1 Aceasta este o relatare din vremea guvernării lui Ahaşveroş care era suveran din India până în Cuş – teritoriu care avea o sută douăzeci şi şapte de provincii.
2 Regele Ahaşveroş stătea pe tronul lui din fortăreaţa Susei.
3 Era al treilea an al guvernări lui. Atunci Ahaşveroş a organizat un banchet în cinstea tuturor demnitarilor şi a slujitorilor lui. Comandanţii armatei Persiei şi ai Mediei împreună cu cei bogaţi şi cu toţi conducătorii provinciilor, erau acolo, înaintea regelui.
4 Pentru mai multe zile, adică o sută optzeci de zile, regele le-a arătat renumita bogăţie a imperiului lui şi excepţionala glorie la care ajunsese el.
5 Când s-au terminat aceste zile, regele a pregătit întregului popor care era în fortăreaţa Susei – atât celor mari cât şi celor mici – un (alt) banchet de şapte zile, în curtea grădinii palatului regal.
6 Cu acea ocazie, au fost puse covoare de bumbac având culoarea alb şi violet. Ele fuseseră prinse cu funii făcute din in subţire şi din purpură. Erau unite cu nişte inele de argint. Apoi au fost puse pe stâlpi de marmură. Pe pavajul făcut cu porfir, cu marmură, cu sidef şi cu piatră neagră, erau amplasate paturi de aur şi de argint.
7 Se serveau băuturi folosind vase de aur. Şi fiecare vas era diferit de celălalt. Ca dovadă a generozităţii regelui, vinul regal era din abundenţă.
8 Băutura fusese oferită în urma unui decret imperial, fără niciun fel de interdicţie (sau limită). Regele ordonase tuturor conducătorilor din subordinea lui care erau în palat, să satisfacă cerinţele fiecărui oaspete.
9 Regina Vaşti a organizat şi ea un banchet pentru femei în palatul imperial al regelui Ahaşveroş.
10 În a şaptea zi, în timp ce inima îi era veselă din cauza consumului de vin, regele a dat un ordin lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar şi lui Carcas. Ei erau cei şapte eunuci care slujeau înaintea regelui Ahaşveroş.
11 El le-a ordonat să o aducă înaintea regelui pe regina Vaşti, purtând coroana regală. Pentru că ea era frumoasă, el dorea ca popoarele şi conducătorii imperiului să îi vadă frumuseţea.
12 Când a auzit de ordinul regelui transmis prin eunuci, regina Vaşti a refuzat să vină. Atunci regele a devenit foarte mânios.
13 El a vorbit cu înţelepţii lui care cunoşteau obiceiurile acelor vremuri – pentru că aceasta era regula: regele discuta cu toţi aceia care cunoşteau legea şi aplicarea ei corectă.
14 În apropierea regelui erau Carşena, Şetar, Admata, Tarşiş, Meres, Marsena şi Memucan – cei şapte administratori ai Persiei şi ai Mediei care vedeau (mereu) faţa regelui şi care aveau primul loc în regat.
15 El i-a întrebat: „Cum trebuie pedepsită – conform legii – regina Vaşti, pentru că nu a executat ordinul regelui Ahaşveroş transmis prin intermediul eunucilor?”
16 Memucan a răspuns în prezenţa regelui şi a conducătorilor imperiului astfel: „Nu numai faţă de rege s-a comportat rău regina Vaşti, ci şi faţă de toţi conducătorii. Ea dat un exemplu tuturor popoarelor din toate provinciile regelui Ahaşveroş.
17 Fapta reginei va fi copiată de toate soţiile acestora; şi astfel, ele vor începe să îşi desconsidere soţii şi să zică: «Regele Ahaşveroş i-a cerut reginei Vaşti să vină înaintea lui; dar ea nu a venit!»
18 După ce vor auzi despre fapta reginei, soţiile conducătorilor Persiei şi ai Mediei vor vorbi şi ele la fel tuturor reprezentanţilor regelui. Acest lucru va genera multă desconsiderare; şi va strica în aceste familii buna înţelegere dintre soţi.
19 Dacă regele consideră că este bine, să dea un decret imperial. El să fie consemnat în legislaţia medo-persană, ca să nu existe posibilitatea încălcării lui. Acest decret să spună că Vaşti nu va mai putea intra niciodată în prezenţa regelui Ahaşveroş şi că regele îi va oferi demnitatea ei de regină alteia care merită să o aibă.
20 Decretul regelui va fi cunoscut în marele lui imperiu; şi astfel, toţi soţii – începând de la cel mai mare până la cel mai mic – vor fi apreciaţi şi respectaţi de soţiile lor!”
