1 Revelaţia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o ca să arate slujitorilor săi cele ce trebuie să aibă loc în curând. El a făcut-o cunoscută trimiţând-o prin îngerul lui, slujitorului său Ioan,
2 care a mărturisit că toate câte le-a văzut sunt cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos.
3 Fericit cel care citeşte şi cei care ascultă cuvintele profeţiei şi ţin cele scrise într-însa, căci timpul este aproape .
4 Ioan, către cele şapte Biserici care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la cel care este, care era şi care vine; şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tronului său;
5 şi de la Isus Cristos, martorul cel credincios, primul născut dintre cei morţi şi Domnul regilor pământului.
Celui care ne iubeşte şi ne-a eliberat de păcatele noastre în sângele său
6 şi ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl său, lui să-i fie gloria şi puterea în vecii vecilor . Amin!
7 Iată că vine pe nori
şi orice ochi îl va vedea
chiar şi cei care l-au străpuns;
şi vor izbucni în plâns din cauza lui
toate triburile pământului.
Da. Amin!
8 „Eu sunt alfa şi omega, spune Domnul Dumnezeu, cel care este, care era şi care vine, Atotputernicul”.
9 Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş cu voi la încercarea, la împărăţia şi la statornicia în Isus, mă aflam pe insula numită Patmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturisirii lui Isus.
10 În ziua Domnului , am fost [răpit] în Duh şi am auzit în urma mea un glas puternic, ca de trâmbiţă,
11 care spunea: „Ceea ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea”.
12 M-am întors să văd [al cui este] glasul care-mi vorbea şi, întorcându-mă, am văzut şapte candelabre de aur,
13 iar în mijlocul candelabrelor [pe cineva] ca un fiu al omului îmbrăcat cu un veşmânt lung şi încins la piept cu un brâu de aur .
14 Capul lui şi părul alb era ca lâna albă, ca zăpada, şi ochii lui ca flacăra focului ,
15 picioarele lui asemenea bronzului ca într-un cuptor arzând , iar glasul lui ca un vuiet de ape multe .
16 El ţinea în mâna lui dreaptă şapte stele, iar din gura lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri; faţa lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea sa.
17 Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort, dar el şi-a pus [mâna] dreaptă peste mine, spunându-mi: „Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă
18 şi cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor.
19 Aşadar, scrie cele pe care le-ai văzut, cele ce sunt şi cele ce vor veni după acestea.
20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi a celor şapte candelabre este: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar cele şapte candelabre sunt cele şapte Biserici” .
1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i:
Aşa spune cel care ţine cele şapte stele în mâna lui dreaptă, cel care umblă în mijlocul celor şapte candelabre de aur:
2 Cunosc faptele tale, străduinţa şi statornicia ta şi că nu-i poţi suporta pe cei răi, că i-ai pus la încercare pe cei care se pretind apostoli şi nu sunt şi i-ai descoperit mincinoşi.
3 [Ştiu] că ai răbdare şi că ai suferit pentru numele meu şi n-ai obosit.
4 Însă am [ceva] împotriva ta: ai părăsit iubirea ta cea de la început.
5 Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut şi fă faptele tale dintâi; dacă nu te vei converti, voi veni la tine şi voi schimba candelabrul tău de la locul lui .
6 Totuşi ai ceva: urăşti faptele nicolaiţilor, pe care le urăsc şi eu.
7 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor: celui care învinge îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în paradisul lui Dumnezeu.
8 Iar îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:
Aşa spune cel care este cel dintâi şi cel de pe urmă, cel care a fost mort şi este viu.
9 Cunosc încercarea şi sărăcia ta – dar eşti bogat – şi batjocura din partea celor care spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.
10 Nu te teme de ceea ce vei avea de suferit! Iată că diavolul este gata să arunce pe unii dintre voi în închisoare ca să vă pună la încercare şi veţi avea o încercare de zece zile . Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.
11 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor: cel care învinge nu va fi deloc vătămat de moartea cea de-a doua.
12 Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:
Aşa spune cel care are sabia cea ascuţită, cu două tăişuri:
13 Ştiu unde locuieşti: acolo unde este tronul Satanei . Tu ţii cu tărie numele meu şi nu ai renegat credinţa mea nici în zilele când Antipa, martorul meu cel credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
14 Însă am câteva lucruri împotriva ta, că ai acolo pe unii care ţin învăţătura lui Balaam , care l-a învăţat pe Balac să arunce o piatră de poticnire înaintea fiilor lui Israel ca să mănânce cărnuri jertfite idolilor şi să se dedea la desfrânare.
15 Astfel, ai şi tu pe unii care în mod asemănător ţin învăţătura nicolaiţilor .
16 Converteşte-te, deci! Dacă nu, voi veni îndată la tine şi voi face război împotriva lor cu sabia gurii mele.
17 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor: celui care învinge îi voi da din mana cea ascunsă şi îi voi da o pietricică albă , iar pe pietricică este scris un nume nou pe care nu-l cunoaşte nimeni decât cel care-l primeşte.
18 Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:
Aşa spune Fiul lui Dumnezeu, cel care are ochii ca flacăra focului şi picioarele asemenea bronzului strălucitor:
19 Cunosc faptele tale, iubirea, credinţa, slujirea şi statornicia ta, şi că faptele tale din urmă le întrec pe cele dintâi.
20 Dar am [ceva] împotriva ta: că o laşi pe femeia aceea, Isabela , care se pretinde profetesă, să-i înveţe şi să-i înşele pe slujitorii mei, seducându-i la desfrânare şi la consumarea cărnurilor jertfite idolilor.
21 I-am dat timp să se convertească, dar ea nu vrea să se întoarcă de la desfrânarea ei.
22 Iată, o voi arunca [bolnavă] la pat, iar pe cei ce se dedau cu ea la adulter, într-o mare suferinţă, dacă nu se întorc de la faptele lor.
23 Pe copiii ei îi voi lovi cu moartea şi vor şti toate Bisericile că eu sunt cel care cercetează rinichii şi inimile şi voi da fiecăruia dintre voi după faptele voastre.
24 Însă vouă, celorlalţi din Tiatira, care nu ţin această învăţătură şi care nu au cunoscut „profunzimile Satanei” , aşa cum le numesc ei, vă spun că nu pun peste voi altă greutate.
25 Ţineţi numai cu tărie ceea ce aveţi până când voi veni.
26 Celui care învinge şi celui care păstrează până la sfârşit faptele mele
îi voi da putere asupra naţiunilor
27 şi le va conduce cu un toiag de fier
şi ca pe nişte vase de lut le va zdrobi
28 aşa cum am primit şi eu de la Tatăl meu şi îi voi da steaua cea de dimineaţă .
29 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor.
1 Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i:
Aşa spune cel care are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Cunosc faptele tale. Ai un nume că eşti viu, dar tu eşti mort.
2 Fii vigilent! Întăreşte ce a mai rămas şi este gata să moară, căci nu am găsit desăvârşite faptele tale înaintea Dumnezeului meu.
3 Aşadar, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai ascultat [cuvântul]. Păstrează-l şi converteşte-te! Dacă nu vei sta de veghe, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti la ce oră voi da peste tine.
4 Ai însă în Sardes câteva persoane care nu şi-au pătat hainele. Vor umbla cu mine în [haine] albe căci sunt vrednici.
5 Cel care învinge va fi astfel îmbrăcat în haine albe; eu nu-i voi şterge numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui meu şi înaintea îngerilor lui.
