1

1 Cuvântul exista înainte de crearea Universului. Acest Cuvânt era (împreună) cu Dumnezeu şi (în acelaşi timp) El era Dumnezeu.

2 Existând în comuniune cu Dumnezeu încă înainte ca Universul să fi fost creat,

3 totul a fost făcut prin El. Nimic (din acest Univers) nu a fost făcut fără El.

4 Viaţa era în El; şi această viaţă era lumina oamenilor.

5 Lumina îşi produce efectul în întuneric; şi el nu a învins-o.

6 Şi-a făcut apariţia un om trimis de Dumnezeu. El se numea Ioan.

7 Venise în calitate de martor, ca să vorbească despre Lumină; şi astfel, el urma să ofere tuturor posibilitatea să O creadă.

8 Nu el era Lumina; ci a venit ca să vorbească despre Lumină, în calitate de martor.

9 Aceasta era adevărata Lumină care, din momentul apariţiei în lume, îşi produce efectul ei faţă de orice om.

10 A apărut în lumea care fusese făcută de El; dar ea nu L-a cunoscut.

11 A venit iniţial la cei care erau ai Săi. Dar ei nu L-au primit.

12 În consecinţă, tuturor celor care (totuşi) L-au primit, adică celor care cred în El, le-a oferit dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.

13 Ei au fost născuţi nu dintr-o fiinţă umană, nici ca o consecinţă a unei dorinţe fizice şi nici printr-o decizie a omului; ci din Dumnezeu.

14 Cuvântul a trăit printre noi într-un corp uman, plin de har şi de adevăr. Noi I-am admirat gloria care era specifică Unicului Fiu născut al Tatălui (ceresc).

15 Ioan a făcut o declaraţie referitoare la El, atunci când a strigat: „El este Acela despre care am afirmat că vine după mine şi care (totuşi) este înaintea mea; pentru că exista înainte de mine!”

16 Noi toţi am primit din plenitudinea Lui, har peste har…

17 Legea a fost dată prin Moise; dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos.

18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dar El a fost revelat de unicul Lui Fiu, venit din partea Tatălui.

19 Iudeii din Ierusalim trimiseseră la Ioan (o delegaţie formată din) nişte preoţi şi nişte leviţi, cu următoarea întrebare: „Cine eşti?”. Atunci, el a făcut o declaraţie,

20 în care a precizat fără să se contrazică, faptul că nu este el Cristos.

21 Atunci ei l-au întrebat: „Dar care este identitatea ta? Eşti (cumva) Ilie?” El le-a răspuns: „Nu sunt!” Apoi l-au întrebat: „Eşti profetul (aşteptat)?” Iar el le-a răspuns: „Nu!”

22 Ei i-au zis: „Atunci, cine eşti? Trebuie să ne întoarcem cu un răspuns (clar) la cei care ne-au trimis! Ce afirmi tu despre tine?”

23 El a zis: „Eu reprezint acea voce despre care Isaia a spus că strigă în deşert: «Faceţi un drum drept pentru Iahve!»”

24 Cei trimişi la Ioan erau din gruparea fariseilor.

25 Ei l-au mai întrebat: „Dacă nu eşti nici Cristos şi nici Ilie, de ce botezi?”

26 Ioan le-a răspuns: „Eu botez folosind doar apă. Dar între voi este Unul pe care voi nu Îl cunoaşteţi.

27 El este Cel care vine după mine – şi totuşi, exista înainte de mine. Eu nu merit nici să Îi dezleg cureaua de la încălţăminte.”

28 Aceste lucruri s-au întâmplat în Betania, pe celălalt mal al Iordanului, în zona unde boteza Ioan.

29 A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind spre el. Atunci a zis: „Priviţi: Acesta este Mielul lui Dumnezeu care acceptă să (moară ca să) achite păcatul lumii!

30 El este Acela despre care ziceam că este înainte de mine; pentru că acest Om exista înainte de apariţia mea în lume.

31 Eu nu Îl cunoşteam. Dar am venit să botez în apă ca să Îl revelez poporului Israel!”

32 Ioan a (mai) făcut următoarea declaraţie: „Am văzut Spiritul coborând din cer sub forma unui porumbel şi oprindu-se (din zbor) deasupra Lui.

33 Eu nu Îl cunoşteam; dar Cel care m-a trimis să botez în apă, mi-a zis: «Cel care botează în Spiritul Sfânt, este Acela peste care vei vedea Spiritul coborând şi oprindu-Se.»

34 Iar eu am văzut exact acest lucru; şi atunci am declarat despre El că este Fiul lui Dumnezeu!”

35 A doua zi, Ioan era din nou împreună cu doi dintre discipolii lui.

36 Şi în timp ce privea pe Isus umblând, a zis: „Acesta este «Mielul lui Dumnezeu»!”

37 Cei doi discipoli care îl auziseră zicând aceste cuvinte, au mers după Isus.

38 El S-a întors; şi când i-a văzut că Îl urmează, le-a zis: „Ce doriţi?” Numindu-L „Învăţător” (în limba aramaică), ei I-au răspuns: „Rabi, unde locuieşti?”

39 El le-a zis: „Veniţi să vedeţi!” Ei s-au dus şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în acea zi. (Când au ajuns acolo,) era a zecea oră din zi.

40 Unul dintre cei doi care Îl urmaseră pe Isus după ce auziseră cuvintele lui Ioan, era Andrei – fratele lui Simon Petru.

41 El a fost primul care l-a informat pe Petru, zicându-i: „Noi L-am găsit pe «Mesia»!” – care (în limba greacă) se traduce prin „Cristos” –.

42 El l-a adus (pe Petru) la Isus, care l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona. Tu te vei numi (şi) «Chifa».” – Acest nume (în limba greacă) se traduce cu „Petru”.

43 A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Vino după Mine!”

44 Filip locuia în Betsaida, oraşul lui Andrei şi al lui Petru.

45 Filip s-a întâlnit cu Natanael şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Acela despre care este scris în Legea lui Moise şi în cărţile profeţilor! Este vorba despre Isus din Nazaret – fiul lui Iosif!”

46 Natanael i-a zis: „Poate proveni ceva bun din Nazaret?” Filip i-a răspuns: „Vino să vezi!”

47 Observându-l pe Natanael venind, Isus a zis despre el: „Acesta este un israelian onest!”

48 Natanael L-a întrebat: „De unde mă cunoşti?” Iar Isus i-a răspuns: „Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin!”

49 Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu! Tu eşti Regele lui Israel!”

50 Răspunzându-i, Isus i-a zis: „Faptul că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, te face să crezi? Vei vedea lucruri mult mai mari decât acesta!”

51 Apoi i-a zis: „Vă asigur că de acum încolo, veţi avea ocazia să vedeţi cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului!”

2

1 A treia zi a fost o nuntă în (localitatea) Cana din (provincia) Galileea. Acolo era şi mama lui Isus.

2 La nuntă, împreună cu Isus fuseseră invitaţi şi discipolii Săi.

3 Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin!”

4 Isus i-a răspuns: „Femeie, de ce trebuie să ne considerăm noi responsabili de acest fapt? Timpul Meu încă nu a venit!”

5 Mama Lui a zis servitorilor: „Să faceţi orice vă va spune!”

6 Acolo erau şase vase de piatră, folosite de iudei pentru spălare – conform tradiţiei lor de purificare (rituală). În fiecare dintre ele încăpea conţinutul din două sau trei găleţi.

7 Isus le-a zis: „Umpleţi aceste vase cu apă.” Ei le-au umplut până la marginea de sus.

8 Apoi El le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi celui care este responsabil cu servirea mesei!” Ei i-au dus (să guste) aceluia.

9 El a gustat apa transformată în vin; şi nu ştia de unde provenea acel vin. Dar servitorii care îl scoseseră (din acele vase), ştiau (ce se întâmplase). Atunci l-a chemat pe mire

10 şi i-a zis: „Orice om serveşte mesenii prima dată cu vinul bun; şi abia după ce oamenii au băut bine, îl oferă pe cel inferior. Dar tu ai păstrat vinul bun până acum!”

11 Acest lucru care s-a întâmplat în localitatea Cana din provincia Galileea, a fost prima minune făcută de Isus. Astfel, El Şi-a arătat gloria; iar discipolii Lui au crezut în El.

12 Apoi a venit la Capernaum împreună cu: mama, fraţii şi discipolii Săi. Dar nu a rămas multe zile acolo.

13 Se apropia sărbătoarea iudeilor numită Paşte. Isus S-a dus la Ierusalim

14 şi a găsit în (zona de lângă) Templu pe cei care vindeau boi, oi şi porumbei. Tot acolo erau şi cei care schimbau banii stând jos (la mesele lor).

15 Atunci a făcut un bici din frânghii şi i-a scos pe toţi din (acea zonă a) Templu(lui) împreună cu oile şi cu boii care erau acolo. A vărsat banii celor care practicau schimbul lor, răsturnându-le mesele.

16 Apoi a zis celor care vindeau porumbei: „Luaţi de-aici ce aveţi; şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o zonă de comerţ!”

17 Unii dintre discipolii Lui şi-au amintit că este scris: „Pasiunea pentru casa Ta Mă consumă!”

18 Iudeii I-au zis: „Prin ce minune ne demonstrezi că ai dreptul să faci aceste lucruri?”

19 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Dărâmaţi acest Templu; şi în trei zile îl voi reconstrui!”

20 Iudeii au zis: „Templul a fost construit în patruzeci şi şase de ani; iar Tu îl vei reconstrui în trei zile?!”

21 Dar El a folosit cuvântul „Templu” referindu-Se la corpul Său.

22 Când a fost înviat dintre cei morţi, discipolii Lui şi-au amintit tocmai de aceste cuvinte. Ei au crezut (atunci) Scripturile şi cuvintele spuse de Isus.

23 Când era Isus în Ierusalim în timpul sărbătorii Paştelor, mulţi au crezut în numele Lui, pentru că vedeau minunile pe care le făcea.

24 Dar Isus nu se baza pe manifestările lor (exterioare), pentru că El îi cunoştea pe toţi.

25 Nu avea nevoie de informaţii despre niciun om, pentru că El personal ştia ce este în sufletul fiecăruia.

3

1 Exista un om care se numea Nicodim. El era un lider al iudeilor şi provenea din grupul fariseilor.

2 Acesta a venit noaptea la Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că Tu eşti venit de la Dumnezeu; pentru că niciun alt învăţător nu poate să facă aceste minuni ca Tine, dacă nu este susţinut de El!”

3 Isus i-a răspuns astfel: „Te asigur că dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Regatul lui Dumnezeu.”

4 Nicodim I-a zis: „Cum este posibil ca un om bătrân să se nască încă o dată? Poate oare mama lui să îl nască a doua oară?”

5 Isus i-a răspuns: „Să ştii că în mod sigur, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Spirit, nu poate să intre în Regatul lui Dumnezeu!

6 Ce rezultă din naşterea fizică, este ceva tot fizic; dar naşterea din Spirit se referă la ceva spiritual.

7 Nu te mira că ţi-am zis «Trebuie să vă naşteţi din nou!».

8 Când bate vântul, îi auzi sunetul fără să ştii de unde a plecat şi unde va ajunge. La fel (de misterioasă) este şi naşterea cuiva din Spirit.”

9 Nicodim I-a zis: „Cum este posibil aşa ceva?”

10 Isus i-a răspuns: „Tu, care eşti rabin în Israel, nu înţelegi aceste lucruri?

11 Te asigur că noi vorbim bazaţi pe ce cunoaştem şi facem declaraţii cu privire la ce am văzut; dar voi nu acceptaţi (ca adevărate) aceste declaraţii.

12 Dacă v-am vorbit despre lucruri de pe pământ şi nu credeţi, oare cum veţi reuşi să credeţi atunci când vă voi vorbi despre cele cereşti?

13 Nimeni nu a urcat în cer, cu excepţia Celui care a coborât de-acolo – Mă refer la Fiul Omului.

14 Acesta trebuie să fie înălţat exact cum a ridicat Moise şarpele în deşert;

15 pentru ca oricine crede în El, să aibă viaţa eternă.

16 Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât Şi-a oferit unicul Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu moară, ci să aibă viaţa eternă.

17 De fapt, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul în lume nu ca să o condamne, ci pentru ca ea să fie salvată prin El.

18 Oricine crede în El, nu este condamnat; dar cine nu crede, a fost deja condamnat, pentru că nu a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

19 Iar această condamnare se bazează pe faptul că din momentul în care a venit Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina. Ei au procedat astfel pentru că faptele lor erau rele.

20 Oricine comite răul, urăşte Lumina şi o evită, pentru ca ea să nu îi evidenţieze faptele.

21 Dar cine lucrează în acord cu adevărul, vine în prezenţa luminii, ca să i se arate faptele, pentru că ele sunt făcute în (ascultare de) Dumnezeu.”

22 Apoi Isus a venit împreună cu discipolii Săi în zona (provinciei) Iudeea. Stătea acolo cu ei şi boteza.

23 Ioan boteza şi el în localitatea Enon, aproape de Salim, pentru că acolo era o zonă cu multă apă, iar oamenii veneau ca să fie botezaţi.

24 Ioan încă nu era în închisoare.

25 Între discipolii lui Ioan şi un iudeu a existat o dispută pe tema purificării.

26 Ei au venit la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, să ştii că Cel despre care ai făcut acele declaraţii dincolo de Iordan, botează (şi El); şi toţi oamenii se duc la El!”

27 Răspunzând, Ioan le-a zis: „Nimeni nu poate beneficia decât de oferta care îi vine din cer!

28 Voi personal aţi auzit când am declarat că nu sunt eu Cristos, ci (doar) un reprezentant al Său.

29 Cine are mireasă, este mire; iar prietenul mirelui este plin de bucurie atunci când îi aude vocea. Eu experimentez o astfel de bucurie; şi ea este totală.

