1

1 Aceasta este profeţia oferită prin revelaţie (divină) profetului Habacuc.

2 (El spusese:) „Doamne, până când trebuie să strig spre Tine fără să mă asculţi? Eu Te invoc şi Îţi spun despre violenţa pe care o constat, dar Tu nu intervii să salvezi!

3 De ce mă laşi să asist la gravele păcate care se fac şi să privesc nedreptatea? Sunt martorul distrugerii şi al violenţei care se întâmplă! Există certuri şi apare nemulţumirea…

4 Astfel, legea nu îşi mai produce efectul şi dreptatea nu (poate) învinge! Omul corect este permanent asaltat de cel rău şi în final se pronunţă o judecată nedreaptă!”

5 „Priviţi printre (celelalte) naţiuni ca să remarcaţi ceva care trebuie să vă uimească şi să vă sperie; pentru că în timpul vostru voi face un lucru pe care l-aţi considera incredibil dacă vi l-ar relata (acum) cineva!

6 Vreau să spun că voi oferi autoritate babilonienilor – acelui popor care acţionează fără milă şi cu (mare) violenţă. El merge şi invadează marile teritorii ale ţărilor lumii ca să devină proprietarul locurilor care nu sunt (încă) ale lui.

7 Oamenii acestui popor sunt fioroşi. Îşi fac singuri legi şi îşi promovează propria lor dreptate.

8 Caii lor se deplasează mai rapid decât leoparzii şi sunt mai ageri decât lupii care atacă seara. Cei care îi călăresc, vin pe ei în galop de la mari distanţe şi se deplasează cu viteza vulturului când îşi atacă prada pe care urmează să o mănânce.

9 Tot acest popor vine doar ca să jefuiască. Ei urmăresc cu lăcomie să îşi extindă teritoriile şi fac un mare număr de prizonieri. Cei luaţi de ei în captivitate sunt forte mulţi – ca particulele care formează nisipul…

10 Aceşti invadatori ridiculizează regii (oricărei naţiuni); şi niciun conducător nu este o dificultate pentru ei. Râd de toate fortificaţiile naţiunilor; pentru că pun pământ în jurul lor şi le cuceresc astfel foarte uşor!

11 Apoi atitudinea lor se schimbă la fel ca vântul. Comit nedreptăţi şi devin astfel vinovaţi; pentru că ajung să îşi facă zeu din propria lor forţă.”

12 „Doamne, oare nu eşti Tu din eternitate Dumnezeul meu? Nu vom muri! Desigur, Tu i-ai făcut să domine lumea pentru ca (prin ei) să pui în aplicare deciziile Tale. Tu, Cel care eşti Stânca mea, i-ai desemnat ca să fie instrumentul pedepsei Tale.

13 Ochii Tăi sunt atât de puri, încât nu pot să privească răul; şi nu poţi tolera ce este greşit! Oare ce Te face să priveşti tăcând la cei care promovează viclenia ca stil de viaţă? Cel rău «îl înghite» pe acela care este mai bun decât el!

14 Te vei comporta Tu cu omul exact cum procedezi cu peştii din mare sau cu reptilele de pe pământ care nu au stăpân?

15 Oamenii scot peştele cu undiţa şi îl prind în plasele lor de pescuit. Această realizare îi face să fie bucuroşi;

16 şi ea explică faptul că ei aduc ofrande plaselor de pescuit. Ard tămâie în cinstea năvodului lor. Ei îşi manifestă astfel recunoştinţa faţă de aceste lucruri care le produc venituri şi hrană din abundenţă.

17 Dar oare acest fapt le dă dreptul să îşi tot umple plasele cu «peşti» şi să distrugă fără milă popoarele?”

2

1 M-am dus la locul meu în care îmi făceam serviciul de paznic – ca să veghez şi să văd ce îmi va spune Iahve. Aşteptam ca El să dea un răspuns reclamaţiei mele.

2 Iahve mi-a răspuns, zicându-mi: „Scrie viziunea (pe care ţi-o dau) şi graveaz-o pe tăbliţe, ca să se poată citi uşor.

3 Aceasta este o viziune cu un termen clar stabilit, aproape de expirare. Ea nu este ceva fals. Dacă (totuşi) întârzie, aşteaptă. Este o certitudine că ce se spune (în ea), se va întâmpla!

4 Priveşte la cel mândru: nu este cinstit în sufletul lui. Dar cel corect va trăi prin credinţa lui!

5 Desigur, vinul este seducător; iar cel mândru este arogant şi nu stă liniştit în locuinţa lui. Îşi măreşte aspiraţiile lui negative – ca iadul şi ca moartea. Nu poate fi săturat. Îşi adună toate naţiunile şi strânge pentru el toate popoarele.

6 Dar toate aceste fapte vor determina apariţia unui proverb prin care el va fi ridiculizat. Se va zice: «Vai de acela care adună ce nu este al lui! Până când îşi va înmulţi doar vorbele?»

7 Oare nu te vor surprinde cu apariţia lor cei care te-au împrumutat? (Crezi că) nu se vor trezi opresorii tăi care vor face din tine prada lor?

8 Pentru că ai jefuit multe popoare, toţi cei rămaşi din ele te vor jefui. Ţi se va întâmpla astfel pentru că ai vărsat sângele oamenilor şi din cauza violenţelor pe care le-ai făcut în ţară împotriva oraşului şi a tuturor locuitorilor ei.

9 Vai de cel care îşi adună pentru familia lui venituri prin metode păcătoase. El intenţionează astfel să îşi asigure căminul ca să scape de dezastru.

10 Atunci când ai distrus multe popoare, ai oferit un sfat ruşinos familiei tale. Procedând aşa, ai păcătuit chiar împotriva ta!