6 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor.
7 Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:
Aşa spune Cel Sfânt, cel vrednic de crezare,
cel care are cheia lui David ,
care deschide şi nimeni nu va închide,
care închide şi nimeni nu deschide:
8 Cunosc faptele tale. Iată am lăsat înaintea ta o uşă deschisă şi nimeni nu poate s-o închidă pentru că, deşi ai o putere mică, ai ţinut cuvântul meu şi nu mi-ai renegat numele.
9 Iată, ţi-i dau pe unii din sinagoga Satanei , care se pretind iudei, şi nu sunt, ci mint. Iată, îi voi face ca să vină, să se prosterneze la picioarele tale şi vor recunoaşte că eu te-am iubit.
10 Pentru că ai păzit cuvântul meu cu statornicie şi eu te voi păzi de ora încercării care trebuie să vină peste tot pământul ca să-i pună la încercare pe toţi cei care locuiesc pe pământ.
11 Eu vin curând. Păstrează ceea ce ai ca nimeni să nu-ţi ia coroana.
12 Pe cel care învinge îl voi pune ca o coloană în templul Dumnezeului meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el numele Dumnezeului meu şi numele cetăţii Dumnezeului meu, al noului Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul meu, şi numele meu cel nou.
13 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor.
14 Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:
Aşa spune cel care este Amin , martorul credincios şi vrednic de crezare, începutul creaţiei lui Dumnezeu:
15 cunosc faptele tale că nu eşti nici rece, nici cald. O, de ai fi sau rece, sau cald!
16 Dar pentru că eşti astfel, căldicel, nici cald, nici rece, te voi vărsa din gura mea.
17 Pentru că spui: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu am nevoie de nimic”, dar nu ştii că tu eşti nenorocitul, vrednic de milă, sărac, orb şi gol.
18 Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur purificat în foc, ca să te îmbogăţeşti; haine albe, ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi alifie, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19 Pe cei pe care îi iubesc, eu îi mustru şi îi îndrept . Fii deci plin de zel şi converteşte-te!
20 Iată, eu stau la uşă şi bat. Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa, voi intra la el şi voi sta la masă cu el şi el cu mine.
21 Pe cel care învinge îl voi face să stea împreună cu mine pe tronul meu , aşa cum şi eu am învins şi stau cu Tatăl meu pe tronul lui.
22 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor.
1 După aceste lucruri am privit şi iată o uşă deschisă în cer şi glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a zis: „Urcă aici şi-ţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea”.
2 Deodată, am fost [răpit] în Duh şi iată, un tron era în cer, iar pe tron şedea cineva.
3 Iar cel care şedea era asemănător la vedere cu piatra de jasp şi de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemănător la vedere cu smaraldul .
4 În jurul tronului se aflau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni , îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane din aur.
5 Iar din tron ieşeau fulgere, glasuri şi tunete; şapte făclii de foc ardeau în faţa tronului: acestea sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu.
6 În faţa tronului era ca o mare de sticlă asemenea cristalului. În mijloc , în jurul tronului, erau patru fiinţee pline cu ochi în faţă şi în spate.
7 Fiinţa cea dintâi era asemenea unui leu; a doua fiinţă, asemenea unui viţel; a treia fiinţă avea o faţă ca de om, iar a patra fiinţă era asemenea unui vultur care zboară.
8 Cele patru fiinţe , având fiecare câte şase aripi, erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte spuneau fără încetare:
„Sfânt, sfânt, sfânt,
Domnul, Dumnezeul cel atotputernic,
cel care era, care este şi care vine!”
9 Iar când fiinţele aduceau mărire, cinste şi mulţumire celui care şade pe tron şi care este viu în vecii vecilor,
10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui care şade pe tron şi se prosternau înaintea celui care este viu în vecii vecilor şi îşi aruncau coroanele înaintea tronului spunând:
11 „Vrednic eşti tu, Domnul şi Dumnezeul nostru,
să primeşti gloria, cinstea şi puterea,
căci tu ai creat toate
şi prin voinţa ta au luat fiinţă şi au fost create”.
1 Şi am văzut în mâna dreaptă a celui care şedea pe tron o carte scrisă pe o parte şi pe alta , sigilată cu şapte sigilii ,
2 şi am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i desfacă sigiliile?”
3 Dar nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nu era în stare să deschidă cartea şi să se uite în ea.
4 Şi am plâns mult pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
5 Atunci, unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată a învins leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David. El va deschide cartea şi cele şapte sigilii ale sale”.
6 Şi am văzut stând în picioare, la mijloc , între tron şi cele patru fiinţe şi între bătrâni, un Miel ca înjunghiat , având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul.
7 El a venit şi a luat [cartea] din mâna dreaptă a celui care şade pe tron.
8 Când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului având fiecare o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor,
9 şi cântau un cântec nou, spunând:
„Vrednic eşti tu să primeşti cartea
şi să desfaci sigiliile sale
pentru că ai fost înjunghiat
şi ai cumpărat pentru Dumnezeu
prin sângele tău
[oameni] din toate triburile, limbile,
popoarele şi naţiunile
10 şi i-ai făcut pentru Dumnezeul nostru
o împărăţie şi preoţi
şi vor domni pe pământ”.
11 Am văzut şi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al fiinţelor şi al bătrânilor, iar numărul lor era de zeci de mii de ori zeci de mii şi de mii de ori mii .
12 Ei spuneau cu glas puternic:
„Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat,
să primească puterea, bogăţia,
înţelepciunea şi tăria,
cinstea, gloria şi binecuvântarea”.
13 Şi am auzit orice creatură în cer, pe pământ şi în mare şi toate câte sunt în ele, spunând:
„Celui care şade pe tron şi Mielului
să fie binecuvântarea, cinstea, gloria şi puterea
în vecii vecilor!”
14 Iar cele patru fiinţe spuneau: „Amin!” Şi bătrânii au căzut [la pământ] şi l-au adorat.
1 Şi am văzut când Mielul a desfăcut primul dintre cele şapte sigilii şi am auzit-o pe una dintre cele şapte fiinţe spunând cu o voce ca de tunet: „Vino!”
2 Şi am văzut şi, iată un cal alb , iar cel care şedea pe el avea un arc. I s-a dat o coroană şi a pornit învingător ca să învingă.
3 Când a desfăcut cel de-al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua fiinţă spunând: „Vino!”
4 Atunci a ieşit un alt cal, [roşu] ca focul , iar celui care şedea pe el i s-a dat [puterea] să ia pacea de pe pământ, aşa încât [oamenii] să se înjunghie unii pe alţii şi i s-a dat o sabie mare.
5 Când s-a desfăcut cel de-al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia fiinţă spunând: „Vino!” Şi am văzut şi iată un cal negru , iar cel care şedea pe el avea în mâna lui o balanţă .
6 În mijlocul celor patru fiinţe am auzit un glas are zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar, trei măsuri de orz pentru un dinar, dar de untdelemn şi de vin să nu te atingi”.
7 Când a desfăcut cel de-al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra fiinţe spunând: „Vino!”
8 Şi am văzut , şi iată, un cal verde . Iar cel care şedea deasupra lui se numea „Moarte” şi infernul venea pe urmele lui. Li s-a dat putere peste o pătrime din pământ ca să ucidă cu sabia, cu foametea şi cu moartea şi prin fiarele pământului.
