1

1 În primul an al guvernării regelui Persiei numit Cirus, s-a confirmat Cuvântul lui Iahve transmis prin Ieremia. Astfel, El a trezit spiritul lui Cirus – regele Persiei – care a ordonat să se transmită verbal şi prin intermediul scrisorilor, în tot regatul lui, următorul mesaj:

2 „Cirus, regele Persiei, vă spune: «(Dumne)zeul cerului care se numeşte Iahve – Cel care mi-a dat toate regatele care sunt pe pământ –, m-a desemnat (şi) să Îi construiesc o casă la Ierusalim, în (teritoriul care se numise) Iuda.

3 Cine dintre voi aparţine poporului Lui? Dumnezeul lui să îl susţină; şi (voi, ceilalţi) permiteţi-i să plece la Ierusalim, în (teritoriul numit) Iuda, ca să construiască acolo casa Dumnezeului lui Israel numit Iahve. El este Dumnezeul care locuieşte (în templul de) la Ierusalim.

4 Fiecare (israelian) supravieţuitor, oriunde ar fi (în regatul meu), să fie ajutat de oamenii din jurul lui. Să i se dea argint, aur, diferite bunuri, vite şi donaţii benevole pentru casa lui Dumnezeu din Ierusalim.»”

5 Atunci conducătorii familiilor urmaşilor lui Iuda şi ai celor care proveneau din Beniamin, împreună cu preoţii, cu leviţii şi cu toţi cei al căror spirit a fost trezit de Dumnezeu, s-au pregătit şi s-au dus să construiască din nou casa lui Iahve din Ierusalim.

6 Toţi vecinii lor i-au susţinut dându-le argint, aur, diferite bunuri, vite şi lucruri scumpe, în afară de donaţiile benevole.

7 Regele Cirus a adus înapoi acele vase ale casei lui Iahve care fuseseră luate de Nabucodonosor de la Ierusalim şi pe care le pusese în templul zeului lui.

8 Cirus – regele Persiei – le-a adus cu ajutorul lui Mitredat care era responsabilul tezaurului (regelui); şi le-a dat lui Şeşbaţar – prinţul iudeilor.

9 Acele vase au fost numărate; şi s-a constatat că treizeci dintre ele erau de aur, iar o mie erau de argint. Au mai fost numărate douăzeci şi nouă de cuţite,

10 treizeci de cupe de aur, patru sute zece cupe de argint şlefuit şi o mie de alte tipuri de vase.

11 Toate vasele de aur şi de argint erau cinci mii patru sute. Atunci când israelienii exilaţi au venit din Babilon la Ierusalim, Şeşbaţar a adus de-acolo toate aceste vase.

2

1 Urmează prezentarea numărului acelora care au plecat din provincia unde fuseseră duşi în captivitate şi exilaţi. Nabucodonosor, regele Babilonului, îi dusese acolo în captivitate. Ei s-au întors la Ierusalim, în teritoriul care se numise Iuda; şi fiecare s-a dus în oraşul lui.

2 Toţi aceia au mers împreună cu: Zerub-Babel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilşan, Mispar, Bigvai, Rehum şi Baana. În continuare este precizat numărul acestor oameni din poporul Israel.

3 Dintre urmaşii lui Paroş au fost două mii o sută şaptezeci şi doi.

4 Dintre urmaşii lui Şefatia au fost trei sute şaptezeci şi doi.

5 Dintre urmaşii lui Arah au fost şapte sute şaptezeci şi cinci.

6 Dintre urmaşii lui Pahat-Moab – proveniţi dintre descendenţii lui Iosua şi ai lui Ioab – au fost două mii opt sute doisprezece.

7 Dintre urmaşii lui Elam au fost o mie două sute cincizeci şi patru.

8 Dintre urmaşii lui Zatu au fost nouă sute patruzeci şi cinci.

9 Dintre urmaşii lui Zacai au fost şapte sute şaizeci.

10 Dintre urmaşii lui Bani au fost şase sute patruzeci şi doi.

11 Dintre urmaşii lui Bebai au fost şase sute douăzeci şi trei.

12 Dintre urmaşii lui Azgad au fost o mie două sute douăzeci şi doi.

13 Dintre urmaşii lui Adonicam au fost şase sute şaizeci şi şase.

14 Dintre urmaşii lui Bigvai au fost două mii cincizeci şi şase.

15 Dintre urmaşii lui Adin au fost patru sute cincizeci şi patru.

16 Dintre urmaşii lui Ater – descendenţi ai lui Ezechia – au fost nouăzeci şi opt.

17 Dintre urmaşii lui Beţai au fost trei sute douăzeci şi trei.

18 Dintre urmaşii lui Iora au fost o sută doisprezece;.

19 Dintre urmaşii lui Haşum au fost două sute douăzeci şi trei.

20 Dintre urmaşii lui Ghibar au fost nouăzeci şi cinci.

21 Dintre urmaşii lui Betleem au fost o sută douăzeci şi trei.

22 Dintre oamenii din Netofa au fost cincizeci şi şase.

23 Dintre oamenii din Anatot au fost o sută douăzeci şi opt.

24 Dintre urmaşii lui Azmavet au fost patruzeci şi doi.

25 Dintre urmaşii lui Chiriat-Iearim, ai lui Chefira şi ai lui Beerot au fost în total şapte sute patruzeci şi trei.

26 Dintre urmaşii lui Rama şi ai lui Gheva au fost în total şase sute douăzeci şi unu.

27 Dintre oamenii din Micmas au fost o sută douăzeci şi doi.

28 Dintre oamenii din Betel şi din Ai au fost în total două sute douăzeci şi trei.

29 Dintre urmaşii lui Nebo au fost cincizeci şi doi.

30 Dintre urmaşii lui Magbiş au fost o sută cincizeci şi şase.

31 Dintre urmaşii celuilalt Elam au fost o mie două sute cincizeci şi patru.

32 Dintre urmaşii lui Harim au fost trei sute douăzeci.

33 Dintre urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono au fost în total şapte sute douăzeci şi cinci.

34 Dintre urmaşii lui Ierihon au fost trei sute patruzeci şi cinci.

35 Dintre urmaşii lui Senaa au fost de trei mii şase sute treizeci.

36 Dintre preoţi – urmaşi ai lui Iedaia, proveniţi din familia lui Iosua – au fost nouă sute şaptezeci şi trei.

37 Dintre urmaşii lui Imer au fost o mie cincizeci şi doi.

38 Dintre urmaşii lui Paşhur – au fost o mie două sute patruzeci şi şapte.

39 Dintre urmaşii lui Harim au fost o mie şaptesprezece.

40 Dintre leviţi – urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Cadmiel, ca şi dintre urmaşii lui Hodavia – au fost în total şaptezeci şi patru.