30 Popularitatea Lui trebuie să crească, iar a mea să se diminueze!

31 Cel care vine din cer, este superior tuturor (în cunoaştere); iar înţelegerea celui care este de pe pământ se limitează la lucrurile de pe pământ. Vă vorbesc despre Acela care este superior tuturor.

32 El face declaraţii despre ce a văzut şi despre ce a auzit; şi totuşi, nimeni nu acceptă (ca adevărate) aceste declaraţii.

33 Dar cine acceptă declaraţiile Lui (Isus), confirmă faptul că Dumnezeu spune adevărul.

34 Cel trimis de Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu. El Îi oferă Spiritul fără limite.

35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a făcut ca toate lucrurile să fie la discreţia Lui.

36 Cine crede în Fiul, are viaţa eternă; dar cine nu ascultă de Fiul, nu va vedea viaţa; ci va rămâne sub ameninţarea pedepsei lui Dumnezeu.”

4

1 Isus a fost informat că fariseii auziseră despre El că face şi că botează mai mulţi discipoli decât Ioan.

2 Dar, de fapt, botezul nu era administrat direct de Isus, ci de discipolii Săi.

3 Atunci a plecat din Iudeea şi S-a întors în Galileea.

4 Pentru că trebuia să treacă prin Samaria,

5 a ajuns aproape de un oraş al acestei regiuni. El se numea Sihar şi era în apropierea terenului dat de Iacov fiului lui numit Iosif.

6 Acolo exista fântâna lui Iacov. Isus, fiind obosit din cauza călătoriei, stătea lângă fântână. Era a şasea oră din zi.

7 A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a zis: „Dă-Mi să beau!”

8 Discipolii Lui se duseseră în oraş să cumpere mâncare.

9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum se explică faptul că Tu, un iudeu, ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samariteancă?” Ea avea dreptate: iudeii nu au relaţii cu samaritenii.

10 Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi dacă ai fi ştiut cine este Cel care îţi zice «Dă-Mi să beau!», tu ai fi luat iniţiativa şi I-ai fi cerut să îţi dea să bei; iar El ţi-ar fi dat apă vie!”

11 Femeia I-a zis: „Domnule, nu ai cu ce să scoţi apă, iar fântâna este adâncă. Deci de unde ai putea avea această apă vie?

12 Eşti mai mare decât strămoşul nostru Iacov care ne-a lăsat această fântână din care a băut împreună cu fiii şi cu vitele lui?”

13 Isus i-a răspuns: „Oricine va bea din această apă, va înseta din nou.

14 Dar cel care bea din apa pe care i-o ofer Eu, nu va mai înseta; ci această apă se va transforma în el într-un izvor care va ţâşni spre viaţa eternă.”

15 Atunci femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu mai vin până aici să scot atunci când îmi este sete!”

16 Isus i-a zis: „Du-te, ia-ţi soţul şi întoarce-te aici cu el.”

17 Femeia I-a răspuns: „Nu am soţ!” Isus i-a zis: „Da, ai făcut o afirmaţie corectă cu privire la soţ.

18 Deşi ai avut cinci soţi, în prezent trăieşti alături de un bărbat care nu îţi este soţ. Deci (apreciez că) ai spus adevărul!”

19 Femeia I-a zis: „Domnule, constat că eşti profet!

20 Strămoşii noştri s-au închinat pe acest munte; iar voi susţineţi că Ierusalimul este locul de închinare pentru oameni…”

21 Isus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine timpul când închinarea înaintea Tatălui nu se va mai practica nici pe acest munte şi nici în Ierusalim.

22 (Acum,) voi nu cunoaşteţi la ce vă închinaţi, iar noi ne închinăm la ce cunoaştem; pentru că salvarea vine de la iudei.

23 Dar va veni un timp când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr; pentru că Tatăl doreşte să aibă astfel de închinători. Iar noi deja trăim acest timp.

24 Dumnezeu este Spirit; şi cine I Se închină, trebuie să facă acest lucru în spirit şi în adevăr.”

25 Femeia I-a zis: „Ştiu că urmează să vină Mesia – numit şi Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile (pe care trebuie să le ştim).”

26 Isus i-a zis: „Eu – Cel care vorbesc cu tine – sunt Acela!”

27 Atunci au venit discipolii care s-au mirat văzându-L că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, niciunul dintre ei nu L-a întrebat „Ce doreşti să ştii?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?”

28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în oraş şi le-a zis oamenilor (de-acolo):

29 „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este El Cristos?”

30 Ei ieşiseră din oraş şi veneau spre El.

31 În acest timp, discipolii Îl rugau pe Isus să mănânce, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!”

32 Dar El le-a zis: „Eu voi servi o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.”

33 Discipolii au început să discute între ei astfel: „Oare nu I-a adus cineva să mănânce?”

34 Isus le-a zis: „Pentru Mine, a mânca înseamnă să îndeplinesc dorinţa Celui care M-a trimis şi să realizez lucrarea Lui!

35 Oare nu afirmaţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Eu vă provoc să priviţi «recoltele» care deja sunt coapte, pregătite pentru seceriş.

36 Cine seceră, este retribuit şi adună recolte pentru viaţa eternă; pentru ca atât Cel care seamănă, cât şi cel care seceră, să experimenteze bucurie în acelaşi timp.

37 Aici se potriveşte proverbul «Unul seamănă, iar altul seceră.»

38 Eu v-am trimis să seceraţi într-o zonă unde voi nu aţi mai muncit. Acea muncă (iniţială) a fost făcută de alţii; iar voi aţi beneficiat de rezultatele muncii lor.”

39 Mulţi samariteni din acel oraş au crezut în Isus, determinaţi de afirmaţia femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut!”

40 Când au venit samaritenii la Isus, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

41 Auzind cuvintele lui Isus, mult mai mulţi au crezut în El.

42 Şi ziceau femeii: „Acum ştim că Acesta este adevăratul Cristos, Salvatorul lumii! Suntem convinşi nu numai de cuvintele tale, ci (mai ales) pentru că L-am auzit în mod personal.”

43 După acele două zile, Isus a plecat de acolo, ca să Se ducă în Galileea.

44 Afirmase chiar El personal că un profet nu este apreciat în zona de unde provine.

45 Când a ajuns în Galileea, a fost bine primit de oamenii acestei provincii care fuseseră la sărbătoare şi care văzuseră tot ce făcuse El în Ierusalim cu acea ocazie.

46 Isus a revenit în localitatea Cana din provincia Galileea, unde transformase apa în vin. În Capernaum exista un demnitar regal care avea un fiu bolnav.

47 Acest funcţionar a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea. Atunci s-a dus la El şi L-a rugat să vină să îl vindece pe fiul lui care era aproape mort.

48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi (lucruri spectaculoase şi) minuni, în niciun caz nu credeţi!”

49 Funcţionarul regal I-a zis: „Doamne, vino până nu îmi moare fiul!”

50 Isus i-a zis: „Du-te! Fiul tău este (deja) sănătos!” Acel om a crezut cuvintele spuse de Isus şi a plecat.

51 În timp ce se deplasa spre casă, l-au întâmpinat sclavii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

52 El le-a cerut să îi precizeze momentul din care copilul a început să îşi revină. Ei i-au zis: „Febra a început să scadă ieri, când era a şaptea oră din zi.”

53 Tatăl copilului a constatat că exact în acel timp, Isus îi zisese: „Fiul tău este (deja) sănătos!”. Şi a crezut (în Isus) împreună cu toată familia lui.

54 Aceasta este a doua minune făcută de Isus, după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

5

1 Apoi era o sărbătoare a iudeilor. În timpul ei, Isus S-a dus în Ierusalim.

2 Acolo, lângă „Poarta Oilor”, exista un bazin numit în limba aramaică „Betezda”. El avea cinci culoare acoperite.

3 Pe aceste culoare zăceau foarte mulţi bolnavi: orbi, ologi şi paralitici. [Ei aşteptau mişcarea apei;

4 pentru că din când în când venea un înger al lui Iahve şi tulbura apa din bazin. Apoi, bolnavul care cobora primul în apă după ce ea era tulburată, devenea sănătos, indiferent de boala pe care o avusese.]

5 Acolo exista un om bolnav de treizeci şi opt de ani.

6 Isus l-a văzut zăcând; şi ştiind despre el că era bolnav de mult timp, i-a zis: „Vrei să fii sănătos?”

7 Bolnavul I-a răspuns: „Domnule, nu am pe nimeni care să mă bage în bazin atunci când apa lui este tulburată; şi până să ajung în ea (cu forţele mele), intră altul (acolo) înaintea mea…”

8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!”

9 Imediat, acel om a devenit sănătos, şi-a luat targa şi a plecat. Aceea era o zi a Sabatului.

10 Iudeii discutau cu cel care fusese vindecat şi îi ziceau: „Nu îţi este permis să îţi ridici targa în ziua Sabatului!”

11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a făcut sănătos, mi-a zis: «Ridică-ţi targa şi mergi!»”

12 Ei l-au întrebat: „Cine este acel Om care ţi-a spus «Ridică-ţi targa şi mergi!»?”

13 Dar cel vindecat nu a putut să răspundă, pentru că Isus dispăruse din mulţimea de oameni care era în acel loc.

14 Apoi Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Ai devenit sănătos. Acum, ai grijă să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!”

15 Atunci, acel om s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Cel care îl vindecase.

16 Astfel, iudeii au început să Îl urmărească pe Isus şi intenţionau să Îl omoare, pentru că făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

17 Dar Isus le-a zis: „Tatăl Meu încă lucrează; şi Eu continui să lucrez!”

18 Intenţia lor de a-L omorî era motivată nu numai de faptul că încălca regulile zilei de Sabat, ci şi de pretenţia Lui că Dumnezeu I-ar fi Tată, declarându-Se astfel egal cu Iahve.

19 Isus le-a vorbit din nou: „Vă asigur că Fiul nu poate face nimic din proprie iniţiativă; ci urmează exemplul Tatălui, făcând tot ce face Acesta.

20 Tatăl Îşi iubeşte Fiul şi Îi arată tot ce face. Îi va arăta (să facă) lucruri mai mari decât acestea; şi veţi rămâne foarte surprinşi de ele.

21 Aşa cum Tatăl învie morţii şi cum le oferă viaţă, procedează şi Fiul oferind-o cui doreşte.

22 Tatăl nu judecă pe nimeni; ci a oferit Fiului exclusivitatea judecăţii.

23 A procedat aşa pentru ca toţi să ofere Fiului recunoaşterea pe care I-o acordă (în primul rând) Tatălui. Cine nu respectă pe Fiul, nu Îl respectă nici pe Tatăl care L-a trimis!

24 Vă asigur că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţa eternă; şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

25 Vă mai asigur de încă un lucru: va veni timpul când cei morţi vor auzi vocea Fiului Omului; şi cei care Îl vor (fi) asculta(t), vor învia. Să ştiţi că acest timp deja a început!

26 Aşa cum Tatăl are viaţa în Sine, I-a dat şi Fiului posibilitatea să o aibă în Sine Însuşi.

27 I-a mai dat şi autoritatea de a judeca, pentru că este «Fiu al Omului».

28 Nu vă miraţi de acest lucru; pentru că va veni timpul când toţi cei din morminte vor auzi vocea Lui

29 şi vor ieşi din ele. Cei care au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei care au făcut răul, vor învia pentru condamnare.

30 Eu nu pot face nimic din proprie iniţiativă. Judec în conformitate cu ce aud; iar judecata Mea este corectă, pentru că nu intenţionez să fac ce vreau Eu, ci (doar) ce doreşte Tatăl care M-a trimis.

31 Dacă Eu fac declaraţii despre Mine Însumi, ce declar nu este valid.

32 Dar există un Altul care face declaraţii despre Mine; şi ştiu că ce declară El despre Mine, este (chiar) adevărul.

33 Voi aţi trimis (reprezentanţi) la Ioan şi el a făcut declaraţii în favoarea adevărului.

34 Nu vreau să sugerez că declaraţiile despre Mine provin de la un om. Dar spun aceste lucruri pentru ca să fiţi salvaţi.

35 Ioan era acea lumină aprinsă de care aţi vrut să beneficiaţi temporar.

36 Dar Eu am o declaraţie mai mare decât a lui Ioan. Ce Mi-a dat Tatăl să lucrez, demonstrează despre Mine că El M-a trimis.

37 Iar Tatăl care M-a trimis, a făcut El personal declaraţii despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată vocea şi nici nu I-aţi văzut deloc faţa;

38 iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.

39 Voi studiaţi minuţios Scripturile, considerând că în ele aveţi (prezentată) viaţa eternă. Dar tocmai acestea conţin afirmaţii despre Mine!

40 Şi (totuşi) nu acceptaţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!

41 Eu nu intenţionez să beneficiez de gloria pe care Mi-o pot oferi oamenii.

42 Dar ştiu că nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.

43 Eu am venit în numele Tatălui Meu; şi nu Mă primiţi. Dacă va veni altcineva în numele lui, îl veţi primi…

44 Oare cum veţi putea crede, în timp ce urmăriţi gloria oferită de oameni unii altora şi o evitaţi pe cea care vine de la unicul Dumnezeu?

45 Să nu vă imaginaţi că Eu personal vă voi condamna înaintea Tatălui. Există deja cineva care vă va condamna: Moise, care reprezintă speranţa voastră!

46 Dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine; pentru că el a scris despre Mine.

47 Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

6

1 Apoi Isus S-a dus pe celălalt mal al Mării Galileeii care se mai numea şi Marea Tiberiadei.

2 După El venea o mare mulţime de oameni, pentru că vedea minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

3 Isus a urcat pe munte împreună cu discipolii Săi şi stătea acolo.

4 Se apropia timpul Paştelor, care era sărbătoarea iudeilor.

5 Isus a văzut venind spre El o mare mulţime de oameni. Atunci a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca să mănânce toţi aceştia?”

