1 După moartea lui Ahab, Moab s-a revoltat împotriva lui Israel.
2 Ahazia era în palatul Samariei; şi a căzut printre gratiile camerei lui de la etaj. Apoi a zăcut la pat. Atunci el a trimis nişte mesageri la Baal-Zebub, zicându-le: „Duceţi-vă şi întrebaţi-l pe zeul Ecronului dacă mă voi vindeca de această boală.”
3 Dar un înger al lui Iahve i-a zis tişbitului Ilie: „Pleacă şi du-te să îi întâlneşti pe mesagerii regelui Samariei. Când îi vei întâlni, să le spui: «Oare nu este Dumnezeu în Israel? De ce mergeţi să îl întrebaţi pe Baal-Zebub – zeul Ecronului?
4 Pentru că aţi procedat aşa, Iahve îţi zice: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care ai urcat; ci în mod cert, vei muri!’»” Apoi Ilie a plecat.
5 Când s-au întors mesagerii regelui, el i-a întrebat: „De ce v-aţi întors?”
6 Ei i-au răspuns: „Ne-am întâlnit cu un om care ne-a vorbit astfel: «Întoarceţi-vă la regele care v-a trimis şi spuneţi-i: ‘Iahve îţi zice: Oare nu este Dumnezeu în Israel? De ce ai trimis oameni să îl întrebe pe Baal-Zebub – zeul Ecronului? Pentru că ai procedat astfel, nu te vei mai da jos din patul în care ai urcat; ci în mod cert, vei muri!’»”
7 Regele le-a zis: „Descrieţi-mi pe omul care v-a întâlnit şi care v-a spus aceste cuvinte.”
8 Atunci ei i-au zis: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr; şi la mijloc avea prinsă o centură de piele.” Regele a zis: „Este tişbitul Ilie!”
9 Atunci regele a trimis la el un comandant al unei grupe de cincizeci de oameni, împreună cu subordonaţii aceluia. Comandantul a venit la Ilie care stătea pe vârful unui deal; şi i-a zis: „Omul lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să vii (la el)!”
10 Dar Ilie i-a răspuns acelui comandant: „Dacă sunt omul lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă facă scrum: atât pe tine, cât şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Atunci a coborât foc din cer; şi el a ars total atât pe comandant, cât şi pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el.
11 Apoi regele a trimis un alt comandant al unei grupe de cincizeci de oameni împreună cu subordonaţii lui. Comandantul i-a zis: „Omul lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să vii repede (la el)!”
12 Dar Ilie i-a răspuns: „Dacă sunt omul lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă consume pe toţi!” Atunci a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi i-a ars integral pe toţi.
13 Regele a trimis un al treilea comandant al unei grupe de cincizeci de oameni împreună cu subordonaţii lui. Al treilea comandant s-a dus şi s-a aplecat pe genunchi înaintea lui Ilie; apoi l-a implorat, zicându-i: „Omul lui Dumnezeu, te rog să protejezi viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de slujitori ai tăi!
14 Ştim că focul care a coborât din cer, i-a consumat deja pe primii doi comandanţi ai grupelor formate din cincizeci de oameni şi pe subordonaţii lor. Dar acum aş prefera ca viaţa mea să aibă valoare în faţa ta!”
15 Atunci îngerul lui Iahve i-a zis lui Ilie: „Pleacă împreună cu el; şi să nu îţi fie frică!” Ilie s-a dus imediat la rege împreună cu acel comandant.
16 El i-a zis regelui: „Iahve îţi spune: «Nu este în Israel Dumnezeu, al cărui Cuvânt să îl poţi întreba? De ce trimiţi mesageri să îl întrebe pe Baal-Zebub – zeul Ecronului? Pentru că ai procedat astfel, nu vei mai coborî din patul în care ai urcat; ci, cu certitudine, vei muri!»”
17 Ahazia a murit – conform Cuvântului lui Iahve pe care l-a proclamat Ilie. Pentru că nu avea niciun fiu, în locul lui a devenit rege Ioram. Era al doilea an al guvernării lui Iehoram – fiul lui Iehoşafat – care era rege în teritoriul numit Iuda.
18 Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahazia, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Israel”?
1 Când a vrut Iahve să îl ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie şi Elisei plecau împreună din Ghilgal.
2 Ilie i-a zis lui Elisei: „Te rog să rămâi aici; pentru că Iahve mă trimite până la Betel.” Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu şi pe sufletul tău care trăieşte, că nu mă voi despărţi de tine!” Astfel, ei au mers împreună la Betel.
3 Profeţii care erau în localitatea Betel, l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis: „Ştii că Iahve îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?” Elisei le-a răspuns: „Da, ştiu; dar tăceţi!”
4 Apoi Ilie i-a zis lui Elisei: „Te rog să rămâi aici; pentru că Iahve mă trimite la Ierihon.” Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu şi pe sufletul tău care trăieşte, că nu mă voi despărţi de tine!” Astfel, ei au mers împreună la Ierihon.
5 Profeţii care erau în localitatea Ierihon, l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis: „Ştii că Iahve îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?” El le-a răspuns: „Da, ştiu; dar tăceţi!”
6 Apoi Ilie i-a zis lui Elisei: „Te rog să rămâi aici; pentru că Iahve mă trimite la Iordan.” Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu şi pe sufletul tău care trăieşte, că nu mă voi despărţi de tine!” Astfel, ei au plecat împreună.
7 Au venit cincizeci de bărbaţi dintre profeţi; şi s-au oprit la o anumită distanţă de ei. Ilie şi Elisei stăteau amândoi pe malul Iordanului.
8 Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele (Iordanului). Ele s-au dat într-o parte şi în cealaltă; şi astfel, cei doi au traversat pe uscat până pe malul celălalt.
9 După ce au traversat (Iordanul), Ilie i-a zis lui Elisei: „Spune-mi ce favor aş putea să îţi fac înainte de a fi luat de la tine!” Elisei i-a răspuns: „Îmi doresc să vină peste mine o măsură dublă din spiritul tău.”
10 Ilie i-a spus: „Ai cerut un lucru dificil; dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, ţi se va întâmpla exact cum ai cerut. Dacă nu mă vei vedea, nu ţi se va întâmpla aşa.”
11 În timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, a apărut un car de foc şi nişte cai de foc. Aceştia i-au despărţit pe unul de celălalt; şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.
12 Elisei (îi) privea şi striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călăreţii lui!” După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două.
13 Apoi a luat mantaua pe care Ilie o lăsase să cadă. S-a întors şi a stat pe malul Iordanului.
14 A luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele (Iordanului) şi a zis: „Unde este acum Dumnezeul lui Ilie numit Iahve?” Imediat după ce a lovit apele, ele s-au despărţit într-o parte şi în alta; iar Elisei a traversat pe celălalt mal.
15 Când au văzut ce se întâmplase, profeţii care erau în faţa Ierihonului au zis: „Spiritul lui Ilie a venit peste Elisei!” Au venit să îl întâmpine; şi i s-au închinat aplecându-se până la pământ.
16 Ei i-au zis: „Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoşi. Te rugăm să le permiţi să îl caute pe stăpânul tău. Poate că Spiritul lui Iahve l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” Elisei le-a răspuns: „Să nu îi trimiteţi.”
17 Dar ei au insistat până când Elisei, deranjat, le-a zis: „Trimiteţi-i!” I-au trimis pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat trei zile fără să îl găsească.
18 Elisei îi aştepta la Ierihon. Când s-au întors la el, le-a zis: „Nu v-am spus că nu este cazul să vă duceţi să îl căutaţi?”
19 Apoi bărbaţii din oraş i-au zis lui Elisei: „Stăpâne, după cum vezi, poziţia şi locul pe care este construit oraşul, sunt bune; dar apele sunt rele şi pământul este arid.”
20 El le-a zis: „Aduceţi-mi un vas nou; şi puneţi sare în el.” Ei i-au adus acel vas.
21 Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare şi a zis: „Iahve spune: «Vindec aceste ape! Ele nu vor mai cauza niciodată moartea; şi nici nu vor mai face pământul neproductiv!»”
22 Astfel, apele au rămas „vindecate” până astăzi, conform cuvântului proclamat de Elisei.
23 Elisei a plecat apoi de acolo şi s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, nişte copii au ieşit din oraş şi l-au ridiculizat, strigându-i: „Du-te, chelule! Du-te, chelule!”
24 El s-a uitat în spate, i-a văzut şi i-a blestemat în numele lui Iahve. Atunci au venit din pădure două ursoaice care au sfâşiat patruzeci şi doi dintre acei copii.
25 Elisei a plecat din acea zonă şi s-a dus la muntele Carmel; apoi s-a întors în Samaria.
1 Ioram – fiul lui Ahab – a început să guverneze în teritoriul numit Israel, la Samaria, în al optsprezecelea an al guvernării lui Iehoşafat – regele din teritoriul numit Iuda; şi a guvernat doisprezece ani.
2 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve. Totuşi, nu s-a comportat la fel de rău ca tatăl lui şi ca mama lui, pentru că a desfiinţat pietrele sacre închinate lui Baal pe care le făcuse Ahab.
3 Dar Ioram a comis păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care-l făcuse pe Israel să păcătuiască; şi nu le-a abandonat.
4 Meşa – regele Moabului – avea turme mari şi era obligat să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci împreună cu lâna adunată după tunderea lor.
5 Dar după moartea lui Ahab, regele Moabului s-a revoltat împotriva regelui lui „Israel”.
6 Atunci regele Ioram a plecat din Samaria; şi a numărat întregul Israel.
7 Apoi a trimis un mesaj lui Iehoşafat – regele lui Iuda – spunându-i: „Regele Moabului s-a revoltat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” El i-a răspuns lui Ioram: „Da, voi veni. Eu şi cu tine vom fi aliaţi, poporul meu va merge împreună cu poporul tău şi caii mei vor fi împreună cu ai tăi.
8 Vreau să ştiu pe ce drum vom merge.” Ioram i-a răspuns: „Vom merge pe drumul care conduce prin deşertul Edomului.”
9 Atunci regele Israelului, regele lui Iuda şi regele Edomului au plecat împreună. Dar după ce au înaintat făcând un ocol de zile, nu au mai găsit apă pentru armată şi pentru animale.
10 Atunci regele Israelului a zis: „Ah! Iahve i-a chemat pe aceşti trei regi ca să îi facă să fie învinşi de Moab!”
11 Dar Iehoşafat a zis: „Nu este aici niciun profet al lui Iahve prin care să Îl întrebăm pe El (ce să facem)?” Atunci unul dintre slujitorii regelui din teritoriul numit Israel, a răspuns: „Este aici Elisei – fiul lui Şafat – care avea obiceiul să toarne apă pe mâinile (profetu)lui Ilie.”
12 Iehoşafat a zis: „Ştiu că îl însoţeşte Cuvântul lui Iahve!” Atunci regele teritoriului numit Israel, Iehoşafat şi regele Edomului s-au dus împreună la profet.
13 Elisei i-a zis regelui lui „Israel”: „Ce avem noi în comun? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!” Regele „Israelului” a răspuns: „Nu; pentru că Iahve a chemat pe aceşti trei regi ca să îi facă să ajungă în mâinile Moabului!”
14 Elisei a zis: „Jur pe Iahve – pe Dumnezeul armatelor – care este viu şi pe care Îl slujesc, că dacă nu aş avea în vedere pe Iehoşafat – regele lui Iuda – nici nu te-aş lua în considerare şi nici nu m-aş uita la tine!
15 Acum, aduceţi-mi un cântăreţ cu o harpă!” În timp ce cântăreţul cânta, mâna lui Iahve a coborât peste Elisei.
16 Atunci el a zis: „Iahve spune: «Faceţi în această vale gropi, una lângă cealaltă;
17 pentru că Iahve vă anunţă că deşi nu veţi avea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă şi veţi bea atât voi, cât şi vitele şi animalele voastre!
18 Totuşi, acesta este doar un lucru nesemnificativ pentru Iahve. El va face ca şi Moabul să ajungă în mâinile voastre.
19 Voi îi veţi distruge toate oraşele fortificate şi pe toate cele remarcabile; veţi tăia fiecare copac bun, veţi astupa izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre fiecare teren agricol bun!»”
20 În următoarea dimineaţă, în timp ce se oferea (lui Iahve) sacrificiul, a început să vină apă de pe drumul dinspre Edom; şi pământul s-a umplut de apă.
21 Când au auzit toţi moabiţii că regii vin să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toţi aceia care erau capabili să folosească armele – atât tineri cât şi bătrâni – şi au stat la marginea teritoriului lor.
22 Când s-au trezit dimineaţa devreme, soarele strălucea deasupra apelor; şi moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele.
23 Ei au zis: „Acesta este sânge! Regii s-au luptat între ei şi s-au omorât unii pe alţii! Acum, vino să îţi iei prada, Moab!”
24 Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israelienii au venit şi i-au bătut pe moabiţi până când au fugit din faţa lor. Apoi au pătruns pe teritoriul lor şi i-au omorât pe moabiţi.
25 Le-au distrus oraşele; şi toţi bărbaţii au aruncat pietre în terenurile lor agricole. Toate acele terenuri au fost umplute de pietre. Au astupat toate izvoarele de apă şi au tăiat toţi copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile oraşului Chir-Hareset; dar cei care trăgeau cu praştia, l-au înconjurat şi l-au cucerit.
26 Când regele Moabului a văzut că a fost învins în acea luptă, a luat cu el şapte sute de oameni care luptau folosind sabia; şi intenţiona să îşi facă drum până la regele Edomului; dar nu au putut.
27 Atunci a luat pe primul copil născut în familia lui, care urma să fie rege în locul lui; şi l-a oferit (zeilor) ca ardere integrală pe zidul oraşului. Văzând acest lucru, Israel a fost afectat de o mare indignare. Astfel, Israel s-a retras din Moab; şi fiecare s-a întors acasă.
1 Soţia unuia dintre profeţi a venit la Elisei plângând; şi i-a zis: „Discipolul tău – soţul meu – a murit; şi tu ştii că acest discipol al tău se temea de Iahve. Cel care îl împrumutase, vine acum să îi ia pe cei doi copii ai mei şi să îi facă sclavii lui!”
2 Elisei a întrebat-o: „Ce aş putea să fac pentru tine? Spune-mi: ce ai în casa ta?” Ea a răspuns: „Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă – cu excepţia unui vas cu ulei.”
3 Elisei i-a zis: „Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi. Cere vase goale; şi să nu aduni puţine.
4 Când te vei întoarce, încuie uşa şi rămâi acolo în casă împreună cu fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare dintre aceste vase. Atunci când vor fi pline, pune-le separat într-un loc.”
5 Femeia a plecat şi a încuiat uşa după ce a intrat în casă împreună cu fiii ei. Aceia îi apropiau vasele, iar ea turna ulei în ele.
6 Atunci când vasele au fost pline, acea femeie i-a zis fiului ei: „Mai adu-mi un vas!” El i-a zis: „Nu mai este nici (măcar) unul!” De atunci, uleiul nu a mai curs.
7 Apoi femeia s-a dus şi i-a relatat omului lui Dumnezeu despre ce se întâmplase. El i-a zis: „Du-te şi vinde uleiul. Apoi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei putea trăi împreună cu fiii tăi.”
8 Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a insistat ca el să mănânce în casa ei. Şi de fiecare dată când trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce.
9 Acea femeie i-a zis soţului ei: „Am constatat că acest om care trece frecvent pe la noi, este un sfânt al lui Dumnezeu.
10 Să facem pe acoperiş o cameră mică. Să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un suport pentru sursa de lumină; pentru ca atunci când va veni la noi, să stea acolo.”
11 Într-o zi, când se întorsese, Elisei a intrat în acea cameră şi s-a odihnit.
12 Apoi a zis slujitorului lui care se numea Ghehazi: „Cheam-o pe această sunamită!” Ghehazi a chemat-o; şi ea a venit.
13 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Acum, ce am putea să facem pentru tine ca recompensă? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului armatei?»” Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.”
14 Elisei a întrebat: „Ce putem face pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ei bine, ea nu are niciun fiu: iar soţul ei este bătrân.”
15 Elisei i-a zis: „Cheam-o!” El a chemat-o, iar ea a venit şi s-a oprit în prag.
16 Elisei a zis: „La anul, în această perioadă, vei ţine în braţe un fiu.” Ea a zis: „Nu, stăpâne! Omul lui Dumnezeu, nu o determina pe slujitoarea ta să îşi facă iluzii!”
17 Dar acea femeie a rămas însărcinată; şi a născut un fiu chiar în acea perioadă de timp, în următorul an – exact cum îi spusese Elisei.
18 Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl lui – acolo unde erau secerătorii –
19 i-a zis: „Capul meu! Capul meu!” Atunci tatăl copilului a zis slujitorului lui: „Du-l la mama lui!”
20 După ce slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama lui, copilul a stat pe genunchii ei până la prânz; şi apoi a murit.
21 Ea s-a ridicat şi a pus copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis uşa şi a plecat.
22 L-a chemat pe soţul ei şi i-a zis: „Te rog să îmi trimiţi un slujitor şi o măgăriţă, ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu; apoi mă voi întoarce.”
23 Dar el a întrebat-o: „De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat!” Ea i-a răspuns: „Fii liniştit!”
24 Şi după ce a pus şaua pe măgăriţă, a zis slujitorului ei: „Mână şi pleacă! Să nu te opreşti pentru mine decât atunci când îţi voi spune!”
