1 Pavel, sclav al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos pentru aleşii lui Dumnezeu, în vederea credinţei lor şi pentru cunoaşterea adevărului referitor la lucrurile specifice comportamentului creştinesc.
2 Mă refer la acel comportament care vizează speranţa vieţii eterne pe care a promis-o Dumnezeu înainte de începutul existenţei în timp a acestei lumi.
3 La momentul potrivit, El Şi-a revelat Cuvântul prin predicarea mea. Această responsabilitate (a predicării) mi-a fost încredinţată printr-o poruncă de Dumnezeu care este Salvatorul nostru.
4 Mă adresez ţie, Titus, care eşti adevăratul meu copil în credinţa de care beneficiem împreună. Îţi urez har şi pace de la Dumnezeu – Tatăl – şi de la Cristos Isus care este Salvatorul nostru.
5 Te-am lăsat în Creta ca să organizezi tot ce mai este de organizat acolo, desemnând prezbiteri pentru (comunităţile creştinilor din) fiecare oraş – aşa cum ţi-am poruncit.
6 În acest sens, ţi-am spus că prezbiterul este (acel om care trebuie să fie) deasupra oricărui reproş. Astfel, el trebuie să fie soţul unei singure femei, având copii credincioşi cărora nu li se poate reproşa că sunt imorali sau neascultători.
7 De fapt, episcopul este ca un administrator din partea lui Dumnezeu. Şi pentru că i se cere să aibă un comportament ireproşabil, (un episcop) trebuie să nu fie nici încăpăţânat, nici mânios, nici beţiv, nici violent şi nici lacom de câştig necinstit.
8 Dar va trebui să fie ospitalier şi să iubească binele. I se mai cere să aibă simţul măsurii, să fie corect, sfânt şi cu autocontrol.
9 În plus, trebuie să fie permanent în acord cu mesajul Cuvântului care prezintă adevărul; şi astfel va promova o învăţătură sănătoasă care îl va face capabil să ofere altora sfaturi bune şi să îi înfrunte pe cei care i se opun.
10 Fac această precizare având în vedere faptul că există mulţi, în special printre cei circumcişi, care nu acceptă subordonarea (faţă de autoritatea noastră), ci vorbesc foarte mult şi sunt nişte înşelători.
11 Aceştia trebuie reduşi la tăcere; pentru că altfel, ei derutează familii întregi. Urmărind câştiguri necinstite, aceştia îi învaţă pe oameni să facă lucruri care nu trebuie făcute.
12 De fapt, chiar unul dintre ei care (pretinde că) este profet, a zis: „Cretanii sunt permanent nişte oameni mincinoşi, răi şi leneşi.”
13 Da, această afirmaţie este adevărată! În consecinţă, fă-le reproşuri (mai) dure, ca să înţeleagă că trebuie să fie sănătoşi în ce priveşte credinţa.
14 Să nu acorde atenţie miturilor de provenienţă evreiască sau poruncilor prezentate de oamenii care se întorc de la adevăr.
15 Pentru oamenii curaţi, toate lucrurile sunt clare. Dar pentru cei necredincioşi care sunt afectaţi de păcat, nimic nu este curat. Aceştia sunt degradaţi chiar la nivelul minţii şi la cel al conştiinţei lor…
16 În consecinţă, ei pretind că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar Îl neagă prin faptele pe care le fac. Sunt demni de desconsiderare, nu acceptă să se subordoneze cuiva şi nu sunt capabili să facă vreo faptă bună!
1 Dar tu să vorbeşti lucruri care sunt compatibile cu învăţătura sănătoasă.
2 Astfel, să spui că bătrânii trebuie să fie temperaţi, demni de respect şi sănătoşi în ce priveşte credinţa, dragostea şi răbdarea.
3 În acelaşi mod să le vorbeşti şi femeilor bătrâne, spunându-le că trebuie să trăiască o viaţă caracterizată de sfinţenie. Să nu fie defăimătoare şi nici să nu aibă obiceiul de a consuma băuturi alcoolice; ci să înveţe (să practice) ce este bine.
4 Astfel, ele vor fi un exemplu de la care cele tinere vor învăţa să îşi iubească soţii şi copiii,
5 să aibă simţul măsurii şi să trăiască având un comportament ireproşabil. Vor mai învăţa (de la cele bătrâne) să fie bune administratoare ale casei lor, să fie ascultătoare de soţ – şi astfel, Cuvântul lui Dumnezeu nu va (putea) fi defăimat.
6 Pe cei tineri, încurajează-i să fie înţelepţi.
7 Şi prin tot ce faci, oferă un exemplu de fapte bune. În ce priveşte învăţătura pe care o prezinţi altora, demonstrează integritate şi demnitate.