9 Când a desfăcut cel de-al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor care au fost înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care o dăduseră,
10 şi au strigat cu glas puternic: „Până când, Stăpâne, tu care eşti sfânt şi vrednic de crezare, nu vei face dreptate şi nu vei răzbuna sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
11 Şi i s-a dat fiecăruia dintre ei o haină albă şi li s-a spus să se odihnească încă pentru puţin timp până când se va completa numărul celor care sunt slujitori împreună cu ei şi al fraţilor lor care vor fi ucişi ca şi ei.
12 Când a desfăcut cel de-al şaselea sigiliu, am văzut: s-a făcut un mare cutremur şi soarele s-a făcut negru ca un sac din păr , iar luna întreagă a devenit ca sângele.
13 Stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum un smochin îşi aruncă smochinele verzi când este scuturat de un vânt puternic.
14 Cerul a fost îndepărtat aşa cum se strânge sulul cărţii şi a fost mişcat de la locul lui orice munte şi insulă.
15 Regii pământului, cei mari şi comandanţii oştirilor, cei bogaţi şi cei puternici, orice sclav şi orice om liber, s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor,
16 spunând munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa celui care şade pe tron şi de mânia Mielului
17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lor şi cine poate rămâne în picioare?”
1 După aceea, am văzut patru îngeri stând în picioare la cele patru unghiuri ale pământului. Ei ţineau în frâu cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle nici un vânt nici peste pământ, nici pe mare şi nici peste vreun copac.
2 Şi am văzut un alt înger ridicându-se de la răsăritul soarelui şi având sigiliul Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora le fusese dat să dăuneze pământului şi mării,
3 spunând: „Nu dăunaţi pământului, nici mării şi nici copacilor până când nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru”.
4 Şi am auzit numărul celor care au fost însemnaţi cu sigiliul: o sută patruzeci şi patru de mii de însemnaţi, din toate triburile fiilor lui Israel:
5 din tribul lui Iuda, douăsprezece mii de însemnaţi;
din tribul lui Ruben, douăsprezece mii;
din tribul lui Gad, douăsprezece mii;
6 din tribul lui Aşer, douăsprezece mii;
din tribul lui Neftali, douăsprezece mii;
din tribul lui Manase, douăsprezece mii;
7 din tribul lui Simeon, douăsprezece mii;
din tribul lui Levi, douăsprezece mii;
din tribul lui Isahar, douăsprezece mii;
8 din tribul lui Zabulon, douăsprezece mii;
din tribul lui Iosif, douăsprezece mii;
din tribul lui Beniamin, douăsprezece mii de însemnaţi.
9 După acestea, am văzut, şi iată, o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini.
10 Ei strigau cu glas puternic:
„Mântuirea este de la Dumnezeul nostru,
cel care şade pe tron,
şi de la Miel!”
11 Şi toţi îngerii stăteau în picioare în jurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru fiinţe, cădeau cu faţa la pământ înaintea tronului şi-l adorau pe Dumnezeu
12 şi spuneau:
„Amin!
Binecuvântarea, gloria, înţelepciunea,
mulţumirea, cinstea, puterea şi tăria
[să fie] Dumnezeului nostru
în vecii vecilor! Amin!”
13 Unul dintre bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Cine sunt şi de unde vin aceştia care sunt îmbrăcaţi cu haine albe?”
14 I-am zis: „Domnul meu, tu ştii”. Iar el mi-a spus: „Aceştia sunt cei care vin din încercarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu
şi îl slujesc ziua şi noaptea
în templul său,
iar cel care stă pe tron
îi va adăposti în cortul său
16 nu le va mai fi foame şi nici nu le va mai fi sete,
nu-i va mai arde soarele
şi nici arşiţa.
17 Căci Mielul din mijlocul tronului
va fi păstorul lor
şi-i va conduce la izvoarele apelor vieţii,
iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă
din ochii lor”.
1 Iar când [Mielul] a deschis cel de-al şaptelea sigiliu, s-a făcut tăcere în cer , cam o jumătate de oră.
2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau în picioare înaintea lui Dumnezeu şi li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 A venit atunci un alt înger şi a stat în picioare înaintea altarului. El avea un vas de aur pentru tămâiere şi i s-a dat multă tămâie ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul cel de aur care este înaintea tronului.
4 Şi fumul de tămâie s-a înălţat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu împreună cu rugăciunile sfinţilor.
5 Apoi îngerul a luat vasul pentru tămâiere şi l-a umplut cu foc de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi au urmat tunete, glasuri, fulgere şi cutremur.
6 Atunci, cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune.
7 A sunat din trâmbiţă primul şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge care au fost aruncate pe pământ şi o treime din pământ a fost arsă; o treime din copaci a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.
8 A sunat din trâmbiţă al doilea înger şi ceva ca un munte mare de foc arzând a fost aruncat în mare şi a treia parte din mare s-a făcut sânge
9 şi o treime din creaturile care sunt în mare şi care au viaţă au murit şi o treime dintre corăbii au fost distruse.
10 Apoi a sunat din trâmbiţă al treilea înger. Şi a căzut din cer o stea mare arzând ca o făclie. A căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor.
11 Iar numele stelei se pronunţă Absint şi o treime din ape au devenit pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor pentru că deveniseră amare.
12 A sunat din trâmbiţă şi al patrulea înger şi a fost lovită o treime din soare, o treime din lună şi o treime din stele ca să se întunece o treime din ele, iar ziua să nu aibă lumină pentru o treime, la fel şi noaptea .
13 Şi am văzut şi am auzit un vultur zburând în partea cea mai înaltă a cerului şi strigând cu glas puternic: „Vai, vai, vai de locuitorii de pe pământ din cauza sunetului trâmbiţei celorlalţi trei îngeri care sunt gata să sune”.
1 A sunat din trâmbiţă cel de-al cincilea înger şi am văzut o stea din ceruri care căzuse pe pământ. I s-a dat acesteia cheia fântânii abisului
2 şi a deschis fântâna abisului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare, iar soarele şi aerul s-au întunecat din cauza fumului fântânii.
3 Din fum au venit nişte lăcuste pe pământ şi li s-a dat o putere după cum au putere scorpionii pământului
4 şi li s-a spus să nu dăuneze nici ierbii pământului, nici vreunei plante, nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor.
5 Li s-a dat [putere] nu ca să-i ucidă, ci ca să-i chinuie timp de cinci luni, iar chinul lor este asemenea celui provocat de scorpion, când înţeapă un om.
6 În zilele acelea, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi, vor dori să moară, dar moartea va fugi de ei.
7 Înfăţişarea acestor lăcuste era asemenea cailor pregătiţi de luptă. Pe capetele lor erau nişte coarne ca de aur, iar feţele lor erau ca feţele oamenilor.
8 Aveau părul ca părul femeilor şi dinţii ca dinţii leilor.
9 Aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul carelor trase de mulţi cai ce aleargă la luptă.
10 Aveau cozi cu ghimpi ca ale scorpionului şi în cozile lor se afla puterea lor de a dăuna oamenilor timp de cinci luni.
11 Aveau ca rege peste ele pe îngerul Abisului, iar numele lui în ebraică este Abaddon, iar în greceşte Apollyon .
12 Primul „vai” a trecut, iată că mai vin două „vai-uri” după toate acestea.
13 A sunat din trâmbiţă şi cel de-al şaselea înger şi am auzit un glas [venind] parcă din cele patru coarne ale altarului de aur, care se află înaintea lui Dumnezeu,
14 spunând celui de-al şaselea înger care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare al Eufratului” .