6 I-a pus această întrebare ca să îl testeze; pentru că (oricum) ştia ce intenţiona să facă.

7 Filip I-a răspuns: „Din pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de dinari, nu ar putea ajunge nici câte puţin pentru fiecare dintre ei!”

8 Andrei, frate cu Simon Petru şi care era unul dintre discipolii Săi, I-a zis:

9 „Există aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce reprezintă acestea pentru atâţi oameni?”

10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să stea jos.” În acea zonă era multă iarbă, pe care s-au aşezat aproape cinci mii de bărbaţi.

11 Isus a luat pâinile, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi le-a împărţit discipolilor care la rândul lor, le-au împărţit celor care stăteau jos. În mod asemănător, le-a dat şi din peşti cât a dorit fiecare.

12 După ce s-au săturat, Isus a zis discipolilor Săi: „Strângeţi tot ce a rămas, ca să nu se piardă nimic.”

13 După ce au mâncat toţi, au adunat resturile de la cele cinci pâini de orz (iniţiale) şi au umplut cu ele douăsprezece coşuri.

14 Când au văzut ce minune făcuse Isus, acei oameni ziceau: „Suntem siguri că acesta este Profetul care urma să apară în lume!”

15 Pentru că ştia despre intenţia lor de a-L face rege cu forţa, Isus S-a dus din nou pe munte singur.

16 Când s-a înserat, discipolii Lui au venit la marginea mării.

17 Apoi au urcat într-o barcă şi traversau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase şi Isus încă nu venise la ei.

18 Sufla cu intensitate semnificativă un vânt care agita marea.

19 După ce au vâslit aproximativ douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă. Atunci s-au speriat.

20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!”

21 Doreau deci să Îl ia în barcă şi au ajuns în scurt timp în locul spre care mergeau.

22 Mulţimea de oameni care rămăsese pe celălalt mal, observase că acolo era numai o barcă şi că Isus nu urcase în ea împreună cu discipolii Săi, ci că ei plecaseră singuri cu ea.

23 A doua zi sosiseră alte bărci din Tiberiada în apropiere de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Isus Îi mulţumise lui Iahve.

24 Când au văzut mulţimile de oameni că nici Isus şi nici discipolii Lui nu erau acolo, s-au urcat în acele bărci şi s-au dus la Capernaum ca să Îl caute.

25 Când L-au găsit pe celălalt mal, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”

26 Isus le-a răspuns: „Vă asigur că Mă căutaţi nu pentru că v-au impresionat minunile pe care le-aţi văzut, ci pentru că aţi mâncat până v-aţi săturat din acele pâini!

27 Lucraţi nu pentru mâncarea care se alterează, ci pentru aceea care rămâne pentru viaţa eternă şi pe care v-o va da Fiul Omului; pentru că El a fost marcat cu sigiliul Tatălui care este Însuşi Dumnezeu.”

28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să realizăm lucrările pe care ni le cere Dumnezeu?”

29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care Dumnezeu doreşte să o faceţi, este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

30 Ei L-au întrebat: „Prin ce minune ne poţi demonstra că avem motive să credem în Tine? Ce vei face?

31 Strămoşii noştri au mâncat mană în deşert, aşa cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»”

32 Isus le-a zis: „Vă asigur că nu Moise v-a dat adevărata pâine din cer; ci ea vă este dată de Tatăl Meu.

33 Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer şi care oferă lumii viaţa.”

34 Ei I-au zis: „Doamne, dă-ne mereu această pâine!”

35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va ajunge flămând niciodată; şi cine crede în Mine, nu va fi niciodată însetat.

36 Dar v-am precizat că deja M-aţi văzut; şi tot nu credeţi.

37 Toţi cei pe care mi-i dă Tatăl, vor ajunge la Mine. Şi nu voi da afară pe nimeni dintre cei care vin la Mine!

38 Am coborât din cer ca să fac nu ce vreau Eu, ci să satisfac dorinţa Celui care M-a trimis.

39 Iar El doreşte să nu pierd pe nimeni dintre toţi cei pe care Mi i-a dat, ci să îi învii la sfârşit(ul lumii).

40 Dorinţa Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţa eternă; iar Eu, în ziua de la sfârşit, îl voi învia.”

41 Atunci iudeii au început să îşi exprime dezaprobarea faţă de El, pentru că zisese „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.”

42 Ei ziceau: „Oare nu este El Isus, fiul lui Iosif? Îi cunoaştem atât tatăl, cât şi mama. Deci cum Îşi poate permite să zică «Eu am coborât din cer»?”

43 Isus le-a zis: „Nu protestaţi între voi!

44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îl atrage Tatăl care M-a trimis; şi apoi Eu, la sfârşit(ul lumii), îl voi învia.

45 În cărţile profeţilor este scris: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.» Deci oricine L-a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.

46 Nu Mă refer la faptul că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl. El a fost văzut doar de Acela care vine de la Dumnezeu.

47 Vă asigur că cine crede în Mine, are viaţa eternă.

48 Eu sunt pâinea vieţii.

49 Strămoşii voştri au mâncat mană în deşert; şi (totuşi) au murit.

50 Dar pâinea care coboară din cer, îl face să nu mai moară pe acela care o mănâncă.

51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi etern; iar pâinea pe care Eu o ofer, este corpul Meu, pe care îl voi sacrifica pentru (a salva) viaţa lumii.”

52 Când au auzit aceste cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate acest om să ne dea să Îi mâncăm corpul?”

53 Isus le-a zis: „Vă asigur că dacă nu mâncaţi corpul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţa în voi.

54 Cine mănâncă corpul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa eternă; iar Eu îl voi învia la sfârşit(ul lumii).

55 Corpul Meu este în mod real o hrană, iar sângele Meu este o autentică băutură.

56 Cine mănâncă corpul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine; iar Eu rămân în el.

57 Aşa cum Tatăl, care este viu, M-a trimis şi Eu exist trăind prin El, în mod asemănător se va întâmpla şi cu acela care Mă mănâncă pe Mine: va trăi prin Mine.

58 Aceasta este caracteristica pâinii care a coborât din cer. Ea nu se aseamănă cu mana care nu i-a scăpat de moarte pe strămoşii voştri după ce au mâncat-o. Ci acela care mănâncă din această pâine, va trăi etern.”

59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, în timp ce învăţa oamenii în Capernaum.

60 După ce au auzit aceste cuvinte, mulţi dintre discipolii Lui au zis: „Această vorbire este ceva exagerat. Cine poate să o accepte?”

61 Ştiind că discipolii Săi comentau critic în legătură cu acest discurs, El le-a zis: „Aceste cuvinte sunt o dificultate pentru voi?

62 Atunci cum oare aţi reacţiona dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului urcând unde era mai înainte?…

63 Viaţa este oferită de Spirit, în timp ce partea fizică este inutilă în acest scop. Ce v-am spus, este o referire la «spirit» şi «viaţă».

64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” Isus ştia de la început cine erau cei care credeau şi cine urma să Îl trădeze.

65 Apoi a adăugat: „Acum deja am demonstrat ce înseamnă că nimeni nu poate să vină la Mine dacă această posibilitate nu i-a fost oferită de Tatăl Meu.”

66 Din acel moment, mulţi dintre discipolii lui Isus au plecat şi au încetat să Îl mai urmeze.

67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?”

68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne!

69 Noi am crezut şi am ajuns să cunoaştem că Tu eşti Cristos – Sfântul lui Dumnezeu!”

70 Isus le-a răspuns: „Oare nu sunteţi voi cei doisprezece selectaţi de Mine? Şi totuşi, unul dintre voi este un demon!”

71 El vorbea despre Iuda – fiul lui Simon iscarioteanul – care deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să Îl trădeze.

7

1 Apoi Isus parcurgea provincia Galileea şi refuza să meargă în Iudeea, pentru că iudeii intenţionau să Îl omoare.

2 Pentru iudei, se apropia „Sărbătoarea corturilor”.

3 Fraţii lui Isus I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi discipolii Tăi ce faci!

4 Nimeni nu face ceva în secret atunci când intenţionează să fie cunoscut. Arată oamenilor ce (poţi să) faci!”

5 Spuneau aceste cuvinte, pentru că nici ei – fraţii Lui – nu credeau în El.

6 Isus le-a zis: „Timpul Meu încă nu a venit; dar vouă, timpul vă este mereu favorabil.

7 Pe voi, lumea nu vă poate urî; dar pe Mine Mă urăşte, pentru că afirm despre ea că face lucruri rele.

8 Mergeţi voi la sărbătoare. Eu încă nu voi participa la ea, pentru că timpul Meu nu a venit.”

9 După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.

10 După ce fraţii Lui au plecat să participe la sărbătoare, S-a dus şi El acolo, dar nu direct, ci într-un mod mai discret.

11 Iudeii Îl căutau în timpul sărbătorii şi ziceau: „Unde este?”

12 Mulţimile de oameni vorbeau discret despre El. Unii ziceau: „Este un om bun!”. Dar alţii susţineau: „Nu! El rătăceşte poporul!”

13 Totuşi, fiindu-le frică de iudei, nimeni nu vorbea direct în public despre El.

14 Când sărbătoarea ajunsese la jumătate, Isus S-a dus la Templu; şi acolo învăţa mulţimea de oameni.

15 Surprinşi, iudeii ziceau: „Acest Om nu a absolvit niciodată vreo şcoală remarcabilă; şi totuşi nu ne explicăm de unde are El aceste cunoştinţe!”

16 Isus le-a răspuns: „Învăţătura pe care o am, nu Îmi aparţine, ci este a Celui care M-a trimis.

17 Dacă doreşte cineva să trăiască în acord cu dorinţa Lui, va ajunge să înţeleagă dacă această învăţătură este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc din proprie iniţiativă.

18 Cine vorbeşte din proprie iniţiativă, intenţionează să obţină glorie personală. Dar cine este corect şi nu promovează falsa modestie, are intenţia să producă glorie Celui care L-a trimis.

19 Oare nu aveţi legea dată de Moise? Şi totuşi, nimeni dintre voi nu o respectă (integral). De ce intenţionaţi să Mă omorâţi?”

20 Mulţimea de oameni I-a răspuns: „Eşti demonizat! Cine intenţionează să Te omoare?”

21 Răspunzând, Isus le-a zis: „Am făcut o lucrare, de care toţi vă miraţi!

22 Moise v-a dat porunca referitoare la circumcizie. De fapt, ea nu provine în mod exclusiv de la Moise, ci de la patriarhi. Iar voi faceţi circumcizia în ziua Sabatului!…

23 Dacă i se face cuiva circumcizia în ziua Sabatului ca să nu se încalce legea lui Moise, de ce sunteţi atât de supăraţi pe Mine pentru că am vindecat un om în ziua Sabatului?

24 Nu judecaţi bazaţi doar pe aparenţe, ci într-un mod corect!”

25 Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Oare nu este El tocmai Acela pe care intenţionează ei să Îl omoare?

26 Şi totuşi El îi confruntă în mod direct, iar ei nu au replică! Nu cumva liderii noştri au ajuns la concluzia că El este Cristos?

27 Dar noi ştim totuşi de unde provine acest Om. Când va veni Cristos, nimeni nu va şti de unde este El.”

28 Iar Isus, atunci când învăţa mulţimea de oameni în (zona de lângă) Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde provin! Eu nu am venit din proprie iniţiativă. Cel care M-a trimis, este adevărat şi voi nu Îl cunoaşteţi.

29 Eu Îl cunosc pentru că vin de la El; şi (chiar) El M-a trimis.”

30 În consecinţă, ei intenţionau să Îl prindă; dar nimeni nu L-a arestat, pentru că timpul în care urma să I se întâmple acest lucru, încă nu venise.

31 Mulţi din acea mulţime de oameni au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Cristos, va face mai multe minuni decât a făcut acest Om!”

32 Fariseii au auzit mulţimea de oameni discutând discret aceste lucruri despre El. Atunci liderii preoţilor şi fariseii au trimis nişte gărzi să Îl prindă.

33 Isus a zis: „Voi mai fi cu voi puţin timp. Apoi Mă duc la Cel care M-a trimis.

34 Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi. Iar unde voi fi Eu (atunci), voi nu puteţi veni.”

35 Iudeii au zis între ei: „Unde intenţionează să Se ducă acest Om astfel încât să nu Îl putem găsi? Oare Se va duce să înveţe pe evreii care sunt împrăştiaţi printre greci?

36 Ce a vrut El să spună prin cuvintele «Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; iar unde voi fi Eu (atunci), voi nu puteţi veni.»?”

37 În ultima şi cea mai semnificativă zi a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!

38 Din inima celui care crede în Mine, vor curge râuri de apă vie, exact cum zice Scriptura!”

39 Spunea aceste cuvinte referindu-Se la Spiritul pe care urma să îl primească cei care vor crede în El. Spiritul Sfânt nu fusese dat pentru că Isus încă nu fusese glorificat.

40 Când unii oameni din acea mulţime au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este adevăratul Profet!”

41 Alţii ziceau: „Acesta este Cristos!” Iar alţii spuneau: „Cum? Va veni Cristos din Galileea?!

42 Oare nu spune Scriptura că Acel Cristos va fi unul dintre urmaşii lui David care locuiesc în satul Betleem unde a trăit şi el?”

43 Şi astfel, mulţimea de oameni s-a dezbinat din cauza Lui.

44 Unii doreau să Îl prindă, dar nimeni nu L-a arestat.

45 Gărzile s-au întors la liderii preoţilor şi la farisei, care le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”

46 Gărzile au răspuns: „Niciodată nu a vorbit vreun om ca Acesta!”

47 Fariseii le-au răspuns: „Sper că nu aţi fost şi voi duşi în eroare.

48 A crezut în El vreunul dintre liderii noştri sau dintre farisei?

49 Nu, ci numai acest popor blestemat care nu cunoaşte Legea!”

50 Nicodim, cel care venise noaptea la Isus şi care era unul dintre ei, le-a zis:

51 „Oare ne permite legea noastră să condamnăm pe un om înainte de a-l asculta pentru a şti ce face el?”

