1

1 Paul, chemat să fie apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Sostene,

2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, celor care au fost sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru:

3 har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos.

4 Îi mulţumesc Dumnezeului meu întotdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus,

5 pentru că în el aţi fost îmbogăţiţi în toate, în tot cuvântul şi în toată cunoaşterea.

6 Astfel, mărturia lui Isus Cristos a fost întărită în voi,

7 aşa încât să nu duceţi lipsă de nici un har în timp ce aşteptaţi revelarea Domnului nostru Isus Cristos,

8 care vă va întări până la sfârşit ca să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos .

9 Credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi la comuniunea cu Fiul său, Isus Cristos Domnul nostru.

10 Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezordini, ca să fiţi desăvârşiţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi simţire.

11 De fapt, despre voi, fraţii mei, mi s-a adus la cunoştinţă, de către cei din [casa] Cloei, că între voi sunt certuri.

12 Spun aceasta pentru că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apolo”, „Eu sunt al lui Chefa”, „Eu sunt al lui Cristos”.

13 Oare a fost Cristos împărţit? Oare Paul a fost răstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aţi fost botezaţi?

14 Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul dintre voi, afară de Crispus şi Gaius,

15 pentru ca nimeni să nu spună că aţi fost botezaţi în numele meu.

16 I-am botezat şi pe cei din casa lui Stefanas . În afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

17 Căci Cristos nu m-a trimis ca să botez, ci ca să vestesc evanghelia, nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva să devină zadarnică crucea lui Cristos.

18 Într-adevăr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

19 Căci este scris:
Voi nimici înţelepciunea celor înţelepţi şi ştiinţa celor învăţaţi o voi distruge.

20 Unde este înţeleptul? Unde-i cărturarul? Unde-i cercetătorul acestui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu că înţelepciunea acestei lumi este nebunie?

21 Dar pentru că lumea, prin înţelepciunea ei, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să-i mântuiască pe cei care cred prin nebunia predicării.

22 În timp ce iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciunea,

23 noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni,

24 dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.

26 Fraţilor, cugetaţi la chemarea voastră: nu mulţi sunt înţelepţi în felul lumii, nu sunt mulţi puternici, nu sunt mulţi de neam ales,

27 Însă Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele puternice.

28 Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii şi dispreţuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt,

29 aşa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu.

30 Iar voi, datorită lui, sunteţi în Cristos Isus, care pentru noi a fost făcut de Dumnezeu înţelepciunea, dreptatea, sfinţenia şi mântuirea,

31 pentru ca, după cum este scris: Cine se laudă, în Domnul să se laude.

2

1 Şi eu, fraţilor, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu, nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune.

2 Într-adevăr, n-am voit să ştiu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit.

3 Eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de nelinişte,

4 iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat în discursuri convingătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii,

5 astfel încât credinţa voastră să fie [bazată] nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

6 Totuşi, noi vorbim de înţelepciune printre cei desăvârşiţi, dar nu de înţelepciunea lumii acesteia, nici a stăpânitorilor acestui veac care sunt pieritori.

7 Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost ţinută ascunsă, şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre mărirea noastră,

8 pe care nici unul dintre stăpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei.

9 Însă, după cum este scris:
Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut
şi urechea nu le-a auzit
şi la inima omului nu s-au suit,
pe acestea le-a pregătit Dumnezeu
celor care îl iubesc pe el.

10 Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, căci Duhul cercetează toate, chiar şi profunzimile lui Dumnezeu.

11 De fapt, cine dintre oameni cunoaşte ceea ce este în om, în afară de duhul omului care este în om? Tot la fel, nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.

12 Iar noi nu am primit duhul lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem darurile care ne-au fost date de Dumnezeu.

13 Despre acestea vorbim, nu în cuvinte învăţate de la înţelepciunea omenească, ci în [cuvinte] învăţate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realităţile] spirituale.

14 Omul [numai] cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu , căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate cunoaşte pentru că acestea trebuie să fie judecate în mod spiritual.

15 Dimpotrivă, [omul] spiritual judecă toate, iar el nu este judecat de nimeni.

16 Într-adevăr, cine a cunoscut gândirea Domnului
ca să-i poată da învăţătură?
Însă noi avem gândirea lui Cristos.

3

1 Iar eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor [oameni] spirituali, ci ca unor [oameni] de carne , ca unor copilaşi în Cristos

2 V-am dat să beţi lapte, nu mâncare [solidă], pentru că încă nu [o] puteaţi [primi], ba nici acum nu puteţi

3 pentru că sunteţi încă [oameni] de carne. într-adevăr, când între voi există invidie şi ceartă , nu sunteţi oare [oameni] de carne şi nu vă purtaţi în felul oamenilor?

4 Când unul spune: „Eu sunt al lui Paul”, iar altul: „Eu al lui Apolo”, nu sunteţi voi oameni?

5 Dar ce este Apolo? Sau ce este Paul? Nişte slujitori, fiecare după cum i-a dat Domnul, prin care aţi primit credinţa.

6 Eu am plantat, Apolo a udat, însă Dumnezeu a făcut să crească,

7 aşa încât nici cel care plantează, nici cel care udă nu este nimic, ci Dumnezeu, cel care face să crească.

8 Şi cel care plantează, şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata proprie după munca proprie.

9 Căci noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

10 După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înţelept, eu am pus temelia, iar un altul construieşte deasupra, dar fiecare să aibă grijă cum construieşte.

