1

1 După moartea lui Iosua, israelienii L-au întrebat pe Iahve, zicând: „Care dintre triburile noastre să înceapă primul lupta împotriva canaaniţilor?”

2 Iahve le-a răspuns: „Să înceapă (tribul lui) Iuda. Să ştiţi că am dat (anticipat) acest teritoriu în mâna lui!”

3 Israelienii care proveneau din tribul lui Iuda, le-au zis fraţilor lor din tribul lui Simeon: „Veniţi cu noi pe teritoriul care ne-a fost dat, ca să ne luptăm împotriva canaaniţilor! Apoi vom merge şi noi cu voi pe teritoriul vostru!” Astfel, simeoniţii s-au dus cu ei.

4 Cei din tribul lui Iuda au plecat la luptă; şi Iahve a făcut ca atât canaaniţi cât şi periziţi, să fie învinşi de ei. Au omorât la Bezec zece mii de oameni.

5 Acolo l-au găsit pe Adoni-Bezec. S-au luptat împotriva lui, învingându-i pe canaaniţi şi pe periziţi.

6 Adoni-Bezec a reuşit să scape (prin fugă); dar ei l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare.

7 Atunci Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de regi care aveau tăiate degetele mari de la mâini şi de la picioare, erau determinaţi să adune bucăţile mici de hrană care cădeau sub masa mea! Dumnezeu a făcut să mi se întâmple exact cum am procedat eu cu alţii!” L-au dus în (teritoriul care urma să se numească) Ierusalim; şi a murit acolo.

8 Israelienii care aparţineau tribului lui Iuda, au atacat decisiv Ierusalimul şi l-au cucerit. Au omorât cu ajutorul sabiei toată populaţia de acolo; şi au dat foc oraşului.

9 Apoi, israelienii care formau tribul lui Iuda, s-au dus să lupte împotriva canaaniţilor care locuiau în regiunea muntoasă din partea de est a ţării şi în câmpie.

10 Mai întâi au început lupta împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron. Până atunci, Hebronul se numise Chiriat-Arba. Acolo i-au învins pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.

11 Din acea localitate, au continuat lupta împotriva locuitorilor Debirului. Înainte, Debirul se numea Chiriat-Sefer.

12 Caleb a zis: „Îi voi da ca soţie pe fiica mea, numită Acsa, aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul!”

13 Otniel – fiul lui Chenaz care era fratele mai mic al lui Caleb – a cucerit oraşul. Atunci Caleb i-a dat-o ca soţie pe fiica lui numită Acsa.

14 După un timp, Acsa i-a sugerat lui Otniel să îi ceară tatălui ei un teren. Când ea a coborât de pe măgar, Caleb a întrebat-o: „Ce doreşti?”

15 Ea i-a răspuns: „Dă-mi o binecuvântare adevărată; pentru că mi-ai dat (doar) un teritoriu în Neghev! Oferă-mi şi izvoare de ape!” Astfel, Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

16 Urmaşii chenitului care îi fusese socru lui Moise, au plecat din oraşul palmierilor împreună cu cei din tribul lui Iuda. Au mers spre deşertul lui Iuda, care este la sud de Arad. Au călătorit şi au rămas împreună cu oamenii din poporul israelian.

17 Apoi, israelienii din tribul lui Iuda s-au dus împreună cu simeoniţii şi i-au atacat pe canaaniţii care locuiau la Ţefat. Au distrus tot oraşul; şi apoi l-au numit Horma.

18 Iuda a mai cucerit Gaza şi teritoriul lui, Aşchelon împreună cu teritoriul lui şi Ecron împreună cu teritoriul lui.

19 Iahve a fost cu Iuda; şi astfel, acest trib a luat în proprietatea lui regiunea muntoasă; dar nu i-a putut alunga pe locuitorii din câmpie, pentru că aceia aveau care de fier.

20 Au dat lui Caleb oraşul Hebron, exact cum spusese Moise. Şi el i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac!

21 Beniamiţii nu i-au alungat pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim; şi astfel, iebusiţii au locuit în Ierusalim până astăzi.

22 Descendenţii lui Iosif au înaintat împotriva Betelului; şi Iahve a fost aliatul lor.

23 Israelienii care formau familia lărgită a lui Iosif, au spionat Betelul. Acest oraş se numise înainte Luz.

24 Spionii au văzut un om care ieşise din oraş; şi i-au zis: „Arată-ne pe unde se poate intra în acest oraş; şi vom fi buni cu tine!”

25 După ce le-a arătat intrarea în oraş, ei au tăiat cu sabia toată populaţia din el, cu excepţia acelui om pe care l-au lăsat să plece împreună cu toţi urmaşii lui.

26 El a ajuns pe teritoriul hitiţilor, unde a construit un oraş. L-a numit (tot) Luz; şi i-a rămas acest nume până astăzi.

27 Israelienii care formau tribul lui Manase, nu i-au alungat pe locuitorii din Bet-Şan şi pe cei care locuiau în satele din jurul lui; nici pe locuitorii din Taanah împreună cu cei care locuiau în satele din jurul lui; nici pe locuitorii din Dor, din Ibleam şi din Meghido împreună cu cei care erau în satele din jurul lor. Astfel, canaaniţii au continuat să locuiască în acele localităţi.

28 Când Israel a ajuns să fie o forţă dominantă în acea zonă, i-a obligat pe canaaniţi la muncă forţată; dar nu i-a alungat din acele teritorii.

29 Israelienii care formau tribul lui Efraim, nu i-au alungat nici ei pe canaaniţii care locuiau în Ghezer; şi astfel, canaaniţii au locuit (de atunci) printre ei.

30 Cei care formau tribul lui Zabulon, nu i-au alungat pe locuitorii din Chitron, nici pe cei din Nahalol. În consecinţă, canaaniţii au locuit printre ei; dar au fost obligaţi să presteze o muncă forţată.

31 Israelienii care formau tribul lui Aşer, nu i-au alungat nici pe locuitorii din Aco, nici pe cei din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afec şi din Rehob.

32 Astfel, aşeriţii au locuit printre canaaniţii care erau locuitorii acelor zone.

33 Cei care formau tribul lui Neftali, nu i-au alungat nici pe locuitorii din Bet-Şemeş, dar nici pe cei din Bet-Anat; ci au trăit printre canaaniţii care locuiseră în acele teritorii. Totuşi, locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost obligaţi să presteze o muncă forţată.

34 Amoriţii au respins atacurile daniţilor spre regiunea muntoasă; şi nu le-au permis să coboare la câmpie.

35 Amoriţii au continuat să locuiască pe muntele Heres, la Aialon şi la Şaalbim; dar au fost exploataţi de bărbaţii tribului lui Iosif. Aceştia i-au obligat să presteze pentru ei o muncă forţată.

36 Teritoriul amoriţilor începea de la Înălţimea Scorpionului şi ajungea până la Sela; apoi conducea „în sus”.

2

1 Îngerul lui Iahve s-a dus de la Ghilgal la Bochim; şi a zis (poporului): „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care le-am promis-o strămoşilor voştri! Am spus: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu acest popor.

2 Iar voi să nu ratificaţi legământ cu locuitorii acestor teritorii; ci să le dărâmaţi altarele!» Dar nu v-aţi conformat cerinţelor Mele! De ce aţi procedat aşa?

3 Acum vă vorbesc din nou, spunându-vă: nu îi voi (mai) alunga din teritoriile voastre; ci vă vor fi ca nişte spini în coaste, iar (închinarea la) zeii lor va fi pentru voi o permanentă tentaţie (păcătoasă)!”

4 După ce li S-a adresat israelienilor cu toate aceste cuvinte, ei au început să plângă.

5 Au numit acel loc Bochim; şi au adus animale pe care le-au sacrificat acolo lui Iahve.

6 După ce Iosua a dat oamenilor poporului ocazia să meargă fiecare în teritoriul lui, israelienii s-au dus să ia ţara în proprietate: fiecare, conform teritoriului primit (prin tragere la sorţi) ca moştenire.

7 Poporul a slujit lui Iahve cât timp a trăit Iosua şi doar atât cât au mai existat bătrânii care l-au urmat. Ei fuseseră dintre cei care văzuseră toate marile lucrări pe care le făcuse Iahve pentru Israel.

8 Iosua – fiul lui Nun, robul lui Iahve – a murit când avea vârsta de o sută zece ani.

9 L-au înmormântat în teritoriul pe care îl primise ca moştenire – la Timnat-Heres – în regiunea muntoasă locuită de urmaşii lui Efraim care este în partea de nord a muntelui Gaaş.

10 Apoi, toţi oamenii acelei generaţii au fost adăugaţi părinţilor lor. După ei a existat o altă generaţie care nu Îl cunoştea pe Iahve şi care nu ştia nici despre lucrările făcute de El pentru Israel.

11 Atunci israelienii au făcut fapte despre care Iahve spusese că sunt rele; şi au slujit baalilor.

12 Abandonând pe Dumnezeul strămoşilor lor numit Iahve care îi scosese de pe teritoriul Egiptului, s-au dus să se închine zeilor popoarelor care îi înconjurau. S-au închinat înaintea lor, mâniindu-L pe Iahve.

13 Astfel, ei L-au abandonat, slujind lui Baal şi Astartei.

14 Iahve Şi-a declanşat mânia împotriva lui Israel; şi a făcut ca israelienii să ajungă la discreţia jefuitorilor lor care le-au devastat ţara. În acelaşi timp, israelienii au ajuns la discreţia duşmanilor ale căror teritorii erau lângă ale lor; şi nu au mai fost capabili să li se opună.

15 Oriunde mergeau, mâna lui Iahve era împotriva lor ca să le facă rău, exact cum îi avertizase şi cum le jurase El cu mai mult timp în urmă. Au ajuns astfel într-o mare dificultate.

16 Iahve le-a desemnat judecători, ca să îi elibereze din exploatarea celor care îi jefuiau.

17 Dar nu au ascultat nici de judecătorii lor; ci s-au prostituat cu acei zei, închinându-se înaintea lor. Foarte repede au deviat de la drumul pe care merseseră strămoşii lor în ascultare de poruncile lui Iahve; şi nu au trăit ca ei.

18 Atunci când Iahve le desemna un judecător, El îl susţinea; şi astfel, îi elibera din opresiunea pe care o practicau duşmanii lor. Cât timp trăia acel judecător, ei erau liberi. Lui Iahve I se făcea milă de israelieni când îi vedea gemând înaintea celor care îi persecutau şi care îi exploatau.

19 Dar după ce murea acel judecător, ei se întorceau la comportamentul lor (greşit), deviind astfel de la drumul corect chiar mai mult decât predecesorii lor. Astfel, ei se duceau după alţi dumnezei, slujeau acestora şi se închinau înaintea lor. Nu au acceptat să renunţe la faptele şi la comportamentele lor rele.

20 Atunci Iahve Şi-a declanşat mânia împotriva lui Israel; şi a zis: „Pentru că acest popor a încălcat legământul a cărui respectare o poruncisem încă din vremea strămoşilor lui şi nu a făcut ce i-am cerut,

21 nu voi mai continua să alung din teritoriul lui pe niciunul dintre popoarele pe care le-a lăsat Iosua atunci când a murit.

22 Astfel, prin existenţa lor, Eu voi testa poporul Israel, ca să văd dacă va trăi în mod consecvent ca strămoşii lui în ascultare de cerinţele poruncilor lui Iahve!”

23 Atunci Iahve a lăsat acele popoare a căror eliminare nu a determinat-o în timpul vieţii lui Iosua. Ele au rămas acolo unde erau; şi Iahve nu le-a alungat din acele teritorii.

3

1 Urmează prezentarea acelor popoare pe care Iahve le-a lăsat să trăiască acolo; pentru ca, prin intermediul lor, să îi testeze pe israelienii care nu participaseră la războaiele de cucerire a Canaanului.

2 Astfel, cei din următoarele generaţii care nu cunoşteau războiul, l-au învăţat (în aceste circumstanţe).

3 Deci acele popoare erau: filistenii cu cei cinci regi ai lor, toţi canaaniţii, sidonienii şi hiviţii care locuiau în zona muntoasă a Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.

4 Ele au fost folosite pentru testarea israelienilor; pentru că Iahve dorea să vadă dacă vor respecta poruncile pe care El le dăduse (poporului în vremea) strămoşilor lor, prin Moise.

5 Astfel, israelienii au locuit printre canaaniţi, printre hitiţi, printre amoriţi, printre periziţi, printre hiviţi şi printre iebusiţi.

6 Au luat pe fetele lor ca soţii, au dat pe fetele lor fiilor acestora şi au slujit zeilor lor…

7 Israelienii au făcut fapte despre care Iahve le spusese că sunt rele. L-au uitat pe Dumnezeul lor care se numeşte Iahve; şi astfel au slujit imaginilor lui Baal şi Astartei.

8 Atunci s-a declanşat mânia lui Iahve împotriva poporului Israel; şi El i-a vândut ca sclavi lui Cuşan-Rişataim care era rege în Aram-Naharaim. Israelienii i-au slujit opt ani lui Cuşan-Rişataim.

9 Atunci ei au strigat spre Iahve; şi El le-a oferit un salvator care i-a eliberat. Acesta a fost Otniel – fiul lui Chenaz care fusese cel mai mic frate al lui Caleb.

10 Spiritul lui Iahve a fost peste el; şi astfel, Otniel a judecat Israelul. A început războiul; şi Iahve l-a ajutat să îl învingă pe Cuşan-Rişataim care fusese regele Aramului. Mâna lui Otniel a acţionat în forţă împotriva lui Cuşan-Rişataim.

11 Astfel, în ţară a fost apoi un timp de pace care a durat patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

12 Israelienii au păcătuit din nou împotriva lui Iahve. Atunci El l-a ajutat pe Eglon – regele Moabului – să îşi consolideze dominaţia acţionând împotriva lor.

13 Eglon i-a chemat pe amoniţi şi pe amaleciţi ca să se alieze cu el; şi împreună cu ei, a început războiul. L-a învins pe Israel şi a ocupat oraşul palmierilor.

14 Astfel, israelienii au fost subordonaţi lui Eglon – regele Moabului – optsprezece ani.

15 Israelienii au strigat din nou spre Iahve. El le-a oferit un alt salvator: pe Ehud – fiul beniamitului Ghera – care era stângaci. Israelienii au trimis prin el tot ce erau obligaţi să dea lui Eglon, regele Moabului.

16 Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri. Ea era lungă de un cot. A fixat-o sub haină pe piciorul drept, între şold şi genunchi.

17 Apoi a ajuns cu acele obligaţii la Eglon – regele Moabului – care era un bărbat foarte gras.

18 După ce i-a dat ce erau israelienii obligaţi să îi dea, i-a trimis înapoi pe oamenii care îl însoţiseră.

19 Apoi, el personal s-a întors din dreptul idolilor de piatră care erau aproape de Ghilgal; şi i-a zis lui Eglon: „Stăpâne, vreau să vorbesc numai cu tine!” Atunci regele le-a zis (subordonaţilor): „Tăcere”. Astfel, toţi cei care stăteau în jurul lui, au plecat.

20 Ehud s-a apropiat de el. Eglon stătea singur în camera lui de vară care era pe acoperiş. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!” Atunci regele s-a ridicat de pe scaun.

21 Ehud şi-a întins mâna stângă, a luat sabia din dreptul piciorului drept şi i-a înfipt-o în abdomen.

22 Lama a intrat cu tot cu mâner, iar grăsimea s-a strâns în jurul lamei (din apropierea mânerului). Astfel, el nu i-a mai scos sabia din abdomen; şi i-au ieşit intestinele.