25 Ea a plecat şi a ajuns la omul lui Dumnezeu – pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului lui care se numea Ghehazi: „Priveşte! Ea este acea sunamită!
26 Aleargă să o întâmpini şi întreab-o dacă totul este bine în legătură cu ea, cu soţului ei şi referitor la copilului ei.” Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!”
27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, femeia i-a îmbrăţişat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca să o îndepărteze; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, pentru că are tristeţe în suflet. Iahve mi-a ascuns acest lucru şi nu mi l-a revelat.”
28 Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ţi-am spus eu să nu îmi creezi iluzii?”
29 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Echipează-te, ia toiagul meu în mână şi fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva pe drum, să nu îl saluţi: şi dacă te va saluta cineva, să nu îi răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.”
30 Dar mama copilului a zis: „Jur pe Iahve care este viu şi pe sufletul tău care trăieşte, că nu voi pleca de lângă tine!” El s-a ridicat apoi; şi a urmat-o.
31 Ghehazi s-a dus înainte şi a pus toiagul pe faţa băiatului; dar el nu a produs niciun sunet şi nu a oferit nicio dovadă că ar fi revenit la viaţă. Apoi Ghehazi s-a întors să îl întâlnească pe Elisei; şi i-a zis: „Băiatul nu s-a trezit!”
32 Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băiatul era pus mort în patul lui.
33 A intrat şi a închis uşa după ei. Elisei s-a rugat lui Iahve.
34 Apoi s-a dus şi s-a aşezat pe(ste) copil. S-a întins deasupra lui, astfel încât a ajuns cu gura lui pe gura copilului, cu ochii lui în dreptul ochilor copilului şi cu mâinile lui pe mâinile copilului. Astfel, corpul copilului s-a încălzit.
35 Elisei s-a întors şi s-a plimbat prin casă; apoi a urcat din nou şi s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de şapte ori; apoi şi-a deschis ochii.
36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheamă sunamita!” El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ţi fiul!”
37 Ea a venit şi a căzut la picioarele lui, închinându-i-se (prin aplecare) până la pământ. Apoi s-a ridicat şi a ieşit împreună cu fiul ei.
38 Elisei s-a întors la Ghilgal. În ţară era foamete. În timp ce profeţii primeau învăţătură, Elisei i-a zis slujitorului lui: „Pune acea mare oală (deasupra focului) şi fierbe ciorbă pentru profeţi!”
39 Unul dintre ei s-a dus pe câmp ca să adune plante; şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici – până şi-a umplut partea de jos a hainei. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă – pentru că nu ştia ce sunt.
40 Apoi au dat oamenilor să mănânce din acea ciorbă. Dar când au început să mănânce din ea, ei au strigat astfel: „Omul lui Dumnezeu, să ştii că este moartea în oală!” Şi nu au putut să mănânce din ea.
41 Elisei a zis: „Aduceţi făină!” El a aruncat făină în oală; şi apoi a zis: „Daţi-le acum oamenilor să mănânce!” Şi nu a mai fost nimic otrăvitor în acea oală.
42 A venit un om din Baal-Şalişa care i-a adus omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz – făcute din primele recolte adunate – şi spice proaspete, transportate într-un sac. Elisei i-a zis (slujitorului): „Dă-le oamenilor să mănânce!”
43 Dar slujitorul lui i-a răspuns: „Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?” Atunci Elisei i-a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce; pentru că Iahve spune: «Vor mânca; şi va mai şi rămâne!»”
44 Atunci au fost serviţi cu pâine; iar ei au mâncat şi le-a mai şi rămas – conform Cuvântului lui Iahve.
1 Naaman – comandantul armatei regelui Aramului – era un om important pentru stăpânul lui; şi i se acorda un mare respect, pentru că prin el a facilitat Iahve victoria arameilor. Dar acest om care ajunsese cunoscut ca fiind un luptător remarcabil, era lepros.
2 Arameii plecaseră la război împărţiţi în mai multe grupuri; şi luaseră prizonieri o tânără din teritoriul numit Israel. Ea a ajuns să fie folosită ca slujitoare a soţiei lui Naaman.
3 Într-o zi, fata a zis stăpânei ei: „Dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, acela l-ar vindeca de lepra lui!”
4 Naaman s-a dus la stăpânul lui şi i-a relatat ce i-a spus tânăra israeliană.
5 Regele Aramului i-a zis: „Du-te; pentru că voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!” Naaman a plecat; şi a luat cu el zece talanţi de argint, şase mii se şecheli de aur şi zece seturi complete de haine.
6 El i-a dat regelui lui Israel acea scrisoare, care conţinea următorul mesaj: „Când îţi va fi înmânată această scrisoare, vei şti că trebuie să îl vindeci pe slujitorul meu – pe Naaman – de lepra lui.”
7 După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel şi-a rupt hainele; şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor şi să învii? De ce pretinde ca eu să vindec un om de lepra lui? Să ştiţi şi să înţelegeţi că el caută motiv de ceartă cu mine!”
8 Când a auzit Elisei – omul lui Dumnezeu – că regele lui Israel şi-a rupt hainele, a trimis pe cineva la el, să îi spună: „De ce ţi-ai rupt hainele? Trimite-l la mine; şi va şti că există un profet în Israel!”
9 Naaman a venit cu mulţimea lui de însoţitori călare pe cai şi în care; şi s-au oprit în faţa casei lui Elisei.
10 Atunci Elisei i-a trimis un mesager, prin intermediul căruia i-a transmis: „Du-te şi spală-te în Iordan de şapte ori. Astfel, carnea ţi se va vindeca şi vei fi curat!”
11 Dar Naaman s-a supărat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va veni la mine, se va opri în faţa mea şi va chema numele Dumnezeului lui – invocând pe Iahve – şi apoi îşi va pune mâna peste rană şi mă va vindeca de lepră.
12 Oare nu sunt Abana şi Parpar – râurile Damascului – mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele şi să fiu astfel curăţat (de lepră)?” Apoi s-a întors şi a plecat plin de mânie.
13 Dar slujitorii lui s-au apropiat de el şi i-au zis: „Părinte, dacă profetul ţi-ar fi cerut să faci un lucru greu, oare nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ţi-a spus (doar) să te speli ca să fii curat!”
14 Atunci a coborât şi s-a scufundat de şapte ori în Iordan – cum îi spusese omul lui Dumnezeu. Şi carnea lui a devenit din nou ca a unui copil(aş). Astfel s-a curăţat (Naaman) de lepră.
15 Apoi Naaman, împreună cu toţi însoţitorii lui, s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a oprit în faţa lui şi i-a zis: „Acum ştiu că nu există alt Dumnezeu (real) pe tot pământul, cu excepţia Celui pe care-L are Israel! Te rog să primeşti un dar din partea slujitorului tău!”
16 Dar Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu şi pe care-L slujesc, că nu voi lua nimic!” Chiar dacă Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul lui.
17 Atunci Naaman a zis: „Dacă nu vrei (acest dar), te rog să permiţi slujitorului tău să încarce pământ – atât cât pot duce doi măgari; pentru că de acum înainte, slujitorul tău nu va mai aduce arderi integrale sau sacrificii altor (dumne)zei, ci numai lui Iahve!
18 Totuşi Îl rog pe Iahve să îl ierte pe slujitorului tău atunci când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo; pentru că în acea situaţie, când el se ţine de braţul meu, mă închin şi eu în templul lui Rimon. Deci doresc ca Iahve să îl ierte pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon!”
19 Elisei i-a răspuns: „Du-te liniştit!” După ce Naaman a plecat de la el şi a parcurs o anumită distanţă,
20 Ghehazi – slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu – şi-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman – pe acest arameu; şi nu a luat de la el ce i-a adus. Jur pe Iahve care este viu, că voi alerga şi voi lua ceva de la el!”
21 Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să îl întâmpine; şi i-a zis: „Este totul bine?”
22 Ghehazi a răspuns: „Totul este bine. Dar stăpânul meu m-a trimis să îţi spun: «Au venit chiar acum la mine doi profeţi tineri din regiunea muntoasă a urmaşilor lui Efraim. Te rog să îmi dai pentru ei un talant de argint şi două seturi complete de haine.»”
23 Naaman i-a zis: „Te rog să îmi permiţi plăcerea de a-ţi oferi doi talanţi!” Naaman a insistat şi i-a pus doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două seturi de haine. I-a mai dat şi doi slujitori care să îl ajute la transportul acelor lucruri grele.
24 Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat ocazia acelor oameni să plece; iar ei s-au întors (la stăpânul lor).
25 Ghehazi s-a dus la stăpânul lui – la Elisei. Atunci Elisei l-a întrebat: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Slujitorul tău nu a fost nicăieri.”
26 Dar Elisei i-a zis: „Oare nu a fost spiritul meu cu tine, când a coborât acel om din car şi te-a întâmpinat? Chiar este acum timpul pentru luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, slujitori şi slujitoare?
27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi, pentru totdeauna!” Apoi Ghehazi a plecat din faţa lui Elisei lepros – alb ca zăpada.
1 Profeţii i-au zis lui Elisei: „Să ştii că locul unde ne întâlnim cu tine, este prea strâmt pentru noi.
2 Permite-ne să mergem la Iordan. Fiecare dintre noi va lua de acolo câte un buştean; şi vom face un loc unde să putem locui.” El le-a răspuns: „Duceţi-vă!”
3 Atunci unul dintre ei a zis: „Te rog să fii bun şi să vii cu slujitorii tăi.” El le-a răspuns: „Voi veni.”
4 Elisei s-a dus astfel cu ei. Când au ajuns la Iordan, au început să taie copacii.
5 Dar s-a întâmplat că în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la topor a căzut în apă. Atunci el a strigat (la Elisei): „Ah, stăpâne, era împrumutat!”
6 Omul lui Dumnezeu l-a întrebat: „Unde a căzut?” Şi după ce acela i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ şi l-a aruncat acolo. Atunci fierul toporului a început să plutească.
7 Apoi Elisei a zis: „Ridică-l!” El a întins mâna şi l-a luat.
8 Regele Aramului era în război cu cei din teritoriul numit Israel. După ce a avut o şedinţă cu slujitorii lui, a zis: „Îmi voi organiza tabăra în următorul loc: […].”
9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis pe cineva să spună regelui lui Israel: „Fii atent şi nu trece prin acel loc; pentru că arameii s-au dus acolo.”
10 Regele lui Israel a trimis nişte oameni să spioneze acel loc despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a procedat aşa nu o dată, ci de mai multe ori.
11 Regele Aramului s-a enervat din cauza acestor lucruri. El şi-a chemat slujitorii şi le-a zis: „Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?”
12 Atunci unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, nimeni nu te trădează. Dar profetul Elisei – cel care trăieşte în Israel – spune regelui lui Israel cuvintele pe care le spui chiar şi în camera ta de dormit!”
13 Atunci regele a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este (acest profet); apoi voi trimite (oameni) să îl prindă!” Când s-au întors, ei i-au zis: „Este la Dotan!”
14 Regele a trimis acolo cai, care şi o mare armată. Ei au ajuns noaptea; şi au înconjurat oraşul.
15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dimineaţa devreme; s-a ridicat, s-a dus afară şi a văzut o armată care avea cai şi care, înconjurând oraşul. Slujitorul s-a întors şi i-a zis: „Ah, stăpâne, ce vom face?”
16 El i-a răspuns: „Nu te speria; pentru că aliaţii noştri sunt mai mulţi decât aceia care s-au aliat cu ei.”
17 Apoi Elisei s-a rugat, zicând: „O, Doamne, deschide-i ochii să poată vedea!” Şi Iahve a deschis ochii slujitorului. Astfel, el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei.
18 În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat lui Iahve; şi a zis: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!” Şi Iahve i-a lovit cu orbire – exact cum a cerut Elisei.
19 Atunci Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu acesta este oraşul. Urmaţi-mă; şi vă voi conduce la omul pe care îl căutaţi!” El i-a dus în Samaria.
20 După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni, ca să poată vedea!” Şi Iahve le-a deschis ochii; iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21 Atunci când i-a văzut, regele lui Israel l-a întrebat pe Elisei: „Să-i omor, părinte? Să îi omor?”
22 Elisei a răspuns: „Nu-i omorî! Oare i-ai omorî pe aceia pe care-i iei prizonieri cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă, ca să mănânce şi să bea. Apoi să se întoarcă la stăpânul lor!”
23 Atunci regele a organizat un mare banchet. După ce au mâncat şi au băut, le-a permis să plece; iar ei s-au întors la stăpânul lor. De atunci încolo, acele grupuri înarmate ale arameilor nu s-au mai întors pe teritoriul lui Israel.
24 După mai mult timp, Ben-Hadad – regele Aramului – şi-a adunat întreaga armată, a înaintat şi a asediat Samaria.
25 Pentru că asediul s-a prelungit, foametea s-a intensificat foarte mult în Samaria – astfel încât un cap de măgar ajunsese să valoreze optzeci de şecheli de argint, iar un sfert de măsură de excremente de porumbel se vindea cu cinci şecheli.
26 În timp ce regele lui Israel trecea mergând pe zid, o femeie a strigat: „O, rege, stăpânul meu, salvează-mă!”
27 Dar el i-a zis: „Dacă nu te salvează Iahve, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ce există pe terenul unde adunăm recolta sau cu ce este în teasc?”
28 Apoi regele a continuat: „Ce dificultate ai?” Ea a răspuns: „Această femeie mi-a zis: «Dă-l pe fiul tău ca să îl mâncăm astăzi; iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.»
29 Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar în următoarea zi, când i-am zis: «Dă-l pe fiul tău ca să îl mâncăm», ea şi-a ascuns fiul!”
30 Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a rupt hainele în timp ce era încă pe zid… Atunci oamenii au privit la el; şi au văzut că regele avea pe corpul lui un sac.
31 El a zis: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei – fiul lui Şafat – pe umeri lui!”
32 Elisei stătea în casă; iar cei care formau consiliul bătrânilor, stăteau lângă el. Regele a trimis pe cineva la Elisei. Dar înainte să ajungă mesagerul, Elisei le-a zis celor care formau consiliul bătrânilor: „Vedeţi că acest criminal trimite pe cineva să îmi ia capul! Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l în exterior. Oare nu se aude zgomotul paşilor stăpânului lui care vine după el?”
33 În timp ce el încă le vorbea, mesagerul a ajuns la ei. Atunci el a zis: „Acest dezastru vine de la Iahve. De ce să mai sperăm în intervenţia (salvatoare a) Lui?”
1 Elisei a zis: „Ascultaţi ce vă spune Cuvântul lui Iahve! El afirmă: «Mâine, la această oră, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz tot cu un şechel!»”
2 Dar comandantul pe braţul căruia se rezema regele, i-a răspuns omului lui Dumnezeu: „Acest lucru nu s-ar putea întâmpla nici dacă ar face Iahve ferestre în cer!” Elisei i-a răspuns: „Vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei (putea) mânca!”
3 La intrarea oraşului, dincolo de poartă, erau patru leproşi care au zis unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri?
4 Dacă vom intra în oraş, vom muri din cauza foametei din el. Dar şi dacă vom sta aici, (oricum) vom muri. Veniţi deci să ne predăm arameilor. Dacă ne vor lăsa să trăim, vom mai trăi; iar dacă ne vor omorî, vom muri.”
5 Astfel, atunci când apunea soarele, ei au plecat şi s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo;
6 pentru că Iahve făcuse ca arameii să audă zgomot de cai şi de care – exact ca zgomotul pe care-l face o mare armată – şi s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiţilor şi pe conducătorii egipteni ca să vină (să lupte) împotriva lor.
7 Astfel, la apusul soarelui, arameii au plecat şi au fugit, abandonându-şi corturile, caii şi măgarii. Au lăsat tabăra aşa cum era; şi au fugit ca să îşi salveze viaţa.
8 Când au ajuns în tabăra acestora, leproşii au intrat într-un cort. După ce au mâncat şi au băut, au luat de acolo argint, aur şi haine. Apoi s-au dus şi au ascuns ce găsiseră acolo. S-au întors şi au intrat într-un alt cort. Au luat şi din el câteva lucruri. S-au dus şi le-au ascuns şi pe acelea.
9 Apoi şi-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până când se luminează, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm pe cei care sunt în palat!”
10 S-au dus şi au chemat santinelele de la poarta oraşului; şi le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor; şi am văzut că nu era nimeni acolo. Nu se auzea nicio voce de om; ci erau doar cai şi măgari legaţi, iar corturile erau la locul lor.”
11 Atunci gărzile au strigat şi au anunţat despre aceste lucruri în palat.
12 Regele s-a trezit în mijlocul nopţii şi le-a zis slujitorilor lui: „Vă spun eu ce vor să ne facă arameii. Ştiind că suntem înfometaţi, au plecat din tabără şi s-au ascuns în câmpie, zicând: «Când vor ieşi din oraş, îi vom prinde vii; şi apoi vom intra în el!»”
13 Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: „Permite-ne să luăm cinci cai dintre cei care au mai rămas în oraş. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla acelaşi lucru care i se întâmplă acum întregii mulţimi de oameni a lui Israel, adică vor muri aşa cum moare tot poporul lui Israel. Deci să trimitem pe cineva acolo, ca să vedem ce s-a întâmplat.”
14 Au luat două care şi caii care le tractau. Apoi regele i-a trimis să urmărească armata Aramului, zicându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ce s-a întâmplat.”
