oricare ar fi impuritatea care-l face impur – şi-i va fi ascunsă, când el va afla, va fi vinovat;
4 sau când cineva jură cu buzele sale la repezeală, fie să facă rău, fie să facă bine – în orice jurământ pe care omul îl face la repezeală – şi-i va fi ascuns, când el află, este vinovat pentru fiecare dintre ele.
5 Deci, când cineva se va face vinovat în unul dintre aceste [cazuri], să mărturisească ceea ce a păcătuit!
6 Să aducă Domnului jertfă pentru vinovăţia lui datorită păcatului pe care l-a săvârşit, partea femeiască din turmă, fie oaie, fie capră, şi preotul să facă ispăşire pentru el, pentru păcatul său!
7 Dacă nu poate să aducă o oaie , să aducă jertfă pentru vinovăţia sa din cauza păcatului două turturele sau doi pui de porumbel: unul ca jertfă de ispăşire, iar celălalt ca ardere de tot.
8 Să le aducă la preot şi să ofere mai întâi ce este pentru jertfa pentru păcat! Să-i frângă capul din faţă spre ceafă, fără să-l desprindă!
9 Să stropească cu sângele jerfei pentru păcat peretele altarului, iar sângele rămas să-l toarne la baza altarului! Aceasta este o jertfă pentru păcat.
10 Cealaltă s-o ofere ca ardere de tot, după lege. Preotul să facă ispăşire pentru păcatul pe care l-a săvârşit şi-i va fi iertat!
11 Dacă nu va putea să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă darul său ca jertfă pentru păcat a zecea parte dintr-o efă de făină aleasă! Să nu pună pe ea untdelemn şi să nu adauge tămâie, căci aceasta este o jertfă pentru păcat!
12 Să o aducă la preot şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca memorial, şi s-o ardă pe altar ca jertfă adusă prin foc Domnului! Aceasta este o jertfă pentru păcat.
13 Preotul va face ispăşire pentru păcatul pe care l-a săvârşit în unul dintre aceste [cazuri] şi i se va ierta. [Restul de făină ] va fi al preotului, ca la ofrandă” .
14 Domnul i-a vorbit lui Moise:
15 „Când cineva face un sacrilegiu, păcătuind din neştiinţă împotriva lucrurilor consacrate Domnului, să aducă Domnului jertfă pentru vinovăţie un berbec fără cusur din turmă, după aprecierea ta, valorând câţiva sicli de argint, după siclul sanctuarului !
16 Să repare ceea ce a păcătuit împotriva sanctuarului şi să adauge a cincea parte şi să o dea preotului! Preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecul jertfei pentru vinovăţie şi i se va ierta!
17 Când cineva păcătuieşte încălcând vreuna din poruncile Domnului – ceea ce nu trebuie să facă – şi nu ştia, se va face vinovat şi-şi va purta vina;
18 să aducă la preot un berbec fără cusur din turmă după aprecierea ta! Preotul să facă ispăşire pentru el, pentru greşeala pe care a făcut-o fără să ştie şi i se va ierta.
19 Aceasta este o jertfă pentru vinovăţie. El s-a făcut vinovat înaintea Domnului”.
20 Domnul i-a spus lui Moise :
21 „Când cineva face un sacrilegiu împotriva Domnului minţindu-l pe aproapele său cu privire la un obiect primit spre păstrare – fie o garanţie, fie furat sau obţinut prin violenţă asupra aproapelui său –
22 fie găsind un lucru pierdut şi minţind şi jurând strâmb cu privire la tot ce face omul păcătuind prin acestea,
23 când a păcătuit şi s-a făcut vinovat, să dea înapoi lucrul furat sau obţinut prin violenţă sau încredinţat lui sau lucrul pierdut pe care l-a găsit
24 sau orice lucru pentru care a jurat strâmb, să-l dea înapoi în întregime şi să adauge a cincea parte la ceea ce era al lui şi să-l dea în ziua jerfei pentru vinovăţie!
25 Să aducă la preot jertfă Domnului pentru vinovăţie un berbec din turmă, fără cusur, după aprecierea ta.
26 Preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului şi i se va ierta orice ar fi comis făcându-se vinovat”.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise:
2 „Porunceşte-le lui Aaron şi fiilor săi: «Aceasta este legea arderii de tot: arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa, şi focul de pe altar să fie ţinut aprins!
3 Preotul să îmbrace haina lui de in şi să-şi pună pantalonii pe trup; să ridice cenuşa care a rămas pe altar de la focul arderii de tot şi s-o verse lângă altar!
4 Să se dezbrace de veşmintele lui şi să se îmbrace cu alte veşminte ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc curat!
5 Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: preotul să ardă în fiecare dimineaţă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de împăcare!
6 Focul să ardă mereu pe altar şi să nu se stingă!»”.
7 „Aceasta este legea ofrandei: să o aducă fiii lui Aaron înaintea Domnului, în faţa altarului!
8 Să ia un pumn din făina cea aleasă a ofrandei şi din untdelemn şi toată tămâia pentru ofrandă şi s-o ardă pe altar ca mireasmă plăcută: este un memorial pentru Domnul!
9 Ceea ce va rămâne din ea să o mănânce Aaron şi fiii lui; s-o mănânce ca pâine nedospită într-un loc sacru; în curtea cortului întâlnirii s-o mănânce!
10 Să nu o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o din jertfele mele prin foc. Ea este un lucru preasfânt, ca jertfa pentru păcat şi ca jertfa pentru vinovăţie.
11 Orice bărbat dintre fiii lui Aaron să mănânce din ea! Aceasta este o lege veşnică, din generaţie în generaţie, cât priveşte jertfele prin foc oferite Domnului. Oricine se va atinge de ele va fi sfinţit”.
12 Domnul i-a spus lui Moise:
13 „Iată darul pe care îl vor aduce Domnului Aaron şi fiii lui în ziua în care vor fi unşi: a zecea parte dintr-o efă de făină aleasă, ca ofrandă pentru totdeauna: jumătate dimineaţa şi jumătate seara.
14 Să fie făcută în tigaie cu untdelemn şi s-o aduci frământată: să aduci ofranda coaptă şi tăiată în bucăţi, ca mireasmă plăcută Domnului.
15 Preotul uns în locul lui dintre fiii săi să aducă [ofranda].
Aceasta este o lege veşnică: să fie arsă în întregime pentru Domnul.
16 Orice ofrandă a unui preot să fie arsă în întregime: să nu se mănânce!”.
17 Domnul i-a spus lui Moise:
18 „Spune-le lui Aaron şi fiilor lui:
«Aceasta este legea jertfei pentru păcat: în locul unde se înjunghie arderea de tot, să fie înjunghiată şi jertfa pentru păcat înaintea Domnului! Acesta este un lucru preasfânt.
19 Preotul care va aduce jertfa pentru păcat, acela s-o mănânce! Să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii!
20 Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfinţit! Dacă sângele ei va stropi vreo haină, haina stropită să fie spălată într-un loc sfânt!
21 Vasul de argilă în care se va fierbe să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de bronz, vasul să fie curăţat şi clătit cu apă !
22 Orice bărbat care face parte dintre preoţi poate să o mănânce: acesta este un lucru preasfânt .
23 Dar orice jertfă pentru păcat din al cărei sânge s-a adus în cortul întâlnirii spre a se face ispăşire în sanctuar, să nu se mănânce, ci să fie arsă în foc!»”.
1 Aceasta este legea jertfei pentru vinovăţie: ea este un lucru preasfânt.
2 În locul unde ei înjunghie arderea de tot, să înjunghie şi jertfa pentru vinovăţie! Şi cu sângele ei să se stropească altarul de jur împrejur!
3 Să i se aducă toată grăsimea: coada şi grăsimea care acoperă măruntaiele,
4 cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse şi lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor.
5 Preotul să le ardă pe altar ca jertfă prin foc pentru Domnul! Aceasta este o jertfă pentru vinovăţie.
6 Orice bărbat care face parte dintre preoţi poate să o mănânce! Să fie mâncată într-un loc sfânt! Acesta este un lucru preasfânt.
7 Aşa cum este jertfa pentru păcat, [la fel] este şi jertfa pentru vinovăţie: este o singură lege pentru ele: să fie a preotului care face ispăşirea.
8 Preotul care aduce arderea de tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
9 Orice ofrandă coaptă în cuptor, pregătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o!
10 Iar orice ofrandă frământată cu untdelemn şi uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron în egală măsură .
11 Aceasta este legea jertfei de împăcare care se va aduce Domnului.
12 Dacă o aduce ca laudă, să aducă, pe lângă jertfa de laudă, turte nedospite, frământate cu untdelemn, plăcinte nedospite, unse cu untdelemn, şi făină aleasă, amestecată cu untdelemn, în turte, frământate cu untdelemn.
13 Împreună cu aceste turte, să aducă pentru darul său pâine dospită cu jertfa lui de laudă şi de împăcare.
14 Din toate darurile să aducă unul ca dar ridicat Domnului şi [darul] să fie al preotului care stropeşte cu sângele jertfei de împăcare.
15 Carnea jertfei de laudă şi de împăcare să fie mâncată în ziua în care este adusă; să nu rămână nimic din ea până dimineaţa.
16 Dacă cineva aduce o jertfă votivă sau de devoţiune, să mănânce jertfa darului său în ziua când a adus-o; iar ce rămâne din ea să o mănânce a doua zi.
17 Ceea ce rămâne din carnea jertfei să fie ars în foc a treia zi.
18 Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei de împăcare a treia zi, nu va fi acceptat şi nu i se va lua în seamă: a devenit impură şi cine va mânca din ea va purta vina.
19 Carnea care a fost atinsă de ceva impur să nu fie mâncată, ci să fie arsă în foc. Cât priveşte carnea, oricine este curat [poate] să mănânce carnea ;
20 dar cel care mănâncă din carnea jertfei de împăcare adusă Domnului şi este impur să fie nimicit din poporul său.
21 Şi oricine se atinge de ceva impur – fie o impuritate omenească, fie un animal necurat, fie orice altă impuritate – şi mănâncă din carnea jertfei de împăcare adusă Domnului să fie nimicit din poporul său!”.
22 Domnul i-a spus lui Moise:
23 „Spune-le fiilor lui Israel:
«Să nu mâncaţi grăsime de bou, de oaie sau de capră.
24 Grăsimea unui animal mort sau sfâşiat să fie folosită la orice lucrare, dar de mâncat să nu o mâncaţi.
25 Căci oricine mănâncă din animalele din care se aduce jertfă prin foc Domnului, cel care mănâncă va fi nimicit din poporul său.
26 Să nu mâncaţi niciun fel de sânge – nici de pasăre, nici de animal – în nici un loc unde veţi locui.
27 Oricine mănâncă vreun fel de sânge să fie nimicit din poporul său!»”.
28 Domnul i-a spus lui Moise:
29 „Spune-le fiilor lui Israel:
«Când cineva aduce Domnului jertfa lui de împăcare, să aducă darul lui Domnului din jertfa lui de împăcare!
30 Să aducă cu mâinile lui jertfele prin foc înaintea Domnului! Să aducă grăsimea cu pieptul: pieptul să-l legene ca dar legănat înaintea Domnului!
31 Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui!
32 Să daţi preotului spata dreaptă ca dar ridicat din jertfele voastre de împăcare!
33 Spata aceasta dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care aduce sângele şi grăsimea jertfei de împăcare!
34 Căci eu iau pieptul darului legănat şi spata darului ridicat din jertfele de împăcare ale fiilor lui Israel şi le dau lui Aaron, preotul, şi fiilor lui. Este o lege veşnică pentru fiii lui Israel»”.
35 Aceasta este partea consacrată lui Aaron şi partea consacrată fiilor săi din jertfele prin foc aduse Domnului din ziua în care au fost aduşi ca să fie preoţi pentru Domnul.
36 Acestea le porunceşte Domnul fiilor lui Israel să le dea în ziua ungerii lor: este o lege veşnică, din generaţie în generaţie.
37 Aceasta este legea arderii de tot, a ofrandei, a jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vinovăţie, a consacrării şi a jertfei de împăcare,
38 pe care a dat-o Domnul lui Moise pe muntele Sinai, în ziua în care le-a poruncit fiilor lui Israel să-şi aducă darurile înaintea Domnului, în pustiul Sinai.
1 Domnul i-a spus lui Moise:
2 „Ia-i pe Aaron şi pe fiii lui care sunt cu el, veşmintele, untdelemnul pentru ungere, viţelul jertfei pentru păcat, cei doi berbeci şi coşul cu azime
3 şi cheamă toată adunarea la uşa cortului întâlnirii!”.