52 Ei i-au răspuns: „Şi tu eşti din Galileea? Verifică atent şi te vei convinge că niciun profet nu a provenit din Galileea!”

53 [Apoi fiecare a plecat acasă.

8

1 Isus S-a dus pe Muntele Măslinilor.

2 Dar dimineaţa devreme a venit din nou în Templu; şi stând jos, învăţa tot poporul care venise la El.

3 Atunci învăţătorii legii mozaice şi fariseii I-au adus o femeie pe care o surprinseseră în timp ce fusese implicată într-un adulter. Ei au pus-o în mijlocul mulţimii de oameni

4 şi I-au zis lui Isus: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă chiar în momentul când comitea adulterul.

5 În Lege, Moise ne-a poruncit ca astfel de femei să fie omorâte cu pietre. Tu ce zici?”

6 Veniseră cu acest caz ca să Îl pună în dificultate şi să aibă un cap de acuzare împotriva Lui. Dar Isus S-a aplecat şi scria cu degetul pe pământ.

7 Pentru că ei insistau cu întrebarea, El S-a ridicat şi le-a zis: „Acela dintre voi care nu este vinovat de niciun păcat, să arunce primul cu piatra în ea!”

8 Apoi S-a aplecat din nou şi scria cu degetul pe pământ.

9 Când au auzit ei aceste cuvinte, au ieşit de-acolo pe rând, începând cu cei mai bătrâni. Atunci Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.

10 După ce S-a ridicat şi nu a mai văzut decât femeia, i-a zis: „Femeie, unde sunt reclamanţii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?”

11 Ea a răspuns: „Nimeni, domnule!” Iar Isus i-a zis: „Nici Eu nu te condamn. Du-te şi să nu mai păcătuieşti!”]

12 Isus le-a zis din nou: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

13 Auzind aceste cuvinte, fariseii I-au zis: „Tu faci declaraţii despre Tine; deci ele nu sunt valide.”

14 Isus le-a răspuns: „Chiar dacă fac declaraţii despre Mine, ele sunt totuşi valide; pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Dar voi nu ştiţi nici de unde vin şi nici unde Mă duc.

15 Voi judecaţi bazându-vă pe aparenţe. Eu nu judec pe nimeni (aşa).

16 Şi chiar dacă judec, Eu nu sunt singur, ci împreună cu Tatăl care M-a trimis; deci decizia Mea va fi corectă.

17 În legea voastră este scris că declaraţia a doi martori este validă.

18 Deci despre Mine există declaraţii atât din partea Mea, cât şi din partea Tatălui care M-a trimis.”

19 Ei I-au zis: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine şi nu Îl cunoaşteţi nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”

20 Isus a spus aceste cuvinte în timp ce învăţa mulţimea de oameni în (zona de lângă) Templu, în locul unde era cutia în care se colectau banii. Şi nimeni nu L-a prins, pentru că încă nu venise timpul pentru arestarea Lui.

21 Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, iar voi Mă veţi căuta. Şi veţi muri în păcatul vostru. Acolo unde Mă duc, voi nu puteţi veni.”

22 Atunci iudeii au zis: „Presupunem că nu S-a referit la moarte atunci când a zis «Unde Mă duc, nu puteţi veni.»!”

23 El le-a zis: „Voi sunteţi de jos, iar Eu sunt de sus. Voi sunteţi din această lume, dar Eu nu sunt din ea.

24 Acesta este motivul pentru care v-am spus că veţi muri în păcatele voastre. Dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre!”

25 Ei L-au întrebat: „Cine (zici că) eşti Tu?” Isus le-a răspuns: „Sunt acela despre care v-am spus de la început!

26 Am multe de zis şi multe condamnări de făcut cu privire la voi. Dar Cel care M-a trimis, este adevărat; şi Eu spun lumii ce am auzit de la El.”

27 Ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

28 Isus le-a zis: „Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt (Cel are exist dintotdeauna) şi că nu fac nimic din proprie iniţiativă, ci vorbesc aşa cum M-a învăţat Tatăl Meu.

29 Cel care M-a trimis, este cu Mine. Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce Îi place.”

30 În timp ce vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.

31 Atunci le-a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă veţi continua să ascultaţi de învăţătura Mea, sunteţi în mod real discipolii Mei.

32 Veţi cunoaşte adevărul; şi el vă va face liberi.”

33 Ei I-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi nu am fost niciodată sclavii nimănui! Cum Îţi permiţi să ne spui «Veţi fi liberi.»?”

34 Isus le-a răspuns: „Vă asigur că oricine trăieşte în păcat, este sclavul păcatului.

35 Iar sclavul nu rămâne permanent în casă; ci fiul rămâne mereu în ea.

36 Deci dacă Fiul vă va elibera, veţi fi în mod real liberi!

37 Ştiu că sunteţi descendenţii lui Avraam. Dar voi intenţionaţi să Mă omorâţi, pentru că nu acceptaţi în voi Cuvântul Meu.

38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; iar voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

39 Ei I-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam!” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi urmaşii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

40 Dar acum intenţionaţi să Mă omorâţi pentru că v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam nu a făcut asemenea fapte!

41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii rezultaţi din adulter, ci avem un singur Tată şi Acela este Dumnezeu!”

42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine; pentru că Eu provin de la Dumnezeu. Nu am venit din proprie iniţiativă, ci El M-a trimis.

43 De ce nu înţelegeţi mesajul Meu? Pentru că nu puteţi să acceptaţi Cuvântul Meu.

44 Voi aveţi pe Diavolul ca tată şi vreţi să satisfaceţi dorinţele tatălui vostru. El a fost de la început criminal; şi nu a rămas în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. De fiecare dată când spune o minciună, vorbeşte ceva care îl reprezintă; pentru că este mincinos şi tatăl minciunii.

45 Iar dacă Eu vă spun adevărul, nu Mă credeţi.

46 Cine poate să Îmi demonstreze că am păcătuit? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi?

47 Cine provine din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Dar voi nu proveniţi din Dumnezeu; şi aşa se explică de ce nu le acceptaţi.”

48 Iudeii I-au răspuns: „Oare nu avem noi dreptate când spunem că eşti samaritean şi că ai un demon în Tine?”

49 Isus le-a răspuns: „Nu sunt posedat de un demon; ci Eu Îmi respect Tatăl, dar voi nu Mă respectaţi.

50 Eu nu urmăresc propria Mea glorie. Există Unul care o urmăreşte şi care este Judecător.

51 Vă asigur că cel care respectă Cuvântul Meu, niciodată nu va experimenta moartea!”

52 Iudeii I-au zis: „Acum suntem foarte convinşi că eşti demonizat! Atât Avraam, cât şi profeţii, au murit; iar Tu zici «Cel care respectă Cuvântul Meu, niciodată nu va experimenta moartea.»!

53 Tu insinuezi că ai fi mai mare decât strămoşul nostru Avraam care (totuşi) a murit. Pretinzi că eşti mai mare chiar decât profeţii care şi ei au murit. Cine Te consideri că eşti?”

54 Isus le-a răspuns: „Dacă Mă auto-glorific, această glorie este nesemnificativă. Dar Cel care Mă glorifică este Tatăl Meu, despre care voi pretindeţi că este Dumnezeul vostru;

55 şi totuşi, nu Îl cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi aş fi un mincinos ca voi dacă aş spune că nu Îl cunosc. Dar Eu Îl cunosc şi Îi respect Cuvântul.

56 Strămoşul vostru, Avraam, şi-a manifestat o mare bucurie pentru că urma să vadă ziua Mea. Apoi a văzut-o şi s-a bucurat!”

57 Iudeii I-au zis: „Nu ai nici cincizeci de ani; şi pretinzi că l-ai văzut pe Avraam?!”

58 Isus le-a zis: „Vă asigur că Eu sunt înainte să se fi născut Avraam!”

59 După ce au auzit aceste cuvinte, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns, a trecut printre ei şi a ieşit din (zona) Templu(lui).

9

1 Trecând, Isus a văzut un orb din naştere.

2 Discipolii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule de ce s-a născut acest om orb? Al cui păcat a determinat acest fapt: al lui, sau al părinţilor lui?”

3 Isus a răspuns: „Cazul nu se explică nici prin păcatul lui, nici prin cel al părinţilor lui; ci s-a născut aşa pentru ca prin el să fie puse în evidenţă lucrările lui Dumnezeu.

4 Cât este ziuă, trebuie să realizez lucrările Celui care M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

5 Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

6 După ce a zis aceste cuvinte, a scuipat pe pământ şi a făcut noroi cu salivă. Apoi a uns ochii orbului cu acel noroi

7 şi i-a zis: „Du-te şi spală-te în bazinul Siloamului.” Această denumire se traduce prin „Trimis”. El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.

8 Vecinii şi cei care îl cunoscuseră înainte ca cerşetor, ziceau: „Oare nu este el acela care stătea şi cerşea?”

9 Unii ziceau: „El este!” Alţii ziceau: „Nu este el, ci doar seamănă cu el!” Iar el personal spunea: „Eu sunt!”

10 Ei i-au zis: „Cum ai reuşit să îţi obţii vederea?”

11 El a răspuns: „Acel Om căruia I se spune Isus, a făcut noroi, mi-a uns ochii şi mi-a zis: «Du-te şi spală-te în bazinul Siloamului!». M-am dus, m-am spălat şi mi-am obţinut vederea.”

12 Ei l-au întrebat: „Unde este acel Om?” Iar el a răspuns: „Nu ştiu.”

13 L-au adus la farisei pe cel care fusese orb.

14 Atunci când Isus produsese acel noroi şi îl făcuse pe orb să vadă, era o zi de Sabat.

15 Fariseii l-au întrebat din nou şi ei cum s-a întâmplat când şi-a obţinut vederea. El le-a zis: „Mi-a pus noroi pe ochi, m-am spălat şi (de-atunci) văd!”

16 Atunci unii dintre farisei au început să zică: „Acest Om nu provine de la Dumnezeu, pentru că nu respectă Sabatul!” Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni?” Şi se făcuse dezbinare între ei.

17 L-au întrebat din nou pe orb: „Tu ce zici despre El referitor la faptul că ţi-a dat vederea?” El le-a răspuns: „Este un profet!”

18 Iudeii nu au crezut că fusese orb şi că îşi obţinuse vederea, până nu i-au chemat pe părinţii lui.

19 Când au venit aceştia, ei i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru despre care susţineţi că s-a născut orb? Cum se explică faptul că acum vede?”

20 Părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este copilul nostru şi că s-a născut orb.

21 Dar nu ştim cum s-a întâmplat că acum vede şi nici cine l-a făcut să vadă. Întrebaţi-l, pentru că este major şi poate vorbi singur despre el.”

22 Părinţii lui au zis aceste cuvinte pentru că le era frică de iudei, care deciseseră că dacă va declara cineva despre Isus că este Cristos, să fie exclus din sinagogă.

23 Acest fapt explică de ce părinţii lui au zis „Este major şi poate vorbi singur despre el.”

24 Fariseii l-au chemat a doua oară pe cel care fusese orb şi i-au zis: „Glorifică pe Dumnezeu (nu pe acest Om), pentru că noi ştim despre El că este un păcătos!”

25 El le-a răspuns: „Eu nu ştiu dacă este un păcătos. Ce ştiu eu foarte bine este că eram orb şi că acum văd.”

26 L-au întrebat din nou: „Cum te-a făcut să vezi cu ochii tăi?”

27 El le-a răspuns: „V-am spus deja şi nu aţi ascultat. De ce doriţi să auziţi încă o dată? Să înţeleg oare că sunteţi interesaţi să deveniţi şi voi discipolii Lui?”

28 Ei l-au insultat şi i-au zis: „Tu eşti discipolul Lui! Noi suntem discipolii lui Moise!

29 Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; dar nu ştim de unde provine acest Om!”

30 Fostul orb le-a zis: „Tocmai aceasta este curiozitatea: deşi voi nu ştiţi de unde provine, El m-a făcut să văd!

31 Ştim că Dumnezeu nu îi ascultă pe păcătoşi, ci pe aceia care se tem de El şi care Îi respectă dorinţa.

32 De când există această lume, nu a fost niciun caz ca acesta, când cineva (a putut) să îl facă să vadă pe un orb din naştere!

33 Dacă acest Om nu ar veni de la Dumnezeu, nu ar putea face nimic.”

34 Ei i-au răspuns: „Tu, care eşti născut total în păcat, vrei să ne înveţi pe noi?” Şi apoi l-au dat afară.

35 Isus a auzit că l-au exclus. Şi când l-a găsit, i-a zis: „Crezi în Fiul lui Dumnezeu?”

36 El I-a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în El?”

37 Isus i-a zis: „Deja L-ai văzut; şi El este tocmai Cel care vorbeşte acum cu tine!”

38 El I-a zis: „Cred, Doamne!” Şi apoi I s-a închinat.

39 Isus a zis: „Eu am venit în această lume pentru judecată: pentru ca cei care nu văd, să vadă; iar cei care văd, să ajungă orbi!”

40 Unii dintre fariseii care erau lângă El, după ce au auzit aceste cuvinte, I-au zis: „Presupun că nu ne-ai făcut şi pe noi orbi!”