11 Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie în afară de cea existentă, care este Isus Cristos.

12 Dar dacă cineva pune pe această temelie aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie,

13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, căci ziua [Domnului] o va face cunoscută, pentru că în foc va fi dezvăluită şi focul va arăta cum este lucrarea fiecăruia.

14 Dacă lucrarea pe care cineva o construieşte deasupra rămâne, va primi răsplată,

15 dacă lucrarea lui va fi arsă, va fi pedepsit. El va fi totuşi mântuit, dar numai ca prin foc.

16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi, este sfânt.

18 Să nu se înşele nimeni! Dacă cineva dintre voi crede că este înţelept în lumea aceasta, să devină nebun ca să ajungă înţelept,

19 pentru că înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, căci este scris:
El îi va pierde pe cei înţelepţi în şiretenia lor

20 şi din nou:
Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi,
el ştie că sunt zadarnice.

21 Astfel încât nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre:

22 fie Paul, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre,

23 iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.

4

1 Orice om să ne considere în felul acesta: ca pe nişte slujitori ai lui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu,

2 iar ceea ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.

3 Pentru mine contează prea puţin dacă sunt judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc . Ba, mai mult, nici eu nu mă judec pe mine.

4 De fapt, conştiinţa nu mă acuză cu nimic, dar nu sunt justificat prin aceasta. Cel care mă judecă este Domnul.

5 Aşadar, să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până când va veni Domnul. El va lumina cele ascunse de întuneric şi va descoperi planurile inimilor şi atunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenită.

6 Acestea, fraţilor, le-am dat ca un exemplu despre mine şi Apolo spre binele vostru ca să învăţaţi de la noi: să nu treceţi peste cele scrise ca nu cumva vreunul dintre voi să se laude cu unul împotriva celuilalt.

7 Căci cine te face mai deosebit de alţii? Ce ai ce nu ai primit? Dar dacă ai primit, de ce te mândreşti ca şi cum nu ai fi primit?

8 V-aţi săturat deja! V-aţi şi îmbogăţit de-acum? Aţi ajuns regi fără de noi! într-adevăr, ar fi fost bine să ajungeţi regi, ca să domnim şi noi împreună cu voi!

9 Căci ni se pare că Dumnezeu ne-a făcut pe noi, apostolii, cei din urmă, ca nişte condamnaţi la moarte, fiindcă am devenit ca un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni.

10 suntem nebuni pentru Cristos, voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, voi sunteţi tari; voi vă bucuraţi de cinste, iar noi, de dispreţ.

11 Până în ceasul de acum, suntem flămânzi şi însetaţi, suntem goi şi chinuiţi şi pribegim.

12 Ne trudim, muncind cu mâinile noastre. Când suntem batjocoriţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, răbdăm;

13 când suntem insultaţi, răspundem cu blândeţe. Am ajuns gunoiul lumii, murdăria tuturor până acum.

14 Vă scriu acestea, nu ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă mustru ca pe nişte copii iubiţi ai mei.

15 Căci chiar dacă aţi avea zeci de mii de învăţători în Cristos, nu aveţi mai mulţi părinţi: eu v-am născut în Cristos Isus prin evanghelie.

16 Aşadar, vă îndemn: fiţi imitatorii mei.

17 Tocmai de aceea l-am trimis la voi pe Timotei, care este copilul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aminti căile mele în Cristos Isus, aşa cum învăţ pretutindeni, în fiecare Biserică.

18 Unii s-au îngâmfat ca şi cum eu n-aş mai veni la voi.

19 Însă voi veni în curând la voi, dacă Domnul va voi, şi voi cunoaşte nu doar cuvântul celor îngâmfaţi, ci şi puterea lor,

20 pentru că împărăţia lui Dumnezeu nu [constă] în cuvinte, ci în putere.

21 Ce vreţi? Să vin la voi cu varga sau cu iubirea şi cu duhul blândeţii?

5

1 Se aude de peste tot că ar fi la voi desfrâu şi încă un astfel de desfrâu cum [nu este] nici între păgâni: cineva trăieşte cu femeia tatălui său.

2 Iar voi v-aţi îngâmfat, în loc să vă întristaţi mai degrabă, ca să-l scoateţi din mijlocul vostru pe cel care săvârşeşte o astfel de faptă!

3 Dar eu, deşi absent cu trupul, dar prezent cu duhul, l-am şi judecat deja, ca şi cum aş fi fost de faţă, pe cel care a săvârşit o asemenea faptă.

4 În numele Domnului nostru Isus , fiind adunaţi împreună, voi şi duhul meu, prin puterea Domnului nostru Isus,

5 să-l dăm pe unul ca acesta Satanei, spre pieirea trupului său ca să-i fie mântuit sufletul, în ziua Domnului .

6 Nu este bună lauda voastră! Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte întreaga frământătură?

7 Curăţaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o frământătură nouă, aşa cum sunteţi, fără aluat, pentru că Pastele nostru, Cristos, a fost jertfit.

8 Să sărbătorim, aşadar, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al nelegiuirii, ci cu azimele sincerităţii şi ale adevărului.

9 V-am scris în scrisoarea mea să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii.

10 Nu [mă refer] la toţi cei desfrânaţi din lumea aceasta, sau la cei lacomi, sau hrăpăreţi sau idolatri, căci atunci ar trebui să ieşiţi din lume.

