1

1 Teofil, în prima mea carte am vorbit despre toate faptele făcute de Isus şi despre învăţăturile Lui pe care le-a dat cât timp a fost printre oameni.

2 Ţi le-am prezentat de la începutul activităţii Sale şi până în ziua când a fost luat în cer. Înainte de acest final, prin intermediul Spiritului Sfânt, El dăduse porunci apostolilor pe care îi alesese.

3 După suferinţele Lui, a apărut în faţa lor viu; şi le-a demonstrat că a înviat, oferindu-le multe dovezi în acest sens. Acele dovezi le-au fost prezentate în perioada celor patruzeci de zile (după învierea Sa), timp în care El a vorbit cu ei despre Regatul lui Dumnezeu.

4 Atunci când (încă mai) era cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim; ci să aştepte ce a promis Tatăl. Isus le-a zis: „Eu deja v-am vorbit despre această promisiune,

5 adică un alt botez: nu acela administrat de Ioan folosind apă, ci Mă refer la botezul cu Spiritul Sfânt. Şi acest lucru se va întâmpla cu voi peste puţine zile.”

6 Când erau adunaţi împreună cu Isus, apostolii L-au întrebat: „Doamne, acum este timpul când vei reinstaura Regatul lui Israel?”

7 El le-a răspuns: „Nu este cazul să vă intereseze aceste lucruri şi (nici) data la care se vor întâmpla. Tatăl este Cel care are autoritatea să ia decizii cu privire la ele!

8 În ce vă priveşte, atunci când va coborî Spiritul Sfânt peste voi, veţi putea să Îmi fiţi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului!”

9 După ce a spus aceste lucruri, în timp ce priveau la El, a fost ridicat spre cer; şi au observat cum El urca într-un nor până nu L-au mai văzut deloc.

10 În timp ce stăteau şi Îl priveau plecând spre cer, au apărut doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe.

11 Ei au zis: „Galileeni, de ce staţi privind cerul? Acest Isus care a urcat spre cer dintre voi, va reveni exact cum L-aţi văzut plecând.”

12 Ei s-au întors de pe Muntele Măslinilor în Ierusalim. Distanţa dintre acest munte şi Ierusalim era aproximativ aceeaşi cu cea maximă admisă pentru călătorie în ziua Sabatului.

13 Ajungând acasă, au urcat în camera de la etaj a locuinţei unde stăteau. Aceştia erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – fiul lui Alfeu, Simon zilotul şi Iuda – fiul lui Iacov.

14 Ei erau perseverenţi în rugăciuni, exprimând prin ele dorinţele lor comune. La aceste rugăciuni participau şi femeile, împreună cu mama şi cu fraţii lui Isus.

15 În acele zile, Petru a vorbit celor care erau adunaţi. Numărul lor era de aproximativ o sută douăzeci de persoane. El le-a zis:

16 „Fraţilor, trebuia să se întâmple cu Iuda ce spusese Spiritul Sfânt prin David. Astfel s-a confirmat Scriptura, prin faptul că el a fost ghidul celor care L-au prins pe Isus.

17 Era unul dintre membrii grupului nostru şi avea aceleaşi drepturi în această slujbă.

18 Cu banii obţinuţi în urma faptei lui nedrepte, acest om a cumpărat un teren. Apoi a căzut cu capul în jos, i-a plesnit abdomenul şi i-au ieşit toate intestinele din el.

19 Acest fapt a ajuns atât de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât acel teren a fost numit în limba lor «Acheldama», adică «Terenul sângelui».

20 În cartea Psalmilor este scris: «Casa lui să rămână locatari şi nimeni să nu (mai) locuiască în ea.» Apoi mai scrie: «Slujba lui să fie preluată de altcineva!».

21 Deci dintre cei care ne-au însoţit permanent cât a trăit Stăpânul Isus printre noi,

22 trebuie să alegem un înlocuitor (al lui Iuda). El trebuie să fie dintre cei care ne-au însoţit începând din perioada când boteza Ioan şi până când a plecat Isus dintre noi. Astfel, acela va putea fi martor al învierii Lui împreună cu noi.”

23 Ei au propus doi bărbaţi. Primul a fost Iosif, care se mai numea Barsaba şi Iust. Al doilea bărbat se numea Matia.

24 Apoi s-au rugat astfel: „Doamne, Tu cunoşti inimile tuturor oamenilor. Arată-ne pe care dintre aceştia doi l-ai ales

25 ca să preia responsabilitatea şi slujba de apostol faţă de care Iuda s-a descalificat ducându-se (acum) în locul care-i corespunde.”

26 Au tras la sorţi şi au decis astfel ca Matia să fie cel care să se adauge grupului format din ceilalţi unsprezece apostoli.

2

1 Când era „ziua Cincizecimii”, (discipolii) erau toţi împreună în acelaşi loc.

2 Atunci, în mod instantaneu, a venit din cer un sunet ca cel produs de un vânt de mare intensitate. El s-a auzit în toată casa în care erau ei adunaţi.

3 Au văzut (şi) nişte limbi ca de foc venind şi aşezându-se câte una pe fiecare dintre ei.

4 Toţi s-au umplut de Spirit Sfânt; apoi au început să vorbească în alte limbi (decât ebraica), iar Spiritul decidea pentru ei care erau acelea.

5 Existau atunci în Ierusalim iudei religioşi veniţi dintre toate naţiunile de pe pământ.

6 Când au auzit acel sunet, mulţi oameni s-au adunat acolo şi au fost foarte surprinşi când i-au auzit vorbind în limba lor.

7 Toţi se mirau şi discutau uimiţi unii cu alţii, zicând: „Oare toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni?

8 Atunci cum se explică faptul că îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba (poporului) în care ne-am născut?

9 Suntem aici parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia,

10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, din zonele Libiei, dinspre Cirena, oaspeţi din Roma… Indiferent că suntem iudei sau prozeliţi,

11 cretani şi arabi – îi auzim vorbind (despre) lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în limbile popoarelor de unde venim!”

12 Toţi erau foarte surprinşi; şi neştiind ce să creadă, se întrebau reciproc: „Ce înseamnă acest fenomen?”

13 Dar alţii îi ridiculizau, zicând celorlalţi: „Sunt beţi!”

14 Atunci Petru s-a ridicat împreună cu ceilalţi unsprezece şi li s-a adresat strigând astfel: „Bărbaţi iudei şi voi care locuiţi în Ierusalim! Ascultaţi-mă!

15 Aceşti oameni nu sunt beţi – cum aţi presupus voi – pentru că nu este decât a treia oră a zilei.

16 Ci cu ei se întâmplă ce a spus profetul Ioel:

17 «În zilele de la sfârşit – zice Dumnezeu – voi turna din Spiritul Meu peste orice om. Fiii şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea revelaţii supranaturale şi bătrânii voştri vor visa lucruri semnificative.

18 Da, în acele zile voi turna din Spiritul Meu chiar peste sclavi şi peste sclave, care vor profeţi.

19 Voi face să apară semne miraculoase, iar pe pământ vor fi minuni, sânge, foc şi un vârtej de fum.

20 Înaintea apariţiei acelei zile speciale a lui Iahve, soarele se va transforma într-un corp ceresc fără lumină, iar luna va fi ca sângele.

21 Atunci, oricine va invoca numele lui Iahve, va fi salvat.»

22 Bărbaţi israelieni, ascultaţi-mă! Vreau să vă vorbesc acum despre Isus din Nazaret – acel Om confirmat de Dumnezeu în faţa voastră prin minunile, prin lucrurile supranaturale şi prin faptele Lui care-I demonstrau autoritatea. Ştiţi că toate aceste lucruri le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru.

23 Conform preştiinţei lui Dumnezeu, acest Om a ajuns la discreţia voastră şi L-aţi crucificat folosindu-vă în acest scop de cei păcătoşi.

24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii; pentru că era imposibil să rămână reţinut (în mormânt) de ea!

25 De fapt, David zisese despre El astfel: «Eu Îl aveam permanent pe Iahve înaintea Mea, pentru că El este la dreapta ca să Îmi asigure stabilitatea.

26 Acesta este motivul pentru care am bucurie în inimă şi limba Mea exprimă cuvinte de veselie. Chiar şi corpul Mi se va odihni în speranţă;

27 pentru că nu Îmi vei lăsa sufletul în locuinţa morţilor şi nu vei permite ca Sfântul Tău să experimenteze descompunerea.

28 Mi-ai revelat strategia vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta.»

29 În legătură cu patriarhul David, vă cer permisiunea, fraţilor, să declar fără ruşine că a murit şi că (apoi) a fost înmormântat; iar mormântul lui s-a păstrat în ţara noastră până astăzi.

30 David era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că îi va pune pe tronul lui pe unul dintre descendenţi.

31 Când a spus că sufletul lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor şi când a afirmat despre corpul lui că nu va suferi descompunerea, el profeţea despre învierea lui Cristos!

32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, iar noi toţi suntem martori ai Lui.

33 Şi ce se întâmplă acum, este urmarea faptului că după ce S-a înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl aprobarea să Îşi respecte promisiunea referitoare la Spiritul Sfânt, «a turnat» (peste noi) exact ce vedeţi şi ce auziţi.

34 Desigur, David nu a urcat în cer; ci singur recunoaşte: «Iahve a zis Stăpânului meu: ‘Stai la dreapta Mea,

35 până Îţi voi pune duşmanii sub picioare.’»

36 Deci să fie clar tuturor urmaşilor lui Israel că Dumnezeu a făcut Stăpân şi Cristos pe acest Isus pe care voi L-aţi crucificat.”

37 După ce au auzit ei aceste cuvinte, au fost foarte impresionaţi; apoi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

38 Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă! Şi fiecare dintre voi să solicite botezul în numele lui Isus Cristos, având în vedere iertarea păcatelor voastre. Apoi veţi primi darul Sfântului Spirit.

39 Pentru că această promisiune este valabilă pentru voi, pentru copiii voştri, pentru copiii copiilor voştri şi pentru toţi cei care se vor naşte în viitor şi cărora Iahve, Dumnezeul nostru, le va adresa această chemare, indiferent cât de mare va fi numărul lor!”

40 Astfel încerca Petru să îi convingă, zicându-le printre altele: „Salvaţi-vă din mijlocul acestei generaţii degradate.”

41 Cei care au crezut ce predica el, au fost botezaţi. Astfel, în acea zi, numărul discipolilor s-a mărit cu aproape trei mii de persoane.

42 În mod consecvent, ei practicau însuşirea învăţăturii apostolilor, părtăşia între fraţi, frângerea pâinii şi rugăciunea.

43 Fiecare dintre ei avea o atitudine de reverenţă; iar prin intermediul apostolilor se făceau multe minuni şi lucruri supranaturale.

44 Toţi cei care credeau (în Isus), formaseră un grup în care foloseau împreună tot ce aveau.

45 Îşi vindeau terenurile agricole şi averile, iar banii obţinuţi astfel erau împărţiţi între ei conform nevoilor fiecăruia.

46 Toţi erau prezenţi în zona de lângă templu în fiecare zi. Apoi, când se duceau acasă, frângeau pâinea şi serveau masa cu bucurie şi cu o inimă curată.

47 Ei Îl lăudau pe Dumnezeu şi erau admiraţi de toţi oamenii; şi Iahve îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau salvaţi.

3

1 Petru şi Ioan mergeau împreună spre templu la ora consacrată rugăciunii. Aceea era a noua oră din zi.

2 Acolo, la poarta numită „Frumoasă”, exista un om paralizat din naştere care era adus în fiecare zi să cerşească de la cei care treceau prin ea mergând spre templu.

3 Când i-a văzut pe Petru şi pe Ioan că intenţionau să meargă spre templu, acel om a cerşit şi în faţa lor.

4 Împreună cu Ioan, Petru s-a uitat fix la el şi i-a zis: „Priveşte la noi!”

5 El i-a privit atent şi aştepta să primească ceva de la ei.

6 Atunci Petru i-a zis: „Nu am nici aur şi nici argint. Dar îţi dau ce am: În numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă!”

7 L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat. Imediat şi-a putut folosi tălpile şi gleznele;

8 şi dintr-o săritură a fost pe picioarele lui. Apoi a început să umble. A intrat cu ei în zona templului, umblând, sărind şi lăudându-L pe Dumnezeu.

9 Toţi cei de-acolo l-au remarcat umblând şi glorificându-L pe Dumnezeu.

10 L-au recunoscut imediat, pentru că el era cel care stătea ca cerşetor la „poarta templului” numită „Frumoasă”. Atunci ei au fost foarte surprinşi de ce i se întâmplase.

11 Pentru că el mergea împreună cu Petru şi cu Ioan, toată mulţimea de oameni a alergat la ei cu mare interes în zona numită „coloanele lui Solomon”.

12 Când a văzut acest lucru, Petru a zis mulţimii de oameni care se adunase acolo: „Bărbaţi israelieni, de ce vă miraţi de acest lucru şi de ce vă uitaţi fix la noi? Consideraţi oare că noi, cu abilitatea noastră sau datorită religiozităţii noastre am făcut pe acest om să umble?

13 Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov – Acela care este Dumnezeul strămoşilor noştri – L-a glorificat pe Sclavul Său numit Isus, pe care voi L-aţi predat lui Pilat când v-aţi dezis de El în faţa lui, deşi el a considerat că trebuia să Îl elibereze.

14 V-aţi dezis de Cel Sfânt şi Corect, cerând graţierea unui criminal.

15 L-aţi omorât pe Stăpânul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat! Noi suntem martorii Lui.

16 Acest om pe care îl vedeţi şi pe care îl şi cunoaşteţi, a fost vindecat prin credinţa în numele lui Isus. Ea i-a oferit o vindecare completă, aşa cum puteţi constata toţi.

17 Acum, fraţilor, ştiu că atât voi, cât şi liderii voştri s-au comportat aşa din ignoranţă.

18 Dar Dumnezeu a făcut astfel să se întâmple exact ce fusese prezis de toţi profeţii Lui care spuseseră despre Cristos că va suporta multe adversităţi.

19 Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele.

20 Atunci Iahve va face să vină vremuri de prosperitate spirituală, trimiţându-L (din nou) pe Cel care a fost stabilit anticipat pentru voi în acest scop, adică pe Isus Cristos.

21 Acum El trebuie să rămână în cer până în vremea reabilitării tuturor lucrurilor. Despre acea vreme, Dumnezeu a vorbit în trecut prin intermediul sfinţilor Săi profeţi.

22 Moise zisese strămoşilor noştri: «Iahve, Dumnezeul vostru, vă va desemna dintre fraţii voştri un Profet ca mine. Să ascultaţi de tot ce vă va spune El.

23 Cine nu va asculta de acel Profet, va fi eliminat din poporul lui.»

24 De fapt, toţi ceilalţi profeţi începând cu Samuel, au vorbit prevestind aceste zile.

25 Voi sunteţi descendenţii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu strămoşii noştri. El zisese lui Avraam: «Toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate prin descendentul tău!».

26 După ce L-a înălţat pe Sclavul Său numit Isus, Dumnezeu vi L-a trimis mai întâi vouă; pentru ca întorcându-vă de la trăirea vieţii în păcat, El să poată să vă binecuvânteze.”

4

1 În timp ce Petru şi Ioan vorbeau mulţimii de oameni, în mod surprinzător au apărut saducheii însoţiţi de comandantul gărzii templului,

2 manifestând o mare ostilitate faţă de ei, pentru că îi învăţau pe oameni despre Isus şi despre înviere.

3 I-au arestat şi i-au dus în închisoare până a doua zi; pentru că se înserase.

4 Dar mulţi dintre cei care auziseră acele cuvinte, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi a ajuns astfel la aproximativ cinci mii.

5 A doua zi, conducătorii poporului (evreu) şi învăţătorii legii mozaice, au făcut un consiliu în Ierusalim.

6 Acolo au mai fost prezenţi: marele preot numit Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi ceilalţi care proveneau din familii de mari preoţi.

7 I-au adus pe Petru şi pe Ioan între ei şi i-au întrebat: „Cu ce aprobare sau în numele cui aţi făcut acest lucru?”

8 Atunci Petru, fiind plin de Spiritul Sfânt, le-a zis: „Lideri ai poporului şi conducători ai Israelului!

9 Constatăm că suntem interogaţi pentru o binefacere de care a beneficiat un om bolnav şi doriţi să aflaţi cum a fost vindecat.

10 În consecinţă, vom face o declaraţie pe care ar fi bine să o audă toţi oamenii din Israel: acest om se prezintă în faţa voastră complet sănătos în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-aţi crucificat, dar pe care Dumnezeu L-a înviat!

11 Voi L-aţi abandonat exact cum au făcut constructorii cu acea piatră care (până la urmă) a ajuns să fie pusă în locul în care se unesc zidurile.

12 Salvarea nu este posibilă decât în numele Lui; pentru că nu li s-a dat oamenilor niciun alt nume în care să o poată obţine!”

13 Remarcând curajul lui Petru şi al lui Ioan, liderii religioşi au fost surprinşi să constate că ei erau totuşi oameni simpli care nu absolviseră şcoli remarcabile; şi atunci au înţeles că fuseseră cu Isus.

14 Dar pentru că îl vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau contesta nimic.

15 Doar le-au ordonat să iasă din Sinedriu şi apoi au făcut o şedinţă.

16 În cadrul ei, au zis: „Ce decizie vom lua cu privire la aceşti oameni? Am aflat că toţi locuitorii Ierusalimului ştiu despre această minune evidentă pe care nu o putem contesta.

17 Totuşi, ca să nu se răspândească această informaţie mai departe între ceilalţi oameni, să îi ameninţăm şi să le ordonăm ca în viitor să nu mai vorbească nimănui evocând acest nume.”

18 După ce i-au chemat (între ei), le-au interzis să mai vorbească şi să mai înveţe în vreun fel pe oameni în numele lui Isus.

19 Răspunsul lui Petru şi al lui Ioan a fost acesta: „Gândiţi-vă dacă procedaţi corect înaintea lui Dumnezeu când ne pretindeţi să ascultăm mai mult de voi decât de El!

20 Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi despre ce am auzit!”

21 I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, pentru că nu ştiau cum să îi pedepsească; iar mulţimea de oameni glorifica pe Dumnezeu pentru ce se întâmplase.

22 Omul care fusese vindecat prin această minune, avea mai mult de patruzeci de ani.

23 După ce au fost eliberaţi, ei s-au dus la grupul lor şi le-au relatat tot ce le spuseseră liderii preoţilor şi conducătorii poporului.

24 Când au auzit relatarea, şi-au exprimat toţi aceeaşi dorinţă, zicând: „Doamne, Tu, Stăpânul care ai făcut cerul, pământul, marea şi toate vietăţile care le populează!

25 Sub inspiraţia Spiritului Sfânt, strămoşul nostru David, sclavul Tău, a fost folosit de Tine să zică: «De ce se agită naţiunile lumii şi de ce concep popoarele strategii inutile?

26 Regii de pe pământ s-au revoltat şi au făcut o coaliţie împotriva Celui pe care El L-a trimis.»

27 Această profeţie s-a confirmat atunci când împotriva Sclavului Tău celui sfânt – Isus – s-au aliat în acest oraş Irod, Pilat din Pont, celelalte naţiuni şi mulţimile de oameni din poporul Israel.

28 Ei au făcut să se întâmple astfel tot ce deja planificaseşi prin forţa şi prin voinţa de care dispui Tu.

29 Acum, Doamne, priveşte la ameninţările lor şi ajută-i pe sclavii Tăi să predice Cuvântul Tău cu tot curajul.

30 Întinde-Ţi mâna şi fă vindecări, minuni şi lucruri supranaturale în numele Sclavului Tău Celui Sfânt numit Isus!”

31 După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi. Toţi s-au umplut de Spirit Sfânt şi predicau Cuvântul lui Dumnezeu cu un mare curaj.

32 Acei oameni mulţi care crezuseră, erau uniţi în inimă şi în gând. Niciunul nu pretindea că este proprietarul exclusiv al averilor lui; ci îşi considerau proprietăţile ca fiind bunuri comune.

33 Apostolii vorbeau cu mare autoritate despre învierea lui Isus; şi toţi erau beneficiarii unui mare har.

34 Problema lipsurilor era rezolvată prin faptul că toţi cei care aveau terenuri agricole, le vindeau şi apoi aduceau banii

35 care erau puşi la picioarele apostolilor, de unde se împărţeau conform nevoilor fiecăruia.