15 Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri care erau pregătiţi pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela ca să ucidă o treime dintre oameni.
16 Numărul călăreţilor din armata lor era de douăzeci de mii câte zeci de mii: am auzit numărul lor .
17 Astfel am văzut în vedenie cai şi călăreţi: aveau platoşe ca de fier, de iacint şi de pucioasă; capetele cailor erau asemenea unor capete de leu, iar din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.
18 Din cauza acestor trei plăgi: a focului, a fumului şi a pucioasei care ieşeau din gurile lor, a murit o treime din oameni
19 pentru că puterea cailor era în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau asemenea şerpilor şi cu ele vătămau.
20 Ceilalţi oameni, cei care n-au fost ucişi de aceste plăgi, nici nu s-au convertit de la faptele mâinilor lor: n-au încetat să adore demonii şi idolii de aur, de argint, de bronz, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble,
21 şi nici nu s-au întors de la crimele lor, nici de la farmecele lor, nici de la desfrânarea lor, nici de la hoţiile lor.
1 Şi am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului său era curcubeul, faţa lui era ca soarele, iar picioarele lui ca nişte stâlpi de foc.
2 El avea în mână o carte mică, deschisă . Şi-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ
3 şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage leul. Când a strigat el, au răsunat cu vuiet cele şapte tunete,
4 iar când au răsunat cele şapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit un glas din cer spunând: „Sigilează ceea ce au vorbit cele şapte tunete şi nu le scrie!”
5 Atunci, îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer
6 şi a jurat pe cel care este viu
în vecii vecilor,
pe cel care a creat cerul şi cele ce sunt pe el,
pământul şi cele ce sunt pe el,
marea şi cele ce sunt în ea:
„Nu va mai fi timp!”
7 Însă în zilele când va vorbi cel de-al şaptelea înger, când va fi gata să sune din trâmbiţă, se va împlini misterul lui Dumnezeu , aşa cum a revelat el slujitorilor săi, profeţii.
8 Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou, spunând: „Du-te şi ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ”.
9 M-am dus la înger, spunându-i să-mi dea cartea cea mică, dar el mi-a zis: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru stomacul tău, dar în gură va fi dulce ca mierea”.
10 Atunci am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o. Ea era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o mi s-a umplut stomacul de amărăciune.
11 Apoi mi-a zis: „Trebuie să profetizezi din nou cu privire la popoare, naţiuni, limbi şi multe imperii”.
1 După aceea, mi s-a dat o trestie ca un toiag şi mi s-a spus: „Ridică-te şi măsoară templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei care se închină în el.
2 Curtea din afara templului las-o deoparte şi n-o măsura pentru că a fost dată păgânilor: ei vor călca în picioare cetatea cea sfântă timp de patruzeci şi două de luni ,
3 iar eu voi da [putere] celor doi martiri ai mei şi vor profetiza, îmbrăcaţi în sac, timp de o mie două sute şaizeci de zile”.
4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două făclii care stau înaintea stăpânului pământului.
5 Dacă cineva ar vrea să-i vatăme, foc va ieşi din gura lor ca să-i mistuie pe duşmanii lor. Într-adevăr, dacă cineva s-ar încumeta să-i vatăme, astfel trebuie să fie ucis.
6 Ei au putere să închidă cerul ca să nu cadă ploaie în zilele profeţiei lor şi mai au putere asupra apelor, să le schimbe în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de plăgi ori de câte ori ar vrea.
7 Dar când vor termina mărturia lor, Fiara care se ridică din abis va face război cu ei, îi va învinge şi-i va ucide.
8 Cadavrele lor vor fi în pieţele cetăţii celei mari care se numeşte în sens spiritual Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor
9 şi, timp de trei zile şi jumătate, [oameni] din toate popoarele, triburile, limbile şi naţiunile vor privi cadavrele lor şi nu vor permite ca să fie înmormântate cadavrele lor.
10 Iar locuitorii pământului se vor bucura de [moartea] lor, se vor veseli şi îşi vor trimite daruri unii altora pentru că aceşti doi profeţi i-au chinuit pe locuitorii pământului.
11 Dar după trei zile şi jumătate a intrat în ei duhul vieţii de la Dumnezeu şi s-au ridicat pe picioarele lor şi o mare groază i-a cuprins pe cei care îi priveau.
12 Atunci au auzit un glas puternic din ceruri care le spunea: „Urcaţi-vă aici!” Iar ei s-au urcat la cer într-un nor în timp ce duşmanii lor îi priveau.
13 În ceasul acela, a venit un mare cutremur şi a zecea parte a cetăţii a căzut şi au pierit în timpul cutremurului şapte mii de oameni. Iar cei care au rămas, cuprinşi de groază, îl preamăreau pe Dumnezeul din ceruri.
14 Al doilea „vai” a trecut, iată al treilea „vai” vine curând.
15 Şi cel de-al şaptelea înger a sunat din trâmbiţă. Atunci au răsunat glasuri puternice în cer, spunând:
„Împărăţia lumii aparţine acum Domnului nostru
şi Unsului său.
Iar el va domni în vecii vecilor”.
16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, au căzut cu faţa la pământ şi l-au adorat pe Dumnezeu,
17 spunând:
„Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic,
care eşti şi care erai
căci ai pus mâna pe puterea ta cea mare
şi ai început să domneşti.
18 Naţiunile se mâniaseră,
dar a venit mânia ta
şi timpul celor morţi ca să fie judecaţi
şi să dai răsplată slujitorilor tăi, profeţilor,
şi sfinţilor şi celor care se tem de numele tău,
celor mici şi celor mari
şi să-i distrugi pe cei care distrug pământul”.
19 Atunci s-a deschis templul lui Dumnezeu care este în cer şi a fost văzut chivotul alianţei lui în templul său. Apoi au urmat fulgere, glasuri, tunete, cutremur şi grindină mare.
1 Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele.
2 Ea era însărcinată; striga în chinurile naşterii , frământându-se să nască.
3 Apoi a apărut un alt semn pe cer: iată, un dragon ca de foc, mare, având şapte capete şi zece coarne, iar pe capete şapte cununi împărăteşti.
4 Coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Dragonul stătea înaintea Femeii care trebuia să nască pentru a înghiţi copilul când va fi născut.
5 Ea a născut un copil de parte bărbătească ce va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier; copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul său,
6 iar Femeia a fugit în pustiu , acolo unde i-a fost pregătit un loc de Dumnezeu ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.
7 Şi s-a făcut un război în cer: Mihael şi îngerii lui s-au luptat cu dragonul; şi dragonul a luptat împreună cu îngerii lui,
8 dar n-a avut putere şi nu s-a mai găsit locul lor în cer.
9 Atunci a fost aruncat dragonul cel mare, şarpele cel de la început, care se cheamă diavolul şi Satana, cel care înşală toată omenirea, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
10 Şi s-a auzit un glas puternic în cer spunând:
„Acum a venit mântuirea şi puterea,
împărăţia Dumnezeului nostrum
şi puterea Unsului său
pentru că a fost aruncat afară
acuzatorul fraţilor noştri,
cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru
ziua şi noaptea,
11 dar ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor
şi nu şi-au iubit viaţa până la moarte.
12 De aceea bucuraţi-vă, ceruri,
şi cei care locuiţi în ele!
Vai pământului şi mării
pentru că diavolul a coborât la voi
cuprins de mânie mare
pentru că ştie că mai are puţin timp”.
