1

1 Iacov, sclav al lui Dumnezeu şi al Stăpânului Isus Cristos, pentru evreii din diaspora: salutări!

2 Fraţii mei, atunci când treceţi prin diferite încercări, să le consideraţi ca fiind (ocazia pentru) o mare bucurie,

3 ştiind că testarea credinţei voastre produce răbdare;

4 iar răbdarea trebuie să îşi facă efectul până la sfârşit. Vă veţi maturiza, veţi fi compleţi şi astfel nu vă va lipsi nimic.

5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte (acum) înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu care o dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze.

6 Dar cine face această cerere, trebuie să o formuleze cu credinţă, fără să aibă dubii. Pentru că acela care are ezitări din acest punct de vedere, seamănă cu valul mării care îşi schimbă frecvent direcţia sub influenţa vântului.

7 Cine se comportă aşa, să nu aştepte să primească ceva de la Stăpân;

8 pentru că nu este un om constant, ci manifestă instabilitate în tot ce face.

9 Fratele care este într-o situaţie (materială) modestă, să se laude cu ieşirea lui din această stare;

10 iar cel care este bogat, să se laude atunci când ajunge să fie umilit – pentru că, oricum, şi el este efemer ca o floare.

11 După ce răsare soarele şi încălzeşte pământul din ce în ce mai mult, iarba se usucă; atunci floarea acesteia cade, iar frumuseţea ei (anterioară) dispare. La fel se va întâmpla cu cel bogat şi cu planurile lui.

12 Cine rezistă ispitei, este (apoi) un om fericit. El va fi declarat calificat să primească de la Dumnezeu coroana vieţii pe care El a promis-o celor care Îl iubesc.

13 Atunci când cineva este ispitit, nu trebuie să zică „Această ispită vine de la Dumnezeu!”; pentru că El nu poate fi tentat să facă ceva rău şi nici nu provoacă pe om la păcat.

14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui dorinţă păcătoasă.

15 Această dorinţă concepe şi naşte păcatul; iar din momentul în care (prin acceptarea lui) păcatul a afectat pe cineva, efectul (final al) acestuia este moartea!

16 Dragii mei fraţi, să nu vă trăiţi viaţa bazaţi pe iluzii.

17 Orice dar bun şi perfect provine de sus, de la Tatăl luminilor care rămâne mereu acelaşi. El nu Se schimbă ca umbra (făcută de soare).

18 Conform dorinţei Sale, Dumnezeu ne-a născut prin Cuvântul Adevărului ca să fim (ca) primele „fructe” ale creaţiei Lui.

19 Dragii mei fraţi, înţelegeţi bine acest lucru: fiecare om trebuie să se grăbească mai bine să asculte decât să vorbească sau să se mânie;

20 pentru că mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu.

21 Astfel, să eliminaţi orice impuritate morală, orice răutate care are tendinţa să (vă) domine; şi acceptaţi cu blândeţe Cuvântul care a fost sădit în voi. Această decizie vă poate salva sufletele!

22 Nu fiţi doar ascultători ai Cuvântului, înşelându-vă pe voi înşivă; ci puneţi în practică învăţăturile lui.

23 Acela care ascultă dar nu face aşa cum a auzit, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa în oglindă.

24 După ce a plecat de la oglindă, uită ce i-a arătat ea despre el.

25 Dar cel care studiază cu atenţie şi în mod perseverent legea perfectă care este Legea libertăţii, reţinând conţinutul ei pentru a-l pune în practica vieţii, va fi un om fericit în tot ce face.

26 Cine se consideră religios dar nu îşi poate controla limba, se înşală. El este un om care are o religie inutilă.

27 Religia considerată de Dumnezeu ca fiind curată şi neafectată de ceva negativ, constă (în practică) în grija acordată orfanilor şi văduvelor, în timp ce te fereşti de influenţa rea a lumii.

2

1 Fraţii mei, voi aveţi credinţă în Stăpânul nostru glorios Isus Cristos. Dar în timp ce o practicaţi, nu trebuie ca ea să fie asociată cu favoritismul.

2 De exemplu, să presupunem că în adunarea voastră intră un om care poartă un inel de aur şi este îmbrăcat cu haine scumpe. Dar este posibil să intre acolo şi un om sărac, îmbrăcat cu haine murdare.

3 Voi aţi putea să acordaţi o atenţie specială celui care este îmbrăcat cu haine frumoase, şi să îi ziceţi: „Vă rog, luaţi loc aici!”. Iar celui sărac aţi putea să îi spuneţi: „Stai acolo (în picioare)!” sau: „Stai jos, lângă picioarele mele!”.

4 Când procedaţi aşa, oare nu aveţi o atitudine diferită faţă de cei care sunt între voi? Deveniţi astfel nişte judecători părtinitori care gândesc greşit.