36 Iosif, cel numit de apostoli şi Barnaba – nume care se traduce prin „Fiul încurajării” – era un levit care provenea din Cipru.

37 El a vândut un teren agricol pe care îl avea şi apoi a adus banii, punându-i la picioarele apostolilor.

5

1 Dar un (alt) om numit Anania a vândut o proprietate împreună cu soţia lui care se numea Safira.

2 Amândoi au decis să oprească o parte din banii cu care o vânduseră. Apoi el a adus restul banilor pe care i-a pus la picioarele apostolilor.

3 Petru i-a zis: „Anania, de ce i-ai permis lui Satan să te determine să îl minţi pe Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu ascunzând o parte din bani?

4 Dacă nu vindeai această proprietate, oare nu rămânea ea a ta? Şi după ce ai vândut-o, nu erai liber să faci ce vrei cu acei bani? De ce ai decis să procedezi astfel? Nu ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu!”

5 După ce a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut şi a murit. Apoi toţi cei care ascultau aceste lucruri, au experimentat un accentuat sentiment de frică.

6 Tinerii l-au învelit (pe Anania), l-au dus afară şi l-au înmormântat.

7 După aproximativ trei ore, a intrat acolo şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase.

8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atâţi bani aţi vândut proprietatea?” Ea a răspuns: „Da, acesta este preţul vânzării ei!”

9 Atunci Petru i-a zis: „Ce v-a determinat să riscaţi încercând să testaţi Spiritul lui Iahve? Cei care l-au îngropat pe soţul tău, sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine!”

10 Ea a căzut imediat la picioarele lui şi a murit. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă. Atunci au scos-o şi au înmormântat-o lângă soţul ei.

11 Apoi toţi cei adunaţi acolo şi cei care au auzit ce se întâmplase, au fost afectaţi de o mare frică.

12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe minuni între oameni. Toţi (creştinii) stăteau împreună în zona coloanelor lui Solomon

13 şi nimeni dintre ceilalţi nu avea curajul să li se alăture. Dar mulţimea de oameni îi lăuda vorbind despre ei în public.

14 Numărul celor care credeau în Isus, atât cel al bărbaţilor cât şi cel al femeilor, era în creştere.

15 Bolnavii erau aduşi cu tărgile şi puşi pe străzi, pentru ca atunci când va veni Petru pe-acolo, măcar umbra lui să treacă peste vreunul dintre ei.

16 Mulţi alţii aduceau din Ierusalim şi din oraşele învecinate acestuia, pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de demoni; şi toţi erau vindecaţi.

17 Dar marele preot împreună cu gruparea saducheilor au devenit foarte invidioşi.

18 În consecinţă, ei i-au arestat pe apostoli şi i-au băgat în închisoare.

19 Dar un înger al lui Iahve a deschis uşile închisorii în timpul nopţii şi i-a scos de-acolo, zicându-le:

20 „Duceţi-vă în (zona de lângă) templu şi predicaţi mulţimii de oameni tot mesajul acestei (noi) vieţi.”

21 După ce au auzit aceste cuvinte, au mers lângă templu dimineaţa devreme şi apoi au început să înveţe mulţimile de oameni. Atunci, în mod surprinzător au venit la templu marele preot şi cei care îl susţineau. Ei au convocat Sanhedrinul; şi împreună cu ceilalţi lideri ai Israelului, au decis să scoată pe apostoli din închisoare.

22 Când au ajuns gărzile acolo, nu i-au mai găsit. Apoi s-au întors şi au spus:

23 „Am găsit închisoarea încuiată corespunzător şi pe paznici stând în picioare la posturile lor lângă uşi. Dar când am intrat, nu am mai găsit pe nimeni acolo.”

24 După ce au auzit acest raport, comandantul gărzilor templului şi liderii preoţilor au rămas foarte dezorientaţi şi nu ştiau cum să îşi explice cazul dispariţiei apostolilor.

25 Apoi a venit cineva şi le-a spus: „Să ştiţi că oamenii pe care i-aţi băgat în închisoare, sunt în zona templului şi învaţă mulţimile de ascultători.”

26 Atunci comandantul gărzilor a plecat cu subordonaţii lui şi i-au adus pe apostoli, dar nu cu forţa; pentru că erau conştienţi că altfel ar fi fost expuşi pericolului de a fi omorâţi cu pietre de mulţimea oamenilor.

27 După ce i-au adus, i-au aşezat în faţa Sanhedrinului; şi marele preot a zis:

28 „Nu v-am ordonat noi în mod categoric să nu mai învăţaţi pe oameni evocând acest nume? În ciuda acestei interdicţii, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi ne-aţi acuzat de (complicitate la) omorârea acelui Om!”

29 Răspunzând, Petru şi ceilalţi le-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe acest Isus pe care voi L-aţi omorât punându-L pe lemnul crucii.

31 Dumnezeu L-a înălţat folosind forţa Lui şi L-a făcut Stăpân şi Salvator pe acest Isus, ca să ofere Israelului pocăinţa şi iertarea păcatelor.

32 Noi suntem martori ai acestor lucruri şi parteneri cu Spiritul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor care ascultă de El!”

33 După ce au auzit ei aceste cuvinte, s-au înfuriat şi au discutat cum să procedeze ca să îi omoare.

34 Dar a fost între ei un învăţător al legii mozaice din gruparea fariseilor, numit Gamaliel. El era apreciat de întregul popor. S-a ridicat în picioare între cei care formau Sanhedrinul şi a cerut ca apostolii să fie puţin scoşi din sală.

35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israelieni, fiţi foarte atenţi la intenţiile pe care le aveţi faţă de aceşti oameni.

36 Ştiţi că nu cu mult timp în urmă a existat Teuda care pretindea că are autoritate; şi lui i s-au alăturat aproximativ patru sute de bărbaţi. Dar a fost omorât şi apoi grupul simpatizanţilor lui au fost distrus.

37 După el şi-a făcut apariţia Iuda Galileeanul în timpul recensământului; şi a atras simpatia multor oameni. Dar şi el a murit; şi apoi adepţii grupării lui au fost dispersaţi.

38 Acum, vă propun să îi lăsăm în pace pe aceşti oameni; pentru că dacă este doar o încercare omenească de a face ceva, până la urmă ea se va distruge.

39 Dar dacă ce fac ei vine de la Dumnezeu, să ştiţi că nu veţi avea succes. Vă previn să nu vă treziţi luptând împotriva lui Dumnezeu.”

40 Ei au acceptat propunerea lui; şi după ce i-au chemat pe apostoli, au decis ca aceştia să fie pedepsiţi prin bătaia cu nuiele. Apoi le-au interzis să vorbească în numele lui Isus şi i-au pus în libertate.

41 Ei au plecat din faţa Sanhedrinului şi s-au bucurat că au avut onoarea să fie defăimaţi din cauza numelui lui Isus.

42 Apoi au continuat în fiecare zi să înveţe oamenii atât lângă templu, cât şi acasă, predicând Vestea Bună despre Isus Cristos.

6

1 În acele zile, când s-a mărit numărul discipolilor, evreii care vorbeau limba greacă, protestau împotriva celorlalţi evrei, pentru că văduvele lor nu beneficiau de ajutoarele care erau distribuite în fiecare zi.

2 Cei doisprezece (apostoli) au adunat mulţimea discipolilor şi au zis: „Nu este normal ca noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne ocupăm de administraţie.

3 În consecinţă, vă propunem, fraţilor, să alegeţi dintre voi şapte bărbaţi cu o bună reputaţie, plini de Spiritul Sfânt şi de înţelepciune, pe care îi vom desemna să facă această slujbă.

4 Iar noi vom persevera în rugăciune şi în predicarea Cuvântului.”

5 Această propunere a fost aprobată de toţi cei care erau adunaţi acolo. Astfel, bărbaţii pe care i-au ales (ca administratori), au fost următorii: Ştefan, un bărbat plin de Spirit Sfânt şi de credinţă, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae – un (fost) adept al iudaismului care provenea din Antiohia.

6 I-au adus pe toţi înaintea apostolilor care s-au rugat punându-şi mâinile peste ei.

7 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul discipolilor se mărea în Ierusalim şi foarte mulţi preoţi deveneau creştini.

8 Ştefan era plin de har, de autoritate şi făcea mari minuni şi lucruri supranaturale între oameni.

9 Exista un loc de închinare numit „Sinagoga oamenilor liberi”. În această clădire se adunau evrei care proveneau din Cirena şi din Alexandria. Împreună cu alţi iudei din Cilicia şi din Asia, aceştia au iniţiat o dispută cu Ştefan.

10 Dar nu au reuşit să îl contrazică, pentru că fiind inspirat de Spiritul Sfânt, le vorbea cu înţelepciune.

11 Atunci au vorbit (în secret) cu nişte oameni, învăţându-i să zică: „Noi l-am auzit (pe Ştefan) pronunţând cuvinte blasfematoare împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu!”

12 Au provocat astfel poporul, pe liderii lui şi pe învăţătorii legii mozaice, care au venit în forţă, l-au arestat şi l-au dus în Sanhedrin.

13 Acolo au adus nişte martori mincinoşi care au zis: „Acest om nu încetează să blasfemieze acest loc sfânt şi legea (mozaică).

14 Noi l-am auzit zicând că Isus din Nazaret va dărâma această clădire şi că va schimba obiceiurile pe care ni le-a lăsat Moise!”

15 Toţi cei care formau Sanhedrinul s-au uitat fix la Ştefan; şi au văzut că avea o faţă ca de înger.

7

1 Marele preot a zis: „Este adevărat?”

2 Ştefan a răspuns: „Fraţi şi părinţi, ascultaţi-mă! Dumnezeu gloriei s-a revelat strămoşului nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte de stabilirea lui în Haran,

3 şi i-a zis: «Ieşi din ţara ta şi din familia din care provii; şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.»

4 Atunci el a plecat din ţara caldeenilor şi şi-a stabilit domiciliul în Haran. După moartea tatălui lui, Dumnezeu l-a adus (pe Avraam) în această ţară în care locuiţi şi voi acum.

5 Dar în aceste teritorii nu i-a dat nimic ca proprietate personală – nici măcar o palmă de teren – ci i-a promis că în viitor ea va fi a urmaşilor lui, deşi el (încă) nu avea atunci niciun copil.

6 Dumnezeu i-a spus că descendenţii lui vor locui (iniţial) într-o ţară străină, că vor trăi acolo ca sclavi şi că astfel vor fi chinuiţi patru sute de ani.

7 Dumnezeu îi mai zisese: «Eu voi judeca acea naţiune care îi va ţine în sclavie. Şi apoi ei Îmi vor sluji în aceste teritorii.»

8 Apoi a instituit legământul circumciziei; şi astfel, când s-a născut Isaac, Avraam l-a circumcis în a opta zi de viaţă. Când s-a născut Iacov – fiul lui Isaac – acesta şi-a circumcis fiul. Iar Iacov a avut ca fii pe cei doisprezece patriarhi.

9 Aceştia, pentru că îl invidiau pe Iosif, l-au vândut ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el

10 şi l-a scăpat de toate necazurile lui. I-a dat înţelepciune şi l-a făcut să primească favoarea faraonului care guverna Egiptul. Şi el l-a desemnat ca administrator al Egiptului şi al tuturor posesiunilor lui.

11 A fost o foamete în toată zona Egiptului şi în cea a Canaanului. Criza era mare şi strămoşii noştri nu găseau alimente.

12 Iacov a auzit că este grâu în Egipt şi i-a trimis pe strămoşii noştri pentru prima dată acolo.

13 Când au venit a doua oară, Iosif şi-a recunoscut fraţii şi faraonul a aflat din ce familie provenea el.

14 Apoi Iosif a chemat pe tatăl lor numit Iacov şi pe ceilalţi membri ai familiei lui – şaptezeci şi cinci de persoane.

15 Iacov a venit în Egipt, unde a murit. Apoi, şi strămoşii noştri au murit tot acolo.

16 Toţi au fost duşi la Şehem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la descendenţii lui Hamor în Şehem.

17 Se apropia vremea când urma să se întâmple ce promisese Dumnezeu lui Avraam. Poporul a crescut numeric în Egipt,

18 până a venit să guverneze un (nou) conducător care nu îl cunoscuse pe Iosif.

19 Acel rege a exploatat poporul nostru şi i-a chinuit pe strămoşii noştri, obligându-i chiar să îşi abandoneze nou-născuţii, pentru ca aceştia să moară.

20 În acele condiţii s-a născut Moise, care era un copil frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în familia tatălui lui.

21 Iar când a trebuit să fie abandonat, l-a luat fiica faraonului şi l-a crescut ca pe copilul ei.

22 Moise a învăţat toată ştiinţa egiptenilor şi era remarcabil în vorbe şi în fapte.

23 Când avea vârsta de patruzeci de ani, s-a gândit să meargă între evrei, ca să vadă cum trăiesc fraţii lui care formau poporul Israel.

24 L-a văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate. Atunci l-a apărat, l-a răzbunat pe cel exploatat şi l-a omorât pe egiptean.

25 Credea că fraţii lui vor realiza că Dumnezeu urma să Se folosească de el ca să îi elibereze. Dar ei nu au înţeles acest lucru.

26 A doua zi, când (doi evrei) se băteau, Moise a venit între ei şi a încercat să atenueze conflictul, zicându-le: «Voi sunteţi fraţi! De ce vă nedreptăţiţi unul pe celălalt?!»

27 Dar cel care făcea nedreptatea celuilalt, i s-a opus fizic şi apoi i-a zis: «Cine te-a desemnat pe tine ca şef şi judecător pentru noi?

28 Vrei să mă omori şi pe mine la fel cum ai procedat ieri cu acel egiptean?»

29 Auzind aceste cuvinte, Moise a fugit în Madian, unde a locuit ca străin; şi acolo i s-au născut doi fii.

30 După (alţi) patruzeci de ani, a avut o viziune în deşertul Sinai, văzând un înger în flacăra unui tufiş arzând.

31 Când a observat acest lucru ciudat, Moise s-a apropiat să vadă ce se întâmplă; şi atunci a auzit vocea lui Iahve,

32 care i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov». Iar Moise, tremurând, nu a avut curajul să (mai) privească.

33 Iahve i-a zis: «Descalţă-te, pentru că locul pe care stai este un pământ sfânt!

34 Am văzut suferinţa poporului Meu care este în Egipt. Le-am auzit gemetele şi am decis să îi eliberez. Acum trebuie să pleci; pentru că te voi trimite în Egipt.»

35 Vorbindu-i prin Îngerul care îi apăruse în acel tufiş arzând, Dumnezeu l-a trimis pe acest Moise ca stăpân şi eliberator, în ciuda faptului că fusese respins de ei când i-au zis: «Cine te-a desemnat să fii stăpânul şi judecătorul nostru?».

36 Tocmai el i-a scos din Egipt; şi a făcut miracole atât în această ţară, la marea Roşie, cât şi în deşert, timp de patru zeci de ani.

37 Acest Moise le-a zis descendenţilor lui Israel: «Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve vă va da dintre fraţii voştri un profet ca mine. Să ascultaţi de El!»

38 Tot Moise este cel care a condus adunarea israelienilor în deşert, unde pe muntele Sinai i-a vorbit un Înger; şi astfel a primit împreună cu strămoşii noştri cuvinte vii, ca să ni le transmită (şi) nouă.

39 Strămoşii noştri au refuzat să îl asculte şi l-au desconsiderat. Apoi, în inimile lor, ei s-au întors în Egipt

40 şi au zis lui Aaron: «Fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră; pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acel Moise care ne-a scos din Egipt!»

41 Astfel, în acele zile au făcut un viţel, au adus ofrande idolului sacrificând animale şi s-au bucurat de obiectul făcut de mâna lor.

42 Atunci Dumnezeu S-a îndepărtat de ei şi i-a lăsat să se închine corpurilor cereşti. S-a întâmplat cu ei aşa cum este scris în cartea profeţilor: «Israelienilor, nu Mie Mi-aţi oferit sacrificii în timpul celor patruzeci de ani cât aţi fost în deşert.

43 Aţi transportat cu voi cortul lui Moloh şi imaginea stelei zeului Remfan – lucruri pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! Acesta este motivul pentru care vă voi exila dincolo de Babilon!»

44 Strămoşii noştri aveau în deşert cortul întâlnirii, aşa cum decisese Cel care i-a spus lui Moise să îl facă în conformitate cu modelul pe care îl văzuse.

45 L-au adus cu ei în ţara stăpânită de naţiunile pe care Dumnezeu le-a alungat din faţa lor în timpul lui Iosua; şi a rămas acolo până în zilele când trăia David.

46 Dumnezeu i-a acordat milă; iar el şi-a exprimat dorinţa să construiască o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.

47 Şi Solomon a fost cel care I-a construit o casă.

48 Dar Cel Foarte Înalt nu locuieşte în construcţii făcute de mâini omeneşti. Acest lucru este susţinut şi de profetul care zice:

49 «Cerul este tronul Meu şi pământul este locul unde Îmi ţin picioarele. Cel fel de casă Îmi veţi construi voi Mie – zice Iahve – sau care va fi locul Meu de odihnă?

50 Nu a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?»…

51 Oameni încăpăţânaţi, necircumcişi cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna v-aţi opus Spiritului Sfânt. Aţi procedat exact ca părinţii voştri.

52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat ei? Au omorât pe cei care anunţau venirea celui Corect; iar acum L-aţi trădat şi L-aţi omorât –

53 tocmai voi care aţi primit legea dată prin intermediul îngerilor; şi (totuşi) nu aţi respectat-o!…”

54 Când au auzit ei aceste cuvinte, i-au devenit foarte ostili, încleştându-şi maxilarele.

55 Dar Ştefan, plin de Spiritul Sfânt, a privit spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare (în poziţie de autoritate) la dreapta lui Dumnezeu.

56 Apoi a zis: „Să ştiţi că văd cerul deschis şi pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

57 Atunci ei au început să zbiere şi nu au vrut să îl mai asculte; ci având aceeaşi intenţie, au venit toţi împotriva lui,

58 l-au scos din oraş şi l-au omorât cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr care se numea Saul.

59 Ei aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga, zicând: „Doamne Isus(e), primeşte sufletul meu!”

60 Apoi a îngenuncheat şi a strigat: „Doamne, nu le lua în considerare acest păcat!” Şi după ce a spus aceste cuvinte, a murit.

8

1 Saul votase şi el pentru omorârea lui Ştefan. Din acea zi s-a declanşat o mare persecuţie împotriva comunităţii discipolilor (lui Cristos) din Ierusalim. Atunci toţi ceilalţi cu excepţia apostolilor, s-au împrăştiat prin zonele Iudeeii şi ale Samariei.

2 Nişte oameni cu reverenţă faţă de Dumnezeu l-au înmormântat pe Ştefan şi l-au plâns foarte mult.

3 Dar Saul devenise foarte periculos pentru comunitatea discipolilor (lui Cristos); pentru că intra prin case şi lua cu forţa bărbaţi şi femei, pe care îi băga apoi în închisoare.

4 Cei care se împrăştiaseră, predicau Cuvântul în toate locurile pe unde mergeau.

5 Filip a venit în oraşul Samaria şi a predicat acolo, prezentându-le (oamenilor) pe Cristos.

6 Când au auzit şi au văzut minunile pe care le făcea Filip, mulţimile de oameni erau foarte receptive la ce vorbea el.

7 Din mulţi oameni demonizaţi ieşeau spirite rele care îi făceau să producă sunete stridente. Mulţi alţi oameni paralizaţi şi care nu puteau merge, erau vindecaţi.

8 Astfel, locuitorii acelui oraş au experimentat o mare bucurie.

9 Acolo exista un om numit Simon. El pretindea că este o persoană remarcabilă; pentru că practicând vrăjitoria, îi uimise pe oamenii din Samaria (cu vrăjitoriile lui).

10 Toţi îl ascultau cu atenţie şi ziceau: „Aceasta este forţa lui Dumnezeu numită «mare»!”

11 Erau receptivi faţă de el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.

12 Dar atunci când în urma predicii lui Filip au crezut Vestea Bună despre Regatul lui Dumnezeu şi despre Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei.

13 A crezut chiar şi Simon. Şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu mare admiraţie la minunile care se făceau.

