1 Paul, apostol al lui Cristos Isus, după porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, şi a lui Cristos Isus, speranţa noastră,
2 lui Timotei , adevărat fiu în credinţă, har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus Domnul nostru.
3 După cum te-am rugat când am plecat spre Macedonia, rămâi la Efes ca să le porunceşti unora să nu răspândească învăţături greşite
4 şi nici să nu se ocupe cu mituri şi genealogii fără capăt. Acestea aduc mai degrabă controverse decât [slujesc] planul lui Dumnezeu în credinţă.
5 Însă scopul poruncii este iubirea dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută.
6 Unii s-au îndepărtat de acestea şi s-au rătăcit ajungând la discursuri fără sens.
7 Voind să fie învăţători ai Legii, ei nu înţeleg nici ceea ce spun şi nici ceea ce cred că demonstrează.
8 Or, noi ştim că Legea este bună dacă cineva o foloseşte în mod legitim.
9 Este ştiut că nu pentru cel drept este dată Legea, ci pentru cei fărădelege şi răzvrătiţi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei sacrilegi şi profanatori, pentru cei ucigaşi de tată, ucigaşi de mamă,
10 pentru desfrânaţi şi pentru homosexuali, pentru negustorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru sperjuri şi pentru oricine se împotriveşte învăţăturii sănătoase,
11 conform evangheliei glorioase a lui Dumnezeu cel binecuvântat , care mi-a fost încredinţată.
12 Îi mulţumesc lui Cristos Isus Domnul nostru care m-a întărit pentru că m-a găsit vrednic de încredere rânduindu-mă în slujirea
13 deşi mai întâi am fost un defăimător, un persecutor şi un insultător, dar am găsit îndurare, căci, în necredinţa mea, o făceam din neştiinţă.
14 Însă harul Domnului nostru s-a revărsat din plin împreună cu credinţa şi iubirea care sunt în Cristos Isus.
15 Vrednic de crezut şi de primit cu toată încrederea este cuvântul: „Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi”, între care eu sunt primul,
16 însă de aceea am găsit îndurare pentru ca Cristos Isus să-şi arate mai întâi în mine toată îndelunga lui răbdare [făcând din mine] un model pentru cei care vor crede în el spre viaţa veşnică.
17 Regelui veacurilor, Celui Nepieritor, Celui Nevăzut şi unicului Dumnezeu să-i fie cinste şi glorie în vecii vecilor. Amin.
18 Îţi încredinţez această poruncă, fiul meu Timotei, potrivit cu profeţiile făcute mai înainte în privinţa ta ca, în conformitate cu ele, să lupţi lupta cea bună,
19 păstrând credinţa şi conştiinţa curată pe care unii au renegat-o şi au eşuat în privinţa credinţei.
20 Printre ei sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am lăsat pradă Satanei ca să înveţe să nu mai rostească blasfemii.
1 Aşadar, recomand, înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii,
2 pentru regi şi pentru toţi cei care sunt în conducere ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită cu toată evlavia şi demnitatea.
3 Acest lucru este bun şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru,
4 care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului.
5 Căci unul este Dumnezeu şi unul singur este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus
6 care s-a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi. [Aceasta] este mărturia adusă la timpul stabilit
7 pentru care am fost orânduit eu ca predicator şi apostol – spun adevărul şi nu mint –, învăţător al păgânilor în credinţă şi adevăr.
8 Aşadar, vreau ca bărbaţii să se roage în orice loc, ridicându-şi mâinile sfinte, fără mânie şi ceartă.
9 Tot la fel şi femeile, cu îmbrăcăminte decentă, să se înfrumuseţeze cu pudoare şi modestie, nu prin modul de împletire a părului, nu cu aur, perle sau haine scumpe,
10 ci cu fapte bune, aşa cum se cuvine femeilor care se numesc evlavioase.
11 Femeia să înveţe ascultând în tăcere şi să fie supusă în toate,
12 iar eu nu-i permit femeii să înveţe pe alţii, nici să domine bărbatul, ci să stea în linişte,
13 căci a fost plăsmuit mai înainte Adam şi apoi Eva.
14 Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia; lăsându-se sedusă, ea a ajuns la păcat.
15 Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea copiilor, numai rămânând în credinţă, iubire şi sfinţenie cu modestie.
1 Este vrednic de crezare acest cuvânt: „Dacă cineva râvneşte episcopatul, doreşte un lucru bun”.
2 Episcopul trebuie să fie fără reproş, bărbatul unei singure soţii , sobru, înţelept, cuviincios, ospitalier, capabil să-i înveţe pe alţii .
