1

1 În al treilea an al guvernării lui Iehoiachim – regele celor din teritoriul numit Iuda – Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit şi a asediat Ierusalimul.

2 Iahve a făcut ca Iehoiachim – regele din teritoriul numit Iuda – să fie capturat de el. Nabucodonosor a luat atunci şi unele dintre vasele casei lui Dumnezeu. Apoi el le-a dus în ţara Şinar şi le-a pus în templul zeului lui. Acolo, el le-a depozitat în tezaurul (dedicat) acelui zeu.

3 Regele Nabucodonosor i-a poruncit comandantului eunucilor lui – care se numea Aşpenaz – să aducă (în Babilon) câţiva israelieni care provin din regi(i lor) şi care aparţin categoriei privilegiate a poporului.

4 Ordinul prevedea ca ei să fie tineri, fără niciun fel de defect fizic, cu o fizionomie plăcută, competenţi în orice domeniu al ştiinţei (acelor vremuri), cu o capacitate intelectuală remarcabilă, cu abilitatea de a înţelege lucrurile şi capabili să slujească la palatul regelui. Planul prevedea ca (iniţial) ei să fie învăţaţi să scrie şi să vorbească limba caldeenilor.

5 Regele a decis ca pentru fiecare zi să li se asigure o parte din hrana şi din vinul care erau servite la masa lui. Intenţiona să îi crească astfel pentru o perioadă de trei ani. Apoi, la sfârşitul acestui timp, ei rămâneau în slujba regelui.

6 Printre acei israelieni erau şi câţiva care aparţineau urmaşilor lui Iuda. Ei se numeau Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.

7 Dar comandantul eunucilor le-a pus alte nume: pe Daniel l-a numit Beltşaţar, pe Hanania l-a numit Şadrac, pe Mişael l-a numit Meşac şi pe Azaria l-a numit Abed-Nego.

8 Dar Daniel a decis să nu se compromită, refuzând să mănânce din hrana regelui şi să bea din vinul de la masa lui. Astfel, el l-a rugat pe comandantul eunucilor să nu îl oblige „să se murdărească”.

9 Dumnezeu a făcut ca Daniel să obţină acceptare şi bunăvoinţă din partea comandantului eunucilor.

10 Dar el i-a zis lui Daniel: „Să ştii că îmi este (totuşi) frică de stăpânul meu – de rege – care a decis cu ce să fiţi hrăniţi şi ce să beţi. Este posibil ca el să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri ca voi; şi astfel, eu risc să îmi fie tăiat capul înaintea lui!”

11 Atunci Daniel i-a zis celui care era însărcinat de comandantul eunucilor să îl supravegheze pe el, pe Hanania, pe Mişael şi pe Azaria:

12 „Încearcă slujitorii tăi pentru zece zile, dându-le să mănânce numai legume; şi să bem doar apă.

13 Apoi să compari faţa noastră cu a tinerilor care mănâncă din hrana regelui; şi să procedezi cu slujitorii tăi în conformitate cu ce vei vedea.”

14 El le-a aprobat această cerere; şi i-a încercat pentru un timp de zece zile.

15 Când ele s-au terminat, a văzut că faţa lor era mai frumoasă şi că erau mai bine dezvoltaţi fizic, în comparaţie cu toţi ceilalţi tineri care mâncau din hrana regelui.

16 Astfel, cel care îi îngrijea, a renunţat să le mai rezerve hrana şi vinul de la masa regelui; şi le-a dat să mănânce (numai) legume.

17 Dumnezeu le-a oferit acestor patru tineri capacitatea de a cerceta lucrurile şi i-a făcut capabili să interpreteze orice fel de scriere şi orice mesaj care necesita înţelepciune (pentru înţelegerea lui). Daniel putea să înţeleagă semnificaţia oricărei viziuni şi a oricăror vise.

18 Când a expirat timpul stabilit de rege, toţi tinerii au fost aduşi la el. Comandantul eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosor.

19 Regele a vorbit cu ei. Dar între toţi aceia, nu a mai fost remarcat niciunul care să fie aşa cum erau Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Astfel, doar ei au rămas în slujba regelui.

20 Când regele punea întrebări din orice domeniu în care era nevoie de înţelepciune şi de cunoaştere, ei erau de zece ori mai competenţi decât toţi vrăjitorii din tot regatul lui.

21 Aşa a trăit Daniel până în primul an al (guvernării) regelui Cirus.

2

1 În al doilea an al guvernării lui, Nabucodonosor a avut nişte vise care l-au făcut să fie atât de neliniştit, încât nu a mai putut dormi.

2 Regele a dat ordin să fie chemaţi vrăjitorii şi astrologii, ca să îi spună ce a visat el. Ei au venit şi s-au prezentat înaintea regelui.

3 Atunci el le-a zis: „Am avut un vis; şi sunt neliniştit în spiritul meu pentru că aş vrea să îi ştiu semnificaţia!”

4 Astrologii i-au răspuns regelui în limba aramaică: „Să trăieşti etern, rege! Relatează-le slujitorilor tăi visul; iar noi îţi vom da interpretarea lui!”

5 Regele le-a zis astrologilor: „Aceasta este decizia fermă pe care am luat-o: dacă nu îmi veţi spune atât visul cât şi interpretarea lui, veţi fi făcuţi bucăţi; iar casele voastre vor fi transformate în grămezi de gunoi.

6 Dar dacă îmi veţi spune ce am visat şi îmi veţi interpreta visul, veţi primi din partea mea daruri, recompense şi mari onoruri. Deci relataţi-mi visul şi spuneţi-mi interpretarea lui!”

7 Ei au răspuns a doua oară: „Să povestească regele slujitorilor lui ce a visat; şi noi îi vom oferi interpretarea visului lui.”

8 Atunci regele le-a zis: „Acum ştiu cu certitudine că vreţi să câştigaţi timp; pentru că aţi constatat cât de categorică este decizia pe care am luat-o.

9 Dacă nu îmi veţi relata ce am visat, rămâne doar acel singur verdict care este împotriva voastră! Văd că aţi vorbit unul cu altul ca să îmi spuneţi minciuni şi lucruri eronate, sperând că situaţia voastră se va schimba. Deci relataţi-mi visul, ca să ştiu astfel că sunteţi capabili să îmi oferiţi şi interpretarea lui!”

10 Astrologii i-au răspuns regelui astfel: „Nu există niciun om pe pământ care să poată spune ce doreşte regele. Astfel, niciun rege – oricât de mare şi de autoritar ar fi fost el – nu a pretins acest lucru vreunui vrăjitor sau vreunui astrolog.

11 Ce doreşte regele este prea dificil. Nimeni nu poate spune ce a visat regele, cu excepţia zeilor care nu locuiesc printre muritori!”

12 Când a auzit regele acest răspuns, s-a mâniat. Apoi, foarte afectat de acea supărare, a dat ordin să fie omorâţi toţi înţelepţii Babilonului.

13 Decizia omorârii înţelepţilor deja fusese scrisă; iar gărzile îi căutau atât pe Daniel cât şi pe prietenii lui, ca să îi omoare.

14 Atunci Daniel s-a apropiat cu prudenţă şi cu discreţie de Arioc – comandantul gărzilor regelui – care plecase să îi omoare pe înţelepţii Babilonului.

15 El l-a întrebat pe Arioc care era comandant în slujba regelui: „De ce este atât de dur decretul dat de rege?” Atunci Arioc i-a relatat lui Daniel ce se întâmplase.

16 Daniel s-a dus la rege şi l-a rugat să îi dea timp ca să îi spună interpretarea visului.

17 Apoi s-a dus acasă şi i-a anunţat pe prietenii lui – Hanania, Mişael şi Azaria – acest lucru.

18 El a cerut favoarea Dumnezeului cerului referitor la acest mister, pentru ca atât Daniel şi prietenii lui, cât şi toţi ceilalţi înţelepţi ai Babilonului, să nu moară.

19 Apoi, noaptea, lui Daniel i-a fost revelat acel mister într-o viziune. Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerului.

20 El a zis: „Să fie binecuvântat numele lui Dumnezeu din eternitate în eternitate; pentru că a Lui este înţelepciunea şi autoritatea.

21 El schimbă vremurile şi situaţiile, El destituie regi şi tot El îi aduce la guvernare. Dumnezeu oferă înţelepciune înţelepţilor şi capacitate de cunoaştere celor care înţeleg semnificaţia lucrurilor.

22 El descoperă lucrurile profunde şi ascunse. Ştie ce există în întuneric şi locuieşte împreună cu lumina!

23 Dumnezeul părinţilor mei, Ţie Îţi mulţumesc şi pe Tine Te laud; pentru că mi-ai dat înţelepciune, autoritate şi mi-ai revelat lucrul pe care noi Ţi l-am cerut. Tu ai descoperit ce ne cere regele să îi spunem!”

24 Apoi Daniel s-a dus la Arioc care era desemnat de rege să îi omoare pe înţelepţii Babilonului; şi i-a zis: „Să nu îi omori pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea regelui; şi îi voi spune (atât visul, cât şi) interpretarea (lui)!”

25 Arioc s-a grăbit să îl aducă pe Daniel înaintea regelui; şi i-a vorbit astfel: „Am găsit un om printre cei aduşi din teritoriul numit Iuda. El poate spune regelui (atât visul, cât şi) interpretarea (lui)!”

26 Regele i-a zis lui Daniel care fusese numit şi Beltşaţar: „Poţi tu să îmi relatezi ce am văzut în vis şi apoi să îmi dai şi interpretarea lui?”

27 Daniel a răspuns regelui: „Ce îmi cere regele este un mister pe care niciun înţelept şi niciun vrăjitor nu îl poate înţelege ca să îl relateze regelui.

28 Dar există în cer un Dumnezeu care poate divulga acest secret; şi astfel, El a anunţat pe regele Nabucodonosor ce se va întâmpla în următoarele zile. Acum îţi voi relata visul şi viziunile pe care le-ai avut în mintea ta, în timp ce stăteai culcat pe patul tău.

