1

1 Pavel, cel care, conform dorinţei lui Dumnezeu, a fost chemat să fie apostol al lui Cristos Isus, împreună cu fratele Sosten,

2 pentru comunitatea lui Dumnezeu care este în Corint, formată din cei sfinţiţi în Cristos Isus şi chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Stăpânului nostru şi al lor – Isus Cristos.

3 Vă salutăm cu har şi pace de la Dumnezeu – Tatăl nostru – şi de la Stăpânul Isus Cristos.

4 Mulţumesc mereu Dumnezeului meu pentru voi având în vedere harul Său care v-a fost oferit în Cristos Isus.

5 Prin intermediul acestui har, voi aţi fost îmbogăţiţi atât în vorbirea voastră, cât şi în cunoaşterea pe care o aveţi.

6 Astfel, afirmaţiile noastre despre Cristos au fost confirmate în voi.

7 Aşteptând apariţia Stăpânului nostru Isus Cristos, voi nu sunteţi privaţi de niciun fel de dar spiritual.

8 El vă va susţine cu forţa Sa până la sfârşit; şi nimeni nu vă va putea acuza în ziua Stăpânului nostru Isus Cristos.

9 Dumnezeu care este demn de încrederea voastră, v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său – Isus Cristos – Stăpânul nostru.

10 Fraţilor, vă îndemn în numele Stăpânului nostru Isus Cristos să trăiţi într-o bună înţelegere între voi şi să evitaţi dezbinările. Vă cer acest lucru ca să fiţi uniţi, urmărind toţi acelaşi scop.

11 Să ştiţi că cei care aparţin familiei Cloiei, mi-au relatat despre certurile care există între voi.

12 Concret, este vorba despre faptul că fiecare dintre voi este ataşat unei grupări. Astfel, unul zice: „Eu sunt din grupul lui Pavel!”, iar altul spune: „Eu îl agreez (mai mult) pe Apolo!”. Unul pretinde că este al lui Chifa, iar altul se laudă că este al lui Cristos…

13 Oare a fost divizat Cristos? Sau să înţeleg că a fost crucificat Pavel pentru voi? Aţi fost voi botezaţi în numele lui Pavel?

14 Îi mulţumesc lui Dumnezeu că exceptând pe Crispus şi pe Gaius, nu am botezat pe niciunul dintre voi!

15 Astfel, nimeni dintre toţi ceilalţi nu poate pretinde că a fost botezat în numele meu.

16 Îmi amintesc că am mai botezat şi pe cei din familia Stefanei. Dar cu excepţia acestora, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

17 De fapt, Cristos nu m-a trimis ca să botez, ci ca să predic Vestea Bună. Şi pentru ca să nu fie anulată forţa mesajului despre crucea Sa, El m-a desemnat să fac acest lucru evitând folosirea cuvintelor specifice înţelepciunii umane.

18 Cei care merg pe drumul distrugerii, consideră mesajul care vorbeşte despre cruce, ca fiind expresia unei nebunii. Dar pentru noi care suntem pe drumul salvării, crucea este forţa lui Dumnezeu.

19 De fapt, în Scripturi este scris următorul text: „Voi distruge înţelepciunea filosofilor; şi cei inteligenţi vor fi frustraţi.”

20 Unde este înţeleptul? Unde este omul care a învăţat multe lucruri? Unde este cel care participă la dezbateri filosofice? Oare nu a retrogradat Dumnezeu înţelepciunea acestei lumi la nivelul de nebunie?

21 Prin înţelepciunea ei, lumea nu a putut să Îl cunoască pe Dumnezeu. Dar în acord cu înţelepciunea de care dispune, El a decis să salveze pe cei care cred atunci când se predică despre cruce – acest concept considerat stupid.

22 Iudeii pretind că autenticitatea unui mesaj este demonstrată doar atunci când se întâmplă lucruri miraculoase. Grecii sunt oamenii care vor o demonstraţie filosofică.

23 Dar noi predicăm prezentându-L pe Cristos care a fost crucificat; iar acest mesaj este o ofensă pentru evrei şi o nebunie pentru celelalte naţiuni.

24 Dar pentru cei (care au fost) chemaţi – indiferent că sunt evrei sau de altă naţionalitate – Cristos este atât forţa, cât şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

25 Şi se întâmplă aşa pentru că „nebunia” lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât capacităţile intelectuale ale oamenilor; iar aşa-zisul punct slab al lui Dumnezeu este superior forţei (intelectuale a) oamenilor!

26 Fraţilor, amintiţi-vă că atunci când v-a chemat Dumnezeu, numai câţiva dintre voi eraţi consideraţi „înţelepţi” conform standardului acestei lumi. Nu aţi fost mulţi nici cu o semnificativă influenţă (în societate) şi nici nu proveneaţi din familii remarcabile.

27 Dar Dumnezeu a ales astfel exact acele lucruri pe care lumea le consideră ca fiind o nebunie, ca să îi facă de ruşine pe acelea despre care ea spune că reprezintă înţelepciunea. El a ales lucrurile pe care lumea le consideră slabe, ca să facă de ruşine pe cele considerate remarcabile.

28 Dumnezeu a ales (să acţioneze folosind) lucrurile inferioare, nesemnificative şi (chiar) considerate ca neavând nicio valoare, ca să le distrugă pe cele care sunt importante pentru lume.

29 El a făcut acest lucru pentru ca nimeni să nu mai pretindă că este justificat să se laude înaintea lui Dumnezeu.

30 Şi datorită Lui, voi sunteţi în Cristos. Dumnezeu L-a făcut pentru noi înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare,

31 pentru ca, în acord cu Scriptura, „cine se laudă, să se laude în Iahve”.

2

1 Fraţilor, atunci când am venit la voi, nu v-am vorbit despre misterul lui Dumnezeu folosind vocabularul înţelepciunii oamenilor;

2 pentru că scopul meu a fost să vi-L prezint doar pe Isus Cristos (care a fost) crucificat.

3 Iar când am apărut între voi, m-am prezentat ca un orator slab, timid şi care se teme de un eventual eşec.

4 Atunci când v-am vorbit, mesajul meu nu a avut argumentele care se folosesc în înţelepciunea umană (pentru a determina convingerea); ci el a fost o demonstraţie a Spiritului (Sfânt) şi a forţei (Sale).

5 S-a întâmplat aşa pentru ca voi să vă fundamentaţi credinţa nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe forţa lui Dumnezeu.

6 Totuşi, pentru cei maturi, noi prezentăm lucrurile într-o formă de înţelepciune care nu este specifică liderilor (filosofi ai) acestei lumi care îşi pierd influenţa.

7 Ce prezentăm noi este acea înţelepciune secretă a lui Dumnezeu, pe care El o ascunsese încă dinainte de crearea lumii şi o pregătise pentru gloria noastră.

8 Niciunul dintre liderii acestei lumi nu a cunoscut-o; pentru că dacă ar fi ajuns să o înţeleagă, nu ar fi crucificat pe Stăpânul gloriei.

9 Dar astfel se confirmă acel text din Scriptură care spune: „Pentru cei care Îl iubesc, Dumnezeu a pregătit lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi mintea nu şi le-a imaginat.”

10 Dar El ni le-a revelat prin Spiritul Său care ştie totul – chiar şi cele mai profunde secrete ale lui Dumnezeu.

11 Nimeni nu cunoaşte ce este într-un om cu excepţia spiritului lui. În mod asemănător, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu cu excepţia Spiritul Său.

12 Iar noi nu am primit spiritul lumii, ci Spiritul care vine de la Dumnezeu – ca să putem cunoaşte lucrurile pe care El ni le-a oferit prin harul Său.

13 Atunci când vorbim despre ele, noi nu folosim cuvintele înţelepciunii umane. Spiritul Sfânt este Cel care ne învaţă cum să vorbim; şi astfel comunicăm vorbind despre lucruri spirituale, celor care sunt spirituali.

14 Dar omul care nu este spiritual, nu primeşte lucrurile Spiritului lui Dumnezeu. Pentru un astfel de om, ele sunt o nebunie; şi nu le poate percepe semnificaţia, pentru că ele trebuie să fie judecate din punct de vedere spiritual.

15 Dar omul spiritual poate judeca toate acele lucruri care nu pot fi subiectul unei judecăţi (strict) umane.

16 Scriptura confirmă: „Cine a avut vreodată acces la gândurile lui Iahve, ca să Îl poată învăţa?” Totuşi, noi avem gândirea lui Cristos!

3

1 Fraţilor, eu nu v-am putut vorbi ca unor oameni spirituali, ci ca unor oameni lumeşti care sunt „copii” în Cristos.

2 Astfel, nu v-am oferit hrană consistentă, ci v-am hrănit cu „lapte”; pentru că nu puteaţi „digera” altceva şi nici acum nu puteţi suporta „hrana solidă”.

3 Acest lucru se întâmplă pentru că voi încă sunteţi lumeşti. Când între voi există invidie şi ceartă, oare nu demonstraţi astfel că sunteţi lumeşti şi că vă comportaţi ca ceilalţi oameni din lume?

4 Atunci când cineva spune „Eu sunt (admirator) al lui Pavel!” iar altcineva zice „Eu sunt adeptul lui Apolo!”, oare nu vă comportaţi la fel ca ceilalţi oameni?

5 Cine este Apolo? Cine este Pavel? Ei sunt (doar) nişte slujitori care v-au ajutat să credeţi; şi fiecare a lucrat cu abilităţile lui primite de la Stăpân.

6 Eu am plantat sămânţa, iar Apolo a udat-o; dar Dumnezeu a făcut ca ea să crească!

7 Deci nici cel care însămânţează şi nici acela care udă sămânţa nu sunt (atât de) importanţi; ci Dumnezeu, care facilitează creşterea ei.

8 Cel care seamănă este egal cu cel care udă (sămânţa semănată); şi pentru participarea lor, fiecare va fi recompensat conform muncii lui.