11 Acum însă v-am scris să nu vă amestecaţi cu cel care, deşi se numeşte frate, este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau hrăpăreţ: cu unul ca acesta nici măcar să nu staţi la masă.

12 De fapt, de ce i-aş judeca eu pe cei de afară? Oare nu-i judecaţi voi pe cei dinăuntru?

13 Dar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău!

6

1 Îndrăzneşte cineva dintre voi, care are vreo pricină cu un altul, să se lase judecat de cei nedrepţi, şi nu de sfinţi?

2 Sau nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, sunteţi nevrednici [ca să judecaţi] probleme mărunte?

3 Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu atât mai mult problemele vieţii acesteia.

4 Aşadar, dacă aveţi neînţelegeri în probleme ale vieţii acesteia, îi puneţi judecători pe aceia care nu au nici o trecere în Biserică?

5 O spun spre ruşinea voastră: oare chiar nu este între voi nici un om înţelept care să poată judeca între fraţi?

6 Însă frate cu frate se judecă şi aceasta înaintea celor necredincioşi?

7 Deja numai simplul fapt că aveţi procese între voi este o decădere. De ce nu acceptaţi mai degrabă să fiţi nedreptăţiţi? Pentru ce nu acceptaţi mai degrabă să fiţi păgubiţi?

8 Ba chiar voi faceţi nedreptate şi faceţi şi pagubă şi aceasta chiar fraţilor.

9 Sau nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi: nici desfrânaţii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii,

10 nici hoţii nici lacomii, nici beţivii, nici bârfitorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

11 Şi aşa eraţi unii dintre voi, dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost justificaţi în numele Domnului Isus Cristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.

12 Toate îmi sunt permise, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt permise, dar nu mă voi lăsa stăpânit de nimic.

13 Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele pentru mâncăruri, dar Dumnezeu va distruge şi acestea şi acelea. Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul şi Domnul pentru trup.

14 Iar Dumnezeu, care l-a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea sa.

15 Nu ştiţi voi că trupurile voastre sunt mădularele lui Cristos? Voi lua atunci mădularele lui Cristos şi le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!

16 Sau nu ştiţi că cel care se uneşte cu o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci cei doi, spune, vor fi un singur trup.

17 Dimpotrivă, cel care se uneşte cu Domnul este un singur duh cu el.

18 Fugiţi de desfrânare! Orice alt păcat pe care îl face omul este în afara trupului. însă cel care se dedă la desfrânare păcătuieşte în propriul său trup.

19 Sau nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu şi că nu sunteţi ai voştri?

20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Aşadar, preamăriţi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!

7

1 Referitor la cele ce mi le-aţi scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie.

2 Totuşi, pentru a evita desfrânările, fiecare [bărbat] să-şi aibă femeia lui şi fiecare [femeie] să-şi aibă bărbatul ei.

3 Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie, la fel şi soţia faţă de bărbat.

4 Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul; la fel, nici bărbatul nu este stăpân pe propriul trup, ci femeia.

5 Să nu vă lipsiţi unul de celălalt decât cu consimţământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicaţi rugăciunii şi iarăşi să fiţi împreună ca să nu vă ispitească Satana din cauza nestăpânirii voastre.

6 Vă spun lucrul acesta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă.

7 Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, însă fiecare îşi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel.

8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine.

9 Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.

10 Celor căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de bărbat.

11 Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu bărbatul, iar bărbatul să nu-şi lase femeia.

12 Celorlalţi le spun, eu, nu Domnul : dacă un frate are o soţie necreştină şi ea consimte să locuiască cu el, să nu o părăsească.

13 Iar dacă o femeie are un bărbat necreştin şi acesta consimte să locuiască cu ea, să nu-şi părăsească bărbatul,

14 căci bărbatul necreştin este sfinţit prin femeie, iar femeia necreştină este sfinţită prin frate ; altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, însă ei sunt sfinţi.

15 Dar dacă cel necreştin vrea să se despartă, să se despartă: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace.

16 Căci cum [poţi să] ştii, tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau cum poţi şti, tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?

17 În afară de aceste cazuri, să trăiască fiecare aşa cum i-a dat Domnul, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare. Astfel stabilesc eu în toate Bisericile.

18 Cine a fost chemat pe când era circumcis să rămână aşa; cine a fost chemat pe când era necircumcis să nu se circumcidă.

19 Nici circumcizia nu valorează nimic şi nici necircumcizia nu valorează nimic, ci numai respectarea poruncilor lui Dumnezeu.

20 Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat.

21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi să devii liber, mai degrabă profită ,

22 căci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului.

23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Nu deveniţi sclavii oamenilor.

24 Fraţilor, fiecare să rămână înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

25 Cât despre fecioare, nu am nici o poruncă de la Domnul, însă le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vrednic de crezare.

26 Eu cred că este bine, din cauza dificultăţii timpului de faţă, e bine ca omul să fie aşa:

27 eşti legat de femeie, nu căuta să te desparţi; nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie.

28 Totuşi, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. Iar dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Dar aceştia vor avea suferinţe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruţ.

29 Fraţilor, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. De acum, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea,

30 cei care plâng ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar fi stăpâni,

31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi: căci chipul acestei lumi trece.

32 Eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului,

33 însă cel care este căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei,

34 şi este împărţit. Tot aşa şi femeia necăsătorită, tot aşa şi fecioara se îngrijeşte de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup şi în duh, însă cea căsătorită se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului.