13 Când a văzut dragonul că a fost aruncat pe pământ, a început s-o persecute pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească.
14 Dar i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului celui mare ca să zboare în pustiu spre locul ei, unde este hrănită pentru un timp, pentru timpuri şi pentru jumătate de timp , departe de faţa şarpelui.
15 Atunci şarpele a aruncat din gura lui după Femeie apă ca un fluviu, ca s-o ia fluviul .
16 Dar pământul i-a venit în ajutor Femeii şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit fluviul pe care îl aruncase dragonul din gura lui.
17 Dragonul s-a înfuriat pe Femeie şi a plecat să facă război cu urmaşii descendenţei ei, aceia care ţin poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus,
18 şi [dragonul] a stat pe nisipul mării.
1 Şi am văzut o Fiară ridicându-se din mare , având zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, iar pe capete, nume de blasfemie
2 Fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului: labele ei erau ca ale ursului, iar gura ei era ca gura leului: Dragonul i-a dat puterea sa şi tronul său şi o mare autoritate.
3 Unul dintre capetele sale era rănit ca de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată . Atunci, tot pământul cuprins de uimire [s-a dus] după Fiară.
4 Şi au început să se închine dragonului pentru că a dat autoritate Fiarei şi să se închine şi Fiarei, spunând: „Cine este asemenea Fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?”
5 I s-a dat o gură ca să rostească [vorbe pline] de trufie şi blasfemie şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.
6 Şi-a deschis atunci gura cu blasfemii împotriva lui Dumnezeu şi a început să profereze blasfemii împotriva numelui său şi a cortului său, împotriva celor care locuiesc în ceruri.
7 Şi i s-a dat [putere] să poarte război împotriva sfinţilor şi să-i învingă; i s-a dat autoritate asupra fiecărui trib, popor, limbă şi naţiune.
8 I s-au închinat toţi locuitorii de pe pământ al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului înjunghiat.
9 Dacă cineva are urechi să audă.
10 Cine trebuie să meargă la închisoare
la închisoare să meargă;
cine trebuie să moară de sabie
de sabie va muri.
În aceasta este statornicia şi credinţa sfinţilor.
11 Şi am văzut o altă Fiară ridicându-se din pământ: avea două coarne ca de miel şi vorbea ca dragonul .
12 Ea foloseşte întreaga autoritate a Fiarei celei dintâi, în faţa ei, şi face ca tot pământul şi toţi locuitorii lui să se închine Fiarei dintâi căreia i se vindecase rana de moarte.
13 Şi face semne mari: face chiar să cadă foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.
14 Şi-i înşală pe locuitorii pământului prin semnele pe care i-a fost dat să le facă înaintea Fiarei, îndemnându-i să facă un chip al Fiarei care avea rana [produsă] de sabie şi totuşi trăia.
15 Şi i-a fost dat să dea un duh chipului Fiarei, aşa încât şi chipul Fiarei să vorbească şi să facă în aşa fel încât cei care nu se vor închina chipului Fiarei să fie ucişi.
16 Ea a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi, să pună semn pe mâna lor dreaptă sau pe frunte,
17 astfel încât nimeni să nu poată vinde sau cumpăra decât dacă are semnul numelui Fiarei sau numărul numelui ei.
18 În aceasta este înţelepciunea: cine are minte să calculeze numărul Fiarei , căci este un număr de om. Numărul ei este şase sute şaizeci şi şase .
1 Apoi am privit şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi împreună cu el o sută patruzeci şi patru de mii [de oameni], care aveau numele lui şi numele Tatălui său înscris pe frunţile lor.
2 Şi am auzit un glas din cer ca un glas de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca [glasul] celor care cântă cu harpele lor.
3 Ei cântă un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor şi nimeni nu a putut să înveţe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cei care au fost răscumpăraţi de pe pământ.
4 Aceştia sunt cei care nu s-au contaminat cu femei, căci sunt feciorelnici . Aceştia îl urmează pe Miel oriunde ar merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5 Nu s-a găsit în gura lor minciună, ei sunt fără prihană.
6 Şi am văzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltă a cerului. El avea o evanghelie veşnică pentru a o vesti tuturor locuitorilor de pe pământ: fiecărei naţiuni şi fiecărui trib, fiecărei limbi şi fiecărui popor.
7 El striga cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i preamărire căci a venit ceasul judecăţii lui! Adoraţi-l pe cel care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor”.
8 Şi un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, cea care a îmbătat toate popoarele cu vinul furiei desfrânării ei”.
9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: „Dacă cineva se închină Fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor celor sfinţi şi înaintea Mielului.
11 Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Cei care se închină Fiarei şi chipului ei şi cei care au primit semnul numelui ei nu au tihnă nici ziua nici noaptea”.
12 În aceasta este statornicia sfinţilor, a celor care ţin poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
13 Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiţi cei morţi, cei care de acum mor în Domnul. Da, fericiţi, spune Duhul, căci se vor odihni de oboselile lor, căci faptele lor îi urmează”.
14 Apoi am privit şi, iată, un nor alb, iar pe nor şedea unul asemenea Fiului Omului, având pe capul său o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuţită.
15 Din templu a ieşit un alt înger, strigând cu glas puternic către cel care stătea pe nor: „Aruncă-ţi secera şi seceră, căci a venit ceasul secerişului, iar secerişul pământului este copt”.
16 Cel care stătea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.
17 Şi a mai ieşit alt înger din templul care este în ceruri, având şi el o seceră ascuţită.
18 Iar un alt înger, cel care are autoritate asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas puternic către cel care are secera cea ascuţită, spunând: „Aruncă-ţi secera ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt”.
19 Atunci îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a turnat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20 Strugurii au fost striviţi în teasc, în afara cetăţii, şi a ieşit sânge din teasc până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie şase sute de stadii .
1 Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte plăgi, cele din urmă, căci cu ele s-a terminat mânia lui Dumnezeu.
2 Şi am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc , iar cei care au învins Fiara, chipul ei şi numărul numelui ei, stăteau în picioare pe marea de sticlă, având harpele lui Dumnezeu.
3 Ei cântă cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, spunând:
„Mari şi minunate sunt lucrările tale,
Doamne Dumnezeule atotputernic!
Drepte şi adevărate sunt căile tale,
rege al naţiunilor!
4 Cine nu se va teme, Doamne,
şi nu va preamări numele tău?
Căci numai tu eşti sfânt!
Toate naţiunile vor veni
şi se vor prosterna înaintea ta
pentru că ai făcut cunoscute judecăţile tale”.
5 Şi după acestea am văzut: s-a deschis în ceruri templul Cortului mărturiei,
6 iar din templu au ieşit cei şapte îngeri care aveau cele şapte plăgi. Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor şi încinşi la piept cu [cingători] de aur.
7 Una dintre cele patru fiinţe le-a dat celor şapte îngeri şapte cupe de aur pline cu mânia Domnului Dumnezeu care este viu în vecii vecilor.
8 Şi s-a umplut templul de fum din gloria lui şi din puterea lui şi nimeni nu a putut să intre în templu până când se vor sfârşi cele şapte plăgi ale celor şapte îngeri.
1 Şi am auzit un glas puternic din templu care le spunea celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ!”
2 Atunci a plecat primul şi a vărsat cupa lui pe pământ şi a apărut o rană dureroasă şi periculoasă pe oamenii care aveau semnul Fiarei şi s-au închinat chipului ei.