9 Deci noi lucrăm împreună cu Dumnezeu; iar voi sunteţi „terenul” şi „edificiul” Lui.

10 În acord cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost oferit, eu procedez ca un constructor competent. Astfel, am pus (iniţial) „temelia”, iar altul „construieşte” acum pe ea. Dar fiecare să fie atent la „construcţia” lui.

11 De fapt, trebuie să ştiţi că nimeni nu poate pune o altă „temelie” decât cea care deja există. Isus Cristos este această „temelie”!

12 Cei care construiesc pe ea, pot folosi (ca material de construcţie): „aur”, „argint”, „pietre preţioase”, „lemn”, „fân” şi „paie”.

13 Calitatea construcţiei fiecăruia va fi demonstrată în acea Zi (specială) prin testul focului.

14 Dacă (în urma acestei probe) construcţia lui va rezista, va fi recompensat;

15 dar dacă ce a construit cineva va fi ars, acela îşi va pierde recompensa. Desigur, va fi salvat; dar el va fi ca unul care scapă din foc!

16 Nu ştiţi că noi suntem templul lui Dumnezeu şi că Spiritul Său locuieşte în noi?

17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, va fi distrus de Dumnezeu, pentru că este (vorba despre) un templu sfânt; iar voi sunteţi acel „templu”.

18 Să nu vă înşelaţi singuri. Dacă cineva se consideră înţelept conform normelor acestei lumi, ar trebui să devină „nebun” ca să ajungă înţelept.

19 Pentru Dumnezeu, înţelepciunea acestei lumi este o nebunie. De fapt, în Scripturi citim astfel: „El îi prinde pe ce înţelepţi în capcana vicleniei lor.”

20 Un alt text spune: „Iahve ştie că felul de gândire al celor înţelepţi este inutil.”

21 Deci nimeni să nu se laude cu oameni; pentru că totul vă aparţine,

22 indiferent că este vorba despre Pavel, Apolo sau Chifa. Beneficiaţi împreună atât de lume şi de viaţă, cât şi de moarte, atât de prezent cât şi de viitor. Toate acestea sunt ale voastre;

23 iar voi sunteţi ai lui Cristos şi El este al lui Dumnezeu.

4

1 Deci noi ar trebui să fim consideraţi ca nişte slujitori ai lui Cristos, cărora Dumnezeu le-a încredinţat secretele Sale.

2 Iar celor care au fost astfel desemnaţi ca administratori, li se cere să demonstreze (prin fapte) că sunt demni de încrederea care li s-a acordat.

3 Eu nu sunt preocupat de evaluarea pe care mi-o faceţi voi sau de aceea pe care mi-ar face-o un tribunal omenesc. Nu mă condamn singur,

4 pentru că nu am nimic să îmi reproşez. Şi totuşi, acest lucru nu înseamnă că sunt (total) nevinovat. Dumnezeu este Cel care mă judecă!

5 Deci să nu vă grăbiţi să faceţi nicio evaluare (finală) înainte de venirea Stăpânului. El va pune în evidenţă lucrurile ascunse şi va arăta care au fost, de fapt, motivaţiile faptelor. Abia atunci, Dumnezeu va decide gloria pe care o va acorda fiecăruia.

6 Fraţilor, am vorbit astfel dându-ne ca exemplu pe mine şi pe Apolo, ca să vă învăţăm ce înseamnă „Să nu depăşim limitele stabilite de cuvintele scrise!” Am vrut să vă spun că nimeni să nu se laude (ostentativ) cu cineva împotriva altuia.

7 Şi, de fapt, cine are curajul să afirme că este mai bun decât alţii? Ai oare ceva care să nu îţi fi fost dat? Şi dacă ce ai nu provine de la tine ci ţi-a fost oferit, de ce te lauzi ca şi cum acele lucruri ar origina din tine?

8 Consideraţi că aveţi deja tot ce vă trebuie! Sunteţi bogaţi! Aţi ajuns să guvernaţi fără noi! Eu doresc să fiţi stăpâni în adevăratul sens al cuvântului, ca să putem guverna şi noi împreună cu voi.

9 Dar constat că Dumnezeu a dat apostolilor ultimul loc – ca unor condamnaţi la moarte. Noi, apostolii, am devenit protagoniştii unui spectacol (în arenă) oferit publicului. Suntem priviţi atât de îngeri, cât şi de oameni.

10 În timp ce noi suntem (consideraţi) nebuni pentru Cristos, voi sunteţi înţelepţi în Cristos. Noi suntem fără energie, iar voi aveţi forţă. Vouă vi se acordă onoare, iar noi suntem desconsideraţi.

11 Chiar şi acum suntem flămânzi şi suferim de sete. Nu avem îmbrăcămintea adecvată, suntem bătuţi şi fără locuinţă.

12 Ne întreţinem lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemaţi, binecuvântăm; iar când suntem persecutaţi, suportăm ce ni se face, fără să protestăm.

13 Când suntem defăimaţi, scoatem în evidenţă aspectele pozitive din viaţa celor care ne bârfesc. Până acum am ajuns ca gunoiul acestei lumi şi (suntem trataţi) ca ultimii oameni ai societăţii…

14 Nu fac aceste afirmaţii scrise ca să vă produc ruşine, ci ca să vă ofer nişte sfaturi ca unor copii pe care îi iubesc.

15 De fapt, chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în ce priveşte doctrina despre Cristos, eu sunt unicul tată al vostru; pentru că în ce priveşte relaţia voastră cu El, prin faptul că (am fost primul care) v-am adus Vestea Bună, eu v-am devenit tată.

16 Deci vă încurajez să urmaţi exemplul meu!

17 Acesta este motivul pentru care l-am trimis pe Timotei, care este fiul meu iubit şi consecvent în relaţia lui cu Stăpânul (nostru). El vă va aminti despre ce mă reprezintă în Cristos Isus, în acord cu învăţătura pe care o ofer eu tuturor comunităţilor creştinilor.

18 Unii dintre voi au devenit aroganţi şi se comportă ca şi cum eu nu aş mai veni la voi.

19 Dar dacă Stăpânul va fi de acord, voi reveni curând. Atunci vreau să văd nu vorbele, ci autoritatea celor care manifestă aroganţă.

20 Voi proceda aşa, pentru că Regatul lui Dumnezeu nu se bazează pe cuvinte, ci pe autoritate.

21 Ce preferaţi – să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu un spirit blând?

5

1 Este deja cunoscută imoralitatea care există între voi – o imoralitate care nu se practică nici chiar între păgâni! Desigur, mă refer la acel om care are relaţii sexuale cu soţia tatălui lui.

2 Şi totuşi, în loc să vă întristaţi, voi v-aţi lăudat (cu omul care a făcut acest lucru)… În mod normal, ar fi trebuit să îl excludeţi dintre voi!

3 Deşi din punct de vedere fizic eu nu am fost acolo, în spiritul meu am fost prezent; şi deja l-am condamnat pe cel care a făcut această faptă – ca şi cum aş fi fost între voi.

4 Atunci când vă veţi aduna în numele Stăpânului nostru numit Isus, în spirit sunt şi eu împreună cu voi. Bazaţi pe autoritatea Stăpânului nostru numit Isus,

5 daţi astfel în mâna Satanei pe acest om pentru distrugerea corpului, pentru ca spiritul lui să fie salvat în ziua (revenirii) Stăpânului.

6 Faptul că voi vă lăudaţi (acum), nu este ceva bun. Nu ştiţi că puţină drojdie are efect pentru întreaga cantitate de cocă, făcând-o să crească în volum?

7 Eliminaţi deci vechea „drojdie”, ca să fiţi (ca) o „cocă” nouă, fără (acea) „drojdie”, aşa cum este statutul vostru. Vă cer acest lucru pentru că deja Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost sacrificat!

8 Deci să participăm la această sărbătoare nu cu vechea „drojdie”, nici cu cea a urii şi a răutăţii, ci cu „pâini făcute fără drojdie”, adică trăind în sinceritate şi în adevăr.

9 V-am scris în epistola mea (anterioară) să nu aveţi nicio relaţie cu oamenii imorali.

10 Dar nu am vrut să spun că prin această cerinţă am vorbit despre oamenii acestei lumi care sunt imorali, lacomi de bani, hoţi sau idolatri. Dacă aş fi pretins acest lucru referindu-mă la ei, ar fi însemnat că vă cer să vă izolaţi de lume.

11 Eu am vrut de fapt să vă spun că trebuie să nu aveţi niciun fel de relaţii cu cel care deşi se numeşte „frate”, este imoral din punct de vedere sexual, lacom, idolatru, calomniator, beţiv sau înşelător. Cu un asemenea om nu trebuie nici să mâncaţi!

12 De fapt, ce drept am eu să judec pe cei care nu fac parte din comunitatea creştinilor? În acelaşi timp, este datoria voastră să îi judecaţi pe cei care aparţin ei!

13 Pe cei din exteriorul acestei comunităţi, îi va judeca Dumnezeu. Dar voi (trebuie acum să-l) daţi afară pe acel om rău!

6

1 Atunci când cineva are o dispută cu altul, cum îşi permite el să apeleze la tribunal, unde cazul lui este judecat de necredincioşi? Şi de ce nu solicită sfinţilor rezolvarea acestei probleme?

2 Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, nu sunteţi capabili să rezolvaţi aceste mici dispute?

3 Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Atunci oare nu putem să judecăm lucruri care aparţin vieţii de pe pământ?

4 De ce vă duceţi cu disputele voastre în faţa celor care nu aparţin comunităţii voastre creştineşti?

5 Este ruşinea voastră dacă am ajuns să vă pun aceste întrebări! Oare nu este între voi nimeni suficient de înţelept ca să poată rezolva neînţelegerile dintre fraţi?

6 Constat că un frate merge să se judece cu un alt frate înaintea necredincioşilor!

7 Chiar faptul că există procese între voi, reprezintă o deficienţă pe care o aveţi! De ce nu preferaţi să renunţaţi la proces, suportând nedreptatea sau paguba?

