1 Era un bărbat din Ramataiim-Ţofim – o localitate din zona muntoasă a teritoriului locuit de urmaşii lui Efraim. El se numea Elcana şi era fiul lui Ieroham – fiul lui Elihu – fiul lui Tohu – fiul lui Ţuf. Acest Elcana era efratit.
2 El avea două soţii. Prima se numea Ana, iar a doua Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.
3 În fiecare an, acest bărbat pleca din oraşul lui şi se ducea la Şilo, ca să se închine şi să ofere sacrificii lui Iahve care este (numit şi) Dumnezeul Armatelor. Acolo erau cei doi fii ai lui Eli: Hofni şi Fineas. Ei slujeau ca preoţi ai lui Iahve.
4 În ziua în care Elcana aducea animalul pentru sacrificiu, el dădea câte o parte soţiei care se numea Penina şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care îi avea (ca urmaşi) de la ea.
5 Dar Anei îi oferea o parte specială, pentru că (pe ea) o iubea (mai mult de cât pe cealaltă soţie). Totuşi, Iahve făcuse ca Ana să nu poată avea copii.
6 Oponenta ei avea obiceiul să o supere, ca să o facă să se mânie datorită faptului că Iahve o făcuse să fie sterilă.
7 Penina proceda astfel în fiecare an. De fiecare dată când se ducea Ana la „casa” lui Iahve, ea o supăra în acest fel; iar Ana plângea şi nu mânca nimic.
8 Atunci bărbatul ei care se numea Elcana, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci? De ce te consumi în inima ta? Oare nu valorez eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
9 Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli stătea pe scaunul lui, lângă stâlpul care susţinea poarta „templului” lui Iahve.
10 Ea a început să se roage lui Iahve cu sufletul întristat; şi plângea cu un mare regret.
11 Atunci a făcut un jurământ, spunând: „Doamne al armatelor, doresc să priveşti, să constaţi chinul slujitoarei Tale şi în mod real să Îţi aminteşti de mine. Dacă nu o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă îi vei da un fiu, atunci îl voi oferi (în slujba) lui Iahve pentru toate zilele vieţii lui; şi părul capului lui nu va fi tăiat niciodată!”
12 Pentru că ea stătea mult în rugăciune înaintea lui Iahve, Eli privea cu atenţie la gura ei.
13 Ana vorbea în inima ei. Astfel, nu i se auzea vocea; ci i se mişcau numai buzele. Atunci, crezând că este beată, Eli i-a zis:
14 „Femeie, cât timp vei mai fi beată? Renunţă (aici) la vin!”
15 Ana i-a răspuns: „Stăpânul meu, nu sunt beată; ci sunt o femeie supărată în sufletul ei. Nu am băut nici vin şi nici vreo altă băutură alcoolică; ci îmi prezentam durerea sufletului înaintea lui Iahve.
16 Să nu consideri că slujitoarea ta ar fi o femeie cu obiceiuri nesănătoase; pentru că am vorbit până acum (lui Iahve) doar din cauza marii mele dureri şi supărări.”
17 Atunci Eli i-a zis: „Mergi acasă liniştită; şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o!”
18 Ana i-a răspuns: „Îmi doresc ca slujitoarea ta să obţină bunăvoinţa ta!” După ce a spus aceste cuvinte, femeia a plecat. Apoi a început să mănânce; şi faţa ei nu a mai arătat vreo tristeţe interioară.
19 În următoarea dimineaţă s-au trezit devreme cu toţii şi s-au închinat înaintea lui Iahve. Apoi s-au întors acasă, în localitatea Rama. Elcana a cunoscut-o (intim) pe soţia lui; iar Iahve Şi-a amintit de ea.
20 Astfel, după un timp, Ana a rămas însărcinată şi a născut un băiat pe care l-a numit Samuel. I-a pus acest nume pentru că zisese: „L-am cerut (şi l-am primit) de la Iahve.”
21 Elcana a plecat cu toată familia lui ca să ofere lui Iahve sacrificiul anual şi ca să îşi respecte jurământul.
22 Dar Ana nu a mers împreună cu ceilalţi; ci i-a spus soţului ei: „După ce îl voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi îl voi prezenta înaintea lui Iahve, unde va locui pentru totdeauna.”
23 Soţul ei, Elcana, i-a răspuns: „Fă aşa cum crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Doresc doar ca Iahve să facă aşa cum a promis!” Femeia a rămas (acasă) şi a alăptat copilul până l-a înţărcat.
24 După ce a înţărcat băiatul, l-a luat cu ea; şi a adus împreună cu el un taur de trei ani, o efă de făină şi un ulcior de vin. S-a prezentat cu acestea la „casa” lui Iahve: în localitatea Şilo. Atunci, copilul era (încă destul de) mic.
25 După ce au sacrificat taurul, l-au adus pe băiat la Eli.
26 Ana i-a zis lui Eli: „O, stăpânul meu! Îţi jur pe sufletul tău care este viu, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, şi se ruga lui Iahve.
27 Pentru acest copil mă rugam! Iar Iahve mi-a oferit ce am cerut de la El!
28 Acum îl ofer lui Iahve. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi oferit în slujba lui Iahve!” Apoi ei s-au închinat acolo lui Iahve.
1 Ana s-a rugat zicând: „Inima mea se bucură în Iahve; şi în El mi se consolidează forţa. Gura îmi este larg deschisă împotriva duşmanilor mei; pentru că mă bucur de salvarea Ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca Iahve! Nu este niciun alt Dumnezeu în afară de Tine; şi nu mai există Dumnezeu ca (al nostru stabil ca) o stâncă.
3 Nu mai vorbiţi cu atâta aroganţă; şi gura voastră să nu mai pronunţe cuvinte sfidătoare. Pentru că Iahve este un Dumnezeu care cunoaşte (ce se întâmplă); şi El este Cel care evaluează corect faptele (oamenilor)!
4 Sunt sfărâmate arcurile celor care deţin forţa; iar celor care se clătinau, li se oferă acum stabilitate.
5 Cei care (altădată) erau sătui, se oferă (sclavi) ca garanţie pentru pâine. În acelaşi timp, cei care fuseseră flămânzi, nu mai suferă de foame. Femeia sterilă naşte şapte fii; iar cea care are mulţi copii, se ofileşte.
6 Iahve este Cel care permite moartea; şi tot El aduce la viaţă. Iahve coboară (pe cine vrea El) în locuinţa morţilor; şi tot El învie.
7 Iahve (poate) conduce (pe oameni) la sărăcie; şi tot El îmbogăţeşte. Iahve umileşte; şi tot El ridică pe om în poziţie onorabilă.
8 Iahve ridică din praf pe cel sărac; şi îl înalţă pe cel defavorizat care ajunsese în grămada de cenuşă – ca să îi pună la un loc cu nobilii şi ca să le dea ca moştenire un tron acoperit cu glorie. Pentru că stâlpii pământului sunt ai lui Iahve; şi pe ei a aşezat El lumea.
9 Iahve păzeşte paşii credincioşilor Săi; dar păcătoşii vor fi distruşi în întuneric! Pentru că omul nu este capabil să obţină rezultate remarcabile prin forţa lui.
10 Iahve îi va sfărâma pe duşmanii Săi; şi va tuna din cer împotriva lor. Iahve va judeca marginile pământului. El va oferi forţă regelui Său; şi va înălţa forţa celui pe care l-a instalat în această funcţie prin ungerea cu ulei!”
11 Apoi Elcana a plecat acasă, la Rama; iar băiatul (Samuel) a rămas să slujească lui Iahve în prezenţa preotului Eli.
12 Fiii lui Eli erau nişte oameni care nu respectau legile. Ei nu Îl cunoşteau pe Iahve…
13 Aceşti preoţi aveau un obicei faţă de popor. În timp ce se fierbea carnea de la sacrificiul oricărui om, venea slujitorul preotului ţinând în mână o furculiţă.
14 El o băga apoi în tigaie, în cratiţă, în cazan sau în oală; şi tot ce reuşea să apuce cu acea furculiţă, lua preotul pentru el. Astfel procedau (fiii lui Eli) cu toţi israelienii care veneau acolo, la Şilo.
15 Apoi, înainte de arderea grăsimii, apărea slujitorul preotului şi îi spunea omului care venise să îşi ofere sacrificiul: „Dă pentru preot carne de fript; pentru că el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!”
16 Dacă omul îi răspundea: „Întâi trebuie să ardem grăsimea; apoi vei lua atât cât doreşti”, slujitorul îi spunea: „Nu; ci trebuie să dai chiar acum! Dacă nu vrei să dai tu, voi lua eu cu forţa!”
17 Păcatul acestor tineri era foarte mare în ochii lui Iahve; pentru că ei desconsiderau darurile (care se ofereau ca să fie arse pe altar doar) Lui.
18 Dar Samuel slujea înaintea lui Iahve. Acest copil era îmbrăcat cu o tunică făcută din fire de in.
19 Mama lui îi făcea în fiecare an câte o haină mică pe care i-o aducea atunci când venea împreună cu soţul ei ca să ofere sacrificiul anual.
20 Eli binecuvânta pe Elcana şi pe soţia acestuia, zicând: „Să îţi dea Iahve (alţi) copii din această femeie – în schimbul celui pe care ea I l-a oferit!” Apoi ei plecau acasă.
21 Iahve a binecuvântat-o pe Ana; şi ea a rămas însărcinată (de mai multe ori). Astfel, ea a (mai) născut trei fii şi două fiice. Tânărul Samuel creştea în prezenţa lui Iahve.
22 Eli era foarte bătrân. El a auzit tot ce făceau fiii lui cu oamenii întregului Israel şi că întreţineau relaţii sexuale cu femeile care slujeau la intrarea în cortului întâlnirii.
23 Atunci el le-a spus: „De ce faceţi asemenea fapte? Am auzit despre comportamentul vostru rău de la întregul popor!
24 Nu, fiii mei! Nu este bine ce aud spunându-se despre voi în poporul lui Iahve!
25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, este posibil ca Dumnezeu să îl apere pe cel care păcătuise. Dar dacă un om păcătuieşte împotriva lui Iahve, cine va interveni pentru el?” Totuşi, ei nu au ascultat de sfatul tatălui lor; pentru că Iahve intenţiona să îi omoare.
26 Dar tânărul Samuel creştea fizic; şi era tot mai plăcut atât lui Iahve, cât şi oamenilor.
27 A venit un om al lui Dumnezeu la Eli; şi i-a spus: „Iahve îţi zice: «Nu M-am revelat Eu familiei strămoşului tău atunci când erau în Egipt, sub opresiunea faraonului?
28 Nu l-am ales pe el dintre toate triburile lui Israel ca să fie preotul Meu, să urce la altarul Meu, să ardă tămâia şi să poarte tunica specială înaintea Mea? Nu am dat eu urmaşilor strămoşului tău toate sacrificiile consumate de foc ale israelienilor?
29 Atunci de ce aţi desconsiderat sacrificiul şi darurile oferite Mie – despre care am poruncit să fie aduse în locuinţa închinată Mie? Şi cum ţi-ai permis să onorezi pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrăşându-vă din carnea specială a fiecărui sacrificiu adus de poporul Meu, Israel?»
30 Pentru că aţi procedat aşa, Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve îţi zice: «Am promis familiei tale şi familiei tatălui tău că vor fi mereu (în slujbă) înaintea Mea. Dar acum Iahve îţi spune că acest lucru nu se va mai întâmpla! Voi respecta doar pe cei care Mă respectă; dar cei care Mă desconsideră, vor fi descalificaţi!
31 Să ştii că va veni timpul când voi lua autoritatea ta şi pe cea care decurge din apartenenţa la familia strămoşului tău. Astfel, nu va mai exista niciun bătrân între urmaşii tăi.
32 Vei privi din sanctuarul Meu cum vine această suferinţă împotriva ta. Israel va beneficia de tot ce este bine; dar în familia ta nu va mai exista niciodată vreun bătrân.
33 Fiecăruia dintre urmaşii tăi pe care nu îl voi distruge în zona altarului Meu, i se vor topi ochii de durere şi i se va întrista sufletul. Toţi ceilalţi vor muri tineri.
34 Ce se va întâmpla cu cei doi fii ai tăi – Hofni şi Fineas – va fi pentru tine semnul care va confirma că se va întâmpla tot ce ţi-am spus: amândoi vor muri în aceeaşi zi!
35 Îmi voi pune (în locul vostru) un preot credincios, care va respecta cerinţele Mele şi dorinţa Mea. Eu personal îi voi asigura acestuia o casă stabilă; şi el va umbla pentru totdeauna înaintea celui uns de Mine cu uleiul dedicării în slujbă.
36 Oricine va mai rămâne din familia ta, va veni să se aplece înaintea lui pentru un şechel de argint şi pentru o bucată de pâine; şi îl va ruga să îl pună într-una dintre slujbele preoţiei, ca să câştige o bucată de pâine!»”
1 Tânărul Samuel slujea lui Iahve în prezenţa lui Eli. În acele zile, Cuvântul lui Iahve era rar, iar revelaţiile (din partea Lui) nu erau frecvente.
2 (Din cauza bătrâneţii,) Eli era aproape orb. Într-o noapte, el stătea culcat în locul unde avea obiceiul să doarmă.
3 Candela lui Dumnezeu încă nu se stinsese; iar Samuel era culcat în „Templul” lui Iahve, unde exista Cufărul lui Dumnezeu.
4 Iahve l-a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Sunt aici!”
5 A alergat la Eli şi i-a zis: „Am venit; pentru că m-ai chemat.” Eli i-a răspuns: „Nu te-am chemat. Întoarce-te şi culcă-te!” El s-a dus şi s-a culcat.
6 Iahve l-a chemat din nou pe Samuel. El s-a sculat, s-a dus la Eli zicându-i: „Am venit; pentru că m-ai chemat.” Dar Eli i-a răspuns: „Nu te-am chemat, fiul meu! Întoarce-te şi culcă-te!”
7 Samuel încă nu Îl cunoştea pe Iahve; şi nici nu i se revelase Cuvântul lui Iahve.
8 Iahve l-a chemat pe Samuel din nou – pentru a treia oară. Samuel s-a sculat, a venit (din nou) la Eli şi i-a spus: „Am venit, pentru că m-ai chemat.” Atunci Eli a înţeles că Iahve îl cheamă pe tânăr.
9 El i-a spus lui Samuel: „Du-te şi culcă-te; iar dacă vei mai fi strigat, să spui: «Vorbeşte, Doamne; pentru că sclavul Tău ascultă!»” Samuel a plecat şi s-a culcat la locul lui.
10 Iahve a venit, S-a prezentat (din nou) şi l-a chemat la fel ca înainte: „Samuel! Samuel!” El a răspuns: „Vorbeşte (Doamne), pentru că sclavul Tău ascultă!”
11 Atunci Iahve i-a spus lui Samuel: „Să ştii că sunt pregătit să fac în Israel un lucru care va fi ca un şuierat în urechile oricui îl va auzi.
12 În acea zi, voi face să se întâmple cu Eli tot ce am spus despre familia lui – de la început până la sfârşit.
13 L-am anunţat că îi voi judeca familia (şi că o voi pedepsi) pentru totdeauna – din cauza încălcărilor legii despre care a ştiut, atunci când prin faptele lor, fiii lui şi-au stricat reputaţia. Şi totuşi, el nu le-a făcut reproşurile adecvate (pentru stilul lor de viaţă).
14 Din această cauză, jur familiei lui Eli că vina ei nu va fi niciodată achitată prin vreun sacrificiu sau printr-un dar de mâncare.”
15 Samuel a rămas culcat la locul lui până dimineaţa; apoi a deschis uşile „casei” lui Iahve. Şi îi era frică să îi relateze lui Eli despre conţinutul acelei revelaţii.
16 Dar Eli l-a chemat şi i-a zis: „Samuel, fiul meu!” Samuel i-a răspuns: „Sunt aici!”
17 Eli l-a întrebat: „Ce ţi-a zis Iahve? Să nu ascunzi nimic de mine! Iahve să se comporte cu tine cu toată duritatea Lui dacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ţi-a spus El!”
18 Samuel i-a relatat totul. Nu i-a ascuns nimic. Atunci Eli a zis: „Acesta este (cu certitudine) Iahve! El să facă ce va considera că trebuie făcut!”
19 Samuel creştea (fizic); iar Iahve care îl susţinea, a procedat (cu Eli şi cu familia acestuia) exact aşa cum (îi) spusese prin Cuvântul Său.
20 Întreg Israelul, de la teritoriul locuit de urmaşii Dan şi până la Beer-Şeba, a recunoscut că Samuel a fost pus ca profet al lui Iahve.
21 Iahve continua să Se reveleze în Şilo; şi comunica acolo cu Samuel prin Cuvântul Său.
1 Mesajul lui Samuel (din partea lui Iahve, pentru popor) a ajuns să fie cunoscut de toţi oamenii din Israel. În acea vreme, Israel a plecat la război împotriva filistenilor; şi şi-a stabilit tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii şi-au organizat tabăra la Afec.
2 Filistenii s-au aliniat împotriva Israelului; şi a început lupta. Israel a fost învins de filisteni care au omorât în zona conflictului aproape patru mii de luptători.
3 Când s-au întors luptătorii (israelieni) în tabără, oamenii care formau consiliul bătrânilor lui Israel, au spus: „De ce a adus Iahve astăzi împotriva noastră această înfrângere pe care am suportat-o din partea filistenilor? Să aducem din Şilo acel Cufăr al legământului făcut cu Iahve, pentru ca el să meargă împreună cu noi şi să ne elibereze de dominaţia duşmanilor noştri.”
4 Poporul a trimis nişte oameni la Şilo. Ei au adus de acolo Cufărul Legământului făcut cu Iahve – Cel care este numit Dumnezeul armatelor – care stă între heruvimi. Împreună cu acel Cufăr al legământului făcut cu Dumnezeu, au venit şi cei doi fii ai lui Eli: Hofni şi Fineas.
5 Când a intrat în tabără Cufărul Legământului făcut cu Iahve, tot Israelul a strigat cu o intensitate atât de mare, încât a răsunat pământul.
6 Auzind acel ecou, filistenii au zis: „Oare ce semnificaţie are faptul că evreii strigă în tabăra lor atât de tare?” Când au auzit că venise în tabără Cufărul lui Iahve,
7 filistenilor le-a fost frică; pentru că îşi imaginau că venise acolo un zeu între ei. Ei au zis: „Vai de noi! Se întâmplă ceva care nu are precedent!
8 Vai de noi! Cine ne va salva de dominaţia acestor zei care au o atât de mare forţă? Ei sunt acei zei care i-au lovit pe egipteni cu tot felul de dezastre în deşert!
9 Rezistaţi, filistenilor! Fiţi bărbaţi! Nu acceptaţi să deveniţi inferiori evreilor, aşa cum au fost ei în perioada de timp în care voi i-aţi dominat! Fiţi bărbaţi şi luptaţi!”
10 Filistenii au început lupta, în tipul căreia Israel a fost (din nou) învins. Fiecare bărbat (israelian) care mai trăia, a fugit din zona de conflict. Pierderea (suferită de Israel) a fost foarte mare. Cu acea ocazie, au murit în zona de conflict treizeci de mii de luptători care mergeau pe jos.
11 Cufărul lui Dumnezeu a fost capturat; iar cei doi fii ai lui Eli – Hofni şi Fineas – au murit.
12 În aceeaşi zi, un beniamit a fugit din zona de conflict şi a venit la Şilo. Hainele lui erau rupte, iar pe cap avea pământ.
13 Când a ajuns, Eli stătea pe scaunul lui, aşteptând (veşti) lângă drum; pentru că îi era frică, din cauza Cufărului lui Dumnezeu. Bărbatul a intrat în oraş şi a relatat ce s-a întâmplat. Atunci oamenii din întregul oraş au început să ţipe.