35 Aceasta o spun pentru binele vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste şi conduce la Domnul, fără abatere .

36 Dacă cineva crede că este o ruşine dacă fecioara lui trece de floarea vârstei, şi aşa trebuie să fie, să facă ceea ce vrea. Nu păcătuieşte. Ei să se căsătorească.

37 Dar dacă cineva a hotărât în inima lui, cu tărie, fără să fie constrâns şi are deplină stăpânire asupra propriei voinţe şi a judecat astfel în inima sa, să o păstreze fecioară, va face bine.

38 Aşa încât cel care îşi dă în căsătorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dă în căsătorie va face şi mai bine .

39 O femeie este legată cât timp îi trăieşte bărbatul. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul .

40 Însă, după părerea mea, ar fi mai fericită dacă ar rămâne aşa. Cred că am şi eu Duhul lui Dumnezeu.

8

1 Cât despre cele jertfite idolilor, ştiu că toţi avem cunoştinţă. Dar ştiinţa umflă, pe când iubirea edifică.

2 Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu a cunoscut cum trebuie să cunoască.

3 Dar dacă cineva îl iubeşte pe Dumnezeu , acela este cunoscut de el .

4 Referitor la consumarea celor jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic pe lume şi că nu este decât un singur Dumnezeu.

5 Căci, chiar dacă sunt numiţi zei fie în cer, fie pe pământ, aşa încât sunt mulţi zei şi mulţi stăpâni,

6 pentru voi există un singur Dumnezeu, Tatăl, de la care vin toate şi pentru care suntem, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin care sunt toate şi prin care suntem şi noi.

7 Dar nu în toţi este cunoştinţa. Căci unii, din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă ceva ca jertfit idolilor şi conştiinţa lor, fiind slabă, se pătează.

8 Dar nu mâncarea ne apropie de Dumnezeu: dacă nu mâncăm, nu pierdem şi dacă mâncăm, nu câştigăm.

9 Aveţi grijă ca nu cumva această libertate a voastră să fie o piatră de poticnire pentru cei slabi.

10 Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, care ai cunoştinţă, şezând la masă într-un templu al idolilor, conştiinţa lui, care este slabă, nu va fi determinată să mănânce cele jertfite idolilor?

11 Atunci cel slab, fratele pentru care a murit Cristos, va pieri din cauza cunoaşterii tale.

12 Păcătuind în felul acesta împotriva fraţilor şi rănindu-le conştiinţa slabă, păcătuiţi împotriva lui Cristos.

13 De aceea, dacă mâncarea îl scandalizează pe fratele meu, nu voi mânca în veci carne ca să nu-l scandalizez pe fratele meu.

9

1 Nu sunt eu oare liber? Nu sunt eu apostol? Nu l-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul?

2 Dacă pentru alţii nu sunt apostol, cel puţin pentru voi sunt, căci voi sunteţi sigiliul apostolatului meu în Domnul.

3 Aceasta este apărarea mea în faţa celor care mă judecă.

4 Oare nu avem dreptul să mâncăm şi să bem?

5 Nu avem oare dreptul să luăm cu noi o femeie soră ca şi ceilalţi apostoli şi fraţii Domnului şi Chefa?

6 Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul să nu lucrăm?

7 Dar cine merge la oştire pe cheltuiala proprie? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păzeşte o turmă şi nu se hrăneşte din laptele turmei?

8 Oare spun eu acestea numai ca om, sau şi Legea le spune?

9 Căci în Legea lui Moise este scris: Să nu legi gura boului care treieră. Oare Dumnezeu se referă la boi,

10 sau tocmai despre noi vorbeşte? Da, pentru noi este scris, căci cel care ară trebuie să are cu speranţă şi cel care treieră trebuie să o facă cu speranţa că va avea parte.

11 Dacă noi am semănat în voi cele spirituale, este oare mare lucru ca noi să secerăm bunurile voastre materiale?

12 Dacă alţii au parte de acest drept asupra voastră, oare nu avem noi mai mult? însă noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul ca să nu punem vreo piedică evangheliei lui Cristos.

13 Nu ştiţi că slujitorii templului mănâncă din cele ale templului, iar cei care slujesc la altar au parte din altar?

14 Tot aşa a rânduit şi Domnul ca cei care predică evanghelia să trăiască din evanghelie.

15 Însă eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Nu v-am scris acestea ca să mi se facă şi mie tot aşa. Mai bine să mor decât… . Nimeni nu-mi va lua acest motiv de laudă.

16 Dacă vestesc evanghelia nu am nici un motiv de laudă pentru că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia.

17 Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am răsplată, dar dacă o fac fără de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-a fost încredinţată.

18 Aşadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia şi să nu mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia.

19 Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi.

20 Am devenit iudeu pentru iudei, ca să-i câştig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei supuşi Legii, chiar dacă eu nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei supuşi Legii.

21 Am devenit un fărădelege pentru cei fărădelege, ca să-i câştig pe cei fărădelege chiar dacă nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos.

22 Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii.

23 Toate le fac pentru evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

24 Nu ştiţi voi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi în aşa fel ca să-l câştigaţi.

25 Orice atlet renunţă la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. însă noi [pentru] una nepieritoare.

26 Deci eu aşa alerg, nu fără rost; aşa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer.

27 Îmi chinuiesc trupul şi îl fac sclav ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu respins.