15 Au mers pe urma lor până la Iordan; şi au observat că tot drumul era plin cu haine şi cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în fuga lor. Mesagerii s-au întors şi l-au anunţat pe rege despre toate acestea.
16 Apoi poporul (israelian) a venit şi a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină s-a vândut cu un şechel, iar două măsuri de orz tot cu un şechel – conform Cuvântului lui Iahve.
17 Regele încredinţase paza porţii (oraşului) comandantului pe mâna căruia se rezema el; dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă – conform mesajului proclamat de omul lui Dumnezeu când venise regele la el.
18 S-a întâmplat exact cum a profeţit regelui acel om al lui Dumnezeu, când zisese: „Mâine, la această oră, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz tot cu un şechel!”
19 Atunci comandantul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Iahve ferestre în cer, nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru!” Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi că se va întâmpla aşa; dar tu nu vei mânca din ele.”
20 Şi exact aşa i s-a şi întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă; şi astfel, el a murit.
1 Elisei i-a spus femeii căreia îi înviase fiul: „Pregăteşte-te şi pleacă din ţară împreună cu familia ta. Locuieşte unde vei putea; pentru că Iahve a decis să facă să vină peste ţară o foamete care va dura şapte ani; şi aceasta deja a început!”
2 Femeia a procedat imediat aşa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei şi a locuit în Filistia pentru un timp de şapte ani.
3 La sfârşitul celor şapte ani, femeia s-a întors din Filistia şi a venit la rege ca să îi prezinte o cerere pentru casa şi pentru pământul ei.
4 Regele tocmai vorbea cu Ghehazi – slujitorul omului lui Dumnezeu – şi-i zicea: „Te rog să îmi relatezi toate lucrurile remarcabile făcute de Elisei!”
5 Chiar în momentul în care Ghehazi îi povestea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat acea femeie al cărei fiu fusese înviat de Elisei. Ea venise acolo ca să îi prezinte regelui acea cerere referitoare la casa şi la pământul ei. Atunci Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam; şi acela este fiul ei care a fost înviat de Elisei!”
6 Regele a întrebat-o pe femeie (despre acest lucru); şi ea i-a relatat totul. Apoi regele i-a dat un servitor care să o slujească (pentru rezolvarea problemei ei), zicându-i: „Să i se retrocedeze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului pe care l-a avut în proprietate – din ziua în care a plecat din ţară şi până acum!”
7 Elisei venise la Damasc. În acest timp, Ben-Hadad – regele Aramului – era bolnav. El a fost anunţat că a venit omul lui Dumnezeu.
8 Regele i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du-te, întâlneşte-te cu omul lui Dumnezeu şi întreabă-L pe Iahve prin el, spunându-i: «Mă voi vindeca de această boală?»”
9 Hazael s-a dus să se întâlnească cu Elisei; şi a luat cu el – ca dar – patruzeci de cămile încărcate cu tot ce era mai bun în Damasc. Când a ajuns la Elisei, s-a prezentat în faţa lui şi i-a zis: „Fiul tău – Ben-Hadad, regele Aramului – m-a trimis la tine să te întreb dacă se va vindeca de boala lui.”
10 Elisei i-a răspuns: „Du-te şi spune-i: «Cu certitudine, te vei vindeca», deşi Iahve mi-a arătat că va muri.”
11 Apoi el a privit fix spre Hazael şi s-a uitat la el până când acesta s-a jenat. Apoi omul lui Dumnezeu a început să plângă.
12 Hazael l-a întrebat: „De ce plângi, stăpâne?” Iar el a răspuns: „Pentru că ştiu răul pe care îl vei face israelienilor. Vei da foc oraşelor lor fortificate, îi vei omorî cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăţi pe copiii lor şi le vei rupe uterul femeilor însărcinate!”
13 Hazael i-a zis: „Cum ar putea slujitorul tău – un biet câine – să facă un lucru atât de mare?” Elisei i-a răspuns: „Iahve mi-a arătat că vei fi regele Aramului.”
14 Apoi Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul lui, care l-a întrebat: „Ce ţi-a spus Elisei?” El i-a răspuns: „Mi-a zis că în mod cert, te vei vindeca.”
15 Dar a doua zi, Hazael a luat o pânză netedă; şi după ce a înmuiat-o în apă, a întins-o pe faţa regelui care a murit… Apoi, în locul lui a guvernat Hazael.
16 În al cincilea an al guvernării lui Ioram – fiul lui Ahab, regele teritoriului numit Israel – în timp ce Iehoşafat era rege în teritoriului numit Iuda, a început să guverneze Iehoram – fiul lui Iehoşafat –, ca rege în „Iuda”.
17 El avea vârsta de treizeci şi doi de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim un timp de opt ani.
18 Iehoram a trăit conform modelului regilor lui Israel; şi a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – exact cum procedase familia lui Ahab – pentru că soţia lui era chiar o fiică a lui Ahab.
19 Totuşi Iahve nu a dorit să distrugă total pe cei care locuiau în teritoriul numit Iuda – din cauza lui David – sclavul Său – pentru că îi promisese că va da pentru totdeauna o lumină atât lui cât şi urmaşilor lui.
20 Pe vremea guvernării lui Iehoram, Edom s-a revoltat împotriva dominării israelienilor din teritoriul numit Iuda; şi astfel, şi-a ales propriul lui rege.
21 Atunci Iehoram a traversat în Ţair împreună cu toate carele lui. Edomiţii îl înconjuraseră – atât pe el, cât şi pe conducătorii carelor. Dar Iehoram s-a sculat în mijlocul nopţii şi a scăpat din încercuire; iar armata lui s-a retras.
22 Revolta lui Edom împotriva dominării exercitate de israelienii din teritoriul numit Iuda, continuă de atunci şi până astăzi. Tot în acea perioadă de timp, s-a revoltat şi Libna.
23 Celelalte fapte ale lui Iehoram şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?
24 Iehoram s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat lângă ei, în „Oraşul lui David”. În locul lui a început să guverneze Ahazia, fiul lui.
25 În al doisprezecelea an al guvernării lui Ioram – fiul lui Ahab, regele lui „Israel” – a început să guverneze Ahazia – fiul lui Iehoram – ca rege al celor din „Iuda”.
26 Ahazia avea vârsta de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim un an. Numele mamei lui era Atalia – o nepoată a lui Omri, regele lui „Israel”.
27 Şi Ahazia a trăit asemănător familiei lui Ahab, făcând ce este rău în relaţia lui cu Iahve. A procedat exact ca familia lui Ahab, pentru că era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab.
28 El s-a dus cu Ioram – fiul lui Ahab – ca să lupte împotriva lui Hazael – regele Aramului – la Ramot-Ghilad. Dar acolo arameii l-au rănit pe Ioram.
29 Regele Ioram s-a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care i le cauzaseră arameii la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia – fiul lui Iehoram, regele lui „Iuda” – s-a dus la Izreel ca să îl vadă pe Ioram – fiul lui Ahab – pentru că era rănit.
1 Profetul Elisei l-a chemat pe unul dintre profeţi; şi i-a zis: „Echipează-te, ia acest recipient cu ulei şi du-te la Ramot-Ghilad.
2 Când vei ajunge acolo, caută-l pe Iehu – fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi. Intră acolo, ia-l dintre prietenii lui şi du-l separat într-o cameră.
3 Apoi să iei recipientul cu ulei şi să torni uleiul pe capul lui, zicându-i: «Iahve spune: ‘Te ung ca rege în teritoriul numit Israel!’» Apoi să deschizi uşa şi să fugi fără să te opreşti.”
4 Tânărul profet a plecat spre Ramot-Ghilad.
5 Când a ajuns acolo, comandanţii armatei stăteau împreună. El a zis: „Comandant, am un mesaj pentru tine!” Iehu a întrebat: „Pentru care dintre noi?” Acel profet a răspuns: „Pentru tine, comandant!”
6 Iehu s-a ridicat şi a intrat în casă. Tânărul i-a turnat uleiul pe cap şi i-a zis: „Dumnezeul lui Israel numit Iahve îţi zice: «Te ung ca rege în teritoriul numit Israel, pentru poporul Său.
7 Să distrugi familia lui Ahab – stăpânul tău – pentru ca astfel să răzbun sângele slujitorilor Mei – profeţii – şi sângele tuturor slujitorilor lui Iahve pe care l-a vărsat Izabela!
8 Va fi exterminată toată familia lui; şi voi distruge pe orice bărbat care aparţine lui Ahab – indiferent că este sclav sau om liber în Israel!
9 Voi acţiona împotriva familiei lui Ahab aşa cum m-am comportat cu familia lui Ieroboam – fiul lui Nebat – şi la fel cum am procedat în cazul familiei lui Başa, fiul lui Ahia.
10 Izabela va fi mâncată de câini pe terenul din Izreel; şi nu o va înmormânta nimeni!»” Apoi a închis uşa şi a fugit.
11 Când a venit Iehu la slujitorii stăpânului lui, aceştia l-au întrebat: „Toate lucrurile sunt bune? De ce a venit acest nebun la tine?” Iehu le-a răspuns: „Voi îl cunoaşteţi pe acest om şi ştiţi ce poate spune.”
12 Ei i-au zis: „Minciuni! Povesteşte-ne!” Iehu le-a răspuns: „El mi-a vorbit astfel: «Iahve îţi zice: ‘Te ung ca rege pentru teritoriul numit Israel!’»”
13 Ei s-au grăbit să îşi ia robele şi să le pună sub el, pe treptele goale. Apoi au sunat din goarnă şi au zis: „Iehu este rege!”
14 Astfel a complotat Iehu – fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi – împotriva lui Ioram. În acel timp, armata lui Ioram era la Ramot-Ghilad ca să îl apere de atacurile lui Hazael, regele Aramului.
15 Regele Ioram a fost rănit şi s-a întors la Izreel ca să se vindece de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului. Iehu a continuat zicând: „Dacă aceasta este şi dorinţa voastră, atunci nu lăsaţi pe nimeni să scape din oraş; pentru că altfel riscăm să se ducă cineva să anunţe despre acest lucru la Izreel.”
16 Apoi Iehu a încălecat şi s-a dus la Izreel, pentru că Ioram se odihnea acolo; iar Ahazia – regele teritoriului numit Iuda – se dusese să îl vadă.
17 Santinela turnului din Izreel a văzut oamenii înarmaţi ai lui Iehu apropiindu-se; şi a zis: „Văd nişte grupe de soldaţi venind!” Ioram a zis: „Trimite un călăreţ ca să îi întâmpine şi să îi întrebe dacă totul este bine!”
18 Călăreţul a plecat; şi când l-a întâlnit pe Iehu, i-a zis: „Regele te întreabă: «Totul este bine?»” Iehu i-a răspuns: „Ce-ţi pasă ţie dacă totul este bine? Urmează-mă!” Santinela l-a anunţat pe rege, zicându-i: „Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!”
19 Atunci a fost trimis un al doilea călăreţ care s-a dus la ei; şi le-a zis: Regele vă întreabă: „Este totul bine?” Iehu i-a răspuns: „Ce-ţi pasă ţie dacă totul este bine? Urmează-mă!”
20 Santinela l-a anunţat pe rege, zicându-i: „Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce; iar acele grupe de soldaţi care vin, se deplasează cu viteza specifică lui Iehu – fiul lui Nimşi; pentru că el este cel care aleargă ca un nebun!”
21 Atunci Ioram a ordonat: „Înhamă!” După ce au pregătit carul, Ioram – regele lui „Israel” – şi Ahazia – regele lui „Iuda” – au plecat fiecare în carul lui ca să îl întâlnească pe Iehu. Ei l-au întâlnit în terenul care era proprietatea izreelitului Nabot.
22 Când l-a văzut Ioram pe Iehu, i-a zis: „Totul este bine, Iehu?” El i-a răspuns: „Cum pot fi toate lucrurile bune atât timp cât adulterul mamei tale – Izabela – şi vrăjitoriile ei sunt atât de multe?”
23 Ioram a întors carul şi a fugit strigându-i lui Ahazia: „Trădare, Ahazia!”
24 Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată forţa lui şi l-a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata i-a trecut prin inimă; iar el s-a prăbuşit în car.
25 Iehu i-a zis comandantului numit Bidcar: „Ia-l şi aruncă-l în terenul izreelitului Nabot. Aminteşte-ţi că atunci când călăream împreună, în urma tatălui lui – Ahab –, Iahve a pronunţat împotriva lui această decizie:
26 «Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui. Iahve îţi zice: ‘Te voi face să plăteşti chiar în acest teren!’». Deci ia-l şi aruncă-l pe teren – conform Cuvântului lui Iahve.”
27 Când a văzut acest lucru, Ahazia – regele lui „Iuda” – a fugit spre Bet-Hagan. Iehu l-a urmărit şi a zis: „Omorâţi-l şi pe el!” L-au lovit în car, la înălţimea Gur, care este lângă Ibleam; dar el a fugit la Meghido şi a murit acolo.
28 Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul lui, lângă părinţii lui, în „Oraşul lui David”.
29 Ahazia ajunsese rege în teritoriul locuit de urmaşii lui Iuda în al unsprezecelea an al guvernării lui Ioram, fiul lui Ahab.
30 Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela (că vine Iehu), şi-a vopsit ochii, şi-a împodobit capul şi s-a dus să privească de la fereastră.
31 În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis: „Totul este bine – Zimri – criminalul stăpânului lui?”
32 El s-a uitat spre fereastră şi a strigat: „Cine este de partea mea? Cine?” Atunci doi sau trei eunuci s-au uitat în jos spre el.
33 Iehu le-a zis: „Aruncaţi-o de-acolo!” Ei au aruncat-o de la acea fereastră; iar sângele ei a ţâşnit pe zid şi pe caii care au călcat-o cu picioarele.
34 Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat şi a băut, el a ordonat: „Îngrijiţi-vă de această blestemată şi îngropaţi-o; pentru că a fost fiică de rege.”
35 Dar când au ajuns la ea ca să o îngroape, nu i-au mai găsit decât craniul, picioarele şi palmele mâinilor.
36 Ei s-au întors şi l-au anunţat pe Iehu, care a zis: „Aşa a profeţit Iahve prin sclavul lui – prin tişbitul Ilie: «Carnea Izabelei va fi mâncată de câini în terenul din Izreel;
37 iar corpul ei va fi – în acest teren din Izreel – ca bălegarul de pe suprafaţa terenurilor agricole. Astfel, nimeni nu va mai putea zice vreodată: ‘Aceasta este Izabela!’»”
1 În Samaria trăiau şaptezeci de oameni dintre urmaşii lui Ahab. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis în Samaria atât conducătorilor localităţii Izreel şi celor din consiliul bătrânilor, cât şi celor care se îngrijeau de urmaşii lui Ahab. Prin intermediul acelor scrisori, el le-a transmis:
2 „Urmaşii stăpânului vostru trăiesc pe teritoriul vostru într-un oraş fortificat, care are arme, care şi cai. Imediat după ce va ajunge această scrisoare la voi,
3 alegeţi-l pe cel mai bun şi mai capabil dintre urmaşii stăpânului vostru, puneţi-l pe tronul tatălui lui şi luptaţi pentru familia stăpânului vostru!”
4 Dar ei au fost foarte speriaţi; şi au zis: „Dacă doi regi nu au putut să i se opună, cum vom putea să îi rezistăm noi?”
5 Administratorul palatului, responsabilul oraşului, cei care formau consiliul bătrânilor şi oamenii care se îngrijeau de familia lui Ahab, i-au trimis lui Iehu următorul mesaj: „Noi suntem slujitorii tăi şi vom face tot ce ne vei spune. Nu vom desemna pe nimeni ca rege. Deci fă ce consideri că este cazul să faci.”
6 Iehu le-a scris o a doua scrisoare, transmiţându-le: „Dacă sunteţi de partea mea şi dacă vreţi să mă ascultaţi, tăiaţi capetele urmaşilor stăpânului vostru, luaţi-le cu voi şi veniţi cu ele la mine în Izreel – mâine, la această oră!” Cei şaptezeci de urmaşi ai regelui erau păziţi de conducătorii oraşului care îi crescuseră.
7 Când a ajuns scrisoarea la ei, i-au luat pe cei şaptezeci de urmaşi ai regelui şi i-au omorât. Le-au pus capetele în coşuri; şi apoi i le-au trimis lui Iehu, la Izreel.
8 Mesagerul a venit şi l-a anunţat pe Iehu, zicându-i: „Au adus capetele urmaşilor regelui!” Iehu le-a zis: „Faceţi cu ele două grămezi înaintea porţii (oraşului); şi lăsaţi-le acolo până dimineaţă!”
9 Dimineaţa, el s-a dus şi a stat înaintea întregului popor, zicând: „Voi sunteţi fără vină! Să ştiţi că eu am complotat împotriva stăpânului meu şi l-am omorât. Dar cine i-a omorât pe toţi aceştia?
10 Să înţelegeţi acum că se întâmplă tot ce a anunţat Cuvântul lui Iahve împotriva familiei lui Ahab. Iahve a făcut ce a spus prin sclavul lui numit Ilie!”
11 Iehu a omorât pe toţi cei care rămăseseră din familia lui Ahab în Izreel: pe toţi demnitarii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui – astfel încât nu a mai rămas nimeni în viaţă.