4 Moise a făcut cum îi poruncise Domnul şi comunitatea s-a adunat la uşa cortului întâlnirii.
5 Moise a zis adunării: „Iată ceea ce a poruncit Domnul să se facă”.
6 Moise i-a adus pe Aaron şi pe fiii lui şi i-a spălat cu apă.
7 A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia şi a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat.
8 I-a pus pieptarul şi a pus în pieptar Urim şi Tummim .
9 I-a pus mitra pe cap, iar pe partea de dinainte a mitrei a aşezat plăcuţa de aur, diadema sfinţeniei , aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
10 Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns cortul şi toate lucrurile care erau în el şi le-a consacrat.
11 A stropit cu el altarul de şapte ori şi a uns altarul şi toate instrumentele sale, baia cu piciorul ei, ca să le consacre.
12 A turnat din untdelemnul pentru ungere pe capul lui Aaron şi l-a uns ca să-l consacre.
13 Moise i-a adus pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele şi le-a legat turbanele, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
14 A adus viţelul jertfei pentru păcat. Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul viţelului jertfei pentru păcat.
15 Moise l-a luat şi l-a înjunghiat. A luat sânge şi a uns cu degetul său coarnele altarului de jur împrejur şi a purificat altarul; restul sângelui l-a turnat la baza altarului şi l-a consacrat, făcând ispăşire pe el.
16 A luat toată grăsimea de pe măruntaie, lobul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor, şi Moise le-a ars pe altar
17 şi viţelul, pielea lui, carnea lui şi excrementele lui le-a ars în foc în afara taberei, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
18 A adus berbecul pentru arderea de tot. Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
19 L-au înjunghiat şi Moise a stropit cu sângele altarul de jur împrejur.
20 A tăiat berbecul în bucăţi şi Moise a ars capul, bucăţile şi seul.
21 A spălat măruntaiele şi picioarele cu apă şi a ars Moise tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului, cum îi poruncise Domnul lui Moise.
22 A adus apoi al doilea berbec, berbecul consacrării. Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
23 A înjunghiat berbecul şi Moise a luat din sângele lui şi a pus pe lobul urechii drepte a lui Aaron, pe degetul mare al mâinii lui drepte şi pe degetul mare de la piciorul lui drept.
24 I-a adus pe fiii lui Aaron şi Moise a pus din sânge pe lobul urechii lor drepte, pe degetul mare al mâinii lor drepte şi pe degetul mare al piciorului lor drept . Şi a stropit Moise cu sânge altarul de jur împrejur.
25 A luat grăsimea, coada, toată grăsimea de pe măruntaie, lobul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor şi spata dreaptă.
26 Din coşul cu azime care este înaintea Domnului, a luat o turtă nedospită, o turtă de pâine făcută cu untdelemn şi o plăcintă şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă.
27 Le-a pus pe toate în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui şi le-a legănat ca dar legănat înaintea Domnului.
28 Moise le-a luat din mâinile lor şi le-a ars pe altar împreună cu arderea de tot; aceasta a fost jertfa de consacrare, jertfă prin foc, mireasmă plăcută pentru Domnul.
29 Moise a luat pieptul berbecului de consacrare şi l-a legănat ca dar legănat înaintea Domnului. Aceasta a fost partea lui Moise din berbecul de consacrare, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
30 Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar; l-a stropit pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor: şi i-a consacrat pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor care erau împreună cu el.
31 Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi carnea la uşa cortului întâlnirii şi acolo s-o mâncaţi împreună cu pâinea consacrării care este în coş, aşa cum v-am poruncit: «Aaron şi fiii lui s-o mănânce!».
32 Iar ceea ce rămâne din carne şi din pâine să le ardeţi în foc!
33 Să nu ieşiţi de la uşa cortului întâlnirii timp de şapte zile, până când se vor împlini zilele consacrării voastre; căci consacrarea voastră se împlineşte în şapte zile .
34 Ceea ce s-a făcut azi, Domnul porunceşte să se facă drept ispăşire pentru voi.
35 Să rămâneţi timp de şapte zile la uşa cortului întâlnirii, zi şi noapte, împlinind slujirea Domnului, ca să nu muriţi, căci aşa mi s-a poruncit!”.
36 Aaron şi fiii lui au făcut tot ceea ce a poruncit Domnul prin Moise.
1 În ziua a opta , Moise i-a chemat pe Aaron, pe fiii lui şi pe bătrânii lui Israel.
2 [Moise] i-a zis lui Aaron: „Ia pentru tine un viţel pentru jertfa pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului!
3 Spune-le fiilor lui Israel: «Luaţi un ţap pentru jertfa pentru păcat, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur pentru arderea de tot;
4 un bou şi un berbec pentru jertfa de împăcare, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului, şi o ofrandă frământată cu untdelemn, căci azi vi se va arăta Domnul»”.
5 Ei au adus înaintea cortului întâlnirii tot ceea ce le poruncise Moise. Toată adunarea s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului.
6 Moise a zis: „Lucrul acesta a poruncit Domnul să-l faceţi şi vi se va arăta gloria Domnului”.
7 Moise i-a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar şi adu jertfa ta pentru păcat şi arderea ta de tot şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu şi darul poporului şi fă ispăşire pentru el, aşa cum a poruncit Domnul ”.
8 Aaron s-a apropiat de altar şi a înjunghiat viţelul jertfei pentru păcat, care era pentru el însuşi.
9 Fiii lui Aaron au adus sângele la el; el şi-a înmuiat degetul în sânge şi a uns coarnele altarului, iar restul sângelui l-a turnat la baza altarului.
10 A ars pe altar grăsimea, rinichii şi lobul ficatului de la viţelul jertfei pentru păcat, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
11 Carnea şi pielea le-a ars în foc, în afara taberei.
12 A înjunghiat arderea de tot, iar fiii lui Aaron au adus sângele la el şi el a stropit altarul de jur împrejur.
13 Au adus arderea de tot tăiată în bucăţi şi capul şi le-au ars pe altar.
14 A spălat măruntaiele şi picioarele şi le-a ars pe altar împreună cu arderea de tot.
15 A adus darul poporului: a luat ţapul jertfei pentru păcat, care era pentru popor, l-a înjunghiat şi l-a adus ca jertfă de ispăşire pentru păcat, ca pe cel dintâi.
16 A adus apoi arderea de tot şi a făcut cu ea după lege.
17 A adus ofranda, a luat o mână din ea şi a ars-o pe altar, pe lângă arderea de tot de dimineaţă.
18 A înjunghiat apoi boul şi berbecul jertfei de împăcare, care este pentru popor, iar fiii lui Aaron au adus sângele la el şi a stropit altarul de jur împrejur.
19 Au adus grăsimea de la bou şi de la berbec, coada, ceea ce acoperă rinichii şi lobul ficatului care acoperă măruntaiele, rărunchii şi prapurul ficatului .
20 Au pus grăsimea deasupra piepturilor şi a ars grăsimea pe altar.
21 Piepturile şi spata dreaptă le-a legănat Aaron ca dar legănat înaintea Domnului, aşa cum îi poruncise lui Moise.
22 Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Apoi, după ce a adus jertfa pentru păcat, arderea de tot şi jertfa de împăcare, a coborât.
23 Moise şi Aaron au intrat în cortul întâlnirii. Când au ieşit, au binecuvântat poporul şi gloria Domnului s-a arătat întregului popor.
24 Şi a ieşit un foc dinaintea Domnului şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimea. Şi tot poporul a văzut; au scos strigăte de bucurie şi s-au aruncat cu faţa la pământ .
1 Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cadelniţa, au pus foc în ea, au pus tămâie pe foc şi au adus înaintea Domnului foc străin , lucru pe care nu li-l poruncise.
2 Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.
3 Moise i-a zis lui Aaron: „Aceasta este ceea ce a spus Domnul:
«În cei ce se apropie de mine
voi fi sfinţit
şi în faţa întregului popor
voi fi preamărit»” .
Şi Aaron a tăcut.
4 Moise i-a chemat pe Mişael şi Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron şi le-a zis: „Veniţi şi luaţi-i pe fraţii voştri din sanctuar şi duceţi-i afară din tabără”.
5 Ei au venit şi i-au dus afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, cum le zisese Moise.
6 Moise le-a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii săi: „Să nu vă descoperiţi capetele şi să nu vă rupeţi hainele, ca să nu muriţi şi să nu se mânie [Domnul] împotriva întregii adunări, ci fraţii voştri, toată casa lui Israel, să plângă nenorocirea care a venit de la Domnul .
7 De la uşa cortului întâlnirii să nu ieşiţi ca să nu muriţi; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi”. Ei au făcut cum le-a spus Moise.
8 Domnul i-a vorbit lui Aaron:
9 „Vin şi băutură tare să nu bei nici tu, nici fiii tăi care sunt cu tine când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta este o lege veşnică din generaţie în generaţie
10 ca să deosebiţi între ceea ce este sfânt şi ce nu este sfânt, între ceea ce este impur şi ceea ce este pur
11 şi să-i învăţaţi pe fiii lui Israel toate hotărârile pe care vi le-a spus Domnul prin Moise”.
12 Moise le-a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui care rămăseseră: „Luaţi ofranda rămasă din jertfele prin foc aduse Domnului şi mâncaţi-o nedospită lângă altar, căci este un lucru preasfânt.
13 S-o mâncaţi într-un loc sfânt; aceasta este partea ta şi partea fiilor tăi din jertfele prin foc aduse Domnului, căci aşa mi-a fost poruncit.
14 Pieptul darului legănat şi spata darului ridicat să le mâncaţi într-un loc pur, tu şi fiii tăi şi fiicele tale care sunt cu tine, întrucât le-am dat ca parte pentru tine şi pentru fiii tăi din jertfele de împăcare ale fiilor lui Israel.
15 Spata darului ridicat şi pieptul darului legănat împreună cu jertfele de grăsime oferite prin foc să le aducă legănate ca dar legănat Domnului, ca să fie pentru tine şi pentru fiii tăi care sunt cu tine! Este hotărâre veşnică, după cum a poruncit Domnul” .
16 Moise a căutat ţapul jertfei pentru păcat: şi, iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron care rămăseseră şi a zis:
17 „Pentru ce nu aţi mâncat jertfa pentru păcat într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt şi [Domnul] v-a dat-o ca să purtaţi vinovăţia adunării şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului.
18 Iată că sângele jertfei n-a fost adus înăuntrul sanctuarului. Trebuia s-o mâncaţi în sanctuar, aşa cum am poruncit”.
19 Aaron i-a zis lui Moise: „Iată, ei au adus azi jertfa lor pentru păcat şi arderea lor de tot înaintea Domnului; şi, după cele întâmplate mie, dacă aş fi mâncat azi jertfa pentru păcat, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?”.
20 Moise a auzit şi a fost plăcut în ochii săi [lucrul acesta].
1 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicându-le:
2 „Spuneţi fiilor lui Israel: «Acestea sunt vieţuitoarele pe care să le mâncaţi dintre toate animalele care sunt pe pământ:
3 orice animal care are copita despicată, care are copita despărţită în două şi este rumegătoare.
4 Dar dintre cele care rumegă sau care au copita despicată, pe acestea să nu le mâncaţi: cămila, pentru că rumegă, dar nu are copita despicată: ea este impură pentru voi.
5 Să nu mâncaţi şafanul , care rumegă, dar n-are copita despicată: este impur pentru voi.
6 Să nu mâncaţi iepurele care rumegă, dar n-are copita despicată: este impur pentru voi.
7 Să nu mâncaţi porcul, care are copita despicată şi despărţită în două, dar de rumegat nu rumegă: este impur pentru voi.
8 Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de cadavrele lor: sunt impure pentru voi.
9 Acestea puteţi să le mâncaţi dintre toate care sunt în apă: să mâncaţi toate care au aripioare înotătoare şi solzi şi care sunt în ape, mări şi râuri.
10 Dar toate care nu au aripioare înotătoare şi solzi, în ape sau râuri, dintre toate cele care mişună în ape şi dintre toate vieţuitoarele care sunt în ape, să fie abominabile pentru voi!
11 Să fie abominabile pentru voi: din carnea lor să nu mâncaţi şi cadavrele lor să le detestaţi!
12 Toate care nu au aripioare înotătoare şi solzi în ape să fie abominabile pentru voi.
13 Acestea să le detestaţi dintre păsări şi să nu le mâncaţi. Sunt abominabile: vulturul, zăganul , vulturul pleşuv ,
14 gaia , uliul şi specia lor;
15 corbul şi specia lui;
16 struţul, cucuveaua, pescăruşul, şoimul şi specia lui;
17 bufniţa, eretele şi ibisul;
18 lebăda, pelicanul şi vulturul hoitar ;
19 barza, bâtlanul şi specia lui, pupăza şi liliacul.
20 Toate insectele înaripate care merg pe patru [picioare] să fie abominabile pentru voi.
21 Dar, acestea să le mâncaţi dintre toate insectele care zboară şi care merg pe patru [picioare], care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi ca să poată sări cu ele pe pământ.