23 Ehud a plecat trecând prin terasa acoperită. A închis în urma lui uşile camerei de pe acoperiş şi le-a încuiat.

24 După ce a plecat Ehud, au venit slujitorii regelui; s-au uitat şi au observat că uşile camerei de pe acoperiş erau închise. Ei şi-au zis: „Cu certitudine că el îşi acoperă picioarele în camera de vară!”

25 Atunci ei s-au deplasat prin apropiere până şi-au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide uşile camerei, au luat cheia, au deschis-o şi l-au găsit pe stăpânul lor zăcând mort pe pământ.

26 În timp ce ei aşteptaseră (ieşirea regelui Eglon), Ehud fugise, trecuse de zona idolilor de piatră şi scăpase ajungând în Seira.

27 Imediat după ce a ajuns acolo, a sunat din corn prin toată regiunea muntoasă locuită de urmaşii lui Efraim. Israelienii au coborât împreună cu el de pe munte. Ehud mergea în faţa lor.

28 El le-a zis: „Urmaţi-mă; pentru că Iahve i-a făcut pe duşmanii voştri moabiţi să ajungă la discreţia voastră!” Ei l-au urmat, au ocupat locurile unde Iordanul se putea traversa de pe un mal pe altul şi care conduc spre Moab. Astfel, ei nu au lăsat pe nimeni să treacă.

29 Au omorât atunci aproximativ zece mii de moabiţi. Toţi erau bărbaţi care aveau o construcţie fizică remarcabilă. Nimeni nu a scăpat.

30 În acea zi, Israel a umilit Moabul; şi astfel, în ţară a fost pace pentru o perioadă de optzeci de ani.

31 După Ehud a urmat (ca judecător) Şamgar – fiul lui Anat. El a omorât şase sute de filisteni cu un băţ ascuţit la un capăt, folosit pentru vite; şi l-a eliberat astfel (din nou) pe Israel.

4

1 După ce a murit Ehud, israelienii au păcătuit din nou împotriva lui Iahve.

2 Atunci Iahve a făcut să fie dominaţi de Iabin – un rege din Canaan – care guverna în Haţor. Sisera – conducătorul armatei lui – locuia în Haroşet-Goiim.

3 Israelienii au strigat spre Iahve, pentru că Sisera avea nouă sute de care de fier; şi de douăzeci de ani îi exploata cu brutalitate.

4 În acele vremuri, era ca judecător în Israel o profetesă care se numea Debora – soţia lui Lapidot.

5 Ea locuia sub palmierul Deborei. Acest palmier era între Rama şi Betel, în teritoriul muntos locuit de descendenţii lui Efraim. Israelienii se duceau la ea pentru judecată.

6 Debora a trimis pe cineva să îl cheme pe Barac – fiul lui Abinoam – din Chedeş, în teritoriul locuit de urmaşii lui Neftali; şi i-a zis: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – îţi porunceşte: «Du-te spre muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi. Ei să fie dintre urmaşii lui Neftali şi dintre ai lui Zabulon!

7 Îl voi atrage pe Sisera – conducătorul armatei lui Iabin – spre tine, în zona văii Chişon. Va veni acolo cu toate carele şi cu toată armata lui. Dar va ajunge în mâinile tale!»”

8 Barac i-a răspuns: „Dacă vei veni cu mine, atunci voi merge şi eu; dar dacă nu vei merge şi tu cu mine, eu nu mă voi duce!”

9 Ea i-a zis: „Voi merge cu tine; dar să ştii că astfel, gloria nu va fi a ta; pentru că Iahve îl va face pe Sisera să ajungă (prizonier) în mâinile unei femei!” Apoi Debora a plecat cu Barac la Chedeş.

10 Barac i-a chemat la Chedeş pe urmaşii lui Zabulon şi pe cei din teritoriile locuite de urmaşii lui Neftali. Astfel, s-au adunat zece mii de bărbaţi care mergeau în urma lui, însoţit de Debora.

11 Chenitul Heber se separase de ceilalţi cheniţi care erau urmaşii lui Hobab – cel care fusese socrul lui Moise. El îşi stabilise cortul lângă terebintul din Ţaananim – în apropiere de Chedeş.

12 Sisera a fost anunţat că Barac – fiul lui Abinoam – s-a îndreptat spre muntele Tabor.

13 Atunci Sisera s-a deplasat împreună cu toate cele nouă sute de care de fier, luând pentru luptă pe toţi oamenii care erau cu el. Au mers de la Haroşet-Goiim până la valea Chişon.

14 Debora i-a zis lui Barac: „Ridică-te! Aceasta este ziua în care Iahve a dat pe Sisera în mâinile tale! Oare nu a mers Iahve înaintea ta?” Barac a coborât de pe muntele Tabor împreună cu cei zece mii de bărbaţi care veneau după el.

15 Cu ajutorul sabiei (acestora), Iahve l-a înfrânt pe Sisera în confruntarea lui cu Barac. A fost învins chiar dacă a folosit acele care şi toată armata lui. Sisera a coborât din car şi a fugit pe jos.

16 Barac a urmărit carele şi armata până la Haroşet-Goiim; şi toată armata lui Sisera a fost decimată. Nu a mai rămas nici măcar unul.

17 Dar Sisera a reuşit să fugă până la cortul Iaelei – soţia chenitului Heber; pentru că între Iabin – regele Haţorului – şi familia chenitului Heber, era pace.

18 Iael l-a întâmpinat şi i-a zis: „Stăpâne, vino şi intră în cortul meu! Să nu îţi fie frică!” El a intrat în cort; şi ea l-a ascuns acolo sub o pânză.

19 El i-a zis: „Te rog să îmi dai să beau puţină apă; pentru că sunt însetat!” Ea a deschis un burduf cu lapte şi i-a dat să bea. Apoi l-a ascuns din nou.

20 El i-a mai zis: „Stai la intrarea cortului; şi dacă va veni cineva să te întrebe: «Este vreun bărbat aici?», tu să îi răspunzi: «Nu este nimeni!»”

21 Apoi Iael – soţia lui Heber – a luat unul dintre ţăruşii cortului şi un ciocan. A intrat cu acestea în cort fără să fie văzută de cineva; şi i-a înfipt lui Sisera ţăruşul în tâmplă, bătându-l astfel în pământ. El adormise profund, pentru că era foarte obosit. Aşa a murit Sisera.

22 În timp ce Barac îl urmărea pe Sisera, Iael l-a întâmpinat şi i-a zis: „Vino să ţi-l arăt pe omul pe care îl cauţi!” El a intrat la ea; şi l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu ţăruşul înfipt în tâmplă…

23 În acea zi, Dumnezeu l-a umilit înaintea israelienilor pe Iabin – regele din Canaan.

24 Şi israelienii au avut o forţă din ce în e mai mare împotriva lui Iabin – acel rege din Canaan – până când l-au distrus (total).

5

1 În acea zi, Debora şi Barac – fiul lui Abinoam – au cântat acest cântec:

2 „Atunci când conducătorii au venit în faţa lui Israel, poporul a fost dispus să meargă să lupte! Binecuvântaţi pe Iahve!

3 Ascultaţi, regilor! Fiţi atenţi, guvernanţi! Eu, da chiar eu voi cânta lui Iahve! Voi cânta pentru lauda Dumnezeului lui Israel care se numeşte Iahve:

4 «Doamne, când ai plecat din Seir şi când Te-ai deplasat în marş din teritoriul Edomului, s-a cutremurat pământul! S-a cutremurat chiar şi cerul; iar norii au turnat ape!

5 S-au mişcat munţii la venirea lui Iahve. Muntele Sinai s-a cutremurat în faţa Lui!

6 Pe vremea lui Şamgar – fiul lui Anat – şi pe vremea Iaelei, drumurile erau abandonate; iar călătorii se deplasau pe trasee ocolitoare!

7 Atunci încetase viaţa din satele lui Israel. Ea era obstrucţionată până când m-am ridicat eu, Debora! M-am implicat ca o mamă între cei din (poporul) Israel!

8 Din momentul în care Israel şi-a ales (să slujească) alţi (dumne)zei, războiul a fost la porţile lui! Dar nu exista nici scut şi nici lance la niciunul dintre cei patruzeci de mii de oameni care existau în Israel!

9 Inima mea este pentru conducătorii poporului Israel care au fost dispuşi să lupte! Binecuvântaţi pe Iahve!

10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe gri; voi, care staţi pe covoare; voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!

11 Auziţi vocea cântăreţilor de lângă izvoare. Acolo, ei amintesc realizările lui Iahve şi reuşitele vitejilor Lui în Israel! Atunci, poporul lui Iahve a venit la porţi.

12 Trezeşte-te! Trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă un cântec! Ridică-te, Barac, fiu al lui Abinoam! Du-ţi în captivitate prizonierii!

13 Atunci, cei care au rămas (din Israel), s-au dus împotriva celor care deţineau forţa. Poporul lui Iahve a venit la mine cu luptători remarcabili.

14 Unii au venit din Efraim – din locul unde altădată trăia Amalec. Te-a urmat Beniamin cu locuitorii lui. Din Machir au venit conducătorii; şi din Zabulon s-au prezentat cei care (de)ţin sceptrul conducerii.

15 Conducătorii lui Isahar au fost aliaţii Deborei; şi descendenţii lui l-au însoţit pe Barac. Ei s-au grăbit să vină după el în vale. Dar în teritoriile lui Ruben a fost (doar) un mare consiliu!

16 De ce ai rămas printre staule ca să asculţi behăitul turmelor? În teritoriile lui Ruben, acel consiliu a fost de mari proporţii!

17 Ghilad a rămas în zona de pe celălalt mal al Iordanului. Oare de ce a rămas Dan indiferent pe corăbii(le lui)? Aşer a rămas pe malul mării şi s-a odihnit pe plajele lui…

18 Urmaşii lui Zabulon formează un popor care şi-a riscat viaţa. La fel au procedat şi urmaşii lui Neftali pe dealurile ţării.

19 Au venit regii şi au început lupta. Atunci, regii Canaanului s-au luptat la Taanah, lângă apele Meghido. Dar nu au luat ca pradă nici măcar un pic de argint!

20 S-au luptat (chiar şi) stelele din cer. Ele s-au confruntat din orbitele lor cu Sisera.

21 I-a înghiţit valea Chişon – acea vale veche şi largă numită Ghişon. Sufletul meu, mergi şi calcă peste duşmani! Fii curajos!

22 Atunci, copitele cailor au lovit violent pământul în acel galop – în deplasarea lor rapidă.

23 Îngerul lui Iahve a zis: ‘Blestemaţi pe Meroza!’ Să blestemaţi foarte mult pe locuitorii lui, pentru că nu au venit în ajutorul lui Iahve; ei nu au ajutat pe Iahve împotriva celor care deţineau forţa (în Canaan).

24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael – soţia chenitului Heber. Ea este cea mai binecuvântată dintre femeile care locuiesc în corturi.

25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte. I-a adus iaurt într-o superbă cupă…

26 Apoi şi-a întins mâna spre ţăruş. A apucat ciocanul lucrătorului cu dreapta ei. L-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul, l-a strivit şi i-a perforat tâmpla!

27 El a fost astfel învins stând culcat la picioarele ei. S-a aplecat şi a căzut, încovoindu-se. A căzut omorât în locul în care s-a ghemuit!

28 Mama lui Sisera se uita pe fereastră printre gratii şi plângea, zicând: ‘De ce întârzie să vină carele lui? De ce rămâne în urmă zgomotul acelor care?’

29 Prinţesele ei înţelepte îi răspund; şi ea îşi răspunde singură:

30 ‘Oare nu se întâmplă acest lucru pentru că ei îşi numără şi îşi împart prada? O femeie, două femei pentru fiecare bărbat; pradă de stofă colorată pentru Sisera: pradă de stofă colorată, brodată; câte două stofe colorate, brodate – ca pradă pentru gâtul meu.’

31 Doamne, aşa să fie exterminaţi toţi duşmanii Tăi! Dar cei care Îl iubesc pe Iahve, să ajungă ca soarele când luminează cu maximă intensitate!»” Apoi, în ţară a fost pace pentru patruzeci de ani.

6

1 Israelienii au păcătuit din nou împotriva lui Iahve. Atunci, pentru o perioadă de şapte ani, El a permis lui Midian să îi domine.

2 Midianiţii i-au exploatat pe israelieni cu mare intensitate. Din cauza lor, israelienii şi-au făcut grote în munţi şi au folosit peşterile şi fortăreţele.

3 De fiecare dată când Israel semăna cereale în pământ, midianiţii împreună cu Amaleciţii şi popoarele din Est veneau împotriva lui.

4 Ei îi invadau ţara şi distrugeau recoltele până aproape de Gaza. Nu lăsau să existe în Israel nici hrană (vegetală), nici oi, nici boi şi nici măgari.

5 Ei erau ca o mulţime de lăcuste. Veneau împreună cu vitele şi îşi instalau corturile acolo. Cămilele lor erau fără număr; şi intrau astfel în ţară ca să o distrugă.

6 Din cauza midianiţilor, Israel decăzuse (economic) foarte mult. Israelienii au strigat spre Iahve.

7 Atunci când au strigat din cauza situaţiei în care îi adusese Midian,

8 Iahve le-a trimis un profet care le-a zis: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – vă vorbeşte astfel: «Eu v-am scos din Egipt. V-am smuls din casa unde eraţi ţinuţi ca sclavi.

9 Astfel v-am eliberat din mâna egiptenilor şi a tuturor celor care vă exploatau! I-am alungat din faţa voastră şi v-am dat vouă ţara lor!

10 V-am dat atunci porunci, precizând că (doar) Iahve este (Dumne)zeul vostru; şi v-am cerut să nu vă temeţi de zeii amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar voi nu aţi ascultat ce v-am spus Eu.»!”

11 Apoi a venit Îngerul lui Iahve şi S-a aşezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezritului Ioaş. Fiul lui care se numea Ghedeon, măcina grâul în teasc, ca să îl ascundă de midianiţi.

12 Atunci i S-a prezentat Îngerul lui Iahve; şi i-a zis: „Iahve este cu tine, eroule!”

13 Ghedeon I-a răspuns: „Nu te supăra, domnule: dacă Iahve este cu noi, de ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile pe care ni le-au relatat părinţii noştri când ziceau: «Nu ne-a scos Iahve din Egipt?»? Acum constatăm că Iahve ne-a abandonat şi a permis să ajungem la discreţia midianiţilor!”

14 Iahve S-a întors spre el şi i-a zis: „Du-te cu această forţă pe care o ai; şi eliberează Israelul din situaţia în care l-a adus poporul midianit! Oare nu te trimit Eu?”

15 El I-a răspuns: „Iartă-mă, Doamne; dar cum (ar fi posibil) să eliberez eu pe Israel? Este evident că familia mea este cea mai mică între cele ale urmaşilor lui Manase; iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu!”

16 Atunci Iahve i-a zis: „Vei învinge pe Midian ca pe un singur om; pentru că Eu voi fi cu tine!”

17 El I-a răspuns: „Dacă am obţinut bunăvoinţă din partea Ta, te rog să faci un miracol pentru mine ca să ştiu astfel că Tu care vorbeşti cu mine, eşti Cel care pretinzi că eşti!

18 Te mai rog să nu Te depărtezi de acest loc până când nu voi reveni la Tine cu darul meu pe care doresc să Ţi-l ofer!” El i-a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce!”

