1 Acestea sunt cuvintele lui Ieremia – fiul lui Hilchia – care era unul dintre preoţii din Anatot, teritoriu locuit de urmaşii lui Beniamin.
2 Cuvântul lui Iahve a venit la el în al treisprezecelea an al guvernării lui Iosia – fiul lui Amon – rege al celor din (teritoriul numit) Iuda;
3 şi a continuat (să-i vorbească) până în zilele guvernării lui Iehoiachim – fiul lui Iosia – rege în (teritoriul numit) Iuda şi până în a cincea lună a anului unsprezece al (guvernării) lui Zedechia – tot un fiu al acelui Iosia care a fost regele celor numiţi Iuda. Atunci locuitorii Ierusalimului au fost luaţi şi duşi în captivitate.
4 Cuvântul lui Iahve a venit la mine şi mi-a zis:
5 „Înainte să te fi creat în uterul mamei tale, Eu te cunoşteam; şi mai înainte să fi ieşit tu de-acolo, te alesesem şi te făcusem profet al popoarelor!”
6 Eu am răspuns: „Ah, Doamne, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt doar un copil!”
7 Dar Iahve mi-a zis: „Nu spune că eşti un copil; pentru că vei merge la toţi aceia la care te voi trimite şi le vei spune tot ce îţi voi porunci (să le spui).
8 Iahve îţi zice să nu îţi fie frică de ei; pentru că Eu sunt cu tine, ca să te scap.”
9 Apoi Iahve Şi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: „Acum pun cuvintele Mele în gura ta.
10 Astăzi te desemnez ca autoritate pentru popoare şi pentru regate – ca să smulgi şi să dărâmi, să distrugi şi să aduci dezastrul, să construieşti şi să plantezi!”
11 Cuvântul lui Iahve a venit la mine şi m-a întrebat: „Ce vezi, Ieremia?” Eu i-am răspuns: „Văd un toiag făcut din lemn de migdal”
12 Iahve mi-a zis: „Ai văzut bine; pentru că Eu urmăresc cu atenţie ca să se întâmple ce a spus Cuvântul Meu!”
13 Cuvântul lui Iahve a venit la mine a doua oară şi mi-a zis: „Ce vezi?” Eu i-am răspuns: „Văd o oală în care fierbe ceva în clocot; şi se revarsă dinspre Nord.”
14 Iahve mi-a zis; „Dinspre Nord se va revărsa răul peste toţi cei care locuiesc în ţară;
15 pentru că voi chema toate clanurile regatelor din Nord. Acesta este verdictul lui Iahve. Ele vor veni şi îşi vor instala fiecare tronul la intrarea porţii Ierusalimului. Vor veni şi vor lupta împotriva tuturor zidurilor care îl înconjoară şi împotriva tuturor oraşelor teritoriului numit Iuda.
16 Voi pronunţa împotriva lor deciziile Mele – pentru tot răul pe care l-au comis – pentru că M-au abandonat şi au ars tămâie altor (dumne)zei închinându-se lucrărilor făcute de mâinile lor.
17 Dar tu echipează-te! Ridică-te şi spune-le tot ce îţi voi porunci! Nu tremura înaintea lor; pentru că altfel rişti să te fac Eu să tremuri înaintea lor!
18 De astăzi vei fi (ca) un oraş fortificat, un stâlp de fier şi un zid de bronz – ca să stai împotriva întregii ţări, împotriva regilor din (teritoriul numit) Iuda, împotriva conducătorilor lui, împotriva preoţilor şi a poporului ţării.
19 Iahve te asigură că deşi ei vor lupta împotriva ta, nu te vor învinge; pentru că Eu sunt cu tine, ca să te scap!”
1 Cuvântul lui Iahve a venit la mine şi mi-a zis:
2 „Du-te şi vorbeşte în auzul locuitorilor Ierusalimului, transmiţând următorul anunţ: «Iahve spune: ‘Îmi amintesc de loialitatea pe care o aveai în tinereţea ta. Atunci când erai mireasă, Mă iubeai şi Mă urmai prin deşert, pe un pământ necultivat.
3 Israel era sfântul lui Iahve, primul fruct al recoltei Lui. Iahve ştie că toţi cei care mâncau din el, deveneau vinovaţi; şi venea dezastrul împotriva lor.’»
4 Acum, ascultaţi Cuvântul lui Iahve. El este adresat urmaşilor lui Iacov; şi este valabil pentru toate clanurile formate din urmaşii lui Israel!
5 Iahve vă spune: «Ce nedreptate am făcut Eu strămoşilor voştri, ca să îşi justifice îndepărtarea lor faţă de Mine? S-au dus după lucruri fără valoare; şi apoi chiar ei au devenit fără valoare.
6 Nu s-au întrebat: ‘Unde este Iahve care ne-a scos de pe teritoriul Egiptului şi care ne-a condus prin deşert printr-un pământ uscat şi plin de gropi? Acela era un teritoriu al secetei, al umbrei morţii. Nimeni nu trecea pe acolo; şi nu era locuit de niciun om.’
7 V-am dus într-o ţară cu multe fructe, ca să mâncaţi din recoltele ei şi din bunătăţile care se produc acolo. Dar voi aţi venit şi Mi-aţi profanat acel teritoriu. Mi-aţi transformat moştenirea într-o zonă oribilă.
8 Preoţii (voştri) nu s-au întrebat: ‘Unde este Iahve?’ Învăţătorii legii nu M-au cunoscut. Păstorii s-au revoltat împotriva Mea. Profeţii au vorbit în numele lui Baal şi s-au dus după cei care nu pot oferi niciun ajutor.
9 Din această cauză, Iahve vă spune: ‘Mă voi certa din nou cu voi; şi voi face reproşuri nepoţilor voştri.
10 Treceţi în insulele Chitim şi priviţi! Mergeţi la Chedar şi observaţi. Vedeţi ce se întâmplă acolo!
11 Şi-a schimbat vreun popor zeii – chiar dacă ei nu sunt (ca) Dumnezeu(ul vostru)? Şi totuşi, poporul Meu şi-a schimbat Gloria lui cu ceva care nu îi oferă niciun ajutor!’
12 Iahve zice cerului: ‘Miră-te de acest fapt; mişcă-te şi declanşează-ţi forţele –
13 pentru că poporul Meu a comis două fapte rele: M-au abandonat pe Mine care sunt Izvorul apelor vii; apoi şi-au săpat puţuri. Totuşi, acele puţuri sunt sparte. Ele nu pot să ţină apă în ele!
14 Oare Israel este un popor care s-a născut sclav? Atunci de ce a devenit (o) pradă (pentru alte popoare)?
15 Puii de lei răcnesc împotriva lui şi produc sunete stridente. Ei îi devastează teritoriul. Oraşele lui sunt arse; şi nu mai au locuitori.
16 Chiar şi cei din Nof şi din Tahpanhes ţi-au spart capul.
17 Nu ţi-ai provocat tu personal acest lucrul, pentru că L-ai abandonat pe Dumnezeul tău care se numeşte Iahve, când El te conducea pe drum(ul bun)?
18 Şi acum, de ce te duci în Egipt să bei apă din Şihor? De ce mergi în Asiria ca să bei apă din râu(l ei)?
19 Răutatea ta te va pedepsi. Te va certa revolta ta.’ Iahve, Cel care este Conducătorul Armatelor, îţi zice: ‘Vei şti şi vei constata cât de rău şi de neplăcut este pentru tine să îl abandonezi pe Dumnezeul tău numit Iahve şi să nu ai nicio frică de Mine!
20 Deşi, de mult timp ţi-am rupt jugul şi ţi-am smuls legăturile, tu ai zis că nu-Mi vei mai sluji. Pe orice deal înalt şi sub orice copac verde, te-ai întins ca o prostituată!
21 Eu te plantasem ca pe o vie specială care produce struguri de cea mai bună calitate. Cum ai reuşit să te schimbi? Ai devenit înaintea Mea o ramură sălbatică, provenită de la o viţă străină!’
22 Iahve care este Stăpânul tău, îţi zice: ‘Chiar dacă te-ai spăla cu sodă, chiar dacă ai folosi mult săpun, murdăria ta tot ar rămâne în faţa ochilor Mei!’
23 Cum poţi spune: ‘Nu m-am profanat şi nu am alergat după baali!’? Priveşte la urma paşilor din vale; şi observă ce ai făcut! Eşti ca o dromaderă care se deplasează rapid şi ale cărei trasee sunt foarte încurcate.
24 Te manifeşti ca o măgăriţă sălbatică obişnuită cu deşertul. Ea gâfâie din cauza dorinţei păcătoase care i s-a declanşat! Cine o va împiedica să şi-o satisfacă? Cei care o doresc, nu obosesc să o caute; pentru că o găsesc în timpul împerecherii ei…
25 Opreşte-te până când nu ajungi desculţ şi cu gâtul uscat! Dar tu zici: ‘Degeaba! Eu iubesc (dumne)zeii străini şi vreau să merg după ei!’
26 Cum este ruşinat un hoţ când este prins (furând), la fel de ruşinaţi sunt şi urmaşii lui Israel – atât poporul, regii şi conducătorii lui, cât şi preoţii şi profeţii lui.
27 Ei zic lemnului: ‘Tu eşti tatăl nostru!’; şi vorbesc pietrei, spunându-i: ‘Tu ne-ai născut!’ Mi-au întors spatele şi nu se uită la Mine! Dar când sunt în dificultăţi, ei zic: ‘Vino (Doamne,) şi scapă-ne!’
28 Unde sunt atunci zeii pe care vi i-aţi făcut? Să vină ei şi să vă scape din dezastru, dacă pot! Iuda, numărul zeilor pe cere îi ai este egal cu cel al oraşelor tale!
29 Iahve vă zice: ‘De ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi revoltat împotriva Mea!
30 Degeaba v-am pedepsit copiii, pentru că tot nu au luat în considerare pedeapsa Mea. Cu sabia voastră i-aţi mâncat pe profeţii voştri ca un leu distrugător!’»
31 Voi, cei care aparţineţi acestei generaţii, fiţi atenţi ce vă spune Cuvântul lui Iahve: «Am fost Eu un deşert pentru Israel sau un pământ plin de întuneric? De ce spune poporul Meu: ‘Suntem liberi să rătăcim! Nu ne vom mai întoarce la Tine!’?
32 Îşi uită o domnişoară bijuteriile? Îşi ignoră o mireasă podoabele de nuntă? Dar poporul Meu M-a uitat de multe zile. Ele sunt fără număr!
33 Ce bine ştii să îţi faci planurile atunci când urmăreşti ce iubeşti! Înveţi metodele tale chiar şi pe femeile rele!
34 Pe marginile hainelor tale este sângele oamenilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând vreun jaf. Dar în ciuda acestor lucruri
35 tu zici: ‘Sunt nevinovat! Desigur, mânia Lui a plecat de la mine!’ Totuşi, Eu te voi judeca, pentru că zici: ‘Nu am păcătuit!’
36 De ce te grăbeşti atât de mult ca să îţi schimbi drumul? Egiptul te va determina să îţi fie ruşine – aşa cum te-a făcut de ruşine şi Asiria.
37 De acolo vei ieşi cu mâinile pe cap – pentru că Iahve s-a dezis de cei în care te încrezi; şi nu vei fi ajutat de ei!
1 Dacă un bărbat se desparte de soţia lui care pleacă de la el măritându-se cu un altul, oare se va mai întoarce el la ea? Dacă acel bărbat ar reveni la fosta lui soţie, nu ar fi astfel profanată chiar şi această ţară? Iahve îţi zice: ‘Acum, tu care te-ai prostituat cu mulţi amanţi, vrei să te întorci la Mine?
2 Priveşte spre zonele înalte şi vezi dacă mai există vreun loc unde nu te-ai prostituat! Stăteai pe drumuri pentru ei – aşa cum stă arabul din deşert. Ai profanat ţara prin faptele tale murdare şi cu răutatea ta.
3 Chiar dacă ploile au lipsit şi ploaia târzie nu a mai venit, tu ţi-ai păstrat comportamentul de prostituată şi ai refuzat să te ruşinezi.
4 Acum eşti obligată să strigi la Mine, zicând: ‹Tatăl meu! Tu eşti prietenul tinereţii mele!
5 Oare Îşi va menţine El mânia pentru totdeauna? O va păstra El permanent?› Acestea au fost cuvintele tale – în timp ce comiţi din ce în ce mai multe fapte rele!’»”
6 În timpul guvernării regelui Iosia, Iahve mi-a zis: „Ai văzut ce a făcut Israel care protestează şi se revoltă împotriva mea? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice copac verde; şi s-a prostituat acolo!
7 Eu Îmi ziceam că după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar Israel nu s-a întors; iar sora ei, infidela Iuda, a văzut acest lucru.
8 Când am văzut toate metodele prin care se prostitua neascultătoarea Israel, am alungat-o; şi i-am dat o carte de despărţire. Totuşi sora ei, infidela Iuda, nu s-a temut; ci s-a dus şi ea personal să se prostitueze în mod asemănător.
9 Astfel, prin acţiunile ei murdare foarte grave, Israel a profanat ţara prostituându-se cu piatra şi cu lemnul!
10 Iahve zice: «În ciuda acestor lucruri, sora ei, infidela Iuda, nu s-a întors la Mine cu toată inima; ci a venit cu prefăcătorie!»”
11 Iahve mi-a zis: „Neascultătoarea Israel pare nevinovată în comparaţie cu infidela Iuda.
12 Du-te, strigă aceste cuvinte spre Nord, spunând: «Iahve vă zice: ‘Neascultătoarea şi revoltata Israel, întoarce-te! Nu Mă voi mai uita încruntat la voi, pentru că Eu sunt milos; şi nu Îmi menţin mânia (împotriva voastră) pentru totdeauna.’
13 Iahve Îţi zice: ‘Trebuie doar să vă recunoaşteţi vina! Recunoaşte că ai păcătuit împotriva Dumnezeului tău numit Iahve, că ţi-ai pierdut timpul cu dumnezeii străini sub orice copac verde şi că nu ai ascultat de ce ţi-am spus Eu.’
14 Iahve vă mai zice: ‘Întoarceţi-vă, copii revoltaţi şi neascultători; pentru că Eu sunt Stăpânul vostru! Eu vă voi lua, pe unul dintr-un oraş, pe doi dintr-o familie; şi vă voi conduce în Sion.
15 Vă voi da păstori compatibili cu inima Mea. Ei vă vor păstori cu abilitate şi cu atenţie.’
16 Iahve vă zice: ‘În acele zile când vă veţi înmulţi şi veţi fi productivi în ţară, nu veţi mai vorbi despre Cufărul Legământului cu Iahve. Nimeni nu se va mai gândi la el. Nimeni nu îşi va mai aminti de el. Nimănui nu îi va lipsi; şi nici nu vor face altul.
17 Atunci Ierusalimul se va numi tronul lui Iahve. Toate popoarele se vor aduna la Ierusalim în numele lui Iahve; şi nu vor mai trăi pentru satisfacerea ambiţiilor inimilor lor rele.
18 În acele zile, urmaşii lui Iuda vor fi prieteni cu descendenţii lui Israel; şi vor veni împreună, din teritoriul de la Nord, în ţara pe care am dat-o ca moştenire strămoşilor lor.
19 Îmi spuneam: ‹O, ce bine îţi va fi atunci când te voi pune în numărul fiilor Mei şi când îţi voi da ca moştenire o ţară plăcută – cea mai frumoasă moştenire între celelalte popoare!› Mă gândeam că Mă vei numi Tată şi că nu Îmi vei mai întoarce spatele.’
20 Iahve zice: ‘Totuşi, tu, familia lui Israel, mi-ai fost infidelă la fel cum o femeie este infidelă soţului ei!’»”
21 „Se aude un vuiet pe zonele înalte. Acelea sunt plânsetele şi rugăminţile pentru iertare ale israelienilor – pentru că şi-au pervertit comportamentul şi L-au uitat pe Dumnezeul lor care se numeşte Iahve.”
22 „Copii neascultători, întoarceţi-vă; şi vă voi vindeca de neascultare!” „Acum venim la Tine; pentru că Tu eşti Dumnezeul nostru numit Iahve!
23 Este adevărat că altarele de pe dealuri şi idolii de pe acei mulţi munţi, sunt o minciună! Recunoaştem că numai în Dumnezeul nostru, care se numeşte Iahve, este salvarea lui Israel!
24 Încă din tinereţea noastră, idolii au mâncat produsul muncii strămoşilor noştri – atât turmele şi cirezile lor, cât şi fiii şi fiicele lor!
25 Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne acoperim cu umilirea noastră – pentru că am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve – atât noi, cât şi strămoşii noştri. Din tinereţea noastră şi până astăzi nu am ascultat de ce ne-a spus Dumnezeul nostru numit Iahve.”
1 Acum, Iahve îţi zice: „Israel, întoarce-te; revino la Mine, alungă lucrurile tale oribile din prezenţa Mea! Şi nu vei mai rătăci.
2 Dacă vei face aceste lucruri jurând cu cea mai mare seriozitate şi zicând «Iahve este viu!», dacă vei judeca şi vei face dreptate, popoarele vor fi binecuvântate în Iahve şi se vor lăuda cu El!
3 Iahve vorbeşte bărbaţilor din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, zicându-le: «Pregătiţi-vă un nou teren agricol; şi nu (mai) semănaţi între spini!
4 Circumcideţi-vă pentru Iahve! Bărbaţi din teritoriul numit Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, circumcideţi-vă inimile – ca să nu se declanşeze mânia Mea din cauza răutăţii faptelor voastre şi să vă ardă ca focul pe care nu îl poate stinge nimeni!
5 Anunţaţi-i pe cei din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, spunându-le: ‘Sunaţi din goarnă în ţară!’ Strigaţi cu mare intensitate, zicând: ‘Strângeţi-vă şi veniţi în oraşele fortificate!’
6 Ridicaţi un steag îndreptat spre Sion! Fugiţi; şi să nu vă opriţi; pentru că Eu aduc dezastrul din Nord. Şi va veni o mare calamitate!»”
7 „Leul a ieşit din tufişul lui; şi a plecat distrugătorul popoarelor. El se deplasează ca să distrugă ţara! Oraşele tale vor zăcea în ruină, fără niciun locuitor.
8 Şi pentru că se va întâmpla aşa, îmbrăcaţi-vă cu saci, plângeţi şi văitaţi-vă; pentru că mânia violentă a lui Iahve nu s-a îndepărtat de noi!”
9 Iahve spune: „În acea zi, regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul. Preoţii vor fi panicaţi, iar profeţii vor rămâne şocaţi.”
10 Eu am zis: „O, Doamne, Stăpânul meu! Constat că ai înşelat acest popor şi Ierusalimul când ai zis că vor avea pace! Observ că sabia este la gâtul lor!”
11 „În acele vremuri, se va zice acestui popor şi Ierusalimului că suflă un vânt arzător din locurile înalte ale deşertului. El va veni pe drumul fiicei poporului Meu – nu ca să vânture şi nici ca să cureţe.
12 Totuşi, va veni de la Mine un vânt care va avea o forţă chiar mai mare (decât aceea)! Dar acum Îmi voi pronunţa împotriva lor deciziile judecăţii Mele.”
13 „Priveşte: distrugătorul înaintează ca norii. Carele lui sunt ca un vârtej, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, pentru că suntem exterminaţi!”
14 „Ierusalim, curăţă-ţi inima de (tot ce este) rău, ca să fii salvat! Până când vei păstra gânduri păcătoase în inima ta?
15 O voce strigă din teritoriul locuit de urmaşii lui Dan şi anunţă dezastrul din muntele locuit de descendenţii lui Efraim.
16 Amintiţi acest lucru popoarelor! Priviţi şi anunţaţi în Ierusalim că vin nişte asediatori dintr-o ţară îndepărtată. Ei strigă împotriva oraşelor locuite de urmaşii lui Iuda.”
17 Iahve zice: „Ei înconjoară Ierusalimul ca aceia care păzesc un teren agricol cu recolte pe el – pentru că (acest oraş) s-a revoltat împotriva Mea.
18 Comportamentul şi faptele tale au adus aceste consecinţe împotriva ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ea este amară; şi te afectează până în inimă!”
19 „Ah, organele mele! Organele mele interne! Mă zbat în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi palpită inima! Nu pot să rămân tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul goarnei şi strigătul de război.
20 Se anunţă dărâmare după dărâmare – pentru că toată ţara este devastată! Corturile mele sunt dărâmate toate odată; iar acoperişul lor cade imediat.
21 Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul goarnei?”
22 „Cei care aparţin poporului Meu, sunt nebuni. Ei nu Mă cunosc. Sunt nişte copii fără minte, lipsiţi de discernământ. Sunt abili să facă ce este rău; şi nu ştiu să facă ce este bine!”
23 „Mă uit la pământ şi observ că este fără formă şi gol. Mă uit la cer; şi văd că lumina lui a dispărut.
24 Mă uit la munţi şi constat că ei se cutremură, iar dealurile se clatină toate.
25 Mă uit şi remarc faptul că nu mai este niciun om; şi toate păsările zburătoare au fugit.
26 Privesc şi văd că teritoriul care producea altădată hrană, este acum un deşert; şi toate oraşele lui fortificate sunt dărâmate înaintea lui Iahve şi înaintea violentei Lui mânii.
27 Iahve vă vorbeşte, zicând: «Toată ţara va fi decimată şi devastată; dar nu o voi distruge complet.
28 Văzând ce s-a întâmplat, pământul va jeli; iar cerul se va întuneca. Eu am vorbit şi am planificat să se întâmple aceste lucruri! Nu regret (această decizie) şi nici nu Mă voi răzgândi!»
29 Auzind zgomotul făcut de călăreţi şi strigătul celor care luptă înarmaţi cu arcul, toţi cei care sunt în oraşe, fug. Se ascund în păduri; şi se urcă pe stânci. Toate oraşele sunt abandonate; şi nimeni nu mai locuieşte în ele.
30 Iar tu, teritoriu devastat, ce vei face? Te vei îmbrăca în haine roşii, te vei împodobi cu aur şi te vei machia? Degeaba te vei înfrumuseţa! Iubiţii tăi te desconsideră; şi vor să te omoare!
31 Aud nişte strigăte ca ale unei femei în timp ce se chinuie să nască. Ele sunt ca strigătele unei femei care naşte pentru prima dată. Aceea este vocea fiicei Sionului care respiră cu dificultate; şi îşi întinde mâinile, zicând: «Vai de mine! Sufletul meu este epuizat din cauza criminalilor!»”
1 „Mergeţi pe drumurile Ierusalimului; şi priviţi cu atenţie, căutând în pieţe! Dacă veţi găsi un om care să facă ce este corect şi care caută adevărul, voi ierta Ierusalimul!
2 Chiar şi atunci când jură zicând «Iahve este viu!», ei fac jurăminte false!”
3 „Doamne, oare nu urmăresc ochii Tăi adevărul? Tu îi loveşti; dar ei nu simt durere. Tu îi striveşti; dar ei refuză să se corecteze în urma pedepsei. Obrazul lor este mai tare decât piatra; şi refuză să se pocăiască.
4 Îmi ziceam: «Aşa se comportă doar cei săraci. Ei sunt neînţelepţi, pentru că nu cunosc metodele lui Iahve şi nici poruncile Dumnezeului lor.
5 Deci voi merge la cei mari; şi le voi vorbi. Cu certitudine, ei cunosc metodele lui Iahve şi poruncile Dumnezeului lor.» Dar toţi au distrus jugul şi au rupt legăturile.
6 Din această cauză, îi va ataca un leu din pădure şi îi va distruge un lup care va veni din deşert. Leopardul îi va urmări în apropierea oraşelor lor, ca să îi sfâşie pe toţi cei care vor ieşi din ele – pentru că nedreptăţile lor sunt fără număr, iar faptele neascultării lor s-au înmulţit!”
7 „De ce să te iert? Fiii tăi M-au abandonat şi jură pe ce nu este Dumnezeu. Le-am satisfăcut toate nevoile; dar ei încă mai comit adulter şi aglomerează casa prostituatei.
8 Sunt bine hrăniţi, ca nişte armăsari liberi. Fiecare nechează după soţia semenului lui…
9 Iahve zice: «Oare să nu îi pedepsesc Eu pentru acest comportament? Să nu mă răzbun Eu pe un asemenea popor?»
10 Veniţi în viile lui; şi decimaţi-le. Dar să nu le distrugeţi total! Tăiaţi-i ramurile tinere; pentru că nu mai sunt ale lui Iahve!
11 Iahve zice: «Urmaşii lui Israel şi descendenţii lui Iuda Mi-au fost infideli.
12 S-au dezis de Iahve; şi au zis: ‘Nu se va întâmpla aşa! Niciun rău nu va veni împotriva noastră. Nu vom vedea nici sabia, nici foametea!
13 Profeţii sunt (ca un) vânt; şi Cuvântul (lui Iahve) nu este în ei; deci ce ne spun, să li se întâmple lor!’»”
14 „Pentru că au vorbit astfel, Iahve care este Dumnezeul Armatelor, spune: «Pentru că poporul a spus aceste cuvinte, Cuvântul Meu va fi ca un foc în gura ta; iar acest popor va fi ca lemnele pe care le consumă focul!»”
15 Iahve zice: „Urmaşi ai lui Israel, aduc împotriva voastră un popor care vine de la mare depărtare. Acela este un popor care are o mare forţă. El a existat înaintea voastră. Voi nu îi cunoaşteţi limba şi nu îi înţelegeţi vorbirea.
16 Tolba lui este ca un mormânt deschis. Toţi sunt nişte luptători remarcabili, pregătiţi de război.
17 Ei îţi vor mânca recoltele şi pâinea. Îţi vor mânca fiul şi fiica. Îţi vor mânca turmele şi cirezile. Îţi vor mânca viile şi smochinii; şi îţi vor distruge cu sabia oraşele fortificate în care te încrezi.
18 Dar Iahve vă zice: «Totuşi, nici în acele zile nu vă voi distruge total.
19 Dacă vor întreba atunci: ‘De ce Dumnezeul nostru numit Iahve, ne-a făcut toate aceste lucruri?’, să le răspunzi astfel (din partea Mea): ‘Voi M-aţi abandonat şi aţi slujit (dumne)zeilor străini în ţara voastră. Acum, veţi sluji în mod asemănător unor străini, într-o ţară care nu este a voastră!’»”
20 „Spuneţi acest lucru urmaşilor lui Iacov şi anunţaţi-l în (teritoriul numit) Iuda:
21 «Ascultă ce îţi spun, popor nebun şi fără minte. Tu ai ochi, dar nu vezi; ai urechi, dar nu auzi…
22 Iahve vă întreabă: ‘Nu vă este frică de Mine? Nu tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus nisipul ca limită mării. El a devenit, pentru totdeauna, limita peste care nu trebuie să treacă. Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu vor reuşi să treacă dincolo de ea; şi chiar dacă urlă, nu o pot depăşi.’»
23 Dar acest popor are o inimă recalcitrantă care se revoltă împotriva Mea. Ei Mi-au întors spatele şi au plecat.
24 Nu îşi zic: «Să ne temem de Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve, pentru că El este Cel care dă ploaie timpurie şi ploaie târzie la momentul oportun, asigurându-ne săptămânile stabilite pentru strângerea recoltelor!»
25 Faptele voastre rele obstrucţionează apariţia acestor fenomene benefice; şi păcatele voastre vă ţin departe de lucrurile bune pe care ele vi le-ar putea aduce.
26 În poporul Meu sunt oameni păcătoşi. Pândesc ca păsărarul care pune capcane (păsărilor). Ei instalează capcane şi prind oameni.
27 Casele lor sunt pline de ipocrizie exact cum este o colivie plină de păsări! Aşa au devenit ei superiori în forţă şi s-au îmbogăţit.
28 S-au îngrăşat; şi lucesc de grăsime! Faptele lor rele nu au limită. Ei nu apără cauza orfanului, ca să o câştige; şi nici nu apără dreptul celor săraci.”
29 Iahve zice: „Oare să nu pedepsesc Eu aceste lucruri? Să nu mă răzbun Eu pe un asemenea popor?
30 În ţară se întâmplă un lucru incredibil şi dezgustător:
31 profeţii profeţesc minciuni şi preoţii conduc prin forţa (funcţiei) lor; iar cei care formează poporul Meu, agreează aceste lucruri! Dar ce veţi face la sfârşit?”
1 „Urmaşi ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului! Sunaţi din goarnă la Tecoa! Daţi semnalul la Bet-Hacherem; pentru că din mijlocul poporului apare o calamitate şi o mare distrugere.
2 O voi distruge pe fiica Sionului, pe aceea care era frumoasă şi delicată.
3 Împotriva ei vin păstorii cu turmele lor. Îşi instalează corturile în jurul ei; şi fiecare îşi paşte turma în dreptul lui.”
4 „Pregătiţi-vă să o atacaţi! Ridicaţi-vă! Să înaintăm în mijlocul zilei! Dar, vai, ziua se termină; şi umbrele de seară se lungesc.
5 Ridicaţi-vă! Să înaintăm (şi) în timpul nopţii; şi să îi distrugem palatele!”
6 „Iahve spune: «Tăiaţi copaci şi ridicaţi rampe de asalt împotriva Ierusalimului! Acest oraş trebuie pedepsit, pentru că în el este numai tiranie între oameni!
7 Acest oraş îşi revarsă răutatea exact cum o fântână îşi revarsă apele. Violenţa şi distrugerea răsună din el. Boala şi rana lui sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8 Ierusalim, fii atent; pentru că este posibil să Mă înstrăinez de tine şi să te transform într-un deşert şi într-o ţară în care nu se poate locui.»”
9 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: «Să fie culeşi cei care au mai rămas dintre urmaşii lui Israel – exact cum se culege via. Luaţi-i – cum ia culegătorul fructele de pe ramurile viei.»
10 Cui să îi vorbesc şi pe cine să iau martor, pentru ca ei să fie convinşi să asculte? Constat că urechile lor sunt astupate; şi nu pot să ia în considerare ce li se spune. Cuvântul lui Iahve este privit cu desconsiderare; şi nu este agreat de ei.
11 Dar eu sunt atât de plin de mânia lui Iahve, încât nu o mai pot ţine în mine! «Toarn-o peste copilul de pe stradă şi peste tinerii care s-au adunat; pentru că atât bărbatul cât şi soţia lui vor fi luaţi. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu bătrânul care este încărcat de zile!
12 Casele lor vor trece în proprietatea altora împreună cu terenurile şi cu soţiile lor – pentru că Îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor ţării. Acestea sunt cuvintele spuse de Iahve!
13 De la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig. De la profet până la preot, toţi înşală!
14 Ei leagă în mod superficial rana poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când, de fapt, pacea lipseşte.
15 Dar oare se ruşinează ei când comit vreo faptă oribilă? Nu! Nu le este ruşine deloc; şi nici nu ştiu să roşească. Din această cauză, vor cădea împreună cu cei care cad. Vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi.»” Aceste cuvinte au fost spuse de Iahve.
16 „El vorbeşte din nou, zicând: «Staţi la intersecţii şi priviţi! Întrebaţi care sunt vechile trasee şi unde este drumul bun. Apoi umblaţi pe el; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.» Dar ei spun: «Nu vrem să umblăm pe el!»
17 «Am pus paznici care să vă păzească. Fiţi atenţi la sunetul trompetei!» Dar ei zic: «Nu vrem să auzim ce ne spui!»
18 Din această cauză, ascultaţi, popoare. Fiţi martori şi priviţi ce li se va întâmpla!
19 Ascultă şi tu, pământ! Să ştiţi că voi aduce dezastrul peste acest popor şi peste rezultatul planurilor lui – pentru că ignoră cuvintele Mele şi a respins legea Mea.
20 Oare am Eu nevoie de tămâia care vine din Şeba sau de trestia parfumată care este adusă dintr-o ţară îndepărtată? Nu accept arderile voastre integrale şi nu Îmi plac sacrificiile voastre.”
21 „Din această cauză, Iahve vă zice: «Voi pune înaintea acestui popor pietre de încercare. Ei se vor împiedica de ele: atât părinţii, cât şi copiii, atât vecinul, cât şi prietenul lui; şi vor muri.»”
22 „Iahve spune: «Să ştiţi că vine un popor din ţara de la Nord. El provine dintr-un mare trib. Este provocat să vină de la marginile pământului.
23 Oamenii lui sunt înarmaţi cu arc şi cu lance. Ei sunt duri şi fără milă. Vocea lor urlă ca marea înfuriată. Sunt călare pe cai şi pregătiţi de luptă. Fiica Sionului, ei vin ca un luptător antrenat împotriva ta.»”
24 „Am auzit veşti despre ei; şi de atunci, mâinile ne slăbesc. Suntem afectaţi de panică. Avem dureri ca ale unei femei care naşte.
25 Nu ieşiţi pe câmpuri şi nu umblaţi pe drumuri; pentru că acolo este sabia duşmanului şi întâlniţi teroare peste tot.
26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac şi rostogoleşte-te în cenuşă. Plângi cu mare intensitate, ca după singurul tău fiu; pentru că distrugătorul va veni peste voi prin surprindere!”
27 „Te făcusem un examinator experimentat printre cei care formează poporul Meu – ca să îi cunoşti şi să le analizezi comportamentul.
28 Toţi sunt peste limită de revoltaţi şi permanent pregătiţi să bârfească. Sunt (ca de) bronz şi (de) fier. Toţi sunt nişte oameni corupţi.
29 Burduful suflă cu mare forţă; şi plumbul este topit de foc – chiar în faţa lor. Dar degeaba sunt curăţaţi; pentru că răul (din ei) nu se elimină.
30 Sunt numiţi argint refuzat – pentru că Iahve S-a dezis de ei.”
1 Urmează mesajul care i-a fost transmis lui Ieremia din partea lui Iahve:
2 „Stai la poarta casei lui Iahve şi anunţă acolo, zicând: «Toţi locuitorii din teritoriul numit Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi lui Iahve, ascultaţi Cuvântul Lui.
3 Vă vorbeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor – Cel care este Dumnezeul lui Israel: ‘Corectaţi-vă comportamentul şi faptele; iar Eu vă voi permite să locuiţi în acest teritoriu.
4 Nu vă încredeţi în cuvinte înşelătoare, spunând: ‹Acesta este Templul lui Iahve, Templul lui Iahve, Templul lui Iahve!›
5 Numai dacă vă corectaţi comportamentul şi faptele, dacă vă veţi face dreptate unul altuia,
6 dacă nu veţi exploata pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în acest loc, dacă nu veţi merge după alţi (dumne)zei în dauna voastră,
7 atunci vă voi permite să locuiţi în acest loc, în ţara pe care am dat-o strămoşilor voştri din eternitate în eternitate.