22 Acestea să le mâncaţi dintre ele: lăcusta şi specia ei; solamul şi specia lui, hargolul şi specia lui şi hagabul şi specia lui.
23 Toate celelalte insecte înaripate care au patru picioare, să fie abominabile pentru voi!
24 Ele vă vor face impuri: oricine se va atinge de cadavrele lor va fi impur până seara.
25 Şi oricine poartă cadavrele lor să-şi spele hainele şi va fi impur până seara.
26 Toate animalele care au copita despicată, dar nu au copita despărţită şi nu rumegă, sunt impure pentru voi: oricine se atinge de ele va fi impur.
27 Toate animalele care merg pe labe, între toate vietăţile care merg pe patru picioare, sunt impure pentru voi: oricine se atinge de cadavrele lor este impur până seara.
28 Oricine poartă cadavrele lor să-şi spele hainele şi va fi impur până seara! Ele sunt impure pentru voi.
29 Dintre târâtoarele care se târăsc pe pământ, acestea sunt, pentru voi, impure: cârtiţa, şoarecele şi şopârla şi speciile lor;
30 guşterul, ariciul, salamandra, melcul şi cameleonul.
31 Acestea sunt târâtoarele care vă fac impuri: oricine se va atinge de ele când sunt moarte este impur până seara.
32 Orice lucru peste care cade ceva din ele după ce au murit va fi impur: orice vas de lemn sau haină sau piele sau sac; orice vas cu care se lucrează să se pună în apă şi să fie impur până seara; după aceea va fi pur.
33 Tot ce este într-un vas de pământ în care cade ceva din ele este impur şi [vasul] să-l spargeţi.
34 Orice hrană care se mănâncă peste care cade apă este impură; şi orice băutură care se bea cu orice [astfel de] vas este impură.
35 Orice lucru pe care cade ceva din cadavrele lor este impur: cuptorul şi vatra să fie dărâmate: ele sunt impure şi impure să fie şi pentru voi.
36 Dar izvoarele şi fântânile, rezervoarele de apă rămân curate. Însă oricine se atinge de cadavrele lor este impur.
37 Dacă ceva din cadavrele lor cade pe orice sămânţă care este pentru semănat ea rămâne curată.
38 Dar dacă a fost pusă apă pe sămânţă şi cade pe ea ceva din cadavrele lor este impură pentru voi.
39 Dacă moare unul din animalele [crescute] pentru hrană oricine se atinge de cadavrul lui, este impur până seara;
40 oricine mănâncă din cadavrul lui să-şi spele hainele şi este impur până seara; oricine poartă cadavrul acestuia să-şi spele hainele şi este impur până seara.
41 Orice târâtoare care se târăşte pe pământ este abominabilă: să nu fie mâncată!
42 Orice merge pe pântece şi orice merge pe patru sau mai multe picioare şi orice târâtoare care se târăşte pe pământ, să nu le mâncaţi, căci sunt abominabile pentru voi.
43 Să nu vă contaminaţi cu nicio târâtoare şi să nu vă întinaţi cu ele, devenind impuri!
44 Căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt; să nu vă contaminaţi cu nici o târâtoare care se târăşte pe pământ!
45 Căci eu sunt Domnul care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru şi să fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt!
46 Aceasta este legea cu privire la animale, la păsări şi la toate vieţuitoarele care mişună în ape şi la toate vietăţile care se târăsc pe pământ,
47 ca să faceţi deosebire între ce este impur şi ce este pur, între animalele care se pot mânca şi animalele care nu se pot mânca»”.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise:
2 „Spune-le fiilor lui Israel:
«Când o femeie va rămâne însărcinată şi va naşte un băiat, este impură timp de şapte zile; este impură ca în timpul ciclului ei.
3 În ziua a opta, [copilul] să fie tăiat împrejur !
4 [Femeia] să rămână treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei ; să nu se atingă de niciun lucru sfânt şi să nu intre în sanctuar până se vor împlini zilele curăţirii ei!
5 Dacă naşte o fată, este impură timp de două săptămîni, ca în timpul ciclului; să rămână şaizeci şi şase de zile, ca să se cureţe de sângele ei!
6 Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru băiat sau pentru fată, să aducă la preot, la uşa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa pentru păcat.
7 [Preotul] să le aducă înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea şi ea va fi purificată de scurgerea sângelui ei.
Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată.
8 Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel: unul pentru arderea de tot şi celălalt pentru jertfa pentru păcat. Preotul să facă ispăşire pentru ea şi va fi curată!»”.
1 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron:
2 „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o eczemă sau o pată intensă sau va avea pe trupul său o rană ca de lepră, să fie dus la Aaron, preotul, sau la unul dintre fiii săi, care sunt preoţi.
3 Preotul să vadă rana pe pielea trupului, şi dacă părul din rană a devenit alb şi rana pare mai adâncă decât pielea trupului, este rană de lepră: preotul să-l vadă şi să-l declare impur!
4 Dacă pata intensă pe pielea trupului este albă şi nu pare mai adâncă decât pielea, şi părul nu a devenit alb, atunci preotul să-l izoleze [pe cel cu] rana timp de şapte zile.
5 În ziua a şaptea să-l vadă preotul: dacă, în ochii lui, rana stă pe loc şi rana pe piele nu s-a întins, preotul să-l izoleze a doua oară timp de şapte zile!
6 În ziua a şaptea să-l vadă preotul a doua oară: dacă rana este palidă şi nu s-a întins pe piele, preotul să-l declare curat: aceasta este o eczemă. Să-şi spele hainele şi va fi curat!
7 Dar dacă eczema s-a întins pe piele după ce s-a arătat el preotului şi după ce l-a declarat curat, să se arate din nou preotului.
8 Preotul să-l vadă. Dacă eczema s-a întins pe piele, preotul să-l declare impur: este lepră.
9 Când apare o rană de lepră pe un om, să fie adus la preot.
10 Preotul să-l vadă. Şi dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească, dacă în umflătură creşte carne vie,
11 atunci pe pielea trupului său este lepră învechită: preotul să-l declare impur; să nu-l izoleze, căci este impur.
12 Dacă lepra se răspândeşte pe piele şi acoperă toată pielea cu rana, din cap până în picioare, oriunde s-ar uita preotul,
13 preotul să-l vadă; şi dacă vede că lepra a acoperit tot trupul lui, să-l declare curat pe cel cu rana: fiindcă a devenit toată albă, el este curat .
14 Dar în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi impur.
15 Când preotul va vedea carnea vie, să-l declare impur: carnea vie este impură, este lepră.
16 Dacă se schimbă carnea vie şi devine albă, să vină la preot;
17 Preotul să-l vadă. Dacă rana a devenit albă, preotul să-l declare pur pe cel cu rana: el este pur.
18 Dacă cineva a avut pe piele un furuncul şi i s-a vindecat,
19 şi pe locul unde era furunculul iese o umflătură albă sau o pată intensă alb-roşiatică, să se arate preotului.
20 Preotul să-l vadă. Dacă [pata] apare mai adâncă decât pielea şi dacă părul a devenit alb, preotul să-l declare impur: este o rană de lepră care a erupt în furuncul.
21 Preotul să-l vadă şi dacă nu este în ea păr alb şi nu este mai adâncă decât pielea şi este palidă, preotul să-l izoleze timp de şapte zile.
22 Dacă s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană.
23 Dar dacă pata a rămas pe loc şi nu s-a întins, este cicatricea furunculului. Preotul să-l declare pur.
24 Când cineva are pe piele o arsură pricinuită de foc, şi pe plaga arsurii este o pată alb-roşiatică sau albă,
25 să o vadă preotul. Dacă părul de pe pată a devenit alb şi ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră care se răspândeşte în plagă. Preotul să-l declare impur: este rană de lepră.
26 Dacă preotul vede că nu este păr alb pe pată, că nu este mai adâncă decât pielea şi că este palidă, preotul să-l izoleze timp de şapte zile.
27 Preotul să-l vadă în ziua a şaptea. Dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare impur: este rană de lepră.
28 Dar dacă pata a rămas pe loc şi nu s-a întins pe piele şi a devenit palidă, este o umflătură din cauza arsurii; preotul să-l declare curat, căci este cicatricea arsurii.
29 Când un bărbat sau o femeie au o rană pe cap sau pe bărbie,
30 preotul să vadă rana. Dacă apare mai adâncă decât pielea şi în ea este păr galben şi subţire, preotul să-l declare impur: este râie de cap, este lepră a capului sau a bărbiei.
31 Dacă preotul vede că rana râiei nu apare mai adâncă decât pielea şi nu este în ea păr negru , să-l izoleze [pe cel care are] rana râiei timp de şapte zile.
32 Preotul să vadă rana în ziua a şaptea. Dacă râia nu s-a întins şi nu este în ea păr galben şi dacă nu apare mai adâncă decât pielea,
33 acela să se radă, dar să nu radă râia, iar preotul să-l izoleze a doua oară timp de şapte zile.
34 Preotul să vadă râia în ziua a şaptea. Dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu apare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare pur; să-şi spele hainele şi va fi pur.
35 Dar dacă râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat pur,
36 să-l vadă preotul. Şi dacă râia s-a întins pe piele, preotul să nu mai caute părul galben: este impur.
37 Dacă i se pare că râia a rămas pe loc şi că în ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat şi preotul să-l declare pur.
38 Când un bărbat sau o femeie au pe pielea trupului eczeme, şi anume eczeme albe,
39 să-l vadă preotul. Dacă pe pielea trupului lui sunt pete alb-palide, acestea sunt eczeme care au erupt pe piele: este pur.
40 Când cineva pierde părul de pe cap, este chel: este pur.
41 Dacă pierde părul de pe partea din faţă a capului, este chelie frontală: este pur.
42 Dar dacă pe chelie sau pe chelia frontală este o rană alb-roşiatică, este lepră care a erupt pe chelie sau pe chelia frontală.
43 Preotul să-l vadă. Şi dacă umflătura rănii alb-roşiatice de pe chelie sau de pe chelia frontală are aspectul leprei de pe pielea trupului,
44 omul este lepros; este impur. Preotul să-l declare impur: rana lui este pe cap.
45 Leprosul, în care este rana, să aibă hainele sfâşiate şi să umble cu capul descoperit, să-şi acopere barba şi să strige: „Impur! Impur!”.
46 Tot timpul cât va avea rana, va fi impur: este impur. El să locuiască singur; locuinţa lui să fie în afara taberei.
47 Când apare o pată ca de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in,
48 fie în urzeală, fie în bătătura de in sau de lână, sau în piele sau în orice lucru de piele,
49 şi pata este verzuie sau roşiatică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este pată de lepră: să fie arătată preotului!
50 Preotul să vadă pata şi să izoleze [lucrul care are] rana timp de şapte zile.
51 Să o vadă în ziua a şaptea. Dacă pata s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe orice lucru făcut din piele, este o pată de lepră contagioasă: este impur.
52 Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau orice lucru din piele pe care este pata, căci este lepră contagioasă: să fie arse în foc.
53 Dar dacă preotul vede că pata nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe vreun lucru din piele,
54 preotul să poruncească să se spele lucrul în care este pata şi să-l izoleze a doua oară, timp de şapte zile.
55 Preotul să vadă după ce a fost spălată pata. Şi dacă pata nu şi-a schimbat aspectul şi nu s-a întins, [lucrul acela] este impur: să fie ars în foc. Este o eczemă pe partea din faţă şi pe cea din spate a sa.
56 Dar dacă preotul vede şi dacă pata a devenit palidă după spălarea ei, să o rupă din haină sau din piele sau din urzeală sau din bătătură,
57 şi dacă se mai vede încă pe haină sau pe urzeală sau pe bătătură sau pe orice lucru din piele, este o erupţie: să arzi în foc lucrul pe care este pata.
58 Haina, urzeala sau bătătura, sau orice lucru din piele pe care l-ai spălat şi de unde a dispărut pata, să se spele a doua oară şi va fi curat!
59 Aceasta este legea cu privire la pata de lepră pe o haină de lână sau de in, în urzeală sau în bătătură, sau în orice lucru de piele, pentru a fi pur sau pentru a-l declara impur”.
1 Domnul i-a spus lui Moise:
2 „Aceasta să fie legea cu privire la lepros în ziua purificării lui: să fie adus la preot;
3 preotul să iasă în afara taberei şi să-l vadă. Dacă s-a vindecat rana leprei de pe lepros,
4 preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce va fi curăţit, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, purpură stacojie şi isop .
5 Preotul să poruncească să se înjunghie una dintre păsări într-un vas de argilă, deasupra unei ape curgătoare .
6 Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, purpura stacojie şi isopul şi să le înmoaie, împreună cu pasărea vie în sângele păsării înjunghiate deasupra apei curgătoare.
7 Să-l stropească pe cel care este curăţat de lepră de şapte ori şi să-l declare curat. Să dea drumul păsării vii pe câmp.