12 Apoi s-a ridicat, a plecat şi s-a dus spre Samaria. Pe drum, când ajunsese la Bet-Echedul Păstorilor,
13 Iehu a întâlnit nişte oameni care erau rude cu Ahazia – regele din teritoriul numit Iuda. El a întrebat: „Cine sunteţi voi?” Ei i-au răspuns: „Noi suntem rudele lui Ahazia; şi ne ducem să îi salutăm pe urmaşii regelui şi pe cei ai reginei.”
14 Atunci Iehu a ordonat: „Prindeţi-i vii!” Ei i-au prins vii şi i-au înjunghiat lângă fântâna Bet-Echedului. Erau patruzeci şi doi de oameni; şi nu au lăsat pe niciunul în viaţă.
15 După ce a plecat de acolo, s-a întâlnit cu Iehonadab – fiul lui Recab – care venea să îl întâmpine. Iehu l-a binecuvântat şi i-a zis: „Inima ta este tot atât de sinceră cum este şi inima mea faţă de tine?” Iehonadab i-a răspuns: „Da, este!” Iehu i-a zis: „Dacă este aşa, dă-mi mâna!” Iehonadab i-a dat mâna; şi Iehu l-a urcat în car.
16 În timp ce îl urca în carul lui, Iehu i-a zis: „Vino cu mine; şi vei vedea devotamentul meu pentru Iahve!”
17 Când a ajuns Iehu în Samaria, i-a omorât pe toţi aceia care aparţinuseră lui Ahab şi care mai erau acolo. I-a distrus conform cuvântului pe care-l spusese Iahve prin profeţia lui Ilie.
18 Apoi Iehu a adunat tot poporul; şi le-a zis: „Ahab i-a slujit puţin lui Baal. Dar Iehu îi va sluji mult!
19 Chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Baal – pe toţi aceia care îl slujesc şi pe toţi preoţii lui. Aveţi grijă să nu lipsească niciunul, pentru că doresc să aduc un mare sacrificiu lui Baal. Toţi cei care vor lipsi, vor muri!” În realitate, Iehu proceda strategic, intenţionând să îi omoare pe toţi slujitorii lui Baal.
20 Iehu a continuat, zicând: „În consecinţă, anunţaţi o adunare în cinstea lui Baal!” Şi ei au anunţat acea adunare.
21 Iehu a informat tot Israelul despre acest lucru; şi astfel au venit toţi slujitorii lui Baal. Nu a rămas nici măcar unul care să nu fi venit… Au intrat în templul lui Baal până când el s-a umplut de la un capăt la celălalt.
22 Apoi Iehu i-a zis celui care păzea hainele speciale de preot: „Adu haine pentru toţi slujitorii lui Baal!” El a adus haine tuturor.
23 Iehu şi Iehonadab – fiul lui Recab – au intrat în templul lui Baal. Ei au spus slujitorilor lui Baal: „Uitaţi-vă în jurul vostru şi vedeţi să fie printre voi vreun slujitor al lui Iahve, ci numai slujitori ai lui Baal!”
24 Astfel, ei au intrat în templu ca să ofere (lui Baal) sacrificii şi arderi integrale. Iehu pusese afară optzeci de oameni, cărora le spusese: „Cine va lăsa să scape pe vreunul dintre aceia pe care îi dau în mâinile voastre, va plăti cu propria lui viaţă pentru viaţa acelui om!”
25 Imediat după ce a terminat de oferit arderile integrale, Iehu a ordonat gărzilor şi comandanţilor: „Intraţi şi omorâţi-i fără să permiteţi cuiva să vă scape!” După ce i-au omorât cu sabia, gărzile şi comandanţii i-au aruncat afară din templu. Apoi s-au dus până în sanctuarul templului lui Baal,
26 au dat afară stâlpii sacri ai acestuia; şi i-au ars.
27 Au dărâmat atât stâlpul lui Baal, cât şi templul lui Baal. Ei l-au folosit apoi ca hazna până astăzi.
28 Aşa a distrus Iehu închinarea la Baal din Israel.
29 Dar Iehu nu a renunţat la păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat, cel care a făcut Israelul să păcătuiască – prin închinarea înaintea viţeilor de aur din localitatea Betel şi din aceea numită Dan.
30 Iahve i-a zis lui Iehu: „Pentru că ai procedat bine – făcând ce este corect în relaţia cu Mine – şi ai executat faţă de familia lui Ahab tot ce doream Eu, urmaşii tăi vor guverna în teritoriul numit Israel până la a patra generaţie!”
31 Totuşi Iehu nu a urmărit să respecte din toată inima lui legea Dumnezeului lui Israel numit Iahve. El nu a renunţat la păcatele lui Ieroboam care a făcut Israelul să păcătuiască.
32 În acele vremuri, Iahve a început să reducă teritoriul „Israelului”. Hazael i-a învins pe israelieni în toate teritoriile din ţară unde a luptat contra lor:
33 de la Iordan, spre Est, tot teritoriul Ghiladului. Concret, acela era teritoriul urmaşilor lui Gad, al urmaşilor lui Ruben şi al urmaşilor lui Manase. Apoi, el a redus teritoriul israelienilor de la Aroer, care este lângă valea Arnon, până la Ghilad şi Başan.
34 Celelalte fapte ale lui Iehu – tot ce a făcut el şi toate faptele lui remarcabile – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Israel”?
35 Iehu s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat în Samaria. În locul lui a guvernat fiul lui numit Iehoahaz.
36 Iehu a guvernat în teritoriul numit Israel – la Samaria – douăzeci şi opt de ani.
1 Atunci când Atalia – mama lui Ahazia – a văzut că fiul ei a murit, a planificat să îi omoare pe toţi urmaşii familiei regale.
2 Dar Iehoşeba – fiica regelui Iehoram şi sora lui Ahazia – l-a luat în secret pe Ioaş – fiul lui Ahazia – dintre fiii regelui, înainte ca ei să fi fost omorâţi; şi l-a băgat într-un dormitor împreună cu femeia care îl îngrijea. Aşa l-a ascuns ea de Atalia; şi astfel, el nu a fost omorât.
3 Pentru un timp de şase ani, Ioaş a rămas ascuns împreună cu doica lui în casa lui Iahve. În acei ani, Atalia guverna ţara.
4 În al şaptelea an, Iehoiada i-a chemat pe comandanţii care aveau în subordinea lor o sută de oameni, pe cariţi şi gărzile. După ce au ajuns la el, în casa lui Iahve, a ratificat cu ei un legământ; şi i-a pus să jure – acolo, în casa lui Iahve – că îl vor respecta. Apoi le-a arătat pe fiul regelui;
5 şi le-a ordonat: „Să procedaţi astfel: organizaţi o treime din numărul vostru – adică pe aceia care intraţi în slujbă în ziua destinată Sabatului şi care păziţi palatul regelui –
6 împreună cu o altă treime din numărul vostru – adică aceia care sunteţi la poarta Sur. Acestora li se va adăuga o altă treime din numărul vostru – adică aceia care sunteţi la poartă, în spatele gărzilor şi care păziţi casa prin rotaţie –
7 împreună cu cele două grupuri ale voastre – adică toţi aceia care ieşiţi de la slujbă în ziua destinată Sabatului. Voi toţi veţi păzi casa lui Iahve în care este regele.
8 Trebuie să staţi în jurul regelui; şi fiecare om va fi cu arma în mână. Oricine se va apropia de rândurile voastre, trebuie omorât. Staţi aproape de rege când va pleca şi când va reveni!”
9 Comandanţii care aveau în subordine sute de oameni, au făcut exact cum le-a poruncit preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii – atât pe cei care intrau în slujbă în ziua destinată Sabatului, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă în acea zi de Sabat – şi au venit la preotul Iehoiada.
10 Apoi preotul le-a dat celor care comandau o sută de oameni, atât lăncile cât şi scuturile care aparţinuseră regelui David şi care erau în casa lui Iahve.
11 Cei care formau gărzile, fiecare cu arma în mână, s-au aşezat în jurul regelui, din partea dreaptă a casei până în partea stângă a ei – aproape de altar şi de casă.
12 Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, i-a pus coroana pe cap şi i-a înmânat Declaraţia. L-au declarat rege şi l-au uns (cu uleiul investirii) bătând din palme şi strigând: „Trăiască regele!”
13 Când a auzit Atalia zgomotul produs de gărzi şi de popor, a venit spre mulţimea de oameni care era adunată în casa lui Iahve.
14 A privit şi a constatat că regele stătea lângă stâlp, conform obiceiului. Comandanţii şi cei care sunau cu goarna, erau lângă rege; iar toţi ceilalţi din popor se bucurau şi sunau din goarne. Atunci Atalia şi-a rupt hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!”
15 Preotul Iehoiada le-a ordonat comandanţilor care aveau în subordine o sută de oameni – adică celor care conduceau armata – zicându-le: „Daţi-o afară dintre rânduri; şi oricine o va urma, să fie omorât cu sabia!” Au procedat aşa pentru că preotul mai zisese: „Să nu fie omorâtă în casa lui Iahve!”
16 Au prins-o în momentul în care trecea prin locul pe unde intră caii în palatul regelui; şi au omorât-o acolo.
17 Iehoiada a ratificat un legământ între Iahve – pe de o parte – şi regele împreună cu poporul – pe de altă parte. Conform acestui legământ, ei (au promis că) vor fi poporul lui Iahve. Iehoiada a mai ratificat un legământ făcut între rege şi popor.
18 Tot poporul ţării s-a dus la templul lui Baal şi l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele şi statuile; iar pe Matan – preotul lui Baal – l-au omorât în faţa altarelor. Apoi preotul a pus supraveghetori pentru casa lui Iahve.
19 După toate acestea, Iehoiada a luat cu el pe comandanţii sutelor de oameni, pe cariţi, pe cei care formau gărzile şi pe tot poporul ţării. Aceştia au venit împreună cu regele de la casa lui Iahve; şi au mers la palatul regelui pe drumul care conduce spre poarta gărzilor. Apoi regele s-a aşezat pe tronul regal.
20 Atunci tot poporul ţării s-a bucurat; iar oraşul s-a liniştit, pentru că Atalia fusese omorâtă cu sabia la palatul regelui.
21 Ioaş avea vârsta de şapte ani când a devenit rege.
1 Ioaş a devenit rege în al şaptelea an al guvernării lui Iehu; şi a guvernat la Ierusalim patruzeci de ani. Mama lui se numea Ţibia şi era din Beer-Şeba.
2 Ioaş a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – tot timpul în care a fost consiliat de preotul Iehoiada.
3 Rămăseseră doar înălţimile. Ele nu au fost îndepărtate; şi astfel, poporul încă mai aducea sacrificii şi tămâie pe înălţimi.
4 Ioaş le-a zis preoţilor: „Strângeţi tot argintul care a fost adus ca dar sfânt la casa lui Iahve, pe acela strâns la numărătoarea poporului, şi tot ce s-a adunat pentru răscumpărarea lucrurilor închinate Lui. Apoi adunaţi aici tot argintul pe care cineva îl aduce benevol la casa lui Iahve.
5 Fiecare preot să îl ia de la colectorii de daruri şi să îl folosească la restaurarea casei (lui Iahve) – oriunde va constata că este ceva de restaurat!”
6 Dar în al douăzeci şi treilea an al guvernării lui Ioaş, preoţii încă nu restauraseră casa (lui Iahve).
7 Atunci regele Ioaş i-a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi; şi le-a zis: „De ce nici acum nu aţi restaurat Templul? Din acest moment să nu mai luaţi argint de la colectorii voştri de daruri; ci să îl daţi pentru restaurarea casei lui Iahve!”
8 Preoţii au vorbit între ei şi au decis să nu mai ia argint de la popor şi să nu mai coordoneze ei restaurarea Templului.
9 În consecinţă, preotul Iehoiada a luat o ladă mare, i-a făcut o gaură în capac şi a pus-o lângă altar, pe partea dreaptă faţă de intrarea în casa lui Iahve. Preoţii care păzeau poarta, puneau în ea tot argintul care se aducea la casa lui Iahve.
10 Atunci când vedeau că era prea mult argint în ladă, venea acolo scribul regelui împreună cu marele preot. Ei numărau tot argintul care era adus la casa lui Iahve şi îl puneau în saci.
11 Apoi luau acel argint cântărit şi îl dădeau oamenilor care erau însărcinaţi cu lucrarea la casa lui Iahve. Argintul era folosit pentru plata tâmplarilor şi a constructorilor care lucrau la casa lui Iahve.
12 Din el erau plătiţi şi zidarii, ca şi cioplitorii în piatră – pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor care urmau să fie cioplite – necesare restaurării casei lui Iahve. Acel argint era folosit şi pentru orice altă cheltuială care se făcea în vederea restaurării casei (lui Iahve).
13 Argintul care era adus la casa lui Iahve nu a fost folosit pentru facerea ligheanelor de argint, a uneltelor de stins focul, a cupelor, a trompetelor şi nici pentru altfel de vase de aur sau de argint din Templu;
14 ci cu el au fost plătiţi oamenii care lucrau la restaurarea casei lui Iahve.
15 Oamenii cărora li se încredinţa argintul, nu erau niciodată verificaţi în legătură cu (modul în care făceau) plata lucrătorilor – pentru că erau corecţi.
16 Argintul de la sacrificiile pentru vină şi argintul de la sacrificiile pentru păcat, nu se aducea la casa lui Iahve; ci era pentru preoţi.
17 În acele vremuri, Hazael – regele Aramului – a venit, a asaltat Gatul şi l-a capturat. Apoi a înaintat împotriva Ierusalimului.
18 Atunci Ioaş – regele lui Iuda – a luat toate lucrurile sfinte care fuseseră închinate lui Iahve de predecesorii lui – de regii lui Iuda, adică de Iehoşafat, de Iehoram şi de Ahazia – împreună cu tot aurul care era adunat în tezaurul casei lui Iahve şi în palatul regelui. El a trimis totul lui Hazael – regele Aramului – care nu a mai înaintat împotriva Ierusalimului.
19 Celelalte fapte ale lui Ioaş şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?
20 Slujitorii lui Ioaş s-au revoltat şi au complotat împotriva lui la Bet-Milo, pe drumul care conduce spre Sila.
21 Iozabad – fiul lui Şimat – şi Iehozabad – fiul lui Şomer – slujitorii lui, l-au lovit acolo; şi el a murit. L-au înmormântat lângă părinţii lui, în „Oraşul lui David”. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Amaţia.
1 Iehoahaz – fiul lui Iehu – a început să guverneze în teritoriul numit Israel – la Samaria – în al douăzeci şi treilea an al guvernării lui Ioaş – fiul lui Ahazia; şi a guvernat şaptesprezece ani.
2 El a făcut ce este rău în relaţia cu Iahve. A trăit în păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care făcuse Israelul să păcătuiască; şi nu a abandonat practicarea lor.
3 Atunci s-a declanşat mânia lui Iahve împotriva lui Israel; şi astfel, El l-a făcut să fie dominat de Hazael – regele Aramului – şi de Ben-Hadad – fiul acestuia – tot timpul cât au trăit ei.
4 Iehoahaz a insistat (cu rugăciuni) înaintea lui Iahve. Atunci Iahve l-a ascultat, văzând felul în care era dominat Israel; pentru că regele Aramului îi exploata pe israelieni.
5 Atunci Iahve i-a dat lui Israel un eliberator; şi poporul a scăpat de opresiunea arameilor. Astfel, israelienii au locuit în corturile lor ca mai înainte.
6 Dar deşi Iahve a făcut pentru israelieni toate acestea, ei nu au abandonat practicarea păcatelor familiei lui Ieroboam care făcuse Israelul să păcătuiască, ci şi-au trăit viaţa comiţându-le. Chiar şi stâlpul Astartei rămăsese în Samaria.
7 Din toată armata lui Iehoahaz, nu au mai rămas decât cincizeci de călăreţi, zece care şi zece mii de luptători care se deplasau pe jos; pentru că regele Aramului îi distrusese (pe ceilalţi) şi îi făcuse ca praful pe care îl calci cu picioarele.
8 Celelalte fapte ale lui Iehoahaz, tot ce a făcut el şi realizările lui, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Israel”?
9 Iehoahaz s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat în Samaria. Apoi, în locul lui Iehoahaz a guvernat fiul lui numit Iehoaş.
10 În al treizeci şi şaptelea an al guvernării lui Ioaş – regele teritoriului numit Iuda – a început să guverneze în teritoriul numit Israel, la Samaria, Iehoaş – fiul lui Iehoahaz. El a guvernat acolo şaisprezece ani.
11 Iehoaş a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve; şi nu s-a depărtat de niciunul dintre păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care determinase Israelul să păcătuiască.
12 Celelalte fapte ale lui Iehoaş, tot ce a făcut el şi realizările lui din războiul împotriva lui Amaţia – regele celor din teritoriul numit Iuda – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Israel”?
13 Iehoaş s-a culcat lângă părinţii lui. Apoi, în locul lui Iehoaş a guvernat Ieroboam. Iehoaş a fost înmormântat în Samaria, lângă regii lui Israel.
14 Elisei s-a îmbolnăvit de o boală care i-a cauzat moartea. Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – venise la el ca să îl vadă şi plânsese în faţa lui. Bocind, el a zis: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!”
15 Elisei i-a zis: „Ia un arc şi nişte săgeţi!” El s-a dus şi a luat un arc şi nişte săgeţi.
16 Elisei i-a zis regelui lui Israel: „Acum încordează arcul cu mâna ta!” După ce a încordat arcul cu mâna lui, Elisei şi-a pus mâinile pe mâinile regelui.