41 Dintre cântăreţi – urmaşi ai lui Asaf – au fost o sută douăzeci şi opt.

42 Dintre urmaşii portarilor – descendenţi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Acub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai – au fost în total o sută treizeci şi nouă.

43 Au venit şi dintre slujitorii de la Templu. Ei erau urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,

44 ai lui Cheros, ai lui Siaha, ai lui Padon,

45 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Acub,

46 ai lui Hagab, ai lui Şalmai, ai lui Hanan,

47 ai lui Ghidel, ai lui Gahar, ai lui Reaia,

48 ai lui Reţin, ai lui Necoda, ai lui Gazam,

49 ai lui Uza, ai lui Paseah, ai lui Besai,

50 ai lui Asna, ai lui Meunim, ai lui Nefusim,

51 ai lui Bacbuc, ai lui Hacufa, ai lui Harhur,

52 ai lui Baţlut, ai lui Mehida, ai lui Harşa,

53 ai lui Barcos, ai lui Sisera, ai lui Temah,

54 ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa.

55 Au mai fost şi urmaşii slujitorilor lui Solomon – descendenţi ai lui Sotai, ai lui Hasoferet, ai lui Peruda,

56 ai lui Iaala, ai lui Darcon, ai lui Ghidel,

57 ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim şi ai lui Ami.

58 Deci toţi slujitorii de la Templu şi slujitorii lui Solomon împreună, au fost trei sute nouăzeci şi doi.

59 Acum urmează prezentarea (numelor) celor care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan şi din Imer, dar care nu au putut demonstra faptul că familia lor şi predecesorii ei proveneau din Israel.

60 Aceia au fost: urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Necoda – şase sute cincizeci şi doi.

61 Dintre preoţi au fost: urmaşii lui Hobaia, ai lui Hacoţ şi ai lui Barzilai – cel care a luat-o ca soţie pe una dintre fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele acestuia.

62 Ei şi-au căutat numele în listele genealogice, dar nu le-au găsit. Astfel, au fost eliminaţi din preoţie, pentru că au fost consideraţi necuraţi.

63 Administratorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile foarte sfinte până când preotul nu va decide acest lucru după ce va consulta Urim şi Tumim.

64 Toată acea adunare era formată din patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni.

65 În acest număr nu au fost incluşi slujitorii şi slujitoarele lor – care erau şapte mii trei sute treizeci şi şapte – şi nici cântăreţii şi cântăreţele – al căror număr era de două sute.

66 Cei care s-au repatriat, aveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catâri,

67 patru sute treizeci şi cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.

68 Când au ajuns la (locul unde fusese) casa lui Iahve din Ierusalim, câţiva dintre conducătorii familiilor au oferit benevol pentru această casă unele daruri. Ele erau făcute pentru reconstruirea ei pe locul unde fusese iniţial construită.

69 Conform posibilităţilor lor, au donat pentru această lucrare: şaizeci şi una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint şi o sută de haine lungi pentru preoţi.

70 Astfel, preoţii, leviţii, unii oameni din popor, cântăreţii, portarii şi slujitorii de la Templu şi-au stabilit locuinţa în fostele lor oraşe. Toţi oamenii din poporul Israel erau în oraşele lor.

3

1 În a şaptea lună, în timp ce israelienii erau deja în oraşele lor, poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim.

2 Iosua – fiul lui Ioţadac – şi rudele lui care erau dintre preoţi, împreună cu Zerub-Babel – fiul lui Şealtiel – şi rudele lui, au început să refacă altarul Dumnezeului lui Israel. Ei au procedat astfel ca să aducă pe el arderile integrale – aşa cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

3 Au reconstruit altarul pe temeliile lui, deşi le-a fost frică de popoarele din acel teritoriu; şi au oferit pe el arderile integrale închinate lui Iahve – atât pe cele de dimineaţă, cât şi pe cele de seară.

4 Apoi au celebrat Sărbătoarea Corturilor – exact cum este scris – şi au adus în fiecare zi (a sărbătorii) arderi integrale – conform numărului lor stabilit pentru fiecare zi.

5 Apoi au oferit arderile integrale continue, sacrificiile pentru fiecare lună nouă, sacrificiile pentru toate sărbătorile dedicate lui Iahve, ca şi pe cele oferite lui Iahve ca dar benevol.

6 Au început să aducă lui Iahve arderile integrale din prima zi a lunii a şaptea, în timp ce templul lui Iahve încă nu era construit.

7 Le-au dat argint cioplitorilor în piatră şi tâmplarilor. Ei le-au dat sidonienilor şi tirienilor mâncare, băutură şi ulei – ca să aducă lemn de cedru pe mare, din Liban până la Iafo – conform aprobării pe care le-a dat-o Cirus, regele Persiei.

8 În al doilea an de la sosirea lor la „casa lui Dumnezeu” – în Ierusalim – în a doua lună, Zerub-Babel – fiul lui Şealtiel –, Iosua – fiul lui Ioţadac – împreună cu restul fraţilor lor – preoţii, leviţii şi toţi cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – au început lucrul; şi i-au desemnat pe leviţii care aveau vârsta de cel puţin douăzeci de ani, să supravegheze lucrarea de la casa lui Iahve.

9 Iosua, împreună cu fiii şi cu rudele lui, ajutat de Cadmiel împreună cu fiii lui (urmaşi ai lui Hodavia) şi de urmaşii lui Henadad împreună cu fiii şi cu rudele lor – leviţii –, au venit toţi ca să îi supravegheze pe cei care lucrau la casa lui Dumnezeu.

10 Atunci când constructorii au pus temeliile casei lui Iahve, preoţii, îmbrăcaţi în hainele lor speciale, erau pregătiţi să Îl laude pe Iahve cu goarne; iar leviţii – urmaşii lui Asaf – cântau folosind cinele – conform îndrumărilor lui David, (fostul) rege al poporului Israel.

11 Ei au început să Îl laude pe Iahve şi să Îi mulţumească, zicând în cântecul lor: „El este bun! Bunătatea Lui durează pentru eternitate faţă de Israel!” Şi tot poporul şi-a manifestat bucuria strigând cu mare intensitate. Ei L-au lăudat pe Iahve pentru că fuseseră puse temeliile casei Lui.

12 Mulţi dintre preoţi, dintre leviţi şi dintre conducătorii de familii mai bătrâni – care văzuseră prima casă pe temeliile ei – plângeau în hohote asistând la construirea noii case. În acest timp, mulţi alţii strigau de bucurie.