8 Totuşi, voi vă încredeţi în cuvinte înşelătoare care nu vă aduc niciun câştig.
9 Furaţi şi faceţi crime, comiteţi adulter şi juraţi afirmând minciuni, ardeţi tămâie lui Baal şi oferiţi animale ca sacrificiu altor (dumne)zei pe care nu îi cunoaşteţi.
10 Apoi veniţi şi staţi înaintea Mea, în această casă, peste care este chemat numele Meu, zicând: ‹Suntem salvaţi.› Dar voi vreţi să fiţi salvaţi ca să comiteţi din nou aceste fapte oribile?
11 A devenit această casă, peste care este chemat numele Meu, un cuib de infractori în ochii voştri? Iahve vă spune că El personal a văzut acest lucru!
12 Duceţi-vă la locul Meu din Şilo unde stabilisem cândva ca acolo să locuiască numele Meu; şi priviţi ce i-am făcut din cauza răutăţii poporului Meu numit Israel!
13 Şi acum, Iahve vă reproşează că după ce aţi făcut toate aceste lucruri, El v-a vorbit de la răsăritul soarelui; şi din nou nu L-aţi ascultat. Fiindcă v-am chemat şi nu aţi răspuns,
14 exact ce s-a întâmplat cu Şilo, voi face şi casei care poartă numele Meu – acestei case în care voi vă încredeţi. Aşa voi proceda cu locul pe care îl dădusem strămoşilor voştri.
15 Vă voi arunca din prezenţa Mea – exact cum i-am aruncat pe fraţii voştri: pe cei care formează urmaşii lui Efraim.’»”
16 „Dar tu nu interveni în favoarea acestui popor; nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei; şi nu insista, pentru că nu te voi asculta!
17 Nu vezi ce fac ei în oraşele (teritoriului) lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?
18 Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, femeile frământă coca – pentru ca să facă turte reginei cerului! Ei toarnă sacrificii de băutură altor (dumne)zei, ca să Mă mânie.
19 Iahve zice: «Oare pe Mine Mă provoacă? Nu îşi fac ei rău chiar lor personal, ajungând astfel să le fie ruşine (de ce se întâmplă cu ei)?»
20 Din această cauză, Iahve care este Stăpân, spune: «Să ştiţi că mânia Mea şi dezastrul Meu se vor revărsa peste acest loc, peste oameni şi peste animale, peste copacii din câmpie şi peste recoltele pământului. Ele vor arde continuu!»”
21 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, – Cel care este Dumnezeul lui Israel – spune: «Veniţi şi adăugaţi arderile voastre integrale la sacrificiile pe care le-aţi adus; şi mâncaţi(-le) carnea!
22 Dar când Eu i-am scos pe strămoşii voştri de pe teritoriul Egiptului, n-am vorbit despre arderi integrale şi nici despre animale sacrificate. Eu nu le-am dat nicio poruncă în acest sens;
23 ci le-am poruncit astfel: ‘Ascultaţi de ce vă spun Eu; şi astfel voi fi Dumnezeul vostru; iar voi veţi fi poporul Meu. Să trăiţi punând în aplicare tot ce vă poruncesc – pentru ca să vă fie bine!’
24 Dar ei nu au ascultat şi nici nu au luat în considerare cuvintele Mele; ci au urmat sfaturile şi tendinţele inimii lor rele, mergând înapoi, nu înainte.
25 De când strămoşii voştri au plecat de pe teritoriul Egiptului şi până astăzi, în fiecare zi, mereu, v-am trimis profeţii care sunt slujitorii Mei.
26 Dar voi nu M-aţi ascultat, ci M-aţi ignorat. Aţi fost încăpăţânaţi şi aţi făcut mai rău decât strămoşii voştri!»
27 Când le vei spune toate aceste cuvinte, ei nu te vor asculta. Când îi vei striga, ei nu vor răspunde.
28 Din această cauză, să le spui (din partea Mea): «Acesta este poporul care nu ascultă vocea lui Iahve şi care nu se corectează când este pedepsit. Adevărul a murit şi a fugit de pe buzele lor.»
29 Taie-ţi părul şi aruncă-l. Fă un cântec de jale pe zonele înalte; pentru că Iahve s-a dezis de această generaţie care L-a mâniat; şi a abandonat-o.
30 Iahve zice: «Urmaşii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea. Şi-au pus idolii lor oribili în casa care poartă numele Meu; şi au profanat-o.
31 Au construit locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom – ca să îşi ardă în foc fiii şi fiicele – lucru pe care nu l-am poruncit şi pe care nici nu Mi l-am imaginat!
32 Din această cauză, Iahve spune că vin zile când nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci Valea Măcelului – pentru că vor îngropa morţii la Tofet, din lipsă de loc.
33 Corpurile moarte ale acestui popor vor fi hrană pentru păsările zburătoare (răpitoare) şi pentru animalele de pe pământ; şi nimeni nu le va speria.
34 Voi face să înceteze în oraşele teritoriului numit Iuda şi pe străzile Ierusalimului atât strigătele de bucurie şi de veselie, cât şi cântecele mirelui şi ale miresei – pentru că ţara va deveni un teritoriu nelocuit.
1 Iahve spune că în acele vremuri, atât oasele regilor şi ale conducătorilor care au fost în teritoriul numit Iuda, ale preoţilor şi ale profeţilor, cât şi cele ale locuitorilor Ierusalimului, vor fi scoase din mormintele lor.
2 Ele vor fi expuse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii armate a cerului. Vor sta în faţa acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi cărora le-au oferit închinarea lor. Nimeni nu le va aduna şi nici nu le va îngropa; ci vor fi ca gunoiul care stă pe pământ.
3 Iahve spune că în toate locurile unde îi va alunga, toţi cei care vor supravieţui din acest popor rău, vor dori mai mult moartea decât viaţa.»”
4 „Spune-le că Iahve le vorbeşte astfel: «Cine cade şi nu se mai ridică? Cine deviază de la un drum fără să se întoarcă pe el?
5 Atunci de ce oamenii din acest popor deviază de la drumul pe care merseseră, iar Ierusalimul se menţine în (această stare de) neascultare? Ei se consolidează tot mai mult în înşelătorie; şi refuză să se întoarcă!
6 Am ascultat cu atenţie; dar ei nu vorbesc cu gura lor ce este corect.» Niciunul nu regretă răul pe care-l face; şi nu se întreabă: «Ce am făcut?». Toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se avântă în luptă.
7 Chiar şi barza îşi cunoaşte timpul ei pe cer. Turturica, rândunica şi cocorul sunt atenţi la timpul când trebuie să vină. Dar poporul Meu nu cunoaşte deciziile lui Iahve.
8 Cum puteţi spune: «Suntem înţelepţi, pentru că avem legea lui Iahve!», când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat această lege într-o minciună?
9 Înţelepţilor le este ruşine. Ei sunt panicaţi şi capturaţi. Din moment ce au respins Cuvântul lui Iahve, oare ce fel de înţelepciune au ei?
10 Astfel, le voi da pe soţiile lor altor bărbaţi; şi terenurile lor vor fi date altor proprietari. Se va întâmpla aşa pentru că de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig. De la profet până la preot, toţi înşală!
11 Ei leagă în mod superficial rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace, pace!», când, în realitate, nu este pace.
12 Oare le este ruşine de faptele oribile pe care le comit? Nu, nu le este ruşine deloc; şi nici măcar nu ştiu să roşească. Iahve zice: «Din această cauză, vor cădea împreună cu cei care cad; şi vor fi răsturnaţi – atunci când vor fi pedepsiţi.»
13 El mai zice: «Voi face să le înceteze recolta. Nu vor mai fi struguri în vie şi nu vor mai fi smochine în smochin; iar frunzele lor se vor veşteji. Ce le-am dat, va fi luat de la ei.»”
14 „De ce mai staţi în aşteptare? Adunaţi-vă! Să intrăm în oraşele fortificate şi să murim acolo – pentru că Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve ne-a condamnat la moarte; şi ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15 Aşteptam pacea, dar nu a venit nimic bun; aşteptam un timp de vindecare, dar constatăm că vine numai teroare.
16 Sforăitul cailor duşmanilor se aude din teritoriul locuit de urmaşii lui Dan. Nechezatul armăsarilor lor cutremură toată ţara! Au venit să devoreze teritoriul nostru, tot ce este în el, oraşul şi pe cei care îl locuiesc.”
17 Iahve zice: „Să ştiţi că voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi, nişte vipere care nu pot fi vrăjite şi care vă vor muşca.”
18 „Durerea mea nu are vindecare! Inima îmi este epuizată în mine!
19 Aud că strigătul fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară îndepărtată. Ea zice: «Nu mai este Iahve în Sion? Nu mai este Regele lui acolo?»” „De ce M-au provocat la mânie prin imaginile lor cioplite, prin idolii care nu pot să ajute pe nimeni?”
20 „Timpul adunării recoltelor a expirat; vara s-a terminat, iar noi tot nu suntem salvaţi.
21 Sunt strivit de durerea fiicei poporului meu! Jelesc; şi mă afectează frica.
22 Nu există niciun balsam vindecător în Ghilad? Nu este niciun doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?
1 Oh! Mi-aş dori să îmi fie capul un izvor de ape şi ochii o fântână cu lacrimi! Aş plânge atât ziua, cât şi noaptea – datorită distrugerii fiicei poporului meu.
2 O, (ce bine ar fi) dacă aş avea în deşert un adăpost pentru călători! Aş lăsa poporul meu şi aş pleca de la el; pentru că toţi comit adulter şi au devenit un grup al celor infideli (lui Dumnezeu).”
3 „Au limba întinsă ca un arc, ca să arunce minciuna; şi nu prin adevăr au devenit ei o forţă în ţară. Iahve zice: «Ei merg din răutate în răutate şi nu Mă cunosc.
4 Fiecare să se păzească de prietenul lui. Să nu vă încredeţi în niciunul dintre fraţii voştri, pentru că orice frate este un înşelător şi orice prieten bârfeşte.
5 Fiecare îşi înşală prietenul; şi nimeni nu spune adevărul. Îşi antrenează limba la vorbe mincinoase şi se obosesc să facă ce este rău.»
6 Iahve zice: «Locuinţa ta este în mijlocul înşelătoriei. Şi pentru că sunt înşelători, ei refuză să Mă cunoască.»”
7 „Din această cauză, Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: «Îi voi topi şi îi voi încerca; pentru că ce altceva aş putea face cu fiica poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată care omoară. Ea pronunţă înşelăciunea. Îşi folosesc gura ca să vorbească prietenului de pace; dar în adâncul inimii, îi pun capcane.»
9 Iahve zice: «Oare să nu îi pedepsesc Eu pentru aceste lucruri? Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?»”
10 „Voi face o plângere şi un bocet pentru munţi. Voi compune şi un cântec de jale pentru păşunile devastate – pentru că sunt arse; şi nimeni nu mai merge pe ele. Nu se mai aude acolo behăitul turmelor. Păsările zburătoare au plecat; şi animalele de pe câmp au fugit.”
11 „Voi transforma Ierusalimul într-o movilă de pietre, într-un adăpost de şacali. Voi transforma oraşele din (teritoriul numit) Iuda într-o zonă aridă, lipsită de locuitori.”
12 „Cine este omul înţelept, capabil să înţeleagă aceste lucruri? Cui i-a vorbit gura lui Iahve, ca să ne poată explica de ce este distrusă ţara şi de ce este arsă ca un deşert, în timp ce nimeni nu mai trece prin ea?
13 Dar Iahve vorbeşte astfel: «Se întâmplă aşa pentru că au abandonat (ascultarea de) legea Mea pe care le-o prezentasem. Ei nu au ascultat ce le-am spus şi nu au respectat legea Mea;
14 ci s-au comportat aşa cum le dicta ambiţia inimii lor şi s-au dus după baali, aşa cum i-au învăţat strămoşii lor.»”
15 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbeşte zicând: «Să ştiţi că voi hrăni oamenii acestui popor cu pelin; şi le voi da să bea ape otrăvite.
16 Îi voi dispersa printre nişte popoare pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor; şi îi voi urmări cu sabia până îi voi distruge!»”
17 „Iahve, Dumnezeul Armatelor spune: «Acum fiţi atenţi! Chemaţi să vină bocitoarele! Să vină şi femeile înţelepte!
18 Să se grăbească şi să cânte un cântec de jale pentru noi, până când ni se vor umple ochii de lacrimi şi pleoapele vor avea torenţi de apă.
19 Strigătul de jale se aude în Sion: ‘Cât suntem de distruşi; şi ce mare este ruşinea noastră! Trebuie să plecăm din ţară, pentru că locuinţele noastre sunt demolate!’»”
20 „Femeilor, ascultaţi Cuvântul lui Iahve! Deschideţi-vă urechile ca să auziţi cuvântul pe care îl pronunţă gura Lui! Învăţaţi-le pe fiicele voastre cântece de jale; şi învăţaţi-vă bocete unele pe altele –
21 pentru că moartea s-a urcat prin ferestrele noastre şi a intrat în palatele noastre. A distrus copiii de pe străzi şi tinerii din pieţe.”
22 „Spune(-le): «Iahve vă zice: ‘Corpurile moarte ale oamenilor vor sta întinse ca gunoiul pe câmpii şi vor fi ca snopul căzut în urma secerătorului. Nu va fi cine să îl adune!’»”
23 „Iahve vă spune: «Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui. Cel care are forţă (în ţară) să nu se laude cu forţa lui; iar cel bogat să nu se laude cu bogăţia lui.
24 Ci acela care se laudă, să se laude că Mă înţelege, că Mă cunoaşte şi că ştie că Eu sunt Iahve care Îmi manifest bunătatea şi care judec făcând dreptate pe pământ – pentru că acestea sunt lucrurile care Îmi plac!»”
25 „Iahve vă zice: «Să ştiţi că vin zile când îi voi pedepsi pe toţi cei care sunt circumcişi doar fizic:
26 pe cei din Egipt, pe cei din teritoriul numit Iuda, pe cei din Edom, pe cei din Amon, pe cei din Moab şi pe toţi cei care îşi rad colţurile bărbii şi care locuiesc în deşert; pentru că toate popoarele sunt necircumcise şi toţi urmaşii lui Israel au inima necircumcisă!»”
1 „Descendenţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Iahve!
2 El vă vorbeşte astfel: «Nu învăţaţi comportamentul celorlalte popoare; şi nu vă speriaţi de semnele cerului, chiar dacă acestor popoare le este frică de ele.
3 Obiceiurile celorlalte popoare sunt inutile. Ei taie un copac din pădure. Apoi, mâna meşterului îl lucrează cu uneltele de cioplit.
4 Îl împodobesc cu argint şi îl poleiesc cu aur, fixându-l cu ciocane şi cuie, ca să nu se mişte din locul lui.
5 Acei idoli sunt ca nişte sperietori într-o grădină cu pepeni: ei nu pot vorbi. Sunt transportaţi de alţii, pentru că nu pot merge. Să nu vă temeţi de ei; pentru că nu vă pot face niciun rău şi nu sunt capabili să vă facă nici bine!»”
6 „Nici măcar unul (dintre ceilalţi zei) nu este ca Tine, Doamne! Tu eşti mare; şi numele Tău este cunoscut – datorită forţei Tale.
7 Cine şi-ar permite să nu îşi manifeste reverenţa şi respectul faţă de Tine? Tu eşti Regele (tuturor) popoarelor! De Tine trebuie să se teamă toţi oamenii! Printre toţi înţelepţii popoarelor şi în toate regatele lor, nu există nimeni ca Tine!
8 Toţi împreună sunt incapabili şi nebuni. Toată «ştiinţa» lor se bazează pe idolii lor absurzi, făcuţi din lemn.
9 Argintul bătut este adus din Tarşiş; iar aurul vine din Ufaz. Statuile făcute de meşter şi de aurar sunt apoi îmbrăcate cu pânze vopsite cu albastru şi cu roşu aprins. Toate sunt lucrate de meşteri competenţi.
10 Dar (numai) Iahve este adevăratul Dumnezeu! El este Dumnezeul Viu şi Regele Etern. Când Se mânie El, pământul se cutremură şi popoarele nu pot suporta indignarea Lui!
11 Din această cauză, să le vorbiţi astfel: «Aceşti zei care nu au făcut cerul şi pământul, vor dispărea de pe suprafaţa pământului şi de sub cer.»
12 Dar Iahve a făcut pământul prin forţa Lui. El a conceput lumea cu înţelepciunea Lui şi a făcut cerul cu inteligenţa Lui.
13 Când vine tunetul Lui, urlă apele din cer. El înalţă norii de la marginile pământului, trimite fulgerele şi ploaia, scoţând vântul din camerele Lui.
14 Toţi oamenii sunt limitaţi şi fără cunoştinţă. Orice prelucrător în aur ajunge să îi fie ruşine de idolii lui – pentru că statuile lui turnate sunt numai minciună şi nu respiră deloc.
15 Ele nu au nicio valoare, pentru că sunt o lucrare ridicolă! Când va veni vremea să fie pedepsiţi (cei care îi venerează), vor muri.
16 Dar Cel care este moştenirea (urmaşilor) lui Iacov, nu se comportă ca ei. El a creat totul; şi Israel este tribul care beneficiază de moştenirea Lui. Numele Lui este Iahve, Dumnezeul Armatelor.”
17 „Tu care eşti sub asediu, adună-ţi lucrurile din ţară;
18 pentru că Iahve a zis: «Să ştiţi că de această dată îi voi arunca departe pe cei care locuiesc în ţară. Voi aduce suferinţă împotriva lor, ca să poată fi prinşi!»”
19 „Vai de mine! Sunt strivit! Rana mea nu poate fi vindecată! Dar îmi zic: «Aceasta este boala pe care o am (din partea Lui); şi trebuie să o suport.»
20 Cortul meu este distrus. Toate funiile mele sunt rupte. Fiii mei s-au îndepărtat de mine; şi nu mai sunt. Nu a mai rămas nimeni să îmi instaleze cortul din nou şi care să îmi ridice draperiile.
21 Mintea păstorilor a regresat; şi nu L-au căutat pe Iahve. Din această cauză nu au progresat; şi li s-au risipit toate turmele.
22 Constatăm că a apărut o veste. Ea spune că un mare cutremur se apropie din ţara de la Nord, ca să transforme oraşele din teritoriul urmaşilor lui Iuda într-un deşert şi într-un cuib de şacali.
23 Doamne, ştiu că viaţa unui om nu îi aparţine lui; şi nici nu poate el ca să îşi conducă paşii atunci când umblă.
24 Pedepseşte-mă, Doamne, ca să mă corectezi; dar să faci acest lucru cu măsură. Nu acţiona atunci când eşti mânios, pentru că altfel m-ai reduce la nimic.
25 Revarsă-Ţi supărarea peste popoarele care nu Te cunosc; şi acţionează astfel împotriva clanurilor care nu invocă numele Tău – pentru că ele l-au mâncat pe Iacov, l-au devorat, l-au decimat şi i-au distrus locuinţa!”
1 Urmează prezentarea Cuvântului care a venit la Ieremia de la Iahve:
2 „Ascultă cuvintele acestui legământ; şi vorbeşte-le oamenilor din teritoriul numit Iuda şi locuitorilor Ierusalimului.
3 Spune-le că Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, le vorbeşte, zicând: «Omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ, este blestemat.
4 Eu am poruncit acest legământ strămoşilor voştri atunci când i-am scos de pe teritoriul Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le-am zis: ‘Ascultaţi de ce vă spun Eu şi faceţi tot ce v-am poruncit. Astfel veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru.
5 Atunci Îmi voi respecta jurământul pe care l-am făcut faţă de strămoşii voştri, în baza căruia (m-am obligat că) le voi da o ţară în care curge lapte şi miere – aşa cum vedeţi că se întâmplă astăzi.’»” Eu am răspuns: „Amin, Doamne!”
6 Iahve mi-a zis: „Anunţă toate aceste cuvinte în oraşele locuite de urmaşii lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, zicând: «Ascultaţi de cuvintele acestui legământ şi respectaţi-le!
7 Din ziua când i-am scos pe strămoşii voştri de pe teritoriul Egiptului şi până astăzi, i-am avertizat continuu şi le-am zis: ‘Ascultaţi de cuvintele Mele!’
8 Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au aplecat urechea; ci fiecare a trăit ascultând de impulsul inimii lui rele. Din această cauză, am adus împotriva lor toate cuvintele (de blestem ale) acestui legământ despre care le poruncisem să îl respecte; dar ei nu l-au respectat.»”
9 Apoi Iahve mi-a zis: „Este un complot între bărbaţii descendenţilor lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.
10 Ei s-au întors la primele păcate ale strămoşilor lor care au refuzat să asculte cuvintele Mele; şi s-au dus după alţi (dumne)zei, ca să le slujească. Oamenii din teritoriul numit lui Israel şi cei din teritoriul numit Iuda au încălcat legământul Meu pe care-l ratificasem cu strămoşii lor.
11 Din această cauză, Iahve le vorbeşte astfel: «Să ştiţi că voi aduce peste ei un mare dezastru de care nu vor putea scăpa. Vor striga la Mine, dar nu îi voi asculta!
12 Cei din oraşele teritoriului numit Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să îi cheme pe zeii cărora le oferă tămâie; dar aceştia nu îi vor salva în timpul dezastrului.»
13 «Iuda, numărul zeilor tăi este egal cu cel al oraşelor tale! Şi aţi construit atâtea altare, câte străzi are Ierusalimul. Ele sunt altare închinate ruşinii, unde oferiţi tămâie în cinstea lui Baal!»
14 Dar tu nu pleda în favoarea acestui popor, nu face nici cereri şi nici rugăciuni pentru el; pentru că nu îi voi asculta când Mă vor chema în ziua distrugerii lor.”
15 „Ce face în casa Mea acela pe care l-am iubit, în timp ce concepe o mulţime de planuri rele? Ar putea oare carnea sfântă a animalelor sacrificate să îndepărteze de tine pedeapsa (care va veni)? Atunci când faci ce este rău, tu te bucuri!”
16 „Iahve te numise «Măslin verde, înfloritor şi cu fructe frumoase.» Dar El îi va da foc. Şi se va auzi vuietul unei mari trosnituri; iar ramurile lui vor fi distruse.
17 Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care te-a plantat, a decretat dezastrul împotriva ta – din cauza răutăţii oamenilor din teritoriul numit Israel şi a celor care se numesc Iuda. Ei sunt cei care Mi-au provocat mânia, arzând tămâie pentru Baal!”
18 „Iahve m-a anunţat; şi eu am ştiut. Tu(, Doamne,) mi-ai arătat atunci faptele lor.
19 Dar eu mă manifestam ca un miel blând, care este dus la măcelărie; şi nu ştiam planurile rele pe care le concepeau ei împotriva mea, când ziceau: «Să distrugem pomul cu fructul lui; să îl ştergem de pe pământul celor vii, ca să nu i se mai amintească numele.»
20 Dar, Doamne, Dumnezeul Armatelor, Tu, Cel care judeci cu dreptate şi care analizezi inima şi mintea, lasă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, pentru că Ţie Ţi-am predat cauza mea!”
21 „Pentru toate aceste lucruri, Iahve vorbeşte împotriva oamenilor din Anatot care caută să te omoare şi care îţi zic: «Nu profeţi în numele lui Iahve, pentru că vei muri omorât de mâna noastră!».
22 Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: «Îi voi pedepsi! Tinerii lor vor fi distruşi de sabie; iar fiii şi fiicele lor vor muri de foame.
23 Niciunul dintre ei nu va scăpa, pentru că voi aduce dezastrul peste oamenii din Anatot în anul când vor fi pedepsiţi!»”
1 „Doamne, Tu eşti totdeauna corect când mă cert cu Tine. Îţi voi vorbi totuşi despre deciziile Tale. De ce accepţi ca cei incorecţi să prospere? De ce toţi cei care comit nedreptăţi, beneficiază de situaţii favorabile lor?
2 Tu i-ai plantat; iar ei au făcut acolo rădăcină. Cresc şi sunt productivi. Tu eşti mereu invocat de buzele lor, dar departe de inimile lor.
3 Totuşi Tu, Doamne, mă cunoşti; mă vezi şi îmi analizezi inima când mă raportez la Tine. Prinde-i ca pe nişte oi care trebuie înjunghiate! Selectează-i şi păstrează-i special pentru ziua măcelului!
4 Până când se va jeli ţara şi se va usca iarba de pe câmpii? Din cauza răutăţii locuitorilor ţării, au dispărut animalele şi păsările. Se întâmplă aşa pentru că ei zic: «El nu ne va vedea sfârşitul!»”
5 „Dacă ai alergat cu cei care aleargă, iar ei te-au obosit, oare cum vei putea să concurezi cu nişte cai? Într-o ţară liniştită, te consideri protejat; dar ce vei face când se va revărsa Iordanul?
6 Chiar şi fraţii tăi – propria ta familie – te trădează. Ei personal strigă cu mare intensitate după tine! Nu te încrede în ei, chiar dacă vorbesc despre tine lăudându-te.
7 Mi-am abandonat casa, am plecat din moştenirea Mea; am lăsat-o pe iubita sufletului Meu la discreţia duşmanilor ei.
8 Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure: a strigat împotriva Mea, ameninţându-Mă. Din această cauză o urăsc.
9 N-a devenit oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se adună celelalte păsări răpitoare? «Duceţi-vă şi strângeţi toate animalele sălbatice de pe câmp. Aduceţi-le ca să o mănânce!»
10 Mulţi păstori Mi-au distrus via şi Mi-au călcat terenul agricol cu picioarele lor. Mi-au transformat acel teren plăcut într-un deşert lipsit de viaţă.
11 Au făcut din el un teritoriu arid, imposibil de locuit. Şi fiind lipsit de viaţă, el se jeleşte înaintea Mea. Toată ţara a fost devastată, pentru că nimeni nu este interesat de aceste lucruri.
12 Cei care distrug totul au ajuns la noi trecând prin toate zonele înalte nelocuite – pentru că sabia lui Iahve mănâncă ţara de la un capăt la celălalt – şi nimeni nu va avea pace.
13 Au semănat grâu, dar au cules spini. Au făcut mari eforturi, dar nu au obţinut nimic. Să vă fie ruşine de rezultatele pe care le culegeţi în urma mâniei violente a lui Iahve!”
14 „Iahve vorbeşte astfel: «Despre toţi vecinii Mei care sunt răi şi care acţionează împotriva moştenirii pe care am dat-o poporului Meu numit Israel, vă spun că îi voi smulge din ţara lor; şi voi smulge pe urmaşii lui Iuda din mijlocul lor!
15 Dar după ce îi voi smulge, voi avea din nou milă de ei; şi îi voi aduce pe fiecare la moştenirea lui şi în ţara de unde plecaseră.
16 Dacă vor învăţa bine comportamentul corect al poporului Meu şi vor jura pe numele Meu, zicând (că jură pe) ‘Iahve (care) este viu!’, aşa cum au învăţat şi ei poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi reabilitaţi în mijlocul poporului Meu!
17 Dar, dacă vreun popor nu va asculta, îl voi smulge în totalitate şi îl voi distruge.» Acestea sunt cuvintele lui Iahve.”
1 Iahve mi-a vorbit astfel: „Du-te şi cumpără-ţi o bucată lată de pânză făcută din in; şi pune-o în jurul şoldurilor, fără să o înmoi în apă.”
2 Am cumpărat acea bucată lată de pânză – conform Cuvântului lui Iahve – şi am pus-o în jurul şoldurilor.
3 Cuvântul lui Iahve mi-a vorbit a doua oară astfel:
4 „Ia pânza lată pe care ai cumpărat-o şi pe care o porţi în jurul şoldurilor. Du-te imediat la Eufrat şi ascunde-o acolo în deschizătura unei stânci.”
5 M-am dus şi am ascuns-o la Eufrat, conform poruncii pe care mi-o dăduse Iahve.
6 După mai multe zile, Iahve mi-a zis: „Ridică-te, du-te la Eufrat şi ia din acel loc pânza lată pe care ţi-am poruncit să o ascunzi acolo.”
7 M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat acea pânză lată din locul în care o ascunsesem. Dar am constatat că ea se stricase; şi nu mai era bună de nimic.
8 Cuvântul lui Iahve a venit la mine şi mi-a zis:
9 „Iahve spune: «Aşa voi distruge mândria (locuitorilor) din (teritoriul numit) Iuda şi marea mândrie a Ierusalimului.
10 Acest popor rău refuză să asculte mesajul cuvintelor Mele. Ei umblă ascultând de ambiţiile inimii lor; şi merg după alţi (dumne)zei ca să le slujească şi să li se închine! Din această cauză, poporul va ajunge ca această bucată de pânză care nu mai este bună de nimic.»
11 Iahve zice: «Aşa cum se lipeşte această pânză de şoldurile unui om, Eu Mă ataşasem de toţi aceia care se numesc Israel şi de toţi cei din teritoriul numit Iuda – ca să fie poporul Meu, onoarea numelui Meu, lauda Mea şi gloria Mea. Dar ei nu au ascultat!»”
12 „Spune-le aceste cuvinte: «Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vă zice: ‘Toate burdufurile de vin trebuie umplute!’» Şi dacă ei îţi vor zice: «Oare nu ştim noi că toate burdufurile de vin trebuie umplute?»,
13 să le spui: «Iahve vorbeşte astfel: ‘Să ştiţi că pe toţi locuitorii acestei ţări, pe regii care stau pe tronul lui David, pe preoţi, pe profeţi şi pe toţi cei care locuiesc în Ierusalim, îi voi umple de beţie.’
14 Iahve (mai) zice: ‘Îi voi lovi unul de altul: pe părinţi şi pe fii împreună. Nu îi voi scăpa, nu voi avea milă de ei şi nu voi fi indulgent cu ei; ci îi voi distruge!’»”
15 „Ascultaţi cu atenţie! Nu fiţi mândri, pentru că Iahve vorbeşte!
16 Glorificaţi pe Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve – înainte ca El să aducă întunericul, înainte să vă fie afectată stabilitatea picioarelor voastre pe munţii întunecaţi. Voi aşteptaţi lumina; dar El o va schimba într-o umbră a morţii. O va transforma într-un întuneric profund.
17 Dacă nu Îl veţi asculta, sufletul meu va plânge în secret pentru mândria voastră. Ochii mei vor plânge şi vor vărsa lacrimi pentru că turma lui Iahve va fi dusă în captivitate!”
18 „Spune regelui şi reginei-mamă: «Fiţi modeşti! Aplecaţi-vă; pentru că v-a căzut de pe cap coroana de glorie!»
19 Oraşele din (teritoriul numit) Neghev sunt închise; şi nu este nimeni (capabil) să le deschidă. Toţi oamenii din teritoriul numit Iuda sunt duşi în captivitate. Ei sunt toţi exilaţi.”
20 „Priviţi cu ochii voştri pe cei care vin dinspre Nord! Unde este turma care îţi fusese încredinţată – acea turmă frumoasă pe care o aveai?
21 Ce vei spune când Iahve îţi va desemna conducători pe aceia pe care i-ai determinat să îţi fie prieteni apropiaţi? Oare nu vei avea dureri ca o femeie în timp ce naşte?
22 Tu te întrebi în inima ta: «Oare de ce mi se întâmplă toate acestea?» Din cauza mulţimii nedreptăţilor tale ţi s-a ridicat marginea de jos a hainei şi ţi s-a văzut corpul gol.
23 Poate cuşitul să îşi schimbe pielea? Poate leopardul să îşi modifice petele? Nici voi nu puteţi face binele – tocmai voi care sunteţi învăţaţi să faceţi ce este rău.
24 Vă voi dispersa ca pleava luată de vântul deşertului.
25 Iahve îţi zice: «Aşa ţi se va întâmpla; şi aceste lucruri vor fi unitatea de măsură stabilită de Mine pentru tine – pentru că M-ai uitat şi te-ai încrezut în minciuni.
26 În acelaşi timp îţi voi ridica marginea de jos a hainelor tale şi o voi aduce peste faţa ta, ca să ţi se vadă părţile intime ale corpului; şi îţi va fi ruşine.
27 Astfel vor fi vizibile adulterele şi nechezaturile tale, acele fapte imorale pe care le-ai făcut! Am văzut faptele tale scârboase comise pe dealuri şi în câmpii. Vai de tine, Ierusalim! Cât timp vei mai sta în mizerie?»”
1 Cuvântul lui Iahve spus lui Ieremia cu ocazia secetei:
2 „Iuda jeleşte, iar porţile îi sunt slăbite; ele se vaită pentru ţară, iar strigătul Ierusalimului se înalţă în straturile (mai) înalte ale atmosferei.
3 Oamenii importanţi îi trimit pe cei inferiori lor să aducă apă. Ei se duc la fântâni; dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale. Ruşinaţi şi dezamăgiţi, ei îşi acoperă capul.
4 Pământul este crăpat pentru că nu este ploaie în ţară. Agricultorii sunt dezamăgiţi şi îşi acoperă capul.
5 Chiar şi căprioara de pe câmp naşte şi îşi abandonează puii – pentru că nu găseşte iarbă.
6 Măgarii sălbatici stau pe înălţimi şi îşi doresc să vină vântul – ca şacalii. Li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă!
7 Doamne, chiar dacă păcatele noastre vorbesc împotriva noastră, lucrează pentru numele Tău! Da, (recunoaştem că) ocaziile în care am fost neascultători de Tine sunt multe. Am păcătuit împotriva Ta.
8 O, Tu (Doamne) eşti Speranţa lui Israel, Salvatorul lui în timpul necazului! De ce eşti acum ca un străin în ţară şi ca un pelerin care se opreşte pentru o noapte?
9 De ce eşti ca un om şocat şi ca un luptător remarcabil dar incapabil să salveze (pe cineva)? Doamne, Tu eşti în mijlocul nostru; şi numele Tău este chemat (ca protecţie) peste noi! Nu ne abandona!”
10 Acum vă spun ce zice Iahve despre acest popor: „Pentru că le place să umble fără vreun scop şi nu îşi controlează picioarele, Iahve nu îi agreează. El Îşi aminteşte de nedreptatea lor şi îi pedepseşte pentru păcatele lor!”