41 Isus le-a răspuns: „Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că ziceţi «Vedem.», păcatul vostru rămâne!

10

1 Vă asigur că cine nu intră în staul pe poartă ci sare prin alt loc, este un hoţ şi un tâlhar.

2 Dar păstorul este cel care intră pe poartă.

3 Portarul îi deschide şi oile îi aud vocea chemându-le pe nume atunci când le scoate din staul.

4 După ce a scos toate oile, merge înaintea lor şi ele merg după el, pentru că îi cunosc vocea.

5 Nu merg după un străin, ci totdeauna fug de el; pentru că nu recunosc vocea străinilor.”

6 Isus le-a spus această parabolă, a cărei semnificaţie nu au înţeles-o.

7 El le-a mai zis: „Vă asigur că Eu sunt poarta oilor.

8 Toţi cei care au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu au ascultat de ei.

9 Eu sunt Poarta. Dacă vine cineva prin Mine, va (putea) intra, va (putea) ieşi şi va găsi păşune.

10 Hoţul vine doar să fure, să înjunghie şi să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă o viaţă abundentă.

11 Eu sunt Bunul Păstor care îşi sacrifică viaţa pentru oi.

12 Dar cel plătit, nu este păstor; şi nici oile (pe care le are) nu sunt ale lui. În consecinţă, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; iar lupul le răpeşte şi le dispersează.

13 Cel care este doar angajat să meargă cu oile la păscut, fuge pentru că nu este motivat să le apere.

14 Eu sunt Bunul Păstor. Eu Îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc

15 aşa cum Mă cunoaşte Tatăl şi cum Îl cunosc Eu pe El. Eu Îmi sacrific viaţa pentru oile Mele.

16 Mai am şi alte oi care nu aparţin acestui staul. Trebuie să le aduc şi pe acelea. Ele vor asculta de vocea Mea şi va fi (doar) o turmă şi un Păstor.

17 Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, pentru ca apoi să o iau din nou.

18 Nimeni nu Mi-o ia cu forţa, ci o dau din proprie iniţiativă. Pot să o dau şi pot să o iau din nou. Tatăl Meu a decis acest lucru.”

19 Din cauza acestor cuvinte, s-a făcut din nou dezbinare între iudei.

20 Mulţi ziceau: „Are un demon în El; este nebun! De ce-L ascultaţi?”

21 Alţii ziceau: „Acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să îi facă pe orbi să vadă?”

22 În Ierusalim era anotimpul iernii şi se celebra Înnoirea Templului.

23 Isus Se plimba pe lângă Templu, în zona unde erau coloanele lui Solomon.

24 Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne vei ţine în tensiune? Dacă eşti Cristos, recunoaşte direct acest lucru!”

25 Isus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Declaraţia Mea vă este comunicată chiar prin lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu.

26 Dar aşa cum deja v-am spus, voi nu sunteţi dintre oile Mele; şi nu credeţi.

27 Oile Mele ascultă (de) vocea Mea. Eu le cunosc şi ele vin după Mine.

28 Eu le dau viaţa eternă; niciodată nu vor fi distruse şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

29 Tatăl Meu care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

30 Eu sunt unit cu Tatăl.”

31 Atunci iudeii au luat din nou pietre ca să Îl omoare (cu ele).

32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care provin de la Tatăl Meu. Pentru care dintre acestea aruncaţi cu pietre în Mine?”

33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine; ci pentru o blasfemie: Tu care eşti un om, Te declari Dumnezeu!”

34 Isus le-a răspuns: „Oare nu scrie în legea voastră «Eu am zis: ‘Sunteţi dumnezei.’»?

35 Deci Legea i-a numit «dumnezei» pe cei cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată!

36 Atunci cum puteţi să susţineţi că am blasfemiat, când Eu am fost sfinţit şi trimis în lume de Tatăl Meu? Doar pentru că am spus «Sunt Fiul lui Dumnezeu»?!

37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

38 Dar dacă le fac, ignoraţi-Mă pe Mine, dar credeţi măcar pentru că le vedeţi; ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în Mine şi că Eu sunt în Tatăl!”

39 După ce au auzit aceste cuvinte, intenţionau din nou să Îl aresteze; dar El a scăpat de ei.

40 Isus S-a dus din nou la Iordan şi a rămas în locul unde botezase Ioan la început.

41 Mulţi veneau la El, zicând: „Ioan nu a făcut nicio minune; dar tot ce a spus Ioan despre acest Om, era adevărat!”

42 Şi mulţi au crezut în El în acel loc.

11

1 Exista un om bolnav, numit Lazăr din Betania – satul Mariei şi al surorii ei, numită Marta.

2 Maria era aceea care L-a uns pe Isus cu ulei parfumat şi care I-a şters picioarele cu părul ei. Iar bolnavul Lazăr era fratele ei.

3 Aceste surori au trimis pe cineva la Isus, să Îi spună: „Doamne, să ştii că acela pe care Îl iubeşti, este bolnav.”

4 Dar când a auzit vestea, Isus a zis: „Această boală nu este destinată să ducă (doar) la moarte, ci să demonstreze gloria lui Dumnezeu; pentru ca Fiul Omului să fie glorificat prin (ce se va întâmpla cu) ea.”

5 Isus iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr.

6 Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai întârziat două zile în locul în care era.

7 Apoi le-a zis discipolilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!”

8 Discipolii I-au zis: „Învăţătorule, cu puţin timp în urmă, iudeii intenţionau să Te omoare cu pietre! În aceste condiţii, Te (mai) întorci în Iudeea?”

9 Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore ale zilei? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că lumina acestei lumi îl face să vadă pe unde merge.

10 Dar dacă umblă noaptea, se împiedică, pentru că nu are lumina în el.”

11 După aceste cuvinte, le-a zis: „Prietenul nostru, Lazăr, doarme; dar Mă duc să îl trezesc din somn.”

12 Discipolii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, va deveni sănătos!”

13 Isus îi anunţase astfel despre moartea lui; dar ei credeau că atunci când vorbise despre somn, Se referise la odihna organismului.

14 Atunci le-a spus direct: „Lazăr a murit!

15 Şi Mă bucur că nu am fost acolo. S-a întâmplat aşa pentru voi, ca să credeţi. Dar acum trebuie să mergem la el.”

16 Atunci Toma, numit şi „Geamănul”, a zis: „Să mergem şi noi să murim cu el!”

17 Când a venit Isus, a fost informat că Lazăr fusese deja înmormântat de patru zile.

18 Pentru că Betania era doar la aproximativ cincisprezece stadii distanţă de Ierusalim,

19 mulţi iudei veniseră la Marta şi la Maria, ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor.

20 Când a auzit Marta că vine Isus, a plecat să îl întâmpine; iar Maria stătea în casă.

21 Marta I-a zis: „Doamne, dacă erai aici, nu murea fratele meu!

22 Dar ştiu că şi acum, Dumnezeu Îţi va da orice Îi vei cere.”

23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia!”

24 Marta I-a răspuns: „Desigur, ştiu că va învia în final, când va fi Învierea!”

25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi acest lucru?”

27 Ea I-a zis: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume!”

28 După ce a spus aceste cuvinte, s-a dus şi a chemat-o în secret pe sora ei care se numea Maria; şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”

29 Cum a auzit această veste, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El.

30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

31 Când au văzut-o ridicându-se repede şi plecând din casă, iudeii care veniseră la Maria să o consoleze, au mers după ea. Ei ziceau: „Se duce să plângă la mormânt.”

32 Când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, Maria s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele meu.”

33 Văzând-o cum plângea împreună cu iudeii care veniseră cu ea, Isus a fost impresionat şi foarte afectat în spiritul Lui.

34 Apoi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au răspuns: „Doamne, vino să vezi!”

35 Isus plângea.

36 Atunci iudeii au zis: „Acum se poate vedea cât de mult îl iubea!”

37 Iar unii dintre ei au zis: „El care a dat orbului vederea, nu putea să salveze pe acest om de la moarte?”

38 Isus a fost din nou profund impresionat şi a plecat la mormânt. Acesta era într-o peşteră a cărei intrare fusese blocată cu o mare piatră.

39 Isus a zis: „Daţi piatra într-o parte!” Marta, sora celui mort, a zis: „Doamne, miroase rău, pentru că este mort de patru zile!”

40 Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus (deja) că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”

41 Atunci au luat piatra din faţa grotei unde era mortul. Apoi Isus a privit spre cer şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar am vorbit astfel pentru mulţimea de oameni care este în jurul Meu, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

43 După ce a zis aceste cuvinte, a strigat: „Lazăr, vino afară!”

44 Mortul a ieşit având mâinile şi picioarele înfăşurate cu pânză şi cu faţa înfăşurată cu un prosop. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”

45 Când au văzut ce a făcut Isus, mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria, au crezut în El.

46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au relatat ce făcuse Isus.

47 Atunci liderii preoţilor şi fariseii au convocat Sanhedrinul şi au zis: „Trebuie să găsim o rezolvare! Acest Om face multe minuni!

48 Dacă Îl lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El; şi vor veni apoi romanii care ne vor distruge atât locul nostru (de închinare), cât şi poporul!”

49 Unul dintre ei numit Caiafa care avea funcţia de mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic!

50 Nu vă pare evident faptul că este în avantajul nostru să moară un singur om decât să fie distrus tot poporul?”

51 Dar el nu a spus aceste cuvinte doar din proprie iniţiativă; ci având funcţia de mare preot în acel an, a făcut o prezicere asemănătoare profeţiilor, afirmând că Isus va muri pentru popor.

52 Şi moartea Lui urma să fie benefică nu doar acelei naţiuni, ci ea garanta posibilitatea unirii tuturor copiilor dispersaţi ai lui Dumnezeu într-un singur „Organism”.

53 Din acea zi, au decis să Îl omoare (pe Isus).

54 Acest fapt explică de ce Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo în zona deşertului, într-un oraş numit Efraim; şi a rămas acolo împreună cu discipolii Săi.

55 În scurt timp, iudeii sărbătoreau Paştele. Acela era momentul când mulţi oameni veneau la Ierusalim ca să se purifice înaintea sărbătoririi Paştelor.

56 Cei care Îl căutau pe Isus în Templu, vorbeau unii cu alţii: „Ce credeţi? Va participa la sărbătoare?”

57 Iar liderii preoţilor şi fariseii decretaseră un ordin prin care stabiliseră că oricine ştia unde este Isus, era obligat să îi anunţe, pentru ca ei să Îl prindă.

12

1 Isus a venit în Betania cu şase zile înainte de sărbătoarea Paştelor. Acolo era Lazăr care fusese mort şi pe care îl înviase.

2 I-au pregătit o cină. Marta era aceea care îi servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

3 Maria a luat aproximativ o jumătate de litru de ulei parfumat curat făcut din nard, a uns picioarele lui Isus cu el şi I le-a şters cu părul ei. Apoi mirosul acelui parfum s-a răspândit în toată casa.

4 Unul dintre discipolii Lui, numit Iuda iscarioteanul – fiul lui Simon – care urma să Îl trădeze, a zis:

5 „De ce nu s-a vândut acest ulei parfumat cu trei sute de dinari, pentru a da apoi săracilor banii obţinuţi astfel?”

6 El a vorbit aşa nu pentru că îngrijea de săraci, ci pentru că era un hoţ. Fiind el cel care ţinea punga, lua (pentru el) ce se punea în ea.

7 Dar Isus a zis: „Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru ziua înmormântări Mele.

8 Pe săraci îi aveţi permanent cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi mereu.”

9 Mulţi iudei au auzit că Isus era în Betania; şi au venit acolo nu doar pentru El, ci mai ales ca să îl vadă şi pe Lazăr pe care îl înviase.

10 Liderii preoţilor au decis să îl omoare şi pe Lazăr,

11 pentru că din cauza lui, mulţi plecau de la ei şi credeau în Isus.

12 A doua zi, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, o mare mulţime de participanţi la sărbătoare,

13 a luat ramuri de palmier şi L-a întâmpinat, strigând: „Osana! Cel care vine în numele lui Iahve – Regele lui Israel! El este binecuvântat!”

14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, exact cum este scris:

15 „Nu vă temeţi, locuitori ai Sionului, pentru că Regele vostru vine călare pe un măgăruş.”

16 Discipolii Lui nu au înţeles aceste lucruri de la început; dar după ce a fost glorificat Isus, şi-au amintit că ele se întâmplaseră în prezenţa lor exact cum fuseseră scrise (anticipat) cu privire la El.

17 Toţi cei care fuseseră împreună cu Isus când îl chemase pe Lazăr din mormânt înviindu-l, vorbeau despre El.

18 Iar mulţimea de oameni venise să Îl întâmpine pentru că auzise despre această minune.

19 Fariseii au zis: „Să ştiţi că planul nostru nu va avea rezultatul pe care îl aşteptam. Observăm că lumea se duce după El!”

20 Erau nişte greci care veniseră să participe la sărbătoare.

21 Ei s-au apropiat de Filip care provenea din Betsaida, o localitate inclusă în provincia Galileea. Rugându-l, i-au zis: „Domnule, dorim să Îl vedem pe Isus.”

22 Filip s-a dus şi a vorbit cu Andrei; apoi Andrei şi Filip au discutat cu Isus.

23 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „A venit timpul în care Fiul Omului să fie glorificat.

24 Vă asigur că dacă bobul de grâu care a intrat în pământ nu moare, rămâne singur. Dar dacă moare, va produce o bogată recoltă.

25 Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; dar cine îşi urăşte viaţa în această lume, o va păstra pentru eternitate.

26 Dacă Îmi slujeşte cineva, (trebuie) să Mă urmeze. Şi slujitorul Meu va fi acolo unde sunt Eu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va onora!

27 Acum inima Mea este tulburată. Şi oare ce voi zice – «Tată, scapă-Mă de aceste momente»? Dar am ajuns până aici tocmai pentru a trece prin ele!

28 Tată, glorifică numele Tău!” Şi din cer s-a auzit o voce care zicea: „L-am glorificat şi îl voi mai glorifica!”

29 Mulţimea de oameni care stătea acolo şi care auzise acea voce, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „A fost un înger care a vorbit cu El.”