13 Vocea oamenilor din popor care strigau de bucurie nu se putea distinge de aceea a celor care plângeau – pentru că poporul striga de bucurie atât de tare, încât aceste sunete (amestecate) se auzeau la mare distanţă.

4

1 Când duşmanii urmaşilor lui Iuda şi ai lui Beniamin au auzit că cei care fuseseră în captivitate construiesc un templu pentru Dumnezeul lui Israel numit Iahve,

2 s-au apropiat de Zerub-Babel şi de conducătorii familiilor şi le-au zis: „Dorim să construim şi noi împreună cu voi; pentru că şi noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru şi Îi oferim sacrificii încă din vremea lui Esar-Hadon – regele Asiriei – care ne-a adus aici.”

3 Zerub-Babel, Iosua şi conducătorii familiilor rămase din Israel, le-au răspuns: „Este inadmisibil să construiţi împreună cu noi o casă dedicată Dumnezeului nostru! Numai noi o vom construi pentru Dumnezeul lui Israel numit Iahve – aşa cum ne-a ordonat Cirus, regele Persiei.”

4 Poporul care rămăsese în ţară (în timpul deportării israelienilor) a diminuat entuziasmul celor care formau poporul numit Iuda; şi astfel i-a descurajat.

5 A angajat consilieri care lucrau împotriva lor, ca să le saboteze planul (construirii). Acest lucru a durat toată perioada în care a guvernat regele Persiei numit Cirus – până în timpul guvernării regelui Darius.

6 La începutul guvernării lui Ahaşveroş, au scris o reclamaţie împotriva locuitorilor poporului numit Iuda şi împotriva celor care locuiau la Ierusalim.

7 Apoi, în vremea guvernării lui Artaxerxes – regele Persiei –, Bişlam, Mitredat, Tabeel şi ceilalţi prieteni ai lor i-au scris şi lui. Scrisoarea era scrisă cu litere aramaice şi „redactată” în limba aramaică.

8 Administratorul Rehum şi scribul Şimşai i-au scris regelui Artaxerxes o scrisoare care vorbea despre Ierusalim. Acea scrisoare avea următorul conţinut:

9 „De la administratorul Rehum, scribul Şimşai şi ceilalţi prieteni ai lor: judecători şi emisari, oameni din Tarpel, din Persia, din Erec, din Babilon, elamiţi din Susa

10 şi aparţinând celorlalte popoare pe care le-a luat în captivitate marele şi renumitul Asurbanipal şi le-a pus să locuiască în oraşul Samariei şi în restul provinciei de dincolo de râu […].”

11 Aceasta este o copie a scrisorii pe care i-au trimis-o ei. În ea, spuneau: „Către regele Artaxerxes. Slujitorii tăi – oamenii provinciei care este dincolo de râu – […] îţi scriu:

12 «Regele trebuie să ştie că iudeii plecaţi de la tine ca să vină în zona noastră, au ajuns la Ierusalim; şi reconstruiesc acel oraş rebel şi rău. Ei vor să îi finalizeze zidurile; şi (deja) îi repară temeliile.

13 Acum, dorim ca regele să ştie că dacă acest oraş va fi reconstruit şi dacă zidurile lui vor fi terminate, ei nu vor mai plăti nici impozitul, nici contribuţia obligatorie şi nici taxa de trecere. În consecinţă, tezaurul imperial va avea un deficit de venituri.

14 Din această cauză, ca unii care consumăm din sarea palatului, considerăm că nu este bine pentru noi să vedem cum este sfidat regele; şi astfel, trimitem scrisoarea ca să îl informăm despre acest fapt.

15 În consecinţă, propunem să se verifice în cartea cronicilor părinţilor tăi! În ea vei vedea că scrie despre faptul că acest oraş a fost unul al cărui oameni s-au (tot) revoltat; şi astfel, ei au făcut pagube regilor şi provinciilor în mijlocul cărora au provocat răscoale încă din vremuri străvechi. Aşa se explică de ce a şi fost lăsat acest oraş fără locuitori.

16 Deci îl anunţăm pe rege că dacă acest oraş va fi reconstruit şi dacă zidurile lui vor fi terminate, nu ţi se va mai recunoaşte autoritatea în zona care este dincolo de râu!»”

17 Regele a trimis următorul răspuns: „Administratorului Rehum, scribului Şimşai şi celorlalţi prieteni ai lor care locuiesc în Samaria ca şi în restul provinciei care este dincolo de râu: Vă doresc să aveţi pace!

18 Scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o, a fost citită în prezenţa mea.

19 Am ordonat să se facă cercetări; şi s-a descoperit că acest oraş s-a revoltat împotriva regilor încă din vremuri străvechi. Astfel, el a practicat nesubordonarea şi a avut permanent tendinţe de revoltă.

20 Au existat la Ierusalim regi care reprezentau o forţă în vremea lor şi care erau suverani în tot teritoriul de dincolo de râu. Lor li se plătea un impozit, o contribuţie obligatorie şi taxă de trecere.

21 Deci daţi ordin ca aceşti oameni să fie opriţi; iar oraşul să nu mai fie reconstruit – până la un alt ordin pe care îl voi da şi despre care vă voi anunţa.

22 Aveţi grijă: să nu fiţi indiferenţi faţă de lucrul pe care trebuie să îl faceţi. De ce să se mărească paguba care i-ar afecta pe regi?”

23 Imediat după ce s-a citit înaintea lui Rehum, a scribului Şimşai şi a prietenilor lor copia scrisorii pe care o trimisese regele Artaxerxes, ei s-au dus repede la Ierusalim – la iudei – şi i-au oprit din lucru, folosind forţa şi autoritatea de care dispuneau.

24 De atunci s-a oprit lucrarea care se făcea la casa lui Dumnezeu din Ierusalim; şi a rămas aşa până în al doilea an al guvernării lui Darius, regele Persiei.

5

1 Profetul Hagai şi profetul Zaharia – fiul lui Ido – au profeţit iudeilor din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, vorbindu-le în numele Dumnezeului lui Israel.

2 Atunci Zerub-Babel – fiul lui Şealtiel – şi Iosua – fiul lui Ioţadac – au început din nou construirea casei lui Dumnezeu din Ierusalim. Împreună cu ei erau şi profeţii lui Dumnezeu care îi susţineau.

3 În acelaşi timp, Tatnai – guvernatorul provinciei de dincolo de râu –, Şetar-Boznai împreună cu prietenii lor, au venit la ei şi i-au întrebat: „Cine v-a dat aprobare să reconstruiţi această casă şi să ridicaţi aceste ziduri?”

