1

1 Pavel, sclav al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol şi selectat pentru proclamarea Veştii Bune a lui Dumnezeu.

2 Această Veste Bună fusese deja promisă de El în sfintele Scripturi prin intermediul profeţilor Săi.

3 Ea se referă la Fiul Lui, care din punct de vedere omenesc, este un descendent al lui David.

4 Dar în legătură cu spiritul sfinţeniei, prin faptul că a înviat, El a fost confirmat convingător ca Fiu al lui Dumnezeu. Desigur, vă vorbesc despre Isus Cristos, Stăpânul nostru.

5 Prin El am primit harul şi slujba de apostol; pentru ca având în vedere numele Său, să aduc toate naţiunile la credinţa care produce ascultarea (de Dumnezeu).

6 Între aceste naţiuni ale lumii, sunteţi şi voi, care aţi fost chemaţi să aparţineţi lui Isus Cristos.

7 Deci vouă, tuturor celor care trăiţi ca iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma şi care sunteţi chemaţi să fiţi sfinţi, vă transmit har şi pace de la Dumnezeu – Tatăl nostru – şi de la Stăpânul Isus Cristos.

8 Mai întâi, având în vedere faptul că aveţi o credinţă care este cunoscută în toată lumea, (vreau să ştiţi că) Îi mulţumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toţi.

9 Dumnezeu, căruia Îi slujesc în spiritul meu proclamând Vestea Bună a Fiului Său, îmi este martor că totdeauna vă amintesc în rugăciunile mele.

10 Astfel, cer ca în acord cu dorinţa lui Dumnezeu, să am oportunitatea de a veni la voi.

11 Îmi doresc să vă (re)văd şi să beneficiaţi astfel împreună de vreun dar spiritual pe care (aş putea) să vi-l ofer pentru edificarea voastră (spirituală).

12 În acest mod ne-am putea încuraja reciproc prin credinţa pe care o avem fiecare.

13 Fraţilor, vreau să vă informez acum despre faptul că de mai multe ori am intenţionat să vin ca să constat între voi vreun rezultat remarcabil, aşa cum am procedat şi cu (acele comunităţi de creştini dintre) celelalte naţiuni. Dar până acum am fost obstrucţionat.

14 Eu sunt dator (să proclam Vestea Bună) atât grecului, cât şi celui care nu aparţine lumii educate; atât filosofului, cât şi celui neimplicat în filozofie.

15 Astfel, sunt disponibil să vă proclam Vestea Bună şi vouă, celor care trăiţi în Roma.

16 Mie nu îmi este ruşine de (faptul că proclam) această Veste Bună – pentru că vorbeşte despre ce poate să facă Dumnezeu pentru salvarea fiecăruia care crede (mesajul ei), deşi este prezentată întâi iudeului, apoi grecului.

17 Ea revelează faptul că omul este considerat corect în relaţia lui cu Dumnezeu (iniţial) prin credinţă şi continuă să fie aşa (până la sfârşit) tot prin credinţă. De fapt, aşa este şi scris în Scripturi: „Cel (considerat) corect, va trăi prin credinţă!”

18 Dumnezeu Îşi revelează mânia din cer împotriva oricărei fapte (omeneşti) care Îl necinsteşte şi împotriva oricăror nedreptăţi ale oamenilor care obstrucţionează astfel adevărul prin comiterea lor.

19 El procedează aşa cu ei, pentru că tot ce se poate cunoaşte despre Sine, deja le-a revelat şi le este cunoscut.

20 Chiar de la început, Dumnezeu le-a facilitat (oamenilor) perceperea existenţei Sale prin (dovada oferită de) acele însuşiri invizibile – forţa eternă şi divinitatea Lui – revelate în Creaţie. Astfel, oamenii nu au nicio scuză,

21 având în vedere faptul că deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit. Aşa au ajuns să fie preocupaţi cu gânduri nesemnificative, iar inima le-a fost întunecată de propria lor nepricepere.

22 Pretinzând (cu aroganţă) că sunt înţelepţi, au înnebunit.

23 Au înlocuit gloria Dumnezeului etern cu o imagine care reprezintă oameni muritori, păsări, animale care merg pe patru picioare şi reptile.

24 În consecinţă, Dumnezeu i-a lăsat să fie conduşi de dorinţele imorale pe care inima lor le dorea satisfăcute; şi aşa au ajuns să îşi dezonoreze corpurile între ei.

25 Au pus minciuna în locul adevărului lui Dumnezeu, slujind şi închinându-se creaturii în locul Creatorului care merită să fie lăudat pentru eternitate. Amin.

26 În urma acestor fapte, Dumnezeu i-a lăsat să fie devoraţi de dorinţele lor ruşinoase. Astfel, femeile au practicat relaţii sexuale anormale în locul celor naturale;

27 iar bărbaţii, în mod asemănător, au înlocuit relaţia sexuală normală (cu femeia) cu aceea care se practică între ei. Dominaţi de dorinţele lor (păcătoase), au comis acte sexuale ruşinoase unii cu alţii şi au primit în ei înşişi pedeapsa pe care o meritau pentru perversiunea lor.

28 Pentru că au refuzat să păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, El i-a lăsat să suporte consecinţele propriei lor minţi depravate. Şi astfel au ajuns să facă lucruri interzise.

29 Aşa au devenit plini de nedreptate, de răutate, de lăcomie şi de ură, de invidie, de crime, de certuri, de înşelăciuni şi de acţiuni motivate de răutate. De asemenea, sunt bârfitori,

30 calomniatori, manifestând ură faţă de Dumnezeu, obraznici, aroganţi, lăudăroşi, inventatori de rele, neascultători de părinţi,

31 aberanţi în gândire. Ei nu îşi respectă promisiunile, nu manifestă dragoste faţă de alţii şi sunt fără milă.

32 Deşi ştiu că Dumnezeu a decis în mod corect că cei care fac aceste fapte merită moartea, ei nu numai le comit, ci îi şi aprobă pe cei care le practică.

2

1 În aceste condiţii, tu, care condamni pe alţii, indiferent cine eşti, nu ai nicio scuză pentru această atitudine. Condamnând pe altul, tu singur pronunţi condamnarea împotriva ta; pentru că şi tu faci lucrurile pe care le condamni în viaţa altuia.

2 Ştim că judecata lui Dumnezeu împotriva celor care procedează astfel, este conform adevărului.

3 Când condamni pe cel care face acele lucruri pe care şi tu le faci, crezi că vei scăpa de condamnarea lui Dumnezeu?

4 Sau poate îţi permiţi astfel să sfidezi marea Sa bogăţie de bunătate, de indulgenţă şi de răbdare… Oare nu vezi că bunătatea lui Dumnezeu te cheamă la pocăinţă?

5 Dar pentru că ai o inimă insensibilă care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni astfel o „comoară” de mânie. Aceasta va determina pe Dumnezeu să te pedepsească în acea zi când Îşi va revela judecata Lui corectă pentru faptele tale.

6 El va recompensa pe fiecare om conform faptelor lui.

7 Astfel, va oferi viaţă eternă celor care în mod perseverent au făcut ce este bine urmărind gloria, onoarea şi nemurirea.

8 Dar va oferi mânie şi dezastru celor care cu ambiţii egoiste se opun adevărului şi agreează nedreptatea.

9 Cel care face răul, va suporta necaz şi suferinţă; şi acest lucru se va întâmpla întâi iudeului; apoi, la fel şi grecului.

10 Dar orice om care face binele, va beneficia de glorie, de onoare şi de pace – întâi iudeul, apoi la fel şi grecul;

11 pentru că Dumnezeu nu se comportă în mod părtinitor.

12 Cei care au păcătuit fără să cunoască cerinţele legii (mozaice), vor muri fără să fie judecaţi în baza acestei legi. Dar cei care au păcătuit în timp ce cunoşteau legea (mozaică), vor fi judecaţi conform acesteia.

13 Se va întâmpla aşa pentru că vor fi consideraţi corecţi în faţa lui Dumnezeu nu cei care doar aud ce pretinde legea (mozaică), ci aceia care fac exact ce le cere ea.

14 Atunci când celelalte naţiuni care nu au legea (mozaică) îşi fac singure legi, într-un mod original ele refac cerinţele ei.

15 Aceste naţiuni demonstrează astfel că poruncile legii (mozaice) sunt înscrise în inimă. Apoi există şi conştiinţa lor care le confirmă corectitudinea acestor legi. Şi astfel, au posibilitatea ori să fie acuzaţi la nivelul conştiinţei, ori să fie aprobaţi de ea.

16 Acest lucru va fi pus în evidenţă atunci când, conform Veştii Bune pe care o proclam eu, Dumnezeu va judeca prin Isus Cristos acele gânduri secrete ale oamenilor.

17 Acum vorbesc iudeului. Tu ai acest nume, te bazezi pe lege(a mozaică) şi te lauzi cu (faptul că-L cunoşti pe) Dumnezeu.

18 Îi cunoşti dorinţele, ai discernământ şi astfel ştii ce este bine, pentru că eşti instruit de lege(a mozaică) în acest scop.

19 Consideri că eşti ghidul celor orbi (din punct de vedere religios) şi pretinzi că eşti lumină pentru cei care sunt în întuneric (spiritual).

20 Pentru că în lege(a mozaică) ai esenţa cunoştinţei şi a adevărului, îţi revendici dreptul de instructor pentru cei care au o capacitate intelectuală redusă; şi te prezinţi ca învăţător al celor care sunt la nivelul copiilor.

21 Deci tu, care înveţi pe altul, oare pe tine nu te înveţi? Predici spunând altora să nu fure; şi, totuşi, tu furi?

22 Tu, care interzici adulterul (altora), îl accepţi în cazul tău, comiţându-l? Şi în timp ce îţi declari aversiunea faţă de idoli, le jefuieşti templele?

23 De fapt, deşi te lauzi cu legea (mozaică), tu Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin încălcarea ei!

24 Astfel, se întâmplă exact cum este scris: „Din cauza voastră este defăimat numele lui Dumnezeu între celelalte naţiuni!”

25 Circumcizia ta are valoare dacă respecţi legea (mozaică). Dar dacă nu asculţi de această lege, vei deveni ca unul care nu este circumcis.