8 Cel care este curăţat să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul şi să se scalde în apă şi va fi curat. Apoi să vină în tabără şi să locuiască în afara cortului său timp de şapte zile.
9 În ziua a şaptea să-şi radă tot părul, capul, barba şi sprâncenele: tot părul să şi-l radă; să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă şi va fi curat.
10 În ziua a opta să ia doi miei fără cusur şi o mieluţă de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de făină aleasă ca ofrandă frământată cu untdelemn şi un log de untdelemn.
11 Preotul care face curăţirea să-l aducă pe omul care se curăţă şi toate lucrurile înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii.
12 Preotul să ia unul dintre miei şi să-l aducă jertfă pentru vinovăţie împreună cu logul de untdelemn: să le legene ca dar legănat pentru Domnul.
13 Să înjunghie mielul în locul unde se înjunghie jertfele pentru păcat şi arderile de tot, într-un loc sfânt; căci jertfa pentru vinovăţie este a preotului ca şi jertfa pentru păcat. Acesta este un lucru preasfânt.
14 Preotul să ia din sângele jertfei pentru vinovăţie şi să pună pe lobul urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul mare al mâinii sale drepte şi pe degetul mare al piciorului său drept.
15 Preotul să ia untdelemn din log şi să toarne în palma mâinii stângi a preotului.
16 Preotul să-şi înmoaie degetul mâinii drepte în untdelemnul din palma mâinii stângi şi să stropească untdelemn cu degetul său de şapte ori înaintea Domnului.
17 Din untdelemnul care i-a rămas în palmă, preotul să pună pe lobul urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul mare al mâinii drepte şi pe degetul mare al piciorului drept, deasupra sângelui jertfei pentru vinovăţie.
18 Iar untdelemnul care-i rămâne în palmă, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţă şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
19 Apoi preotul să aducă jertfa pentru păcat şi să facă ispăşire pentru cel ce se curăţă de impuritatea lui. După aceea să înjunghie arderea de tot.
20 Preotul să aducă arderea de tot şi ofranda pe altar şi să facă ispăşire pentru el şi va fi curat.
21 Dacă este sărac şi nu-i dă mâna, să ia un miel ca jertfă pentru vinovăţie, adus ca dar legănat ca să facă ispăşire pentru el, şi o zecime din făina aleasă frământată cu untdelemn, ca ofrandă, şi un log de untdelemn,
22 două turturele sau doi pui de porumbel, după posibilităţi: unul ca jertfă pentru păcat, şi celălalt, pentru ardere de tot.
23 Să le aducă în ziua a opta pentru curăţire la preot, la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului.
24 Preotul să ia mielul jertfei pentru vinovăţie şi logul cu untdelemn şi să le legene ca dar legănat înaintea Domnului.
25 Să înjunghie mielul jertfei pentru vinovăţie. Preotul să ia din sângele jertfei pentru vinovăţie să pună pe lobul urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul mare al mâinii sale drepte şi pe degetul mare al piciorului său drept.
26 Preotul să toarne untdelemn în palma mâinii sale stângi.
27 Preotul să stropească cu degetul său drept din untdelemnul care este în palma sa stângă de şapte ori înaintea Domnului.
28 Preotul să pună din untdelemnul care este în palma sa pe lobul urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul mare al mâinii sale drepte şi pe degetul mare al piciorului său drept, deasupra sângelui jertfei pentru vinovăţie.
29 Iar untdelemnul care-i rămâne în palmă, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţă ca să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
30 Să aducă una din turturele sau unul din puii de porumbel, după cum îi dă mâna.
31 După cum îi dă mâna, [să aducă] unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere de tot, împreună cu ofranda. Iar preotul să facă ispăşire pentru cel care se curăţă înaintea Domnului” .
32 Aceasta este legea pentru cel care are o rană de lepră şi nu-i dă mâna [să aducă ce este stabilit] pentru curăţirea lui.
33 Domnul le-a spus lui Moise şi lui Aaron:
34 „Când veţi intra în ţara Canaanului pe care v-o dau în stăpânire, dacă voi trimite o pată ca de lepră pe vreo casă din ţara pe care o veţi stăpâni,
35 să meargă cel care are casa şi să-i spună preotului: «Mi se pare că este o pată [ca de lepră] pe casa mea».
36 Preotul să poruncească să fie golită casa înainte să intre preotul în ea ca să vadă pata, ca nu cumva să devină impur tot ce este în casă. După aceea să intre preotul şi să vadă casa.
37 Preotul să vadă pata. Dacă pata pereţilor casei este cu scobituri verzui sau roşiatice, părând mai adânci decât peretele,
38 preotul să iasă din casă, la uşa casei şi să încuie casa timp de şapte zile.
39 Preotul să se întoarcă în ziua a şaptea şi să vadă: dacă pata s-a întins pe pereţii casei,
40 preotul să poruncească să fie scoase pietrele pe care este pata şi să fie aruncate în afara cetăţii, într-un loc impur.
41 Să fie răzuită casa de jur împrejur şi tencuiala care a fost răzuită să fie scoasă în afara cetăţii, într-un loc impur.
42 Să ia alte pietre şi să le pună în locul pietrelor [scoase] şi să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa.
43 Dacă pata revine şi erupe [din nou] pe casă după ce au scos pietrele, după ce au răzuit şi tencuit casa,
44 să vină preotul şi să vadă casa; dacă pata s-a întins în casă, este lepră contagioasă: această casă este impură.
45 Să dărâme casa, pietrele, lemnele şi toată tencuiala casei. Să fie scoase în afara cetăţii, într-un loc impur.
46 Oricine intră în casă, în zilele când este închisă, este impur până seara.
47 Oricine doarme în casă să-şi spele hainele şi oricine mănâncă în casă să-şi spele hainele.
48 Dacă preotul a venit şi a văzut, şi dacă pata nu s-a întins după ce a fost tencuită casa, preotul să declare casa curată întrucât pata a dispărut .
49 Să ia pentru curăţirea casei două păsări, lemn de cedru, purpură stacojie şi isop.
50 Să înjunghie una din păsări într-un vas de argilă, deasupra unei ape curgătoare.
51 Să ia lemnul de cedru, isopul, purpura stacojie şi pasărea vie, să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate şi în apa curgătoare şi să stropească de şapte ori casa.
52 Să purifice casa cu sângele păsării [înjunghiate], cu apa curgătoare, cu pasărea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi purpura stacojie.
53 Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate pe câmp şi să facă ispăşire pentru casă; şi ea va fi curată.
54 Aceasta este legea pentru orice rană de lepră şi pentru râie,
55 pentru petele de pe haine şi de pe case,
56 pentru umflătură, eczemă şi pentru pata intensă:
57 ca să se ştie când un lucru este impur şi când este pur.
Aceasta este legea pentru lepră”.
1 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron:
2 „Vorbiţi fiilor lui Israel şi spuneţi-le: «Orice bărbat care are o scurgere din trupul lui această scurgere este impură.
3 Aceasta este impuritatea lui când are loc scurgerea: fie că scurgerea lui va ieşi din trup, fie că trupul lui va opri scurgerea, aceasta este impuritatea lui.
4 Orice pat în care se va culca cel care are scurgerea devine impur şi orice lucru pe care se va aşeza el devine impur.
5 Oricine se atinge de patul lui să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi va fi impur până seara.
6 Oricine se aşază pe lucrul pe care a stat cel care are scurgerea să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi este impur până seara.
7 Oricine se atinge de trupul celui care are scurgerea să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi este impur până seara.
8 Dacă cel care are scurgerea scuipă pe un [om care este] curat, acesta să-şi spele hainele, să se scalde în apă, este impur până seara.
9 Orice şea pe care călăreşte cel care are scurgerea devine impură.
10 Oricine se atinge de vreun lucru care a fost sub el devine impur până seara; şi oricine le poartă să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi este impur până seara.
11 Cine va fi atins de cel care are scurgerea şi nu-şi va spăla mâinile în apă să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi este impur până seara.
12 Orice vas de pământ care va fi atins de cel care are scurgerea să fie spart şi orice vas de lemn să fie spălat în apă.
13 Când cel care are scurgerea devine curat de scurgerea lui, să i se numere şapte zile pentru curăţirea lui, să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare şi devine pur.
14 În ziua a opta, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să vină înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii şi să le dea preotului.
15 Preotul să aducă unul ca jertfă pentru păcat şi celălalt ca ardere de tot. Preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului pentru scurgerea lui.
16 Bărbatul care are o scurgere seminală în somn să-şi scalde în apă tot trupul şi este impur până seara.
17 Orice haină şi orice piele pe care va fi scurgerea seminală să fie spălate în apă şi vor fi impure până seara.
18 Dacă o femeie se culcă cu un bărbat care a avut scurgerea seminală să se scalde [amândoi] în apă şi vor fi impuri până seara .
19 Când o femeie are o scurgere, scurgerea ei în trupul ei este sânge, rămâne şapte zile în ciclul ei.
Oricine se atinge de ea devine impur până seara.
20 Orice [pat] în care se culcă ea în timpul ciclului ei devine impur şi orice lucru pe care se aşază ea devine impur.
21 Oricine se va atinge de patul ei să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi va fi impur până seara.
22 Oricine se va atinge de un lucru pe care a stat ea să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi va fi impur până seara.
23 Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a stat ea, oricine se atinge de lucrul acela va fi impur până seara .
24 Dacă un bărbat se culcă cu ea în timpul ciclului ei, devine impur şi el timp de şapte zile şi orice pat în care se va culca el devine impur.
25 Femeia care are o scurgere de sânge timp de mai multe zile, afară de timpul ciclului ei sau a cărei scurgere ţine mai mult decât [durează] ciclul ei, este impură tot timpul scurgerii ei ca în zilele ciclului ei: ea este impură.
26 Orice pat în care se culcă în timpul cât ţine scurgerea aceasta să fie ca şi patul din timpul ciclului ei şi orice lucru pe care se aşază este impur ca în timpul ciclului ei.
27 Oricine se atinge de ele devine impur; să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi va fi impur până seara.
28 După ce se curăţă de scurgerea ei, să numere şapte zile şi apoi va fi curată.
29 În ziua a opta să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să vină înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii şi să le dea preotului.
30 Preotul să aducă unul ca jertfă pentru păcat şi celălalt ca ardere de tot. Preotul să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului pentru scurgerea care o făcea impură.
31 Să-i învăţaţi pe fiii lui Israel să se ferească de impuritatea lor, ca să nu moară în impuritatea lor, întinând sanctuarul meu care este în mijlocul lor.
32 Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau cel care a avut o pierdere seminală devenind impur prin ea,
33 pentru cea care suferă din cauza ciclului ei, pentru cel care a avut o scurgere, bărbat sau femeie, şi pentru bărbatul care se culcă cu o [femeie] impură»”.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise după moartea celor doi fii ai lui Aaron, când s-au apropiat înaintea Domnului şi au murit .
2 Domnul i-a zis lui Moise:
„Spune-i lui Aaron, fratele tău, să nu intre oricând în sanctuar, dincolo de perdea, înaintea capacului ispăşirii care este pe arcă, pentru ca să nu moară; căci mă voi arăta în nor deasupra capacului ispăşirii .
3 Astfel să vină Aaron la sanctuar cu un viţel pentru jertfa pentru păcat şi cu un berbec pentru arderea de tot .
4 Să se îmbrace cu tunica sfântă de in, să-şi pună pe trup pantalonii de in; să se încingă cu brâul de in şi să-şi pună mitra de in. Acestea sunt veşmintele sfinte. Să-şi scalde trupul în apă şi să le îmbrace .
5 De la adunarea fiilor lui Israel să ia doi ţapi pentru jertfa pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot.
6 Aaron să aducă viţelul jertfei pentru păcat, care este pentru sine, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui.
7 Să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii.
8 Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: unul pentru Domnul şi unul pentru Azazel .
9 Aaron să aducă ţapul asupra căruia au căzut sorţii să fie pentru Domnul şi să-l ofere ca jertfă pentru păcat.
10 Iar ţapul asupra căruia au căzut sorţii să fie pentru Azazel, să-l aducă viu înaintea Domnului, ca să se facă ispăşire asupra lui şi să fie trimis la Azazel în pustiu.
11 Aaron să aducă viţelul jertfei pentru păcat care este pentru sine şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să înjunghie viţelul jertfei pentru păcat, care este pentru sine.
12 Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul care este înaintea Domnului şi doi pumni de tămâie mirositoare fină şi să le ducă dincolo de perdea;
13 să pună tămâia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum [de tămâie] să acopere capacul ispăşirii care este deasupra mărturiei ca să nu moară.
14 Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul său înaintea capacului ispăşirii, spre răsărit: să stropească de şapte ori cu sânge înaintea capacului ispăşirii, cu degetul lui.
