1

¹ La început(ul creării Universului), Dumnezeu a făcut cerul şi(, în cadrul lui,) pământul.

² Iniţial, pământul era fără (o) formă (bine definită). Nu exista nimic pe el; şi în timp ce Spiritul lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor lui adânci, acestea erau în întuneric.

³ Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi astfel a fost creată lumina.

⁴ Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi a despărţit-o de întuneric.

⁵ El a numit lumina „zi”, iar întunericul, „noapte”. Astfel a existat (prima) seară, după care a urmat o dimineaţă – (fusese) prima zi.

⁶ Apoi Dumnezeu a zis: „Să fie un spaţiu între ape care să facă o separare între ele!” Şi exact aşa s-a întâmplat.

⁷ Dumnezeu a făcut ca acest spaţiu creat să facă apele să existe unele sub el, iar altele deasupra lui.

⁸ Dumnezeu a numit acest spaţiu, „cer”. Astfel a (mai) trecut o seară şi apoi a venit o (altă) dimineaţă – (fusese) ziua a doua.

⁹ Apoi Dumnezeu a zis: „Să se strângă apa de sub cer într-un singur loc, ca să apară suprafeţele uscate!” Şi s-a întâmplat exact aşa cum a zis El.

¹⁰ Dumnezeu a numit acele suprafeţe uscate, „pământ”, iar mulţimea apelor – mări. El a constatat că aceste lucruri (create) erau bune.

¹¹ Apoi Dumnezeu a zis: „Pământul să producă vegetaţie. Aceasta să fie formată din plante (de mici dimensiuni) care fac seminţe conform speciei lor şi din pomi cu fructe specifice speciei lor, care să aibă în ele seminţe!” Şi aşa s-a întâmplat.

¹² Pe pământ a apărut vegetaţie formată din iarbă cu seminţe specifice ei şi pomi fructiferi care au seminţe în fructul pe care îl produc – conform speciei lor. Dumnezeu a constatat că (şi) acest lucru era bun.

¹³ Astfel a (mai) fost o seară şi apoi o dimineaţă – (trecuse) a treia zi.

¹⁴ Apoi Dumnezeu a zis: „Să existe nişte lumini în spaţiul cerului. Acestea să despartă ziua de noapte şi să aibă funcţia de puncte de reper pentru anotimpuri, pentru zile şi pentru ani.

¹⁵ Aceste lumini să existe în cer, de unde să lumineze pământul!”. Şi exact aşa s-a întâmplat.

¹⁶ Dumnezeu a făcut două mari surse de lumină. Cea mai mare dintre ele a fost creată pentru perioada de zi; iar cealaltă, mai mică, a fost (făcută) pentru noapte. El a creat, de asemenea, şi stelele.

¹⁷ Dumnezeu a pus aceste corpuri în spaţiul cerului, pentru ca ele să ofere lumină pământului,

¹⁸ să guverneze ziua şi noaptea şi să separe lumina de întuneric. Dumnezeu a constatat că (şi) aceste lucruri erau bune.

¹⁹ Astfel a (mai) fost o seară şi apoi o dimineaţă – (trecuse) a patra zi.

²⁰ Apoi Dumnezeu a zis: „Să fie în ape abundenţă de vieţuitoare; iar în atmosferă să existe păsări care să zboare deasupra pământului!”

²¹ Astfel a creat Dumnezeu vietăţile care trăiesc şi se deplasează în mediul acvatic: atât peştii mari, cât şi celelalte vieţuitoare care sunt din abundenţă în ape – fiecare având specificul lor, conform speciei. El a mai creat tot atunci şi orice pasăre care există, diferită de celelalte prin caracteristicile speciei ei. Dumnezeu a constatat că (şi) existenţa acestor fiinţe era un lucru bun.

²² Apoi El le-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor. La fel să se întâmple şi cu păsările care există pe pământ!”

²³ Astfel a (mai) fost o seară şi apoi o dimineaţă – (fusese) a cincea zi.

²⁴ Apoi Dumnezeu a zis: „Să producă pământul vieţuitoare de diferite specii – atât animale domestice şi reptile, cât şi animale sălbatice!” Şi exact aşa s-a întâmplat.

²⁵ Astfel a creat Dumnezeu diferitele specii ale animalelor sălbatice, ale animalelor domestice şi ale reptilelor de pe pământ. El a constatat că (şi) crearea acestora era un lucru bun.

²⁶ Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om conform specificului Nostru şi care să semene cu Noi. Astfel, el să fie stăpânul peştilor mării, al păsărilor care zboară pe cer, al animalelor domestice, al întregului pământ şi al tuturor reptilelor care îl populează!”

²⁷ Dumnezeu l-a creat pe om conform specificului Său, făcându-l asemănător cu El Însuşi. Atunci când l-a creat, l-a conceput să existe (de la început) ca bărbat şi femeie.

²⁸ Dumnezeu i-a binecuvântat, zicându-le: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul (cu urmaşii voştri) şi subordonaţi-vi-l! Astfel, să fiţi stăpâni ai peştilor mării, ai păsărilor care zboară pe cer şi ai oricărei vietăţi care se mişcă pe pământ”.