10

1 Nu vreau, fraţilor, să rămâneţi în ignoranţă: părinţii noştri au fost cu toţii sub nor şi toţi au trecut prin mare

2 şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.

3 Toţi au mâncat aceeaşi hrană spirituală

4 şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală pentru că ei beau din piatra spirituală care îi urma, iar piatra era Cristos.

5 Totuşi cei mai mulţi dintre ei nu au fost pe placul lui Dumnezeu, de aceea au pierit în pustiu.

6 De fapt, acestea au devenit pentru noi exemple, ca să nu dorim cele rele, aşa cum au dorit ei.

7 Nici să nu fiţi idolatri aşa cum au fost unii dintre ei, după cum este scris: S-a aşezat poporul să mănânce şi să bea şi s-au sculat la joc.

8 Nici să nu ne dedăm la desfrânare cum s-au dedat la desfrânare unii dintre ei şi au căzut într-o singură zi douăzeci şi trei de mii.

9 Nici să nu-l ispitim pe Cristos , aşa cum l-au ispitit unii dintre ei şi au pierit de şerpi.

10 Nici să nu murmuraţi aşa cum au murmurat unii dintre ei şi au fost nimiciţi de [îngerul] nimicitor.

11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să fie un exemplu şi au fost scrise ca învăţătură pentru noi, cei la care a ajuns sfârşitul veacurilor,

12 aşa încât cel care crede că se ţine pe picioare să aibă grijă să nu cadă.

13 Încă nu v-a încercat vreo ispită care să depăşească măsura omenească. Dumnezeu este credincios: el nu va permite să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi, însă o dată cu ispita vă va da şi o ieşire ca să o puteţi îndura.

14 Tocmai de aceea, iubiţii mei, fugiţi de idolatrie.

15 Vă vorbesc ca unor [oameni] înţelepţi: judecaţi voi înşivă ceea ce vă spun.

16 Potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtăşire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşire cu trupul lui Cristos?

17 Pentru că este o singură pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine.

18 Priviţi Israelul după trup. Cei care mănâncă din jertfe nu sunt ei oare părtaşi ai altarului?

19 Aşadar, ce zic? Oare ceea ce este jertfit idolului înseamnă ceva? Sau idolul este ceva?

20 Dar ceea ce jertfesc ei jertfesc demonilor, şi nu lui Dumnezeu. Eu nu vreau ca voi să fiţi părtaşi cu demonii.

21 Nu puteţi să beţi şi potirul Domnului şi potirul demonilor; nu puteţi să luaţi parte şi la masa Domnului şi la masa demonilor.

22 Sau vrem să-l provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât el?

23 Toate sunt permise, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt permise, dar nu toate edifică.

24 Nimeni să nu-şi caute propriile interese, ci ale altuia.

25 Mâncaţi tot ce se vinde în piaţă fără să puneţi întrebări pentru conştiinţă,

26 căci al Domnului este pământul şi plinătatea lui.

27 Dacă cineva dintre păgâni vă invită la masă şi acceptaţi să mergeţi, mâncaţi tot ceea ce vă pune înainte, fără să puneţi nici o întrebare pentru conştiinţă.

28 Însă, dacă vă spune cineva: „Aceasta a fost jertfită idolilor”, să nu mâncaţi, din cauza celui ce v-a avertizat şi din cauza conştiinţei .

29 Vorbesc aici nu de conştiinţa voastră, ci de a celuilalt, căci de ce libertatea mea să fie judecată de conştiinţa altcuiva?

30 Dacă iau parte [la masă] cu bucurie, de ce să fiu dojenit pentru lucrul pentru care eu aduc mulţumire?

31 Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, toate să le faceţi spre gloria lui Dumnezeu.

32 Să nu daţi scandal nici iudeilor şi nici grecilor şi nici Bisericii lui Dumnezeu,

33 după cum mă străduiesc şi eu să le fiu pe plac tuturor în toate, căutând nu folosul meu, ci al celor mulţi ca să se mântuiască.

11

1 Fiţi imitatorii mei aşa cum eu sunt al lui Cristos.

2 Vă laud că vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi tradiţiile aşa cum vi le-am transmis.

3 Vreau să ştiţi: Cristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul şi capul lui Cristos este Dumnezeu.

4 Oricare bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit îşi necinsteşte capul.

5 însă orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul neacoperit îşi necinsteşte capul pentru că este acelaşi lucru ca şi cum ar fi râioasă.

6 Dacă o femeie nu se acoperă, să-şi taie părul. Dar dacă este o ruşine pentru o femeie să-şi taie părul sau să se radă, atunci să se acopere.

7 Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul pentru că este chipul şi măreţia lui Dumnezeu, pe când femeia este măreţia bărbatului.

8 Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbatul.

9 Şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10 De aceea, femeia trebuie să aibă un semn de supunere pentru îngeri.

11 Totuşi, nici femeia fără bărbat şi nici bărbatul fără femeie în Domnul.

12 Căci aşa cum femeia este din bărbat, tot la fel şi bărbatul există prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.

13 Judecaţi voi înşivă: se cuvine oare ca femeia să se roage, înaintea lui Dumnezeu, descoperită?

14 Nu vă învaţă chiar firea că este o ruşine ca bărbatul să poarte părul lung,

15 în timp ce este o cinste ca femeia să aibă părul lung? Căci părul lung îi este dat ca un văl.