14 Când a auzit Eli zgomotul produs de aceste ţipete, a spus: „Ce înseamnă aceste sunete?” Bărbatul a venit repede şi l-a anunţat pe Eli (despre ce se întâmplase).
15 Eli avea vârsta de nouăzeci şi opt de ani; şi orbise.
16 Bărbatul i-a spus lui Eli: „Tocmai am venit din zona de conflict; astăzi am fugit de acolo.” Eli l-a întrebat: „Ce s-a întâmplat, fiul meu?”
17 Cel care a adus veştile, a răspuns: „Israel a fugit din faţa filistenilor; şi armata a suportat o mare înfrângere. Cei doi fii ai tăi – Hofni şi Fineas – au murit; iar Cufărul lui Dumnezeu a fost capturat!”
18 Când a amintit despre Cufărul lui Dumnezeu, Eli a căzut pe spate de pe scaunul lui, pe care stătea lângă poartă. Astfel, el şi-a rupt gâtul şi a murit – pentru că era un om bătrân şi greu. Eli a judecat Israelul pentru o perioadă de patruzeci de ani.
19 Nora lui – soţia lui Fineas – era însărcinată şi urma să nască. Atunci când a auzit ea vestea despre capturarea Cufărului lui Dumnezeu şi despre moartea socrului şi a soţului ei, a avut contracţii şi a născut; pentru că tocmai îi veniseră durerile naşterii.
20 În timp ce era aproape moartă, femeile care o îngrijeau, i-au spus: „Nu te speria; pentru că ai născut un fiu!” Dar ea nu a răspuns şi nu a luat în considerare ce i se spunea.
21 A pus copilului numele I-Cabod, zicând: „A dispărut gloria din Israel!” Spusese aceste cuvinte din cauza capturării Cufărului lui Dumnezeu şi pentru că muriseră atât socrul, cât şi soţul ei.
22 Ea a zis: „A dispărut gloria din Israel; pentru că acel Cufăr a lui Dumnezeu a fost capturat!”
1 După ce au capturat Cufărul lui Dumnezeu, filistenii l-au luat din Eben-Ezer şi l-au adus la Aşdod.
2 Au dus Cufărul lui Dumnezeu şi l-au pus în templul (zeu)lui Dagon, aşezându-l lângă acesta.
3 Când s-au trezit dimineaţa devreme, aşdodiţii au văzut că Dagon era căzut cu faţa spre pământ înaintea Cufărului lui Iahve. Ei l-au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui.
4 În următoarea dimineaţă, atunci când s-au trezit devreme, au văzut că Dagon era din nou căzut cu faţa spre pământ înaintea Cufărului lui Iahve. Dar cu acea ocazie, capul lui Dagon şi cele două palme ale lui erau tăiate pe prag. Îi rămăsese numai trunchiul.
5 Acest fapt explică de ce până astăzi, preoţii lui Dagon şi toţi cei care intră în templul lui din Aşdod, nu calcă pe prag.
6 Mâna lui Iahve aducea dezastre împotriva celor din Aşdod. Ea îi speriase; pentru că lovise cu infecţii ale pielii atât pe cei din Aşdod, cât şi populaţia existentă în vecinătăţile lui.
7 Când bărbaţii din Aşdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Cufărul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi; pentru că mâna Lui se manifestă împotriva noastră şi împotriva zeului nostru numit Dagon.”
8 Atunci au convocat pe toţi conducătorii filistenilor şi i-au întrebat: „Ce să facem cu acest Cufăr al Dumnezeului lui Israel?” Ei au răspuns: „Cufărul Dumnezeului lui Israel să fie dusă la Gat!” Şi au dus acolo Cufărul Dumnezeului lui Israel.
9 După ce l-au dus acolo, mâna lui Iahve a fost împotriva oraşului, declanşând acolo o foarte mare panică. Iahve a lovit oamenii din oraş – de la copil şi până la bătrân – cu multe infecţii ale pielii.
10 Atunci au trimis Cufărul lui Dumnezeu la Ecron. Dar când a ajuns Cufărul lui Dumnezeu acolo, cei din Ecron au început să ţipe, zicând: „Au adus la noi Cufărul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!”
11 Au convocat o întâlnire cu toţi conducătorii filistenilor şi le-au spus: „Trimiteţi de la noi Cufărul Dumnezeului lui Israel, ca să se întoarcă la locul lui; şi astfel, să nu ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!” Au cerut acest lucru pentru că era o panică de moarte în tot oraşul, în timp ce mâna lui Iahve acţiona acolo cu mare forţă împotriva lor.
12 Cei care nu mureau, erau loviţi cu infecţii ale pielii; iar zgomotul produs de oamenii oraşului care ţipau, ajungea până la cer.
1 Cufărul lui Iahve a stat şapte luni pe teritoriul locuit de filisteni.
2 Aceştia i-au chemat pe preoţi şi pe vrăjitori; şi i-au întrebat: „Ce trebuie să facem cu acest Cufăr a lui Iahve? Spuneţi-ne cu ce să îl trimitem înapoi la locul lui?”
3 Ei le-au răspuns: „Dacă veţi trimite înapoi Cufărul Dumnezeului lui Israel, să nu îl trimiteţi singur; ci, oricât ar fi de costisitor, oferiţi-I cu această ocazie şi un dar pentru vină. Atunci veţi fi vindecaţi; şi veţi şti de ce nu a încetat mâna Lui să acţioneze împotriva voastră.”
4 Ei au mai întrebat: „Ce dar pentru vină să Îi oferim?” Atunci preoţii şi vrăjitorii le-au răspuns: „Cinci imitaţii ale infecţiei pielii făcute din aur şi cinci şoareci de aur – conform numărului conducătorilor filistenilor – pentru că aceeaşi epidemie v-a afectat atât pe voi toţi, cât şi pe conducătorii voştri.
5 Deci faceţi nişte imagini reprezentative atât pentru infecţiile voastre, cât şi pentru şoarecii care vă devastează teritoriul; şi glorificaţi pe Dumnezeul lui Israel! Astfel este posibil ca El să Îşi ridice mâna de peste voi, de peste zeii voştri şi de peste teritoriul vostru.
6 De ce să vă împietriţi inimile exact cum şi le-au împietrit egiptenii şi faraonul lor? Nu s-a comportat El dur cu ei şi nu i-a determinat apoi să lase pe evrei să plece?
7 Acum, pregătiţi un car nou şi două vaci care alăptează şi care nu au mai fost puse (să tragă) la jug. Puneţi în jug vacile la acel car; şi trimiteţi viţeii lor înapoi acasă.
8 Luaţi Cufărul lui Iahve şi puneţi-l în car. Lângă el, într-o ladă, puneţi acolo obiectele din aur pe care I le trimiteţi ca dar pentru vină. Apoi lăsaţi carul să plece.
9 Uitaţi-vă după el! Şi dacă atunci când va fi pe drumul spre teritoriul lui, va merge spre Bet-Şemeş, vom şti că Iahve ne-a făcut acest mare rău. Dacă nu se va întâmpla aşa, vom înţelege că nu mâna Lui a fost cea care ne-a lovit; ci acest lucru a venit peste noi din întâmplare.”
10 Acei oameni au făcut aşa cum li s-a spus. Au luat două vaci care alăptau, le-au pus în jug la acel car, iar pe viţeii lor i-au închis într-un ţarc.
11 Au pus Cufărul lui Iahve în car împreună cu lada în care erau şoarecii de aur şi imaginile infecţiilor lor.
12 Vacile au mers decise pe drumul care conduce spre Bet-Şemeş. Ele au continuat să meargă mereu pe acelaşi drum, mugind; şi nu au deviat nici la dreapta, nici la stânga. Conducătorii filistenilor au mers după ele până în apropierea oraşului Bet-Şemeş.
13 Locuitorii din Bet-Şemeş secerau atunci grâul în vale. Privind, ei au observat (venind) Cufărul; şi s-au bucurat când l-au văzut.
14 Carul a intrat în câmpul din Bet-Şemeş care fusese dat în proprietate lui Iosua; şi s-a oprit acolo, unde exista o mare piatră. Ei au despicat lemnele carului şi (făcând focul cu ele,) au oferit vacile lui Iahve ca ardere integrală.
15 Leviţii au dat jos Cufărul lui Iahve împreună cu lada care era lângă el şi în care existau acele obiecte făcute din aur. Ei le-au pus pe acea mare piatră. Atunci, bărbaţii din Bet-Şemeş au adus lui Iahve o ardere integrală şi alte sacrificii.
16 Cei cinci conducători ai filistenilor au văzut toate aceste lucruri şi s-au întors la Ecron în aceeaşi zi.
17 Acestea sunt imitaţiile infecţiilor – făcute din aur – pe care le-au trimis filistenii lui Iahve ca dar pentru vină: una pentru Aşdod, una pentru Gaza, una pentru Aşchelon, una pentru Gat şi una pentru Ecron.
18 Şoarecii făcuţi din aur erau conform numărului tuturor oraşelor filistenilor – începând cu oraşele fortificate şi până la sate. Acea mare piatră, pe care au aşezat Cufărul lui Iahve, a rămas până astăzi în câmpul (dat ca proprietate) lui Iosua – în localitatea Bet-Şemeş.
19 Iahve i-a lovit mortal pe oamenii din Bet-Şemeş pentru că s-au uitat în Cufărul Lui. El a omorât atunci cincizeci de mii şaptezeci de bărbaţi dintre ei. Poporul a plâns din cauza acestui mare dezastru cu care i-a lovit Iahve.
20 Atunci bărbaţii din Bet-Şemeş au zis: „Cine ar putea să stea înaintea lui Iahve – înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Şi la cine trebuie să se ducă Cufărul atunci când va pleca de la noi?”
21 Apoi au trimis mesageri la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi Cufărul lui Iahve. Veniţi şi luaţi-l la voi!”
1 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au luat Cufărul lui Iahve; l-au adus în casa lui Abinadab care era construită pe deal. L-au sfinţit pe fiul lui numit Elazar, ca să aibă grijă de Cufărul lui Iahve.
2 Trecuse mult timp – aproximativ douăzeci de ani – de când Cufărul era la Chiriat-Iearim; şi întreaga familie (lărgită) a lui Israel regreta comportamentul pe care-l avuseseră (israelienii) în relaţia lor cu Iahve.
3 Atunci Samuel a vorbit tuturor urmaşilor lui Israel, zicându-le: „Dacă vă întoarceţi la Iahve din toată inima voastră, atunci îndepărtaţi (dumne)zeii străini şi imaginile Astartei dintre voi, orientaţi-vă inima spre Iahve şi slujiţi-I numai Lui! Atunci El vă va scăpa de dominaţia filistenilor!”
4 Israelienii au îndepărtat imaginile lui Baal şi pe cele ale zeiţei Astarte; şi au slujit numai lui Iahve.
5 Apoi Samuel a spus: „Adunaţi tot Israelul la Miţpa; şi eu mă voi ruga lui Iahve pentru voi!”
6 S-au adunat la Miţpa, unde au scos apă şi au turnat-o înaintea lui Iahve. În acea zi, ei au postit şi au recunoscut acolo că au păcătuit împotriva lui Iahve. Samuel îi judeca pe israelieni la Miţpa.
7 Filistenii au auzit că israelienii au venit toţi la Miţpa. Atunci conducătorii filistenilor s-au au adunat împotriva lui Israel. Când au auzit israelienii acest lucru, le-a fost frică de filisteni;
8 şi i-au zis lui Samuel: „Nu înceta să strigi pentru noi spre Dumnezeul nostru numit Iahve, ca să ne salveze de dominaţia filistenilor!”
9 Samuel a luat un miel care încă era alăptat; şi l-a oferit lui Iahve întreg, ca ardere integrală. Apoi a strigat spre Iahve pentru Israel; şi El i-a răspuns.
10 În timp ce Samuel oferea arderea integrală, filistenii se apropiau, intenţionând să se lupte cu Israel. Dar Iahve a tunat în acea zi împotriva filistenilor producând un sunet de mare intensitate. Ei au fost atât de şocaţi, încât au decis să fugă din faţa lui Israel.
11 Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, i-au urmărit pe filisteni şi i-au învins categoric până în apropiere de Bet-Car.
12 Atunci Samuel a luat o piatră, a pus-o între Miţpa şi Şen; şi i-a pus numele Eben-Ezer, zicând: „Până aici, Iahve ne-a ajutat.”
13 Astfel, filistenii au fost subordonaţi (israelienilor) şi nu au mai invadat teritoriul Israelului. Mâna lui Iahve a fost împotriva filistenilor atât timp cât a trăit Samuel.
14 Oraşele pe care le-au capturat filistenii de la Israel – cele de la Ecron şi până la Gat – au fost luate înapoi (de israelieni). Israel a eliberat teritoriile lor care fuseseră capturate şi deveniseră parte a teritoriului filistenilor. În acelaşi timp, a fost pace între Israel şi amoriţi.
15 Samuel a continuat să judece poporul Israel tot timpul cât a trăit.
16 El mergea în fiecare an şi înconjura Betelul, Ghilgalul şi Miţpa, judecând pe Israel în toate aceste localităţi.
17 Apoi se întorcea la Rama – pentru că acolo era casa lui. Şi judeca şi acolo pe Israel. În acel loc a construit şi un altar lui Iahve.
1 Când a îmbătrânit, Samuel i-a pus pe fiii lui în funcţia de judecători ai poporului Israel.
2 Numele fiului lui care i se născuse primul, era Ioel; iar numele celui de-al doilea fiu era Abia. Ei erau judecători la Beer-Şeba.
3 Dar fiii lui Samuel nu urmau exemplul lui; ci erau nişte profitori, luau mită şi pronunţau decizii care încălcau dreptatea.
4 Toţi cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel, s-au adunat şi au venit la Samuel, la Rama.
5 Ei i-au zis: „Tu eşti bătrân; iar fiii tăi nu urmează modelul tău de comportament. Acum, pune un rege care să ne guverneze – aşa cum au toate celelalte popoare!”
6 Samuel a considerat ca fiind un lucru rău faptul că ei au cerut un rege ca să îi guverneze; şi s-a rugat lui Iahve.
7 Dar Iahve i-a zis lui Samuel: „Fă tot ce îţi cere poporul şi exact cum îţi va spune; pentru că nu de tine se dezice el astfel, ci de Mine, ca să nu-i mai guvernez Eu!
8 Aşa au procedat încă din ziua în care i-am scos din Egipt şi până astăzi! M-au abandonat şi au slujit altor (dumne)zei. Ei se comportă aşa şi cu tine.
9 Deci ia în considerare cererea lor; dar avertizează-i şi anunţă-i care vor fi drepturile regelui care va guverna între ei.”
10 Samuel a venit în faţa poporului care îi ceruse un rege; şi i-a spus toate cuvintele lui Iahve.
11 El le-a zis: „Acestea vor fi drepturile regelui care vă va guverna: îi va lua pe fiii voştri şi îi va folosi la carele lui. Ei îi vor fi călăreţi şi vor alerga înaintea acelor care.
12 Îi va folosi pentru el în calitate de conducători pentru mii de persoane şi pentru cincizeci de persoane. Îi va pune să presteze muncile specifice semănatului cerealelor; şi apoi îi va trimite să îi adune recoltele. Le va pretinde să îi facă echipament de război (pentru luptători) şi pentru carele lui.
13 Le va lua pe fiicele voastre ca să îi producă uleiuri parfumate şi să îi facă mâncare.
14 Va lua partea cea mai bună din terenurile voastre agricole, din viile voastre şi din smochinii voştri – ca să o dea slujitorilor lui.
15 Va lua a zecea parte din producţia voastră de cereale şi din strugurii voştri. Ce va aduna astfel de la voi, va da conducătorilor şi slujitorilor lui.
16 Îi va lua pe slujitorii voştri şi pe slujitoarele voastre împreună cu ce este mai bun între vitele şi măgarii voştri; şi îi va folosi pentru lucrările lui.
17 Îi veţi da a zecea parte din turmele voastre; şi îi veţi fi slujitori.
18 Atunci veţi striga să fiţi salvaţi de implicaţiile comportamentului regelui pe care vi l-aţi ales; dar Iahve nu vă va răspunde!”
19 Poporul nu a vrut să ia în considerare ce le spunea Samuel; şi a zis: „Nu vrem să facem cum zici tu; ci să fie un rege (şi) pentru noi!
20 Astfel vom fi la fel ca toate celelalte popoare. Regele nostru ne va guverna (ţara) şi ne va conduce în războaiele noastre!”
21 După ce a auzit tot ce a avut poporul de zis, Samuel I-a spus lui Iahve cuvintele lor.
22 Atunci Iahve i-a zis lui Samuel: „Fă aşa cum cer ei şi pune un rege (care să îi guverneze).” Samuel le-a zis israelienilor: „Întoarceţi-vă fiecare în oraşul lui!”
1 Era un om renumit din tribul lui Beniamin. Numele lui era Chiş. El era fiul lui Abiel – fiul lui Ţeror – fiul lui Behorat – fiul lui Afiah – un beniamit.
2 Acest om avea un fiu care se numea Saul. Acela era un tânăr frumos cum nu mai exista nimeni printre israelieni. El era mai înalt cu un cap decât toţi ceilalţi.
3 Într-o zi, măgăriţele tatălui lui Saul care se numea Chiş, s-au pierdut. Atunci Chiş i-a zis fiului lui numit Saul: „Ia cu tine pe unul dintre slujitori şi duceţi-vă să căutaţi măgăriţele!”
4 Au traversat teritoriul muntos al urmaşilor lui Efraim şi zona numită Şalişa – fără să le găsească. Apoi au trecut şi prin zona numită Şaalim – dar tot nu le-au găsit. Au căutat şi în teritoriul locuit de urmaşii lui Beniamin – fără a le găsi.
5 Când au ajuns în localitatea Ţuf, Saul i-a zis slujitorului lui care era cu el: „Să ne întoarcem; pentru ca tatăl meu să nu fie mai îngrijorat pentru noi decât pentru măgăriţe!”
6 Dar slujitorul i-a zis: „Să ştii că în acest oraş există un om al lui Dumnezeu. El este respectat; şi tot ce spune el, se confirmă. Să ne ducem acolo acum; şi poate ne va spune el pe ce drum să mergem.”
7 Saul i-a răspuns slujitorului lui: „Dacă mergem acolo, ce am putea să îi ducem acelui om? Nu mai există mâncare în saci; şi nu avem nici vreun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci, ce mai avem?”
8 Slujitorul i-a zis din nou lui Saul: „Să ştii că am găsit la mine un sfert de şechel de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu, ca să ne spună pe ce drum să mergem.”
9 În vremurile străvechi, când cineva mergea în Israel să îl întrebe pe Dumnezeu, se zicea că merge la cel care vede. Acela care se numeşte astăzi profet, atunci se numea „omul care vede (ce îi revelează Dumnezeu)”.
10 Saul i-a răspuns slujitorului lui: „Corect! Hai să mergem acolo!” Astfel au intrat în oraşul în care era atunci omul lui Dumnezeu.
11 În timp ce urcau dealul spre oraş, au întâlnit nişte femei care ieşeau să scoată apă. Ei le-au întrebat: „Este aici omul care vede?”
12 Iar ele le-au răspuns: „Da, el este aici: chiar în faţa voastră. Grăbiţi-vă să vă întâlniţi cu el! A sosit în oraş chiar astăzi, pentru că poporul aduce un sacrificiu pe înălţime.
13 Imediat după ce veţi intra în oraş, îl veţi putea întâlni înainte să urce pe înălţime ca să mănânce. Poporul nu mănâncă până nu vine el. Doar el binecuvântează sacrificiul; şi abia apoi mănâncă cei care au fost invitaţi. Mergeţi chiar acum acolo; şi îl veţi găsi.”
