1

1 Cuvântul Domnului a fost către Iona , fiul lui Amitai :

2 „Ridică-te şi mergi la Ninive , cetatea cea mare , şi strigă împotriva ei, căci răutatea lor s-a ridicat înaintea mea! ”.

3 Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarşiş , departe de faţa Domnului . A coborât la Yafo , a găsit o corabie care mergea la Tarşiş, a dat preţul şi a urcat în ea ca să meargă cu ei la Tarşiş, departe de faţa Domnului.

4 Dar Domnul a stârnit un vânt puternic peste mare şi a fost o vijelie puternică pe mare. Şi corabia era gata să se sfărâme.

5 Marinarii au fost cuprinşi de teamă şi au strigat fiecare către dumnezeul său . Apoi au aruncat bagajele care erau în corabie ca să se uşureze de ele. Iona a coborât în partea [cea mai de jos] a navei, s-a culcat şi a adormit.

6 S-a apropiat de le mai-marele marinarilor şi i-a zis: „Pentru ce dormi? Ridică-te şi invocă-l pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu se va gândi la noi şi nu vom pieri”.

7 Şi-au zis unul către altul: „Veniţi să aruncăm sorţii ca să aflăm din cauza cui este acest rău peste noi!”. Au aruncat sorţii şi sorţii au căzut pe Iona.

8 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne cunoscut din cauza cui este răul acesta peste noi! Care este ocupaţia ta, de unde vii, care este ţara ta şi din ce popor eşti tu?”.

9 El le-a zis:”Sunt evreu şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea şi uscatul”.

10 Bărbaţii au fost cuprinşi de o teamă mare şi i-au zis: „Ce ai făcut?”. Pentru că bărbaţii ştiau că fugea departe de faţa Domnului, întrucât el le făcuse cunoscut.

11 Ei i-au spus: „Ce să-ţi facem ca să se potolească marea faţă de noi?”. Căci marea era din ce în ce mai violentă.

12 El le-a zis: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare şi marea se va linişti faţă de voi! Ştiu că din cauza mea este această vijelie împotriva voastră”.

13 Oamenii vâsleau ca să ajungă spre uscat, dar nu puteau, pentru că marea devenea din ce în ce mai violentă împotriva lor.

14 Ei au strigat către Domnul şi au zis: „Te rugăm, Doamne, să nu pierimdin cauza vieţii acestui om şi nu pune asupra noastră sânge nevinovat! Căci tu, Doamne, faci după cum îţi place”.

15 Apoi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea s-a oprit din furia ei.

16 Oamenii au fost cuprinşi de o mare teamă faţă de Domnul: au adus jertfe şi au făcut voturi! .

2

1 Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi .

2 Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui.

3 El a zis:
„L-am chemat pe Domnul din strâmtorarea mea şi mi-a răspuns;
din adâncul locuinţei morţilor am strigat
şi tu mi-ai auzit glasul.

4 Tu m-ai aruncat în adânc, în inima mării,
şi un torent m-a învăluit:
toate talazurile şi valurile tale au trecut peste mine.

5 Eu ziceam:
«Sunt alungat dinaintea ochilor tăi ,
nu voi mai putea privi spre templul tău cel sfânt».

6 M-au înconjurat apele până la gât,
abisul m-a învăluit şi trestia s-a împletit în jurul capului meu.

7 Am coborât până la temeliile munţilor ;
Zăvoarele pământului [s-au închis] în urma mea pentru totdeauna .
Dar ai ridicat viaţa mea din groapă,
Doamne Dumnezeul meu.

8 Când viaţa mea se ofilea în mine,
mi-am adus aminte de Domnul
şi rugăciunea mea a ajuns la tine, în templul tău cel sfânt.

9 Cei care slujesc idoli ai deşertăciunii
Îndepărtează bunătatea de la ei.

10 Dar eu, cu glas de laudă, îţi voi aduce jertfă,
ce am promis voi împlini.
Mântuirea aparţine Domnului”.

11 Domnul i-a zis peştelui şi el l-a vărsat pe Iona pe uscat.

3

1 Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară .

2 „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!”.

3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers .

4 Iona a intrat în cetate; mergând o zi [întreagă], striga şi zicea: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”.

5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei.

6 Cuvântul a ajuns la regele din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac şi s-a aşezat pe cenuşă.

7 A făcut să se strige şi să se zică în Ninive un decret al regelui şi al mai-marilor lui: „Niciun om şi niciun animal din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă!

8 Să se acopere oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe Dumnezeu cu putere , să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa lui !

9 Cine ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se va îndura? Poate se va întoarce de la mânia lui aprinsă şi nu vom pieri”.

10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut.

4

1 Dar lui Iona i-a părut foarte rău şi s-a înfuriat.

2 El s-a rugat Domnului şi a zis: „Vezi, Doamne, oare nu acesta era cuvântul meu când eram în ţara mea şi aveam de gând să fug la Tarşiş? Căci ştiam că tu eşti îndurător şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi regreţi răul .

3 Acum, Doamne, ia viaţa de la mine, căci e mai bine să mor decât să fiu viu! ”

4 Domnul i-a zis: „Este oare bună furia ta?”.

5 Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la est de cetate. Şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea, la umbră, ca să vadă ce va fi cu cetatea.

6 Domnul Dumnezeu a făcut să crească un ricin care a crescut peste Iona, să facă umbră deasupra capului lui şi să-l elibereze de [starea] sa rea. Iona s-a bucurat foarte mult pentru ricin.

7 Dumnezeu a trimis un vierme la revărsatul zorilor; [acesta] a ros ricinul, care s-a uscat.

8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt arzător de la răsărit. Soarele lovea capul lui Iona şi [acesta] a leşinat. Atunci a cerut să moară şi a zis: „E mai bine să mor decât să fiu viu!”.

9 Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Faci bine că te mânii pentru un ricin?”. Şi el a spus: „Da, fac bine că mă mânii până la moarte”.

10 Domnul i-a zis: „Ţie îţi este milă de un ricin pentru care nu ai muncit şi pe care nu l-ai crescut, care într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit.

11 Iar mie să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu care-i stânga şi care-i dreapta şi animale multe?”.