19 Ghedeon a intrat (în locuinţa lui), a gătit un ied şi a făcut turte dintr-o efă de făină. A pus carnea iedului într-un coş; iar zeama acestuia a turnat-o într-un vas. Apoi s-a dus spre El – sub terebint – şi I le-a oferit.

20 Îngerul lui Iahve i-a zis: „Ia carnea şi turtele. Pune-le pe această stâncă; şi varsă zeama!” El a făcut aşa cum i se ceruse.

21 Îngerul lui Iahve a întins toiagul care era în mâna Lui şi a atins cu vârful acestuia atât carnea, cât şi turtele. Atunci a ieşit foc din stâncă. El a ars carnea şi turtele până le-a consumat. Apoi Îngerul lui Iahve a dispărut.

22 Atunci Ghedeon a înţeles că acela fusese Îngerul lui Iahve. El a zis: „Vai de mine, Doamne, Stăpânul meu! Am văzut pe Îngerul lui Iahve faţă în faţă!”

23 Dar Iahve i-a răspuns: „Fii liniştit şi să nu îţi fie frică; pentru că nu vei muri!”

24 Ghedeon a construit acolo un altar lui Iahve; şi l-a numit „Iahve este pace”. Acel altar mai există şi astăzi în Ofra – o localitate care aparţine abiezriţilor.

25 În aceeaşi noapte, Iahve i-a zis (lui Ghedeon): „Ia al doilea bou tânăr al tatălui tău, adică boul care are şapte ani! Dărâmă altarul consacrat de tatăl tău lui Baal; şi taie stâlpul Astartei care este lângă el.

26 Apoi construieşte Dumnezeului tău – numit Iahve – un altar pe vârful acestei înălţimi. Ia boul şi adu-l pe el ca ardere integrală. Vei folosi ca lemn de foc tocmai stâlpul Astartei pe care îl vei tăia!”

27 Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut aşa cum îi poruncise Iahve. Dar fiindcă i-a fost frică de reacţia familiei lui şi a oamenilor din oraş, nu a acţionat ziua, ci noaptea.

28 Când oamenii din oraş s-au sculat dimineaţa devreme, au observat că cineva dărâmase altarul dedicat lui Baal, că stâlpul de lângă el închinat Astartei era tăiat şi că acel bou fusese sacrificat pe un altar nou.

29 Atunci s-au întrebat unii pe alţii: „Cine a făcut această faptă?” După ce au întrebat şi au făcut cercetări, au primit următorul răspuns: „Ghedeon – fiul lui Ioaş – a făcut această faptă!”

30 Oamenii din oraş i-au zis lui Ioaş: „Adu-l afară pe fiul tău, ca să moară; pentru că a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat stâlpul de lângă el închinat Astartei!”

31 Ioaş le-a răspuns tuturor acelora care i-au vorbit: „Oare trebuie să fiţi voi avocaţii lui Baal? Trebuie să îl apăraţi? Cine îl va răzbuna pe Baal, să fie omorât până dimineaţă! Dacă este (dumne)zeu, să se apere singur; pentru că i s-a dărâmat altarul!”

32 În acea zi, ei au pus lui Ghedeon numele Ierub-Baal, zicând: „Să se certe Baal cu el pentru că i-a dărâmat altarul!”

33 Toţi midianiţii s-au aliat cu amaleciţii şi cu popoarele din Est. Au traversat Iordanul şi şi-au stabilit tabăra în valea Izreel.

34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Spiritul lui Iahve; şi a sunat din corn. Abiezer a fost chemat să meargă după el.

35 A trimis din partea lui nişte oameni prin tot teritoriul locuit de urmaşii lui Manase. Aceia i-au anunţat pe manasiţii că sunt chemaţi să meargă împreună cu Ghedeon. A trimis oameni şi în zonele locuite de urmaşii lui Aşer, în teritoriile descendenţilor lui Zabulon şi în cele locuite de urmaşii lui Neftali. Ei au venit să îl susţină.

36 Atunci Ghedeon I-a zis lui Dumnezeu: „Dacă este adevărat că vrei să îl eliberezi pe Israel prin mine, aşa cum ai spus,

37 să ştii că voi pune o ţesătură de lână pe acest teren. Dacă roua va fi doar pe lână şi tot pământul (din jurul ei) va rămâne uscat, atunci voi avea dovada că vrei să eliberezi Israelul prin mine, aşa cum ai spus!”

38 Apoi s-a întâmplat exact cum ceruse el. Când s-a sculat a doua zi dimineaţa devreme, a stors acea lână; şi din ea a curs rouă. A umplut astfel un vas cu acea apă.

39 Atunci Ghedeon I-a zis din nou lui Dumnezeu: „Să nu Îţi declanşezi mânia împotriva mea; pentru că vreau să mai vorbesc doar o dată! Te rog să îmi permiţi să mai fac o verificare cu lâna! Doresc să faci ca numai ea să rămână uscată, în timp ce tot pământul să se acopere cu rouă!”

40 Şi Dumnezeu a făcut aşa în acea noapte: ţesătura de lână a rămas uscată; şi tot pământul s-a acoperit cu rouă.

7

1 Ierub-Baal – adică Ghedeon – s-a sculat dimineaţa devreme împreună cu tot poporul care era cu el. Au plecat şi şi-au stabilit tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, în vale, spre dealul Moreh.

2 Iahve i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care au venit cu tine, sunt prea mulţi pentru ca Eu să fac pe Midian să ajungă în mâinile lor. Este posibil ca Israel să se laude ulterior; şi să pretindă că nu Eu l-am eliberat, ci că s-a eliberat singur.

3 Din această cauză, fă acum în auzul oamenilor următorul anunţ: «Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Ghilad!»” În urma acestui anunţ, s-au întors douăzeci şi două de mii de oameni; şi astfel au rămas (doar) zece mii.

4 Iahve i-a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii care au rămas, sunt încă prea mulţi! Coboară-i la ape; şi acolo ţi-i voi alege! Acela despre care îţi voi spune să meargă cu tine, va merge; iar toţi aceia despre care îţi voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge!”

5 Ghedeon i-a dus pe oameni la apă; şi Iahve i-a zis: „Pe cei care vor sorbi apa cu limba ca un câine, să îi separi de toţi aceia care se vor apleca pe genunchi ca să o bea!”

6 Numărul celor care au sorbit apa cu limba, a fost de trei sute de bărbaţi. Restul poporului, atunci când a băut apă, s-a aplecat pe genunchi.

7 Iahve i-a zis lui Ghedeon: „Vă voi elibera (doar) cu cei trei sute de bărbaţi care au sorbit din apă ca un câine; şi îi voi face pe midianiţi să ajungă la discreţia ta! Toţi ceilalţi oameni să plece acasă!”

8 După ce poporul (care trebuia să rămână) şi-a luat proviziile şi goarnele în mâini, Ghedeon i-a trimis pe toţi ceilalţi israelieni acasă. Apoi, Ghedeon s-a încurajat împreună cu cei trei sute de oameni. Tabăra lui Midian era în vale, în dreptul lui.

9 Chiar în acea noapte, Iahve i-a zis lui Ghedeon: „Scoală-te şi atacă tabăra; pentru că am dat-o în mâinile tale!

10 Dacă ţi-e frică să o ataci, du-te cu slujitorul tău numit Pura!

11 Să asculţi ce vor vorbi ei; pentru că astfel vei fi încurajat apoi să îi ataci!” Atunci Ghedeon şi cu Pura – slujitorul lui – au înaintat până la locul unde stăteau cei care îşi făceau serviciul de gardă pentru tabără.

12 Midianiţii, Amaleciţii şi popoarele din Est erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste. Cămilele lor erau imposibil de numărat: ca particulele care formează nisipul de pe malul mării.

13 Când a ajuns Ghedeon acolo, a văzut un om care îi povestea un vis prietenului lui. El zicea: „Am avut un vis în care am văzut că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiţilor. A ajuns până la cort şi l-a lovit violent. Acesta a căzut răsturnându-se cu partea de sus în jos! Şi aşa a fost distrus cortul!”

14 Prietenul lui i-a răspuns: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon – fiul israelianului Ioaş! Înseamnă că Dumnezeu a făcut ca midianiţi împreună cu toată armata lor să fie învinşi de el!”

15 După ce a auzit Ghedeon relatarea acelui vis şi interpretarea lui, s-a închinat şi s-a întors în tabăra lui Israel. El le-a zis: „Sculaţi-vă; pentru că Iahve v-a dat în mâini armata lui Midian!”

16 A împărţit pe cei trei sute de oameni în trei grupuri. Apoi a dat fiecăruia câte o goarnă şi nişte ulcioare goale cu torţe în ele.

17 El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ce voi face eu! Când voi ajunge la capătul taberei, să mă imitaţi!

18 Atunci când eu şi cei care vor fi cu mine vom suna din goarne, să sunaţi şi voi din ale voastre în jurul întregii tabere; şi să ziceţi: «Pentru Iahve şi pentru Ghedeon!»”

19 Ghedeon şi cei o sută de bărbaţi care erau cu el, au ajuns la capătul taberei la începutul serviciul de gardă de la mijlocul nopţii, chiar când se schimbau gărzile. Atunci au început să sune din goarne şi să spargă ulcioarele pe care le aveau în mâini.

20 Toate cele trei grupuri (de israelieni) au sunat din goarne şi au spart ulcioarele. Au apucat de torţe cu mâna stângă, în timp ce ţineau goarnele în mâna dreaptă, ca să sune cu ele. Apoi au strigat: „Sabia lui Iahve şi sabia lui Ghedeon!”

21 Fiecare (israelian) rămăsese la locul lui în jurul taberei (midianiţilor). Şi toţi cei din tabără au început să alerge, să ţipe şi să fugă.

22 Atunci când cei trei sute de bărbaţi au sunat din goarne, Iahve a făcut ca cei adunaţi în acea tabără, să se omoare între ei. Armata a fugit spre Bet-Şita, aproape de Ţerera, lângă limita teritorială de la Abel-Mehola, spre Tabat.

23 Israelienii din teritoriile urmaşilor lui Neftali, din cele locuite de descendenţii lui Aşer şi din întregul teritoriu locuit de urmaşii Manase, au fost chemaţi să îi urmărească pe midianiţi.

24 Ghedeon a trimis din partea lui nişte oameni care au mers prin toată regiunea muntoasă a urmaşilor lui Efraim, spunând: „Coborâţi, urmăriţi-i pe midianiţi şi capturaţi-i atât la apele de lângă Bet-Bara, cât şi la Iordan!” Atunci toţi efraimiţii s-au strâns şi au blocat trecerile apelor de lângă Bet-Bara şi ale Iordanului.

25 I-au prins pe cei doi comandanţi ai midianiţilor: pe Oreb şi pe Zeeb. Pe Oreb l-au omorât la Ţur-Oreb, iar pe Zeeb l-au omorât la Iecheb-Zeeb. După ce i-au urmărit pe midianiţi, au venit şi i-au adus lui Ghedeon capul lui Oreb şi al lui Zeeb, dincolo de Iordan.

8

1 Efraimiţii i-au zis lui Ghedeon: „Cum ţi-ai permis să te comporţi astfel cu noi? De ce nu ne-ai chemat şi pe noi când te-ai dus să lupţi împotriva midianiţilor?” Ei au început astfel o mare ceartă cu el.

2 Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu în comparaţie cu voi? Nu este mai bun culesul strugurilor lui Efraim decât culesul viilor lui Abiezer?

3 Remarcaţi că Dumnezeu a făcut ca Oreb şi Zeeb – comandanţii midianiţilor – să ajungă tocmai în mâinile voastre! Oare am fost capabil să fac mai mult decât voi?” După ce le-a spus aceste cuvinte, mânia lor a încetat.

4 Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a traversat împreună cu cei trei sute de oameni care mergeau împreună cu el. Deşi erau obosiţi, încă îşi urmăreau duşmanul.

5 Ghedeon le-a zis oamenilor din Sucot: „Vă rog să le daţi câteva bucăţi de pâine celor care merg împreună cu mine; pentru că sunt obosiţi. Noi suntem încă în acţiune, urmărind pe Zebah şi pe Ţalmuna – regii Midianului!”

6 Conducătorii din Sucot i-au răspuns: „Sunt deja Zebah şi Ţalmuna prizonierii tăi, ca să dăm pâine armatei tale?”

7 Ghedeon le-a zis: „Am înţeles! Dacă acesta este răspunsul vostru, să ştiţi că după ce Iahve va face ca Zebah şi Ţalmuna să ajungă în mâinile mele, vă voi rupe carnea cu spinii deşertului şi cu mărăcini!”

8 De acolo au plecat la Peniel şi a formulat aceeaşi cerere. Oamenii din Peniel i-au răspuns exact cum îi răspunseseră şi cei din Sucot.

9 Atunci Ghedeon le-a zis (şi) celor din Peniel: „Când mă voi întoarce în pace, vă voi dărâma acest turn!”

10 Zebah şi Ţalmuna erau în Carcor. Împreună cu ei era şi armata lor care mai avea doar cincisprezece mii de bărbaţi. Aceia erau singurii supravieţuitori din toată armata popoarelor Estului; pentru că o sută douăzeci de mii de luptători erau deja morţi.

11 Ghedeon a ales să meargă pe drumul nomazilor, la Est de Nobah şi de Iogbeha. Astfel, el decis să atace acea armată care credea că nu este ameninţată de niciun pericol.

12 Atunci cei doi regi ai Midianului – Zebah şi Ţalmuna – au fugit; dar el i-a urmărit, i-a capturat şi le-a învins toată armata.

13 Apoi, Ghedeon – fiul lui Ioaş – s-a întors de la luptă, trecând prin defileul Heres.

14 A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot; şi i-a pus câteva întrebări. Acesta i-a dat în scris numele conducătorilor şi ale membrilor consiliului bătrânilor din Sucot: erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi.

15 Ghedeon s-a dus la oamenii din Sucot şi le-a zis: „Vi-i prezint pe Zebah şi pe Ţalmuna, din cauza cărora m-aţi ridiculizat (şi aţi refuzat să ne ajutaţi) zicând: Sunt deja Zebah şi Ţalmuna prizonierii tăi, ca să dăm pâine armatei tale?”

16 I-a capturat pe cei din consiliul bătrânilor oraşului. Apoi a luat spini din deşert şi mărăcini, cu care i-a pedepsit pe oamenii din Sucot.

17 Mergând mai departe, a dărâmat turnul din Peniel şi i-a omorât pe oamenii care erau în acel oraş.

18 Apoi le-a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau bărbaţii pe care i-aţi omorât la Tabor?” Ei i-au răspuns: „Toţi erau ca tine: fiecare semăna cu un fiu de rege!”

19 El le-a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele! Vă jur pe Iahve care este viu, că dacă i-aţi fi lăsat să trăiască, nu v-aş omorî acum!”

20 Apoi, el i-a zis lui Ieter care era primul copil născut în familia lui: „Omoară-i!” Dar tânărul nu a scos sabia; pentru că fiind încă un copil, îi era frică.

21 Atunci Zebah şi Ţalmuna i-au zis: „De ce nu ne omori tu personal? Cum este omul (ca vârstă), aşa este şi forţa lui!” Ghedeon s-a ridicat şi i-a omorât pe Zebah şi pe Ţalmuna. Apoi a luat podoabele valoroase care erau la gâtul cămilelor lor.

22 Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon: „Guvernează tu peste noi; pentru că ne-ai eliberat de dominaţia midianiţilor! Fii tu regele nostru, urmat de fiul tău şi de nepotul tău!”

23 Ghedeon le-a răspuns: „Nu eu voi fi regele vostru; şi nici urmaşul meu nu vă va guverna. Ci Iahve va fi conducătorul vostru!”