8 Dar voi sunteţi cei care nedreptăţiţi chiar pe fraţii voştri…

9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu? Să nu vă faceţi iluzii; pentru că nici imoralii sexual, nici idolatrii, nici cei care comit adulter, nici prostituaţii, nici homosexualii

10 nici hoţii, nici beţivii, nici calomniatorii, nici cei care comit abuzuri – nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu!

11 În trecut, unii dintre voi aţi fost aşa; dar aţi fost curăţaţi şi aţi fost sfinţiţi, aţi fost consideraţi acceptabili în numele Stăpânului Isus Cristos şi prin Spiritul Dumnezeului nostru.

12 Toate lucrurile îmi sunt permise, dar nu toate îmi sunt utile. Toate îmi sunt permise, dar nimic nu trebuie să devină stăpânul meu.

13 Hrana este pentru stomac şi stomacul este făcut să primească hrană; iar Dumnezeu le va distruge pe amândouă. Dar corpul nu este făcut pentru imoralitate sexuală! Ci el este făcut pentru Stăpân(ul nostru), iar El există pentru corp.

14 Şi Dumnezeu care l-a înviat pe Stăpânul nostru, va învia şi corpurile noastre prin forţa Sa.

15 Nu ştiţi că aceste corpuri ale noastre sunt părţi componente ale („Organismului”) lui Cristos? În acest caz, oare este normal să iau o parte din acest Organism al lui Cristos şi să îl fac participant în acte sexuale cu o prostituată? Nu; este inadmisibil!

16 Nu ştiţi că cel care trăieşte actul sexual cu o prostituată, este un singur corp cu ea? De fapt, aşa este scris: „Cei doi vor fi un singur corp.”

17 Dar cel care se uneşte cu Stăpânul, devine un singur spirit cu El.

18 Fugiţi de imoralitatea sexuală! Oricare dintre toate celelalte păcate pe care le face omul, nu îi afectează corpul. Dar cel care comite imoralitate sexuală, păcătuieşte împotriva corpului lui.

19 Nu ştiţi oare că templul Spiritului Sfânt este tocmai corpul vostru în care locuieşte El, fiind pus acolo de Dumnezeu? Şi nu ştiţi că voi nu mai sunteţi ai voştri?

20 Aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Deci onoraţi-L pe Dumnezeu prin ce faceţi şi cu corpul vostru!

7

1 Referitor la ce mi-aţi scris, răspunsul meu este acesta: ar fi (mai) bine pentru un bărbat să nu se căsătorească.

2 Dar având în vedere faptul că în acest caz există pericolul imoralităţii sexuale, fiecare bărbat să aibă soţia lui; şi fiecare femeie să aibă soţul ei.

3 Soţul să îşi îndeplinească faţă de soţia lui datoria referitoare la relaţiile intime dintre ei; şi soţia să aibă aceeaşi atitudine faţă de soţ.

4 Vă cer acest lucru pentru că (în acest aspect) nu soţia este stăpâna corpului ei, ci soţul. În acelaşi timp, nici soţul nu este stăpânul corpului lui, ci soţia.

5 Să nu vă refuzaţi unul altuia îndeplinirea datoriei de soţ în ce priveşte relaţiile intime, exceptând cazul în care aţi decis împreună ca pentru un (scurt) timp să vă dedicaţi [postului şi] rugăciunii. Apoi, ca să evitaţi ispita Satanei care exploatează lipsa voastră de autocontrol, să aveţi din nou relaţiile sexuale (normale).

6 Ce v-am spus acum, nu reprezintă o poruncă din partea mea, ci mi-am permis să vă fac o sugestie.

7 De fapt, eu aş vrea ca toţi oamenii să fie (fără partener de căsnicie) ca mine. Dar fiecare are darul lui, oferit de Dumnezeu. Astfel, unul are acest dar, iar altul are alt dar.

8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână necăsătoriţi – exact cum sunt eu.

9 Dar dacă nu se pot opune nevoii de a avea relaţii sexuale cu cineva de sex opus, să se căsătorească! Este mai bine să procedeze aşa, decât să fie chinuiţi de această necesitate.

10 Pentru cei căsătoriţi, nu eu sunt cel care vă porunceşte, ci chiar Stăpânul: soţia să nu se despartă de soţul ei.

11 Dacă se desparte, să rămână fără bărbat sau să revină la soţul ei şi să se împace cu el. Şi nici soţul nu trebuie să divorţeze de soţia lui.

12 Pentru ceilalţi nu am ceva deja poruncit de Stăpân, ci vă spun eu cum să procedaţi. Dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea doreşte să trăiască în continuare cu el, să nu divorţeze.

13 Şi dacă soţul necredincios al unei femei (credincioase) doreşte să trăiască în continuare cu ea, să nu divorţeze de el.

14 Soţul care nu este credincios, este „sfinţit” prin soţia lui (credincioasă); iar soţia necredincioasă este „sfinţită” prin soţul ei care este un frate (credincios). Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, copiii voştri nu ar fi curaţi; dar astfel ei sunt „sfinţi”!

15 Dacă partenerul necredincios vrea să divorţeze, poate să facă acest lucru. În această situaţie, fratele sau sora nu (mai) sunt legaţi (prin obligaţia de a-şi îndeplini datoria de soţ faţă) de fostul partener. Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.

16 Mă adresez acum soţiei: de fapt, ce garanţie ai că îţi vei salva soţul (necredincios)? Acelaşi lucru este valabil şi pentru soţ: ştii oare cu certitudine că îţi vei salva soţia (care este necredincioasă)?

17 Totuşi, fiecare să trăiască rămânând în locul pe care i l-a desemnat Dumnezeu. Aceasta este porunca pe care am dat-o tuturor comunităţilor de creştini.

18 De exemplu, dacă cineva era circumcis atunci când a fost chemat, să nu ascundă acest lucru. Dacă altcineva nu era circumcis când a fost chemat, să nu se (mai) circumcidă.

19 A fi sau a nu fi circumcis, nu reprezintă nimic semnificativ. Ce contează este practicarea ascultării de poruncile lui Dumnezeu!

20 Fiecare ar trebui să rămână aşa cum era atunci când a fost chemat de Dumnezeu.

21 Dacă erai sclav atunci când ai fost chemat, să nu te nelinişteşti din cauza acestui statut. Dar dacă poţi, foloseşte oportunitatea de a deveni om liber.

22 Cel care era sclav atunci când a fost chemat, a devenit liber în relaţia lui cu Stăpânul. Iar cel care avea statutul de om liber când a fost chemat, a devenit sclavul lui Cristos!

23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Refuzaţi să deveniţi sclavi ai (doctrinelor) oamenilor!

24 Fraţilor, indiferent de statutul pe care l-a avut fiecare când a fost chemat, să rămâneţi sub autoritatea lui Dumnezeu!

25 Referitor la virgine, nu am vreo poruncă din partea Stăpânului (pe care El să fi dat-o). Dar pentru că în raportul meu cu voi am statutul de om credibil căruia Stăpânul i-a dat posibilitatea să beneficieze de mila Sa, vă dau un sfat.

26 Consider că având în vedere necazurile acestor vremuri, este mai bine pentru fiecare să rămână la fel ca până acum.

27 Vreau să spun că dacă eşti căsătorit, nu trebuie să divorţezi; iar dacă eşti necăsătorit, nu trebuie să îţi cauţi soţie.

28 Dar dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. Şi dacă o fată virgină se căsătoreşte, nu comite păcat. Totuşi, cei doi care formează astfel o familie în aceste vremuri, se vor confrunta cu necazurile specifice vieţii de pe pământ; iar eu doresc să vă conving să le evitaţi.

29 Fraţilor, vreau să spun că timpul aproape a expirat; şi în consecinţă, cei care sunt căsătoriţi ar trebui să trăiască la fel ca atunci când nu ar fi căsătoriţi.

30 Cei care plâng, ar trebui să se comporte ca şi cum acest lucru nu ar fi adevărat pentru ei; cei care se bucură, ar trebui să procedeze ca cei care nu au această stare sufletească; iar cei care cumpără anumite lucruri, trebuie să trăiască exact ca atunci când nu ar fi proprietarii de drept ai lor.

31 Cei care se folosesc de anumite lucruri ale lumii, ar trebui să se comporte ca atunci când ele nu ar avea importanţă pentru ei. De fapt, lumea împreună cu specificul ei de acum, reprezintă ceva efemer.

32 Eu vreau ca voi să trăiţi fără să vă complicaţi viaţa. Un bărbat necăsătorit, este preocupat de lucrurile Stăpânului; şi astfel, va urmări să înţeleagă ce trebuie să facă pentru a fi agreat de El.

33 Dar cel căsătorit este preocupat cu lucrurile specifice lumii; şi urmăreşte să placă soţiei lui.

34 Astfel, interesele lui sunt împărţite. În mod asemănător, femeia necăsătorită şi cea care este virgină, se preocupă cu lucrurile Stăpânului, urmărind sfinţenia atât din punct de vedere fizic, cât şi în spirit. Dar femeia căsătorită este preocupată cu lucrurile lumii; şi astfel, urmăreşte (şi) să fie agreată de soţul ei.

35 Vă spun aceste lucruri având ca scop nu impunerea de (noi) restricţii, ci binele vostru; pentru ca să trăiţi într-o dedicare fără rezerve faţă de Stăpân.

36 Dar dacă cineva consideră că nu este corect să rămână logodit peste limita maximă admisibilă, să procedeze cum vrea. Nu păcătuieşte prin faptul că se căsătoreşte!

37 Dar oricine nu are asemenea obligaţie (determinată de logodnă) şi a decis în urma convingerilor din inima lui să se abţină din punct de vedere sexual şi să nu se căsătorească, procedează bine.

38 Deci (în aceste circumstanţe) cine se căsătoreşte cu logodnica lui, face un lucru bun; iar cine nu se căsătoreşte, face un lucru şi mai bun!