21 Această propunere a fost apreciată de rege şi de conducătorii imperiului; iar regele a procedat conform sfatului lui Memucan.
22 El a trimis scrisori în toate provinciile subordonate regelui. Decizia a fost transmisă fiecărei provincii conform scrierii ei şi fiecărui popor în limba lui. Astfel a fost anunţat (în tot imperiul) în limba fiecăruia că bărbatul este stăpân în familia lui.
1 După toate acestea, când a încetat mânia regelui Ahaşveroş, el şi-a amintit de Vaşti. S-a gândit la ce făcuse ea şi la decretul pe care îl dăduse împotriva ei.
2 Slujitorii apropiaţi regelui i-au făcut următoarea propunere: „Să fie căutate pentru rege nişte fecioare frumoase (fizionomic).
3 Regele să desemneze pentru fiecare dintre provinciile imperiului nişte responsabili care să selecteze pe toate fecioarele frumoase şi să le aducă împreună în fortăreaţa Susei. Ele să fie supravegheate de Hegai – eunucul regelui care este responsabil cu femeile – şi să le asigure lucrurile necesare pentru înfrumuseţare.
4 Tânăra care va fi agreată de rege, să guverneze cu el în locul reginei Vaşti!” Această propunere i-a plăcut regelui; şi el a procedat conform sugestiilor slujitorilor lui.
5 În fortăreaţa Susei trăia un evreu care se numea Mardoheu. El era fiul lui Iair. Iair a fost fiul lui Şimei; iar acest Şimei a fost fiul lui Chiş care a fost un bărbat dintre urmaşii lui Beniamin.
6 Mardoheu fusese luat în captivitate din Ierusalim. El era printre exilaţii duşi împreună cu Ieconia – regele celor din teritoriul numit Iuda – în vremea în care Nabucodonosor era regele Babilonului.
7 Mardoheu o avea în îngrija lui pe Hadasa – adică pe Estera – care era fiica unchiului lui. Ea nu mai avea nici tată, nici mamă. Tânăra era frumoasă (fizionomic) şi agreabilă. După moartea tatălui şi a mamei ei, Mardoheu o înfiase.
8 Porunca regelui cuprinsă în decretul lui cu privire la aducerea mai multor fete în fortăreaţa Susei – sub supravegherea lui Hegai – a făcut ca şi Estera să fie luată la palatul lui şi să fie dată în grija lui Hegai, responsabilul femeilor.
9 Tânăra i-a plăcut lui Hegai; şi astfel, ea a beneficiat de bunăvoinţă din partea lui. El s-a grăbit să îi aducă atât ce avea nevoie pentru înfrumuseţare, cât şi partea ei de hrană. I-a dat şapte servitoare care fuseseră alese din palatul regelui. Apoi a dus-o împreună cu ele în cea mai bună cameră a grupului de femei din palat.
10 Estera nu şi-a divulgat nici poporul şi nici originea – pentru că Mardoheu îi poruncise să nu vorbească (nimănui) despre ele.
11 În fiecare zi, Mardoheu se plimba prin faţa gardului care delimita zona femeilor de la palatul regal – ca să afle cum trăia Estera şi ce se întâmplase cu ea.
12 Fiecărei tinere îi venea rândul să intre la regele Ahaşveroş după douăsprezece luni – timp în care se respecta legea cu privire la femei – pentru că atât trebuia să fie perioada de înfrumuseţare. Şase luni se ungeau cu ulei parfumat. Apoi, încă şase luni, ele se ungeau cu balsam şi cu alte substanţe specifice femeilor pentru înfrumuseţare.
13 Când trebuia ca o tânără să intre acolo unde era regele, i se permitea să aducă împreună cu ea în palatul lui tot ce dorea din zona unde stăteau femeile.
14 Seara, ea intra la rege; iar dimineaţa se întorcea în al doilea grup de femei de care răspundea Şaaşgaz – eunucul regelui responsabil cu paza concubinelor – şi nu se mai întorcea la rege decât dacă el o agrease şi dacă era chemată pe nume.
15 A venit rândul Esterei – fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu care o înfiase. Atunci când a intrat la rege, ea nu a vrut să ia ceva din zona unde stăteau femeile, cu excepţia acelor lucruri despre care îi vorbise Hegai – eunucul regelui care era responsabil cu paza femeilor de la palat. Estera fusese bine văzută de toţi supraveghetorii ei.
16 Ea a fost dusă la regele Ahaşveroş, în palatul lui, în a zecea lună, adică în luna numită Tebet. Era al şaptelea an al guvernării lui.
17 Regele a iubit-o pe Estera mai mult decât pe oricare dintre femeile care i-au fost aduse în faţa lui. El s-a comportat cu ea având mai multă bunăvoinţă decât în cazul oricărei alte fecioare. I-a pus coroana regală pe cap şi a făcut-o regină în locul reginei Vaşti.