24 Ghedeon le-a mai zis: „Totuşi, doresc să vă cer ceva: daţi-mi fiecare câte un cercel din prada voastră!” Duşmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliţi.

25 Ei i-au răspuns: „Îţi vom da!” Apoi au pus jos o pânză; şi fiecare om a aruncat pe ea cerceii luaţi ca pradă.

26 Greutatea cerceilor de aur adunaţi ca urmare a cererii lui Ghedeon, a fost de o mie şapte sute de şecheli de aur, fără să se ia în calcul alte podoabe, ornamente şi hainele de culoare roşiatică pe care le purtau regii Midianului. La acestea s-au adăugat lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor.

27 Ghedeon a făcut din ei o tunică pentru ceremonii religioase, pe care a pus-o în oraşul lui: la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat, închinându-se la acea tunică acolo. Şi astfel, ea a devenit o capcană pentru Ghedeon şi pentru familia lui.

28 Apoi midianiţii au fost obligaţi să îşi accepte situaţia umilitoare înaintea israelienilor; şi nu au mai avut curajul să îşi ridice capetele. Cât a trăit Ghedeon, ţara a avut odihnă – patruzeci de ani.

29 Apoi Ierub-Baal – fiul lui Ioaş – s-a retras (din orice activitate de conducător) şi a locuit în casa lui.

30 În familia lui Ghedeon au fost şaptezeci de fii, pentru că el a avut multe soţii.

31 Concubina lui din Şehem i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelec.

32 Ghedeon – fiul lui Ioaş – a murit după ce ajunsese foarte bătrân; şi a fost înmormântat în mormântul tatălui lui – Ioaş, la Ofra, pe proprietatea familiei lui Abiezer.

33 După ce a murit Ghedeon, israelienii s-au întors la păcatele pe care le făcuseră înainte. Ei s-au prostituat prin închinarea înaintea baalilor. Astfel, l-au declarat şi l-au venerat pe Baal-Berit ca (dumne)zeu al lor.

34 Israelienii nu şi-au mai amintit de Iahve care trebuia să fie singurul Dumnezeul al lor – Cel care îi eliberase de dominaţia tuturor duşmanilor din jur;

35 şi nici nu au urmat în mod consecvent exemplul familiei lui Ierub-Baal – adică al lui Ghedeon –, deşi el făcuse bine (poporu)lui Israel.

9

1 Abimelec – fiul lui Ierub-Baal – s-a dus la Şehem, unde erau rudele lui din partea mamei. El le-a vorbit atât lor, cât şi celorlalţi care formau clanul bunicului lui:

2 „Vă rog să spuneţi în auzul tuturor locuitorilor din Şehem: «Ce este mai bine pentru voi: să vă guverneze şaptezeci de bărbaţi – adică toţi fiii lui Ierub-Baal –, sau să vă conducă un singur bărbat? Şi amintiţi-vă că oasele noastre şi carnea noastră au origine comună!»”

3 Unchii lui au vorbit pentru el, spunând toate aceste cuvinte în auzul tuturor locuitorilor din Şehem. Atunci ei l-au acceptat în inima lor pe Abimelec; pentru că îşi ziceau: „Este fratele nostru!”

4 I-au dat lui Abimelec şaptezeci de şecheli de argint din templul lui Baal-Berit. El i-a luat şi a plătit cu ei nişte bărbaţi care nu respectau niciun principiu moral.

5 Apoi a venit (cu ei) la familia tatălui lui – în Ofra – şi şi-a omorât toţi fraţii pe o singură piatră. Cei omorâţi erau şaptezeci de bărbaţi – toţi fii ai lui Ierub-Baal. Dar Iotam – fiul cel mai tânăr al lui Ierub-Baal – a scăpat, pentru că se ascunsese.

6 Apoi, toţi locuitorii din Şehem şi din Bet-Milo s-au adunat şi au venit să îl desemneze pe Abimelec ca rege lângă terebintul din apropierea stâlpului de la Şehem.

7 Când a auzit Iotam despre acest lucru, s-a dus şi a stat pe vârful muntelui Garizim. De-acolo, le-a strigat astfel: „Locuitori ai Şehemului, ascultaţi-mă! Şi Dumnezeu să vă asculte răspunsul pe care mi-l veţi da!

8 Copacii au plecat să îşi desemneze un rege care să îi guverneze; şi i-au zis măslinului: «Vino să fii regele nostru!»

9 Dar măslinul le-a răspuns: «Să îmi abandonez eu uleiul care onorează atât pe Dumnezeu cât şi pe oameni – doar ca să fiu regele copacilor?»

10 Apoi copacii i-au zis smochinului: «Fii tu regele nostru!»

11 Dar smochinul le-a răspuns: «Să îmi abandonez eu dulceaţa şi gustoasele mele fructe – doar ca să fiu rege între copaci?»

12 Atunci copacii i-au zis viţei-de-vie: «Vino tu şi fi regele nostru!»

13 Dar ea le-a răspuns: «Să îmi abandonez eu mustul care produce bucurie zeilor şi oamenilor – doar ca să devin rege în lumea copacilor?»

14 La final, toţi copacii i-au zis tufişului de mărăcini: «Fii tu regele nostru!»

15 Tufişul de mărăcini le-a răspuns copacilor: «Dacă vreţi în mod real să mă desemnaţi ca rege al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă (toţi) la umbra mea. Dar dacă nu acceptaţi această condiţie, să iasă foc din acest tufiş şi să ardă până la dispariţie cedrii Libanului!»

16 Oare aţi procedat în mod corect şi aţi demonstrat respect atunci când l-aţi făcut rege pe Abimelec? V-aţi comportat bine faţă de Ierub-Baal? Aţi acţionat just faţă de familia lui? Şi oare i-aţi făcut aşa cum merita?

17 Tatăl meu s-a luptat pentru voi! El şi-a riscat viaţa şi v-a eliberat de dominaţia lui Midian.

18 Dar voi aţi acţionat astăzi (tocmai) împotriva familiei tatălui meu; şi i-aţi omorât pe cei şaptezeci de fii ai lui, pe o singură piatră! Apoi l-aţi desemnat ca rege al locuitorilor Şehemului pe Abimelec care este fiul servitoarei lui. Şi aţi procedat aşa doar pentru că el este fratele vostru!

19 Dacă aţi acţionat astăzi cu recunoştinţă şi în mod corect faţă de Ierub-Baal şi faţă de familia lui, atunci bucuraţi-vă de Abimelec! Şi Abimelec să se bucure de voi!

20 Dar dacă nu se întâmplă acest lucru, să iasă foc din Abimelec şi să îi consume pe locuitorii din Şehem şi din Milo! Să iasă foc şi din locuitorii Şehemului, ca şi din cei care locuiesc în Bet-Milo – ca să îl consume pe Abimelec!”

21 Apoi Iotam a fugit. A reuşit astfel să se salveze; şi s-a dus la Beer, unde a locuit departe de faţa fratelui lui numit Abimelec.

22 De trei ani, Israel era condus de Abimelec.

23 Dumnezeu a trimis un spirit rău care a produs disensiuni între Abimelec şi locuitorii Şehemului; şi astfel, locuitorii Şehemului l-au trădat pe Abimelec.

24 S-a întâmplat aşa pentru ca să fie răzbunată nedreptatea comisă faţă de cei şaptezeci de fii ai lui Ierub-Baal. Astfel, fratele lor numit Abimelec urma să plătească pentru vărsarea sângelui acelora pe care i-a omorât. În acelaşi timp, pedeapsa trebuia să vină şi împotriva locuitorilor din Şehem, care l-au ajutat pe Abimelec să îşi omoare fraţii.

25 Locuitorii din Şehem puseseră pe vârfurile munţilor nişte oameni care stăteau ascunşi acolo; şi îi jefuiau pe cei care treceau pe lângă ei pe acel drum. Abimelec a fost informat despre acest lucru.

26 Gaal – fiul lui Ebed – a venit în Şehem. Atunci locuitorii oraşului au avut speranţă că el îi va elibera.

27 Gaal şi oamenii lui s-au dus la câmp, le-au cules viile şi au pus strugurii în teasc. Apoi au organizat un banchet. Au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut şi l-au blestemat pe Abimelec!

28 Gaal – fiul lui Ebed – zicea: „Cine este Abimelec şi cine este Şehem ca să îi slujim? Oare nu este el fiul lui Ierub-Baal? Iar Zebul este reprezentantul lui! E mai bine să fiţi sclavii oamenilor lui Hamor – tatăl lui Şehem! De ce să îi fim sclavi lui Abimelec?

29 Ah, dacă ar exista cineva care să îi determine pe aceşti oameni să accepte să stea sub autoritatea mea! Aş răsturna pe Abimelec! Şi i-aş spune lui Abimelec: «Adună-ţi armata şi vino să ne luptăm!»”

30 Zebul – conducătorul oraşului – a auzit ce spunea Gaal – fiul lui Ebed; şi i s-a declanşat mânia.

31 Atunci a trimis în secret nişte oameni la Abimelec, ca să îi spună: „Gaal – fiul lui Ebed – a venit împreună cu fraţii lui la Şehem; şi instigă oamenii oraşului la revoltă împotriva ta!

32 Deplasează-te noaptea împreună cu poporul care este cu tine; şi stai ascuns în câmp!

33 Apoi să pleci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, şi să vii în forţă împotriva oraşului! Când Gaal şi poporul care este cu el vor veni împotriva ta, să procedezi cu ei aşa cum vei avea oportunitatea!”

34 Abimelec şi tot poporul care era cu el, s-au sculat noaptea şi au stat ascunşi în patru grupuri lângă Şehem.

35 Când Gaal – fiul lui Ebed – a ieşit din oraş şi a stat în faţa porţii lui, Abimelec şi poporul care era cu el au ieşit din locul în care stătuseră ascunşi.

36 Când a observat poporul (venind spre oraş), Gaal i-a zis lui Zebul: „Văd un popor care coboară de pe vârfurile munţilor!” Zebul i-a răspuns: „Ce vezi, este umbra munţilor; nu sunt oameni!”

37 Dar Gaal a zis din nou: „Este chiar un popor care coboară dinspre părţile înalte ale ţării; şi un grup vine pe drumul care conduce spre stejarul ghicitorilor!”

38 Atunci Zebul i-a zis: „Unde îţi este acum curajul pe care îl aveai când ziceai: «Cine este Abimelec, ca să îi slujim?»? Oare nu este acesta tocmai poporul pe care l-ai desconsiderat? Acum, du-te şi luptă-te cu el!”

39 Gaal a înaintat în faţa locuitorilor din Şehem; şi s-a luptat cu Abimelec.

40 Acesta l-a urmărit; dar Gaal a reuşit să fugă din faţa lui. Mulţi oameni au căzut omorâţi până în apropiere de poarta oraşului.

41 Apoi Abimelec a rămas în Aruma; iar Zebul i-a alungat pe Gaal şi pe rudele lui. Astfel, niciunul dintre ei nu a mai rămas în Şehem.

42 A doua zi, Abimelec a fost anunţat că poporul a ieşit la câmp.

43 Atunci el şi-a luat oamenii, i-a împărţit în trei grupuri şi a stat ascuns în câmp. După ce s-a uitat şi a văzut că poporul ieşise din oraş, a început lupta împotriva lui, atacându-l.

44 Abimelec a înaintat împreună cu grupurile care erau cu el; şi au ajuns până în apropiere de poarta oraşului. Două dintre grupurile care erau cu el, au venit în forţă împotriva tuturor celor care erau pe câmp; şi i-au omorât.

45 Abimelec s-a luptat împotriva oraşului toată ziua. După ce l-au cucerit şi au omorât poporul care era în el, au dărâmat oraşul şi au presărat sare peste ruinele lui.

46 Când au auzit acest lucru, toţi locuitorii turnului Şehemului au intrat (să se adăpostească) într-o zonă de refugiu din templul lui El-Berit.

47 Abimelec a fost informat că toţi locuitorii turnului Şehemului s-au adăpostit acolo.

48 Atunci Abimelec şi tot poporul care era cu el, a urcat pe muntele Ţalmon. Apoi Abimelec a luat în mână un topor, a tăiat o creangă dintr-un copac şi a pus-o pe umăr. Apoi le-a zis oamenilor care erau cu el: „Aţi văzut ce am făcut eu. Faceţi şi voi la fel!”

49 Fiecare bărbat care era cu el, a tăiat câte o creangă. Apoi l-au urmat pe Abimelec. Au aruncat crengile peste acea fortăreaţă de refugiu şi i-au dat foc. Ea a ars împreună cu oamenii care erau înăuntru. Aşa au murit toţi locuitorii din turnul Şehemului. Fuseseră aproape o mie de persoane – atât bărbaţi, cât şi femei.

50 Apoi Abimelec a înaintat împotriva Tebeţului. L-a înconjurat şi l-a cucerit.

51 În mijlocul oraşului exista un turn fortificat. Locuitorii oraşului – atât bărbaţi cât şi femei – fugiseră acolo. Ei se încuiaseră înăuntru şi se urcaseră pe acoperişul turnului.

52 Abimelec a ajuns până la turn şi l-a înconjurat. Când s-a apropiat de uşa turnului ca să îi dea foc,

53 o femeie a aruncat o piatră de moară care a căzut pe capul lui Abimelec; şi i l-a crăpat.

54 Atunci el l-a chemat repede pe cel care îi transporta armele; şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă; să nu oferim ocazia să se zică despre mine că m-a omorât o femeie!” Atunci slujitorul lui a înfipt sabia în el. Aşa a murit Abimelec.

55 Când au văzut israelienii că Abimelec a murit, au plecat fiecare la casele lor.

56 Astfel, Dumnezeu a făcut să vină împotriva lui Abimelec răul pe care acesta îl făcuse tatălui lui atunci când şi-a omorât pe cei şaptezeci de fraţi.

57 Dumnezeu a întors împotriva capului locuitorilor din Şehem, tot răul făcut de aceştia. Astfel a venit împotriva lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.

10

1 După Abimelec, cel care a decis să elibereze (din nou) pe Israel, a fost Tola – fiul lui Pua – care era fiul lui Dodo, un bărbat dintre urmaşii lui Isahar. El locuia în Şamir, în partea muntoasă a teritoriului ocupat de urmaşii lui Efraim.

2 Tola a judecat Israelul pentru o perioadă de douăzeci şi trei de ani. Apoi a murit şi a fost înmormântat la Şamir.

3 După el a venit să conducă poporul israelian, ghiladitul Iair. El a judecat Israelul douăzeci şi doi de ani.

4 Iair avea treizeci de fii. Fiecare dintre aceştia călărea pe câte un măgar. Ei deţineau împreună ca proprietate, treizeci de sate. Chiar şi astăzi, ele sunt numite Havot-Iair; şi sunt în teritoriul Ghiladului.

5 Iair a murit; şi a fost înmormântat la Camon.

6 Israelienii au păcătuit din nou împotriva lui Iahve, slujind baalilor şi închinându-se (la stâlpii dedicaţi) Astartei. Aceştia erau zeii Aramului, zeii Sidonului, zeii Moabului, zeii amoniţilor şi zeii filistenilor. L-au abandonat pe Iahve; şi nu I-au mai slujit.

7 Atunci mânia lui Iahve s-a declanşat împotriva lui Israel; şi i-a făcut să ajungă la discreţia filistenilor şi a amoniţilor.

8 Începând din acel an, ei i-au persecutat şi i-au exploatat pe israelieni pentru o perioadă de optsprezece ani. Au acţionat astfel împotriva acelor israelieni care erau dincolo de Iordan – pe teritoriul amoriţilor, în Ghilad.