17 Apoi el i-a zis: „Deschide fereastra dinspre Est!” Şi regele a deschis-o. Elisei i-a spus: „Trage!” Şi el a tras. Atunci Elisei i-a zis: „Aceasta este săgeata victoriei care vine de la Iahve – o săgeată a victoriei împotriva lui Aram; pentru că tu îi vei lovi pe aramei la Afec până îi vei distruge.”
18 Apoi i-a zis: „Ia săgeţile!” Şi el le-a luat. Elisei i-a mai zis regelui celor numiţi Israel: „Loveşte pământul cu ele!” El a lovit pământul de trei ori; apoi s-a oprit.
19 Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el; şi i-a zis: „Ar fi trebuit să loveşti de cinci sau de şase ori. Atunci i-ai fi lovit pe aramei până i-ai fi distrus total. Dar dacă ai procedat aşa, îi vei învinge doar de trei ori!”
20 Elisei a murit şi a fost înmormântat. În următorul an, nişte grupuri de moabiţi au invadat ţara.
21 Când nişte israelieni care îngropau un mort, au văzut unul dintre aceste grupuri, s-au grăbit şi au aruncat corpul mortului în mormântul lui Elisei. Dar când corpul mortului a atins oasele lui Elisei, cel care murise, a înviat şi s-a ridicat pe picioarele lui.
22 Hazael – regele Aramului – a oprimat poporul Israel tot timpul vieţii lui Iehoahaz.
23 Totuşi Iahve şi-a manifestat mila faţă de israelieni; şi astfel Şi-a întors faţa spre ei – din cauza legământului Lui făcut cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov. Nici până astăzi nu a intenţionat să îi distrugă (total) sau să îi alunge din prezenţa Lui (pentru totdeauna).
24 Hazael – regele Aramului – a murit; şi în locul lui a guvernat fiul lui care s-a numit Ben-Hadad.
25 Atunci Iehoaş – fiul lui Iehoahaz – a luat înapoi din teritoriul lui Ben-Hadad – fiul lui Hazael – acele oraşe pe care le cucerise Hazael de la Iehoahaz, tatăl lui. Iehoaş l-a învins de trei ori; şi astfel a luat înapoi oraşele lui Israel.
1 În al doilea an al guvernării lui Iehoaş – fiul lui Iehoahaz – care era regele celor din teritoriul numit Israel – a început să guverneze Amaţia – fiul lui Ioaş – ca regele al celor din teritoriul numit Iuda.
2 El avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin şi era din Ierusalim.
3 Amaţia a făcut ce este bine în relaţia lui cu Iahve, dar nu cum procedase strămoşul lui numit David; ci în toate lucrurile, el s-a comportat la fel ca tatăl lui numit Ioaş.
4 Amaţia nu a îndepărtat înălţimile; şi astfel, poporul încă mai aducea sacrificii şi tămâie pe ele.
5 După ce şi-a consolidat guvernarea, el i-a omorât pe slujitorii care îl omorâseră pe tatăl lui, pe regele Ioaş.
6 Totuşi, pe fiii acelor criminali nu i-a omorât, din cauza interdicţiei care este scrisă în cartea legii lui Moise. Acolo, Iahve porunceşte: „Să nu îi omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi; ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui!”
7 Amaţia a omorât zece mii de edomiţi în Valea Sării; şi a cucerit Sela prin luptă, numind-o apoi Iocteel. Acest nume s-a păstrat până astăzi pentru acea localitate.
8 Apoi Amaţia şi-a trimis nişte reprezentanţi la Iehoaş – fiul lui Iehoahaz, care la rândul lui fusese fiul lui Iehu – regele celor din teritoriul numit Israel. Prin intermediul lor, Amaţia i-a zis: „Vino să ne confruntăm!”
9 Dar Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – i-a răspuns astfel lui Amaţia – regele celor din „Iuda”: „Spinul din Liban şi-a trimis un reprezentant să îi spună cedrului din Liban: «Dă-o pe fiica ta ca soţie fiului meu!» Dar imediat, animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul cu picioarele lor.
10 Este adevărat că ai învins Edomul; şi astfel ţi s-a înălţat inima! Bucură-te de gloria ta şi rămâi acasă! De ce să provoci un dezastru care ar putea determina căderea ta şi a celor din teritoriul numit Iuda?”
11 Dar Amaţia nu a ascultat (sfatul lui Iehoaş). Astfel, Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – a plecat la atac. El şi Amaţia – regele celor din teritoriul numit Iuda – s-au confruntat la Bet-Şemeş care este pe teritoriul numit Iuda.
12 „Iuda” a fost învins de „Israel”; şi fiecare om a fugit acasă.
13 Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – l-a prins pe Amaţia – regele al celor numiţi „Iuda” şi care era fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia – la Bet-Şemeş. Apoi a venit la Ierusalim şi a spart zidul oraşului de la Poarta numită Efraim până la Poarta Colţului – pe o lungime de patru sute de coţi.
14 A luat tot aurul şi tot argintul împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în casa lui Iahve şi în camerele tezaurului palatului regelui. A luat şi prizonieri. Apoi s-a întors în Samaria.
15 Celelalte fapte ale lui Iehoaş, ce a făcut el şi realizările lui din războiul împotriva lui Amaţia – regele celor din teritoriul numit Iuda – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Israel”?
16 Iehoaş s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat în Samaria, lângă regii lui Israel. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Ieroboam.
17 Amaţia – fiul lui Ioaş – care era rege în teritoriul numit Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş – fiul lui Iehoahaz – care era rege în „Israel”.
18 Celelalte fapte ale lui Amaţia, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Iuda”?
19 Slujitorii lui Amaţia au conceput un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiş; dar ei au trimis nişte oameni după el. Şi aceia l-au omorât acolo.
20 L-au adus pe cai şi a fost înmormântat la Ierusalim, lângă părinţii lui, în „Oraşul lui David”.
21 Atunci tot poporul din teritoriul numit Iuda l-a luat pe Azaria care avea vârsta de şaisprezece ani; şi l-a numit rege în locul tatălui lui, Amaţia.
22 După ce regele Amaţia a murit, Azaria a reconstruit Elatul şi l-a adus din nou între teritoriile numite Iuda.
23 Ieroboam – fiul lui Iehoaş – regele celor numiţi „Israel”, a început să guverneze la Samaria în al cincisprezecelea an al guvernării lui Amaţia – fiul lui Ioaş – rege al celor numiţi „Iuda”. El a guvernat patruzeci şi unu de ani.
24 Ieroboam a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve; şi nu s-a depărtat de niciunul dintre păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care făcuse Israelul să păcătuiască.
25 Ieroboam a luat înapoi teritoriile lui Israel – de la Lebo-Hamat până la Marea Arabei – exact cum spusese Cuvântul Dumnezeului lui Israel care se numeşte Iahve – proclamat prin sclavul lui numit Iona – fiul lui Amitai – acel profet din Gat-Hefer.
26 S-a întâmplat aşa pentru că Iahve văzuse câte era de mare necazul fiecărui israelian, indiferent că era sclav sau om liber; şi nu exista niciun (alt) ajutor pentru Israel.
27 Iahve nu decisese că va şterge numele lui Israel de sub cer. Astfel, El i-a salvat prin Ieroboam, fiul lui Iehoaş.
28 Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el şi realizările lui din războiul în care a luat înapoi pentru Israel Damascul şi Hamatul – care aparţinuseră teritoriului numit Iuda – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Israel”?
29 Ieroboam s-a culcat lângă părinţii lui care fuseseră regi în teritoriul numit Israel. Apoi, în locul lui Ieroboam a guvernat fiul lui numit Zaharia.
1 Azaria – fiul lui Amaţia – rege al celor numiţi „Iuda” – a început să guverneze în al douăzeci şi şaptelea an al guvernării lui Ieroboam, regele lui „Israel”.
2 Azaria avea vârsta de şaisprezece ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim cincizeci şi doi de ani. Mama lui se numea Iecolia şi era din Ierusalim.
3 El a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – exact cum trăise tatăl lui numit Amaţia.
4 Singurul lucru care i se poate reproşa este faptul că nu a îndepărtat înălţimile; şi astfel poporul încă mai aducea sacrificii şi tămâie pe ele.
5 Iahve l-a lovit pe rege cu lepră; şi a rămas lepros până la moarte. El a locuit izolat într-o casă. Cel care supraveghea palatul şi judeca poporul ţării, era Iotam – fiul regelui.
6 Celelalte fapte ale lui Azaria, tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?
7 Azaria s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat lângă ei – în „Oraşul lui David”. Apoi, în locul lui Azaria a guvernat fiul lui numit Iotam.
8 Zaharia – fiul lui Ieroboam – a început să guverneze în teritoriul numit Israel – la Samaria – în al treizeci şi optulea an al guvernării lui Azaria – regele celor numiţi „Iuda”; şi a guvernat acolo şase luni.
9 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – la fel ca strămoşii lui. Nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care făcuse Israelul să păcătuiască.
10 Şalum – fiul lui Iabeş – a complotat împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului şi l-a omorât; apoi a guvernat el în locul lui Zaharia.
11 Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Israel”.
12 Aşa a fost confirmat de fapte Cuvântul lui Iahve referitoare la Iehu, care spusese: „Urmaşii tăi vor guverna în teritoriul numit Israel până la a patra generaţie.”
13 Şalum – fiul lui Iabeş – a început să guverneze în al treizeci şi nouălea an al guvernării lui Uzia – regele celor numiţi „Iuda”. El a guvernat la Samaria – (doar) o lună.
14 Atunci Menahem – fiul lui Gadi – a plecat din Tirţa şi a venit în Samaria. El l-a omorât pe Şalum – fiul lui Iabeş – în Samaria; apoi a guvernat în locul lui.
15 Celelalte fapte ale lui Şalum şi complotul pe care l-a făcut el, sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Israel”.
16 În acele vremuri, Menahem a devastat Tifsa şi a distrus tot ce era în ea. A procedat la fel şi cu zonele din jurul ei care ajungeau spre Tirţa – pentru că cei de acolo nu au vrut să îşi deschidă porţile. El a distrus Tifsa şi a spart uterul tuturor femeilor însărcinate.
17 Menahem – fiul lui Gadi – a început să guverneze în teritoriul numit Israel în al treizeci şi nouălea an al lui Azaria – regele celor numiţi „Iuda”; şi a guvernat la Samaria zece ani.
18 Tot timpul cât a trăit, el a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve; şi nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care făcuse Israelul să păcătuiască.
19 Atunci când Pul – regele Asiriei – a invadat ţara, Menahem i-a dat o mie de talanţi de argint pentru ca să îl ajute să îşi consolideze guvernarea.
20 Menahem a cerut acest argint de la toţi oamenii bogaţi din Israel. Fiecare i-a dat regelui Asiriei câte cincizeci de şecheli de argint. Astfel, regele Asiriei s-a întors; şi nu a mai staţionat în ţară.
21 Celelalte fapte ale lui Menahem şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Israel”?
22 Menahem s-a culcat lângă părinţii lui. Apoi, în locul lui Menahem a guvernat fiul lui numit Pecahia.
23 Pecahia – fiul lui Menahem – a început să guverneze în teritoriul numit Israel – la Samaria – în al cincizecilea an al guvernării lui Azaria – regele celor numiţi „Iuda”. El a guvernat acolo doi ani.
24 Pecahia a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve şi nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care făcuse pe Israel să păcătuiască.
25 Unul dintre comandanţii armatei lui Pecahia – numit Pecah – fiul lui Remalia, a complotat împotriva lui; şi acţionând împreună cu cincizeci de ghiladiţi, l-a omorât pe rege. Apoi au mai omorât pe Argob şi pe Arieh – la Samaria – în fortăreaţa palatului regelui. Deci Pecah l-a omorât pe Pecahia. Apoi a guvernat în locul lui.
26 Celelalte fapte ale lui Pecahia şi tot ce a făcut el, sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Israel”.
27 Pecah – fiul lui Remalia – a început să guverneze pentru cei din teritoriul numit Israel – la Samaria – în al cincizeci şi doilea an al guvernării lui Azaria – regele al celor numiţi „Iuda” – şi a guvernat acolo douăzeci de ani.
28 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve şi nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care a făcut Israelul să păcătuiască.
29 În timpul guvernării lui Pecah – regele celor numiţi „Israel”, Tiglat-Pileser – regele Asiriei – a capturat oraşele: Iion, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Ghilad şi Galileea. El a mai ocupat tot teritoriul locuit de urmaşii lui Neftali; şi i-a dus pe locuitorii lor în captivitate, în Asiria.
30 Apoi Osea – fiul lui Ela – a complotat împotriva lui Pecah – fiul lui Remalia – şi l-a omorât. Osea a început să guverneze în locul lui, în al douăzecilea an al guvernării lui Iotam, fiul lui Uzia.
31 Celelalte fapte ale lui Pecah şi tot ce a făcut el, sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Israel”.
32 Iotam – fiul lui Uzia – a început să guverneze în teritoriul numit Iuda în al doilea an al guvernării lui Pecah – fiul lui Remalia – regele celor numiţi „Israel”.
33 El avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a început să guverneze; şi a guvernat la Ierusalim şaisprezece ani. Mama lui se numea Ieruşa şi era fiica lui Ţadoc.
34 Iotam a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – exact cum trăise şi tatăl lui numit Uzia.
35 Totuşi, nici el nu a desfiinţat înălţimile; şi astfel, poporul încă mai aducea sacrificii şi tămâie pe ele. Iotam a construit poarta de sus a casei lui Iahve.
36 Celelalte fapte ale lui Iotam, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Iuda”?
37 În acele zile, Iahve a început să trimită împotriva lui Iuda pe Reţin – regele Aramului – şi pe Pecah, fiul lui Remalia.
38 Iotam s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat lângă ei – în oraşul strămoşului lui numit David. Apoi, în locul lui Iotam a guvernat fiul lui numit Ahaz.
1 Ahaz – fiul lui Iotam – regele din teritoriul numit Iuda – a devenit rege în al şaptesprezecelea an al guvernării lui Pecah, fiul lui Remalia.
2 Ahaz avea vârsta de douăzeci de ani când a început să guverneze; şi a guvernat la Ierusalim şaisprezece ani. El nu a făcut ce este corect în relaţia cu Dumnezeul lui numit Iahve – aşa cum procedase strămoşul lui numit David –
3 ci a trăit conform modelului oferit de regii din teritoriul numit Israel. El l-a trecut chiar şi pe fiul lui prin foc – aşa cum era obiceiul idolatru al popoarelor pe care Iahve le alungase din faţa israelienilor.
4 Ahaz a ajuns în situaţia de a aduce sacrificii şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.
5 Atunci Reţin – regele Aramului – şi Pecah – fiul lui Remalia – care era rege în teritoriul numit Israel, au declanşat un război împotriva Ierusalimului. L-au asediat pe Ahaz, dar nu l-au putut învinge.
6 În acea vreme, Reţin – regele Aramului – a readus Elatul între graniţele Aramului; şi i-a alungat de acolo pe iudei. Astfel, edomiţii s-au întors la Elat; şi au locuit acolo până astăzi.
7 Ahaz şi-a trimis nişte reprezentanţi la Tiglat-Pileser – regele Asiriei – ca să îi spună: „Eu sunt slujitorul şi fiul tău! Vino şi salvează-mă de regele Aramului şi de regele lui Israel – care au declanşat un război împotriva mea.”
8 Ahaz a luat argintul şi aurul care erau în casa lui Iahve şi în tezaurul palatului regelui; şi le-a trimis ca dar regelui Asiriei.
9 Regele Asiriei l-a ascultat. Atunci regele Asiriei a venit, a luptat împotriva Damascului şi l-a capturat. Apoi i-a dus pe locuitori în captivitate la Chir; şi l-a omorât pe Reţin.
10 Regele Ahaz a plecat la Damasc ca să îl întâlnească pe Tiglat-Pileser, regele Asiriei. Când a văzut altarul care era în Damasc, regele Ahaz a trimis preotului Urie copia şi modelul lui împreună cu toate dimensiunile.
11 Preotul Urie a construit un altar conform modelului pe care regele Ahaz i l-a trimis din Damasc. Acel preot l-a terminat înainte de întoarcerea regelui din Damasc.
12 Când s-a întors regele (Ahaz) din Damasc şi a văzut altarul, s-a apropiat şi a adus sacrificii pe el.
13 A oferit pe altar arderile integrale şi darurile de mâncare, a turnat darurile de băutură şi a vărsat sângele sacrificiilor pentru pace.
14 A luat din faţa casei altarul de bronz care era înaintea lui Iahve – pentru ca el să nu fie între noul altar şi casa lui Iahve. Apoi l-a pus în partea de nord a noului altar.
15 Regele Ahaz i-a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să aduci pe marele altar arderea integrală de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea integrală a regelui şi darul lui de mâncare, arderea integrală a întregului popor din ţară, darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură. Să torni pe el tot sângele arderilor integrale şi tot sângele sacrificiilor. Voi folosi altarul de bronz ca să mă ghideze în luarea deciziilor!”
16 Preotul Urie a făcut totul exact cum îi poruncise regele Ahaz.
17 Regele Ahaz a sfărâmat ornamentele suporturilor bazinelor şi apoi a luat bazinele de pe ele. A dat jos şi „marea”. El a luat-o de pe boii de bronz care erau sub ea; şi a pus-o pe un planşeu de piatră.