18 Regele a organizat apoi un mare banchet la care a invitat pe toţi administratorii şi pe toţi slujitorii lui. Acel banchet a fost organizat în cinstea Esterei. A anunţat zi de sărbătoare în provincii şi a oferit daruri cu generozitatea specifică unui rege.
19 Atunci când fecioarele au fost adunate pentru a doua oară, Mardoheu stătea la poarta regelui.
20 Respectând porunca lui Mardoheu, Estera nu vorbise nimănui despre originea ei şi nici despre poporul de care aparţinea ea. Estera a procedat exact cum îi spusese Mardoheu – ca în perioada când o educa el.
21 În acele zile, în timp ce Mardoheu stătea la poarta regelui, Bigtana şi Tereş – doi dintre eunucii regelui care păzeau poarta – s-au revoltat şi au încercat să organizeze un complot împotriva regelui Ahaşveroş.
22 Mardoheu a auzit şi el despre acest plan şi a informat-o pe regina Estera. Atunci Estera i-a spus regelui în numele lui Mardoheu despre planul complotului.
23 S-au făcut cercetări în legătură cu această intenţie; şi s-a descoperit că totul era adevărat. Cei doi (eunuci) au fost spânzuraţi. Această întâmplare a fost consemnată în cronici, în prezenţa regelui.
1 Apoi regele Ahaşveroş l-a avansat în funcţie pe agaghitul Haman – fiul lui Hamedata. Astfel, regele l-a desemnat ca şef al tuturor administratorilor lui.
2 Toţi slujitorii regelui care stăteau la poarta regală, îngenuncheau şi se aplecau până la pământ în faţa lui Haman – pentru că aşa le poruncise regele. Dar Mardoheu nu îngenunchea şi nu se apleca.
3 Slujitorii regelui care stăteau la poarta lui, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca regelui?”
4 Pentru că i se spunea acest lucru în fiecare zi, iar el continua să îi ignore, slujitorii regelui l-au anunţat pe Haman – ca să vadă dacă acest comportament lui Mardoheu va fi tolerat – pentru că el le spusese că este iudeu.
5 Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea şi nu se apleca cu faţa până spre pământ înaintea lui, a devenit plin de mânie.
6 A considerat prea puţin lucru să execute numai pe Mardoheu. Pentru că fusese informat despre poporul căruia îi aparţinea Mardoheu, Haman a planificat distrugerea tuturor iudeilor care formau acel popor. El intenţiona exterminarea lor din tot regatul lui Ahaşveroş.
7 În prima lună, adică în luna Nisan, în al doisprezecelea an al regelui Ahaşveroş, au aruncat „Purul” – adică au tras la sorţi – în prezenţa lui Haman, pentru o zi şi pentru o lună. Astfel, în urma tragerii la sorţi, a rezultat a douăsprezecea lună, adică luna Adar.
8 Apoi Haman i-a zis regelui Ahaşveroş: „Există un popor care a fost dispersat şi împărţit printre celelalte popoare, în toate provinciile imperiului tău. Acesta este un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor celorlalte popoare. Ele sunt diferite chiar şi de legile regelui. Nu este normal ca regele să tolereze acest fapt!
9 Dacă regele aprobă, doresc să se scrie un decret care prevede ca ei să fie distruşi; iar eu voi cântări zece mii de talanţi de argint în mâinile slujitorilor mei, ca să fie puşi în tezaurul regelui.”
10 Regele şi-a scos inelul de pe deget şi i l-a dat agaghitului Haman – fiul lui Hamedata – opresorul iudeilor.
11 Regele i-a zis lui Haman: „Poţi să îţi păstrezi argintul! Iar în legătură cu acest popor, ai aprobarea mea să procedezi cum consideri tu că trebuie!”
12 Haman a chemat scribii regelui în a treisprezecea zi a primei luni. Cu acea ocazie, ei au scris tot ce le-a ordonat Haman guvernatorilor regelui. El s-a adresat astfel guvernatorilor desemnaţi pentru fiecare provincie şi conducătorilor fiecărui popor. Au enunţat ordinul în acord cu scrierea fiecărui popor şi în limba fiecăruia. S-a scris în numele regelui Ahaşveroş şi apoi a fost pus sigiliul folosind inelul regelui.
13 Scrisorile au fost trimise prin curieri spre toate provinciile regelui. Ele vorbeau despre distrugerea, omorârea şi exterminarea tuturor iudeilor – tineri şi bătrâni, copii şi femei – într-o singură zi. Aceea era a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar. Scrisorile cereau şi prădarea bunurilor lor.