39 O femeie rămâne obligatoriu soţia bărbatului cu care este căsătorită, atât timp cât trăieşte el. Dar dacă îi moare soţul, ea este liberă să se recăsătorească cu cine doreşte, cu condiţia ca cei doi să aparţină Stăpânului.

40 Dar ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne văduvă. Aceasta este părerea mea; şi cred că şi eu am Spiritul lui Dumnezeu.

8

1 Referitor la carnea oferită idolilor în urma sacrificării animalelor, ştim că toţi suntem informaţi. Dar deţinerea informaţiilor produce aroganţă, în timp ce dragostea edifică.

2 Cine crede că ştie ceva, încă nu a ajuns să cunoască atât cât ar trebui cunoscut.

3 Dar dacă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, este remarcat de El.

4 Revenind la discuţia despre mâncatul cărnii rezultate în urma sacrificării animalelor ca ofrande pentru idoli, noi ştim că niciunul dintre aceştia nu există în realitate ca zei. De fapt, există un singur Dumnezeu.

5 Desigur, oamenii acceptă ideea că există mulţi „dumnezei” şi „stăpâni” atât în cer, cât şi pe pământ.

6 Totuşi, pentru noi nu există decât un singur Dumnezeu. Acesta este Tatăl de la care provin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi. Există, de asemenea, un singur Stăpân. El este Isus Cristos, prin care sunt în existenţă toate lucrurile şi prin care trăim şi noi.

7 Dar nu toţi cunosc aceste lucruri. Şi astfel, sunt unii care mănâncă din acea carne pe care în trecut o dedicau idolilor. Pentru că sunt familiarizaţi cu aceste practici, se simt condamnaţi de propria lor conştiinţă care este slabă.

8 Dar, de fapt, nu ce mâncăm ne face acceptabili pentru Dumnezeu. Dacă nu mâncăm, nu avem nicio pierdere; iar dacă mâncăm (din această carne), nu câştigăm nimic!

9 Dar fiţi atenţi la cei slabi. Nu folosiţi libertatea voastră într-un mod care îi determină pe ei să păcătuiască.

10 Să presupunem că tu, care eşti corect informat, vei mânca din carnea oferită idolilor într-un templu dedicat lor. Atunci, cel care are o conştiinţă slabă, se va simţi condamnat de ea atunci când îţi urmează exemplul.

11 Astfel, din cauza cunoştinţelor tale, cel slab va fi distrus, deşi el este un frate pentru care a murit Cristos…

12 Atunci când determinaţi astfel pe fraţi să păcătuiască, de fapt voi vă faceţi vinovaţi de păcat faţă de Cristos.

13 Acest fapt explică decizia pe care o voi lua în acest caz. Dacă fratele meu cade în păcat din cauza alimentaţiei mele, nu voi mânca niciodată carne (în prezenţa lui), ca să nu îl determin să păcătuiască.

9

1 Oare nu sunt eu (un om) liber? Sau îmi contestă oare cineva statutul de apostol? Eu L-am văzut pe Isus, Stăpânul nostru. Şi prin existenţa voastră (ca şi comunitate de creştini) îmi este confirmată lucrarea de apostol.

2 Dacă alţii nu pot constitui o dovadă cu privire la statutul meu de apostol, voi sunteţi sigiliul pus pe acest statut.

3 Vă prezint acum argumentul cu care mă apăr împotriva celor care mă acuză:

4 Oare nu avem şi noi dreptul să mâncăm şi să bem?

5 Sau ne este interzis cumva dreptul de a călători având fiecare soţia lui creştină, aşa cum fac apostolii Stăpânului şi Chifa?

6 Eu şi Barnaba suntem oare o excepţie, neavând dreptul să trăim din ce se oferă pentru lucrarea noastră (misionară)?

7 Cine a fost vreodată în armată pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie fără ca apoi să (aibă dreptul legitim să) mănânce din strugurii ei? Sau oare cine îşi permite să păstorească o turmă fără să bea din laptele pe care îl produc oile ei?

8 Fac aceste afirmaţii doar ca să prezint o opinie omenească, sau aceasta este şi părerea legii (mozaice)?

9 În legea lui Moise găsim următorul text: „Să nu legi gura boului atunci când treieră.” Oare (doar) despre boi vorbeşte Dumnezeu acolo?

10 Nu cumva vorbeşte şi cu privire la noi? Ba da! De fapt, acest text are aplicaţie în cazul nostru. Atât cel care ară terenul, cât şi cel care treieră recolta, trebuie să lucreze cu speranţa că vor fi beneficiarii ei.

11 Dacă noi „am semănat” între voi din punct de vedere spiritual, oare este ceva anormal să beneficiem de o susţinere materială din partea voastră?

12 Dacă acordaţi acest drept altora, oare nu suntem cu atât mai justificaţi să îl avem şi noi? Şi totuşi, nu ne-am folosit de el… Şi suportăm astfel toate consecinţele acestei decizii, ca să nu obstrucţionăm în vreun fel Vestea Bună a lui Cristos.

13 Nu ştiţi că cei care fac slujba în Templu, primesc din el hrana de care au nevoie? În mod semănător, cei care slujesc la altar, primesc o parte din carnea animalelor sacrificate acolo.

14 Conform acestui principiu, Stăpânul a decis ca cei care predică Vestea Bună, să trăiască din recompensa acordată pentru această muncă!

15 Dar eu am renunţat la aceste drepturi; şi nu vreau să consideraţi că vă scriu acum cu scopul de a mi le revendica. Mai bine aş muri decât să îmi ia cineva această posibilitate de a mă lăuda.

16 Atunci când proclam Vestea Bună pe care, oricum, trebuie să o prezint, nu am dreptul să mă laud. Şi sunt într-un mare pericol dacă nu predic Vestea Bună!

17 Dacă aş predica-o (doar) din proprie iniţiativă, aş avea dreptul la o recompensă. Dar dacă predic pentru că mi s-a cerut acest lucru, înseamnă că este vorba despre responsabilitatea îndeplinirii unei datorii care mi-a fost încredinţată.

18 În acest caz, care este recompensa mea? Sunt recompensat (doar) cu satisfacţia că atunci când proclam Vestea Bună, fac acest lucru fără să profit de drepturile mele corespunzătoare acestei munci.

19 Deşi sunt liber faţă de toţi, am devenit sclavul tuturor, ca să îi câştig pe cât mai mulţi.

20 Astfel, în raportul meu cu iudeii, m-am comportat ca un iudeu – urmărind câştigarea iudeilor. Faţă de cei care erau subordonaţi legii (mozaice), m-am prezentat ca unul dintre ei. Chiar dacă eu nu mai practic acum subordonarea faţă de această lege, am procedat aşa pentru ca să îi pot câştiga (pentru Cristos) pe cei care (încă mai) vor să o respecte (fără El).

21 În relaţia pe care am avut-o cu cei care nu respectă legea (mozaică), am fost ca unul care o ignoră la fel ca ei. Acest lucru nu înseamnă că sfidez legea lui Dumnezeu; pentru că, de fapt, eu ascult de legea lui Cristos. Dar am avut această atitudine faţă de ei, doar ca să îi câştig (pentru Cristos) şi pe cei care nu respectă legea (mozaică).

22 Cu cei slabi (în credinţă) m-am comportat la nivelul lor, intenţionând să îi câştig şi pe ei. M-am identificat (temporar) cu toate categoriile de oameni, pentru ca astfel să pot contribui la salvarea unora dintre ei.

23 Fac toate aceste lucruri din cauza Veştii Bune, pentru a fi şi eu beneficiarul (implicaţiilor) ei.

24 Nu ştiţi oare că dintre toţi cei care participă la o competiţie sportivă, numai unul câştigă premiul? Să alergaţi deci astfel încât să fiţi câştigătorii lui!

25 Pentru a primi (ca premiu) o coroană care nu durează mult timp, concurenţii acceptă (anticipat) să se abţină de la multe lucruri. Dar noi să le urmăm exemplul (autodisciplinei) pentru o coroană care nu se va usca niciodată!

26 Astfel, eu mă prezint în faţa voastră nu ca unul care aleargă fără scop, sau ca cel care nu îşi nimereşte adversarul şi dă cu pumnul în aer.

27 Mă lupt având un strict control al „corpului” meu şi mi-l subordonez; pentru ca după ce am predicat altora (despre „regulamentul” acestei „competiţii”), să nu ajung chiar eu însumi în situaţia de a fi descalificat.

10

1 Fraţilor, nu vreau să nu vă informez despre faptul că strămoşii noştri (evrei) au fost toţi sub nor şi că au trecut toţi prin mare.

2 Toţi s-au identificat cu Moise prin „botezul” trecerii lor împreună prin mare şi au beneficiat de efectele acelui nor.

3 Toţi au mâncat aceeaşi mană spirituală

4 şi toţi au consumat aceeaşi băutură spirituală; pentru că au băut din acea stâncă spirituală care era Cristos.

5 Şi totuşi, cei mai mulţi dintre ei nu au fost agreaţi de Dumnezeu. Din acest motiv, au murit în deşert.

6 Aceste lucruri care s-au întâmplat, sunt exemple pentru noi, ca (să învăţăm) să nu dorim şi noi lucrurile rele pe care le-au dorit ei.

7 Concret, să nu vă închinaţi idolilor aşa cum au făcut ei. Scriptura spune că „Oamenii s-au aşezat să mănânce şi să bea; apoi s-au ridicat să danseze” (în cinstea idolului).

8 Să nu comitem imoralităţi sexuale ca cei douăzeci şi trei de mii care au murit într-o singură zi (pentru acest păcat).

9 Să nu Îl testăm pe Dumnezeu, aşa cum au făcut cei care au fost omorâţi apoi de muşcăturile şerpilor.

10 Să nu protestaţi aşa cum au făcut cei care au fost omorâţi de îngerul distrugător.

11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să fie nişte exemple; şi au fost scrise pentru noi care trăim la finalul secolelor.