26 Rezultă că aceia care nu sunt circumcişi dar se conformează cerinţelor legii (mozaice), vor fi ca cei care sunt deja circumcişi.

27 Dacă tu care eşti circumcis şi ai legea (mozaică) scrisă, nu o respecţi, oare nu te vei simţi condamnat de cel care este necircumcis atunci când el respectă această lege?

28 Adevăratul iudeu nu este acela care are un semn exterior; şi adevărata circumcizie nu este aceea făcută în carne.

29 Ci adevăratul iudeu este acela care este iudeu în interiorul lui; iar adevărata circumcizie este aceea a inimii, făcută de Spirit, nu printr-un cod de legi scrise (în exteriorul omului). Acest fel de iudeu va fi lăudat nu de oameni, ci de Dumnezeu.

3

1 În aceste condiţii, care este beneficiul pe care i-l oferă iudeului circumcizia?

2 Desigur, acesta conferă un avantaj în toate aspectele. În primul rând, iudeii sunt cei cărora li s-au încredinţat cuvintele (revelaţiei) lui Dumnezeu.

3 Dar chiar dacă unii (dintre iudei) nu au fost credincioşi, Dumnezeu a fost consecvent în (ce priveşte) caracterul Său, respectându-Şi promisiunile făcute.

4 Astfel, Dumnezeu va spune adevărul şi va respecta ce a spus, chiar dacă toată lumea va minţi. Acest lucru este confirmat şi de textul care spune: „Vei avea dreptate când vei vorbi; şi vei avea câştig de cauză atunci când vei fi judecat.”

5 Dar dacă nedreptatea noastră evidenţiază dreptatea lui Dumnezeu, care ar putea fi concluzia noastră? Conform logicii umane, oare putem susţine că (în acest caz) Dumnezeu este nedrept atunci când pedepseşte?

6 Dar această posibilitate este total exclusă. De fapt, dacă Dumnezeu ar fi nedrept, cum ar putea să judece (corect) lumea?

7 Dar se mai poate obiecta astfel: dacă adevărul lui Dumnezeu se evidenţiază şi-I aduce glorie tocmai prin contrast cu minciuna mea, atunci de ce mă condamnă (El) ca păcătos?

8 În plus, există unii care ne defăimează, susţinând că noi spunem: „Să facem răul ca să determinăm astfel apariţia binelui (divin)!”… Desigur, condamnarea (pronunţată de Dumnezeu) împotriva lor va fi prefect justificată!

9 Deci la ce concluzie trebuie să ajungem? Oare să spunem că noi(, evreii,) suntem mai buni decât alţii? Nu; pentru că am demonstrat deja că toţi, indiferent că sunt iudei sau greci, sunt sub accentuata influenţă a păcatului.

10 Şi exact aşa scrie (în Scripturi): „Nu există niciun om corect – nici măcar unul!

11 Nu este niciunul care să aibă discernământ. Nimeni nu Îl caută pe Dumnezeu (din proprie iniţiativă).

12 Toţi s-au depărtat (de drumul corect) şi s-au degradat (moral). Nimeni nu face lucruri bune; nici măcar unul…

13 Gurile lor sunt ca nişte morminte deschise. Îi înşală pe alţii, folosindu-şi limba sub care este venin de viperă.

14 Au gura plină de blesteme şi de (cuvinte care demonstrează) amărăciune.

15 Sunt pregătiţi să comită crime.

16 Oriunde merg, distrug tot ce întâlnesc şi produc dezastre.

17 Ei nu ştiu să trăiască în pace.

18 Nu au reverenţă faţă de Dumnezeu.”

19 Ştim că legea (mozaică) se adresează celor care sunt sub incidenţa ei. Astfel, nimeni nu va putea să se disculpe în faţa lui Dumnezeu; şi se va constata că toată lumea este vinovată.

20 Se va întâmpla aşa pentru că nimeni nu va fi considerat corect în relaţia lui cu Dumnezeu datorită (respectării) legii (mozaice). De fapt, tocmai prin această lege devine omul conştient de păcatul lui.

21 Dar Dumnezeu a revelat acum o metodă prin care El îi consideră corecţi pe oameni fără să facă din faptele cerute de lege(a mozaică) o condiţie a acestei corectitudini. Despre această metodă vorbesc textele (cărţilor) Legii şi ale Profeţilor.

22 Acolo este scris că Dumnezeu îi consideră corecţi pe toţi prin credinţă. Şi, de fapt, este vorba despre credinţa în Isus Cristos. Nu există nicio diferenţă (între oameni),

23 pentru că toţi au păcătuit şi sunt privaţi de gloria lui Dumnezeu.

24 Acceptarea lor ca oameni corecţi (în relaţia cu Dumnezeu) se realizează prin harul Său, (respectiv) prin răscumpărarea care există în Cristos Isus.

25 Dumnezeu a decis ca El să fie „sacrificiul de achitare” (pentru păcate) care să îşi producă efectul (pentru om) prin credinţa (acestuia) în sângele Lui; şi acest fapt este o dovadă a dreptăţii Sale! Ea evidenţiază faptul că Dumnezeu nu a pedepsit, ci a suportat păcatele comise în trecut,

26 pentru ca după ce le tolerase, să Îşi reveleze acum această dreptate a Sa care Îi permite să fie corect (pedepsind păcatul în Fiul Său) şi în acelaşi timp să achite (de vină) pe cel care crede în Isus.

27 Deci poate vreun om să se laude cu participarea lui la acest proces? Desigur că nu! Care este oare regula care a funcţionat aici – cea a faptelor? Nu! Ci este legea credinţei.

28 Conform acestei „legi”, noi credem că omul este considerat corect prin credinţă, fără să i se ia în considerare faptele cerute de lege(a mozaică).

29 Este oare Dumnezeu doar al iudeilor? Nu, El este şi al celorlalte naţiuni.

30 Dumnezeu care este Unul singur, îi va considera corecţi prin credinţă atât pe cei circumcişi, cât şi pe cei necircumcişi.

31 Rezultă oare că noi anulăm legea (mozaică) prin introducerea conceptului de (acceptare prin) credinţă? Nu, noi confirmăm astfel validitatea legii (mozaice).

4

1 Ce putem afirma despre strămoşul nostru Avraam? Oare ce a descoperit el?

2 Dacă Avraam a fost considerat corect datorită faptelor lui, atunci (în baza acestor fapte) are motive (importante) de laudă. Dar el nu s-ar putea prezenta cu ele înaintea lui Dumnezeu.

3 Oare ce spune Scriptura? Ea afirmă că „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; şi astfel, (pentru această alegere a lui), a fost considerat corect (în relaţia cu El).”

4 Atunci când un om lucrează, recompensa pentru munca lui nu este considerată un cadou, ci ca o datorie care trebuie să îi fie achitată.

5 Dar aici avem cazul celui care nu lucrează ceva pentru a fi considerat corect, ci el doar se încrede în Cel care îl acceptă pe cel păcătos; şi astfel, această credinţă a lui îi este considerată corectitudine.

6 Chiar şi David vorbeşte despre faptul că acela pe care Dumnezeu îl consideră corect fără ca el să lucreze ceva în acest scop, este un om fericit. Textual, el spune:

7 „Cei ale căror păcate sunt iertate şi acoperite, sunt nişte oameni fericiţi!

8 Acela căruia Dumnezeu nu îi ia în considerare păcatul, este un om fericit!”

9 Oare de această fericire beneficiază doar cei circumcişi, sau şi cei necircumcişi? Am afirmat că în cazul lui Avraam, „Credinţa lui i-a fost considerată corectitudine (personală).”

10 Dar oare care au fost circumstanţele în care a primit el această corectitudine – când era circumcis, sau când era necircumcis? Desigur că acest lucru i s-a întâmplat nu după ce deja fusese circumcis, ci atunci când nu era circumcis.

11 Apoi a primit circumcizia (poruncită) ca o autentificare a statutului de om corect pe care îl primise prin credinţă atunci când nu era circumcis. Şi a ajuns apoi să fie (numit) tatăl tuturor celor care cred chiar fără să fie circumcişi; pentru ca astfel să fie şi ei consideraţi corecţi (în relaţia lor cu Dumnezeu).

12 Dar strămoşul nostru Avraam este în acelaşi timp şi tatăl celor circumcişi care nu respectă numai această poruncă (a circumciziei), ci care îi urmează şi exemplul credinţei.

13 De fapt, atunci când lui Avraam i s-a făcut promisiunea că va moşteni lumea, ea nu a fost formulată (mai târziu şi) în textul legii (mozaice); ci a fost pronunţată pe baza acelui statut de om corect care vine prin credinţă.

14 Dacă moştenitorii (lui Avraam) ar proveni dintre cei care vor să respecte legea (mozaică), atunci credinţa (iniţială) ar fi fără sens şi inutilă, iar promisiunea ar fi fără efect.

15 Existenţa (şi încălcarea) legii (mozaice) produce mânie. Dar acolo unde nu este (în vigoare) această lege, nu există nici posibilitatea de a fi acuzat de încălcarea ei.

16 Datorită acestui fapt, (această dreptate) este oferită prin credinţă, ca să poată fi (acceptată) ca un har. Astfel, promisiunea devine valabilă nu doar pentru cei care respectă legea (mozaică), ci pentru toţi acei descendenţi (spirituali) ai lui Avraam care au credinţa lui. Iar el este tată pentru noi toţi (care credem ca el).

17 De fapt, aşa este scris şi în Scripturi: „Te-am făcut tatăl multor naţiuni!” Această promisiune a fost făcută în prezenţa lui Dumnezeu în care (Avraam) a crezut. El este Cel care învie morţii şi care cheamă la existenţă lucruri care nici nu existaseră înainte de a porunci apariţia lor.

18 Sfidând orice motiv de descurajare, Avraam a crezut că va deveni tatăl multor naţiuni, când i s-a spus „[…] Aşa vor fi descendenţii tăi!”.

19 El nu a fost slab în credinţă; şi în consecinţă, nu a privit la corpul lui care, la aproximativ o sută de ani, era aproape mort. Nu a luat în considerare nici faptul că Sara nu mai putea avea copii.