30 Isus a răspuns: „Această voce s-a auzit nu pentru Mine, ci pentru voi.

31 Acum este momentul pentru judecata acestei lumi, când stăpânitorul ei va fi aruncat afară.

32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

33 Aceste cuvinte descriau felul în care urma să moară Isus.

34 Mulţimea de oameni I-a răspuns: „Noi am auzit despre Cristos din cărţile Legii că rămâne etern. Atunci cum poţi să afirmi că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?”

35 Isus le-a zis: „Lumina va mai fi pentru puţin timp între voi. Comportaţi-vă ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă afecteze întunericul. Cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge.

36 Atât timp cât aveţi lumina printre voi, credeţi în ea, ca să fiţi fii ai luminii.” După ce a spus aceste cuvinte, Isus a plecat şi s-a ascuns de ei.

37 Deşi făcuse atâtea minuni înaintea lor, tot nu credeau în El,

38 ca să se întâmple exact ce spusese profetul Isaia: „Cine a acordat credit predicării noastre? Cui i s-a revelat ce poate să facă braţul lui Iahve?”

39 Ei nu puteau crede şi pentru că Isaia mai zisese:

40 „Le-a orbit ochii şi le-a făcut inima insensibilă, ca să nu vadă şi să nu înţeleagă; şi astfel, neîntorcându-se la Dumnezeu, să nu existe şansa de a-i vindeca.”

41 Isaia a spus aceste cuvinte atunci când a văzut gloria Lui şi a vorbit despre El.

42 Totuşi, chiar dintre lideri au fost mulţi care au crezut în Isus. Dar nu vorbeau (în) public despre El, ca să nu fie excluşi din sinagogă.

43 Ei demonstrau astfel că iubesc mai mult aprecierea oamenilor decât aprobarea lui Dumnezeu.

44 Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede (numai) în Mine, ci (şi) în Cel care M-a trimis.

45 Şi cine Mă vede, (de fapt), Îl vede pe Cel care M-a trimis.

46 Eu am venit să fiu o lumină în lume; pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric.

47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le respectă, nu Eu îl judec; pentru că nu am venit să judec lumea, ci ca să o salvez.

48 Cine Mă va desconsidera şi va respinge cuvintele Mele, va fi condamnat în final de Cuvântul pe care i l-am predicat.

49 Pentru că Eu nu am vorbit din proprie iniţiativă, ci aşa cum Mi-a poruncit Tatăl care M-a trimis. El Mi-a ordonat cum şi ce trebuie să vorbesc.

50 Şi ştiu că porunca Lui este (dată vizând accesul la) viaţa eternă. Iar Eu vă prezint lucrurile exact aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”

13

1 Înainte de sărbătoarea Paştelor, ştiind că a venit timpul să plece din această lume, Isus care Îşi iubea discipolii, a continuat să îi iubească până la sfârşit.

2 În timpul cinei (pascale), Diavolul pusese gândul trădării Lui în mintea lui Iuda – Iscarioteanul – fiul lui Simon.

3 Isus ştia că Tatăl Îi dăduse autoritate totală, că provenea de la Dumnezeu şi că urma să meargă la El.

4 Atunci s-a ridicat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui şi a luat un prosop cu care S-a înfăşurat la mijloc.

5 Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să le spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu prosopul cu care era înfăşurat la mijloc.

6 A venit la Simon Petru, care I-a zis: „Doamne, chiar Tu îmi speli picioarele?!”

7 Răspunzând, Isus i-a zis: „Tu nu înţelegi acum ce fac Eu; dar mai târziu vei înţelege.”

8 Petru I-a zis: „Niciodată nu îmi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai nicio şansă să obţii un loc alături de Mine.”

9 Petru I-a zis: „Doamne, (atunci) spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul!”

10 Isus i-a zis: „Cine s-a îmbăiat, ca să fie total curat nu are nevoie să îşi spele decât picioarele. Şi voi sunteţi «curaţi», dar nu toţi.”

11 A spus cuvintele „Nu sunteţi toţi «curaţi»”, pentru că îl cunoştea pe cel care urma să Îl trădeze.

12 După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat din nou la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi ce v-am făcut?

13 Voi Mă numiţi «Învăţător» şi «Stăpân». Şi este adevărat ce afirmaţi despre Mine, pentru că exact aşa sunt!

14 Deci dacă Eu – Stăpânul şi Învăţătorul vostru – v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori «să vă spălaţi picioarele» unii altora.

15 Eu v-am dat un exemplu, pentru ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

16 Vă asigur că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui şi nici apostolul nu este mai mare decât cel care l-a trimis.

17 Ştiind aceste lucruri, sunteţi nişte oameni fericiţi dacă le puneţi în practică.

18 Nu vorbesc despre voi toţi. Îi cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se întâmple ce spune Scriptura în care scrie: «Cel care mănâncă împreună cu Mine, a ridicat călcâiul împotriva Mea.»

19 Vă spun acest lucru înainte ca el să se întâmple; pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.

20 Vă asigur că cine primeşte pe acela pe care îl trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, Îl primeşte pe Tatăl care M-a trimis.”

21 După ce a spus aceste cuvinte, Isus a fost tulburat în spiritul Lui şi a zis: „Este o certitudine faptul că unul dintre voi Mă va trăda!”

22 Discipolii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.

23 Acela pe care îl iubea Isus, stătea la masă cu capul pe pieptul Lui.

24 Simon Petru i-a făcut semn să Îl întrebe pe Isus cine este acela despre care vorbise El.

25 Sprijinindu-se de pieptul lui Isus, acel discipol I-a zis: „Doamne, cine este (acela care Te va trăda)?”

26 Isus i-a răspuns: „Cel spre care voi întinde mâna şi îi voi da bucăţica.” Apoi, întinzând mâna, i-a dat bucăţica lui Iuda, fiul lui Simon iscarioteanul.

27 Imediat după ce i-a fost dată bucăţica lui Iuda, Satan a intrat în el. Isus i-a zis: „Fă repede ce ai de făcut!”

28 Dar nimeni dintre cei care stăteau la masă, nu a înţeles de ce îi zisese aceste cuvinte.

29 Unii se gândeau că din moment ce Iuda deţinea punga, Isus ar fi vrut să îi spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru sărbătoare!”, sau îi spunea să ofere ceva săracilor.

30 După ce a luat bucăţica, Iuda a ieşit imediat.

31 După plecarea lui Iuda, Isus a zis: „Acum Fiul Omului a fost glorificat şi Dumnezeu a fost glorificat în El.

32 Dacă Dumnezeu va fi glorificat în El, Îl va glorifica în Sine Însuşi; şi va face acest lucru imediat.

33 Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta. Am pentru voi aceeaşi precizare pe care le-am făcut-o şi iudeilor spunându-le că ei nu pot vei unde Mă voi duce Eu.

34 Vă dau o nouă poruncă: să vă iubiţi unii pe alţii exact aşa cum v-am iubit Eu!

35 Dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii, aceasta va fi dovada că sunteţi discipolii Mei.”

36 Simon Petru I-a zis: „Doamne, unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni după Mine acolo unde Mă duc acum; dar mai târziu, vei veni.”

37 Petru I-a zis: „Doamne, de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi sacrifica viaţa pentru Tine!”

38 Isus i-a răspuns: „Chiar îţi vei sacrifica viaţa pentru Mine?! Te asigur că nu va cânta cocoşul, până nu te vei dezice de Mine de trei ori!

14

1 Inima voastră nu trebuie să fie neliniştită. Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în Mine!

2 În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă nu ar fi fost aşa, v-aş fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc.

3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti acel loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine; pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

4 Ştiţi unde Mă duc şi cunoaşteţi şi drumul în acea direcţie.”

5 Toma I-a zis: „Doamne, nu ştim unde Te duci! Cum putem să cunoaştem drumul în acea direcţie?”

6 Isus i-a zis: „Eu sunt drumul, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!

7 Dacă M-aţi fi cunoscut, L-aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. De acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi deja L-aţi văzut.”

8 Filip I-a zis: „Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne va fi suficient!”

9 Isus i-a zis: „Filip, de atât timp sunt cu voi; şi nu M-ai cunoscut? Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl. Deci ce sens mai are să spui «Arată-ne pe Tatăl.»?

10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi că Tatăl este în Mine? Cuvintele Mele nu sunt spuse din proprie iniţiativă. Ci aceste lucrări sunt făcute de Tatăl care locuieşte în Mine.

11 Credeţi că Eu sunt în Tatăl şi că Tatăl este în Mine – luând în considerare măcar aceste lucrări.

12 Vă asigur că cine crede în Mine, va face lucrările pe care le fac Eu şi chiar altele mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl;

13 şi pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul, voi face orice veţi cere în numele Meu.

14 Dacă veţi cere ceva în numele Meu, voi răspunde cererii voastre.

15 Dacă Mă iubiţi, veţi pune în aplicare ce vă cer în poruncile Mele.

16 Eu voi ruga pe Tatăl; şi El vă va oferi un alt «Ajutor» care să rămână cu voi etern.

17 Este vorba despre Spiritul Adevărului. Lumea nu Îl poate primi, pentru că nu Îl vede şi nu Îl cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi în voi.

18 Nu vă voi lăsa orfani, ci Mă voi întoarce la voi.

19 Peste puţin timp, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi (la fel ca Mine).

20 În acea zi veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.

21 Cine are poruncile Mele şi le respectă, acela Mă iubeşte. Şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi revela lui.”

22 Iuda, nu cel numit şi „iscarioteanul”, I-a zis: „Doamne, cum va fi posibil să Te revelezi (doar) nouă dar nu (şi) lumii?”

23 Răspunzându-i, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va respecta Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni şi vom locui împreună cu el.

24 Cine nu Mă iubeşte, nu ascultă (de) cuvintele Mele. Iar Cuvântul pe care l-aţi auzit, nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.

25 V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.

26 Dar «Ajutorul», adică Spiritul Sfânt pe care Îl va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aminti tot ce v-am spus Eu.

27 Vă las pacea; vă dau pacea Mea. Nu v-o ofer aşa cum o oferă lumea. Să nu vi se îngrijoreze şi nici să nu vi se neliniştească inima.

28 Aţi auzit că v-am spus: «Mă duc şi Mă voi întoarce la voi.» Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis «Mă duc la Tatăl.». Pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.

29 V-am prezentat aceste lucruri anticipat, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi.

30 Nu voi mai vorbi mult cu voi; pentru că vine stăpânitorul acestei lumi. Dar el nu are nimic în Mine.

31 Se va întâmpla aşa pentru ca lumea să ştie că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac exact cum Mi-a poruncit El. Ridicaţi-vă şi să plecăm de aici!

15

1 Eu sunt adevărata viţă, iar Tatăl Meu este viticultorul.

2 El taie orice ramură tânără a ei care nu produce fruct(e). Dar o curăţă pe aceea care produce fructe, ca să fie şi mai productivă.

3 Acum voi sunteţi curaţi din cauza Cuvântului pe care vi l-am spus.

4 Rămâneţi în Mine, iar Eu voi rămâne în voi. Exact cum ramura tânără a viţei nu poate produce fructul dacă nu rămâne în contact cu ea, nici voi nu puteţi fi productivi dacă nu rămâneţi uniţi cu Mine.

5 Eu sunt viţa, iar voi sunteţi ramurile tinere. Cine rămâne în (unire cu) Mine şi în cine rămân Eu, este foarte productiv. Separaţi de Mine, nu puteţi face nimic.

6 Dacă nu rămâne cineva unit cu Mine, este aruncat afară ca ramura tânără neproductivă; şi se usucă. Apoi, ramurile uscate sunt adunate şi aruncate în foc, unde ard.

7 Dacă rămâneţi în (unire cu) Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi dori; şi veţi primi.

8 Dacă sunteţi foarte productivi, Tatăl Meu va fi glorificat; iar voi veţi fi astfel discipolii Mei.

9 Eu vă trimit exact cum M-a trimis Tatăl pe Mine. Rămâneţi (ancoraţi) în dragostea Mea.

10 Dacă respectaţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, aşa cum le respect Eu pe ale Tatălui şi rămân în dragostea Lui.

11 V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi pentru ca această bucurie să fie pentru voi completă.

12 Porunca Mea pentru voi este aceasta: să vă iubiţi unii pe alţii exact cum v-am iubit Eu!

13 Nu există o mai mare demonstraţie de dragoste decât atunci când cineva îşi sacrifică viaţa pentru prietenii lui.

14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă respectaţi practic ce vă poruncesc.

15 Nu vă mai numesc sclavi; pentru că sclavul nu ştie ce face stăpânul lui. Ci v-am numit prieteni, pentru că v-am revelat ce am auzit de la Tatăl Meu.

16 Nu voi M-aţi ales, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am desemnat ca să fiţi productivi, iar rezultatul vostru să rămână; pentru ca Tatăl să vă dea orice Îi veţi cere în numele Meu.

17 Porunca Mea pentru voi este aceasta: să vă iubiţi unii pe alţii.

18 Dacă veţi constata că vă urăşte lumea, să ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.

19 Dacă aţi face parte din această lume, v-ar iubi; pentru că ea iubeşte pe cei care îi aparţin. Dar vă urăşte pentru că Eu v-am selectat din ea.

20 Amintiţi-vă că v-am spus: «Sclavul nu este superior stăpânului lui.» Deci dacă M-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta. Dacă au respectat cuvintele Mele, le vor respecta şi pe ale voastre.

21 Dar se vor comporta astfel din cauza numelui Meu şi pentru că ei nu Îl cunosc pe cel care M-a trimis.

22 Dacă nu aş fi venit să le vorbesc, nu li s-ar putea reproşa păcatul; dar acum nu au nicio scuză pentru păcatul lor!

23 Cine Mă urăşte pe Mine, Îl urăşte şi pe Tatăl Meu.

24 Dacă nu aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni nu le-a mai făcut, nu li s-ar putea reproşa păcatul; dar acum, deşi le-au văzut, M-au urât şi L-au urât şi pe Tatăl Meu.