15 Să înjunghie ţapul jertfei pentru păcat care este pentru popor şi să-i ducă sângele dincolo de perdea. Să facă cu sângele său cum a făcut cu sângele viţelului şi să stropească pe capacul ispăşirii şi în faţa capacului ispăşirii.
16 Să facă ispăşire pentru sanctuar, pentru impurităţile fiilor lui Israel, pentru nelegiuirile lor şi pentru toate păcatele lor.
La fel să facă pentru cortul întâlnirii care este cu ei în mijlocul impurităţilor lor.
17 Să nu fie niciun om în cortul întâlnirii de când intră [Aaron] să facă ispăşirea în sanctuar până când iese el.
Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui şi pentru toată adunarea lui Israel.
18 Să iasă la altarul care este înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru el; să ia din sângele viţelului şi al ţapului şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.
19 Să stropească cu sânge altarul cu degetul lui, de şapte ori, să-l cureţe şi să-l sfinţească de impurităţile fiilor lui Israel.
20 Când termină ispăşirea sanctuarului, a cortului întâlnirii şi a altarului, să aducă ţapul cel viu.
21 Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească asupra lui toate fărădelegile fiilor lui Israel, toate nelegiuirile şi toate păcatele lor, să le pună pe capul ţapului, apoi să fie trimis printr-un om anume în pustiu .
22 Ţapul va purta asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ nelocuit: ţapul să fie trimis în pustiu.
23 Aaron să intre în cortul întâlnirii; să se dezbrace de veşmintele de in pe care le îmbrăcase când a intrat în sanctuar şi să le pună acolo.
24 Să-şi scalde trupul în apă, într-un loc sfânt şi să îmbrace din nou veşmintele. Apoi să iasă, să aducă arderea lui de tot şi arderea de tot a poporului şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor.
25 Iar grăsimea jertfei pentru păcat s-o ardă pe altar.
26 Cel care trimite ţapul pentru Azazel să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă şi, după aceea, să intre în tabără.
27 Să scoată afară din tabără viţelul jertfei pentru păcat şi ţapul jertfei pentru păcat, al căror sânge a fost adus în sanctuar pentru ispăşire, şi să le ardă în foc pieile, carnea şi excrementele.
28 Cel care le arde să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea să intre în tabără.
29 [Aceasta] să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea , în ziua a zecea a lunii, să vă smeriţi sufletele; să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
30 Căci în ziua aceasta este ispăşire pentru voi ca să vă curăţaţi: veţi fi curăţaţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului.
31 Aceasta să fie pentru voi o sărbătoare, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta este o lege veşnică.
32 Să facă ispăşirea preotul care fost uns sau cel care a fost consacrat în locul tatălui său. Să se îmbrace cu veşmintele de in, cu veşmintele sfinte.
33 Să facă ispăşire pentru sanctuarul cel sfânt, să facă ispăşire pentru cortul întâlnirii şi pentru altar şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.
34 Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: să se facă ispăşire o dată pe an pentru fiii lui Israel, pentru păcatele lor”.
Şi s-a făcut aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Spune-le lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor fiilor lui Israel:
«Aceasta este ceea ce a poruncit Domnul:
3 ‹Oricine din casa lui Israel înjunghie un bou, un miel sau o capră în tabără, sau înjunghie în afara taberei
4 şi nu le aduce la uşa cortului întâlnirii ca să le ofere ca dar Domnului, înaintea cortului Domnului, sângele acesta să fie considerat ca sânge vărsat; omul acela să fie nimicit din mijlocul poporului său .
5 Pentru ca fiii lui Israel să aducă jertfele lor pe care le jertfesc pe câmp, să le ofere Domnului la intrarea cortului Domnului, la preot, şi să le aducă drept jertfe de împăcare Domnului.
6 Preotul să stropească sângele pe altarul Domnului, la uşa cortului întâlnirii şi să ardă grăsimea ca mireasmă plăcută Domnului.
7 Să nu mai aducă jertfele lor demonilor cu care se prostituează. Aceasta să fie lege veşnică pentru ei, din generaţie în generaţie.
8 Să le spui: oricine, din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor, aduce o ardere de tot sau o jertfă
9 şi n-o aduce la uşa cortului întâlnirii ca s-o ofere ca jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.
10 Oricine, din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lui, mănâncă sânge de orice fel, îmi voi întoarce faţa împotriva celui care mănâncă sângele şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.
11 Pentru că viaţa trupului este în sânge şi vi l-am dat pentru altar, ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre; pentru că sângele este cel care face ispăşire pentru suflet.
12 De aceea le-am zis fiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge”.
13 Oricine, dintre fiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lui, vânează un animal sau o pasăre care se mănâncă să-i verse sângele şi să-l acopere cu pământ .
14 Căci viaţa oricărui trup este în sângele lui care este în el. Şi am zis fiilor lui Israel: „Să nu mâncaţi sângele niciunui trup, căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el să fie nimicit”.
15 Oricine va mânca dintr-un cadavru sau dintr-un animal sfâşiat, fie băştinaş, fie străin, să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi este impur până seara; apoi va fi curat.
16 Dacă nu-şi spală [hainele] şi nu-şi scaldă trupul, îşi va purta vinovăţia› »”.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Spune-le fiilor lui Israel:
«Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru .
3 Să nu faceţi după cum se face în ţara Egiptului, unde aţi locuit, şi să nu faceţi după cum se face în ţara Canaanului, unde vă conduc eu, şi să nu umblaţi după obiceiurile lor!
4 Să împliniţi poruncile mele şi să ţineţi legile mele, ca să umblaţi în ele!
Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
5 Să ţineţi legile şi poruncile mele: omul care le va împlini va trăi prin ele! Eu sunt Domnul!
6 Nimeni să nu se apropie de ruda lui de sânge ca să-i descopere goliciunea ! Eu sunt Domnul.
7 Să nu descoperi goliciunea tatălui tău şi goliciunea mamei tale; ea este mama ta: să nu-i descoperi goliciunea!
8 Să nu descoperi goliciunea soţiei tatălui tău: este goliciunea tatălui tău!
9 Să nu descoperi goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, născută în casă sau afară din casă !
10 Să nu descoperi goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fetei tale, căci este goliciunea ta!
11 Să nu descoperi goliciunea fiicei soţiei tatălui tău, născută din tatăl tău: e sora ta!
12 Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău: este ruda de sânge a tatălui tău!
13 Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale: este ruda de sânge a mamei tale!
14 Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău; să nu te apropii de soţia lui: este mătuşa ta!
15 Să nu descoperi goliciunea nurorii tale; este soţia fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea!
16 Să nu descoperi goliciunea soţiei fratelui tău: este goliciunea fratelui tău!
17 Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fiicei ei! Să nu iei pe fiica fiului ei şi nici pe fiica fetei ei ca să le descoperi goliciunea. Sunt rude de sânge: este o nelegiuire!
18 Să nu iei pe sora soţiei tale ca s-o faci geloasă, descoperindu-i goliciunea, cât timp ea este încă în viaţă.
19 Să nu te apropii de o femeie în timpul ciclului ei – când este impură – ca să-i descoperi goliciunea.
20 Cu femeia aproapelui tău să nu te culci, ca să-ţi verşi sămânţa şi să te întinezi cu ea!
21 Din descendenţa ta să nu laşi să treacă la Moloch şi să nu profanezi numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
22 Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie: este un lucru abominabil.
23 Să nu aduci în patul tău un animal ca să te întinezi cu el. Femeia să nu stea cu un animal pentru a se împreuna cu el: este o ticăloşie.
24 Să nu vă întinaţi cu nici unul dintre aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri se întinează păgânii pe care eu îi izgonesc dinaintea voastră.
25 Ţara s-a întinat, iar eu îi voi pedepsi fărădelegea ei şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii săi.
26 Să ţineţi legile şi poruncile mele şi să nu faceţi niciunul dintre aceste lucruri abominabile, nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
27 Căci toate aceste lucruri abominabile le-au făcut oamenii ţării care au fost înaintea voastră şi au întinat ţara.
28 Să nu vă verse ţara din gura ei, dacă o veţi întina, aşa cum i-a vărsat pe păgânii care au fost înaintea voastră.
29 Căci oricine face vreun astfel de lucru abominabil va fi nimicit din poporul său.
30 Păziţi poruncile mele ca să nu practicaţi obiceiurile abominabile care se făceau înaintea voastră şi să nu vă întinaţi cu ele! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel:
«Fiţi sfinţi, căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru.
3 Fiecare să-şi cinstească mama şi tatăl şi să ţină sărbătorile mele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
4 Să nu vă întoarceţi spre idoli şi să nu vă faceţi zei turnaţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
5 Când aduceţi Domnului o jertfă pentru împăcare, s-o aduceţi ca să fiţi plăcuţi.
6 Când aduceţi jertfă, să fie mâncată în acea zi sau a doua zi; iar ceea ce rămâne pentru a treia zi să se ardă în foc.
7 Dacă se mănâncă a treia zi, este o nelegiuire: [jertfa] nu este plăcută.
8 Cel care mănâncă din ea îşi va purta vinovăţia pentru că a profanat lucrul sfânt al Domnului şi va fi nimicit din poporul său.
9 Când veţi secera holdele ţării voastre să nu seceri colţul câmpului tău şi să nu strângi spicele rămase de la secerişul tău.
10 Să nu culegi ciorchinii rămaşi în via ta şi să nu strângi boabele căzute din via ta: să le laşi săracului şi străinului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
11 Să nu furaţi, să nu minţiţi şi să nu vă înşelaţi unii pe alţii.
12 Să nu juraţi pe numele meu în zadar şi să nu profanezi numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
13 Să nu-l asupreşti pe aproapele tău şi să nu iei nimic cu forţa. Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua.
14 Să nu-l vorbeşti de rău pe surd şi să nu pui piedică înaintea unui orb, ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
15 Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu dispreţuieşti faţa săracului şi să nu lauzi faţa celui mare, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate .
16 Să nu umbli cu bârfă în poporul tău. Să nu te ridici împotriva sângelui aproapelui tău . Eu sunt Domnul.
17 Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău ca să nu porţi păcat din cauza lui.
18 Să nu te răzbuni şi să nu ţii ură pe fiii poporului tău. Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.
19 Să ţineţi legile mele.
Să nu laşi să se împreuneze animalul tău cu unul de alt fel; să nu semeni ogorul tău cu două feluri de seminţe şi să nu porţi o haină ţesută din două feluri de fire .
20 Dacă un om se culcă cu o femeie şi are raporturi cu ea, dacă e sclavă logodită cu un alt bărbat şi ea n-a fost răscumpărată sau eliberată, să fie pedepsiţi amândoi, dar să nu fie daţi la moarte, pentru că ea nu era liberă.
21 El să aducă Domnului un berbec pentru jertfa sa de vinovăţie la uşa cortului întâlnirii.
22 Preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului cu berbecul jertfei pentru vinovăţie pentru păcatul pe care l-a făcut; şi va fi iertat de păcatul pe care l-a făcut.
23 Cînd veţi intra în ţară şi veţi sădi tot felul de pomi pentru hrană, să consideraţi roadele lor ca necircumcise ; timp de trei ani să fie necircumcise pentru voi; să nu mâncaţi din ele.
24 În al patrulea an toate roadele să fie sfinţite Domnului spre lauda lui .
25 În al cincilea an să mâncaţi roadele ca să vă fie înmulţit rodul. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
26 Să nu mâncaţi cu sânge . Să nu practicaţi ghicitoria şi vrăjitoria.
27 Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului şi să nu-ţi razi colţurile bărbii .
28 Să nu vă faceţi tăieturi pe trup pentru un mort şi să nu vă faceţi tatuaje pe voi. Eu sunt Domnul.
29 Să nu-ţi profanezi fiica făcând-o să se prostitueze , ca să nu se prostitueze ţara şi să se umple de nelegiuire.
30 Să ţineţi sărbătorile mele şi să cinstiţi sanctuarul meu! Eu sunt Domnul.
31 Să nu mergeţi la necromanţi şi să nu-i căutaţi pe vrăjitori ca să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
32 Să te ridici în faţa părului cărunt şi să-l cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
33 Când vine un străin în ţara voastră, să nu-l asupriţi.
34 Pe străin să-l consideraţi ca pe un băştinaş dintre voi; să-l iubeşti ca pe tine însuţi, căci străini aţi fost în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
35 Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, de greutate şi de capacitate.
36 Să aveţi cântare drepte, greutăţi drepte, efa dreaptă şi hinul drept. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului.
37 Să ţineţi toate legile mele şi toate poruncile mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul»”.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise:
2 „Spune-le fiilor lui Israel:
«Oricine, dintre fiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel, dă din descendenţa sa lui Moloch să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre!