14 Ei au urcat dealul şi au ajuns în oraş. Cum au intrat în el, Samuel venea spre ei mergând spre locul înalt.
15 Iahve Se revelase lui Samuel cu o zi înainte de venirea lui Saul; şi îi spusese:
16 „Mâine, aproximativ la această oră, voi trimite la tine un bărbat din teritoriul locuit de urmaşii lui Beniamin. Să îl ungi (cu ulei) pentru funcţia de conducător care să guverneze poporul Meu – Israel. El va elibera poporul Meu de dominaţia filistenilor. Se va întâmpla aşa pentru că am privit spre poporul Meu. Am auzit cum strigă… Şi acele sunete au ajuns până la Mine!”
17 Când l-a văzut Samuel pe Saul, Iahve i-a zis: „Acesta este bărbatul despre care ţi-am vorbit! El va guverna poporul Meu!”
18 Saul s-a apropiat de Samuel în dreptul porţii (oraşului); şi i-a zis: „Te rog să îmi spui unde este casa celui care vede!”
19 Samuel i-a răspuns: „Eu sunt omul care vede. Mergi înaintea mea pe acea zonă înaltă; pentru că astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineaţă te voi lăsa să pleci; şi îţi voi spune tot ce este în inima ta!
20 În legătură cu măgăriţele pe care le-ai pierdut cu trei zile în urmă, îţi spun să nu te îngrijorezi; pentru că ele au fost găsite. Dar oare spre cine este îndreptată toată speranţa lui Israel, dacă nu spre tine şi spre întreaga ta familie?”
21 Saul i-a răspuns: „Oare nu sunt eu un beniamit – din cel mai nesemnificativ trib al poporului Israel? Şi clanul meu este oare cel mai remarcabil între toate celelalte ale tribului lui Beniamin? De ce îmi vorbeşti astfel?”
22 Atunci Samuel l-a luat pe Saul şi pe slujitorul lui, i-a dus în (acea) sală (specială) şi i-a pus în faţa celor invitaţi. Erau acolo vreo treizeci de persoane.
23 Samuel i-a zis celui care pregătea mâncarea: „Adu bucata de carne pe care ţi-am dat-o şi despre care ţi-am spus să o pui într-un loc special!”
24 Cel care pregătea mâncarea a luat pulpa cu ce era pe ea şi a pus-o în faţa lui Saul. Samuel a zis: „Aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă! Pentru că am pus-o separat pentru tine de când am chemat poporul.” Astfel, în acea zi, Saul a mâncat împreună cu Samuel.
25 Apoi au coborât de pe acea zonă înaltă şi au mers în oraş; iar Samuel a vorbit cu Saul pe acoperiş(ul casei lui).
26 S-au trezit devreme – când începea să se lumineze – şi Samuel l-a chemat pe Saul pe acoperiş, zicându-i: „Scoală-te; pentru că urmează să te trimit acasă!” Saul s-a sculat şi s-a dus afară împreună cu Samuel.
27 În timp ce se îndreptau spre zona limită a oraşului, Samuel i-a zis lui Saul: „Spune-i slujitorului să meargă înaintea noastră. Dar tu să te opreşti; pentru că îţi voi spune Cuvântul lui Dumnezeu.” Şi slujitorul a făcut exact cum i s-a cerut.
1 Samuel a luat cornul cu ulei. Apoi a turnat acel ulei pe capul lui Saul şi l-a sărutat, zicând: „Oare nu te-a uns Iahve ca să fii conducătorul moştenirii Lui?
2 După ce vei pleca de la mine, vei întâlni doi bărbaţi lângă mormântul Rahelei, spre marginea teritoriului locuit de urmaşii lui Beniamin – la Ţelţah. Ei îţi vor spune: «Măgăriţele pentru care ai plecat ca să le cauţi, au fost găsite. Acum, tatăl tău nu mai este îngrijorat pentru măgăriţe, ci pentru voi. El întreabă: ‘Ce să fac pentru fiul meu?’».
3 Vei trece de acel loc şi vei merge mai departe până la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei bărbaţi care se duc să se închine lui Dumnezeu la Betel. Unul dintre ei duce cu el trei iezi, altul trei pâini, iar celălalt un burduf cu vin.
4 Ei te vor saluta şi îţi vor oferi două pâini pe care le vei lua din mâna lor.
5 Apoi vei merge la «Ghiva lui Dumnezeu» unde există un grup înarmat al filistenilor. Cum vei intra în oraş, vei întâlni un grup de profeţi care coboară de pe înălţime cu harpe, cu tamburine, cu flaute şi cu lire (care cântă) înaintea lor. Ei vor profeţi.
6 Spiritul lui Iahve va veni în forţă peste tine, vei profeţi împreună cu ei şi vei fi transformat într-un alt om.
7 Când se vor întâmpla aceste lucruri care sunt pentru tine nişte semne, să faci ce vei considera că este de făcut; pentru că Iahve te susţine!
8 Mergi înaintea mea la Ghilgal. Apoi voi veni şi eu la tine, ca să aduc arderi integrale şi sacrificii de pace. Vei aştepta şapte zile până voi veni la tine, ca să îţi spun ce să faci.”
9 După ce Saul s-a întors cu spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat imediat o altă inimă; şi toate aceste semne au fost confirmate în acea zi.
10 Când au ajuns la Ghiva, Saul s-a întâlnit cu un grup de profeţi. Spiritul lui Dumnezeu a venit în forţă peste el. Atunci Saul a început să profeţească în mijlocul lor.
11 Când toţi cei care îl cunoscuseră înainte au văzut că profeţea împreună cu ei, au zis unul celuilalt: „Ce i s-a întâmplat fiului lui Chiş? Face parte şi Saul dintre profeţi?”
12 Iar un om care locuia acolo, a mai zis: „Şi cine este tatăl lor?” Astfel a ajuns celebră întrebarea: „Este cumva şi Saul printre profeţi?”
13 Când şi-a terminat profeţia, Saul a venit de pe înălţime.
14 Atunci unchiul lui l-a întrebat atât pe el cât şi pe slujitorul lui: „Pe unde aţi umblat?” Saul i-a răspuns: „Am fost să căutăm măgăriţele. Dar când am văzut că nu le putem găsi, ne-am dus la Samuel.”
15 Unchiul lui l-a întrebat: „Spune-mi: ce v-a zis Samuel?”
16 Saul i-a răspuns: „Ne-a zis că măgăriţele au fost găsite.” Dar nu i-a spus nimic din tot ce i-a vorbit Samuel despre guvernare.
17 Samuel a chemat poporul să se adune înaintea lui Iahve la Miţpa.
18 Acolo, el le-a spus: „Vă transmit un mesaj din partea Dumnezeului lui Israel numit Iahve. El zice: «Am scos pe Israel din Egipt şi v-am eliberat de autoritatea egiptenilor şi a tuturor regatelor care vă exploatau.»
19 Dar voi Îl respingeţi astăzi pe Dumnezeul vostru care v-a scăpat din toate dezastrele şi din necazurile voastre. Voi ziceţi: «Nu vrem să facem cum spui tu; ci pune un rege care să ne guverneze!» Acum, dacă aceasta este dorinţa voastră, prezentaţi-vă înaintea lui Iahve, conform triburilor şi clanurilor voastre.”
20 Samuel a apropiat toate triburile lui Israel; şi a ieşit prin tragere la sorţi tribul lui Beniamin.
21 Apoi a apropiat tribul lui Beniamin, pe clanuri; şi a ieşit prin tragere la sorţi clanul lui Matri. În final, tragerea la sorţi l-a desemnat pe Saul – fiul lui Chiş. Dar când l-au căutat, nu l-au putut găsi.
22 Ei l-au întrebat în continuare pe Iahve: „A venit acest om aici?” Iahve le-a răspuns: „Da! Este ascuns printre bagaje!”
23 Ei s-au dus repede şi l-au scos de acolo. Când s-a ridicat în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât oricare alt israelian.
24 Atunci Samuel a zis întregului popor: „Îl vedeţi pe acela pe care l-a ales Iahve? Nu este altul ca el în tot poporul!” Şi toţi au strigat: „Trăiască regele!”
25 Samuel a informat poporul despre ce prevedea legea guvernării lui printr-un rege. El a scris această lege într-o carte; şi a pus-o înaintea lui Iahve. Apoi Samuel a trimis pe fiecare om din popor la casa lui.
26 Saul a plecat şi el acasă – în Ghiva – însoţit de luptătorii remarcabili ale căror inimi le sensibilizase Iahve.
27 Totuşi au fost şi nişte oameni sfidători, care au zis: „Cum ar putea acesta să ne elibereze?” L-au desconsiderat şi nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a comportat ca atunci când nu i-ar fi auzit.
1 Amonitul Nahaş a venit şi şi-a instalat tabăra (ca să lupte) împotriva Iabeşului din Ghilad. Atunci toţi bărbaţii din Iabeş i-au zis lui Nahaş: „Ratifică un legământ cu noi; şi astfel, îţi vom sluji!”
2 Dar Nahaş – amonitul – le-a zis: „Voi ratifica un legământ cu voi doar dacă îmi permiteţi să vă scot tuturor ochiul drept şi să aduc astfel ruşinea peste întregul Israel!”
3 Oamenii care formau consiliul bătrânilor Iabeşului, i-au zis: „Dă-ne un timp de şapte zile, ca să trimitem mesageri în toate teritoriile (poporu)lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni care să ne elibereze, ne vom preda ţie!”
4 Când au ajuns acei mesageri în Ghiva lui Saul şi au spus aceste cuvinte în auzul poporului, toţi au început să plângă în hohote.
5 Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma boilor; şi a întrebat: „Ce s-a întâmplat? De ce plânge poporul?” Atunci ei i-au relatat despre ce îi anunţaseră bărbaţii din Iabeş.
6 Când a auzit Saul aceste cuvinte, Spiritul lui Dumnezeu a venit în forţă peste el; şi i s-a declanşat mânia.
7 A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi şi a trimis prin mesageri acele bucăţi în toate teritoriile locuite de urmaşii lui Israel, împreună cu următorul mesaj: „Aşa se va întâmpla cu boii celor care nu îl urmează pe Saul şi pe Samuel!” Teroarea lui Iahve a intrat în popor. Atunci ei au venit să lupte ca un singur om.
8 Când Saul i-a numărat la Bezec, oamenii care veniseră din (teritoriul numit mai târziu) Israel erau trei sute de mii de bărbaţi; iar din (cel numit) Iuda veniseră treizeci de mii de bărbaţi.
9 Atunci el le-a zis mesagerilor care veniseră: „Aşa să spuneţi bărbaţilor din Iabeş-Ghilad: «Mâine, când soarele va produce caniculă, veţi fi (deja) salvaţi!»” Când au ajuns acolo mesagerii, le-au spus aceste lucruri bărbaţilor din Iabeş. Atunci ei s-au bucurat.
10 Şi le-au zis amoniţilor: „Mâine ne vom preda vouă şi veţi putea să faceţi cu noi tot ce veţi dori.”
11 În următoarea zi, Saul a împărţit oamenii în trei grupuri. În timpul serviciului gărzii de dimineaţă, ei au pătruns în tabăra amoniţilor şi i-au lovit până când s-a instalat canicula. Cei care au supravieţuit, s-au dispersat. Astfel, nu au mai fost lăsaţi împreună nici măcar doi dintre ei.
12 Atunci poporul i-a zis lui Samuel: „Cine sunt cei care nu au fost de acord ca Saul să ne guverneze? Aduceţi-i aici, ca să îi omorâm!”
13 Dar Saul a zis: „Niciun om nu va fi omorât în această zi; pentru că astăzi Iahve l-a salvat pe Israel!”
14 Atunci Samuel a spus poporului: „Să mergem la Ghilgal şi să recunoaştem încă o dată acolo conducerea prin acest rege!”
15 Astfel, tot poporul s-a dus la Ghilgal şi l-au încoronat pe Saul ca rege, în prezenţa lui Iahve. Au adus acolo sacrificii de pace înaintea lui Iahve şi s-au bucurat foarte mult: atât Saul, cât şi toţi israelienii.
1 Samuel a zis întregului Israel: „Am făcut tot ce mi-aţi cerut, punând un rege (care să guverneze) pentru voi.
2 Acum, priviţi: aveţi un rege! Eu am îmbătrânit şi părul mi s-a albit; iar fiii mei sunt aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinereţea mea şi până astăzi.
3 Stau aici şi vă cer acum să spuneţi înaintea lui Iahve şi înaintea celui uns ca rege, ce aveţi să îmi reproşaţi! Cui i-am luat boul sau măgarul? Pe cine am înşelat sau am exploatat? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii faţă de vina lui? Spuneţi-mi; şi vă voi da înapoi!”
4 Ei i-au răspuns: „Nu ne-ai înşelat, nu ne-ai exploatat şi nu ai luat nimic din mâna nimănui.”
5 Atunci el le-a mai zis: „Iahve este martor împotriva voastră; şi unsul Său (ca rege) este martor în această zi că nu m-aţi găsit vinovat cu absolut nimic!” Ei au răspuns: „El este martor.”
6 Samuel a spus poporului: „Iahve este Cel care i-a ales pe Moise şi pe Aaron; şi tot El i-a scos pe strămoşii voştri din Egipt.
7 Acum rămâneţi aici înaintea lui Iahve, ca să vă prezint toate faptele corecte pe care le-a făcut El pentru voi şi pentru strămoşii voştri.
8 După ce Iacov a intrat în Egipt, strămoşii voştri au strigat spre Iahve; şi El l-a trimis atât pe Moise cât şi pe Aaron care i-au scos din Egipt şi i-au adus ca să locuiască în acest loc.
9 Dar pentru că ei L-au uitat pe Dumnezeul lor care se numeşte Iahve, El i-a vândut făcându-i să ajungă la discreţia lui Sisera – conducătorul armatei Haţorului. Au fost dominaţi de filisteni şi de regele Moabului, care au luptat împotriva lor.
10 Israelienii au strigat spre Iahve, zicând: «Am păcătuit când L-am abandonat pe Iahve şi am slujit imaginilor lui Baal şi ale Astartei. Dar acum Îţi cerem să ne eliberezi de sub dominaţia duşmanilor noştri; şi Îţi vom sluji (numai) Ţie!».
11 Atunci Iahve i-a trimis pe Ierub-Baal, pe Barac, pe Iefta şi pe Samuel. Ei v-au eliberat de opresiunea duşmanilor din jurul vostru; şi aţi putut locui astfel în linişte şi fără frică.
12 Dar când aţi văzut că Nahaş – regele amoniţilor – vine împotriva voastră, deşi Dumnezeul vostru numit Iahve vă era Rege, mi-aţi zis: «Nu vrem să facem cum zici tu; ci să guverneze un rege pentru noi!»
13 Deci acum aveţi regele pe care l-aţi cerut şi pe care l-aţi ales. Iahve a pus pentru voi un rege.
14 Dacă vă veţi teme de Iahve şi Îi veţi sluji, dacă veţi asculta de tot ce vă spune El şi nu vă veţi revolta împotriva poruncilor Lui ci Îl veţi urma pe Dumnezeul vostru numit Iahve – atât voi, cât şi regele care guvernează pentru voi, – va fi bine.
15 Dar dacă nu vă veţi conforma cerinţelor lui Iahve şi vă veţi opune poruncii Sale, mâna Lui va fi împotriva voastră, aşa cum a fost împotriva strămoşilor voştri.
16 Rămâneţi în continuare aici şi priviţi acest mare lucru pe care Iahve îl va face în faţa voastră.
17 Oare nu este acum timpul pentru seceratul grâului? Voi striga spre Iahve; şi El va trimite tunet şi ploaie. Atunci veţi înţelege că aţi făcut un mare rău în ochii Lui când aţi cerut pentru voi un rege!”
18 Samuel l-a chemat pe Iahve; şi El a trimis tunet şi ploaie în acea zi. Atunci întregul popor s-a temut foarte mult de Iahve şi de Samuel.
19 I-au spus lui Samuel: „Roagă-te Dumnezeului tău care se numeşte Iahve pentru slujitorii tăi, ca să nu murim; pentru că am adăugat păcatelor noastre şi răul de a cere pentru noi un rege.”
20 Samuel a răspuns poporului: „Să nu vă fie frică! Deşi aţi făcut tot acest rău, vă cer să nu încetaţi să Îl urmaţi pe Iahve; ci să Îl slujiţi cu toată inima voastră.
21 Nu vă duceţi după lucruri inutile care nu vă aduc nici beneficiu şi nici nu vă pot salva.
22 Iahve nu Îşi va abandona poporul – din cauza numelui Lui care este mare. Lui I-a făcut plăcere să facă din voi poporul Său.
23 În ce mă priveşte, nu voi accepta în niciun caz să păcătuiesc împotriva lui Iahve încetând să mă rog pentru voi. Eu voi continua să vă învăţ să trăiţi corect şi să mergeţi pe drumul drept.
24 Cel mai important lucru pe care vi-l cer este să vă temeţi de Iahve şi să Îi slujiţi consecvent din toată inima voastră; pentru că vedeţi ce lucruri mari a făcut El pentru voi.
25 Dar dacă veţi continua să faceţi ce este rău, veţi fi distruşi – atât voi, cât şi regele vostru!”
1 Saul avea vârsta de treizeci de ani când a devenit rege; şi a guvernat patruzeci şi doi de ani pentru Israel.
2 Şi-a ales trei mii de bărbaţi din (poporul) Israel: două mii erau cu el în Micmaş şi în regiunea muntoasă a Betelului, iar o mie era cu Ionatan în Ghiva unde locuiau urmaşii lui Beniamin. Pe toţi ceilalţi oameni din popor, el i-a trimis acasă.
3 Ionatan a atacat tabăra filistenilor care era la Gheva. Toţi ceilalţi filisteni au auzit despre acest lucru. Atunci Saul a dat ordin să se sufle din corn în tot teritoriul locuit de israelieni, zicând: „Să audă evreii ce s-a întâmplat!”
4 Astfel s-a ştiut în tot Israelul că Saul a atacat tabăra filistenilor şi că Israel s-a făcut urât acestora. Saul a chemat poporul să vină împreună cu el la Ghilgal.
5 Filistenii s-au adunat ca să lupte cu Israel. Erau trei mii de care şi şase mii de călăreţi. Cei care veniseră să lupte, erau foarte mulţi – ca particulele de nisip de pe malul mării. Au venit şi şi-au instalat tabăra la Micmaş, în vestul Bet-Avenului.
6 Când bărbaţii lui Israel au văzut că sunt în dificultate – pentru că armata lor nu era suficient de bine dotată –, au început să se ascundă în peşteri, în tufişuri, printre stânci, în gropi şi în fântâni.
7 Unii dintre evrei chiar au traversat Iordanul şi au mers spre teritoriile locuite de urmaşii lui Gad şi în Ghilad. Saul era încă la Ghilgal; şi toţi cei care erau cu el, tremurau de frică.
8 El a aşteptat şapte zile, pentru că acesta era timpul stabilit de Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, oamenii lui Saul au început să se disperseze.
9 Atunci Saul a zis: „Aduceţi la mine animalul care trebuie să fie ars integral şi sacrificiile de pace.” Apoi a omorât animalul care urma să fie ars integral.
10 Tocmai în momentul în care terminase cu arderea integrală (a animalului), a sosit şi Samuel. Saul a venit în întâmpinarea lui ca să îl salute.
11 Samuel i-a zis: „Ce ai făcut?” Saul i-a răspuns: „Când am văzut că oamenii mei au început să se împuţineze, că tu nu vii la timpul stabilit şi că filistenii sunt adunaţi la Micmaş,
12 mi-am zis: «Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am cerut ajutorul lui Iahve.» Astfel, am avut curajul să ofer eu animalul pentru arderea integrală.”