²⁹ Dumnezeu le-a (mai) zis: „Să ştiţi că v-am dat ca hrană orice plantă care creşte pe suprafaţa pământului şi care produce seminţe – inclusiv pomii ai căror fructe produc seminţe.

³⁰ Iar tuturor animalelor sălbatice, tuturor păsărilor şi tuturor celorlalte vietăţi care se mişcă pe pământ, le-am dat ca hrană toată iarba verde!” Şi exact aşa a fost.

³¹ Dumnezeu a privit la tot ce făcuse; şi a remarcat că toate erau foarte bune. Astfel a fost (încă) o seară şi apoi o dimineaţă – (trecuse) a şasea zi.

2

¹ Aşa a fost finalizată crearea cerului şi a pământului împreună cu toate celelalte lucruri care le aparţin.

² În a şaptea zi, Dumnezeu terminase activitatea creaţiei Sale; şi atunci El „S-a odihnit” după toată această acţiune.

³ Dumnezeu a binecuvântat a şaptea zi şi a sfinţit-o; pentru că în acea zi El „S-a odihnit” după toate lucrările realizate în cadrul Creaţiei Sale.

⁴ Urmează prezentarea istoriei conceperii cerului şi a pământului din ziua în care Dumnezeu a făcut acest lucru.

⁵ Iniţial, nu exista niciun om care să lucreze pământul. Şi pentru că Dumnezeu care se numeşte Iahve nu dăduse încă ploaie pe pământ, nu era pe el nicio plantă de mici dimensiuni şi niciun arbust nu crescuse pe câmp;

⁶ ci se ridica de pe el un abur care îi uda toată suprafaţa.

⁷ Dumnezeul numit Iahve a făcut pe om din pământ şi a pus în el suflare de viaţă. Astfel, omul a devenit o fiinţă vie.

⁸ Apoi Dumnezeu care se numeşte Iahve a plantat o grădină spre Est, în Eden. Acolo, El a pus pe omul pe care-l crease.

⁹ Dumnezeu numit Iahve a făcut să răsară din pământ o diversitate de pomi cu aspect estetic plăcut şi care produceau fructe bune pentru hrană. El a făcut (să existe) şi pomul vieţii pe care l-a pus în mijlocul grădinii, împreună cu pomul cunoaşterii binelui şi răului.

¹⁰ Prin grădină trecea un fluviu care o uda; el se alimenta din patru râuri.

¹¹ Numele primului râu este Pison. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Havila, unde există aur.

¹² În această ţară al cărei aur este bun, mai există bedelion şi piatră de onix.

¹³ Al doilea râu se numeşte Ghihon. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Cuş.

¹⁴ Al treilea râu se numeşte Hidechel. El curge spre (zona unde urma să fie) estul Asiriei. Al patrulea râu se numeşte Eufrat.

¹⁵ Apoi Dumnezeu care se numeşte Iahve, a luat pe om şi l-a adus în grădina Edenului – ca să o lucreze şi să o păzească.

¹⁶ Dumnezeul numit Iahve a dat omului următoarea poruncă: „Îţi este permis să mănânci (fructe) conform preferinţelor tale din toţi pomii din grădină,

¹⁷ cu o singură excepţie: este vorba despre pomul cunoaşterii binelui şi răului. Din acesta să nu mănânci (fructe)! În ziua în care vei mânca (fructe) din acest pom, îţi garantez că vei muri!”

¹⁸ Dumnezeul care se numeşte Iahve, a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor adecvat.”

¹⁹ Dumnezeul numit Iahve făcuse (să apară) din pământ toate animalele sălbatice care există pe câmp şi toate păsările care zboară pe cer. El le-a adus la Adam ca să le pună nume; şi de-atunci, acele vietăţi s-au numit aşa cum a decis el.

²⁰ Adam a stabilit câte un nume pentru fiecare dintre animalele domestice. El a mai pus nume atât păsărilor, cât şi animalelor sălbatice. Dar (între toate aceste vieţuitoare) nu a fost găsit niciun ajutor adecvat pentru om.

²¹ Atunci Dumnezeul numit Iahve a făcut ca Adam să adoarmă şi să aibă un somn profund. În acest timp, el a luat una dintre coastele lui; şi apoi a completat cu muşchi locul de unde o luase.

²² Din acea coastă luată din om, Dumnezeul numit Iahve a făcut o femeie pe care a adus-o la el.

²³ Atunci Adam a zis: „Aceasta este (făcută) din oasele şi din carnea mea. Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat!”

²⁴ Acest fapt explică de ce (începând de-atunci) omul se desprinde de tatăl şi de mama lui; apoi el se uneşte cu soţia lui, devenind astfel un singur „corp” cu ea.

²⁵ Omul (din Eden) şi soţia lui erau amândoi neacoperiţi cu haine; şi (totuşi) nu le era ruşine (să trăiască aşa).

3

¹ Şarpele era mult mai perfid decât toate animalele sălbatice de pe câmp făcute de Dumnezeul numit Iahve. El a zis femeii: „Este oare o certitudine că Dumnezeu a zis să nu mâncaţi (fructe) din niciun pom care există în grădină?”

² Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din fructele tuturor pomilor din grădină

³ cu excepţia celui din mijlocul ei. Despre acela, Dumnezeu a spus: «Să nu îi mâncaţi fructele şi nici să nu vă atingeţi de el – ca să nu muriţi!»”

⁴ Şarpele a zis femeii: „Cu certitudine, nu veţi muri;

⁵ Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca (fructe) din acel pom, ochii voştri se vor deschide şi veţi fi ca El – având capacitatea să cunoaşteţi binele şi răul!”

⁶ Femeia a văzut că în acel pom erau fructe bune de mâncat, că avea un aspect estetic plăcut şi că promitea să ofere posibilitatea ajungerii la înţelepciune. Atunci a luat unul dintre fructele lui şi a mâncat din el. A dat şi soţului ei care era lângă ea; iar el a mâncat.

⁷ Atunci li s-au deschis ochii amândurora şi au constatat că erau fără haine. În consecinţă, ei au cusut împreună frunze de smochin, din care şi-au făcut şorţuri.

⁸ Au auzit vocea Dumnezeului numit Iahve care umbla prin grădină în timpul răcoros al zilei. Atunci ei s-au ascuns de Dumnezeu numit Iahve printre pomii din grădină.

⁹ Dar Dumnezeu care se numeşte Iahve l-a chemat pe Adam, zicând: „Unde eşti?”

¹⁰ El a răspuns: „Ţi-am auzit vocea în grădină, mi-a fost frică pentru că nu eram îmbrăcat; şi m-am ascuns!”

¹¹ Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti fără haine? Oare este adevărat că ai mâncat din fructul pomului din care îţi poruncisem să nu mănânci?”

¹² Atunci omul a răspuns: „Nu eu am iniţiat acest lucru, ci femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine. Ea mi-a dat şi am mâncat din fructul acestui pom!”

¹³ Iahve a zis femeii: „Ce ai făcut?” Iar ea a răspuns: „Şarpele este cel care m-a păcălit; şi astfel am mâncat!”

¹⁴ Dumnezeul numit Iahve a zis şarpelui: „Pentru că ai făcut acest lucru, dintre toate animalele domestice şi dintre toate cele sălbatice de pe câmp, tu eşti de-acum (singurul) blestemat ca atât timp cât vei trăi, să te târăşti pe abdomen şi să mănânci praf (de pământ).

¹⁵ Voi pune duşmănie atât între tine şi femeie, cât şi între urmaşul tău şi Descendentul ei. El îţi va sfărâma capul, iar tu Îi vei sfărâma călcâiul!”

¹⁶ Dumnezeu a zis apoi femeii: „Voi mări foarte mult suferinţa ta; şi îţi va fi foarte greu când vei fi însărcinată. Vei suporta dureri atunci când vei naşte copii şi vei fi dependentă de soţul tău pentru satisfacerea dorinţelor tale; iar el va fi stăpânul tău!”

¹⁷ Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Pentru că ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din fructul pomului despre care îţi poruncisem să nu mănânci, acum pământul este blestemat din cauza ta! În tot timpul vieţii tale, vei obţine din el hrană cu un mare efort.

¹⁸ Să-ţi ofere ciulini şi mărăcini; şi să te hrăneşti cu iarba care creşte pe câmp.

¹⁹ Să-ţi obţii pâinea necesară hranei tale muncind până vei transpira. Şi aşa vei trăi permanent, până vei reveni în pământul din care ai fost luat; pentru că eşti (făcut din) pământ şi te vei întoarce în el!”

²⁰ Adam a numit-o pe soţia lui, Eva; pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.

²¹ Iahve a făcut haine din piele pentru Adam şi pentru soţia lui; şi i-a îmbrăcat cu ele.

²² Apoi Dumnezeu care se numeşte Iahve a zis: „Constatăm că omul a ajuns ca Unul dintre Noi – cunoaşte binele şi răul. Acum să nu îi permitem să mănânce şi din fructul pomului vieţii care l-ar face să trăiască (aşa) pentru eternitate!”

²³ Acesta este motivul pentru care Dumnezeul numit Iahve l-a scos pe om din grădina Eden – ca să lucreze pământul din care fusese luat.

²⁴ Aşa a alungat El pe Adam (din Eden); şi a pus în partea estică a grădinii nişte heruvimi care aveau o sabie de foc pe care o roteau. Astfel, ei păzeau drumul pe care se putea ajunge la pomul vieţii.

4

¹ Adam a cunoscut-o intim pe soţia lui numită Eva, care a rămas însărcinată; şi a născut pe Cain. Ea a zis: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, am adus în existenţă un om!”

² Apoi ea a născut un alt copil care s-a numit Abel – fratele lui Cain. Abel a devenit cioban, iar Cain era agricultor.

³ După un timp, Cain a oferit lui Iahve un sacrificiu din recolta pe care o produsese pământul (lucrat de el).

⁴ A oferit şi Abel un sacrificiu din primele oi care i se născuseră în turma lui şi din grăsimea acestora. Iahve a privit cu aprobare spre Abel şi spre sacrificiul lui;

⁵ dar a privit cu dezaprobare spre Cain şi spre sacrificiul oferit de el. Atunci Cain s-a supărat foarte rău; şi acest lucru a fost vizibil pe faţa lui.