3 Eu îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat din descendenţa sa lui Moloch, întinând astfel sanctuarul meu şi profanând numele meu cel sfânt.
4 Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela care dă din descendenţa sa lui Moloch şi nu-l omoară,
5 îmi voi întoarce eu faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui şi-i voi nimici din mijlocul poporului lor pe el şi pe toţi cei care se iau după el, prostituându-se lui Moloch.
6 Dacă cineva se duce la necromanţi şi la ghicitori prostituându-se cu ei, îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.
7 Dar voi sfinţiţi-vă şi să fiţi sfinţi, căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
8 Să ţineţi legile mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul care vă sfinţeşte.
9 Oricine îi blestemă pe tatăl său şi pe mama sa să fie dat la moarte : i-a blestemat pe tatăl său şi pe mama sa. Sângele lui este asupra lui .
10 Dacă un om comite adulter cu femeia altuia – dacă comite adulter cu soţia aproapelui său – să fie daţi la moarte şi adulterul şi adultera.
11 Dacă un om se culcă cu soţia tatălui său şi descoperă goliciunea tatălui său, să fie daţi la moarte amândoi: sângele lor este asupra lor.
12 Dacă un om se culcă cu nora sa, să fie daţi la moarte amândoi: au făcut o ticăloşie; sângele lor este asupra lor.
13 Dacă un bărbat se culcă cu un bărbat cum s-ar culca cu o femeie, să fie daţi la moarte amândoi: au făcut un lucru abominabil. Sângele lor este asupra lor.
14 Dacă un om ia o soţie şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc pe el şi pe ele ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
15 Dacă un om aduce în patul său un animal, să fie dat la moarte, iar animalul să-l ucideţi.
16 Dacă o femeie se apropie de un animal ca să se împreuneze cu el, să fie ucişi şi femeia, şi animalul: să fie daţi la moarte. Sângele lor este asupra lor.
17 Dacă un om ia pe sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei lui, dacă îi vede goliciunea şi ea o vede pe a lui, este o infamie; să fie nimiciţi sub ochii fiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui şi îşi va purta vinovăţia.
18 Dacă un om se culcă cu o femeie în timpul ciclului ei şi-i descoperă goliciunea, dacă-i descoperă izvorul şi ea îşi descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.
19 Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, căci este descoperită ruda ta de sânge. Ei îşi vor purta vinovăţia.
20 Dacă un om se culcă cu mătuşa sa, a descoperit goliciunea unchiuui său; îşi vor purta păcatul: să moară fără copii .
21 Dacă un om ia pe soţia fratelui său, este o impuritate; a descoperit goliciunea fratelui său: să nu aibă copii.
22 Să ţineţi toate legile mele şi toate poruncile mele şi să le împliniţi ca să nu vă verse din gura ei ţara în care vă duc ca să locuiţi în ea.
23 Să nu umblaţi după obiceiurile poporului păgân pe care îl alung dinaintea voastră; căci ei au făcut toate aceste lucruri şi m-am dezgustat de ei
24 şi v-am spus: ‹Voi veţi moşteni ţara lor şi eu v-o voi da ca să o moşteniţi: este o ţară în care curge lapte şi miere›.
Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am pus de o parte dintre popoare.
25 Să faceţi deosebire între animalele pure şi cele impure, între păsările pure şi cele impure şi să nu vă întinaţi sufletele cu animale, cu păsări şi cu orice se târăşte pe pământ pe care v-am învăţat să le deosebiţi ca impure.
26 Iar voi să-mi fiţi sfinţi, căci eu, Domnul, sunt sfânt; eu v-am pus deoparte dintre popoare ca să fiţi ai mei.
27 Dacă între voi este un om sau o femeie care este necromant sau ghicitor, să fie daţi la moarte: să-i ucideţi cu pietre! Sângele lor este asupra lor»”.
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le preoţilor, fiilor lui Aaron:
«Nimeni să nu se întineze pentru un mort din poporul său,
2 în afară de rudele lui cele mai apropiate: mama lui, tatăl lui, fiul lui, fratele lui
3 şi sora lui care este încă fecioară , stă lângă el şi nu este măritată: pentru ea poate să se întineze.
4 Un om de vază să nu se întineze în poporul său, profanându-se pe sine .
5 [Preoţii] să nu-şi radă capul , să nu-şi tundă colţurile bărbii şi să nu-şi facă tăieturi pe trup.
6 Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor şi să nu profaneze numele Dumnezeului lor; căci ei sunt cei care aduc Domnului jertfele mistuite prin foc, pâine pentru Dumnezeul lor; [de aceea] să fie sfinţi.
7 Să nu-şi ia de soţie o prostituată sau una dezonorată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor.
8 Să-l consideri sfânt, căci el este cel care prezintă pâine pentru Dumnezeul tău; el să fie sfânt pentru tine, căci sfânt sunt eu, Domnul, cel care vă sfinţeşte.
9 Dacă fiica unui preot se profanează prostituându-se, îl profanează pe tatăl ei: să fie arsă în foc!
10 Cel care este mare preot între fraţii lui – pe capul căruia a fost turnat untdelemnul ungerii, care a fost consacrat ca să îmbrace veşmintele – să nu-şi descopere capul şi să nu-şi sfâşie veşmintele.
11 Să nu se ducă la niciun mort şi să nu se facă impur [nici] pentru tatăl lui, nici pentru mama sa.
12 Să nu iasă din sanctuar şi să nu profaneze sanctuarul Dumnezeului său; căci diademă este untdelemnul ungerii Dumnezeului său. Eu sunt Domnul.
13 El să ia de soţie o fecioară.
14 Să nu o ia nici văduvă, nici pe cea lăsată, nici pe cea dezonorată sau prostituată, ci să ia de soţie o fecioară din poporul său.
15 Să nu-şi profaneze descendenţa în poporul său, căci eu sunt Domnul care îl sfinţeşte»”.
16 Domnul i-a zis lui Moise:
17 „Spune-i lui Aaron:
«Nimeni din descendenţa ta, din generaţie în generaţie, care are vreo infirmitate să nu se apropie să prezinte pâine pentru Dumnezeul lui.
18 Niciun om cu o infirmitate să nu se apropie, fie orb, fie şchiop, fie desfigurat sau deformat ;
19 nici cel care are piciorul rupt sau mâna ruptă;
20 nici cel ghebos sau pitic, cel cu albeaţă în ochi, cel care are râie, eczemă sau cel cu părţile bărbăteşti vătămate .
21 Nimeni din descendenţa lui Aaron, preotul care are vreo infirmitate, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfe mistuite de foc; are o infirmitate: să nu se apropie ca să prezinte pâine pentru Dumnezeul lui!
22 Din pâinea [prezentată] pentru Dumnezeul lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, poate să mănânce.
23 Dar să nu vină aproape de perdea şi nici să nu se apropie de altar, căci are o infirmitate, ca să nu profaneze sanctuarul meu, căci eu sunt Domnul care îi sfinţeşte»”.
24 [Astfel] le-a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor fiilor lui Israel.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Spune-le lui Aaron şi fiilor lui să consacre prin lucrurile sfinte ale fiilor lui Israel şi să nu profaneze numele meu cel sfânt.
Acestea sunt sfinţite pentru mine. Eu sunt Domnul.
3 Spune-le: «Oricine dintre urmaşii voştri, din generaţie în generaţie, care se apropie de lucrurile sfinte pe care le-au sfinţit fiii lui Israel Domnului şi care are o impuritate asupra lui să fie nimicit dinaintea mea. Eu sunt Domnul.
4 Oricine, din seminţia lui Aaron, care are lepră sau scurgere în sanctuar să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu va fi curat; cel care se atinge de oricine este impur sau de bărbatul care are o scurgere seminală,
5 cel care se atinge de o târâtoare care îl face impur sau de un om care îl face impur, oricare ar fi impuritatea lui,
6 oricine se va atinge de ele va fi impur până seara; să nu mănânce din lucrurile sfinte decât după ce îşi scaldă trupul în apă;
7 după asfinţitul soarelui, va fi curat; apoi poate să mănânce din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui.
8 Să nu mănânce dintr-un cadavru sau dintr-un animal sfâşiat, ca să nu devină impur prin ele. Eu sunt Domnul.
9 Să ţină porunca mea ca să nu poarte asupra sa păcatul şi să nu moară din cauza lui pentru că au profanat-o. Eu sunt Domnul care îi sfinţeşte.
10 Străinul să nu mănânce din ceea ce e sfânt; oaspetele preotului şi cel tocmit cu ziua să nu mănânce ceea ce este sfânt.
11 Preotul care a cumpărat un sclav cu banii săi, acesta poate să mănânce şi cel care s-a născut în casa lui poate să mănânce din pâinea lui.
12 Fiica unui preot, măritată cu un străin, să nu mănânce din lucrurile sfinte aduse ca dar ridicat.
13 Dar fiica unui preot care e văduvă sau lăsată de bărbat fără să aibă copii şi care se întoarce la casa tatălui său, ca în tinereţea ei, poate să mănânce din pâinea tatălui ei. Dar niciun străin să nu mănânce din ea.
14 Cineva care mănâncă ceva sfânt din greşeală să plătească preotului lucrul sfânt şi să adauge o cincime.
15 Să nu profaneze lucrurile sfinte ale fiilor lui Israel pe care le-au adus ca dar ridicat Domnului;
16 ei vor face să poarte asupra lor vinovăţia păcatului că au mâncat din lucrurile lor sfinte: eu sunt Domnul care îi sfinţeşte»”.
17 Domnul i-a vorbit lui Moise:
18 „Spune-le lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor fiilor lui Israel:
«Oricine din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel care aduce darul său pentru orice vot sau orice dar voluntar Domnului ca ardere de tot,
19 ca să fiţi plăcuţi, [să aducă] un animal de parte bărbătească, fără cusur dintre boi, oi sau capre.
20 Să nu aduceţi niciunul care să aibă vreo infirmitate, căci nu veţi fi plăcuţi.
21 Oricine aduce Domnului o jertfă pentru împăcare – pentru împlinirea unui vot sau un dar voluntar – din cireadă sau din turmă, să fie fără cusur, ca să fie plăcut: să nu aibă nicio infirmitate.
22 Să nu aduceţi Domnului niciun [animal] orb, şchiop, mutilat, cu bube, râie sau eczeme; din acestea să nu aduceţi Domnului pe altar ca jertfă mistuită de foc.
23 Un bou sau o oaie deformaţi sau desfiguraţi poţi să aduci ca dar voluntar, dar ca vot nu va fi plăcut.
24 Să nu aduceţi Domnului un [animal] cu părţile bărbăteşti strivite, sfărâmate, smulse sau tăiate; în ţara voastră să nu faceţi [aşa ceva].
25 Din mâna celui străin să nu aduceţi jerfă Dumnezeului vostru din toate acestea: căci sunt cu defecte, au infirmităţi şi nu sunt primite»”.
26 Domnul i-a zis lui Moise:
27 „Viţelul, mielul sau iedul, când se naşte, să rămână şapte zile cu mama lui; în ziua a opta şi după aceea, este primit ca dar oferit prin foc Domnului.
28 Să nu înjunghiaţi vaca sau oaia cu fătul lor în aceeaşi zi.
29 Când aduceţi Domnului o jertfă de laudă, s-o aduceţi ca să fie primită.
30 Să se mănânce în aceeaşi zi şi să nu lăsaţi nimic din ea până dimineaţă! Eu sunt Domnul.
31 Să ţineţi poruncile mele şi să le împliniţi! Eu sunt Domnul.
32 Să nu profanaţi numele meu cel sfânt, ca să fiu sfinţit în mijlocul fiilor lui Israel! Eu sunt Domnul care vă sfinţeşte,
33 care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul”.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Sărbătorile Domnului pe care le veţi vesti, sunt adunări sfinte: iată, ele sunt sărbătorile mele.
3 Şase zile să lucraţi; iar ziua a şaptea este sabat, zi de odihnă şi de adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare: este sărbătoarea Domnului în toate locurile unde veţi locui.
4 Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care să le vestiţi la timpurile lor hotărâte.
5 În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, seara , este Paştele Domnului.
6 În ziua a cinsprezecea a lunii acesteia este Sărbătoarea Azimelor pentru Domnul; timp de şapte zile să mâncaţi azime.
7 În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: să nu faceţi nici o muncă servilă.
8 Să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc timp de şapte zile. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio muncă servilă»”.
9 Domnul i-a zis lui Moise:
10 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi intra în ţara pe care eu v-o dau şi veţi secera holdele ei, să aduceţi la preot un snop, primul rod al secerişului vostru.