18 Respectând dorinţa regelui Asiriei, Ahaz a desfiinţat din casa lui Iahve atât arcada Sabatului – care fusese construită la interiorul Casei –, cât şi partea de afară numită intrarea regelui.
19 Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahaz, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?
20 Ahaz s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat lângă ei, în „Oraşul lui David”. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Ezechia.
1 Osea – fiul lui Ela – a început să guverneze în teritoriul numit Israel – la Samaria – în al doisprezecelea an al guvernării lui Ahaz – regele din teritoriul numit Iuda; şi a guvernat acolo nouă ani.
2 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve; dar nu a procedat ca regii lui Israel care trăiseră înaintea lui.
3 Salmanasar – regele Asiriei – a venit împotriva lui. Astfel, Osea a devenit vasalul acestui rege; şi i-a plătit periodic o taxă (de subordonare).
4 Dar regele Asiriei a descoperit un complot organizat de Osea care îi trimisese lui So – monarhul Egiptului – nişte oameni din partea lui; şi nu îi mai plătea regelui Asiriei acea taxă anuală. În consecinţă, regele Asiriei l-a prins şi l-a băgat în închisoare.
5 Regele Asiriei a parcurs toată ţara şi a venit să lupte împotriva Samariei. A asediat-o într-o perioadă de trei ani.
6 În al nouălea an al guvernării lui Osea, regele Asiriei a cucerit Samaria; şi apoi i-a dus pe israelieni captivi în Asiria. El i-a adus acolo să locuiască în Halah şi în Gozan – pe traseul râului Habor şi în oraşele mezilor.
7 Aceste lucruri s-au întâmplat pentru că poporul Israel a păcătuit împotriva Dumnezeului lor numit Iahve – Cel care i-a scos de pe teritoriul Egiptului de sub dominaţia faraonului, monarhul Egiptului. Ei s-au închinat înaintea altor (dumne)zei
8 şi au copiat atât obiceiurile popoarelor pe care Iahve le alungase din faţa israelienilor, cât şi obiceiurile stabilite de regii din teritoriul numit Israel.
9 Israelienii au făcut, în secret, împotriva Dumnezeului lor numit Iahve, fapte nepermise de El. Ei şi-au construit înălţimi în toate oraşele lor, din turnurile santinelelor până în oraşele fortificate.
10 Şi-au ridicat pietre (pe care le-au considerat) sacre şi „astarte” – pe orice deal înalt şi sub orice copac verde.
11 Au ars tămâie pe toate înălţimile – exact ca popoarele pe care Iahve le alungase din faţa lor; şi au făcut lucruri rele cu care L-au mâniat pe Iahve.
12 Au slujit idolilor, deşi Iahve le spusese: „Să nu faceţi acest lucru!”
13 Iahve a avertizat pe Israel şi pe Iuda prin toţi profeţii şi prin oamenii care vedeau lucrurile revelate de El. Aceia le ziseseră (din partea lui Iahve): „Întoarceţi-vă de la comportamentul vostru rău şi respectaţi poruncile şi deciziile Mele, conform întregii Legi pe care am poruncit-o strămoşilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin sclavii Mei – prin profeţi!”
14 Dar ei nu L-au ascultat; ci s-au opus acestor cerinţe la fel ca strămoşii lor care nu crezuseră în Dumnezeul lor numit Iahve.
15 I-au respins deciziile, legământul ratificat cu strămoşii lor şi declaraţiile pe care li le-a dat. Au umblat după lucruri fără valoare; şi astfel au devenit chiar ei nişte oameni demni de desconsiderare. Israelienii au urmat exemplul celorlalte popoare care erau în jurul lor, deşi Iahve le poruncise să nu se asemene cu ele.
16 Ei au renunţat la toate poruncile Dumnezeului lor care se numeşte Iahve; şi şi-au turnat ca idoli doi viţei şi un stâlp închinat Astartei. S-au închinat tuturor constelaţiilor care se puteau observa pe cer; şi i-au slujit lui Baal.
17 Au trecut prin foc pe fiii şi pe fiicele lor, au practicat ghicirea şi vrăjitoria; şi s-au vândut să facă ce este rău în relaţia lor cu Iahve, declanşându-I astfel mânia (împotriva lor).
18 Iahve s-a mâniat foarte mult pe Israel şi l-a îndepărtat din prezenţa Lui. Astfel, nu au mai rămas (pe teritoriul locuit cândva de israelieni) decât urmaşii lui Iuda.
19 Dar nici israelienii din teritoriul numit Iuda nu au respectat legământul ratificat cu Dumnezeul lor care se numeşte Iahve; ci au copiat obiceiurile pe care le avuseseră cei din teritoriul numit Israel.
20 Atunci Iahve i-a abandonat pe toţi urmaşii lui Israel, i-a chinuit, a permis să ajungă la discreţia jefuitorilor; iar în final i-a alungat din prezenţa Lui.
21 El a procedat aşa cu ei pentru că cei care s-au numit Israel, se despărţiseră de familia lui David şi îl făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat – cel care l-a înstrăinat pe Israel de Iahve şi l-a determinat să comită un mare păcat.
22 Israelienii au continuat să facă toate păcatele comise de Ieroboam; şi nu s-au depărtat de ele –
23 până când Iahve l-a îndepărtat pe Israel din prezenţa Sa – exact cum anunţase prin toţi sclavii Săi: prin profeţi. Astfel, cei din teritoriul numit Israel au fost luaţi din ţara lor şi duşi captivi în Asiria, unde au rămas până astăzi.
24 Regele Asiriei a adus oameni de la Babilon: din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim. El i-a pus să trăiască în oraşele care aveau capitala la Samaria, în locul israelienilor. Ei au devenit proprietarii Samariei; şi au locuit (inclusiv) în oraşele (din jurul) ei.
25 Când au început să locuiască acolo, nu se temeau de Iahve. Atunci Iahve a trimis împotriva lor nişte lei care au omorât pe câţiva dintre ei.
26 Aceia i-au zis regelui Asiriei: „Popoarele pe care le-ai adus ca să locuiască în oraşele (care aparţin) Samariei, nu cunosc legea Dumnezeului acestei ţări. El a trimis împotriva lor nişte lei; şi oamenii au fost omorâţi de ei – pentru că nu ştiu ce prevede legea Dumnezeului acestei ţări!”
27 Atunci regele Asiriei a ordonat: „Trimiteţi pe unul dintre preoţii care au fost luaţi captivi din Samaria. El să meargă şi să locuiască acolo – ca să îi înveţe (să respecte) legea Dumnezeului acelui teritoriu!”
28 Unul dintre preoţi, care fusese luat captiv din Samaria, s-a întors şi a locuit la Betel. El i-a învăţat cum să se teamă de Iahve.
29 Dar fiecare popor şi-a făcut proprii lui zei în oraşele în care locuiau ei; şi i-au pus atât în temple cât şi pe înălţimile construite de samariteni.
30 Oamenii din Babilon l-au făcut pe zeul Sucot-Benot, oamenii din Cuta l-au făcut pe zeul Nergal, oamenii din Hamat l-au făcut pe zeul Aşima,
31 iar cei din Ava i-au făcut pe zeii Nibhaz şi Tartac. Cei din Sefarvaim îşi ardeau fiii în foc, ca sacrificiu oferit lui Adra-Melec şi lui Ana-Melec – zeii din Sefarvaim.
32 Ei se închinau (şi) lui Iahve; dar în acelaşi timp şi-au desemnat pentru ei mulţi preoţi ai înălţimilor, care aduceau sacrificii în acele temple de pe înălţimi.
33 Astfel, acei oameni se închinau lui Iahve, dar slujeau şi zeilor lor, conform obiceiului popoarelor din care au fost aduşi.
34 Până astăzi, ei au aceleaşi obiceiuri vechi. Nu se tem doar de Iahve. Nu respectă doar deciziile şi regulile lor (religioase) şi nici doar poruncile pe care le-a dat Iahve urmaşilor lui Iacov, căruia i-a fost pus numele Israel.
35 Iahve ratificase cu israelienii un legământ şi le poruncise astfel: „Să nu vă temeţi de alţi (dumne)zei şi să nu vă închinaţi lor; să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi sacrificii;
36 ci să vă temeţi de Iahve – de Cel care v-a scos de pe teritoriul Egiptului cu o mare demonstraţie de forţă şi cu braţul întins! Să vă închinaţi doar Lui; şi numai acestui Dumnezeu să îi aduceţi sacrificii!
37 Fiţi atenţi totdeauna, ca să respectaţi învăţăturile, regulile, legile şi poruncile pe care le-a scris pentru voi; şi să nu vă temeţi de alţi (dumne)zei.
38 Să nu uitaţi (să respectaţi) legământul pe care Eu l-am ratificat cu voi; şi să nu vă temeţi de alţi (dumne)zei;
39 ci să vă temeţi de Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve; şi atunci El vă va scăpa de toţi duşmanii voştri.”
40 Dar israelienii nu s-au conformat acestor cerinţe; ci au urmat vechile lor obiceiuri.
41 Deci aceste popoare se temeau de Iahve, dar slujeau şi idolilor lor. Până astăzi, copiii lor şi copiii copiilor lor fac ce au făcut şi părinţii lor.
1 Ezechia – fiul lui Ahaz – rege în teritoriul numit Iuda, a început să guverneze în al treilea an al guvernării lui Osea – fiul lui Ela – regele celor din teritoriul numit Israel.
2 El avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Abia şi era fiica lui Zaharia.
3 El a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – exact cum procedase strămoşul lui numit David.
4 Ezechia a desfiinţat închinarea pe înălţimi şi a sfărâmat pietrele (considerate) sacre, a tăiat stâlpul închinat Astartei şi a spart în bucăţi şarpele de bronz pe care îl făcuse Moise – pentru că israelienii aveau obiceiul să ardă tămâie în faţa lui şi îl numeau Nehuştan.
5 Ezechia a crezut în Dumnezeul lui Israel numit Iahve. Niciunul dintre regii din teritoriul numit Iuda care fuseseră înaintea lui sau care au trăit după aceea, nu a mai fost ca el.
6 Ezechia s-a ataşat de Iahve, nu s-a depărtat de El şi a respectat poruncile pe care Iahve i le dăduse (pentru Israel) lui Moise.
7 Iahve a fost cu Ezechia; şi oriunde mergea, avea victorie. El s-a revoltat împotriva regelui Asiriei; şi nu i s-a mai subordonat.
8 Ezechia i-a distrus pe filisteni până la Gaza; şi le-a devastat teritoriile: de la turnurile de pază şi până la oraşele fortificate.
9 În al patrulea an al guvernării lui Ezechia – care era al şaptelea an al guvernării lui Osea, fiul lui Ela, regele celor din teritoriul numit Israel –, Salmanasar – regele Asiriei – a venit să lupte împotriva Samariei şi a asediat-o;
10 şi după trei ani de asediu, asirienii au cucerit-o. Deci Samaria a fost cucerită în al şaselea an al guvernării lui Ezechia – an care corespundea cu al nouălea din timpul guvernării lui Osea, regele celor din teritoriul numit Israel.
11 Regele Asiriei i-a dus pe israelieni captivi în Asiria şi i-a pus să locuiască în Halah, în Gozan, pe traseul râului Habor şi în oraşele mezilor.
12 S-a întâmplat aşa pentru că nu au ascultat ce le-a spus Dumnezeul lor care se numeşte Iahve; ci au încălcat legământul Lui. Nu s-au conformat cerinţelor lui şi nici nu au respectat tot ce le-a poruncit Moise, sclavul lui Iahve.
13 În al paisprezecelea an al guvernării regelui Ezechia, Sanherib – regele Asiriei – a înaintat împotriva tuturor oraşelor fortificate din teritoriul numit Iuda; şi le-a cucerit.
14 Apoi Ezechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – a trimis următorul mesaj regelui Asiriei care era atunci în Lachiş: „Am greşit! Depărtează-te de mine; şi îţi voi da orice îmi vei cere!” Regele Asiriei a cerut de la Ezechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.
15 Ezechia i-a dat tot argintul care era adunat în casa lui Iahve şi în tezaurul palatului regelui.
16 În acea situaţie, Ezechia a desprins aurul pe care tot el, Ezechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – îl folosise ca să acopere uşile şi stâlpii Templului lui Iahve; şi l-a dat (şi pe acela) regelui Asiriei.
17 Regele Asiriei i-a trimis din Lachiş pe Tartan, pe Rab-Saris şi pe Rab-Şache – însoţiţi de o mare armată. Ei au venit la regele Ezechia, la Ierusalim. Au plecat spre Ierusalim; şi când au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al lacului de sus, pe drumul care conduce la terenul spălătorului.
18 Apoi l-au chemat (la ei) pe rege. Eliachim – fiul lui Hilchia –, administratorul palatului, scribul Şebna şi cronicarul Ioah – fiul lui Asaf – s-au dus la ei.
19 Rab-Şache le-a zis: „Spuneţi-i lui Ezechia: «Marele rege al Asiriei îţi vorbeşte astfel: ‘Pe ce se bazează această încredere pe care o ai?
20 Tu spui că ai strategie şi forţă pentru război; dar acestea sunt doar nişte vorbe fără acoperire în fapte. În cine te încrezi tu acum, astfel încât ai decis să te revolţi împotriva mea?
21 Constat că ai decis să te încrezi în Egipt – în acel toiag de trestie ruptă, care înţeapă şi răneşte mâna oricui se sprijină pe el. Aşa este faraonul – monarhul Egiptului – pentru toţi aceia care se încred în el!
22 Poate că îmi veţi spune că vă încredeţi în Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve. Dar oare nu este El Acela ale Cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat tocmai Ezechia, zicând oamenilor din teritoriul numit Iuda şi Ierusalimului ca să se închine înaintea altarului din Ierusalim!’»?
23 Acum îţi propun să vii şi să faci o înţelegere cu stăpânul meu, cu regele Asiriei. Eu îţi voi da două mii de cai; şi să vedem dacă tu vei putea găsi călăreţi pentru ei…
24 Este interesant de urmărit cum vei putea elimina tu măcar un singur conducător dintre cei mai nesemnificativi slujitori ai stăpânului meu – când te bazezi pe Egipt ca să îţi dea care şi călăreţi!
25 În plus, crezi oare că am înaintat fără aprobarea lui Iahve împotriva acestui loc, ca să îl distrug? Iahve personal mi-a zis: «Înaintează împotriva acestei ţări şi distruge-o!»”
26 Atunci Eliachim – fiul lui Hilchia –, Şebna şi Ioah i-au răspuns lui Rab-Şache: „Te rugăm să vorbeşti slujitorilor tăi în limba aramaică, pentru că (noi) o înţelegem. Nu ne vorbi în limba ebraică, în auzul poporului care este pe zid!”
27 Dar Rab-Şache le-a zis: „Oare stăpânul meu m-a trimis să spun aceste cuvinte stăpânului vostru şi vouă? Nu m-a trimis la aceşti oameni, care stau pe zid şi care, la fel ca voi, vor ajunge să îşi mănânce propriile fecale şi să îşi bea propria urină?”
28 Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat cu mare intensitate în limba ebraică, astfel: „Ascultaţi ce vă vorbeşte marele regele al Asiriei!
29 El vă spune: «Nu îi permiteţi lui Ezechia să vă ducă în eroare; pentru că el nu va putea să vă salveze din mâna mea!
30 Nu îi permiteţi lui Ezechia să vă convingă (zicându-vă că este mai bine) să vă încredeţi în Iahve, când vă spune: ‘Este o certitudine că Iahve ne va salva; şi acest oraş nu va fi dat în mâinile regelui Asiriei!’
31 Nu-l ascultaţi pe Ezechia. Regele Asiriei vă spune: ‘Faceţi pace cu mine; şi veniţi afară la mine. Atunci, fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui; şi veţi bea apă din fântânile voastre –
32 până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră. Aceea este o ţară cu abundenţă de cereale şi de vin, cu abundenţă de pâine şi de vii şi cu abundenţă de măsline şi de miere. Astfel, veţi trăi şi nu veţi muri. Nu îl ascultaţi pe Ezechia; pentru că el vă conduce greşit când pretinde că vă va salva Iahve!
33 Oare şi-a scăpat vreodată vreunul dintre zeii celorlalte popoare ţara din mâna regelui Asiriei?
34 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvaimului, ai Henei şi ai Ivei? Au putut ei să salveze Samaria din mâna mea?
35 Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au scăpat ţara din mâna mea? În consecinţă, cum ar putea Iahve să salveze Ierusalimul din mâna mea?’»”
36 Poporul a tăcut. Nu i-a răspuns niciun cuvânt; pentru că regele le poruncise să nu îi răspundă.
37 Atunci Eliachim – fiul lui Hilchia –, administratorul palatului, scribul Şebna şi cronicarul Ioah – fiul lui Asaf – au venit la Ezechia cu hainele rupte; şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.
1 După ce regele Ezechia a auzit despre toate acestea, şi-a rupt hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la casa lui Iahve.
2 Apoi i-a trimis la profetul Isaia – fiul lui Amoţ – pe Eliachim – administratorul palatului lui –, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi. Toţi s-au dus la el acoperiţi cu saci.
3 Ei i-au zis: „Ezechia îţi vorbeşte astfel: «Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine. Copiii au ajuns la termenul la care trebuie să se nască, dar nu mai există nicio forţă pentru naşterea lor.