3 Să nu fie beţiv, nici violent, ci să fie blând, ne-certăreţ, dezlipit de bani.
4 Să-şi organizeze bine casa proprie, ţinându-şi copiii sub ascultare cu toată cuviinţa,
5 căci dacă cineva nu ştie să-şi organizeze propria casă, cum se va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
6 Să nu fie de curând botezat ca să nu se mândrească şi să cadă în condamnarea diavolului.
7 Trebuie să aibă o bună mărturie şi de la cei din afară ca să nu cadă în dispreţul şi în laţul diavolului.
8 Tot la fel şi diaconii trebuie să fie oameni vrednici, de cuvânt, nu mari băutori de vin, nu doritori de câştig necinstit,
9 ci să păstreze misterul credinţei într-o conştiinţă curată.
10 Iar aceştia trebuie să fie mai întâi puşi la probă. Apoi, dacă sunt fără cusur, să-şi îndeplinească diaconia.
11 La fel şi soţiile să fie femei vrednice, să nu fie calomniatoare, să fie sobre, fidele în toate.
12 Diaconii să fie fiecare bărbatul unei singure soţii, să-şi conducă bine copiii şi casele proprii,
13 pentru că cei care slujesc bine dobândesc un loc de cinste şi mult curaj în credinţa care este în Cristos Isus.
14 Îţi scriu acestea sperând că voi veni în curând la tine,
15 dar dacă întârzii, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, coloana şi temelia adevărului.
16 Şi fără îndoială, mare este misterul evlaviei:
Cel care s-a arătat în trup
a fost justificat în Duh,
a apărut îngerilor,
a fost predicat printre păgâni,
a fost crezut în lume,
a fost ridicat în glorie.
1 De altfel, Duhul spune clar că în timpurile de pe urmă unii îşi vor renega credinţa, luându-se după duhuri înşelătoare şi învăţături diabolice,
2 seduşi de ipocrizia discursurilor false ale celor însemnaţi cu fierul roşu în cugetul lor.
3 Ei interzic căsătoria, [prescriind] abstinenţa de la alimentele pe care Dumnezeu le-a creat ca să fie primite cu mulţumire de către cei care cred şi cunosc adevărul,
4 pentru că orice creatură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu e de aruncat, dacă este primit cu mulţumire.
5 De fapt, este sfinţit prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciuni.
6 Învăţându-i pe fraţi aceste lucruri, vei fi un slujitor bun al lui Cristos Isus, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale învăţăturii frumoase pe care ai urmat-o îndeaproape.
7 De basmele profane şi născocirile babelor fereşte-te! Deprinde-te cu evlavia;
8 căci gimnastica trupului e de puţin folos pe când evlavia este folositoare în toate pentru că are promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare.
9 Acest cuvânt este vrednic de crezut şi de primit cu toată încrederea.
10 Noi pentru aceasta muncim şi ne luptăm , pentru că ne-am pus speranţa în Dumnezeul cel viu care este mântuitorul tuturor oamenilor şi mai ales al celor credincioşi.
11 Porunceşte şi învaţă aceste lucruri.
12 Nimeni să nu dispreţuiască tinereţea ta, ci să devii un model pentru toţi cei care cred: în cuvânt, în purtare, în iubire, în credinţă, în nevinovăţie.
13 Până când voi veni, preocupă-te de lecturi, de predică şi de învăţătură.
14 Nu neglija darul care este în tine şi care ţi-a fost dat prin profeţie împreună cu impunerea mâinilor prezbiterilor.
15 Meditează aceste lucruri, stăruie în ele pentru ca propăşirea ta să fie cunoscută tuturor.
16 Ai grijă de tine şi de învăţătură, stăruie în acestea, căci făcând astfel, te vei mântui şi pe tine, şi pe cei care te ascultă.
1 Nu-l mustra cu asprime pe cel bătrân, ci îndeamnă-l ca pe un tată, iar pe tineri ca pe nişte fraţi,
2 pe bătrâne, ca pe mame, iar pe cele tinere, ca pe nişte surori, în curăţie desăvârşită.
3 Respectă văduvele, cele care sunt cu adevărat văduve.
4 Dacă o văduvă are copii sau nepoţi, să înveţe mai întâi să aibă dragoste faţă de casa lor şi să-i răsplătească pe părinţi, căci acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
5 Cea care este cu adevărat văduvă şi rămasă singură şi-a pus speranţa în Dumnezeu şi stăruie în cereri şi rugăciuni noaptea şi ziua.
6 Însă cea care trăieşte în plăceri, deşi trăieşte, este moartă.
7 Porunceşte-le acestora ca să fie fără reproş.
8 Dar dacă cineva nu se îngrijeşte de ai săi, şi mai ales de cei din casă, şi-a renegat credinţa şi este mai rău decât un necredincios.
9 Ca să fie înscrisă între văduve, să nu aibă mai puţin de şaizeci de ani, să fi fost soţia unui singur bărbat,
10 să aibă mărturie pentru faptele ei bune, dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare, dacă a spălat picioarele sfinţilor , dacă i-a ajutat pe cei necăjiţi, dacă s-a ţinut de orice fel de faptă bună.