29 Rege, în timp ce erai în patul tău, ţi-au venit gânduri care se referă la ce se va întâmpla în viitor; şi Cel care descoperă misterele, ţi-a spus ce se va întâmpla.

30 Iar mie mi s-a revelat acest mister nu pentru că am mai multă înţelepciune decât toţi ceilalţi oameni care trăiesc, ci pentru ca să i se ofere regelui interpretarea visului şi să înţeleagă astfel gândurile inimii lui.

31 Tu, rege, priveai; şi ai văzut o statuie. Ea era de mari dimensiuni şi foarte impunătoare. Stătea în picioare înaintea ta; şi te făcea să îţi fi frică atunci când o priveai.

32 Capul acestei statui era din aur de cea mai bună calitate. Pieptul şi braţele îi erau din argint; iar de la abdomen şi până la genunchi era făcută din bronz.

33 De la genunchi până la glezne, statuia era făcută din fier; iar degetele de la picioare erau o parte din fier şi o parte din argilă.

34 În timp ce priveai, s-a desprins o piatră fără ajutorul vreunei mâini. Ea a venit şi a lovit statuia peste picioarele ei de fier şi de argilă, pe care le-a sfărâmat.

35 Atunci fierul, argila, bronzul, argintul şi aurul s-au făcut toate bucăţi; şi au ajuns ca pleava de pe terenul unde se separă ea vara de cereale atunci când ele sunt vânturate. Le-a luat vântul şi nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un mare munte care a umplut tot pământul.

36 Acesta este visul. Acum voi spune şi interpretarea lui înaintea regelui.

37 Tu, rege, eşti regele regilor; pentru că Dumnezeul cerului ţi-a dat un imperiu, autoritate, forţă şi glorie.

38 El te-a ajutat să îi guvernezi pe oameni – oriunde locuiesc ei. Ţi-a dat suficientă forţă ca să ţii sub control (inclusiv) animalele sălbatice de pe câmp şi păsările zburătoare; şi te-a făcut stăpân al tuturor. Deci tu eşti capul de aur!

39 După tine va veni la guvernare pe pământ un imperiu mai nesemnificativ în comparaţie cu al tău; şi apoi un al treilea – echivalent bronzului – care îşi va exercita autoritatea pe tot pământul.

40 Va veni şi un al patrulea imperiu – tare ca fierul care sfărâmă şi distruge totul. Exact cum fierul sfărâmă şi distruge totul, acest imperiu le va sfărâma şi le va strivi pe celelalte.

41 Dar tu ai văzut că picioarele şi degetele erau o parte din argilă de olar şi o altă parte din fier. Acest fapt ilustrează că la fel va fi împărţit şi acel imperiu. Dar va rămâne în el ceva din forţa fierului – exact cum ai văzut fierul amestecat cu argila.

42 Aşa cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o altă parte din argilă, acest imperiu va fi parţial tare şi parţial fragil.

43 Fierul amestecat cu argila înseamnă că ei îşi vor amesteca populaţia cu ceilalţi oameni; totuşi, nu vor rămâne uniţi – exact cum nici fierul nu se poate uni cu argila.

44 Dar în zilele guvernării acelor regi, Dumnezeul cerului va face să apară un regat etern. El nu va fi distrus niciodată; şi nu va fi lăsat să ajungă la discreţia vreunui alt popor. El va sfărâma şi va distruge toate celelalte regate şi va dăinui pentru eternitate.

45 Aceasta este semnificaţia pietrei pe care ai văzut-o desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, bronzul, argila, argintul şi aurul. Deci marele Dumnezeu l-a informat astfel pe rege despre ce va fi în viitor. Cu certitudine, acesta a fost visul; iar interpretarea lui este demnă de încredere!”

46 Atunci regele Nabucodonosor a căzut cu faţa întoarsă spre pământ, s-a închinat înaintea lui Daniel şi a ordonat să i se ofere sacrificii de mâncare şi substanţe parfumate.

47 Apoi regele i-a zis lui Daniel: „Este evident că Dumnezeul vostru este Dumnezeul (dumne)zeilor, Stăpânul regilor şi Cel care descoperă misterele; pentru că ai putut să îmi vorbeşti despre acest vis pe care eu l-am ţinut secret!”

48 Regele l-a promovat pe Daniel în funcţie, i-a dat multe daruri valoroase, l-a desemnat conducător în toată provincia Babilonului şi l-a făcut funcţionar al imperiului, numindu-l şef al tuturor înţelepţilor Babilonului.

49 Daniel l-a rugat pe rege să îi numească pe Şadrac, pe Meşac şi pe Abed-Nego în funcţia de administratori ai provinciei Babilonului. Dar el a rămas la curtea regelui.

3

1 Regele Nabucodonosor a făcut o statuie de aur care era înaltă de şaizeci de coţi şi lată de şase coţi. Apoi el a ridicat-o în valea Dura care aparţinea teritoriului Babilonului.

2 Regele Nabucodonosor a dat ordin să se adune guvernatorii cu autoritate absolută (în teritoriile lor), demnitarii, administratorii provinciilor, consilierii, administratorii tezaurului lui, judecătorii, membrii corpului judiciar şi toţi ceilalţi conducători (ai regatului). Toţi aceştia erau obligaţi să fie prezenţi la dedicarea statuii ridicate de el.

3 Guvernatorii, demnitarii, administratorii provinciilor, consilierii, administratorii tezaurului, judecătorii, membrii corpului judiciar şi toţi ceilalţi conducători din teritoriul regelui, au început să se adune. Ei au venit astfel pentru dedicarea statuii comandate de regele Nabucodonosor; şi s-au reunit înaintea statuii ridicate de el.

4 Un vorbitor cu talent oratoric a strigat cu voce tare, zicând: „Popoare, etnii şi oameni care vorbiţi orice fel de limbă!

5 În momentul în care veţi auzi sunetul goarnei, al flautului, al chitarei, al lirei, al instrumentului triunghiular cu coarde, al fluierului şi al tuturor celorlalte instrumente muzicale, să vă aplecaţi până la pământ şi să vă închinaţi înaintea statuii de aur pe care a ridicat-o regele Nabucodonosor.

6 Cine nu se va apleca astfel şi nu se va închina, va fi aruncat imediat, chiar atunci, în mijlocul unui cuptor aprins!”

7 Când au auzit sunetul goarnei, al flautului, al chitarei, al lirei, al instrumentului triunghiular cu coarde şi al tuturor celorlalte instrumente muzicale, toate popoarele, etniile şi oamenii care vorbeau orice fel de limbă s-au aplecat până la pământ şi s-au închinat statuii de aur ridicate de regele Nabucodonosor.

8 Cu acea ocazie, chiar în aceeaşi perioadă de timp, câţiva dintre astrologi au ieşit în faţă şi i-au reclamat pe iudei.

9 Ei i-au zis regelui Nabucodonosor: „Să trăieşti etern, rege!

10 Tu, regele nostru, ai dat ordin ca orice om care aude sunetul goarnei, al flautului, al chitarei, al lirei, al instrumentului triunghiular cu coarde, al fluierului şi al tuturor celorlalte instrumente muzicale, să se aplece până la pământ şi să se închine statuii de aur.

11 Iar cine nu se apleacă astfel şi nu se închină, trebuie să fie aruncat în cuptorul aprins.

12 Dar sunt nişte iudei pe care i-ai desemnat ca administratori ai teritoriului Babilonului. Ei se numesc Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Să ştii, rege, că aceşti oameni nu vor să se conformeze ordinului tău! Ei nu slujesc zeilor tăi şi nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o!”

13 Atunci Nabucodonosor a devenit foarte mânios. Apoi a ordonat să fie aduşi la el Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Acei bărbaţi au fost aduşi înaintea regelui;

14 iar Nabucodonosor le-a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, voi nu slujiţi zeilor mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o?!

15 Acum fiţi pregătiţi ca în momentul în care veţi auzi sunetul goarnei, al flautului, al chitarei, al lirei, al instrumentului triunghiular cu coarde, al fluierului şi al tuturor celorlalte instrumente muzicale, să vă aplecaţi până la pământ şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veţi închina, veţi fi aruncaţi imediat în mijlocul unui cuptor aprins. Şi care este acel zeu care vă va salva din mâna mea?”

16 Şadrac, Meşac şi Abed-Nego i-au răspuns regelui Nabucodonosor: „Noi nu avem nevoie să îţi spunem ceva pentru apărarea noastră în această situaţie!

17 Să ştii că Dumnezeul nostru căruia Îi slujim, poate să ne salveze din cuptorul aprins; şi ne va scăpa şi de intenţiile tale!

18 Dar chiar dacă nu se va întâmpla aşa, să ştii, rege, că nu vom sluji zeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”

19 Atunci Nabucodonosor a devenit foarte mânios; şi i s-a schimbat aspectul feţei din cauza lui Şadrac, a lui Meşac şi a lui Abed-Nego. A ordonat să se încălzească acel cuptor de şapte ori mai mult decât trebuia încălzit.

20 Apoi a dat ordin unora dintre cei mai capabili bărbaţi din armata lui să îi lege pe Şadrac, pe Meşac şi pe Abed-Nego şi să îi arunce astfel în cuptorul aprins.

21 Aceşti oameni au fost legaţi aşa cum erau îmbrăcaţi: în mantalele şi cu tunicile lor, având turbanele şi celelalte haine din vestimentaţia lor; şi au fost astfel aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.

22 Pentru că ordinul regelui trebuia executat rapid, iar cuptorul fusese încălzit exagerat de mult, acei oameni care au urcat (spre cuptor) să îi arunce pe Şadrac, pe Meşac şi pe Abed-Nego, au fost omorâţi de flacăra focului.