25 Şi acest lucru s-a întâmplat ca să se confirme practic următoarele cuvinte scrise în legea lor: «M-au urât fără motiv.»

26 Când va veni «Ajutorul» pe care Îl voi trimite de la Tatăl, adică Spiritul adevărului care vine de la Tatăl, El va vorbi despre Mine.

27 Şi voi la rândul vostru, veţi vorbi despre Mine, pentru că noi am fost împreună de la început.

16

1 V-am spus aceste lucruri preventiv, pentru ca ele să nu vă determine pierderea credinţei.

2 Vă vor exclude din sinagogi; şi va veni timpul în care cine vă va omorî, va crede că face o slujbă lui Dumnezeu.

3 Se vor comporta astfel cu voi, pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tatăl şi nu M-au cunoscut nici pe Mine.

4 V-am vorbit despre aceste lucruri, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să vă amintiţi ce v-am spus (în legătură cu ele). Nu v-am vorbit despre aceste lucruri de la început, pentru că (atunci) eram cu voi.

5 Acum Mă duc la Cel care M-a trimis; şi nimeni dintre voi nu Mă întreabă «Unde Te duci?».

6 Vestea pe care v-am dat-o, v-a întristat inima.

7 Totuşi, vă asigur că este în avantajul vostru să Mă duc. Dacă nu Mă duc Eu, «Ajutorul» nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, Îl voi trimite.

8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în legătură cu: păcatul, dreptatea şi judecata.

9 În ce priveşte păcatul, vinovăţia lor constă în faptul că ei nu cred în Mine;

10 referitor la dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea;

11 iar în legătură cu judecata, pentru că (se va demonstra că) stăpânitorul acestei lumi este judecat.

12 Mai am să vă spun multe lucruri; dar acum nu le puteţi suporta.

13 Când va veni «Ajutorul» – Spiritul Adevărului, va fi ghidul vostru în tot adevărul. El nu va vorbi din proprie iniţiativă, ci va spune tot ce va fi auzit şi vă va revela lucrurile viitoare.

14 El Mă va glorifica, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va revela.

15 Tot ce are Tatăl, este al Meu. Din acest motiv am spus că va lua din ce este al Meu şi vă va revela.

16 În scurt timp, nu Mă veţi mai vedea, pentru că Mă duc la Tatăl. Apoi, după puţin timp, Mă veţi vedea.”

17 Auzind aceste cuvinte, unii dintre discipolii Lui au zis între ei: „Ce semnificaţie au aceste cuvinte – «În scurt timp nu Mă veţi mai vedea pentru că Mă duc la Tatăl»; şi «apoi, peste puţină vreme Mă veţi vedea.»?”

18 Ei continuau să zică: „Ce înseamnă cuvintele «În scurt timp»? Nu ştim ce vrea să spună cu ele!”

19 Isus a ştiut că doreau să Îl întrebe; şi le-a zis: „Doriţi să ştiţi ce înseamnă cuvintele «În scurt timp nu Mă veţi mai vedea» şi «Apoi, peste puţină vreme Mă veţi vedea.»?

20 Vă asigur că în timp ce voi veţi plânge, lumea se va bucura. Vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va transforma în bucurie.

21 Atunci când i-a venit timpul să nască, femeia însărcinată se întristează. Dar după ce ea a născut copilul, bucurându-se că a mai venit un om pe lume, nu îşi mai aminteşte suferinţa prin care a trecut.

22 La fel se va întâmpla şi cu voi. Acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi revedea, iar inima voastră va experimenta bucuria pe care nimeni nu va putea să v-o ia.

23 Atunci nu Îmi veţi mai pune nicio întrebare. Vă asigur că orice veţi cere de la Tatăl Meu, vă va da.

24 Până acum nu aţi cerut nimic în numele Meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie totală.

25 V-am spus aceste lucruri folosind parabole. Vine timpul când nu voi mai comunica prin intermediul lor, ci vă voi vorbi în mod direct despre Tatăl.

26 În acea zi, veţi face cereri în numele Meu; şi nu vă spun că voi interveni în faţa Tatălui pentru voi.

27 El personal vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi pentru că aţi crezut că Eu provin de la Dumnezeu.

28 Am plecat de la Tatăl şi am venit în lume. Acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.”

29 Discipolii Săi I-au zis: „Observăm că acum nu mai foloseşti nicio parabolă, ci ne vorbeşti direct.

30 Pentru noi este evident că Tu ştii toate lucrurile şi că nu ai nevoie de cineva ca să Îţi pună întrebări. Acest fapt ne face să credem că vi de la Dumnezeu.”

31 Isus le-a răspuns: „Acum credeţi?

32 Să ştiţi că vine timpul – care deja a început – când fiecare dintre voi se va duce la preocupările lui; şi Mă veţi lăsa singur. Dar, de fapt, nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.

33 V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în (legătură cu) Mine. În lume veţi avea necazuri; dar să fiţi curajoşi, pentru că Eu am învins lumea!”

17

1 După ce a spus aceste cuvinte, a privit spre cer şi a zis: „Tată, a venit timpul: glorifică-L pe Fiul Tău, pentru ca şi El să Te glorifice.

2 Tu deja I-ai dat autoritate faţă de orice om, ca să ofere viaţa eternă tuturor acelora pe care I i-ai dat.

3 Iar viaţa eternă este aceasta: să Te cunoască pe Tine – unicul Dumnezeu real – şi să Îl cunoască pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis.

4 Eu Te-am glorificat pe pământ şi am terminat ce Mi-ai dat să fac.

5 Tată, acum ia-Mă în glorie la Tine, aşa cum eram înainte de a fi (creată) lumea.

6 Am revelat numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Erau ai tăi şi Tu Mi i-ai dat; iar ei au respectat Cuvântul Tău.

7 Acum au înţeles că tot ce Mi-ai dat, provine de la Tine.

8 Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat. Ei le-au primit, cunoscând realitatea că vin de la Tine; şi astfel au crezut că Tu M-ai trimis.

9 Mă rog nu pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat; pentru că sunt ai Tăi.

10 Tot ce este al Meu, este al Tău; şi tot ce este al Tău, este al Meu. Iar Eu sunt glorificat în ei.

11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei continuă să fie în lume în timp ce Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte-i în numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie uniţi la fel ca Noi.

12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în numele Tău. Am protejat pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi niciunul dintre ei nu s-a pierdut, cu excepţia fiului distrugerii, ca să se confirme practic ce a spus Scriptura.

13 Dar acum Eu (urmează să) vin la Tine; şi spun aceste lucruri cât încă mai sunt în lume, pentru ca să aibă în ei totala Mea bucurie.

14 Le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu (mai) aparţin lumii, aşa cum nici Eu nu îi aparţin.

15 Nu Te rog să îi iei din lume, ci să îi păzeşti de cel rău.

16 Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume.

17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul!

18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.

19 Eu personal Mă sfinţesc pentru ei, pentru ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

20 Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru aceia care vor crede în Mine atunci când ei vor vorbi.

21 Mă rog pentru unitatea lor, (ca ea să fie) aşa cum Tu, Tată, eşti în Mine, iar Eu sunt în Tine. Exact aşa doresc să fie ei uniţi în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

22 Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o, pentru ca ei să fie uniţi exact cum suntem Noi. –

23 Eu în ei şi Tu în Mine – şi astfel, ei să fie într-o unitate perfectă; pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit aşa cum M-ai iubit pe Mine.

24 Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu; ca să vadă gloria Mea pe care Mi-ai oferit-o Tu, pentru că M-ai iubit înainte de crearea lumii.

25 Corectul Meu Tată, în timp ce lumea nu Te-a cunoscut, Eu Te-am cunoscut; iar aceştia au înţeles că Tu M-ai trimis.

26 Eu le-am revelat numele Tău şi îl voi mai revela; pentru ca dragostea cu care M-ai iubit, să fie în ei şi Eu să fiu în ei”.

18

1 După ce a spus aceste cuvinte, Isus a plecat cu discipolii Săi pe partea cealaltă a pârâului Chedron, unde era o grădină în care a intrat împreună cu ei.

2 Iuda, trădătorul, cunoştea şi el acel loc, pentru că Isus Se dusese de multe ori acolo împreună cu discipolii Săi.

3 Deci Iuda a venit acolo, conducând grupul soldaţilor, gărzile trimise de liderii preoţilor şi fariseii care veniseră cu torţe şi cu arme.

4 Ştiind ce urmează să se întâmple, Isus a mers spre ei şi i-a întrebat: „Pe cine căutaţi?”

5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a spus: „Eu sunt!” Iuda, trădătorul, era şi el împreună cu ei.

6 Când Isus le-a zis „Eu sunt!”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.

7 El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” Ei I-au zis: „Pe Isus din Nazaret!”

8 Isus a răspuns: „V-am spus (deja) că Eu sunt. Deci dacă pe Mine Mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să plece.”

9 A vorbit astfel, ca să se confirme cuvintele pe care le spusese: „Nu am pierdut pe niciunul dintre aceia pe care Mi i-ai dat.”

10 Simon Petru care avea o sabie, a scos-o şi a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Acel sclav se numea Malhu.

11 Isus i-a zis lui Petru: „Pune sabia înapoi în teacă! Oare (crezi că) voi refuza să beau «paharul» pe care Mi l-a dat Tatăl?”

12 Grupul soldaţilor, comandantul lor şi gărzile iudeilor, L-au prins pe Isus şi L-au legat.

13 L-au dus întâi la Ana – socrul lui Caiafa care era mare preot în acel an.

14 Iar Caiafa era cel care le dăduse iudeilor acest sfat: „Este mai bine să moară un singur om, decât să fie distrus tot poporul!”.

15 Simon Petru mergea după Isus împreună cu un alt discipol care era cunoscut marelui preot. Astfel, amândoi au primit aprobarea să intre în curtea marelui preot.

16 Dar Petru a rămas afară la uşă. Celălalt discipol – cunoştinţa marelui preot – a ieşit, a vorbit cu femeia de la intrare şi l-a adus pe Petru înăuntru.

17 Atunci, acea femeie care îşi făcea serviciul la intrare, i-a zis lui Petru: „Eşti şi tu unul dintre discipolii acestui Om?” El a răspuns: „Nu sunt!”

18 Sclavii şi gărzile care erau acolo, făcuseră un foc cu cărbuni, pentru că era frig. Petru stătea împreună cu ei şi se încălzea.

19 Marele preot L-a întrebat pe Isus despre discipolii Lui şi despre învăţătura Sa.

20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit oamenilor în public. Totdeauna am învăţat mulţimile de oameni în sinagogă şi în (zona de lângă) templu, unde se adună toţi iudeii. Nu am spus nimic în secret.

21 De ce doreşti să afli de la Mine (despre această învăţătură)? Întreabă-i pe cei care M-au auzit vorbind, pentru că ei ştiu ce am spus!”

22 Auzind acest răspuns, un gardian care stătea acolo, I-a dat o palmă lui Isus şi i-a zis: „Aşa vorbeşti Tu marelui preot?”

23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, demonstrează! Dar dacă am răspuns bine, de ce Mă baţi?”

24 Ana L-a trimis legat la marele preot care se numea Caiafa.

25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: „Oare nu eşti şi tu unul dintre discipolii Lui?” El a negat, răspunzând: „Nu sunt!”

26 Unul dintre sclavii marelui preot – rudă cu acela căruia Petru îi tăiase urechea – a zis: „Oare nu te-am văzut eu împreună cu El în grădină?”

27 Atunci Petru s-a dezis din nou. Şi imediat a cântat cocoşul…

28 Apoi, de la Caiafa, L-au dus pe Isus în sala de judecată. Era dimineaţa. Ei nu au intrat în sala de judecată, ca să nu devină astfel descalificaţi pentru sărbătorirea Paştelor.

29 Pilat a ieşit şi le-a zis: „Care este acuzaţia pe care o formulaţi împotriva acestui om?”

30 Ei i-au răspuns: „Dacă nu ar fi fost Unul care face lucruri rele, nu L-am fi adus să Ţi-l predăm.”

31 Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L şi judecaţi-L conform legii voastre!” Iudeii i-au zis: „Legea noastră nu ne permite să omorâm pe nimeni!”

32 Aceste cuvinte au fost spuse ca să se întâmple exact cum anunţase Isus atunci când spusese cum urma să moară.

33 Pilat a intrat din nou în sala de judecată, L-a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Regele iudeilor?”

34 Isus i-a răspuns: „Din proprie iniţiativă spui acest lucru, sau ţi l-au spus alţii despre Mine?”

35 Pilat a răspuns: „Sunt eu iudeu? Tocmai naţiunea Ta şi liderii preoţilor ei mi Te-au predat. Ce ai făcut?”

36 Isus a răspuns: „Regatul Meu nu este din această lume. Dacă el ar fi aparţinut de această lume, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat ţie. Dar (acum este evident că) Regatul Meu nu aparţine acestei lumi.”

37 Pilat i-a zis: „Atunci rezultă că Tu oricum eşti un fel de Rege!” Isus a răspuns: „Da, Eu sunt Rege. De fapt, cu acest scop M-am născut; şi am venit în lume ca să fac declaraţii despre adevăr. Oricine este de partea adevărului, ia în considerare ce vorbesc Eu.”

38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a formulat această întrebare, a ieşit în faţa iudeilor şi le-a zis: „Nu I-am găsit nicio vină!

39 Dar pentru că obişnuiţi să cereţi graţierea cuiva cu ocazia sărbătoririi Paştelor, vă propun ca acela să fie «Regele iudeilor». Acceptaţi oferta mea?”