13 Samuel i-a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun; şi nu ai respectat porunca pe care ţi-o dăduse Dumnezeul tău care se numeşte Iahve. Dacă ai fi ascultat, Iahve ţi-ar fi consolidat pentru totdeauna guvernarea poporului Israel.
14 Dar acum, guvernarea ta nu va mai continua din generaţie în generaţie. Iahve Şi-a găsit un om compatibil cu inima Lui; şi l-a desemnat să fie conducătorul poporului Său! Se întâmplă aşa pentru că nu te-ai conformat poruncii lui Iahve!”
15 Samuel s-a ridicat şi a plecat din Ghilgal la Ghiva – teritoriu locuit de urmaşii lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu el; şi a rezultat un număr de şase sute de bărbaţi.
16 Saul, împreună cu Ionatan – fiul lui – şi cu acei bărbaţi, au rămas la Ghiva, în teritoriile urmaşilor lui Beniamin. Filistenii îşi instalaseră tabăra la Micmaş.
17 Din tabăra filistenilor au ieşit trei grupuri, ca să producă dezastru. Un grup s-a dus pe drumul care conduce la Ofra, în regiunea Şual.
18 Un altul s-a deplasat pe drumul care conduce la Bet-Horon. Ultimul grup a mers pe drumul care conduce la limita teritorială din valea Ţeboim, spre deşert.
19 În acele vremuri, în tot Israelul nu exista niciun fierar; pentru că filistenii ziseseră: „Nu trebuie să permitem evreilor să îşi facă săbii sau lănci.”
20 În consecinţă, fiecare israelian se ducea la filisteni ca să îşi ascută fierul pentru plug, sapa, toporul şi secera.
21 Preţul era de două treimi dintr-un şechel pentru ascuţirea fierului de plug şi al sapei; şi plăteau o treime dintr-un şechel pentru ascuţirea furcii, a toporului şi a fierului folosit la conducerea boilor.
22 Astfel, în ziua conflictului, niciunul dintre luptătorii care erau cu Saul şi cu Ionatan, nu avea o sabie sau o lance în mână. Asemenea arme aveau doar Saul şi fiul lui, Ionatan.
23 O unitate de luptă din tabăra filisteană a plecat şi a ajuns la Micmaş. Acolo a staţionat în locul unde se trecea dintr-o parte în alta.
1 În una dintre zile, Ionatan – fiul lui Saul – i-a zis tânărului care îi transporta armele: „Vino să mergem până în tabăra armatei filistenilor. Ea este pe cealaltă parte!” Dar nu i-a spus nimic tatălui lui (despre acest plan).
2 În acest timp, Saul era la marginea oraşului Ghiva, sub rodiul din Migron. Erau acolo cu el aproape şase sute de bărbaţi.
3 Între ei era şi Ahia care purta o tunică. El era fiul lui Ahitub şi fratele lui I-Cabod – fiul lui Fineas – nepotul lui Eli, care fusese preotul lui Iahve la Şilo. Dar nimeni nu ştia că Ionatan plecase.
4 De fiecare parte a zonei unde se putea traversa şi pe unde intenţiona Ionatan să treacă pentru a ajunge la tabăra filistenilor, exista câte un colţ de stâncă. Numele unuia era Boţeţ, iar al celuilalt era Seneh.
5 Unul dintre ele era în partea de nord, spre Micmaş, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva.
6 Ionatan i-a zis tânărului care îi transporta armele: „Vino să mergem până în tabăra acestor necircumcişi! Poate că Iahve va lucra pentru noi; pentru că nimic nu Îl împiedică pe Iahve să ofere salvarea prin puţini oameni la fel ca atunci când participă mulţi!”
7 Cel care îi transporta armele, i-a răspuns: „Fă tot ce ai în gând! Să ştii că te voi susţine în tot ce intenţionezi să faci!”
8 Ionatan a spus: „Ne vom deplasa spre acei bărbaţi; şi îi vom face să vadă că am venit între ei.
9 Dacă ne vor zice să aşteptăm să se apropie ei de noi, vom rămâne acolo unde suntem; şi nu vom înainta spre ei.
10 Dar dacă ne vor zice să venim la ei, atunci vom urca; pentru că acesta ne va fi semnul că Iahve îi va face să fie învinşi de noi.”
11 Astfel, ei au apărut amândoi în faţa taberei filistene. Atunci filistenii au zis: „Priviţi! Evreii ies din găurile în care s-au ascuns!”
12 Bărbaţii din tabără au strigat spre Ionatan şi spre cel care îi transporta armele, zicând: „Veniţi sus la noi să vă arătăm ceva!” Atunci Ionatan i-a spus celui care îi transporta armele: „Vino după mine; pentru că Iahve îi va face să fie învinşi de Israel!”
13 Ionatan a urcat folosindu-se de mâini şi de picioare; iar cel care îi transporta armele, îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan; iar cel care îi transporta armele venea în urma lui şi îi omora.
14 În acest prim atac făcut de Ionatan şi de cel care îi transporta armele, au fost omorâţi aproape douăzeci de bărbaţi pe o suprafaţă de aproximativ o jumătate de hectar.
15 Teroarea a afectat întreaga armată. S-au speriat atât cei din tabără, cât şi cei din câmpie. Au fost panicaţi nu numai cei din corpul de gardă, ci şi aceia care ieşiseră să distrugă. Şi se cutremura pământul… Această panică a fost trimisă de Dumnezeu.
16 Gărzile lui Saul care erau în Ghiva locuită de urmaşii lui Beniamin, au privit şi au văzut că armata (filistenilor) se dispersează în toate părţile.
17 Atunci Saul le-a zis bărbaţilor care erau cu el: „Număraţi şi vedeţi cine a plecat dintre noi.” Când au numărat, au văzut că lipseau Ionatan şi cel care îi transporta armele.
18 Saul i-a zis lui Ahia: „Adu aici Cufărul lui Dumnezeu!” În acele vremuri, Cufărul lui Dumnezeu era în tabăra israelienilor.
19 În timp ce Saul îi vorbea preotului, haosul din tabăra filistenilor a devenit din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ţi mâna!”
20 Apoi Saul şi oamenii lui s-au adunat şi au intrat în luptă. Au găsit o mare dezordine; pentru că filistenii se omorau între ei.
21 Chiar şi aceia dintre evrei care fuseseră înainte cu filistenii şi se duseseră împreună cu aceştia în tabăra lor, s-au aliat cu israelienii care erau conduşi de Saul şi de Ionatan.
22 Când toţi bărbaţii care se ascunseseră în regiunea muntoasă locuită de urmaşii lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au venit şi ei să lupte împotriva lor; şi i-au urmărit.
23 În acea zi, Iahve a scăpat pe Israel; iar lupta s-a extins până dincolo de localitatea Bet-Aven.
24 Bărbaţii lui Israel au fost extenuaţi în acea zi; pentru că Saul decisese printr-un jurământ pentru ei, zicând: „Să fie blestemat bărbatul care va mânca ceva până seara, înainte să mă răzbun pe duşmanii mei!” Astfel, niciunul dintre ei nu a gustat niciun fel de mâncare.
25 Întreaga armată a intrat într-o pădure. Acolo, pe jos, existau faguri cu miere.
26 Când au intrat în pădure, au văzut că mierea curgea din faguri; dar nimeni nu a luat miere cu mâna să o ducă la gură, pentru că se temeau de blestem.
27 Dar Ionatan nu auzise jurământul pe care tatăl lui îl făcuse împreună cu armata. Astfel, el a întins capătul băţului pe care îl avea în mâna lui; şi l-a înmuiat în mierea din fagure. Şi-a dus mierea cu mâna la gură; şi după ce a mâncat, i s-au luminat ochii.
28 Atunci unul dintre bărbaţi i-a spus: „Tatăl tău a pus armata sub un jurământ sever, spunând: «Să fie blestemat bărbatul care va mânca ceva în această zi!» Aşa se explică de ce este extenuată armata acum.”
29 Atunci Ionatan a răspuns: „Tatăl meu a pus ţara în pericol! Priviţi cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din această miere!
30 Ar fi fost mult mai bine dacă oamenii ar fi mâncat astăzi din prada pe care au luat-o de la duşmanii lor! Oare atunci nu ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?”
31 În acea zi, după ce i-au anihilat pe filisteni de la Micmaş până la Aialon, oamenii erau foarte obosiţi.
32 Au venit repede spre pradă, au luat oi, vite şi viţei, le-au tăiat pe pământ şi le-au mâncat carnea cu tot cu sânge.
33 Dar unii i-au spus lui Saul: „Poporul păcătuieşte împotriva lui Iahve, mâncând carnea împreună cu sângele ei!” Saul a spus: „Nu respectaţi ce aţi promis! Acum, aduceţi aici o piatră mare.
34 Anunţaţi printre oameni că trebuie ca fiecare să îşi aducă boul sau oaia; să le taie aici şi apoi să le mănânce – ca să nu mai păcătuiască împotriva lui Iahve mâncând carne cu sânge!” Astfel, în acea noapte, fiecare şi-a adus cu el animalul; şi l-a tăiat acolo.
35 Saul a construit un altar dedicat lui Iahve. Acela a fost primul altar pe care l-a construit el pentru Iahve.
36 Apoi a zis: „Veniţi să îi urmărim pe filisteni în timpul nopţii, să îi prădăm până când se luminează şi să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei!” Ei i-au răspuns: „Fă tot ce crezi că este bine!” Dar preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!”
37 Saul L-a întrebat pe Dumnezeu, zicând: „Să îi urmăresc pe filisteni? Îi vei face să fie învinşi de Israel?” Dar Iahve nu i-a răspuns în acea zi.
38 Atunci Saul a zis: „Să vină aici toţi conducătorii armatei, ca să descoperim ce păcat a fost comis astăzi.
39 Jur pe Iahve care este viu – pe Cel care îl salvează pe Israel – că şi dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar şi el trebuie să moară!” Dar nimeni din popor nu i-a dat vreun răspuns.
40 Saul a zis întregului Israel: „Voi veţi sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în cealaltă parte.” Poporul i-a răspuns: „Fă ce crezi că este bine.”
41 Saul s-a rugat Dumnezeului lui Israel care se numeşte Iahve, zicând: „Doamne, arată-ne adevărul!” Apoi, prin tragere la sorţi, a ieşit Ionatan şi Saul. Astfel, ceilalţi bărbaţi au scăpat.
42 Atunci Saul a zis: „Trageţi la sorţi între mine şi fiul meu Ionatan.” Tragerea la sorţi a desemnat pe Ionatan.
43 Saul i-a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce ai făcut!” Ionatan i-a răspuns: „Am gustat puţină miere din capătul băţului pe care îl aveam în mână. Stau aici, pregătit să mor!”
44 Saul a zis: „Ionatan, Dumnezeu să se comporte cu toată duritatea faţă de mine dacă nu vei muri!”
45 Dar poporul i-a zis lui Saul: „Chiar trebuie să moară Ionatan – cel care a adus această mare victorie pentru Israel? În niciun caz! Jurăm pe Iahve care este viu că nici măcar un fir de păr nu va cădea pe pământ din capul lui; pentru că tocmai cu ajutorul lui Iahve a adus el victoria în această zi!” Astfel, bărbaţii (armatei) l-au salvat pe Ionatan; şi nu a fost omorât.
46 Saul a încetat să îi mai urmărească pe filisteni. Ei s-au retras în teritoriul lor.
47 După ce Saul a început să guverneze poporul Israel, a luptat împotriva tuturor duşmanilor lui din toate părţile: împotriva moabiţilor, împotriva amoniţilor, împotriva edomiţilor, împotriva regilor din Ţoba şi împotriva filistenilor. Oriunde se ducea, obţinea victorii.
48 El a luptat într-un mod remarcabil şi i-a învins pe amaleciţi, eliberând Israelul de cei care îl devastau.
49 Fiii lui Saul erau: Ionatan, Işvi şi Malchi-Şua. Cea mai mare fiică a lui se numea Merab, iar cea mică se numea Mihal.
50 Soţia lui Saul se numea Ahinoam – fiica lui Ahimaaţ. Numele conducătorului armatei lui Saul era Abner – fiul lui Ner – unchiul lui Saul.
51 Chiş – tatăl lui Saul, împreună cu Ner – tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
52 Cât timp a trăit Saul, a existat un război sângeros între israelieni şi filistenii. Şi de fiecare dată când Saul vedea un bărbat care avea o forţă fizică remarcabilă sau care era curajos, îl lua cu el.
1 Samuel a venit la Saul şi i-a zis: „Eu sunt cel pe care l-a trimis Iahve să te ungă cu ulei ca să fii rege al poporului Său, Israel. Deci ascultă mesajul lui Iahve.
2 Iahve, Cel care este numit şi conducătorul armatelor, (îţi) zice: «Îi voi pedepsi pe amaleciţi pentru ce i-au făcut lui Israel atunci când i s-au opus pe drumul pe care venea din Egipt.
3 Deci du-te şi atacă-i. Distruge tot ce le aparţine! Nu salva nimic; ci omoară bărbaţii şi femeile, copiii şi sugarii, vitele şi oile, cămilele şi măgarii!»”
4 Saul a adunat armata şi a numărat-o la Telaim. Erau două sute de mii de oameni care se deplasau pe jos, dintre care zece mii de luptători proveneau din (teritoriile numite mai târziu) Iuda.
5 Când a ajuns Saul aproape de oraşul amaleciţilor, a stat ascuns în vale.
6 El le-a spus cheniţilor: „Plecaţi! Ieşiţi din mijlocul amaleciţilor; ca să nu vă distrug împreună cu ei. Voi sunteţi cei care aţi fost binevoitori faţă de toţi israelienii atunci când ei au venit din Egipt.” Astfel, cheniţii au plecat din mijlocul amaleciţilor.
7 Saul i-a distrus pe amaleciţi de la Havila până la Şur care este în partea de vest a Egiptului.
8 L-a prins viu pe Agag – regele amaleciţilor – şi a distrus tot poporul lui, tăindu-l cu sabia.
9 Dar Saul şi armata au evitat să îl omoare pe Agag. Ei au mai lăsat să trăiască şi cele mai bune oi, cele mai bune vite, cei mai graşi viţei şi cei mai graşi miei. Astfel, ei au păstrat tot ce era mai bun. Nu au vrut să le distrugă; ci au făcut acest lucru doar cu ce era de desconsiderat şi fără valoare.
10 Atunci Cuvântul lui Iahve a venit la Samuel şi i-a zis:
11 „Regret că l-am pus pe Saul rege; pentru că a deviat de la drumul ascultării de Mine şi nu a respectat poruncile Mele.” Samuel a fost trist şi a strigat spre Iahve toată noaptea.
12 S-a trezit dimineaţa devreme ca să îl întâlnească pe Saul; dar i s-a spus: „Saul a plecat la Carmel; şi să ştii că acolo şi-a ridicat un monument. Apoi s-a întors şi s-a dus la Ghilgal.”
13 Când Samuel l-a întâlnit, Saul i-a zis: „Să fii binecuvântat de Iahve! M-am conformat poruncii Lui!”
14 Dar Samuel i-a răspuns: „Atunci ce este acest behăit de oi care ajunge la urechile mele şi acest muget de vite pe care-l aud?”
15 Saul i-a zis: „Luptătorii le-au adus de la amaleciţi. Au scăpat de la moarte cele mai bune oi şi cele mai bune vite, ca să le sacrifice Dumnezeului tău numit Iahve. Dar pe celelalte le-am distrus total!”
16 Samuel i-a zis: „Opreşte-te! Îţi voi spune ce mi-a vorbit Iahve în această noapte!” Saul i-a zis: „Spune-mi!”
17 Iar Samuel i-a zis: „Atunci când erai mic în ochii tăi, oare nu ai devenit tu conducătorul triburilor lui Israel? Iahve te-a uns ca rege al lui Israel
18 şi te-a trimis într-o misiune, spunându-ţi: «Du-te şi distruge-i total pe acei amaleciţi păcătoşi! Luptă-te cu ei până vor fi distruşi!»
19 De ce nu ai ascultat de ce ţi-a spus Iahve şi ai decis să reţii o parte din pradă, făcând astfel ce este rău în ochii Lui?”
20 Saul i-a răspuns: „Eu am ascultat de Iahve. Vreau să spun că am plecat în misiunea pe care mi-a încredinţat-o; şi chiar l-am adus aici pe Agag – regele amaleciţilor; iar pe amaleciţi i-am distrus total.
21 Dar luptătorii au luat din pradă oi şi vite – ce era mai bun din ce trebuia distrus – ca să le ofere ca sacrificiu la Ghilgal Dumnezeului tău care se numeşte Iahve.”
22 Atunci Samuel i-a zis lui Saul: „Oare Îi plac lui Iahve mai mult arderile integrale şi sacrificiile decât ascultarea faţă de (tot) ce a spus El? Ascultarea este mai importantă decât sacrificiile; iar respectarea Cuvântului Lui valorează mai mult decât grăsimea berbecilor!
23 Revolta şi neascultarea echivalează cu păcatul ghicirii; iar aroganţa intră în categoria sfidării legii şi a păcatului idolatriei. Pentru că ai refuzat să te conformezi Cuvântului lui Iahve, El ţi-a retras recunoaşterea ca rege!”
24 Saul i-a zis lui Samuel: „Am păcătuit; pentru că am încălcat porunca lui Iahve şi nu am respectat (tot) ce mi-a spus El. Mi-a fost frică de oamenii armatei; şi astfel am aprobat ce propuneau ei.
25 Acum, te rog să îmi ierţi păcatul; şi întoarce-te împreună cu mine, ca să mă pot închina lui Iahve.”
26 Samuel i-a zis: „Nu mă voi întoarce împreună cu tine. Pentru că ai respins Cuvântul lui Iahve, şi El te-a respins acum ca rege al lui Israel!”
27 În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l-a apucat de marginea hainei lui lungi; şi ea s-a rupt.
28 Atunci Samuel i-a zis: „Iahve a rupt astăzi guvernarea ta pentru poporul Israel; şi a dat-o altuia care este mai bun decât tine.
29 Cel care este numit Gloria lui Israel, nu minte şi nu Se răzgândeşte; pentru că El nu este om ca să Îşi schimbe deciziile!”
30 Saul a zis: „Am păcătuit. Totuşi, te rog să mă onorezi înaintea consiliului bătrânilor poporului meu şi înaintea lui Israel, întorcându-te cu mine ca să mă pot închina înaintea Dumnezeului tău numit Iahve!”
31 Samuel s-a întors după Saul care s-a închinat înaintea lui Iahve.
32 Apoi Samuel a zis: „Aduceţi-l înaintea mea pe regele amaleciţilor numit Agag!” Atunci Agag a venit spre el curajos, spunându-şi: „Este o certitudine că a trecut ameninţarea morţii.”
33 Samuel i-a zis lui Agag: „Aşa cum sabia ta a lăsat femei fără fii, la fel va fi lăsată şi mama ta fără fiu printre femei!” Apoi l-a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea lui Iahve, la Ghilgal.
34 Apoi Samuel a plecat la Rama; iar Saul s-a dus la casa lui, în localitatea Ghiva.
35 Samuel nu s-a mai dus să îl vadă pe Saul până în ziua morţii lui; dar a plâns pentru el. Iahve a regretat că l-a încoronat pe Saul ca rege al Israelului.
1 Iahve i-a zis lui Samuel: „Până când îl vei mai plânge pe Saul pentru că i-am anulat guvernarea pentru Israel? Umple-ţi cornul cu ulei şi du-te acolo unde te voi trimite: la Işai din Betleem; pentru că l-am ales pe unul dintre fiii lui ca să fie regele Meu!”
2 Dar Samuel I-a zis: „Cum aş putea să plec? Saul va auzi despre acest lucru şi mă va omorî!” Iahve i-a răspuns: „Să iei cu tine o vită tânără şi să zici: «Am venit să aduc lui Iahve un sacrificiu.».