16 Dacă cineva vrea să se certe, nici noi nu avem altă tradiţie şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

17 Învăţându-vă aceasta, nu vă laud, căci vă adunaţi nu spre binele, ci spre dauna voastră.

18 În primul rând, aud că atunci când vă adunaţi, între voi sunt dezbinări şi în parte o cred.

19 De fapt, trebuie să fie şi diviziuni ca să iasă la lumină cei vrednici dintre voi.

20 Aşadar, când vă adunaţi la un loc, n-o faceţi ca să mâncaţi Cina Domnului,

21 căci fiecare se grăbeşte să-şi ia propria mâncare ca s-o consume şi unul rămâne flămând, pe când altul se îmbată.

22 Oare nu aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi, sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să-i faceţi de ruşine pe cei care nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

23 Căci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea

24 şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea”.

25 De asemenea, după cină, a luat potirul spunând: „Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea”.

26 Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni.

27 Astfel, cine mănâncă pâinea şi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.

28 De aceea, omul să se cerceteze şi astfel să mănânce din pâine şi să bea din potir.

29 Căci cine mănâncă şi bea nesocotind trupul , îşi mănâncă şi îşi bea propria condamnare.

30 De aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.

31 Dacă ne-am judeca pe noi înşine, nu am mai fi judecaţi.

32 Dar fiind judecaţi de Domnul, suntem corectaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea.

33 Aşadar, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

34 Dacă îi este foame cuiva, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre condamnare. Celelalte le voi hotărî când voi veni.

12

1 Iar cât priveşte darurile spirituale, nu vreau, fraţilor, să rămâneţi în ignoranţă.

2 Voi ştiţi că, atunci când eraţi păgâni, mergeaţi la idolii cei mulţi ca şi cum aţi fi fost mânaţi.

3 De aceea, vă fac cunoscut că nimeni care vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune „Anatema să fie Isus” şi nimeni nu poate să spună „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.

4 Există diferite daruri, dar este acelaşi Duh.

5 Sunt diferite slujiri, dar este acelaşi Domn.

6 Sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi.

7 Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor.

8 Căci unuia [îi este dat] prin Duhul cuvântul înţelepciunii, altuia, cuvântul cunoaşterii, după acelaşi Duh,

9 iar altuia, datorită aceluiaşi Duh, credinţa, altuia, darul vindecărilor, prin acelaşi singur Duh;

10 unuia [îi este dată] puterea de a face minuni, altuia, profeţia, altuia, discernământul duhurilor, altuia, varietatea limbilor, iar altuia, interpretarea limbilor.

11 Însă toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia după cum vrea.

12 Aşa cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos.

13 Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh.

14 Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

15 Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup” oare pentru aceasta nu este din trup?

16 Şi dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup”, oare pentru aceasta nu este din trup?

17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

18 Acum însă Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare dintre ele, aşa cum a voit.

19 Deci, dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

20 Însă acum, deşi sunt multe mădulare, există un singur trup.

21 Ochiul nu poate să spună mâinii: „Nu am nevoie de tine” şi nici capul [nu poate să spună] picioarelor: „Nu am nevoie de voi”.

22 Ba, cu mult mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt mai necesare

23 şi cele pe care le considerăm că ar fi mai puţin demne pentru trup le îmbrăcăm cu mai multă cinste şi cele ale noastre de care ne ruşinăm sunt tratate cu mai multă cuviinţă;

24 În timp ce cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a alcătuit astfel trupul încât dă cinste mai mare celor care duc lipsă de ea,

25 ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească la fel unele de altele.

26 Dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el, iar dacă este cinstit un mădular, toate se bucură cu el.

27 Voi sunteţi trupul lui Cristos şi mădulare fiecare în parte.

28 Şi cei pe care Dumnezeu i-a pus în Biserică sunt: mai întâi apostolii, în al doilea rând profeţii, în al treilea rând învăţătorii, apoi cei care au puterea [minunilor], apoi carisma vindecărilor, a ajutorării, a conducerii, a limbilor diferite.

29 Oare sunt toţi apostoli? Oare toţi sunt profeţi? Oare toţi învăţători? Oare au toţi puterea minunilor?

30 Oare au toţi carisma vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi interpretează?

31 Voi însă căutaţi darurile cele mai bune.

Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată.

13

1 Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un
chimval zăngănitor.

2 Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic.

3 Şi dacă toată averea mea aş da-o ca hrană săracilor, şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars , dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.

4 Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte.

5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul [primit].

6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7 Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.

8 Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi.

9 Căci noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte,

10 însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea.

11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilăreşti.

12 Căci acum vedem ca în oglindă, neclar , dar atunci [vom vedea] faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13 Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.

14

1 Căutaţi iubirea, dar tindeţi şi spre darurile spirituale, mai ales darul profeţiei.

2 De fapt, cel care vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege întrucât el vorbeşte în Duh lucruri tainice.

3 Însă cel care profeţeşte le vorbeşte oamenilor spre edificare, consolare şi încurajare.

4 Cel care vorbeşte într-o limbă, se edifică pe sine însuşi, însă cel care profeţeşte edifică Biserica.

5 Desigur, aş dori ca toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să aveţi darul profeţiei, căci mai mare este profetul decât cel care vorbeşte în limbi, în afară de cazul în care dă interpretarea în aşa fel încât comunitatea să fie edificată.

6 Şi acum, fraţilor, la ce v-ar folosi dacă eu aş veni la voi vorbind în limbi şi dacă nu v-aş vorbi spre descoperire sau spre cunoaştere, spre profeţie sau spre învăţătură?