12 Deci acela care consideră că stă în picioare, să fie atent să nu cadă!

13 Până acum nu aţi fost confruntaţi cu nicio ispită care să nu fie specifică oamenilor. Iar Dumnezeu este credincios; şi nu va permite să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi rezista. Ci împreună cu ispita, El a pregătit şi posibilitatea de scăpare, pentru ca astfel să îi puteţi rezista.

14 Deci, dragii mei, fugiţi de închinarea la idoli!

15 Vă vorbesc ca unor oameni înţelepţi. Judecaţi singuri ce vă spun!

16 „Paharul binecuvântării” pentru care mulţumim (în rugăciune), nu reprezintă el oare faptul că toţi beneficiem de sângele lui Cristos? Iar pâinea pe care o rupem, nu vorbeşte oare despre beneficiul nostru comun care a rezultat din sacrificarea corpului (fizic al) lui Cristos?

17 Toţi mâncăm dintr-o singură pâine; şi acest fapt corespunde realităţii: noi toţi împreună formăm un singur organism.

18 Priviţi la poporul Israel: cei care mănâncă din carnea animalelor sacrificate, sunt în legătură directă cu altarul.

19 Deci vreau să spun oare că are vreo valoare carnea sacrificată idolilor? Sau v-am comunicat cumva ideea că idolul semnifică ceva?

20 Nu! Ci vreau să spun că animalele sacrificate de păgâni, sunt oferite nu lui Dumnezeu, ci demonilor. Iar eu nu vreau ca voi să vă implicaţi astfel în lumea demonilor.

21 Nu puteţi servi în acelaşi timp din paharul Stăpânului şi din cel care este al demonilor. Nu puteţi participa atât la masa Stăpânului, cât şi la cea a demonilor.

22 Avem oare curajul să provocăm gelozia Lui? Avem noi o forţă mai mare decât Stăpânul nostru?

23 Toate lucrurile sunt permise, dar nu toate sunt utile. Toate sunt permise, dar nu toate edifică (spiritual).

24 Nimeni să nu urmărească propriile lui interese; ci fiecare să fie preocupat de interesele celuilalt.

25 Puteţi mânca orice fel de carne care se vinde în piaţă, fără să întrebaţi de unde este adusă. Deci să nu aveţi dubii din partea conştiinţei, neştiind dacă este bine să fie mâncată.

26 De fapt, (Scriptura spune că) „pământul, împreună cu tot ce există pe el, este al lui Iahve”.

27 Dacă vreun necredincios vă invită să serviţi masa la el şi acceptaţi invitaţia lui, să mâncaţi orice vă va servi acolo. Să nu puneţi vreo întrebare (legată de provenienţa mâncării) din cauza conştiinţei.

28 Dar dacă cineva vă spune despre o anumită mâncare că provine din alimentele dedicate idolilor, atunci să nu o mâncaţi. Să procedaţi aşa din cauza celui care a făcut această precizare şi din cauza conştiinţei.

29 Desigur, mă refer nu la conştiinţa voastră, ci la a celuilalt. Nu am motive să accept ca libertatea mea să fie condamnată de conştiinţa altuia.

30 Dacă eu mulţumesc (lui Dumnezeu) pentru ce mănânc, de ce să fiu condamnat (de altul) pentru consumarea acelor alimente?

31 Deci indiferent că mâncaţi, că beţi sau că faceţi orice altceva, totul să fie făcut pentru gloria lui Dumnezeu.

32 Să trăiţi într-un mod care să elimine orice posibilitate de a ofensa atât pe iudei şi pe greci, cât şi pe cei din comunitatea lui Dumnezeu.

33 Şi eu îmi dau interesul să procedez la fel, încercând să fiu acceptat de toţi; şi astfel nu urmăresc interese personale, ci pe ale altora, pentru ca ei să fie salvaţi.

11

1 Urmaţi exemplul meu, aşa cum şi eu urmez exemplul lui Cristos.

2 Vă laud având în vedere faptul că totdeauna vă amintiţi de mine; şi astfel continuaţi să trăiţi în acord cu învăţăturile pe care vi le-am dat.

3 Dar vreau să (mai) ştiţi despre Cristos că El este Capul oricărui bărbat. În acelaşi mod, bărbatul (căsătorit) este capul femeii (care este soţia lui); iar Dumnezeu este Capul lui Cristos.

4 Orice bărbat care se roagă sau care profeţeşte cu capul (lui fizic) acoperit, îşi desconsideră Capul lui (care este Cristos).

5 Şi orice femeie care se roagă sau care profeţeşte cu capul neacoperit, îşi desconsideră capul (familiei care este bărbatul ei); pentru că ea se comportă la fel ca aceea care s-a ras pe cap.

6 Dacă femeia (căsătorită) nu are capul ei (fizic) acoperit, poate şi să îşi taie părul. Dar dacă este ruşine pentru o femeie (căsătorită) să fie tunsă sau rasă pe cap, atunci să şi-l acopere.

7 Bărbatul este imaginea şi gloria lui Dumnezeu; iar femeia este gloria bărbatului. Având în vedere acest fapt, un bărbat nu este obligat să îşi acopere capul.

8 De fapt, nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci invers;

9 şi nu a fost creat bărbatul după ce deja exista femeia, ci ea a fost făcută pentru bărbat, după ce fusese el creat.

10 Acest fapt explică de ce femeia trebuie să îşi acopere capul fizic, ca un simbol al trăirii ei în subordonare faţă de soţ. Ea mai trebuie să facă acest lucru şi din cauza îngerilor.

11 Totuşi, în relaţia cu Stăpânul (nostru), femeia (căsătorită) nu este considerată ca existând separat faţă de bărbatul care este soţul ei. În acelaşi mod, bărbatul nu există fără femeie.

12 Vreau să spun că dacă iniţial femeia a provenit din (coasta unui) bărbat, ulterior orice bărbat care a existat pe pământ, a provenit dintr-o femeie care l-a născut. Şi tot acest proces provine de la Dumnezeu.

13 Judecaţi voi singuri! Când o femeie (căsătorită) se roagă lui Dumnezeu fără să aibă capul acoperit, oare are ea un comportament considerat ca fiind decent în societate?

14 În aceeaşi ordine de idei, atunci când un bărbat poartă părul lung, nu este oare acest fapt ceva ruşinos pentru el (conform normelor morale din societatea voastră)?

15 Dar atunci când o femeie poartă părul lung, acest fapt este ceva care (conform convenţiilor voastre sociale) înseamnă o onoare pentru ea. Şi, de fapt, părul i-a fost dat ca să îşi poată acoperi capul cu el!

16 Dacă cineva intenţionează să determine controverse în legătură cu acest subiect, (trebuie să ştie că) nu va găsi în noi şi nici în comunităţile lui Dumnezeu (din această zonă) un partener care să aibă acest obicei.

17 Urmărindu-mi scopul de a vă da porunci, am ajuns acum să vă vorbesc despre întâlnirile voastre. Cu privire la ele, nu vă pot lăuda; pentru că atunci când vă reuniţi, deveniţi nu mai buni, ci mai răi.

18 În primul rând, vreau să vă vorbesc în legătură cu dezbinările despre care am auzit că se întâmplă între voi atunci când vă adunaţi ca şi comunitate. Şi parţial, cred că acest lucru este adevărat.

19 De fapt, dezbinările sunt ceva inevitabil; pentru că numai aşa se vor evidenţia cei care promovează ce este corect.

20 Atunci când sunteţi toţi împreună, vă este imposibil să serviţi în mod corect „cina” Stăpânului.

21 Vreau să spun că în timpul agapei, fiecare serveşte din mâncarea pe care şi-a adus-o (de-acasă); şi astfel, unul ajunge să rămână flămând, iar altul este (deja) beat…

22 Oare nu aveţi case unde să mâncaţi şi unde să beţi? Sau vă lipseşte respectul pentru comunitatea lui Dumnezeu atunci când ridiculizaţi pe cei săraci? Ce aş putea să spun despre acest fapt? Să vă laud? În niciun caz! Referitor la acest aspect, nu vă laud!

23 Am primit de la Stăpân(ul nostru) exact învăţătura pe care v-am dat-o. Conform acesteia, în noaptea în care a fost trădat, Stăpânul Isus a luat o pâine.

24 După ce a mulţumit (lui Dumnezeu pentru ea), a rupt-o şi a zis: „Luaţi şi mâncaţi. Aceasta reprezintă corpul Meu (pe care-l voi oferi să fie sacrificat) pentru voi. Să vă amintiţi de Mine, făcând (şi voi, simbolic) acest lucru.”

25 Iar după ce au terminat (de mâncat) cu ocazia acelei cine, El a luat paharul şi a zis: „Acest pahar vă vorbeşte despre Noul Legământ ratificat cu sângele Meu. Să vă amintiţi de Mine de fiecare dată când veţi bea din el.”

26 De câte ori veţi mânca din acest fel de pâine şi de fiecare dată când veţi bea din acest pahar, „vorbiţi” despre moartea Stăpânului (nostru) până la (re)venirea Sa.

27 Oricine mănâncă acest fel de pâine şi bea (din) paharul Stăpânului într-un mod necorespunzător, va fi vinovat de păcat făcut împotriva corpului şi a sângelui Lui.

28 Fiecare să se analizeze personal; şi abia apoi să mănânce din această pâine şi să bea din acest pahar.

29 Vă cer acest lucru ştiind că există posibilitatea ca unii să mănânce şi să bea fără să realizeze că este vorba despre ceva care reprezintă corpul Stăpânului. Cel care mănâncă şi bea în acest mod, se va condamna singur.