3 Invită la oferirea sacrificiului tău şi pe Işai; iar Eu îţi voi arăta atunci ce trebuie să faci. Vei unge pentru Mine pe acela pe care ţi-l voi arăta!”
4 Samuel a făcut aşa cum îi spusese Iahve; şi a venit la Betleem. Cei din consiliul bătrânilor oraşului au venit să îl întâmpine tremurând de frică. L-au întrebat: „Vii cu pace?”
5 Iar el le-a răspuns: „Da, cu pace. Vin ca să aduc un sacrificiu lui Iahve. Sfinţiţi-vă şi veniţi cu mine la oferirea acestui sacrificiu.” Samuel i-a sfinţit atât pe Işai cât şi pe fiii lui; şi i-a invitat la oferirea sacrificiului.
6 Când au venit ei, Samuel l-a văzut (întâi) pe Eliab; şi atunci s-a gândit: „Cu certitudine, unsul lui Iahve este aici, înaintea Lui.”
7 Dar Iahve i-a zis: „Nu te uita la faţă sau la înălţimea lui; pentru că pe acesta l-am respins. Iahve nu se uită la ce poate vedea omul. În timp ce omul priveşte şi vede (doar) partea exterioară, Iahve se uită la inimă!”
8 Atunci Işai l-a chemat pe Abinadab şi l-a prezentat lui Samuel, care i-a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Iahve.”
9 Işai i l-a arătat apoi pe Şama; dar Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Iahve.”
10 Aşa i-a prezentat Işai lui Samuel pe şapte dintre fiii lui. Dar Samuel i-a zis lui Işai: „Iahve nu a ales pe niciunul dintre aceştia.”
11 Apoi a spus: „Aceştia sunt toţi fiii pe care îi ai?” Işai i-a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr dintre ei. Dar acela păzeşte oile la păscut.” Samuel i-a zis: „Trimite pe cineva să îl cheme; pentru că nu vom mânca până nu vine el aici!”
12 Işai a făcut cum i s-a cerut; şi astfel, fiul lui a fost adus. Tânărul era roşcat, cu ochii frumoşi şi avea o faţă încântătoare. Iahve i-a zis lui Samuel: „Ridică-te şi unge-l; pentru că el este!”
13 Samuel a luat cornul cu ulei şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui; iar Spiritul lui Iahve a venit decisiv peste David începând din acea zi. Apoi Samuel s-a întors la Rama.
14 Spiritul lui Iahve S-a îndepărtat de la Saul. Astfel, el a început să fie chinuit de un spirit rău trimis de Iahve.
15 Slujitorii lui Saul i-au zis: „Constatăm că te chinuie un spirit rău trimis de Dumnezeu.
16 Stăpânul nostru, porunceşte slujitorilor tăi care sunt la dispoziţia ta, să caute un om care ştie să cânte cu lira. Atunci când spiritul rău trimis de Dumnezeu va veni peste tine, acela va cânta cu mâna lui; şi tu te vei simţi mai bine.”
17 Saul le-a spus slujitorilor lui: „Găsiţi-mi un om care ştie să cânte bine; şi aduceţi-l la mine!”
18 Atunci unul dintre tinerii slujitori, a zis: „L-am văzut pe unul dintre fiii lui Işai din Betleem. El cântă foarte bine, este un bărbat remarcabil şi bun luptător. Ştie să vorbească, are un aspect fizic plăcut şi Iahve este cu el.”
19 Saul a trimis reprezentanţii lui la Işai, prin intermediul cărora i-a transmis următorul mesaj: „Trimite-mi pe fiul tău care se numeşte David – pe acela care (îţi) îngrijeşte oile.”
20 Işai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf cu vin şi un ied, pe care le-a trimis lui Saul prin fiul lui care se numea David.
21 Apoi David a venit şi s-a prezentat în faţa lui Saul. Lui Saul i-a plăcut foarte mult de David; şi l-a luat cu el ca să îi transporte armele.
22 A trimis pe cineva la Işai ca să îi spună: „Permite-i lui David să rămână în slujba mea; pentru că a fost agreat de mine!”
23 De fiecare dată când venea spiritul trimis de Dumnezeu peste Saul, David lua lira şi cânta. Atunci Saul se calma, se simţea mai bine şi acel spirit rău pleca de la el.
1 În acea vreme, filistenii şi-au organizat corpurile de armată ca să înceapă un conflict (cu israelienii) la Soco, în teritoriul lui Iuda. Ei şi-au stabilit tabăra la Efes-Damim, între Soco şi Azeca.
2 Împreună cu bărbaţii lui Israel, Saul a organizat tabăra în valea Ela. Apoi s-au aşezat în linie, pregătiţi de luptă împotriva filistenilor.
3 Filistenii stăteau pe un deal, iar Israel stătea pe un altul. Între ei era o vale.
4 Din tabăra filistenilor a ieşit un luptător care se numea Goliat. Provenea din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.
5 Avea pe cap un coif de bronz şi era îmbrăcat cu o armură făcută din zale de bronz. Aceasta avea greutatea de cinci mii de şecheli.
6 Era protejat la picioare de nişte apărători făcute din bronz; iar la spate avea o lance.
7 Lemnul lăncii lui era ca sulul unui ţesător; iar vârful ei avea greutatea de şase sute de şecheli de fier. Cel care îi transporta scutul, mergea înaintea lui.
8 Goliat s-a oprit şi a strigat grupurilor armatei lui Israel aşezate în linie pentru război: „De ce aţi ieşit şi v-aţi aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeţi pentru voi un bărbat şi trimiteţi-l să vină spre mine.
9 Dacă va fi capabil să lupte cu mine şi să mă omoare, atunci noi vom deveni slujitorii voştri. Dar dacă eu voi fi superior lui în forţă şi îl voi omorî, voi veţi deveni sclavii noştri şi ne veţi sluji!”
10 Filisteanul a continuat: „Ridiculizez şi sfidez astfel unităţile de luptă ale lui Israel! Daţi-mi un bărbat care să fie capabil să se lupte cu mine!”
11 Când au auzit Saul şi întregul Israel acele cuvinte spuse de filistean, s-au speriat şi le-a fost frică.
12 David era fiul acelui efratit din Betleemul locuit de urmaşii lui Iuda, numit Işai, care avea opt fii. În vremea guvernării regelui Saul, Işai era bătrân, avansat în vârstă.
13 Cei trei fii mai mari ai lui, au mers cu Saul la război. Numele primului născut în familia lui Işai era Eliab. Al doilea fiu se numea Abinadab, iar al treilea Şama.
14 David era ultimul dintre fiii lui Işai. Cei trei fii mai mari ai lui, l-au urmat pe Saul, mergând la război.
15 În acest timp, David a plecat de la Saul; şi păştea turma tatălui lui, la Betleem.
16 Acel filistean a venit înaintea lui Israel, procedând sfidător împotriva lui patruzeci de zile: atât dimineaţa, cât şi seara.
17 Într-o zi, Işai i-a spus fiului lui care se numea David: „Ia pentru fraţii tăi această efă de grâu prăjit şi zece pâini. Le vei duce repede în tabără.
18 Ia şi aceste zece bucăţi de brânză; şi du-le comandantului care conduce grupul format din mie de oameni. Acolo sunt ei. Vezi cum trăiesc fraţii tăi; şi adu-mi veşti de la ei.
19 Îi vei găsi împreună cu Saul şi cu ceilalţi bărbaţi ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.”
20 David s-a trezit dimineaţa devreme, a lăsat oile cu un paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Işai şi a plecat. A ajuns în tabără tocmai când armata se alinia în poziţie de luptă şi producea sunete ca pentru război.
21 Israel şi filistenii s-au aliniat în poziţii de luptă, faţă în faţă.
22 David şi-a lăsat lucrurile în grija celui care păzea bagajele; şi a fugit în zona de conflict. Cum a ajuns, şi-a întrebat fraţii despre cum trăiesc acolo.
23 În timp ce vorbeau ei, din rândurile filistenilor a ieşit luptătorul Goliat din Gat. Acesta a spus aceleaşi cuvinte ca mai înainte; şi David le-a auzit.
24 Când l-au văzut pe filistean, toţi israelienii au fugit din faţa lui foarte panicaţi,
25 zicând: „L-aţi văzut pe acel bărbat înaintând? A ieşit ca să ridiculizeze pe Israel. Dacă va fi cineva capabil să îl omoare, regele îl va recompensa cu mari bogăţii, îi va da pe fiica lui ca soţie şi îi va scuti familia de impozite în Israel.”
26 David i-a întrebat pe luptătorii care erau lângă el: „Ce i se va face aceluia care îl va omorî pe acest filistean şi va face să înceteze această insultă la adresa poporului Israel? Cine este acest filistean – acest necircumcis – ca să desconsidere armatele Dumnezeului care este viu?”
27 Ei i-au repetat ce spuseseră mai înainte, zicând: „Acestea sunt avantajele pe care le va avea cel care îl va omorî.”
28 Eliab – fratele cel mai mare al lui David –, l-a auzit vorbind cu luptătorii. Atunci i s-a declanşat mânia împotriva lui; şi i-a spus: „De ce ai venit aici şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în deşert? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Ai venit să asişti la conflict!”
29 David i-a răspuns: „Cu ce am greşit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc (cu cineva)?”
30 Apoi s-a întors de la el spre un altul; şi l-a întrebat acelaşi lucru. Toţi i-au dat răspunsul pe care îl mai auzise.
31 Dar cuvintele lui David au fost reţinute şi apoi transmise lui Saul. Atunci el a trimis pe cineva să îl cheme.
32 David i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu fie descurajat din cauza acestui filistean! Slujitorul tău va merge şi se va lupta cu el!”
33 Saul i-a răspuns: „Nu poţi să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupţi cu el; pentru că tu eşti doar un tânăr, în timp ce el este un luptător (antrenat) încă din tinereţea lui!”
34 Dar David i-a răspuns: „Slujitorul tău era păstor la oile tatălui lui. Când venea un leu sau un urs şi lua o oaie din turmă,
35 mergeam după el, îl loveam şi salvam oaia scoţând-o din gura lui. Dacă venea împotriva mea, îl apucam de coamă şi îl loveam până îl omoram.
36 Slujitorul tău a reuşit să omoare şi leul şi ursul; iar cu acest filistean necircumcis, se va întâmpla la fel – pentru că a insultat armatele Dumnezeului care este (singurul Dumnezeu) viu!”
37 David a mai zis: „Iahve care m-a scăpat din laba leului şi a ursului, mă va salva şi din mâna acestui filistean!” Atunci Saul i-a spus lui David: „Du-te; şi Iahve să fie cu tine!”
38 Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura lui: i-a pus un coif de bronz pe cap şi l-a îmbrăcat cu o apărătoare făcută din zale.
39 David a legat sabia lui Saul peste armură; şi a încercat să meargă, pentru că nu era obişnuit cu ele. Dar apoi s-a dezbrăcat de ele, zicându-i lui Saul: „Nu pot să merg cu ele; pentru că nu sunt obişnuit cu acest echipament!”
40 Apoi şi-a luat toiagul în mână, a ales din vale cinci pietre fără asperităţi şi le-a pus în buzunarul traistei lui de păstor. Luând praştia în mână, s-a deplasat spre filistean.
41 Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel care îi transporta scutul, era înaintea lui.
42 Filisteanul a privit; şi când l-a văzut pe David, l-a desconsiderat; pentru că el nu era decât un tânăr cu părul roşcat şi cu faţa frumoasă.
43 El i-a zis lui David: „Oare eu sunt un câine, ca să vii la mine cu beţe?” Apoi a început să îl blesteme invocând numele zeilor lui.
44 Filisteanul i-a mai zis lui David: „Vino la mine; şi voi da corpul tău păsărilor zburătoare şi animalelor sălbatice de pe câmp!”
45 David i-a răspuns: „Tu vii la mine cu sabie şi cu lance; dar eu vin la tine în numele lui Iahve – Cel care mai este numit şi Dumnezeul Armatelor. El este Dumnezeul armatelor lui Israel – Cel pe care tu L-ai insultat!
46 Astăzi, Iahve te va face să fii învins şi culcat la pământ de mâna mea! Te voi lovi şi îţi voi tăia capul! Astăzi voi da păsărilor zburătoare şi animalelor sălbatice de pe pământ să mănânce din corpurile moarte ale oamenilor din armata filistenilor; şi întreg pământul va şti că Israel are un Dumnezeu!
47 Toţi cei care sunt adunaţi aici, vor şti că Iahve nu salvează numai cu sabia şi cu lancea – pentru că rezultatul luptei va fi decis de Iahve; şi El va face să fiţi învinşi de noi!”
48 Când filisteanul a început să se apropie de David, acesta a fugit repede spre liniile de luptă, ca să îl întâlnească.
49 David şi-a introdus mâna în traistă, de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praştiei; şi l-a lovit pe filistean (chiar) în frunte. Acea piatră a pătruns în craniul lui. Filisteanul a căzut cu faţa întoarsă spre pământ.
50 Astfel a obţinut David victoria împotriva filisteanului. Deşi David nu avea sabie, el l-a lovit pe filistean şi l-a omorât doar cu o praştie şi cu o piatră…
51 Apoi David a alergat şi s-a oprit lângă filistean. I-a luat sabia, a scos-o din teaca ei şi i-a tăiat capul cu ea. Atunci când au văzut că impunătorul lor luptător era mort, filistenii au fugit.
52 Imediat, luptătorii (poporu)lui (numit mai târziu) Israel şi cei din (teritoriile numite ulterior) Iuda s-au încurajat, au strigat ca pentru război şi i-au urmărit pe filisteni până la intrarea în Gat şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi mortal, au căzut pe drumul Şaaraimului, până la Gat şi la Ecron.
53 Când s-au întors de la urmărirea filistenilor, israelienii le-au prădat tabăra.
54 David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim. A luat şi armele filisteanului, pe care le-a adus la el în cort.
55 Când l-a văzut Saul pe David înaintând împotriva filisteanului, l-a întrebat pe Abner care era conducătorul armatei: „Abner, al cui fiu este acest tânăr?” El i-a răspuns: „Regele meu, îţi jur pe sufletul tău, care este viu, că nu ştiu!”
56 Atunci regele i-a zis: „Află al cui fiu este acest tânăr!”
57 După ce David s-a întors de la omorârea filisteanului, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.
58 Saul l-a întrebat: „Al cui fiu eşti, tinere?” David i-a răspuns: „Sunt fiul slujitorului tău numit Işai care locuieşte Betleem.”
1 După ce David a terminat discuţia cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a ataşat de sufletul lui David; şi l-a iubit ca pe sine însuşi.
2 Din acea zi, Saul l-a ţinut pe David în garda lui; şi nu l-a mai lăsat să se întoarcă acasă.
3 Ionatan a făcut un legământ cu David, pentru că îl iubea ca pe sine însuşi.
4 I-a oferit lui David pelerina pe care o purta el. I-a dat şi echipamentul lui de război, inclusiv sabia, arcul şi centura.
5 Oriunde îl trimitea Saul, David se ducea şi reuşea. Aşa se explică de ce Saul l-a desemnat să fie comandant al soldaţilor (care erau în slujba lui); şi acest lucru a fost văzut (şi apreciat) de întregul popor şi chiar de slujitorii lui Saul.
6 În timp ce armata se întorcea acasă, după ce David l-a omorât pe filistean, femeile din toate oraşele lui Israel au ieşit să îl întâmpine pe regele Saul. Ele cântau cântece de bucurie şi dansau în timp ce sunau din tamburine şi foloseau instrumentele cu coarde.
7 Cântând vesele, femeile spuneau: „Saul a omorât miile lui; iar David zecile lui de mii!”
8 Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte; şi a fost foarte supărat. El a zis: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile! Acum nu îi mai lipseşte decât regatul!”
9 Începând cu acea zi, Saul a avut intenţii rele faţă de David.
10 În următoarea zi, spiritul rău trimis de Dumnezeu a (re)venit în forţă peste Saul care avea un comportament necontrolat în interiorul casei lui. David cânta la liră, aşa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o lance.
11 Saul a aruncat lancea, gândind: „Îl voi imobiliza pe David înfigând-o prin el în zid.” Dar David s-a ferit de Saul de două ori.
12 Lui Saul i-a fost teamă de David; pentru că Iahve îl susţinea, în timp ce pe el îl abandonase.
13 Aşa se explică faptul că l-a îndepărtat pe David de lângă el şi l-a desemnat comandant al unui grup (de luptători) de o mie de oameni. David conducea grupurile armatei în războaie;
14 şi în tot ce făcea, reuşea – pentru că Iahve era cu el.
15 Văzând că David avea mereu succes, Saul se temea de el;
16 dar întregul (teritoriu care urma să se numească) Israel şi cei (numiţi ulterior) Iuda îl iubeau pe David, pentru că acesta îi conducea în războaie.
17 Atunci Saul i-a zis lui David: „Îţi voi da ca soţie pe fiica mea mai mare numită Merab; dar cu condiţia să mă slujeşti cu eroism şi să mergi în războaiele lui Iahve.” Dar, de fapt, Saul se gândise astfel: „Să nu moară lovit de mâna mea, ci de mâna filistenilor!”
18 David i-a răspuns: „Cine sunt eu şi cine este familia mea sau ce reprezintă celelalte rude ale mele în Israel, pentru a (avea onoarea de a) fi ginerele regelui?”
19 Dar atunci când a venit timpul ca Merab – fiica lui Saul – să îi fie dată lui David ca soţie, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.
20 Mihal – o altă fiică a lui Saul – îl iubea pe David. I s-a spus lui Saul despre acest lucru; şi lui i-a plăcut ce a auzit.
21 Atunci şi-a zis: „I-o voi da ca să îi fie o capcană; şi astfel, filistenii vor fi provocaţi să vină împotriva lui.” I-a spus lui David a doua oară: „Astăzi vei fi ginerele meu!”
22 Apoi le-a zis slujitorilor lui: „Vorbiţi-i lui David în secret; şi spuneţi-i: «Regelui îi place de tine; şi toţi slujitorii lui te iubesc. Deci acceptă să fii ginerele regelui!»”
23 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David; iar el a răspuns: „Credeţi că este un lucru simplu să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac şi cu mică reputaţie.”
24 Când slujitorii i-au spus lui Saul ce răspunsese David,
25 acesta le-a zis: „Aşa să îi vorbiţi lui David: «Ca să îţi dea mireasa, regele nu doreşte alt preţ decât pielea care acoperă glandul de la o sută de filisteni; şi astfel, regele să fie răzbunat pe duşmanii lui!»” De fapt, punându-i această condiţie, Saul dorea să îl facă pe David să fie omorât de mâinile filistenilor.
26 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David; iar lui i-a plăcut ideea de a fi ginerele regelui. Înainte să expire timpul stabilit,
27 David a plecat împreună cu oamenii lui; şi a omorât două sute de filisteni. A adus pielea care acoperea glandul lor; şi a dat-o numărând exact cât ceruse regele, pentru a putea deveni ginerele lui. Atunci Saul i-a dat-o ca soţie pe fiica lui numită Mihal.
28 Când Saul a văzut şi a înţeles că Iahve îl susţinea pe David şi că Mihal – fiica lui – îl iubea,
29 s-a temut şi mai mult de David; şi i-a fost duşman tot restul vieţii lui.
30 Conducătorii filisteni plecau la război; şi de câte ori începeau un conflict, David obţinea succese mai mari decât toţi slujitorii lui Saul. Astfel, numele lui a ajuns foarte apreciat.
1 Saul a vorbit cu fiul lui care se numea Ionatan şi cu toţi slujitorii lui, spunându-le să îl omoare pe David. Dar Ionatan îl îndrăgise foarte mult pe David.