3 Apoi, cel de-al doilea înger a vărsat cupa sa în mare şi ea a devenit sânge ca al unui mort şi orice suflare de viaţă a pierit: tot ce era în mare.
4 Şi al treilea şi-a vărsat cupa în râuri şi izvoarele de apă, iar acestea au devenit sânge.
5 Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor spunând:
„Drept eşti tu, cel care eşti şi care erai, Cel Sfânt,
pentru că ai făcut această judecată.
6 Căci ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor
iar tu le-ai dat să bea sânge:
au meritat-o”.
7 Şi am auzit altarul spunând:
„Da, Doamne, Dumnezeule atotputernic,
adevărate şi drepte sunt judecăţile tale!”
8 Al patrulea a vărsat cupa pe soare şi i s-a dat să-i ardă pe oameni în foc,
9 iar oamenii au fost arşi de căldura toridă. Dar au rostit blasfemii împotriva numelui lui Dumnezeu care are putere asupra acestor plăgi şi nu s-au convertit ca să-l preamărească.
10 Al cincilea a vărsat cupa sa pe tronul Fiarei, iar împărăţia ei a fost cuprinsă de întuneric, iar [oamenii] îşi muşcau buzele de durere.
11 Şi au rostit blasfemii împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.
12 Apoi al şaselea şi-a vărsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufratul, şi apa lui a secat ca să fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui.
13 Atunci am văzut [ieşind] din gura dragonului, din gura Fiarei şi din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca nişte broaşte.
14 De fapt sunt duhurile diavolilor, făcătoare de semne, care merg să adune regii întregului pământ pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic.
15 „Iată, eu vin ca un hoţ. Fericit cel care veghează şi îşi păstrează hainele ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea” .
16 Şi i-a adunat în locul numit în evreieşte Armaghedon .
17 Şi cel de-al şaptelea şi-a vărsat cupa în aer şi a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: „S-a făcut!”
18 Şi au urmat fulgere, glasuri şi tunete şi s-a produs un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un aşa mare cutremur nu a mai fost!
19 Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile naţiunilor s-au prăbuşit. Şi şi-a adus aminte Dumnezeu de Babilonul cel mare ca să-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse.
20 Atunci, orice insulă a fugit şi munţii nu au mai fost găsiţi.
21 Şi a căzut din cer peste oameni o grindină mare, cât un talant fiecare. Dar oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, pentru că plaga aceasta a fost îngrozitoare.
1 Şi a venit unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe şi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino, îţi voi arăta judecata desfrânatei celei mari care stă pe ape multe,
2 cu care s-au desfrânat regii pământului, iar locuitorii de pe pământ s-au îmbătat cu vinul desfrânării ei”.
3 Şi m-a dus în duh într-un pustiu. Am văzut acolo o femeie aşezată pe o Fiară de un roşu aprins, acoperită cu nume de blasfemie, având şapte capete şi zece coarne.
4 Iar femeia era îmbrăcată în purpură şi în roşu aprins, împodobită cu aur, cu pietre preţioase şi mărgăritare. Avea în mână un potir de aur plin cu ororile şi necurăţiile desfrânării sale.
5 Pe frunte avea scris un nume misterios: „Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi nelegiuirilor pământului”.
6 Şi am văzut femeia îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martirilor lui Isus.
Şi mult m-am mirat când am văzut-o.
7 Dar îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune misterul femeii şi al Fiarei care o poartă, care are şapte capete şi zece coarne.
8 Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Se vor ridica din abis ca să meargă spre pieire. Iar locuitorii pământului, al căror nume nu a fost scris în cartea vieţii de la întemeierea lumii, vor fi cuprinşi de uimire văzând Fiara care era şi nu mai este, dar va veni din nou.
9 Aici trebuie o minte care să aibă înţelepciune! Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care era aşezată femeia. Mai sunt şi şapte regi.
10 Cinci au căzut, unul este, celălalt încă nu a venit, iar când va veni trebuie să rămână puţin.
11 Fiara care era şi care nu mai este, este chiar ca al optulea [rege]. El este dintre cei şapte şi merge spre pieire,
12 iar cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece regi care n-au primit încă regatul, însă vor primi autoritatea regească pentru o oră împreună cu Fiara.
13 Aceştia au un singur gând: să dea puterea şi autoritatea lor Fiarei.
14 Ei vor duce război împotriva Mielului, dar Mielul îi va învinge pentru că este Domnul domnilor şi Regele regilor şi cei care sunt împreună cu el sunt aleşi, chemaţi şi credincioşi”.
15 Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut şi pe care stă desfrânata sunt popoare şi mulţimi, naţiuni şi limbi.
16 Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi Fiara o vor urî deopotrivă, o vor jefui şi o vor lăsa goală, vor devora carnea ei şi o vor arde în foc,
17 pentru că Dumnezeu le-a pus în inimă să-i îndeplinească planul şi, făcând acelaşi plan, să dea autoritatea lor Fiarei până când vor fi împlinite cuvintele lui Dumnezeu.
18 Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are autoritate peste regii pământului”.
1 După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea o mare putere, iar pământul s-a luminat de gloria lui.
2 El a strigat cu glas puternic, spunând:
„A căzut, a căzut Babilonul cel mare
şi a devenit o locuinţă a diavolilor,
închisoare a oricărui duh necurat,
închisoare a oricărei păsări necurate,
închisoare a oricărui animal necurat şi urât.
3 Pentru că din vinul furiei desfrânării sale
s-au îmbătat toate neamurile
şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului
s-au îmbogăţit
prin puterea senzualităţii sale”.
4 Apoi am auzit un alt glas din cer spunând:
„Ieşiţi dintr-însa, voi poporul meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei
şi să nu trebuiască să primiţi
[o parte] din plăgile ei.
5 Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer,
iar Dumnezeu şi-a amintit de nelegiuirile ei.
6 Răsplătiţi-o cum v-a răsplătit ea
şi daţi-i de două ori îndoit, după faptele ei.
În potirul în care v-a turnat,
turnaţi-i îndoit.
7 Pe cât s-a preamărit pe sine şi s-a desfrânat,
pe atât daţi-i chin şi jale.
Căci spune şi inima sa:
«Stau ca o regină
şi văduvă nu sunt
şi jale nu voi mai vedea».
8 Pentru aceasta, într-o singură zi, vor veni plăgile peste ea:
moarte, jale şi foamete
şi va fi mistuită de foc
pentru că puternic este Domnul Dumnezeu care a judecat-o”.
9 Iar regii pământului, care s-au desfrânat şi s-au desfătat cu ea, vor plânge şi-şi vor bate pieptul când vor vedea fumul arderii ei,
10 vor sta deoparte de frică din cauza chinurilor ei şi vor zice:
„Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea puternică!
Într-un singur ceas a venit peste tine judecata!”
11 Iar negustorii pământului vor plânge şi vor jeli din cauza ei pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa,
12 marfa de aur şi de argint, de pietre preţioase şi de mărgăritare; de in fin şi de mătase şi de ţesături roşii; de lemn parfumat şi de obiecte de fildeş; obiecte din lemn preţios, de bronz, de fier şi de marmură;
13 scorţişoară şi mirodenii, tămâie, miresme şi smirnă; vin şi untdelemn; făină şi cereale, vite şi oi, cai şi căruţe; sclavi şi suflete de oameni.
14 Roadele pe care le-a dorit sufletul tău
s-au dus de la tine.