4 Apoi ei au continuat, zicând: „Care sunt numele oamenilor care construiesc această clădire?”

5 Dar ochiul Dumnezeului lor îi veghea pe cei din consiliul bătrânilor iudeilor. Astfel, ei nu au fost opriţi până când nu a fost trimisă o informare lui Darius şi până când ei nu au primit apoi o scrisoare de la el (cu răspunsul lui) despre acest lucru.

6 Urmează prezentarea uneia dintre copiile scrisorii trimise regelui Darius şi care fusese semnată de Tatnai – guvernatorul provinciei de dincolo de râu –, de Şetar-Boznai şi de prietenii lor emisari care locuiau în zona de dincolo de râu.

7 În acea scrisoare, ei spuseseră: „Către regele Darius: îţi urăm să beneficiezi de toată pacea!

8 Dorim ca regele să ştie că ne-am dus în provincia teritoriului numit Iuda, la casa acelui Dumnezeu (supra-)numit mare. Oamenii o reconstruiesc din pietre cioplite. În zidurile ei pun grinzi de lemn. Această lucrare avansează repede şi progresează vizibil sub acţiunea mâinilor lor.

9 Noi i-am întrebat pe acei bătrâni şi le-am cerut să ne spună cine le-a dat aprobare să reconstruiască această casă şi să ridice aceste ziduri.

10 Le-am cerut şi numele celor implicaţi în această acţiune, pentru ca astfel să îţi putem scrie numele bărbaţilor care îi conduc şi să ţi le prezentăm.

11 Ei ne-au răspuns astfel: «Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerului şi al pământului. Reconstruim casa care a fost construită cu mulţi ani în urmă. Un mare rege al poporului Israel o construise şi o terminase.

12 Dar pentru că strămoşii noştri L-au mâniat pe Dumnezeul cerului, El i-a făcut să ajungă sclavii caldeeanului Nabucodonosor – regele Babilonului – care a distrus această casă şi a dus poporul în captivitate, în Babilon.

13 Totuşi în primul an al guvernării lui Cirus – regele Babilonului –, tocmai regele Cirus a dat aprobare ca această casă a lui Dumnezeu să fie reconstruită.

14 Chiar şi vasele de aur şi de argint ale casei lui Dumnezeu – pe care le capturase Nabucodonosor din templul de la Ierusalim şi pe care le dusese în templul din Babilon – au fost luate de regele Cirus din acel templul şi date lui Şeşbaţar, pe care l-a desemnat apoi guvernator.

15 I-a zis să ia acele vase, să se ducă să le pună în sanctuarul din Ierusalim şi să reconstruiască acea casă pe locul unde fusese ea iniţial.

16 Atunci Şeşbaţar a venit şi a pus temeliile casei lui Dumnezeu din Ierusalim. Astfel, de atunci încoace noi construim; şi încă nu am terminat această construcţie!»

17 Deci, dacă regele este de acord, propunem să se verifice arhivele imperiale de acolo – din Babilon – ca să se vadă dacă regele Cirus a permis reconstruirea acestei case a lui Dumnezeu din Ierusalim. Apoi regele să ne trimită răspunsul lui cu privire la această situaţie.”

6

1 Atunci regele Darius a dat ordin să fie citite sulurile care erau păstrate în „arhiva” din Babilon.

2 El a găsit un sul în palatul Ahmetei din provincia Mediei. În acel sul scria: „Decizie.

3 În primul an de guvernare, regele Cirus a dat următorul ordin referitor la casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Acea casă să fie reconstruită, pentru ca acolo să se ofere sacrificii. Deci, de acum încolo, i se pot pune temeliile. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi şi o lăţime de şaizeci de coţi.

4 Să fie construită cu trei rânduri de piatră cioplită şi cu un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de palatul imperial.

5 În plus, vasele de aur şi de argint ale casei lui Dumnezeu care fuseseră luate de Nabucodonosor din templul de la Ierusalim şi aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în templul din Ierusalim. Să le puneţi în acea casă a lui Dumnezeu!»

6 În consecinţă, mă adresez lui Tatnai – guvernatorul provinciei de dincolo de râu care este împreună cu Şetar-Boznai şi cu prietenii lui emisari din acea provincie: depărtaţi-vă de acel loc!

7 Lăsaţi oamenii să lucreze la această casă a lui Dumnezeu! Permiteţi-i guvernatorului iudeilor şi celor care formează consiliul bătrânilor iudeilor să reconstruiască această casă a lui Dumnezeu pe locul unde a existat iniţial.

8 Dau încă un ordin care prevede atât ce trebuie să faceţi voi, cât şi acei bărbaţi din consiliul bătrânilor iudeilor – ca să poată reconstrui această casă a lui Dumnezeu. Tot ce vor avea nevoie aceşti oameni, să le fie dat imediat din veniturile regelui care provin din taxele provinciei de dincolo de râu. Astfel, să nu înceteze lucrul (la această construcţie).

9 În fiecare zi să se dea, la cerere, preoţilor de la Ierusalim, tot ce vor avea nevoie: viţei, berbeci şi miei – pentru arderile integrale aduse Dumnezeului cerului. Să li se mai dea grâu, sare, vin şi ulei. Toate acestea să nu le lipsească.

10 Astfel, ei să poată să ofere Dumnezeului cerului sacrificii cu o aromă plăcută; şi să se roage pentru viaţa regelui şi a fiilor lui.

11 Mai dau un ordin referitor la orice om care va schimba această decizie: să se scoată o grindă din casa lui. Ea să fie ascuţită, să se pună în poziţie verticală şi apoi acel om să fie înfipt în ea. Apoi, pentru ce făcuse el, casa lui să fie transformată într-o grămadă de gunoi.

12 Dumnezeul care Şi-a pus numele să locuiască acolo, să distrugă pe acel rege sau acel popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul distrugerii acestei case a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am emis acest ordin! Să procedaţi exact cum v-am ordonat!”

13 Tatnai – guvernatorul provinciei de dincolo de râu, Şetar-Boznai şi prietenii lor au făcut exact cum le poruncise regele Darius.

14 În consecinţă, cei care formau consiliul bătrânilor iudeilor au continuat să construiască; şi au reuşit – exact cum le spuseseră profeţii Hagai şi Zaharia, fiul lui Ido. Ei au construit şi au terminat construcţia aşa cum prevedea porunca Dumnezeului lui Israel şi conform poruncii lui Cirus, a lui Darius şi a lui Artaxerxes – regii Persiei.