9 Amoniţii au traversat Iordanul, ca să se lupte împotriva tribului lui Iuda, împotriva tribului lui Beniamin şi a urmaşilor lui Efraim. Astfel, Israel ajunsese într-o mare dificultate.

10 Atunci israelienii au cerut ajutor lui Iahve, zicând: „Am păcătuit împotriva Ta; pentru că Te-am abandonat, deşi tu eşti Dumnezeul nostru; dar noi am slujit baalilor!”

11 Iahve le-a zis israelienilor: „Oare nu Eu sunt Cel care v-am scăpat de egipteni, de amoriţi, de amoniţi şi de filisteni?

12 Atunci când Mi-aţi cerut ajutor pentru că vă exploatau sidonienii, amaleciţii şi maoniţii, oare nu v-am scăpat Eu de opresiunea lor?

13 Dar voi M-aţi abandonat; şi aţi slujit altor (dumne)zei! Pentru că aţi procedat aşa, să ştiţi că acum nu vă voi mai salva!

14 Duceţi-vă şi strigaţi (după ajutor) la zeii pe care vi i-aţi ales! Să vă salveze ei acum când aţi ajuns în dificultate!”

15 Israelienii I-au zis lui Iahve: „Am păcătuit! Fă-ne ce vei vrea; numai Te rugăm să ne (mai) salvezi (şi) astăzi!”

16 Apoi ei au renunţat la idoli; şi au slujit lui Iahve. El a avut compasiune pentru Israel, văzând situaţia dezastruoasă în care ajunsese.

17 Când amoniţii s-au strâns ca să lupte (împotriva lui Israel) şi au venit în Ghilad, israelienii s-au organizat în mai multe grupuri; şi şi-au instalat tabăra la Miţpa.

18 Poporul şi conducătorii Ghiladului şi-au zis unul altuia: „Acela care va conduce lupta împotriva amoniţilor, va fi comandantul tuturor ghiladiţilor!”

11

1 Ghiladitul Iefta – fiul unei prostituate – era un luptător remarcabil. El avea ca tată pe Ghilad.

2 Soţia lui Ghilad îi născuse fii; iar când aceştia au devenit maturi, l-au alungat pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră, pentru că eşti fiul unei alte femei!”

3 Iefta a plecat dintre fraţii lui; şi a locuit în regatul (condus de) Tob. Acolo, nişte bărbaţi fără principii morale s-au adunat pe lângă Iefta; şi au început să îl însoţească.

4 După o perioadă de timp, amoniţii au declarat război lui Israel.

5 În timp ce amoniţii începuseră conflictul cu Israel, cei care formau consiliul bătrânilor Ghiladului s-au dus în regatul (lui) Tob, ca să îl aducă între ei pe Iefta.

6 Ei i-au zis lui Iefta: „Vino să fii conducătorul nostru; ca să ne luptăm cu amoniţii!”

7 Dar Iefta i-a întrebat pe cei din consiliul bătrânilor Ghiladului: „Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi alungat din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine (tocmai) acum, când sunteţi în pericol?”

8 Cei care formau consiliul bătrânilor Ghiladului, i-au răspuns lui Iefta: „Ne întoarcem la tine pentru că dorim să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor! Apoi tu vei fi conducătorul nostru: al tuturor locuitorilor Ghiladului!”

9 Iefta i-a întrebat din nou: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Iahve va face să fie învinşi de mine, este o certitudine că voi deveni conducătorul vostru?”

10 Cei din consiliul bătrânilor Ghiladului, i-au răspuns: „Iahve să ne judece dacă nu vom face exact cum ai zis!”

11 Iefta a plecat cu oamenii care formau consiliul bătrânilor Ghiladului; şi poporul l-a desemnat să îi fie conducător. Iefta a repetat acele cuvinte, înaintea lui Iahve, la Miţpa.

12 Apoi Iefta a trimis nişte reprezentanţi la regele amoniţilor, ca să îi spună: „Ce motiv de conflict ai cu mine? De ce ai venit să lupţi împotriva ţării mele?”

13 Regele amoniţilor i-a răspuns prin intermediul oamenilor trimişi de Iefta: „Vin împotriva ta pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat teritoriul: de la Arnon până la Iaboc şi până la Iordan. Acum, eu îţi cer să retrocedezi aceste teritorii fără război!”

14 Iefta a trimis din nou reprezentanţii lui la regele amoniţilor

15 ca să îi spună: „Iefta vorbeşte astfel: «Nu Israel a luat ţara Moabului şi ţara amoniţilor.

16 Te informez că atunci când veneau din Egipt, israelienii au mers prin deşert până la Marea Roşie; şi apoi şi-au continuat drumul până la Cadeş.

17 Cu acea ocazie, Israel a trimis nişte oameni regelui Edomului. Prin intermediul lor, israelienii l-au rugat să îi lase să treacă prin teritoriul lui. Dar regele Edomului nu le-a permis trecerea. Au mai trimis nişte reprezentanţi şi regelui Moabului; dar nici acesta nu a acceptat cererea lor. Aşa a fost determinat Israel să rămână la Cadeş.

18 Apoi au călătorit prin deşert, au înconjurat teritoriul Edomului şi pe cel al Moabului. Au ajuns în partea de Est; şi şi-au stabilit tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au trecut pe teritoriul Moabului; pentru că Arnon era parte a teritoriului Moabului.

19 Atunci Israel a trimis nişte reprezentanţi lui Sihon – conducătorul amoriţilor – care era rege al Heşbonului. Israel l-a rugat să îi permită să treacă prin teritoriul pe care îl deţinea, ca să ajungă în ţara lui.

20 Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să îi permită să treacă prin teritoriul lui; ci şi-a adunat poporul, a venit la Iahaţ şi s-a luptat cu Israel.

21 Totuşi, Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, a făcut ca Sihon şi toţi oamenii lui să ajungă la discreţia celor din poporul lui Israel. Ei i-au învins; şi astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriţilor care locuiau în această zonă.

22 Aşa au moştenit (israelienii) tot teritoriul amoriţilor de la Arnon până la Iaboc şi din deşert până la Iordan.

23 Acum, după ce Dumnezeul lui Israel numit Iahve i-a alungat pe amoriţi din drumul poporului Său numit Israel, tu îţi permiţi să îi ocupi teritoriul?

24 Oare nu vei moşteni tu tot ce îţi dă în proprietate zeul tău care se numeşte Chemoş? Deci şi noi vom moşteni tot ce va lua Dumnezeul nostru, numit Iahve, de la alţii, ca să ne dea nouă!

25 Te consideri superior lui Balac – fiul lui Ţipor – care a fost regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel? S-a luptat el împotriva acestui popor?

26 Israel locuieşte de trei sute de ani în Heşbon şi în satele din jurul lui, în Aroer şi în satele din jurul acestuia, ca şi în toate oraşele care există pe malurile Arnonului. De ce nu le-aţi capturat în tot acest timp?

27 Eu nu am făcut nimic greşit faţă de tine; iar tu îmi faci rău venind să lupţi împotriva mea! Iahve să judece astăzi! El să fie Judecător între israelieni şi amoniţi!»”

28 Regele amoniţilor nu a luat în considerare mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

29 Atunci Spiritul lui Iahve a venit peste Iefta. El a parcurs Ghiladul şi teritoriul locuit de urmaşii lui Manase. A mers mai departe, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi a înaintat împotriva amoniţilor.

30 Iefta a făcut lui Iahve o promisiune cu jurământ, zicându-I: „Dacă vei face ca amoniţii să ajungă la discreţia mea,

31 oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la conflictul cu aceştia, va fi al lui Iahve; şi îl voi oferi ca sacrificiu ars integral (pe altar)!”

32 Iefta a început lupta împotriva amoniţilor; şi Iahve i-a făcut să ajungă la discreţia lui.

33 El i-a tăiat (cu sabia) de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim. Astfel, în acest conflict, el a distrus douăzeci de oraşe. A fost un foarte mare masacru. Aşa au fost amoniţii umiliţi în faţa israelienilor.

34 Iefta s-a întors acasă, la Miţpa. Şi tocmai atunci, fiica lui a ieşit să îl întâmpine cu tamburine şi dansând. Ea era singurul lui copil… Nu mai avea niciun alt fiu şi nici altă fiică!

35 Atunci când a văzut-o, Iefta şi-a rupt hainele şi a zis: „Vai, fata mea! Mi se rupe inima de durere! Nu ştiu ce să fac; pentru că am făcut un jurământ lui Iahve. Şi nu îmi pot permite să nu îl respect!”

36 Ea i-a răspuns: „Tată, dacă ai făcut un jurământ în faţa lui Iahve, fă-mi exact cum ai jurat; mai ales acum, când Iahve te-a răzbunat pe duşmanii tăi, pe amoniţi!”

37 Ea a continuat, zicând: „Totuşi, permite-mi un lucru. Lasă-mă singură două luni; pentru că vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să îmi plâng aceşti ani în care am trăit virgină!”

38 El i-a zis: „Du-te!” Astfel, el a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns în munţi perioada (tinereţii) în care a trăit ca virgină.

39 La sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei care şi-a respectat jurământul pe care îl făcuse. Ea fusese fecioară (tot timpul cât a trăit). De atunci s-a instituit în Israel un obicei:

40 în fiecare an, pentru patru zile, israelienele o jelesc pe fata ghiladitului Iefta.

12

1 Efraimiţii au venit împreună, s-au dus în Ţafon şi i-au zis lui Iefta: „De ce te-ai dus să lupţi împotriva amoniţilor şi nu ne-ai chemat şi pe noi ca să mergem cu tine? Pentru că ai procedat aşa, vom da foc casei tale; şi te vom arde şi pe tine!”

2 Iefta le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am avut o mare dispută cu amoniţii; şi când v-am chemat, nu aţi venit să mă ajutaţi.

3 Văzând că îmi refuzaţi cererea de ajutor, mi-am riscat viaţa şi am plecat să lupt împotriva amoniţilor; iar Iahve i-a făcut să fie învinşi de mâna mea. De ce veniţi astăzi să vă luptaţi cu mine?”

4 Iefta i-a strâns pe toţi ghiladiţii. Apoi, împreună cu aceştia, s-a luptat cu cei care veneau din teritoriul urmaşilor lui Efraim. Ghiladiţii i-au omorât pe efraimiţi pentru că aceştia îi ridiculizau, zicând: „Voi, ghiladiţii, sunteţi nişte dezertori ai urmaşilor lui Efraim! Ghiladul aparţine (urmaşilor) lui Efraim şi (ai lui) lui Manase!”

5 Ghiladiţii au cucerit şi teritoriul de la malul efraimit al Iordanului. Astfel, atunci când vreunul dintre efraimiţi care fugea de pericol, dorea să traverseze (Iordanul), ghiladiţii îl întrebau dacă este efraimit. Dacă nega,

6 îl puneau să zică „Şibolet”. Dar el nu putea pronunţa decât „Sibolet”. Atunci ei îl arestau şi îl omorau lângă vadurile Iordanului. Aşa au murit atunci patruzeci şi două de mii de efraimiţi.

7 Iefta a judecat Israelul şase ani. Apoi ghiladitul Iefta a murit; şi a fost înmormântat într-unul dintre oraşele Ghiladului.

8 Cel care a judecat Israelul după el, a fost Ibţan care locuia în Betleem.

9 El a avut treizeci de fii şi treizeci de fete. A măritat acele fete în afara clanului; şi şi-a căsătorit fiii cu femei din afara clanului de care aparţineau. El a judecat pe Israel pentru un timp de şapte ani.

10 Ibţan a murit; şi a fost înmormântat la Betleem.

11 După el, cel care a judecat Israelul, a fost zabulonitul Elon. El a fost judecător în Israel pentru un timp de zece ani.

12 Zabulonitul Elon a murit; şi a fost înmormântat în Aialon, pe teritoriul lui Zabulon.

13 Cel care a judecat Israelul după moartea lui Elon, a fost Abdon – fiul piratonitului Hilel.

14 Acesta avea patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi. Toţi cei şaptezeci călăreau pe măgari. Abdon a judecat Israelul pentru un timp de opt ani.

15 Apoi Abdon – fiul piratonitului Hilel – a murit; şi a fost înmormântat la Piraton, pe teritoriul urmaşilor lui Efraim, în partea muntoasă a Amaleciţilor.

13

1 Israelienii au păcătuit din nou împotriva lui Iahve; şi din această cauză, Iahve i-a făcut să ajungă sub dominaţia filistenilor pentru un timp de patruzeci de ani.

2 Era un om din Ţora. El aparţinea clanului format din urmaşii lui Dan; şi se numea Manoah. Soţia lui nu putea să nască, pentru că era sterilă.

3 Îngerul lui Iahve a apărut în faţa femeii şi i-a zis: „Să ştii că deşi acum nu poţi să naşti pentru că eşti sterilă, tu vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu!

4 Acum, ai grijă şi abţine-te de la consumul de vin. Să nu bei niciun alt fel de băutură alcoolică şi să nu mănânci nimic necurat.

5 Cu certitudine, tu vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Capul lui nu va fi tuns, pentru că acest copil va fi un nazireu al lui Dumnezeu chiar înainte de naştere. El va fi acela care va începe să elibereze Israelul de dominaţia filistenilor!”

6 Femeia s-a dus şi i-a povestit soţului ei ce i s-a întâmplat, zicându-i: „A venit la mine un om al lui Dumnezeu. Prezenţa lui m-a speriat; pentru că semăna cu Îngerul lui Dumnezeu. Nu L-am întrebat de unde venea şi nu mi-a spus cum se numeşte.

7 El mi-a zis că voi rămâne însărcinată şi că voi naşte un fiu. Din această cauză, nu trebuie să beau nici vin, nici vreo altă băutură alcoolică. Mi-a mai spus că nu trebuie să mănânc nimic necurat; pentru că acest copil va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din perioada de dinaintea naşterii lui şi până în ziua când va muri.”

8 Atunci Manoah s-a rugat lui Iahve; şi I-a zis: „Doamne, Te rog să faci să revină la noi omul lui Dumnezeu pe care L-ai trimis (la soţia mea); şi să ne înveţe ce să facem cu băiatul care se va naşte!”

9 Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui Manoah. Astfel, Îngerul lui Iahve a venit din nou la femeie. Ea rămăsese la câmp; iar Manoah – soţul ei – nu era atunci împreună cu ea.

10 Femeia a alergat repede să îşi anunţe bărbatul. Ea i-a zis: „Să ştii că omul care a venit în acea zi la mine, mi s-a revelat din nou!”

11 Manoah s-a dus repede după soţia lui. Când a ajuns la acel om, I-a zis: „Tu eşti cel care i-a vorbit soţiei mele?” El i-a răspuns: „Da, Eu sunt acela!”

12 Manoah I-a zis: „Când cuvintele Tale vor fi confirmate de fapte, ce reguli să respectăm referitoare la acest băiat în vederea activităţii lui (ulterioare)?”

13 Îngerul lui Iahve i-a răspuns lui Manoah: „Femeia (care-l va concepe) să se abţină de la tot ce i-am spus!

14 Să nu mănânce nimic care provine din (fructele de la) viţa-de-vie, să nu bea nici vin, nici alt fel de băutură alcoolică; şi să nu mănânce nimic necurat. Să respecte tot ce i-am poruncit!”