5 Iubiţii mei fraţi, ascultaţi-mă: Dumnezeu a ales pe aceia pe care lumea îi consideră săraci, ca să îi facă să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Regatului pe care El l-a promis celor care Îl iubesc.

6 Dar voi aţi desconsiderat pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă exploatează şi vă determină să ajungeţi în tribunale?

7 Şi oare nu tot ei ridiculizează bunul nume pe care îl aveţi?

8 Dacă respectaţi legea regească a Scripturii care spune „Iubeşte-l pe semenul tău exact cum te iubeşti pe tine!”, procedaţi corect.

9 Dar dacă trataţi diferit pe oameni în funcţie de aspectul lor exterior, păcătuiţi şi sunteţi condamnaţi de lege(a mozaică), pentru că nu o respectaţi!

10 Afirmaţia pe care tocmai am făcut-o, este adevărată pentru că se bazează pe următorul principiu: cine se conformează legii (mozaice) respectând toate celelalte reguli cu excepţia uneia, este vinovat (de încălcarea ei) ca şi cum le-ar fi încălcat pe toate.

11 Cel care a spus „Să nu comiţi adulter!”, a mai zis şi „Să nu comiţi crimă!”. Deci dacă nu comiţi adulter dar omori pe cineva, deja ai devenit vinovat de încălcarea legii (mozaice).

12 Să vorbiţi şi să vă comportaţi ca nişte oameni care vor fi judecaţi de legea libertăţii.

13 Cei care nu au avut milă de alţii (în viaţa lor trăită pe pământ), vor fi judecaţi (de Dumnezeu) fără să li se acorde milă. Dar mila (pe care a avut-o cineva) va fi un factor care va influenţa decizia finală la (acea) judecată.

14 Fraţii mei, cât de realistă este afirmaţia cuiva care spune că are credinţă, dacă nu are şi fapte care să o demonstreze? Poate oare această credinţă să îl salveze?

15 Să presupunem că un frate sau o soră au nevoie de îmbrăcăminte şi de hrana zilnică.

16 Dacă vreunul dintre voi le spune: „Duceţi-vă liniştiţi! Vă urez să aveţi haine călduroase şi să mâncaţi până vă saturaţi!”, dar nu le oferă aceste lucruri materiale de care au nevoie, ce se rezolvă doar prin (asemenea) cuvinte?

17 Acest exemplu demonstrează faptul că dacă este afirmată (cu gura) dar nedemonstrată prin fapte, acea credinţă este moartă…

18 Dar poate că cineva ar spune: „Tu ai credinţa, iar eu am faptele.” Demonstrează-mi credinţa ta fără fapte, iar eu o voi demonstra pe-a mea prin faptele pe care le fac!

19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu (adevărat). Corect! Dar şi demonii cred (acest lucru) şi au doar un sentiment de teamă care îi face să tremure.

20 Om nechibzuit, vrei să înţelegi că fără fapte, credinţa este inutilă?

21 Strămoşul nostru Avraam nu a fost oare considerat corect (în relaţia lui cu Dumnezeu) doar atunci când şi-a demonstrat credinţa prin fapte, punându-l pe Isaac ca sacrificiu pe altar?

22 Este de remarcat cum credinţa lui a fost completată de fapte; şi astfel ea a lucrat împreună cu ele!

23 Acest fapt confirmă textul din Scriptură care spune că „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; şi a fost considerat corect”; iar Dumnezeu l-a numit prietenul Lui.

24 Este evident deci că omul este considerat corect (şi) prin fapte, nu doar prin credinţă!

25 Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul prostituatei Rahav, când i-a primit bine în casa ei pe acei spioni şi le-a salvat viaţa, recomandându-le să meargă pe un alt drum. Oare nu a fost ea considerată corectă datorită faptelor pe care le-a făcut?

26 Aşa cum corpul fără spirit este mort, şi credinţa fără fapte este (tot) moartă.

3

1 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, ştiind că aceasta ar însemna să fim judecaţi mai sever.

2 Toţi comitem multe greşeli. Dacă cineva nu greşeşte în vorbire, este un om perfect şi este capabil să îşi controleze tot „corpul”.

3 Când punem zăbale în gura cailor ca să îi determinăm să ne asculte, reuşim să le dirijăm tot corpul.

4 Un alt exemplu ar fi corăbiile care sunt atât de mari. Ele sunt împinse de vânturi de mare intensitate; şi totuşi sunt direcţionate cu ajutorul unor foarte mici cârme. Aceste corăbii se îndreaptă acolo unde doreşte cel care le conduce cu ajutorul cârmelor.