23 Cei trei bărbaţi – Şadrac, Meşac şi Abed-Nego – care fuseseră legaţi, au căzut în mijlocul cuptorului aprins.

24 Atunci regele Nabucodonosor s-a speriat şi s-a ridicat rapid, zicând consilierilor lui: „Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbaţi legaţi?” Ei i-au răspuns regelui: „Este adevărat, rege; noi aşa am făcut!”

25 El a mai zis: „Ei bine, eu văd patru bărbaţi umblând liberi – în mijlocul focului – şi fără să fie afectaţi (de efectul lui distrugător); iar al patrulea seamănă cu un fiu al zeilor!”

26 Apoi Nabucodonosor s-a apropiat de intrarea în cuptorul aprins; şi a strigat: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego – slujitori ai Dumnezeului foarte înalt –, ieşiţi de-acolo şi veniţi aici!” Atunci Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.

27 Guvernatorii autoritari, demnitarii, administratorii provinciilor şi consilierii regelui s-au reunit toţi; şi au văzut că focul nu afectase deloc corpurile acelor bărbaţi, că părul capului lor nu se pârlise, că robele lor rămăseseră la fel ca înainte să ajungă acolo şi că ei nici măcar nu miroseau a fum.

28 Nabucodonosor a zis: „Dumnezeul lui Şadrac, al lui Meşac şi al lui Abed-Nego să fie binecuvântat. El este Cel care Şi-a trimis îngerul şi i-a scăpat pe slujitorii Săi. Ei s-au încrezut în El, au sfidat ordinul regelui şi au preferat să rişte distrugerea corpurilor lor decât să slujească şi să se închine oricărui alt (dumne)zeu decât Dumnezeului lor.

29 Pentru că s-a întâmplat aşa, dau un (nou) ordin care trebuie respectat de orice om aparţinând oricărui popor, oricărei etnii sau care vorbeşte orice fel de limbă. Cine va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Şadrac, al lui Meşac şi al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăţi; iar casa lui să fie transformată într-o grămadă de gunoi; pentru că nu există un alt (dumne)zeu care să poată salva ca El!”

30 Apoi regele i-a pus într-o funcţie foarte onorabilă pe Şadrac, pe Meşac şi pe Abed-Nego, în teritoriul Babilonului.

4

1 „Regele Nabucodonosor, se adresează tuturor popoarelor, tuturor etniilor şi tuturor oamenilor care vorbesc orice fel de limbă – pe tot pământul –: Să vă fie înmulţită pacea!

2 Am considerat că trebuie să vă relatez miracolele de care am beneficiat din partea Dumnezeului foarte înalt.

3 Cât de mari sunt minunile Lui! Ce forţă acţionează când face El miracole! Regatul acestui Dumnezeu este etern; şi guvernarea Lui există permanent, din generaţie în generaţie.

4 Eu, Nabucodonosor, trăiam liniştit în casa mea; şi eram fericit în palatul meu.

5 Dar am avut un vis care m-a determinat să intru în panică. Gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu şi viziunile din mintea mea, m-au speriat.

6 Atunci am ordonat să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului, ca să îmi prezinte interpretarea visului.

7 Astfel au venit vrăjitorii şi astrologii, cărora le-am relatat visul; dar ei nu au putut să îmi ofere interpretarea lui.

8 În final, a venit înaintea mea Daniel care se mai numeşte Beltşaţar – conform numelui zeului meu – şi care are în el spiritul zeilor sfinţi. I-am relatat şi lui visul, zicându-i:

9 «Beltşaţar, conducător al înţelepţilor, ştiu că ai în tine spiritul zeilor sfinţi şi că pentru tine niciun mister nu este ceva dificil. Vreau să îţi relatez acum lucrurile pe care le-am văzut în visul meu. Iar tu să îmi oferi interpretarea lor!

10 Îţi voi spune acum viziunile din mintea mea pe care le-am avut în timp ce dormeam. Priveam; şi am văzut că în mijlocul pământului era un copac. Înălţimea lui era foarte mare.

11 Copacul a crescut mare şi impunător. În dezvoltarea lui, s-a înălţat până la cer. Astfel, el se putea vedea de la marginile întregului pământ.

12 Coronamentul lui era frumos; iar fructele pe care le producea, erau de multe feluri. În acest copac exista hrană pentru toţi. La umbra lui se adăposteau animalele sălbatice de pe câmp; şi printre ramurile lui îşi făceau cuib păsările zburătoare. Acest copac era sursa de existenţă pentru orice vietate.

13 Am continuat să privesc în timpul viziunilor care treceau prin mintea mea, în timp ce eram culcat pe patul meu. Şi am observat că a coborât din cer o santinelă. Era o fiinţă sfântă.

14 El a strigat cu mare intensitate, zicând: ‘Retezaţi copacul şi tăiaţi-i ramurile! Luaţi-i frunzele şi împrăştiaţi-i fructele! Goniţi animalele sălbatice de sub el şi păsările dintre ramurile lui!

15 Lăsaţi-i doar tulpina tăiată cu rădăcinile ei în pământ; şi prindeţi-o cu legături de fier şi de aramă în iarba câmpului – pentru ca (fostul copac) să fie udat de roua cerului şi să locuiască împreună cu animalele sălbatice în iarba care creşte pe pământ.

16 Să-i fie schimbată inima de om cu una de animal sălbatic – până când vor trece astfel pentru el şapte ani!

17 Această sentinţă este pronunţată prin santinele, iar verdictul este anunţat prin intermediul sfinţilor – pentru ca cei vii să ştie că Cel foarte înalt are autoritate absolută în regatul oamenilor, că El oferă guvernarea cui doreşte şi că îl face instrumentul ei chiar şi pe cel mai modest dintre oameni!’»

18 Acesta este visul pe care eu – regele Nabucodonosor – l-am avut. Beltşaţar, spune-mi tu interpretarea lui; pentru că niciunul dintre toţi înţelepţii regatului nu pot să mi-o ofere. Dar tu poţi face acest lucru, pentru că ai în tine spiritul zeilor sfinţi!”

19 Atunci Daniel – care fusese numit şi Beltşaţar – a rămas surprins pentru scurt timp; şi a fost speriat de gândurile lui. Regele a zis: „Beltşaţar, să nu te sperii nici de vis, nici de interpretarea lui!” Beltşaţar a răspuns: „Stăpâne, ce spune acest vis să se întâmple celor care te urăsc. Interpretarea lui să fie valabilă pentru duşmanii tăi!

20 Ai văzut acel copac, care a crescut mare şi impunător, înălţându-se până la cer. Astfel, el putea fi văzut de pe tot pământul.

21 Ai spus că avea coronamentul frumos, că în el erau multe feluri de fructe şi că acolo era hrană pentru toţi. Acest copac sub care se adăposteau animalele sălbatice de pe câmp şi printre ale cărui ramuri îşi făceau cuib păsările zburătoare,

22 eşti tu – rege – cel care ai ajuns mare şi plin de forţă. Faima ta a crescut şi s-a înălţat până la cer; iar dominaţia ta s-a extins până la marginile pământului!

23 Îţi voi vorbi acum şi despre santinela sfântă pe care regele a văzut-o coborând din cer. Ea zicea: «Retezaţi copacul şi distrugeţi-l! Lăsaţi-i doar tulpina tăiată, împreună cu rădăcinile ei în pământ; şi prindeţi-o cu legături de fier şi de aramă în iarba care creşte pe câmp, ca să fie udată de roua cerului şi să stea împreună cu animalele sălbatice de pe câmp – până când vor trece astfel şapte ani!»

24 Rege, acum îţi voi spune care este interpretarea; şi îţi voi prezenta astfel decizia Celui foarte înalt. El este Cel care va face să se întâmple stăpânului meu, regelui, ce voi spune acum.

25 Te vor alunga dintre oameni; şi vei locui împreună cu animalele sălbatice de pe câmp. Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi; şi te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece astfel şapte ani până când vei recunoaşte că Cel foarte înalt guvernează deasupra regatului oamenilor şi că El îl oferă cui vrea.

26 Îţi spun acum şi ce semnificaţie are faptul că au spus să lase (netăiată) tulpina de jos a copacului şi rădăcinile lui. Regatul tău va fi păstrat pentru tine până când vei recunoaşte autoritatea (absolută a) Cerului.

27 Deci, rege, pentru că aşa se va (putea) întâmpla, acceptă propunerea mea: încetează cu păcatele tale. Fă dreptate; nu mai lua decizii greşite şi fi bun cu cei săraci! Astfel, poate că ţi se va prelungi bunăstarea!”

28 Tot ce fusese transmis prin acel vis, s-a întâmplat cu exactitate regelui Nabucodonosor.

29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperişul palatului regal din Babilon,

30 regele a zis: „Oare nu este acesta marele Babilon pe care l-am construit ca reşedinţă regală prin faima autorităţii mele şi pentru gloria mea?”

31 Dar înainte să termine aceste cuvinte s-a auzit venind din cer o voce care a zis: „Rege Nabucodonosor, te anunţ că a fost dat un ordin împotriva ta. El prevede că îţi este luat dreptul de a mai conduce regatul.

32 Te vor alunga dintre oameni; şi vei locui împreună cu animalele sălbatice de pe câmp! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi; şi vei trăi astfel şapte ani – până când vei recunoaşte că Cel foarte înalt guvernează deasupra regatului oamenilor şi că El îl oferă cui vrea!”

33 Chiar în acel moment s-a pus în aplicare sentinţa pronunţată împotriva lui Nabucodonosor. El a fost alungat dintre oameni; şi a mâncat iarbă ca boii. Corpul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor.

34 „Când a expirat timpul stabilit, eu, Nabucodonosor, am privit cu ochii mei spre cer; şi mi-a revenit capacitatea intelectuală. L-am binecuvântat pe Cel foarte înalt, L-am lăudat şi L-am glorificat pe Cel care este viu pentru eternitate. Guvernarea Lui nu se termină niciodată; iar regatul Lui există permanent, din generaţie în generaţie.