14 Fiecare provincie a primit câte o copie a documentului care fusese formulat ca decret regal. În el era anunţat fiecare popor că trebuie să fie pregătit pentru acţiunea din acea zi.
15 Curierii au plecat rapid, conform poruncii regelui. Decretul a fost adus şi în fortăreaţa Susei. În timp ce regele şi Haman s-au dus să bea, oamenii (iudei) din oraşul Susa au fost foarte şocaţi (de conţinutul decretului).
1 Când Mardoheu a auzit tot ce s-a întâmplat, şi-a rupt hainele, s-a îmbrăcat cu un sac şi şi-a pus cenuşă pe cap. S-a dus în mijlocul oraşului şi a plâns cu strigăte specifice omului foarte disperat.
2 S-a dus până în faţa porţii regelui, deşi nimănui nu i se permitea să vină la poarta lui îmbrăcat în haine de sac.
3 În fiecare provincie şi în fiecare loc unde ajungea decretul care conţinea decizia regelui, era mare jale printre iudei. Ei posteau, plângeau şi boceau. Mulţi se culcau îmbrăcaţi cu haine de sac, presărându-şi cenuşă pe ei.
4 Când slujitoarele şi eunucii au venit la Estera şi au anunţat-o despre ce se întâmpla, regina a devenit foarte agitată. Ea i-a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace; şi astfel, să îşi dezbrace sacul cu care era îmbrăcat. Dar Mardoheu nu a acceptat.
5 Estera l-a chemat pe Hatac – unul dintre eunucii regelui care erau în slujba ei – şi i-a ordonat să îl întrebe pe Mardoheu ce înseamnă acest gest şi care este motivul lui.
6 Hatac s-a dus la Mardoheu în zona liberă din faţa oraşului. El era în faţa porţii regelui.
7 Mardoheu i-a vorbit despre tot ce i s-a întâmplat şi i-a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman că o va da pentru tezaurul regelui în schimbul exterminării iudeilor.
8 I-a mai dat şi o copie a decretului scris, aşa cum fusese el difuzat în Susa în vederea distrugerii iudeilor, ca să i-l arate Esterei. Hatac trebuia să o informeze pe Estera (despre ce urma să se întâmple) şi să îi poruncească (din partea lui Mardoheu) să meargă la rege, să îi implore mila şi să insiste pe lângă el în favoarea poporului ei.
9 Hatac a venit şi i-a reprodus Esterei toate cuvintele lui Mardoheu.
10 Estera i-a zis lui Hatac să îi poruncească lui Mardoheu astfel:
11 „Toţi slujitorii regelui şi fiecare popor din provinciile lui ştiu că orice bărbat sau orice femeie care intră la rege – în curtea interioară – fără să fie chemat, este condamnat la moarte, conform legii. Dar dacă regele îi întinde atunci sceptrul lui de aur, nu va mai muri. Nici eu nu am mai fost chemată să merg la rege de treizeci de zile!”
12 Lui Mardoheu i s-a transmis mesajul Esterei.
13 Atunci Mardoheu i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu îţi imaginezi că, fiind în palat, tu vei fi singura persoană dintre toţi iudeii care nu va muri!
14 Dacă vei tăcea acum, consolarea şi salvarea iudeilor va veni din altă parte; dar tu şi familia tatălui tău veţi muri! Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns în conducerea regatului?”
15 Estera i-a transmis lui Mardoheu următorul mesaj:
16 „Du-te, adună-i pe toţi iudeii care locuiesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic trei zile, nici ziua şi nici noaptea! Eu voi posti împreună cu slujitoarele mele; şi apoi voi merge la rege, deşi această decizie este împotriva legii. Şi dacă va trebui să mor, voi muri!”
17 Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera.
1 A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele ei de regină şi a venit în curtea interioară a palatului regelui, chiar în faţa palatului lui. Regele stătea pe tronul imperial, în palatul lui, cu faţa spre intrarea palatului.
2 El a văzut-o pe regina Estera stând în curte. Ea a fost agreată şi acceptată de el. I-a întins Esterei sceptrul lui de aur pe care îl ţinea în mână. Estera s-a apropiat şi a atins vârful sceptrului. Regele a întrebat-o:
3 „Ce s-a întâmplat, regină Estera? Care îţi este cererea? Chiar dacă ai cere jumătate din imperiul meu, cererea ta va fi aprobată!”
4 Estera a răspuns: „Dacă regele consideră că este bine, să vină astăzi împreună cu Haman la banchetul pe care i l-am pregătit!”
5 Regele a zis (celor din jurul lui): „Ajutaţi-l pe Haman să pună în aplicare această dorinţă a Esterei!” Regele şi Haman au venit la banchetul pregătit de Estera.