8 Să practici o vorbire sănătoasă, care să nu poată fi criticată; pentru ca cei care ni se opun, să fie determinaţi să le fie ruşine constatând că nu pot spune nimic rău despre noi.
9 Spune sclavilor să se subordoneze stăpânilor lor, să se comporte conform dorinţei acestora şi să nu protesteze verbal faţă de ordinele lor.
10 Să nu fure nimic (de la stăpâni), ci permanent să demonstreze că sunt demni de încrederea care le-a fost acordată. Trăind aşa, (aceşti sclavi) vor aduce onoare învăţăturii lui Dumnezeu – Salvatorul nostru.
11 Fac aceste afirmaţii având în vedere faptul că harul lui Dumnezeu a fost deja revelat. Acest har care aduce salvare pentru toţi oamenii,
12 ne învaţă să renunţăm la atitudinea pe care o au păgânii şi la dorinţele lumeşti păcătoase; apoi, în consecinţă, să trăim în această epocă într-un mod înţelept, drept şi cu atitudinea corectă din punct de vedere religios.
13 Să facem acest lucru în timp ce aşteptăm să se întâmple ce sperăm noi în legătură cu acel moment în care se va revela gloria marelui nostru Dumnezeu şi Salvator – Isus Cristos.
14 El S-a oferit pe Sine ca să ne răscumpere din orice formă (degradantă) a păcatului. Făcând acest lucru, a intenţionat să Îşi formeze, ca proprietate a Sa, un popor pe care să îl cureţe (de păcat) şi care să fie pasionat pentru (a face) fapte bune.
15 Vorbeşte (oamenilor) despre aceste lucruri, încurajându-i; în acelaşi timp, cu o totală autoritate, fă reproşuri celor care greşesc. Nimeni să nu te desconsidere!
1 Aminteşte-le despre obligaţia pe care o au de a respecta deciziile conducătorilor (statului). Să fie astfel ascultători de autorităţi şi disponibili pentru orice lucru bun.
2 Să nu vorbească lucruri rele despre nimeni şi să nu fie dispuşi la ceartă, ci amabili; şi să demonstreze mereu blândeţe faţă de toţi oamenii.
3 Spun aceste lucruri având în vedere faptul că şi noi am trăit altă dată în ignoranţă, când am fost neascultători şi rătăciţi. Atunci eram sclavii dorinţelor păcătoase şi ai diferitelor plăceri (condamnabile). În acele circumstanţe, trăiam în răutate şi în invidie, urând şi fiind urâţi de alţii.
4 Dar a apărut bunătatea lui Dumnezeu – Salvatorul nostru – şi dragostea Lui pentru oameni.
5 Atunci, El ne-a salvat; şi a făcut acest lucru nu în baza faptelor bune făcute de noi, prin care am fi obţinut acest merit. Ci pentru că El a avut milă de noi, ne-a spălat făcându-ne curaţi atunci când Spiritul Sfânt ne-a înnoit prin regenerarea (spirituală) pe care ne-a făcut-o.
6 Şi Dumnezeu a turnat din abundenţă Spiritul Său peste noi prin Isus Cristos, Salvatorul nostru.
7 El a făcut acest lucru pentru ca acum, după ce am fost consideraţi corecţi (în relaţia cu Dumnezeu) prin harul Lui, să putem deveni nişte moştenitori care au speranţa că vor beneficia de viaţa eternă.
8 Ce spun eu sunt lucruri care merită să fie crezute ca fiind adevărate! Şi doresc să insist cu privire la ele; pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu, să fie motivaţi pentru (a face) fapte bune. Acestea sunt lucrurile benefice şi utile oamenilor!
9 Evită discuţiile care au ca temă teorii controversate şi stupide. Să nu participi nici la cele care au ca bază lungile liste cu strămoşi. Evită de asemenea certurile şi disputele cu privire la legea (mozaică); pentru că sunt neproductive şi inutile!
10 După ce de două ori ai făcut reproşuri celui care produce dezbinare, să te depărtezi de el.
11 Ştii că un asemenea om este corupt şi păcătos, condamnându-se tocmai prin ce face.
12 Când îl voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihic, să vii cât poţi de repede la mine în Nicopole; pentru că am decis să stau acolo în această iarnă.
13 Ai grijă de avocatul Zena şi de Apolo, să nu le lipsească nimic din tot ce au nevoie pentru călătoria lor.
14 Oamenii noştri trebuie să fie deja antrenaţi pentru a excela în fapte bune care să rezolve nevoile (celor credincioşi); şi astfel, ei nu vor rămâne neproductivi.
15 Te salută toţi aceia care sunt împreună cu mine. Salută-i (din partea mea) pe cei care ne iubesc şi care au aceeaşi credinţă ca noi. Harul să fie cu voi toţi!