20 În plus, Avraam nu a avut dubii cu privire la promisiunea lui Dumnezeu; ci fiind întărit prin credinţa lui, L-a glorificat,

21 având certitudinea că Dumnezeu poate să facă ce i-a promis.

22 Astfel, „credinţa lui i-a fost considerată ca bază pentru statutul de om corect (în relaţia lui cu Dumnezeu)!”

23 Când Scriptura face această afirmaţie, nu înseamnă că vorbeşte despre ceva care se aplică doar lui Avraam;

24 ci ea se referă şi la noi care credem în Cel care L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Stăpânul nostru. Ni se va lua în considerare şi nouă aceeaşi credinţă în El,

25 Cel care a fost dat pentru păcatele noastre şi care a fost înviat pentru ca noi să putem fi consideraţi corecţi.

5

1 Deci pentru că am fost consideraţi corecţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Stăpânul nostru Isus Cristos.

2 Am avut acces la acest har prin credinţă, datorită Lui; şi ne manifestăm bucuria, având speranţa că vom beneficia de gloria lui Dumnezeu.

3 Şi acestea nu sunt singurele implicaţii (ale acceptării noastre). Noi putem să ne bucurăm chiar şi în dificultăţile prin care trecem, ştiind că ele produc răbdare.

4 Apoi, răbdarea aduce confirmarea (lui Dumnezeu despre caracterul nostru), iar această confirmare produce în noi speranţa

5 care nu ne dezamăgeşte, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Spiritul Sfânt care ne-a fost oferit.

6 Atunci când noi eram fără ajutor, Cristos a murit la momentul oportun pentru cei păcătoşi.

7 Ca o excepţie, se poate întâmpla ca cineva să moară pentru un om corect; apoi, ar mai fi posibil ca şi pentru un om bun să îşi sacrifice viaţa cineva.

8 Dar Dumnezeu Îşi demonstrează dragostea pe care o are faţă de noi prin faptul că atunci când noi eram (nu corecţi sau buni, ci) păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.

9 Deci, acum, când suntem deja consideraţi corecţi prin (efectul pe care îl are) sângele Său, vom fi salvaţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

10 Şi dacă atunci când eram duşmani ai lui Dumnezeu am fost împăcaţi cu El prin moartea Fiului Său, acum suntem mult mai justificaţi să fim salvaţi prin viaţa Lui.

11 În plus, noi ne bucurăm în Dumnezeu prin Stăpânul nostru Isus Cristos, prin care am primit împăcarea (cu Tatăl).

12 Păcatul a intrat în lume printr-un singur om; şi odată cu apariţia păcatului, a intrat în lume şi moartea. Pentru că toţi oamenii au păcătuit, ea a ajuns astfel să îi domine pe toţi.

13 Desigur, păcatul existase în lume chiar şi înainte de promulgarea legii (mozaice). Dar atât timp cât o asemenea lege nu există, păcatul nu este luat în considerare.

14 Totuşi, moartea şi-a produs efectul începând cu Adam şi până în vremea lui Moise. Ea a şi-a produs efectul chiar şi pentru cei care nu păcătuiseră încălcând aceeaşi lege pe care a încălcat-o Adam. Desigur, el este un prototip al Celui care urma să vină.

15 Dar darul (lui Dumnezeu oferit prin Cristos) nu se aseamănă cu greşeala (lui Adam). Vreau să spun că dacă greşeala unui singur om a adus moartea pentru mulţi alţii, harul lui Dumnezeu şi darul oferit de acest har într-un singur Om, a fost dat într-un mod mult mai abundent pentru mulţi oameni.

16 Acest dar nu provine prin acel om care a păcătuit; pentru că după ce a greşit el, a urmat verdictul care a adus condamnarea. Ci darul a venit mai târziu, după comiterea multor păcate; şi a oferit achitarea pentru ele.

17 Dacă moartea a avut dreptul să domine (lumea) printr-un singur om din momentul în care el a greşit, cei care primesc abundenţa harului şi darul care îi face (să fie consideraţi) corecţi, vor guverna cu o forţă superioară (morţii) tot prin Unul singur care este Isus Cristos.

18 Deci greşeala unui singur om a adus condamnarea pentru toţi ceilalţi. În mod asemănător, în urma unei singure fapte care satisface dreptatea (divină), a fost luată decizia care oferă tuturor posibilitatea de a fi iertaţi, în vederea acceptării lor ca oameni corecţi. Iar acest statut le asigură viaţa.

19 Şi după ce neascultarea unui singur om i-a făcut păcătoşi pe toţi ceilalţi, ascultarea unui singur Om îi va face corecţi pe mulţi.

20 Apariţia legii (mozaice) a înmulţit păcatul. Dar acolo unde s-a multiplicat păcatul, harul a devenit mult mai abundent decât el!

21 Şi astfel, după ce păcatul guvernase producând moartea, a venit harul. El guvernează oferind(u-ne) statutul de om corect (în relaţia cu Dumnezeu) care asigură viaţa eternă prin Isus Cristos, Stăpânul nostru.

6

1 Care ar putea fi oare concluzia care rezultă de aici – să persistăm în păcat pentru ca astfel să se înmulţească harul?

2 În niciun caz! Noi, care am murit faţă de păcat, oare cum să continuăm să trăim în el?

3 Oare nu ştiţi că toţi cei care aţi fost „botezaţi” în Cristos Isus, aţi fost „botezaţi” în moartea Lui?

4 Prin „botezul” în moartea Lui, noi ne-am identificat în acelaşi timp şi cu înmormântarea Lui. Şi acest lucru s-a întâmplat pentru ca prin forţa glorioasă a Tatălui, noi să fim apoi înviaţi pentru a trăi o viaţă nouă, exact cum I s-a întâmplat şi lui Cristos.

5 Dacă ne-am identificat cu El în moarte, vom fi ca El şi în ce priveşte învierea Lui.

6 Ştim că natura noastră umană veche a fost crucificată împreună cu El, pentru ca acest „corp” al păcatului să fie făcut inactiv; şi astfel, noi să nu mai fim sclavi ai păcatului.

7 Atunci când cineva „a murit”, este achitat de (tot) ce trebuia să plătească pentru păcatul comis.

8 Având în vedere faptul că am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.

9 Ştim că după ce a înviat dintre cei morţi, Cristos nu mai moare; pentru că moartea nu mai are deloc efect împotriva Lui.

10 El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna; iar acum Îşi trăieşte viaţa pentru Dumnezeu.

11 În mod asemănător trebuie să vă consideraţi şi voi: morţi faţă de păcat, dar vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus, Stăpânul nostru.

12 Deci să nu mai guverneze păcatul în copurile voastre muritoare; şi să nu mai ascultaţi de ce vă tentează el să faceţi!

13 Nu trebuie să mai lăsaţi părţi ale corpului vostru sub efectul guvernării păcatului. Altfel, ele ar deveni instrumente ale nedreptăţii. Dar acum, pentru că aţi fost aduşi din moarte la viaţă, oferiţi-vă pe voi personal lui Dumnezeu; şi daţi părţile (componente ale) corpului vostru în slujba Lui, ca instrumente ale dreptăţii.

14 În aceste condiţii, păcatul nu va mai (putea) avea efect împotriva voastră, pentru că astfel voi nu trăiţi în acord cu specificul legii (mozaice), ci conform principiul harului.

15 Atunci rezultă oare că dacă nu mai suntem sub lege(a mozaică) ci sub har, ne putem permite să păcătuim? Nu! Este inadmisibil!

16 Ştiţi că atunci când decideţi să deveniţi sclavi, aveţi ca stăpân pe acela de care ascultaţi. În cazul vostru, sunteţi ori sclavi ai păcatului care are ca şi consecinţă finală moartea, ori sclavi ai ascultării de Dumnezeu care vă duce la corectitudine.

17 Să-I fie aduse mulţumiri lui Dumnezeu; pentru că după ce aţi fost sclavi ai păcatului, aţi ascultat acum din toată inima de modelul de învăţătură căreia v-aţi dedicat.

18 În consecinţă, aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai dreptăţii!

19 Am decis să folosesc un limbaj simbolic, pentru a vă facilita astfel înţelegerea lucrurilor pe care vreau să vi le comunic. În trecut, eraţi implicaţi ca sclavi în fapte murdare şi în nedreptăţi, pe care le făceaţi cu tot ce aparţinea de voi. Dar acum, cu tot ce sunteţi şi cu tot ce vă aparţine, să vă faceţi în mod asemănător sclavii dreptăţii, ca să aveţi ca rezultat sfinţirea.

20 Desigur că atunci când eraţi sclavii păcatului, nu aveaţi nicio obligaţie faţă de dreptate.

21 Şi care erau rezultatele acelui timp? Este o certitudine faptul că ele vă fac acum să vă ruşinaţi; pentru că în final, v-ar fi adus moartea.

22 Dar acum, după ce aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rezultat (direct) sfinţirea, iar ca final viaţa eternă.

23 Plata pentru păcat este moartea; dar darul lui Dumnezeu este viaţa eternă în Isus Cristos, Stăpânul nostru.

7

1 Fraţilor, vă vorbesc acum ca unora care cunosc legea (mozaică). Ştiţi că ea „guvernează” omul atât timp cât trăieşte el.

2 O femeie căsătorită este „legată” de soţul ei atât timp cât acesta trăieşte. Dar dacă el moare, este „dezlegată” de legea care reglementa relaţia cu fostul ei soţ.

3 Această lege prevede că dacă s-ar fi dus să fie soţia altui bărbat în timp ce primul încă trăia, s-ar fi numit adulteră. Dar dacă îi moare soţul, legea referitoare la căsătorie îşi încetează aplicabilitatea pentru vechea ei relaţie cu acela; şi astfel, nu o va numi adulteră dacă se va căsători cu un alt bărbat.

4 Fraţii mei, în ce priveşte relaţia voastră cu legea (mozaică), prin (identificarea cu) corpul lui Cristos, aţi murit şi voi în mod asemănător, ca să fiţi ai Celui care a înviat dintre cei morţi. Iar acest lucru s-a întâmplat ca să producem rezultate pentru (cauza lui) Dumnezeu.