5 În mod asemănător, limba este un organ mic al corpului nostru, dar se poate lăuda că determină apariţia multor lucruri. Vă puteţi gândi şi la o mică flacără care poate aprinde o mare pădure.

6 Limba este tot ca un foc. Ea poate determina o lume de nedreptăţi. Este unul dintre organele noastre care ne afectează toată personalitatea. Prin ce face, (poate) „aprinde” tot cursul vieţii noastre; şi (în final) ea însăşi va ajunge în focul iadului.

7 Omul a reuşit să îmblânzească orice fel de animal sălbatic, orice pasăre şi orice specie de reptile;

8 dar nimeni nu poate „îmblânzi” limba unui om! Ea reprezintă un rău care nu poate fi controlat şi produce o otravă care determină moartea.

9 Cu ea Îl lăudăm pe Dumnezeu – Tatăl nostru – şi tot cu ea îi blestemăm pe oamenii care sunt asemănători lui Dumnezeu.

10 Din aceeaşi gură iese atât binecuvântarea, cât şi blestemul. Fraţii mei, nu este normal să se întâmple aşa!

11 Oare din acelaşi izvor care iese din pământ, poate să curgă apă dulce şi apă amară?

12 Fraţii mei, poate un smochin să producă măsline sau viţa de vie să aibă ca fructe smochine? În aceeaşi ordine de idei, (este evident că) din niciun izvor cu apă sărată nu poate curge apă dulce!

13 Cine este între voi înţelept şi are abilitatea de a înţelege semnificaţia profundă a lucrurilor? Acela să demonstreze acest lucru, practicând un comportament bun, caracterizat de fapte făcute în smerenie şi cu blândeţea pe care o facilitează înţelepciunea.

14 Dar dacă în inima voastră aveţi invidie amară şi egoism, să nu vă lăudaţi cu aceste lucruri şi să nu contraziceţi adevărul!

15 Acest fel de înţelepciune nu provine de sus, ci este de pe pământ, nespirituală şi (de provenienţă) demonică.

16 Acolo unde există invidie şi egoism, va fi dezordine şi orice fel de fapte rele.

17 Dar înţelepciunea care vine de sus este în primul rând curată; apoi ea mai este: orientată spre pace, blândă, fără prejudecăţi, plină de compasiune – producând astfel (numai) fapte bune. Această înţelepciune nu decide părtinitor şi este sinceră.

18 Iar dreptatea (ei) este „semănată” într-un climat de pace de către cei care fac pace.

4

1 Care este originea conflictelor şi a disputelor dintre voi? Oare nu provin ele tocmai din dorinţele care se luptă în interiorul vostru?

2 Voi vreţi să aveţi anumite lucruri, dar nu le obţineţi. Atunci „comiteţi crime” şi sunteţi plini de invidie. Vă implicaţi în dispute şi în conflicte; şi tot nu obţineţi ce doriţi. De fapt, nu aveţi pentru că nu cereţi.

3 Sau cereţi şi nu primiţi pentru că cererile voastre provin din intenţii rele: voi vreţi să vi se satisfacă dorinţe personale egoiste.

4 Oameni adulteri, nu ştiţi că dragostea faţă de stilul de viaţă al lumii (păcătoase) înseamnă duşmănie în relaţia cu Dumnezeu? Deci cine vrea să fie (astfel) prieten cu „lumea”, devine duşman al lui Dumnezeu.

5 Scriptura spune că Spiritul pe care L-a pus Dumnezeu în noi, ne doreşte cu gelozie pentru Sine. Credeţi că aceasta este o afirmaţie nesemnificativă?

6 Apoi harul pe care ni-l oferă El este (chiar) mai mare. Acest lucru este confirmat de următorul text: „Dumnezeu Se opune celor aroganţi; dar oferă har celor umili.”

7 Subordonaţi-vă lui Dumnezeu! Opuneţi-vă diavolului; şi el va fugi de la voi.

8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu; şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor! Purificaţi-vă (şi) inimile, oameni duplicitari!

9 Fiţi conştienţi de starea voastră lamentabilă, întristaţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în plâns; şi bucuria voastră să devină întristare!

10 Umiliţi-vă înaintea Stăpânului; iar El vă va înălţa.

11 Fraţilor, nu vă calomniaţi unii pe alţii. Cel care vorbeşte astfel rău sau care condamnă (pentru ceva neadevărat) pe fratele lui, de fapt vorbeşte împotriva legii (mozaice) şi o condamnă. Iar dacă tu condamni legea (mozaică), atunci nu o respecţi, ci o încalci.

12 Există o singură Persoană ca Legiuitor; şi este un singur Judecător. (Doar) El poate să decidă salvarea sau distrugerea cuiva. Dar atunci când îl condamni pe fratele tău, cine consideri că eşti?