6 În timp ce petreceau bând vin, regele i-a spus Esterei: „Care îţi este dorinţa? Îţi va fi respectată! Oricare îţi este cererea – chiar dacă doreşti jumătate din imperiu –, ţi se va aproba!”
7 Estera i-a răspuns: „Voi spune care este dorinţa şi cererea mea.
8 Dacă am beneficiat de favoarea regelui şi dacă el consideră că este bine, doresc să îmi accepte dorinţa şi să îmi aprobe cererea: să vină şi mâine împreună cu Haman la banchetul pe care l-am pregătit. Atunci voi face aşa cum mi-a cerut regele.”
9 În acea zi, Haman a plecat de la banchet vesel şi cu mulţumire în inima lui. Dar când Haman l-a văzut pe Mardoheu la poarta regelui şi a observat că nu se ridică şi nici nu tremură înaintea lui, a fost foarte mânios împotriva lui.
10 Totuşi Haman s-a abţinut şi s-a dus acasă. Apoi a trimis câţiva oameni să îi aducă pe prietenii lui şi pe soţia lui numită Zereş.
11 Haman le-a vorbit despre grandoarea bogăţiilor lui, despre mulţimea fiilor lui şi despre tot ce făcuse regele ca să îl avanseze pe cea mai înaltă poziţie de autoritate desemnându-l ca şef al administratorilor şi al slujitorilor lui.
12 Apoi Haman a continuat, zicând: „În plus, cu excepţia mea, regina Estera nu a invitat pe nimeni împreună cu regele la banchetul pe care l-a pregătit; iar mâine m-a chemat din nou să fiu acolo împreună cu regele.
13 Dar toate acestea nu au valoare pentru mine cât timp îl voi vedea pe iudeul Mardoheu stând la poarta regelui!”
14 Atunci Zereş, soţia lui, şi toţi prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi; iar mâine dimineaţă devreme, cere-i regelui ca Mardoheu să fie spânzurat pe ea. Apoi du-te împreună cu regele la banchet; şi fi vesel!” Sfatul lor i-a plăcut lui Haman; şi astfel el a pregătit spânzurătoarea.
1 În acea noapte, regele nu a putut să doarmă. A cerut „Cartea cronicilor”, adică acele scrieri care conţineau întâmplări din imperiu pentru fiecare an; şi i s-a citit regelui din ea.
2 Astfel, a citit ce descoperise Mardoheu despre Bigtana şi despre Tereş – doi dintre eunucii regelui, responsabili cu paza porţii – care planificaseră un complot împotriva regelui Ahaşveroş.
3 Regele a întrebat: „Ce onoare şi ce recompensă i s-au dat lui Mardoheu pentru această faptă?” Cei care îl slujeau, i-au răspuns regelui: „Nu i s-a dat nimic.”
4 Regele a mai întrebat: „Cine este în curte?” Exact atunci intrase Haman în curtea exterioară a palatului regelui, cu intenţia să îi ceară regelui să îl spânzure pe Mardoheu pe spânzurătoarea pe care i-o pregătise.
5 Slujitorii regelui i-au răspuns: „Haman este în curte!” Regele a spus: „Să intre!”
6 Imediat după ce Haman a intrat, regele l-a şi întrebat: „Ce trebuie făcut pentru omul pe care regele doreşte să îl onoreze?” Haman şi-a zis atunci în gând: „Pe cine oare ar dori regele să îl onoreze mai mult? Cu certitudine că acela sunt eu!”
7 Haman i-a răspuns regelui: „Omului pe care regele doreşte să îl onoreze,
8 trebuie să i se aducă roba imperială pe care o îmbracă el, calul pe care călăreşte regele şi să i se pună pe cap coroana regală.
9 Calul şi haina să fie date celui mai onorabil dintre conducătorii regelui. Apoi regele să îl îmbrace pe acel om pe care doreşte să îl onoreze, să îl plimbe călare pe cal prin zona din faţa oraşului şi să strige înaintea lui: «Aşa se procedează cu omul pe care regele doreşte să îl onoreze!»”
10 Regele i-a zis apoi lui Haman: „Grăbeşte-te să iei roba şi calul – aşa cum ai spus; şi fă-i exact aşa lui Mardoheu, acelui iudeu care stă la poarta regelui. Să nu laşi nimic nefăcut din tot ce ai zis!”
11 Haman a luat roba şi calul; apoi l-a îmbrăcat pe Mardoheu cu ea şi l-a plimbat călare pe cal prin zona din faţa oraşului, strigând înaintea lui: „Aşa se procedează cu omul pe care regele doreşte să îl onoreze!”