14 Apostolii care erau în Ierusalim, au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.

15 Când au ajuns acolo, s-au rugat pentru samariteni ca să primească Spiritul Sfânt.

16 Acesta încă nu coborâse peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în numele Stăpânului Isus.

17 Atunci Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste ei şi; aceia au primit Spiritul Sfânt.

18 Când a văzut Simon că Spiritul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor (peste alţii), le-a oferit bani

19 şi le-a zis: „Daţi-mi şi mie această autoritate; pentru ca orice om peste care îmi voi pune mâinile, să primească Spiritul Sfânt.”

20 Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să fie distruşi împreună cu tine; pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea primi în schimbul banilor!

21 Tu nu ai dreptul să participi în această activitate, pentru că inima ta nu este sinceră înaintea lui Dumnezeu!

22 Pocăieşte-te, renunţând la această răutate. Şi roagă-te lui Iahve ca dacă este posibil, să îţi ierte această tendinţă (greşită) care provine din inima ta;

23 pentru că observ la tine că eşti plin de invidie şi înlănţuit de nedreptate!”

24 Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi lui Iahve pentru mine, (şi cereţi-I) să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis!”

25 După ce le-au predicat Cuvântul lui Iahve, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, prezentând (în drumul lor) Vestea Bună în multe sate unde trăiau samariteni.

26 Un înger al lui Iahve i-a vorbit lui Filip astfel: „Du-te spre Sud pe drumul care leagă Ierusalimul de Gaza şi care trece prin deşert.”

27 Filip a plecat şi a întâlnit un eunuc etiopian. Acesta era responsabil cu îngrijirea averii reginei etiopienilor numită Candace. El venise la Ierusalim ca să se închine

28 şi se întorcea de acolo în carul lui, citind din cartea profetului Isaia.

29 Spiritul i-a zis lui Filip: „Du-te până în dreptul acelui car!”

30 Filip a alergat şi (când a fost în dreptul lui) a auzit etiopianul citind cuvintele profetului Isaia. Atunci el i-a zis: „Înţelegi ce citeşti?”

31 Eunucul i-a răspuns: „Nu ştiu cum aş reuşi să înţeleg dacă nu mă va îndruma cineva!” Apoi l-a rugat pe Filip să urce în car lângă el.

32 Textul din Scriptură pe care-l citea, era acesta: „El s-a comportat ca o oaie dusă la tăiere şi ca un miel fără voce în faţa celui care îi tunde blana. Exact ca ei, nici El nu a deschis gura…

33 A fost umilit şi nedreptăţit la judecată. Lui I-a fost luat dreptul la viaţă. Şi cine va descrie pe contemporanii Lui?”

34 Eunucul i-a zis lui Filip: „Te rog să îmi spui despre cine vorbeşte astfel profetul: despre el, sau despre altcineva?”

35 Atunci Filip a început cu această parte de Scriptură şi (apoi) i L-a prezentat pe Isus.

36 În timp ce parcurgeau ei drumul, au ajuns în dreptul unei ape. Atunci eunucul a zis: „Priveşte: acolo este apă! Aş vrea să fiu botezat. Este posibil?”

37 [Filip a zis: „Desigur, cu condiţia ca tu să crezi din toată inima.” Eunucul a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!”]

38 A dat ordin să stea carul, au coborât amândoi în apă şi Filip l-a botezat pe eunuc.

39 Dar când au ieşit ei din apă, Spiritul lui Iahve l-a răpit pe Filip; şi eunucul nu l-a mai văzut. În timp ce el îşi continua drumul plin de bucurie,

40 Filip era la Azot, de unde a plecat la Cezareea; şi predica Vestea Bună în toate oraşele prin care trecea.

9

1 Dar Saul încă ameninţa cu moartea pe discipolii lui Isus. El s-a dus la marele preot,

2 căruia i-a cerut aprobări scrise pentru a face arestări în toate sinagogile din Damasc; şi astfel, dacă va constata (acolo) că există unii care merg pe Drumul Credinţei, indiferent că sunt bărbaţi sau femei, să poată să îi prindă şi să îi aducă la Ierusalim.

3 În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, în mod instantaneu a apărut în jurul lui o lumină din cer.

4 Atunci el a căzut la pământ şi a auzit o voce care îi zicea: „Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?”

5 El a răspuns: „Cine eşti Tu, Doamne?” Iar vocea i-a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuţi. [Ţi-ar fi incomod să dai cu piciorul înapoi într-un obiect ascuţit!]”

6 Atunci, tremurând din cauza fricii, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” Iar El i-a zis: „Ridică-te, intră în oraş şi acolo cineva îţi va spune ce trebuie să faci.”

7 Oamenii care îl însoţeau, au rămas foarte surprinşi; pentru că deşi auzeau vocea, nu vedeau pe nimeni.

8 Saul s-a ridicat de la pământ; şi chiar dacă avea ochii deschişi, nu mai vedea nimic cu ei. Atunci ei l-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.

9 Trei zile nu a văzut, nu a mâncat şi nici nu a băut nimic.

10 În Damasc exista un discipol care se numea Anania. Iahve i-a zis într-o viziune: „Anania!” Iar el a răspuns: „Sunt la dispoziţia Ta, Doamne!”

11 Atunci Iahve i-a zis: „Pleacă şi du-te pe strada care se numeşte «Dreaptă». Acolo să cauţi în casa lui Iuda pe cineva numit Saul şi care provine din Tars. Acum el se roagă;

12 şi i s-a arătat într-o viziune că a venit la el un om numit Anania care a intrat şi şi-a pus mâinile peste el ca să îşi refacă vederea.”

13 Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut acest om sfinţilor Tăi din Ierusalim.

14 Ştiu că el chiar şi aici este autorizat de liderii preoţilor ca să aresteze pe toţi cei care invocă numele Tău!”

15 Dar Iahve i-a zis: „Du-te la el, pentru l-am ales ca să ducă mesajul despre numele Meu atât celorlalte naţiuni şi regilor (lor), cât şi urmaşilor lui Israel;

16 şi îi voi arăta tot ce va trebui să suporte pentru numele Meu!”

17 Atunci Anania a plecat. După ce a ajuns în acea casă, şi-a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saul, Stăpânul Isus, care ţi s-a revelat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să îţi refaci vederea şi să te umpli de Spiritul Sfânt.”

18 Chiar în acel moment, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi; iar el şi-a refăcut vederea. Apoi s-a ridicat şi a fost botezat.

19 După ce a mâncat, şi-a revenit fizic. Saul a rămas câteva zile cu discipolii care erau în Damasc.

20 Şi imediat a început să predice în sinagogi, spunând că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

21 Toţi cei care îl auzeau, rămâneau foarte surprinşi şi ziceau: „Oare nu este el acel persecutor renumit care îi urmărea în Ierusalim pe cei care invocau acest Nume? Şi nu a venit el aici cu intenţia să îi aresteze şi să îi ducă în faţa liderilor preoţilor?”

22 Totuşi, Saul îşi consolida poziţia din ce în ce mai mult şi intimida iudeii care locuiau în Damasc, demonstrându-le în faţa tuturor că Isus este Cristos.

23 După un timp, iudeii au decis să îl omoare.

24 Dar Saul a fost informat despre acest complot. Pentru că aveau această intenţie, porţile (oraşului) erau păzite permanent ziua şi noaptea.

25 Totuşi, într-o noapte, discipolii l-au scăpat coborându-l (cu frânghii) într-un coş, printr-o fereastră din zid.

26 Când a ajuns în Ierusalim, Saul a vrut să se integreze în gruparea discipolilor (lui Isus); dar toţi se fereau de el, pentru că nu puteau să creadă că este (şi el) discipol.

27 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a relatat cum Îl văzuse Saul pe Isus care i-a vorbit pe drumul spre Damasc şi cum predicase acolo cu mare curaj în numele Lui.

28 Din acel moment, el stătea în compania lor, oriunde mergeau ei prin Ierusalim.

29 Saul vorbea cu mare curaj în numele lui Isus, întreţinând discuţii controversate cu iudeii care vorbeau limba greacă. Dar ei intenţionau să îl omoare.

30 Când au auzit fraţii despre această intenţie, l-au dus la Cezareea şi de acolo l-au trimis la Troa.

31 Comunitatea discipolilor beneficia de pace în toate zonele din Iudeea, din Galileea şi din Samaria. Ea se consolida spiritual, manifesta reverenţă faţă de Iahve şi se înmulţea cu ajutorul Spiritului Sfânt.

32 În timp ce Petru călătorea făcând vizite tuturor fraţilor, a ajuns şi la cei care locuiau în Lida.

33 Acolo a găsit un om care se numea Enea. El stătea într-un pat, fiind paralizat de opt ani.

34 Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi strânge-ţi patul!” Atunci Enea s-a ridicat imediat.

35 Văzându-l (vindecat), toţi locuitorii din Lida şi din Sarona s-au întors la Dumnezeu.

36 În Iope exista o femeie care aparţinea grupului discipolilor. Ea se numea Tabita – nume care se traduce cu Dorca. Această femeie făcea fapte bune şi multe alte binefaceri.

37 În acel timp, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o într-o cameră la etaj.

38 Pentru că Lida era aproape de Iope, când au auzit discipolii că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, care l-au chemat, rugându-l: „Nu întârzia să vii până la noi!”

39 Petru s-a ridicat şi a plecat împreună cu ei. Când a ajuns acolo, l-au dus în camera de la etaj, unde toate văduvele l-au înconjurat plângând şi arătându-i hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca atunci când trăia.

40 Petru a dat afară pe toţi şi apoi a îngenuncheat şi s-a rugat. Întorcându-se spre corpul femeii, a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii; şi când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat.

41 El i-a întins mâna şi a ridicat-o. Apoi a chemat imediat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a prezentat-o vie!

42 Această minune a fost cunoscută în tot oraşul Iope; şi mulţi oameni din el au crezut în Dumnezeu.

43 Petru a rămas mai multe zile în Iope la un tăbăcar care se numea Simon.

10

1 În Cezareea exista un om numit Cornelius. El era un centurion într-o unitate militară numită „Italiana” care era formată din cel puţin cinci sute de soldaţi.

2 Acest om era religios şi manifesta reverenţă faţă de Dumnezeu împreună cu toţi ceilalţi membrii ai familiei lui. El făcea multe binefaceri şi totdeauna se ruga lui Dumnezeu.

3 În timpul celei de-a noua ore a zilei, el a văzut clar într-o viziune cum un înger al lui Dumnezeu a intrat la el şi i-a zis: „Cornelius!”

4 Atunci el s-a uitat fix la înger, s-a speriat şi a zis: „Ce se întâmplă, Doamne?” Iar îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi binefacerile tale sunt cunoscute de Dumnezeu; şi El le-a apreciat.

5 Acum trimite nişte oameni în localitatea Iope, de unde trebuie să îl chemi la tine pe Petru care se mai numeşte şi Simon.

6 El locuieşte în gazdă la un om numit Simon tăbăcarul, care are casa lângă mare. Acel Petru îţi va spune ce trebuie să faci.”

7 Imediat după ce a plecat îngerul de la el, Cornelius a chemat pe doi dintre subordonaţii lui; şi împreună cu un soldat religios care era permanent la dispoziţia lui,

8 i-a trimis la Iope, după ce le-a relatat totul.

9 A doua zi, când se apropiau ei de oraş, în a şasea oră a zilei, Petru s-a urcat pe acoperişul casei să se roage.

10 I se făcuse foame şi intenţiona să mănânce. În timp ce i se pregătea mâncarea, el a avut o viziune:

11 a văzut cerul deschis, de unde cobora spre pământ un vas care avea forma unei feţe de masă.

12 În el erau tot felul de animale cu patru picioare şi reptile de pe pământ, împreună cu păsări zburătoare.

13 Iar o voce i-a zis: „Petru, ridică-te, taie şi mănâncă!”

14 Petru a răspuns: „În niciun caz, Doamne! Niciodată nu am mâncat ceva interzis sau «murdar»!”

15 Acea voce i-a vorbit a doua oară: „Să nu numeşti «murdar» ce a făcut Dumnezeu curat!”

16 Acest lucru s-a repetat de trei ori; şi apoi vasul a fost ridicat la cer.

17 În timp ce Petru nu ştia ce semnificaţie avea viziunea pe care o avusese, oamenii trimişi de Cornelius şi care întrebau de casa lui Simon, ajunseseră la poartă.

18 Atunci ei au întrebat strigând dacă Simon numit şi Petru locuieşte acolo.

19 În timp ce Petru se gândea la acea viziune, Spiritul i-a zis: „Să ştii că eşti căutat de trei oameni.

20 Ridică-te, coboară şi du-te cu ei fără ezitare; pentru că Eu i-am trimis!”

21 Petru a coborât şi le-a zis acelor oameni: „Eu sunt cel pe care îl căutaţi. Ce v-a făcut să veniţi?”

22 Ei i-au răspuns: „Centurionul Cornelius care este un om corect, cu reverenţă faţă de Dumnezeu şi apreciat de toţi iudeii, a fost informat de Dumnezeu, printr-un înger, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”

23 Petru i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.

24 Apoi, a doua zi, a plecat împreună cu ei. Au fost însoţiţi şi de câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Cornelius îi aştepta împreună cu rudele şi cu prietenii apropiaţi pe care îi chemase acolo.

25 Când Petru a intrat în casă, Cornelius care îl întâmpinase, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat.

26 Dar Petru, ajutându-l să se ridice, i-a zis: „Ridică-te! Şi eu sunt (tot) om!”

27 Apoi, vorbind cu el, a intrat în casă, unde a găsit adunaţi mulţi oameni.

28 El le-a zis: „Ştiţi că legea (mozaică) nu permite unui iudeu să aibă relaţii cu cineva dintr-o altă naţiune sau să vină la el. Dar Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numesc pe niciun om «inadecvat» sau «murdar».

29 Aşa se explică de ce am venit fără să vă refuz cererea atunci când m-aţi chemat. Acum vreau să ştiu ce v-a determinat să apelaţi la mine.”

30 Cornelius a răspuns: „Cu patru zile în urmă, chiar într-un moment ca acesta, mă rugam în casa mea în a noua oră a zilei. Atunci a apărut în faţa mea un om care era îmbrăcat cu o haină strălucitoare.

31 El a zis: «Cornelius, rugăciunea ta a fost luată în considerare de Dumnezeu care a apreciat şi binefacerile tale.

32 Acum trimite pe cineva la Iope şi cheamă de acolo pe Simon care se mai numeşte şi Petru, ca să îţi vorbească. El locuieşte în gazdă la Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare.»

33 Imediat am trimis câţiva oameni la tine; şi consider că ai procedat bine venind. Acum, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm tot ce ţi-a ordonat El să ne spui.”

34 Atunci Petru a zis: „Constat acum că se confirmă un adevăr: Dumnezeu este imparţial

35 şi acceptă din orice naţiune pe acela care manifestă reverenţă faţă de El şi care face fapte ale dreptăţii!

36 El a trimis Cuvântul Său urmaşilor lui Israel şi le-a prezentat Vestea Bună a păcii prin Isus Cristos care este Stăpânul tuturor.

37 Ştiţi că începând din Galileea şi până în Iudeea, circulă o veste în urma botezului despre care predica Ioan.

38 Această veste este în legătură cu Isus din Nazaret. El a fost coordonat de Spiritul Sfânt şi a avut autoritate de la Dumnezeu care L-a susţinut să facă bine şi să vindece pe toţi cei care erau posedaţi de diavol.

39 Noi suntem martori cu privire la tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemnul crucii.

40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a făcut ca El să apară,

41 dar nu în faţa întregului popor, ci numai între noi care suntem martori selectaţi de Dumnezeu. Noi am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat!

42 Isus ne-a ordonat să predicăm mulţimilor de oameni că El a fost desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi.

43 Toţi profeţii vorbesc despre Isus, afirmând că oricine crede în El, primeşte iertarea păcatelor în numele Lui.”

44 În timp ce vorbea Petru astfel, Spiritul Sfânt a coborât peste toţi cei care ascultau Cuvântul.

45 Toţi credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru, au rămas surprinşi când au văzut că darul Spiritului Sfânt a fost turnat şi peste oameni care nu erau evrei.

46 Îi auzeau vorbind în alte limbi (decât ebraica) şi lăudându-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

47 „Oare poate cineva să le refuze acestor oameni botezul în apă, când ei deja au primit Spiritul Sfânt exact cum L-am primit şi noi?”

48 Şi apoi a ordonat botezarea lor în numele Stăpânului Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

11

1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi oameni dintre celelalte naţiuni au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

2 Iar când a ajuns Petru la Ierusalim, cei circumcişi îi făceau reproşuri,

3 zicându-i: „Ai intrat în casa unor oameni necircumcişi şi ai mâncat cu ei!…”

4 Atunci Petru a început să le relateze ce se întâmplase. El a zis:

5 „Eram în oraşul Iope. În timp ce mă rugam, am avut o viziune: un vas mare ca o faţă de masă, cobora din cer şi s-a oprit în dreptul meu.

6 Când am privit ce era în el, am observat acolo animale cu patru picioare, atât domestice cât şi sălbatice, reptile şi păsări zburătoare.

7 Apoi, o voce mi-a zis cu o mare intensitate: «Petru, ridică-te, taie şi mănâncă!»

8 Dar eu am răspuns: «În niciun caz, Doamne; pentru că nu am băgat niciodată ceva interzis sau murdar în gura mea.»

9 Atunci vocea care venea din cer mi-a spus a doua oară: «Să nu numeşti ‘murdar’ ce a făcut Dumnezeu curat!»

10 Acest lucru s-a repetat de trei ori. Apoi toate au fost ridicate la cer.

11 Şi imediat s-au oprit trei oameni la poarta casei în care eram. Ei veniseră din Cezareea, trimişi special pentru mine.

12 Spiritul mi-a spus să plec împreună cu ei fără să fac vreo discriminare. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei; şi împreună am intrat în casa acelui om.

13 El ne-a relatat cum a văzut în casa lui îngerul zicându-i: «Trimite pe cineva la Iope şi cheamă de acolo pe Petru care se mai numeşte şi Simon.

14 El îţi va spune cuvinte prin care vei fi salvat împreună cu cei din familia ta.»

15 În timp ce începusem să vorbesc, Spiritul Sfânt a coborât peste ei exact cum s-a întâmplat şi cu noi la început.

16 Atunci mi-am amintit de cuvântul Stăpânului Isus care zisese: «Ioan a botezat cu apă; dar voi veţi fi botezaţi cu Spiritul Sfânt.»

17 Deci dacă Dumnezeu le-a oferit acelaşi dar ca şi nouă care am crezut în Stăpânul Isus Cristos, oare cum aş fi putut să mă opun Lui?”

18 După ce au auzit ei aceste cuvinte, s-au liniştit, au glorificat pe Dumnezeu şi au zis: „Constatăm că Dumnezeu a oferit şi celorlalte naţiuni posibilitatea pocăinţei ca să aibă viaţa!”

19 Cei care se împrăştiaseră din cauza persecuţiei declanşate cu ocazia omorârii lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia. Ei predicau Cuvântul (lui Dumnezeu) numai iudeilor.

20 Totuşi, printre ei au fost şi câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia; şi vorbind cu grecii, le-au predicat Vestea Bună despre Stăpânul Isus.

21 Ei erau însoţiţi de autoritatea Lui; şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la El.

22 Comunitatea discipolilor (lui Isus) din Ierusalim a auzit despre ei. Atunci l-a trimis pe Barnaba până la Antiohia.

23 Când a ajuns el acolo şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână credincioşi cu toată inima lor.

24 Barnaba era un om bun, plin de Spiritul Sfânt şi de credinţă. Astfel, mulţi alţi oameni s-au adăugat numărului celor care veneau la (credinţa în) Isus.

25 Barnaba s-a dus apoi la Tars ca să îl caute pe Saul.

26 Când l-a găsit, l-a adus în Antiohia. Astfel, ei au participat un an întreg la adunările comunităţilor de credincioşi; şi au învăţat acolo pe mulţi oameni. Antiohia a fost locul unde pentru prima dată, discipolii (lui Isus) au fost numiţi „creştini”.

27 În acea vreme, au venit în Antiohia nişte profeţi din Ierusalim.

28 Unul dintre ei care se numea Agab, a anunţat prin inspiraţia Spiritului (Sfânt) că va fi o mare foamete în toată lumea. Şi aşa a fost – chiar în timpul cezarului Claudius.

29 Atunci discipolii au decis să trimită conform posibilităţilor fiecăruia, nişte ajutoare pentru fraţii care locuiau în Iudeea.