⁶ Iahve a zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce ai o faţă atât de tristă?

⁷ Dacă faci (ce este) bine, oare nu vei fi aprobat? Dar dacă tu faci ce este rău, să ştii că păcatul te urmăreşte insistent. Dorinţa pe care ţi-o insuflă el, te obsedează; dar tu să fii stăpânul lui!”

⁸ Cain a vorbit fratelui lui, care se numea Abel. El i-a zis: „Să mergem pe câmp!” Şi atunci când au ajuns pe câmp, Cain l-a lovit pe fratele lui numit Abel; şi l-a omorât.

⁹ Apoi Iahve a zis lui Cain: „Unde este fratele tău – Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu! Oare sunt eu paznicul fratelui meu?”

¹⁰ Iar Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Să ştii că se aude din pământ o voce care strigă la Mine! Este vocea sângelui fratelui Tău!

¹¹ De-acum încolo eşti blestemat şi expulzat din acest teren care a înghiţit sângele fratelui tău!

¹² Atunci când vei lucra pământul, el nu îţi va mai oferi recolte bogate. Vei fi într-o permanentă deplasare pe pământ şi vei fugi mereu pe el!”

¹³ Cain a zis lui Iahve: „Pedeapsa mea este exagerat de mare şi insuportabilă.

¹⁴ Constat că Tu mă expulzezi astăzi de pe acest pământ! Va trebui să mă ascund de faţa Ta şi voi fi un pelerin care tot fuge pe suprafaţa pământului. Apoi, oricine mă va găsi, mă va omorî…”

¹⁵ Iahve i-a zis: „Dacă va omorî cineva pe Cain, el va fi răzbunat de şapte ori mai mult!” Apoi Iahve i-a oferit lui Cain un semn personal de recunoaştere, în baza căruia, oricine l-ar găsi, să nu îl omoare.

¹⁶ Cain a plecat din faţa lui Iahve şi a locuit în teritoriul numit (ulterior) Nod care era în partea de est a Edenului.

¹⁷ Cain a cunoscut-o intim pe soţia lui care a rămas însărcinată. Ea a născut pe Enoh. Apoi Cain a construit un oraş pe care l-a numit ca pe fiul lui – Enoh.

¹⁸ În familia lui Enoh s-a născut Irad. În familia lui Irad s-a născut Mehuiael. În familia lui Mehuiael s-a născut Metuşael; iar în familia lui Metuşael s-a născut Lameh.

¹⁹ Lameh şi-a luat două soţii. Una se numea Ada, iar numele celeilalte era Ţila.

²⁰ Ada l-a născut pe Iabal. El a fost tatăl celor care locuiesc în corturi şi care au turme.

²¹ Fratele lui se numea Iubal. Acesta a fost tatăl tuturor celor care cântă cu alăuta şi cu fluierul.

²² Ţila l-a născut pe Tubal-Cain. El a conceput diverse unelte din bronz şi din fier. Sora lui Tubal-Cain s-a numit Naama.

²³ Lameh le-a spus soţiilor lui: „Ada şi Ţila, ascultaţi-mă! Soţii ale lui Lameh, fiţi atente la ce vă spun! Am omorât un om pentru că m-a rănit. Am făcut acest lucru unui tânăr pentru că mă lovise.

²⁴ Dacă va fi răzbunat Cain de şapte ori, atunci Lameh să fie răzbunat de şaptezeci de ori înmulţit cu şapte!”

²⁵ Adam a cunoscut-o din nou (intim) pe soţia lui. Aceasta a născut apoi un fiu pe care l-a numit Set, zicând: „Dumnezeu mi-a dat un alt descendent în locul lui Abel care a fost omorât de Cain.”

²⁶ În familia lui Set s-a născut un fiu căruia i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să invoce numele lui Iahve.

5

¹ Urmează prezentarea genealogiei lui Adam. În ziua în care l-a creat pe om, Dumnezeu l-a făcut asemănător Lui.

² A decis cu privire la (fiinţa numită) om să existe ca bărbat şi ca femeie. În ziua în care i-a creat, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om”.

³ La vârsta de o sută treizeci de ani, în familia lui Adam s-a născut un fiu asemănător cu el. L-a numit Set.

⁴ După naşterea lui Set, Adam a mai trăit opt sute de ani. În acest timp, în familia lui s-au mai născut fii şi fiice.

⁵ Astfel, Adam a trăit în total nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.

⁶ La vârsta de o sută cinci ani, în familia lui Set s-a născut Enos.

⁷ După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani; şi (în acest timp) i s-au mai născut fii şi fiice.

⁸ Astfel, Set a trăit în total nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.

⁹ La vârsta de nouăzeci de ani, în familia lui Enos s-a născut Chenan.

¹⁰ După naşterea lui Chenan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani; şi (în acest timp) i s-au mai născut fii şi fiice.

¹¹ Astfel, Enos a trăit în total nouă sute cinci ani; apoi a murit.

¹² La vârsta de şaptezeci de ani, în familia lui Chenan s-a născut Mahalalel.