15 Casa a fost terminată în a treia zi a lunii Adar – în al şaselea an al guvernării regelui Darius.

16 Israelienii, împreună cu preoţii, cu leviţii şi cu ceilalţi care fuseseră în captivitate, au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestui templu închinat lui Dumnezeu.

17 Pentru dedicarea casei lui Dumnezeu au oferit o sută de viţei, două sute de berbeci şi patru sute de miei. Ca sacrificiu pentru păcatul întregului Israel, au adus doisprezece ţapi: câte unul pentru fiecare trib (al poporului Israel).

18 I-au pus pe preoţi – conform grupurilor în care erau organizaţi – şi pe leviţi – în grupurile lor – să facă lucrarea lui Dumnezeu la Ierusalim, aşa cum este scris în cartea lui Moise.

19 Cei care fuseseră în captivitate, au sărbătorit Paştele în a paisprezecea zi a primei luni.

20 Preoţii şi leviţii se curăţaseră; şi astfel, toţi erau curaţi. Au oferit sacrificiul de Paşte pentru toţi cei care fuseseră în captivitate, pentru rudele lor şi pentru ei personal.

21 Israelienii întorşi din captivitate au mâncat animalul sacrificat de Paşte împreună cu toţi aceia care se separaseră de practicile murdare ale popoarelor ţării. Ei au procedat astfel ca să îl caute pe Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve.

22 Şapte zile au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Turtelor – pentru că Iahve îi înveselise, făcând ca în inima lui, regele Asiriei să le acorde aprobare şi să îi susţină în lucrarea de la casa lui Dumnezeu – Cel care este Dumnezeul lui Israel.

7

1 După toate acestea, venise timpul când Persia era guvernată de regele Artaxerxes. Ezra era fiul lui Seraia. Seraia a fost fiul lui Azaria. Azaria a fost fiul lui Hilchia.

2 Hilchia a fost fiul lui Şalum. Şalum a fost fiul lui Ţadoc. Ţadoc a fost fiul lui Ahitub.

3 Ahitub a fost fiul lui Amaria. Amaria a fost fiul lui Azaria. Azaria a fost fiul lui Meraiot.

4 Meraiot a fost fiul lui Zerahia. Zerahia a fost fiul lui Uzi. Uzi a fost fiul lui Buchi.

5 Bughi a fost fiul lui Abişua. Abişua a fost fiul lui Fineas. Fineas a fost fiul lui Elazar. Elazar a fost fiul lui Aaron – preotul conducător (al poporului Israel).

6 Acest Ezra a venit din Babilon. El era un erudit în legea care a fost dată de Dumnezeu lui Israel numit Iahve prin intermediul lui Moise. Şi pentru că mâna Dumnezeului lui care se numeşte Iahve îl susţinea, regele i-a dat (lui Ezra) tot ce îi ceruse.

7 Unii dintre israelieni, dintre preoţi, dintre leviţi, dintre cântăreţi, dintre portari şi dintre slujitorii templului, au venit împreună cu el la Ierusalim în al şaptelea an al guvernării regelui Artaxerxes.

8 Ezra a ajuns la Ierusalim în a cincea lună din al şaptelea an de guvernare a regelui.

9 El plecase din Babilon în prima zi a lunii întâi şi a ajuns la Ierusalim în prima zi din a cincea lună – pentru că mâna bună a Dumnezeului lui i-a oferit ajutorul de care avea nevoie.

10 Ezra decisese în inima lui să studieze legea lui Iahve, să o pună în aplicare şi să înveţe oamenii poporului Israel poruncile şi deciziile ei.

11 Urmează prezentarea uneia dintre copiile scrisorii regelui Artaxerxes. Acea scrisoare se adresa preotului şi eruditului Ezra care cunoştea bine poruncile lui Iahve şi reglementările care se refereau la poporul Israel:

12 „De la Artaxerxes – regele regilor – pentru Ezra – preotul şi eruditul în domeniul legii Dumnezeului cerului: Să beneficiezi de sănătate!

13 Am dat ordin să li se permită tuturor celor din poporul lui Israel aflaţi în regatul meu – inclusiv preoţilor şi leviţilor – care doresc, să meargă la Ierusalim împreună cu tine.

14 Cu privire la ce s-a întâmplat mai înainte, tu eşti trimis acolo de rege şi de cei şapte consilieri ai lui, ca să te implici în teritoriul numit Iuda şi în Ierusalim pentru cunoaşterea şi aplicarea legii Dumnezeului tău pe care o ai în mână.

15 Cu această ocazie, vei transporta acolo argintul şi aurul pe care l-au donat regele şi consilierii lui pentru Dumnezeul lui Israel al cărui sanctuar este la Ierusalim.

16 Vei mai duce tot argintul şi tot aurul pe care îl vei obţine de la oameni din tot teritoriul Babilonului, împreună cu darurile oferite benevol de popor şi de preoţi pentru casa lui Dumnezeu de la Ierusalim.

17 Cu aceşti banii să cumperi imediat viţei, berbeci, miei, mâncare şi băutură – care vor fi oferite pe altarul casei lui Dumnezeu din Ierusalim.

18 Cu argintul şi aurul care va rămâne, să procedaţi conform dorinţei lui Dumnezeu, folosindu-l împreună cu rudele tale aşa cum veţi considera că este cel mai bine.

19 Să prezinţi înaintea lui Dumnezeu uneltele care ţi-au fost date pentru slujba de la casa Lui de la Ierusalim.

20 Pentru toate celelalte cheltuieli necesare construirii templului lui Dumnezeu, vei putea lua din rezervele tezaurului imperial.

21 Eu – regele Artaxerxes – dau următoarea poruncă tuturor administratorilor tezaurului din provincia care este dincolo de râu: tot ce vă va cere Ezra – preotul şi eruditul în legea Dumnezeului cerului – să i se dea imediat.

22 I se va putea plăti până la valoarea de o sută de talanţi de argint. Să i se ofere până la o sută de cori de grâu, o sută de baţi de vin şi o sută de baţi de ulei; iar în ce priveşte sarea, să i se dea fără limită.

23 Să se facă imediat tot ce a poruncit Dumnezeul cerului pentru templul Lui, ca să nu vină mânia Lui împotriva teritoriului regelui şi a fiilor lui.

24 Vă mai precizăm că nu vi se permite să percepeţi impozit, plată obligatorie sau taxă de trecere nici de la preoţi, leviţi, cântăreţi, portari sau slujitorii de la templu şi nici de la alţi slujitori ai acestui templu al lui Dumnezeu!