30 Aşa au şi făcut, trimiţând aceste ajutoare prezbiterilor (comunităţii creştinilor) prin Barnaba şi prin Saul.

12

1 În acele circumstanţe, tetrarhul Irod a început o persecuţie, arestând pe unii dintre aparţinătorii acestei Comunităţi.

2 L-a omorât cu sabia pe Iacov care era frate cu Ioan.

3 Iar când a constatat că acest lucru este agreat de iudei, l-a mai prins şi pe Petru. Acest lucru se întâmpla în zilele sărbătorii Azimelor.

4 După ce l-a arestat şi l-a băgat în închisoare, a dispus să fie păzit de patru grupe (de gardieni) formate din patru soldaţi fiecare. După sărbătoarea Paştelor, (Irod) intenţiona să îl scoată (şi să îl judece) în faţa poporului.

5 În timp ce Petru era păzit în închisoare, comunitatea creştinilor se ruga insistent lui Dumnezeu pentru el.

6 În noaptea premergătoare zilei în care intenţiona Irod să îl aducă la proces pentru a fi judecat, Petru dormea între doi gardieni, fiind legat de mâini cu două lanţuri; iar alţi gardieni asigurau paza la uşa închisorii.

7 Atunci un înger al lui Iahve a apărut în mod instantaneu lângă el, producând lumină în închisoare. El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă şi zicându-i: „Ridică-te repede!” Atunci lanţurile (cu care era legat) i-au căzut de la mâini.

8 Apoi îngerul i-a zis: „Îmbracă-te şi încalţă-te!” Iar el a făcut aşa cum i s-a spus. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te şi cu mantaua; şi apoi urmează-mă!”

9 Petru a ieşit de-acolo şi a mers după el, neştiind dacă ce făcea îngerul era real. Presupunea că ce se întâmpla cu el, reprezintă o scenă dintr-o viziune.

10 După ce au trecut de prima şi apoi de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care permitea accesul în oraş; şi ea li s-a deschis singură. Ieşind de acolo, au ajuns pe o stradă. Atunci îngerul a dispărut în mod instantaneu de lângă el.

11 Când a înţeles Petru ce se întâmplase cu el, a zis: „Acum înţeleg că acesta a fost îngerul lui Iahve trimis de El ca să mă salveze de Irod şi de la tot ce intenţiona poporul iudeu să îmi facă.”

12 După ce a realizat mai bine ce se întâmplase cu el, a plecat spre casa Mariei – mama lui Ioan care se mai numea şi Marcu – unde erau adunaţi mulţi (creştini) care se rugau.

13 A bătut la poartă. Atunci a venit o servitoare numită Roda, ca să vadă cine este acolo.

14 A recunoscut vocea lui Petru; şi din cauza bucuriei, în loc să îi deschidă, ea a alergat şi a anunţat pe cei din casă că Petru stă în faţa porţii.

15 Ei i-au zis: „Eşti nebună!” Dar ea insista, susţinând că el este acolo în mod real. Ei o contraziceau, zicând: „Este îngerul lui!”

16 Dar Petru continua să bată… Atunci au deschis şi au rămas foarte surprinşi când l-au văzut.

17 Petru le-a făcut semn cu mâna ca să tacă şi le-a relatat cum îl scosese Iahve din închisoare, zicând (în final): „Spuneţi despre acest fapt lui Iacov şi celorlalţi fraţi!” Apoi a ieşit de-acolo şi s-a dus în alt loc.

18 Dimineaţa, soldaţii (care asigurau paza închisorii) au fost foarte agitaţi, dorind să ştie ce s-a întâmplat cu Petru.

19 După ce l-a căutat peste tot şi nu l-a găsit, Irod a interogat pe gardieni; şi în final a ordonat să fie omorâţi. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea şi a rămas (pentru un timp) acolo.

20 Irod era într-un conflict deschis cu cei din Tir şi din Sidon. Dar Blastus care era responsabil cu dormitorul lui, a fost convins de ei să pledeze în favoarea lor pentru a ajunge la o conciliere – având în vedere faptul că pentru hrana lor, aceştia erau dependenţi de producţia care provenea din provincia tetrarhului.

21 Într-o zi, Irod s-a îmbrăcat cu roba specifică unui tetrarh şi vorbea poporului de pe tron.

22 Atunci mulţimea de oameni a strigat: „Aceasta este voce de Dumnezeu, nu de om!”

23 Dar pentru că el nu Îl glorificase pe Dumnezeu, a fost lovit instantaneu de un înger al lui Iahve; şi a murit mâncat de viermi…

24 Cuvântul lui Dumnezeu continua să se propage tot mai mult, iar numărul discipolilor (lui Isus) creştea.

25 După ce şi-au îndeplinit misiunea, Barnaba şi Pavel s-au întors din Ierusalim, luându-l împreună cu ei pe Ioan care se mai numea şi Marcu.

13

1 În comunitatea creştinilor din Antiohia exista un grup format din profeţi şi din învăţători. Din el făceau parte: Barnaba, Simon numit şi Niger, Luciu din Cirena, Manaen care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod, şi Saul.

2 În timp ce (credincioşii din acea comunitate) slujeau lui Iahve şi posteau, Spiritul Sfânt a zis: „Selectaţi pe Barnaba şi pe Saul, având în vedere misiunea la care i-am chemat.”

3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi apoi le-au oferit ocazia să plece.

4 Fiind trimişi de Spiritul Sfânt, Barnaba şi Saul s-au dus la Seleucia; şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.

5 Când au ajuns la Salamina, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile unde se întruneau iudeii. Împreună cu ei era şi Ioan, ca slujitor.

6 După ce au traversat toată insula şi au ajuns la Pafos, au întâlnit un iudeu care pretindea că este profet, dar care în realitate era un vrăjitor. El se numea Bar-Isus

7 şi făcea parte din grupul privilegiat al proconsulului Sergius Paulus – un om (cunoscut ca) inteligent. El i-a chemat pe Barnaba şi pe Saul, manifestându-şi dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

8 Dar vrăjitorul al cărui nume se traduce în limba greacă prin Elima, li se opunea şi urmărea să devieze proconsulul de la (interesul lui pentru) credinţă.

9 Atunci Saul, numit şi Pavel, plin de Spiritul Sfânt, s-a uitat fix la el

10 şi i-a zis: „Eşti un om plin de viclenie şi de răutate, un fiu al Diavolului şi duşman al oricărei idei corecte! Oare când vei înceta această denaturare a lucrurilor?

11 Să ştii că de acum încolo, mâna lui Isus va fi împotriva ta. Vei fi orb şi pentru un timp nu vei mai vedea soarele!” Imediat a fost afectat de (un fel de) ceaţă care i-a provocat senzaţia de întuneric. Apoi el a solicitat pe cineva care să îl ducă de mână.

12 Când a văzut ce se întâmplase, proconsulul a crezut şi a fost foarte surprins de învăţătura lui Isus.

13 Pavel a plecat din Pafos împreună cu cei care îl însoţeau şi au ajuns la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim.

14 Continuându-şi călătoria, au plecat din Perga şi au ajuns în localitatea Antiohia din Pisidia. Apoi în ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au stat jos.

15 După citirea unor texte din lege(a mozaică) şi din scrierile profeţilor, liderii sinagogii au trimis la ei pe cineva să le spună: „Fraţilor, dacă aveţi un mesaj de încurajare pentru popor, (puteţi să) vorbiţi!”

16 Atunci Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna (că intenţionează să vorbească) şi apoi a zis: „Bărbaţi israelieni şi voi care nu sunteţi evrei, dar care aveţi respect faţă de Dumnezeu, ascultaţi-mă!

17 După ce a ales pe strămoşii noştri, Dumnezeu a format din ei acest popor numit Israel pe care l-a onorat cu susţinerea Lui când se dezvolta în ţara Egipt. Apoi, acţionând cu o mare forţă (în favoarea lor), i-a scos de acolo.

18 Aproximativ patruzeci de ani, El le-a suportat comportamentul în deşert;

19 iar după ce a distrus şapte popoare în ţara Canaan, le-a oferit teritoriul lor.

20 Au trecut astfel aproximativ patru sute cincizeci de ani; şi apoi El le-a dat judecători, până în perioada când a trăit profetul Samuel.

21 Atunci ei au cerut un rege. Şi pentru aproximativ patruzeci de ani, Dumnezeu le-a oferit pe Saul – fiul lui Chis – care era unul dintre descendenţii lui Beniamin.

22 Apoi El l-a îndepărtat (pe Saul) şi le-a oferit pe David. Despre el a făcut următoarea afirmaţie: «L-am găsit pe David – fiul lui Iese – un om care Îmi satisface inima. El Îmi va îndeplini dorinţele.»

23 Conform promisiunii Sale, Dumnezeu a oferit Israelului un Salvator care face parte dintre descendenţii lui David. Acest Salvator este Isus.

24 Înainte de apariţia Lui, Ioan predicase întregului popor Israel despre botezul (pe care îl făcea oamenilor în urma) pocăinţei.

25 Iar când era la finalul misiunii lui, acest Ioan a zis: «Cine credeţi că sunt? Să ştiţi că nu sunt eu Acela (pe care Îl aşteptaţi). Ci El va veni după mine; iar eu nu merit nici să Îi dezleg încălţămintea din picioare.»

26 Fraţilor, urmaşi ai lui Avraam şi voi toţi ceilalţi care manifestaţi respect faţă de Dumnezeu, să ştiţi că pentru noi a fost trimis acest mesaj al salvării!

27 Locuitorii Ierusalimului şi liderii lor nu au cunoscut identitatea lui Isus; iar prin faptul că L-au condamnat, au făcut să se întâmple exact cum preziseseră profeţii din scrierile cărora se citeşte în fiecare zi de Sabat.

28 Deşi nu au găsit niciun motiv care să justifice omorârea Lui, ei i-au cerut lui Pilat să Îl condamne la moarte.

29 Şi după ce au făcut tot ce era scris dinainte despre El, L-au dat jos de pe lemn(ul crucii) şi L-au pus într-un mormânt.

30 Dar Dumnezeu L-a înviat!

31 El Şi-a făcut apariţia de mai multe ori în faţa celor care Îl urmaseră din Galileea la Ierusalim. Aceştia sunt acum martorii Lui înaintea poporului.

32 Iar noi vă aducem această veste bună care se referă la faptul că promisiunea făcută părinţilor noştri

33 a fost respectată de Dumnezeu acum, între noi, care suntem descendenţii lor. Acest fapt fusese deja anunţat în al doilea Psalm, prin cuvintele: «Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!»

34 El a mai vorbit şi despre înviere, precizând că nu Se va mai întoarce în procesul descompunerii. Garanţia respectării acestor promisiuni a fost precizată atunci când a zis: «Voi respecta cu cea mai mare seriozitate promisiunile sfinte pe care i le-am făcut lui David.»

35 Iar în alt Psalm, El promite: «Nu vei accepta ca Sfântul Tău să fie afectat de descompunerea fizică.»

36 După ce a slujit celor din vremea lui în acord cu planul lui Dumnezeu, David a murit şi a fost înmormântat lângă părinţii lui. Este evident că el a fost totuşi afectat de descompunerea fizică.

37 Dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu, nu a fost afectat de ea.

38 Vă anunţ deci, fraţilor, că aveţi posibilitatea ca datorită Lui, să puteţi fi iertaţi de păcate!

39 Oricine crede (în El), este iertat prin El de toate acele păcate pe care legea lui Moise nu le putea ierta.

40 Acum fiţi atenţi să nu se întâmple cu voi aşa cum au spus profeţii:

41 «Priviţi şi miraţi-vă, oameni calomniatori; pentru că voi face în timpul generaţiei voastre o lucrare pe care nu v-aţi imagina-o posibilă dacă nu v-ar relata-o cineva.»!”

42 Când au ieşit (din sinagogă), oamenii i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul următor despre aceleaşi lucruri.

43 După ce grupul din sinagogă s-a împrăştiat, mulţi iudei împreună cu alţi oameni religioşi, adepţi ai iudaismului, au mers după Pavel şi după Barnaba care au vorbit cu ei şi i-au încurajat să îşi continue viaţa în harul lui Dumnezeu.

44 Când a venit ziua următorului Sabat, aproape toţi oamenii din oraş s-au adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

45 Văzând mulţimile de oameni care se adunaseră, iudeii au devenit foarte invidioşi şi au început să vorbească împotriva lucrurilor despre care predica Pavel, ridiculizându-l.

46 Dar Pavel şi cu Barnaba le-au zis curajoşi: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia predicat întâi vouă. Dar pentru că nu îl acceptaţi şi nici nu vă consideraţi demni de viaţa eternă, să ştiţi că ne întoarcem spre celelalte naţiuni.

47 De fapt, aşa ne-a şi poruncit Isus, zicând: «Te-am desemnat să fii lumina naţiunilor lumii, ducând salvarea până la marginile pământului.»”

48 După ce au auzit aceste cuvinte, cei care nu erau evrei s-au bucurat, au glorificat Cuvântul lui Iahve, iar unii l-au şi crezut. Aceştia erau dintre cei care fuseseră aleşi să aibă viaţa eternă.

49 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea în toată acea zonă.

50 Dar iudeii au determinat pe femeile religioase cu autoritate şi pe liderii oraşului să provoace o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba. Astfel au reuşit să îi expulzeze din teritoriul lor.

51 Pavel şi Barnaba şi-au scuturat praful de pe picioare ca gest de protest faţă de ei; şi apoi s-au dus în Iconia.

52 Discipolii care se formaseră (ca rezultat al misiunii lor) erau plini de bucurie şi de Spirit(ul) Sfânt.

14

1 Pavel a intrat apoi împreună cu Barnaba în sinagoga iudeilor din Iconia. Acolo erau prezenţi atât evrei, cât şi oameni de alte naţionalităţi. Vorbind celor adunaţi, au determinat pe mulţi dintre ei să creadă.

2 Dar unii iudei care nu crezuseră, au provocat pe cei care nu erau evrei să discute în contradictoriu cu Pavel şi cu Barnaba.

3 Ei au rămas totuşi mai mult timp în Iconia şi vorbeau curajoşi despre harul oferit de Iahve. El susţinea mesajul lor, confirmându-i autenticitatea prin lucrurile supranaturale şi prin minunile pe care le făceau.

4 Oamenii din oraş au format două grupuri: unii erau partizanii iudeilor, iar ceilalţi susţineau pe apostoli.

5 Iudeii (care nu crezuseră) şi oameni din alte etnii care le erau ostili, au decis împreună cu liderii lor să provoace o revoltă şi să îi omoare cu pietre.

6 Dar când au înţeles intenţia lor, Pavel şi Barnaba au fugit în regiunea numită Licaonia şi în vecinătăţile ei. Acolo erau oraşele Listra şi Derbe,

7 unde au continuat să predice Vestea Bună.

8 În Listra exista un om ale cărui picioare erau paralizate. Având acest handicap fizic din naştere, nu putuse niciodată să meargă.

9 În timp ce Pavel vorbea, el stătea jos şi îi asculta mesajul. Pavel a privit direct spre el; şi constatând că avea credinţă care i-ar fi facilitat vindecarea,

10 i-a zis cu intensitate în voce: „Ridică-te şi stai drept pe picioarele tale!” Atunci, dintr-o săritură, el a stat pe picioarele lui; şi astfel a început să meargă singur.

11 Când au văzut ce făcuse Pavel, mulţimile de oameni au strigat în limba licaoniană: „Au coborât zeii între noi sub formă de oameni!”

12 Pe Barnaba îl considerau Zeus, iar pe Pavel îl numeau Hermes – pentru că el le prezenta Cuvântul.

13 Templul lui Zeus era amplasat chiar la intrarea în oraş. Preotul lui a venit lângă porţi cu boi şi cu ghirlande de flori, intenţionând ca împreună cu mulţimile de oameni, să îi sacrifice şi să le ofere (lui Pavel şi lui Barnaba) ca ofrandă.

14 Când au înţeles intenţia lor, Pavel şi Barnaba şi-au rupt hainele. Apoi au venit în mijlocul lor şi au strigat:

15 „Oamenilor, de ce faceţi acest lucru? Noi suntem tot oameni ca voi! Şi vă predicăm Vestea Bună, tocmai ca să abandonaţi aceste practici inutile şi să vă întoarceţi (în ce priveşte închinarea voastră) spre Dumnezeul viu. El este Cel care a creat cerul, pământul, marea şi tot ce le populează.

16 Până acum, a permis tuturor naţiunilor să îşi decidă (plenar) modul lor de existenţă,

17 deşi El v-a demonstrat că există şi v-a făcut bine, dându-vă ploaie din cer şi favorizând productivitatea agricolă la timpul optim. Tot El este Cel care v-a oferit hrană (din abundenţă) şi v-a umplut inimile de bucurie!”

18 Cu aceste cuvinte, ei abia au reuşit să oprească mulţimile de oameni din intenţia lor de a li se închina oferindu-le animale sacrificate.

19 Atunci, nişte iudei care proveneau din Antiohia şi din Iconia, au venit acolo şi au provocat o reacţie de respingere din partea acelor mulţimi de oameni. Astfel, Pavel a fost lovit de ei cu pietre. Apoi, considerându-l deja mort, l-au scos dintre ei, târându-l în exteriorul oraşului.

20 Dar când a fost înconjurat de discipoli, Pavel şi-a revenit, s-a ridicat şi a intrat în oraş. Apoi, a doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnaba.

21 Au predicat Vestea Bună şi în acel oraş, determinând apariţia multor discipoli. Apoi s-au deplasat pe traseul Listra – Iconia – Antiohia.

22 În acele localităţi au consolidat spiritual discipolii, încurajându-i să persevereze în ce priveşte credinţa. Apoi le-au mai precizat că pentru a intra în Regatul lui Dumnezeu, trebuie să suportăm multe necazuri.

23 Au desemnat prezbiteri în fiecare comunitate (locală) de creştini; iar după ce s-au rugat (pentru ei) şi au postit, i-au lăsat în grija lui Isus în care crezuseră.

24 Trecând apoi prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia.

25 După ce au predicat Cuvântul (lui Dumnezeu) în Perga, au ajuns în Atalia.

26 Apoi şi-au continuat drumul deplasându-se cu corabia spre Antiohia. Astfel au ajuns în locul din care plecaseră după ce fuseseră predaţi harului lui Dumnezeu pentru această misiune.

27 După revenirea lor, au convocat o adunare a comunităţii creştinilor, în cadrul căreia au relatat tot ce realizase Dumnezeu prin intermediul lor şi cum a facilitat El credinţa celorlalte naţiuni.

28 Apoi au rămas acolo mai mult timp cu discipolii (lui Isus).

15

1 Din provincia Iudeea, veniseră nişte oameni care aduseseră fraţilor următoarea învăţătură: „Dacă nu sunteţi circumcişi conform tradiţiei provenite de la Moise, nu puteţi fi salvaţi!”

2 Ei au provocat astfel o mare controversă, discutând în contradictoriu cu Pavel şi cu Barnaba. Atunci fraţii au decis să trimită la Ierusalim pe Pavel şi pe Barnaba împreună cu câţiva dintre ei, pentru a dezbate acest subiect cu apostolii şi cu prezbiterii.

3 În urma acestei delegări din partea Comunităţii (creştinilor din Antiohia), ei au plecat şi au călătorit prin (provinciile) Fenicia şi prin Samaria, povestind despre întoarcerea celorlalte naţiuni la Dumnezeu. Astfel au produs o mare bucurie tuturor fraţilor din acele localităţi.

4 Când au ajuns la Ierusalim, comunitatea creştinilor împreună cu apostolii şi prezbiterii (acesteia), au fost încântaţi de venirea lor şi i-au ascultat relatând tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

5 Atunci unii care proveneau din gruparea fariseilor, s-au ridicat şi au susţinut obligativitatea circumciziei şi a respectării legii mozaice pentru cei care devin creştini şi care nu sunt evrei.

6 În consecinţă, apostolii şi prezbiterii au organizat o reuniune, pentru a decide cu privire la această dispută.

7 După o lungă dezbatere, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Fraţilor, cunoaşteţi faptul că Dumnezeu a decis de mai mult timp să mă aleagă dintre voi; şi m-a desemnat să predic celorlalte naţiuni despre Vestea Bună care se acceptă prin credinţă.