11 Iahve mi-a zis: „Nu interveni ca să pledezi pentru binele acestui popor;
12 pentru că şi în cazul în care vor posti, tot nu voi asculta când strigă spre Mine. Chiar dacă vor aduce arderi integrale şi sacrificii de mâncare, nu le voi primi. Dar îi voi distruge cu sabia, cu foametea şi cu epidemiile.”
13 Eu am răspuns: „Ah! Doamne! Tu eşti Stăpân. Priveşte: profeţii lor le zic: «Nu veţi vedea sabie şi nu veţi fi afectaţi de nicio foamete; ci Iahve vă va da în acest loc o pace durabilă.»”
14 Dar Iahve mi-a zis: „Profeţii lor profeţesc minciuni în numele Meu. Nu i-am trimis Eu. Nu i-am autorizat Eu şi nu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri fără valoare şi înşelăciunile propriei lor inimi!
15 Din această cauză, Iahve vorbeşte despre profeţii care profeţesc în numele Lui: «Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în această ţară. Aceşti profeţi vor fi omorâţi (tocmai) de sabie şi de foamete;
16 iar aceia cărora le profeţesc ei, vor fi daţi afară (din oraş) şi întinşi pe străzile Ierusalimului – din cauza foametei şi a sabiei. Nu va exista nimeni care să îi înmormânteze: nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Le voi turna astfel peste capetele lor răutatea pe care o au.»”
17 Transmite-le acest mesaj: „Ochii mei (trebuie) să verse lacrimi atât ziua cât şi noaptea! Să nu se oprească; pentru că fecioara – fiica poporului meu – a fost afectată de o rană teribilă, provenită dintr-o lovitură dureroasă.
18 Dacă ies pe câmp, îi văd pe cei devastaţi de sabie. Dacă intru în oraş, văd dezastrul făcut de foamete. Chiar şi profetul şi preotul parcurg ţara fără să ştie în ce direcţie merg…”
19 „Oare ai abandonat Tu total pe cei care sunt în (teritoriul numit) Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne-ai lovit astfel încât nu mai avem vindecare? Noi aşteptam pacea, dar nu a venit nimic bun. Aşteptam un timp de vindecare, dar constatăm că a venit numai teroarea!
20 Doamne, recunoaştem atât vinovăţia noastră, cât şi vina strămoşilor noştri; pentru că (noi toţi) am păcătuit împotriva Ta.
21 Pentru numele Tău, nu desconsidera şi nu dezonora tronul gloriei Tale! Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi; şi nu îl anula!
22 Este oare printre idolii popoarelor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse (la porunca lor)? Nu; ci Tu, Doamne, Cel care eşti Dumnezeul nostru, (ne) oferi ploaie! Astfel, speranţa noastră este în Tine, pentru că Tu eşti Cel care faci toate aceste lucruri!”
1 Apoi Iahve mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar prezenta înaintea Mea, Eu tot nu aş fi binevoitor cu oamenii acestui popor. Alungă-i din faţa Mea! Să plece!
2 Dacă te vor întreba unde să se ducă, să le răspunzi că Iahve le zice: «Cei destinaţi morţii să meargă la moarte; cei destinaţi sabiei să fie omorâi de ea; cei destinaţi foametei să fie decimaţi de foamete; iar cei destinaţi sclaviei să ajungă sclavi.»
3 Iahve zice: «Voi trimite împotriva lor patru feluri de dezastre: sabia, ca să îi omoare; câinii, ca să îi sfâşie; păsările zburătoare (de pradă) şi animalele sălbatice ale pământului – ca să îi mănânce şi să îi distrugă.
4 Îi voi face să fie dezgustători pentru toate regatele pământului. Se va întâmpla aşa din cauza faptelor lui Manase – fiul lui Ezechia, rege în (teritoriul numit) Iuda – pe care le-a comis în Ierusalim.»”
5 „Ierusalim, cui îi va fi milă de tine? Cine va plânge pentru tine? Cine va veni să te întrebe despre bunăstarea ta?”
6 Iahve zice: „M-ai respins; Mi-ai întors spatele. Din această cauză, Îmi întind mâna împotriva ta şi te distrug. M-am săturat să mai am milă de tine!”
7 „Îi voi vântura (pe oamenii tăi) cu furca la porţile ţării. Îi voi priva de copii şi îi voi distruge pe cei care fac parte din poporul Meu – pentru că nu şi-au schimbat (în bine) comportamentul.
8 Văduvele lor vor fi mai numeroase decât particulele din care este format nisipul mării. Ziua, când este cea mai mare lumină, voi aduce distrugătorul împotriva mamei celui tânăr. Voi face să cadă prin surprindere peste ea chinul şi teroarea.
9 Cea care născuse şapte fii, va fi epuizată şi va muri. Soarele ei va apune când este încă ziuă. Va fi ruşinată şi umilită. Iahve zice: «Pe cei rămaşi în viaţă, îi voi face să ajungă pradă sabiei duşmanilor lor.»
10 «Mamă, vai de mine – pentru că m-ai născut ca om care provoacă ceartă şi neînţelegere în toată ţara! Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut; şi totuşi toţi mă blestemă!»”
11 Iahve a zis: „Este o certitudine că te voi elibera, ca să fii fericit. Fii convins că îi voi face pe duşmanii tăi să te implore în vremurile când vor veni (împotriva lor) dezastrul şi necazul.”
12 „Poate cineva să frângă fierul – acel fier din Nord – sau bronzul?
13 Voi da averile şi comorile tale. Ele vor fi o pradă de mare valoare – din cauza tuturor păcatelor tale comise pe întregul tău teritoriu.
14 Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi într-o ţară pe care nu o cunoşti – pentru că focul mâniei Mele s-a aprins şi arde peste voi!”
15 „Tu ştii totul, Doamne! Aminteşte-Ţi de mine; şi ai grijă de mine! Răzbună-mă împotriva celor care mă persecută! Tu eşti răbdător pentru foarte mult timp: nu mă alunga! Tu ştii câtă desconsiderare sufăr pentru Tine!
16 Când am găsit cuvintele Tale, le-am mâncat. Ele au fost bucuria şi satisfacţia inimii mele – pentru că, Doamne, Dumnezeul Armatelor, numele Tău este chemat peste mine!
17 N-am stat niciodată în compania amatorilor de petreceri, ca să mă înveselesc cu ei. Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine şi m-ai umplut de indignare.
18 De ce durerea mea este fără sfârşit? De ce mă doare rana şi refuză să se vindece? Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înşelător şi ca o apă care seacă?”
19 Iahve spune: „Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou să stai înaintea Mea. Dacă vei pronunţa cuvintele valoroase şi nu pe cele ieftine, vei fi ca gura Mea! Ei să se întoarcă la tine, şi nu tu la ei!”
20 Iahve (mai) zice: „Te voi face un zid pentru oamenii acestui popor. Vei fi un zid tare din bronz. Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge – pentru că Eu sunt cu tine, ca să te eliberez şi să te salvez.
21 Te voi scăpa din mâinile celor răi şi te voi recupera din palmele celor violenţi.”
1 Apoi Cuvântul lui Iahve a venit la mine şi mi-a zis:
2 „Să nu îţi iei soţie şi să nu ai nici fii, nici fiice în acest loc!
3 Iahve vorbeşte acum despre fiii şi fiicele care se vor naşte în acest loc, despre mamele care îi vor naşte şi despre taţii care îi vor concepe în această ţară:
4 «Ei vor suporta o moarte dureroasă. Nimeni nu îi va jeli, nici nu îi va înmormânta; ci vor fi ca un gunoi întins pe suprafaţa pământului. Vor muri loviţi de sabie şi afectaţi de foamete; iar corpurile lor moarte vor deveni hrană pentru păsările zburătoare de pradă şi pentru animalele sălbatice de pe pământ.»
5 Iahve spune: «Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi sau să jeleşti cu ei – pentru că Eu Mi-am retras pacea, bunătatea şi mila de la acest popor.
6 În această ţară vor muri atât cei mari cât şi cei mici; şi nu vor fi înmormântaţi. Nimeni nu îi va jeli, nimeni nu îşi va face tăieturi din cauza lor şi nimeni nu îşi va rade capul pentru ei.
7 Nimeni nu va rupe pâine pentru cei care jelesc, ca să îi consoleze pentru cel mort; nimeni nu le va întinde paharul condoleanţelor pentru tatăl sau pentru mama lor.
8 Să nu intri în nicio casă de petrecere ca să stai să mănânci sau să bei cu cei de acolo!»
9 Iahve, Conducătorul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, spune: «Să ştiţi că sub ochii voştri şi în zilele (vieţii) voastre, voi face să înceteze în acest loc atât strigătele de bucurie şi de veselie, cât şi vocea mirelui şi a miresei.»
10 Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a decis Iahve împotriva noastră toate aceste mari dezastre? Care este nedreptatea ce ni se poate reproşa? Ce păcat am comis împotriva Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve?»
11 Atunci să le răspunzi că Iahve le zice: «Se va întâmpla aşa pentru că strămoşii voştri M-au abandonat ducându-se după alţi (dumne)zei, pentru că i-au slujit şi li s-au închinat. Ei M-au uitat şi nu au respectat legea Mea.
12 Iar voi aţi făcut şi mai rău decât strămoşii voştri. Este evident că fiecare dintre voi trăieşte condus de ambiţiile inimii lui rele; şi nu Mă ascultaţi.
13 Din această cauză, vă voi alunga din această ţară într-una pe care nu aţi cunoscut-o şi care este necunoscută chiar şi strămoşilor voştri. Acolo veţi sluji altor (dumne)zei atât ziua cât şi noaptea – pentru că (atunci) nu voi (mai) manifesta bunătate(a Mea) faţă de voi.»
14 Totuşi Iahve vă zice: «Să ştiţi că vin zile când nu se va mai zice: ‘(Jur pe) Iahve, Cel care i-a scos pe israelieni din ţara Egiptului şi care este viu!’,
15 ci se va spune: ‘(Jur pe) Iahve (care) este viu – (pe) Cel care i-a scos pe israelieni din ţara de Nord şi din toate ţările unde îi alungase!’ – pentru că îi voi aduce înapoi în ţara lor pe care le-am dat-o strămoşilor lor.»
16 Iahve zice: «Să ştiţi că trimit o mulţime de pescari care îi vor pescui. Apoi voi trimite o mulţime de vânători care îi vor vâna pe toţi munţii, pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor –
17 pentru că ochii Mei privesc atent la comportamentul lor. El nu este ascuns de faţa Mea; şi vina lor nu este ascunsă de ochii Mei.
18 Mai întâi le voi oferi o dublă recompensă pentru vina şi păcatul lor – pentru că Mi-au profanat ţara cu statuile fără viaţă ale idolilor lor urâţi şi Mi-au umplut moştenirea cu faptele lor oribile!»”
19 „Doamne, Tu eşti Forţa mea, Fortăreaţa mea şi Refugiul meu în ziua necazului! Popoarele vor veni la Tine de la marginile pământului şi vor zice: «Strămoşii noştri nu au moştenit decât minciună şi lucruri fără valoare care nu le-au fost utile!»
20 Poate oare omul să determine «apariţia» şi «existenţa» propriilor lui zei? Da, poate; dar ei nu sunt (ca) Dumnezeu!”
21 „Din această cauză, să ştiţi că îi voi învăţa; şi de această dată îi voi obliga să cunoască (ce poate face) mâna Mea şi forţa Mea. Atunci vor şti că numele Meu este Iahve!
1 Păcatul celor din teritoriul numit Iuda este scris cu o daltă de fier şi cu un vârf de diamant. El este gravat pe tăbliţa inimii lor şi pe coarnele altarelor lor!
2 Chiar şi copiii lor îşi amintesc de altarele lor şi de imaginea astartei de lângă copacii verzi şi de pe dealurile înalte.
3 Muntele Meu din ţară, să ştii că voi da ca pradă bogăţia ta şi toate comorile tale împreună cu înălţimile tale – din cauza păcatelor de pe tot teritoriul tău.
4 Vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem. Şi acest lucru se va întâmpla din vina ta! Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi într-o ţară pe care nu o cunoşti – pentru că ai aprins focul mâniei Mele; şi el va arde pentru totdeauna!”
5 „Iahve vorbeşte astfel: «Cel care se încrede în om considerând că cel muritor este forţa lui şi care în inima lui Îl abandonează pe Iahve, este un om blestemat.
6 El trăieşte ca un tufiş în deşert; şi nu vede venind fericirea. Locuieşte în locurile arse ale terenurilor aride, într-un pământ sărat unde nu stă nimeni.
7 Cel care se încrede în Iahve şi care se bazează pe El, este un om binecuvântat.
8 El este ca un pom plantat lângă ape, care îşi dezvoltă rădăcinile direcţionându-le spre râu. Lui nu îi este frică de căldură; şi frunzişul lui este mereu verde. În anul secetei, nu se îngrijorează şi nu încetează să producă fructe.»”
9 „Inima este mai înşelătoare decât orice altceva; şi această stare a ei nu cunoaşte posibilitatea vindecării. Cine poate să îi ştie adevăratele intenţii şi motivaţii?”
10 „Eu, Iahve, sunt Cel care (pot să) analizez inima şi testez zonele profunde ale fiinţei – ca să recompensez pe fiecare om conform comportamentului lui şi în acord cu faptele pe care le face.”
11 „Omul care câştigă bogăţii pe nedrept este ca o pasăre care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat. Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui; şi la final nu va fi decât un nebun.
12 Locul sanctuarului nostru este (cel mai adecvat pentru) un tron glorios, înălţat de la început!
13 Doamne, Tu eşti Speranţa (urmaşilor) lui Israel! Toţi cei care Te abandonează, vor fi determinaţi să le fie ruşine! Cei care deviază de la (drumul ascultării de) Tine, vor fi înscrişi pe pământ între cei care Îl abandonează pe Iahve, pe Cel care este Izvorul apelor vii!”
14 „Doamne, vindecă-mă; şi voi fi vindecat! Salvează-mă; şi voi fi salvat – pentru că Tu eşti Cel pe care Îl elogiez!
15 Constat că ei îmi zic: «Unde este Cuvântul lui Iahve? Să se confirme acum ce spune el!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, nu am refuzat să fiu păstor; şi Tu ştii că nici nu am dorit (să vină) ziua dezastrului (poporului meu). Ce am pronunţat cu buzele mele, este descoperit înaintea Ta.
17 Astfel, (ce se va întâmpla) nu va fi un motiv de panică pentru mine, pentru că Tu eşti refugiul meu în ziua dezastrului.
18 Nu eu să suport ruşine; ci să fie ruşinaţi aceia care mă persecută! Ei să intre în panică! Dar pe mine păzeşte-mă de teroare! Adu peste ei reaua zi! Striveşte-i de două ori mai mult!”
19 „Iahve mi-a spus să mă duc să stau la poarta unde trec oamenii din poporul meu – acolo unde intră şi ies regii din teritoriul numit Iuda. El mi-a zis să stau şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului
20 şi să le vorbesc astfel: «Ascultaţi Cuvântul lui Iahve, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din (teritoriul numit) Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului care intraţi pe aceste porţi!
21 Iahve vă spune: ‘Fiţi atenţi (ce se întâmplă) în sufletele voastre, ca să nu transportaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului.
22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nicio lucrare; ci să sfinţiţi ziua de Sabat aşa cum am poruncit strămoşilor voştri!
23 Ei nu au ascultat şi au ignorat acest lucru, ambiţionându-se să sfideze porunca şi să nu ia în considerare pedeapsa (prevăzută pentru nerespectarea ei).’
24 Iahve vă zice: ‘Dar voi, dacă Mă veţi asculta cu atenţie şi nu veţi trece cu nicio greutate pe porţile acestui oraş în ziua destinată Sabatului, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nicio lucrare în timpul ei,
25 vor intra pe porţile acestui oraş regi şi prinţi care stau pe tronul lui David! Atât ei şi prinţii lor, cât şi oamenii din teritoriul numit Iuda împreună cu locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai; iar acest oraş va fi locuit pentru totdeauna.
26 Vor veni (oameni) atât din oraşele teritoriului numit Iuda şi din vecinătăţile Ierusalimului, cât şi din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă, din cea muntoasă şi din Neghev – ca să aducă la casa lui Iahve arderi integrale şi sacrificii, daruri de mâncare, tămâie şi sacrificii de mulţumire.
27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua destinată Sabatului – sfinţire care presupune să nu transportaţi nicio greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat –, voi aprinde un foc la porţile oraşului. El va devasta palatele Ierusalimului; şi nu va fi stins.’»”
1 Acestea sunt cuvintele care au venit la Ieremia din partea lui Iahve:
2 „Scoală-te şi du-te în casa olarului! Acolo îţi voi oferi posibilitatea să auzi mesajul Meu!”
3 M-am dus în casa olarului; şi am observat că el lucra pe roată.
4 Dar vasul de argilă pe care îl făcea olarul, s-a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, aşa cum i-a plăcut lui.
5 Cuvântul lui Iahve a venit din nou la mine şi mi-a zis:
6 „Iahve spune: «Urmaşi ai lui Israel, oare nu pot Eu să fac cu voi ca acest olar? Descendenţi ai lui Israel, să ştiţi că voi sunteţi în mâna Mea exact ca argila în mâna olarului.
7 La un moment dat zic despre un popor sau despre un regat că îl voi smulge, că îl voi dărâma şi că îl voi distruge.
8 Dar dacă acel popor, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, Eu voi regreta răul pe care intenţionam să i-l fac.
9 În mod asemănător, se poate întâmpla să zic despre un popor sau despre un regat că îl voi fonda şi că îl voi planta.
10 Dar dacă acel popor face ce este rău înaintea ochilor Mei şi nu ascultă vocea Mea, voi regreta binele pe care intenţionam să i-l fac.»”
11 „Deci vorbeşte acum oamenilor din teritoriul numit Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, spunându-le că Iahve le zice: «Să ştiţi că pregătesc un dezastru (care va veni) împotriva voastră; şi fac un plan care va fi în defavoarea voastră. Pentru că acest lucru ar urma să se întâmple, schimbaţi-vă fiecare stilul rău de viaţă şi corectaţi-vă atât comportamentul cât şi faptele!»
12 Dar ei zic: «Este o decizie inutilă! Noi ne vom urma în continuare gândurile; şi fiecare va lucra aşa cum îi dictează ambiţiile inimii lui rele.»
13 Din această cauză, Iahve vă spune: «Întrebaţi printre popoare: ‘Cine a mai auzit despre lucruri asemănătoare? Fecioara Israel a făcut cel mai oribil lucru.
14 Oare zăpada Libanului dispare vreodată de pe stâncile versanţilor lui? Oare seacă vreodată apele reci care vin de departe?’
15 Dar oamenii care formează poporul Meu M-au uitat; şi aduc tămâie (pe care o închină în cinstea) idolilor. Aceşti idoli i-au făcut să se împiedice pe drumurile lor, pe vechile poteci; şi astfel au ajuns să meargă pe trasee şi pe drumuri nebătătorite.
16 Au făcut din ţara lor un deşert şi un etern subiect al ridicolului. Toţi cei care trec prin ea, sunt surprinşi; şi dau din cap.
17 Îi voi dispersa înaintea duşmanului (şi vor fi bătuţi) ca (de) vântul care vine din Vest. În ziua necazului lor, le voi arăta spatele Meu şi nu faţa.»”
18 Ei zic: „Veniţi! Să concepem planuri împotriva lui Ieremia; pentru că nu va dispărea legea din lipsă de preoţi şi nici sfatul din lipsă de înţelepţi. Nu va lipsi nici Cuvântul (lui Iahve), chiar dacă nu vor mai fi profeţi. Deci veniţi să îl lovim cu vorba şi să ignorăm toate cuvintele lui!”
19 „Doamne, ascultă-mă! Auzi şi ce spun adversarii mei.
20 Se recompensează oare binele cu rău? Şi totuşi ei au săpat o groapă sufletului meu! Aminteşte-Ţi că eu am stat în faţa Ta ca să vorbesc în favoarea lor şi să deviez mânia Ta de la ei.
21 Acum, fă să le ajungă copiii pradă foametei; şi lasă-i fără ajutor în faţa sabiei! Soţiile lor să fie fără copii; şi să rămână văduve. Oamenii lor să fie omorâţi; iar tinerii lor să fie omorâţi cu sabia în luptă!
22 Să se audă un strigăt din casele lor atunci când vei aduce în mod surprinzător împotriva lor nişte grupuri (înarmate) – pentru că au săpat o groapă ca să mă prindă şi au ascuns laţuri pentru picioarele mele.
23 Dar Tu, Doamne, cunoşti toate planurile lor concepute ca să mă omoare. Nu le ierta nedreptatea şi nu le şterge păcatul din faţa Ta. Să fie desfiinţaţi înaintea Ta! Lucrează împotriva lor când va veni vremea mâniei Tale!”
1 Iahve îţi spune: „Du-te şi cumpără un vas de argilă de la un olar. Apoi ia cu tine câţiva oameni din consiliul bătrânilor poporului şi câţiva dintre bătrânii preoţilor.
2 Du-te cu ei în valea Ben-Hinom, care este în zona din exteriorul Porţii Ciobului. Să proclami acolo cuvintele pe care ţi le spun.
3 Să vorbeşti astfel: «Regi ai celor din teritoriul numit Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ascultaţi Cuvântul lui Iahve! Iahve, Conducătorul Armatelor care este Dumnezeul lui Israel, vă zice: ‘Să ştiţi că voi aduce peste acest loc un dezastru care va face să îi ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se despre el.’»
4 Se va întâmpla aşa, pentru că M-au abandonat, au schimbat destinaţia acestui loc, au adus în el tămâie (închinată) altor (dumne)zei pe care nu îi cunoşteau nici ei, nici strămoşii lor şi nici regii din teritoriul numit Iuda şi au umplut acest loc cu sângele celor care au fost omorâţi nevinovaţi.
5 Au construit înălţimi lui Baal, ca să îşi pună copiii în foc pentru Baal ca arderi integrale – lucru despre care nici nu dădusem porunci, pe care nici nu îl menţionasem şi nici măcar nu Mi-l imaginasem!
6 Pentru că au făcut aceste fapte, Iahve vă anunţă că vine vremea când acest loc nu se va mai numi Tofet şi nici valea Ben-Hinom; ci va fi numit Valea Măcelului.
7 În acest loc voi distruge planurile celor din teritoriul numit Iuda şi ale celor care locuiesc în Ierusalim. Îi voi face să cadă omorâţi de sabie înaintea duşmanilor lor. Vor fi omorâţi de mâna celor care urmăresc să le ia viaţa. Voi da corpurile lor moarte ca hrană păsărilor zburătoare de pradă şi animalelor sălbatice carnivore de pe pământ.
8 Voi face din acest oraş o oroare şi ceva ridicol. Toţi cei care vor trece pe lângă el, vor fi afectaţi de frică şi vor fluiera din cauza tuturor rănilor lui.
9 Îi voi determina să ajungă să îşi mănânce carnea fiilor lor şi carnea fiicelor lor. Îşi vor mânca unii altora carnea în timpul asediului şi al situaţiilor foarte dificile în care îi vor aduce duşmanii lor urmărind să îi extermine.
10 Apoi să spargi vasul sub ochii oamenilor care vor merge acolo cu tine;
11 şi să le spui că Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbeşte astfel: «Voi strivi acest popor şi acest oraş exact ca atunci când se sparge vasul unui olar şi nu mai poate fi refăcut! Vor fi înmormântaţi în Tofet pentru că nu va mai fi loc pentru înmormântări.
12 Iahve spune că aşa va face acestui loc şi celor care locuiesc aici. Va proceda cu această localitate la fel ca în cazul Tofetului.
13 Casele Ierusalimului şi casele regilor din teritoriul numit Iuda vor deveni necurate ca Tofetul. Mă refer la toate casele pe acoperişul cărora se ardea tămâie întregii armate a cerului şi se turnau sacrificii de băutură altor (dumne)zei.»”
14 Ieremia s-a întors din Tofet, de acolo de unde îl trimisese Iahve să profeţească. Apoi a stat în curtea casei lui Iahve; şi a vorbit pentru întregul popor, zicând:
15 „Iahve, Conducătorul Armatelor care este Dumnezeul lui Israel, spune: «Vă anunţ că voi aduce peste acest oraş şi peste toate celelalte oraşe din jurul lui, toate dezastrele pe care le-am anunţat împotriva lor – pentru că s-au ambiţionat să nu asculte cuvintele Mele!»”
1 Atunci când preotul Paşhur – fiul lui Imer – care avea funcţia de supraveghetor-şef în casa lui Iahve, l-a auzit pe Ieremia profeţind aceste lucruri,
2 l-a bătut şi l-a pus să stea prins în butucii care erau la Poarta lui Beniamin – numită şi Poarta de Sus – în casa lui Iahve.
3 Totuşi, a doua zi, Paşhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Atunci Ieremia i-a zis: „Iahve nu te mai numeşte Paşhur, ci Magor-Misabib,
4 pentru că El a (mai) zis: «Îţi promit că te voi face să fii un motiv de oroare atât pentru tine, cât şi pentru toţi prietenii tăi. Ei vor cădea omorâţi de sabia duşmanilor lor; şi ochii tăi vor vedea acest lucru. Chiar şi locuitorii din teritoriul numit Iuda vor fi capturaţi de regele Babilonului şi vor deveni sclavii lui. El îi va duce captivi în Babilon şi îi va omorî cu sabia.
5 Voi da toate bogăţiile acestui oraş, tot rezultatul muncii oamenilor lui, tot ce are el mai valoros şi toate bogăţiile regilor din teritoriul numit Iuda, în mâinile duşmanilor lor. Ei le vor jefui, le vor lua şi le vor duce în Babilon.
6 Chiar şi tu, Paşhur, împreună cu toţi cei care locuiesc în casa ta, veţi merge captivi în Babilon. Acolo vei muri; şi acolo vei fi înmormântat – atât tu, cât şi toţi prietenii tăi cărora le-ai profeţit minciuni!»”
7 „Doamne, m-ai convins; şi eu am acceptat că ai dreptate. Mi-ai fost superior (în forţă) şi m-ai învins. Sunt un motiv de râs (între oameni) toată ziua. Toţi mă ridiculizează –
8 pentru că de fiecare dată când vorbesc, trebuie să strig şi să proclam: «Violenţă şi tiranie!». Cuvântul lui Iahve îmi aduce insulte şi ruşine toată ziua!
9 Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El şi să nu mai vorbesc în numele Lui, constat că în inima mea este ceva ca un foc devastator. Este acolo un foc închis în oasele mele. Doresc să îl opresc, dar nu pot să fac acest lucru;
10 pentru că (mereu) aud şoaptele multora, care zic: «Teroare din toate părţile! Acuzaţi-l! Veniţi să îl condamnăm!» Toţi cei care trăiau în pace cu mine, urmăresc acum în secret să vadă dacă încep să mă agit; şi zic: «Poate că se va lăsa convins. Îl vom prinde şi ne vom răzbuna pe el!»
11 Dar Iahve este cu mine ca un luptător remarcabil care are forţa să mă protejeze! Astfel, cei care mă urmăresc, se vor împiedica şi nu vor învinge. Vor fi plini de ruşine, pentru că nu vor avea succes în acţiunile lor. Vor deveni plini de o ruşine eternă care nu va fi uitată.
12 Doamne, Tu eşti Dumnezeul Armatelor; şi îl susţii pe omul corect. Tu eşti Cel care pătrunzi în inima şi în mintea lui. Acum, lasă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor; pentru că Ţie mi-am încredinţat cauza mea!
13 Cântaţi lui Iahve! Lăudaţi pe Iahve, pentru că El salvează sufletul celui sărac din mâinile răufăcătorilor lui.
14 Să fie blestemată ziua în care m-am născut! Acea zi în care m-a născut mama mea, să nu fie binecuvântată!
15 Să fie blestemat omul care l-a umplut de bucurie pe tatăl meu, zicându-i «Ţi s-a născut un copil: un fiu!»!
16 Acel om să fie ca oraşele pe care le-a distrus Iahve fără milă! Să audă gemete dimineaţa şi strigăte de război la mijlocul zilei –
17 pentru că nu m-a omorât în uterul mamei unde ar fi fost mormântul meu. Astfel, uterul ei m-ar fi păstrat (acolo, în el) pe pentru totdeauna.
18 De ce am ieşit din uterul mamei ca să văd necazul şi suferinţa şi să îmi termin zilele existenţei mele în durere?”
1 Urmează Cuvântul care a venit la Ieremia din partea lui Iahve atunci când regele Zedechia l-a trimis la el pe Paşhur – fiul lui Malchia – şi pe preotul Ţefania – fiul lui Maaseia – ca să îi zică:
2 „Întreabă-L pe Iahve pentru noi; pentru că Nabucodonosor – regele Babilonului – a început războiul împotriva noastră. Poate că Iahve va face pentru noi vreuna dintre minunile Sale, ca să îl determine să plece de la noi.”
3 Ieremia le-a răspuns: „Spuneţi-i lui Zedechia
4 Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve vorbeşte astfel: «Să ştii că voi întoarce împotriva voastră armele de război care sunt în mâinile voastre şi pe care le folosiţi ca să luptaţi împotriva regelui Babilonului şi a caldeenilor care vă asediază în exteriorul zidurilor. Eu îi voi strânge în mijlocul acestui oraş.
5 Eu personal voi lupta împotriva voastră cu mână întinsă; şi braţul Meu va avea o mare forţă (distructivă). Voi acţiona cu mânie, cu brutalitate şi cu multă violenţă.
6 Îi voi lovi pe locuitorii acestui oraş – atât pe oameni, cât şi pe animale – şi vor muri afectaţi de o epidemie teribilă.
7 Iahve spune că apoi va face ca Zedechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – împreună cu tot poporul din acest oraş care îl slujeşte şi care vor scăpa de epidemie, de sabie şi de foamete, să ajungă prizonierii lui Nabucodonosor – regele Babilonului. Astfel, ei vor fi captivii duşmanilor lor. Vor ajunge sclavii celor care urmăresc să le ia viaţa. Nabucodonosor îi va omorî cu sabia ascuţită. Nu îi va menaja, nu va avea milă de ei şi nu îi va ierta!»
8 Iar acestui popor să îi spui că Iahve îi vorbeşte astfel: «Să ştiţi că pun înaintea voastră drumul vieţii şi drumul morţii.
9 Cine va rămâne în acest oraş, va muri lovit de sabie, de foamete sau de epidemie. Dar cine va pleca din el ca să se predea caldeenilor care vă asediază, va trăi; şi viaţa lui îi va fi singura pradă.»
10 Iahve zice: «Mi-am îndreptat privirile împotriva acestui oraş, ca să îi fac rău, nu bine; şi astfel, el va fi capturat de regele Babilonului care îi va da foc!»
11 Să vorbeşti şi familiei regelui din teritoriul numit Iuda, spunându-le: «Ascultaţi Cuvântul lui Iahve!
12 Urmaşi ai lui David, Iahve vă zice: ‘Faceţi dreptate în fiecare dimineaţă! Scoateţi pe cel oprimat din mâinile exploatatorului lui ca să nu se declanşeze mânia Mea ca un foc şi ca să nu se aprindă fără să mai poată fi stinsă din cauza răutăţii faptelor voastre.’
13 ‘Oraş construit în vale ca stâncă a podişului, Iahve îţi spune că este împotriva ta!’ Voi spuneţi: ‘Cine poate veni împotriva noastră? Cine poate intra în adăposturile noastre?’,
14 Iahve vă zice: ‘Să ştiţi că vă voi pedepsi corespunzător rezultatului faptelor voastre. Voi aprinde un foc în pădurea voastră; şi el îi va arde toate vecinătăţile.’»”
1 „Iahve vorbeşte astfel: «Du-te la palatul regelui celor numiţi Iuda şi proclamă acolo următoarele cuvinte:
2 ‘Ascultă Cuvântul lui Iahve, rege al celor din teritoriul numit Iuda – tu care stai pe tronul lui David. Fii atent atât tu, cât şi slujitorii tăi împreună cu poporul care intră pe aceste porţi.
3 Iahve vă vorbeşte, zicând: Faceţi dreptate şi judecată (corectă)! Eliberaţi pe cel tâlhărit din mâinile celui care îl fură! Nu chinuiţi pe străin, pe orfan sau pe văduvă! Nu faceţi să curgă sângele celor nevinovaţi în acest loc!
4 Dacă veţi respecta aceste porunci, atunci pe porţile acestui palat vor intra regi care stau pe tronul lui David. Ei vor fi urcaţi în care şi vor sta călare pe cai – atât ei, cât şi slujitorii lor împreună cu poporul din care provin.
5 Dar dacă nu vă veţi conforma cerinţelor prezentate în aceste porunci, Iahve vă jură pe El Însuşi că acest palat va ajunge o ruină!’»
6 Iahve vorbeşte despre palatul regelui din teritoriul numit Iuda: «Deşi eşti pentru Mine ca Ghiladul, ca piscul Libanului, te voi face să fii pustiu. Vei deveni ca un oraş fără locuitori!
7 Voi trimite împotriva ta nişte distrugători. Fiecare te va distruge cu armele lui. Ei îţi vor tăia cei mai frumoşi cedri şi îi vor arunca în foc.
8 Multe popoare vor trece pe lângă acest oraş şi se vor întreba unul pe altul: ‘De ce a procedat Iahve aşa cu acest mare oraş?’
9 Şi li se va răspunde: ‘Pentru că a refuzat să mai respecte legământul pe care îl făcuse cu Dumnezeul lui numit Iahve şi pentru că s-a închinat şi a slujit altor (dumne)zei.’»”
10 „Nu îl plângeţi pe cel mort şi nu îl jeliţi; ci plângeţi-l mai bine pe cel care merge în captivitate. El nu se va mai întoarce şi nu îşi va mai vedea locul natal.
11 Iahve spune despre Şalum – fiul lui Iosia –, regele celor numiţi Iuda, care a guvernat în locul tatălui lui numit Iosia şi care a plecat din acest loc: «Nu se va mai întoarce niciodată,
12 ci va muri în locul în care l-au dus în captivitate; şi nu va mai vedea această ţară.»”
13 „Vai de cel care îşi construieşte palatul cu nedreptate şi camerele de sus păcătuind, punându-şi semenul să lucreze degeaba, fără să îi dea plata pentru munca pretată!
14 El îşi zice: «Îmi voi construi un mare palat care să aibă camerele de sus spaţioase!» Şi astfel îi face multe ferestre, îl plachează cu cedru şi îl vopseşte în roşu aprins.