5 În timp ce trăiam guvernaţi de legile naturii noastre umane păcătoase, dorinţele păcătoase ale acesteia erau puse în evidenţă (prin interzicerea lor) de lege(a mozaică). Ele îşi produceau efectul în fiinţa noastră şi aduceau rezultate care ne calificau pentru moarte.

6 Dar acum suntem liberi faţă de lege(a mozaică), pentru că am murit faţă de aceea care ne ţinea sclavi; şi am făcut acest lucru ca să putem sluji nu în vechea formă cerută de legea (mozaică) scrisă, ci în noua realitate creată de Spirit.

7 Ce concluzie am putea formula acum? Oare să afirmăm că legea (mozaică) este păcat? În mod categoric, nu! Totuşi, eu nu aş fi conştientizat existenţa păcatului fără ajutorul legii (mozaice). De exemplu, dacă această lege nu mi-ar fi spus „Să nu ai dorinţe păcătoase”, eu nu aş fi (re)cunoscut acele dorinţe (ca ceva păcătos).

8 Dar prin apariţia poruncii, păcatul a conceput în mine tot felul de (asemenea) dorinţe negative. De fapt, fără existenţa legii (mozaice), păcatul era „mort”;

9 iar eu eram „viu” în absenţa ei. Dar atunci când a venit porunca (acestei legi), păcatul „a înviat”, iar eu „am murit”.

10 Astfel, în loc să îmi aducă viaţa, porunca (legii mozaice) mi-a cauzat moartea.

11 Ea mi-a devenit ostilă pentru că păcatul a avut oportunitatea şi abilitatea să mă înşele chiar prin apariţia (şi existenţa) poruncii.

12 Deci legea (mozaică) este sfântă; iar porunca ei este sfântă, corectă şi bună.

13 În acest caz, oare tocmai ceva bun mi-a adus moartea? Nu: această concluzie este greşită. Păcatul este cel care a produs în mine moartea(, nu legea); şi a făcut acest lucru prin intermediul unui lucru bun. S-a întâmplat aşa pentru ca astfel, porunca pe care a folosit-o el (în acest scop), să îi evidenţieze natura lui excesiv de păcătoasă.

14 Ştim că în realitate, legea (mozaică) este spirituală; dar eu trăiesc având o natură (personală) păcătoasă şi (la nivelul ei) sunt vândut ca sclav păcatului.

15 De fapt, nu înţeleg ce se întâmplă cu mine; pentru că nu (reuşesc să) fac ce doresc, ci tocmai ce urăsc.

16 Astfel, dacă mă surprind făcând ce nu vreau să fac, recunosc (în mod implicit şi accept) că legea (mozaică) este bună.

17 În consecinţă, de fapt, nu eu sunt autorul acestor lucruri (nedorite de mine), ci păcatul care locuieşte în mine.

18 Prin faptul că vreau să fac ce este bine dar acest lucru îmi este imposibil, am devenit conştient că în mine, adică în natura mea păcătoasă, nu locuieşte nimic bun.

19 Astfel, nu reuşesc să fac binele pe care-l intenţionez, ci fac răul pe care nu mi-l doresc făcut.

20 (Repet:) Dacă fac ceea ce nu doresc, atunci(, de fapt,) nu eu sunt autorul acelor lucruri, ci păcatul care locuieşte în mine.

21 Am descoperit că există următoarea lege: atunci când vreau să fac ce este bine, răul este totdeauna prezent în mine.

22 În interiorul meu, agreez legea lui Dumnezeu.

23 Dar observ că funcţionează în fiinţa mea o altă lege care este în opoziţie cu legea din mintea mea şi care mă determină să fiu sclav al păcatului care este prezent în mine.

24 Vai cât sunt de nenorocit! Cine mă va salva de acest mod de-a fi, care îmi aduce moartea?

25 Dar Îi mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Stăpânul nostru! Astfel, la nivelul minţii mele, sunt sclavul legii lui Dumnezeu; dar în natura mea păcătoasă, sunt sclav al legii păcatului.

8

1 Deci, pentru cei care sunt în Cristos Isus, nu mai există nicio condamnare;

2 pentru că în El, legea Spiritului care produce viaţă, m-a eliberat de legea păcatului care duce la moarte.

3 Dumnezeu a condamnat păcatul în natura umană; şi astfel, El a realizat exact acel lucru pe care legea (mozaică) nu a putut să îl facă – atunci când Şi-a trimis propriul Său Fiu (să trăiască) în natura umană predispusă la păcat şi ca să fie El Însuşi sacrificiu (care plăteşte) pentru păcat.

4 Dumnezeu a procedat astfel pentru ca cerinţele perfect justificate ale legii (mozaice) să fie respectate de noi care (putem reuşi acest lucru atunci când) nu trăim conform naturii noastre păcătoase, ci în conformitate cu Spiritul.

5 Cei care trăiesc în acord cu natura umană păcătoasă, se gândesc la lucrurile specifice ei; dar cei care trăiesc în conformitate cu specificul Spiritului, se gândesc la lucrurile Lui.

6 Mentalitatea specifică naturii umane păcătoase este reţeta sigură pentru moarte; dar modul de gândire specific Spiritului, conduce la viaţă şi la pace.

7 Se întâmplă aşa, pentru că mentalitatea specifică naturii umane păcătoase este ceva ostil lui Dumnezeu; şi această natură umană nu se subordonează legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să facă acest lucru;

8 iar cei care trăiesc în modul specific naturii umane păcătoase, nu pot fi agreaţi de Dumnezeu.

9 Dar dacă Spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi, atunci nu mai trăiţi conform principiilor naturii umane păcătoase, ci în acord cu acelea ale Spiritului (Sfânt). Dacă cineva nu are (în el) Spiritul lui Cristos, nu este al Lui.

10 Şi dacă este Cristos în voi, atunci chiar dacă natura voastră fizică este subordonată morţii din cauza păcatului, spiritul vostru este viu din cauza dreptăţii.

11 Dacă spiritul Celui care L-a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, atunci Acelaşi (Dumnezeu) care L-a înviat pe Isus Cristos, va învia şi corpurile voastre (care acum sunt) muritoare; şi El va face acest lucru din cauza Spiritului Său care este în voi.

12 Deci, fraţilor, noi nu mai avem nicio datorie faţă de natura umană păcătoasă; şi astfel, nu mai suntem obligaţi să trăim conform specificului ei.

13 Dacă (totuşi) trăiţi (chiar şi acum) conformându-vă acesteia, veţi muri! Dar dacă în acord cu natura Spiritului, faceţi să moară manifestările naturii umane păcătoase, veţi trăi.

14 Toţi cei care îşi trăiesc viaţa fiind ghidaţi de Spiritul lui Dumnezeu, sunt fii ai Săi.

15 De fapt, Spiritul pe care l-aţi primit, nu vă face din nou sclavi ai fricii; ci El este Spiritul înfierii, care ne determină să strigăm „Abba!”, adică „Tată!”.

16 Şi chiar Spiritul (Sfânt) confirmă convingerea spiritului nostru conform căreia suntem copii ai lui Dumnezeu.

17 Iar dacă suntem copii, avem şi statutul de moştenitori ai lui Dumnezeu. Vom fi moştenitori ai Săi împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El.

18 Eu consider că toate adversităţile pe care le suportăm aici, nu sunt demne să fie echivalate cu gloria viitoare care ne va fi revelată.

19 Chiar şi creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.

20 Ea a fost obligată să devină efemeră din cauza celui care a subordonat-o. Totuşi, ea are o speranţă.

21 Această speranţă se referă la eliberarea creaţiei din sclavia degradării, atunci când va veni libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.

22 Dar noi ştim că până acum, toată creaţia trăieşte suferind durerile specifice naşterii.

23 Şi această suferinţă nu este specifică doar celorlalte organisme create; ci chiar şi noi care avem Spiritul ca un acont al binecuvântărilor viitoare, gemem aşteptând înfierea care va aduce reabilitarea corpului nostru.

24 De fapt, acesta este finalul pe care îl implică salvarea noastră; şi sperăm că aşa se va şi întâmpla. Dar, desigur că atunci când vedem că deja s-a întâmplat ce am sperat, nu mai avem nevoie de speranţă! Cine oare continuă să spere că se va întâmpla un lucru deja realizat?

25 Dar când sperăm să se întâmple un lucru pe care încă nu îl vedem, aşteptăm cu răbdare.

26 Astfel, Spiritul ne ajută atunci când suntem slabi şi nu ştim pentru ce să ne rugăm. El face acest lucru pledând pentru noi prin insistenţe fără cuvinte (în faţa lui Dumnezeu).

27 Dar Cel care evaluează inimile (oamenilor), ştie care este gândirea Spiritului şi că El pledează în favoarea sfinţilor, conform dorinţei lui Dumnezeu (pentru ei).

28 În acelaşi timp, ştim că toate lucrurile conlucrează spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu. Ei sunt cei chemaţi şi incluşi în planul Său.

29 Chiar înainte de a crea lumea, Dumnezeu a ştiut cine sunt aceştia; şi a decis cu privire la ei că le va oferi posibilitatea să fie asemănători cu imaginea Fiului Său, pentru ca El să fie astfel „primul născut” dintre mai mulţi „fraţi”.

30 Dumnezeu i-a chemat apoi pe cei pentru care decisese anticipat aceste lucruri. Iar pe cei chemaţi de El, i-a considerat corecţi; şi celor consideraţi corecţi, le-a oferit glorie.

31 Ce vom spune în legătură cu aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

32 Dumnezeu nu a ezitat să Îşi dea (ca să moară) chiar pe propriul Său Fiu; şi a făcut acest lucru pentru noi toţi! Deci, oare nu ne va oferi toate celelalte lucruri împreună cu El?

33 Cine îi va acuza pe cei aleşi de Dumnezeu (pentru îndeplinirea celui plan)? El este Cel care îi consideră corecţi.

34 Cine îi va (mai putea) condamna? Cristos deja a murit; dar El a şi înviat şi stă acum la dreapta lui Dumnezeu, pledând în favoarea noastră.

35 Ce ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare poate să facă acest lucru necazul, complicaţiile vieţii, persecuţia, foametea, sărăcia, situaţiile periculoase sau (ameninţarea cu) sabia?