30 Aşa se explică de ce mulţi dintre voi sunt slabi şi bolnavi; şi nu puţini, deja „au adormit”.

31 Dacă ne analizăm singuri şi ne recunoaştem vina, nu mai suntem judecaţi (de Dumnezeu).

32 Dar atunci când suntem judecaţi de Iahve, suntem pedepsiţi de El ca să nu fim condamnaţi odată cu lumea.

33 Fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unul pe altul!

34 Dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă; şi astfel veţi evita condamnarea voastră pe care o riscaţi în timpul cât sunteţi împreună. Atunci când voi veni la voi, vom avea posibilitatea să rezolvăm şi celelalte aspecte ale situaţiei voastre.

12

1 Fraţilor, vă scriu acum şi despre darurile spirituale; pentru că nu vreau să fiţi neinformaţi cu privire la ele.

2 Ştiţi că atunci când eraţi păgâni, eraţi ghidaţi în mod greşit de practica închinării la idolii muţi.

3 Dar acum vreau să înţelegeţi că nimeni care spune „Isus să fie anatema!”, nu poate face această afirmaţie fiind inspirat de Spiritul lui Dumnezeu. Iar când cineva declară că „Isus este Stăpânul!”, nu poate vorbi decât prin inspiraţia Spiritului Sfânt.

4 Deşi sunt oferite mai multe daruri spirituale, există un singur Spirit de la care provin ele.

5 Sunt diferite slujbe (spirituale), dar ele sunt administrate de acelaşi Stăpân.

6 Există o diversitate de activităţi (spirituale), dar ele sunt realizate în fiecare (creştin) de acelaşi Dumnezeu.

7 Manifestându-se în fiecare, Spiritul lucrează pentru beneficiul celorlalţi (creştini).

8 Concret, Spiritul oferă unuia capacitatea de a vorbi cu înţelepciune; iar altuia, acelaşi Spirit îi dă abilitatea de a facilita creşterea în cunoaştere (a celorlalţi) prin mesajul lui verbal.

9 Unul primeşte (ca dar spiritual) credinţa de la acelaşi Spirit care oferă altuia darul de vindecare.

10 Un creştin primeşte darul care îi conferă capacitatea de a face lucruri miraculoase, iar altuia i se dă profeţia ca dar spiritual personal, în timp ce un altul primeşte abilitatea discernământului cu privire la provenienţa spiritelor. Unuia i se oferă darul de a vorbi în diferite limbi, iar altuia pe acela al interpretării limbilor.

11 Toate (aceste daruri spirituale) provin de la acelaşi Spirit care decide în mod suveran ce să ofere fiecăruia.

12 Corpul uman este o unitate formată din mai multe părţi care îl compun. La fel este şi (ce a făcut) Cristos.

13 Vreau să spun că noi am fost „botezaţi” toţi de un singur Spirit, formând astfel un singur Organism – indiferent că (din punct de vedere etnic) suntem iudei sau greci, (iar din punct de vedere social, suntem) sclavi sau oameni liberi. Şi tuturor ni s-a oferit posibilitatea „să bem” dintr-un singur Spirit.

14 Este evident faptul că organismul uman nu este format dintr-un singur organ, ci din mai multe.

15 Dacă piciorul ar spune „Pentru că nu sunt mână, nu aparţin corpului!”, înseamnă oare că îşi revendică în mod justificat posibilitatea să nu fie parte componentă a lui?

16 Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu fac parte din acest organism!”, oare ar putea ea să nu aparţină lui doar pentru acest motiv?

17 Dacă întregul corp ar fi format numai din ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă organismul ar fi format numai din sistemul biologic care facilitează auzul, unde ar fi cel care face posibil mirosul?

18 În realitate, Dumnezeu a distribuit în mod suveran un loc corespunzător pentru fiecare organ al corpului uman.

19 Dacă totul ar fi un singur organ, nu se mai poate vorbi despre un corp.

20 Dar, de fapt, există multe părţi componente care formează corpul (uman).

21 Ochiul nu poate spune mâinii „Nu am nevoie de tine!”; iar capul nu poate spune picioarelor „Nu am nevoie de voi!”.

22 De fapt, tocmai acele organe ale corpului nostru considerate mai slabe, ne sunt indispensabile;

23 iar cele pe care le apreciem mai puţin, ajung să fie tratate cu un mai mare respect prin felul în care ne îmbrăcăm (corpul). Astfel, noi acordăm de fapt mai multă atenţie acelor părţi ale corpului nostru pe care nu le expunem direct privirii,

24 în timp ce acele părţi ale lui considerate deja frumoase, nu au nevoie de o atenţie specială. Dumnezeu este Cel care a conceput corpul în acest mod, ca să ofere mai multă onoare acelor organe care (iniţial) nu o au.

25 Astfel este eliminată posibilitatea „dezbinării” organismului; şi acest lucru este posibil prin faptul că organele vor fi preocupate unele de altele.

26 În consecinţă, dacă un organ al corpului suferă ceva negativ, toate celelalte sunt afectate împreună cu el; iar atunci când un organ este onorat, toate celelalte părţi componente ale organismului „se bucură” împreună cu el.

27 Voi sunteţi „Corpul” lui Cristos; şi astfel, fiecare dintre voi este un „organ” al lui.

28 Dumnezeu a desemnat în cadrul Comunităţii (lui Isus) întâi pe apostoli; în al doilea rând pe profeţi şi în al treilea rând pe învăţători. Apoi sunt cei care fac minuni, cei care au primit ca dar capacitatea de a face lucruri miraculoase şi cei care au darul vindecării (fizice). Mai există şi cei care ajută pe alţii; apoi cei care au (primit) capacitatea de a conduce şi cei care vorbesc în diferite limbi.

29 Oare sunt toţi (creştinii) numai apostoli? Sunt toţi doar profeţi? Au toţi darul de învăţător? Fac toţi minuni?

30 Au toţi darul vindecării (fizice)? Oare toţi vorbesc în diferite limbi? Şi pot toţi să interpreteze aceste limbi?

31 Vă recomand să vă doriţi cu pasiune cele mai importante daruri spirituale. Dar vreau să vă prezint acum un „drum” mult mai bun:

13

1 Să presupunem că aş vorbi nu numai în limbi omeneşti, ci şi în cele îngereşti. Chiar dacă aş realiza aceste performanţe dar nu am dragoste, sunt doar un „gong” care face zgomot sau un „cinel” care produce sunete stridente.

2 Să mai presupunem că aş avea darul profeţiei, că aş înţelege toate misterele, posedând astfel toată cunoaşterea şi că aş avea toată credinţa care mi-ar oferi posibilitatea să mut munţii. Dar dacă îmi lipseşte dragostea, nu sunt nimic.

3 Şi chiar dacă aş dona tot ce am, acceptând apoi să fiu ars (pe rug) fără să am dragoste, toate aceste sacrificii nu au nicio utilitate pentru mine.

4 Dragostea este răbdătoare şi plină de bunătate. Ea nu este invidioasă, nu se laudă,

5 nu manifestă aroganţă, nu încalcă regulile bunului simţ, nu îşi urmăreşte interesele proprii, nu se supără şi nu se gândeşte la ce este rău.

6 Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci este preocupată cu satisfacţie de adevăr.

7 Ea suportă mereu consecinţele, crede totdeauna, speră totdeauna şi are o totală răbdare.

8 Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Dar profeţiile se vor termina, iar limbile vor înceta pentru totdeauna. Chiar şi cunoaşterea va avea un sfârşit.

9 Fac aceste afirmaţii având în vedere faptul că acum noi avem o cunoaştere parţială şi facem profeţii care sunt incomplete.

10 Dar atunci când va veni ce este perfect, va expira timpul acelor lucruri parţiale.

11 Ilustrez acest adevăr cu acea perioadă din viaţa mea când eram copil. Atunci aveam gândirea specifică unui copil; şi tot ce vorbeam, era rezultatul unui raţionament de copil. Dar când m-am maturizat, am abandonat specificul copilăriei.

12 Acum suntem în perioada în care vedem lucrurile neclar, ca (reflectate) într-o oglindă; dar atunci (când va veni ce este perfect) le vom vedea pe toate foarte clar. Acum am o cunoaştere incompletă; dar atunci voi cunoaşte tot ce este de cunoscut, aşa cum şi eu am fost total cunoscut (de Dumnezeu).

13 Rezultă deci că (în aceste condiţii,) doar trei vor mai rămâne. Acestea sunt: credinţa, speranţa şi dragostea. Dar dintre toate cele trei, dragostea este cea mai mare.

14

1 Intenţia voastră trebuie să vizeze cu prioritate acest „drum” al dragostei. În acelaşi timp, să vă doriţi ca dintre darurile spirituale, să îl aveţi pe cel numit profeţie.

2 Fac această precizare având în vedere că (în comparaţie cu profeţia), cine vorbeşte în altă limbă, nu comunică nimic oamenilor (prezenţi), ci (se consideră că) vorbeşte lui Dumnezeu; şi pentru că nimeni nu îi înţelege mesajul, rezultă că vorbeşte ceva misterios la nivelul spiritului lui.

3 În contrast cu acesta, cel care profeţeşte este unul care vorbeşte oamenilor, realizând astfel pentru ei edificare (spirituală), încurajare şi consolare.

4 Cel care vorbeşte în altă limbă, „se edifică” pe el însuşi; dar cine profeţeşte, edifică (spiritual) comunitatea (creştinilor).

5 Eu nu interzic nimănui dintre voi vorbirea în alte limbi. Dar doresc mai mult să aveţi darul profeţiei decât pe cel al vorbirii în alte limbi. Având în vedere principiul conform căruia edificarea Comunităţii (creştinilor) este prioritară, acela care profeţeşte este mai mare decât cel care vorbeşte în alte limbi. Acest lucru este adevărat pentru situaţiile în care nu există cineva care să aibă darul interpretării lor.

6 Fraţilor, nu v-aş ajuta cu nimic dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi. V-aş fi util doar atunci când prin vorbirea mea în limba înţeleasă de voi, v-aş transmite o revelaţie, o posibilitate (suplimentară) de cunoaştere (spirituală), o profeţie sau o învăţătură.