2 Datorită acestui fapt, el l-a anunţat, spunându-i: „Tatăl meu – Saul – intenţionează să te omoare. Deci fereşte-te mâine dimineaţă şi stai ascuns într-un loc.
3 Eu voi veni şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi tu. Îi voi vorbi despre tine; şi apoi îţi voi spune ce voi afla (că va zice).”
4 Ionatan a pledat în favoarea lui David când a vorbit cu tatăl lui numit Saul; şi i-a spus: „Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului lui numit David; pentru că el nu a păcătuit împotriva ta. Ci dimpotrivă: acţiunile lui în slujirea pe care a făcut-o, ţi-au fost foarte utile.
5 Şi-a riscat viaţa atunci când l-a omorât pe filistean; iar Iahve a adus o mare victorie pentru întregul (popor numit) Israel. Tu ai văzut acest lucru şi te-ai bucurat. Atunci de ce să păcătuieşti împotriva unui om nevinovat, omorându-l pe David fără niciun motiv?”
6 Saul a ascultat de Ionatan; şi a jurat, zicând: „Jur pe Iahve care este viu, că David nu va fi omorât.”
7 Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte. Apoi l-a adus la Saul. David a continuat să îi slujească la fel ca înainte.
8 După un timp, s-a declanşat din nou războiul. David a luptat împotriva filistenilor şi le-a cauzat o atât de mare înfrângere, încât aceştia au fugit din faţa lui.
9 Într-o zi, în timp ce Saul stătea în casa lui, spiritul rău trimis de Iahve a venit peste el. Saul ţinea în mână o lance, iar David cânta cu lira.
10 Saul a încercat să îl prindă pe David aruncând lancea ca să intre prin el şi să rămână înfiptă în perete; dar David s-a ferit de Saul. El a înfipt lancea doar în perete. Apoi David a fugit şi a scăpat (de Saul) în acea noapte.
11 Atunci Saul a trimis nişte oameni la casa lui David, ca să stea ascunşi şi să îl urmărească; iar dimineaţa, să îl omoare. Dar Mihal – soţia lui David – l-a anunţat, spunându-i: „Dacă nu îţi salvezi viaţa în această noapte, mâine vei fi omorât.”
12 Mihal l-a coborât pe David pe fereastră; şi astfel el a scăpat (de oamenii lui Saul) fugind.
13 Apoi Mihal a luat statuia zeului, a pus-o în pat, i-a pus pe cap nişte păr de capră şi a acoperit-o cu o pătură.
14 Când Saul a trimis oamenii să îl omoare pe David, Mihal le-a spus că este bolnav.
15 Dar Saul a trimis oamenii înapoi să îl vadă pe David şi le-a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să îl omor!”
16 Când aceştia au intrat, în acel pat era statuia idolului cu părul de capră pe cap.
17 Atunci Saul a întrebat-o pe Mihal: „De ce m-ai trădat în acest fel şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi să scape?” Mihal i-a răspuns: „El mi-a zis: «Lasă-mă să plec; altfel te omor!»”
18 David a fugit şi a scăpat; s-a dus la Samuel, în localitatea Rama şi i-a spus tot ce i-a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat şi a locuit la Naiot.
19 Saul a fost anunţat de acest lucru. I s-a spus: „David este la Naiot, în Rama.”
20 Atunci Saul a trimis nişte oameni să îl prindă pe David. Dar când au întâlnit un grup de profeţi conduşi de Samuel şi care profeţeau, Spiritul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul. Atunci şi ei au început să profeţească.
21 Când i s-a spus lui Saul despre acest lucru, el a trimis alţi oameni; dar şi aceia au început să profeţească. Saul a trimis din nou oameni – pentru a treia oară – dar şi aceia au profeţit.
22 La final, a plecat el personal spre Rama. A ajuns la fântâna mare, care este în Secu; şi a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” Cineva i-a răspuns: „Sunt la Naiot, în Rama.”
23 Atunci Saul s-a dus spre Naiot care era în Rama. Dar Spiritul lui Dumnezeu a venit şi peste el; iar Saul şi-a continuat drumul profeţind până a ajuns la Naiot, în Rama.
24 S-a dezbrăcat şi el de hainele lui; şi a profeţit ca toţi ceilalţi în prezenţa lui Samuel. A zăcut dezbrăcat (de hainele regeşti) toată ziua şi toată acea noapte. Aşa a apărut întrebarea: „Este oare şi Saul printre profeţi?”
1 David a fugit din Naiot – din Rama – şi a venit la Ionatan, pe care l-a întrebat: „Ce am făcut? Care este păcatul meu şi cu ce am greşit împotriva tatălui tău care caută să mă omoare?”
2 Ionatan i-a răspuns: „În niciun caz nu se va întâmpla aşa! Nu vei muri! Tatăl meu nu face niciun lucru – indiferent că este mare sau mic – fără să îmi vorbească despre el. De ce mi-ar ascunde tatăl meu tocmai această intenţie a lui? Nu poate fi adevărat.”
3 Dar David a jurat din nou, zicând: „Este o certitudine faptul că tatăl tău a auzit că sunt apreciat de tine; şi s-a gândit: «Să nu ştie Ionatan acest lucru; pentru că s-ar întrista.» Dar cât este de adevărat că Iahve este viu şi că sufletul tău este viu, te asigur că între mine şi moarte nu mai este decât un pas!”
4 Ionatan i-a spus lui David: „Voi face pentru tine tot ce doreşti!”
5 David i-a zis: „Mâine va fi lună nouă; şi ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Dar permite-mi să plec şi să mă ascund în câmp, până în seara zilei a treia.
6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să îi spui: «David m-a rugat să îi permit să meargă până la Betleem – oraşul în care s-a născut – pentru că acolo va fi adus sacrificiul anual pentru tot clanul de care aparţine el.»
7 Dacă va accepta, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Dar dacă i se va declanşa mânia, să ştii că a decis să îmi facă rău.
8 Iar tu manifestă bunătate faţă de slujitorul tău; pentru că ai făcut cu el un legământ înaintea lui Iahve. Dacă există vreun păcat în mine, omoară-mă tu personal! De ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?”
9 Ionatan i-a zis: „Niciodată! Dacă aş fi ştiut că tatăl meu a decis să îţi facă rău, oare nu ţi-aş fi spus?”
10 David l-a întrebat pe Ionatan: „Cine mă va anunţa dacă tatăl tău îţi va răspunde cu duritate?”
11 Ionatan i-a răspuns: „Vino să mergem în câmp.” Au ieşit amândoi în câmp;
12 şi acolo, Ionatan i-a spus lui David: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – este martor că voi spiona pe tatăl meu mâine şi poimâine aproximativ pe la această oră. Dacă are gânduri bune pentru tine, te voi anunţa.
13 Iahve să se comporte cu Ionatan cu toată duritatea, dacă tatăl meu va dori să îţi facă rău iar eu nu îţi voi desecretiza acest lucru şi nu te voi lăsa să pleci ca să îţi protejezi viaţa. Iahve să fie cu tine aşa cum a fost şi cu tatăl meu.
14 Dacă voi mai trăi, să demonstrezi faţă de mine un comportament ca al lui Dumnezeu, astfel încât să nu fiu omorât;
15 şi să nu îţi îndepărtezi niciodată bunăvoinţa faţă de urmaşii mei, atunci când Iahve va şterge de pe pământ pe fiecare dintre duşmanii lui David!”
16 Acestea au fost cuvintele pe care le-a spus Ionatan când a ratificat un legământ cu familia lui David, spunând: „Iahve să pedepsească pe duşmanii lui David!”
17 Ionatan l-a pus pe David să îşi reafirme jurământul făcut în baza dragostei pe care o manifesta pentru el; pentru că Ionatan îl iubea ca pe sufletul lui.
18 Apoi i-a zis: „Mâine este lună nouă; şi lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol.
19 Poimâine să pleci repede de aici; să te duci la locul în care te-ai ascuns prima dată şi să aştepţi lângă stânca Ezel.
20 Eu voi trimite trei săgeţi spre ea, exact ca atunci când aş trage la ţintă.
21 Apoi voi trimite băiatul, poruncindu-i să caute săgeţile. Dacă îi voi spune: «Vezi că săgeţile sunt dincoace de tine. Adu-le la mine!», atunci să vii; pentru că, îţi jur pe Iahve care este viu, că acesta va fi semnul care îţi va spune că eşti acceptat şi că nu există niciun pericol pentru tine.
22 Dar dacă îi voi spune băiatului: «Vezi că săgeţile sunt dincolo de tine», să pleci; pentru că Iahve te trimite.
23 Iar referitor la ce am vorbit noi, Iahve este martor între mine şi tine pentru totdeauna!”
24 David s-a ascuns în câmp. Atunci când a început (să apară) luna nouă, regele a stat la masă, ca să mănânce.
25 El s-a aşezat pe locul lui obişnuit, lângă perete, avându-l pe Ionatan în faţa lui şi pe Abner lângă el. Dar locul lui David era gol.
26 Saul nu a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Îşi zicea: „El nu este sincer; cu certitudine, David îmi ascunde ceva!”
27 În următoarea zi – a doua de la luna nouă – locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul lui numit Ionatan: „De ce nu a venit fiul lui Işai nici ieri şi nici astăzi la masă?”
28 Ionatan i-a răspuns: „David mi-a cerut să îi permit să se ducă la Betleem.
29 El mi-a spus: «Te rog să îmi permiţi să merg acasă. Clanul nostru va aduce un sacrificiu în oraş; iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Te rog să fii bun cu mine şi permite-mi să merg să îmi văd fraţii!» Din această cauză nu a venit la masa regelui.”
30 Saul s-a mâniat foarte rău împotriva lui Ionatan; şi i-a spus: „Eşti (ca) un copil nelegitim care se revoltă împotriva mea! Crezi că nu ştiu că ţi-ai ales ca prieten pe fiul lui Işai – fapt care înseamnă o ruşine a ta şi a mamei tale care te-a născut?
31 Atât timp cât fiul lui Işai trăieşte pe acest pământ, nici tu şi nici regatul tău nu veţi avea linişte! Trimite pe cineva şi adu-l la mine; pentru că trebuie să moară!”
32 Dar Ionatan i-a răspuns tatălui lui numit Saul: „De ce să fie omorât? Ce a făcut?”
33 Atunci Saul a aruncat lancea spre el, ca să îl lovească. Astfel, Ionatan a înţeles că tatăl lui intenţiona să îl omoare pe David.
34 S-a ridicat de la masă foarte supărat; şi în acea zi – a doua a lunii noi – nu a mâncat nimic; pentru că era întristat din cauza lui David şi pentru că tatăl lui îl umilise.
35 În următoarea dimineaţă, Ionatan s-a dus în câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băiat.
36 Ionatan i-a spus băiatului: „Aleargă să găseşti săgeţile pe care le-am tras.” Băiatul a alergat; iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el.
37 Când băiatul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, el i-a strigat: „Nu-i aşa că săgeata e dincolo de tine?”
38 Ionatan a strigat apoi după el: „Repede! Grăbeşte-te! Nu te opri!” Băiatul a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui.
39 El nu înţelegea nimic; ci doar Ionatan şi David ştiau ce semnificaţie aveau acele cuvinte.
40 Ionatan i-a dat băiatului armele lui şi i-a spus: „Du-te şi du-le în oraş!”
41 După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu faţa spre pământ şi s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat şi au plâns împreună; dar David a plâns mai mult.
42 Ionatan i-a zis lui David: „Mergi liniştit! Să se întâmple aşa cum am jurat amândoi în numele lui Iahve, când am zis: «Iahve să fie (martor) între mine şi tine şi între urmaşii mei şi urmaşii tăi pentru totdeauna!»” Apoi David s-a ridicat şi a plecat; iar Ionatan s-a întors în oraş.
1 David a venit la Nob şi s-a dus la preotul Ahimelec. Acesta l-a întâmpinat tremurând; şi l-a întrebat: „De ce eşti singur? Cum se explică faptul că nu este nimeni cu tine?”
2 David i-a răspuns preotului Ahimelec: „Regele mi-a poruncit să fac ceva, spunându-mi: «Misiunea în care te-am trimis şi pe care ţi-am încredinţat-o, să fie un secret pentru orice alt om!» Şi am decis împreună cu oamenii mei un anume loc de întâlnire.
3 Acum, vreau să ştiu ce ai (de mâncare) prin apropiere. Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.”
4 Dar preotul i-a zis: „Nu am aici pâine obişnuită. Pot să îţi dau doar pâine sfinţită; cu condiţia ca oamenii tăi să se fi ferit de relaţii intime cu femei.”
5 David i-a răspuns preotului: „Cu certitudine îţi pot spune că femeile au fost ţinute la depărtare de noi de când am plecat. Corpurile tinerilor ar fi fost (până acum) sfinte, chiar dacă ar fi fost implicaţi într-o misiune obişnuită. Dar cu atât mai mult vor fi sfinte corpurile lor astăzi?”
6 Atunci preotul i-a dat pâine sfinţită; pentru că nu exista acolo altfel de pâine decât aceea care fusese pusă ca să fie prezentată înaintea lui Iahve; şi aceea tocmai fusese înlocuită cu altă pâine caldă.
7 În acea zi, exista acolo, închis înaintea lui Iahve, unul dintre slujitorii lui Saul. Acela era edomitul Doeg, conducătorul păstorilor lui.
8 David l-a întrebat pe Ahimelec: „Nu ai aici în apropiere o lance sau o sabie? Eu nu mi-am luat cu mine sabia şi nici armele, pentru că porunca regelui trebuia pusă în aplicare de urgenţă!”
9 Preotul i-a răspuns: „Există aici sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai omorât în valea Ela! Este înfăşurată într-o pânză, în spatele locului unde stă pusă tunica pentru ceremonii. Dacă doreşti, poţi să o iei; pentru că nu mai există altă sabie aici!” David a zis: „Nu este alta ca ea! Dă-mi-o!”
10 David a fugit de Saul în acea zi; şi a venit la Achiş care era regele Gatului.
11 Slujitorii lui Achiş i-au zis regelui lor: „Nu este acesta David – regele ţării – şi nu despre el cântau dansând şi spunând: «Saul a omorât miile lui; iar David, zecile lui de mii?»”
12 David a fost afectat de aceste cuvinte şi i-a fost frică de regele Gatului care se numea Achiş.
13 Când ei au privit la el, David şi-a schimbat comportamentul. Se prefăcea, făcându-i să creadă că este nebun. Zgâria uşile şi lăsa să îi curgă saliva pe barbă.
14 Atunci Achiş le-a zis slujitorilor lui: „Sper să fi observat şi voi că acest om este nebun. De ce mi l-aţi adus?
15 Oare am eu lipsă de nebuni? De ce să asist la manifestările lui nebuneşti? Oare credeţi că voi accepta ca el să intre în casa mea?”
1 David a plecat de acolo şi a fugit în peştera Adulam. Când au auzit acest lucru, fraţii lui şi întreaga familie a tatălui lui au venit acolo la el.
2 Toţi cei care erau în dificultăţi ori datori şi nemulţumiţi, s-au adunat la el; iar David a devenit conducătorul lor. S-au adunat astfel aproximativ patru sute de bărbaţi.
3 David a plecat de acolo la Miţpa, în zona Moabului. Atunci i-a transmis regelui Moabului următoarea cerere: „Te rog să permiţi tatălui meu şi mamei mele să vină (şi să stea) la voi, până voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.”
4 David i-a lăsat cu regele Moabului; iar ceilalţi au locuit împreună cu el tot timpul cât David a stat în fortăreaţă.
5 Dar profetul Gad i-a spus lui David: „Să nu rămâi în fortăreaţă; ci du-te în teritoriul locuit de urmaşii lui Iuda!” Astfel, David a plecat şi a ajuns în pădurea Heret.
6 Saul a auzit că David şi oamenii care erau cu el au fost descoperiţi. Atunci, Saul stătea sub tamariscul de pe zona înaltă numită Ghiva. Avea în mână o lance; şi era înconjurat de toţi slujitorii lui.
7 Saul le-a zis: „Ascultaţi, beniamiţi! Vă va da fiul lui Işai tuturor terenuri agricole şi vii? Vă va face el pe voi toţi comandanţi pentru mii de oameni şi conducători pentru sute (de luptători)?
8 Totuşi voi toţi aţi complotat împotriva mea; şi nimeni nu m-a anunţat când fiul meu a făcut un legământ cu fiul lui Işai. Niciunul dintre voi nu a avut grijă de mine şi nu m-a anunţat că fiul meu l-a provocat pe slujitorul meu să se revolte împotriva mea, ca să mă urmărească aşa cum o face astăzi!”
9 Edomitul Doeg – cel care stătea lângă slujitorii lui Saul – a zis: „Eu l-am văzut pe fiul lui Işai venind în localitatea Nob, la Ahimelec – fiul lui Ahitub.
10 Acela a întrebat pe Iahve pentru David şi i-a oferit provizii. I-a dat şi sabia filisteanului Goliat!”
11 Atunci regele a trimis pe cineva să cheme pe preotul Ahimelec – fiul lui Ahitub – şi pe toţi cei care aparţineau acelei familii lărgite a preoţilor din localitatea Nob. Aceia au venit toţi la rege.
12 Saul a zis: „Fiul lui Ahitub, ascultă-mă!” El i-a răspuns: „Stăpânul meu, porunceşte!”
13 Saul i-a spus: „De ce ai complotat împotriva mea împreună cu fiul lui Işai, dându-i pâine, o sabie şi întrebând pe Dumnezeu pentru el? Ca să se revolte împotriva mea şi să urmărească să mă omoare, aşa cum o face astăzi?”
14 Ahimelec i-a răspuns regelui: „Care dintre toţi subordonaţii tăi este atât de credincios ca David? El este ginerele regelui, conducătorul gărzii tale; şi are un renume în familia ta!
15 Oare de astăzi am început să întreb pe Dumnezeu pentru el? Nu este deloc adevărat ce crezi despre mine! Să nu acuze regele în vreun fel pe slujitorului lui; şi nici faţă de vreunul din familia tatălui meu să nu pronunţe acuzaţii; pentru că slujitorul tău nu a ştiut de niciunul dintre toate aceste lucruri.”
16 Dar regele a zis: „Ahimelec, trebuie să mori – atât tu, cât şi toată familia tatălui tău!”
17 Apoi le-a zis gărzilor care stăteau lângă el: „Omorâţi-i pe preoţii lui Iahve; pentru că şi ei sunt aliaţi cu David. Au ştiut că este un fugar; şi nu m-au anunţat!” Dar slujitorii regelui nu au vrut să lovească ei personal pe preoţii lui Iahve.
18 Atunci regele i-a spus lui Doeg: „Loveşte-i tu pe preoţi!” Edomitul Doeg i-a lovit el pe acei preoţi. Astfel, a omorât în acea zi optzeci şi cinci de bărbaţi care purtau tunica făcută din fire de in.
19 Doeg a omorât chiar şi pe toţi ceilalţi care aparţineau familiilor de preoţi din oraşul Nob, tăindu-i cu sabia: bărbaţi şi femei, copii şi sugari, boi, măgari şi oi. Toţi au fost omorâţi cu sabia.
20 Unul dintre urmaşii lui Ahimelec – fiul lui Ahitub – numit Abiatar, a reuşit să scape. El a fugit şi s-a dus în locul unde era David.
21 Apoi i-a spus lui David că Saul i-a omorât pe preoţii lui Iahve.
22 Atunci David i-a spus lui Abiatar: „Am ştiut cu certitudine că edomitul Doeg care era acolo, îl va anunţa pe Saul despre tot ce s-a întâmplat atunci. Să ştii că sunt vinovat de moartea tuturor celor din familia tatălui tău…
23 Rămâi cu mine şi să nu îţi fie frică; pentru că cel care intenţionează să mă omoare, vrea să te omoare şi pe tine. Cu mine vei fi protejat!”