36 De fapt, Scripturile spun: „Din cauza Ta suntem în pericol de moarte tot timpul. Suntem consideraţi ca nişte oi care urmează să fie tăiate.”

37 Dar în tot ce se întâmplă cu noi, suntem mai mult decât victorioşi prin (identificarea cu) Cel care ne-a iubit.

38 Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici conducătorii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici vreo autoritate (spirituală),

39 nici ce este deasupra noastră, nici ce este sub noi şi nici altceva din toată creaţia, nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Stăpânul nostru!

9

1 Vă spun adevărul ca unul care este în Cristos; şi El ştie că nu mint. În plus, conştiinţa mea luminată de Spiritul Sfânt, îmi este ca un martor care confirmă ce vă voi spune acum.

2 Să ştiţi că am o mare întristare şi o permanentă durere în inimă.

3 Această stare îmi este provocată când mă gândesc la fraţii mei, adică la oamenii din propriul meu popor. Prefer să fiu eu personal anatemizat sau despărţit de Cristos în locul lor…

4 Desigur, mă refer la poporul Israel. Oamenii acestui popor sunt cei care au înfierea, gloria, legămintele, legea (mozaică), sistemul de închinare (prevăzut de această lege); şi sunt beneficiarii promisiunilor.

5 Tot aceşti oameni au ca strămoşi patriarhii din care provine Cristos – Cel care este Stăpân peste toate lucrurile, în calitate de Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna.

6 Nu vreau să accept posibila concluzie conform căreia Cuvântul lui Dumnezeu şi-ar fi pierdut valabilitatea. În realitate, nu toţi cei care provin din strămoşi evrei, aparţin în mod real poporului Israel;

7 ci numai unii dintre descendenţii lui Avraam sunt copii ai lui. Şi, de fapt, aşa i s-a şi spus: „Urmaşii tăi vor fi (consideraţi) aceia care vor proveni din Isaac.

8 Acest lucru înseamnă că nu toţi cei care descind fizic din Avraam, sunt automat copiii lui Dumnezeu; ci sunt consideraţi astfel doar aceia care sunt urmaşii proveniţi din (acea) promisiune (cu privire la Isaac).

9 Această promisiune a fost formulată astfel: «Anul viitor, voi reveni la tine; şi atunci, Sara va avea un fiu.»

10 S-a întâmplat ceva asemănător şi cu Rebeca. Ea a conceput doi gemeni numai cu patriarhul nostru Isaac.

11 Şi chiar dacă acei băieţi încă nu se născuseră, i s-a făcut o promisiune înainte ca ei să fi făcut ceva bine sau rău. S-a întâmplat aşa pentru ca decizia lui Dumnezeu cu privire la ei să fie pusă în aplicare nu în baza faptelor lor, ci din cauza Celui care a luat această decizie conform planului Său.

12 Astfel, i s-a spus Rebecăi: «Cel mai mare dintre ei va fi sclavul celui mai mic.»

13 Şi această afirmaţie este în concordanţă cu textul care spune: «L-am iubit pe Iacov, dar pe Esau l-am urât.»

14 Acum, să concluzionăm oare spunând că Dumnezeu este nedrept? Nu!”

15 De fapt, chiar şi lui Moise i-a spus (El): „Voi fi binevoitor cu oricine voi dori Eu să beneficieze de bunătatea Mea; şi voi decide să am milă de cine vreau Eu.”

16 Deci aceasta este situaţia în care decizia lui Dumnezeu de a acorda cuiva mila Sa, nu depinde de dorinţa acelui om sau de ce face el.

17 În Scriptură citim că Dumnezeu i-a zis faraonului: „Te-am ridicat (în această funcţie) ca să Îmi demonstrez forţa; şi astfel, numele Meu să fie proclamat pe tot pământul.”

18 Deci Dumnezeu manifestă milă faţă de cine vrea El; şi dacă doreşte să facă pe cineva insensibil, îl „împietreşte”.

19 Acum, este posibil ca tu să întrebi: „Dacă aceasta este situaţia, atunci cum se mai justifică punerea sub acuzaţie a cuiva (făcută de Dumnezeu) când, de fapt, ea este inevitabil determinată de planul Său deja conceput?”

20 Dar cine eşti tu, omule, ca să îţi permiţi contestarea deciziilor lui Dumnezeu? Oare va protesta vasul în faţa olarului, zicându-i „De ce m-ai făcut aşa?”?

21 Sau oare nu are olarul dreptul ca din acelaşi bulgăre de pământ să facă atât un vas pentru ocazii speciale, cât şi unul pentru uzul obişnuit?

22 Dorind să Îşi reveleze mânia pentru ca oamenii să Îi vadă (şi să Îi conştientizeze) autoritatea, Dumnezeu a avut totuşi răbdare, suportând nişte „vase” pe care Se mâniase şi care erau făcute ca să fie distruse. Oare ce concluzie rezultă din acest fapt?

23 Şi ce am putea spune apoi având în vedere faptul că Dumnezeu a decis să Îşi reveleze bogăţia gloriei Sale faţă de nişte „vase” cărora să le acorde milă şi care sunt pregătite (de El) pentru glorie?

24 Între cei din această categorie, suntem şi noi. Şi am fost chemaţi de El nu numai dintre iudei, ci şi dintre celelalte naţiuni.

25 Acest lucru a fost spus prin profetul Osea. Textual, citim: „Voi numi popor al Meu pe acela care nu avusese acest statut; şi voi numi iubită pe aceea pe care nu o iubisem.

26 Iar afirmaţia «Nu sunteţi poporul Meu!» va fi înlocuită cu aceea care îi declară pe oameni «Fiii Dumnezeului Celui viu.»”

27 La rândul lui, Isaia strigă despre Israel astfel: „Chiar dacă israelienii vor fi atât de mulţi ca particulele care formează nisipul mării, numai câţiva vor fi salvaţi.

28 Iahve va executa rapid şi în mod complet sentinţa pe care a formulat-o împotriva celor care locuiesc pământul.”

29 Tot Isaia mai profeţise astfel: „Dacă Omnipotentul Dumnezeu nu ne-ar fi lăsat (câţiva) descendenţi, am fi devenit ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora!”.

30 Constatăm deci că celelalte naţiuni care nu au urmărit dreptatea, au primit-o! Desigur, vorbesc despre acea dreptate care se primeşte prin credinţă.

31 Dar (în acelaşi timp), Israel care urmărea (să obţină) dreptatea în baza respectării unei legi, nu a reuşit să se conformeze ei.

32 De ce au falimentat (iudeii)? Pentru că nu au urmărit să obţină acea dreptate prin credinţă, ci prin faptele lor. Astfel, evreii „s-au împiedicat” de acea „Piatră” care a fost considerată o dificultate pentru ei.

33 Despre acest fapt profeţise Isaia, zicând: „Să ştiţi că pun în Sion o Piatră de care oamenii se vor împiedica; şi ea va fi o Stâncă ce le va determina căderea. Dar cel care va crede în El, nu va fi făcut de ruşine.”

10

1 Fraţilor, doresc din inimă şi mă rog lui Dumnezeu ca evreii să fie salvaţi.

2 Eu pot să spun cu certitudine despre ei că au pasiune pentru Dumnezeu, dar nu ştiu cum trebuie să procedeze corect.

3 Au refuzat să accepte dreptatea pe care o oferă Dumnezeu; şi ignorând astfel metoda Lui, au înlocuit-o cu acea concepţie a lor despre cum poţi fi corect în relaţia cu Dumnezeu.

4 De fapt, scopul (existenţei) legii (mozaice) este (să indice spre) Cristos; pentru ca oricine crede în El, să poată fi (considerat) corect (în relaţia lui cu Dumnezeu).

5 Iar despre modul în care oamenii sunt consideraţi corecţi respectând legea (mozaică), chiar Moise personal a spus: „Omul care face aceste lucruri, îşi va asigura viaţa prin respectarea lor.”

6 Dar despre corectitudinea care se obţine prin credinţă, Scriptura spune: „Să nu te întrebi «Cine va urca în cer?» (ca să Îl aducă de-acolo pe Cristos)

7 şi nici «Cine va coborî în adânc?» (pentru a-L readuce pe Cristos dintre cei morţi).”

8 Apoi Scriptura mai spune: „Cuvântul este aproape de tine. El este pe buzele tale şi în inima ta.” În acest text este prezentată credinţa despre care predicăm noi.

9 Deci dacă în mod sincer vei declara cu gura ta pe Isus ca Stăpân (al tău) şi dacă tu crezi din inimă că Dumnezeu l-a înviat dintre cei morţi, vei fi salvat!

10 Există o credinţă care vine din inimă; iar această credinţă te face acceptabil în faţa lui Dumnezeu. În acelaşi timp, pentru a fi salvat, trebuie să faci şi o declaraţie sinceră cu propria ta gură (afirmând ceea ce crezi).

11 Scriptura confirmă, spunând: „Oricine crede în El, nu va fi făcut de ruşine.”

12 Nu există nicio diferenţă între iudeu şi grec; pentru că toţi recunosc şi îşi revendică Acelaşi Stăpân care oferă cu generozitate mila Sa tuturor celor care Îl cheamă.

13 Acest lucru este precizat şi în alt text din Scriptură, unde scrie astfel: „Oricine va chema numele lui Iahve, va fi salvat.”

14 Dar cum va fi posibil ca ei să Îl cheme pe Cel în care nu au crezut? Şi cum vor crede, dacă nu au auzit despre El? Apoi, cum vor auzi, dacă nu există nimeni care să le predice?

15 Şi mai întâi trebuie să existe oameni care să fie trimişi să predice! Despre acest lucru vorbeşte şi Scriptura care spune: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care proclamă Vestea Bună a păcii!”

16 Dar nu toţi au ascultat de această Veste Bună. De fapt, Isaia profeţise astfel: „Doamne, cine a crezut mesajul, nostru?”

17 Deci credinţa vine în urma auzirii mesajului; iar acest mesaj este proclamat prin Cuvântul lui Cristos.

18 Acum eu întreb: oare nu au auzit ei? Ba da! Scriptura confirmă: „Vocea lor a fost auzită pe tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lui.”