25 Iar tu – Ezra – foloseşte-ţi înţelepciunea care ţi-a fost dată de Dumnezeul tău, ca să numeşti administratori şi judecători care să facă dreptate întregului popor din provincia care este dincolo de râu – adică tuturor acelora care cunosc legile Dumnezeului tău. Şi să le faceţi cunoscute printre cei care nu le cunosc.

26 Toţi aceia care nu vor respecta legea Dumnezeului tău şi legea regelui, să fie judecaţi imediat şi condamnaţi la moarte, la exil, la confiscarea averii sau la închisoare.”

27 Să fie binecuvântat Dumnezeul strămoşilor noştri care se numeşte Iahve – Cel care a pus în inima regelui dorinţa să onoreze casa lui Dumnezeu din Ierusalim.

28 El este Cel care a îndreptat în favoarea mea bunăvoinţa regelui, a consilierilor lui şi a tuturor marilor lui comandanţi. Încurajat şi susţinut de mâna Dumnezeului meu care mă proteja, i-am convocat pe conducătorii lui Israel, ca să meargă împreună cu mine (la Ierusalim).

8

1 Urmează lista conducătorilor familiilor şi genealogiile celor care au plecat împreună cu mine din Babilon, în timpul guvernării regelui Artaxerxes.

2 Dintre urmaşii lui Fineas, a venit Gherşom. Dintre urmaşii lui Itamar, a venit Daniel. Dintre urmaşii lui David, a venit Hatuş

3 care era fiul lui Şecania. Dintre urmaşii lui Paroş, a venit Zaharia şi alţi o sută cincizeci de bărbaţi, înscrişi în genealogii împreună cu el.

4 Dintre urmaşii lui Pahat-Moab, a venit Elioenai care era fiul lui Zerahia. Împreună cu el mai erau încă două sute de bărbaţi.

5 Dintre urmaşii lui Zatu, au venit Şecania care era fiul lui Iahaziel. Împreună cu el mai erau încă trei sute de bărbaţi.

6 Dintre urmaşii lui Adin, a venit Ebed care era fiul lui Ionatan. Împreună cu el mai erau încă cincizeci de bărbaţi.

7 Dintre urmaşii lui Elama a venit Ieşaia care era fiul lui Atalia. Împreună cu el mai erau încă şaptezeci de bărbaţi.

8 Dintre urmaşii lui Şefatia, a venit Zebadia care era fiul lui Mihail. Împreună cu el mai erau încă optzeci de bărbaţi.

9 Dintre urmaşii lui Ioab, a venit Obadia care era fiul lui Iehiel. Împreună cu el mai erau încă două sute optsprezece bărbaţi.

10 Dintre urmaşii lui Bani, a venit Şelomit care era fiul lui Iosifia. Împreună cu el mai erau încă o sută şaizeci de bărbaţi.

11 Dintre urmaşii lui Bebai, a venit Zaharia care era fiul lui Bebai. Împreună cu el mai erau încă douăzeci şi opt de bărbaţi.

12 Dintre urmaşii lui Azgad, a venit Iohanan care era fiul lui Hacatan. Împreună cu el mai erau încă o sută zece bărbaţi.

13 Dintre ultimii descendenţi ai lui Adonicam, au venit Elifelet, Ieiel şi Şemaia. Împreună cu ei mai erau încă şaizeci de bărbaţi.

14 Dintre urmaşii lui Bigvai, au venit Utai şi Zacur. Împreună cu ei mai erau încă şaptezeci de bărbaţi.

15 I-am chemat pe toţi la râul care curge spre Ahava; şi ne-am instalat tabăra acolo trei zile. Am verificat poporul şi preoţii (care plecaseră împreună cu mine); şi nu am găsit între acei israelieni pe niciunul dintre leviţi.

16 Atunci am trimis pe cineva să cheme pe conducătorii Eliezer, Ariel, Şemaia, Elnatan, Iarib, Elnatan, Natan, Zaharia şi Meşulam. Am mai chemat prin intermediul lor pe Ioiarib şi pe Elnatan care erau învăţători.

17 Pe aceştia i-am trimis apoi la conducătorul Ido care locuia la Casifia. Le-am precizat ce anume să îi spună lui Ido şi rudelor lui care erau dintre slujitorii de la templu. Ei locuiau la Casifia. Astfel, intenţionam ca aceia să ne aducă slujitori pentru casa Dumnezeului nostru.

18 Şi pentru că mâna bună a Dumnezeului nostru ne susţinea, ei ne-au adus pe Şerebia care era un om inteligent – dintre urmaşii lui Mahli –, fiu al lui Levi care a fost fiul lui Israel. Împreună cu Şerebia au venit încă optsprezece bărbaţi care erau dintre fiii şi rudele lui,

19 însoţiţi de Haşabia şi de Ieşaia care erau dintre descendenţii lui Merari. Ei au venit împreună cu încă douăzeci de bărbaţi dintre fiii şi rudele lor.

20 Dintre slujitorii de la templu puşi de David şi de conducătorii lui în slujba leviţilor, au adus două sute douăzeci. Toţi au fost menţionaţi pe nume.

21 Acolo, la râul Ahava, am anunţat un post şi ne-am smerit înaintea Dumnezeului nostru, cerând de la El drum bun pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru toate averile noastre.

22 Am procedat astfel pentru că mi-a fost ruşine să îi cer regelui armată terestră şi călăreţi care să ne apere de duşmani pe drum. Eu îi spusesem regelui că mâna Dumnezeului nostru îi susţine şi îi apără pe toţi aceia care Îl caută, ca să le facă bine; şi că forţa de care dispune El şi mânia Lui sunt îndreptate împotriva tuturor celor care Îl abandonează.

23 Am postit şi ne-am rugat acolo Dumnezeului nostru cu privire la acest lucru; iar El ne-a ascultat.

24 Apoi am ales doisprezece dintre conducătorii preoţilor: pe Şerebia, pe Haşabia şi încă zece dintre rudele lor.

25 Am cântărit înaintea lor argintul, aurul şi vasele oferite ca dar pentru casa Dumnezeului nostru. El fusese făcut de rege, de consilierii lui, de comandanţii lui şi de întreg Israelul din imperiul lui.

26 Le-am predat şase sute cincizeci de talanţi de argint, vase de argint care valorau o sută de talanţi de argint, o sută de talanţi de aur,

27 douăzeci de cupe de aur care valorau o mie de darici şi două vase de bronz de calitate – şlefuit – la fel de valoros ca aurul.