15 Iahve zice: «Te face să fii rege faptul că aduni mereu cedru? Oare tatăl tău nu mânca şi nu bea şi el? Şi totuşi, el judeca pe toţi corect şi făcea dreptate, astfel încât totul îi mergea bine.
16 El judeca situaţia săracului şi făcea dreptate celui defavorizat material; şi toate îi mergeau bine. Oare nu tocmai acest lucru înseamnă a Mă cunoaşte?
17 Dar tu nu ai ochi şi inimă decât pentru câştigul necinstit. Urmăreşti doar să faci să curgă sângele oamenilor nevinovaţi, să exploatezi pe semenii tăi şi să îi furi.»”
18 „Pentru că se întâmplă aceste lucruri, Iahve vorbeşte despre Iehoiachim – fiul lui Iosia – care este acum regele celor numiţi Iuda: «Nu îl vor jeli, zicând: ‘Vai, fratele meu! Vai, sora mea!’ Nu îl vor plânge, zicând: ‘Vai, stăpâne! Vai, maiestate!’;
19 ci va fi înmormântat ca un măgar. Va fi târât afară şi aruncat dincolo de porţile Ierusalimului.»”
20 „Du-te pe Liban şi strigă! Vorbeşte cu mare intensitate în Basan. Strigă de pe Abarim; pentru că toţi iubiţii tăi sunt distruşi.
21 Ţi-am vorbit când îţi mergea bine; dar tu ai zis: «Nu voi asculta!» Aşa te-ai comportat încă din tinereţe, pentru că nu ai ascultat de ce ţi-am spus!
22 Vântul îi va dispersa pe toţi păstorii tăi; iar cei pe care îi iubeşti, vor merge în captivitate. Atunci vei ajunge să îţi fie ruşine şi vei fi umilit din cauza întregii tale răutăţi.
23 Tu, cel care locuieşti în Liban şi care ai cuibul între cedri, vai cum vei mai geme când te vor afecta durerile! Acelea vor fi dureri chinuitoare ca ale unei femei când naşte!
24 Iahve zice: «Cât de adevărat este faptul că Eu sunt viu, atât de adevărat este că dacă tu, Iehoiachin – fiul lui Iehoiachim – regele celor numiţi Iuda, ai fi un inel de sigiliu în mâna Mea dreaptă, şi de acolo te-aş scoate!
25 Te voi face să ajungi prizonierul celor care intenţionează să îţi ia viaţa. Vei fi prins de mâinile celor de care ţi-e frică. Vei ajunge chiar în mâinile lui Nabucodonosor – regele Babilonului – şi în mâinile caldeenilor.
26 Te voi lua împreună cu mama ta care te-a născut, vă voi arunca într-o altă ţară, unde nu v-aţi născut; şi acolo veţi muri!
27 Nu vă veţi mai întoarce în ţara în care doriţi să vă întoarceţi!»”
28 „Este oare acest om numit Iehoiachin un vas desconsiderat şi sfărâmat, pe care nu îl mai doreşte nimeni? De ce oare sunt aruncaţi atât el cât şi urmaşii lui într-o ţară pe care nu o cunosc?”
29 „O, ţară, ţară, ţară! Ascultă Cuvântul lui Iahve!
30 Iahve vorbeşte, zicând: «Înregistraţi-l în scris pe un sul pe acest om – ca unul lipsit de copii şi ca unul care nu va prospera în timpul vieţii lui – pentru că niciunul dintre urmaşii lui nu va prospera. Niciunul nu va sta pe tronul lui David şi nu va mai guverna în teritoriul numit Iuda.»”
1 Iahve zice: „Vai de păstorii care distrug şi risipesc turma păşunii Mele!
2 Pentru că se întâmplă acest lucru, Dumnezeul lui Israel numit Iahve vorbeşte astfel împotriva păstorilor care pasc pe cei care aparţin poporului Lui: «Pentru că Mi-aţi risipit oile, pentru că le-aţi alungat şi nu le-aţi îngrijit, vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre!» Acesta este mesajul lui Iahve.
3 «Eu personal voi aduna pe cei rămaşi din turma Mea din toate ţările în care am alungat-o; şi o voi aduce înapoi în păşunea ei, unde va fi productivă şi se va înmulţi.
4 Îi voi desemna păstori care o vor paşte. Nu îi va mai fi teamă, nici frică; şi nicio oaie nu va mai lipsi din ea.» Acestea sunt cuvintele lui Iahve.
5 «Iahve (mai) zice: ‘Să ştiţi că vin zile când voi face să crească lui David o Ramură dreaptă: un Rege care va guverna cu înţelepciune şi care va face judecată şi dreptate în ţară.
6 În zilele (guvernării) Lui, cei numiţi Iuda vor fi salvaţi; şi Israel va locui într-un climat de securitate. Va fi cunoscut cu numele de Iahve – Dreptatea noastră!’
7 Iahve spune: ‘Să ştiţi că vine vremea când nu se va mai zice că Iahve care i-a scos pe israelieni din teritoriul Egiptului este viu,
8 ci că Iahve care a scos şi a adus înapoi pe urmaşii familiei lui Israel din Nord şi din toate ţările în care îi risipise, este viu! Atunci ei vor locui în propria lor ţară.’»”
9 Urmează un mesaj pentru profeţi. „Inima îmi este distrusă în interiorul meu. Toate oasele îmi tremură. Sunt ca un om beat, ca un om învins de vin din cauza lui Iahve şi a sfintelor Lui cuvinte.
10 Ţara este plină de cei care comit adulter. Din cauza blestemului, ţara jeleşte şi păşunile din apropierea deşertului sunt uscate. Alergarea lor este rea şi forţa lor este folosită ca să comită nedreptatea.
11 Atât profetul, cât şi preotul, şi-au stricat comportamentul. Iahve zice: Chiar şi în casa Mea le-am găsit răutatea.
12 Din această cauză, drumul le va fi ca un teren alunecos. Vor fi împinşi în întuneric; şi vor cădea în el – pentru că voi aduce dezastrul peste ei în anul când îi voi pedepsi.” Acesta este mesajul lui Iahve (pentru profeţi).
13 „Printre profeţii Samariei am văzut următoarea practică scârboasă: ei au profeţit în numele lui Baal şi l-au rătăcit pe poporul Meu numit Israel.
14 Printre profeţii Ierusalimului am văzut un lucru oribil: ei comit adulter şi trăiesc în minciună. Îi susţin pe răufăcători. Astfel, niciunul nu se întoarce de la răutatea lui. Toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma, iar locuitorii oraşului semănă cu cei din Gomora.”
15 Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune despre profeţi: „Să ştiţi că îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea ape otrăvite – pentru că prin profeţii Ierusalimului s-a răspândit depravarea în toată ţara!”
16 Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: „Nu ascultaţi cuvintele pe care vi le profeţesc profeţii voştri; pentru că ei vă dau speranţe false. Vă spun viziuni concepute de mintea lor şi care nu provin din gura lui Iahve.
17 Ei vorbesc celor care Mă desconsideră, spunându-le că Iahve promite pace; iar tuturor celor care trăiesc conduşi de ambiţiile inimii lor, le spun că nu îi va afecta niciodată vreun rău.
18 Dar care dintre ei a fost prezent la consiliul lui Iahve, ca să vadă şi să audă Cuvântul Lui? Cine a luat în considerare Cuvântul Lui şi l-a ascultat?”
19 „Să ştiţi că furtuna lui Iahve se declanşează cu mânie. Vijelia (Lui) vine în mare viteză şi se îndreaptă spre capul celor răi.
20 Mânia lui Iahve nu va înceta până când El nu Îşi va pune în aplicare toate planurile inimii Lui. În ultimele zilele, veţi înţelege clar acest lucru.”
21 „Nu Eu i-am trimis pe aceşti profeţi; şi totuşi ei au venit. Nu Eu le-am vorbit; şi totuşi ei au profeţit.
22 Dacă ar fi fost prezenţi la consiliul Meu, ar fi anunţat pe poporul Meu despre cuvintele Mele; şi l-ar fi întors de la drumul lui rău şi de la răutatea faptelor lui.
23 Iahve zice: «Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, nu şi un Dumnezeu de departe?»
24 Iahve zice: «Se poate ascunde cineva în locuri secrete fără ca Eu să îl văd? Nu umplu Eu cerul şi pământul?
25 Am auzit ce spun profeţii care profeţesc minciuni în numele Meu. Ei zic: ‘Am avut un vis! Am avut un vis!’
26 Până când vor aceşti profeţi să profeţească minciunile şi înşelătoriile concepute de mintea lor?
27 Ei cred că prin visele pe care şi le povestesc unul altuia, vor determina pe poporul Meu să Îmi uite numele la fel cum strămoşii lor Mi-au uitat numele în favoarea lui Baal…
28 Profetul care a avut un vis, să îl povestească; dar cel care are Cuvântul Meu, să îl proclame cu devotament.» Iahve zice: «Ce au în comun paiele cu grâul?»
29 Iahve spune: «Oare nu este Cuvântul Meu ca un foc şi ca un ciocan care sfărâmă stânca în bucăţi?»
30 Iahve (mai) spune: «Sunt împotriva profeţilor care îşi fură unul altuia cuvintele, susţinând apoi că ele sunt ale Mele!»
31 Iahve zice: «Da, sunt împotriva celor care iau cuvântul lor şi-l profeţesc ca pe Cuvântul Meu!»
32 Iahve (mai) zice: «Sunt împotriva celor care profeţesc vise mincinoase. Ei le relatează şi (apoi, folosindu-le,) rătăcesc astfel pe poporul Meu cu minciunile şi cu acest curaj pe care îl au.» Iahve zice: «Nu Eu i-am trimis şi nu le-am dat Eu nicio poruncă în acest sens. Ei nu sunt deloc utili acestui popor.
33 Dacă cineva din acest popor, indiferent că este un profet sau un preot, te va întreba: ‘Care este sentinţa lui Iahve?’, să le răspunzi că Iahve le spune: ‘Ce sentinţă? Mă voi dezice de voi!’
34 Iar pe profetul, pe preotul sau pe altcineva din popor care va zice: ‘Aceasta este sentinţa lui Iahve!’, îl voi pedepsi Eu: nu doar pe acel om, ci îi voi pedepsi şi familia lui.»
35 Fiecare să zică prietenului sau fratelui lui: «Ce a răspuns Iahve?» sau: «Ce a zis Iahve?»
36 Dar să nu mai ziceţi: «Aceasta este decizia lui Iahve!»; pentru că cel care vorbeşte astfel, îşi prezintă doar propria lui decizie; şi astfel, voi pervertiţi cuvintele Dumnezeul nostru, ale Celui care este Dumnezeul Viu numit Iahve, Dumnezeul Armatelor.
37 Deci să vorbeşti profetului astfel: «Ce ţi-a răspuns Iahve?» sau: «Ce ţi-a vorbit Iahve?»”
38 Dar dacă veţi mai spune: „Aceasta este decizia lui Iahve!”, vă prezint acum ce spune Iahve. „Pentru că aţi folosit cuvintele: «Aceasta este decizia lui Iahve!», când Eu v-am spus să nu le mai folosiţi,
39 să ştiţi că vă voi uita total şi vă voi elimina din prezenţa Mea – atât pe voi, cât şi oraşul pe care vi l-am dat vouă şi strămoşilor voştri.
40 Voi aduce peste voi o insultă şi o ruşine eternă, care nu vor fi (niciodată) uitate!”
1 Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a dus în captivitate din Ierusalim în Babilon atât pe Iehoiachin – fiul lui Iehoiachim – regele celor numiţi Iuda şi pe conducătorii acelui teritoriu, cât şi pe tâmplari şi pe fierari. Apoi Iahve mi-a arătat două coşuri cu smochine, aşezate înaintea templului Său.
2 Unul dintre coşuri avea smochine foarte bune, ca cele care se coc devreme; iar celălalt coş avea smochine foarte rele. Erau atât de rele, încât nu puteau fi mâncate.
3 Iahve m-a întrebat: „Ce vezi, Ieremia?” Eu am răspuns: „Nişte smochine. Cele care au un aspect frumos, sunt foarte bune; dar cele care au un aspect urât, sunt atât de rele încât nu pot fi mâncate.”
4 Apoi Cuvântul lui Iahve a venit la mine şi mi-a zis:
5 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vorbeşte astfel: «Aşa cum ai recunoscut tu aceste smochine bune, şi Eu îi voi recunoaşte (pe cei buni) ca să Îmi manifest bunătatea (faţă de ei): pe exilaţii plecaţi din teritoriul care se numise Iuda, pe care i-am alungat din acest loc în ţara caldeenilor.
6 Ochii Mei îi vor privi cu atenţie ca să le fac bine; şi îi voi aduce înapoi în această ţară. Îi voi reconstrui şi nu îi voi mai dărâma. Îi voi planta şi nu îi voi mai smulge.
7 Le voi da o inimă ca(pabilă) să Mă cunoască; pentru că Eu sunt Iahve. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor; pentru că se vor întoarce la Mine din toată inima lor!
8 Dar pe Zedechia, regele celor numiţi Iuda, pe conducătorii poporului, pe cei rămaşi din Ierusalim, pe cei care au mai rămas în ţară şi pe cei care locuiesc pe teritoriul Egiptului, îi voi face ca smochinele rele care sunt atât de stricate încât nu se pot mânca. Acesta este mesajul lui Iahve (pentru ei).
9 Îi voi face să fie un motiv de teroare şi de dezastru pentru toate regatele pământului. Vor fi o naţiune ridicolă, o un exemplu negativ şi un (popor) blestem(at) în toate locurile unde îi voi alunga.
10 Voi trimite printre ei sabia, foametea şi epidemia – până vor dispărea din ţara pe care le-am dat-o lor şi strămoşilor lor!»”
1 Urmează prezentarea mesajului care a venit la Ieremia cu privire la tot poporul numit Iuda în al patrulea an al guvernării lui Iehoiachim – fiul lui Iosia –, regele celor din teritoriul numit Iuda. Era în acelaşi timp primul an al guvernării lui Nabucodonosor, regele Babilonului.
2 Ieremia, profetul, a vorbit întregului popor numit Iuda şi tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicându-le:
3 „Pentru un timp de douăzeci şi trei de ani – din al treisprezecelea an al (guvernării) lui Iosia – fiul lui Amon –, regele celor numiţi Iuda şi până astăzi, Cuvântul lui Iahve a venit la mine; şi eu vi l-am proclamat mereu, dar voi l-aţi ignorat.
4 Iahve i-a trimis în mod repetat pe toţi slujitorii Lui – pe profeţi – dar voi nu aţi ascultat şi nu v-aţi aplecat urechea ca să auziţi (ce vi se transmitea prin intermediul lor).
5 Ei v-au zis: «Întoarceţi-vă fiecare de la comportamentul vostru rău şi de la răutatea faptelor voastre; şi astfel veţi putea rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi strămoşilor voştri din eternitate în eternitate.
6 Nu vă duceţi după alţi (dumne)zei ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor. Nu Mă supăraţi prin imaginile făcute de mâinile voastre; şi astfel nu vă voi face nimic rău.»”
7 Iahve zice: „Dar voi nu M-aţi ascultat; ci, prin ce aţi făcut cu mâinile voastre, M-aţi provocat la mânie şi v-aţi făcut rău vouă înşivă!
8 Acum, Dumnezeul Armatelor care se numeşte Iahve, vă spune: «Pentru că nu v-aţi conformat cerinţelor exprimate de cuvintele Mele,
9 voi strânge toate clanurile din Nord.» Iahve continuă: «Voi aduce pe sclavul Meu numit Nabucodonosor, pe regele Babilonului; şi îl voi face să vină (să lupte) împotriva acestei ţări, împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor popoarelor din jurul ei. Le voi distruge (prin acţiunile lui) în totalitate şi le voi face motiv de teroare şi de ruşine, transformându-le într-o eternă ruină.
10 Voi face să le dispară strigătele de bucurie şi de veselie. Nu se va mai auzi vocea mirelui şi a miresei, nici zgomotul râşniţei. Nu se va mai vedea lumina lămpii.
11 Toată această ţară va deveni un oribil teritoriu nelocuit; şi toate aceste popoare vor sluji regelui Babilonului pentru un timp de şaptezeci de ani.»
12 Iahve spune: «Dar când va expira timpul celor şaptezeci de ani, voi pedepsi atât pe regele Babilonului şi pe poporul lui, cât şi ţara caldeenilor – pentru nedreptăţile lor. O voi transforma într-o permanentă ruină.
13 Voi face să i se întâmple toate lucrurile pe care le-am pronunţat împotriva ei, tot ce este scris în această carte: tot ce a fost profeţit de Ieremia împotriva tuturor popoarelor.
14 Ei vor fi capturaţi şi luaţi ca sclavi de multe popoare şi de regi care vor avea atunci o mare forţă. Le voi oferi recompensa corespunzătoare faptelor lor; şi ce li se va întâmpla, va fi conform lucrării mâinilor lor.»”
15 „Dumnezeul lui Israel numit Iahve mi-a vorbit astfel: «Ia din mâna Mea această cupă plină cu vinul mâniei Mele; şi oferă-l tuturor popoarelor la care te trimit, ca să îl bea.
16 Când îl vor bea, vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni atunci când vor vedea sabia pe care o voi trimite printre ei.»
17 Eu am luat cupa din mâna lui Iahve, ca să le dau să bea din ea tuturor popoarelor la care m-a trimis Iahve:
18 Ierusalimului şi oraşelor din teritoriul numit Iuda, regilor şi conducătorilor lui – ca să le transforme în ruină şi într-un teritoriu imposibil de locuit, într-un motiv de insultă şi de blestem, aşa cum a ajuns astăzi.
19 Trebuia să îi dau să bea şi faraonului, monarhului Egiptului, slujitorilor lui, conducătorilor lui, întregului lui popor
20 şi întregului amestec de popoare care există acolo. Urma să bea (din această cupă) toţi regii din teritoriul numit Uţ, toţi regii filistenilor – din Aşchelon, din Gaza, din Ecron şi din Aşdod care au mai rămas.
21 Vor mai bea (din această cupă) regii Edomului, ai Moabului şi ai amoniţilor;
22 apoi toţi regii Tirului şi ai Sidonului plus regii marilor insule care sunt dincolo de mare.
23 Din această cupă trebuie să mai bea regii Dedanului, ai Temei, ai Buzului şi toţi aceia care îşi rad colţurile bărbii.
24 Vor mai bea toţi regii Arabiei şi toţi regii amestecului de popoare care locuiesc în deşert.
25 Apoi vor bea din această cupă toţi regii Zimrei, ai Elamului şi ai Mediei.
26 Vor mai bea din ea toţi regii din Nord, indiferent că sunt aproape sau departe. Vor bea atât unii, cât şi ceilalţi. Din acea cupă vor mai bea regii tuturor regatelor de pe suprafaţa pământului. După ei, va bea din ea şi regele Şeşacului.
27 Să le spui că Dumnezeul lui Israel care se mai numeşte şi Dumnezeul Armatelor, le vorbeşte astfel: «Beţi, îmbătaţi-vă, vomaţi şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi – când veţi vedea sabia pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»
28 Dacă vor refuza să ia cupa din mâna ta şi să bea ce este în bea, să le spui că Iahve, Dumnezeul Armatelor, le zice: «Este o certitudine că o veţi bea!
29 Acest lucru va fi evident din momentul în care Eu încep să aduc dezastrul în oraşul peste care este chemat numele Meu! Şi voi să rămâneţi nepedepsiţi?!» Iahve, Dumnezeul Armatelor, vă zice: «Nu veţi rămâne nepedepsiţi; pentru că voi chema sabia împotriva tuturor locuitorilor pământului!»
30 Iar tu, să profeţeşti împotriva lor toate aceste cuvinte şi să le spui: «Iahve va răcni de pe zone înalte; şi va face să îi răsune vocea din sfânta Sa locuinţă. Va răcni cu o mare intensitate împotriva ţarcului Său. Va striga împotriva tuturor locuitorilor pământului cum strigă aceia care calcă în picioare strugurii.
31 Zgomotul (strigătului Său) va ajunge până la capătul pământului, pentru că Iahve se ceartă cu popoarele. El intră în locul de judecată cu orice om; şi îi face pe cei răi să ajungă o pradă pentru sabie.». Acesta a fost mesajul lui Iahve.”
32 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbeşte astfel: «Să ştiţi că dezastrul se răspândeşte de la un popor la altul; şi de la capătul pământului se declanşează o mare furtună.»
33 În acea zi, cei pe care îi va omorî Iahve vor fi peste tot – de la un capăt al pământului până la celălalt. Nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici înmormântaţi; ci vor fi un gunoi pe suprafaţa pământului.
34 «Voi care sunteţi păstori, bociţi şi strigaţi! Voi care sunteţi conducători ai turmei, tăvăliţi-vă în cenuşă; pentru că a venit ziua să fiţi înjunghiaţi. Veţi cădea şi veţi fi striviţi ca un vas de mare valoare.»
35 Nu mai există nicio posibilitate de scăpare pentru păstori. Nu se găseşte niciun loc de refugiu pentru conducătorii turmei!
36 Se aud strigătele păstorilor şi bocetele conducătorilor turmei; pentru că Iahve le distruge păşunea.
37 Ţarcurile lor liniştite sunt devastate de mânia violentă a lui Iahve.
38 El Şi-a abandonat adăpostul exact ca un pui de leu; şi astfel, ţara a devenit un deşert din cauza sabiei invadatorului distrugător şi a mâniei aprinse a lui Iahve.”
1 Urmează prezentarea Cuvântului care a venit (la mine) din partea lui Iahve la începutul guvernării lui Iehoiachim, regele celor numiţi Iuda:
2 „Stai în curtea casei lui Iahve şi vorbeşte-le celor care vin să se închine în casa lui Iahve din toate oraşele teritoriului numit Iuda. Spune-le toate cuvintele pe care ţi le poruncesc, fără să ignori vreunul.
3 Poate că vor asculta şi se vor întoarce în mod personal din drumul lor rău. Atunci voi regreta şi Eu răul pe care planificasem să li-l fac din cauza răutăţii faptelor lor.
4 Să le spui: «Iahve vorbeşte astfel: ‘Dacă nu Mă ascultaţi când vă poruncesc să trăiţi conform legii Mele pe care v-am dat-o,
5 dacă nu ascultaţi cuvintele slujitorilor Mei – profeţi – pe care vi i-am trimis continuu şi de care nu aţi ascultat până acum,
6 voi face acestei case ca lui Şilo; şi voi face din acest oraş un blestem pentru toate popoarele de pe pământ!’»”
7 Preoţii, profeţii şi întregul popor l-au auzit pe Ieremia pronunţând aceste cuvinte în casa lui Iahve.
8 Imediat după ce Ieremia a terminat de spus tot ce îi poruncise Iahve să spună, preoţii, profeţii şi întregul popor l-au prins şi i-au zis: „Îţi promitem că vei muri!
9 De ce profeţeşti în numele lui Iahve şi zici: «Această casă va ajunge ca Şilo şi acest oraş va fi devastat şi lipsit de locuitori.»?” Tot poporul s-a adunat în jurul lui Ieremia, în casa lui Iahve.
10 Când conducătorii teritoriului numit Iuda au auzit aceste lucruri, au venit de la palat în casa lui Iahve şi s-au aşezat la intrarea Porţii Noi a casei lui Iahve.
11 Apoi preoţii şi profeţii au spus conducătorilor şi întregului popor: „Acest om trebuie pedepsit cu moartea, pentru că a profeţit împotriva acestui oraş. Voi personal l-aţi auzit cu urechile voastre!”
12 Ieremia le-a zis conducătorilor şi întregului popor: „Iahve m-a trimis să profeţesc împotriva acestei case şi împotriva acestui oraş pronunţând toate cuvintele pe care le-aţi auzit.
13 Acum, corectaţi-vă comportamentul şi faptele; şi ascultaţi de ce vă transmite Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve; şi astfel, El va regreta răul pe care l-a pronunţat împotriva voastră.
14 În ce priveşte persoana mea, vedeţi că sunt (deja) prins de voi. Faceţi-mi ce consideraţi că este bine şi corect în ochii voştri.
15 Dar să ştiţi că dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de vărsarea sângelui unui om nevinovat. Veţi fi vinovaţi atât voi, cât şi acest oraş împreună cu locuitorii lui; pentru că este o certitudine (pentru mine) că Iahve m-a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre!”
16 Atunci conducătorii poporului şi întregul popor le-au zis preoţilor şi profeţilor: „Acest om nu trebuie pedepsit cu moartea, pentru că ne-a vorbit în numele Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve!”
17 Unii care aparţineau consiliului bătrânilor ţării, s-au ridicat şi au zis întregii adunări:
18 „Mica din Moreşet, profeţea în zilele lui Ezechia – regele celor numiţi Iuda – şi spunea întregului popor din teritoriul numit Iuda: «Iahve, Cel care este Dumnezeul Armatelor, zice: ‘Sionul va fi arat ca un teren agricol, Ierusalimul va deveni o grămadă de ruine; iar muntele casei va deveni o înălţime acoperită cu păduri.’»
19 L-a omorât oare Ezechia – regele celor numiţi Iuda – sau cineva din acest teritoriu? Oare nu s-a temut Ezechia de Iahve şi nu a căutat el faţa lui Iahve? Şi nu a regretat Iahve atunci răul pe care îl pronunţase împotriva lor? Iar noi să ne împovărăm sufletele cu un rău atât de mare?
20 A mai fost un alt om care profeţea în numele lui Iahve. Acela se numea Urie – fiul lui Şemaia – din Chiriat-Iearim. El a profeţit împotriva acestui oraş şi împotriva acestei ţări folosind aceleaşi cuvinte ca Ieremia.
21 Regele Iehoiachim, toţi luptătorii lui remarcabili şi toţi conducătorii lui au auzit cuvintele pronunţate de el; şi regele intenţiona să îl omoare. Dar Urie a fost anunţat de acest lucru, i-a fost frică şi a fugit în Egipt.
22 Regele Iehoiachim a trimis nişte oameni în Egipt: pe Elnatan – fiul lui Acbor – şi pe alţii împreună cu el.
23 Aceia l-au scos pe Urie din Egipt şi l-au adus la regele Iehoiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat corpul mort în mormântul fiilor poporului!”
24 Chiar şi Ahicam – fiul lui Şafan – l-a susţinut pe Ieremia. El nu a permis poporului să îl aresteze ca să fie omorât.
1 Urmează prezentarea cuvântului pe care l-a primit Ieremia din partea lui Iahve la începutul guvernării lui Zedechia – fiul lui Iosia – care era rege în teritoriul numit Iuda.
2 Iahve mi-a zis: „Fă-ţi un jug şi nişte legături; şi pune-ţi-le pe gât.
3 Apoi trimite un mesaj regelui Edomului, regelui Moabului, regelui amoniţilor, regelui Tirului şi regelui Sidonului – prin mesagerii care au venit în Ierusalim la Zedechia, regele celor numiţi Iuda –
4 şi însărcinează-i să spună stăpânilor lor din partea lui Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, astfel:
5 «Eu am făcut pământul, oamenii şi animalele care sunt pe suprafaţa lui – cu marea Mea forţă şi cu braţul Meu întins – şi îl dau oricui Îmi place.
6 Acum am dat toate aceste ţări în mâinile lui Nabucodonosor – regele Babilonului – care este slujitorul Meu. I-am dat chiar şi animalele sălbatice de pe câmp, ca să asculte de el.
7 Toate popoarele vor fi subordonate lui, fiului lui şi nepotului lui – până va veni şi timpul (decăderii) ţării lui. Atunci, multe popoare şi mulţi regi cu o mare forţă (militară) o vor subordona lor.»”
8 Iahve zice în continuare: „Dar dacă (de acum şi până atunci) vreun popor sau vreun regat nu se va subordona lui Nabucodonosor – care este regele Babilonului – sau nu Îşi va apleca gâtul sub jugul lui, îl voi pedepsi cu sabie, cu foamete şi cu epidemii, până îl voi distruge cu mâna lui.
9 Deci să nu ascultaţi de profeţii voştri, de ghicitorii voştri, de visătorii voştri, de cititorii voştri în stele şi de vrăjitorii voştri care vă spun că nu veţi sluji regelui Babilonului;
10 pentru că ei vă profeţesc minciuni, ca să fiţi luaţi din ţara voastră şi apoi să fiţi duşi departe de ea. Eu vă voi alunga (astfel); şi veţi muri (acolo)!”
11 Iahve continuă, zicând: „Dar pe poporul care îşi va apleca gâtul sub jugul regelui Babilonului şi care i se va subordona, îl voi lăsa în ţara lui ca să o cultive şi să o locuiască.”
12 „Am spus aceleaşi cuvinte şi lui Zedechia – regele celor numiţi Iuda: «Aplecaţi-vă gâtul şi acceptaţi să staţi sub jugul regelui Babilonului, subordonându-vă lui şi poporului lui, ca să trăiţi.
13 De ce să muriţi – atât tu, cât şi acest popor, de sabie, de foamete şi de epidemii, cum a spus Iahve despre orice popor care nu se va subordona regelui Babilonului?
14 Nu ascultaţi cuvintele profeţilor care vă spun că nu veţi sluji regelui Babilonului; pentru că ei vă profeţesc minciuni!»”
15 Iahve vă zice: „Nu Eu i-am trimis; ci ei profeţesc minciuni în numele Meu. Din această cauză, vă voi alunga; şi veţi muri: atât voi, cât şi profeţii care vă profeţesc.”
16 Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor, zicându-le astfel: „Iahve vă spune: «Nu ascultaţi cuvintele profeţilor care vă spun că uneltele casei lui Iahve vor fi aduse curând din Babilon; pentru că ei vă profeţesc minciuni.
17 Nu îi ascultaţi, ci subordonaţi-vă regelui Babilonului, ca să trăiţi. De ce să devină acest oraş o ruină?
18 Dacă ei sunt cu adevărat profeţi şi dacă este în ei cuvântul lui Iahve, atunci să intervină la Iahve, la Dumnezeul Armatelor, pentru ca uneltele care au mai rămas în casa lui Iahve, în palatul regelui teritoriului numit Iuda şi în Ierusalim, să nu fie duse (la fel ca celelalte) în Babilon.»
19 «Iahve, Dumnezeul Armatelor, vă vorbeşte astfel despre stâlpi, despre mare, despre temelii şi despre celelalte unelte care au mai rămas în acest oraş
20 şi care nu au fost luate de Nabucodonosor – regele Babilonului – când i-a dus în captivitate, din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin – fiul lui Iehoiachim – regele celor numiţi Iuda şi pe toţi cei bogaţi din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim.
21 Dumnezeul lui Israel care este Iahve, Dumnezeul Armatelor, vă vorbeşte despre uneltele care au rămas în casa lui Iahve, în palatul regelui celor numiţi Iuda şi în Ierusalim.
22 Ele vor fi duse în Babilon; şi vor rămâne acolo până în ziua când voi veni Eu după ele. Acestea sunt cuvintele lui Iahve. Atunci le voi aduce înapoi şi le voi pune în acest loc.»”
1 În a cincea lună din al patrulea an, la începutul guvernării lui Zedechia – regele (poporu)lui (numit) Iuda –, profetul Hanania – fiul lui Azur din Ghivon – mi-a zis în casa lui Iahve, în faţa preoţilor şi a întregului popor:
2 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, spune: «Voi sfărâma jugul regelui Babilonului.
3 Peste doi ani voi aduce înapoi în acest loc toate uneltele casei lui Iahve pe care le-a luat de aici Nabucodonosor – regele Babilonului – şi le-a dus în Babilon.
4 Îl voi aduce înapoi în acest loc pe Iehoiachin – fiul lui Iehoiachim, regele teritoriului numit Iuda – şi pe toţi exilaţii numiţi Iuda care au fost duşi în Babilon. Acestea sunt cuvintele lui Iahve. Voi sfărâma jugul regelui Babilonului!»”
5 Atunci profetul Ieremia a răspuns profetului Hanania în faţa întregului popor care era prezent în casa lui Iahve.
6 El i-a zis: „Amin! Aşa să facă Iahve! Să facă El să se întâmple exact cum au spus cuvintele pe care le-ai profeţit; şi să aducă înapoi din Babilon în acest loc toate uneltele casei lui Iahve şi pe toţi exilaţii.
7 Dar ascultă acest cuvânt pe care îl proclam în auzul tău şi al întregului popor.
8 Din vremuri străvechi, profeţii care au fost înaintea mea şi înaintea ta au profeţit război, dezastru şi epidemii împotriva multor ţări şi a multor regate.
9 Dar profetul care profeţeşte pacea va fi recunoscut ca fiind trimis de Iahve doar dacă se vor confirma cuvintele profeţiei lui!”
10 Atunci profetul Hanania a luat jugul de pe gâtul lui Ieremia, l-a sfărâmat
11 şi a zis înaintea întregului popor: „Iahve vorbeşte astfel: «Aşa voi sfărâma jugul lui Nabucodonosor – regele Babilonului – peste doi ani, de pe gâtul tuturor popoarelor!»” Profetul Ieremia a plecat.
12 După ce profetul Hanania a sfărâmat jugul de pe gâtul profetului Ieremia, Cuvântul lui Iahve i-a vorbit lui Ieremia astfel:
13 „Du-te şi spune-i lui Hanania: «Iahve îţi zice: ‘Ai sfărâmat un jug de lemn; dar în locul lui ai făcut un jug de fier!’
14 Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, mai spune: ‘Pun un jug de fier pe gâtul tuturor popoarelor, ca să slujească lui Nabucodonosor – regelui Babilonului – şi toate îi vor sluji. I-am dat chiar şi animalele sălbatice de pe câmp, ca să îi slujească!’»”
15 Profetul Ieremia i-a mai zis profetului Hanania: „Hanania, ascultă! Nu te-a trimis Iahve; ci tu faci acest popor să se încreadă într-o minciună.
16 Din această cauză, Iahve zice: «Să ştii că te voi alunga de pe suprafaţa pământului; şi vei muri chiar în timpul acestui an – pentru că ce proclamă cuvintele tale este o revoltă împotriva lui Iahve!»”
17 Hanania a murit chiar în acel an, în a şaptea lună.
1 Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis-o din Ierusalim bătrânilor din exil care mai rămăseseră dintre toţi cei care fuseseră cândva în ţară: preoţilor, profeţilor şi întregului popor pe care Nabucodonosor îl dusese în captivitate din Ierusalim în Babilon –
2 după ce regele Iehoiachin, regina-mamă, eunucii-administratori regali, conducătorii celor numiţi Iuda şi ai Ierusalimului, tâmplarii şi fierarii plecaseră din Ierusalim.