12 Apoi Mardoheu s-a întors la poarta regelui; iar Haman s-a grăbit să plece acasă, supărat şi cu capul acoperit…
13 Haman a povestit soţiei lui care se numea Zereş şi prietenilor lui tot ce i s-a întâmplat. Atunci consilierii lui şi Zereş – soţia lui – i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din poporul iudeilor, nu vei putea face nimic; ci este o certitudine că vei pierde în conflictul tău cu el!”
14 În timp ce vorbeau ei cu Haman, au venit eunucii regelui; şi s-au grăbit să îl trimită pe Haman la banchetul pregătit de Estera.
1 Astfel, regele şi Haman au venit să stea din nou la masă împreună cu regina Estera.
2 În timp ce beau vin, regele a întrebat-o pe Estera şi în a doua zi: „Care îţi este dorinţa, regină Estera? Îţi va fi respectată! Oricare îţi este cererea – chiar dacă ai dori jumătate din imperiu –, ţi se va aproba!”
3 Regina Estera a răspuns astfel: „Dacă am găsit bunăvoinţă din partea ta – rege – şi dacă regele consideră că este bine, salvează-mi viaţa! Aceasta este dorinţa mea. În acelaşi timp doresc să salvezi şi poporul din care provin;
4 pentru că atât eu cât şi poporul meu am fost trădaţi ca să fim distruşi, omorâţi şi exterminaţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca sclave, aş fi tăcut – pentru că acest lucru nu ar fi meritat atenţia regelui!”
5 Atunci regele Ahaşveroş a întrebat-o pe regina Estera: „Cine şi unde este acela care a planificat să facă acest lucru?”
6 Estera a răspuns: „Opresorul şi duşmanul este Haman, acest criminal!” Atunci Haman a rămas şocat în faţa regelui şi a reginei.
7 Plin de mânie, regele şi-a lăsat paharul de vin şi a ieşit în grădina palatului. Dar Haman a rămas să pledeze pentru viaţa lui înaintea reginei Estera – pentru că înţelesese că regele deja decisese omorârea lui.
8 Când s-a întors regele din grădina palatului în sala de mese, l-a găsit pe Haman stând (aplecat) pe patul pe care stătea Estera. Atunci regele a zis: „Cum?! Vrei să o mai şi convingi pe regină (să nu fi omorât) chiar la mine în palat, în prezenţa mea?” Imediat după ce regele a spus aceste cuvinte, i-au şi acoperit faţa lui Haman.
9 Harbona – unul dintre eunucii care îi slujeau regelui – a zis: „Să ştiţi că există deja spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coţi, pe care o făcuse Haman pentru Mardoheu care vorbise pentru binele regelui. Ea este instalată în curtea casei lui Haman.” Regele a zis: „Spânzuraţi-l pe ea!”
10 Ei l-au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea instalată chiar de el pentru Mardoheu; şi astfel a încetat mânia regelui.
1 În acea zi, regele Ahaşveroş i-a dat reginei Estera proprietatea lui Haman – opresorul iudeilor; iar Mardoheu a ajuns în faţa regelui, pentru că Estera îi spusese că ei erau rude.
2 Regele şi-a scos de pe deget inelul cu sigiliul imperial – pe care îl luase înapoi de la Haman – şi i l-a dat lui Mardoheu. Iar Estera l-a desemnat pe Mardoheu stăpân al proprietăţii lui Haman.
3 Apoi Estera s-a dus din nou în faţa regelui şi i-a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns şi a implorat mila lui, ca să oprească răul produs de agaghitul Haman şi de planul acestuia pentru iudei.
4 Regele i-a întins Esterei sceptrul lui de aur. Estera s-a ridicat şi a stat în faţa regelui.
5 Atunci ea a zis: „Dacă regele consideră că este bine, dacă am acceptare din partea lui şi dacă ce propun eu i se pare acceptabil regelui iar eu sunt agreată de el, doresc să fie scris un decret care să anuleze scrisorile concepute de agaghitul Haman – fiul lui Hamedata – care fuseseră scrise ca să îi extermine pe iudeii din toate provinciile regelui.
6 Cum aş putea să văd eu dezastrul care va veni împotriva poporul meu şi cum aş putea să asist la distrugerea lui?”
7 Regele Ahaşveroş a vorbit atunci atât reginei Estera cât şi iudeului Mardoheu, zicând: „Vedeţi că i-am dat Esterei proprietatea lui Haman; iar el a fost executat pe acea spânzurătoare, pentru că a complotat împotriva iudeilor.
8 Acum scrieţi-le iudeilor aşa cum vă place – în numele regelui – şi puneţi sigiliul cu inelul regelui; pentru că o scrisoare care a fost scrisă în numele regelui şi sigilată cu inelul lui, nu poate fi anulată.”