¹³ După naşterea lui Mahalalel, Chenan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi (în acest timp) i s-au mai născut fii şi fiice.

¹⁴ Astfel, Chenan a trăit în total nouă sute zece ani; apoi a murit.

¹⁵ La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, în familia lui Mahalalel s-a născut Iared.

¹⁶ După naşterea lui Iared, Mahalalel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi (în acest timp) i s-au mai născut fii şi fiice.

¹⁷ Astfel, Mahalalel a trăit în total opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.

¹⁸ La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, în familia lui Iared s-a născut Enoh.

¹⁹ După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi (în acest timp) i s-au mai născut fii şi fiice.

²⁰ Astfel, Iared a trăit în total nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.

²¹ La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, în familia lui Enoh s-a născut Metusala.

²² După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi (în acest timp) i s-au mai născut fii şi fiice.

²³ Astfel, toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani.

²⁴ Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nimeni nu l-a mai găsit, pentru că îl luase Dumnezeu (la El).

²⁵ La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, în familia lui Metusala s-a născut Lameh.

²⁶ După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani; şi (în acest timp) i s-au mai născut fii şi fiice.

²⁷ Astfel, Metusala a trăit în total nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.

²⁸ La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, în familia lui Lameh s-a născut un fiu,

²⁹ căruia el i-a pus numele Noe, zicând: „El ne va încuraja în munca dificilă pe care o facem cu mâinile noastre lucrând pământul care a fost blestemat de Iahve!”

³⁰ După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani; şi (în acest timp) i s-au mai născut fii şi fiice.

³¹ Astfel, Lameh a trăit în total şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.

³² După ce Noe a depăşit vârsta de cinci sute de ani, în familia lui s-au născut: Sem, Ham şi Iafet.

6

¹ Când au început oamenii să se înmulţească pe pământ, li s-au născut şi fiice.

² Atunci fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; şi şi-au ales soţii dintre ele.

³ În acest context, Iahve a zis: „Spiritul Meu nu va rămâne (să se lupte) permanent în om; pentru că el este (afectat de existenţa în) carne. Totuşi, i se vor mai (acor)da o sută douăzeci de ani (de viaţă).”

⁴ În acele vremuri, trăiau uriaşi pe pământ. Ei au existat chiar şi după acea perioadă în care fiii lui Dumnezeu au avut relaţii sexuale cu fiicele oamenilor care le-au născut copii. Aceşti uriaşi au fost eroii din vremurile străvechi. Ei au fost consideraţi oameni cu un (semnificativ) renume.

⁵ Iahve a văzut că răutatea omului care trăia pe pământ, era mare. Fiecare gând din mintea acestuia era permanent orientat numai spre (ce este) rău.

⁶ Iahve a regretat că l-a făcut pe om pe pământ; şi s-a întristat în inima Lui.

⁷ El a zis: „Voi şterge de pe pământ pe omul pe care l-am creat! Acest lucru se va întâmpla atât cu el, cât şi cu animalele mari, cu animalele mici şi cu păsările care zboară pe cer. Îmi pare rău că i-am creat!”

⁸ Dar Noe a obţinut har din partea lui Iahve.

⁹ Urmează acum prezentarea istoriei lui Noe. Acest Noe a fost un om corect şi integru între cei din generaţia lui. El a umblat cu Dumnezeu.

¹⁰ Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

¹¹ În faţa lui Dumnezeu, pământul era stricat (moral) şi plin de violenţă.

¹² El a remarcat că această degradare morală a pământului era cauzată de faptul că toate creaturile de pe el îşi stricaseră comportamentul.

¹³ Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Pentru că pământul este plin de violenţă din cauza creaturilor care trăiesc pe el, am decis să le distrug împreună cu pământul.

¹⁴ Fă-ţi o corabie din lemn de gofer. Să îi construieşti nişte pereţi despărţitori; şi să fie acoperită cu smoală pe interior şi pe exterior.

¹⁵ Această corabie să aibă următoarele dimensiuni: lungimea – trei sute de coţi, lăţimea – cincizeci de coţi, iar înălţimea – treizeci de coţi.

¹⁶ Să-i faci un acoperiş care să fie cu un cot mai mare decât dimensiunea ei; şi să pui uşa pe una dintre părţile laterale ale acesteia. Corabia să aibă trei nivele: unul în partea de jos, al doilea la mijloc, iar al treilea sus.

¹⁷ Eu voi aduce pe pământ o mare cantitate de apă, prin care urmează să distrug toate creaturile vii care trăiesc sub cer; şi astfel, tot ce este pe pământ, va muri.

¹⁸ Dar cu tine voi face un legământ. Tu vei intra în corabie cu fiii tăi, cu soţia ta şi cu soţiile fiilor tăi.

¹⁹ Să aduci în ea perechi din fiecare fel de vietate, pentru ca astfel să le ţii vii împreună cu tine. Fiecare dintre aceste perechi să fie formată dintr-un mascul şi o femelă.

²⁰ Să vină astfel la tine în corabie, ca să le ţii vii. Ele vor fi perechi din fiecare specie de păsări, din fiecare specie de animale sălbatice şi din fiecare specie de animale (mai) mici care mişună pe pământ.