Orice lux şi strălucire
a pierit de la tine
şi niciodată nu se vor mai găsi.
15 Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, stau departe de frică din cauza chinului ei, plâng şi jelesc,
16 spunând:
„Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare
care te îmbrăcai în in fin
în purpură şi haine roşii,
care te împodobeai cu aur
cu pietre preţioase şi mărgăritare,
17 într-un singur ceas s-au pierdut toate aceste bogăţii!”
Toţi cârmacii şi toţi care navighează, marinarii şi toţi care lucrează pe mare stăteau departe
18 şi, văzând fumul arderii ei, strigau astfel: „Care [cetate] era asemenea cetăţii celei mari?”
19 Îşi puneau praf pe cap şi strigau plângând şi jelind:
„Vai! Vai! Cetatea cea mare
din abundenţa căreia s-au îmbogăţit
toţi cei care au corăbii pe mare,
într-un singur ceas a devenit un pustiu.
20 Bucură-te, cerule, din cauza ei
şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate,
judecând-o!”
21 Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră de moară mare şi a aruncat-o în mare zicând:
„Cu aceeaşi forţă va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
şi nu va mai fi găsit.
22 Şi glasul cântăreţilor din harpă şi al muzicanţilor,
al flautiştilor şi trompetiştilor
nu se va mai auzi în tine niciodată.
Şi nici un meşteşugar de nici o meserie
nu se va mai găsi în tine,
iar huruitul morii
nu se va mai auzi în tine.
23 Lumina candelei
nu va mai licări în tine.
Glasul mirelui şi al miresei
nu se va mai auzi niciodată în tine
pentru că negustorii tăi
erau puternicii pământului,
pentru că, prin farmecele tale,
au fost ademenite toate naţiunile.
24 Pentru că în tine a fost găsit sângele profeţilor
şi al sfinţilor
şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi
pe pământ”.
1 După aceea, am auzit ca un glas puternic al unei mari mulţimi, care spune, în cer:
„Aleluia!
Mântuirea, gloria şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru
2 căci judecăţile lui sunt adevărate şi drepte.
El a judecat-o pe desfrânata cea mare
care, prin desfrânarea ei, a corupt pământul
şi a răzbunat sângele slujitorilor săi
din mâinile ei” .
3 Şi au zis a doua oară:
„Aleluia!
Şi fumul ei se ridică în vecii vecilor”.
4 Atunci, cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe s-au aruncat la pământ şi l-au adorat pe Domnul care şade pe tron, spunând:
„Amin. Aleluia!”
5 Şi a ieşit un glas de la tron, spunând:
„Lăudaţi-l pe Dumnezeul nostru,
toţi slujitorii lui,
şi voi cei care vă temeţi de el,
mici şi mari!”
6 Şi am auzit ceva ca glasul unei mulţimi numeroase, ca glasul unor ape multe şi ca sunetul unui tunet puternic, spunând:
„Aleluia!
Pentru că şi-a început domnia
Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic,
7 să ne bucurăm şi să ne veselim
şi să-l preamărim,
pentru că a început nunta Mielului,
iar Mireasa lui s-a pregătit.
8 Şi i s-a dat ei să se îmbrace
cu in fin, strălucitor, imaculat.
Căci inul fin sunt faptele drepte ale sfinţilor”.
9 Şi mi-a zis: „Scrie: fericiţi cei chemaţi la ospăţul de nuntă al Mielului”. Apoi mi-a zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu”.
10 Atunci am căzut înaintea picioarelor lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Vezi, să nu faci asta! Sunt şi eu un slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi care au mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu să i te închini”. De fapt, mărturia lui Isus este duhul profeţiei.
11 Atunci am văzut cerul deschis. Şi, iată, un cal alb; cel care şedea pe el este numit „Credincios” şi „Vrednic de crezare”. El judecă şi luptă cu dreptate.
12 Ochii lui sunt ca flacăra focului, iar pe cap are multe cununi împărăteşti. El are un nume scris pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de el.
13 Este îmbrăcat cu haină înmuiată în sânge, iar numele lui este „Cuvântul lui Dumnezeu”
14 Oştirile din cer, îmbrăcate cu in fin, alb, imaculat, îl urmează pe cai albi.
15 Din gura lui iese o sabie ascuţită ca să lovească naţiunile cu ea. El le va conduce cu un toiag de fier şi va stoarce teascul vinului mâniei aprinse a lui Dumnezeu cel Atotputernic.
16 Pe haină şi pe coapsă el are scris un nume: „Regele regilor şi Domnul domnilor”.
17 Apoi, am văzut un înger stând în picioare pe soare. El a strigat cu glas puternic, spunând tuturor păsărilor care zboară în partea cea mai înaltă a cerului: „Veniţi! Adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu
18 ca să mâncaţi cărnurile regilor şi cărnurile comandanţilor de oşti, cărnurile celor puternici, ale cailor şi ale celor care îi călăresc, cărnurile tuturor celor liberi şi ale sclavilor, ale celor mici şi ale celor mari”.
19 Şi am văzut Fiara, regii pământului şi oştirile lor adunate ca să facă război împotriva Călăreţului şi oştirii lui.
20 Dar Fiara a fost prinsă şi împreună cu ea şi pseudoprofetul care făcea în prezenţa ei semne prin care îi amăgea pe cei care primiseră semnul Fiarei şi pe cei care se închinaseră chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în lacul cu foc aprins cu pucioasă.
21 Iar ceilalţi au fost ucişi de sabia Călăreţului, cea care ieşea din gura lui şi toate păsările s-au săturat din cărnurile lor.
1 Apoi am văzut un înger coborându-se din cer şi având în mâna lui cheia abisului şi un lanţ mare.
2 El l-a prins pe dragon şi şarpele străvechi care este diavolul şi Satana şi l-a legat pentru o mie de ani.
3 Apoi l-a aruncat în abis, l-a închis şi a pus sigiliul ca să nu mai înşele naţiunile până la împlinirea celor o mie de ani . După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţin timp.
4 Apoi am văzut nişte tronuri. Celor care s-au aşezat pe ele li s-a dat judecata. [Am văzut] şi sufletele celor cărora li s-a tăiat capul din cauza mărturiei lui Isus, din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi care nu s-au închinat Fiarei şi nici chipului ei, nici n-au primit semnul pe fruntea şi pe mâna lor. Ei s-au întors la viaţă şi au domnit cu Cristos o mie de ani.
5 Ceilalţi dintre morţi nu au revenit la viaţă până când s-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintâi .
6 Fericit şi sfânt este cel care are parte de învierea cea dintâi. Cea de-a doua moarte nu are nici o putere asupra acestora, ci ei vor fi preoţii lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni împreună cu el timp de o mie de ani.
7 Şi când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat din închisoarea lui
8 şi va ieşi ca să înşele naţiunile din cele patru colţuri ale lumii, pe Gog şi pe Magog , şi să le adune pentru război. Numărul lor este ca nisipul mării.
9 Ele s-au suit pe faţa pământului şi au încercuit tabăra sfinţilor şi cetatea iubită. Dar a căzut foc din cer şi i-a mistuit,
10 iar diavolul, cel care le-a înşelat, a fost aruncat în lacul cu foc şi pucioasă unde se află Fiara şi pseudoprofetul şi vor fi chinuiţi ziua şi noaptea, în vecii vecilor.