11 Să legene snopul înaintea Domnului, ca să fiţi plăcuţi; a doua zi după sabat, să-l legene preotul.
12 În ziua când veţi legăna snopul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur;
13 [să adăugaţi] ca ofrandă două zecimi [de efă] de făină aleasă, frământată cu untdelemn, jertfă prin foc Domnului, mireasmă plăcută, şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
14 Să nu mâncaţi nici pâine, nici boabe prăjite, nici boabe crude, până în ziua aceasta, până când veţi aduce dar pentru Dumnezeul vostru. Este o lege veşnică, din generaţie în generaţie, în toate locurile unde veţi locui.
15 Din ziua a doua după sabat, din ziua în care aţi adus snopul ca dar legănat, să număraţi şapte săptămâni întregi.
16 Până în ziua următoare a săptămânii a şaptea, să număraţi cincizeci de zile ; atunci să aduceţi o nouă ofrandă Domnului.
17 Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini ca dar legănat; să fie făcute din două zecimi [de efă] de făină aleasă şi coapte cu aluat: sunt cele dintâi roade pentru Domnul.
18 Să aduceţi împreună cu pâinile şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci: să fie ardere de tot pentru Domnul cu ofranda lor şi cu jertfa lor de băutură. Este jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului.
19 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat şi doi miei de un an ca jertfă de împăcare.
20 Preotul să legene cele două pâini din primele roade ca dar legănat Domnului împreună cu cei doi miei: ele sunt consacrate Domnului [şi sunt] ale preotului .
21 În aceeaşi zi, să vestiţi: ‹este o adunare sfântă pentru voi›; să nu faceţi nicio muncă servilă. Este o lege veşnică oriunde veţi locui, din generaţie în generaţie.
22 Când veţi secera holdele ţării voastre, să nu seceri colţul câmpului tău şi să nu aduni ce rămâne de la secerişul tău. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
23 Domnul i-a zis lui Moise:
24 „Spune-le fiilor lui Israel:
«În luna a şaptea, în ziua întâi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, zi de amintire şi de aclamaţie , cu o adunare sfântă.
25 Să nu faceţi nicio muncă servilă şi să aduceţi jertfă prin foc Domnului»”.
26 Domnul i-a zis lui Moise:
27 „În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, este Ziua Ispăşirii: să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi jertfă prin foc Domnului.
28 Să nu faceţi nicio lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispăşirii, ca să se facă ispăşire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru.
29 Oricine nu se smereşte în ziua aceea să fie nimicit din poporul său.
30 Şi oricine va face vreo lucrare în ziua aceea, îl voi nimici din mijlocul poporului său.
31 Să nu faceţi nicio lucrare. Este o lege veşnică, din generaţie în generaţie, în toate locurile în care veţi locui.
32 Aceasta să fie pentru voi zi de sărbătoare, zi de odihnă: să vă smeriţi sufletele; în ziua a noua a lunii, din seara [aceasta] până în seara următoare, să faceţi sărbătoarea voastră”.
33 Domnul i-a zis lui Moise:
34 „Spune-le fiilor lui Israel:
«În ziua a cincisprezecea a acestei a şaptea luni, este Sărbătoarea Corturilor pentru Domnul, timp de şapte zile.
35 În prima zi să fie o adunare sfântă şi să nu faceţi nici o muncă servilă.
36 Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfă prin foc. A opta zi, să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfă prin foc; este zi de adunare, de sărbătoare: să nu faceţi nicio muncă servilă!
37 Acestea sunt sărbătorile Domnului în care să vestiţi adunări sfinte, ca să fie aduse Domnului jertfe prin foc, arderi de tot, ofrande, sacrificii şi jertfe de băutură, fiecare la ziua hotărâtă,
38 în afară de sabaturile Domnului, în afară de ofertele voastre, de voturile voastre şi de darurile voastre de bunăvoie pe care le aduceţi Domnului.
39 Dar în ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, când veţi strânge roadele ţării, să faceţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile: cea dintâi zi să fie zi de odihnă, şi a opta să fie zi de odihnă.
40 În prima zi, să luaţi fructe din pomii cei frumoşi, ramuri de palmieri, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu şi să vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru timp de şapte zile.
41 Să o ţineţi ca sărbătoare a Domnului timp de şapte zile pe an. Este o lege veşnică, din generaţie în generaţie.
În luna a şaptea să o sărbătoriţi.
42 Timp de şapte zile, să locuiţi în corturi; toţi băştinaşii din Israel să locuiască în corturi,
43 pentru ca urmaşii voştri să ştie că i-am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
44 Moise le-a spus fiilor lui Israel [care sunt] sărbătorile hotărâte de Domnul.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise:
2 „Porunceşte fiilor lui Israel să-ţi aducă untdelemn de măsline curat şi limpede pentru candelabru ca să lumineze fără încetare.
3 Aaron să-l aşeze în cortul întâlnirii, în afara perdelei mărturiei; va fi mereu înaintea Domnului, de seara până dimineaţa. Este o lege veşnică din generaţie în generaţie.
4 Să aşeze candelele în candelabrul curat înaintea Domnului, întotdeauna .
5 Să iei făină aleasă şi să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de [efă].
6 Să le pui pe două şiruri, câte şase pe fiecare şir, pe masa curată, înaintea Domnului.
7 Peste fiecare şir să pui tămâie curată şi să fie pâine a aducerii aminte, jertfă prin foc pentru Domnul.
8 În fiecare zi de sabat să fie puse [aceste pâini] înaintea Domnului, neîncetat, din partea fiilor lui Israel. Este o alianţă veşnică.
9 [Pâinile] să fie ale lui Aaron şi ale fiilor lui şi să le mănânce într-un loc sfânt; căci sunt pentru ei un lucru preasfânt, din jertfele prin foc pentru Domnul. Este lege veşnică”.
10 Fiul unei femei israelite – al unui bărbat egiptean – a ieşit în mijlocul fiilor lui Israel şi s-a certat în tabără cu un bărbat israelit.
11 Fiul femeii israelite a rostit blasfemie şi a blestemat Numele [lui Dumnezeu]. L-au adus la Moise. Mama lui se numea Şelomit, fiica lui Dibri, din tribul lui Dan.
12 L-au aruncat în temniţă, ca să ia o hotărâre după cuvântul Domnului.
13 Domnul i-a zis lui Moise:
14 „Scoate-l în afara taberei pe cel care a blestemat; toţi cei care l-au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui şi toată adunarea să-l ucidă cu pietre.
15 Spune-le fiilor lui Israel:
«Oricine îl blestemă pe Dumnezeul lui îşi va purta păcatul.
16 Oricine rosteşte blasfemie împotriva Numelui Domnului să fie dat la moarte: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, când rosteşte blasfemie împotriva Numelui , să moară.
17 Oricine loveşte un alt om să fie dat la moarte.
18 Oricine loveşte un animal să plătească viaţă pentru viaţă.
19 Oricine provoacă o infirmitate aproapelui său, să i se facă aşa cum a făcut el:
20 frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; după cum a provocat infirmitate în cineva, la fel să i se facă .
21 Oricine loveşte un animal să-l plătească; dar oricine loveşte un om să fie dat la moarte.
22 Să aveţi aceeaşi lege pentru străin ca şi pentru băştinaş; căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
23 Moise le-a vorbit fiilor lui Israel; l-au scos în afara taberei pe cel ce blestemase şi l-au ucis cu pietre. Fiii lui Israel au făcut aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
1 Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai:
2 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le:
«Când veţi intra în ţara pe care eu v-o dau, pământul să se odihnească; să fie odihnă în cinstea Domnului .
3 Timp de şase ani să-ţi semeni ogorul şi timp de şase ani să-ţi tai via şi să strângi roadele.
4 Dar anul al şaptelea să fie sabat, timp de odihnă pentru pământ, odihnă în cinstea Domnului: să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via.
5 Să nu seceri ce va creşte din boabele căzute de la seceriş şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată : să fie un an de odihnă pentru pământ.
6 [Acestea] să fie pentru voi, în timpul odihnei pământului, ca hrană: pentru tine, pentru slujitorul tău, pentru slujitoarea ta, pentru cel tocmit cu ziua şi pentru străinul care locuieşte cu tine
7 pentru animalele tale, pentru animalele sălbatice din ţara ta: toate roadele să fie ca hrană.
8 Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor fi patruzeci şi nouă de ani .
9 Să faci să sune trâmbiţa răsunătoare în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, în Ziua Ispăşirii să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră.
10 Să consacraţi anul al cincizecilea şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar ; fiecare din voi să-şi primească înapoi proprietatea şi fiecare să se întoarcă în familia lui.
11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi an jubiliar: să nu semănaţi, să nu seceraţi ceea ce creşte de la sine şi să nu culegeţi via netăiată.
12 Este jubileu: să fie sfânt pentru voi. Să mâncaţi din roadele câmpului.
13 În acest an jubiliar, fiecare să se întoarcă la proprietatea lui.
14 Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva din mâna aproapelui vostru, nimeni să nu-l înşele pe fratele lui.
15 Să cumperi de la aproapele tău numărând anii după anul jubiliar, iar el să-ţi vândă numărând anii de rod.
16 Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul; şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi; căci el îţi vinde numărul [anilor de] rod.
17 Nimeni să nu-l înşele pe aproapele lui şi să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
18 Să împliniţi legile mele, să ţineţi poruncile mele şi să le împliniţi şi veţi locui în ţară în siguranţă.
19 Ţara îşi va da rodul, veţi mânca din el şi vă veţi sătura şi veţi locui fără frică în ea.
20 Dacă veţi zice: ‹Ce vom mânca în anul al şaptelea, fiindcă nu vom semăna şi nu vom strânge roadele noastre?›,
21 vă voi da binecuvântarea mea în anul al şaselea şi [ţara] va da roade pentru trei ani .
22 Veţi semăna în anul al optulea şi veţi mânca din roadele vechi; până în al nouălea an, până vor veni roadele ei, veţi mânca din cele vechi.
23 Pământul să nu fie vândut definitiv; căci ţara este a mea, iar voi sunteţi străini şi oaspeţi ai mei.
24 În toată ţara pe care o aveţi în stăpânire, să daţi drept de răscumpărare pentru pământ.
25 Dacă fratele tău devine sărac şi vinde din proprietatea lui, să vină răscumpărătorul său, adică ruda sa, şi să răscumpere ceea ce a vândut fratele lui.
26 Dacă un om nu are răscumpărător şi-i dă mâna , pentru că a găsit preţul răscumpărării sale,
27 să calculeze anii de la vânzarea lui şi ceea ce va trece peste, să înapoieze omului căruia i-l vânduse şi să se întoarcă la proprietatea lui.
28 Dacă mâna lui nu a găsit destul ca să-i dea înapoi, atunci ceea ce a vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul jubiliar. În anul jubiliar să iasă şi să se întoarcă la proprietatea lui.
29 Dacă cineva vinde o casă de locuit într-o cetate cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare este limitat .
30 Dar dacă această casă care este într-o cetate cu ziduri nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne definitiv a cumpărătorului, din generaţie în generaţie; nu va ieşi în anul jubiliar.
31 Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie considerate ca şi câmpii din ţară: ele vor putea fi răscumpărate şi [cumpărătorul] va ieşi [din ele] în anul jubiliar.
32 Cât priveşte cetăţile leviţilor şi casele din cetăţile proprietăţilor lor, leviţii să aibă drept de răscumpărare pentru totdeauna .
33 Dacă cineva va răscumpăra de la unul dintre leviţi casa vândută în cetatea proprietăţii lui să fie eliberată în anul jubiliar, deoarece casele din cetăţile leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israel.
34 Câmpul din jurul cetăţilor lor să nu se vândă, pentru că este proprietatea lor pentru totdeauna.
35 Dacă fratele tău devine sărac şi-i slăbeşte mâna lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca oaspete, ca să trăiască împreună cu tine.
36 Să nu iei de la el nici dobândă şi nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască împreună cu tine.
37 Să nu-i dai banii tăi cu dobândă şi să nu-i dai mâncarea ta cu camătă.
38 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
39 Dacă fratele tău devine sărac lângă tine şi se vinde ţie, să nu-l pui să-ţi facă muncă de sclav .
40 Dar să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un oaspete; să muncească cu tine până la anul jubiliar.
41 Atunci să iasă de la tine, el şi fiii lui care sunt cu el, şi să se întoarcă la familia lor şi să se întoarcă la proprietatea părinţilor lor.
42 Căci ei sunt slujitorii mei pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând sclavii.
43 Să nu-l stăpâneşti cu severitate, dar să te temi de Dumnezeul tău.
44 Dacă vrei să ai sclavi şi sclave dintre popoarele care vă înconjoară, dintre ele să cumperi sclavi şi sclave.
45 Chiar şi dintre fiii străinilor oaspeţi la voi, dintre ei puteţi să cumpăraţi şi din familia lor care este cu voi, [dintre fiii] pe care i-au născut în ţara voastră, şi ei vor fi proprietatea voastră.