40 Atunci toţi au strigat: „Nu acceptăm! Graţiază-ni-l pe Baraba!” Iar acel Baraba era un criminal.

19

1 Atunci Pilat a dat ordin ca Isus să fie bătut.

2 Soldaţii au făcut o coroană împletind spini; şi după ce I-au pus-o pe cap, L-au îmbrăcat cu o haină roşie.

3 Apoi se apropiau de El şi ziceau: „Să trăieşti, Regele iudeilor!” Şi Îl pălmuiau.

4 Pilat a ieşit din nou şi le-a zis iudeilor: „Să ştiţi că vi-L aduc afară, ca să vă demonstrez că nu I-am găsit nicio vină.”

5 Isus a ieşit purtând coroana de spini şi haina roşie. Pilat le-a zis: „Iată Omul!”

6 Când L-au văzut liderii preoţilor şi gărzile, au început să strige: „Crucifică-L! Crucifică-L!” Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi crucificaţi-L, pentru că eu nu I-am găsit nicio vină!”

7 Iudeii au răspuns: „Conform legii noastre, El trebuie să moară, pentru că a pretins despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu!”

8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.

9 A intrat din nou în sala de judecată şi L-a întrebat pe Isus: „De unde eşti?” Dar Isus nu i-a mai dat niciun răspuns.

10 Pilat I-a zis: „Tocmai mie refuzi să îmi răspunzi? Nu ştii că am dreptul să decid crucificarea sau eliberarea Ta?”

11 Isus i-a răspuns: „Nu ai avea niciun drept să decizi cu privire la Mine dacă nu ai fi fost investit cu autoritate de sus. Acesta este motivul pentru care cel care M-a predat ţie, a comis un păcat mai mare.”

12 Din acel moment, Pilat intenţiona să Îl elibereze. Dar iudeii strigau: „Dacă eliberezi pe acest om, nu vei fi în bune relaţii cu Cezarul! Oricine se declară Rege, este împotriva Cezarului!”

13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a scos pe Isus şi apoi s-a aşezat pe scaunul de judecător, în locul care se numea „Pavajul de piatră” şi pe care evreii îl numeau „Gabata”.

14 Era a şasea oră a zilei, când se făcea pregătirea pentru sărbătoarea Paştelor. Pilat le-a zis iudeilor: „Acesta este Regele vostru!”

15 Dar ei au strigat: „Ia-L! Ia-L şi crucifică-L!” Pilat le-a zis: „Să-L crucific pe Regele vostru?!” Liderii preoţilor i-au zis: „Noi nu avem alt rege decât pe Cezar!”

16 Atunci li L-a predat ca să fie crucificat. Ei L-au luat pe Isus şi L-au dus la locul execuţiei prin crucificare.

17 Ducându-Şi crucea, Isus a ajuns în locul numit „Craniul”, care în limba evreilor se numea Golgota.

18 Acolo a fost crucificat împreună cu alţi doi. Unul era într-o parte, iar altul în cealaltă, Isus fiind pus la mijloc.

19 Pilat a făcut o inscripţie pe care a pus-o deasupra crucii. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor.”

20 Pentru că locul unde fusese crucificat Isus era aproape de oraş, mulţi iudei au avut ocazia să o citească. Era scrisă în limba aramaică, în limba latină şi în limba greacă.

21 Liderii preoţilor iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie «Regele iudeilor», ci că El a zis: «Sunt Regele iudeilor.»!”

22 Pilat a zis: „Rămâne aşa cum am scris!”

23 După ce L-au crucificat pe Isus, soldaţii I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru, luând fiecare câte o parte din ele. I-au luat şi cămaşa care nu avea nicio cusătură, ci era formată dintr-o singură ţesătură de sus până jos.

24 Atunci au zis între ei: „Să nu o rupem, ci să tragem la sorţi, pentru ca astfel să vedem a cui va fi.” S-a întâmplat aşa, ca să se confirme ce zisese Scriptura: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa Mea.” Exact aşa au procedat soldaţii.

25 Lângă crucea lui Isus stătea mama Lui şi sora mamei Lui; apoi mai erau: Maria, soţia lui Clopa şi Maria Magdalena.

26 Când a văzut Isus pe mama Sa şi pe discipolul pe care îl iubea stând lângă ea, i-a zis: „Femeie, acesta este fiul tău!”.

27 Apoi a zis discipolului: „Ea este mama ta!” Şi din acel moment, discipolul a decis să o ia la el acasă (ca mamă a lui).

28 Ştiind că totul a ajuns la final, ca să procedeze conform Scripturii, Isus a zis: „Mi-e sete!”

29 Acolo era un vas plin cu oţet. Soldaţii au luat o ramură de isop, în capătul căreia au pus un burete plin cu oţet şi I l-au dus aproape de gură.

30 Când a primit oţetul, Isus a zis: „S-a terminat!” Apoi Şi-a plecat capul şi a murit.

31 Ca să nu rămână corpurile pe cruce în timpul Sabatului – pentru că acea zi avea o semnificaţie specială – iudeii l-au rugat pe Pilat să aprobe sfărâmarea picioarelor celor de pe cruce.

32 Soldaţii au venit şi au sfărâmat picioarele celor doi care erau crucificaţi împreună cu Isus.

33 Dar când s-au dus la Isus şi au constatat că deja murise, nu I-au mai sfărâmat picioarele;

34 ci unul dintre soldaţi L-a penetrat cu o lance în zona coastelor. Şi imediat a ieşit de acolo sânge şi apă.

35 Acest lucru este confirmat de cel care l-a văzut. Declaraţia lui este adevărată; şi el este conştient că spune adevărul, pentru ca voi să credeţi.

36 Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se confirme cuvintele Scripturii care a spus: „Niciunul dintre oasele Lui nu va fi strivit.”;

37 iar alt text al ei spune: „Vor vedea pe Cel pe care L-au penetrat.”

38 Apoi, Iosif din Arimateea – unul care, fiindu-i frică de iudei, era un discipol al lui Isus, dar în secret – l-a rugat pe Pilat să îi permită să ia corpul lui Isus de pe cruce. După ce Pilat i-a aprobat cererea, el a venit şi a luat corpul lui Isus.

39 Acolo a mai venit şi Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea. El a adus o compoziţie de aproximativ treizeci de litri de ulei parfumat format cu smirnă şi aloe.

40 Apoi a luat corpul lui Isus şi l-a înfăşurat cu faşe de pânză de in, adăugând şi acel ulei parfumat, aşa cum era obiceiul înmormântării între iudei.

41 În zona unde fusese crucificat Isus, era o grădină. În ea era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

42 Fiind ziua pregătirii (pentru sărbătoarea Paştelor) şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.

20

1 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus la mormânt dimineaţa devreme, când încă era întuneric; şi a văzut că piatra de la intrarea în mormânt, fusese luată.

2 S-a dus alergând la Simon Petru şi la celălalt discipol pe care îl iubea Isus, şi le-a zis: „L-au luat pe Isus din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus!”

3 Petru a ieşit împreună cu celălalt discipol şi au plecat spre mormânt.

4 Au început amândoi să alerge. Dar celălalt discipol alerga mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.

5 S-a aplecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut pânzele acolo, dar nu a intrat.

6 Simon Petru care venea după el, a ajuns, a intrat şi a văzut pânzele jos.

7 Prosopul care fusese folosit la înfăşurarea capului lui Isus, nu era în acelaşi loc în care erau pânzele; ci fiind făcut sul, era pus în alt loc, singur.

8 Atunci celălalt discipol care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut.

9 Ei tot nu puteau înţelege că în conformitate cu Scriptura, Isus trebuia să învie.

10 Apoi discipolii s-au întors acasă.

11 Dar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt.

12 Atunci a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, stând în locul unde fusese pus corpul lui Isus. Unul era în dreptul capului, iar celălalt acolo unde fuseseră picioarele Lui.

13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Iahve şi nu ştiu unde L-au pus.”

14 După ce a spus aceste cuvinte, ea s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este El.

15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să Îl iau!”

16 Isus i-a zis: „Maria!” Ea s-a întors şi I-a zis în aramaică: „Rabuni!”, adică „Învăţătorule!”

17 Isus i-a zis: „Nu Mă reţine; pentru că încă nu am urcat la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că urc la Cel care este Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi al vostru.”

18 Maria Magdalena s-a dus şi i-a anunţat pe discipoli că L-a văzut pe Isus şi că i-a spus aceste lucruri.

19 În seara aceleiaşi zile care era prima din săptămână, Isus a apărut în locul unde erau adunaţi discipolii stând încuiaţi de frică să nu fie descoperiţi de iudei. El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!”

20 Iar după ce a zis aceste cuvinte, le-a arătat semnele din mâini şi din dreptul coastelor. Discipolii s-au bucurat când L-au văzut.

21 Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! Vă trimit exact cum M-a trimis şi Tatăl pe Mine!”

22 După ce a spus aceste cuvinte, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Spirit Sfânt!

23 Dacă veţi ierta păcatele cuiva, ele vor fi iertate; dar dacă nu le veţi ierta, nu vor fi iertate.”

24 Toma, care se mai numea şi Geamăn, făcând parte dintre cei doisprezece, nu era cu ei atunci când a venit Isus.

25 Ceilalţi discipoli i-au zis: „L-am văzut pe Isus!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnele unde au fost cuiele ca să le pipăi cu degetul meu şi dacă nu voi putea atinge cu mâna mea coastele Lui, nu (vă) voi crede.”

26 După opt zile, discipolii lui Isus erau din nou în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. În timp ce uşile erau încuiate, a venit Isus între ei şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!”

27 Apoi i-a zis lui Toma: „Vino cu degetul şi verifică mâinile Mele. Pune mâna pe coastele Mele; şi nu fi necredincios, ci credincios!”

28 Răspunzând, Toma I-a zis: „Stăpânul meu şi Dumnezeul meu!”

29 Isus i-a zis: „Toma, tu ai crezut pentru că M-ai văzut. Dar cei care nu au văzut şi (totuşi) au crezut, sunt nişte oameni fericiţi.”

30 Isus a mai făcut în faţa discipolilor Săi multe alte minuni care nu sunt scrise în această carte.

31 Dar aceste lucruri au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în numele Lui.

21

1 Apoi Isus S-a mai revelat discipolilor Săi la Marea Tiberiadei, astfel:

2 Simon Petru, Toma supranumit Geamăn, Natanael din localitatea Cana care aparţinea de provincia Galileea, fiii lui Zebedei şi alţi doi discipoli ai lui Isus, erau împreună.

3 Atunci Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine!” Au urcat într-o barcă şi au plecat. Dar în acea noapte, nu au prins nimic…

4 Dimineaţa, Isus stătea pe mal; dar discipolii Lui nu ştiau că este El.

5 Isus le-a zis: „Copii, aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu.”

6 El le-a zis: „Lansaţi plasa în partea dreaptă a bărcii şi veţi prinde.” Au lansat-o acolo şi apoi s-au adunat în ea atât de mulţi peşti, încât nu o mai puteau ridica în barcă.

7 Atunci discipolul pe care îl iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Stăpânul!” Când a auzit Simon Petru că este El, şi-a luat hainele şi s-a echipat; pentru că era dezbrăcat. Apoi a sărit în mare.

8 Ceilalţi discipoli au venit cu barca trăgând plasa cu peşti. Nu erau departe de mal, ci doar la aproximativ două sute de coţi.

9 Când au coborât pe mal, au văzut acolo jar de cărbuni, peşte pus deasupra lui şi pâine.

10 Isus le-a zis: „Aduceţi (câţiva) din(tre) peştii pe care i-aţi prins acum!”

11 Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal plasa care era plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi chiar dacă au fost atâţia, plasa nu s-a rupt.

12 Isus le-a zis: „Veniţi să mâncaţi!” Şi niciunul dintre ei nu avea curajul să Îl întrebe „Cine eşti?”, pentru că ştiau că este Stăpânul.

13 Isus S-a apropiat de pâine, a luat-o şi le-a dat-o; la fel a procedat apoi şi cu peştele.

14 Aceasta era a treia apariţie a lui Isus în faţa discipolilor Săi după Înviere.

15 După ce au mâncat, Isus a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Iona, Mă iubeşti mai mult decât aceştia?” Petru I-a răspuns: „Da, Doamne, ştii că Te iubesc!” Isus i-a zis: „Păstoreşte mieii Mei!”

16 L-a întrebat a doua oară: „Simon, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru I-a răspuns: „Da, Doamne, ştii că Te iubesc!” Isus i-a zis: „Păstoreşte oile Mele!”

17 Isus i-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Pentru că îi zisese a treia oară „Mă iubeşti?”, Petru s-a întristat şi I-a răspuns: „Doamne, Tu cunoşti totul! Ştii că Te iubesc!” Isus i-a zis: „Păstoreşte oile Mele!

18 Atunci când erai tânăr, te echipai singur şi te duceai unde doreai. Dar te asigur că atunci când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altcineva te va «echipa», pentru ca apoi să te ducă acolo unde nu vei dori să ajungi.”

19 Spunând aceste cuvinte, El a vrut să arate cu ce fel de moarte urma să Îl glorifice Petru pe Dumnezeu. Apoi i-a zis: „Vino după Mine!”

20 Petru s-a uitat înapoi şi l-a văzut venind după ei pe discipolul pe care îl iubea Isus. El era cel care cu ocazia cinei (pascale), îşi rezemase capul de pieptul lui Isus şi Îi zisese: „Doamne, cine este cel care Te va trăda?”

21 Uitându-se la el, Petru I-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla?”

22 Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, de ce trebuie să ştii? Tu vino după Mine!”

23 Aceste cuvinte au generat printre fraţi zvonul că acel discipol nu va muri niciodată. Dar Isus nu îi zisese lui Petru că nu va muri niciodată, ci „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, de ce trebuie să ştii?”

24 Acel discipol este cel care confirmă că aşa s-a întâmplat; şi tot el este cel care le-a scris. Şi mai ştim că ce a afirmat el, este adevărat.

25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă s-ar fi scris despre fiecare dintre ele, cred că nici în toată lumea nu ar fi avut suficient loc acele cărţi care ar fi fost scrise.