7 Tot la fel este şi cu cele neînsufleţite care produc sunet, fie flaut, fie harpă: dacă nu aş face diferenţă între sunete, cum se va cunoaşte ceea ce se cântă la flaut sau la harpă?

8 Iar dacă trompeta ar scoate un sunet nedesluşit, cine s-ar mai pregăti pentru luptă?

9 La fel şi voi, dacă nu rostiţi cu limba voastră un cuvânt clar, cum se va înţelege ce spuneţi? Este ca şi cum aţi vorbi în vânt.

10 În lume sunt atâtea feluri de limbi şi nici una nu este fără înţelesul ei.

11 Aşadar, dacă nu înţeleg sensul cuvintelor, voi fi pentru cel care vorbeşte un străin, iar cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine.

12 Tot la fel şi voi, întrucât căutaţi darurile spirituale, căutaţi să le aveţi cu prisosinţă pentru edificarea comunităţii.

13 De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage ca să o şi interpreteze.

14 Căci dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, pe când mintea mea este fără rod.

15 Aşadar, ce trebuie făcut? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi şi cu mintea.

16 Altfel, dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va putea răspunde omul simplu „Amin” la mulţumirea ta, de vreme ce el nu înţelege ce spui?

17 Căci, într-adevăr, tu mulţumeşti frumos, dar celălalt nu este edificat.

18 Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi,

19 dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte cu mintea mea ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte în alte limbi.

20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci fiţi copii în privinţa răului, dar la minte fiţi maturi.

21 Căci în Lege este scris:
În alte limbi
şi cu buzele străinilor
voi vorbi poporului acestuia,
dar nici aşa nu mă vor asculta,
spune Domnul.

22 În felul acesta, limbile sunt semn, dar nu pentru cei care cred, ci pentru cei care nu cred, pe când profeţia este un semn nu pentru cei care nu cred, ci pentru cei care cred.

23 Aşadar, dacă s-ar aduna întreaga Biserică într-un loc şi toţi ar vorbi în limbi, şi dacă ar intra nişte neştiutori sau fără credinţă, n-ar spune că sunteţi nebuni?

24 Dar dacă toţi fac profeţii şi ar intra cineva fără credinţă sau neştiutor, va fi denunţat de toţi şi judecat de toţi.

25 Cele ascunse ale inimii vor fi descoperite şi, în felul acesta, căzând cu faţa la pământ, îl va adora pe Dumnezeu, mărturisind: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru”.

26 Aşadar, ce este de făcut, fraţilor? Atunci când vă adunaţi, fiecare, fie că are de cântat un psalm, fie că are o învăţătură, fie că are o descoperire, fie că are de spus ceva în altă limbă, fie că are o interpretare, să facă totul spre edificare.

27 Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie în doi sau cel mult în trei, deoparte, şi cineva să interpreteze.

28 Dacă nu este acolo un interpret, să tacă în Biserică şi să-şi vorbească sieşi şi lui Dumnezeu.

29 Profeţii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece.

30 Dar dacă un altul care stă aşezat are o revelaţie, cel dintâi să tacă.

31 Puteţi profeţi toţi, unul după altul, încât toţi să primească învăţătură şi toţi să fie consolaţi.

32 Duhurile profeţilor sunt supuse profeţilor,

33 căci Dumnezeu nu este [un Dumnezeu] al dezordinii, ci al păcii.

La fel în toate Bisericile sfinţilor,

34 femeile să tacă în adunări, căci nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, după cum spune şi Legea.

35 Dacă doresc să înveţe ceva, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos pentru o femeie să vorbească în adunare .

36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns?

37 Dacă cineva crede că este profet sau inspirat de Duhul Sfânt, să recunoască în ceea ce scriu că este o poruncă a Domnului.

38 Iar dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă .

39 Aşa încât, fraţii mei, căutaţi darul profeţiei şi al vorbirii şi nu împiedicaţi vorbirea în limbi,

40 dar toate să se facă în mod cuviincios şi în ordine.

15

1 Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aţi primit-o şi în care aţi rămas,

2 prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadar aţi crezut.

3 Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,

4 a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

5 Şi i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece,

6 după aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi dintr-o dată, dintre care cei mai mulţi au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit.

7 După aceea, i s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor.

8 Ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie,

9 căci eu sunt ultimul dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu.

10 Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic, dimpotrivă, am lucrat mai mult decât ei toţi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine .

11 Aşadar, atât eu, cât şi ei, noi predicăm astfel, iar voi astfel aţi crezut.

12 Iar dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi?

13 Iar dacă nu există înviere din morţi, nici Cristos nu a înviat!

14 Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră .

15 Iar noi suntem găsiţi martori falşi ai lui Dumnezeu pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morţii nu învie.

16 Căci dacă morţii nu învie, nici Cristos nu a înviat,

17 iar dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre,

18 iar cei care au adormit în Cristos au pierit.

19 Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii.

20 Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul [învierii] celor adormiţi .

21 Căci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea, tot printr-un om [vine] şi învierea din morţi.

22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă.

23 Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui,

24 apoi [va fi] sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere.

25 Căci el trebuie să domnească până când va pune toţi duşmanii sub picioarele lui.

26 Ultimul duşman care va fi nimicit este moartea.

27 De fapt, toate le-a supus sub picioarele lui. Însă când spune că „toate le-a supus”, este evident că în afară de cel care i-a supus lui toate.