8 Iar Dumnezeu care cunoaşte ce gândesc oamenii, le-a oferit Spiritul Sfânt exact cum ni L-a oferit şi nouă.

9 El nu a făcut discriminare între noi şi ceilalţi care au crezut, ci le-a iertat (şi lor) păcatele.

10 În consecinţă, vreau să ştiu de ce Îl provocaţi pe Dumnezeu pretinzând discipolilor (lui Isus) respectarea altor reguli. Ele au fost imposibil de respectat atât pentru strămoşii noştri, cât şi pentru generaţia noastră.

11 Noi credem că indiferent de naţionalitate, suntem salvaţi prin harul Stăpânului nostru Isus.”

12 Apoi toţi cei care erau adunaţi acolo, au continuat să asculte pe Barnaba şi pe Pavel. Ei le-au relatat despre toate minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin intermediul lor pentru a demonstra celorlalte naţiuni cine este El.

13 Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!

14 Simon ne-a relatat despre faptul că Dumnezeu este preocupat de naţiunile lumii, după ce decisese iniţial să aleagă dintre ele un popor care să Îl reprezinte.

15 Astfel se confirmă următoarele cuvinte scrise în cărţile profeţilor:

16 «Apoi voi reveni şi voi reface familia lui David, îi voi reconstitui edificiile care fuseseră dărâmate şi îl voi reabilita.

17 Voi proceda astfel pentru ca ceilalţi oameni care nu sunt evrei şi care totuşi Îmi aparţin, să Mă caute! –

18 Aceste lucruri au fost spuse de Iahve, care le cunoştea din eternitate şi care face ca ele să se întâmple.»

19 Deci eu consider că nu este cazul să impunem oamenilor celorlalte naţiuni nişte reguli suplimentare după ce ei s-au întors la Dumnezeu;

20 ci să scriem o decizie în care să precizăm că le sunt interzise următoarele lucruri: consumarea cărnii de animale care fuseseră iniţial oferite zeilor, practicarea imoralităţii sexuale, mâncarea animalelor sugrumate şi folosirea sângelui ca aliment.

21 În ce priveşte scrierile care îl au ca redactor (iniţial) pe Moise, ele sunt prezentate (prin citire) de mult timp în zilele de Sabat, în fiecare oraş unde există sinagogi.”

22 Atunci apostolii şi prezbiterii, în acord cu toţi ceilalţi care formau Comunitatea lui Cristos, au decis ca Pavel şi Barnaba să fie trimişi la Antiohia împreună cu Iuda care se mai numea şi Barsaba şi cu Sila. Ei erau recunoscuţi ca bărbaţi remarcabili între ceilalţi fraţi.

23 Decizia trimisă prin ei avea următorul conţinut: „Apostolii, prezbiterii şi fraţii, pentru fraţii dintre celelalte naţiuni care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia: salutări.

24 Am fost informaţi despre faptul că există unele persoane dintre noi care v-au vizitat şi care v-au prezentat fără aprobarea noastră un mesaj care v-a produs confuzie.

25 În urma unui conciliu pe care l-am făcut, am decis în unanimitate să vă transmitem decizia noastră printr-un grup de oameni, din care să facă parte Barnaba şi Pavel. Noi avem un mare respect faţă de aceşti doi reprezentanţi ai noştri,

26 pentru că ei şi-au riscat viaţa din cauza numelui Stăpânului nostru Isus Cristos.

27 Am trimis şi pe Iuda împreună cu Sila care vă vor confirma verbal decizia noastră.

28 Fiind aprobaţi şi de Spiritul Sfânt, noi am stabilit că nu este cazul să vă solicităm respectarea unor reguli suplimentare; ci trebuie să vă limitaţi la câteva lucruri strict necesare.

29 Astfel, decizia noastră se referă la interdicţie pentru următoarele lucruri: consumul cărnii închinate idolilor, al sângelui ca aliment şi al animalelor sugrumate. Nu (vă) este permis nici adulterul. Pentru voi este bine şi suficient să respectaţi aceste reguli. Salutări.”

30 Ei au plecat şi au ajuns în Antiohia, unde au înmânat decizia celor care se adunaseră.

31 După ce au citit-o, fraţii au fost încântaţi de încurajarea pe care au primit-o.

32 Iuda şi Sila care erau profeţi, le-au vorbit şi i-au edificat printr-un amplu mesaj.

33 După un timp, fraţii le-au permis să revină la cei care îi trimiseseră.

34 [Totuşi, Sila a decis să mai rămână acolo.]

35 Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau mulţimile de oameni, proclamând Cuvântul lui Isus împreună cu mulţi alţi predicatori.

36 După un timp, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să îi vizităm pe fraţii din toate oraşele în care am predicat Cuvântul lui Isus.”

37 Barnaba dorea să îl ia împreună cu ei şi pe Ioan, care se mai numea şi Marcu.

38 Dar Pavel a considerat că nu este corect ca el să facă parte din echipa lor, pentru că refuzase să îi însoţească în misiunea din Pamfilia.

39 Acesta a fost motivul pentru care cei doi nu au mai putut merge împreună. Astfel, Barnaba a plecat în Cipru împreună cu Marcu;

40 iar Pavel a format o echipă cu Sila şi au plecat, după ce fraţii şi-au exprimat dorinţa ca harul Stăpânului Isus să fie cu ei.

41 Au călătorit prin Siria şi prin Cilicia, unde au ajutat la creşterea spirituală a comunităţilor de creştini.

16

1 Pavel a ajuns apoi la Derbe şi la Listra. Acolo exista un discipol numit Timotei care era fiul unei iudaice credincioase. Tatăl lui era grec.

2 Fraţii din localitatea Listra au spus lucruri bune despre Timotei.

3 Pavel a vrut să îl ia în echipa lui; dar mai întâi l-a circumcis – din cauza iudeilor care erau în acea zonă şi care ştiau că tatăl lui este grec.

4 În timp ce treceau prin oraşe, au informat fraţii despre deciziile apostolilor şi ale prezbiterilor din Ierusalim, învăţându-i să le respecte.

5 Comunităţile celor care credeau, progresau spiritual consolidându-şi credinţa; şi în fiecare zi creştea numărul creştinilor (care le formau).

6 Spiritul Sfânt nu le-a permis să predice Cuvântul în Asia. Atunci ei au călătorit prin teritoriile Frigiei şi ale Galatiei.

7 Când au fost lângă Misia, intenţionau să treacă prin Bitinia. Dar nici pentru această zonă nu au primit aprobarea din partea Spiritului lui Isus.

8 Astfel, au trecut prin Misia şi au ajuns la Troa.

9 Acolo, noaptea, Pavel a avut o viziune supranaturală. A văzut un bărbat macedonean care stătea în picioare şi îl ruga astfel: „Vino în Macedonia şi ajută-ne!”

10 După acea viziune, am decis să mergem în Macedonia. Pentru noi era deja evident că Dumnezeu ne chema acolo ca să predicăm Vestea Bună.

11 Am plecat cu corabia din Troa având ca destinaţie Samotracia. A doua zi ne-am deplasat spre Neapolis.

12 Apoi ne-am continuat drumul şi am ajuns la Filipi care este primul oraş al provinciei Macedonia cu statut de colonie romană. Acolo am rămas mai multe zile.

13 În ziua destinată Sabatului, am ieşit din oraş şi am mers pe malul unui râu unde presupuneam că este un loc unde vin oamenii să se roage. Am stat jos şi am vorbit femeilor care deja erau adunate acolo.

14 Una dintre ele era o femeie cu reverenţă faţă de Dumnezeu. Ea se numea Lidia şi provenea din oraşul Tiatira, unde vindea haine de purpură. În timp ce asculta, Stăpânul Isus a făcut-o să înţeleagă mesajul lui Pavel.

15 După ce a fost botezată împreună cu membrii familiei ei, ne-a zis: „Dacă mă consideraţi credincioasă (lui Isus), vă rog să veniţi ca să găzduiţi în casa mea!” Astfel ne-a convins şi am acceptat oferta ei.

16 În timp ce ne duceam la locul de rugăciune, ne-am întâlnit cu o sclavă posedată de un spirit care îi conferea capacitatea să ghicească. Datorită performanţelor în acest domeniu, era folosită de stăpânii ei ca o importantă sursă de câştig financiar.

17 Sclava venea după Pavel şi după noi, strigând: „Aceşti oameni sunt sclavii Dumnezeului Foarte Înalt. Ei vă predică despre cum puteţi fi salvaţi!”

18 A vorbit astfel mai multe zile. Atunci Pavel, foarte deranjat, s-a întors şi a zis spiritului (care o poseda): „În numele lui Isus Cristos îţi ordon să ieşi din ea!” Şi spiritul a ieşit chiar atunci.

19 Când au constatat stăpânii sclavei că a dispărut posibilitatea de a mai câştiga bani din ghicit, au prins pe Pavel şi pe Sila. Apoi i-au adus cu forţa în piaţa publică, predându-i autorităţilor oraşului.

20 Ei i-au pârât în faţa guvernatorilor, zicând: „Aceşti oameni ne perturbă ordinea publică a oraşului. Ei sunt nişte iudei

21 care predică nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie să le acceptăm şi nici să le practicăm!”

22 Mulţimea celor care se adunaseră acolo, s-a manifestat şi ea împotriva lor; iar guvernatorii au ordonat să li se rupă hainele de pe ei şi apoi să fie bătuţi.

23 După ce le-au aplicat multe lovituri, i-au băgat în închisoare şi au ordonat gărzii să îi păzească bine.

24 În urma acestui ordin, şeful închisorii i-a introdus în cea mai sigură celulă şi le-a imobilizat picioarele în butuci.

25 Pe la mijlocul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi Îl lăudau pe Dumnezeu cântând, în timp ce toţi ceilalţi deţinuţi îi ascultau.

26 Atunci s-a produs un mare cutremur de pământ care a afectat închisoarea până la fundaţie, a deschis toate uşile şi a distrus toate sistemele de imobilizare ale deţinuţilor.

27 Şeful închisorii s-a trezit şi a văzut că uşile închisorii erau deschise. Atunci şi-a scos sabia şi intenţiona să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit.

28 Dar Pavel a strigat cu intensitate în voce: „Să nu îţi faci niciun rău! Nimeni nu a fugit!”

29 După ce a cerut o torţă, şeful închisorii s-a dus repede jos unde erau Pavel şi Sila şi a căzut la picioarele lor, tremurând.

30 Apoi i-a scos de acolo şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu salvat?”

31 Ei i-au răspuns: „Crede în Stăpânul Isus împreună cu toată familia ta; şi veţi fi salvaţi!”

32 Ei le-au predicat Cuvântul lui Isus tuturor celor care făceau parte din familia lui.

33 Şeful închisorii le-a spălat chiar atunci rănile; şi apoi, el împreună cu ceilalţi membrii ai familiei, au fost botezaţi.

34 După ce i-a dus acasă la el, le-a dat să mănânce şi şi-au exprimat toţi bucuria că au crezut în Dumnezeu.

35 Când s-a făcut ziuă, guvernatorii oraşului i-au trimis pe cei care executau şi transmiteau ordinele lor, ca să spună şefului închisorii: „Eliberează pe acei oameni!”

36 Atunci şeful închisorii a vorbit lui Pavel, zicându-i: „Guvernatorii au dat ordin să fiţi eliberaţi. Acum sunteţi liberi să plecaţi liniştiţi unde doriţi.”

37 Dar Pavel le-a zis: „Am fost bătuţi în public fără să fim judecaţi şi ne-au băgat în închisoare – deşi suntem cetăţeni romani – iar acum vor să ne elibereze în secret!? Nu acceptăm! Să vină ei personal să ne ducă afară!”

38 Cei care transmiseseră ordinul guvernatorilor, au revenit la ei cu acest răspuns. Aceştia s-au temut când au auzit că cei pe care îi trataseră astfel sunt cetăţeni romani.

39 Apoi au venit să îi liniştească, i-au condus (amabil) afară şi i-au rugat să plece din oraş.

40 După ce au ieşit din închisoare, s-au dus în casa Lidiei unde au încurajat fraţii; şi apoi au plecat.

17

1 Trecând prin Amfipoli şi prin Apolonia, Pavel împreună cu Sila au ajuns la Tesalonic. Acolo exista o sinagogă (a iudeilor).

2 Conform obiceiului lui, Pavel a intrat în sinagogă; şi în trei zile de Sabat a discutat cu ei din Scripturi,

3 explicând şi demonstrând că ele vorbesc despre suferinţa, moartea şi învierea lui Cristos. El le spunea apoi: „Acest Isus despre care v-am vorbit, este, de fapt, Cristos!”

4 Unii dintre iudei împreună cu mai mulţi greci care aveau reverenţă faţă de Dumnezeu, au fost convinşi şi au acceptat ce spuneau Pavel şi Sila. Acestui grup i s-a alăturat şi unul format din femei respectate în (acel) oraş.

5 Dar iudeii care nu crezuseră, au devenit invidioşi. Atunci ei au adunat un grup de oameni răi pe care i-au găsit în piaţă şi au provocat dezordine în oraş. Au intrat cu forţa în casa lui Iason, căutând pe Pavel şi pe Sila ca să îi aducă în faţa poporului.

6 Dar pentru că nu i-au găsit acolo, au luat cu forţa pe Iason şi pe câţiva fraţi şi i-au dus în faţa guvernatorilor oraşului, unde au strigat despre ei astfel: „Aceşti oameni care au întors lumea pe dos, au venit şi aici,

7 iar Iason i-a primit în casa lui. Toţi aceştia nu respectă decretele Cezarului şi susţin că există un alt Rege care se numeşte Isus!”

8 Atât oamenii adunaţi, cât şi guvernatorii au fost deranjaţi când au auzit aceste lucruri.

9 Ei au eliberat pe Iason şi pe ceilalţi numai după ce aceştia au plătit o sumă de bani.

10 După ce s-a înnoptat, fraţii au trimis imediat pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor.

11 Aceia erau mai receptivi decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mult entuziasm şi comparau mesajul predicilor cu Scripturile, ca să testeze corectitudinea lui.

12 În consecinţă, multe femei grecoaice care aveau poziţii sociale respectabile şi mulţi alţi bărbaţi, au crezut.

13 Dar când au constatat că Pavel proclama Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, iudeii din Tesalonic au venit acolo ca să provoace oamenii la revoltă împotriva lui.

14 Atunci fraţii l-au condus pe Pavel până spre mare, în timp ce Sila şi Timotei au rămas în Bereea.

15 Cei care au mers cu Pavel, l-au escortat până la Atena. Apoi au plecat ca să îi anunţe pe Sila şi pe Timotei să vină cât pot de repede la el.

16 În timp ce îi aştepta Pavel în Atena, a fost foarte provocat de idolatria oraşului.

17 În sinagogă avea discuţii cu iudei şi cu oameni care manifestau reverenţă faţă de Dumnezeu; iar în piaţă vorbea în fiecare zi cu cei pe care îi întâlnea acolo.

18 Unii dintre filosofii epicurieni şi stoici, au avut unele discuţii cu el. Apoi unii dintre ei au zis: „Ce vrea să spună acest vorbitor mediocru?” Dar când au auzit că vorbeşte despre Isus şi despre înviere, alţii au zis: „Probabil are discursuri despre nişte zei pe care încă nu îi cunoaştem!”

19 Atunci l-au invitat în Areopag şi i-au zis: „Dorim să auzim care este noutatea despre care vorbeşti tu!

20 Ne-ai făcut curioşi, pentru că mesajul tău ni se pare ciudat.”

21 (Toţi atenienii şi ceilalţi străini care locuiau în acel oraş aveau obiceiul să spună sau să asculte noutăţi.)

22 Pavel s-a ridicat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Cetăţeni ai Atenei! Am constatat că sunteţi foarte religioşi.

23 În timp ce mă deplasam prin oraşul vostru şi mă uitam la ce vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar care avea pe el următoarea inscripţie: «Unui Dumnezeu necunoscut». Discursul meu va fi tocmai despre acest Dumnezeu căruia vă închinaţi fără să îl cunoaşteţi.

24 Este vorba despre Dumnezeul care a creat atât Universul, cât şi pământul. El nu locuieşte în temple construite de mâna omului;

25 şi nici nu are nevoie de ajutorul vreunui om; pentru că tocmai El este Cel care dă tuturor viaţă, energia pentru a trăi şi toate celelalte lucruri necesare existenţei.

26 Dintr-un singur om, El a făcut ca pământul să fie locuit de toate naţiunile existente acum pe el; şi le-a stabilit anticipat atât timpul, cât şi zona lor de existenţă.

27 Le-a oferit astfel (oamenilor) posibilitatea să Îl caute şi să încerce să Îl identifice, chiar dacă El nu este departe de niciunul dintre noi.

28 Atunci când unii dintre poeţii voştri au spus «Suntem descendenţii Lui», ei au afirmat astfel că în El este sursa noastră pentru viaţă, pentru mişcare şi pentru existenţă.

29 Deci pentru că descindem din Dumnezeu, nu trebuie să credem că această Divinitate este asemănătoare cu o imagine făcută din aur, din argint sau din pietre sculptate conform imaginaţiei omeneşti.

30 (Acest) Dumnezeu nu ne responsabilizează pentru felul în care am trăit în vremea în care nu am cunoscut această realitate. Dar de-acum înainte, El ordonă tuturor oamenilor, de oriunde ar fi ei, să se pocăiască;

31 pentru că a stabilit o zi în care va judeca într-un mod corect lumea. A decis că postul de Judecător Îi va fi conferit atunci Acelui Om desemnat de El în acest scop. Şi deja I-a confirmat această funcţie din momentul în care L-a înviat.”

32 Când au auzit ei despre morţi care învie, unii l-au ridiculizat, iar alţii au zis: „Despre aceste lucruri te vom asculta cu altă ocazie.”

33 Astfel, Pavel a plecat dintre ei.

34 Dar unii dintre cei care ascultaseră mesajul lui, au crezut şi au format un grup, în care era Dionisie – membru al areopagului – şi o femeie care se numea Damaris.

18

1 Apoi Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.

2 Acolo s-a întâlnit cu un iudeu care se numea Acuila. El era originar din Pont şi tocmai venise acolo împreună cu soţia lui care se numea Priscila. Amândoi părăsiseră Italia, pentru că cezarul Claudius dăduse un decret care prevedea ca toţi iudeii să plece din Roma. Pavel s-a dus la ei;

3 şi pentru că aveau meseria pe care o practica şi el, au decis să lucreze împreună. Ei confecţionau corturi.

4 În fiecare zi destinată Sabatului, Pavel vorbea iudeilor şi grecilor, încercând să îi convingă.

5 Dar după ce Sila şi Timotei au venit din Macedonia, Pavel s-a dedicat total predicării şi demonstra iudeilor că Isus este Cristos.

6 Constatând că ei i se opuneau şi că îl ridiculizau, Pavel a protestat scuturându-şi praful de pe haine şi a zis: „Voi personal sunteţi singurii vinovaţi pentru această decizie care vă va cauza distrugerea. De acum înainte, nu pot fi acuzat dacă voi merge la celelalte naţiuni!”

7 Apoi a plecat din sinagogă şi s-a dus în casa lui Titus Iustus care era un om cu reverenţă faţă de Dumnezeu.

8 Totuşi, Crispus – conducătorul sinagogii – a crezut în Isus împreună cu toţi membrii familiei lui. Şi mulţi alţi corinteni care ascultaseră mesajul lui Pavel, au crezut şi au fost botezaţi.

9 În timpul unei viziuni pe care Pavel a avut-o noaptea, Iahve i-a zis: „Să nu îţi fie frică şi să nu ai reţineri, ci vorbeşte;

10 pentru că Eu sunt (implicat împreună) cu tine şi nimeni nu va putea să îţi facă vreun rău. Am în acest oraş mulţi oameni care-Mi aparţin!”

11 Astfel, Pavel a rămas un an şi şase luni printre corinteni şi îi învăţa Cuvântul lui Dumnezeu.

12 În timp ce Galio era guvernator al provinciei Ahaia, iudeii au făcut o coaliţie împotriva lui Pavel. Ei l-au determinat să ajungă în sala de judecată,

13 unde au formulat împotriva lui următoarea acuzaţie: „Acest om îi provoacă pe alţii să se închine lui Dumnezeu într-un mod care intră în contradicţie cu legea mozaică!”

14 În timp ce Pavel se pregătea să vorbească, Galio a zis iudeilor: „Dacă aţi fi venit cu un caz de încălcare a legii statului sau ca să îmi reclamaţi vreo crimă, vă asigur, iudeilor, că aş fi fost de acord să iau în considerare plângerea voastră.