11 Apoi am văzut un tron mare alb şi pe cel care şade pe el. Din faţa lui au fugit pământul şi cerul şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut morţii, mari şi mici, care stăteau în picioare înaintea tronului. Atunci s-a deschis cartea. A mai fost deschisă şi o altă carte, cea care este a vieţii. Şi au fost judecaţi morţii din cele scrise în cărţi, după faptele lor.
13 Marea a dat înapoi morţii care erau în ea. Moartea şi infernul au dat înapoi morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele sale.
14 Atunci moartea şi infernul au fost aruncate în lacul cu foc. Aceasta este moartea cea de-a doua, lacul cu foc.
15 Şi, dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în lacul cu foc.
1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul dintâi şi pământul dintâi au trecut, iar marea nu mai este.
2 Şi am mai văzut cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou, coborând din cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei .
3 Atunci am auzit un glas puternic de la tron, spunând: „Iată cortul lui Dumnezeu împreună cu oamenii! El va locui împreună cu ei, iar ei vor fi poporul lui şi el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor.
4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor, iar moarte nu va mai fi. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”.
5 Cel care şade pe tron a zis: „Iată, le fac pe toate noi” şi spune: „Scrie că acestea sunt cuvinte adevărate şi vrednice de crezare”.
6 Iar mie mi-a zis: „S-au împlinit. Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul. Celui care este însetat eu îi voi da în dar din izvorul apei vieţii.
7 Cel care învinge va moşteni acestea. Eu îi voi fi lui Dumnezeu, iar el îmi va fi fiu”.
8 Iar partea celor laşi, necredincioşi, neruşinaţi, criminali, desfrânaţi, vrăjitori, idolatri şi a tuturor mincinoşilor este în lacul care arde cu foc şi pucioasă şi aceasta este moartea cea de-a doua.
9 Şi a venit unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe pline cu cele şapte plăgi de pe urmă şi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino şi-ţi voi arăta Mireasa, soţia Mielului”.
10 Şi m-a luat în duh pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul care cobora din cer de la Dumnezeu.
11 Ea avea gloria lui Dumnezeu. Splendoarea ei era ca a unei pietre de mare preţ, ca a unei pietre de iaspis cristalin.
12 Ea avea un zid mare şi înalt, cu douăsprezece porţi, iar deasupra porţilor erau doisprezece îngeri şi numele înscrise, care sunt numele celor douăsprezece triburi ale fiilor lui Israel:
13 la răsărit, trei porţi, la miazănoapte, trei porţi, la miazăzi, trei porţi şi la apus, trei porţi.
14 Iar zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15 Iar cel care vorbea cu mine avea ca măsură o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porţile ei şi zidul ei.
16 Cetatea este aşezată sub formă de pătrat: lungimea, lăţimea şi înălţimea sunt aceleaşi. El a măsurat cetatea cu trestia: [are] douăsprezece mii de stadii. Lungimea, lăţimea şi înălţimea sunt aceleaşi.
17 Apoi a măsurat zidul ei: are o sută patruzeci şi patru de coţi , după măsura oamenilor, care este şi a îngerului.
18 Zidul ei este împodobit cu iaspis, iar cetatea era din aur curat asemenea cristalului curat.
19 Temeliile zidului cetăţii sunt alcătuite în întregime din tot felul de pietre preţioase : prima temelie din iaspis, a doua din safir, a treia din calcedoniu, a patra din smarald,
20 a cincea din sardonix, a şasea din cornalină, a şaptea din crisolit, a opta din beril, a noua din topaz, a zecea din crisopaz, a unsprezecea din iacint, a douăsprezecea din ametist.
21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare, fiecare poartă era [făcută] dintr-un singur mărgăritar. Iar piaţa cetăţii era din aur curat, transparent ca cristalul .
22 Nu am văzut într-însa nici un templu pentru că Domnul Dumnezeu cel atotputernic este templul ei şi Mielul.
23 Cetatea nu are nevoie de soare şi nici de lună ca s-o lumineze, căci gloria lui Dumnezeu o luminează iar făclia ei este Mielul.
24 Naţiunile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îi vor aduce splendoarea lor.
25 Porţile ei nu se vor închide ziua pentru că acolo nu va mai fi noapte.
26 Şi vor aduce în ea mărirea şi cinstea naţiunilor.
27 Nu va intra într-însa nimic impur, nici cel care săvârşeşte nelegiuirea şi este mincinos, ci numai cei care sunt scrişi în cartea vieţii Mielului.
1 Apoi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului
2 În mijlocul pieţei [cetăţii] , de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, care aduce douăsprezece roade : în fiecare lună îşi dădea rodul său, iar frunzele copacului erau pentru vindecarea naţiunilor.
3 Şi nu va mai fi nici un blestem. Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în [cetate] şi servitorii săi îl vor adora.
4 Ei vor vedea faţa lui, iar numele său va fi pe frunţile lor.
5 Nu va mai fi noapte acolo şi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor.
6 Şi mi-a zis: „Acestea sunt cuvinte adevărate şi vrednice de crezare, iar Domnul Dumnezeul duhurilor profeţilor l-a trimis pe îngerul său ca să le arate slujitorilor săi ceea ce trebuie să se întâmple în curând.
7 Şi iată, eu vin curând! Fericit cel care păstrează cuvintele profeţiei cărţii acesteia!”
8 Iar eu, Ioan, sunt cel care am auzit şi am văzut acestea. Când le-am auzit şi le-am văzut, am căzut la picioarele îngerului care mi-a arătat acestea, ca să-l ador.
9 Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci asta! Sunt şi eu un slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, cu profeţii şi cu cei care păstrează cuvintele cărţii acesteia. Pe Dumnezeu să-l adori!”
10 Apoi mi-a zis: „Nu sigila cuvintele profeţiei cărţii acesteia pentru că timpul este aproape.
11 Cine este nedrept să nedreptăţească încă, cine este necurat să fie tot necurat, dar cine este drept să facă mai departe dreptatea, iar cine este sfânt să fie tot sfânt”.
12 „Iată, eu vin curând şi răsplata mea este cu mine, ca să dau fiecăruia după ceea ce a făcut.
13 Eu sunt alfa şi omega, cel dintâi şi cel din urmă, începutul şi sfârşitul.
14 Fericiţi cei care îşi spală hainele ca să aibă în viitor putere asupra pomului vieţii şi să poată intra prin porţi în cetate.
15 Afară câinii, vrăjitorii, desfrânaţii, criminalii, idolatrii şi oricine iubeşte şi practică minciuna.
16 Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul meu ca să mărturisească acestea înaintea voastră şi înaintea Bisericilor. Eu sunt rădăcina, descendenţa lui David, steaua cea care străluceşte, aceea de dimineaţă”.
17 Şi Duhul şi Mireasa spun: „Vino!” Iar cel care aude să spună „Vino!” şi cel căruia îi este sete, cel care vrea să primească apa vieţii în dar, să vină!
18 Eu dau mărturie înaintea oricui ascultă cuvintele profeţiei cărţii acesteia: dacă va adăuga cineva ceva la ele, va trimite Dumnezeu peste el plăgile scrise în cartea aceasta,
19 iar dacă cineva scoate [ceva] din cuvintele cărţii profeţiei acesteia, Dumnezeu va îndepărta partea lui de la pomul vieţii şi de la cetatea cea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta.
20 Cel care dă mărturie spune acestea: „Da, voi veni curând!”
„Amin. Vino, Doamne Isuse”.
21 Harul Domnului Isus [să fie] cu toţi .