²¹ Ia cu tine (provizii) din fiecare fel de mâncare. Astfel vei avea un depozit de alimente care va fi format din hrană pentru tine şi din hrană pentru celelalte vietăţi.”

²² Noe a făcut exact cum i-a poruncit Dumnezeu.

7

¹ Apoi Iahve i-a zis lui Noe: „Intră în corabie împreună cu toată familia ta; pentru că Eu am remarcat că, din această generaţie (de oameni), doar tu eşti corect înaintea Mea.

² Dintre animalele curate, ia cu tine şapte perechi formate fiecare dintr-un mascul şi o femelă. Iar dintre animalele necurate, ia câte o pereche formată dintr-un mascul şi o femelă.

³ Să iei şi şapte perechi dintre păsările zburătoare. Acestea să fie formate fiecare dintr-un mascul şi o femelă. Să faci acest lucru ca să le ţii specia vie pe pământ.

⁴ Îţi cer toate acestea pentru că după şapte zile, voi trimite ploaie pe pământ în următoarele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Şi astfel, voi şterge de pe el toate fiinţele (rămase în exteriorul corăbiei) pe care le-am creat.”

⁵ Noe a făcut totul – exact cum i-a poruncit Iahve.

⁶ El avea şase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ.

⁷ Noe a intrat în corabie împreună cu fiii lui, cu soţia lui şi cu soţiile fiilor lui, ca să scape de apele potopului.

⁸ Animalele „curate” şi „necurate”, păsările şi toate animalele mici care mişună pe pământ,

⁹ au intrat în corabia lui Noe perechi formate dintr-un mascul şi o femelă – exact cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

¹⁰ După şapte zile (de la intrarea lui Noe şi a vietăţilor în corabie), au venit pe pământ apele potopului.

¹¹ În al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în a şaptesprezecea zi din a doua lună, au ţâşnit toate fântânile marelui adânc; iar „barajele” cerului s-au deschis.

¹² Ploaia a continuat să cadă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

¹³ Împreună cu fiii lui numiţi Sem, Ham şi Iafet, împreună cu soţia lui şi împreună cu cele trei soţii ale fiilor lui, Noe intrat în corabie în aceeaşi zi.

¹⁴ Au mai intrat împreună cu ei vietăţi aparţinând tuturor speciilor, inclusiv toate animalele mici care mişună pe pământ conform speciilor lor, ca şi toate păsările conform speciilor lor – atât păsările terestre, cât şi toate creaturile zburătoare.

¹⁵ Dintre toate fiinţele care au viaţă în ele, au intrat în corabia lui Noe câte două.

¹⁶ Au mai intrat în ea şi animalele (mari) din orice specie. Ele erau perechi formate dintr-un mascul şi o femelă, exact cum i-a poruncit Dumnezeu (lui Noe). Apoi Iahve a închis corabia acţionând din exteriorul ei.

¹⁷ Potopul a durat patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia mult deasupra pământului.

¹⁸ Ele şi-au ridicat nivelul şi au crescut mult pe suprafaţa pământului, în timp ce corabia plutea deasupra lor.

¹⁹ Acele ape au crescut atât de mult pe pământ, încât toţi munţii care se înălţau spre cer, au fost acoperiţi.

²⁰ Ele au depăşit nivelul munţilor cu aproape cincisprezece coţi.

²¹ Toate creaturile care se mişcau pe pământ, au murit: atât păsările, vitele, animale sălbatice, toate acele animale mici care se deplasează pe pământ, cât şi toţi oamenii.

²² Astfel, toate vietăţile care trăiau pe pământul uscat şi care demonstraseră că au viaţă prin faptul că respirau, au murit.

²³ Dumnezeu a şters de pe pământ toate fiinţele vii: atât omul şi vitele, cât şi animale mici împreună cu păsările zburătoare. Absolut toate au fost şterse de pe faţa pământului. A rămas doar Noe împreună cu cei care erau cu el în corabie.

²⁴ Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

8

¹ Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vietăţile şi de vitele care erau împreună cu el în corabie. El a făcut să sufle un vânt peste pământ; şi astfel, apele au încetat să îl mai inunde.

² Fântânile adâncului şi barajele cerului au fost închise; iar ploaia care venea de sus, s-a oprit.

³ Apele au început atunci să se retragă de pe pământ. Scăderea lor a fost vizibilă la sfârşitul celor o sută cincizeci de zile.

⁴ În a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, corabia s-a oprit pe munţii (numiţi ulterior) Ararat.

⁵ Apele au continuat să scadă până în a zecea lună; şi astfel, în prima zi din a zecea lună, s-au văzut vârfurile munţilor.

⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.

⁷ A dat drumul afară unui corb, ca să verifice dacă apele au scăzut (suficient). Acesta zbura în diferite zone, de unde se întorcea (la corabie). El a (tot) revenit până când s-au retras apele de pe pământ.

⁸ Apoi a trimis şi un porumbel, ca să verifice dacă scăzuseră apele de pe pământ.

⁹ Dar porumbelul nu a găsit niciun loc unde să se aşeze, pentru că apele erau destul de mari pe tot pământul. Astfel, el s-a întors la Noe în corabie. Acesta şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus din nou cu el în interiorul corăbiei.