4 Poate că Dumnezeul tău – Cel care se numeşte Iahve – a auzit toate cuvintele lui Rab-Şache. El a fost trimis de stăpânul lui – de regele Asiriei – ca să Îl ridiculizeze pe Dumnezeul care este (singurul) viu. Poate că Iahve – Dumnezeul tău – îi va reproşa cuvintele pe care le-a spus. Deci fă o rugăciune (adresată lui Iahve) pentru cei care au mai rămas!»”
5 Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia,
6 el le-a zis: „Să îi spuneţi stăpânului vostru că Iahve îi vorbeşte astfel: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care slujitorii regelui Asiriei M-au blasfemiat.
7 Te anunţ că voi pune în el un asemenea spirit, încât la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui. Şi îl voi determina să cadă omorât de sabie chiar pe teritoriul lui!»”
8 Când Rab-Şache a auzit că regele Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit luptând împotriva Libnei.
9 Apoi, când regele Asiriei a auzit că Tirhaca – regele din Cuş –, a plecat să lupte împotriva lui, a trimis din nou reprezentanţi la Ezechia. Prin intermediul lor, a transmis:
10 „Să îi vorbiţi lui Ezechia, regele celor din teritoriul numit Iuda, astfel: «Nu Îi permite Dumnezeului tău, în care te încrezi, să te păcălească promiţându-ţi că Ierusalimul nu va ajunge în mâna regelui Asiriei.
11 Sunt sigur că ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor cucerite: cum le-a distrus în totalitate! Şi crezi oare că tu vei fi salvat?
12 Şi-au salvat oare zeii popoarele pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden – care erau în Tel-Asar?
13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele oraşului Sefarvaim. Unde este acela al oraşului Hena sau al oraşului Iva?»”
14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a dus în casa lui Iahve şi a pus-o acolo deschisă, înaintea Lui.
15 Ezechia s-a rugat lui Iahve şi a zis: „O, Doamne, Dumnezeul lui Israel; Tu, Cel care tronezi deasupra heruvimilor! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerul şi pământul!
16 Doamne, apleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să Îl ridiculizeze pe Dumnezeul (care este) viu!
17 Doamne, este adevărat că regii Asiriei au devastat aceste popoare şi ţările lor.
18 Ştim şi că le-au aruncat zeii în foc. Dar ei i-au distrus pentru că aceia nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului. Acei zei erau doar lemn şi piatră.
19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rugăm, scapă-ne de ameninţarea lui – ca să ştie toate regatele pământului că Tu, Doamne, eşti singurul Dumnezeu!”
20 Atunci Isaia – fiul lui Amoţ – a trimis pe cineva la Ezechia, ca să îi spună: „Iahve, Dumnezeul lui Israel, vorbeşte astfel: «Ţi-am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o, referitoare la Sanherib, regele Asiriei.
21 Să ştii că Iahve a pronunţat deja următoarele cuvinte împotriva lui: ‘Fecioara – fiica Sionului – te desconsideră şi râde de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce tu fugi!’
22 Ştii pe Cine ai ridiculizat şi împotriva Cui ai blasfemiat? Ştii împotriva Cui ai vorbit? Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel!
23 Prin intermediul solilor tăi, L-ai ridiculizat pe Iahve, zicând: ‘Cu mulţimea carelor mele, am escaladat înălţimile munţilor până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalţi cedri şi cei mai remarcabili chiparoşi. Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri şi la pădurea cea mai deasă.
24 Am săpat fântâni şi am băut ape străine. Am secat toate pâraiele Egiptului pe unde am trecut cu tălpile picioarelor mele!’
25 N-ai auzit? Eu am conceput toate aceste lucruri cu mult timp în urmă – din zile străvechi – şi le-am planificat. Iar acum am făcut ca ele să se întâmple. Astfel, ţi-am permis să transformi oraşele fortificate în mormane de dărâmături.
26 Locuitorii lor sunt fără forţă, surprinşi şi făcuţi de ruşine. Au ajuns ca iarba de pe câmp şi ca verdeaţa fragedă – ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte să crească.
27 Dar Eu ştiu unde stai, ştiu când ieşi şi când intri. Cunosc şi cât eşti de supărat pe Mine.
28 Pentru că te-ai mâniat pe Mine şi pentru că aroganţa ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău şi zăbala Mea în gura ta. Astfel, te voi întoarce pe drumul pe care ai venit!
29 Iar pentru tine, Ezechia, îţi dau un semn care îţi va confirma că se va întâmpla aşa: în acest an veţi mânca ce va creşte de la sine; iar în al doilea an veţi consuma ce va răsări din ce a rămas! Abia în al treilea an veţi semăna şi veţi secera, veţi planta vii şi le veţi mânca fructele.
30 Supravieţuitorii din teritoriul numit Iuda – cei care vor rămâne –, vor avea din nou rădăcini sub ei: şi vor produce fructe deasupra.
31 Se va întâmpla aşa, pentru că din Ierusalim va apărea un grup al urmaşilor (poporului); şi din muntele Sion vor veni câţiva supravieţuitori. Pasiunea lui Iahve care este Dumnezeul Armatelor (pentru ei) va face ca acest lucru să se întâmple!»
32 Deci, Iahve spune despre regele Asiriei astfel: «Nu va intra în acest oraş şi nu va trage nicio săgeată acolo. Nu va veni în faţa lui cu vreun scut şi nu va ridica împotriva lui nicio rampă de asalt.
33 Iahve vă spune că se va întoarce pe drumul pe care a venit; şi nu va intra în acest oraş.
34 Eu voi proteja acest oraş ca să îl salvez de dragul Meu şi de dragul sclavului Meu numit David!»”
35 În acea noapte, îngerul lui Iahve s-a dus în tabăra asirienilor; şi a omorât o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când s-au trezit ceilalţi dimineaţa devreme, au văzut că toţi aceia erau nişte corpuri moarte.
36 Atunci Sanherib – regele Asiriei – şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo.
37 În timp ce se închina în templul zeului lui numit Nisroc, fiii lui – Adra-Melec şi Sareţer – l-au omorât cu sabia; şi apoi au fugit în ţara Ararat. În locul lui Sanherib a guvernat fiul lui numit Esar-Hadon.
1 În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia – fiul lui Amoţ – a venit la el şi i-a zis: „Iahve îţi spune: «Organizează-ţi familia care va rămâne după tine; pentru că tu vei muri! Nu te vei mai însănătoşi!»”
2 Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat lui Iahve, zicând:
3 „Doamne, Te rog să Îţi aminteşti că am umblat în faţa Ta cu responsabilitate şi devotament din toată inima şi că am făcut ce este bine în relaţia mea cu Tine!” Şi Ezechia a plâns cu mari regrete.
4 Isaia încă nu plecase din curtea de mijloc (a palatului). Atunci Cuvântul lui Iahve a venit la el şi i-a zis:
5 „Întoarce-te şi spune-i lui Ezechia care este conducătorul poporului Meu că Iahve, Dumnezeul strămoşului lui numit David, îi vorbeşte astfel: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Să ştii că te voi vindeca! În a treia zi te vei duce la casa lui Iahve.
6 Voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani; şi te voi salva împreună cu acest oraş din mâna regelui Asiriei. Voi apăra acest oraş de dragul Meu şi de dragul sclavului Meu numit David!»”
7 Apoi Isaia a zis: „Aduceţi o turtă de smochine!” Ei au adus-o; şi după ce i-au pus-o lui Ezechia pe rană, s-a vindecat.
8 Ezechia îl întrebase pe Isaia: „Care va fi semnul care-mi va confirma că Iahve mă va vindeca şi că mă voi duce la casa Lui a treia zi?”
9 Isaia îi răspunsese: „Semnul din partea lui Iahve pentru tine, care te va ajuta să cunoşti că Iahve va face să se întâmple conform cuvântului pe care l-a pronunţat, este cel pe care ţi-l vei alege: Să treacă umbra zece trepte înainte sau înapoi?”
10 Ezechia a răspuns: „Este ceva nesemnificativ ca umbra să treacă zece trepte înainte. Mai bine să treacă zece trepte înapoi!”
11 Profetul Isaia L-a chemat pe Iahve; şi El a făcut ca umbra să treacă înapoi zece trepte pe cadranul lui Ahaz.
12 În acele vremuri, Merodac-Baladan – fiul lui Baladan, rege al Babilonului – i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar – pentru că auzise că fusese bolnav.
13 Ezechia i-a primit reprezentanţii şi le-a arătat tot ce era în tezaurul lui: argintul, aurul, condimentele şi uleiul valoros, armamentul lui şi tot ce era în depozitele pe care le avea. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul lui, pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.
14 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat: „Ce au zis acei oameni şi de unde au venit?” Ezechia i-a răspuns: „Au venit dintr-o ţară îndepărtată: din Babilon.”
15 Profetul l-a mai întrebat: „Ce au văzut în palatul tău?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în el. Nu a rămas nimic în depozitele mele pe care să nu li-l fi arătat.”
16 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă ce îţi spune Cuvântul lui Iahve:
17 «Să ştii că vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au adunat cu sacrificiu strămoşii tăi până astăzi, va fi dus în Babilon. Iahve îţi spune că nu va mai fi lăsat nimic aici.
18 Unii dintre proprii tăi fii – care ţi s-au născut în această perioadă – îţi vor fi luaţi; şi vor fi făcuţi eunuci în palatul regelui Babilonului!»”
19 Ezechia i-a zis lui Isaia: „Cuvântul lui Iahve pe care l-ai proclamat, este bun.” El îşi zicea: „De ce să îmi pese, dacă mi se garantează că în timpul vieţii mele va fi pace şi ţara va fi protejată?”
20 Celelalte fapte ale lui Ezechia – toate lucrurile remarcabile ale lui, cum a făcut lacul şi canalul prin care a adus apă în oraş –, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?
21 Ezechia s-a culcat lângă părinţii lui. Apoi în locul lui a guvernat fiul lui numit Manase.
1 Manase avea vârsta de doisprezece ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim o perioadă de cincizeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Hefţiba.
2 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve, urmând obiceiurile idolatre ale popoarelor pe care Iahve le alungase din faţa israelienilor.
3 A reconstruit înălţimile pe care le distrusese tatăl lui numit Ezechia, a ridicat altare lui Baal şi a făcut un stâlp al Astartei – exact cum făcuse Ahab – regele celor din teritoriul numit Israel. S-a închinat înaintea întregii mulţimi de stele de pe cer şi le-a slujit.
4 A construit altare în casa lui Iahve despre care vorbise El atunci când a spus: „Îmi voi pune numele în Ierusalim!”
5 A construit altare tuturor constelaţiilor observate pe cer; şi le-a pus în cele două curţi ale casei lui Iahve.
6 Şi-a trecut fiul prin foc, a practicat vrăjitoria şi ghicitul, apelând la cei care cheamă spiritele morţilor şi la vrăjitori. El a făcut mult rău în relaţia lui cu Iahve, declanşându-I mânia.
7 A luat idolul Astartei – pe care îl făcuse şi l-a pus în casa lui Iahve – loc despre care Iahve îi spusese lui David şi lui Solomon, fiul lui, astfel: „În această casă şi în Ierusalim – pe care l-am ales dintre toate oraşele locuite de triburile lui Israel – Îmi voi pune numele pentru totdeauna.
8 Nu voi mai permite ca picioarele lui Israel să rătăcească afară din ţara pe care le-am dat-o strămoşilor lor – dacă vor urmări cu atenţie să respecte tot ce le-am poruncit, conform tuturor prevederilor legii pe care le-a dat-o sclavul Meu Moise.”
9 Dar ei nu au ascultat; şi Manase i-a dus în rătăcire. Astfel, ei au făcut mai mult rău decât toate popoarele pe care le distrusese Iahve din faţa israelienilor.
10 Atunci Iahve a vorbit prin sclavii Săi, prin profeţii, zicând:
11 „Manase – regele celor din teritoriul numit Iuda – a făcut aceste fapte oribile; a făcut mai mult rău decât tot ce făcuseră amoriţii înainte de el; şi i-a determinat şi pe cei care locuiau pe teritoriul numit Iuda să păcătuiască prin idolii lui.
12 Deci pentru că a procedat astfel, Dumnezeul lui Israel numit Iahve spune: «Voi aduce un dezastru peste Ierusalim şi peste cei care locuiesc pe teritoriul numit Iuda. Va fi o calamitate care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se despre ea!»
13 Voi pune peste Ierusalim funia folosită împotriva Samariei şi firul de plumb folosit împotriva familiei lui Ahab. Voi şterge Ierusalimul cum şterge cineva farfuria, curăţând-o şi întorcând-o cu faţa în jos!
14 Voi abandona pe cei care vor mai rămâne din moştenirea Mea; şi îi voi face să ajungă în mâinile duşmanilor lor. Ei vor fi jefuiţi; şi vor ajunge prada duşmanilor lor.
15 Se va întâmpla aşa pentru că au făcut ce este rău în relaţia cu Mine şi M-a mâniat – din ziua în care strămoşii lor au plecat din Egipt şi până astăzi.”
16 În plus, Manase a umplut Ierusalimul de la un capăt la celălalt cu sângele nevinovat pe care l-a vărsat. În timp ce a determinat pe cei din teritoriul numit Iuda să păcătuiască şi să comită ce este rău în relaţia lor cu Iahve, Manase a făcut personal toate aceste lucruri.
17 Celelalte fapte ale lui Manase – tot ce a făcut el şi păcatele pe care le-a comis – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?
18 Manase s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat în grădina palatului lui numită Grădina lui Uza. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Amon.
19 Amon avea vârsta de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim doi ani. Mama lui se numea Meşulemet şi era fiica lui Haruţ din Iotba.
20 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – la fel cum procedase tatăl lui numit Manase.
21 A copiat în totalitate comportamentul tatălui lui. Astfel, el a slujit şi s-a închinat idolilor cărora le slujise şi Manase.
22 L-a abandonat pe Dumnezeul strămoşilor lui numit Iahve; şi nu a trăit conform cerinţelor Lui.
23 Slujitorii lui Amon au complotat împotriva lui şi l-au omorât pe rege în palat.
24 Dar poporul ţării i-a omorât pe toţi aceia care complotaseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul ţării l-a desemnat ca rege pe fiul lui, pe Iosia.
25 Celelalte fapte pe care le-a făcut Amon, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?
26 El a fost înmormântat în mormântul lui: în Grădina lui Uza. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Iosia.
1 Iosia avea vârsta de opt ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim treizeci şi unu de ani. Mama lui se numea Iedida şi era fiica lui Adaia din Boţcat.
2 El a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve; şi a trăit în totalitate ca strămoşul lui numit David, fără să devieze de la acel model la dreapta sau la stânga.
3 În al optsprezecelea an al guvernării lui, regele Iosia a trimis pe scribul lui numit Şafan – fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam – la casa lui Iahve. El îi zisese:
4 „Du-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul care a fost adus la casa lui Iahve – acela care fusese adunat de la oameni de paznicii porţii.
5 Acest argint să fie dat celor care supraveghează lucrarea la casa lui Iahve. Şi aceia să îl dea lucrătorilor care sunt în casa lui Iahve, adică celor care lucrează la restaurarea ei:
6 tâmplarilor, constructorilor şi zidarilor. Să li se mai dea (argint) şi pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor cioplite necesare pentru restaurarea casei.
7 Dar oamenii cărora li se dă argintul, să nu fie controlaţi – pentru că ei lucrează corect!”
8 Atunci marele preot Hilchia i-a zis scribului Şafan: „Am găsit cartea legii în casa lui Iahve!” Hilchia i-a dat acea carte lui Şafan; şi el a citit-o.
9 Scribul Şafan s-a dus la rege şi i-a spus: „Slujitorii tăi au strâns argintul care era în casă; şi l-au dat celor care supraveghează lucrarea la casa lui Iahve.”
10 Apoi scribul Şafan l-a informat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Astfel, Şafan a citit din ea în faţa regelui.
11 Când a auzit regele cuvintele din cartea legii, şi-a rupt hainele.
12 Apoi regele le-a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam – fiul lui Şafan –, lui Acbor – fiul lui Micaia –, scribului Şafan şi lui Asaia – slujitorul regelui – astfel:
13 „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Iahve pentru mine, pentru popor şi pentru întreg teritoriul numit Iuda, în legătură cu ce este scris în această carte care a fost găsită; pentru că am înţeles că mânia lui Iahve este mare. Ea s-a declanşat împotriva noastră, pentru că strămoşii noştri nu s-au conformat cerinţelor precizate de cuvintele acestei cărţi şi nu au respectat tot ce este scris în ea despre noi!”
14 Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la profetesa Hulda – soţia lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Hasra, paznicul hainelor – care locuia în Ierusalim, în noul cartier. Ei au vorbit cu ea;
15 şi ea le-a răspuns: „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, zice: «Să spuneţi omului care v-a trimis la mine
16 că Iahve îi vorbeşte astfel: ‘Să ştii că voi aduce dezastrul împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui – în conformitate cu tot ce este scris în cartea pe care a citit-o regele lui Iuda –
17 pentru că M-au abandonat şi au adus tămâie altor (dumne)zei, provocându-Mi mânia prin toate faptele lor. Da, mânia Mea se va declanşa împotriva acestui loc şi nu se va stinge!’
18 Mai spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să îl întrebaţi pe Iahve, astfel: ‘Iahve, Dumnezeul lui Israel, îţi transmite un mesaj referitor la cuvintele pe care le-ai auzit.