28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci şi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

29 Şi apoi ce vor face cei care sunt botezaţi pentru cei morti? Dacă într-adevăr morţii nu învie, de ce se mai botează pentru ei?

30 Iar noi de ce să ne punem în pericol la orice oră?

31 În fiecare zi eu sunt în pericol de moarte, fraţilor , o jur pe mândria mea care sunteţi voi, pe care o am în Cristos Isus, Domnul nostru.

32 Dacă numai din motive umane m-am luptat împotriva fiarelor în Efes , la ce-mi foloseşte? Atunci, dacă morţii nu învie,
să mâncăm şi să bem
căci mâine vom muri.

33 Nu vă înşelaţi:
„Tovărăşiile rele strică bunele moravuri” .

34 Veniţi-vă într-adevăr în fire şi nu păcătuiţi pentru că sunt unii care nu au cunoaşterea lui Dumnezeu: o spun spre ruşinea voastră.

35 Însă, va spune cineva: „Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?”

36 Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaţă dacă mai întâi nu moare.

37 Şi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altă plantă,

38 însă Dumnezeu îi dă trup după cum vrea şi fiecăreia dintre seminţe îi dă trupul propriu.

39 Nu orice trup este acelaşi trup, ci unul este [trupul] oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor şi altul, al peştilor.

40 Există şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, însă alta este măreţia celor cereşti şi alta a celor pământeşti.

41 Una este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor, căci o stea diferă de altă stea în strălucire.

42 Tot la fel este şi învierea din morţi: se seamănă în putrezire şi se învie în neputrezire;

43 se seamănă în ruşine şi se învie în mărire; se seamănă în slăbiciune şi se învie în putere;

44 se seamănă un trup firesc şi învie un trup spiritual, căci dacă există un trup firesc, există şi unul spiritual.

45 Aşa şi este scris: primul om, Adam, a fost făcut cu suflet viu, cel din urmă Adam, cu Duhul dătător de viaţă.

46 Dar nu cel spiritual [apare] mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual.

47 Primul om este făcut din pământ, este pământesc; al doilea om este din cer.

48 Cum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti, şi cum este cel ceresc, la fel sunt şi cei cereşti.

49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul celui ceresc.

50 Fraţilor, eu spun aceasta: carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu va moşteni neputrezirea.

51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, însă toţi vom fi schimbaţi.

52 Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiţei de apoi, căci va suna trâmbiţa şi morţii vor învia neputreziţi, iar noi vom fi schimbaţi.

53 Căci această fiinţă supusă putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire şi această fiinţă muritoare trebuie să se îmbrace în nemurire.

54 Dar când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: Moartea a fost înghiţită de victorie.

55 Unde este, moarte, victoria ta?
Unde este, moarte, ghimpele tău?

56 Ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea.

57 Însă, mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.

58 Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul.

16

1 Cât despre colectele pentru sfinţi, voi să faceţi aşa cum am hotărât pentru Bisericile din Galaţia:

2 în prima zi a săptămânii, fiecare dintre voi să pună deoparte, la el acasă, păstrând ceea ce crede, ca să nu aibă loc colectele atunci când voi veni.

3 Iar când voi veni, îi voi trimite cu scrisori pe cei pe care îi consideraţi [vrednici] ca să ducă darul vostru la Ierusalim

4 şi dacă este cazul să merg şi eu, vor merge cu mine.

5 Voi merge la voi, după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.

6 Voi rămâne la voi sau chiar voi ierna [acolo] pentru ca voi să mă însoţiţi acolo unde voi merge.

7 Căci de data aceasta vreau să vă văd nu doar în treacăt, căci sper să rămân la voi un timp, dacă Domnul îmi va permite.

8 Voi rămâne totuşi la Efes până la Rusalii.

9 Căci mi s-a deschis o poartă largă şi favorabilă pentru activitate, dar sunt şi mulţi care se împotrivesc.

10 Dacă vine Timotei, aveţi grijă ca să stea la voi fără teamă, căci el munceşte ca şi mine la lucrarea Domnului.

11 Nu cumva să-l dispreţuiască cineva. Însoţiţi-l în pace ca să vină la mine pentru că îl aştept împreună cu fraţii.

12 Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi împreună cu fraţii, dar nu a vrut nicidecum să vină acum. Va veni când va găsi de cuviinţă.

13 Vegheaţi, rămâneţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă şi întăriţi-vă.

14 Toate să le faceţi în iubire.

15 Vă îndemn, fraţilor – voi cunoaşteţi casa lui Stefanas; ei sunt primul rod al Ahaiei şi s-au dedicat slujirii sfinţilor –

16 să vă supuneţi şi voi unora ca aceştia şi oricui colaborează şi lucrează cu ei.

17 Mă bucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunatus şi a lui Ahaicus pentru că ei au suplinit lipsa voastră.

18 Într-adevăr, ei au liniştit sufletul meu şi al vostru. Aşadar, purtaţi recunoştinţă unora ca aceştia.

19 Vă salută Bisericile din Asia. Vă salută mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu comunitatea din casa lor.

20 Vă salută toţi fraţii. Salutati-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă.

21 Salutul este scris cu mâna mea, Paul.

22 Dacă cineva nu-l iubeşte pe Domnul, să fie blestemat! Maranatha!

23 Harul Domnului să fie cu voi!

24 Iubirea mea este cu voi toţi în Cristos Isus!