3 El a trimis scrisoarea prin intermediul lui Elasa – fiul lui Şafan – şi prin intermediul lui Ghemaria – fiul lui Hilchia – pe care Zedechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – îi trimisese la Nabucodonosor, regele Babilonului. Scrisoarea cuprindea următorul mesaj:
4 „Aşa vorbeşte Dumnezeul lui Israel numit Iahve, Dumnezeul Armatelor, pentru toţi exilaţii pe care i-am dus în captivitate din Ierusalim în Babilon:
5 «Construiţi case şi locuiţi-le! Plantaţi grădini şi mâncaţi fructele care se vor face pe terenul lor!
6 Luaţi-vă soţii şi faceţi fii şi fiice! Însuraţi-vă fiii şi măritaţi-vă fetele, ca să aibă fii şi fiice! Înmulţiţi-vă în locul unde sunteţi; şi să nu vă împuţinaţi!
7 Promovaţi pacea în oraşul în care v-am dus în captivitate şi rugaţi-vă lui Iahve pentru el; pentru că dacă va fi bunăstare şi prosperitate acolo, va fi bine şi pentru voi!»
8 Iahve, Dumnezeul Armatelor, care este Dumnezeul lui Israel, vorbeşte astfel: «Să nu vă lăsaţi înşelaţi de profeţii care sunt în mijlocul vostru şi de ghicitorii voştri care vă provoacă (prin mesajele lor) să nu ascultaţi de visele pe care le aveţi.
9 Ei vă profeţesc minciuni în numele Meu.» Iahve vă asigură: «Nu Eu i-am trimis!»
10 Iahve vă mai zice: «Când vor expira cei şaptezeci de ani ai Babilonului, voi veni la voi şi Îmi voi respecta promisiunea Mea bună pe care v-am făcut-o, aducându-vă înapoi în acest loc.»
11 «Iahve vă spune: ‘Eu cunosc planurile pe care le am (făcute) pentru voi: sunt planuri de pace şi nu de dezastru – ca să vă asigur un viitor şi să vă ofer o speranţă.
12 Mă veţi chema şi veţi veni să vă rugaţi Mie; iar Eu vă voi asculta.
13 Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi – dacă Mă veţi căuta din toată inima!’»
14 Iahve (vă) mai spune: «Mă voi lăsa găsit de voi; şi îi voi aduce înapoi pe captivii voştri. Vă voi aduna dintre toate popoarele şi din toate locurile în care v-am alungat. Acestea sunt cuvintele lui Iahve. Vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în captivitate!»
15 Dar pentru că ziceţi: «Iahve ne-a ridicat profeţi în Babilon!»,
16 El vă vorbeşte acum despre regele care stă pe tronul lui David, despre tot poporul care locuieşte în acest oraş şi despre fraţii voştri care nu au mers cu voi în exil.
17 Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: «Să ştiţi că voi trimite peste ei sabia, foametea şi epidemia; şi îi voi transforma în nişte smochine stricate care sunt atât de rele încât nu se pot mânca.
18 Îi voi urmări cu sabia, cu foametea şi cu epidemia; şi îi voi face un motiv de oroare pentru toate regatele pământului, o cauză de blestem şi de dezastru. Vor fi ridicoli şi acoperiţi de ruşine printre toate popoarele unde îi voi alunga –
19 pentru că nu au ascultat cuvintele Mele pe care li le-am trimis în mod repetat prin slujitorii Mei: prin profeţi. Acesta este mesajul lui Iahve.» Iahve zice: «Ei nu M-au ascultat.
20 Dar voi, toţi exilaţii pe care v-am alungat din Ierusalim în Babilon, să ascultaţi Cuvântul lui Iahve!»
21 Dumnezeul lui Israel numit Iahve, Dumnezeul Armatelor, vă vorbeşte astfel despre Ahab – fiul lui Colaia – şi despre Zedechia – fiul lui Maaseia – care vă profeţesc minciuni în Numele Meu: «Să ştiţi că îi voi face să ajungă prizonierii lui Nabucodonosor – care este regele Babilonului – şi el îi va omorî sub privirea ochilor voştri!
22 Din cauza lor, toţi exilaţii veniţi din teritoriul numit Iuda care sunt în Babilon, vor folosi următorul blestem: ‘Să îţi facă Iahve ca lui Zedechia şi ca lui Ahab, pe care regele Babilonului i-a prăjit în foc!’ –
23 pentru că au făcut lucruri oribile în Israel: au comis adulter cu soţiile semenilor lor şi au spus minciuni în numele Meu, când Eu nu le poruncisem (să spună) nimic.» Iahve zice: «Ştiu acest lucru şi sunt martor.»”
24 „Spune-i nehelamitului Şemaia că
25 Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, vorbeşte astfel: «Tu ai trimis scrisori în numele tău întregului popor din Ierusalim, preotului Ţefania, fiul lui Maaseia, şi tuturor celorlalţi preoţi, zicându-le:
26 ‘Iahve te-a desemnat preot în locul preotului Iehoiada, ca să supraveghezi în casa lui Iahve pe orice nebun care se consideră profet şi să îl arunci în butuci şi în fiare.
27 Acum, de ce nu îl pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care profeţeşte printre voi?
28 El a trimis mesaje chiar şi aici – în Babilon – ca să ni se spună că vom sta mult în captivitate şi că este bine să ne construim case şi să le locuim, să ne plantăm grădini şi să le mâncăm fructele.’»”
29 Preotul Ţefania a citit această scrisoare în auzul profetului Ieremia.
30 Cuvântul lui Iahve i-a vorbit lui Ieremia, zicând:
31 „Trimite pe cineva să le spună tuturor celor exilaţi că Iahve zice despre nehelamitul Şemaia: «Pentru că Şemaia vă profeţeşte fără ca Eu să îl fi trimis şi vă face să vă încredeţi într-o minciună,
32 Iahve spune că va pedepsi pe nehelamitul Şemaia şi pe urmaşii lui. Niciunul dintre ai lui nu va mai locui în mijlocul acestui popor; şi nu va mai vedea binele pe care îl va face poporului Său – fiindcă a predicat revolta împotriva Lui.» Acesta este mesajul lui Iahve pentru el.”
1 Urmează Cuvântul care a venit la Ieremia din partea lui Iahve:
2 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vorbeşte astfel: «Scrie într-un sul toate cuvintele pe care ţi le-am spus.
3 Iahve îţi spune că vor veni zile când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu numit Israel şi pe cei numiţi Iuda. Îi voi aduce înapoi în ţara pe care le-am dat-o strămoşilor lor; şi vor fi stăpâni în ea.»”
4 Acestea sunt cuvintele pe care Iahve le-a spus despre teritoriul numit Israel şi despre cel numit Iuda:
5 „Iahve vorbeşte astfel: «Se aud strigăte de teamă, de teroare şi nu de pace.
6 Întrebaţi şi fiţi atenţi! Poate un bărbat să nască? Atunci de ce îi văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe şolduri, stând ca o femeie înainte să nască? De ce li s-a îngălbenit faţa?
7 Cât de oribilă va fi acea zi! Niciuna nu va fi ca ea! Va fi o vreme de necaz pentru Iacov; dar el va fi salvat din ea.
8 Iahve, Dumnezeul Armatelor, vă asigură că în acea zi va sfărâma jugul de pe gâtul lor. Le va rupe legăturile; şi străinii nu îi vor mai ţine ca sclavi.
9 În schimb, ei vor sluji Dumnezeului lor care se numeşte Iahve şi regelui lor numit David, pe care li-l va (re)aduce pe tron.»
10 «Deci nu te neliniştii, sclavul Meu numit Iacov!» Israel, Iahve îţi spune să nu te sperii; pentru că El te va ajuta să scapi din acea ţară îndepărtată; şi îţi va salva urmaşii din ţara în care sunt captivi. Iacov va reveni, va avea odihnă şi linişte; şi nimeni nu îl va mai teroriza –
11 pentru că El este cu tine, ca să te salveze. Acesta este mesajul venit din partea lui Iahve. «Voi distruge toate popoarele printre care te-am dispersat; dar pe tine nu te voi distruge în totalitate. Te voi pedepsi, dar o voi face cu dreptate. Nu pot să te las nepedepsit!»”
12 „Iahve spune: «Lovitura ta este imposibil de vindecat; şi rana ta este dureroasă.
13 Nu este nimeni care să îţi apere cauza. Nu există niciun medicament pentru rana ta şi nicio posibilitate de vindecare.
14 Toţi cei care te iubeau, te-au uitat; şi niciunuia nu îi mai pasă de tine. Te-am lovit aşa cum loveşte un duşman; şi te-am pedepsit ca un om nemilos – pentru că vina ta este atât de mare, iar păcatele tale sunt atât de multe!
15 De ce te plângi de rana ta, de durerea ta care nu are vindecare? Ţi-am făcut aceste lucruri pentru că vina ta este mare şi păcatele tale sunt foarte multe.
16 Totuşi, toţi cei care te mănâncă, vor fi mâncaţi. Toţi duşmanii tăi – chiar toţi – vor fi duşi (la rândul lor) în captivitate. Cei care te fură, vor fi furaţi; şi pe toţi cei care te jefuiesc, îi voi face Eu să ajungă jefuiţi.
17 Dar pe tine te voi vindeca şi îţi voi lega rănile.» Iahve spune: «Voi proceda aşa pentru că tu eşti numit (acum) ‘Cel alungat’. Şi se mai zice: ‘Sionul de care nimănui nu îi pasă.’»”
18 „Iahve vorbeşte astfel: «Să ştiţi că îi voi aduce înapoi pe exilaţii corturilor lui Iacov şi voi avea milă de locuinţele lui. Oraşul va fi reconstruit pe ruinele lui; iar palatul lui va fi din nou locuit.
19 Din mijlocul lor se vor înălţa mulţumiri şi strigăte de bucurie. Îi voi înmulţi şi nu se vor împuţina. Îi voi onora şi nu vor fi desconsideraţi.
20 Fiii lor vor fi ca în vremurile de altă dată; şi adunarea lor va fi refăcută înaintea Mea. Îi voi pedepsi pe toţi exploatatorii lor.
21 Conducătorul lor va fi din mijlocul lor; şi va proveni dintre ei.» Iahve mai zice: «Îl voi apropia de Mine; şi ei Îmi vor fi aproape. Altfel, cine şi-ar putea dărui inima pentru a fi aproape de Mine?
22 Voi veţi fi poporul Meu; şi Eu voi fi Dumnezeul vostru!»
23 Acum apare furtuna lui Iahve! Mânia (Lui) se declanşează şi vijelia vine violent împotriva capului celor răi.
24 Mânia violentă a lui Iahve nu va înceta până nu va executa ce a planificat El să se întâmple. Veţi înţelege aceste lucruri în ultimele zile.”
1 Iahve zice: „În acele vremuri, Eu voi fi Dumnezeul tuturor clanurilor (urmaşilor) lui Israel; iar ei vor fi poporul Meu!”
2 Iahve vorbeşte astfel (despre urmaşii lui Israel): „Poporul care a scăpat de sabie, a găsit milă în deşert. Eu voi veni şi îi voi oferi odihnă lui Israel.”
3 Iahve i S-a revelat de la mare distanţă, zicându-i: „Te iubesc cu o iubire eternă; şi datorită acestui fapt, Îmi păstrez bunătatea faţă de tine!
4 Să ştii, domnişoară numită Israel, că te voi reconstrui şi vei fi refăcută! Te voi împodobi din nou cu tamburine; şi vei veni să dansezi cu cei care te înveselesc.
5 Vei planta din nou vii pe dealurile Samariei; iar cei care le vor planta, se vor bucura de fructele lor –
6 pentru că vine ziua când cei care păzesc zidurile, vor sta pe muntele locuit de urmaşii lui Efraim şi vor striga astfel: «Veniţi să ne ducem la Sion, la Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve!»”
7 Iahve vorbeşte astfel: „Strigaţi de bucurie pentru Iacov! Chiuiţi de veselie în fruntea popoarelor! Să vă auziţi cântând laude şi zicând: «Doamne, salvează pe poporul Tău, pe cei rămaşi dintre descendenţii lui Israel!»
8 Îi voi aduce înapoi din ţara de la Nord; şi îi voi aduna de la marginile pământului. Între ei va fi atât orbul, cât şi şchiopul; atât femeia însărcinată, cât şi aceea care are durerile naşterii. Se va întoarce o mare mulţime de oameni.
9 Vor veni plângând; şi îi voi aduce în timpul rugăciunilor lor. Îi voi duce la râuri de apă şi pe drumuri netede, pe care nu se vor împiedica – pentru că Eu sunt Tatăl (urmaşilor) lui Israel; şi Efraim este primul Meu născut!”
10 Popoare, ascultaţi Cuvântul lui Iahve; şi anunţaţi-l în insulele îndepărtate! Spuneţi: „Cel care l-a testat pe Israel, îl va aduna; şi Îşi va păzi turma ca un păstor!
11 Se va întâmpla aşa pentru că Iahve îl va reabilita pe Iacov şi îl va elibera din mâna unuia care deţine o forţă mai mare decât a lui.
12 Atunci vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului. Ei vor alerga la bunătăţile lui Iahve: la grâu, la noul vin, la ulei, la miei şi la viţei. Sufletul lor va fi ca o grădină bine udată; şi nu se vor mai întrista.
13 Atunci domnişoarele se vor veseli dansând, iar tinerii şi bătrânii vor proceda la fel. Le voi transforma jalea în veselie; şi în locul întristărilor, le voi oferi încurajare şi bucurie.
14 Voi sătura cu abundenţă sufletul preoţilor; iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea.” Acesta este mesajul venit de la Iahve.
15 El zice: „A fost auzit un ţipăt în localitatea Rama. Acolo este bocet şi mult plâns. Rahela îşi plânge copiii; şi nu vrea să fie consolată, pentru că ei nu mai sunt.
16 Iahve vorbeşte zicând: «Opreşte-ţi plânsul şi lacrimile din ochi – pentru că munca îţi va fi recompensată. Iahve îţi spune că ei se vor întoarce din ţara duşmanului.
17 El te mai asigură că există speranţă pentru viitorul tău. Fiii tăi se vor întoarce în ţara lor.»
18 Este adevărat că l-am auzit pe Efraim văitându-se: «M-ai pedepsit ca pe un viţel neînvăţat să tragă la jug; şi am suportat astfel pedeapsa Ta. Întoarce-mă Tu; şi mă voi întoarce – pentru că Tu eşti Dumnezeul meu care se numeşte Iahve.
19 După ce am rătăcit, am regretat. Am ajuns să cunosc această realitate; şi acum mă bat peste şold. Am ajuns să îmi fie ruşine şi sunt umilit – pentru că port stigmatul (comportamentului greşit al) tinereţii mele.»
20 Iahve zice: «Oare nu este Efraim fiul Meu pe care îl apreciez? Oare nu este el copilul Meu de care Îmi place? Deşi vorbesc frecvent împotriva lui, tot Îmi amintesc de el. Inima Mea îl doreşte cu mare intensitate; şi este o certitudine că voi avea milă de el.»”
21 „Pune-ţi semne pe drum. Înfige-ţi stâlpi şi fii atent la traseu: la drumul pe care îl parcurgi. Domnişoară numită Israel, întoarce-te. Întoarce-te în oraşele tale!
22 Fiică infidelă, până când vei rătăci? Iahve va face în ţară un lucru nou: o femeie va înconjura un bărbat.”
23 Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, vorbeşte astfel: „Când le voi aduce înapoi captivii, cei de pe teritoriul numit Iuda şi din oraşele lui vor zice din nou aceste cuvinte: «Locuinţă a dreptăţii, munte sfânt, Iahve să te binecuvânteze!»
24 Oamenii vor locui împreună în teritoriul numit Iuda şi în toate oraşele lui: atât agricultorii, cât şi cei care le pasc turmele –
25 pentru că voi sătura sufletul însetat şi pe cel flămând.”
26 După aceste lucruri, m-am trezit şi am privit în jur. Somnul meu fusese plăcut.
27 Iahve zice: „Vin zile când voi binecuvânta poporul numit Israel şi pe cel numit Iuda cu o sămânţă de oameni şi cu o sămânţă de animale.
28 Exact cum i-am urmărit peste tot ca să îi smulg, să îi tai, să îi dărâm, să îi distrug şi să le fac rău, la fel voi urmări ca să îi refac şi să îi plantez. Acesta este mesajul lui Iahve.”
29 „În acele zile nu se va mai zice: «Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii»,
30 ci fiecare va muri pentru propria lui nedreptate. Fiecărui om care va mânca struguri acri, i se vor strepezi dinţii.”
31 Iahve zice: „Să ştiţi că vin zile când voi ratifica un nou legământ cu descendenţii celor numiţi Israel şi cu aceia care se numesc Iuda.
32 El nu va fi ca legământul pe care l-am ratificat cu strămoşii lor când i-am luat de mână ca să îi scot de pe teritoriul Egiptului. Ei au încălcat acel legământ – în ciuda faptului că aveam drepturi de soţ al lor.” Acesta este mesajul lui Iahve.
33 El spune: „Vă anunţ acum ce fel de legământ voi ratifica cu descendenţii lui Israel după acele zile. Iahve vă precizează: «Voi pune legea Mea în interiorul lor şi o voi scrie în inimile lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
34 Şi niciunul nu va mai învăţa pe vecinul lui sau pe fratele lui, zicând: ‘Cunoaşte-L pe Iahve!’; pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare.»” Iahve zice: „Le voi ierta nedreptăţile şi nu Îmi voi mai aminti de păcatele lor.”
35 Vorbeşte Iahve – Cel care a făcut soarele să lumineze ziua şi care a stabilit ca luna şi stelele să lumineze noaptea. El provoacă marea şi face să îi urle valurile. Numele Lui este Iahve, Dumnezeul Armatelor! El spune:
36 „Dacă vor fi desfiinţate aceste reguli stabilite de Mine, atunci şi «sămânţa» lui Israel va înceta pentru totdeauna să mai fie un popor (distinct) înaintea Mea!”
37 Iahve (mai) spune: „Dacă cerul de sus va putea fi măsurat şi dacă temeliile de jos ale pământului vor putea fi observate, atunci voi abandona şi Eu întregul popor al lui Israel pentru tot ce a făcut. Acesta este mesajul lui Iahve.”
38 Iahve (mai) spune: „Să ştiţi că vin zile când acest oraş va fi reconstruit pentru Iahve, de la turnul lui Hananel până la Poarta Unghiului.
39 Frânghia de măsurat va trece prin faţa lui până la dealul Gareb şi apoi va continua spre Goa.
40 Toată valea unde sunt aruncate corpurile moarte şi cenuşa, împreună cu toate terenurile până la valea Chidron şi până la unghiul Porţii Cailor, spre Est, vor fi dedicate lui Iahve. Oraşul nu va mai fi niciodată distrus sau dărâmat.”
1 Urmează cuvântul spus lui Ieremia din partea lui Iahve în al zecelea an al (guvernării) lui Zedechia – regele lui Iuda – care era al optsprezecelea an al (guvernării) lui Nabucodonosor.
2 În acea vreme, armata regelui Babilonului asedia Ierusalimul; iar profetul Ieremia era arestat şi ţinut în curtea închisorii palatului regal de pe teritoriul numit Iuda.
3 Zedechia – regele celor numiţi Iuda – îl închisese acolo, spunându-i: „Te-am închis aici pentru că tu profeţeşti şi zici: «Iahve spune că dă acest oraş în mâinile regelui Babilonului; şi el îl va cuceri.
4 Zedechia – regele celor numiţi Iuda – nu va scăpa din mâinile caldeenilor, ci este o certitudine că va fi prins de regele Babilonului, căruia îi va vorbi faţă în faţă şi pe care îl va vedea cu propriii lui ochi.
5 Regele Babilonului îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până Îmi voi aminti Eu de el. Acesta este mesajul lui Iahve. Chiar dacă vă veţi lupta împotriva caldeenilor, nu veţi reuşi (să scăpaţi de el)!»”
6 Ieremia a zis: „Cuvântul lui Iahve mi-a vorbit astfel:
7 «Hanamel, fiul unchiului tău numit Şalum, va veni la tine să îţi spună: ‘Cumpără terenul meu din Anatot, pentru că tu ai dreptul de răscumpărare; şi îl poţi astfel cumpăra.’»”
8 Hanamel, fiul unchiului meu, a venit la mine, exact cum îmi spusese Iahve, în curtea închisorii; şi mi-a zis: „Te rog să cumperi terenul meu din Anatot care este situat în teritoriul locuit de urmaşii lui Beniamin; pentru că tu ai dreptul de moştenire şi de răscumpărare. Deci cumpără-l!” Am ştiut că acesta era Cuvântul lui Iahve (care mi se confirmase);
9 deci am cumpărat de la Hanamel – care era fiul unchiului meu – terenul din Anatot; şi i-am cântărit şaptesprezece şecheli de argint (pentru el).
10 Am semnat şi am autentificat actul, am pus martori şi i-am cântărit argintul într-o cumpănă.
11 Am luat apoi actele de cumpărare, atât pe cel autentificat, în care erau termenii şi condiţiile cumpărării, cât şi pe cel neautentificat;
12 şi i le-am dat lui Baruc – fiul lui Neria care era fiul lui Mahseia – în prezenţa vărului meu numit Hanamel. Mai erau prezenţi acolo martorii care au semnat actele de cumpărare. Am făcut toate aceste lucruri în prezenţa tuturor iudeilor care erau în curtea închisorii.
13 În timp ce ei erau acolo, i-am dat lui Baruc următoarea poruncă:
14 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, spune: «Ia aceste documente – atât actul de cumpărare autentificat, cât şi pe cel neautentificat – şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!»
15 Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, (vă) spune astfel: «Se vor mai cumpăra case, terenuri şi vii în această ţară.»”
16 După ce am dat lui Baruc – fiul lui Neria – actele de cumpărare pentru acel teren, m-am rugat lui Iahve astfel:
17 „Ah, Doamne, Tu eşti Stăpân (absolut) şi ai făcut atât cerul cât şi pământul cu marea Ta forţă şi cu braţul Tău întins. Nimic nu este prea dificil pentru Tine!
18 Tu demonstrezi că ai bunătate pentru mii de generaţii; dar aduci pedeapsa pentru nedreptatea părinţilor între descendenţii acestora. Tu eşti marele Dumnezeu care deţine forţa absolută. Numele Tău este Iahve, Dumnezeul Armatelor.
19 Sfaturile Tale sunt surprinzătoare şi faptele Tale demonstrează forţa pe care o ai. Ochii Tăi sunt deschişi ca să vadă cum se comportă fiii oamenilor – ca să recompensezi pe fiecare conform rezultatelor faptelor lui.
20 Tu ai făcut fapte semnificative şi minuni pe teritoriul Egiptului; şi ai continuat să le faci până în astăzi – atât în Israel, cât şi în întreaga lume – şi Ţi-ai făcut un nume aşa cum este astăzi!
21 L-ai scos pe poporul Tău – pe Israel – de pe teritoriul Egiptului, făcând fapte semnificative şi minuni, acţionând cu mâna ta în (mare) forţă. Cu braţul întins, Tu ai lucrat şi ai produs (între egipteni) o mare frică.
22 Tu le-ai dat acest teritoriu despre care ai promis cu jurământ strămoşilor lor că li-l vei da. El este o ţară în care curge lapte şi miere.
23 Astfel, ei au venit şi au luat-o în proprietatea lor; dar nu au ascultat de ce le-ai cerut Tu şi nu au respectat legea Ta. Ei nu au făcut nimic din tot ce le-ai poruncit să facă. Atunci ai trimis împotriva lor toate aceste dezastre.
24 Acum observăm cum se înalţă rampe de asalt împotriva oraşului, ca să fie cucerit! Din cauza sabiei, a foametei şi a epidemiei, oraşul va capitula în faţa caldeenilor care îl atacă. Ce ai spus Tu, s-a întâmplat – aşa cum vezi Tu personal.
25 Doamne, Tu care eşti Stăpân (absolut), mi-ai zis: «Cumpără-ţi cu argint un teren şi pune martori!»; dar eu văd că oraşul ajunge la discreţia caldeenilor!”
26 Atunci Cuvântul lui Iahve a venit la Ieremia şi i-a zis:
27 „Eu sunt Iahve – Dumnezeul oricărei creaturi. Este ceva prea dificil (de făcut) pentru Mine?
28 Pentru că Mie nu Îmi este nimic imposibil, Iahve îţi vorbeşte astfel: «Dau acest oraş să ajungă la discreţia caldeenilor şi să fie asediat de Nabucodonosor, regele Babilonului. Ei îl vor cuceri.
29 Caldeenii care luptă împotriva acestui oraş, vor intra, îi vor da foc şi îl vor distruge prin ardere. Vor incendia toate casele pe acoperişul cărora poporul a ars tămâie pentru Baal şi unde el a turnat sacrificii de băutură în cinstea altor (dumne)zei ca să Mă mânie.
30 Israelienii şi cei din teritoriul numit Iuda au făcut numai rău înaintea ochilor Mei – încă din tinereţea lor. Israelienii M-au mâniat permanent prin lucrările făcute de mâinile lor. Aceste este mesajul lui Iahve.
31 Din ziua când a fost construit şi până astăzi, acest oraş nu a încetat să Îmi provoace mânia şi pedeapsa distrugătoare. Din această cauză, trebuie să îl alung din faţa Mea.
32 Israelienii şi cei din teritoriul numit Iuda M-au provocat la mânie prin tot răul pe care l-au comis – atât ei împreună cu regii şi conducătorii lor, cât şi preoţii şi profeţii lor împreună cu oamenii numiţi Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului.
33 S-au întors cu spatele la Mine şi nu cu faţa. I-am învăţat mereu; dar nu au ascultat şi nu au fost receptivi la nimic.
34 Şi-au pus idolii lor oribili în casa peste care este chemat numele Meu; şi au profanat-o.
35 Au construit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom – ca să îşi treacă fiii şi fiicele prin foc în cinstea lui Moleh – lucru pe care nu Eu li-l poruncisem. Eu nici nu Îmi imaginasem că ei vor comite asemenea fapte oribile care au provocat pe cei numiţi Iuda să păcătuiască!»
36 Acum, Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vorbeşte astfel pentru acest oraş despre care voi ziceţi că va ajunge la discreţia regelui Babilonului prin sabie, prin foamete şi epidemie:
37 «Să ştiţi că îi voi aduna din toate ţările unde i-am alungat când se declanşase mânia, violenţa şi marea Mea supărare. Îi voi aduce înapoi în acest loc şi îi voi ajuta să locuiască protejaţi de pericole.
38 Ei vor fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
39 Le voi da o singură inimă şi un singur drum – ca să se teamă de Mine tot timpul, favorizându-şi astfel fericirea lor şi a copiilor lor.
40 Voi ratifica cu ei un legământ etern. Nu voi înceta să le fac bine; şi voi pune frica de Mine în interiorul lor, ca să nu se mai îndepărteze de Mine!
41 Mă voi bucura să le fac bine; şi îi voi planta în mod real în această ţară din toată inima Mea şi cu tot sufletul Meu.»
42 Iahve vorbeşte astfel: «Aşa cum am adus peste acest popor toate aceste mari dezastre, la fel voi aduce peste el tot binele pe care îl promit.
43 Se vor cumpăra din nou terenuri în această ţară despre care ziceţi că a devenit o zonă imposibil de locuit – fără oameni şi fără animale – pentru că a fost cucerită şi devastată de caldeeni.
44 Se vor cumpăra din nou terenuri pe argint. Se vor semna acte; şi martorii vor fi prezenţi la autentificarea lor în teritoriul urmaşilor lui Beniamin, în jurul Ierusalimului, în oraşele teritoriului numit Iuda, în oraşele de la munte, în cele din zona deluroasă şi în cele din Neghev – pentru că le voi aduce înapoi captivii! Aceasta este promisiunea lui Iahve!»”
1 În timp ce Ieremia era încă arestat în curtea închisorii, Cuvântul lui Iahve i-a vorbit a doua oară, zicându-i:
2 „Îţi vorbeşte Iahve. El este Cel care a făcut pământul. Iahve l-a modelat şi l-a făcut să aibă stabilitate. Cel care a făcut toate acestea, are un nume: Iahve. El îţi spune (acum):
3 «Cheamă-Mă; şi îţi voi răspunde! Îţi voi revela lucruri mari şi secrete, pe care nu le cunoşti.»
4 Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vorbeşte despre casele acestui oraş şi despre palatele regilor din teritoriul numit Iuda, pe care ei le dărâmă acum, ca să le folosească pentru apărare împotriva rampelor de asalt şi împotriva sabiei.
5 Ele sunt pregătite pentru momentul când vor înainta să lupte împotriva caldeenilor. Se vor umple de corpurile moarte ale celor pe care îi voi lovi în mânia şi în supărarea Mea violentă – pentru că din cauza răutăţii lor, Îmi voi ascunde (acum) faţa de acest oraş. (Iahve zice:)
6 «Să ştii că le voi aduce vindecare şi sănătate. Eu îi voi vindeca şi îi voi face să beneficieze de pace şi de stabilitate din abundenţă.
7 Îi voi aduce înapoi pe captivii plecaţi din teritoriul numit Iuda şi pe captivii din cel numit Israel; şi îi voi aşeza din nou ca în trecut.
8 Îi voi curăţa de toată nedreptatea pe care au comis-o împotriva Mea şi le voi ierta toate nedreptăţile prin care au păcătuit şi s-au revoltat împotriva Mea.
9 Atunci, acest oraş Îmi va asigura un bun renume, Îmi va oferi bucurie, laudă şi glorie de la toate popoarele de pe pământ care vor auzi (vorbindu-se) despre toate lucrurile bune pe care le-am făcut pentru el. Ele vor rămâne uimite şi foarte surprinse de toată fericirea şi pacea pe care Eu i-o voi oferi.»”
10 „Iahve zice: «Voi spuneţi despre acest loc că este imposibil de locuit. Aţi observat acum că nu mai sunt pe teritoriul lui şi pe străzile Ierusalimului nici oameni şi nici animale în fostele oraşe din teritoriul numit Iuda. Ele sunt devastate, lipsite de oameni, fără locuitori şi fără animale. Şi totuşi…
11 acolo se vor auzi din nou strigăte de bucurie şi de veselie. Se va auzi vocea mirelui şi a miresei. Se vor mai auzi cei care aduc (pe altar) sacrificii de mulţumire în casa lui Iahve, zicând: ‘Lăudaţi-L pe Iahve care este Dumnezeul Armatelor, pentru că El este bun; şi bunătatea Lui este eternă!’ Se va întâmpla aşa pentru că îi voi aduce înapoi pe cei luaţi captivi din ţară; şi vor fi ca la început. Acesta este mesajul lui Iahve.»”
12 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbeşte astfel: «În acest teritoriu nelocuit, fără oameni şi fără animale şi în toate oraşele lui, vor exista din nou păşuni pentru păstori, unde vor putea să îşi odihnească turmele.
13 În oraşele de la munte şi în cele din zona deluroasă, în oraşele din Neghev şi în teritoriul urmaşilor lui Beniamin, în jurul Ierusalimului şi în oraşele teritoriului numit Iuda, turmele vor fi luate din nou în evidenţa celor care le numără. Acesta este mesajul lui Iahve.»”
14 „Iahve (mai) zice: «Vin zile când voi respecta plăcuta promisiune pe care am făcut-o familiei lărgite a celor numiţi Israel şi familiei lărgite a celor care se numesc Iuda.
15 În acele zile şi în acel timp voi face să îi răsară lui David un Urmaş corect care va face judecată şi dreptate în ţară.
16 În acele zile, cei numiţi Iuda vor fi salvaţi; şi Ierusalimul va (fi) locui(t) într-un climat de securitate. Îi vor pune numele ‘Iahve – Dreptatea noastră.’»
17 Iahve spune: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea pe tronul descendenţilor lui Israel.
18 Nici preoţii leviţi nu vor fi lipsiţi înaintea Mea de urmaşi care să aducă arderi integrale, care să ardă tămâie şi care să ofere daruri de mâncare aducând sacrificii în fiecare zi.»”
19 Cuvântul lui Iahve a venit la Ieremia şi i-a zis:
20 „Iahve vorbeşte astfel: «Dacă veţi putea rupe legământul Meu cu ziua şi acela pe care l-am făcut cu noaptea, astfel încât ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor,
21 atunci se va putea rupe atât legământul Meu cu David – sclavul Meu – astfel încât să nu mai aibă fii care să guverneze stând pe tronul lui – cât şi legământul Meu cu preoţii leviţi care sunt slujitorii Mei.
22 Voi înmulţi descendenţii lui David – sclavul Meu – care vor fi ca armata (corpurilor) cerului care nu se poate număra şi ca nisipul mării care nu se poate măsura. La fel voi înmulţi şi pe aceia ai leviţilor care fac lucrarea Mea.»”
23 Cuvântul lui Iahve a venit la Ieremia şi i-a zis:
24 „Nu ai observat că acest popor zice: «Iahve a abandonat cele două ‘clanuri’ pe care le-a ales!»? Astfel, ei Îmi desconsideră poporul şi nu îl mai priveşte ca fiind o naţiune distinctă.”
25 „Dar Iahve spune: «Doar dacă nu ar fi existat legământul Meu cu ziua şi cu noaptea şi dacă nu aş fi stabilit legi cerului şi pământului,
26 aş fi respins pe urmaşii lui Iacov şi pe ai lui David – sclavul Meu – şi nu aş fi desemnat dintre urmaşii lui conducători pentru descendenţii lui Avraam, ai lui Isaac şi ai lui Iacov. Dar Eu le voi aduce înapoi captivii şi voi avea milă de ei!»”
1 În timp ce Nabucodonosor – regele Babilonului – împreună cu toată armata lui şi cu toate celelalte regate şi popoare din zona dominată de el luptau împotriva Ierusalimului şi împotriva oraşelor din jurul lui, a venit la Ieremia următorul cuvânt din partea lui Iahve:
2 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, spune: «Du-te la Zedechia – regele celor numiţi Iuda – şi spune-i că Iahve îi zice: ‘Să ştii că voi face ca acest oraş să ajungă în mâinile regelui Babilonului; şi el îi va da foc!
3 Iar tu nu vei scăpa din mâinile lui; ci vei fi prins şi predat acestui rege. Îl vei vedea pe regele Babilonului faţă în faţă; iar el îţi va vorbi cu gura lui. Şi astfel vei fi dus în Babilon!’»”