19 Dar eu mai întreb: oare poporul Israel nu a înţeles acel mesaj? Ba da! De fapt, în primul rând, Moise a zis: „Vă voi provoca gelozia prin nişte oameni care nu sunt (constituiţi ca) un popor; şi voi folosi o naţiune primitivă pentru a vă face să vă mâniaţi!”

20 Apoi, Isaia este atât de curajos, încât profeţeşte astfel: „Am fost găsit de cei care nu Mă căutau; şi M-am revelat celor care nu întrebau de Mine!”

21 Dar despre Israel, (Dumnezeu, prin acelaşi Isaia,) spune: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor neascultător şi care Mi se opune…”

11

1 Acum mai am o întrebare: oare S-a dezis Dumnezeu de poporul Său? În niciun caz! Chiar eu personal, care fac parte din poporul evreu, ca descendent al lui Avraam şi fiind dintre urmaşii lui Beniamin, sunt o dovadă în acest sens.

2 Dumnezeu nu Şi-a abandonat poporul despre care El ştia anticipat cum se va comporta. Nu ştiţi ce spune Scriptura atunci când vorbeşte despre Ilie? El se adresase lui Dumnezeu, reclamându-I atitudinea poporului Israel astfel:

3 „Doamne, aceşti oameni Ţi-au omorât profeţii, au dărâmat altarele Tale; şi acum, după ce (dintre toţi profeţii) am rămas numai eu, intenţionează să mă omoare şi pe mine!”

4 Dar care a fost răspunsul divin pentru el? „Am păstrat pentru Mine (încă) şapte mii de bărbaţi care nu au îngenuncheat înaintea lui Baal!”

5 În mod asemănător, există şi acum un mic grup de oameni aleşi de Dumnezeu prin harul Său.

6 Şi dacă această alegere este făcută prin har, ea nu este prin fapte; altfel, harul nu ar mai fi har!

7 Care este concluzia? Aceea că poporul Israel nu a găsit ce căuta; şi în timp ce acei aleşi au obţinut ce urmăreau, ceilalţi au fost „împietriţi”.

8 S-a întâmplat exact aşa cum spune Scriptura: „Dumnezeu a adus împotriva lor un spirit de amorţire; şi astfel, deşi au ochi, nu văd cu ei. Au urechi, dar, până astăzi, ei încă nu aud cu ele!”

9 David mai spusese: „Mesele lor să li se transforme într-o capcană; ele să le fie o ocazie pentru a păcătui şi să îşi primească astfel recompensa pentru ce au făcut!

10 Să li se întunece ochii şi să nu mai vadă; iar spatele lor să rămână permanent diform!”

11 Având în vedere aceste lucruri, întreb: oare au căzut evreii definitiv din momentul în care s-au opus (lui Dumnezeu prin neascultarea lor)? În niciun caz! Ci prin faptul că au căzut ei, a existat oportunitatea salvării celorlalte naţiuni. Şi s-a întâmplat aşa, ca să fie provocată gelozia evreilor.

12 Acum, dacă acest eşec al iudeilor a adus lumii bogăţie (spirituală) iar căderea lor a facilitat o abundenţă de avantaje pentru celelalte naţiuni, oare cât de mari vor fi beneficiile atunci când ei vor accepta (prin credinţă) tot ce a spus Dumnezeu?

13 Eu vă vorbesc acum vouă, care sunteţi dintre celelalte naţiuni. Sunt apostol pentru cei care nu sunt evrei; şi am ocazia să vorbesc într-un mod onorabil despre această slujbă!

14 În acest mod vreau să provoc la gelozie pe cei din poporul meu; şi astfel, să salvez pe unii dintre ei!

15 Acum, dacă faptul că Dumnezeu i-a respins pe evrei, a adus pentru ceilalţi oameni posibilitatea împăcării lor cu El, înseamnă că atunci când îi va primi (şi pe ei), va rezulta viaţă pentru cei care sunt morţi!

16 Dacă primele recolte din care se face o cocă sunt sfinte, rezultă că şi coca este sfântă. Şi dacă rădăcina (unui pom) este sfântă, atunci şi ramurile (lui) sunt sfinte.

17 Dar unele ramuri au fost rupte; şi în locul lor ai fost „altoit” tu, care eşti măslin sălbatic. Astfel, ai devenit beneficiarul sevei abundente a măslinului.

18 Şi totuşi, nu te lăuda faţă de (celelalte) ramuri! Dacă te lauzi, să îţi aminteşti că nu tu susţii rădăcina, ci ea te susţine pe tine!

19 Desigur, vei putea argumenta astfel: „Au fost rupte acele ramuri ca să fiu eu altoit în locul lor!”

20 Este adevărat! Dar ele au fost rupte din cauza necredinţei lor; iar tu stai acolo (numai) prin credinţă. Te avertizez: nu îţi revendica merite personale (pentru locul în care stai acum), ci teme-te;

21 pentru că dacă Dumnezeu nu a ezitat să rupă ramurile naturale, nu va ezita să te rupă şi pe tine!

22 Remarcă bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu. El este sever cu cei care au căzut şi Îşi manifestă bunătatea faţă de tine (doar) dacă rămâi acolo unde poţi beneficia de ea; altfel, vei fi şi tu tăiat!

23 Şi chiar evreii pot fi altoiţi, dacă nu persistă în necredinţă; pentru că Dumnezeu poate să îi aducă acolo unde au fost cândva.

24 Tu ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic ca să fii altoit într-unul bun. Astfel, ai fost adus în contact cu o altă natură care nu îţi era specifică. Dar pentru evrei, readucerea lor ca ramuri altoite în măslinul (bun) din care au fost rupţi, este un lucru mult mai natural.

25 Fraţilor, ca să nu pretindeţi că sunteţi mai înţelepţi decât sunteţi în realitate, vă voi vorbi despre ceva care pentru voi a fost un secret până acum. Să ştiţi că temporar, poporul Israel este parţial „împietrit”. Şi această „împietrire” va dura până când se va completa numărul celor care vor veni la Dumnezeu dintre celelalte naţiuni.

26 Apoi tot Israelul va fi salvat, în acord cu textul care spune: „Eliberatorul va veni din Sion şi va îndepărta păcatele de la Iacov.

27 Acesta va fi specificul legământului Meu pe care îl voi face cu ei atunci când le voi elimina păcatele!”

28 În raportul lor cu Vestea Bună, evreii se comportă ca duşmani. Dar acest fapt este în avantajul vostru. Totuşi, evreii rămân poporul ales al lui Dumnezeu

29 pentru că El nu regretă oferta făcută (lor) şi nu se răzgândeşte cu privire la ce a oferit ca dar.

30 În trecut, voi aţi fost neascultători de Dumnezeu; dar acum aţi beneficiat de mila Sa datorită neascultării lor.

31 În prezent, ei sunt cei neascultători; pentru ca să primească ulterior aceeaşi milă care v-a fost acordată vouă.

32 Dumnezeu a inclus pe toţi oamenii în aceeaşi categorie a celor neascultători, ca să Îşi reveleze mila faţă de toţi.

33 Este uimitoare bogăţia nelimitată a înţelepciuni şi a cunoaşterii lui Dumnezeu! Suntem foarte surprinşi când observăm deciziile Sale şi metodele pe care le foloseşte El!

34 De fapt, Scripturile confirmă acest lucru, spunând: „Cine a cunoscut modul în care gândeşte Iahve? Sau cine a fost consilierul Lui?

35 Cine I-a oferit ceva vreodată lui Dumnezeu, ca să Îl facă astfel dator cu vreo recompensă?”

36 Toate lucrurile provin din El, există prin El şi sunt păstrate pentru El. Lui să I se acorde toată gloria pentru totdeauna! Amin!

12

1 Fraţilor, având în vedere aceste lucruri, vă îndemn să vă prezentaţi pe voi înşivă înaintea lui Dumnezeu ca sacrificiu viu. Să procedaţi aşa, ca un răspuns la mila pe care a avut-o El faţă de voi. Astfel, sacrificiul vieţii voastre trăite (pe pământ) în acest corp, va fi unul sfânt şi care Îl va satisface. Aşa veţi realiza o slujbă spirituală (de închinare).

2 Să nu vă conformaţi modelului oferit de lumea acestui secol; ci să vă transformaţi prin înnoirea modului vostru de gândire, ca să puteţi avea abilitatea de a înţelege ce doreşte Dumnezeu de la voi. Iar dorinţa Sa este bună, plăcută şi perfectă.

3 Având în vedere harul care mi-a fost dat, vă cer ca nimeni să nu se considere mai competent decât este în realitate; ci în acord cu acea măsură de credinţă strict personală repartizată de Dumnezeu, fiecare să fie modest în evaluările cu privire la el.

4 Corpul nostru este format din mai multe părţi, fiecare dintre acestea având rolul ei diferit de al celorlalte.

5 În mod asemănător, în Cristos, noi care suntem mulţi, formăm un singur organism. Totuşi, în mod individual, noi suntem utili unii altora.

6 În acord cu harul care ne-a fost oferit, noi avem daruri (spirituale) diferite. Având în vedere acest lucru, cine are darul profeţiei, să îl folosească în limitele credinţei lui.

7 Cine a primit darul slujirii, să slujească (pe ceilalţi); iar dacă cineva a primit darul de a-i învăţa pe alţii, să îi înveţe.

8 Dacă darul primit de altcineva este încurajarea, să încurajeze (pe alţii). Cine a primit darul de a contribui la rezolvarea nevoilor altora, să facă acte de caritate cu generozitate. Cel care are darul de lider, să conducă pe alţii cu responsabilitate; iar acela care a primit darul de a fi milos cu alţii, să îşi manifeste bunătatea cu bucurie.

9 Dragostea voastră să provină din sinceritate. Să urâţi răul şi să aveţi un mare ataşament faţă de (tot) ce înseamnă bine.

10 Iubiţi-vă unii pe alţii manifestând o dragoste specifică fraţilor; şi fiecare să îl aprecieze pe celălalt, considerându-l superior lui.