9 Atunci au fost chemaţi scribii regelui – în a treia lună, adică în luna Sivan, în a douăzeci şi treia zi – şi a fost scrisă fiecare poruncă a lui Mardoheu, atât pentru iudei, cât şi pentru conducătorii autoritari din imperiu, pentru guvernatori şi pentru conducătorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii care formau teritoriul din India până în Cuş. S-a scris fiecărei provincii folosind literele alfabetului ei şi fiecărui popor în limba lui. Iudeilor li s-a scris folosind literele alfabetului lor şi limba lor.
10 Mardoheu a scris în numele regelui Ahaşveroş, apoi a sigilat cu inelul regelui şi a trimis scrisorile prin curieri călare. Ei au folosit armăsari crescuţi în herghelia imperială.
11 Conform acestui decret, regele acorda iudeilor din fiecare oraş dreptul de a se aduna şi de a-şi apăra viaţa. Ei aveau şi dreptul de a distruge, de a omorî şi de a extermina orice armată, orice popor sau provincie care ar atenta la viaţa lor, a copiilor şi a femeilor lor, intenţionând să le acapareze averile.
12 Acest lucru trebuia să se întâmple în toate provinciile regelui Ahaşveroş, într-o singură zi; şi aceea a fost a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar.
13 A fost trimisă câte o copie a acestei scrisorii cu valoare de lege în fiecare provincie. Astfel, toate popoarele au fost anunţate că iudeii sunt pregătiţi ca în acea zi să se răzbune pe duşmanii lor.
14 Curierii care călăreau pe armăsarii regelui, au plecat foarte repede, respectând astfel porunca regelui. Decretul a fost anunţat şi în fortăreaţa Susei.
15 Mardoheu a plecat din prezenţa regelui purtând o haină imperială colorată cu alb şi cu albastru, având pe cap o coroană mare de aur şi o robă făcută din in subţire şi din material textil roşiatic. Oamenii din oraşul Susa strigau de bucurie.
16 Pentru iudei nu era decât fericire şi bucurie, veselie şi onoare.
17 În fiecare provincie şi în fiecare oraş unde ajungea decretul regelui, era bucurie şi veselie printre iudei. Se organizau banchete şi se declarau zile de sărbătoare. Atunci, mulţi oameni care aparţineau altor popoare ale imperiului, au devenit israelieni; pentru că le era frică de iudei.
1 În a douăsprezecea lună, adică în luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, când ar fi trebuit să se pună în aplicare porunca şi decretul regelui – chiar în ziua în care duşmanii iudeilor aşteptau momentul să îi extermine – situaţia s-a schimbat. Astfel, iudeii i-au dominat ei pe aceia care îi urau.
2 Iudeii s-au adunat în oraşele lor din toate provinciile regelui Ahaşveroş, ca să se răzbune pe cei care intenţionau să le facă rău. Nimeni nu li s-a putut opune, pentru că frica de iudei domina toate popoarele.
3 Toţi conducătorii provinciilor, şefii lor autoritari, guvernatorii şi slujitorii regelui îi susţineau pe iudei – pentru că le era frică de Mardoheu.
4 Astfel, Mardoheu ajunsese renumit la palatul regelui şi beneficia de faimă prin toate provinciile – pentru că el era un bărbat a cărui influenţă creştea tot mai mult.
5 Iudeii au lovit cu tăişul sabiei pe toţi duşmanii lor. I-au înjunghiat, i-au distrus şi au făcut tot ce au dorit acelora care îi urâseră.
6 În fortăreaţa Susei, iudeii au omorât şi au distrus cinci sute de oameni.
7 Printre cei omorâţi (de iudei), erau: Parşandata, Dalfon, Aspata,
8 Porata, Adalia, Aridata,
9 Parmaşta, Arisai, Aridai şi Vaizata.
10 I-au omorât şi pe cei zece fii ai lui Haman – fiul lui Hamedata – opresorul iudeilor – dar nu au devastat deloc averile lor.
11 În acea zi, numărul celor omorâţi în fortăreaţa Susei a fost cunoscut de rege.
12 Atunci regele i-a zis reginei Estera: „În fortăreaţa Susei, iudeii au omorât şi au distrus cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Oare ce vor fi făcut în celelalte provincii? Dacă mai ai vreo dorinţă, ea îţi va fi respectată. Dacă mai ai vreo cerere, ţi se va aproba!”
13 Estera a zis: „Dacă regele consideră că este bine, să se permită iudeilor să facă şi mâine ce au făcut astăzi! Să se dea un decret la Susa. El să prevadă ca cei zece fii ai lui Haman să fie spânzuraţi pe lemn!”