1 David a fost anunţat: „Filistenii luptă împotriva Cheilei; şi capturează (tot) ce găsesc în aceste teritorii!”
2 Atunci David L-a întrebat pe Iahve: „Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni?” Iahve i-a răspuns: „Du-te! Luptă împotriva filistenilor şi salvează Cheila!”
3 Dar oamenii lui David i-au zis: „Nouă ne este frică şi aici – în teritoriile locuite de urmaşii lui Iuda. Deci cu atât mai mult ne vom teme dacă vom merge la Cheila, împotriva armatelor filistene!”
4 Atunci David L-a întrebat din nou pe Iahve; şi El i-a răspuns: „Ridică-te şi mergi la Cheila; pentru că Eu voi face ca filistenii să ajungă la discreţia ta.”
5 David a plecat la Cheila împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le-a luat turmele şi le-a cauzat mari pierderi. Astfel, David i-a salvat pe locuitorii Cheilei.
6 Atunci când a fugit la David, la Cheila, Abiatar – fiul lui Ahimelec – adusese cu el şi tunica.
7 Saul a fost anunţat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l-a făcut să ajungă în mâna mea, pentru că s-a închis: a intrat într-un oraş cu porţi şi cu zăvoare!”
8 Saul a chemat tot poporul la război, ca să meargă împotriva Cheilei şi să asedieze astfel pe David şi pe oamenii lui.
9 Dar David a fost informat despre faptul că Saul a conceput planuri rele împotriva lui; şi i-a zis preotului Abiatar: „Adu tunica aici!”
10 Apoi David a zis: „Doamne – Dumnezeul lui Israel – sclavul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila ca să distrugă oraşul din cauza mea.
11 Oare mă vor trăda locuitorii Cheilei predându-mă lui Saul? Va veni oare Saul – aşa cum a auzit sclavul Tău? Doamne – Dumnezeul lui Israel – Te rog să îi răspunzi sclavului Tău!” Iahve i-a răspuns: „Va veni!”
12 David a continuat: „Ne vor trăda locuitorii Cheilei, predându-ne lui Saul?” Iahve i-a răspuns: „Da, vă vor trăda!”
13 Astfel, David şi oamenii lui care erau aproximativ şase sute de bărbaţi, au plecat din Cheila şi au mers în anumite zone unde au putut să se ascundă. Când Saul a fost anunţat că David a reuşit să plece din Cheila, nu s-a mai dus acolo.
14 David a locuit într-o zonă aridă, stând în fortificaţii. Locul muntos al acelui deşert se numea Zif. Saul îl căuta în fiecare zi; dar Dumnezeu nu îi permitea capturarea lui David.
15 În timp ce era la Horeş în deşertul Zif, David a fost anunţat că Saul îl caută ca să îl omoare.
16 Ionatan – fiul lui Saul – s-a dus la David, în zona numită Horeş; şi i-a consolidat acolo încrederea în Dumnezeu.
17 El i-a zis: „Să nu îţi fie frică; pentru că Saul – tatăl meu – nu te va găsi! Tu vei guverna poporul Israel; iar eu voi fi al doilea (conducător), după tine. Chiar şi tatăl meu – Saul – ştie că aşa se va întâmpla!”
18 Apoi au făcut amândoi un (nou) legământ înaintea lui Iahve. David a rămas la Horeş, iar Ionatan s-a întors acasă.
19 Zifiţii au venit la Saul – la Ghiva – şi i-au zis: „Oare nu ştii că David se ascunde printre noi, în fortificaţiile de la Horeş care sunt pe dealul Hachila, la sudul localităţii Ieşimon?
20 Acum, regele nostru, vino; pentru că aceasta este toată dorinţa sufletului tău! Ţi-l vom preda bucuroşi!”
21 Saul le-a zis: „Fiţi binecuvântaţi de Iahve pentru că aţi avut milă de mine!
22 Vă rog să vă duceţi să mai verificaţi! Descoperiţi locul în care este şi vorbiţi cu cine l-a văzut acolo; pentru că am fost informat că este foarte abil.
23 Aflaţi toate locurile în care se ascunde; şi întoarceţi-vă la mine cu informaţii exacte. Atunci voi veni cu voi; şi dacă există în acel teritoriu, îl voi căuta printre toate miile urmaşilor lui Iuda!”
24 Zifiţii s-au ridicat şi au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în deşertul Maon – în zona numită Araba – la sudul localităţii Ieşimon.
25 Saul a plecat împreună cu oamenii lui să îl caute; dar David a fost anunţat despre acest lucru. A coborât la stâncă şi a rămas acolo, în deşertul Maon. Când a auzit Saul acest lucru, l-a urmărit pe David în deşertul Maon.
26 Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui se deplasau pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul. În acest timp, Saul şi oamenii lui încercau să îi înconjoare pe David şi pe oamenii care erau cu el, ca să îi prindă.
27 Dar atunci a venit un mesager la Saul. Acela i-a spus: „Grăbeşte-te să vii; pentru că filistenii au invadat ţara!”
28 Atunci Saul a abandonat urmărirea lui David; şi a plecat să lupte împotriva filistenilor. Au numit acel loc Sela Hamahlecot.
29 David a plecat de acolo; şi a locuit în fortificaţiile din En-Ghedi.
1 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor, a fost anunţat că David este în deşertul En-Ghedi.
2 Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbaţi selectaţi (pentru această misiune) şi a plecat în căutarea lui David şi a oamenilor lui, în partea de est a Stâncilor Ţapilor Sălbatici.
3 A ajuns la stânele care erau lângă drum. Acolo exista o peşteră; şi Saul a intrat în ea să îşi acopere picioarele (odihnindu-se). David şi oamenii lui erau la capătul (celălalt al) peşterii.
4 Oamenii lui David i-au zis: „Aceasta este ziua despre care ţi-a vorbit Iahve când ţi-a spus: «Eu îl voi face pe duşmanul tău să ajungă prizonier în mâinile tale; iar tu vei face tot ce vei dori cu el.»!” David s-a ridicat şi a tăiat colţul hainei lungi a lui Saul – fără să fie observat de nimeni dintre cei care erau acolo.
5 Dar apoi David a fost mustrat de conştiinţa lui pentru că tăiase colţul hainei lui Saul.
6 El le-a spus oamenilor lui: „Să mă ferească Iahve să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este uns la porunca Lui ca rege. Refuz să îl lovesc cu mâna mea. Este uns în slujba lui Iahve ca rege (pentru Israel)!”
7 Zicând aceste cuvinte, David i-a oprit pe oamenii lui şi nu le-a permis să îl atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a plecat din peşteră şi şi-a continuat drumul.
8 După plecarea lui, s-a sculat şi David şi a ieşit din peşteră. Apoi el a strigat după Saul: „Rege, stăpânul meu!” Când s-a uitat Saul în urma lui, David s-a aplecat cu faţa până spre pământ şi s-a închinat.
9 Atunci i-a zis lui Saul: „De ce asculţi cuvintele celor care spun că David doreşte să îţi facă rău?
10 În această zi, ochii tăi au văzut că Iahve te-a făcut să ajungi la discreţia mea – chiar acolo, în peşteră. Cineva mi-a spus să te omor; dar eu am avut milă de tine şi am decis să nu fac nimic cu mâna mea împotriva stăpânului meu; pentru că el este uns ca rege din porunca lui Iahve.
11 Părintele meu, priveşte aici şi vezi colţul robei tale care este în mâna mea. Tăind acest colţ al robei tale şi pentru că nu te-am omorât, trebuie să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de revoltă; şi că nu am păcătuit împotriva ta. Totuşi, tu mă urmăreşti, ca să mă omori…
12 Iahve să judece între mine şi tine; şi El să mă răzbune faţă de tine! Dar mâna mea nu va acţiona împotriva ta!
13 Vechiul proverb spune: «Răul provine de la cei răi.» Totuşi, să ştii că nu voi acţiona cu mâna mea împotriva ta.
14 După cine a plecat regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? – Un câine mort? Un purice?…
15 Iahve să fie judecător şi să pronunţe sentinţa în acest conflict dintre mine şi tine. El să privească, să îmi susţină cauza şi să mă salveze de tot ce intenţionezi să îmi faci cu mâna ta!”
16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, el i-a zis: „Fiul meu, tu eşti chiar David – cel care îmi vorbeşte?” Apoi a plâns cu voce tare,
17 zicându-i lui David: „Tu eşti mai corect decât mine; pentru că tu mi-ai demonstrat bunăvoinţă, chiar dacă eu m-am comportat rău cu tine.
18 Astăzi, tu ai demonstrat bunătate faţă de mine; pentru că deşi Iahve făcuse ca eu să ajung la discreţia ta, nu m-ai omorât.
19 Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îl lasă să plece fără să îi facă niciun rău? Iahve să te recompenseze astăzi cu bine, având în vedere ce ai făcut pentru mine!
20 Acum ştiu sigur că tu vei guverna (în locul meu) şi că tronul lui Israel va fi al tău!
21 Jură-mi pe Iahve că nu îi vei extermina pe urmaşii mei după ce nu voi mai trăi eu şi că nu îmi vei şterge numele din familia strămoşului meu!”
22 David i-a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă. În acest timp, David a urcat în fortăreaţă împreună cu oamenii lui.
1 Samuel murise. Tot Israelul s-a adunat şi a plâns pentru moartea lui. Apoi l-au înmormântat în zona unde locuise: la Rama. După ce l-au înmormântat pe Samuel, David a plecat în deşertul Maon.
2 În Maon trăia un bărbat a cărui avere era în Carmel. El devenise un om foarte bogat. Avea trei mii de oi şi o mie de capre. Tocmai atunci venise în Carmel ca să îşi tundă oile.
3 Numele acelui bărbat era Nabal. Soţia lui se numea Abigail. Această femeie era inteligentă şi frumoasă. Dar bărbatul ei era dur, rău în comportamentul lui şi provenea din Caleb.
4 În timp ce era în deşert, David a auzit că Nabal îşi tunde oile;
5 şi a trimis zece tineri, cărora le-a zis: „Duceţi-vă la Carmel! Când ajungeţi la Nabal, să îl salutaţi în numele meu;
6 apoi să îi spuneţi: «Să trăieşti în pace atât tu cât şi familia ta, împreună cu tot ce este al tău!
7 Am auzit că tunzi oile! Păstorii tăi au fost (pentru o perioadă de timp) împreună cu noi. Nu i-am jignit şi nici nu s-a pierdut nimic (din ce era al lor) tot timpul cât au fost în Carmel.
8 Întreabă-ţi slujitorii; şi ei îţi vor confirma aceste lucruri. Mă aştept ca tinerii (trimişi de mine) să fie trataţi cu bunăvoinţă de tine; pentru că venim într-o zi de bucurie. Acum te rog să le dai ce poţi slujitorilor tăi şi fiului tău care se numeşte David.»”
9 Tinerii lui David au venit la Nabal; şi i-au spus toate aceste cuvinte în numele lui. Apoi ei au aşteptat răspunsul lui Nabal.
10 Dar el le-a spus tinerilor lui David: „Cine este David şi cine este fiul lui Işai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpânii lor.
11 Oare să iau pâinea mea, apa mea şi carnea pe care am pregătit-o pentru oamenii care îmi tund oile, ca să o dau unora care sunt dintr-un loc necunoscut?”
12 Tinerii lui David s-au întors şi i-au spus lui David toate aceste cuvinte.
13 Atunci David le-a spus oamenilor lui: „Fiecare să se echipeze cu sabia!” Astfel, toţi cei care erau cu David, şi-au luat sabia. David şi-a luat şi el sabia. Au decis să meargă împreună cu David aproximativ patru sute de bărbaţi. Încă două sute de bărbaţi au rămas cu bagajele.
14 Unul dintre slujitori i-a spus Abigailei care era soţia lui Nabal: „David a trimis nişte mesageri din deşert ca să îl salute pe stăpânul nostru. Dar acesta a vorbit dur cu ei.
15 Totuşi, aceşti oameni au fost foarte buni cu noi, nu ne-au jignit şi nu am pierdut nimic cât timp am mers împreună cu ei, atunci când eram pe câmp.
16 Au fost (ca) un zid (protector) pentru noi atât ziua, cât şi noaptea – tot timpul cât am fost împreună cu ei – păzind oile.
17 Acum, gândeşte-te şi decide ce să faci; pentru că s-a decis ceva rău pentru stăpânul nostru şi pentru întreaga lui familie. El este un om atât de rău, încât nimeni nu poate să îi vorbească.”
18 Abigail a luat repede o sută de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci cantităţi de grâu prăjit, o sută de ciorchini de stafide şi două sute de prăjituri făcute din smochine. Ea le-a pus pe măgari.
19 Apoi le-a spus slujitorilor ei: „Mergeţi înaintea mea; iar eu vă voi urma!” Dar soţului ei care se numea Nabal, nu i-a spus nimic.
20 În timp ce venea ea călare pe măgar prin zona umbrită a muntelui, David şi oamenii lui tocmai veneau din direcţia opusă. Astfel, femeia i-a întâlnit.
21 David zisese: „Degeaba am păzit în deşert tot ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El m-a recompensat cu rău pentru binele pe care i l-am făcut…
22 Dumnezeu să se comporte cu toată duritatea cu David, dacă până (mâine) dimineaţă voi lăsa să mai trăiască vreun bărbat dintre toţi cei care sunt ai lui Nabal!”
23 Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, şi-a aplecat faţa înaintea lui şi i s-a închinat până la pământ.
24 Apoi a căzut la picioarele lui şi i-a zis: „Stăpânul meu, numai împotriva mea să vină pedeapsa. Te rog să permiţi slujitoarei tale să îţi vorbească; şi ascultă cuvintele ei.
25 Te rog, stăpânul meu, nu reacţiona violent faţă de acest om rău, care este Nabal; pentru că se comportă exact cum îi este numele. Se numeşte Nabal; şi îl caracterizează nebunia. Dar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii trimişi de stăpânul meu.
26 Acum, îţi jur, stăpânul meu, pe Iahve care este viu şi pe sufletul tău care este viu, că Iahve te-a oprit astfel de la vărsare de sânge şi de la răzbunare. Duşmanii tăi şi cei care vor răul stăpânului meu, să ajungă la fel ca Nabal!
27 Acest dar pe care l-a adus slujitoarea ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care îl urmează pe stăpânul meu!
28 Te rog să ierţi păcatul slujitoarei tale. Este o certitudine faptul că Iahve îi va consolida stăpânului meu o casă; pentru că stăpânul meu se implică în războaiele lui Iahve. Să nu fie răutate în tine în niciuna dintre zilele tale.
29 Iar dacă va veni vreun om ca să te urmărească şi ca să te omoare, viaţa stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii şi se va duce la Dumnezeul tău care se numeşte Iahve. Dar El va arunca viaţa duşmanilor tăi ca pe o piatră trasă cu praştia.
30 Atunci când Iahve îi va face stăpânului meu tot binele pe care i l-a promis şi când îl va pune să conducă pe Israel,
31 să nu devină această vărsare de sânge şi această răzbunare un motiv de regret sau o piedică în inima stăpânului meu. Când Iahve îi va face bine stăpânului meu, atunci să îţi aminteşti de slujitoarea ta!”
32 David i-a răspuns Abigailei: „Să fie binecuvântat Iahve – Cel care este Dumnezeul lui Israel – pentru că El te-a trimis astăzi să mă întâlneşti.
33 Să fie binecuvântată judecata ta; şi fi binecuvântată şi tu, cea care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge şi de la răzbunare!
34 Jur pe Iahve care este viu – pe Dumnezeul lui Israel care m-a oprit să îţi fac rău – că dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, până dimineaţă nu ar fi fost lăsat să mai trăiască niciun bărbat dintre cei care aparţin lui Nabal!”
35 Apoi David a luat din mâna ei ce îi adusese; şi i-a zis: „Du-te liniştită la casa ta! Să ştii că am luat în considerare ce ai spus şi că ţi-am aprobat cererea.”
36 Atunci când Abigail a ajuns la Nabal, acesta organizase un banchet în casa lui, unde se mânca la fel ca la masa unui rege. Inima lui Nabal era „veselă” pentru că el era foarte afectat de băuturi alcoolice. Ea nu i-a spus nimic până în următoarea dimineaţă.
37 După ce trecuse efectul beţiei lui Nabal, soţia lui i-a relatat tot ce se întâmplase. Atunci inima lui Nabal a primit o lovitură mortală; şi el s-a făcut ca o piatră.
38 După aproximativ zece zile, Iahve l-a lovit pe Nabal; şi a murit.
39 Când David a auzit că Nabal a murit, a zis: „Să fie binecuvântat Iahve care mi-a apărat cauza pentru situaţia în care am fost defăimat de Nabal; şi l-a oprit pe sclavul Său de la comiterea unui lucru rău. Iahve a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului lui!” Apoi David a anunţat-o pe Abigail că vrea să o ia ca soţie.
40 Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i-au zis: „David ne-a trimis la tine să te luăm ca să îi fi soţie!”
41 Atunci ea s-a ridicat şi s-a aplecat cu faţa până faţa la pământ, zicând: „Slujitoarea ta este aici, pregătită să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu!”
42 Apoi Abigail s-a ridicat repede, a încălecat pe un măgar şi a plecat împreună cu cinci femei care o slujeau. Ea a mers împreună cu oamenii lui David; şi apoi a devenit soţia lui.
43 David îşi luase ca soţie şi pe Ahinoam din Izreel. Astfel, acestea două au devenit soţiile lui.
44 Saul o luase pe fiica lui numită Mihal, care fusese soţia lui David, şi o dăduse lui Paltiel – fiul lui Laiş – care era din Galim.
1 Zifiţii au venit la Saul, la Ghiva şi i-au spus: „David se ascunde pe dealul Hachila, în partea de sud a localităţii Ieşimon!”
2 Saul şi-a ridicat tabăra şi s-a dus în deşertul Zif împreună cu trei mii de bărbaţi selectaţi din Israel, ca să îl caute acolo pe David.
3 Şi-a stabilit tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, în partea de sud a localităţii Ieşimon. David era în deşert. Când a auzit că Saul a venit după el în deşert,
4 David a trimis spioni; şi a aflat că Saul chiar venise acolo.
5 Atunci David a plecat şi a venit chiar în zona în care îşi organizase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul împreună cu Abner – fiul lui Ner – conducătorul armatei lui. Saul era culcat în interiorul taberei; iar armata era aşezată în jurul lui.
6 Atunci David i-a întrebat pe hititul Ahimelec şi pe Abişai – fiul Ţeruiei – care era fratele lui Ioab: „Cine va veni împreună cu mine în tabăra lui Saul?” Abişai i-a răspuns: „Eu voi veni cu tine!”
7 Astfel, David şi Abişai au plecat noaptea spre acea tabără. Saul dormea în mijlocul taberei, cu lancea înfiptă în pământ, în dreptul capului lui. Abner şi armata erau culcaţi în jurul lui Saul.
8 Abişai i-a zis lui David: „Dumnezeu l-a făcut astăzi pe duşmanul tău să ajungă la discreţia ta. Te rog să îmi permiţi să trec cu lancea prin el până va intra în pământ. Voi face acest lucru dintr-o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua!”
9 Dar David i-a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Cine şi-ar permite să se atingă de cel care este unsul lui Iahve ca rege şi să fie apoi nevinovat?”
10 David a adăugat: „Îţi jur pe Iahve care este viu, că El îl va lovi. Ori va veni timpul să moară, ori va muri participând la o luptă.
11 Să mă ferească Iahve să mă ating de unsul Său! Dar acum ia lancea care este lângă capul lui şi ulciorul cu apă; apoi să plecăm!”
12 David a luat lancea şi ulciorul cu apă care erau lângă capul lui Saul; şi au plecat. Nimeni nu a văzut şi nu a ştiut nimic. Nici nu s-a trezit cineva. Toţi dormeau; pentru că venise peste ei un somn profund trimis de Iahve.