11 Fiţi totdeauna decişi să slujiţi pentru Stăpânul nostru cu o mare pasiune.

12 Manifestaţi-vă speranţa cu bucurie. Suportaţi necazul cu răbdare. Fiţi perseverenţi în rugăciune.

13 Ajutaţi-i pe sfinţi conform specificului necesităţilor lor. Fiţi ospitalieri.

14 Nu blestemaţi pe cei care vă persecută, ci binecuvântaţi-i!

15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură şi plângeţi cu cei care plâng.

16 În relaţiile voastre unii cu alţii, să vă comportaţi astfel încât între voi să existe armonie. În acest scop, să nu fiţi aroganţi pretinzând că sunteţi înţelepţi; ci să doriţi să vă aflaţi mereu în compania oamenilor modeşti.

17 Nu recompensaţi pe nimeni cu rău pentru răul pe care vi l-a făcut. Urmăriţi să faceţi acele lucruri acceptate (şi recunoscute) de toţi oamenii ca fiind bune.

18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

19 Dragii mei, să nu vă răzbunaţi! Ci lăsaţi să acţioneze mânia lui Dumnezeu în acest scop; pentru că (în Scriptură) este scris: „Eu, Iahve, vă spun că am dreptul de a răzbuna pe cineva prin plata pe care o ofer celui care i-a făcut rău!”

20 Apoi Scriptura mai spune: „Dacă îi este foame duşmanului tău, oferă-i mâncare; şi dacă îi este sete, dă-i să bea. Procedând aşa, vei turna cărbuni aprinşi pe capul lui.”

21 Nu lăsa răul să te învingă; ci fi victorios în lupta cu el, făcând ce este bine!

13

1 Oricine să se subordoneze autorităţilor (statului); pentru că acestea există cu aprobarea lui Dumnezeu şi au fost stabilite de El.

2 Deci acela care se opune autorităţilor, de fapt este împotriva ordinii stabilite de Dumnezeu. Iar cei care se opun astfel, vor fi pedepsiţi.

3 Guvernanţii nu inspiră teamă celor care fac ce este bine. Ci frica de pedeapsa lor este specifică celor care fac ce este rău. Deci dacă vrei să nu îţi fie frică de autorităţile statului, să faci ce este bine; şi astfel vei fi lăudat de ele!

4 Conducătorii sunt servitorii lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci ce este rău, să te temi de ei; pentru că în acest scop au sabia în echipamentul lor; şi o folosesc pentru a pedepsi pe cel care face fapte rele.

5 Trebuie să vă subordonaţi autorităţilor nu doar motivaţi de frica pedepsei, ci din cauza conştiinţei voastre.

6 Astfel să fiţi motivaţi şi atunci când trebuie să plătiţi impozitele; pentru că în timp ce le colectează, guvernanţii sunt slujitorii lui Dumnezeu (în acest scop).

7 Daţi fiecăruia ce îi sunteţi dator. Daţi impozitul cu i-l datoraţi şi daţi taxele cui i le datoraţi. Acordaţi respectul celor cărora sunteţi datori cu respect. Onoraţi pe cei faţă de care aveţi această datorie!

8 Să nu aveţi datorii faţă de nimeni, cu excepţia aceleia de a vă manifesta dragostea; pentru că cel care iubeşte pe alţii, se conformează cerinţelor legii (mozaice).

9 De fapt, atunci când această lege pretinde „Să nu comiţi adulter. Să nu comiţi crime. Să nu furi. Să nu manifeşti dorinţe păcătoase.”, împreună cu toate celelalte porunci, ea spune concret ce înseamnă „Să îl iubeşti pe cel de lângă tine exact cum te iubeşti pe tine însuţi!”

10 Dragostea nu te determină să faci rău celui de lângă tine. Deci ea este (cea care facilitează) respectarea legii (mozaice)!

11 Vă spun aceste lucruri având în vedere vremurile în care trăim, de care şi voi sunteţi conştienţi. Este cazul să vă treziţi din somn; pentru că salvarea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

12 „Noaptea” aproape a trecut; şi în scurt timp va veni „ziua”! Deci să abandonăm faptele întunericului şi „să ne echipăm” cu „armura” specifică luminii.

13 Să avem un comportament frumos, ca în timpul zilei, nu ca cel specific acelora care trăiesc în orgii, în beţii, în imoralitate, în fapte ale depravării, în ceartă şi în invidie.

14 Ci „să vă îmbrăcaţi” cu Stăpânul Isus Cristos şi să evitaţi satisfacerea dorinţelor naturii voastre umane păcătoase.

14

1 Să îl primiţi bine între voi pe cel care este slab în credinţă; şi să evitaţi disputele cu el.

2 De exemplu, unul crede că poate să mănânce orice. Dar altul, a cărui credinţă este slabă, are o alimentaţie vegetariană.

3 Cel care mănâncă (şi carne), nu trebuie să desconsidere pe acela care nu mănâncă decât legume şi fructe; iar cel care este vegetarian în alimentaţie, nu trebuie să îl condamne pe cel care mănâncă şi carne; pentru că şi el este acceptat de Dumnezeu.

4 Oare cine îţi permite să condamni pe cel care este slujitorul altuia? Stăpânul lui este cel care decide dacă el este aprobat sau respins. Dar el va fi acceptat, pentru că Stăpânul îl va face să primească aprobare (pentru decizia lui).

5 Vă prezint acum un alt exemplu: unul crede că o zi este specială în raport cu altele, în timp ce altul consideră că toate au aceeaşi valoare. Fiecare trebuie să fie total convins în mintea lui (cu privire la aceste evaluări).

6 Cel care are o apreciere specială faţă de o anumită zi, procedează aşa gândind că astfel Îl onorează pe Stăpân. Cel care mănâncă şi carne, face acest lucru tot din respect pentru Stăpân; pentru că şi el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ce mănâncă, aşa cum procedează şi acela care nu consumă carne.

7 Şi, de fapt, nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el şi nici nu moare pentru el;

8 ci dacă trăim, facem acest lucru pentru Stăpân. Şi dacă murim, o facem tot pentru El. Astfel, indiferent că trăim sau că murim, noi suntem ai Stăpânului.

9 Şi de fapt, exact pentru acest scop a şi murit Cristos: ca să poată fi Stăpân atât pentru cei morţi, cât şi pentru cei vii.

10 Având în vedere acest lucru, de ce îţi permiţi să îl condamni sau să îl desconsideri pe fratele tău (care este mai slab în credinţă)? Trebuie să ştiţi că în final, toţi vom sta în faţa tronului de judecată al lui Dumnezeu!

11 Şi se va întâmpla exact cum este scris în Scripturi: „Cât este de adevărat că Eu trăiesc – zice Iahve – atât de sigur este faptul că orice genunchi se va apleca în faţa Mea şi orice om va vorbi cu limba lui despre Dumnezeu!”

12 Deci fiecare dintre noi va fi direct responsabil pentru el personal atunci când va sta înaintea lui Dumnezeu!

13 Să nu ne mai condamnăm unii pe alţii; ci mai bine să concepem şi să punem în aplicare metode pentru evitarea situaţiilor în care un alt frate ar putea „să cadă” sau să păcătuiască din cauza noastră.

14 Ca unul care sunt (inclus) în Stăpânul Isus, eu ştiu şi sunt convins că în realitate, niciun aliment nu este „necurat”. Dar dacă cineva crede că un aliment este „necurat”, atunci va fi aşa doar pentru el.

15 Şi totuşi, dacă un asemenea frate al tău este afectat din cauza alimentaţiei tale, nu mai trăieşti în dragoste. Deci să nu accepţi ca din cauza unei mâncări, să se ajungă la distrugerea fratelui tău pentru care a murit Cristos!

16 Nu permite ca despre lucrurile bune pe care le faci, să apară interpretări negative din partea altora!

17 De fapt, Regatul lui Dumnezeu nu se ocupă cu mâncarea şi cu băutura; ci el este locul în care prin prezenţa Spiritul Sfânt, există dreptate, pace şi bucurie.

18 Cel care îl slujeşte pe Cristos trăind astfel, este agreat de Dumnezeu şi respectat de (ceilalţi) oameni.

19 Deci scopul nostru să fie acela de a promova lucrurile care aduc pacea şi care determină edificarea noastră (spirituală).

20 Astfel, prin decizia noastră cu privire la ce mâncăm, să nu distrugem ce a făcut Dumnezeu (în viaţa altor oameni). Deşi toate alimentele sunt bune de consumat, este rău să mănânci ceva care îl determină pe altul „să cadă”!

21 (În aceste circumstanţe,) este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să nu faci nimic din tot ce ar putea face pe fratele tău „să cadă” (în situaţia de a comite păcat)!

22 Păstrează convingerea ta personală şi pune-o în aplicare (mâncând orice) atunci când nu te vede nimeni cu excepţia lui Dumnezeu. Cine reuşeşte astfel să nu se condamne singur în timp ce face un lucru bun, este un om fericit!

23 Dar acela care nu are certitudinea că face un lucru bun, se simte condamnat atunci când mănâncă (şi carne), pentru că el nu procedează astfel din convingere. Orice decizie care este luată fără să existe convingerea că ea reprezintă un lucru bun, înseamnă (pentru acel om) comiterea unui păcat.

15

1 Dar noi, care suntem maturi (spiritual), avem datoria să suportăm specificul celor imaturi şi să nu luăm decizii care ar satisface doar convingerile noastre.

2 Fiecare dintre noi trebuie să (ajungă să) fie agreat de ceilalţi având în vedere binele şi edificarea lor spirituală.

3 De fapt, nici măcar Cristos nu a urmărit să Îşi satisfacă propriile Lui dorinţe, ci a trăit exact cum este scris (în Scripturi): „Insultele celor care Te calomniau, au fost suportate de Mine.”

4 Tot ce conţin Scripturile, a fost scris pentru instruirea noastră; şi astfel, speranţa pe care o avem, (poate) să fie susţinută de răbdarea despre care vorbesc Scripturile şi de încurajarea oferită de ele.

5 Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ofere tuturor acelaşi mod de gândire care este în acord cu (învăţătura lui) Cristos Isus.

6 Şi astfel, într-o unitate a inimii şi a gurii, să Îl glorificaţi împreună pe cel care este Dumnezeu şi Tată al Stăpânului nostru numit Isus Cristos.