7 Vă ilustrez această realitate luând ca exemplul un fluier sau o harpă. Dacă aceste instrumente care nu sunt fiinţe vii, produc sunete lipsite de claritate, oare cum se va putea înţelege ce se cântă cu ele?

8 Sau dacă instrumentul numit trompetă produce un sunet confuz (armatei), oare pe cine va determina ea astfel să se pregătească de luptă?

9 Exact aceasta este situaţia voastră. Atunci când pronunţaţi „cuvinte” care nu au nicio semnificaţie pentru limba pe care o folosiţi în comunicarea dintre voi, cine oare va înţelege ce spuneţi? Veţi vorbi degeaba…

10 Desigur, în lume există multe limbi diferite; şi niciuna dintre ele nu este (folosită) fără sens.

11 Dar atunci când eu nu înţeleg semnificaţia cuvintelor celui care vorbeşte cu mine, voi fi un străin pentru el, iar el va fi un străin pentru mine.

12 Acest principiu se aplică şi în cazul vostru. În consecinţă, pentru că manifestaţi o preocupare remarcabilă pentru darurile spirituale, să fiţi interesaţi să le aveţi din abundenţă urmărind edificarea spirituală a Comunităţii (creştinilor).

13 Având în vedere acest scop, cel care vorbeşte în altă limbă, să ceară prin rugăciune să aibă şi posibilitatea de a o interpreta.

14 Dacă eu (în loc să vorbesc în alte limbi) mă rog în altă limbă, rezultă (teoretic) că spiritul meu „se roagă”, dar (practic) mintea mea nu participă la această „rugăciune”.

15 Deci cum ar fi normal să procedez? Desigur, ar trebui ca atunci când mă rog, să participe atât spiritul, cât şi mintea mea; iar când cânt, să procedez la fel.

16 Atunci când tu „mulţumeşti” doar la nivelul spiritului, oare cum va putea să spună „Amin!” cel care deşi este prezent, nu înţelege nimic din tot ce spui?

17 Tu (pretinzi că) mulţumeşti lui Dumnezeu; dar astfel, celălalt nu rămâne deloc edificat spiritual.

18 Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu având în vedere că vorbesc în alte limbi (nu în altă limbă!) mai mult decât voi toţi.

19 Dar când sunt în cadrul întrunirilor comunităţii creştinilor, pentru a-i învăţa şi pe alţii, doresc să spun mai bine cinci cuvinte (inteligibile) la care să poată participa şi mintea mea, decât să pronunţ zece mii de cuvinte în altă limbă!

20 Fraţilor, (prin ce faceţi,) să nu vă comportaţi din punct de vedere intelectual ca nişte copii! Vă cer să fiţi copii în legătură cu răul; dar în gândire, să fiţi maturi!

21 În legea (mozaică) există un text în care citim că Iahve spune: „Voi vorbi acestui popor (evreu) prin intermediul altor limbi (decât ebraica) şi prin cuvinte pe care le vor pronunţa nişte străini (faţă de poporul evreu). Dar chiar şi în aceste condiţii, ei(, evreii,) tot nu Mă vor asculta!”

22 Deci limbile (diferite de ebraică) sunt un semn. Ele nu există pentru a arăta ceva celor credincioşi, ci pentru a comunica ceva celor necredincioşi (dintre evrei). Dar profeţia nu este un semn destinat necredincioşilor (evrei), ci este util în acest scop credincioşilor (din orice naţiune ar fi ei).

23 Având în vedere ce tocmai am afirmat, să presupunem că vin unii între voi care nu pot înţelege ce se întâmplă acolo, sau care sunt dintre cei necredincioşi. Şi dacă toţi cei care formează comunitatea voastră ar începe atunci să vorbească în alte limbi, oare nu vor crede cei care vă vizitează că sunteţi nebuni?

24 Dar dacă fiecare persoană din comunitatea voastră profeţeşte atunci când ar veni între voi un necredincios sau unul care nu înţelege (semnificaţia vorbirii în alte limbi), cei care aparţin comunităţii celor credincioşi vor lucra astfel împreună pentru acei vizitatori care vor constata că sunt mustraţi şi judecaţi de toţi ceilalţi.

25 Fiecare va constata că i se vor descoperi secretele inimii lui; şi va fi determinat să cadă la pământ, să se închine şi să afirme: „Dumnezeu este în mod real între voi!”.

26 Fraţilor, vă spun cum să procedaţi când vă adunaţi împreună. Dacă unul dintre voi doreşte să participe cu un cântec, altul cu o învăţătură iar altul cu o revelaţie, totul să se facă având ca scop edificarea spirituală a comunităţii de creştini. Acest principiu este valabil şi atunci când unul doreşte să participe cu un mesaj în altă limbă, iar altul cu interpretarea lui.

27 Dacă sunt mai mulţi care vorbesc în altă limbă, să vorbească pe rând, dar numai doi sau cel mult trei; iar un altul să interpreteze această vorbire a lor.

28 Dar dacă nu există nimeni care poate să îi interpreteze vorbirea, cel care vrea să participe cu ea, să tacă atunci când este în comunitatea creştinilor; şi să vorbească (în alt loc) numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.

29 Profeţii să vorbească (pe rând) doi sau trei; iar ceilalţi (din comunitate) să le analizeze profeţia.

30 Dacă unui profet care stă jos îi este dată o revelaţie, cel care vorbea, să tacă (lăsându-l pe celălalt să o prezinte comunităţii).

31 Astfel, puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând; pentru ca toţi să aibă posibilitatea să înveţe şi să fie încurajaţi.

32 De fapt, spiritele profeţilor sunt sub controlul lor.

33 Fac această afirmaţie având în vedere faptul că Dumnezeu nu este adeptul dezordinii, ci al armoniei. Iar acest aspect este specific tuturor comunităţilor sfinţilor.

34 Astfel, femeile să tacă, menţinând liniştea atunci când participă la întrunirile comunităţii (creştinilor); pentru că lor nu le este permis să vorbească, ci să fie ascultătoare – aşa cum le cere şi legea (mozaică).

35 Dacă vor să înţeleagă ceva (care le este neclar), fiecare dintre aceste femei să întrebe acasă pe soţul ei; pentru că este ruşine pentru o femeie să vorbească astfel în timpul când sunteţi adunaţi.

36 Oare voi sunteţi cei de la care a plecat Cuvântul lui Dumnezeu (în întreaga lume)? Sau a ajuns el numai până la voi?

37 Dacă vreunul dintre voi se consideră profet sau pretinde că este inspirat de Dumnezeu, ar trebui să realizeze că ce vă scriu eu, reprezintă o poruncă a Stăpânului.

38 Dar dacă cineva nu acceptă acest lucru ignorându-ne, va fi şi el ignorat.

39 În concluzie, vă cer fraţilor ca aspiraţia voastră să fie profeţia, fără să obstrucţionaţi vorbirea în alte limbi.

40 Dar totul să fie făcut cu decenţă, respectând principiul ordinii.

15

1 Fraţilor, vă vorbesc acum despre Vestea Bună pe care v-am prezentat-o şi pe care voi aţi acceptat-o; apoi, pentru un timp aţi fost chiar consecvenţi în atitudinea voastră faţă de ea.

2 Şi, de fapt, în urma proclamării acestei Veşti Bune, voi sunteţi (dintre cei) salvaţi – cu condiţia să o păstraţi nemodificată în conţinutul ei, adică având exact mesajul pe care vi l-am predicat eu. Altfel, faptul că aţi crezut(-o iniţial), ar deveni ceva inutil pentru voi.

3 V-am învăţat exact ce am primit şi eu. Primul lucru important este faptul că în acord cu Scripturile, Cristos a murit pentru păcatele noastre.

4 Apoi, tot conform (profeţiilor) Scripturilor, El a fost înmormântat; şi a înviat a treia zi (după ce murise).

5 După ce a înviat, S-a revelat lui Chifa şi apoi celor doisprezece.

6 El a mai apărut în acelaşi timp şi în faţa a mai mult de cinci sute de fraţi, dintre care majoritatea trăiesc şi acum, iar unii „au adormit”.

7 După ce S-a revelat acestora, a apărut şi în faţa lui Iacov; apoi El Şi-a făcut apariţia în faţa tuturor apostolilor.

8 După toţi aceştia, mi S-a revelat şi mie, deşi sunt ca unul care s-a născut înainte de termen…

9 De fapt, având în vedere că (în trecut) am persecutat comunitatea lui Dumnezeu, eu sunt cel mai nesemnificativ dintre toţi apostolii; şi nici nu merit titlul de apostol.

10 Dar datorită harului lui Dumnezeu, eu am (acum) acest statut. Şi harul Său de care am beneficiat, nu a rămas fără rezultate. Astfel, am lucrat mai mult decât ceilalţi (apostoli); dar nu eu am fost cauza acestor rezultate, ci harul lui Dumnezeu care este în mine!

11 Deci indiferent că v-am predicat eu sau că ei au fost cei care au făcut acest lucru pentru voi, noi toţi predicăm acelaşi mesaj; iar voi sunteţi cei care l-aţi crezut.

12 Dar dacă noi predicăm afirmând despre Cristos că a înviat dintre cei morţi, cum au ajuns unii dintre voi să afirme că nu există posibilitatea învierii celor care au murit?

13 Dacă nu există o înviere a celor morţi, rezultă că nici Cristos nu a înviat.

14 Şi dacă El nu a înviat, atunci predicarea noastră este o activitate inutilă, iar credinţa voastră (bazată pe mesajul predicării noastre) este fără nicio valoare (practică).

15 Apoi, dacă este adevărat că morţii nu învie, noi suntem descoperiţi ca martori mincinoşi, având în vedere afirmaţia pe care am făcut-o despre Dumnezeu atunci când am declarat că El L-a înviat pe Cristos.

16 Dacă cei care au murit nu mai învie, rezultă că nici Cristos nu a înviat.

17 Şi dacă nu a înviat El, atunci credinţa voastră este inutilă, iar voi încă sunteţi în păcatele voastre.