4 „Zedechia, regele celor numiţi Iuda, ascultă Cuvântul lui Iahve! Iahve vorbeşte acum despre tine. El spune: «Nu vei muri omorât de sabie;
5 ci vei muri în pace. Aşa cum poporul a făcut un foc în cinstea strămoşilor tăi, omagiind pe regii care au fost înaintea ta, la fel vor face un foc şi în cinstea ta şi te vor jeli zicând: ‘Vai, stăpâne!’ Te asigur că Eu, Iahve personal, sunt Cel care fac această promisiune.»”
6 Profetul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia – regele teritoriului numit Iuda – la Ierusalim,
7 în timp ce armata regelui Babilonului se lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva celorlalte oraşe din teritoriul numit Iuda care încă mai rezistau: împotriva Lachişului şi împotriva Azecăi, pentru că acestea erau singurele oraşe fortificate rămase în teritoriul numit Iuda.
8 Acest Cuvânt a venit la Ieremia din partea lui Iahve, după ce regele Zedechia a făcut o înţelegere cu tot poporul din Ierusalim, aprobând libertatea sclavilor.
9 Fiecare trebuia să îşi elibereze sclavul şi sclava care era evreu sau evreică. Nimănui nu i se permitea să mai ţină pe fratele lui iudeu în postura de sclav.
10 Toţi conducătorii şi toţi oamenii din popor care au participat la ratificarea legământului, au acceptat fiecare să îşi elibereze sclavul şi sclava şi să nu îi mai ţină (vreodată) în sclavie. Ei au ascultat şi i-au eliberat.
11 Dar mai târziu s-au răzgândit; şi au adus înapoi sclavii şi sclavele pe care îi eliberaseră, punându-i din nou să le slujească.
12 Atunci Cuvântul lui Iahve a venit la Ieremia şi i-a zis:
13 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vorbeşte astfel: «Eu am ratificat un legământ cu strămoşii voştri atunci când i-am scos de pe teritoriul Egiptului, din casa sclaviei; şi le-am zis:
14 ‘După şapte ani, fiecare dintre voi să elibereze pe fratele lui care este evreu şi care i se vânduse lui ca sclav. Şase ani să îţi slujească; apoi să îl eliberezi!’ Dar strămoşii voştri nu M-au ascultat şi nu şi-au aplecat urechea la ce le-am spus.
15 Cu puţin timp în urmă, voi v-aţi întors (de la acest comportament) şi aţi făcut ce este corect în ochii Mei. Fiecare dintre voi a proclamat eliberarea semenului lui (care fusese sclav) şi aţi ratificat un legământ înaintea Mea în casa peste care este chemat numele Meu.
16 Dar acum v-aţi răzgândit; şi Mi-aţi profanat astfel numele! Fiecare dintre voi şi-a luat înapoi sclavul şi sclava pe care îi eliberase şi pe care îi lăsase să meargă oriunde au vrut. Astfel, i-aţi forţat să devină din nou sclavul şi sclava voastră!»
17 Din această cauză, Iahve vorbeşte acum zicându-vă: «Pentru că nu M-aţi ascultat şi nu aţi proclamat (definitiv) eliberarea pentru fratele şi pentru semenul vostru, să ştiţi că anunţ şi Eu împotriva voastră ‘eliberarea’. Acesta este mesajul lui Iahve. Voi aduce ‘eliberarea’ sabiei, a epidemiei şi a foametei. Vă voi face un motiv de oroare pentru toate regatele pământului.
18 Oamenilor care au încălcat legământul Meu şi care nu au respectat cuvintele legământului pe care l-au ratificat înaintea Mea, le voi face exact ca viţelului pe care l-au tăiat în două trecând apoi printre cele două jumătăţi ale lui.
19 Pe conducătorii lui Iuda şi ai Ierusalimului, pe eunuci, pe preoţi şi pe toţi cei care aparţin poporului ţării şi care au trecut printre cele două părţi ale viţelului,
20 îi voi da în mâinile duşmanilor lor şi ale celor care intenţionează să le ia viaţa. Corpurile lor moarte vor deveni mâncare pentru păsările (răpitoare) zburătoare şi pentru animalele sălbatice de pe câmp.
21 Pe Zedechia – pe regele celor numiţi Iuda – şi pe conducătorii lui îi voi face să ajungă la discreţia duşmanilor lor. Vor ajunge prizonierii celor care urmăresc să le ia viaţa. Vor fi luaţi în captivitate de armata regelui Babilonului care a plecat acum de la voi.»
22 Iahve mai zice: «Să ştiţi că am dat un ordin; şi îi voi aduce (pe caldeeni) înapoi în acest oraş. Se vor lupta împotriva lui, îl vor cuceri şi îi vor da foc. Voi transforma oraşele din teritoriul numit Iuda într-o zonă lipsită de locuitori!»”
1 Urmează prezentarea mesajului care a venit la Ieremia din partea lui Iahve pe vremea guvernării lui Iehoiachim – fiul lui Iosia – care era regele celor numiţi Iuda:
2 „Du-te la familia recabiţilor, vorbeşte cu ei şi invită-i în una dintre camerele casei lui Iahve; apoi dă-le să bea vin.”
3 L-am luat pe Iaazania – fiul lui Ieremia care era fiul lui Habaţinia –, pe toţi fraţii lui şi pe toţi copiii pe care îi avea, adică întreaga familie a recabiţilor.
4 I-am adus în casa lui Iahve, în camera fiilor lui Hanan care era fiul lui Igdalia – omul lui Dumnezeu. Ea era chiar lângă camera conducătorilor şi deasupra camerei uşierului Maaseia, fiul lui Şalum.
5 Am pus înaintea familiei recabiţilor nişte vase pline cu vin şi câteva cupe. Apoi le-am zis: „Beţi vin!”
6 Dar ei mi-au răspuns: „Noi nu bem vin; pentru că strămoşul nostru numit Ionadab – fiul lui Recab – ne-a dat următoarea poruncă: «Să nu beţi niciodată vin: nici voi, nici fiii voştri.
7 Şi nici să nu construiţi case. Să nu însămânţaţi şi să nu plantaţi vii. Să nu aveţi nimic din toate acestea; ci să locuiţi în corturi toată viaţa voastră. Astfel veţi trăi mult timp în ţara în care sunteţi străini!»
8 Noi ne-am conformat tuturor poruncilor pe care ni le-a dat strămoşul nostru numit Ionadab – fiul lui Recab. Astfel, nici noi, nici soţiile noastre, nici fiii şi nici fiicele noastre nu bem vin,
9 nu ne construim case pe care să le locuim şi nu avem nici vii, nici terenuri însămânţate (cu viţă de vie);
10 ci locuim în corturi şi ascultăm cu fapta de tot ce ne-a poruncit strămoşul nostru care se numeşte Ionadab.
11 Dar când Nabucodonosor, regele Babilonului, a invadat ţara, ne-am zis: «Să ne ducem la Ierusalim ca să scăpăm de armata caldeenilor şi de aceea a arameilor!» Aşa se explică de ce acum locuim în Ierusalim.”
12 Cuvântul lui Iahve a venit la Ieremia şi i-a zis:
13 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbeşte zicând: «Du-te şi spune-le oamenilor din teritoriul numit Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, astfel: ‘Nu vreţi să luaţi în considerare cuvintele Mele şi să vă conformaţi cerinţelor formulate de ele? Aceasta este întrebarea pe care v-o pune Iahve.
14 Ionadab – fiul lui Recab – a poruncit urmaşilor lui să nu bea vin; iar aceştia îi respectă porunca şi nu beau vin până astăzi – pentru că se conformează poruncii strămoşului lor. Şi Eu v-am vorbit în mod repetat, dar voi nu M-aţi ascultat.
15 I-am trimis la voi din nou şi din nou pe toţi sclavii Mei: pe profeţi. Ei v-au spus: ‹Întoarceţi-vă fiecare de la comportamentul vostru rău, schimbaţi-vă faptele şi nu mai umblaţi după alţi (dumne)zei ca să le slujiţi – pentru ca astfel să locuiţi în ţara pe care am dat-o atât vouă cât şi strămoşilor voştri!› Dar voi aţi ignorat ce v-am spus şi nu M-aţi ascultat!
16 Urmaşii lui Ionadab – fiul lui Recab – se conformează poruncii pe care le-a dat-o strămoşul lor; dar acest popor nu Mă ascultă!’».
17 Deci pentru că aţi procedat astfel, Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve şi care este Dumnezeul Armatelor, vă vorbeşte zicând: «Să ştiţi că voi aduce împotriva celor care se numesc Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului, toate dezastrele pe care le-am pronunţat împotriva lor – pentru că le-am vorbit şi nu M-au ascultat; i-am chemat, dar ei nu au răspuns!»”
18 Atunci Ieremia a zis familiei recabiţilor: „Dumnezeul lui Israel, Cel care este Dumnezeul Armatelor, vorbeşte astfel: «Pentru că aţi respectat poruncile strămoşului vostru numit Ionadab, pentru că v-aţi conformat tuturor instrucţiunilor şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el,
19 Ionadab – fiul lui Recab – nu va fi lipsit niciodată de un descendent care să stea înaintea Mea!»” „Acesta a fost mesajul lui Iahve numit Dumnezeul Armatelor şi care este Dumnezeul lui Israel!”
1 În al patrulea an al (guvernării) lui Iehoiachim – fiul lui Iosia – care era regele celor numiţi Iuda, a venit la Ieremia următorul mesaj din partea lui Iahve:
2 „Ia un sul şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am spus despre cei numiţi Israel, despre cei numiţi Iuda şi despre celelalte popoare – din ziua când am început să îţi vorbesc: din perioada lui Iosia şi până astăzi.
3 Poate când va auzi poporul numit Iuda despre toate dezastrele pe care Eu planific să le aduc împotriva lor, se va întoarce fiecare de la comportamentul lor rău; şi le voi ierta astfel nedreptatea şi păcatul.”
4 Ieremia l-a chemat pe Baruc – fiul lui Neria; şi el a început să scrie într-un sul exact cum îi dicta Ieremia – toate cuvintele pe care i le spusese Iahve.
5 Apoi Ieremia i-a dat lui Baruc următoarea poruncă: „Eu sunt în arest şi nu pot să mă duc la casa lui Iahve.
6 Deci du-te tu în casa lui Iahve în ziua postului şi citeşte în auzul poporului acele cuvinte ale lui Iahve pe care le-ai scris pe sul exact cum ţi le-am dictat. Citeşte-le şi în auzul poporului numit Iuda care a venit din oraşele lui.
7 Poate vor face o rugăciune care să ajungă înaintea lui Iahve şi se vor întoarce fiecare de la comportamentul lor rău – pentru că mânia şi dezastrul pe care Iahve le-a pronunţat împotriva acestui popor sunt mari!”
8 Baruc – fiul lui Neria – a făcut tot ce i-a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele lui Iahve, în casa Lui.
9 În al cincilea an al guvernării lui Iehoiachim – fiul lui Iosia care a fost regele celor numiţi Iuda –, în a noua lună, tot poporul Ierusalimului şi tot poporul care venise din oraşele teritoriului numit Iuda la Ierusalim, a fost chemat să postească înaintea lui Iahve.
10 Atunci, din casa lui Iahve, din camera scribului Ghemaria – fiul lui Şafan – care era în curtea de sus la intrarea Porţii Noi a casei lui Iahve, Baruc a stat şi a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.
11 Mica – fiul lui Ghemaria care era fiul lui Şafan – a auzit toate cuvintele lui Iahve scrise pe sul.
12 Atunci s-a dus la palatul regelui, în camera scribului. Toţi conducătorii erau acolo. Între cei prezenţi erau: scribul Elişama, Delaia – fiul lui Şemaia –, Elnatan – fiul lui Acbor –, Ghemaria – fiul lui Şafan –, Zedechia – fiul lui Hanania – şi toţi ceilalţi conducători.
13 Mica i-a anunţat despre toate cuvintele pe care le-a auzit, relatându-le tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului.
14 Atunci toţi conducătorii l-au trimis pe Iehudi – fiul lui Netania care rea fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi – la Baruc, ca să îi spună: „Ia sulul din care ai citit înaintea poporului şi vino aici!” Baruc – fiul lui Neria – a luat sulul în mâini şi s-a dus la ei.
15 Ei i-au zis: „Te rugăm să stai jos şi să ne citeşti şi nouă.” Baruc le-a citit şi lor.
16 Când au auzit ei toate acele cuvinte, s-au uitat unii la alţii speriaţi şi i-au zis lui Baruc: „Trebuie să îl anunţăm pe rege şi să îi prezentăm aceste cuvinte!”
17 Apoi ei l-au întrebat: „Spune-ne cum le-ai scris? Ţi le-a dictat Ieremia?”
18 Baruc le-a răspuns: „Da. El mi-a dictat toate aceste cuvinte, iar eu le-am scris pe acest sul cu cerneală.”
19 Atunci conducătorii i-au zis lui Baruc: „Tu şi Ieremia duceţi-vă şi ascundeţi-vă; şi nu spuneţi nimănui unde sunteţi!”
20 După ce au pus sulul în camera scribului Elişama, s-au dus la rege, în curte şi i-au vorbit despre toate cuvintele din sul.
21 Regele l-a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s-a dus, a adus sulul din camera scribului Elişama şi l-a citit înaintea regelui şi înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege.
22 El locuia în palatul de iarnă, pentru că era a noua lună, iar în faţa lui ardea un foc de cărbuni.
23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane din sul, regele le tăia cu un mic cuţit de răzuit şi le arunca în focul de cărbuni, până când întregul sul a ars total.
24 Regele şi toţi slujitorii lui au ascultat toate aceste cuvinte, dar nu s-au speriat şi nu şi-au rupt hainele în bucăţi.
25 Chiar dacă Elnatan, Delaia şi Ghemaria au insistat înaintea regelui implorându-l să nu ardă sulul, el nu i-a ascultat;
26 ci i-a ordonat lui Ierahmeel – care era fiul regelui –, lui Seraia – fiul lui Azriel – şi lui Şelemia – fiul lui Abdeel – să îi aresteze pe scribul Baruc şi pe profetul Ieremia. Dar Iahve îi ascunsese.
27 După ce regele a ars sulul care conţinea cuvintele scrise de Baruc aşa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul lui Iahve a venit la Ieremia şi i-a zis:
28 „Ia un alt sul şi scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul; pentru că pe acela l-a ars Iehoiachim – regele celor numiţi Iuda.
29 Iar lui Iehoiachim – regele din teritoriul numit Iuda – să îi spui că Iahve îi vorbeşte astfel: «Ai ars acel sul şi ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că regele Babilonului va veni, va distruge această ţară şi va omorî oamenii şi animalele care sunt în ea?’»
30 Pentru că ai procedat astfel, Iahve vorbeşte despre Iehoiachim – regele celor numiţi Iuda: «Nimeni dintre urmaşii lui nu va mai sta pe tronul lui David. Corpul lui mort va fi aruncat; şi va fi lăsat ziua la căldură şi noaptea la frig.
31 Voi aduce pedeapsa atât împotriva lui, cât şi împotriva urmaşilor lui şi a slujitorilor lui – din cauza nedreptăţilor lor. Voi aduce împotriva lor, împotriva locuitorilor Ierusalimului şi împotriva poporului numit Iuda, toate dezastrele despre care i-am anunţat şi pe care ei le-au ignorat.»”
32 Ieremia a luat un alt sul pe care i l-a dat scribului Baruc – fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul exact cum i-a dictat Ieremia – toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim – regele celor numiţi Iuda – îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte cuvinte asemănătoare.
1 Nabucodonosor – regele Babilonului – l-a pus pe Zedechia – fiul lui Iosia – să guverneze în teritoriul numit Iuda. El a guvernat astfel în locul lui Iehoiachin care era fiul lui Iehoiachim.
2 Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară nu au ascultat cuvintele lui Iahve proclamate de profetul Ieremia.
3 Regele Zedechia a trimis pe Iehucal – fiul lui Şelemia – şi pe preotul Ţefania – fiul lui Maaseia – la profetul Ieremia, cu următorul mesaj: „Te rugăm, pledează pentru noi înaintea Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve.”
4 În acele vremuri, Ieremia era liber să umble printre oamenii din popor – pentru că încă nu fusese aruncat în închisoare.
5 Armata faraonului ieşise din Egipt; iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au fost anunţaţi despre acest lucru, s-au retras din jurul Ierusalimului.
6 Cuvântul lui Iahve a venit la profetul Ieremia şi i-a zis:
7 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vorbeşte astfel: «Spuneţi-i regelui celor numiţi Iuda care v-a trimis la Mine, că armata faraonului care a ieşit din Egipt ca să vă ajute, se va întoarce înapoi în ţara ei: în Egipt;
8 iar caldeenii vor reveni şi vor lupta împotriva acestui oraş. Ei îl vor cuceri şi îi vor da foc!»”
9 „Iahve vorbeşte astfel: «Nu vă înşelaţi zicând: ‘Caldeenii se vor îndepărta definitiv de noi!’; pentru că ei nu se vor îndepărta.
10 Şi chiar dacă aţi învinge întreaga armată a caldeenilor care luptă împotriva voastră şi ar mai rămâne dintre ei doar câţiva oameni răniţi în corturile lor, tot vor veni şi vor da foc acestui oraş!»”
11 După ce armata caldeenilor s-a retras din faţa Ierusalimului de frica armatei faraonului,
12 Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul locuit de urmaşii lui Beniamin. Dorea astfel să intre în posesia proprietăţii pe care o avea în mijlocul poporului care locuia acolo.
13 Dar când profetul Ieremia a ajuns la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor care se numea Ireia – fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania – l-a prins, zicându-i: „Tu vrei să dezertezi, fugind la caldeeni!”
14 Ieremia i-a răspuns: „Nu este adevărat! Nu vreau să dezertez fugind la caldeeni.” Dar Ireia nu l-a ascultat; ci l-a arestat şi l-a dus înaintea conducătorilor.
15 Ei s-au mâniat pe Ieremia, l-au bătut şi l-au închis în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în închisoare.
16 Ieremia a fost pus într-o încăpere subterană a închisorii; şi acolo a stat multă vreme.
17 Apoi regele Zedechia a trimis pe cineva să meargă la Ieremia ca să îl aducă de acolo. Astfel, el a fost adus la palat. Acolo, regele l-a întrebat în secret: „Ai vreun cuvânt din partea lui Iahve?” Ieremia i-a răspuns: „Da. Vei ajunge prizonierul regelui Babilonului!”
18 Ieremia i-a mai zis regelui Zedechia: „Cu ce am greşit faţă de tine, faţă de slujitorii tăi şi faţă de acest popor, ca să consideraţi că merit să mă aruncaţi în închisoare?
19 Unde sunt profeţii voştri care profeţeau că regele Babilonului nu va veni împotriva voastră şi împotriva acestei ţări?
20 Acum, stăpâne, regele meu, te rog, ascultă-mă! Să fie acceptată cererea mea de tine! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, pentru că risc să mor acolo!”
21 Atunci regele Zedechia a dat ordin ca Ieremia să fie pus în curtea închisorii şi să i se dea în fiecare zi pâine din zona brutarilor – până când se va termina toată pâinea din oraş. Şi astfel, Ieremia a rămas în curtea închisorii.
1 Şefatia – fiul lui Matan –, Ghedalia – fiul lui Paşhur –, Iehucal – fiul lui Şelemia – şi Paşhur – fiul lui Malchia – au auzit cuvintele pe care Ieremia le spunea înaintea întregului popor. El zicea:
2 „Iahve spune: «Cel care va mai rămâne în acest oraş, va fi omorât de sabie, de foamete şi de epidemii; dar cel care va ieşi şi se va duce la caldeeni, va trăi. Singura lui pradă va fi propria lui viaţă; şi astfel, va trăi!»”
3 „Iahve vorbeşte, zicând: «Acest oraş va ajunge cu certitudine în mâinile armatei regelui Babilonului; şi el îl va cuceri.»”
4 Atunci conducătorii poporului i-au zis regelui: „Acest om ar trebui omorât, pentru că prin cuvântările lui, descurajează luptătorii care au mai rămas în oraş şi întregul popor. Acest om nu urmăreşte binele poporului, ci distrugerea lui!”
5 Regele Zedechia le-a răspuns: „Este evident că el a ajuns acum la discreţia voastră. Regele nu poate face nimic împotriva cuvintelor voastre!”
6 Atunci ei l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în puţul lui Malchia – fiul regelui – care era în curtea închisorii. Ei l-au coborât acolo cu nişte funii. În acel puţ nu era apă, ci doar noroi. Astfel, Ieremia s-a afundat în acel noroi.
7 Dar cuşitul Ebed-Melec – un eunuc de la palatul regelui – auzise că Ieremia fusese aruncat într-un puţ. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin,
8 Ebed-Melec a ieşit din palat şi i-a zis:
9 „Stăpâne, regele meu, aceşti oameni s-au comportat urât prin tot ce i-au făcut profetului Ieremia. Ei l-au aruncat într-un puţ şi va muri de foame acolo, pentru că nu mai este pâine în oraş!”
10 Atunci regele a ordonat cuşitului Ebed-Melec, zicându-i: „Ia de aici treizeci de oameni care să meargă cu tine; şi scoate-l pe profetul Ieremia din puţ, până nu moare!”
11 Ebed-Melec i-a luat cu el pe acei oameni, s-au dus într-o cameră care era sub trezoreria palatului şi au luat de acolo nişte haine vechi şi nişte îmbrăcăminte purtată. Apoi le-au coborât cu nişte funii în puţul în care era Ieremia.
12 Atunci cuşitul Ebed-Melec i-a zis lui Ieremia: „Pune-ţi aceste bucăţi de haine şi această îmbrăcăminte purtată sub braţe; şi apoi leagă-ţi funia în jurul copului.” Ieremia a făcut aşa cum i se spusese.
13 Ei l-au tras astfel cu funiile; şi l-au scos din puţ. Ieremia a rămas în curtea închisorii.
14 Apoi regele Zedechia a trimis pe cineva la profetul Ieremia ca să îl aducă la el. Ieremia a fost adus la a treia intrare a casei lui Iahve. Regele i-a zis: „Te voi întreba ceva; dar să nu îmi ascunzi nimic!”
15 Ieremia i-a răspuns lui Zedechia: „Dacă îţi voi răspunde, oare nu mă vei omorî? Şi dacă îţi voi da un sfat, oare mă vei asculta?”
16 Regele Zedechia i-a jurat lui Ieremia în secret, zicându-i: „Jur pe Iahve care este viu, pe Cel care ne-a dat viaţă, că nu te voi omorî şi nu voi permite să ajungi în mâinile celor care intenţionează să îţi ia viaţa!”
17 Atunci Ieremia i-a zis lui Zedechia: „Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel şi care se numeşte Iahve, spune: «Dacă te vei preda conducătorilor regelui Babilonului, vei rămâne viu; şi acestui oraş nu i se va da foc. Astfel, tu şi familia ta veţi trăi.
18 Dar dacă nu te vei preda conducătorilor regelui Babilonului, acest oraş va fi dat în mâinile caldeenilor care îi vor da foc; iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!»”
19 Regele Zedechia i-a zis lui Ieremia: „Îmi este frică de iudeii care s-au dus de partea caldeenilor, ca să nu fiu dat în mâinile lor şi apoi să mă ridiculizeze!”
20 Ieremia i-a răspuns: „Nu te vor preda caldeenilor! Acum, ascultă ce îţi comunică Iahve şi fă ce ţi-am spus. Doar aşa îţi va merge bine şi vei mai putea trăi.
21 Dar dacă refuzi să te predai, îţi spun acum ce mi-a revelat Iahve:
22 «Toate femeile care au mai rămas în palatul regelui din teritoriul numit Iuda, vor fi duse la conducătorii regelui Babilonului. Ele îţi vor zice: ‘Prietenii tăi în care aveai încredere, au insistat şi te-au convins (să îi asculţi)! Dar când ţi s-au afundat picioarele în noroi, prietenii tăi ţi-au întors spatele!’
23 Toate soţiile şi toţi copiii tăi vor fi duşi la caldeeni. Nici tu nu vei scăpa de ei. Vei fi prins de regele Babilonului, iar acestui oraş i se va da foc!»”
24 Zedechia i-a zis lui Ieremia: „Să nu spui nimănui nimic din aceste cuvinte; şi nu vei muri!
25 Iar dacă se va întâmpla să audă conducătorii că am vorbit cu tine şi dacă vor veni şi te vor întreba: «Spune-ne ce i-ai zis regelui? Nu ne ascunde nimic şi nu te vom omorî! Şi ce ţi-a răspuns regele?»,
26 să le zici: «L-am rugat pe rege să nu mă trimită din nou în casa lui Ionatan, ca să nu mor acolo.»”
27 Toţi conducătorii au venit la Ieremia şi l-au întrebat; iar el le-a zis toate cuvintele pe care i le poruncise regele să li le spună. Atunci ei nu i-au mai zis nimic – pentru că niciunul nu auzise discuţia (lui Ieremia) cu regele.
28 Ieremia a rămas astfel în curtea închisorii până în ziua când a fost cucerit Ierusalimul.
1 În al nouălea an al lui Zedechia – regele celor numiţi Iuda –, în a zecea lună, Nabucodonosor – regele Babilonului – a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată armata lui şi l-a asediat;
2 iar în al unsprezecelea an, în a noua zi din a patra lună, a reuşit să treacă de zidurile oraşului şi să intre în el.
3 Atunci, toţi conducătorii regelui Babilonului au venit şi au stat lângă poarta din mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebo, Sarsechim care era Rab-Saris, Nergal-Sareţer care era Rab-Mag, împreună cu toţi ceilalţi conducători ai regelui Babilonului.
4 Când i-au văzut atât Zedechia – regele celor numiţi Iuda – cât şi toţi luptătorii lui, au fugit. Ei au abandonat oraşul în timpul nopţii, mergând pe drumul grădinii regelui. Au ieşit trecând prin poarta dintre cele două ziduri; şi s-au dus pe drumul spre Araba.
5 Dar armata caldeenilor i-a urmărit; şi l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au capturat şi l-au dus la Nabucodonosor – regele Babilonului – la Ribla, pe teritoriul Hamatului. El a pronunţat o sentinţă împotriva lui.
6 Acolo, la Ribla, regele Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. I-a mai înjunghiat şi pe toţi oamenii bogaţi care proveneau din teritoriul numit Iuda.
7 Apoi i-a scos ochii lui Zedechia şi l-a legat cu lanţuri de bronz, ca să îl ducă în Babilon.
8 Caldeenii au dat foc atât palatului regelui, cât şi caselor poporului; şi au dărâmat zidurile Ierusalimului.
9 Nebuzaradan – comandantul gărzilor – a luat poporul care mai rămăsese în oraş şi l-a dus în captivitate în Babilon. Împreună cu ei a mai dus pe toţi cei care i se predaseră împreună cu toţi ceilalţi care mai rămăseseră din popor.
10 Dar Nebuzaradan – comandantul gărzilor – i-a lăsat pe teritoriul numit Iuda, pe unii dintre cei mai săraci oameni din popor: pe cei care nu aveau nimic. Tot atunci el le-a dat vii şi terenuri agricole.
11 Nabucodonosor – regele Babilonului – i-a dat următoarea poruncă lui Nebuzaradan – comandantul gărzilor – cu privire la Ieremia:
12 „Ia-l şi să ai grijă de el! Să nu îi faci niciun rău; ci fă-i tot ce îţi va cere!”
13 Astfel, Nebuzaradan – comandantul gărzilor –, Nebuşazban care era Rab-Saris, Nergal-Şareţer care era Rab-Mag şi toţi ceilalţi conducători ai regelui Babilonului,
14 au trimis luptători să îl aducă pe Ieremia din curtea închisorii. L-au luat şi l-au dat în pază lui Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan – ca să îl ducă înapoi, acasă. Astfel, Ieremia a rămas în mijlocul poporului.
15 Atunci când era ţinut în arest în curtea închisorii, Cuvântul lui Iahve îi vorbise astfel lui Ieremia:
16 „Du-te şi vorbeşte-i cuşitului Ebed-Melec astfel: «Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, îţi zice: ‘Să ştii că voi face să se întâmple exact cum au anunţat cuvintele pe care le-am pronunţat împotriva acestui oraş; şi voi aduce împotriva lui dezastrul, nu bunăstarea. În acea zi, ele se vor confirma chiar sub privirea ta.’
17 Iahve mai spune: ‘Dar pe tine te voi salva în acea zi; şi nu voi permite să ajungi în mâinile celor de care te temi.
18 Eu te voi scăpa şi nu vei cădea omorât de sabie. Prada ta de război va fi chiar viaţa ta – pentru că te-ai încrezut în Mine.’ Acesta este mesajul lui Iahve.»”
1 Urmează prezentarea Cuvântului care a venit la Ieremia din partea lui Iahve, după ce Nebuzaradan – comandantul gărzilor – l-a eliberat din Rama. El îl găsise pe Ieremia legat cu lanţuri, între toţi cei exilaţi din Ierusalim şi din teritoriul numit Iuda, care erau duşi în captivitate în Babilon.
2 Atunci comandantul gărzilor l-a luat pe Ieremia şi i-a zis: „Dumnezeul tău care se numeşte Iahve, a anunţat acest dezastru (care urma să vină) împotriva acestui loc.
3 Acum, Iahve Şi-a respectat promisiunea, făcând exact cum a spus. Toate aceste lucruri vi s-au întâmplat pentru că aţi păcătuit împotriva lui Iahve şi nu L-aţi ascultat.
4 Acum, eu te eliberez, dezlegându-ţi lanţurile pe care le ai la mâini. Dacă vrei, vino cu mine în Babilon; şi eu voi avea grijă de tine! Dar dacă nu vrei să vii, nu veni! Ai libertatea să te stabileşti în oricare parte a ţării; deci te poţi duce oriunde îţi va plăcea!”
5 Fiindcă Ieremia întârzia să îi răspundă, comandantul gărzilor a adăugat: „Întoarce-te la Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan – pe care regele Babilonului l-a desemnat conducător al oraşelor din teritoriul numit Iuda; şi locuieşte cu el în mijlocul poporului. Sau du-te oriunde îţi va plăcea!” Apoi comandantul gărzilor i-a dat provizii şi un dar; şi l-a lăsat să plece.
6 Ieremia s-a dus la Ghedalia – fiul lui Ahicam – la Miţpa; şi a locuit cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară.
7 Toţi conducătorii luptătorilor care rămăseseră pe câmp şi oamenii lor, au auzit că regele Babilonului l-a desemnat pe Ghedalia – fiul lui Ahicam – să conducă ţara şi că i-a încredinţat lui pe toţi bărbaţii, pe toate femeile şi pe cei mai săraci copii – care nu fuseseră duşi în captivitate în Babilon.
8 Atunci au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, în Miţpa. Aceştia erau: Ismael – fiul lui Netania –, Iohanan şi Ionatan – fiii lui Careah –, Seraia – fiul lui Tanhumet –, fiii netofatitului Efai şi Iaazania – fiul unui maacatit.
9 Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan – le-a jurat lor şi oamenilor lor, zicându-le: „Nu vă temeţi să fiţi slujitorii caldeenilor! Rămâneţi în ţară, slujiţi regelui Babilonului şi vă va fi bine.
10 Chiar eu locuiesc la Miţpa ca să vă reprezint înaintea caldeenilor care vor veni la noi. Deci să strângeţi vinul, fructele de vară şi uleiul. Să le puneţi în vase; şi astfel să locuiţi în oraşele voastre.”
11 Iudeii care locuiau în Moab, în Amon, în Edom şi în toate celelalte ţări, au auzit că regele Babilonului a lăsat un mic număr de oameni în teritoriul numit Iuda şi că l-a desemnat prin ungere (cu ulei) ca şi conducător al lor pe Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.
12 Atunci s-au întors din toate locurile unde fuseseră împrăştiaţi; şi au venit în teritoriul numit Iuda, la Ghedalia, la Miţpa. Ei au beneficiat de o mare abundenţă de vin şi de fructe de vară.
13 Atunci când Iohanan – fiul lui Careah – şi toţi conducătorii luptătorilor care rămăseseră pe câmp au venit la Ghedalia, la Miţpa,
14 ei i-au zis: „Ştiai că Baalis – regele amoniţilor – l-a trimis pe Ismael – fiul lui Netania – să te omoare?” Dar Ghedalia – fiul lui Ahicam – nu i-a crezut.
15 Atunci Iohanan – fiul lui Careah – i-a zis în secret lui Ghedalia la Miţpa: „Lasă-mă să mă duc şi să îl omor pe Ismael – fiul lui Netania – şi nimeni nu va şti (că eu am făcut acest lucru cu aprobarea ta). De ce să te omoare el şi astfel să se împrăştie din nou iudeii care s-au strâns la tine şi să dispară puţinii oameni care au rămas în teritoriul numit Iuda?”
16 Ghedalia – fiul lui Ahicam – i-a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: „Să nu faci această faptă; pentru că ce spui tu despre Ismael nu este adevărat!”
1 În luna a şaptea, Ismael – fiul lui Netania, fiul lui Elişama – care provenea din familia regală şi fusese unul dintre conducătorii regelui, a venit împreună cu zece oameni la Ghedalia – fiul lui Ahicam – la Miţpa. În timp ce mâncau acolo împreună,
2 Ismael – fiul lui Netania – a acţionat împreună cu cei zece oameni care îl însoţeau; şi l-au lovit cu sabia pe Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan. Astfel, ei l-au omorât pe cel care fusese desemnat de regele Babilonului să conducă ţara.
3 Ismael i-a omorât pe toţi iudeii care erau cu Ghedalia la Miţpa şi pe toţi luptătorii caldeeni care erau acolo.
4 A doua zi după asasinarea lui Ghedalia, în timp ce nimeni nu ştia nimic,
5 optzeci de bărbaţi cu barba rasă, cu hainele rupte şi cu tăieturi în piele, au venit din Şehem – care aparţine de Şilo – şi din Samaria, ca să aducă daruri de mâncare şi tămâie la casa lui Iahve.
6 Ismael – fiul lui Netania – a ieşit din Miţpa înaintea lor şi mergea plângând. Când i-a întâlnit, le-a zis: „Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!”
7 Când au ajuns ei în mijlocul oraşului, Ismael – fiul lui Netania – şi bărbaţii care erau cu el, i-au omorât şi i-au aruncat într-un puţ.