35 Toţi cei care locuiesc pe pământ nu pot să I se opună; El face tot ce doreşte cu fiinţele cereşti şi cu locuitorii pământului. Nu există nimeni care să îl poată opri sau care să aibă dreptul să îi zică: «Ce faci?».

36 Atunci mi-a revenit capacitatea de a judeca; şi mi-au fost date înapoi gloria regatului, faima şi strălucirea (pe care le-am avut). Consilierii şi oamenii mei educaţi m-au căutat din nou; şi am fost desemnat iar să conduc fostul meu regat. Faima pe care am avut-o, a depăşit-o pe aceea dinainte.

37 Acum eu, Nabucodonosor, Îl laud, Îl înalţ şi Îl glorific pe Regele cerului; pentru că tot ce face El, este adevărat. Toate metodele Lui şi toate acţiunile Lui sunt corecte. El poate (oricând) să îi umilească pe cei care sunt aroganţi.”

5

1 Regele Belşaţar a organizat un mare banchet la care au fost invitaţi să participe cei o mie de oameni educaţi ai lui; şi a băut vin împreună cu ei.

2 Atunci când era binedispus din cauza consumului de vin, Belşaţar a ordonat să fie aduse vasele de aur şi de argint pe care tatăl lui – numit Nabucodonosor – le luase din templul de la Ierusalim. Regele a dorit atunci să bea din ele împreună cu onorabilii lui invitaţi, cu soţiile lui şi cu femeile care îi erau concubine.

3 Deci au adus vasele de aur care fuseseră luate din acel templu – din casa lui Dumnezeu care fusese în Ierusalim – şi apoi regele, împreună cu invitaţii lui de onoare, cu soţiile lui şi cu femeile concubine pe care le avea, au băut din ele.

4 Au consumat astfel (din nou) vin; şi au lăudat zeii de aur, de argint, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră.

5 Atunci au apărut degetele unei mâini de om care scria în faţa suportului surselor de lumină, pe tencuiala peretelui palatului regal. Regele a fost cel care a văzut acea parte a mâinii care scria.

6 Atunci faţa lui şi-a schimbat culoarea; şi a avut gânduri care l-au determinat să intre în panică. Astfel i-au slăbit articulaţiile şoldurilor, iar genunchii i s-au lovit (involuntar) unul de altul.

7 Regele a strigat cu voce tare să fie aduşi vrăjitorii, astrologii şi ghicitorii. El le-a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va citi această scriere şi îmi va oferi interpretarea ei, va fi îmbrăcat cu haine roşii, va avea un lanţ de aur la gât şi va fi al treilea în conducerea regatului!”

8 Atunci au venit acolo toţi înţelepţii Babilonului; dar nu au putut nici să citească scrierea şi nici să îi spună regelui cum se interpretează ea.

9 Atunci regele Belşaţar a fost speriat, i s-a schimbat (din nou) culoarea feţei, iar invitaţii lui educaţi au fost foarte afectaţi.

10 Când a auzit cuvintele regelui şi ale demnitarilor lui, regina a intrat în sala unde fusese organizat banchetul; şi a zis: „Să trăieşti etern, rege! Să nu te sperie gândurile tale; şi să nu ţi se schimbe culoarea feţei!

11 Există în regatul tău cineva care are în el spiritul zeilor sfinţi. În timpul guvernării tatălui tău, la acel om s-a descoperit că are o capacitate specială de înţelegere a lucrurilor şi o înţelepciune ca a zeilor. Regele Nabucodonosor – tatăl tău –, l-a desemnat să fie şeful vrăjitorilor, al astrologilor şi al ghicitorilor;

12 pentru că s-au descoperit în el – adică în Daniel, căruia regele i-a pus numele Beltşaţar – un spirit special, ştiinţă şi perspicacitate în ce priveşte interpretarea viselor, elucidarea enigmelor şi rezolvarea lucrurilor încurcate. Acum, eu propun să fie chemat acest Daniel; şi el îţi va oferi interpretarea (scrierii)!”

13 Atunci Daniel a fost adus înaintea regelui, care l-a întrebat: „Tu eşti Daniel, unul dintre exilaţii veniţi din teritoriul numit Iuda pe care i-a adus aici acel rege care a fost tatăl meu?

14 Am auzit că ai spiritul zeilor şi că s-a constatat în tine o capacitate specială de înţelegere a lucrurilor, inteligenţă şi înţelepciune pe care nu o mai are nimeni (în tot regatul).

15 Până acum au fost aduşi înaintea mea înţelepţi şi vrăjitorii – ca să citească această scriere şi să îmi ofere interpretarea ei; dar nu au putut să îmi spună ce înseamnă aceste cuvinte.

16 Am aflat despre tine că poţi să oferi interpretări şi să rezolvi lucrurile încurcate. Acum, dacă vei putea să citeşti scrierea şi să îmi oferi interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în haine roşii, vei avea un lanţ de aur la gât şi vei fi al treilea în conducerea regatului.”

17 Daniel i-a răspuns regelui: „Păstrează-ţi darurile pentru tine; şi oferă altuia recompensele! Totuşi, voi citi regelui scrierea; şi îi voi spune interpretarea ei.

18 Să ştii, rege, că acel Dumnezeu care se (mai) numeşte «Cel foarte înalt» îi oferise tatălui tău, numit Nabucodonosor, un regat, dominare absolută, onoare şi faimă.

19 Din cauza autorităţii pe care i-o dăduse, toate popoarele, etniile şi ceilalţi oamenii care vorbesc orice fel de limbă, tremurau înaintea lui şi le era frică de el. Regele omora şi lăsa să trăiască pe cine dorea el. Punea în funcţii respectabile şi destituia din ele pe oricine, conform dorinţei lui suverane.

20 Dar când inima lui a devenit arogantă şi i s-a împietrit spiritul până la mândrie, a fost dat jos de pe tronul regatului lui; şi i-a fost luată gloria.

21 A fost alungat dintre oameni. Inima lui a devenit ca a animalelor sălbatice; şi a locuit împreună cu măgarii sălbatici. L-au hrănit cu iarbă ca pe boi; şi corpul lui a fost udat de roua cerului – până când a recunoscut că Dumnezeul foarte înalt guvernează deasupra regatului oamenilor şi că El îl oferă cui vrea.

22 Dar tu, Belşaţar, care eşti fiul lui, nu ai fost modest în inima ta, deşi ai ştiut toate aceste lucruri;

23 ci te-ai manifestat cu aroganţă împotriva Celui care este Stăpânul cerului. Ai ordonat ca vasele din casa Lui să fie aduse înaintea ta; şi împreună cu demnitarii tăi, cu soţiile tale şi cu femeile tale concubine, aţi băut (sfidător) vin din ele. Ai lăudat zeii de argint, de aur, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră – care nici nu văd, nici nu aud şi nici nu înţeleg ce li se spune – în loc să îl glorifici pe Dumnezeul în mâna Căruia este respiraţia ta şi toată viaţa pe care o trăieşti.

24 Din această cauză, El a trimis mâna care a făcut inscripţia.

25 Cuvintele scrise sunt acestea: «Mene, Mene, Techel, Uparsin».

26 Acum îţi voi spune care este interpretarea acestor cuvinte: «Mene» înseamnă că Dumnezeu a numărat zilele guvernării tale care s-a terminat.

27 «Techel» înseamnă că ai fost cântărit şi ai fost găsit uşor.

28 «Peres» (de la «Uparsin») înseamnă că regatul tău a fost împărţit în două şi dat mezilor şi perşilor.”

29 Imediat (după ce Daniel a tăcut), Belşaţar a dat un ordin; şi l-au îmbrăcat pe Daniel în haine roşii, i-au pus un lanţ de aur la gât şi l-au desemnat al treilea în conducerea regatului.

30 Dar chiar în acea noapte, Belşaţar – regele caldeenilor – a fost omorât.

31 Apoi Darius, medul, care avea vârsta de şaizeci şi doi de ani, a primit (aprobarea să conducă) regatul.

6

1 Darius a decis să desemneze în regatul lui o sută douăzeci de guvernatori cu autoritate absolută, care să fie repartizaţi în tot teritoriul.

2 A decis să fie şi trei supraveghetori-şefi ai tuturor acestora. Între cei trei (supraveghetori) era şi Daniel. Guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor erau datori să se subordoneze celor trei supraveghetori, astfel încât regele să nu sufere vreo pagubă.

3 Dar dintre cei trei supraveghetori care erau şefii guvernatorilor cu autoritate absolută în teritoriul regatului, Daniel era un om special – pentru că în el era un spirit distinct; iar regele se gândea să îi ofere autoritate superioară celorlalţi (conducători) care existau în tot regatul lui.

4 Atunci supraveghetorii şi guvernatorii cu autoritate absolută au planificat să găsească o acuzaţie împotriva lui Daniel referitoare la treburile regatului; dar nu au reuşit să găsească niciun cap de acuzare şi nicio greşeală (în activitatea lui) – pentru că el era om de încredere şi nu se putea găsi în el vreo greşeală făcută din neatenţie sau vreo abatere de la ce este corect.

5 Acei oameni au zis: „Nu găsim în acţiunile acestui Daniel nimic de condamnat. Am putea să îl reclamăm (regelui) doar dacă vom găsi ceva din legea Dumnezeului lui pe care el o respectă!”

6 Atunci, acei supraveghetori şi guvernatori s-au dus cu mare zgomot la rege; şi i-au zis: „Rege Darius, să trăieşti etern!

7 Toţi supraveghetorii regatului, demnitarii, guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor, consilierii şi ceilalţi guvernatori sunt de acord să se scrie un decret regal care să prevadă o interdicţie. În el să se precizeze că oricine se va ruga în următoarele treizeci de zile altui zeu sau altui om decât ţie, rege, să fie aruncat în groapa cu lei.