15 Dar pentru că este doar o dispută referitoare la cuvinte şi nume din legea voastră, eu refuz să mă implic. Rezolvaţi-vă singuri acest caz!”

16 Astfel, el i-a dat afară din sala de judecată.

17 Atunci ei l-au prins pe Sosten care era conducătorul sinagogii; şi l-au bătut chiar în faţa acelui tribunal (teritorial), în timp ce Galio i-a ignorat.

18 Pavel a rămas mai mult timp în Corint. Apoi, după ce a salutat fraţii, a plecat spre Siria împreună cu Acuila şi cu Priscila. În localitatea Chencrea, Pavel s-a tuns, respectând astfel un jurământ pe care îl făcuse.

19 După ce au ajuns în Efes, Pavel s-a despărţit de cei doi care îl însoţiseră. Apoi a intrat în sinagogă şi a vorbit cu iudeii.

20 Ei l-au rugat să rămână mai mult timp acolo; dar Pavel i-a refuzat;

21 şi după ce i-a salutat, a plecat zicând: „[Sunt obligat să mă duc la Ierusalim pentru a participa la următoarea sărbătoare.] Dacă Dumnezeu îmi va permite, mă voi întoarce la voi!” Apoi el a plecat din Efes, călătorind pe mare.

22 După ce a coborât (din corabie) la Cezareea, a mers la Ierusalim, unde a vizitat comunitatea creştinilor. A plecat apoi în Antiohia;

23 dar nu a stat mult timp acolo, ci a călătorit mai departe spre Galatia şi spre Frigia. În aceste provincii, el s-a oprit ca să îi încurajeze pe discipoli.

24 În Efes venise un iudeu care provenea din Alexandria. El era un bun orator şi cunoştea bine Scripturile.

25 Fusese instruit cu privire la „metoda (Stăpânu)lui Isus” şi vorbea oamenilor cu mult entuziasm, fiind foarte minuţios când Îl prezenta pe Isus. Totuşi, el nu cunoştea decât botezul lui Ioan.

26 Când au văzut curajul cu care vorbea în sinagogă, Acuila şi Priscila l-au luat împreună cu ei şi i-au prezentat mai detaliat această „metodă a lui Dumnezeu”.

27 Pentru că el dorea să se ducă în Ahaia, fraţii l-au aprobat şi au scris discipolilor o recomandare pentru el. După ce a ajuns acolo, cei care deveniseră credincioşi beneficiind de harul lui Dumnezeu, au fost încurajaţi

28 văzându-l cum îi combătea pe iudei demonstrându-le cu texte din Scripturi că Isus este Cel care se numeşte Cristos.

19

1 În timp ce Apolo era în Corint, Pavel a ajuns la Efes. Acolo a întâlnit câţiva discipoli,

2 pe care i-a întrebat: „Aţi primit Spiritul Sfânt atunci când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici nu am auzit până acum despre un «Spirit Sfânt».”

3 Pavel le-a zis: „Dar ce fel de botez vi s-a făcut?” Ei au răspuns: „Ni s-a făcut botezul pe care îl practica Ioan (Botezătorul).”

4 Atunci Pavel a zis: „Ioan boteza pe cei care se pocăiau, spunându-le să creadă în Cel care urma să vină după el, adică în Isus.”

5 După ce au auzit acest mesaj, ei au fost botezaţi în numele Stăpânului Isus.

6 Pavel şi-a pus mâinile peste ei. Atunci Spiritul Sfânt a coborât peste ei; şi au început să vorbească în alte limbi (decât ebraica) şi să profeţească (în limba lor).

7 Cei cu care s-au întâmplat aceste lucruri, erau în total doisprezece bărbaţi.

8 Apoi Pavel a intrat în sinagogă. Acolo a avut posibilitatea să le vorbească despre Regatul lui Dumnezeu. Timp de trei luni, el a încercat să îi convingă pe cei care îi ascultau mesajele.

9 Dar unii nu au crezut; şi i s-au opus, defăimând în public „Metoda (lui Isus)”. Atunci Pavel a plecat de la ei împreună cu discipolii şi a continuat să îi înveţe în şcoala lui Tiranus.

10 El a putut să ţină prelegeri acolo timp de doi ani. Astfel, toţi iudeii şi grecii care locuiau în Asia, au avut posibilitatea să audă Cuvântul lui Isus.

11 Minunile pe care Dumnezeu le făcea prin intermediul lui Pavel, erau excepţionale.

12 Astfel, cei bolnavi se vindecau sau scăpau de posedări demonice doar prin contactul cu batistele sau cu şorţurile atinse de Pavel.

13 Exista un grup de iudei care călătoreau şi care practicau exorcizarea. Au încercat să folosească numele lui Isus pentru a elibera pe cineva care era posedat de un spirit rău. Ei au zis: „În numele lui Isus despre care predică Pavel, îţi ordon să ieşi (din acest om)!”

14 Aşa au procedat fiii lui Sceva – un mare preot iudeu.

15 Dar spiritul le-a răspuns: „Îi cunosc atât pe Isus, cât şi pe Pavel. Dar cine sunteţi voi?!”

16 Apoi spiritul rău s-a folosit de cel pe care îl poseda; şi pentru că avea o forţă superioară lor, i-a bătut şi i-a făcut să plece din acea casă răniţi şi cu hainele rupte.

17 Iudeii şi grecii care locuiau în Efes, au auzit despre acest incident; şi toţi s-au speriat. Astfel, numele lui Isus a fost mai mult glorificat între ei.

18 Mulţi dintre cei care crezuseră, relatau în public despre trecutul lor.

19 Iar alţii care practicaseră magia, şi-au adunat cărţile şi apoi le-au ars în faţa tuturor. Valoarea cărţilor lor a fost estimată la cincizeci de mii de drahme.

20 Astfel, Cuvântul Stăpânului Isus devenea din ce în ce mai cunoscut şi producea efecte remarcabile.

21 După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Pavel a decis să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi prin Ahaia. El zicea: „După ce voi ajunge acolo, trebuie să vizitez şi Roma.”

22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei şi pe Erastus, care erau doi dintre colaboratorii lui. Dar el a mai rămas un timp în (provincia) Asia.

23 În acea vreme, s-a produs un conflict referitor la „Metoda lui Isus”.

24 Exista un argintar numit Demetrius. Acesta avea o echipă de lucrători cu care prosperase producând în miniatură temple ale zeiţei Artemis.

25 El a organizat o întâlnire cu toţi cei care lucrau în acelaşi domeniu şi le-a zis: „Oameni buni, ştiţi, desigur, că noi am progresat economic practicând această meserie.

26 Dar constatăm că acest Pavel susţine că zeii făcuţi de om nu au nicio valoare. El a convins mulţi oameni să îşi schimbe convingerile şi să creadă acest lucru nu numai în Efes, ci şi în toată Asia!

27 Există astfel un dublu pericol. În primul rând, meseria noastră va fi defăimată. Apoi templul marii zeiţe Artemis venerată de oamenii din Asia şi din toată lumea, nu va mai avea nicio apreciere; iar renumele ei va fi distrus!”

28 După ce au auzit aceste cuvinte, au devenit foarte agitaţi şi au început să strige: „Artemis a efesenilor este mare!”

29 S-a produs o mare agitaţie în tot oraşul şi oamenii au venit toţi spre teatru. Acolo fuseseră aduşi doi macedoneni care îl însoţeau pe Pavel în călătorie. Ei se numeau Gaius şi Aristarh.

30 Pavel dorea să vină acolo să vorbească celor adunaţi; dar nu i-au permis discipolii (lui Isus).

31 Chiar şi unii dintre prietenii lui, care lucrau în administraţia provinciei, l-au rugat să nu meargă la teatru.

32 Între cei adunaţi, unii strigau ceva, alţii altceva; şi confuzia era generală, pentru că cei mai mulţi nici nu cunoşteau motivul real pentru care veniseră acolo.

33 Au scos din mulţimea de oameni pe unul pe care iudeii îl împingeau în faţă. El se numea Alexandru. În timp ce făcuse semn cu mâna intenţionând să vorbească pentru apărarea lui,

34 cei care se adunaseră au constatat că era iudeu. Atunci au scandat aproximativ două ore: „Artemis a efesenilor este mare!”

35 Totuşi, unul dintre conducătorii oraşului a reuşit să îi liniştească şi le-a zis: „Efeseni, cine nu ştie că oraşul Efes este protectorul templului marii zeiţe Artemis şi al imaginii ei căzute din cer?

36 Pentru că nu există nicio dispută referitoare la aceste lucruri, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nicio imprudenţă.

37 Constat că aţi reclamat pe aceşti bărbaţi care nici nu au jefuit templul şi nici nu au defăimat zeiţa noastră.

38 Deci dacă Demetrius împreună cu echipa lui are o acuzaţie împotriva cuiva, să meargă la tribunal, unde judecătorii decid cu privire la orice reclamaţie.

39 Dar dacă aveţi altceva mai complicat, decizia finală va fi luată într-o adunare constituită legal.

40 Ce s-a întâmplat astăzi aici încalcă legea; şi riscăm să fim acuzaţi că am intenţionat să iniţiem o revoltă!”

41 După aceste cuvinte, el a dat celor adunaţi posibilitatea să plece (din locul unde se adunaseră).

20

1 După ce agitaţia oamenilor a încetat, Pavel a chemat discipolii şi i-a încurajat. Apoi i-a salutat şi a plecat în Macedonia.

2 A trecut prin această zonă dând multe sfaturi discipolilor; apoi s-a dus în Grecia,

3 unde a stat trei luni. Tocmai când intenţiona să plece în călătorie pe mare spre Siria, iudeii au organizat un complot împotriva lui. Atunci a decis să se întoarcă prin Macedonia.

4 Până în Asia a fost însoţit de: Sopater – fiul lui Pirus – care era originar din Bereea, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, plus Timotei, Tihic şi Trofim care erau din Asia.

5 Aceştia au plecat înaintea noastră şi ne-au aşteptat la Troa.

6 După zilele în care am participat la sărbătoarea azimelor, noi am plecat cu corabia din Filipi şi am ajuns la Troa. Călătoria a durat cinci zile. Apoi am mai stat acolo şapte zile.

7 În prima zi a săptămânii, când eram adunaţi ca să rupem pâinea, Pavel a vorbit discipolilor. Şi pentru că a doua zi trebuia să plece, îşi prelungise mesajul până la jumătatea nopţii.

8 În camera unde eram adunaţi, existau multe surse de lumină.

9 Un tânăr care se numea Eutih, în timp ce asculta pe Pavel vorbind, a adormit stând pe pervazul unei ferestre şi a căzut astfel de la al treilea nivel al clădirii. Când a fost ridicat, era mort.

10 Pavel a coborât la el, l-a luat în braţe şi apoi le-a zis (celorlalţi): „Nu vă agitaţi! El este încă viu!”

11 După ce a urcat, a frânt pâinea, au mâncat şi a mai vorbit cu ei despre multe lucruri până spre ziuă. Apoi a plecat.

12 Acel tânăr a fost readus viu – fapt care a fost o mare încurajare (pentru cei prezenţi acolo).

13 Noi am plecat înainte şi am călătorit cu corabia până la Asos. În acea localitate urma să ne întâlnim cu Pavel, pentru că el trebuia să ajungă acolo pe jos.

14 După ce ne-am întâlnit la Asos, a călătorit pe mare cu noi şi am mers la Mitilene.

15 De acolo ne-am continuat drumul şi am navigat până a doua zi, când am fost în apropiere de insula Chios. După încă o zi am ajuns lângă Samos; apoi, în ziua următoare am sosit la Milet.

16 Pavel a decis să treacă pe lângă Efes, pentru că nu dorea să mai întârzie în Asia. El intenţiona astfel ca dacă va fi posibil, să poată participa la sărbătoarea Cincizecimii în Ierusalim.

17 De când era în Milet, trimisese un mesaj celor din Efes şi îi anunţase astfel pe liderii comunităţii creştinilor că doreşte să aibă o întâlnire cu ei.

18 Când au venit, el le-a zis: „Aţi observat comportamentul meu consecvent chiar din prima zi în care am venit în Asia.

19 Am lucrat pentru Isus în mod umil şi cu lacrimi, fiind determinat să supravieţuiesc tuturor comploturilor organizate de iudei.

20 V-am spus fără nicio reţinere tot ce vă era util şi am predicat atât în public, cât şi în case,

21 avertizând pe iudei şi pe celelalte naţiuni să se pocăiască în faţa lui Dumnezeu şi să creadă în Stăpânul nostru care se numeşte Isus Cristos.

22 Acum constat că Spiritul (Sfânt) mă determină să merg la Ierusalim, fără să ştiu exact ce urmează să mi se întâmple.

23 Totuşi, El mă avertizează în fiecare localitate prin care trec, anunţându-mă că trebuie să fiu pregătit pentru închisoare şi pentru alte necazuri.

24 Dar eu nu îmi consider viaţa ca cel mai important lucru; ci pentru mine contează în primul rând să îmi îndeplinesc misiunea pe care mi-a dat-o Stăpânul Isus. Ea constă în datoria de a predica Vestea Bună care vorbeşte despre harul lui Dumnezeu.

25 Deci sunt conştient că aceasta este ultima mea întâlnire cu voi, cărora v-am predicat despre Regatul lui Dumnezeu.

26 Vreau să vă spun că mi-am făcut datoria faţă de voi, astfel încât nimeni nu va fi pierdut din cauza mea;

27 pentru că nu am ezitat să (vă) prezint tot planul lui Dumnezeu!

28 Fiţi atenţi la comportamentul vostru şi aveţi grijă de toţi cei care fac parte din comunitatea lui Isus, câştigată cu sângele Său. Voi aţi fost puşi de Spiritul Sfânt ca supraveghetori ai acestei turme; şi trebuie deci să o păstoriţi.

29 Ştiu că după plecarea mea, vor veni între voi «lupi» cu intenţia de a răpi; şi nu vor evita pe nimeni.

30 Asemenea persoane vor proveni chiar dintre voi. Ei vor deforma adevărul şi vor încerca să atragă pe discipoli spre acceptarea ereziilor lor.

31 Acesta este motivul pentru care vă spun să fiţi atenţi, amintindu-vă cum în cei trei ani, atât ziua cât şi noaptea, v-am învăţat cu lacrimi pe fiecare dintre voi.

32 De acum vă voi lăsa în grija lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care poate să vă edifice spiritual şi să vă ofere ce a promis Dumnezeu tuturor sfinţilor.

33 Nu am pretins nimănui să îmi dea bani sau haine.

34 Ştiţi că am lucrat cu aceste mâini pentru întreţinerea mea şi a celor care erau cu mine.

35 V-am oferit astfel un exemplu în tot ce am făcut şi v-am demonstrat că muncind intens, putem să îi ajutăm pe cei slabi. Astfel vă puteţi aminti şi de cuvintele Stăpânului Isus, care a spus că eşti mai fericit atunci când oferi ceva decât atunci când primeşti.

36 După ce a spus aceste cuvinte, a îngenuncheat împreună cu ei şi s-a rugat.

37 Toţi au început să plângă, l-au îmbrăţişat şi l-au sărutat ca pentru ultima dată.

38 Ei au fost foarte afectaţi când au aflat de la Pavel că nu îl vor mai vedea niciodată… Apoi l-au însoţit până la corabie.

21

1 După ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe mare şi am călătorit până la Cos. A doua zi am ajuns la Rodos; iar următoarea oprire a fost la Patara.

2 Am urcat apoi într-o corabie care mergea spre Fenicia.

3 Am călătorit astfel şi am trecut pe lângă (insula) Cipru. Am ocolit-o prin dreapta şi am mers mai departe spre Siria. Corabia a oprit în portul Tir, unde trebuia să fie descărcată.

4 Acolo am găsit discipoli la care am rămas şapte zile. Pentru că Spiritul Sfânt le revelase ce urmează să i se întâmple lui Pavel la Ierusalim, ei îl rugau să nu meargă acolo.

5 Dar când a expirat timpul, am plecat continuându-ne drumul. Ei ne-au condus împreună cu soţiile şi cu copiii lor până la ieşirea din oraş. Acolo am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat.

6 Ne-am salutat unii pe alţii şi apoi am urcat în corabie, iar ei au plecat acasă.

7 După ce am ajuns la Tir, am plecat spre Ptolemaida, unde am vizitat fraţii; şi am rămas la ei o zi.

8 Apoi am plecat; şi după încă o zi, am ajuns la Cezareea. Acolo ne-am dus la locuinţa „evanghelistului” Filip, unde am fost găzduiţi. El era unul dintre cei şapte bărbaţi desemnaţi (la început) ca diaconi.

9 Avea patru fiice necăsătorite care profeţeau.

10 Am rămas acolo mai multe zile. În acest timp a venit din Iudeea un profet care se numea Agab.

11 El a intrat în casa unde eram; şi după ce a luat centura lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile. Apoi a zis: „Spiritul Sfânt spune: «Aşa vor lega iudeii din Ierusalim pe proprietarul acestei centuri. Apoi îl vor preda celor care nu sunt evrei.»”

12 După ce am auzit acest mesaj, atât noi cât şi ceilalţi care erau acolo, l-am rugat pe Pavel să nu meargă la Ierusalim.

13 Atunci Pavel a răspuns: „Sunt foarte afectat văzându-vă cum plângeţi. Dar nu vă înţeleg motivul. Să ştiţi că eu sunt pregătit nu numai să fiu legat la Ierusalim, ci şi să mor pentru numele Stăpânului Isus!”

14 Constatând că nu îl putem convinge, am renunţat şi am zis: „Să se întâmple ce va dori Stăpânul Isus!”

15 După acele zile, am făcut pregătirile şi am plecat spre Ierusalim.

16 Ne-au însoţit câţiva discipoli din Cezareea care îl cunoşteau pe Mnason – cel care urma să ne găzduiască. El era unul dintre primii discipoli din Cipru.

17 Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.

18 A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, unde s-au adunat toţi conducătorii comunităţii creştinilor.

19 După ce i-a salutat, le-a relatat în mod detaliat ce a făcut Dumnezeu în timp ce lucra (prin el) între celelalte naţiuni.

20 În urma auzirii mesajului lui, au glorificat pe Dumnezeu şi au zis lui Pavel: „Ai remarcat frate, câte mii de iudei au devenit credincioşi. Şi totuşi, sunt foarte ataşaţi de legea mozaică.

21 Ei au auzit că în învăţătura pe care o dai iudeilor care trăiesc între celelalte naţiuni, le spui să renunţe la respectarea legii care a fost dată prin Moise, să nu îşi mai circumcidă copiii şi să nu mai respecte tradiţiile.

22 Ce ar fi mai bine să facem? Trebuie să luăm o decizie, pentru că în scurt timp vor auzi şi ceilalţi că ai venit.

23 Deci credem că este bine să iei în considerare propunerea noastră. Există aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ.

24 Participă împreună cu ei la ritualul de purificare şi plăteşte pentru ca aceştia să poată să îşi radă părul de pe cap. Astfel, ceilalţi vor înţelege că zvonurile despre tine nu sunt adevărate şi că trăieşti în concordanţă cu legea mozaică.

25 Iar credincioşilor care aparţin celorlalte naţiuni, noi le-am trimis deja o decizie scrisă prin care le-am spus să nu mănânce din carnea consacrată idolilor, să nu folosească sânge sau animale sugrumate ca aliment şi să nu comită adulter.”

26 Atunci Pavel a plecat cu acei oameni; şi a doua zi, după ce au participat la ceremonia de purificare, a intrat împreună cu ei în Templu. Acolo au anunţat câte zile mai sunt până la sfârşitul perioadei de purificare, când urma să fie sacrificat câte un animal pentru fiecare dintre ei.

27 Aproape de finalul celor şapte zile, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în (zona de lângă) templu. Atunci au provocat oamenii care erau acolo să îl prindă,

28 strigând: „Israelieni, ajutor! Acesta este omul care predică peste tot împotriva poporului nostru, împotriva legii mozaice şi împotriva acestui edificiu. Şi-a permis chiar să aducă aici pe nişte greci şi să profaneze astfel acest templu sfânt!”

29 Pentru că îl văzuseră mai înainte umblând prin oraş împreună cu Trofim care era efesean, credeau că Pavel intrase cu el în (zona de lângă) templu.

30 Oraşul a devenit foarte agitat; şi oamenii care veniseră din toate zonele lui, l-au prins pe Pavel şi l-au scos din (zona) templu(lui). Apoi au încuiat imediat uşile.