13 David a trecut pe partea cealaltă şi a stat pe vârful dealului, la mare distanţă. Între ei era o mare suprafaţă de teren.
14 Apoi David a strigat spre popor şi l-a numit pe Abner – fiul lui Ner – zicând: „Abner, mă auzi?” Abner a răspuns: „Cine-l strigă pe rege?”
15 David i-a zis lui Abner: „Ce fel de bărbat eşti tu? Cine mai are funcţia ta în Israel? Şi totuşi, de ce nu ţi-ai păzit stăpânul care este chiar regele? Cineva din popor a venit ca să îl omoare!
16 Nu este bine ce ai făcut. Îţi jur pe Iahve care este viu că meritaţi moartea – voi, cei care nu aţi supravegheat pe stăpânul vostru uns ca rege al lui Iahve! Verifică acum unde este lancea regelui şi ulciorul cu apă – care fuseseră lângă capul lui!”
17 Saul a recunoscut vocea lui David şi a zis: „Tu eşti fiul meu, David?” David a răspuns: „Da, rege, stăpânul meu; eu sunt!”
18 Apoi a continuat: „De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul lui? Ce am făcut rău? Care este acea faptă rea de care mă fac vinovat?
19 Acum, să asculte regele – stăpânul meu – cuvintele slujitorului lui: dacă Iahve este Cel care te provoacă împotriva mea, atunci să primească un sacrificiu; dar dacă aceia sunt oamenii, atunci să fie blestemaţi înaintea lui Iahve; pentru că ei mă alungă astăzi din moştenirea Lui, zicând: «Du-te şi slujeşte altor (dumne)zei!».
20 Acum, eu spun că doresc să nu îmi cadă sângele pe acel pământ care este departe de faţa lui Iahve. Constat că regele a plecat în căutarea unui singur purice. Este ca unul care urmăreşte o pasăre sălbatică în munţi!”
21 Saul a zis: „Am păcătuit! Întoarce-te, fiul meu, David; pentru că nu îţi voi mai face (niciun) rău. Înţeleg acum că astăzi, viaţa mea a avut valoare pentru tine. M-am comportat ca un nebun; şi am greşit foarte mult!”
22 David a răspuns: „Aici este lancea regelui. Să vină unul dintre tineri şi să o ia.
23 Iahve recompensează fiecăruia conform dreptăţii şi în acord cu seriozitatea lui. El te-a făcut astăzi să ajungi la discreţia mea; dar eu n-am vrut să mă ating de cel care este uns ca rege al lui Iahve.
24 Îmi doresc ca aşa cum eu am apreciat astăzi viaţa ta, să aprecieze şi Iahve viaţa mea; şi El să mă salveze din toate necazurile mele!”
25 Saul i-a zis: „Fii binecuvântat, fiul meu David. Cu certitudine că tu vei face lucruri mari; şi vei avea succes!” Apoi David a plecat pe drumul lui, iar Saul s-a întors acasă.
1 David şi-a zis: „Într-o zi voi muri lovit de mâna lui Saul. Cel mai bine pentru mine ar fi să fug pe teritoriul locuit de filisteni. Astfel, Saul va renunţa să mă mai caute în teritoriul poporului Israel; şi voi scăpa de urmărirea lui.”
2 David a plecat împreună cu cei şase sute de bărbaţi care erau cu el; şi s-a dus la Achiş – fiul lui Maoc – care era regele Gatului.
3 David şi oamenii lui au locuit cu Achiş în Gat. Fiecare trăia acolo împreună cu familia lui. David era împreună cu cele două soţii ale lui: cu Ahinoam din Izreel şi cu Abigail – văduva lui Nabal din Carmel.
4 Atunci când Saul a fost anunţat că David a fugit la Gat, a încetat să îl mai caute.
5 David i-a zis lui Achiş: „Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, te rog să accepţi să mi se dea un loc în unul dintre oraşele ţării; şi voi locui acolo. De ce să locuiască slujitorul tău împreună cu tine, în oraşul regelui?”
6 Astfel, în acea zi, Achiş i-a dat lui David Ţiclagul. Aşa se explică faptul că acest oraş a fost al regilor (regatu)lui Iuda până astăzi.
7 David a locuit în ţara filistenilor un an şi patru luni.
8 El şi oamenii lui veneau în forţă împotriva gheşuriţilor, împotriva ghirziţilor şi împotriva amaleciţilor. Aceştia locuiau din vremuri străvechi pe teritoriul care începea cu localitatea Şur şi ajungea până spre Egipt.
9 David ataca acea zonă; şi nu lăsa să trăiască niciun bărbat şi nicio femeie. Lua oile, vitele, măgarii, cămilele şi hainele. Apoi se întorcea la Achiş.
10 Când Achiş întreba: „Ce teritoriu aţi invadat astăzi?”, David răspundea: „Neghevul (din partea teritoriu)lui Iuda!” sau „Neghevul ierahmeeliţilor!” ori „Neghevul cheniţilor!”.
11 David nu lăsa să trăiască niciun bărbat şi nicio femeie, pentru ca să nu existe nimeni care să vină la Gat şi să vorbească împotriva lor, spunând: „Aşa a făcut David!”. Acesta a fost obiceiul lui tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor.
12 Achiş avea încredere în David; şi zicea: „Este o certitudine că el nu este agreat în poporul lui Israel; şi va fi slujitorul meu pentru totdeauna.”
1 În acele zile, filistenii şi-au adunat grupurile de armată; şi au plecat la război, ca să lupte împotriva lui Israel. Achiş i-a zis lui David: „Să ştii că tu şi oamenii tăi veţi veni cu mine în tabără.”
2 David i-a răspuns lui Achiş: „Astfel vei constata tu personal ce este capabil să facă slujitorul tău.” Achiş i-a zis: „Te voi pune să fii protectorul capului meu pentru totdeauna!”
3 Samuel murise. Tot Israelul îl plânsese şi îl înmormântase în oraşul lui: la Rama. Saul îndepărtase din ţară pe cei care cheamă spiritele morţilor şi pe vrăjitori.
4 Filistenii s-au adunat şi au venit, intenţionând să îşi instaleze tabăra la Şunem. Saul a adunat tot Israelul; şi şi-au stabilit tabăra la Ghilboa.
5 Când Saul a văzut tabăra filistenilor; i s-a făcut frică.
6 Saul L-a întrebat pe Iahve; dar El nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim şi nici prin profeţi.
7 Atunci Saul le-a ordonat slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care cheamă spiritele morţilor, ca să merg la ea şi să o întreb!” Slujitorii lui i-au răspuns: „Să ştii că în En-Dor există o femeie care cheamă spiritele morţilor.”
8 Saul s-a deghizat îmbrăcându-se cu alte haine şi a plecat însoţit de doi bărbaţi. Au ajuns la acea femeie noaptea; şi i-a zis: „Te rog să chemi pentru mine un spirit pe care ţi-l voi preciza!”
9 Femeia i-a răspuns: „Tu ştii ce a făcut Saul: cum a distrus din ţară pe cei care cheamă spiritele morţilor şi pe vrăjitori. Tu îmi pui astfel o capcană, ca să fiu ulterior omorâtă?”
10 Saul i-a jurat pe Iahve, zicând: „Îţi jur pe Iahve care este viu, că nu vei fi pedepsită pentru acest lucru.”
11 Femeia l-a întrebat: „Pe cine vrei să îţi chem?” El i-a răspuns: „Cheamă-l pe Samuel!”
12 Când l-a văzut femeia pe Samuel, a ţipat cu mare intensitate; şi i-a zis lui Saul: „De ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!”
13 Regele a zis: „Nu te teme! Spune-mi ce vezi!” Femeia i-a răspuns lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască ridicându-se din pământ…”
14 El a întrebat-o: „Cum arată?” Ea i-a răspuns: „Este un om bătrân învelit cu o haină lungă!” Saul a înţeles că acesta era Samuel. S-a aplecat cu faţa spre pământ şi s-a închinat.
15 Samuel i-a zis lui Saul: „De ce m-ai deranjat chemându-mă?” Saul i-a răspuns: „Sunt într-o mare dificultate! Filistenii luptă împotriva mea; iar Dumnezeu s-a depărtat de mine. Nu mi-a mai vorbit nici prin profeţi şi nici prin vise. Atunci am decis să te chem pe tine, ca să îmi arăţi ce să fac!”
16 Dar Samuel i-a zis: „Dacă Iahve S-a depărtat de tine şi ţi-a devenit duşman, de ce mă mai întrebi pe mine?
17 Iahve a făcut ce spusese prin mine: a luat regatul din mâna ta şi l-a dat semenului tău: lui David.
18 Pentru că nu te-ai conformat poruncilor lui Iahve şi nu i-ai făcut pe amaleciţi să simtă marea Lui mânie, acum Iahve face să ţi se întâmple aceste lucruri.
19 În plus, Iahve îl va face pe Israel ca împreună cu tine să fie învins de filisteni; iar mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi (aici) cu mine! Iahve va face ca armata lui Israel să fie prada filistenilor!”
20 Imediat, Saul a căzut la pământ – cât era de lung – foarte afectat de frică, din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio forţă în el; pentru că nu mâncase nimic toată ziua şi toată noaptea.
21 Când a venit acea femeie la Saul şi l-a văzut aşa de speriat, i-a zis: „Vezi că slujitoarea s-a conformat cerinţelor tale. Mi-am riscat viaţa; şi am făcut aşa cum mi-ai spus.
22 Acum, te rog să iei în considerare şi tu cuvintele slujitoarei tale. Permite-mi să îţi pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci din ea, ca să ai energia necesară pentru a merge pe drum.”
23 Saul nu a vrut să mănânce; dar slujitorii lui împreună cu femeia au insistat până când a mâncat. Apoi el s-a ridicat de la pământ şi s-a aşezat pe pat.
24 Femeia avea acasă un viţel îngrăşat. Ea l-a tăiat repede. Apoi a luat făină, a frământat-o şi a făcut turte pe care le-a copt.
25 Le-a pus înaintea lui Saul şi a slujitorilor lui; iar ei au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat chiar în acea noapte.
1 Filistenii şi-au adunat toate forţele armate la Afec, în timp ce israelienii şi-au instalat tabăra în apropiere de izvorul din Izreel.
2 Conducătorii (armatei) filistenilor veneau deplasându-şi sutele şi miile lor de luptători; iar David cu oamenii lui veneau în urmă, cu Achiş.
3 Dar conducătorii filistenilor au zis: „Ce caută aceşti evrei aici?” Achiş le-a răspuns: „Acesta este David – slujitorul lui Saul, regele lui Israel. El locuieşte la mine de mai mult de un an; şi de când a venit la mine până astăzi, nu am avut ce să îi reproşez!”
4 Conducătorii filistenilor s-au mâniat pe el; şi i-au zis: „Trimite-l înapoi pe acest om. Să se întoarcă la locul în care l-ai pus; ca să nu ne devină duşman în timpul luptei. Altfel cum ar putea el să se facă din nou acceptat de stăpânul lui? Oare nu cu capetele oamenilor noştri?
5 Nu este acesta David despre care cântau dansând şi zicând: «Saul a omorât miile lui, iar David zecile lui de mii?»!”
6 Achiş l-a chemat pe David şi i-a zis: „Îţi jur pe Iahve care este viu că ai fost corect cu mine (până acum) şi îmi place să te văd slujind pentru mine în armată. Nu am găsit în tine nimic rău – începând din ziua venirii tale la mine şi până astăzi. Dar nu eşti agreat de conducători.
7 Întoarce-te şi mergi liniştit (acasă); pentru că nu este bine să faci ceva împotriva conducătorilor filisteni!”
8 Dar David i-a răspuns lui Achiş: „Nu înţeleg ce am făcut! Ce rău ai găsit la slujitorul tău, începând din ziua în care am intrat în slujba ta şi până astăzi – ca să nu mi se permită să merg şi să lupt împotriva duşmanilor stăpânului meu care este rege?”
9 Achiş i-a răspuns: „Ştiu că în ochii mei eşti apreciat ca un înger al lui Dumnezeu. Totuşi, conducătorii filistenilor au zis: «Să nu vină cu noi în luptă!»
10 Deci, mâine dimineaţă să te trezeşti devreme împreună cu slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; şi să plecaţi imediat după ce se luminează.”
11 David şi oamenii lui s-au trezit devreme ca să plece de dimineaţă şi să se întoarcă pe teritoriul filistenilor; iar filistenii s-au dus la Izreel.
1 Când David şi oamenii lui au ajuns a treia zi la Ţiclag, amaleciţii invadaseră Neghevul şi Ţiclagul. Ei capturaseră Ţiclagul şi îi dăduseră foc.
2 Au luat captive femeile şi pe toţi aceia care mai erau în oraş – de la copii până la bătrâni. Nu au omorât pe nimeni; ci doar i-au luat cu ei şi au plecat.
3 Când David şi oamenii lui au ajuns în oraş, l-au găsit ars. Soţiile, fiii şi pe fiicele lor erau duşi în captivitate.
4 David şi oamenii care erau cu el au plâns în hohote până când nu au mai putut să plângă.
5 Fuseseră luate captive şi cele două soţii ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail – văduva lui Nabal din Carmel.
6 David a fost într-o mare dificultate; pentru că bărbaţii (din jurul lui) intenţionau să îl omoare cu pietre. Toţi erau supăraţi – fiecare pentru fiii şi pentru fiicele lui. Dar David s-a încurajat, încrezându-se în Dumnezeul lui care se numeşte Iahve.
7 David i-a spus preotului Abiatar care era fiul lui Ahimelec: „Te rog să îmi aduci tunica!” Abiatar a adus tunica la David.
8 Atunci David L-a întrebat pe Iahve: „Să urmăresc acest grup (de invadatori)? Îl voi (mai) ajunge?” Iahve i-a răspuns: „Urmăreşte-l; pentru că îl vei ajunge; şi vei salva pe cei care au ajuns captivi!”
9 David a plecat cu cei şase sute de bărbaţi care erau împreună cu el. Au ajuns la valea Besor, unde s-au oprit aceia care rămâneau în urmă.
10 David a continuat urmărirea cu patru sute de bărbaţi. Ceilalţi două sute de luptători erau prea obosiţi. Ei nu au mai traversat valea Besor, ci s-au oprit acolo.
11 Au găsit pe câmp un egiptean; şi l-au adus la David. I-au dat să mănânce; şi el a mâncat. Apoi i-au dat şi apă.
12 I-au mai dat o parte dintr-o turtă de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat, şi-a revenit; pentru că nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.
13 David l-a întrebat: „Al cui eşti; şi de unde vii?” Tânărul a răspuns: „Sunt egiptean şi aparţin ca sclav unui amalecit. Stăpânul meu m-a abandonat în urmă cu trei zile; pentru că m-am îmbolnăvit.
14 Noi am invadat Neghevul cheretiţilor, pe cel locuit de urmaşii lui Iuda şi Neghevul urmaşilor lui Caleb; apoi am dat foc Ţiclagului.”
15 Atunci David l-a întrebat: „Poţi să mă duci până la acest grup (de invadatori)?” Egipteanul i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî şi că nu mă vei preda stăpânului meu; şi atunci te voi duce la acest grup!”
16 L-a dus acolo; şi au observat că aceia erau împrăştiaţi peste tot, mâncând, bând şi bucurându-se din cauza marii prăzi pe care o luaseră din teritoriile filistenilor şi din cele locuite de urmaşii lui Iuda.
17 David i-a bătut şi i-a învins de când apunea soarele până în seara următoarei zile. Nu a scăpat niciun bărbat dintre ei, cu excepţia a patru sute de tineri care au încălecat pe cămile şi au fugit.
18 David a recuperat tot ce luaseră amaleciţii. Le-a salvat şi pe cele două soţii ale lui.
19 Nu le lipsea nimic: nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice – nimic din pradă, nimic din ce li se luase. David a adus înapoi totul.
20 Atunci David a luat toate oile şi toate vitele. Oamenii lui conduceau acea turmă mergând în faţa ei; şi spuneau: „Aceasta este prada lui David.”
21 David a ajuns la cei două sute de bărbaţi care fuseseră prea extenuaţi ca să îl urmeze. Ei fuseseră lăsaţi în valea Besor. Aceştia au venit în întâmpinarea lui David şi a poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a salutat.
22 Toţi oamenii răi şi păcătoşi dintre cei care merseseră cu David, au zis: „Pentru că nu au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat-o! Fiecare să îşi ia doar soţia şi copiii; şi să plece!”
23 Dar David le-a zis: „Să nu procedaţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Iahve! Pentru că El ne-a păzit şi ne-a ajutat să învingem grupul de invadatori care venise împotriva noastră.
24 Oricum, vă asigur că nimeni nu va aproba propunerea voastră! Aceeaşi parte o vor avea atât cei care au fost în luptă, cât şi cei care au rămas cu bagajele. Toţi vor împărţi prada în mod egal!”
25 Aceasta a fost regula începând din acea zi. David a făcut lege din această regulă; şi a impus respectarea ei printr-o decizie care a rămas definitivă în Israel până astăzi.
26 După ce a ajuns la Ţiclag, David a trimis din pradă şi celor din consiliul bătrânilor urmaşilor lui Iuda – prietenii lui – spunându-le: „Acesta este pentru voi un dar din prada luată de la duşmanii lui Iahve!”
27 A trimis (din pradă) şi celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir,
28 celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa,
29 celor din Racal, celor din oraşele ierahmeeliţilor şi celor din oraşele cheniţilor.
30 David a mai trimis câte o parte din pradă celor din Horma, celor din Bor-Aşan şi celor din Atac;
31 apoi celor din Hebron şi celor din toate celelalte locuri pe unde umblase împreună cu oamenii lui.
1 Filistenii s-au luptat cu Israel; iar israelienii au fugit din faţa filistenilor şi au căzut învinşi pe muntele Ghilboa.
2 Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii lui. Ei i-au omorât pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua care erau fiii lui Saul.
3 Lupta devenise foarte violentă în jurul lui Saul. Cei care trăgeau (săgeţi) cu arcul, l-au lovit şi l-au rănit foarte grav.
4 Atunci Saul i-a zis celui care îi transporta armele: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă tu cu ea; ca să nu vină la mine aceşti necircumcişi şi să mă omoare ei, ridiculizându-mă!” Dar cel care îi transporta armele nu a vrut să facă acest lucru, pentru că îi era frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea.
5 Când cel care îi transporta armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui; şi a murit împreună cu el.
6 Astfel au murit împreună, în aceeaşi zi: Saul, cei trei fii ai lui, cel care îi transporta armele şi toţi oamenii lui.
7 Când israelienii care erau în cealaltă parte a văii şi cei care se trăiau dincolo de Iordan au văzut că ceilalţi israelieni au fugit şi că Saul împreună cu fiii lui au murit, şi-au abandonat oraşele şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele.
8 Dimineaţa, când filistenii au venit să îi jefuiască pe cei omorâţi, l-au găsit pe Saul împreună cu cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa.
9 I-au tăiat capul şi i-au luat armele. Apoi au trimis mesageri în tot teritoriul filistenilor, ca să ducă această veste zeilor lor şi poporului.
10 Au pus armele lui Saul în templul Astartei; şi i-au atârnat corpul pe zidul Bet-Şanului.
11 Când au auzit locuitorii Iabeşului din Ghilad ce i-au făcut filistenii lui Saul,
12 toţi luptătorii s-au sculat şi au călătorit toată noaptea. Când au ajuns acolo, au luat corpul lui Saul şi ale fiilor lui de pe zidul oraşului Bet-Şan. S-au întors apoi la Iabeş şi le-au ars acolo.
13 Le-au luat oasele, le-au îngropat sub tamariscul din Iabeş şi au postit şapte zile.