7 Deci pentru a-I aduce glorie lui Dumnezeu, acceptaţi-vă unii pe alţii exact cum v-a primit şi Cristos pe voi.

8 Ca să confirme adevărul lui Dumnezeu, Cristos a devenit un slujitor al celor circumcişi; şi astfel, cu El s-a întâmplat ce fusese promis patriarhilor (poporului evreu),

9 pentru ca celelalte naţiuni să Îl glorifice pe Dumnezeu pentru mila pe care le-a acordat-o. Acest lucru este în concordanţă cu Scriptura care spune: „De aceea, voi vorbi despre Tine printre celelalte naţiuni şi voi cânta cântece de laudă numelui Tău!”

10 Există un alt text din Scriptură, unde citim astfel: „Bucuraţi-vă naţiuni ale lumii împreună cu poporul Său!”

11 Apoi Scriptura mai spune: „Lăudaţi pe Iahve toate naţiunile lumii! Toate popoarele să Îl laude!”

12 Iar un alt text al Scripturii afirmă: „Va veni un descendent al lui Iese. Lui I se va oferi posibilitatea să conducă celelalte naţiuni; şi ele îşi vor pune speranţa în El.”

13 Dumnezeul speranţei să vă umple cu toată bucuria şi pacea pe care le facilitează credinţa; şi astfel, speranţa voastră să fie abundentă prin acţiunea remarcabilă a Spiritului Sfânt.

14 Fraţii mei, sunt convins că şi voi personal sunteţi plini de bunătate, de toată cunoaşterea şi capabili să vă îndemnaţi (corect) unii pe alţii.

15 Şi totuşi, bazat pe harul lui Dumnezeu care mi-a fost oferit, v-am scris despre unele lucruri cu mai mult curaj, având în vedere că astfel vi le veţi reaminti.

16 Acest har care mi-a fost dat, m-a făcut slujitor al lui Cristos pentru celelalte naţiuni. Faţă de ele, eu am această datorie de preot. Şi mi-o îndeplinesc atunci când proclam Vestea Bună a lui Dumnezeu; iar aceste naţiuni, prin acţiunea sfinţitoare a Spiritului Sfânt, devin astfel un sacrificiu dedicat lui Dumnezeu, pe care El îl acceptă.

17 Deci am motive să mă laud cu slujirea la care m-a chemat Dumnezeu în Isus Cristos.

18 Dacă nu ar fi El Cel care face aceste lucruri prin mine, nu aş avea curajul să vorbesc despre niciunul dintre ele. Dar atât prin ce vorbesc, cât şi prin ce fac, Cristos lucrează prin mine pentru aducerea celorlalte naţiuni la ascultarea de El.

19 Şi acţionează astfel atât prin forţa (de convingere a) evidenţelor şi a miracolelor, cât şi prin convingerea pe care o realizează Spiritul lui Dumnezeu în ei. Aşa am reuşit să proclam în toate zonele Vestea Bună a lui Cristos, începând din Ierusalim şi până în Iliria.

20 Am avut permanent dorinţa să proclam această Veste Bună acolo unde Cristos încă nu era cunoscut; ca să nu fiu ca acela care construieşte pe temelia pusă de altul.

21 Am vrut să procedez exact aşa cum este scris: „Cei cărora nu li s-a vorbit despre El, vor vedea (evidenţa existenţei Lui); iar cei care nu auziseră niciodată (despre El), vor înţelege (că El există).”

22 Deşi de multe ori am vrut să vin la voi, să ştiţi că din cauza acestei activităţi, nu am putut să vă vizitez până acum.

23 Dar acum mi-am terminat misiunea în aceste zone; şi pentru că de mulţi ani doresc să vin la voi,

24 intenţionez să vă vizitez în timpul călătoriei mele spre Spania. Veţi avea astfel oportunitatea să mă însoţiţi până acolo, după ce mă voi bucura un timp împreună cu voi.

25 Dar acum mă duc la Ierusalim ca să îi ajut pe sfinţii care sunt acolo;

26 pentru că cei din Macedonia şi din Ahaia au avut iniţiativa să ajute benevol pe săracii care sunt între sfinţii din Ierusalim.

27 De fapt, prin decizia de a-i ajuta, ei îşi îndeplinesc datoria pe care o aveau faţă de aceştia. Vreau să spun că dacă celelalte naţiuni au beneficiat de binecuvântările spirituale venite prin intermediul poporului evreu, şi ele ar trebui să îi slujească acum pe evrei cu acele lucruri materiale cu care au fost binecuvântate.

28 Deci după ce îmi voi îndeplini misiunea de a duce până la destinaţie aceste ajutoare, voi trece pe la voi în drumul meu spre Spania.

29 Ştiu că atunci când vă voi vizita, veţi avea ocazia ca prin intermediul meu, să beneficiaţi de o binecuvântare completă.

30 Fraţilor, pentru Stăpânul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Spiritului, vă îndemn să luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu. Astfel să vă rugaţi pentru mine,

31 cerând să fiu salvat de posibilele complicaţii pe care mi le-ar putea face necredincioşii din Iudeea; şi (doresc ca) ce fac pentru sfinţii din Ierusalim, să fie un ajutor acceptat şi apreciat de aceştia.

32 Apoi, dacă îmi va permite Dumnezeu, voi avea oportunitatea să vin la voi cu bucurie şi să ne înviorăm împreună.

33 Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin!

16

1 Să aveţi grijă de sora noastră Fivi care este diaconiţă a comunităţii creştinilor din Chencrea.

2 Vă recomand să o primiţi cu atitudinea specifică sfinţilor care sunt (incluşi toţi) în Stăpânul nostru; şi să îi oferiţi ajutorul vostru în orice situaţie în care va avea nevoie de el, pentru că şi ea a ajutat pe mulţi, inclusiv pe mine.

3 Salutaţi pe Priscila şi pe Acuila, partenerii mei care lucrează pentru Cristos Isus.

4 Ei sunt cei care şi-au riscat viaţa pentru mine. Le mulţumesc (şi cu această ocazie) nu numai eu, ci şi toate celelalte comunităţi de creştini dintre naţiunile lumii.

5 Salutaţi şi pe cei care formează comunitatea creştinilor ce se adună în casa lor. Salutaţi pe prietenul meu iubit Epenet. El este primul din Asia care s-a convertit, venind la Cristos.

6 Salutaţi-o şi pe Maria, cea care cu un mare efort a lucrat pentru voi!

7 Salutaţi-i pe Andronic şi pe Iunia care au fost în închisoare împreună cu mine şi care au o bună reputaţie între apostoli. Ei au venit la Cristos înaintea mea!

8 Salutaţi-l pe Ampilat care este prietenul meu iubit în (aceeaşi relaţie cu) Stăpânul nostru.

9 Salutaţi-l şi pe Urban. El lucrează împreună cu noi pentru cauza lui Cristos. Salutaţi-l şi pe Stacus, iubitul meu prieten.

10 Salutaţi-l pe Apeles. El a fost probat şi a demonstrat că este un adevărat slujitor al lui Cristos. Salutaţi-i şi pe cei care aparţin familiei lui Aristobul.

11 Salutaţi-l pe Ierodion, care este de aceeaşi naţionalitate cu mine. Salutaţi-i şi pe aceia din familia lui Narcis care sunt creştini!

12 Salutaţi-le pe Trifona şi pe Trifosa care au făcut un mare efort lucrând pentru Stăpânul nostru! Salutaţi-o pe iubita Persis. Şi ea a lucrat pentru Stăpân cu un mare efort personal.

13 Salutaţi-l pe Rufus care este ales de Stăpânul nostru. Salutaţi-o şi pe mama lui, care a fost mamă şi pentru mine!

14 Salutaţi-i pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patroba, pe Herma şi pe toţi fraţii care sunt împreună cu ei.

15 Salutaţi-i pe Filolog, pe Iulia, pe Nereus şi pe Olimpia care este sora lui, ca şi pe toţi ceilalţi sfinţi care sunt împreună cu ei.

16 Salutaţi-vă unul pe altul cu o sfântă sărutare! Vă transmit salutări din partea tuturor comunităţilor lui Cristos!

17 Fraţilor, vă îndemn să fiţi atenţi la cei care produc dezbinări. Prin controversele legate de învăţătura pe care aţi primit-o, ei demonstrează că sunt împotriva acesteia. Să vă depărtaţi de aceşti oameni,

18 pentru că ei nu Îl slujesc pe Stăpânul nostru care se numeşte Cristos, ci doresc să îşi satisfacă propriile lor dorinţe; şi folosind un limbaj diplomat, îi înşală pe cei naivi…

19 Sunteţi renumiţi pentru ascultarea voastră. Toţi au auzit despre ea; iar eu sunt bucuros să ştiu acest lucru despre voi. Vreau să fiţi înţelepţi când este cazul să faceţi ce este bine şi să nu vă implicaţi deloc în ce este rău.

20 Dumnezeul păcii îl va strivi în curând pe Satan sub picioarele voastre. Harul Stăpânului nostru Isus Cristos să fie cu voi!

21 Vă salută şi Timotei, partenerul meu în această lucrare. Vă salută şi Lucius împreună cu Iason şi cu Sosipater. Ei sunt evrei ca mine.

22 Primiţi salutări şi din partea mea, cel care am redactat această epistolă. Mă numesc Terţius. Vă salut fiind în aceeaşi relaţie cu Stăpânul nostru ca şi voi.

23 Vă transmite salutări şi Gaius care este gazda mea şi a întregii comunităţi de creştini (de aici). Sunteţi salutaţi şi de Erastus care este administratorul oraşului. Primiţi salutări şi din partea fratelui nostru Cuartus.

24 [Harul Stăpânului nostru Isus Cristos să fie cu voi toţi.]

25 Eu(, Pavel,) predic despre Isus Cristos proclamând Vestea Bună a Celui care poate să vă întărească (spiritual). Pentru multe secole, această Veste a fost un secret.

26 Dar ea a fost acum revelată tuturor naţiunilor lumii şi este confirmată de eternul Dumnezeu prin scrierile profetice, pentru ca aceste naţiuni să o creadă şi să asculte de El.

27 Acestui unic Dumnezeu înţelept să I se recunoască pentru eternitate gloria prin Isus Cristos!