11 Va striga (împotriva ta) piatra care este pusă în zid; iar lemnul care face legătura cu grinda, îi va răspunde…

12 Vai de acela care construieşte un oraş făcând să curgă sânge în masacre şi care îl începe prin comiterea nedreptăţilor!

13 Acum fiţi atenţi: din moment ce Iahve, Dumnezeul armatelor, a decis să se întâmple aşa, popoarele muncesc intens, dar numai pentru ca în final totul să fie ars de foc; şi naţiunile (lumii) se obosesc degeaba.

14 Pentru că pământul va fi plin de cunoaşterea gloriei lui Iahve la fel cum este de plin adâncul mării de apele care îl acoperă!

15 Vai de cel care îi oferă aproapelui lui băutură alcoolică. Vai de tine care îi torni băutură spumoasă ameţindu-l ca să îi vezi părţile intime!

16 În loc de glorie, te vei sătura de ruşine. Bea şi tu şi arată-ţi părţile intime ale corpului! Cupa din mâna lui Iahve va ajunge şi la tine; şi astfel va veni ruşinea peste gloria ta!

17 Violenţele făcute împotriva Libanului, vor veni împotriva ta; iar distrugerile făcute de animalele sălbatice, te vor speria foarte rău. Ţi se va întâmpla aşa pentru că ai vărsat sângele oamenilor şi pentru violenţele la care ai recurs în ţară aplicându-le împotriva oraşului şi împotriva tuturor locuitorilor ei.

18 Care ar putea fi utilitatea unei statui pe care o realizează cineva prin cioplire? Sau la ce foloseşte una turnată? Existenţa ei determină apariţia unor minciuni; şi astfel, cel care a făcut-o, deşi realizează doar idoli muţi, îşi pune încrederea în ea…

19 Vai de cel care zice lemnului «Scoală-te!» şi unei pietre care nu vorbeşte «Trezeşte-te!»… Oare poate ea să ofere învăţătură? Deşi este împodobită cu aur şi cu argint, nu are deloc viaţă!

20 Dar Iahve este în sfântul Său templul. Tot pământul să tacă înaintea Lui!”

3

1 Rugăciunea profetului Habacuc. Se cântă în stilul cântecelor de jale.

2 „«Doamne, când am auzit ce ai anunţat că se va întâmpla, m-am speriat foarte rău. Susţine-Ţi lucrarea în anii care vor veni, Doamne! Fă-o cunoscută odată cu trecerea lor! În timp ce Îţi vei manifesta mânia, adu-Ţi aminte (şi) de milă!»

3 Dumnezeu vine din Teman. Cel sfânt Se apropie venind dinspre Muntele Paran. Gloria Sa acoperă Universul şi pământul este plin de laudă la adresa Lui.

4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui. Din mâna Lui provin raze; şi forţa Lui este ascunsă acolo.

5 Epidemiile merg înaintea Lui şi bolile contagioase vin după El.

6 Oprindu-Se, El măsoară pământul cu ochiul Său. Priveşte împrejur şi face popoarele să tremure. Astfel încep să se deplaseze munţii care stătuseră totdeauna în acelaşi loc. Se apleacă şi dealurile care au o mare vechime în existenţa lor. Metodele Sale sunt eterne.

7 Văd cum oamenii din corturile (taberei) Etiopiei sunt foarte speriaţi; iar colinele din ţara Madian se cutremură!

8 Doamne, Tu ai încălecat pe caii Tăi şi ai urcat în carul de învingător! Dar oare Te-ai mâniat pe râuri? Îţi manifeşti mânia faţă de ele, sau împotriva mării?

9 Arcul Tău este pregătit de acţiune; şi blestemele sunt săgeţile cuvântului Tău. Tu despici pământul prin râuri.

10 Atunci când Te văd, munţii se cutremură. Apa râurilor se deplasează cu mare viteză. Adâncul (mărilor) strigă, înălţându-şi valurile la mare înălţime.

11 Soarele şi luna rămân în locuinţa lor. Se feresc de lumina săgeţilor Tale şi de strălucirea lăncii Tale.

12 Tu parcurgi furios pământul şi zdrobeşti naţiunile în mânia Ta!

13 Ai înaintat pentru salvarea poporului Tău şi pentru scăparea Celui desemnat şi trimis de Tine. Tu distrugi acoperişul casei celui rău. I-o avariezi de la temelii până la acoperiş…

14 Cu săgeţile Tale, străpungi capul liderilor lui. Ei sunt cei care vin cu viteza unei furtuni împotriva mea. Vor să mă determine să fug. Strigă de bucurie exact ca atunci când ar fi mâncat în secret pe cel sărac.

15 Tu mergi pe mare; Te deplasezi călare pe cai peste spuma apelor mării.

16 Când am auzit acest lucru, mi s-a cutremurat corpul. Această veste face ca buzele mele să exprime uimire. Oasele mele încep să se descompună şi îmi tremură genunchii. Oare aş putea să aştept în tăcere acea zi a necazului când opresorul va veni împotriva poporului (meu)?

17 Chiar dacă smochinul nu va înflori, chiar dacă viţa de vie nu va produce niciun fruct, chiar dacă nici măslinul nu va avea fructe şi câmpiile nu vor oferi hrană – astfel încât oile din staule vor muri şi vor dispărea boii din grajduri –

18 eu tot mă voi bucura în Iahve. Bucuria mea va fi alimentată de Dumnezeul salvării mele.

19 Dumnezeul care se numeşte Iahve este forţa mea. El îmi face picioarele (atât de agere) ca ale cerbilor şi mă ajută să merg pe locurile mele – la mare înălţime! Acest cântec este dedicat liderului cântăreţilor. Se cântă folosind instrumente cu coarde.”