8 Dar zece dintre ei i-au zis lui Ismael: „Nu ne omorî, pentru că mai avem grâu, orz, ulei şi miere ascunse în câmpie!” Atunci el i-a lăsat să trăiască şi nu i-a omorât împreună cu fraţii lor.
9 Puţul în care a aruncat Ismael toate cadavrele celor care fuseseră cu Ghedalia şi pe care îi omorâse, era acela pe care îl făcuse regele Asa ca apărare împotriva lui Başa – regele celor numiţi Israel. Acest puţ a fost umplut de Ismael – fiul lui Netania – cu cei omorâţi.
10 Ismael i-a luat captivi pe toţi oamenii din popor care mai rămăseseră în Miţpa: pe fiicele regelui şi pe toţi aceia care mai existau în Miţpa şi pe care Nebuzaradan – comandantul gărzilor – îi încredinţase lui Ghedalia – fiul lui Ahicam. Ismael – fiul lui Netania – i-a luat captivi şi a plecat, intenţionând să ajungă la amoniţi.
11 Dar Iohanan – fiul lui Careah – şi toţi conducătorii luptătorilor care erau cu el, au auzit despre tot răul pe care îl făcuse Ismael, fiul lui Netania.
12 Atunci i-au luat pe toţi oamenii care erau împreună cu ei şi au mers să lupte împotriva lui Ismael, fiul lui Netania. Ei l-au ajuns lângă marile ape ale Ghivonului.
13 Tot poporul care era cu Ismael s-a bucurat când l-a văzut pe Iohanan – fiul lui Careah – şi pe toţi conducătorii luptătorilor care erau împreună cu el.
14 Toţi aceia pe care îi luase captivi Ismael din Miţpa, s-au întors şi s-au dus la Iohanan, fiul lui Careah.
15 Dar Ismael – fiul lui Netania – împreună cu opt dintre oamenii lui au scăpat de Iohanan fugind la amoniţi.
16 Iohanan – fiul lui Careah – şi toţi conducătorii luptătorilor care erau cu el, au luat pe toţi cei care mai rămăseseră din popor care locuiseră în Miţpa şi pe care îi eliberaseră din captivitatea lui Ismael – fiul lui Netania – după ce îl omorâse pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Ei au adunat bărbaţii, luptătorii, femeile, copiii şi conducătorii pe care îi adusese (Ismael) din Ghivon.
17 După ce au mers un timp, s-au oprit la Gherut-Chimham care este o localitate de lângă Betleem; apoi au plecat în Egipt.
18 S-au dus astfel departe de caldeeni, pentru că se temeau de ei din cauza lui Ismael – fiul lui Netania – care îl omorâse pe Ghedalia – fiul lui Ahicam – cel pe care regele Babilonului îl desemnase să fie conducător al ţării.
1 Apoi toţi conducătorii luptătorilor, Iohanan – fiul lui Careah – Iezania – fiul lui Hoşaia – şi tot poporul de la cel mai mic până la cel mai mare,
2 au venit la profetul Ieremia şi i-au zis: „Te rugăm să asculţi cererea noastră cu bunăvoinţă! Pledează în favoarea noastră la Dumnezeul tău care se numeşte Iahve: pentru toţi aceştia care mai existăm; pentru că aşa cum tu personal ai remarcat, am rămas puţini din câţi am fost.
3 Roagă-te ca Dumnezeul tău numit Iahve să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi ce trebuie să facem.”
4 Profetul Ieremia le-a răspuns: „V-am auzit şi voi pleda în favoarea voastră la Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve – aşa cum mi-aţi cerut. Vă voi revela tot ce îmi va spune Iahve; şi nu vă voi ascunde nimic.”
5 Atunci, ei i-au zis lui Ieremia: „Iahve să fie un martor adevărat şi credibil împotriva noastră, dacă nu vom respecta tot ce te va trimite să ne spui Dumnezeul tău care se numeşte Iahve.
6 Indiferent că este bine sau rău, noi vom asculta ce ne va spune vocea Dumnezeului nostru numit Iahve – la care te trimitem – ca să ne fie bine ascultând de Iahve care este Dumnezeul nostru!”
7 După zece zile, Cuvântul lui Iahve a venit la Ieremia.
8 El a chemat pe Iohanan – fiul lui Careah –, pe toţi conducătorii luptătorilor care îl însoţeau şi pe tot poporul – de la cel mai mic până la cel mai mare –
9 şi le-a zis: „Dumnezeul lui Israel numit Iahve – Cel la care voi m-aţi trimis să Îi prezint cererile voastre – spune:
10 «Dacă veţi rămâne în această ţară, Eu vă voi construi şi nu vă voi dărâma; vă voi planta şi nu vă voi smulge – pentru că regret răul pe care vi l-am făcut.
11 Să nu vă temeţi de regele Babilonului de care acum vă este frică. Iahve vă spune să nu vă temeţi de el; pentru că Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă salvez din mâna lui!
12 Îmi voi demonstra mila faţă de voi, făcându-l pe acest rege să aibă compasiune faţă de voi şi să vă lase să locuiţi în ţara voastră.
13 Dar este posibil să nu veţi să ascultaţi ce vă spune vocea Dumnezeului vostru care se numeşte Iahve; şi să ziceţi: ‘Nu vrem să locuim în această ţară!’.
14 Dacă veţi zice: ‘Nu, ci vom merge pe teritoriul Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul goarnei şi unde nu ne va fi nici foame; şi vom locui acolo!’,
15 atunci să ştiţi toţi cei care aţi mai rămas dintre cei numiţi Iuda, că Iahve are un cuvânt pentru voi. Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, spune: ‘Dacă veţi decide să mergeţi în Egipt şi să locuiţi acolo,
16 sabia de care vă temeţi, vă va ajunge în acel loc, chiar pe teritoriul Egiptului; şi foametea de care vă este frică acum, vă va urmări în Egipt şi veţi muri acolo.
17 Toţi cei care vor decide să meargă în Egipt şi să locuiască acolo, vor muri loviţi de sabie, de foamete şi de epidemii. Niciunul dintre ei nu va mai supravieţui; şi nimeni nu va scăpa de dezastrele pe care Eu le voi aduce împotriva lor.’»”
18 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: «Mânia Mea violentă se va revărsa peste voi când vă veţi duce în Egipt – exact cum a venit ea împotriva locuitorilor Ierusalimului. Veţi fi un motiv de scârbă şi de teroare. Veţi deveni un caz de blestem şi de desconsiderare. Nu veţi mai vedea niciodată acest loc!»
19 «Iahve se adresează celor care au mai rămas din poporul numit Iuda. El vă spune să nu mergeţi în Egipt! Să fiţi siguri de acest lucru – pentru că eu sunt martor împotriva voastră astăzi!
20 Voi aţi fost necinstiţi când m-aţi trimis la Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve, spunându-mi: ‘Pledează în favoarea noastră înaintea lui Iahve care este Dumnezeul nostru! Revelează-ne tot ce îţi va spune Dumnezeul nostru numit Iahve; iar noi vom respecta ce îţi va zice El.’»
21 Astăzi eu v-am informat (despre ce vă cere Iahve); dar voi nu vreţi să ascultaţi ce vă spune vocea Dumnezeului vostru numit Iahve şi să vă conformaţi tuturor cerinţelor pe care El m-a trimis să vi le transmit.
22 Acum, să fiţi siguri că veţi muri omorâţi de sabie, de foamete şi de epidemii în acel loc în care vă place să mergeţi şi să locuiţi!”
1 După ce Ieremia a terminat de transmis poporului toate cuvintele Dumnezeului lor care se numeşte Iahve şi le-a spus tot ce Iahve – Dumnezeul lor – l-a trimis să le spună,
2 Azaria – fiul lui Hoşaia –, Iohanan – fiul lui Careah – şi toţi acei oameni mândri, i-au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Dumnezeul nostru numit Iahve te-a trimis să ne spui să nu mergem în Egipt şi să nu locuim acolo;
3 ci Baruc – fiul lui Neria – te provoacă împotriva noastră, ca să ne faci să ajungem la discreţia caldeenilor. Ei ne vor omorî sau ne vor duce în captivitate în Babilon.”
4 Iohanan – fiul lui Careah –, toţi conducătorii luptătorilor şi întreg poporul nu s-au conformat poruncii lui Iahve care le cerea să rămână în teritoriul numit Iuda.
5 Astfel, Iohanan – fiul lui Careah – şi toţi conducătorii luptătorilor au luat pe toţi cei care rămăseseră din populaţia de altădată a teritoriului numit Iuda şi care fuseseră dispersaţi în mijlocul altor popoare dar care se întorseseră să locuiască în teritoriul numit Iuda.
6 Între ei erau toţi bărbaţii, toate femeile, toţi copiii şi toate fiicele regelui – adică aceia pe care Nebuzaradan, comandantul gărzilor, îi lăsase cu Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan. Au luat şi pe profetul Ieremia şi pe Baruc – fiul lui Neria –
7 şi i-au dus pe teritoriul Egiptului, sfidând porunca lui Iahve. Ei au ajuns la Tahpanhes.
8 Acolo, Cuvântul lui Iahve i-a vorbit lui Ieremia astfel:
9 „Ia în mână nişte pietre mari şi ascunde-le – în prezenţa iudeilor – în argila cuptorului de cărămizi de la intrarea palatului faraonului care îşi are reşedinţa în Tahpanhes.
10 Apoi spune-le: «Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, vă zice: ‘Voi trimite pe cineva să îl aducă pe slujitorul Meu – pe Nabucodonosor, regele Babilonului – şi voi pune tronul lui peste aceste pietre pe care le-am ascuns. El îşi va extinde pânza tronului lui (şi) peste ele.
11 Va veni şi va ataca Egiptul. Îi va omorî pe cei destinaţi morţii, îi va duce în captivitate pe cei destinaţi exilului şi îi va omorî cu sabia pe cei destinaţi acestui mod de a muri.
12 Voi da foc templelor zeilor Egiptului. El le va arde; şi va duce în captivitate toţi zeii lor. Se va înveli cu Egiptul cum se înveleşte un păstor cu haina lui; şi va pleca de acolo fără vreo pierdere.
13 Va sfărâma stâlpii din templul Soarelui care există pe teritoriul Egiptului; şi va da foc tuturor templelor zeilor Egiptului!’»”
1 Urmează mesajul spus lui Ieremia referitor la toţi iudeii care locuiau pe teritoriul Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof şi în zona numită Patros:
2 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, vorbeşte astfel: «Aţi văzut toate dezastrele pe care le-am adus împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor oraşelor din teritoriul numit Iuda. Astăzi, ele au devenit nişte zone devastate care sunt imposibil de locuit –
3 din cauza răutăţii lor. Ei Mi-au provocat mânia ducându-se să ardă tămâie şi să slujească altor (dumne)zei pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici strămoşii voştri.
4 Deşi i-am trimis în mod repetat pe toţi slujitorii Mei – pe profeţi – ca să le spună să nu comită aceste fapte oribile pe care Eu le urăsc,
5 ei nu M-au ascultat ci au ignorat ce le-am spus. Nu s-au întors de la răutatea lor şi nu au încetat să ardă tămâie altor (dumne)zei.
6 Din această cauză s-a revărsat marea Mea supărare. Mânia Mea s-a declanşat în oraşele din teritoriul numit Iuda şi pe străzile Ierusalimului care au devenit astăzi o ruină şi o zonă fără locuitori!»
7 Acum, Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve şi care este Dumnezeul Armatelor, vă vorbeşte astfel: «De ce vă faceţi singuri un rău atât de mare, distrugând astfel în teritoriul numit Iuda bărbaţi, femei, copii şi sugari? Riscaţi să rămâneţi fără supravieţuitori!
8 De ce Îmi provocaţi mânia prin ce faceţi cu mâinile voastre – arzând tămâie altor (dumne)zei – în Egipt, unde v-aţi dus să locuiţi? Vă veţi distruge singuri şi veţi deveni o cauză de blestem şi de desconsiderare printre toate popoarele pământului.
9 Aţi uitat faptele rele ale strămoşilor voştri, pe cele ale regilor, pe ale reginelor din teritoriul numit Iuda şi pe cele comise de voi şi de soţiile voastre în teritoriul numit Iuda şi pe străzile Ierusalimului?
10 Până astăzi, ei nu s-au smerit, nu s-au temut, nu s-au conformat legii Mele şi nici poruncilor pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea strămoşilor voştri.»
11 Din această cauză, Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, zice: «Să ştiţi că Îmi întorc faţa împotriva voastră, ca să vă fac rău şi să distrug pe toţi cei numiţi Iuda.
12 Voi îndepărta pe toţi supravieţuitorii din acest teritoriu numit Iuda care s-au dus în Egipt să locuiască acolo. Vor muri toţi în Egipt: vor fi omorâţi cu sabia sau vor muri din cauza foametei. De la cel mai mic până la cel mai mare, vor fi omorâţi de sabie sau de foamete. Vor deveni o cauză de scârbă şi de oroare, un motiv de blestem şi de desconsiderare.
13 Îi voi pedepsi pe cei care locuiesc în Egipt cu sabie, cu foamete şi cu epidemii – exact cum am pedepsit Ierusalimul.
14 Niciunul dintre supravieţuitorii din teritoriul numit Iuda care s-a dus să locuiască în Egipt, nu va reuşi să trăiască astfel încât să se mai întoarcă în aceste locuri – deşi va dori să revină şi să trăiască acolo. Nu se vor mai întoarce decât câţiva care vor scăpa (de toate aceste dezastre).»”
15 Atunci, toţi bărbaţii care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor (dumne)zei împreună cu toate femeile care erau prezente – formând o mare mulţime – şi împreună cu întreg poporul care locuia în Egipt şi în Patros, i-au răspuns lui Ieremia:
16 „Nu vom asculta de mesajul pe care ni l-ai prezentat în numele lui Iahve;
17 ci, să fii sigur că vom face exact ce am promis: vom arde tămâie reginei cerului şi vom vărsa în cinstea ei sacrificii de băutură – aşa cum am mai făcut atât noi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii noştri în oraşele teritoriului numit Iuda şi pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam suficientă mâncare, eram fericiţi şi nu eram ameninţaţi de niciun dezastru.
18 Dar de când am încetat să aducem tămâie reginei cerului şi să vărsăm sacrificii de băutură în cinstea ei, am avut lipsă de toate şi am fost omorâţi de sabie şi de foamete!”
19 Femeile au adăugat: „Când ardem tămâie reginei cerului şi o cinstim vărsând sacrificii de băutură, oare nu ştiu şi bărbaţii noştri că facem turte asemănătoare cu ea şi că vărsăm sacrificii de băutură în cinstea ei?”
20 Atunci Ieremia a răspuns întregului popor – atât bărbaţilor cât şi femeilor – care îi dăduse acest răspuns:
21 „Oare nu Şi-a amintit Iahve şi nu S-a gândit El la tămâia pe care aţi ars-o în oraşele teritoriului numit Iuda şi pe străzile Ierusalimului – atât voi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii voştri împreună cu întreg poporul?
22 Când Iahve nu a mai suportat acest lucru din cauza răutăţii practicilor voastre şi a lucrurilor oribile pe care le-aţi comis, ţara voastră a devenit un motiv de oroare şi de blestem, un loc devastat şi fără locuitori, aşa cum este astăzi.
23 Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva lui Iahve, pentru că nu aţi ascultat de ce v-a spus El şi nu aţi respectat legea, deciziile şi afirmaţiile Lui – a venit împotriva voastră acest dezastru pe care îl vedeţi astăzi!”
24 Ieremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor: „Ascultaţi mesajul lui Iahve, voi, toţi cei care proveniţi din teritoriul numit Iuda şi care sunteţi acum în Egipt.
25 Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, vă spune: «Voi şi soţiile voastre aţi pus în aplicare cu mâinile voastre promisiunea pe care aţi făcut-o spunând că veţi arde tămâie reginei cerului şi veţi vărsa sacrificii de băutură în cinstea ei. Acum, respectaţi-vă în continuare promisiunile pe care le-aţi făcut şi procedaţi conform jurămintelor voastre!
26 Dar (în acelaşi timp) ascultaţi mesajul lui Iahve pentru voi, toţi aceia care proveniţi din teritoriul numit Iuda şi care locuiţi în Egipt. Iahve zice: ‘Jur pe marele Meu nume că nimeni din teritoriul numit Iuda, dintre cei care locuiesc în Egipt, nu va mai invoca numele Meu, nici nu va mai jura spunând că Iahve este un Stăpânul viu!’»
27 Se va întâmpla aşa pentru că Eu sunt atent la ei şi urmăresc să le fac rău şi nu bine! Toţi cei din teritoriul numit Iuda care sunt în Egipt, vor fi distruşi de sabie şi de foamete până vor muri în totalitate.
28 Cei care vor scăpa de sabie şi se vor întoarce de pe teritoriul Egiptului în ţara numită Iuda, vor fi doar câţiva. Atunci toţi supravieţuitorii din teritoriul numit Iuda care s-a dus să locuiască în Egipt, vor cunoaşte care cuvânt se va confirma: al Meu sau al lor.”
29 „Iahve zice: «Semnul care vă va ajuta să cunoaşteţi că Eu vă voi pedepsi în acest loc şi care vă va confirma că planurile Mele de a vă distruge vor fi puse în aplicare, este acesta:
30 voi face ca acest faraon numit Hofra – monarhul Egiptului – să ajungă în mâinile duşmanilor lui şi în mâinile celor care urmăresc să îi ia viaţa – exact cum l-am dat şi pe Zedechia, regele celor numiţi Iuda, în mâinile duşmanului lui numit Nabucodonosor, regele Babilonului, care intenţiona să îi ia viaţa!»”
1 Urmează mesajul pe care profetul Ieremia i l-a transmis lui Baruc – fiul lui Neria – în al patrulea an al (guvernării) lui Iehoiachim – fiul lui Iosia – care era regele celor numiţi Iuda, după ce Baruc scrisese într-un sul cuvintele pe care i le dictase Ieremia.
2 „Dumnezeul lui Israel care e numeşte Iahve, vorbeşte astfel despre tine, Baruc:
3 «Tu zici: ‘Vai de mine! Iahve a adăugat (un nou) necaz la durerea mea. Sunt epuizat din cauza oftărilor; şi nu găsesc odihnă.’
4 Totuşi Iahve îţi spune: ‘Ce am construit, voi dărâma; şi ce am semănat, voi smulge. Mă refer la toată această ţară.
5 Iar tu cauţi pentru tine lucruri mari?! Nu le căuta, pentru că voi aduce dezastrul peste orice fiinţă. Acesta este mesajul lui Iahve. Dar ţie îţi voi da ca pradă de război propria ta viaţă – oriunde vei merge.’»”
1 Urmează mesajul lui Iahve transmis profetului Ieremia despre celelalte popoare.
2 Despre Egipt: Acesta este mesajul spus în defavoarea armatei faraonului Neco – monarhul Egiptului – care fusese înfrântă la Carchemiş, lângă râul Eufrat, de Nabucodonosor – regele Babilonului – în al patrulea an al (guvernării) lui Iehoiachim – fiul lui Iosia – (care a fost) regele celor numiţi Iuda:
3 „Pregătiţi-vă scuturile mari şi pe cele mici; şi mergeţi la luptă!
4 Călăreţi, înhămaţi caii şi încălecaţi armăsarii! Staţi pregătiţi având coifurile puse! Lustruiţi-vă lăncile şi îmbrăcaţi-vă armurile!
5 Dar ce observ? Le este frică; se retrag. Luptătorii lor remarcabili sunt înfrânţi. Ei fug grăbiţi, fără să mai privească înapoi. Peste tot este numai teroare. Acesta este mesajul lui Iahve.”
6 „Cel care aleargă rapid cu picioarele lui, nu va putea fugi. Nu va putea scăpa nici luptătorul experimentat! În Nord, lângă râul Eufrat, ei se împiedică şi cad.
7 Cine este acela care se înalţă ca Nilul ale cărui ape sunt agitate ca râurile (mari)?
8 Egiptul se înalţă ca (nivelul apelor) Nilul(ui); iar apele lui sunt agitate ca râurile (cu un mare debit). El zice: «Mă voi ridica şi voi acoperi ţara; îi voi distruge oraşele şi pe cei care locuiesc în ele.»
9 Cai, veniţi rapid şi în forţă! Care, invadaţi! Să iasă remarcabilii luptători: atât cei din Cuş şi din Put, care poartă scutul, cât şi cei din Lud care trag cu arcul!
10 Dar acea zi va fi a Stăpânului (nostru), a lui Iahve care este Dumnezeul Armatelor! Va fi o zi de răzbunare, în care El Se va răzbuna pe duşmanii Lui. Sabia va devora, se va sătura şi se va îmbăta cu sângele lor – pentru că Iahve, Dumnezeul Armatelor care este Stăpân(ul absolut), va aduce un sacrificiu în teritoriul din Nord, lângă râul Eufrat.
11 Fecioară, fiică a Egiptului, du-te în Ghilad şi adu balsam! Degeaba îţi înmulţeşti posibilităţile de vindecare; pentru că nu există vindecare pentru tine!
12 Popoarele vor auzi de ruşinea ta; şi strigătele tale vor umple pământul. Un luptător se va împiedica de un altul şi vor cădea amândoi!”
13 Acesta este mesajul pe care Dumnezeu i l-a spus profetului Ieremia despre venirea lui Nabucodonosor – regele Babilonului – ca să atace Egiptul:
14 „Anunţă în Egipt şi proclamă în Migdol. Anunţă şi în Nof, şi în Tahpanhes; şi spune-le: «Ridicaţi-vă şi pregătiţi-vă; pentru că sabia îi devorează pe cei din jurul vostru.»
15 De ce stau luptătorii tăi remarcabili întinşi pe pământ? Ei nu pot să stea pe picioarele lor – pentru că Iahve i-a aruncat la pământ.
16 Continuu se vor împiedica; şi vor cădea unul peste altul. Vor zice: «Haideţi să ne întoarcem la poporul nostru şi în ţara noastră natală, departe de sabia invadatorului!»
17 Acolo vor zice: «Faraon nu este decât un vuiet căruia i-a expirat timpul existenţei.»”
18 Regele al cărui nume este Iahve, Dumnezeul Armatelor, zice: „Cât de adevărat este faptul că Eu sunt viu, atât de reală este venirea unuia care se aseamănă cu munţii Taborului şi cu aceia ai Carmelului (ridicaţi) deasupra mării.
19 Locuitoare care eşti fiică a Egiptului, pregăteşte-ţi lucrurile pentru exil; pentru că Noful va ajunge un deşert. Va fi abandonat; şi nimeni nu va mai locui în el.
20 Egiptul este o viţea foarte frumoasă. Dar un bondar vine împotriva ei din Nord.
21 Mercenarii din rândurile lui sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în grajd; dar şi ei se întorc şi fug, pentru că nu pot rezista. Acest lucru se va întâmpla pentru că ziua dezastrului vine împotriva lor. Aceea este ziua când vor fi pedepsiţi!
22 Egiptul va sâsâi ca un şarpe care fuge – pentru că îl urmăreşte armata duşmană. Luptătorii ei vin împotriva lui cu topoare, ca nişte tăietori de lemne.
23 Iahve anunţă că aceia îi vor tăia pădurea chiar dacă este foarte deasă. Ei sunt mai numeroşi decât lăcustele; şi (sunt atât de mulţi încât) nu pot fi număraţi.
24 Fiica Egiptului este acoperită de ruşine şi ajunge în mâinile poporului din Nord.”
25 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, zice: «Să ştiţi că voi aduce pedeapsa împotriva lui Amon din No, împotriva faraonului, împotriva Egiptului, împotriva zeilor şi monarhilor lui şi împotriva celor care se încred în faraon.
26 Îi voi face să ajungă în mâinile celor care intenţionează să le ia viaţa – în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului şi ale conducătorilor lui. Apoi, Egiptul va fi locuit ca în zilele de altădată. Acesta este mesajul lui Iahve.»”
27 „Dar tu, Iacov, slujitorul Meu, nu te teme. Israel, nu te speria; pentru că Eu te voi elibera din teritoriul îndepărtat şi îţi voi salva urmaşii care sunt în ţara în care stau (acum) captivi. Iacov se va întoarce; şi va fi din nou liniştit şi va trăi în securitate. Nimeni nu îl va mai teroriza.
28 Iacov, slujitorul Meu, nu te teme; pentru că Eu sunt cu tine. Acesta este mesajul lui Iahve (pentru tine). Deşi voi distruge în totalitate popoarele la care te-am alungat, pe tine nu te voi distruge total. Totuşi nu te voi lăsa nepedepsit; ci te voi pedepsi cu dreptate!”
1 Urmează mesajul lui Iahve spus profetului Ieremia despre filisteni, înainte ca faraonul să atace Gaza.
2 „Iahve vorbeşte astfel: «Observ cum se ridică nişte ape din Nord. Ele cresc la fel ca un torent care se revarsă. Inundă ţara şi tot ce există în ea, oraşul şi locuitorii lui. Oamenii vor ţipa; toţi locuitorii ţării vor urla
3 când vor auzi tropăitului copitelor armăsarilor care vin în forţă şi când se va auzi zgomotul carelor duşmanilor şi al huruitului roţilor lor. Părinţii nu se vor întoarce după copiii lor; iar mâinile lor vor fi incapabile să ofere ajutor –
4 pentru că vine ziua când vor fi distruşi toţi filistenii şi când vor fi omorâţi toţi supravieţuitorii care ar putea ajuta Tirul şi Sidonul. Iahve îi va distruge pe filisteni care sunt urmaşii celor din insula Caftor.
5 Gaza va deveni fără păr şi Aşchelonul va fi redus la tăcere. Supravieţuitori din câmpie, până când vă veţi face singuri tăieturi?»”
6 „Ah, sabie a lui Iahve, când vei înceta să loveşti? Întoarce-te în teaca ta! Opreşte-te şi stai liniştită!”
7 „Dar cum ar putea să stea ea liniştită, când Iahve i-a poruncit să atace Aşchelonul şi coasta mării?”
1 Despre Moab, Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbeşte astfel: „Vai de Nebo, pentru că va fi distrus! Chiriataim va fi acoperit de ruşine şi cucerit! Fortăreaţa va fi acoperită de ruşine şi sfărâmată!
2 Moab nu va mai fi lăudat. La Heşbon se planifică distrugerea lui. ‘Să mergem şi să îl facem să dispară dintre popoare!’ Şi tu, Madmen, vei fi redus la tăcere – pentru că tocmai sabia te va urmări!
3 Se aude un strigăt din Horonaim: «Este dezastru şi mare devastare!».
4 Moab va fi strivit. Chiar şi cei mici ai lui vor striga.
5 Ei merg pe panta care urcă spre Luhit. Plâng continuu pentru că jos, în Horonaim, au auzit strigătul de invazie al duşmanilor.
6 Fugiţi! Scăpaţi-vă viaţa. Trăiţi ca un tufiş care creşte în deşert!
7 Veţi fi capturaţi – pentru că vă încredeţi în lucrările şi în bogăţiile voastre. Chemoş va merge în captivitate împreună cu preoţii şi conducătorii lui.
8 Distrugătorul va veni împotriva fiecărui oraş; şi niciunul nu va scăpa. Valea va deveni o ruină şi podişul va fi distrus! Se va întâmpla aşa – exact cum a spus Iahve!
9 Presăraţi sare deasupra Moabului – pentru că va fi devastat! Oraşele lui vor deveni un deşert; şi nimeni nu va mai locui în ele.
10 Să fie blestemat cel care face cu neglijenţă lucrarea lui Iahve! Să fie blestemat cel care îşi opreşte sabia de la măcel!
11 Încă din tinereţea lui, Moabul a fost liniştit – ca vinul lăsat în procesul lui de fermentaţie. Nu a fost vărsat dintr-un vas în altul – nu a fost dus în captivitate. Aşa se explică de ce i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat aroma.
12 Dar Iahve spune că va trimite oameni să îl verse din vasul lui; şi ei îl vor vărsa. Îi vor goli vasele şi îi vor sparge ulcioarele.
13 Atunci Moabului îi va fi ruşine cu Chemoş, aşa cum le-a fost ruşine şi urmaşilor lui Israel când s-au încrezut în viţelul de la Betel.
14 Cum puteţi zice că aveţi (suficientă) forţă bazându-vă pe bărbaţii curajoşi (trimişi) în luptă?
15 Moabul va fi distrus, iar oraşele lui vor fi invadate. Tinerii lui remarcabili vor fi măcelăriţi. Acesta este mesajul Regelui al cărui nume este Iahve, Dumnezeul Armatelor.
16 Distrugerea Moabului este aproape. Dezastrul lui vine în mare viteză.
17 Voi, toţi cei care îl înconjuraţi şi toţi care îi cunoaşteţi numele, bociţi-l! Ziceţi: ‘Cum a fost sfărâmat acel impunător sceptru, acel glorios toiag!’
18 Locuitor al fiicei Dibonului, coboară-te din gloria ta şi stai pe pământ uscat – pentru că cel care devastează Moabul, va veni împotriva ta; şi îţi va distruge fortăreţele!
19 Locuitoare a Aroerului, stai lângă drum şi urmăreşte în secret ce se întâmplă! Întreabă pe cel care fuge şi pe cea care îşi salvează viaţa, zicându-le: ‘Ce se întâmplă?’
20 Moabul este acoperit de ruşine – pentru că este strivit. Bociţi şi strigaţi cu mare intensitate! Anunţaţi în tot teritoriul Arnonului că Moabul este distrus.
21 A venit judecata împotriva ţării din podiş. Astfel, ea se va aplica Holonului, Iahţei şi Mefaatului,
22 Dibonului, Neboului şi Bet-Diblataimului,
23 Chiriataimului, Bet-Gamulului şi Bet-Meonului,
24 Cheriotului, Boţrei, şi tuturor oraşelor de pe teritoriul Moabului – atât celor care sunt departe, cât şi celor care sunt aproape.
25 Iahve spune că forţa Moabului este tăiată; şi braţul lui este strivit.
26 Îmbătaţi-l – pentru că s-a lăudat împotriva lui Iahve! Moab să se tăvălească în ce a regurgitat; şi să ajungă ceva ridicol!
27 Nu a fost Israel ridiculizat de tine? Oare a fost el prins printre hoţi, ca să îţi permiţi să dai din cap râzând de ce i s-a întâmplat – de fiecare dată când vorbeşti despre el?
28 Locuitori ai Moabului, abandonaţi oraşele şi locuiţi printre stânci! Fiţi ca porumbeii care îşi fac cuib la grotele peşterilor!
29 Noi am auzit despre mândria Moabului, despre aroganţa lui exagerat de mare şi despre înfumurarea lui. S-a vorbit despre mândria, despre aroganţa pe care o are şi despre cât este inima lui de încrezută.
30 Iahve zice: ‘Cunosc neruşinarea lui; dar ea nu îl va ajuta acum. Ştiu cum se laudă; dar acest fapt nu conduce la nimic (favorabil lui).
31 Din această cauză, plâng pentru Moab. Vocea mea se aude plângând cu mare intensitate pentru întregul Moab; şi gem pentru toţi oamenii din Chir-Hareset.
32 Vie din Sibma, plâng pentru tine mai mult decât pentru Iazer. Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare şi ajungeau până la Iazer. Dar distrugătorul a venit în mare forţă împotriva fructelor tale coapte şi împotriva strugurilor tăi.
33 A dispărut bucuria şi veselia din livezile şi de pe câmpiile Moabului. Am secat vinul din teascuri; şi nimeni nu mai calcă teascul strigând de bucurie. Acum, chiar dacă ei strigă, nu strigă de bucurie.
34 Sunetul strigătelor lor se ridică din Heşbon la Eleale şi la Iahaţ, din Ţoar până la Eglat-Şelişia – pentru că şi apele Nimrimului sunt secate!
35 Iahve spune că în Moab va face ca oamenii să înceteze să mai ofere sacrificii pe înălţimi şi să mai ardă tămâie în cinstea zeilor lor.
36 Datorită acestui fapt, inima mea jeleşte ca un fluier pentru Moab. Da, ea jeleşte ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset – pentru că averile pe care le-au strâns, au dispărut.
37 Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate. Toate mâinile au tăieturi şi toate şoldurile sunt acoperite cu saci.
38 Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe este doar jale – pentru că am rupt în bucăţi Moabul ca pe un vas care nu mai place nimănui. Acesta este mesajul lui Iahve.
39 Cât de distrus este Moabul! Cum jelesc cu toţii! Vai, cum îşi apleacă Moab spatele plin de ruşine! Moab a devenit o cauză de râs şi de oroare pentru toţi cei din jurul lui!’”
40 Iahve spune: „Să ştiţi că vine în mare forţă un vultur care îşi întinde aripile peste Moab.
41 Cheriotul va fi cucerit; şi fortăreţele lui vor fi capturate. În acea zi, inima luptătorilor remarcabili ai Moabului va fi ca a unei femei când este în durerile naşterii.
42 Moabul va fi distrus dintre popoare – pentru că s-a manifestat cu aroganţă împotriva lui Iahve.
43 Locuitor al Moabului, Iahve îţi spune că te aşteaptă teroarea, groapa şi laţul.
44 «Cine va fugi de teroare, va cădea în groapă; şi cine se va ridica din groapă, va fi prins în laţ – pentru că Eu aduc împotriva Moabului anul pedepsei lui» Acesta este mesajul venit de la Iahve.
45 Cei care au fugit, stau fără forţe la umbra Heşbonului – pentru că iese un foc din Heşbon. Vine o flacără din mijlocul Sihonului; şi ea arde consumând fruntea Moabului şi capetele fiilor revoltaţi.
46 Vai de tine, Moabule! Poporul lui Chemoş este distrus! Fiii tăi sunt luaţi în captivitate şi fiicele tale sunt duse în exil.
47 Dar la sfârşitul zilelor, îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului. Acesta este mesajul lui Iahve. Aici se sfârşeşte judecata făcută Moabului.”
1 Despre amoniţi, Iahve spune: „Oare nu mai are Israel fii? Oare nu mai are el moştenitori? Atunci de ce a luat Moleh în proprietatea lui Gadul, iar poporul lui îi locuieşte oraşele?
2 Din această cauză, Iahve spune că vin zile când va (ră)suna strigătul de război împotriva Rabei amoniţilor. Ea va ajunge atunci o mare grămadă de ruine; şi satelor din jurul ei li se va da foc. Atunci Israel îi va alunga din ţară pe cei care îl alungaseră. Acesta este mesajul lui Iahve.