31 În timp ce încercau să îl omoare pe Pavel, comandantul garnizoanei a fost informat că a apărut o agitaţie între oameni în tot oraşul Ierusalim.

32 El s-a dus imediat împreună cu centurioni şi cu soldaţi în locul unde erau adunaţi oamenii. Când l-au văzut pe comandant şi pe subalternii lui, au încetat să îl mai bată pe Pavel.

33 Atunci comandantul s-a apropiat de el, l-a arestat şi a ordonat să fie legat cu două lanţuri. Apoi a vrut să ştie cine este şi ce a făcut.

34 Dar pentru că unii strigau ceva iar alţii altceva şi nu putea să înţeleagă nimic din cauza zgomotului, a dat ordin să fie dus în fortăreaţă.

35 Când a ajuns pe treptele ei, soldaţii l-au înconjurat pe Pavel, ca să îl protejeze de violenţa mulţimilor de oameni

36 care veneau după ei şi strigau: „Omoară-l!”

37 În timp ce urma să intre cu el în fortăreaţă, Pavel i-a zis comandantului cohortei: „Îmi este permis să îţi spun ceva?” Atunci comandantul a zis: „Ştii să vorbeşti greceşte?

38 Probabil că tu eşti acel egiptean care cu puţin timp în urmă a organizat o revoltă şi a plecat în deşert cu patru mii de criminali!”

39 Pavel a spus: „Eu sunt iudeu, cetăţean al oraşului Tars din Cilicia. Deci sunt cetăţean al unui oraş important. Te rog să îmi permiţi să vorbesc acestei mulţimi de oameni.”

40 După ce comandantul i-a permis, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn oamenilor cu mâna. Apoi s-a făcut o mare linişte; iar Pavel le-a vorbit în limba aramaică, zicând:

22

1 „Fraţi şi părinţi! Doresc să ascultaţi mesajul meu prin care îmi formulez apărarea!”

2 – Când au constatat ei că le vorbeşte în limba aramaică, au făcut şi mai multă linişte. Apoi Pavel a continuat: –

3 „Eu sunt iudeu, născut în oraşul Tars din Cilicia. Dar am fost educat în acest oraş şi am învăţat de la Gamaliel toate lucrurile referitoare la legea mozaică moştenită de la strămoşii noştri. Şi eu am fost la fel de dedicat lui Dumnezeu – exact cum sunteţi voi acum!

4 În consecinţă, am persecutat pe cei care aderau la acest «Drum» chiar până le-am determinat moartea. Îi arestam şi îi băgam în închisoare. Am aplicat acelaşi tratament atât bărbaţilor, cât şi femeilor –

5 marele preot şi bătrânii noştri conducători vă pot confirma acest lucru. Luasem aprobare scrisă de la ei ca să îi pot aresta pe fraţii din Damasc şi apoi să îi duc legaţi la Ierusalim, unde urma să fie pedepsiţi.

6 Era jumătatea zilei când mergeam pe drum şi mă apropiam de Damasc. Atunci, în jurul meu a apărut instantaneu o mare lumină care venea din cer.

7 Am căzut la pământ şi am auzit o voce care îmi zicea: «Saul! Saul, de ce Mă persecuţi?»

8 Eu am zis: «Cine eşti, Doamne?» Iar El a răspuns: «Eu sunt Isus din Nazaret pe care tu Îl persecuţi!»

9 Cei care erau împreună cu mine, vedeau lumina, dar nu auzeau vocea Celui care îmi vorbea.

10 Atunci eu am zis: «Ce să fac, Doamne?» Isus mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.»

11 Pentru că din cauza intensităţii acelei lumini nu mai puteam să văd, cei care călătoreau cu mine m-au luat de mână şi m-au dus în Damasc.

12 Acolo a venit la mine un om numit Anania. El era un bărbat cu reverenţă faţă de Dumnezeu, avea respect faţă de legea mozaică şi era apreciat de toţi iudeii din oraş.

13 S-a apropiat de mine şi mi-a zis: «Frate Saul! Reprimeşte-ţi vederea!» Imediat am putut vedea şi m-am uitat la el.

14 Atunci mi-a zis: «Dumnezeul strămoşilor noştri te-a ales să îi cunoşti dorinţa, să Îl vezi pe Cel Corect şi să îţi vorbească direct.

15 Tu vei face declaraţii vorbind despre El în faţa tuturor oamenilor; şi vei relata despre lucrurile pe care le-ai văzut şi pe care le-ai auzit.

16 Iar acum, ce mai aştepţi? Ridică-te, acceptă să fii botezat; şi roagă-te invocând numele lui Isus, ca să fii curăţat de păcatele tale!»

17 După ce m-am întors în Ierusalim, în timp ce mă rugam în (zona de lângă) templu, am avut o viziune supranaturală.

18 În această viziune L-am văzut pe Isus care mi-a zis: «Pleacă repede din Ierusalim, pentru că nu vor accepta ce le vei spune despre Mine!»

19 Atunci eu am zis: «Doamne, ei ştiu despre mine că îi băgam în închisoare şi că îi băteam în sinagogi pe cei care credeau în Tine.

20 Iar când a fost omorât Ştefan care mărturisea despre Tine, eu eram acolo şi am aprobat fapta lor, păzind hainele celor care îl omorau…»

21 Atunci El mi-a zis: «Du-te! Te voi trimite departe, la celelalte naţiuni!»”

22 Ei l-au ascultat până la aceste cuvine. Apoi au început să strige: „Ia de pe pământ un astfel de om; pentru că nu trebuie să mai trăiască!”

23 În timp ce strigau, aruncau cu haine şi cu praf în sus…

24 Atunci comandantul a dat ordin ca Pavel să fie dus în fortăreaţă, intenţionând să îl bată cu biciul, ca să înţeleagă de la el de ce strigau aşa împotriva lui.

25 În timp ce îl legau cu curele ca să fie biciuit, Pavel a zis centurionului care era acolo: „Vi se permite să bateţi un cetăţean roman care nu a fost judecat şi condamnat oficial?”

26 Când a auzit aceste cuvinte, centurionul s-a dus la comandantul garnizoanei şi i-a zis: „Ce intenţionezi să faci? Acest om este cetăţean roman!”

27 Comandantul a venit şi i-a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti cetăţean roman?” Pavel a răspuns: „Da!”

28 Atunci comandantul a zis: „Eu am plătit o mare sumă de bani ca să obţin această cetăţenie!” Pavel a zis: „Eu am fost născut ca cetăţean roman!”

29 Atunci cei care intenţionau să îl interogheze folosind bicele, s-au retras. Iar când a auzit că este roman, comandantul s-a temut pentru că ordonase ca Pavel să fie legat.

30 El dorea să înţeleagă de la iudei care erau acuzaţiile pe care le puteau formula împotriva lui Pavel. A doua zi l-a eliberat şi a ordonat o reuniune la care au fost chemaţi liderii preoţilor şi toţi membrii Sanhedrinului. Apoi l-a adus acolo şi pe Pavel.

23

1 Pavel s-a uitat cu atenţie la Sanhedrin şi a zis: „Fraţilor, Dumnezeu cunoaşte că am trăit până astăzi făcând exact ce mi-a cerut conştiinţa.”

2 Atunci marele preot Anania a ordonat celor care erau lângă el să îl lovească pe Pavel peste gură.

3 Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Stai acolo ca să mă judeci în acord cu legea mozaică; şi totuşi o încalci ordonând să fiu lovit!”

4 Cei care stăteau lângă el, iau zis lui Pavel: „Îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu?”

5 Pavel a răspuns: „Nu am realizat, fraţilor, că este marele preot. Ştiu că este scris: «Să nu vorbeşti rău despre conducătorul poporului tău!»”

6 Pavel ştia că Sanhedrinul era format din gruparea saducheilor împreună cu cea a fariseilor. Atunci el a strigat în faţa tuturor: „Fraţilor, eu sunt fariseu; iar tatăl meu a fost de asemenea fariseu! Sunt acuzat pentru că am speranţa că va fi o înviere a celor morţi!”

7 După ce au auzit ei aceste cuvinte, s-a produs o mare dispută între farisei şi saduchei. Şi din acel moment, adunarea s-a împărţit în două grupuri.

8 Cel format din saduchei susţinea că nu există nici înviere, nici îngeri şi nici spirit; iar grupul fariseilor credea că toate acestea există.

9 S-a produs o mare dispută. Astfel, nişte învăţători ai legii mozaice care făceau parte din grupul fariseilor, s-au ridicat în picioare foarte determinaţi şi au zis: „Nu constatăm nimic rău la acest om. Putem oare să îl acuzăm dacă s-a întâmplat să îi fi vorbit vreun spirit sau vreun înger?”

10 Pentru că tensiunea dintre ei creştea, comandantul garnizoanei se temea pentru integritatea fizică a lui Pavel. Fiind conştient că puteau oricând să îl rupă în bucăţi, a ordonat soldaţilor să meargă între ei, să îl scoată de acolo pe Pavel şi să îl ducă în fortăreaţă.

11 În următoarea noapte, Isus i S-a revelat lui Pavel şi i-a zis: „Curaj! Aşa cum ai mărturisit despre Mine oamenilor din Ierusalim, trebuie să vorbeşti în calitate de martor pentru Mine şi la Roma!”

12 În următoarea dimineaţă, iudeii au conceput un plan pentru omorârea lui Pavel; şi au decis sub ameninţarea unui blestem că nu vor mânca şi nici nu vor bea nimic până nu îl vor pune în aplicare.

13 Cei care făcuseră această convenţie erau aproximativ patruzeci de persoane.

14 Ei s-au dus la liderii preoţilor şi la bătrâni, cărora le-au zis: „Noi am acceptat riscul unui mare blestem, promiţând să nu gustăm nimic până nu îl vom omorî pe Pavel.

15 Acum, planul trebuie să funcţioneze astfel: împreună cu Sanhedrinul, veţi ruga pe comandantul garnizoanei să îl aducă mâine între voi, cu pretextul că doriţi să îi analizaţi mai atent concepţiile. Noi vom fi pregătiţi atunci să îl omorâm înainte să ajungă el acolo.”

16 Fiul surorii lui Pavel i-a auzit discutând planul acestui complot. Apoi s-a dus în fortăreaţă şi l-a anunţat pe Pavel.

17 Atunci Pavel a chemat pe unul dintre centurioni şi i-a zis: „Condu acest tânăr la comandant, pentru că doreşte să îi ofere o informaţie.”

18 Centurionul l-a dus pe tânăr la comandantul garnizoanei şi i-a zis: „Deţinutul Pavel m-a rugat să aduc la tine pe acest tânăr care doreşte să îţi vorbească.”

19 Comandantul l-a luat de mână şi a plecat împreună cu el într-un loc separat, unde l-a întrebat: „Ce doreşti să îmi spui?”

20 El a răspuns: „Iudeii au făcut o înţelegere împreună cu cei din Sanhedrin ca să îţi ceară mâine să îl aduci din nou pe Pavel între ei. Vor pretinde că doresc să analizeze din nou concepţia lui religioasă.

21 Dar tu să nu le aprobi cererea; pentru că, de fapt, ei intenţionează altceva. Sunt deja aproximativ patruzeci de persoane care au jurat să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu îl vor omorî. Acum ei aşteaptă doar să fii de acord cu propunerea lor.”

22 Comandantul l-a lăsat pe acel tânăr să plece şi i-a ordonat să nu mai spună nimănui ce îi relatase lui.

23 Apoi el a chemat doi centurioni şi le-a zis: „Să fiţi pregătiţi cu două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de lăncieri, pentru o deplasare în această noapte la Cezareea. Veţi pleca în a treia oră a nopţii.

24 Luaţi şi cai pentru transportul lui Pavel, ca să ajungă protejat până la guvernatorul Felix!”

25 A scris şi un mesaj adresat lui Felix. El avea următorul conţinut:

26 „Claudius Lisias, către excelenţa sa, guvernatorul Felix: Salutări!

27 Iudeii au prins acest om şi intenţionau să îl omoare. Aflând că este cetăţean roman, am intervenit cu soldaţii mei şi l-am salvat.

28 Apoi am vrut să ştiu ce acuzaţii formulau iudeii împotriva lui; şi l-am expus unei confruntări cu Sanhedrinul lor.

29 Am constatat astfel că era acuzat doar de lucruri referitoare la legea lor religioasă. Deci nu era vinovat de încălcarea vreunei legi a satului care să fie pedepsită cu închisoarea sau cu moartea.

30 Apoi am fost informat că iudeii organizaseră un complot împotriva lui. Acesta este motivul pentru care ţi l-am trimis imediat; şi am informat pe cei care îl acuză, să se prezinte la tine pentru rezolvarea acestui caz.”

31 Conform ordinului primit, soldaţii l-au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatris.

32 A doua zi, soldaţii s-au întors în fortăreaţă, iar călăreţii şi-au continuat drumul împreună cu el.

33 Când au ajuns în Cezareea, călăreţii au înmânat scrisoarea guvernatorului şi i l-au predat pe Pavel.

34 După ce a citit-o, guvernatorul a întrebat care este provincia din care provine Pavel. Când a auzit că Pavel este originar din Cilicia, i-a zis:

35 „Mă voi ocupa de cazul tău după ce vor veni şi cei care te acuză.” Apoi a ordonat să fie păzit în fortăreaţa lui Irod.

24

1 După cinci zile a venit marele preot Anania împreună cu unii dintre bătrânii poporului (iudeu), însoţiţi de un avocat care se numea Tertulius. Apoi au prezentat guvernatorului o plângere pe care o formulaseră împotriva lui Pavel.

2 După ce acesta a fost adus între ei, Tertulius a spus: „Excelenţă, noi apreciem că tu eşti cel care a avut o remarcabilă contribuţie la climatul de mare stabilitate în care trăim. Naţiunea noastră a beneficiat de multele reforme pe care le-ai iniţiat.

3 Noi suntem foarte mulţumiţi şi recunoaştem oriunde şi oricând aceste realizări.

4 Dar ca să nu te deranjez prea mult, te rog să fii binevoitor şi să mai asculţi câteva cuvinte.

5 Am constatat că acest om este ca o epidemie. Concret, el produce conflicte între toţi iudeii din lume şi este liderul grupării nazarinenilor.

6 A încercat să profaneze chiar şi templul. Atunci noi l-am prins [şi intenţionam să îl judecăm în conformitate cu legea noastră.

7 Dar comandantul Lisias a venit în forţă şi l-a luat dintre noi, spunând că cei care îl acuză, să vină la tine pentru rezolvarea cazului.].

8 Dacă îl vei interoga, vei constata singur toate aceste lucruri de care îl acuzăm.”

9 Iudeii care erau prezenţi acolo, au susţinut avocatul lor, declarând că acesta este adevărul.

10 După ce guvernatorul i-a făcut semn cu mâna permiţându-i să vorbească, Pavel a zis: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecătorul acestei naţiuni, mă simt încurajat să vorbesc pentru a mă apăra.

11 Poţi să verifici că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am mers la Ierusalim ca să mă închin.

12 Acolo nu am fost găsit certându-mă cu cineva în (zona de lângă) templu şi nici provocând oamenii la conflicte în sinagogă ori în vreun alt loc din oraş.

13 Deci acuzaţia lor deja formulată nu poate fi susţinută cu fapte.

14 Recunosc totuşi în faţa ta că slujesc Dumnezeului strămoşilor noştri în acord cu acel «Drum» despre care ei spun că este promovat de o sectă care propagă idei greşite. Eu cred tot ce este scris în cărţile Legii (lui Moise) şi în ale profeţilor.

15 Am aceeaşi speranţă pe care o împărtăşesc şi ei. Ea se referă la faptul că Dumnezeu va face într-o zi să învie atât cei corecţi, cât şi cei incorecţi.

16 Acesta este motivul pentru care mi-am dat tot interesul să fac ce este bine faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, în acord cu îndemnurile conştiinţei mele.

17 După o absenţă de mai mulţi ani, am revenit la Ierusalim ca să ofer nişte daruri oamenilor (săraci) din poporul meu şi să aduc sacrificii în (zona de lângă) templu.

18 În acest context, nişte iudei din Asia m-au observat tocmai când terminasem ritualul de purificare de la templu. Atunci nu eram înconjurat de mulţimi de oameni şi nici nu produceam dezordine.

19 Erau acolo şi nişte iudei din Asia. Dacă măcar ei ar fi avut ceva de reclamat despre mine, ar fi trebuit să fie prezenţi aici.

20 Sau poate îţi vor explica cei prezenţi care sunt acele lucruri rele pe care mi le pot reproşa în urma prezentării mele în faţa Sanhedrinului.

21 Singura acuzaţie care mi-ar putea fi adusă, este aceea că am strigat «Eu sunt judecat de voi pentru concepţia pe care o am în legătură cu învierea!»”

22 Atunci Felix care era bine informat cu privire la acest „Drum”, a întrerupt şedinţa, spunând: „Verdictul meu va fi dat atunci când va veni comandantul Lisias!”

23 Apoi a ordonat centurionului responsabil de Pavel, să îl păzească, dar să îi ofere libertatea de a fi vizitat şi îngrijit de cei care doreau să îl ajute.

24 După câteva zile, a venit Felix împreună cu soţia lui care era iudeică. Ea se numea Drusila. El a trimis atunci pe cineva să îl aducă pe Pavel. Apoi l-a ascultat vorbind despre credinţa în Isus Cristos.

25 În cadrul discursului lui, Pavel a vorbit şi despre dreptate, despre autocontrol, ca şi despre judecata divină din viitor. Atunci Felix i-a zis speriat: „Suficient! Poţi să pleci. Te voi chema când voi mai avea timp.”

26 El spera în acelaşi timp că Pavel îi va oferi bani. Acesta era motivul pentru care îl chema frecvent ca să îi vorbească.

27 Au trecut astfel doi ani; iar Felix a fost înlocuit cu Porcius Festus. Vrând să obţină favoarea iudeilor, Felix lăsase pe Pavel în închisoare.

25

1 La trei zile după ce a venit să preia funcţia de guvernator al provinciei, Festus a plecat din Cezareea la Ierusalim.

2 Cei mai remarcabili preoţi şi conducătorii iudeilor i-au prezentat o plângere în care îl acuzau pe Pavel;

3 apoi l-au rugat să îl aducă la Ierusalim. Dar ei intenţionau să îl omoare pe drum.

4 Festus le-a spus că Pavel este închis la Cezareea şi că el însuşi urmează să se ducă acolo în scurt timp.

5 Apoi le-a mai zis: „Conducătorii voştri să vină împreună cu mine; şi dacă acest om este vinovat, vor avea posibilitatea să îmi demonstreze.”

6 Nu a mai stat acolo decât opt sau zece zile. Apoi a plecat la Cezareea. A doua zi după venirea lui, Festus a intrat în sala de judecată şi a ordonat ca Pavel să fie adus acolo.

7 Când a venit Pavel, iudeii care veniseră din Ierusalim l-au înconjurat şi au formulat împotriva lui grave acuzaţii pe care nu le puteau dovedi.

8 Pavel şi-a prezentat apărarea zicând: „Nu am încălcat nici legea iudeilor, nici regulamentul templului şi nici vreo lege decretată de Cezar!”

9 Pentru că Festus intenţiona să aibă relaţii bune cu iudeii, i-a zis lui Pavel: „Vrei să mergi la Ierusalim şi să îţi judec acolo cauza?”

10 Pavel a răspuns: „Eu sunt acum la tribunalul Cezarului. Consider că aici trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am făcut nicio nedreptate, aşa cum deja te-ai convins.

11 Dacă am comis vreo faptă care necesită pedeapsa cu moartea, eu nu vreau să mă sustrag unei asemenea decizii. Dar în acelaşi timp, dacă acuzaţiile iudeilor nu sunt adevărate, nimeni nu are dreptul să mă predea lor. Vreau fiu judecat chiar de către Cezar!”

12 Atunci, după ce şi-a consultat consilierii, Festus a zis: „Dacă vrei să fii judecat de Cezar, aşa se va întâmpla. Chiar el va prezida judecarea cazului tău!”

13 După câteva zile, regele Agripa a sosit la Cezareea împreună cu soţia lui care se numea Berenice. El îi făcea astfel o vizită lui Festus, ca să îl felicite.

14 Pentru că stătea acolo de mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel. El a zis: „Am un deţinut care stă în închisoare din perioada în care provincia era guvernată de Felix.