15 Manoah I-a zis Îngerului lui Iahve: „Permite-ne să Te reţinem ca să Îţi pregătim (să mănânci) un ied!”

16 Îngerul lui Iahve i-a răspuns lui Manoah: „Chiar dacă aş accepta să rămân aici, nu aş mânca din mâncarea ta. Dar dacă vrei să oferi un sacrificiu ars integral, fă acest lucru pentru Iahve!” Manoah nu ştia că este Îngerul lui Iahve.

17 Atunci Manoah I-a zis Îngerului lui Iahve: „Care Îţi este numele? Îţi pun această întrebare pentru că dorim să Te onorăm când se vor confirma cuvintele Tale!”

18 Îngerul lui Iahve i-a răspuns: „De ce Îmi ceri să îţi spun numele Meu? El este dincolo de orice semnificaţie cunoscută de oameni.”

19 Manoah a luat iedul şi darul de mâncare şi le-a pus pentru Iahve pe stâncă. Stătea acolo şi privea împreună cu soţia lui. Atunci s-a întâmplat un miracol.

20 În timp ce flacăra se ridica de pe altar spre cer, Îngerul lui Iahve a urcat în flacăra altarului. Văzând acest lucru, Manoah şi soţia lui au căzut cu faţa spre pământ.

21 Îngerul lui Iahve nu S-a mai revelat lui Manoah şi nici soţiei lui. Atunci Manoah a înţeles că acela fusese Îngerul lui Iahve.

22 Manoah i-a zis soţiei lui: „Este o certitudine că vom muri; pentru că am văzut pe Dumnezeu!”

23 Dar soţia lui i-a răspuns: „Dacă ar fi vrut Iahve să ne omoare, nu ar fi primit din mâinile noastre arderea integrală şi darul; nici nu ne-ar fi descoperit toate aceste lucruri şi nu ne-ar fi ascultat într-un timp ca acesta!”

24 Femeia a născut un fiu; şi i-a pus numele Samson. Băiatul a crescut; şi Iahve l-a binecuvântat.

25 Spiritul lui Dumnezeu a început să îl pună în mişcare la Mahane-Dan, între Ţora şi Eştaol.

14

1 Samson s-a dus la Timna şi a văzut acolo o (femeie) filisteancă.

2 Când s-a întors, a vorbit tatălui şi mamei lui, zicându-le: „Am văzut la Timna o filisteancă. Luaţi-mi-o acum ca soţie!”

3 Tatăl şi mama lui i-au răspuns: „Oare nu există nicio femeie între rudele tale sau în tot poporul (israelian)? De ce intenţionezi să îţi iei soţie dintre filisteni? Ei sunt un popor de oameni necircumcişi!” Dar Samson i-a răspuns tatălui lui: „Să mi-o luaţi pe aceasta; pentru că îmi place!”

4 Tatăl şi mama lui nu ştiau că acest lucru era permis de Iahve; pentru că El urmărea să creeze o ocazie prin care să îi provoace pe filisteni. În acele vremuri, filistenii dominau poporul Israel.

5 Samson s-a dus la Timna împreună cu tatăl şi cu mama lui. Când a ajuns la viile din Timna, a apărut înaintea lui un leu tânăr care răcnea.

6 Atunci Spiritul lui Iahve a venit peste Samson; şi el a rupt leul în bucăţi, exact cum se rupe un ied – fără să aibă niciun alt obiect în mâini. Nu a spus tatălui şi mamei lui ce făcuse.

7 Apoi Samson s-a dus să vorbească cu acea femeie; şi ea i-a plăcut.

8 După o perioadă de timp, s-a întors să o ia ca soţie; şi a deviat de la drumul pe care mergea la ea, ca să vadă corpul mort al acelui leu. Când a ajuns la el, a constatat că în „corpul” leului era un roi de albine care produseseră miere.

9 A luat un fagure de miere în mână; şi a plecat mai departe, mâncând din el. La întoarcere, când a ajuns la tatăl şi la mama lui, le-a dat să mănânce şi lor din acea miere. Dar nu le-a spus că găsise acel fagure în „corpul mort” al leului.

10 Apoi tatăl lui s-a dus la acea femeie. Acolo, Samson organizase un banchet; pentru că aşa aveau tinerii obiceiul să procedeze.

11 Când cei de acolo l-au văzut (pe Samson), au invitat treizeci de prieteni ca să fie împreună cu el.

12 Samson le-a zis: „Vă voi spune o ghicitoare. Dacă în cele şapte zile ale banchetului îmi veţi putea explica despre ce vorbeşte ea, vă voi da treizeci de mantale şi încă treizeci de haine.

13 Dar dacă nu veţi reuşi să îmi găsiţi răspunsul, voi îmi veţi da treizeci de mantale şi încă treizeci de haine!” Ei i-au răspuns: „Spune-ne ghicitoarea. Vrem să o auzim!”

14 El le-a zis: „Din cel care mănâncă, a ieşit ce se mănâncă; şi din cel care are o mare forţă, a ieşit dulceaţă!” Trei zile, ei nu au putut să ştie semnificaţia ascunsă a ghicitorii.

15 În a patra zi, i-au zis soţiei lui Samson: „Determină-l pe soţul tău să ne spună cumva la ce se referă ghicitoarea! Altfel îţi vom da foc; şi vom arde şi pe cei din familia ta! Ne-aţi chemat aici ca să ne jefuiţi?”

16 Soţia lui Samson plângea lângă el, zicând: „Cu certitudine, tu nu mă iubeşti; ci mă urăşti! Ai spus o ghicitoare celor din poporul meu; dar mie nici nu mi-ai spus la ce se referă ea!” El i-a răspuns: „Din moment ce nu i-am arătat semnificaţia ei nici tatălui meu şi nici mamei mele, cum să ţi-o divulg ţie?”

17 Dar ea a plâns lângă el în toate cele şapte zile cât a durat banchetul. Când au ajuns în a şaptea zi, el i-a spus la ce se referea ghicitoarea; pentru că îl deranja permanent (cu insistenţele ei). Apoi acea femeie le-a spus celor din poporul ei despre sensul ascuns al ghicitorii.

18 În a şaptea zi, înainte să apună soarele, oamenii din oraş i-au zis: „Ce este mai dulce decât mierea? Şi cine are mai mare forţă decât leul?” Samson le-a răspuns: „Dacă nu aţi fi arat cu viţeaua mea, nu aţi fi aflat sensul ghicitorii mele!”

19 Spiritul lui Iahve a venit peste el; şi s-a dus la Aşchelon. Acolo a omorât treizeci de oameni; şi le-a luat îmbrăcămintea. Apoi a dat acele haine celor care îi spuseseră la ce se referea ghicitoarea lui. Astfel, Samson s-a întors foarte supărat în casa tatălui lui.

20 Soţia lui Samson a fost dată unuia dintre prietenii lui: chiar celui mai bun dintre ei.

15

1 După un timp, când era vremea recoltării grâului, Samson şi-a vizitat soţia. Avea atunci la el un ied. El a zis: „Vreau să intru în camera soţiei mele!” Dar tatăl ei nu i-a permis să intre;

2 ci i-a spus: „Gândindu-mă la ce s-a întâmplat data trecută, mi-am zis că o urăşti foarte mult. În consecinţă, am dat-o ca soţie prietenului tău. Dar sora ei mai tânără, este mai frumoasă decât ea! Te rog să o iei ca soţie în locul ei!”

3 Atunci Samson le-a răspuns părinţilor (acelei femei): „De această dată voi fi nevinovat faţă de filisteni când le voi face rău!”

4 Apoi Samson s-a dus şi a prins trei sute de vulpi. A luat nişte torţe, a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o torţă între cele două cozi.

5 Apoi a aprins torţele şi a dat drumul vulpilor în recoltele de cereale ale filistenilor. Aşa au ars atât căpiţele, cât şi grâul, împreună cu livezile de măslini.

6 Atunci filistenii au întrebat: „Cine a făcut acest lucru?” Li s-a răspuns: „Samson, ginerele timnitului; pentru că acesta i-a luat soţia şi i-a dat-o prietenului lui!” Filistenii s-au dus şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.

7 Samson le-a zis: „Pentru că aţi procedat aşa, nu voi înceta să vă fac rău până nu mă voi răzbuna pe voi!”

8 Şi a început să îi lovească peste picioare şi peste şolduri. A fost un mare masacru. Apoi el s-a dus şi a locuit în grota din stânca lui Etam.

9 După toate acestea, filistenii au venit şi şi-au instalat tabăra în teritoriul locuit de urmaşii lui Iuda. Ei s-au dispersat până la Lehi.

10 Bărbaţii lui Iuda i-au întrebat: „De ce aţi venit împotriva noastră?” Ei le-au răspuns: „Am venit ca să îl (prindem şi să îl) legăm pe Samson. Intenţionăm să îi facem aşa cum ne-a făcut şi el nouă!”

11 Atunci trei mii de bărbaţi dintre urmaşii lui Iuda s-au dus la grota din Stânca lui Etam; şi l-au întrebat pe Samson: „Nu ai ştiut că suntem dominaţi de filisteni? De ce ai procedat aşa în dauna noastră?” El le-a răspuns: „Le-am făcut exact cum mi-au făcut şi ei mie!”

12 Ei i-au zis: „Am venit ca să te legăm şi să te predăm filistenilor!” Samson le-a răspuns „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî!”

13 Ei i-au răspuns: „Doar te vom lega şi te vom preda lor! Dar nu te vom omorî!” L-au legat cu două funii noi şi l-au scos din grota unde era.

14 Când au ajuns la Lehi, filistenii au început să strige, bucurându-se pentru că Samson fusese prins. Atunci Spiritul lui Iahve a venit peste el. Funiile pe care le avea în jurul braţelor, s-au făcut ca pânza arsă în foc; şi i s-au desfăcut legăturile de la mâini.

15 A găsit o falcă de măgar, care încă nu se uscase. A luat-o în mână şi a omorât cu ea o mie de oameni.

16 Apoi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, am făcut o grămadă, (chiar) două grămezi! Cu o falcă de măgar am omorât (în total) o mie de oameni!”

17 După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Acel loc a fost numit Ramat-Lehi.

18 Lui Samson i-a fost foarte sete. Atunci L-a chemat pe Iahve; şi I-a zis: „Tu ai facilitat prin mâna sclavului tău această mare salvare. Şi acum să mor de sete şi să ajung să fiu capturat de cei necircumcişi?”

19 Dumnezeu a crăpat grota din Lehi; şi a ieşit apă din ea… După ce a băut, Samson şi-a revenit şi s-a încurajat. Aşa se explică de ce au numit acel loc En-Hacore. El este (cunoscut) şi astăzi în Lehi.

20 Samson a judecat Israelul douăzeci de ani, în perioada de timp în care filistenii au fost dominanţi în acele teritorii.

16

1 Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o prostituată şi a intrat în locuinţa ei.

2 Cei din Gaza au fost anunţaţi: „Samson a intrat aici!” Atunci ei au înconjurat locul unde era Samson şi l-au urmărit toată noaptea, stând la poarta oraşului. În acea noapte, au stat liniştiţi, zicându-şi unii altora: „Când se va lumina, îl vom omorî!”

3 Samson a rămas culcat până la jumătatea nopţii. Atunci el s-a trezit. S-a dus şi a prins cu mâinile lui porţile de la intrarea în oraş. Le-a smuls împreună cu cei doi stâlpi şi cu zăvorul lor, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.

4 Apoi Samson a iubit o femeie care locuia în valea Sorec. Ea se numea Dalila.

5 Conducătorii filistenilor s-au dus la ea şi i-au zis: „Determină-l să îţi spună de unde vine acea mare forţă a lui; şi cum l-am putea învinge, ca să îl legăm (apoi) şi să îl umilim! Iar noi îţi vom da fiecare câte o mie o sută de şecheli de argint!”

6 Dalila i-a zis lui Samson: „Te rog să îmi spui de unde provine marea ta forţă şi cum ar trebui să fii legat ca să fii învins!”

7 Samson i-a răspuns: „Dacă aş fi legat cu şapte frânghii noi, care să nu fi fost încă uscate, atunci aş rămâne fără forţă şi aş deveni ca oricare alt om!”

8 Conducătorii filistenilor i-au adus (Dalilei) şapte frânghii noi, care încă nu fuseseră uscate; şi ea l-a legat cu ele.

9 Cei care urmăreau să vadă ce se întâmplă, stăteau în camera ei. Ea i-a zis: „Samson, au venit filistenii împotriva ta!” Dar el a rupt funiile exact cum se rupe un fir de lână când este atins de foc. Astfel, ei nu au aflat de unde-i venea forţa.

10 Dalila i-a zis lui Samson: „Ai glumit cu mine; tu, de fapt, mi-ai spus minciuni. Te rog să îi spui cu ce trebuie să fii legat!”

11 El i-a răspuns: „Dacă m-ar lega cineva cu frânghii noi, cu care să nu se fi făcut nicio lucrare, atunci forţa mea ar dispărea; şi aş deveni ca oricare alt om!”

12 Dalila a luat nişte frânghii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Samson, filistenii au venit împotriva ta!” Cei care îl urmăreau, stăteau în camera Dalilei. Dar el a rupt frânghiile de la braţe ca pe nişte aţe.

13 Dalila i-a zis lui Samson: „Până acum te-ai jucat cu mine; şi mi-ai spus (doar) minciuni. Acum spune-mi cu ce trebuie să fii legat!” El i-a răspuns: „Dacă vei împleti cele şapte şuviţe de pe capul meu într-o ţesătură şi le vei înfige în pământ cu ajutorul unui ţăruş, îmi va dispărea forţa; şi voi deveni ca oricare alt om!” În timp ce Samson dormea, Dalila a luat cele şapte şuviţe de pe capul lui şi le-a împletit într-o ţesătură.

14 Le-a înfipt în pământ cu ajutorul unui ţăruş. Apoi i-a zis: „Samson, filistenii au venit împotriva ta!” El s-a trezit din somn şi a smuls din pământ ţăruşul gherghefului împreună cu ţesătura care fusese făcută pe el.

15 Atunci Dalila i-a zis lui Samson: „Cum poţi să spui că mă iubeşti, în timp ce inima ta nu este cu mine? M-ai ridiculizat de trei ori până acum; şi nu mi-ai spus de unde îţi provine acea mare forţă pe care o ai!”

16 Pentru că ea îl deranja în fiecare zi prin cuvintele ei şi pentru că tot insista, el nu a mai rezistat.

17 Atunci i-a spus tot ce era în mintea lui. El i-a zis: „Capul meu nu a fost tuns niciodată; pentru că eu sunt un nazireu: închinat lui Iahve încă de când eram în uterul mamei mele. Dacă aş fi ras, forţa mea ar pleca de la mine, aş slăbi şi aş deveni ca oricare alt om!”

18 Când a constatat Dalila că i-a spus tot secretul lui, a trimis pe cineva să îi cheme pe conducătorii filistenilor; şi le-a zis: „Veniţi! Pentru că de această dată mi-a spus tot ce ştie!” Conducătorii filistenilor au venit la ea; şi i-au adus argint.

19 Ea l-a adormit pe Samson chiar pe genunchii ei. Apoi a chemat un om care i-a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui; şi astfel a început să îl ridiculizeze. Forţa lui dispăruse.

20 Ea i-a zis: „Samson, filistenii au venit împotriva ta!” El s-a trezit din somn. Apoi şi-a zis: „Mă voi ridica la fel ca în toate celelalte ocazii; şi mă voi scutura!” Nu ştia că Iahve Se depărtase de el…

21 Filistenii l-au arestat şi i-au scos ochii. Apoi l-au dus la Gaza şi l-au legat cu lanţuri de aramă. Acolo a fost pus să muncească învârtind la râşniţă într-o închisoare.