14 Regele a răspuns: „Aşa să se facă! Să se dea un decret la Susa. El să permită iudeilor să îi spânzure pe cei zece fii ai lui Haman!”
15 Iudeii s-au adunat în Susa; şi în a paisprezecea zi a lunii Adar, au omorât în Susa încă trei sute de oameni. Dar nu le-au devastat averile.
16 Restul iudeilor din provinciile regelui s-au adunat şi ei ca să îşi apere vieţile; şi şi-au câştigat astfel odihna, scăpând de duşmanii lor. Au omorât şaptezeci şi cinci de mii dintre cei care îi urau; dar nu au atacat averile lor.
17 Aşa s-a întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar; iar în a paisprezecea zi, s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de banchet şi de bucurie.
18 Iudeii din Susa s-au adunat atât în a treisprezecea zi a lunii, cât şi în a paisprezecea; iar în a cincisprezecea zi s-au odihnit. Şi au făcut din ea o zi de banchet şi de bucurie.
19 Astfel se explică de ce iudeii de la sate au făcut din a paisprezecea zi a lunii Adar o zi de bucurie, de banchet şi de sărbătoare în care prietenii îşi trimit unii altora daruri.
20 Mardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile regelui Ahaşveroş – atât celor care erau aproape cât şi celor de departe –
21 ca să îi provoace să sărbătorească în fiecare an a paisprezecea zi a lunii Adar şi a cincisprezecea zi a aceleiaşi luni.
22 El erau celebrate ca zilele în care iudeii au scăpat de duşmanii lor şi ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor s-a schimbat în fericire. I-a încurajat să facă din ele zile de banchet şi de bucurie; şi să trimită daruri de mâncare atât prietenilor cât şi celor săraci.
23 Iudeii au acceptat ce începuseră deja să facă; şi au procedat exact cum le scrisese Mardoheu.
24 Agaghitul Haman – fiul lui Hamedata – care fusese opresorul tuturor iudeilor, planificase exterminarea iudeilor, aruncând „Purul” – adică trăgând la sorţi – pentru ca ei să fie striviţi şi distruşi.
25 Dar regele a fost informat despre acest plan şi a poruncit în scris ca lucrurile rele intenţionate de Haman împotriva iudeilor să se întoarcă împotriva capului lui. Şi astfel, regele a decis ca Haman să fie spânzurat pe lemn: atât el, cât şi fiii lui.
26 Aşa se explică de ce au numit aceste zile „Purim” – provenind din cuvântul „Pur”. Astfel, din cauza celor scrise în acea scrisoare, din cauza celor văzute şi luând în considerare ce li s-a întâmplat,
27 iudeii au decis atât pentru ei cât şi pentru urmaşii lor şi pentru toţi cei care li se vor adăuga, să nu înceteze sărbătorirea acestor două zile – în fiecare an – aşa cum spunea scrisoarea, la data stabilită.
28 Fiecare generaţie, fiecare clan din fiecare provincie şi din fiecare oraş, trebuia să comemoreze aceste zile şi să le celebreze. Nu s-a acceptat ca zilele de sărbătoare numite „Purim” să fie desfiinţate vreodată din poporul iudeilor; iar comemorarea lor nu trebuia să înceteze printre urmaşii lor.
29 Regina Estera – fiica lui Abihail – şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea ca să susţină această a doua scrisoare care se referea la „Purim”.
30 Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor care erau în cele o sută douăzeci şi şapte de provincii imperiale guvernate de Ahaşveroş. Ele conţineau cuvinte de pace care asigurau protecţia (iudeilor),
31 pentru a facilita sărbătorirea acestor zile de „Purim” la data stabilită, aşa cum ceruse iudeul Mardoheu şi regina Estera. Această decizie era în acord şi cu dorinţa lor, atât pentru ei cât şi pentru urmaşii lor. Decizia cuprindea în acelaşi timp reglementări cu privire la post şi pentru bocet.
32 Porunca Esterei a susţinut aceste reglementări cu ocazia „Purimului” şi a fost scrisă într-o carte.
1 Regele Ahaşveroş a stabilit o taxă obligatorie în imperiul lui. Ea era valabilă şi pentru popoarele care locuiau pe insule.
2 Toate faptele care evidenţiază autoritatea şi realizările lui împreună cu amănunte despre faima lui Mardoheu care fusese promovat de rege, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor Mediei şi Persiei”?
3 Iudeul Mardoheu era al doilea în ierarhie: după regele Ahaşveroş; şi era renumit printre iudei. El a fost apreciat de mulţimea fraţilor lui pentru că a urmărit binele confraţilor lui şi a vorbit pentru pacea întregului lui popor.