46 Să-i lăsaţi moştenire fiilor voştri care vin după voi ca pe o moştenire a proprietăţii; pe ei să-i faceţi sclavii voştri pentru totdeauna. Dar pe fraţii voştri, fiii lui Israel, să nu vă stăpâniţi cu severitate unul pe celălalt.
47 Dacă un străin sau un oaspete devine bogat, iar fratele tău devine sărac lângă el şi se vinde străinului care locuieşte la tine sau vreunuia din familia străinului,
48 după ce s-a vândut, să aibă dreptul de răscumpărare: unul dintre fraţii lui să poată să-l răscumpere:
49 unchiul lui sau fiul unchiului lui îl pot răscumpăra, cineva care este ruda lui de sânge, din familia lui; sau dacă îi dă mâna, se poate răscumpăra singur.
50 Să calculeze împreună cu cel care l-a cumpărat, începând de la anul în care s-a vândut până la anul jubiliar; iar preţul vânzării sale să fie potrivit cu numărul anilor, al zilelor unui muncitor tocmit care este la el.
51 Dacă mai sunt încă mulţi ani în faţa lor, va plăti răscumpărarea după preţul cu care a fost cumpărat;
52 dacă mai rămân puţini ani până la anul jubiliar, să calculeze şi să-şi înapoieze răscumpărarea potrivit cu numărul anilor [care au rămas].
53 Să fie la el ca un muncitor tocmit cu anul; şi acela la care va fi să nu-l stăpânească cu severitate înaintea ochilor tăi.
54 Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul dintre aceste feluri, să iasă de la el în anul jubiliar, el şi fiii lui care sunt cu el.
55 Căci fiii lui Israel sunt slujitorii mei; ei sunt slujitorii mei pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
1 Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi chip cioplit sau stele; să nu puneţi în ţara voastră nici o piatră sculptată ca să vă închinaţi înaintea ei; căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
2 Să ţineţi sabaturile mele şi să cinstiţi sanctuarul meu. Eu sunt Domnul.
3 Dacă veţi umbla după legile mele, dacă veţi păzi poruncile mele şi le veţi împlini,
4 vă voi da ploaie la timpul potrivit, pământul îşi va da roadele sale şi pomii câmpului vor da fructele lor.
5 Treieratul vostru va ţine până la culesul viilor şi culesul viilor va ţine până la semănat; veţi mânca pâinea voastră până ce vă veţi sătura şi veţi locui în siguranţă în ţara voastră.
6 Voi da pace în ţară, vă veţi culca şi nu va fi cine să vă sperie; voi face să piară din ţară animalele sălbatice şi sabia nu va trece prin ţara voastră.
7 Îi veţi urmări pe duşmanii voştri şi ei vor cădea [ucişi] de sabie înaintea voastră.
8 Cinci dintre voi vor urmări o sută şi o sută dintre voi vor urmări zece mii şi duşmanii voştri vor cădea [ucişi] de sabie înaintea voastră.
9 Mă voi întoarce spre voi, vă voi face rodnici şi vă voi înmulţi şi voi întări legământul meu cu voi.
10 Veţi mânca din [roadele] vechi şi veţi scoate pe cele vechi ca să faceţi loc celor noi.
11 Voi aşeza sanctuarul meu în mijlocul vostru şi nu vă voi dispreţui .
12 Voi umbla în mijlocul vostru; eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul meu.
13 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului ca să nu fiţi sclavii lor ; am rupt legăturile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi cu capul ridicat.
14 Dar dacă nu mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci,
15 dacă nesocotiţi hotărârile mele şi dacă veţi dispreţui legile mele aşa încât să nu împliniţi toate poruncile mele şi să rupeţi legământul meu,
16 iată ce vă voi face: voi trimite peste voi teroarea, tuberculoza şi febra care vă vor secătui ochii şi vă vor istovi sufletul; veţi semăna în zadar, căci o vor mânca duşmanii voştri .
17 Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră, veţi fi înfrânţi înaintea duşmanilor voştri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga şi veţi fugi fără să fiţi urmăriţi.
18 Şi dacă, cu toate acestea, nu mă veţi asculta, vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre.
19 Voi frânge mândria puterii voastre, voi face să fie cerul vostru de fier şi pământul vostru de bronz.
20 Puterea voastră se va consuma fără folos: pământul vostru nu-şi va da roadele şi pomii ţării nu-şi vor da fructele.
21 Dacă veţi umbla împotriva mea şi nu veţi binevoi să mă ascultaţi, voi înmulţi înşeptit plăgile asupra voastră, după păcatele voastre.
22 Voi trimite împotriva voastră animalele sălbatice ale câmpului, care vă vor lăsa fără copii şi vă vor nimici vitele, vă vor împuţina şi drumurile voastre vor rămâne pustii.
23 Dacă prin acestea nu vă veţi îndrepta spre mine şi dacă veţi umbla împotriva mea,
24 voi umbla şi eu împotriva voastră şi vă voi lovi înşeptit pentru păcatele voastre.
25 Voi face să vină împotriva voastră sabie care să răzbune legământul meu; iar când vă veţi aduna în cetăţile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru şi veţi fi daţi în mâinile duşmanului.
26 Când vă voi priva de pâine , zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor şi vi se va da pâine cu cântarul; veţi mânca, dar nu vă veţi sătura.
27 Şi dacă, prin acestea, nu mă veţi asculta şi veţi umbla împotriva mea,
28 voi umbla şi eu cu mânie împotriva voastră şi vă voi corecta şi eu înşeptit pentru păcatele voastre.
29 Veţi mânca până şi carnea fiilor voştri, veţi mânca până şi carnea fiicelor voastre.
30 Voi distruge înălţimile voastre, voi dărâma stâlpii voştri, voi pune cadavrele voastre peste cadavrele idolilor voştri şi vă voi dispreţui .
31 Voi da cetăţile voastre ruinării, voi pustii sanctuarele voastre şi nu voi mirosi miresmele voastre.
32 Eu voi pustii ţara, iar duşmanii voştri care locuiesc în ea vor încremeni.
33 Vă voi împrăştia printre neamuri şi voi scoate sabia în urma voastră. Ţara voastră va fi pustiită şi cetăţile voastre vor deveni ruine.
34 Atunci, ţara se va bucura de sabaturile ei pe tot timpul cât va fi pustiită şi voi veţi fi în ţara duşmanilor voştri; atunci, ţara se va odihni şi se va bucura de sabaturile ei.
35 Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în sabaturile voastre când o locuiaţi.
36 Celor dintre voi care vor rămâne, le voi pune slăbiciune în inimă în ţările duşmanilor lor, şi foşnetul unei frunze care cade îi va urmări şi vor fugi ca şi cum ar fugi de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va urmări.
37 Vor cădea unul peste altul, ca înaintea sabiei, fără să fie urmăriţi; şi nu veţi putea sta în faţa duşmanilor voştri.
38 Veţi pieri printre neamuri şi vă va devora ţara vrăjmaşilor voştri.
39 Iar aceia dintre voi care vor rămâne, vor putrezi în nelegiurea lor în ţările duşmanilor lor; chiar şi nelegiuirea părinţilor lor îi va face să putrezească.
40 Îşi vor mărturisi nelegiuirea lor şi nelegiuirea părinţilor lor prin infidelitatea lor faţă de mine şi, pentru că au umblat împotriva mea cu dispreţ,
41 şi eu am umblat împotriva lor cu dispreţ şi i-am adus în ţara duşmanilor lor. Atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri şi vor ispăşi nelegiurea lor.
42 Îmi voi aminti de legământul meu cu Iacob, de legământul meu cu Isaac şi de legământul meu cu Abraham şi îmi voi aminti de ţară.
43 Ţara însă va fi părăsită de ei şi se va bucura de sabaturile ei cât timp este pustiită de ei; şi ei vor ispăşi nelegiuirea lor, pentru că au nesocotit poruncile mele şi au dispreţuit hotărârile mele.
44 Chiar atunci când vor fi în ţara duşmanilor lor, nu-i voi dispreţui şi nu-i voi urî ca să-i nimicesc de tot şi să rup legământul meu cu ei, pentru că eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45 Îmi voi aminti, pentru ei, de legământul de la început prin care i-am scos din ţara Egiptului, în ochii popoarelor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul»”.
46 Acestea sunt hotărârile, poruncile şi legile pe care le-a stabilit Domnul între el şi fiii lui Israel pe muntele Sinai, prin Moise.
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le:
«Când cineva face un vot special , să-l consideri persoană a Domnului.
3 Aprecierea ta să fie: pentru un bărbat de la douăzeci de ani până la şaizeci de ani, aprecierea ta să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sanctuarului.
4 Pentru o femeie, aprecierea ta să fie de treizeci de sicli.
5 Pentru cineva de la cinci la douăzeci de ani, aprecierea ta să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat şi de zece sicli pentru o fată.
6 Pentru cineva de la o lună până la cinci ani, aprecierea ta să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat şi de trei sicli de argint pentru o fată.
7 Pentru cineva de la şaizeci de ani în sus, aprecierea ta să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat şi de zece sicli pentru o femeie.
8 Dacă este mai sărac decât aprecierea ta, să stea în faţa preotului şi preotul să-l aprecieze pe cel care a făcut votul după cât îi dă mâna acestuia.
9 Dacă este un animal dintre cele care sunt aduse ca dar Domnului, tot ce se aduce din el Domnului este sfânt.
10 Nu-l vor schimba şi nu-l vor înlocui, bun pentru rău sau rău pentru bun; dacă totuşi se va înlocui un animal cu un alt animal, atunci el şi cel înlocuit să fie sfinţi.
11 Dacă este un animal impur, din care nu se aduce dar Domnului, să se aducă animalul înaintea preotului.
12 Preotul să-l aprecieze dacă este bun sau rău: aşa cum este aprecierea preotului, aşa să fie.
13 Dacă cineva vrea să-l răscumpere, să adauge o cincime la aprecierea ta.
14 Dacă cineva îşi consacră casa Domnului, este sfântă pentru Domnul; preotul să-i facă aprecierea dacă este bună sau rea şi aşa cum a apreciat-o preotul, aşa să rămână.
15 Dacă cel ce şi-a consacrat Domnului casa vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la preţul aprecierii tale şi va fi a lui.
16 Dacă cineva consacră Domnului din câmpul proprietăţii lui, aprecierea ta să fie după sămânţa lui: un omer de orz pentru cincizeci de sicli de argint.
17 Dacă îşi consacră câmpul din anul jubiliar, să rămână după aprecierea ta;
18 dar dacă îşi consacră câmpul după jubileu, preotul să-i calculeze preţul după anii care au mai rămas până la anul jubiliar şi să-l scadă după aprecierea ta.
19 Dacă cel care şi-a consacrat Domnului câmpul vrea să-l răscumpere, să adauge o cincime la preţul aprecierii tale şi să-i rămână lui.
20 Dacă nu-şi răscumpără câmpul şi dacă îl vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
21 Când va ieşi [cumpărătorul] din el, în anul jubiliar, câmpul este consacrat Domnului, ca parte pentru preot: să fie proprietatea lui!
22 Dacă cineva consacră Domnului un câmp pe care l-a cumpărat, dar nu face parte din câmpul proprietăţii lui,
23 preotul să calculeze preţul aprecierii tale până la anul jubiliar şi să dea aprecierea ta în acea zi ca lucru sfânt pentru Domnul.
24 În anul jubiliar, câmpul să se întoarcă la cel de la care a fost cumpărat câmpul şi din a cărui proprietate făcea parte pământul.
25 Orice apreciere a ta să fie după siclul sanctuarului; siclul să fie de douăzeci de ghere .
26 Întâiul născut dintre animale care aparţine Domnului, nimeni să nu-l consacre: fie că este bou sau oaie, este al Domnului.
27 Dacă este un animal impur, să-l răscumpere după aprecierea ta şi să adauge o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după aprecierea ta.
28 Niciun dar închinat pe care îl va închina cineva Domnului din tot ce are el, de la om până la animal sau din câmpul proprietăţii lui să nu fie vândut, nici răscumpărat: orice lucru închinat este preasfânt pentru Domnul.
29 Niciun om închinat Domnului nu va putea fi răscumpărat, ci să fie dat la moarte.
30 Orice zeciuială din pământ, din sămânţa pământului, din roadele pomilor este a Domnului; este un lucru sfânt pentru Domnul.
31 Dacă cineva vrea să răscumpere din zeciuiala lui, să adauge o cincime.
32 Orice zeciuială din cireadă şi din turmă, din tot ce trece sub toiag, zeciuiala să fie sfântă pentru Domnul.
33 Să nu se aleagă între animalul bun şi cel rău şi să nu se înlocuiască; dacă se înlocuieşte unul cu celălalt, atunci şi unul, şi celălalt sunt sfinte: nu pot fi răscumpărate»”.
34 Acestea sunt poruncile pe care le-a dat Domnul lui Moise pentru fiii lui Israel pe muntele Sinai.