18 O altă implicaţie a acestui fapt este şi aceea că cei care au murit (după ce crezuseră) în Cristos, sunt pierduţi.

19 Dacă ne-am pus speranţa în Cristos doar pentru această viaţă (trăită pe pământ), atunci între toţi oamenii, noi suntem în cea mai lamentabilă situaţie.

20 Dar, realitatea este aceasta: Cristos a înviat; şi dintre toţi cei care „au adormit”, El este primul cu care s-a întâmplat acest lucru – exact ca în cazul fructului care se coace primul.

21 Având în vedere faptul că moartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor.

22 Toţi cei care îşi trăiesc viaţa în (conformitate cu modelul lui) Adam, mor în mod inevitabil. La fel de sigur este şi faptul că toţi cei care sunt în Cristos, vor învia!

23 Dar cu fiecare se va întâmpla acest lucru la timpul lui. Primul „fruct” este deja Cristos. Apoi va veni rândul celor care sunt ai Lui. Ei vor învia la (re)venirea Sa.

24 Şi totul se va finaliza în momentul în care Cristos, după ce distruge orice conducător, orice autoritate şi orice forţă existentă, va da Regatul în mâna lui Dumnezeu-Tatăl.

25 Se va întâmpla aşa, pentru că trebuie ca El să guverneze până când (Tatăl) Îi va pune toţi duşmanii la picioare.

26 Moartea este ultimul duşman care va fi astfel distrus!

27 De fapt, citim (în Scriptură) că „El I-a subordonat totul (lui Cristos), punându-I-le la picioare!” Dar când se spune că I-a fost subordonat totul, se subînţelege că nu se referă şi la Cel care I-a facilitat această subordonare.

28 Şi, de fapt, atunci când totul I se va fi subordonat Lui, chiar şi Fiul Se va supune Celui care Îi subordonase toate lucrurile; pentru ca Dumnezeu să aibă astfel o totală autoritate recunoscută şi acceptată de toate fiinţele din univers.

29 Dacă nu aceasta ar fi realitatea, ce sens are faptul că unii se botează pentru cei morţi. Vreau să spun că dacă morţii nu învie, de ce se mai botează ei (cei vii) pentru cei care deja au murit?

30 Şi oare de ce suntem noi permanent în pericol?

31 Eu trec printr-un pericol de moarte în fiecare zi… Şi acest lucru este atât de adevărat ca faptul că am motive (serioase) să mă laud cu voi în Cristos Isus, Stăpânul nostru.

32 Aprecierea oamenilor este că în Efes, eu am avut „o luptă cu animale sălbatice”. Şi dacă aceasta este realitatea, oare ce am câştigat? Vreau să spun că dacă nu învie morţii, ar fi logic „Să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri!”…

33 Nu vă înşelaţi: „Prietenia cu oamenii răi distruge bunele obiceiuri.”

34 Reveniţi la un mod normal de viaţă (creştinească) şi nu mai păcătuiţi. De fapt, unii dintre voi nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Desigur, această constatare este o ruşine pentru voi!

35 Dar cineva ar putea întreba cum este posibil ca morţii să învie şi cu ce fel de corp vor reveni ei.

36 Este o întrebare stupidă! Să vă ilustrez această realitate prin cazul unor seminţe. Ele nu învie decât dacă mai întâi mor.

37 Când semănaţi grâul sau alt fel de cereale, puneţi în pământ nu acea plantă care va creşte mai târziu, ci doar seminţele ei.

38 Apoi Dumnezeu decide în mod suveran ca fiecare sămânţă să primească un „corp” specific.

39 Corpurile în care trăiesc vietăţile, nu sunt identice. Oamenii au un anume fel de corp, animalele au un alt fel de corp, păsările trăiesc într-un corp diferit, iar peştii au şi ei un alt fel de corp.

40 Astfel, există corpuri cereşti şi corpuri pământeşti. Şi fiecare dintre ele se remarcă printr-o strălucire diferită.

41 Într-un fel străluceşte soarele şi altfel străluceşte luna. Stelele au o strălucire diferită; şi niciuna nu este la fel de strălucitoare ca alta.

42 La fel se întâmplă şi atunci când învie morţii. Corpul este „semănat” în pământ, unde putrezeşte. Apoi învie fără să mai existe posibilitatea ca din nou să putrezească.

43 Este „semănat” într-o stare dezonorantă a epuizării (totale), dar învie cu glorie şi în forţă.

44 Ajunge în pământ partea fizică (a omului) şi învie apoi un corp spiritual. Dacă există un corp material, există şi unul spiritual.

45 De fapt, Scriptura spune că Adam, primul om, a devenit un suflet viu; iar despre ultimul Adam este scris că a devenit un spirit care oferă viaţă.

46 Dar în ordine cronologică, primul a fost nu corpul spiritual, ci acela fizic.

47 În timp ce primul om a fost făcut din pământ, al doilea provine din cer.

48 Cel care aparţine pământului, seamănă cu acela care a fost făcut din pământ; iar cel care este din cer, are specificul celui care provine de-acolo.

49 Aşa cum am trăit în corpul făcut (iniţial) din pământ, vom trăi şi în cel ceresc.

50 Fraţilor, vreau să vă spun că este imposibil pentru acest corp compus din carne şi sânge să moştenească Regatul lui Dumnezeu.

51 Vă prezint acum o informaţie nouă (pentru voi): deşi nu toţi vom muri (fizic), toţi vom fi transformaţi.

52 Acest lucru se va întâmpla la ultima trompetă, într-un timp foarte scurt, ca atunci când clipim. Trompeta va (ră)suna, iar cei morţi vor învia nemuritori, în timp ce noi vom fi transformaţi.

53 Tot ce se dezintegrează, trebuie „să se îmbrace” în ceva care nu este afectat de dezintegrare; iar ce este muritor, trebuie „să se îmbrace” în nemurire.

54 Atunci când acest corp care putrezeşte „va fi îmbrăcat” cu imposibilitatea putrezirii iar ce este muritor „va fi îmbrăcat” cu nemurirea, se va confirma practic textul din Scriptură care spune: „Moartea a fost înghiţită. S-a obţinut victoria împotriva ei!

55 Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este forţa de a înţepa?”

56 Păcatul este folosit de moarte pentru „a înţepa”; şi el a primit această forţă odată cu existenţa legii (mozaice).

57 Dar să îi fie aduse mulţumiri lui Dumnezeu, care ne oferă victoria prin Stăpânul nostru care se numeşte Isus Cristos.

58 Deci, dragii mei fraţi, fiţi permanent dedicaţi cu fermitate şi în totalitate lucrării Stăpânului; pentru că ştiţi că această acţiune nu va rămâne fără rezultate.

16

1 Cu privire la colectarea ajutoarelor pentru sfinţi, să procedaţi exact aşa cum am spus şi comunităţilor de creştini din Galatia.

2 Având în vedere acest scop, în prima zi a fiecărei săptămâni, fiecare dintre voi să pună separat o parte din veniturile lui, direct proporţional cu ce a adunat (în săptămâna care a trecut), ca să nu se strângă aceste ajutoare abia după ce vin la voi.

3 Atunci când voi reveni, voi trimite la Ierusalim pe aceia pe care îi veţi considera demni de încredere, ca să ducă acolo darul vostru.

4 Dacă va fi cazul, voi merge şi eu împreună cu ei.

5 Intenţionez să trec iniţial prin Macedonia. Deci voi veni la voi după ce voi merge acolo.

6 Este posibil să stau la voi un timp mai scurt sau mai lung, poate chiar toată iarna; pentru ca (în acest ultim caz,) voi să mă puteţi însoţi în restul călătoriilor mele.

7 Nu vreau să vă revăd pentru un scurt timp; ci, dacă îmi va permite Stăpânul, sper să rămân mai mult împreună cu voi.

8 Dar voi rămâne la Efes până la Cincizecime,

9 pentru că acolo mi s-a oferit o mare oportunitate de a lucra; şi există mulţi care mi se opun.

10 Dacă vine Timotei la voi, fiţi atenţi să aibă o bună primire din partea voastră; pentru că şi el este unul dintre cei care lucrează pentru Stăpân ca mine.

11 Nimeni să nu îl desconsidere. Să îl trimiteţi mai departe, ca să vină la mine împreună cu fraţii (pe care îi aştept acolo).

12 Pe fratele Apolo l-am rugat insistent să vină la voi împreună cu fraţii. Dar el nu a dorit să vină acum, ci vă va vizita atunci când va avea această posibilitate.

13 Fiţi vigilenţi! Rămâneţi fermi în credinţă! Vă provoc să fiţi curajoşi şi să nu renunţaţi.

14 Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!

15 Fraţilor, vă dau un îndemn referitor la familia lui Stefana pe care îl cunoaşteţi. Ştiţi că ei sunt primii convertiţi (la creştinism) din toată Ahaia şi că s-au dedicat pentru slujirea sfinţilor.

16 Să vă subordonaţi acestor oameni şi tuturor celor care fac acest remarcabil efort împreună cu ei.

17 Mă bucur pentru că au venit la mine Stefana, Fortunat şi Ahaic. Ei au fost înlocuitorul vostru pentru mine.

18 Astfel, aceştia mi-au împrospătat spiritul aşa cum au procedat mai întâi cu voi. Să apreciaţi pe aceşti oameni!

19 Comunităţile creştinilor din Asia vă trimit salutări. Acuila şi Priscila, împreună cu acea comunitate a creştinilor din casa lor, vă salută călduros în numele Stăpânului.

20 Primiţi salutul tuturor fraţilor. Salutaţi-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă.

21 Eu, Pavel, scriu acest salut cu mâna mea.

22 Dacă cineva nu Îl iubeşte pe Stăpânul nostru, să fie blestemat. Stăpânul nostru vine!

23 Harul Stăpânului nostru Isus să fie cu voi toţi.

24 Dragostea mea să fie cu voi toţi, în Cristos Isus!