19 Am observat că ţi s-a înmuiat inima şi că te-ai smerit înaintea lui Iahve când ai auzit ce am declarat împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, spunând că vor ajunge de spaimă şi de blestem. Am remarcat şi faptul că ţi-ai rupt hainele şi că ai plâns în faţa Mea. Iahve te asigură că a auzit!
20 Pentru că ai procedat astfel, te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat liniştit în mormântul tău. Astfel, tu nu vei vedea tot dezastrul pe care îl voi aduce împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui.’»” Ei i-au adus regelui acest răspuns.
1 Atunci regele Iosia i-a convocat pe toţi aceia care formau consiliul bătrânilor teritoriului numit Iuda şi pe cei din Ierusalim.
2 Apoi s-a dus la casa lui Iahve împreună cu toţi bărbaţii din teritoriul numit Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii – cu întreg poporul – de la cel mai mic până la cel mai mare. Acolo a citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului care fusese găsită în casa lui Iahve.
3 Regele a stat în picioare lângă stâlpul lui şi a ratificat un (nou) legământ înaintea lui Iahve. În baza acelui legământ, el a decis ca din toată inima şi din tot sufletul lui să îl urmeze pe Iahve şi să respecte poruncile, declaraţiile şi deciziile Sale. Astfel s-a angajat el să se conformeze cuvintelor legământului care erau scrise în acea carte. Şi tot poporul a fost inclus în acel legământ.
4 Regele a poruncit marelui preot numit Hilchia, preoţilor din al doilea nivel de autoritate şi paznicilor porţii să scoată din Templul lui Iahve toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarte şi pentru toate constelaţiile cerului. El le-a ars în exteriorul Ierusalimului, în valea Chidron. Apoi le-a dus cenuşa la Betel.
5 A îndepărtat pe preoţii păgâni care fuseseră puşi de regii celor din teritoriul numit Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în oraşele lor şi în jurul Ierusalimului. Iosia a alungat şi pe cei care ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi tuturor astrelor de pe cer.
6 A scos stâlpul Astartei din casa lui Iahve şi l-a dus în valea Chidron, în exteriorul Ierusalimului. L-a ars lângă valea Chidron, transformându-l în cenuşă. Apoi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele oamenilor.
7 A dărâmat locuinţele bărbaţilor care practicau prostituţia în casa lui Iahve. Tot acolo erau şi femeile care împleteau corturi pentru Astarte.
8 Iosia i-a alungat pe toţi preoţii idolatri din oraşele teritoriului numit Iuda; şi a distrus înălţimile unde aceia ardeau tămâie: de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat şi înălţimile de la porţi: pe cele care erau la intrarea porţii lui Iosua – conducătorul oraşului – amplasate în partea stângă a porţii oraşului.
9 Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul lui Iahve din Ierusalim, ei mâncau turte printre rudele lor.
10 Regele a profanat şi Tofetul – localitate care este în valea hinomiţilor – pentru ca nimeni să nu îşi mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Moleh.
11 El a desfiinţat de la intrarea în casa lui Iahve, acei cai pe care regii din teritoriul numit Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă acea cameră din curte care aparţinea conducătorului numit Natan-Melec. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.
12 Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii din teritoriul numit Iuda pe acoperişul camerei de la etaj care era camera lui Ahaz. El a demolat şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale casei lui Iahve. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în valea Chidron.
13 Regele a profanat înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a „muntelui depravării” – înălţimi pe care le construise Solomon, regele lui Israel. El făcuse acele înălţimi pentru Aştoret – oribilul zeu al sidonienilor –, pentru Chemoş – oribilul zeu al Moabului – şi pentru Milcom, oribilul zeu al amoniţilor.
14 Iosia a distrus pietrele sacre, a dărâmat statuile închinate Astartei şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.
15 El a demolat chiar şi altarul care era la Betel. A procedat la fel cu înălţimea pe care o făcuse Ieroboam – fiul lui Nebat –, cel care determinase Israelul să păcătuiască. Deci a desfiinţat atât altarul, cât şi înălţimea pe care fusese el construit. Iosia a dat foc nu doar înălţimii, transformând-o în cenuşă, ci şi stâlpului Astartei.
16 Când Iosia a privit în jurul lui şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis oameni cărora le-a poruncit să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, profanându-l exact cum spusese Cuvântul lui Iahve proclamat prin omul lui Dumnezeu care anunţase (că) aceste lucruri (se vor întâmpla).
17 După un timp, el a întrebat: „Al cui este acest mormânt din piatră pe care îl văd?” Oamenii oraşului i-au răspuns: „Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din teritoriul numit Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care (deja) le-ai făcut!”
18 Atunci el a zis: „Lăsaţi-l; şi nimeni să nu îi mişte oasele!” Ei au lăsat (nederanjate) oasele acelui om împreună cu ale profetului care venise din Samaria.
19 Iosia a mai demolat toate templele care erau pe înălţimile din oraşele Samariei. Ele fuseseră construite de regii care au guvernat în teritoriul numit Israel – ca să Îl mânie pe Iahve. A procedat cu ele exact ca la Betel.
20 Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo; şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.
21 Regele a ordonat întregului popor: „Sărbătoriţi Paştele Dumnezeului vostru numit Iahve – exact cum este scris în această carte a legământului!”
22 Paşte ca acela nu se mai sărbătorise din vremea judecătorilor care judecau pe Israel: în toată perioada de guvernare a regilor din teritoriul numit Israel sau a regilor din acela numit Iuda.
23 Acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea lui Iahve la Ierusalim abia în al optsprezecelea an al guvernării regelui Iosia.
24 Iosia a mai alungat pe aceia care chemau spiritele morţilor şi pe cei care practicau vrăjitoria. El a desfiinţat terafimii, idolii şi toate celelalte lucruri oribile care se puteau vedea pe teritoriul numit Iuda şi la Ierusalim. Astfel, Iosia a făcut ce prevedeau cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în casa lui Iahve.
25 Niciunul dintre predecesorii lui Iosia nu a fost ca el. Nimeni nu s-a întors ca el la Iahve din toată inima, din tot sufletul şi cu toate capacităţile lui – exact cum cere toată legea lui Moise. Nici după Iosia nu a mai fost nimeni ca el.
26 Totuşi, Iahve nu Şi-a anulat efectul marii Lui mânii. Ea fusese declanşată împotriva celor din teritoriul numit Iuda din cauza tuturor faptelor lui Manase.
27 Iahve a zis: „Voi îndepărta din prezenţa Mea pe aceia care se numesc Iuda – exact cum am îndepărtat pe locuitorii din teritoriul numit Israel; şi voi abandona atât acest oraş – Ierusalimul – pe care l-am ales, cât şi casa despre care ziceam că acolo va fi (mereu) numele Meu!”
28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?
29 În vremea guvernării lui, faraonul Neco – conducătorul suveran al Egiptului – a înaintat şi a ajuns la râul Eufrat: până la regele Asiriei. Regele Iosia a plecat să lupte împotriva lui. Neco s-a luptat cu Iosia la Meghido şi l-a omorât.
30 Slujitorii lui Iosia l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul lui. Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz – fiul lui Iosia – şi l-a uns, declarându-l rege în locul tatălui lui.
31 Iehoahaz avea vârsta de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim trei luni. Mama lui se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna.
32 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – exact cum procedaseră şi strămoşii lui.
33 Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla – în ţara Hamat – ca să nu mai guverneze în Ierusalim. Apoi a cerut ţării o taxă obligatorie de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur.
34 Faraonul Neco l-a pus acolo rege pe Eliachim – fiul lui Iosia – în locul tatălui lui; şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Pe Iehoahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt. El a murit acolo.
35 Iehoiachim i-a dat faraonului aurul şi argintul (cerut); dar el a îndatorat ţara ca să poată da argintul cerut de faraon. A stabilit pentru fiecare om o anumită rată de participare la acea taxă obligatorie. Astfel a dat el faraonului Neco argintul şi aurul luat de la poporul ţării.
36 Iehoiachim avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim unsprezece ani. Mama lui se numea Zebida şi era fiica lui Pedaia din Ruma.
37 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – conform exemplului (greşit) dat de strămoşii lui.
1 În timpul guvernării lui Iehoiachim, Nabucodonosor – regele Babilonului – a declanşat un război împotriva lui; şi Iehoiachim i s-a subordonat pentru trei ani. Dar după acei ani a renunţat la această decizie; şi s-a revoltat împotriva lui Nabucodonosor.
2 Iahve a trimis împotriva lui Iehoiachim (nişte) grupuri de caldeeni, de aramei, de moabiţi şi de amoniţi. El le-a făcut să vină împotriva celor din teritoriul numit Iuda ca să îl distrugă – conform Cuvântului lui Iahve pe care îl proclamase prin sclavii Săi, prin profeţii.
3 Acest lucru s-a întâmplat numai conform poruncii lui Iahve; şi urmărea îndepărtarea celor numiţi Iuda din prezenţa Lui – din cauza tuturor păcatelor făcute de Manase
4 şi din cauza sângelui nevinovat pe care îl vărsase. El a umplut Ierusalimul de sânge care a curs, fără ca cei care muriseră astfel, să fi fost vinovaţi. Acesta a fost motivul pentru care Iahve nu a vrut să îl ierte.
5 Celelalte fapte ale lui Iehoiachim şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?
6 Iehoiachim s-a culcat lângă părinţii lui. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Iehoiachin.
7 Conducătorul suveran al Egiptului nu a mai plecat din ţara lui – pentru că regele Babilonului îi luase tot ce îi aparţinea, de la Râul Egiptului până la râul Eufrat.
8 Iehoiachin avea vârsta de optsprezece ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim trei luni. Mama lui se numea Nehuşta şi era fiica lui Elnatan din Ierusalim.
9 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – trăind la fel cum trăise şi tatăl lui.
10 În acea vreme, slujitorii lui Nabucodonosor – regele Babilonului – au înaintat, venind să lupte împotriva Ierusalimului; şi au asediat oraşul.
11 Nabucodonosor – regele Babilonului – a venit personal înaintea oraşului în timp ce slujitorii lui îl asediau.
12 Iehoiachin – regele teritoriului numit Iuda – s-a predat regelui Babilonului împreună cu mama lui, cu slujitorii lui, cu cei care erau conducătorii lui şi care formau administraţia lui. Regele Babilonului l-a luat prizonier în al optulea an al guvernării lui.
13 Nabucodonosor a luat de acolo toate comorile Templului lui Iahve şi toate comorile palatului regelui. El a sfărâmat toate obiectele de aur pe care le făcuse Solomon – regele lui Israel – pentru casa lui Iahve. Astfel, s-a întâmplat exact cum spusese Iahve.
14 I-a dus în captivitate pe toţi locuitorii Ierusalimului: pe toţi conducătorii şi pe toţi luptătorii remarcabili. Au fost luaţi captivi zece mii de prizonieri, între care erau toţi tâmplarii şi toţi fierarii. Nabucodonosor a lăsat în ţară doar pe cei care formau poporul sărac.
15 L-a dus pe Iehoiachin în captivitate la Babilon. El a mai dus în captivitate, din Ierusalim la Babilon, pe mama regelui, pe soţiile lui, pe administratorii lui şi pe oamenii bogaţi ai ţării.
16 A mai luat şapte mii de oamenii capabili să lupte. Toţi aveau forţa care se cerea pentru participarea la război. Între cei luaţi au fost şi o mie de tâmplari şi de fierari. Regele Babilonului i-a dus pe toţi în captivitate la Babilon.
17 În locul lui Iehoiachin, regele Babilonului l-a pus rege pe Matania care era unchiul lui Iehoiachin. Dar i-a schimbat numele din Matania în Zedechia.
18 Zedechia avea vârsta de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim unsprezece ani. Mama lui se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna.
19 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve, procedând exact ca Iehoiachim.
20 Aceste lucruri s-au întâmplat în Ierusalim şi în tot teritoriul numit Iuda din cauza mâniei lui Iahve. Şi în final, El i-a alungat din prezenţa Sa. Zedechia s-a revoltat împotriva regelui Babilonului.
1 În al nouălea an al guvernării lui Zedechia, în a zecea zi din a zecea lună a anului, Nabucodonosor – regele Babilonului – a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată armata lui. Ei şi-au instalat tabăra în faţa oraşului şi au construit un parapet în jurul lui.
2 Oraşul a fost în stare de asediu până în al unsprezecelea an al guvernării regelui Zedechia.
3 În a noua zi din a patra lună a anului, foametea din oraş a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea deloc mâncare.
4 Atunci s-a făcut o gaură în zidul oraşului. Astfel, toţi soldaţii au fugit noaptea, ieşind pe poarta dintre cele două ziduri, prin locul de lângă grădina regelui. Acest lucru s-a întâmplat în timp ce caldeenii înconjurau oraşul. Cei care au ieşit din oraş, s-au deplasat pe drumul care conduce spre Araba.
5 Dar armata caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată armata regelui israelian se împrăştiase de lângă el.
6 Caldeenii l-au capturat pe rege şi l-au adus la regele Babilonului – la Ribla – unde a fost pronunţată o sentinţă împotriva lui.
7 Ei i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia în faţa ochilor lui. Apoi i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon.
8 În a şaptea zi din a cincea lună, în al nouăsprezecelea an al guvernării regelui Nabucodonosor – regele Babilonului –, Nebuzaradan – comandantul gărzilor – care era un slujitor al regelui Babilonului, a pătruns în Ierusalim.
9 El a dat foc casei lui Iahve, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. Apoi a dat foc şi tuturor caselor mari.
10 Toată armata caldeenilor care era împreună cu acel comandant al gărzilor, a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului.
11 Nebuzaradan – comandantul gărzilor – a dus în captivitate poporul care mai rămăsese în oraş, luând şi dezertorii care fugiseră la regele Babilonului împreună cu restul mulţimii de israelieni.
12 Totuşi, comandantul gărzilor a lăsat în ţară câţiva oamenii săraci, ca să lucreze viile şi terenurile agricole.
13 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în casa lui Iahve, postamentele şi „marea” din bronz care existau în ea. Ei au dus bronzul la Babilon.
14 Au luat vasele, lopeţile, uneltele de stins focul, farfuriile şi toate uneltele de bronz care erau folosite pentru slujbă.
15 Comandantul gărzilor a mai luat vasele în care se ardea tămâie şi cupele – tot ce era de aur sau de argint.
16 Cei doi stâlpi, „marea” şi postamentele – toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse Solomon pentru casa lui Iahve – aveau o greutate care nu se putea cântări.
17 Fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi şi avea deasupra un capăt de bronz lucrat ornamental. Înălţimea acelei părţi superioare era de trei coţi şi avea în jurul ei o reţea cu rodii – toate fiind făcute din bronz. Al doilea stâlp – cu reţeaua lui – era identic cu primul.
18 Comandantul gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia care era preotul conducător, pe Ţefania – următorul preot ca funcţie – şi pe cei trei paznici ai porţii.
19 A mai luat din oraş un conducător de armată care avea în subordine soldaţi şi încă cinci oameni dintre administratorii regelui. Şi aceia fuseseră găsiţi acolo, în oraş. L-a mai luat pe scribul conducătorului armatei, care recruta bărbaţi din poporul ţării. A luat încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării. Ei fuseseră găsiţi tot în oraş.
20 Nebuzaradan – comandantul gărzilor – i-a luat (pe toţi aceştia) şi i-a dus la regele Babilonului, la Ribla.
21 Acolo – la Ribla – în ţara Hamat, regele Babilonului a dat ordin ca ei să fie omorâţi. Astfel a fost dus în captivitate poporul din teritoriul numit Iuda, într-un loc departe de ţara lui.
22 Nabucodonosor – regele Babilonului – l-a pus conducător pe Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan – pentru poporul care mai rămăsese în ţară. El l-a lăsat să guverneze acolo, în teritoriul care fusese numit Iuda.
23 Când toţi conducătorii armatei şi oamenii lor au auzit că regele Babilonului l-a pus pe Ghedalia să conducă ţara, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, în localitatea Miţpa. Aceia erau: Ismael – fiul lui Netania –, Iohanan – fiul lui Careah –, Seraia – fiul netofatitului Tanhume – şi Iaazania, fiul unui maacatit.
24 Ghedalia le-a jurat atât lor cât şi oamenilor lor, zicând: „Nu vă temeţi de slujitorii caldeenilor! Rămâneţi în ţară, slujiţi regelui Babilonului şi veţi trăi bine!”
25 Dar în a şaptea lună, Ismael – fiul lui Netania, fiul lui Elişama – care era din familia regală, a venit împreună cu zece oameni şi l-au omorât pe Ghedalia. Ei i-au mai omorât atât pe iudeii cât şi pe caldeenii care erau cu el la Miţpa.
26 Atunci tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare împreună cu şefii armatei, au fugit în Egipt, pentru că le era frică de caldeeni.
27 În al treizeci şi şaptelea an de captivitate pentru Iehoiachin – (fostul) rege al celor din teritoriul numit Iuda –, în a douăzeci şi şaptea zi din a douăsprezecea lună, Evil-Merodac – regele Babilonului –, în primul an al guvernării lui, l-a eliberat din închisoare pe Iehoiachin, (fostul) rege pentru „Iuda”.
28 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc onorabil – superior celui oferit regilor care erau cu el în Babilon.
29 Iehoiachin şi-a schimbat hainele de deţinut; şi pentru tot restul vieţii lui a mâncat la masa regelui.
30 Regele (babilonian) s-a îngrijit mereu de hrana zilnică a lui Iehoiachin cât timp a mai trăit.