28 Apoi le-am zis: „Voi sunteţi selectaţi pentru Iahve; iar aceste vase sunt lucruri sfinte. Argintul şi aurul sunt un dar oferit benevol pentru Dumnezeul strămoşilor voştri care se numeşte Iahve.

29 Fiţi atenţi şi păziţi-le până le veţi cântări înaintea conducătorilor preoţilor, înaintea leviţilor şi înaintea conducătorilor familiilor lui Israel, în camerele casei lui Iahve din Ierusalim.”

30 Preoţii şi leviţii au luat argintul, aurul şi vasele, ca să le ducă la Ierusalim, la casa Dumnezeului nostru.

31 Am plecat de la râul Ahava spre Ierusalim în a douăsprezecea zi a primei luni; iar mâna Dumnezeului nostru ne-a susţinut şi ne-a păzit pe drum de atacul duşmanilor şi de cel al tâlharilor.

32 Când am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo trei zile.

33 În a patra zi, a fost cântărit argintul, aurul şi vasele, în zona casei lui Dumnezeu. Acea cântărire a fost făcută de către Meremot care era fiul preotului Uria. El a fost însoţit de Elazar – fiul lui Fineas – şi de leviţii: Iozabad – fiul lui Iosua – şi Noadia – fiul lui Binui.

34 Toate au fost preluate conform numărului greutăţii lor. În acea zi s-a înscris greutatea lor totală în lista evidenţelor (casei lui Iahve).

35 Exilaţii întorşi din captivitate au adus Dumnezeului lui Israel ca ardere integrală doisprezece viţei pentru întregul popor Israel: nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei; iar ca sacrificiu pentru păcat, au oferit (pe altar) doisprezece ţapi. Toate aceste animale au fost aduse ca ardere integrală oferită lui Iahve.

36 Au înmânat decretele regelui guvernatorilor imperiali şi celor provinciali care erau dincolo de râu; iar aceia au susţinut poporul şi lucrările casei lui Dumnezeu.

9

1 După ce s-au terminat toate acestea, conducătorii s-au apropiat de mine şi mi-au zis: „Poporul lui Israel împreună cu preoţii şi cu leviţii, nu s-au separat de popoarele ţărilor care există în jurul nostru; ci au practicat faptele mizerabile făcute de canaaniţi, de hitiţi, de periziţi, de iebusiţi, de amoniţi, de moabiţi, de egipteni şi de amoriţi.

2 Ei şi-au luat soţii dintre fetele acestor popoare – atât pentru ei, cât şi pentru fiii lor. Poporul sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele ţărilor din jur; şi primii care nu şi-au păstrat loialitatea (faţă de Iahve), au fost chiar conducătorii şi administratorii noştri!”

3 Când am auzit această veste, mi-am rupt hainele şi mantaua… Mi-am smuls păr din cap şi din barbă; şi m-am lăsat jos, fiind foarte şocat.

4 S-au strâns la mine toţi cei care se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel şi care au fost afectaţi de infidelitatea celor care fuseseră în captivitate. Am rămas aşa, speriat, până când era timpul sacrificiului de seară.

5 Apoi, în timp ce el era oferit (lui Iahve), m-am ridicat din supărarea mea, cu hainele şi cu mantaua rupte, m-am aplecat pe genunchi şi mi-am întins mâinile spre Dumnezeul meu numit Iahve.

6 Apoi am zis: „Dumnezeul meu, sunt foarte afectat şi mi-e ruşine. Doamne, Dumnezeul meu, îmi este jenă să îmi ridic faţa spre Tine – pentru că păcatele noastre au ajuns deasupra capetelor noastre; şi vina noastră a crescut până la cer.

7 Din vremea strămoşilor noştri şi până astăzi, noi am fost foarte vinovaţi. Din cauza faptelor noastre nedrepte, atât noi cât şi regii noştri împreună cu preoţii noştri, am ajuns la discreţia regilor străini. Am fost expuşi sabiei, sclaviei, jafului şi ruşinii – aşa cum se vede şi astăzi.

8 Acum, pentru puţin timp, am beneficiat din nou de bunătatea Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve – Cel care ne-a lăsat câţiva oameni din toţi aceia care eram cândva; şi ne-a dat un adăpost în locuinţa Lui sfântă. S-a întâmplat aşa pentru ca Dumnezeul nostru să aprindă din nou lumina ochilor noştri şi să ne aducă puţină speranţă în sclavia noastră!

9 Deşi suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în această stare; ci Şi-a manifestat bunătatea faţă de noi înaintea regilor Persiei. Astfel, ei ne-au dat forţă de viaţă, ca să putem construi casa Dumnezeului nostru şi să o ridicăm din ruine. Astfel, noi avem un zid de apărare în teritoriul numit Iuda şi în Ierusalim.

10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după tot ce s-a întâmplat? Noi am abandonat ascultarea de poruncile Tale

11 pe care ni le-ai dat prin sclavii Tăi – prin profeţi – când ne-ai spus: «Ţara în care veţi intra ca să o luaţi în proprietate, este una stricată din cauza tuturor practicilor oribile ale popoarelor străine. Au umplut acest teritoriu cu faptele lor urâte şi cu mizeriile lor de la un capăt la celălalt!

12 Să nu vă daţi fetele ca soţii pentru fiii lor; şi nici să nu le luaţi fetele (ca soţii) pentru fiii voştri! Să nu urmăriţi niciodată fericirea sau bunăstarea lor; pentru ca astfel să vă întăriţi şi să ajungeţi să mâncaţi produsele bune ale ţării şi să le lăsaţi ca moştenire pentru totdeauna fiilor voştri!».

13 Toate lucrurile care ni s-au întâmplat şi tot ce a venit împotriva noastră, a fost din cauza faptelor noastre rele care ne-au făcut să avem acum o mare vină. Şi totuşi, Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin decât am fi meritat în urma faptelor noastre nedrepte; şi ne-ai lăsat aceşti oameni care au mai rămas.

14 Acum, oare să ne permitem noi să încălcăm din nou poruncile Tale devenind rude cu popoarele care au astfel de practici oribile? Oare nu Te-ai mânia din nou pe noi, astfel încât ne-ai distruge fără să ne mai laşi vreun om sau vreun supravieţuitor?

15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti corect; pentru că totuşi ne-ai salvat un mic număr de oameni din acest popor – exact cum se poate vedea astăzi. Stăm acum aici, vinovaţi în faţa Ta, deşi ştim că pentru toate aceste fapte, nu merităm să stăm înaintea Ta!”