¹⁰ A aşteptat încă şapte zile. Apoi a dat drumul din nou porumbelului din corabie.

¹¹ Acesta s-a întors la el seara, având în cioc o frunză de măslin ruptă de puţin timp. Noe a înţeles astfel că apele de pe pământ scăzuseră.

¹² A mai aşteptat încă şapte zile. Apoi a trimis din nou porumbelul; dar acesta nu s-a mai întors la el.

¹³ În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul nu mai era sub apă. Noe a ridicat acoperişul corăbiei; şi a văzut că apa se scursese de pe suprafaţa pământului.

¹⁴ În a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era (deja) uscat.

¹⁵ Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe:

¹⁶ „Ieşi din corabie împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile lor.

¹⁷ Scoate toate vieţuitoarele care sunt (acolo) cu tine – păsări, animale (mai mari), împreună cu toate celelalte fiinţe mici care mişună pe pământ. Lasă-le astfel libere ca să se răspândească pe pământ, să fie fertile şi să se înmulţească.”

¹⁸ Astfel, Noe a părăsit corabia împreună cu fiii lui, cu soţia lui şi cu soţiile fiilor lui.

¹⁹ Au ieşit din ea şi toate celelalte vietăţi, conform speciilor lor: animalele mici, toate păsările şi toate fiinţele care se deplasează (şi trăiesc) pe pământul uscat.

²⁰ Atunci Noe a construit un altar (pe care l-a dedicat) lui Iahve. A luat câteva dintre animalele curate şi dintre păsările curate, pe care le-a sacrificat arzându-le apoi integral pe altar.

²¹ Iahve a simţit o aromă plăcută; şi a zis în Sine Însuşi: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza faptelor omului; pentru că la nivelul minţii lui, el este înclinat înspre rău încă din tinereţe. Nu voi mai distruge nici pe toate celelalte vieţuitoare, cum am făcut acum.

²² Atât timp cât va exista pământul, nu vor înceta să se succeadă semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea.”

9

¹ Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii lui zicându-le: „Fiţi fertili, înmulţiţi-vă umplând (de oameni) pământul şi fiţi stăpâni ai lui.

² Toate vieţuitoarele de pe pământ – indiferent că sunt păsări zburătoare, creaturi care mişună pe suprafaţa lui sau peştii din mare – să aibă frică şi să tremure la întâlnirea cu voi. Toate aceste fiinţe vă sunt date ca să fiţi stăpânii lor.

³ Aşa cum v-am dat (iniţial) ca hrană plantele verzi, acum vă permit să mâncaţi şi din orice vietate care există pe pământ.

⁴ Dar să nu consumaţi carnea împreună cu viaţa ei, adică mâncând-o împreună cu sângele care este în ea.

⁵ Voi condamna şi voi pedepsi pe oricine va atenta la sângele vostru care vă întreţine viaţa. Voi condamna astfel orice vietate care vă va omorî. Şi voi cere înapoi viaţa celui care a fost privat de ea. O voi pretinde de la semenul lui care i-a luat-o.

⁶ Pentru că Dumnezeu l-a făcut pe om asemănător Lui, acela care va vărsa sângele semenului lui (omorându-l), să suporte acelaşi lucru din partea altui om!

⁷ Iar voi, fiţi fertili şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe suprafaţa pământului şi fiţi mulţi pe el.”

⁸ Apoi Dumnezeu a spus lui Noe şi fiilor lui:

⁹ „Fac un legământ cu voi şi cu urmaşii voştri.

¹⁰ De acesta vor beneficia şi toate vieţuitoarele care au fost cu voi – păsări, vite şi toate animalele sălbatice care au ieşit din corabie – tot ce are viaţă pe pământ.

¹¹ Legământul pe care îl fac între Mine şi voi prevede că niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop. Niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă (tot) pământul.”

¹² Dumnezeu a mai zis: „Acesta este semnul legământului pe care îl fac cu voi şi cu toate vietăţile care au fost (în corabie împreună) cu voi – valabil pentru toate generaţiile viitoare:

¹³ pun în nori curcubeul Meu. El va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ.

¹⁴ Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori,

¹⁵ Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut cu voi şi cu toate fiinţele vii de orice fel. Apele nu vor mai deveni niciodată un potop care să distrugă toate creaturile.

¹⁶ Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea şi Îmi voi aminti de legământul valabil pentru totdeauna între Dumnezeu şi toate fiinţele vii aparţinând tuturor speciilor care trăiesc pe pământ.”

¹⁷ Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut cu toate creaturile care sunt pe suprafaţa pământului.”

¹⁸ Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, au fost: Sem, Ham şi Iafet. Ham a fost tatăl lui Canaan.

¹⁹ Din cei trei fiii ai lui Noe, s-au răspândit (de atunci) oameni pe tot pământul.

²⁰ Noe a început să lucreze pământul; şi a plantat o vie.

²¹ A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul lui.

²² Ham, tatăl lui Canaan, a văzut corpul gol al tatălui lui; şi le-a spus despre acest lucru celor doi fraţi ai lui care erau afară.