8 Acum, rege, aprobă această interdicţie şi semnează decretul; pentru ca nimeni să nu îi poată modifica în vreun fel conţinutul – aşa cum prevede legea mezilor şi a perşilor care spune că din momentul în care a fost emisă, nicio lege nu mai poate fi abrogată.”

9 Atunci regele Darius a semnat decretul care conţinea această interdicţie.

10 Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel a continuat să meargă în casa lui care avea deschise ferestrele de sus spre (fostul oraş) Ierusalim; şi de trei ori pe zi, îngenunchea, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul lui – aşa cum făcuse şi înainte.

11 Atunci acei oameni au venit prin surprindere în casă; şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi implorând bunătatea Dumnezeului lui.

12 Apoi s-au prezentat înaintea regelui şi i-au amintit de interdicţia regală, zicându-i: „Oare nu ai semnat tu o interdicţie conform căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om cu excepţia ta, să fie aruncat în groapa cu lei?” Regele a răspuns: „Ba da; este adevărat. Am semnat o interdicţie care respectă legea mezilor şi a perşilor, care prevede că după ce a fost emisă, nicio decizie nu mai poate fi (vreodată) abrogată.”

13 Ei i-au mai zis regelui: „Să ştii, rege, că Daniel – unul dintre exilaţii veniţi din teritoriul numit Iuda – îţi sfidează decretul. El nu respectă interdicţia pe care ai semnat-o; şi a continuat să se roage de trei ori pe zi!”

14 Când a auzit acest lucru, regele s-a întristat foarte mult; şi s-a gândit cum să îl salveze pe Daniel. Până la apusul soarelui, el s-a tot gândit cum să procedeze ca să îl scape (de consecinţa nerespectării acelui decret).

15 Apoi, acei oameni au venit gălăgioşi la rege; şi i-au zis: „Să ştii, rege, că legea mezilor şi a perşilor prevede că orice interdicţie şi orice decret dat de rege, nu se poate anula!”

16 Atunci regele a dat ordin să fie adus Daniel şi să fie aruncat în groapa cu lei. Regele i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti permanent, să te salveze!”

17 Au adus o piatră pe care au pus-o să blocheze ieşirea din groapă; iar regele a sigilat-o cu inelul lui şi cu inelul oamenilor lui remarcabili – ca să nu se schimbe nimic pentru Daniel.

18 Apoi regele s-a retras în palatul lui; şi a stat acolo noaptea fără să mănânce şi fără să i se aducă vreo dansatoare. El nu a putut deloc să doarmă.

19 Când s-a luminat, regele s-a ridicat şi s-a dus repede la groapa cu lei.

20 S-a apropiat de ea şi l-a strigat pe Daniel cu o voce care demonstra că fusese afectat de durere (sufletească) pentru situaţia lui. Regele i-a zis lui Daniel: „Daniele, sclav al Dumnezeului care este viu, a putut Dumnezeul tău, căruia permanent Îi slujeşti, să te salveze de lei?”

21 Daniel i-a răspuns regelui: „Să trăieşti etern, rege!

22 Dumnezeul meu Şi-a trimis îngerul care a închis gura leilor; iar aceştia nu mi-au făcut niciun rău – pentru că am fost nevinovat înaintea Lui. Şi nici împotriva ta, rege, nu am făcut nimic rău!”

23 Atunci regele s-a bucurat mult văzând ce s-a întâmplat cu Daniel; şi a dat ordin să fie scos din groapă. Daniel a fost scos de acolo: şi nu s-a putut constata nici măcar o rană pe el – pentru că s-a încrezut în Dumnezeul lui.

24 Regele a ordonat să fie aduşi înaintea lui oamenii care îl reclamaseră pe Daniel. Apoi, aceia au fost aruncaţi în groapa cu lei – nu numai ei, ci şi fiii lor şi soţiile lor. Imediat cum au ajuns în partea de jos a gropii, leii i-au prins şi le-au sfărâmat toate oasele.

25 Apoi regele Darius a scris tuturor popoarelor, etniilor şi oamenilor care vorbesc orice fel de limbă din tot teritoriul ţării lui: „Pacea să vă fie înmulţită!

26 Ordon ca în orice parte a regatului meu, oamenii să tremure în faţa Dumnezeului lui Daniel şi să îl respecte. El este Dumnezeul viu care trăieşte permanent! Regatul Lui nu va fi niciodată distrus; şi guvernarea Lui nu va avea sfârşit.

27 El scapă şi salvează. El face semne şi miracole în cer şi pe pământ. El l-a salvat pe Daniel din ghearele leilor!”

28 Daniel a trăit bine în timpul guvernării lui Darius şi a persanului Cirus.

7

1 În primul an al guvernării lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a avut un vis; şi au fost viziuni în mintea lui, în timp ce dormea. Apoi Daniel a scris visul şi a relatat lucrurile care aveau semnificaţie.

2 Daniel a spus: „În timpul viziunii mele pe care am avut-o noaptea, am privit şi am văzut că cele patru vânturi ale cerului s-au declanşat pe acea mare care are mari dimensiuni.

3 Din ea au ieşit patru animale sălbatice mari. Fiecare animal era diferit de celelalte.

4 Primul semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. L-am privit până când i-au fost smulse aripile. A fost ridicat de la pământ, a stat pe picioarele lui ca un om şi i s-a dat o inimă omenească.

5 Apoi am văzut un al doilea animal sălbatic. El era ca un urs. Stătea culcat pe o parte şi ţinea trei coaste între colţii gurii lui. Acestui animal sălbatic i s-a spus: «Ridică-te şi mănâncă multă carne!».

6 În acel moment am privit şi am văzut că mai era un alt animal, ca un leopard. Acela avea pe spate patru aripi ca de pasăre şi patru capete. Lui i s-au oferit teritorii în care să fie stăpân.

7 Atunci, în timpul viziunilor mele nocturne, am privit din nou şi am mai observat că era un al patrulea animal sălbatic. El provoca frică, era fioros şi avea o foarte mare forţă. Cu dinţii lui mari de fier, devora şi sfărâma. Apoi călca resturile cu picioare lui. Era diferit de toate celelalte animale sălbatice pe care le văzusem înaintea lui; şi avea zece coarne.

8 Priveam cu atenţie la acele coarne; şi am observat că a apărut între ele un alt corn mai mic. Când a apărut el, i-au fost smulse trei dintre primele coarne. Acel corn avea nişte ochi – ca ai unui om – şi o gură care vorbea cu aroganţă.

9 În timp ce priveam, au fost aşezate nişte tronuri; şi Cineva bătrân, a luat loc. Haina Lui era albă ca zăpada, iar părul de pe capul Lui semăna cu lâna curată. Tronul acelui Bătrân era numai flăcări, iar roţile tronului erau formate dintr-un foc care ardea cu intensitate.

10 Înaintea Lui ieşea şi curgea un râu de foc. Era slujit de mii de mii de slujitori; şi alţi zece mii de ori câte zece mii stăteau înaintea Lui. Am văzut că a fost o judecată; şi au fost deschise nişte cărţi.

11 Am continuat să privesc din cauza răsunetului cuvintelor arogante pe care le pronunţa acel corn. Am privit până când acel animal sălbatic a fost omorât. Corpul lui a fost distrus şi aruncat în foc, ca să fie ars.

12 Celorlalte animale sălbatice li s-a luat guvernarea; dar li s-a permis o prelungire a vieţii un timp, până la un anume termen.

13 Am privit în timpul viziunilor mele de noapte; şi am mai văzut că pe norii cerului venea Cineva care era ca un fiu al omului. El S-a apropiat de acel Bătrân; şi a fost adus înaintea Sa.

14 Aceluia care semăna cu un fiu al omului I s-a dat autoritatea, onoarea şi dreptul să guverneze regatul – pentru ca Lui să Îi slujească toate popoarele, toate etniile şi toţi oamenii care vorbesc orice fel de limbă. Guvernarea Lui este eternă şi va fi permanentă; iar regatul Lui nu va fi distrus niciodată!

15 Eu, Daniel, am fost neliniştit în spiritul meu; şi am fost speriat de viziunile din mintea mea.

16 M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau în apropierea mea; şi i-am cerut să îmi spună adevărul despre tot ce văzusem. El mi-a vorbit şi mi-a arătat interpretarea acelor lucruri, zicând:

17 «Aceste patru mari animale sălbatice sunt patru regi care vor veni să guverneze pe pământ.

18 Dar sfinţii Celui foarte înalt vor primi Regatul şi îl vor conduce pentru totdeauna, în eternitate.”

19 Apoi am dorit să înţeleg (mai detaliat) ce înseamnă al patrulea animal sălbatic. El era diferit de toate celelalte şi foarte fioros. Avea colţi de fier şi gheare de bronz; devora, sfărâma şi călca resturile cu picioarele lui.

20 Am dorit să înţeleg atât semnificaţia celor zece coarne de pe capul lui, cât şi ce înseamnă celălalt corn care apăruse şi în faţa căruia căzuseră trei. Acel corn avea ochi, o gură care vorbea cu aroganţă şi era mai impunător decât celelalte.

21 Am privit din nou şi am văzut cum acel corn a făcut război cu sfinţii pe care i-a învins.

22 Acest lucru s-a întâmplat până când a venit acel Bătrân şi a făcut dreptate sfinţilor Celui foarte înalt şi până când a venit vremea în care sfinţii au luat Regatul ca să îl guverneze ei.

23 El mi-a zis: „Al patrulea animal sălbatic este un al patrulea regat care va fi pe pământ. El va fi diferit de toate celelalte regate. Va devora tot pământul, îl va călca în picioare şi îl va sfărâma.

24 Cele zece coarne sunt zece regate care vor proveni din acel regat. După ele, va veni să guverneze un altul. El va fi diferit de ceilalţi (regi); şi îi va umili pe trei dintre ei.