13 Mă adresez acum celor care spun: „Astăzi sau mâine vom pleca în acest oraş şi vom sta acolo un an. Vom face comerţ şi vom obţine astfel un mare profit.”

14 În realitate, voi nu ştiţi (nici) ce vă rezervă ziua de mâine! De fapt, ce este viaţa voastră? Ea se aseamănă cu un abur care apare pentru un scurt timp; şi apoi dispare.

15 Voi ar trebui să spuneţi „Dacă Stăpânul ne va permite, vom trăi şi vom face acest lucru sau altul.”

16 Dar acum aţi devenit aroganţi prin faptul că vă lăudaţi (cu planurile voastre).

17 Deci cine ştie ce este bine şi nu face acel lucru, păcătuieşte.

5

1 Am acum ceva (special) de spus vouă, bogaţilor. Plângeţi şi jeliţi-vă (anticipat) din cauza dezastrelor care vor veni peste voi.

2 Bogăţiile voastre au putrezit; şi hainele voastre au fost mâncate de molii.

3 Aurul şi argintul vostru au ruginit; iar această oxidare va fi proba adusă împotriva voastră. Corpul vostru va fi mâncat de ea ca de foc! Voi v-aţi adunat bogăţii (chiar şi) în ultimele zile (ale existenţei pământului).

4 Nu i-aţi retribuit pe cei care au lucrat pentru voi secerându-vă recoltele. Ei strigă să fie ajutaţi; iar Stăpânul care este omnipotent, i-a auzit.

5 Aţi trăit pe pământ în lux şi în satisfacerea plăcerilor voastre personale. V-aţi îmbuibat în ziua înjunghierii…

6 Aţi condamnat şi aţi omorât pe cel corect care nu vi s-a opus!

7 Fraţii mei, până la venirea Stăpânului, voi să suportaţi cu răbdare tot ce vi se întâmplă. Agricultorul aşteaptă cu răbdare ca pământul să fie udat de ploaia care vine la început şi la sfârşit de sezon, pentru ca să poată culege apoi recolta valoroasă a pământului.

8 Şi voi trebuie să aveţi (aceeaşi) răbdare; şi astfel să vă edificaţi inimile, pentru că venirea Stăpânului este aproape.

9 Fraţilor, nu mai formulaţi plângeri unii împotriva altora, ca să nu fiţi condamnaţi la Judecată. Să ştiţi că Judecătorul este chiar la uşă…

10 Fraţii mei, luaţi ca exemplu de suferinţă şi de răbdare pe profeţii care au vorbit în numele lui Iahve.

11 Desigur, noi îi considerăm fericiţi pe cei care au demonstrat răbdare (prin modul lor de viaţă). De exemplu, aţi auzit despre răbdarea lui Iov; şi aţi văzut cum a finalizat Iahve acest caz; pentru că El este plin de compasiune şi de milă.

12 Fraţii mei, înainte de orice să reţineţi că nu trebuie să juraţi nici pe cer, nici pe pământ şi nici să nu folosiţi vreo altă formulă de jurământ. Ci când spuneţi „Da!”, să fie „Da!” şi în realitate; iar când spuneţi „Nu!”, să rămână definitiv „Nu!”, ca să nu fiţi condamnaţi.

13 Dacă este vreunul dintre voi afectat de dureri, să se roage! Cel care are bucurie în inimă, să cânte cântece de laudă (la adresa lui Dumnezeu)!

14 Dacă vreunul dintre voi este bolnav, să îi cheme pe bătrânii comunităţii de creştini, ca să se roage pentru el şi să îl ungă cu ulei (de măsline) în numele Stăpânului.

15 Rugăciunea făcută cu credinţă va determina scăparea de (acea) boală, prin faptul că Stăpânul îl va face să fie sănătos. Iar dacă (acel om) a păcătuit, va fi iertat.

16 Vorbiţi unii cu alţii în mod sincer despre păcatele voastre personale şi rugaţi-vă unii pentru alţii. Astfel veţi fi vindecaţi (şi spiritual). Rugăciunea unui om corect este dinamică şi are efect.

17 Ilie a fost un om la fel ca noi. Dar el s-a rugat insistent să nu plouă; şi în consecinţă, în toată acea zonă nu a mai plouat trei ani şi şase luni.

18 Apoi s-a rugat din nou; şi atunci a venit ploaie din cer care a făcut pământul să producă recolte.

19 Fraţilor, este posibil ca vreunul dintre voi să se rătăcească de la adevăr şi să fie readus (pe drumul corect) de un altul.

20 În acest caz, să ştiţi că cine aduce înapoi un păcătos de pe drumul lui greşit, va salva un suflet de la moarte şi va face ca multe păcate să fie acoperite.