3 Heşbon, gemi – pentru că Ai este distrus! Fiice ale Rabei, strigaţi! Acoperiţi-vă cu saci şi bociţi; alergaţi dintr-un loc în altul pe lângă ziduri – pentru că Moleh se duce în captivitate împreună cu preoţii şi conducătorii lui!
4 De ce te lauzi cu văile tale care se revarsă de atâta abundenţă (agricolă)? O, fiică neascultătoare, tu te încrezi în bogăţiile tale şi zici: «Cine va veni împotriva mea?»
5 Stăpânul care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, îţi spune că va aduce împotriva ta teroare din partea tuturor celor care sunt în jurul tău. Fiecare dintre voi va fi alungat; şi nimeni nu îi va strânge pe cei care vor fugi.
6 «Dar apoi îi voi aduce înapoi pe captivii amoniţilor. Acesta este mesajul lui Iahve.»”
7 Despre Edom, Iahve, Cel care este Dumnezeul Armatelor, vorbeşte astfel: „Nu mai este înţelepciune în Teman? Oamenii (de acolo) care au discernământ, oare nu mai au sfaturi? A putrezit înţelepciunea lor?
8 Întoarceţi-vă şi fugiţi! Ascundeţi-vă în peşteri adânci – voi toţi cei care locuiţi în Dedan – pentru că voi aduce dezastrul peste Esau atunci când îl voi pedepsi.
9 Dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine, nu ar lăsa ei câţiva ciorchini neculeşi? Dacă ar intra la tine nişte hoţi în timpul nopţii, nu ar fura ei doar cât ar avea nevoie?
10 Eu personal îl voi jefui pe Esau. Îi voi descoperi toate ascunzătorile lui şi nu se va mai putea ascunde. Copiii, fraţii şi vecinii lui vor muri; iar el nu va mai exista.
11 Lasă-ţi orfanii, pentru că Eu îi voi ajuta să supravieţuiască; iar văduvele tale vor putea să se încreadă în Mine!”
12 Iahve spune: „Să ştiţi că va veni timpul când chiar şi cei care nu ar fi trebuit să bea din cupă, vor bea din ea! Iar tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit; ci vei bea şi tu!
13 Iahve zice: «Jur pe Mine Însumi că Boţra va deveni un teren neproductiv acoperit de buruieni şi o cauză de oroare, de râs şi de blestem. Toate oraşele ei vor deveni o ruină eternă.»”
14 „Am auzit un mesaj de la Iahve. Un mesager a fost trimis printre popoare, ca să zică: «Adunaţi-vă şi atacaţi-o! Echipaţi-vă şi mergeţi la luptă!»”
15 „Să ştii că te voi face mic între popoare şi desconsiderat printre oameni!
16 Teroarea pe care o inspiri şi aroganţa inimii tale te-au înşelat – chiar dacă locuieşti în crăpăturile stâncii şi stai pe vârfurile dealurilor. Iahve îţi zice: «Chiar dacă ţi-ai înălţa cuibul ca vulturul, şi de acolo te voi doborî.
17 Edomul va deveni un motiv de oroare; toţi cei care vor trece pe lângă el, se vor speria şi vor fluiera din cauza tuturor rănilor lui.»
18 Iahve spune: «Cum au fost distruse Sodoma şi Gomora împreună cu oraşele vecine, la fel nu va mai locui nimeni acolo. Niciun om nu se va mai opri în el.
19 Să ştiţi că Mă voi manifesta în mare forţă, ca un leu care vine din desişul Iordanului împotriva unui staul care există de multă vreme. Aşa voi veni în mare forţă şi îl voi determina pe Edom să fugă din locul unde este. Cine este cel ales de Mine ca să pună în aplicare acest plan? Cine este ca Mine şi cine Mă va înfrunta? Care păstor Mi se poate opune?»”
20 „Ascultaţi decizia pe care a luat-o Iahve împotriva Edomului şi planurile pe care le-a făcut El împotriva locuitorilor din Teman: «Cu certitudine vor fi târâţi ca nişte oi firave; şi El le va distruge staulul.
21 Când se va auzi zgomotul căderii lor, se va cutremura pământul; şi răsunetul strigătului lor se va auzi până la Marea Roşie.
22 Să ştiţi că duşmanul înaintează ca un vultur care zboară; şi îşi întinde aripile deasupra Boţrei. În acea zi, inima luptătorilor remarcabili ai Edomului va fi ca a unei femei când a ajuns să simtă durerile naşterii.»”
23 Despre Damasc: „Hamatul şi Arpadul sunt agitate pentru că au auzit veşti rele. Se topesc de frică. Sunt ca o mare învolburată care nu se mai poate linişti.
24 Damascul este descurajat. Se întoarce să fugă, dar este afectat de panică. Are nelinişte şi durere ca o femeie când urmează să nască.
25 De ce nu a fost abandonat acest renumit oraş care era motivul bucuriei mele?
26 Pentru că el nu a fost părăsit, tinerii lui vor cădea în pieţe; şi toţi soldaţii lui vor fi reduşi la tăcere în acea zi. Acesta este mesajul lui Iahve, Dumnezeul Armatelor.
27 «Voi da foc zidurilor Damascului şi el va consuma palatele lui Ben-Hadad.»”
28 Despre Chedar şi despre regatele Haţorului pe care Nabucodonosor – regele Babilonului – le-a cucerit: „Iahve spune: «Ridicaţi-vă, înaintaţi împotriva Chedarului şi distrugeţi poporul din Est.
29 Luaţi-le corturile şi turmele; prădaţi-le ţesăturile, toate bunurile şi cămilele. Strigaţi-le: ‘Teroare din toate părţile!’
30 Fugiţi repede! Locuitori ai Haţorului, Iahve vă spune să vă ascundeţi în peşteri adânci. Nabucodonosor – regele Babilonului – a luat o decizie împotriva voastră. El şi-a făcut un plan împotriva voastră.»
31 Iahve zice: «Ridicaţi-vă şi înaintaţi împotriva acelui popor liniştit care locuieşte fără grijă. El nu are nici porţi, nici zăvoare; şi locuieşte în singurătate.
32 Cămilele lor vor deveni (o importantă) pradă; şi mulţimea turmelor lor va fi jefuită. Îi voi dispersa în toate direcţiile pe cei care îşi rad colţurile bărbii; şi voi aduce dezastrul împotriva lor din toate părţile. Acesta este mesajul lui Iahve.
33 Haţorul va deveni o vizuină de şacali, o zonă nelocuită pentru totdeauna. Niciun om nu va mai locui acolo şi niciun muritor nu se va mai opri în el.»”
34 Urmează Cuvântul lui Iahve spus profetului Ieremia despre Elam, la începutul guvernării lui Zedechia care a fost regele celor din teritoriul numit Iuda:
35 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: «Să ştiţi că voi sfărâma sursa forţei Elamului: arcul.
36 Voi aduce împotriva Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului. Îi voi dispersa în toate aceste direcţii din care bat vânturile; şi nu va fi niciun popor la care să nu ajungă oameni alungaţi din Elam.
37 Îi voi strivi pe elamiţi înaintea duşmanilor lor – înaintea celor care vor să le ia viaţa.» Iahve zice: «Voi aduce dezastrul împotriva lor. El va veni prin violenta Mea mânie. Voi trimite sabia după ei până le voi aduce sfârşitul.
38 Iahve spune că Îşi va aşeza tronul în Elam şi va distruge de acolo pe regele şi pe conducătorii lor.»
39 Iahve mai spune: «În ultimele zilele, îi voi aduce înapoi pe captivii Elamului.»”
1 Urmează mesajul trimis de Iahve prin profetul Ieremia despre Babilon şi despre ţara caldeenilor:
2 „Anunţaţi şi faceţi o proclamaţie printre popoare! Înălţaţi un steag şi transmiteţi un mesaj (semnificativ)! Nu ascundeţi nimic; ci spuneţi că Babilonul va fi cucerit! Bel va ajunge să îi fie ruşine; şi Marduc va fi umplut de teroare! Imaginile lor cioplite vor fi făcute de ruşine; şi idolii lor vor fi panicaţi!
3 Un popor din Nord îi va ataca şi le va transforma ţara într-un deşert. Nimeni nu va mai locui în ea! Atât oamenii, cât şi animalele vor fugi din această (fostă) ţară.
4 Iahve spune: «În acele zile şi în acea vreme, israelienii împreună cu cei numiţi Iuda vor veni şi vor umbla plângând în timp ce Îl vor căuta pe Dumnezeul lor care se numeşte Iahve.
5 Vor întreba care este drumul Sionului şi îşi vor întoarce privirile spre el. Vor veni şi se vor ataşa de Iahve printr-un legământ etern care nu va fi uitat niciodată!
6 Poporul Meu era ca o turmă de oi pierdute, pe care păstorii lor le determinau să devieze de la drumul corect şi le făceau să rătăcească prin munţi. Treceau de pe munţi pe dealuri; şi îşi uitaseră adăpostul.
7 Toţi cei care le găseau, le mâncau. Duşmanii lor ziceau: ‘Noi nu suntem vinovaţi pentru că ele au păcătuit împotriva lui Iahve care este staulul dreptăţii. Ei sunt cei care au păcătuit împotriva lui Iahve – împotriva Celui care a fost speranţa strămoşilor lor.’
8 Fugiţi din Babilon, ieşiţi din ţara caldeenilor şi fiţi ca ţapii care conduc turma;
9 pentru că să ştiţi că voi provoca şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de popoare mari din ţara de la Nord. Ele se vor alinia la luptă împotriva lui; şi îl vor cuceri. Săgeţile lor sunt ca ale unui luptător remarcabil care nu se întoarce cu mâna goală.
10 Astfel, Caldeea va fi prada lor; şi toţi jefuitorii ei se vor sătura. Iahve vă asigură că aşa se va întâmpla.
11 Pentru că v-aţi bucurat şi v-aţi veselit când aţi jefuit moştenirea Mea, pentru că aţi sărit ca o viţea care calcă grâul şi aţi nechezat ca armăsarii,
12 mama voastră va fi într-o mare ruşine. Aceea care v-a născut, va fi afectată de ruşine. Să ştiţi că ea va fi ultima dintre popoare – şi va deveni un deşert, un pământ uscat şi fără apă.
13 Din cauza mâniei lui Iahve, ea nu va mai fi locuită; ci va deveni un deşert. Toţi cei care vor trece prin Babilon, vor rămâne foarte surprinşi; şi vor fluiera din cauza tuturor rănilor lui.
14 Voi toţi cei care întindeţi arcul, aşezaţi-vă în linie de luptă în jurul Babilonului! Trageţi împotriva lui, nu vă economisiţi săgeţile – pentru că a păcătuit împotriva lui Iahve.
15 Strigaţi împotriva lui din toate părţile! Babilonul se predă; îi cad punctele de rezistenţă şi zidurile lui sunt dărâmate. Pentru că aceasta este răzbunarea lui Iahve, răzbunaţi-vă pe el şi faceţi-i cum a făcut şi el (altora)!
16 Distrugeţi din Babilon pe semănător şi pe cel care lucrează cu secera când este vremea strângerii recoltelor agricole! Din cauza sabiei invadatorului care distruge, fiecare să se întoarcă la poporul lui; şi fiecare să fugă în ţara lui!”
17 „Israel este o oaie rătăcită pe care au vânat-o leii. Primul care a mâncat-o, a fost regele Asiriei; iar ultimul care i-a rupt oasele a fost Nabucodonosor – regele Babilonului!»”
18 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, vorbeşte astfel: «Voi pedepsi atât pe regele Babilonului, cât şi ţara lui – aşa cum l-am pedepsit şi pe regele Asiriei.
19 Dar pe Israel îl voi aduce înapoi la păşunea lui. El va paşte pe Carmel şi pe Basan. Îşi va atenua foamea pe dealurile Efraimului şi ale Ghiladului.»
20 Iahve zice: «În acele zile şi în acea vreme, se va căuta nedreptatea lui Israel; dar ea nu va mai fi. Se va căuta păcatul celor numiţi Iuda, dar el nu se va mai găsi – pentru că voi ierta supravieţuitorii pe care i-am protejat.
21 Înaintaţi împotriva ţării Merataim şi împotriva celor care locuiesc în Pecod.» Iahve zice: «Urmăriţi-i, omorâţi-i şi distrugeţi-i total! Faceţi-le tot ce v-am poruncit!»
22 «Zgomotul războiului răsună în ţară. El este zgomotul unui mare dezastru.
23 Vai cum s-a rupt şi s-a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Cât este de devastat Babilonul în mijlocul popoarelor!
24 Babilon, ţi-am pus o capcană; şi ai fost prins fără să te aştepţi! Ai fost găsit şi cucerit – pentru că te-ai opus lui Iahve.
25 Iahve Şi-a deschis camera cu arme şi a scos armele mâniei Lui – pentru că Stăpânul care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, acţionează în ţara caldeenilor.
26 Veniţi împotriva ei de departe; deschideţi-i grânarele, ridicaţi-o ca pe nişte snopi. Distrugeţi-o în totalitate şi nu lăsaţi niciun supravieţuitor în ea!
27 Omorâţi-i toţi taurii! Să se ducă la înjunghiere! Vai de ei, pentru că le-a expirat timpul existenţei! A venit vremea să fie pedepsiţi!»
28 «Ascultaţi vocea fugarilor, a celor care scapă din ţara Babilonului şi care proclamă în Sion răzbunarea lui Iahve care este Dumnezeul nostru. Ei vorbesc despre răzbunarea pentru Templul Său.»
29 «Chemaţi arcaşii împotriva Babilonului; chemaţi-i pe toţi cei care încordează arcul. Ridicaţi-vă tabăra în jurul lui; şi nu lăsaţi pe nimeni să scape! Recompensaţi-i conform faptelor lui. Procedaţi cu ei exact cum a făcut şi el; pentru că a fost arogant faţă de Iahve, faţă de Sfântul lui Israel.
30 Din această cauză, Iahve vă asigură că tinerii lor vor cădea în pieţe. Toţi soldaţii lor vor fi reduşi la tăcere în acea zi.»
31 Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Stăpânul (nostru), spune: «Să ştii că Eu sunt împotriva ta, arogantule; pentru că ţi-a expirat timpul (de graţie) şi ţi-a venit vremea să fii pedepsit!»
32 «Acel arogant se va împiedica şi va cădea; şi nimeni nu îl va ajuta să se ridice. Voi aprinde un foc în oraşele lui. Acel foc îi va devasta şi îi va consuma toate vecinătăţile!»”
33 Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: „Aceia care se numesc Israel, sunt exploataţi; iar cei numiţi Iuda, sunt în aceeaşi situaţie. Toţi cei care i-au luat ca sclavi, îi ţin strâns şi nu vor să le dea drumul.
34 Dar Răscumpărătorul lor deţine forţa (de care au ei nevoie). Numele lui este Iahve, Dumnezeul Armatelor. El le va apăra cauza, ca să aducă odihnă ţării lor şi să facă pe locuitorii Babilonului să se agite!
35 Iahve zice: «Sabie împotriva caldeenilor! Sabie împotriva celor care locuiesc în Babilon, împotriva conducătorilor şi înţelepţilor lor.
36 Sabie împotriva profeţilor mincinoşi! Ei vor deveni nebuni! Sabie împotriva luptătorilor lor remarcabili! Ei vor fi umpluţi de panică.
37 Sabie împotriva cailor, împotriva carelor lor şi împotriva tuturor străinilor care sunt în mijlocul lor! Ei se vor speria ca nişte femei. Sabie împotriva comorilor lor! Ele vor fi prădate.
38 Uscăciune peste apele lor! Ele vor seca – pentru că este o ţară de idoli şi au înnebunit împreună cu idolii lor.
39 Din această cauză, acolo vor mai locui doar animalele sălbatice ale deşertului şi hienele împreună cu bufniţa care umblă noaptea. Acel teritoriu nu va mai fi locuit vreodată, ci va rămâne nelocuit din generaţie în generaţie!»
40 Iahve zice: «Cum a distrus Dumnezeu Sodoma şi Gomora împreună cu oraşele din jurul lor, la fel nu va mai locui niciun om acolo; şi niciun muritor nu se va mai opri în acele zone.
41 Se vede un popor care vine din Nord! Un mare popor şi regi mulţi de la marginile pământului au fost provocaţi (să formeze o coaliţie).
42 Ei au fost înarmaţi cu arcuri şi cu lănci. Sunt duri şi fără milă. Când vin călare pe cai, vuietul lor este ca marea învolburată. Fiica Babilonului, aceia sunt pregătiţi de luptă împotriva ta!
43 Regele Babilonului a auzit vestea; şi i-au slăbit mâinile. Este speriat pentru că îi va fi imposibil să se apere. Are dureri ca o femeie care naşte.
44 Să ştiţi că Eu voi veni ca un leu care apare din desişul Iordanului împotriva unui staul care există de mult timp. Aşa Mă voi repezi şi îl voi determina să fugă din locul în care este acum. Cine este acela ales de Mine ca să facă acest lucru? Cine este ca Mine; şi cine Mă va înfrunta? Ce păstor Mi se poate opune?
45 Deci ascultaţi decizia pe care a luat-o Iahve împotriva Babilonului şi planurile pe care le-a făcut El împotriva Caldeii. Cu certitudine, vor fi târâţi ca nişte oi incapabile să se opună; şi El le va distruge staulul.
46 La sunetul cuceririi Babilonului, pământul se cutremură; şi un strigăt se aude printre popoare.»”
1 Iahve spune: „Să ştiţi că voi face să apară un spirit al distrugerii care va acţiona împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor din Lev-Camai.
2 Voi trimite împotriva Babilonului nişte străini care îl vor distruge complet şi care îi vor devasta ţara. Ei o vor ataca din toate părţile în ziua dezastrului.
3 Să se încordeze arcul împotriva celui care îşi încordează arcul şi împotriva celui care se mândreşte cu armura lui! Să nu aveţi milă pentru tinerii lui! Distrugeţi armata în totalitate!
4 Vor cădea omorâţi în ţara caldeenilor; şi vor fi penetraţi (de sabie) pe străzile ei.
5 Se va întâmpla aşa pentru că Israel şi Iuda nu sunt teritorii abandonate de Dumnezeul lor, de Iahve care se numeşte (şi) Dumnezeul Armatelorlor – deşi ţara lor este plină de vină înaintea Sfântului lui Israel.
6 Fugiţi din Babilon! Scăpaţi-vă viaţa, ca să nu să fiţi distruşi din cauza păcatelor lui – pentru că a venit vremea răzbunării lui Iahve; şi El îl va recompensa conform meritelor lui!
7 Babilonul a fost o cupă de aur în mâna lui Iahve care îmbăta întregul pământ. Popoarele au băut din vinul ei; şi din această cauză au înnebunit.
8 Oraşul Babilonului va cădea fulgerător şi va fi strivit! Plângeţi pentru el! Aduceţi balsam pentru rana lui; pentru că este posibil să fie vindecat!”
9 „Am vrut să vindecăm Babilonul, dar nu poate fi vindecat! Să îl abandonăm şi să mergem fiecare în ţara lui – pentru că judecata lui ajunge până la cer şi se înalţă până la nori.
10 Iahve ne-a făcut dreptate. Să mergem şi să vestim în Sion lucrarea Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve!”
11 „Ascuţiţi-vă săgeţile şi umpleţi-vă tolbele! Iahve a provocat spiritul regilor Mediei – pentru că scopul Lui este să distrugă Babilonul. Aceasta este răzbunarea lui Iahve, răzbunarea pentru templul Său.
12 Ridicaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi paza; puneţi paznici. Pregătiţi o ambuscadă! Iahve Îşi va pune în aplicare decizia pe care a pronunţat-o împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Ţie, care locuieşti lângă ape mari şi care ai mari bogăţii, ţi-a venit sfârşitul; şi firul vieţii tale a ajuns la capăt!
14 Iahve, Dumnezeul Armatelor, a jurat pe Sine Însuşi: «Te voi umple cu oameni care vor veni ca un roi de lăcuste; şi ei vor striga atunci când vor obţine victoria împotriva ta!»”
15 „El a făcut pământul cu forţa Lui şi a pus temeliile lumii cu înţelepciunea Sa. Iahve a stabilit cerul cu abilităţile Lui.
16 Când se aude vocea Lui, urlă apele din cer. El ridică norii de la marginile pământului. Trimite fulgerele şi ploaia; şi scoate vântul din camerele Lui.
17 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoaştere; toţi aurarii sunt ruşinaţi de idolii lor – pentru că sunt doar o minciună şi nu au nicio respiraţie în ei.
18 Sunt un lucru fără nicio valoare, o lucrare ridicolă. La vremea pedepsei lor, vor muri.
19 Dar Cel care aparţine lui Iacov, nu este ca aceştia – pentru că El este Creatorul tuturor lucrurilor: chiar şi al urmaşului moştenirii Lui – şi Se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor.”
20 „Tu eşti ciocanul Meu, arma Mea de luptă! Cu tine sparg popoare şi distrug regate!
21 Cu tine strivesc calul şi călăreţul! Cu tine distrug carul şi pe conducătorul lui!
22 Cu tine omor pe bărbat şi pe femeie, pe bătrân şi pe copil, pe tânăr şi pe fecioară!
23 Cu tine distrug păstorul şi turma lui, pe agricultor şi boii lui.”
24 „Înaintea ochilor voştri voi oferi recompensa Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion! Acesta este mesajul lui Iahve.”
25 Iahve zice: „Munte distrugător care devastai întregul pământ, să ştii că sunt împotriva ta. Îmi voi întinde mâna împotriva ta. Te voi rostogoli de pe stânci şi te voi transforma într-un munte aprins.
26 Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru legătura dintre extremităţile pereţilor şi nici pietre pentru temelie; pentru că vei fi un deşert etern. Acesta este mesajul venit de la Iahve!”
27 „Ridicaţi un steag în ţară! Sunaţi din goarnă printre popoare! Pregătiţi popoarele de luptă împotriva lui! Chemaţi împotriva lui regatele Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Numiţi un comandant (care să vină şi să lupte) împotriva lui! Trimiteţi împotriva lui nişte cai care să vină ca un roi de lăcuste!
28 Pregătiţi popoarele de luptă împotriva lui – pe regii Mediei, pe guvernatorii lor, pe toţi conducătorii lor şi toate ţările care sunt sub autoritatea lor!
29 Pământul se cutremură şi se zvârcoleşte – pentru că planurile lui Iahve împotriva Babilonului se pun în aplicare. El va transforma ţara Babilonului într-un deşert; şi nimeni nu va mai locui acolo!
30 Luptătorii remarcabili ai Babilonului au încetat lupta. Ei rămân în fortăreţele lor. Forţa lor s-a uscat; şi au ajuns ca nişte femei. Locuinţele lor sunt arse şi zăvoarele lor sunt distruse.
31 Emisar după emisar, mesager după mesager aleargă să îl anunţe pe regele Babilonului că oraşul lui este cucerit de la un capăt la celălalt
32 şi că punţile de peste râu sunt luate. Ei îl mai anunţă că trestiile din mlaştini sunt arse şi că soldaţii sunt panicaţi.”
33 „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbeşte astfel: «Fiica Babilonului este ca un lan pregătit de tăiat: încă puţin şi vine vremea adunării recoltelor.»”
34 „Nabucodonosor, regele Babilonului, m-a devorat: m-a strivit şi m-a făcut un vas gol. M-a înghiţit ca un şarpe, şi-a umplut stomacul cu bunătăţile mele şi apoi m-a regurgitat.
35 Locuitoarea Sionului zice: «Doresc ca violenţa folosită împotriva corpului meu să se întoarcă împotriva Babilonului.» Ierusalimul zice: «Vina pentru sângele meu să fie atribuită locuitorilor Caldeii.»”
36 „Pentru că s-a întâmplat aşa, Iahve spune: «Să ştii că îţi voi apăra cauza şi te voi răzbuna. Voi seca marea Babilonului şi îi voi usca izvoarele.
37 Babilonul va ajunge o grămadă de dărâmături, o vizuină de şacali, o cauză de oroare şi un motiv de desconsiderare. Va fi un teritoriu în care nu va mai locui nimeni.
38 Ei toţi vor rage ca nişte lei şi vor mârâi ca nişte pui de leu.
39 Dar când vor fi în perioada împerecherii, le voi oferi să mănânce şi îi voi îmbăta, ca să se veselească şi să adoarmă apoi somnul final, din care să nu se mai trezească. Acesta este mesajul lui Iahve.
40 Îi voi secera ca pe nişte miei la măcelărie, ca pe nişte berbeci şi ca pe nişte ţapi.
41 Cum va fi cucerit Şeşacul! Cum va fi capturat motivul de laudă a întregului pământ! Cum va ajunge Babilonul o cauză de teroare printre popoare!
42 Marea se va înălţa peste Babilon! Valurile ei învolburate îl vor acoperi!
43 Oraşele lui vor fi fără locuitori. Vor deveni un pământ fără apă şi deşertic. Va fi o ţară în care nu va mai locui nimeni şi pe unde nu va mai trece niciun om!
44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon şi îi voi smulge din gură ce a înghiţit. Popoarele nu vor mai curge spre el; şi zidul Babilonului se va prăbuşi.
45 Poporul Meu, ieşi din el! Fiecare să fugă şi să îşi scape viaţa de mânia violentă a lui Iahve!
46 Să nu vă slăbească inima şi să nu vă fie frică atunci când zvonurile se aud în ţară: pentru că în acest an vine un zvon şi în următorul an va veni un alt zvon: ‘Va fi violenţă în ţară. Un conducător se va revolta împotriva altui conducător!’
47 Este o certitudine că vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului. Toată ţara va fi acoperită de ruşine; şi toţi cei răniţi vor cădea în mijlocul lui.
48 Atunci cerul împreună cu pământul şi tot ce cuprind ele vor striga de bucurie împotriva Babilonului; pentru că distrugătorii îl vor ataca din Nord. Acesta este mesajul lui Iahve.
49 Babilonul trebuie să cadă din cauza celor omorâţi (de el) care aparţineau poporului Israel – la fel cum ceilalţi omorâţi de pe întregul pământ au căzut din cauza Babilonului.
50 Cei care aţi scăpat de sabie, plecaţi şi nu întârziaţi! Amintiţi-vă de Iahve într-o ţară îndepărtată; şi să îşi găsească loc Ierusalimul în inima voastră!»”
51 „Suntem ruşinaţi, pentru că am auzit cât suntem de ridiculizaţi şi ne-am acoperit feţele din cauza ruşinii. Nişte străini au intrat în locurile sfinte ale casei lui Iahve.”
52 „Dar Iahve zice: «Să ştiţi că vin zile când îi voi pedepsi idolii; şi toată ţara va fi plină de gemetele răniţilor ei.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la cer şi chiar dacă şi-ar fortifica înălţimile, tot voi trimite distrugătorii împotriva lui. Acesta este mesajul lui Iahve.”
54 „Un strigăt răsună din Babilon. Se aude venind din ţara caldeenilor zgomotul unui mare dezastru –
55 pentru că Iahve va distruge Babilonul şi va face să înceteze în el acel mare zgomot produs de mulţimea oamenilor. Valuri de distrugători vor urla ca nişte ape mari; şi zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56 Un distrugător va veni împotriva Babilonului. Luptătorii lui remarcabili vor fi capturaţi; şi arcurile lor vor fi rupte. Iahve este un Dumnezeu care recompensează! Este o certitudine că El va da fiecăruia plata pe care o merită!»
57 «Eu îi voi îmbăta pe conducătorii şi pe înţelepţii lui, pe guvernatori, pe ofiţeri şi pe luptătorii remarcabili. Ei vor adormi pentru totdeauna şi nu se vor mai trezi. Acesta este mesajul Regelui al cărui nume este Iahve, Dumnezeul Armatelor.»”
58 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbeşte: «Zidurile late ale Babilonului vor fi dărâmate; iar porţile lui înalte vor fi arse în foc. Popoarele muncesc intens degeaba şi naţiunile lucrează doar pentru foc!»”
59 Urmează mesajul pe care profetul Ieremia l-a dat conducătorului Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, ca să îl păstreze. El s-a dus în Babilon cu Zedechia – regele celor numiţi Iuda – în al patrulea an al guvernării lui.
60 Ieremia a scris într-un sul toate dezastrele care vor veni împotriva Babilonului. El a reţinut toate aceste cuvinte pe care le-a scris despre Babilon.
61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, să citeşti toate aceste cuvinte cu voce tare.
62 Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc şi că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale; ci va deveni un deşert pentru totdeauna!»
63 Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră şi aruncă-l în mijlocul Eufratului.
64 Apoi să spui: «Aşa se va scufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza dezastrelor pe care le voi aduce împotriva lui; iar poporul Babilonului va fi fără forţă (de apărare).»” Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
1 Zedechia avea vârsta de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim pentru unsprezece ani. Mama lui se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna.
2 El a făcut ce este rău înaintea lui Iahve – exact cum făcuse şi Iehoiachim.
3 Din cauza mâniei lui Iahve s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim şi în teritoriul numit Iuda. Iahve le-a alungat până la urmă din prezenţa Sa. Zedechia s-a revoltat împotriva regelui Babilonului.
4 În al nouălea an al guvernării lui Zedechia, în a zecea zi din a zecea lună, Nabucodonosor – regele Babilonului – a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată armata lui. Ei şi-au stabilit tabăra înaintea oraşului; şi au construit în jurul lui locuri speciale de intensificare a atacului.
5 Oraşul a fost în stare de asediu până în al unsprezecelea an al guvernării regelui Zedechia.
6 În a noua zi din a patra lună, foametea din oraş a devenit atât de intensă, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare.
7 Atunci s-a penetrat zidul oraşului, astfel încât toţi soldaţii au fugit (prin acel loc deschis). Ei au ieşit din oraş noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri – care era lângă grădina regelui – în timp ce caldeenii înconjurau oraşul. Cei care au fugit, au mers pe drumul spre Araba.
8 Dar armata caldeenilor l-a urmărit pe regele Zedechia şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată armata lui se împrăştiase fugind de lângă el.
9 Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, la Ribla, în teritoriul Hamatului. Acesta a pronunţat o sentinţă împotriva lui Zedechia.
10 Acolo, la Ribla, regele Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Tot atunci i-a înjunghiat şi pe toţi conducătorii care proveneau din teritoriul numit Iuda.
11 Apoi regele Babilonului i-a scos ochii lui Zedechia, l-a legat cu lanţuri de bronz şi l-a dus în Babilon, unde a stat în închisoare până în ziua morţii lui.
12 În a zecea zi din a cincea lună, în al nouăsprezecelea an al guvernării regelui Nabucodonosor – regele Babilonului – Nebuzaradan, comandantul gărzilor, care era în slujba regelui Babilonului, a pătruns în Ierusalim.
13 El a dat foc casei lui Iahve, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. A incendiat toate casele mari.
14 Toată armata caldeenilor care era împreună cu comandantul gărzilor, a dărâmat toate zidurile din jurul Ierusalimului.
15 Nebuzaradan – comandantul gărzilor – a dus în captivitate o parte dintre cei mai săraci oameni, pe cei care formau poporul rămas în oraş, dezertorii care fugiseră la regele Babilonului şi restul mulţimii de oameni.
16 Totuşi Nebuzaradan – comandantul gărzilor – a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.
17 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz – care erau în casa lui Iahve – şi postamentele împreună cu „marea” de bronz care erau în casa lui Iahve; şi au dus tot bronzul la Babilon.
18 Au luat vasele, lopeţile, uneltele pentru stingerea focului, cupele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba.
19 Comandantul gărzilor a mai luat şi ligheanele, cădelniţele, cupele, oalele, suporturile surselor de lumină, lingurile şi cupele folosite la sacrificiile de băutură – adică tot ce era de aur sau de argint.
20 Cei doi stâlpi, „marea”, cei doisprezece boi de bronz care erau sub „mare” şi postamentele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse regele Solomon pentru casa lui Iahve, aveau o greutate care nu se putea cântări.
21 Despre stâlpi se ştie că fiecare era înalt de optsprezece coţi. El avea circumferinţa de doisprezece coţi; iar grosimea unui asemenea stâlp măsura patru degete şi era gol pe interior.
22 Fiecare avea deasupra o parte ornamentală de bronz. Înălţimea unei asemenea părţi ornamentale era de cinci coţi. Avea în jurul ei o reţea şi rodii – toate fiind făcute din bronz. Al doilea stâlp, cu rodiile lui, era făcut la fel.
23 Erau nouăzeci şi şase de rodii pe fiecare parte. În total, erau o sută de rodii în jurul reţelei.
24 Comandantul gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia care era preotul conducător, pe Ţefania – următorul preot în rang – şi pe cei trei paznici ai porţii.
25 Din oraş a luat un conducător militar care avea în subordine luptători şi încă şapte oameni dintre consilierii regelui – pentru că şi ei fuseseră găsiţi acolo. L-a mai luat pe scribul conducătorului armatei – care recruta bărbaţi din poporul ţării – şi pe încă şaizeci de bărbaţi din acest popor care fuseseră găsiţi tot în oraş.
26 Nebuzaradan – comandantul gărzilor – i-a luat şi i-a dus la regele Babilonului, la Ribla.
27 Acolo, la Ribla, în teritoriul numit Hamat, regele Babilonului a ordonat ca aceia să fie omorâţi. Astfel a fost dus poporul numit Iuda în captivitate, departe de ţara lui.
28 Urmează precizarea numărului celor din popor duşi de Nabucodonosor în captivitate. În al şaptelea an, a dus trei mii douăzeci şi trei de iudei.
29 În al optsprezecelea an al guvernării lui Nabucodonosor, ei au dus în captivitate din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de oameni;
30 iar în al douăzeci şi treilea an al guvernării lui Nabucodonosor, Nebuzaradan – comandantul gărzilor – a mai dus în captivitate şapte sute patruzeci şi cinci de iudei. În total, au fost duşi în captivitate patru mii şase sute de oameni.
31 În al treizeci şi şaptelea an de captivitate al lui Iehoiachin – regele celor numiţi Iuda –, în a douăzeci şi cincea zi din a douăsprezecea lună, Evil-Merodac – regele Babilonului –, în primul an al guvernării lui, l-a eliberat din închisoare pe Iehoiachin, regele celor numiţi Iuda.
32 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc de onoare deasupra celui pe care îl aveau regii care erau cu el în Babilon.
33 Iehoiachin şi-a schimbat hainele de deţinut; şi pentru tot restul vieţii lui a mâncat la masa regelui.
34 Regele Babilonului s-a îngrijit permanent de hrana zilnică a lui Iehoiachin în toate zilele vieţii lui, până în ziua morţii.