15 Atunci când eram în Ierusalim, conducătorii preoţilor şi bătrânii iudeilor l-au acuzat şi mi-au cerut să îl condamn.

16 Le-am explicat că romanii nu au obiceiul să condamne pe cineva decât după ce i s-a dat posibilitatea să se apere faţă de tot ce este acuzat.

17 Astfel, când au sosit aici împreună cu mine, chiar în următoarea zi am mers cu ei în tribunal şi am ordonat să fie adus acolo.

18 Dar când reclamanţii lui s-au ridicat să îl acuze, am constatat cu surprindere că nu au vorbit despre nimic din tot ce mă aşteptam.

19 Toată disputa dintre ei şi acest om era în legătură cu religia lor şi despre un anume Isus care murise, dar despre care Pavel declara că este viu.

20 Pentru că aveam în faţă un caz ciudat şi nu ştiam ce decizie să iau, l-am întrebat dacă doreşte să meargă la Ierusalim ca să fie judecat acolo.

21 Dar acest Pavel a refuzat propunerea mea. Şi atunci am ordonat să fie păzit în continuare, până îl voi trimite să fie judecat de Cezar, conform dorinţei lui.”

22 Agripa i-a zis lui Festus: „Doresc să îl ascult şi eu.” Iar Festus a răspuns: „Mâine vei avea această ocazie.”

23 A doua zi, Agripa şi Berenice au venit în mod festiv la sala de audieri împreună cu comandanţii militari şi cu cei mai importanţi oameni ai oraşului. Festus a ordonat să fie adus şi Pavel.

24 Atunci el a zis: „Rege Agripa şi voi toţi care sunteţi aici împreună cu noi! Priviţi acest om despre care toţi iudeii din Ierusalim şi din această zonă susţin că nu merită să mai trăiască!

25 Am ajuns la concluzia că, de fapt, el nu a făcut nimic pasibil de pedeapsa capitală; şi pentru că din proprie iniţiativă a cerut să fie judecat de Cezar, am decis să i-l trimit.

26 Totuşi, sunt încă într-o situaţie delicată: nu ştiu cum să justific Cezarului trimiterea acestui om în faţa lui… Prezint asistenţei acest caz ciudat şi în mod special ţie, rege Agripa. Sper că după ce îl veţi investiga, voi avea ce să scriu despre el.

27 Altfel, mi se pare absurd să trimit Cezarului un deţinut fără să pot preciza clar acuzaţiile care i se aduc.”

26

1 Agripa a zis lui Pavel: „Poţi să vorbeşti, apărându-ţi cauza!” Atunci Pavel a întins mâna şi a început să îşi prezinte argumentele apărării. El a zis:

2 „Rege Agripa, mă consider fericit că eşti prezent astăzi aici, asistând la apărarea pe care mi-am formulat-o faţă de tot ce mă acuză iudeii.

3 Tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi disputele lor. Din acest motiv, te rog să mă asculţi cu răbdare.

4 Toţi iudeii mă cunosc încă de când eram tânăr, pentru că am trăit între ei în Ierusalim.

5 Dacă ar recunoaşte, ei ştiu şi ar putea confirma despre mine că am trăit ca fariseu, conformându-mă celei mai stricte grupări a oamenilor noştri religioşi.

6 Iar acum sunt acuzat pentru că sper că Dumnezeu Îşi va respecta promisiunea pe care a făcut-o strămoşilor noştri.

7 De fapt, toate cele douăsprezece familii din care s-a dezvoltat poporul nostru, slujesc lui Dumnezeu ziua şi noaptea, sperând că Dumnezeu va respecta această promisiune. Să ştii, rege, că acuzaţiile iudeilor sunt în directă legătură cu acest lucru.

8 Chiar nu credeţi că Dumnezeu învie pe cei care au murit?

9 Să ştiţi că şi eu am fost foarte convins că trebuie să mă opun numelui lui Isus din Nazaret.

10 Şi exact aşa am acţionat în Ierusalim. Fiind autorizat de marii preoţi, am contribuit la ajungerea în închisoare a multor sfinţi. Iar când se decidea omorârea lor, eu eram între cei care votau în favoarea acestei decizii.

11 I-am pedepsit de multe ori în toate sinagogile şi îi forţam să declare că renunţă la această credinţă. Am fost atât de provocat, încât i-am persecutat chiar şi în alte oraşe.

12 Când mă duceam cu acest scop la Damasc având totală autoritate conferită de aprobarea scrisă de la conducătorii preoţilor,

13 să ştii, rege, că pe acel drum mi s-a întâmplat ceva (ciudat). În timpul amiezii, am văzut o lumină din cer care a strălucit în jurul meu şi în jurul celor care erau cu mine. Ea era mai intensă decât aceea produsă de soare.

14 Atunci toţi am căzut la pământ şi am auzit o voce care îmi zicea în limba aramaică «Saul, Saul! De ce Mă persecuţi? Îţi produci singur suferinţă prin tot ce faci!»

15 Eu am zis: «Cine eşti, Doamne?» Iar El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus – Cel pe care Îl persecuţi!

16 Dar acum, ridică-te; pentru că ţi-am oferit ocazia să Mă cunoşti. Vreau să te desemnez ca slujitor al Meu şi ca martor. Tu vei vorbi altora, spunându-le nu numai că M-ai văzut, ci şi tot ce îţi voi mai revela.

17 Te-am ales dintre oamenii poporului tău şi dintre toate celelalte naţiuni – la care te şi trimit –

18 să le deschizi ochii, ca să se întoarcă din întuneric la lumină şi de sub autoritatea Satanei, la Dumnezeu. Astfel ei vor putea să creadă în Mine şi să primească prin această credinţă iertarea pentru păcatele lor şi facilităţile celor sfinţiţi.»

19 Acum cred că ai înţeles, rege Agripa, că nu m-am opus acestei viziuni cereşti.

20 În consecinţă, am predicat întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi între toate celelalte naţiuni, spunându-le să adopte modul lui Dumnezeu de a gândi şi să demonstreze apoi prin fapte că acest lucru s-a întâmplat în viaţa lor.

21 Acesta este motivul pentru care m-au prins iudeii în (zona) templu(lui) şi intenţionau să mă omoare.

22 Dar până în această zi am supravieţuit cu ajutorul lui Dumnezeu; şi am avut astfel ocazia să fac declaraţii şi aici, atât în faţa subordonaţilor, cât şi în faţa celor care deţin autoritatea în stat. Totuşi, eu nu vorbesc despre ceva nou. Tot ce predic eu oamenilor, este în acord cu ce fusese deja prezis în scrierile lui Moise şi în cele ale profeţilor.

23 Acolo a fost scris că Cel care se va numi Cristos, trebuie să sufere şi că după ce El va fi prima persoană care va învia, va oferi lumină poporului nostru şi celorlalte naţiuni.”

24 În timp ce vorbea el astfel ca să îşi susţină cauza, Festus i-a zis cu intensitate în voce: „Pavel, ai înnebunit din cauza excesului tău de învăţătură!”

25 Dar Pavel i-a zis: „Nu sunt nebun, excelenţa ta, Festus! Ce spun este adevărat şi bine judecat.

26 Îmi permit să vorbesc regelui fără reţineri, pentru că sunt convins că el cunoaşte aceste lucruri. Ele nu s-au întâmplat undeva într-un loc nesemnificativ (al imperiului).

27 Rege Agripa, crezi că este adevărat ce au scris profeţii? Eu ştiu că tu crezi!”

28 Atunci Agripa a zis lui Pavel: „Observ că eşti decis să mă determini ca în scurt timp să devin (şi eu) creştin!”

29 Pavel a zis: „Indiferent dacă se va întâmpla curând sau mai târziu, vă doresc tuturor ca Dumnezeu să vă ajute să fiţi ca mine, cu excepţia acestor lanţuri…!”

30 Atunci regele, guvernatorul, Berenice şi toţi cei care erau împreună cu ei, s-au ridicat.

31 Apoi, în timp ce plecau, ziceau unii altora: „Acest om nu a făcut nimic care să necesite pedeapsa capitală sau detenţia.”

32 Iar Agripa a zis lui Festus: „Dacă nu ar fi cerut să fie judecat de Cezar, acum ar fi putut fi eliberat!”

27

1 Apoi a fost luată decizia să plecăm cu o corabie în Italia. Împreună cu alţi deţinuţi, Pavel a fost predat unui centurion numit Iulius. El făcea parte din garnizoana imperială.

2 Am plecat din portul Adramit cu o corabie care urma să treacă prin mai multe porturi ale Asiei. Împreună cu noi venise şi Aristarh – un macedonean care provenea din Tesalonic.

3 A doua zi am ajuns în portul Sidon. Iulius a fost binevoitor cu Pavel şi i-a permis să îşi viziteze prietenii care i-au dat un ajutor pentru călătorie.

4 După ce am plecat de acolo, am navigat pe lângă sudul coastelor insulei Cipru, ca să evităm vântul care bătea în sensul opus deplasării noastre.

5 Am traversat marea navigând pe lângă Cilicia şi pe lângă Pamfilia; apoi am ajuns la portul Mira, în Licia.

6 Acolo, centurionul a găsit o corabie care venea din Alexandria şi care mergea în Italia. El a decis să călătorim cu ea;

7 şi am plecat navigând încet şi cu dificultate, până am ajuns la Cnidus. Dar pentru că vântul bătea din faţă, am navigat la adăpost, pe lângă insula Creta, trecând de oraşul Salmona.

8 După ce am depăşit foarte greu zona coastelor insulei, am ajuns la un loc numit „Porturi bune”, în apropierea oraşului Lasea.

9 Acolo am stat mult timp; iar călătoria pe mare devenea periculoasă, pentru că deja trecuse vremea Postului. Atunci Pavel a spus tuturor:

10 „Oamenilor, constat că dacă ne vom continua călătoria, va fi riscant atât pentru încărcătura corăbiei, cât şi pentru viaţa noastră!”

11 Dar centurionul a ignorat ce spusese Pavel; şi a ascultat sfatul pe care i l-au dat comandantul corăbiei şi proprietarul ei.

12 Ei intenţionau să ierneze acolo, dar au constatat că acest lucru le era imposibil. Atunci cei mai mulţi dintre cei din corabie l-au convins să călătorească mai departe pe mare până la Fenix. Acesta era un port al Cretei şi avea deschidere atât spre nord-est, cât şi spre sud-vest.

13 Vântul bătea uşor dinspre sud; şi crezând că vor ajunge relativ uşor acolo, au plecat pe lângă insula Creta şi au navigat cât au putut de aproape de ea.

14 Dar în scurt timp, a început să sufle dinspre insulă un vânt care venea din direcţia nord-est.

15 Corabia nu a mai putut fi controlată de noi, ci ne-am lăsat duşi de vânt.

16 Aşa am navigat trecând pe lângă o insulă mică numită Clauda; şi cu mare dificultate am reuşit să prindem barca de salvare a corăbiei.

17 După ce au luat-o, marinarii au legat corabia cu frânghii; şi ca să nu eşueze în bancurile de nisip ale Sirtei, au coborât pânzele; şi astfel am fost duşi de vânt…

18 Pentru că a doua zi furtuna era din ce în ce mai intensă, marinarii au început să arunce în apă încărcătura corăbiei;

19 iar în a treia zi, cu propriile lor mâini au aruncat şi echipamentul acesteia.

20 Pentru un timp de mai multe zile, nu am mai văzut pe cer nici soarele şi nici stelele. Furtuna era atât de violentă, încât nimeni nu mai spera că va supravieţui.

21 După mult timp în care oamenii nu mâncaseră, Pavel s-a ridicat în picioare între ei şi le-a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi când v-am propus să nu plecăm din Creta. Dacă aţi fi făcut aşa, am fi evitat avariile şi aceste pagube.

22 Dar acum vă propun să vă încurajaţi, pentru că niciunul dintre voi nu va muri. Va fi distrusă doar această corabie.

23 În timpul nopţii care a trecut, a venit la mine un înger al Dumnezeului căruia îi aparţin şi pe care îl slujesc.

24 Acel înger mi-a spus: «Pavel, fii liniştit! Pentru că tu trebuie să ajungi în faţa Cezarului. Şi din această cauză, Dumnezeu va salva viaţa tuturor celor care călătoresc împreună cu tine!»

25 Deci liniştiţi-vă, oameni buni, pentru că eu am încredere în Dumnezeu. Cred că se va întâmpla exact aşa cum mi-a spus El.

26 Acum va trebui doar să eşuăm pe o insulă.”

27 În a paisprezecea noapte, în timp ce eram împinşi de vânt pe Marea Adriatică, marinarii au bănuit pe la mijlocul nopţii că ne apropiem de pământ.

28 Au măsurat adâncimea apei şi au constatat că ea era de douăzeci de stânjeni. Au mai înaintat puţin, au măsurat din nou adâncimea şi au văzut că era de cincisprezece stânjeni.

29 Pentru a evita lovirea de stânci, ei au aruncat patru ancore în partea din spate a corăbiei; şi apoi se rugau să se facă ziuă.

30 Marinarii intenţionau să fugă din corabie. Spunând că doresc să arunce ancora în partea din faţă a acesteia, de fapt ei coborâseră barca de salvare.

31 Dar Pavel a zis centurionului şi soldaţilor: „Dacă ei nu rămân în corabie, nu veţi putea fi salvaţi!”

32 Atunci soldaţii au tăiat frânghiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să cadă.

33 Înainte de ziuă, Pavel i-a invitat pe toţi să mănânce, zicând: „De paisprezece zile aşteptaţi (deznodământul) şi nu aţi mâncat (mai) nimic.

34 Vă propun să mâncaţi ceva, ca să puteţi supravieţui. Nu vi se va întâmpla nimic rău. Nici măcar un fir de păr de pe cap nu vi se va pierde.”

35 După ce a spus aceste cuvinte, a luat pâine şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru ea în faţa tuturor. Apoi a rupt-o şi a început să mănânce.

36 Atunci toţi ceilalţi s-au încurajat şi au început să mănânce şi ei.

37 În corabie erau în total două sute şaptezeci şi şase de oameni.

38 După ce s-au săturat, au aruncat în mare grâul pe care îl mai aveau în corabie, ca să o facă mai uşoară.

39 Când s-a făcut ziuă, marinarii au observat că în depărtare se vedea pământul. Dar ei nu recunoşteau locul în care ajunseseră. Au văzut un golf cu plajă şi au decis ca dacă va fi posibil, să orienteze corabia spre acea zonă.

40 Au tăiat legăturile ancorelor şi le-au lăsat să cadă în mare. Apoi au dezlegat frânghiile care ţineau cârma şi au ridicat pânza din faţă în bătaia vântului, pentru ca să se îndrepte spre mal.

41 Dar corabia s-a înfipt într-un banc de nisip şi s-a oprit. Partea din faţă a corăbiei a rămas imobilizată acolo, iar din cea de la spate se desprindeau bucăţi sub forţa valurilor.

42 Soldaţii au propus ca prizonierii să fie omorâţi, pentru ca niciunul să nu fugă.

43 Dar centurionul care dorea să îl salveze pe Pavel, nu a acceptat propunerea lor. Apoi a ordonat celor care ştiau să înoate, să sară în apă şi să ajungă primii pe mal.

44 Iar celorlalţi le-a sugerat să se urce pe scânduri sau pe bucăţi desprinse din corabie. Şi astfel, toţi au ajuns în siguranţă pe mal.

28

1 După ce am scăpat de pericol, am aflat că acea insulă se numea Malta.

2 Locuitorii ei au fost surprinzător de amabili cu noi. Pentru că începuse să plouă şi era frig, ei ne-au invitat să ne încălzim la focul pe care îl făcuseră.

3 Pavel adunase nişte crengi şi le punea pe foc. Din cauza căldurii, a ieşit un scorpion care s-a prins de mâna lui.

4 Când l-au văzut, locuitorii insulei au zis: „Deşi a fost salvat din naufragiu, acest om este totuşi un criminal: zeiţa Dreptatea nu îi permite să trăiască!”

5 Dar Pavel a scuturat scorpionul în foc, fără să fie afectat de el.

6 Ei aşteptau să îl vadă umflându-se sau căzând mort. Dar după ce au constatat că trece mult timp şi că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat părerea şi credeau că este un zeu.

7 În apropiere de acea zonă, erau terenurile care făceau parte din proprietatea lui Publius. Acela era conducătorul insulei. El ne-a primit binevoitor şi ne-a găzduit cu amabilitate zece zile.

8 Tatăl lui Publius zăcea în pat, bolnav de dizenterie şi având febră. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-şi mâinile peste el şi l-a vindecat.

9 Apoi au venit şi ceilalţi bolnavi care existau pe insulă; şi toţi care veneau la el, erau vindecaţi.

10 Ei s-au comportat faţă de noi cu un mare respect; iar atunci când am plecat, ne-au oferit toate lucrurile de care aveam nevoie pentru călătorie.

11 După aproximativ trei luni, am plecat cu o corabie venită din Alexandria care staţionase acolo în timpul iernii şi care avea pe ea semnul Gemenilor.

12 Am ajuns la Siracuza, unde am stat trei zile.

13 Apoi ne-am continuat călătoria, navigând spre Regium. A doua zi a început să bată vântul dinspre Sud; iar după încă o zi am ajuns la Puzole.

14 Acolo am întâlnit nişte fraţi; şi am rămas la ei şapte zile. Apoi am ajuns la Roma,

15 unde începând cu Forumul lui Apius şi până la „Trei hanuri”, ne-au întâmpinat fraţi care auziseră că am sosit. Pavel a fost încurajat văzându-i; şi I-a mulţumit lui Dumnezeu.

16 Când am sosit la Roma, centurionul a predat prizonierii; iar lui Pavel i s-a permis să locuiască singur, fiind păzit de un soldat.

17 După trei zile, Pavel i-a chemat pe conducătorii iudeilor; şi după ce s-au adunat, el le-a zis: „Fraţilor, deşi nu am făcut nimic rău poporului meu şi nici nu am ignorat vreun obicei strămoşesc, am fost arestat în Ierusalim şi apoi predat romanilor.

18 După interogatoriu, ei intenţionau să mă elibereze, pentru că nu făcusem nicio faptă care se pedepseşte cu moartea.

19 Dar pentru că iudeii au contestat decizia lor, am fost determinat să solicit judecarea cazului meu în faţa Cezarului, deşi nu intenţionez să îmi acuz poporul.

20 Acum cred că înţelegeţi motivul pentru care am solicitat această întâlnire cu voi. Să ştiţi deci că eu sunt legat cu aceste lanţuri din cauza speranţei pe care o are poporul Israel!”

21 Ei i-au zis: „Noi nu am primit din Iudeea nicio scrisoare referitoare la cazul tău; şi nici fraţii care au venit aici nu au nimic rău de spus despre tine.

22 Dar ştiind că această grupare provoacă oriunde ostilitate, suntem interesaţi să îţi cunoaştem concepţiile.”

23 Au stabilit împreună o zi, în care Pavel a fost vizitat de foarte mulţi iudei la locuinţa unde găzduia. El le-a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu. Încerca să îi convingă, folosind ca dovezi (unele) texte citate din cărţile scrise de Moise şi din cărţile profeţilor. Le vorbea de dimineaţa până seara…

24 Unii au fost convinşi de argumentele lui, dar alţii au refuzat să creadă.

25 Ei au plecat contrazicându-se unii pe alţii, fapt care l-a determinat pe Pavel să le mai spună: „Spiritul Sfânt a vorbit cu mare exactitate prin profetul Isaia,

26 când a zis: «Du-te la acest popor şi spune-i: ‘Veţi auzi, dar nu veţi înţelege; veţi privi, dar nu veţi vedea!’

27 Se va întâmpla aşa pentru că au devenit insensibili în sufletul lor din momentul în care şi-au astupat urechile şi şi-au închis ochii. Astfel ei refuză să se întoarcă la Mine şi şi-au anulat orice posibilitate de a fi vindecaţi.»

28 Trebuie să ştiţi că Dumnezeu a oferit această posibilitate de salvare (şi) celorlalte naţiuni; şi ele vor beneficia de ea!”

29 [Când au auzit aceste cuvinte, iudeii au plecat certându-se între ei.]

30 Pavel a rămas doi ani la Roma (în arest la domiciliu), într-o casă în care locuia cu chirie. Acolo el primea pe toţi cei care doreau să îl viziteze.

31 Le predica despre Regatul lui Dumnezeu, învăţându-i fără restricţii şi cu mult curaj despre Stăpânul Isus Cristos.