25 Va pronunţa cuvinte ofensatoare împotriva Celui foarte înalt; şi îi va exploata pe sfinţii Lui. Se va gândi să schimbe obiceiurile vremurilor şi legea; iar sfinţii vor ajunge la discreţia lui o perioadă de timp, apoi încă două asemenea perioade şi jumătate.

26 Dar va fi o judecată; şi i se va lua autoritatea ca să fie distrusă pentru totdeauna.

27 Apoi, guvernarea, autoritatea şi faima regatelor care sunt oriunde sub cer, vor fi date poporului sfinţilor Celui foarte înalt. Regatul Lui este unul etern; şi toate autorităţile Îi vor sluji şi Îl vor asculta!”

28 Aici s-au terminat cuvintele celui care mi-a vorbit. Eu – Daniel – am fost foarte speriat de gândurile mele; şi mi s-a schimbat culoarea feţei. Dar am păstrat acele cuvinte în inima mea.

8

1 În al treilea an al guvernării regelui Belşaţar, eu – Daniel – am avut o altă viziune.

2 În ea am văzut că eram în capitala Susa, în provincia Elam; şi stăteam pe malul râului Ulai.

3 Am privit; şi am observat că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Acele coarne erau lungi; dar unul era mai lung decât celălalt. Acel corn mai lung crescuse ultimul.

4 Am văzut cum berbecul împungea spre Vest, spre Nord şi spre Sud. Niciun animal nu i se putea opune; şi nimeni nu putea scăpa de autoritatea lui. El făcea ce dorea; şi a ajuns să aibă o mare forţă.

5 În timp ce doream să înţeleg aceste lucruri, am observat că a venit un ţap din Est. El parcursese toată suprafaţa pământului, dar fără să îl să atingă. Acel ţap avea un corn impunător între ochi.

6 A mers până la acel berbec cu două coarne pe care l-am văzut stând lângă râu. S-a dus spre el cu mare determinare şi foarte supărat împotriva lui.

7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec într-un mod foarte violent. Apoi l-a lovit cu mare forţă şi i-a rupt cele două coarne. Berbecul nu a avut forţa care să îi permită să i se opună. Ţapul l-a trântit pe pământ şi l-a călcat cu picioarele lui. Şi nu a fost nimeni care să poată salva berbecul de forţa acelui ţap.

8 Apoi ţapul a continuat să aibă o forţă din ce în ce mai mare. Dar când a ajuns la forţa lui maximă, i s-a rupt acel corn mare. În locul lui au apărut alte patru coarne impunătoare, orientate spre cele patru vânturi ale cerului.

9 Din unul dintre acele coarne a ieşit un altul mai mic care a crescut exagerat de mult spre Sud, spre Est şi spre ţara minunată.

10 S-a înălţat până la armata cerului, a aruncat pe pământ atât o parte din ea, cât şi unele dintre stele. Apoi le-a călcat cu picioarele lui.

11 S-a înălţat până la conducătorul armatei şi i-a luat sacrificiul pe care îl oferă el permanent; iar localul sanctuarului Lui a fost dărâmat.

12 Armata şi sacrificiul oferit continuu au ajuns la discreţia lui – din cauza nedreptăţii comise. Cornul a aruncat adevărul la pământ şi a reuşit în toate acţiunile lui.

13 Atunci am auzit un sfânt vorbind; şi un alt sfânt îl întreba pe cel care vorbea: „În cât timp se va întâmpla ce am văzut în viziunea despre sacrificiul continuu, despre nedreptatea care a adus dezastrul, despre călcarea cu picioarele a sfântului local al sanctuarului şi despre distrugerea armatei?”

14 El mi-a dat mie răspunsul, zicând: „Până se vor întâmpla aceste lucruri, vor trece două mii trei sute de seri şi de dimineţi; apoi sfântul sanctuar va fi curăţat.”

15 În timp ce eu, Daniel, aveam această viziune şi doream să o înţeleg, a venit cineva ca un om; şi stătea în picioare înaintea mea.

16 Am auzit o voce de om care venea din mijlocul râului Ulai. Ea striga, zicând: „Gabriel, ajută-l să înţeleagă această viziune!”

17 Când a venit lângă locul unde eram, m-am speriat şi am căzut cu faţa spre pământ. El mi-a zis: „Fiul omului, să ştii că viziunea se referă la vremea sfârşitului!”

18 Când mi-a vorbit el, am căzut leşinat cu faţa spre pământ. El m-a atins şi m-a ridicat din nou pe picioare în locul unde eram.

19 Apoi mi-a zis: „Să ştii că îţi voi spune ce se va întâmpla în ultima vreme care va fi una a indignării – pentru că viziunea se referă la timpul când va fi sfârşitul.

20 Berbecul pe care l-ai văzut şi care avea cele două coarne, îi reprezintă pe regii Mediei şi ai Persiei.

21 Acel ţap impunător este regele Greciei. Cornul mare care era între ochii lui, este primul (ei) rege.

22 Faptul că acest corn a fost rupt şi că în locul lui au crescut alte patru coarne, înseamnă că din acest popor se vor forma patru regate; dar ele nu vor avea forţa celui iniţial.

23 La sfârşitul guvernării lor, când păcatele celor neascultători vor ajunge la limita maximă admisibilă, va veni să guverneze un rege curajos, arogant şi abil în comploturi.

24 El va avea o mare forţă; dar nu va acţiona în baza propriei lui autorităţi. Va face incredibile dezastre şi va reuşi să realizeze tot ce îşi va propune. Îi va distruge pe cei care deţin forţa; şi va învinge poporul sfinţilor.

25 Din cauza inteligenţei lui şi a succesului înşelăciunilor lui, inima îi va deveni arogantă. Va distruge pe mulţi care credeau că trăiesc într-un climat de securitate; şi se va opune chiar Conducătorului conducătorilor. Dar(, în final,) acel rege va fi sfărâmat fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.

26 Să ştii că viziunea în care ţi s-a vorbit despre acel număr de seri şi de dimineţi, este adevărată. Dar tu să îi ţii secretă semnificaţia; pentru că ea se referă la nişte zile îndepărtate.”

27 Eu, Daniel, am fost extenuat şi bolnav câteva zile. Apoi m-am ridicat şi am fost preocupat cu treburile regelui. Eram surprins din cauza acelei viziunii pe care nu o putea înţelege nimeni.

9

1 Era primul an al guvernării lui Darius – fiul lui Ahaşveroş – care aparţinea poporului mezilor. El fusese făcut rege în teritoriul caldeenilor.

2 Deci în primul lui an de guvernare, eu, Daniel, citind cărţile, am înţeles ce număr de ani trebuia să treacă pentru ruinele Ierusalimului – conform Cuvântului lui Iahve spus profetului Ieremia. Acolo scria că trebuie să treacă şaptezeci de ani.

3 Mi-am îndreptat faţa către Dumnezeul care se numeşte Iahve, ca să Îl caut prin rugăciune, cu cereri şi cu post, îmbrăcându-mă cu sac şi punând cenuşă pe mine.

4 M-am rugat Dumnezeului meu numit Iahve; şi I-am vorbit sincer, zicând: „O, Doamne, Tu care eşti Dumnezeul mare şi care inspiri (oricui) frică. Tu Îţi respecţi legământul şi bunătatea faţă de cei care Te iubesc şi care respectă poruncile Tale.

5 Noi am păcătuit, am greşit, am fost răi şi ne-am revoltat. Ne-am îndepărtat de poruncile şi de regulile Tale.

6 Nu am ascultat de slujitorii Tăi, de profeţi, care vorbeau în numele Tău regilor noştri, prinţilor, strămoşilor noştri şi întregului popor din ţară.

7 Doamne, ai dreptate: nouă trebuie astăzi să ni se umple faţa de ruşine. Da, nouă: fiecărui bărbat care provine din teritoriul numit Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului popor Israel care este acum aproape sau departe – din orice ţară unde i-ai alungat din cauza faptului că s-au făcut vinovaţi de infidelitate faţă de Tine.

8 Doamne, noi merităm să ni se umple faţa de ruşine. Da, nouă, regilor noştri, conducătorilor noştri şi strămoşilor noştri; pentru că am păcătuit faţă de Tine!

9 Dar Dumnezeul nostru – numit Iahve – are milă şi iertare, deşi împotriva Lui ne-am revoltat (prin neascultare)!

10 Nu am ascultat ce ne vorbea Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve. Am refuzat să ne trăim viaţa conform legilor Lui pe care ni le-a dat prin intermediul profeţilor care sunt slujitorii Săi.

11 Tot poporul Israel Ţi-a încălcat legea (pe care ne-ai dat-o); şi astfel, el s-a îndepărtat, refuzând să asculte ce îi spunea vocea Ta. Aşa ne explicăm acum de ce s-au revărsat peste noi jurământul şi blestemul care au fost scrise în legea lui Moise, sclavul lui Dumnezeu; pentru că noi am păcătuit împotriva acestui Dumnezeu.

12 El Şi-a respectat astfel cuvântul pe care-l pronunţase împotriva noastră şi împotriva conducătorilor noştri care ne judecau. Iahve a adus peste noi un dezastru atât de mare, încât ce i s-a întâmplat Ierusalimului, nu s-a mai întâmplat nicăieri sub cer.

13 Acest dezastru ne-a afectat exact cum este scris în legea lui Moise; iar noi nu ne-am rugat Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve, acceptând să ne întoarcem de la nedreptăţile noastre şi să luăm în considerare adevărul Tău.

14 Astfel, Iahve a avut grijă să aducă acest dezastru peste noi; pentru că El este corect în tot ce a făcut, dar noi nu am ascultat ce ne spunea vocea Sa.

15 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, recunosc că noi am păcătuit şi că am fost răi. Tu eşti cel care Ţi-ai scos poporul de pe teritoriul Egiptului cu forţa braţului Tău; şi Ţi-ai făcut un nume care este cunoscut şi astăzi.