22 După ce a fost ras, părul de pe capul lui Samson a început din nou să crească.

23 Conducătorii filistenilor s-au adunat ca să ofere un mare sacrificiu zeului lor care se numea Dagon şi să se distreze. Ei ziceau: „Zeul nostru l-a făcut pe duşmanul nostru numit Samson să ajungă în mâinile noastre!”

24 Când l-au văzut pe Samson, au început să îşi laude zeul, zicând: „Zeul nostru ni l-a făcut prizonier pe cel care ne era duşman şi care ne devasta ţara înmulţind morţii în ea.”

25 În timp ce inima lor se bucura, au zis: „Chemaţi-l pe Samson, ca să ne distreze!” L-au luat pe Samson dintre cei care erau în închisoare; şi el a început să danseze înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi(i clădirii), în faţa lor.

26 Samson i-a zis tânărului care îl ţinea de mână: „Permite-mi să ating stâlpii care susţin templul şi să mă sprijin de ei, ca să mă odihnesc!”

27 Templul era plin de bărbaţi şi de femei. Toţi conducătorii filistenilor erau acolo; şi pe acoperiş se adunaseră aproape trei mii de bărbaţi şi de femei care îl priveau pe Samson dansând.

28 Atunci Samson a strigat spre Iahve, zicând: „Iahve, Dumnezeule, Te rog să Îţi aminteşti de mine; şi mai dă-mi forţă doar de această dată, ca să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”

29 Samson s-a rezemat de cei doi stâlpi care susţineau templul, aplecându-se spre ei. Unul era la dreapta lui, iar celălalt la stânga.

30 Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” Apoi i-a împins în forţă; şi templul a căzut peste conducători(i filistenilor) şi peste tot poporul care era în el. Astfel, oamenii (filisteni) pe care i-a omorât Samson atunci când a murit şi el, au fost mai mulţi decât cei pe care îi omorâse în timpul vieţii.

31 Fraţii şi rudele lui Samson au venit şi l-au luat de acolo. Apoi l-au dus şi l-au înmormântat între Ţora şi Eştaol, în mormântul tatălui lui numit Manoah. Samson fusese judecătorul lui Israel douăzeci de ani.

17

1 Era un om din teritoriul muntos locuit de urmaşii lui Efraim. Acela se numea Mica.

2 El i-a zis mamei lui: „Cei o mie o sută de şecheli de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat în prezenţa mea, sunt la mine. Eu luasem acel argint!” Mama lui i-a răspuns: „Să fie binecuvântat fiul meu de Iahve!”

3 Mica a dat înapoi mamei lui cei o mie o sută de şecheli de argint. Atunci ea i-a zis: „Pun separat acest argint, închinându-l lui Iahve cu mâna mea, pentru ca fiul meu să îşi facă din el un idol realizat prin cioplire şi unul făcut prin turnare. Aşa îţi voi restitui acest argint!”

4 El i-a dat înapoi mamei lui acel argint. Ea a luat două sute de şecheli de argint şi i-a dat celui care făcea obiecte de argint. Acela a făcut din el un idol cioplit şi unul turnat.

5 Mica avea un templu. El şi-a făcut o tunică şi nişte imagini de zei. Apoi l-a instalat ca preot pe unul dintre fiii lui.

6 În acele zile, nu era rege în Israel. Fiecare proceda aşa cum credea el că este corect.

7 Exista un tânăr levit care locuia în Betleem – localitate populată cu o parte dintre descendenţii lui Iuda.

8 Acest om a plecat din Betleemul unde trăiau urmaşi ai lui Iuda, ca să îşi stabilească locuinţa acolo unde va găsi un loc adecvat. În drumul lui, a ajuns în partea muntoasă a teritoriului locuit de urmaşii lui Efraim, la casa lui Mica.

9 Mica i-a zis: „De unde vii (în această zonă)?” El i-a răspuns: „Sunt un levit şi provin din Betleem, care este locuit de o parte dintre urmaşii lui Iuda. Călătoresc ca să îmi găsesc un teritoriu unde să locuiesc!”

10 Mica i-a zis: „Rămâi la mine! Îţi propun să îmi fi părinte şi preot; iar eu îţi voi da zece şecheli de argint pe an, un set complet de haine şi tot ce vei mai avea nevoie ca să trăieşti.” Levitul a acceptat să rămână acolo.

11 El s-a decis să locuiască la acel om care l-a considerat ca pe unul dintre fiii lui.

12 Mica l-a desemnat ca preot în casa lui pe acel tânăr levit.

13 Mica a zis: „Acum ştiu că Iahve îmi va face bine; pentru că am ca preot un levit!”

18

1 În acele zile, nu exista rege în Israel. Tribul lui Dan (încă) îşi căuta un teritoriu în care să se stabilească şi să locuiască; pentru că nici până atunci nu îşi însuşiseră proprietatea primită în mijlocul triburilor lui Israel.

2 Daniţii au desemnat cinci bărbaţi luptători dintre familiile lor; şi i-au trimis prin ţară. Ei proveneau din Ţora şi din Eştaol. Au fost trimişi ca să umble prin ţară şi să o spioneze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi spionaţi ţara!” Aceştia au ajuns în zona muntoasă locuită de urmaşii lui Efraim, aproape de casa lui Mica; şi au rămas acolo în timpul nopţii.

3 Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut vocea acelui tânăr levit; şi au plecat spre el. Ei i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce eşti aici?”

4 El le-a răspuns: „Mica face aceste lucruri pentru mine. El mă plăteşte; iar eu îi sunt preot!”

5 Ei i-au zis: „Te rugăm să îl întrebi pe Dumnezeu despre noi, ca să ştim dacă vom reuşi în călătoria pe care o facem!”

6 Preotul le-a răspuns: „Mergeţi liniştiţi; pentru că această călătorie pe care o faceţi, este sub privirea lui Iahve!”

7 Cei cinci bărbaţi au plecat şi au ajuns în Laiş. Acolo au văzut un popor care trăia fără niciun pericol, conform obiceiurilor sidonienilor. Acei oameni erau liniştiţi şi fără nicio teamă. Ei locuiau acolo fără să fie deranjaţi de cineva din ţară; şi nu erau subordonaţi nimănui. Locuiau departe de sidonieni şi nu aveau relaţii cu alţi oameni.

8 Când s-au întors la rudele lor din Ţora şi din Eştaol, aceştia i-au întrebat: „Ce veste ne aduceţi?”

9 Ei le-au răspuns: „Veniţi să îi atacăm; pentru că le-am văzut teritoriul; şi este unul foarte bun! Nu fiţi indiferenţi şi leneşi; ci duceţi-vă şi luaţi în proprietate acest teritoriu!

10 Când veţi ajunge acolo, veţi găsi un popor care locuieşte fără frica vreunui pericol. Teritoriul este relativ mare; şi Dumnezeu l-a dat în proprietatea noastră. Este un loc în care nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ!”

11 Atunci, şase sute de luptători înarmaţi din tribul lui Dan, provenind din Ţora şi din Eştaol, au plecat de acolo.

12 Au înaintat şi şi-au instalat tabăra la Chiriat-Iearim, în teritoriul locuit de urmaşii lui Iuda. Astfel, acel loc s-a numit Mahane-Dan. El există şi astăzi în Chiriat-Iearim.

13 De acolo au traversat în partea muntoasă a teritoriului locuit de urmaşii lui Efraim; şi au ajuns aproape de casa lui Mica.

14 Cei cinci bărbaţi care spionaseră teritoriul numit Laiş, le-au zis rudelor lor: „Să ştiţi că într-una dintre aceste case există o tunică şi zei. Veţi găsi un idol cioplit şi unul turnat. Cred că ştiţi acum ce trebuie să faceţi!”

15 S-au dus în acea direcţie şi au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica. Ei l-au întrebat de sănătate.

16 Cei şase sute de luptători înarmaţi stăteau în faţa porţii.

17 Apoi cei cinci spioni au plecat de lângă el; şi au intrat în casă. În timp ce preotul stătea la poarta casei cu cei şase sute de luptători înarmaţi, cei cinci bărbaţi care spionaseră teritoriul, s-au dus înăuntru şi au luat idolul cioplit, tunica, zeii şi idolul turnat.

18 Când au intrat aceştia în casa lui Mica intenţionând să ia idolul cioplit, zeii şi idolul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?”

19 Ei i-au răspuns: „Taci! Abţine-te şi vino cu noi; pentru că dorim să ne fi părinte şi preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om, sau să fii preotul unui trib şi al unui clan din Israel?”

20 Preotul s-a bucurat în inima lui. Luând tunica, zeii şi idolul turnat, a plecat împreună cu poporul.

21 Apoi au mers mai departe. Ei au pus în faţa lor copiii, vitele şi bunurile.

22 După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care locuiau lângă casa lui au fost chemaţi să plece în urmărirea daniţilor.

23 Când au strigat după daniţi, aceştia s-au întors şi i-au zis lui Mica: „Care este problema ta? De ce strigi după noi?”

24 El le-a răspuns: „De ce mă întrebaţi care îmi este problema? Mi-aţi luat idolii pe care mi-i făcusem. Mi-aţi luat şi preotul şi apoi aţi plecat! Eu cu ce mai rămân?”

25 Daniţii i-au zis: „Să nu te mai auzim! Altfel, nişte oameni foarte determinaţi vor veni în forţă împotriva ta şi vă veţi pierde viaţa: atât tu, cât şi familia ta!”

26 Apoi daniţii au mers mai departe. Când Mica a văzut că aceştia aveau o forţă mai mare decât a lui, s-a întors acasă.

27 Astfel, după ce au luat preotul şi ce făcuse Mica, acei daniţi şi-au continuat drumul până când au ajuns în Laiş, la un popor care trăia liniştit şi fără frica vreunei invazii. I-au omorât locuitorii cu sabia şi au dat foc oraşului.

28 Nimeni nu i-a salvat, pentru că erau departe de Sidon; şi nu aveau relaţii cu alţi oameni. Oraşul era în valea care conduce spre Bet-Rehob. Daniţii au reconstruit oraşul şi au locuit în el.

29 Au numit oraşul Dan, aşa cum se numise strămoşul lor care fusese născut în familia lui Israel. Dar la început, oraşul se numise Laiş.

30 Daniţii au pus acolo unul dintre idoli. A fost instalat pentru ei şi pentru Ionatan, fiul lui Gherşom, care fusese fiul lui Moise. El şi urmaşii lui au fost preoţii tribului lui Dan până când ţara a fost ocupată de alt popor.

31 Cât timp a fost casa lui Dumnezeu la Şilo, daniţii au păstrat ca zeu al lor acel idol turnat al lui Mica.

19

1 În acele zile, când nu era rege în Israel, un levit care trăia la marginea zonei muntoase a urmaşilor lui Efraim, îşi luase o concubină din Betleem, care aparţinea descendenţilor lui Iuda.

2 Dar concubina i-a fost infidelă; şi s-a întors apoi la familia ei, în Betleem, unde locuiau urmaşii lui Iuda. Acolo a rămas patru luni.

3 Apoi soţul ei s-a dus la ea, intenţionând să o convingă să se întoarcă. Era însoţit de slujitorul lui şi de o pereche de măgari. Ea l-a adus în locuinţa tatălui ei. Când l-a văzut, tatăl fetei l-a primit cu bucurie.

4 Socrul lui, – tatăl fetei – l-a reţinut acolo. Şi astfel, ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut şi au rămas noaptea acolo.

5 În a patra zi, s-au sculat dimineaţa devreme şi s-au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i-a zis ginerelui lui: „Ia (şi mănâncă) o bucată de pâine, ca să ai forţă; apoi veţi pleca!”

6 Astfel, ei au rămas, au mâncat şi au băut din nou împreună. Tatăl fetei i-a zis ginerelui lui: „Te rog să accepţi să rămâi aici în această noapte; şi fi vesel!”

7 Bărbatul decisese să plece; dar socrul lui l-a convins să rămână. Astfel, el s-a întors şi a rămas noaptea din nou acolo.

8 În a cincea zi, s-a sculat dimineaţa devreme, ca să plece. Tatăl fetei i-a zis: „Te rog să mai stai la mine până la prânz; şi încurajează-ţi inima!” Astfel, ei au mâncat din nou împreună.

9 Apoi bărbatul s-a ridicat să plece împreună cu slujitorul şi cu acea concubină a lui. Dar socrul lui, – tatăl fetei – i-a zis: „Observ că se apropie seara! Te rog să rămâi la noapte aici; pentru că aproape a trecut ziua! Te rog, rămâi; şi fi vesel! Mâine te vei trezi ca să pleci; şi te vei duce acasă!”

10 Dar bărbatul nu a vrut să mai rămână; ci s-a ridicat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică a Ierusalimului, împreună cu cei doi măgari cu şaua pusă pe ei şi cu acea concubină a lui.

11 Când erau aproape de Iebus, deja era târziu. Slujitorul i-a zis stăpânului lui: „Am putea să ne întoarcem în oraşul acestor iebusiţi, ca să dormim acolo la noapte!”

12 Dar stăpânul lui i-a răspuns: „Nu ne întoarcem pentru un oraş străin, care nu are locuitori israelieni; ci vom merge până la Ghiva!”

13 Slujitorul lui a mai spus: „Să încercăm să ne apropiem de una dintre aceste localităţi: de Ghiva sau de Rama!”.

14 Astfel, ei au plecat mai departe. Când au ajuns aproape de Ghiva, care aparţine teritoriului locuit de urmaşii lui Beniamin, soarele apunea.

15 S-au întors şi au intrat în Ghiva, ca să rămână acolo în acea noapte. După ce au intrat, ei s-au oprit în piaţa oraşului; dar nu a fost nimeni care să îi primească în casă şi să îi găzduiască.

16 Chiar atunci, seara, un bătrân se întorcea de la lucrul câmpului. Acel om era din zona muntoasă a teritoriului locuit de urmaşii lui Efraim; dar locuia ca străin în Ghiva, deşi oamenii din acest oraş erau beniamiţi.

17 Când a privit şi l-a văzut pe acel călător stând în piaţa oraşului, bătrânul i-a zis: „Unde mergi; şi de unde vi?”

18 El i-a răspuns: „Călătoresc din Betleemul care aparţine urmaşilor lui Iuda; şi merg spre marginea zonei muntoase locuită de urmaşii lui Efraim; pentru că de acolo provin eu! Mă dusesem până în Betleemul locuit de urmaşii lui Iuda; iar acum merg la casa lui Iahve. Nu a existat nimeni care să mă primească în casa lui,

19 deşi avem paie şi hrană pentru măgarii noştri. Avem şi pâine împreună cu vin pentru mine, pentru slujitoarea ta şi pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Deci nu ne lipseşte nimic!”

20 Bătrânul i-a zis: „Fii liniştit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale. Numai să nu rămâi noaptea în piaţă!”

21 I-a dus în casa lui şi a dat mâncare măgarilor. După ce şi-au spălat picioarele, au mâncat şi au băut.

22 În timp ce ei erau veseli, nişte oameni păcătoşi dintre locuitorii oraşului, au început să vină în jurul casei; şi au bătut la uşa ei. L-au strigat pe bătrânul care era stăpânul casei; şi i-au zis: „Scoate-l aici pe bărbatul care a intrat în casa ta; ca să îl cunoaştem întreţinând relaţii sexuale cu el!”

23 Bătrânul, care era stăpânul casei, a ieşit, a vorbit cu ei şi le-a spus: „Fraţilor, vă rog să nu fiţi aşa răi. Acest om este oaspetele meu. Deci nu comiteţi această faptă ruşinoasă!