10

1 În timp ce Ezra se ruga şi recunoştea realitatea plângând şi stând cu capul plecat înaintea casei lui Dumnezeu, s-a adunat acolo împreună cu el o mare mulţime de bărbaţi, de femei şi de copii din poporul Israel. Au început şi ei să plângă cu mare regret.

2 Atunci Şecania – fiul lui Iehiel, care era dintre urmaşii lui Elam – a început să vorbească şi i-a zis lui Ezra: „I-am fost neloiali Dumnezeului nostru când ne-am căsătorit cu femei străine care aparţin popoarelor ţării! Dar, cu toate acestea, încă mai există speranţă pentru Israel!

3 Să ratificăm acum un legământ cu Dumnezeul nostru. Astfel, să ne angajăm că vom alunga toate aceste femei şi copiii care li s-au născut – conform propunerii stăpânului meu şi al celor care vor să respecte porunca Dumnezeului nostru! Astfel, să se procedeze conform legii!

4 Ridică-te, pentru că este responsabilitatea ta; iar noi te vom susţine! Fii curajos şi acţionează!”

5 Ezra s-a ridicat şi i-a pus pe conducătorii preoţilor, pe cei ai leviţilor şi pe toţi ceilalţi din poporul lui Israel, să jure că vor proceda cum s-a decis. Atunci ei au jurat.

6 Ezra s-a retras din faţa casei lui Dumnezeu şi s-a dus în camera lui Iehohanan, fiul lui Eliaşib. Când a intrat acolo, nu a mâncat pâine şi nu a băut apă; pentru că a continuat să plângă pentru infidelitatea (faţă de Iahve a) celor care fuseseră în captivitate.

7 Au anunţat în teritoriul numit Iuda şi în Ierusalim vestea care preciza că toţi cei care s-au întors din captivitate, trebuie să vină la Ierusalim.

8 Acolo urma să se spună că, în acord cu propunerea conducătorilor şi a celor din consiliul bătrânilor, tuturor celor care nu vor veni în trei zile, urma să li se confişte averile şi să fie separaţi de adunarea celor întorşi din captivitate.

9 În trei zile, toţi bărbaţii care proveneau din Iuda şi din Beniamin, s-au adunat la Ierusalim. Era a douăzecea zi din a noua lună. Tot poporul stătea în faţa casei lui Dumnezeu, tremurând din cauza acelei veşti şi din cauza ploii.

10 Atunci preotul Ezra s-a ridicat şi le-a zis: „Aţi fost infideli (faţă de Iahve) şi v-aţi căsătorit cu femei străine. Astfel, aţi mărit vina poporului Israel.

11 Acum glorificaţi pe Dumnezeul strămoşilor voştri numit Iahve şi respectaţi ce vă cere El! Separaţi-vă de popoarele din ţară şi de soţiile străine!”

12 Toţi cei care formau acea adunare, au răspuns cu voce tare: „Vom face aşa cum ne-ai spus!

13 Dar poporul este format din mulţi oameni, iar vremea este ploioasă şi nu putem sta afară. De fapt, aceasta nu este o acţiune care să se termine într-o zi sau în două; pentru că sunt mulţi printre noi care au păcătuit astfel.

14 Propunem să rămână aici conducătorii noştri în locul întregului popor adunat. Apoi, toţi bărbaţii din oraşele noastre care şi-au luat soţii străine, să vină împreună cu cei din consiliul bătrânilor şi cu judecătorii acelui oraş – la data stabilită – până se va îndepărta de la noi mânia Dumnezeului nostru care s-a declanşat în mod violent din cauza acestui lucru.

15 Doar Ionatan – fiul lui Asael – şi Iahzeia – fiul lui Ticva – au fost împotrivă. Ei au fost susţinuţi de Meşulam şi de levitul Şabtai.

16 În consecinţă, cei întorşi din captivitate au făcut cum s-a propus. L-au ales pe preotul Ezra şi au desemnat conducători de familii, conform componenţei familiilor lor. Ei au analizat acest caz în prima zi din a zecea lună.

17 În prima zi a lunii întâi au terminat acţiunea ce îi viza pe toţi bărbaţii care se căsătoriseră cu femei străine.

18 Chiar şi între urmaşii preoţilor au fost descoperiţi bărbaţi care se căsătoriseră cu femei străine. Dintre urmaşii lui Iosua – fiul lui Ioţadac – şi dintre fraţii lui, erau: Maaseia, Eliezer, Iarib şi Ghedalia.

19 Ei au acceptat să îşi alunge soţiile; şi au adus pentru vina lor un berbec din turmă ca sacrificiu pentru vină.

20 Dintre urmaşii lui Imer, au fost: Hanani şi Zebadia.

21 Dintre urmaşii lui Harim, au fost: Maaseia, Ilie, Şemaia, Iehiel şi Uzia.

22 Dintre urmaşii lui Paşhur, au fost: Elionai, Maaseia, Ismael, Netanel, Iozabad şi Elasa.

23 Dintre leviţi, au fost: Iozabad, Şimei, Chelaia – numit şi Chelita –, Petahia, Iuda şi Eliezer.

24 Dintre cântăreţi, a fost Eliaşib. Dintre portari, au fost: Şalum, Telem şi Uri.

25 Urmează prezentarea celorlalţi oameni ai poporului Israel. Dintre urmaşii lui Paroş, au fost: Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Elazar, Malchia şi Benaia.

26 Dintre urmaşii lui Elam, au fost: Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot şi Ilie.

27 Dintre urmaşii lui Zatu, au fost: Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabad şi Aziza.

28 Dintre urmaşii lui Bebai, au fost: Iehohanan, Hanania, Zabai şi Atlai.

29 Dintre urmaşii lui Bani, au fost: Meşulam, Maluh, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ieremot.

30 Dintre urmaşii lui Pahat-Moab, au fost: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Beţalel, Binui şi Manase.

31 Dintre urmaşii lui Harim, au fost: Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia, Simeon,

32 Beniamin, Maluh şi Şemaria.

33 Dintre urmaşii lui Haşum, au fost: Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase şi Şimei.

34 Dintre urmaşii lui Bani, au fost: Maadai, Amram, Uel,

35 Benaia, Bedia, Cheluhu,

36 Vania, Meremot, Eliaşib,

37 Matania, Matnai, Iaasai,

38 Bani, Binui, Şimei,

39 Şelemia, Natan, Adaia,

40 Mahnadebai, Şaşai, Şarai,

41 Azarel, Şelemia, Şemaria,

42 Şalum, Amaria şi Iosif.

43 Dintre urmaşii lui Nebo, au fost: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel şi Benaia.

44 Toţi aceştia se căsătoriseră cu femei străine; şi unii chiar avuseseră copii cu ele.”