16 Doamne, conform lucrărilor Tale făcute cu dreptate, Te rog să Îţi îndepărtezi mânia şi marea Ta supărare faţă de oraşul Tău – faţă de Ierusalim. Ea să se îndepărteze astfel de muntele Tău sfânt; pentru că din cauza păcatelor şi a nedreptăţilor strămoşilor noştri a ajuns Ierusalimul şi poporul Tău de ruşinea tuturor celor care ne înconjoară!

17 Dumnezeul nostru, ascultă acum rugăciunea sclavului Tău şi cererile lui. De dragul Tău, Doamne, fă să lumineze faţa Ta peste localul sanctuarului Tău care este devastat!

18 Dumnezeule, apleacă-Ţi urechea şi ascultă! Deschide-Ţi ochii şi priveşte la ruinele noastre şi la oraşul peste care este chemat numele Tău! Nu în baza faptelor noastre corecte Îţi aducem cererile noastre înaintea Ta; ci pentru marea Ta bunătate (avem curajul să vorbim astfel).

19 Stăpâne, ascultă-ne şi iartă(-ne)! Ia în considerare aceste cuvinte! Dumnezeul meu, de dragul Tău lucrează şi nu întârzia (cu răspunsul); pentru că numele Tău este chemat peste oraşul Tău şi peste poporul Tău!”

20 Astfel vorbeam, mă rugam recunoscând sincer păcatul meu şi al poporului meu numit Israel; şi îmi aduceam cererile înaintea Dumnezeului meu, numit Iahve, pledând pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu.

21 În timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, „omul” Gabriel – pe care îl văzusem în viziunea anterioară – a venit repede în zbor şi s-a apropiat de mine chiar în momentul când (în mod normal, în templu) se oferea sacrificiul de seară.

22 El m-a făcut să înţeleg (ce doream să ştiu), spunându-mi: „Daniel, am venit acum să îţi ofer discernământ şi să te ajut să ai înţelegere.

23 Când ai început să te rogi, deja a fost pronunţată o sentinţă; iar eu am venit să te anunţ (despre ea); pentru că tu eşti agreat de Dumnezeu. Deci fii atent la cuvintele ei; şi urmăreşte să înţelegi viziunea!

24 S-a luat decizia conform căreia va trece o perioadă de şaptezeci de ori câte şapte perioade de timp până când poporul tău va putea reveni în oraşul tău sfânt. Abia după acest timp se va termina nedreptatea, se va opri comiterea păcatelor, vina va fi achitată şi va apărea dreptatea eternă. Până atunci, viziunea va fi sigilată; şi profeţia care vorbeşte despre dedicarea prin ungere cu ulei a Celui foarte sfânt (ca Rege), va aştepta să fie confirmată.

25 Să ştii şi să înţelegi că de la emiterea ordinului de restaurare şi de reconstruire a Ierusalimului şi până la Conducătorul uns (ca Rege), vor fi de şapte ori câte şapte perioade de timp; şi apoi încă şaizeci şi două de perioade de timp. Îi vor fi refăcute (Ierusalimului) atât piaţa, cât şi şanţurile (de apărare). Dar aceste lucruri se vor întâmpla în vremuri de mare dificultate.

26 După cele şaizeci şi două de perioade de timp, cel uns (ca rege) va fi distrus; şi totuşi, acest lucru nu îl va afecta. Armata unui conducător care va veni, va distruge oraşul şi sfântul local al sanctuarului lui. Sfârşitul va fi ca printr-un potop; iar războiul va dura până la sfârşit. Dezastrele (care vor fi atunci) sunt deja decise.

27 El va ratifica un legământ categoric cu mulţi oameni, pentru o perioadă de şapte ani. Dar la jumătatea celor şapte ani, va face să înceteze ritualul oferirii permanente a animalului sacrificat şi a darului de mâncare (în sanctuar). Atunci va pune pe streaşina templului oribila imagine a distrugerii – până va veni acel dezastru decis împotriva oraşului devastat.”

10

1 În al treilea an al guvernării lui Cirus, regele Persiei, i s-a revelat un cuvânt lui Daniel care fusese numit Beltşaţar. Cuvântul este adevărat şi anunţă un mare război. El a înţeles cuvântul. Semnificaţia lui i-a venit printr-o viziune.

2 În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni.

3 Nu am mâncat mâncăruri speciale, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin; şi nu m-am uns deloc (cu substanţe de întreţinere a pielii) – până nu au expirat cele trei săptămâni.

4 În a douăzeci şi patra zi din prima lună, eram pe malul marelui râu care se numeşte Tigru.

5 Am privit şi am văzut că acolo era un bărbat îmbrăcat în haine făcute din in şi legat la mijloc cu o centură făcută din aur de Ufaz.

6 Corpul lui era asemănător crisolitului. Faţa lui avea strălucirea fulgerului. Ochii lui erau ca cea mai intensă flacără de foc. Avea mâinile şi picioarele ca bronzul lustruit; iar vocea lui era ca zgomotul produs de o mare mulţime de oameni.

7 Numai eu, Daniel, am văzut această viziune. Bărbaţii care erau cu mine, nu au văzut-o. Dar şi ei au fost afectaţi de o frică atât de mare, încât au fugit ca să se ascundă.

8 Astfel, am fost lăsat singur. Stăteam şi priveam această mare viziune. Nu am mai avut forţă (ca înainte), culoarea feţei mi s-a schimbat devenind ca a unui mort; şi am rămas fără energie.

9 Apoi am auzit sunetul cuvintelor lui. Iar când l-am auzit, am căzut leşinat cu faţa spre pământ.

10 Atunci m-a atins o mână şi m-a aşezat pe genunchii şi pe mâinile mele care tremurau.

11 El mi-a zis: „Daniel, om agreat de Dumnezeu, fii atent la cuvintele pe care ţi le voi spune! Stai în picioare; pentru că acum am fost trimis la tine!” Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând.

12 Apoi a continuat, zicând: „Daniel, să nu te sperii; pentru că toate cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care ai decis în inima ta să înţelegi şi să regreţi înaintea Dumnezeului tău ce se întâmplă (cu poporul tău)! Cuvintele tale au fost auzite; şi tocmai din cauza lor am venit eu acum.

13 Dar conducătorul regatului Persiei mi s-a opus pentru un timp de douăzeci şi una de zile. Totuşi, să ştii că Mihail, unul dintre cei mai remarcabili conducători, a venit să mă ajute; pentru că fusesem lăsat acolo, împreună cu regii Persiei.

14 Acum am venit să te învăţ despre ce se va întâmpla cu poporul tău în ultimele zile ale existenţei lui (pe pământ); pentru că viziunea se referă la acele vremuri!”

15 În timp ce îmi spunea aceste cuvinte, mi-am aplecat fruntea spre pământ şi am rămas mut.

16 Dar cineva care semăna cu un om mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura şi am început să vorbesc. I-am zis celui care stătea înaintea mea: „Stăpâne, văzând această viziune, m-am umplut de frică; şi am rămas fără energie.

17 Cum ar putea slujitorul Stăpânului meu să vorbească cu el? Nu mai am forţă; şi abia mai respir!”

18 Atunci cel care semăna cu om m-a atins din nou şi mi-a redat forţa.

19 El mi-a zis: „Nu te speria! Tu eşti un om agreat de Dumnezeu! Îţi urez să ai pace! Fii curajos! Şi foloseşte-ţi forţa pe care o ai (acum)!” În timp ce vorbea cu mine, am simţit cum îmi revin forţele. Apoi i-am zis: „Vorbeşte, Stăpâne, pentru că m-ai făcut să îmi revin!”

20 El m-a întrebat: „Ştii de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva conducătorului Persiei; iar când voi pleca, să ştii că va veni conducătorul Greciei.

21 Dar înainte de toate acestea îţi voi spune ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail care este conducătorul vostru.

11

1 În primul an al guvernării lui Darius, medul, am fost şi eu acolo, ca să îl ajut.

2 Acum vreau să ştii acest adevăr: vor mai fi încă trei regi în Persia. Al patrulea rege va strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi; şi când va avea autoritate din cauza bogăţiei, îi va face pe toţi să se revolte împotriva regatului Greciei.

3 Apoi va veni la guvernare un rege care va avea o mare forţă. El îşi va conduce regatul cu mare autoritate şi va face tot ce va dori.

4 După ce va fi înălţat, regatul lui va fi sfărâmat şi va fi împărţit în cele patru direcţii din care bat vânturile cerului. Dar fostul regat nu va rămâne urmaşilor lui şi nici nu va mai avea aceeaşi autoritate ca atunci când guverna el. Regatul acelui rege va fi dezrădăcinat şi va fi dat şi altor regi în afară de aceştia.

5 Regele din sud va deveni o forţă mai mare decât celelalte; dar unul dintre conducătorii lui îl va depăşi şi îşi va conduce cu mare autoritate propriul lui regat.

6 După câţiva ani, ei se vor alia. Fiica regelui din sud va veni la regele din nord, ca să ratifice alianţa. Totuşi, această alianţă nu va fi respectată. Deci acel rege şi autoritatea lui nu vor exista pentru mult timp. Fata va fi omorâtă împreună cu însoţitorii ei. Vor muri atunci şi cel în familia căruia s-a născut, împreună cu cel care a susţinut-o. În acele vremuri,

7 din rădăcinile ei va creşte o ramură tânără care să o înlocuiască. Acela va veni împotriva armatei regelui din nord şi va intra în fortăreaţa lui. Se va lupta cu cei din acel regat şi îi va învinge.

8 Va duce în Egipt, ca pradă de război, atât zeii lor formaţi din imagini turnate, cât şi vasele lor scumpe de argint şi de aur. Pentru câţiva ani, el va sta departe de regele de la Nord.