11 Dar fereşte-te de văduvele mai tinere. Căci când le apucă poftele nedemne de Cristos, vor să se mărite
12 făcându-se vinovate că şi-au călcat promisiunea de mai înainte.
13 În acelaşi timp, se învaţă să fie leneşe şi umblă din casă în casă. Dar nu numai că sunt leneşe, ci şi limbute şi iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie.
14 Aşadar, vreau ca cele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să fie gospodine în casă, ca să nu dea potrivnicului nici un motiv de clevetire,
15 căci unele s-au rătăcit deja, urmându-l pe Satana.
16 Dacă o credincioasă are văduve, să se îngrijească de ele şi să nu împovăreze Biserica, pentru ca aceasta să le poată ajuta pe cele cu adevărat văduve.
17 Prezbiterii care conduc bine să fie învredniciţi cu o cinste îndoită, mai ales cei care se ostenesc cu predica şi cu învăţătura,
18 căci spune Scriptura: Să nu legi gura boului care treieră şi: „Vrednic este lucrătorul de plata sa”.
19 Să nu primeşti o acuzaţie împotriva unui prezbiter decât dacă vine de la doi sau trei martori.
20 Pe cei care au păcătuit, mustră-i înaintea tuturor, ca să le fie teamă şi celorlalţi.
21 Te conjur în faţa lui Dumnezeu şi a lui Cristos Isus şi a îngerilor celor aleşi să păzeşti acestea, fără prejudecată şi fără a face cuiva favoruri.
22 Nu te grăbi să-ţi impui mâinile peste cineva şi nici nu te face părtaş la păcatele altora. Tu însuţi păstrează-te curat.
23 Să nu mai bei numai apă, ci şi puţin vin din cauza stomacului tău şi a deselor tale îmbolnăviri.
24 Păcatele unor oameni sunt evidente şi se cunosc înainte de judecată, însă ale altora se descoperă după aceea.
25 Tot la fel şi faptele bune sunt evidente, dar chiar şi celelalte nu pot rămâne ascunse.
1 Toţi cei care sunt sub jug ca sclavi să-i considere pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca nu cumva numele lui Dumnezeu şi învăţătura să fie defăimate.
2 Cei care au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască întrucât sunt fraţi, ci să-i slujească şi mai bine pentru că cei care beneficiază de slujirea lor sunt credincioşi şi iubiţi, învaţă-i aceste lucruri şi îndeamnă-i astfel.
3 Dacă cineva învaţă alte lucruri şi nu urmează cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos şi învăţătura conformă evlaviei,
4 acela este arogant şi nu înţelege nimic, ba încă are boala cercetărilor şi a controverselor zadarnice din care vin: invidia, cearta, blasfemiile, bănuielile rele,
5 disputele interminabile între oameni cu mintea bolnavă şi lipsiţi de adevăr, care cred că evlavia este o sursă de câştig .
6 Într-adevăr, evlavia este un mare câştig când se mulţumeşte cu ceea ce are.
7 Căci n-am adus nimic în lume şi nimic nu putem lua din ea.
8 Dacă avem de mâncare şi de îmbrăcat, să ne mulţumim cu acestea.
9 Dar cei care vor să adune bogăţii cad în ispită, în laţ, în multe pofte necugetate şi dăunătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi pierzare.
10 De fapt, rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credinţă şi şi-au provocat multe chinuri.
11 Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea. Urmează dreptatea, evlavia, credinţa, iubirea, statornicia, blândeţea!
12 Luptă lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa cea veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat o bună mărturie înaintea multor martori.
13 Te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu care aduce toate la viaţă şi înaintea lui Cristos Isus care a dat mărturia cea bună în faţa lui Ponţiu Pilat:
14 păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos
15 pe care, la timpul potrivit, o va face cunoscută fericitul şi unicul Stăpânitor, Regele regilor şi Domnul domnilor,
16 singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de nepătruns, pe care nici un om nu l-a văzut şi nici nu va putea să-l vadă, căruia să-i fie cinste şi putere veşnică. Amin!
17 Porunceşte-le celor bogaţi în veacul acesta să nu se mândrească şi să nu-şi pună speranţa într-o bogăţie nestatornică, ci în Dumnezeu care ne dăruieşte toate din abundenţă ca să ne bucurăm de ele,
18 să facă bine, să se îmbogăţească în fapte bune, să fie darnici, să împartă cu ceilalţi,
19 adunându-şi pentru ei o comoară, fonduri sigure pentru viitor, ca să dobândească viaţa cea adevărată .
20 Timotei, păzeşte depozitul care ţi s-a încredinţat, evitând vor bele deşarte si lumeşti şi împotrivirile aşa-numitei ştiinţe”
21 pe care au profesat-o unii şi au rătăcit de la credinţă.
Harul sa fie cu voi !