24 Am o fiică virgină,; iar el are o concubină. Vi le voi aduce afară pe ele! Dezonoraţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea; dar nu comiteţi un lucru atât de ruşinos cu acest om!”

25 Acei oameni nu au vrut să îl asculte. Atunci călătorul şi-a luat concubina şi le-a adus-o afară. Ei au dezonorat-o şi au abuzat-o (sexual) toată noaptea, până dimineaţa. Apoi, când a început să se lumineze, au lăsat-o să plece.

26 Atunci femeia a venit şi a căzut la uşa casei bătrânului, unde se afla şi stăpânul ei. Ea a rămas acolo până când s-a luminat bine.

27 Dimineaţa, stăpânul ei s-a trezit, a deschis uşile casei şi a ieşit, intenţionând să îşi continue drumul. Atunci a observat că acolo era concubina lui. Ea stătea întinsă lângă uşa casei, cu mâinile pe prag.

28 El i-a zis: „Ridică-te; şi hai să mergem!” Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat spre casă.

29 Când a ajuns la locuinţa lui, a luat un cuţit, şi-a apucat concubina şi a tăiat-o în douăsprezece bucăţi. Apoi le-a trimis prin tot teritoriul locuit de urmaşii lui Israel.

30 Toţi cei care au văzut acest lucru, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu am mai văzut ceva asemănător, de când au venit israelienii din Egipt şi până astăzi! Fiţi atenţi la această faptă, discutaţi şi spuneţi ce trebuie făcut!”

20

1 Toţi israelienii s-au adunat începând cu cei din teritoriile locuite de urmaşii lui Dan până la Beer-Şeba şi până în zona Ghiladului. Astfel, ei au venit împreună ca un singur om, înaintea lui Iahve, la Miţpa.

2 Veniseră acolo şi conducătorii întregului popor – ai tuturor triburilor lui Israel. Ei erau prezenţi în adunarea poporului lui Dumnezeu. Se adunaseră acolo patru sute de mii de persoane.

3 Beniamiţii au auzit că israelienii s-au strâns la Miţpa. Israelienii au zis: „Spuneţi-ne cum s-a întâmplat această nedreptate!”

4 Atunci, levitul – bărbatul acelei femei care fusese omorâtă – le-a vorbit astfel: „Eu şi concubina mea intrasem în Ghiva, care aparţine de proprietatea urmaşilor lui Beniamin, ca să rămânem noaptea acolo.

5 Dar locuitorii Ghivei au venit împotriva mea, au înconjurat noaptea casa în care eram şi au vrut să mă omoare. Ei mi-au dezonorat concubina până când a murit.

6 Atunci am luat-o şi am tăiat-o în bucăţi, pe care le-am trimis prin toată ţara moştenită de Israel. Am procedat aşa pentru că ce au făcut ei, este o nedreptate şi un lucru oribil în Israel.

7 Observ că toţi cei care aţi venit aici, sunteţi israelieni. Deci discutaţi şi daţi un verdict acum!”

8 Poporul a luat o decizie; şi a zis: „Niciunul dintre noi nu va pleca! Nimeni nu se va întoarce la locuinţa lui!

9 Acesta este planul pentru oraşul Ghiva: îl vom ataca în forţă mergând să luptăm împotriva lui în ordinea în care se va decide prin tragere la sorţi!

10 Dintre toate triburile lui Israel, vom lua zece bărbaţi din o sută, apoi o sută din o mie şi o mie din zece mii. Aceştia vor transporta provizii pentru popor. Apoi, când se vor întoarce ei (cu alimentele de care avem nevoie), vom pedepsi Ghiva locuită de urmaşii lui Beniamin. Vom proceda cu ei conform nedreptăţii pe care au comis-o în Israel!”

11 Israelienii s-au unit şi au venit împreună împotriva oraşului.

12 Conducătorii triburilor lui Israel au trimis nişte bărbaţi printre toate familiile urmaşilor lui Beniamin, ca să le spună: „Ce înseamnă această nedreptate care a fost comisă printre voi?

13 Aduceţi-i acum pe acei oameni păcătoşi, care sunt printre voi în Ghiva, ca să îi omorâm! Vom distruge astfel răul din mijlocul lui Israel!” Dar beniamiţii nu au vrut să asculte ce le spuneau fraţii lor israelieni.

14 Ei s-au adunat din oraşele lor la Ghiva; şi s-au pregătit să lupte împotriva celorlalţi israelieni.

15 În acea zi s-au mobilizat douăzeci şi şase de mii de luptători beniamiţi, în afară de locuitorii Ghivei, care erau şapte sute de oameni pregătiţi de război.

16 În toată această mulţime de oameni, existau şapte sute de bărbaţi foarte capabili. Toţi aceştia erau stângaci. Atunci când trăgeau cu praştia, ei puteau lovi cu mare precizie chiar şi un fir de păr, fără să îşi rateze ţinta.

17 Mulţimea bărbaţilor lui Israel care se adunaseră ca să lupte împotriva urmaşilor lui Beniamin, era formată din patru sute de mii de luptători înarmaţi.

18 Ei au plecat repede la Betel. Acolo, israelienii L-au întrebat pe Dumnezeu, zicând: „Care dintre noi să înceapă atacul împotriva beniamiţilor?” Iahve le-a răspuns: „Să înceapă lupta urmaşii lui Iuda!”

19 Dimineaţa, israelienii au plecat şi şi-au stabilit tabăra lângă Ghiva.

20 Apoi au venit să se lupte cu beniamiţii şi şi-au ocupat poziţiile de luptă înaintea Ghivei.

21 Beniamiţii au ieşit din Ghiva şi au omorât în acea zi douăzeci şi două de mii de israelieni.

22 Atunci israelienii s-au încurajat şi s-au aşezat din nou în linie pentru un nou atac, în locul în care îl începuseră în prima zi.

23 Între timp, israelienii se duseseră să plângă înaintea lui Iahve până seara. L-au întrebat atunci din nou pe Iahve, zicându-I: „Să plecăm iar să luptăm împotriva beniamiţilor care sunt fraţii noştri?” Iahve le-a răspuns: „Înaintaţi împotriva lor!”

24 Astfel, israelienii au înaintat şi a doua zi împotriva beniamiţilor.

25 Dar şi atunci, beniamiţii din Ghiva au venit împotriva lor; şi au omorât optsprezece mii de luptători înarmaţi.

26 Atunci, tot acel popor al israelienilor s-a dus la Betel; şi au început să plângă acolo. În acea zi au rămas la Betel, în prezenţa lui Iahve, până seara; şi au adus înaintea lui Iahve animale pe care le-au ars integral, împreună cu sacrificii de pace.

27 Israelienii L-au întrebat pe Iahve în acele zile când Cufărul Legământului cu Dumnezeu era acolo.

28 Fineas – fiul lui Elazar – fiul lui Aaron, slujea înaintea ei. Atunci israelienii I-au zis (lui Iahve): „Să plecăm din nou la luptă împotriva fraţilor noştri, sau să ne oprim?” Iahve le-a răspuns: „Duceţi-vă; pentru că mâine îi voi face să ajungă la discreţia voastră!”

29 Atunci israelienii au pus nişte oameni să stea ascunşi în spatele oraşului Ghiva.

30 A treia zi, israelienii au venit să lupte împotriva beniamiţilor şi s-au aşezat înaintea Ghivei – la fel ca înainte.

31 Beniamiţii care au ieşit (din Ghiva), au urmărit poporul; şi astfel, au fost determinaţi să se depărteze de oraş. Au început să lovească poporul şi să îi omoare oamenii ca în celelalte confruntări, luptând pe cele două drumuri care erau mai late: unul ducea spre Betel şi celălalt spre Ghiva. Ei s-au luptat şi în câmpie. Au omorât aproape treizeci de israelieni.

32 Beniamiţii ziceau: „Priviţi-i cum cad învinşi în faţa noastră ca în celelalte ocazii!” Dar israelienii ziceau: „Să fugim şi să îi îndepărtăm de oraş, spre drumurile late!”

33 Israelienii au fugit fiecare de pe poziţiile lor; şi s-au regrupat la Baal-Tamar. Atunci, israelienii care stăteau ascunşi, au venit în forţă din locul în care stătuseră: de la vest de Ghiva.

34 Au înaintat împotriva Ghivei zece mii de oameni din tot Israelul. Ei erau antrenaţi în mod special ca să lupte. Confruntarea a fost foarte dură; şi beniamiţii nici nu îşi imaginau dezastrul care va veni împotriva lor.

35 Iahve i-a distrus pe beniamiţi din faţa lui Israel. Astfel, israelienii au omorât în acea zi douăzeci şi cinci de mii o sută de beniamiţi.

36 Beniamiţii au înţeles că au fost învinşi. Atunci când israelienii s-au lăsat urmăriţi de beniamiţii, ei s-au bazat pe oamenii care fuseseră puşi să stea ascunşi în apropierea Ghivei.

37 Cei care stătuseră ascunşi acolo, au înaintat repede împotriva Ghivei, au venit în forţă împotriva ei şi au omorât cu sabia pe toţi cei care mai erau din oraş.

38 Semnul pe care ceilalţi israelieni îl stabiliseră cu cei care stăteau ascunşi, era că ei vor înălţa în oraş un nor mare de fum.

39 Doar atunci ar fi trebuit să se întoarcă în luptă bărbaţii lui Israel. Beniamiţii începuseră să lovească (pe ceilalţi israelieni); şi pentru că numărul celor omorâţi era aproape de treizeci de oameni, ei îşi ziceau: „Suntem siguri că sunt distruşi din faţa noastră ca în prima luptă!”

40 Dar când coloana de fum a început să se înalţe din oraş, beniamiţii au privit înapoi; şi au văzut fumul care se ridica spre cer din întregul oraş.

41 Abia atunci s-au întors israelienii în luptă (împotriva beniamiţilor). Când au văzut dezastrul care îi aştepta, beniamiţii au intrat în panică.

42 Au fugit din faţa israelienilor spre drumul care conduce în deşert; dar nu au putut scăpa de luptă. Israelienii care ieşeau din oraş i-au omorât chiar acolo.

43 I-au înconjurat pe beniamiţi, i-au urmărit permanent şi i-au distrus până în faţa Ghevei, spre Est.

44 Au fost omorâţi astfel optsprezece mii de beniamiţi. Toţi aceştia fuseseră luptători remarcabili.

45 Unii au fugit şi au reuşit să scape, ajungând în deşert, la stânca Rimon. Israelienii au omorât pe drumurile mari cinci mii dintre ei. Pe alţii i-au urmărit până la Ghidom, omorând astfel încă două mii de oameni.

46 În total, numărul beniamiţilor care au murit în acea zi, a fost de douăzeci şi cinci de mii de luptători.

47 Dintre cei care şi-au salvat viaţa fugind în deşert, la stânca Rimon, au mai rămas şase sute de oameni. Ei au locuit lângă stânca Rimon patru luni.

48 Israelienii s-au întors spre beniamiţi şi au omorât cu sabia pe cei care (mai) erau în toate oraşele lor, împreună tot ce au găsit în ele: atât oameni, cât şi animale. Au dat foc tuturor acestor oraşe pe care le-au găsit în drumul lor.

21

1 Israelienii juraseră la Miţpa, zicând: „Niciunul dintre noi să nu îşi dea fata ca soţie beniamiţilor!”

2 După tot ce se întâmplase, poporul s-a dus la Betel; şi a rămas acolo, în prezenţa lui Iahve, până seara. Ei au început apoi să plângă;

3 şi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel? Să lipsească astăzi un trib întreg din Israel?!”

4 A doua zi poporul s-a sculat devreme, a construit acolo un altar şi a adus pe el animale pe care le-a ars integral, împreună cu sacrificii de pace.

5 Apoi israelienii au zis: „Care dintre triburile lui Israel nu a venit la adunare, înaintea lui Iahve?” Făcuseră un jurământ şi stabiliseră categoric că oricine nu va veni înaintea lui Iahve la Miţpa, să fie pedepsit cu moartea.

6 Israelienii regretau moartea celor care fuseseră din poporul lor; şi ziceau: „Astăzi a fost distrus un trib din Israel!

7 Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soţii? Am jurat pe Iahve că nu le vom da ca soţii pe fetele noastre.”

8 Apoi au zis: „Este vreunul dintre triburile lui Israel care nu a venit înaintea lui Iahve, la Miţpa?” Li s-a spus că în tabără, la acea adunare, nu venise niciun bărbat din Iabeşul care aparţinea de Ghilad.

9 Au adunat poporul; şi au constatat că acolo nu era niciun bărbat dintre locuitorii Iabeşului din Ghilad.

10 Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de luptători, cărora le-a poruncit: „Duceţi-vă şi omorâţi cu sabia pe locuitorii din Iabeşul care aparţine de Ghilad, inclusiv pe femei şi pe copii!

11 Dar fiţi atenţi la modul în care trebuie să procedaţi. Să distrugeţi pe toţi bărbaţii şi pe toate femeile care nu sunt fecioare!”

12 Au găsit printre locuitorii din Iabeşul Ghiladului patru sute de fete fecioare; şi le-au adus în tabără la Şilo, în teritoriile Canaanului.

13 Toată adunarea a trimis reprezentanţi care să le vorbească beniamiţilor de la stânca Rimon şi să le anunţe încetarea ostilităţilor.

14 În acea vreme, beniamiţii s-au întors; şi li s-au dat ca soţii dintre acelea care au fost lăsate să trăiască. Ele erau dintre femeile găsite în Iabeşul Ghiladului. Totuşi, acelea nu erau suficiente pentru ei.

15 Poporul regreta situaţia în care ajunsese tribul lui Beniamin; pentru că Iahve făcuse o ruptură între triburile lui Israel.

16 Atunci cei care formau consiliul bătrânilor adunării, au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soţii? Beniamitele au fost distruse!”

17 Au mai zis: „Supravieţuitorii urmaşilor lui Beniamin trebuie să aibă descendenţi, ca să nu fie eliminat un trib din Israel!

18 Dar noi nu putem să le dăm ca soţii pe fiicele noastre; pentru că toţi israelienii au jurat spunând: «Să fie blestemat acela care va da vreo femeie urmaşilor lui Beniamin!»”

19 Apoi au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a lui Iahve la Şilo, în partea de nord a Betelului. Această zonă se află în partea de est a drumului care conduce de la Betel la Şehem şi la sud de Lebona!”

20 Apoi le-au poruncit beniamiţilor, zicându-le: „Duceţi-vă şi staţi ascunşi în vii!

21 Urmăriţi ce se întâmplă; şi când le veţi vedea pe fetele din Şilo că vor veni să danseze, să ieşiţi dintre vii şi să vă răpiţi fiecare câte o soţie dintre acele virgine. Apoi să vă duceţi în teritoriul lui Beniamin.

22 Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni la noi să reclame acest fapt, le vom spune: «Daţi-ni-le nouă; pentru că în timpul luptei nu am reuşit să luăm ca pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le daţi acum, nu veţi fi vinovaţi de încălcarea jurământului!»”

23 Beniamiţii au făcut exact cum li se spusese. Astfel, ei şi-au luat soţii conform numărului lor, alegându-le dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la proprietatea lor teritorială. Au construit din nou oraşe în care locuit.

24 Atunci au plecat şi israelienii de acolo; şi fiecare s-a dus la tribul şi la clanul lui. Astfel, fiecare om s-a reîntors la proprietatea lui.

25 În acele zile, nu era rege în Israel; şi fiecare proceda aşa cum considera el că este corect.