9 Atunci regele regatului din Nord va veni să lupte împotriva regatului regelui din Sud; dar se va întoarce în ţara lui.

10 Totuşi, fiii lui se vor pregăti de război; şi vor strânge o mulţime de armate care vor înainta. Vor veni ca un potop, vor traversa teritorii şi se vor lupta cu el. Vor face ca lupta să ajungă până spre fortăreaţa lui.

11 Văzând că se va întâmpla acest lucru, regele din Sud va veni să lupte împotriva celui din Nord care va organiza o mare armată. Totuşi, ea va fi învinsă de celălalt rege.

12 Când armata (celuilalt) va fi învinsă, inima regelui din Sud va deveni arogantă. Va omorî zeci de mii de oameni; dar tot nu va fi învingător.

13 Regele din Nord va strânge o altă armată – mai mare decât prima – şi după câţiva ani va înainta cu ea, transportând multe provizii.

14 În acele vremuri, mulţi vor decide să lupte împotriva regelui din sud. Nişte oameni violenţi din poporul tău se vor revolta – ca să facă să se confirme viziunea. Dar ei vor fi învinşi.

15 Când va veni regele din Nord, va ridica rampe pentru asalt şi va cuceri un oraş fortificat. Forţele regelui din Sud nu i se vor putea opune nici chiar atunci când vor participa la luptă trupele lui special antrenate pentru război.

16 Cel care va veni împotriva lui, va acţiona cum îi va plăcea; şi nimeni nu i se va (putea) opune. El se va opri în ţara minunată, având forţa distrugerii ei.

17 Va intenţiona să vină cu toată forţa regatului lui; şi va face o alianţă cu el, oferindu-i pe una dintre fiicele lui ca soţie. Astfel, va dori să îi distrugă regatul; dar nu va reuşi să facă acest lucru.

18 Apoi se va îndrepta spre marile insule şi va cuceri multe dintre ele. Dar un comandant va opri dezastrele pe care le făcea şi le va întoarce împotriva lui.

19 Acel rege se va duce spre fortăreţele din ţara lui; dar se va împiedica, va cădea şi nu va mai fi găsit.

20 Cel care îi va lua locul, va trimite un colector de taxe, ca să salveze astfel onoarea şi faima regatului. Dar în câteva zile, el va fi anihilat fără mânie şi fără luptă.

21 În locul lui va urca pe tronul regatului un om desconsiderat, căruia nu i se oferise faimă regală. El va veni în mod surprinzător şi va deveni conducătorul regatului printr-un complot.

22 Marile armate vor fi măturate din drumul lui; şi vor fi înfrânte. La fel se va întâmpla şi cu acel conducător care ratificase legământul.

23 După ce se vor uni cu el prin alianţă, va proceda într-un mod înşelător. Astfel, va acţiona cu mare forţă chiar dacă va folosi puţini oameni.

24 Va intra prin surprindere în locurile productive ale provinciei; şi va face ceva ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui. El va împărţi prada, jaful şi bogăţiile, concepând planuri împotriva fortificaţiilor. Dar acest lucru se va întâmpla numai pentru o vreme.

25 El îşi va provoca autoritatea şi curajul, înaintând împotriva regelui din Sud cu o mare armată. Regele din Sud se va implica în luptă cu o armată mult mai mare şi cu o forţă superioară lui; dar nu îl va învinge (pe cel din Nord) – din cauza planurilor rele concepute împotriva lui.

26 Cei care mănâncă din hrana oferită de el, vor urmări să îl omoare. Armata lui se va împrăştia; şi mulţi vor cădea învinşi.

27 Cei doi regi care vor avea în inimile lor dorinţa să facă rău, vor sta la aceeaşi masă şi vor vorbi diplomatic, minţindu-se unul pe altul. Dar nu vor reuşi (să supravieţuiască pentru mult timp, conform acelei înţelegeri); pentru că sfârşitul (lor) va fi la vremea stabilită.

28 Regele din Nord se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii; dar inima lui va fi împotriva sfântului legământ. Îşi va urma dorinţele; şi apoi se va întoarce în ţara lui.

29 La vremea stabilită, va reveni şi va înainta împotriva celor din Sud; dar nu se va mai întâmpla ca înainte.

30 Vor veni împotriva lui nişte corăbii din Chitim. Acele corăbii îl vor descuraja. Se va retrage şi se va manifesta foarte violent împotriva sfântului legământ. Când se va întoarce, îi va favoriza pe cei care au refuzat să mai respecte sfântul legământ.

31 Armatele trimise de el vor ocupa şi vor profana atât sanctuarul, cât şi fortăreaţa. Vor opri oferirea continuă a animalului sacrificat; şi vor instala acolo imaginea oribilă a distrugătorului.

32 Prin metode diplomatice, îi va atrage de partea lui pe cei care încalcă legământul. Dar aceia din popor care Îl vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor avea forţa să reziste acestei tentaţii.

33 Înţelepţii poporului îi vor învăţa pe mulţi. Acest lucru se va întâmpla chiar dacă pentru un timp unii dintre ei vor cădea omorâţi cu sabia sau vor muri în incendii, în captivitate ori în urma jafurilor.

34 Când vor muri, vor primi puţin ajutor; şi mulţi vor veni într-un mod ipocrit să se alieze cu ei.

35 Unii dintre înţelepţi vor cădea – ca să fie încercaţi, curăţaţi şi albiţi până la vremea sfârşitului – pentru că finalul va fi doar când va expira timpul stabilit.

36 Regele va face atunci tot ce va dori. Se va auto-glorifica şi se va considera superior oricărui zeu. Va face declaraţii pe care nu le mai făcuse nimeni până atunci împotriva Dumnezeului dumnezeilor. El va reuşi până când va expira perioada de indignare – pentru că ce este stabilit, se va întâmpla.

37 Nu va lua în considerare nici zeii strămoşilor lui, nici pe cel dorit de femei. El va ignora orice zeu; şi se va auto-glorifica deasupra tuturor.

38 În locul lor va cinsti zeul fortăreţelor. Pe acela care fusese necunoscut strămoşilor lui, îl va onora oferindu-i aur, argint, pietre preţioase şi lucruri de mare valoare.

39 Cu ajutorul acelui zeu străin va lupta împotriva oraşelor fortificate. Celor care îl vor recunoaşte, le va oferi multe onoruri; şi pe mulţi dintre aceia îi va desemna în funcţii de conducere în teritoriul pe care li-l va împărţi.

40 La vremea când va fi sfârşitul lui, regele din Sud îi va declara război. Dar regele din Nord va veni în forţă ca o furtună împotriva aceluia, folosind care de luptă, călăreţi şi multe corăbii. Va invada multe ţări şi va trece prin ele ca un potop.

41 Va invada chiar şi minunata ţară. Multe teritorii vor fi ocupate; iar între cei care vor scăpa de această invazie, vor fi locuitorii din Edom, din Moab şi conducătorii amoniţilor.

42 Acel rege va invada şi va ocupa multe ţări; şi nici chiar Egiptul nu va scăpa.

43 Va deveni stăpânul unor comori secrete care conţin aur, argint şi tot felul de lucruri valoroase din Egipt; iar libienii şi cuşiţii vor sta la picioarele lui.

44 Dar când va primi nişte informaţii din Est şi din Nord, va fi afectat şi va pleca foarte supărat ca să anihileze şi să distrugă pe mulţi.

45 Îşi va extinde corturile regale de la mări până la sfântul munte glorificat. Dar apoi va ajunge la sfârşitul dominaţiei lui; şi atunci nimeni nu îl va ajuta (să supravieţuiască).

12

1 În acea vreme, va veni Mihail, marele conducător care protejează poporul tău. Va fi un timp de necaz – cum nu a fost de la începutul popoarelor şi până atunci. Dar în acele vremuri, din poporul tău vor fi salvaţi toţi aceia care îşi vor găsi numele scris în carte.

2 Mulţi dintre cei care dorm în pământ, se vor trezi: unii pentru viaţă eternă, iar alţii pentru ruşine şi dezonoare eternă.

3 Înţelepţii vor străluci ca cerul plin de stele; iar cei care au învăţat dreptatea pe mulţi, vor străluci ca stelele – pentru totdeauna.

4 Dar tu, Daniel, ţine secret aceste cuvinte şi sigilează cartea până la vremea când va veni sfârşitul. Atunci mulţi vor face cercetări (în ea); şi astfel, va creşte cunoaşterea!”

5 Apoi eu, Daniel, am privit şi am văzut că alte două persoane stăteau în picioare: una pe un mal al râului şi alta pe celălalt mal al lui.

6 Una dintre aceste persoane l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în haine de in care era deasupra apelor râului: „Cât va mai fi până când se vor întâmpla aceste lucruri surprinzătoare?”

7 Bărbatul îmbrăcat în haine de in şi care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă şi mâna stângă spre cer. Atunci l-am auzit jurând pe Cel care este etern viu, zicând: „Va mai fi o perioadă de timp, încă două şi apoi jumătate de perioadă! Când forţa sfântului popor va fi decimată, atunci se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

8 Eu am auzit, dar nu am înţeles. Atunci am întrebat: „Domnule, cum va fi sfârşitul acestor lucruri?”

9 El mi-a răspuns: „Du-te, Daniel; pentru că aceste cuvinte sunt secretizate şi sigilate până la vremea când va fi sfârşitul.

10 Mulţi se vor curăţa, se vor albi şi vor fi testaţi. Cei răi vor continua să fie răi; şi niciunul dintre ei nu va înţelege; dar cei înţelepţi vor înţelege.

11 De la vremea când va fi întrerupt sacrificiul continuu şi de la instalarea oribilei imagini a distrugătorului, vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.

12 Cel care aşteaptă şi ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile, este un om fericit.

13 Dar tu du-te – până când va veni sfârşitul! Te vei odihni. Apoi, la sfârşitul zilelor (existenţei Pământului), vei învia ca să îţi primeşti moştenirea!”