²³ Atunci Sem şi Iafet au luat o haină şi au pus-o pe umerii lor. Apoi au intrat în cort mergând cu spatele; şi astfel au acoperit corpul gol al tatălui lor. Pentru că feţele lor erau întoarse, ei nu au văzut corpul lui dezbrăcat.

²⁴ Noe s-a trezit din beţie şi a aflat ce i-a făcut cel mai tânăr dintre fiii lui.

²⁵ Atunci el a zis: „Canaan să fie blestemat! El să fie sclavul fraţilor lui.”

²⁶ Noe a mai zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Sem care se numeşte Iahve! Iar Canaan să fie sclavul lui Sem.

²⁷ Dumnezeu să mărească teritoriul lui Iafet. El să locuiască în corturile lui Sem; şi Canaan să le fie sclav!”

²⁸ Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani după încetarea potopului.

²⁹ În total, Noe a trăit nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.

10

¹ Urmează genealogia fiilor lui Noe – Sem, Ham şi Iafet. Cei numiţi în continuare, au fost urmaşii care li s-au născut după potop.

² Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.

³ Fiii lui Gomer au fost: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.

⁴ Fiii lui Iavan au fost: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim.

⁵ Din aceştia s-au răspândit în teritoriile lor triburile de pe coastă, fiecare popor având limba lui şi fiind organizat pe clanuri în propriul lui teritoriu.

⁶ Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraiim, Put şi Canaan.

⁷ Fiii lui Cuş au fost: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca. Fiii lui Rama au fost: Şeba şi Dedan.

⁸ În familia lui Cuş s-a născut Nimrod. Acesta a devenit un om care avea o mare forţă pe pământ.

⁹ El a fost un remarcabil vânător înaintea lui Iahve. Acest fapt explică de ce se spune: „Ca Nimrod, remarcabil vânător înaintea lui Iahve.”

¹⁰ Primele teritorii reprezentative ale regatului lui, au fost: Babel, Erec, Accad şi Calne – în „ţara” Şinear.

¹¹ Din acea ţară provine Asur care a construit Ninive, Rehobot-Ir şi Cala.

¹² El a mai construit şi Resen, care este între Ninive şi Cala – marele oraş.

¹³ Din Miţraiim provin ludiţii, anamiţii, lehabiţii, naftuhiţii,

¹⁴ patrusiţii, casluhiţii şi caftoriţii; iar din casluhiţi provin filistenii.

¹⁵ În familia lui Canaan s-a născut Sidon. El a fost primul lui născut; şi apoi l-a avut pe Het.

¹⁶ Din acesta provin şi iebusiţii, amoriţii, ghirgasiţii,

¹⁷ hiviţii, archiţii, siniţii,

¹⁸ arvadiţii, ţemariţii şi hamatiţii. Apoi triburile canaaniţilor s-au dispersat.

¹⁹ Teritoriile lor se situau de la Sidon spre Gherar, mergând spre Gaza şi apoi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim – până în zona localităţii Laşa.

²⁰ Aceştia au fost urmaşii lui Ham, conform clanurilor şi limbilor lor, cu teritoriile pe care le ocupau în cadrul triburilor lor.

²¹ Şi în familia (lărgită a) lui Sem s-au născut fii. Sem era fratele mai mare al lui Iafet; şi a devenit strămoşul tuturor fiilor lui Eber.

²² Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpahşad, Lud şi Aram.

²³ Fiii lui Aram au fost: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.

²⁴ În familia lui Arpahşad s-a născut Şela; iar în familia lui Şela s-a născut Eber.

²⁵ În familia lui Eber s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că în timpul vieţii lui a fost împărţit pământul; iar numele fratelui lui era Ioctan.

²⁶ În familia lui Ioctan s-au născut: Almodad, Şelef, Haţar-Mavet, Iarah,

²⁷ Hadoram, Uzal, Dicla,

²⁸ Obal, Abimael, Şeba,

²⁹ Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.

³⁰ Regiunea în care locuiau aceştia începea de la Meşa şi continua până spre Sefar – muntele de la Est.

³¹ Aceştia au fost urmaşii lui Sem, conform clanurilor şi limbilor lor, cu teritoriile pe care le ocupau în cadrul triburilor lor.

³² Acestea au fost triburile provenite din fiii lui Noe, într-o prezentare care a inclus urmaşii lor în cadrul clanurilor de care au aparţinut. Din aceştia s-au răspândit popoarele pe pământ după potop.

11

¹ Toţi oamenii care trăiau pe pământ (atunci) vorbeau (iniţial) o singură limbă şi foloseau aceleaşi cuvinte.

² Venind dinspre Est, ei au găsit o câmpie în zona (care urma să se numească „ţara”) Şinear; şi s-au oprit să locuiască acolo.

³ Atunci au zis unul altuia: „Haideţi să facem cărămizi bine arse în foc.” Au produs astfel cărămizi care să înlocuiască pietrele; şi au folosit smoală ca liant.

⁴ Apoi au zis: „Haideţi să ne construim un oraş (înconjurat de ziduri) în care să facem un turn al cărui vârf să ajungă până la cer. Astfel ne vom face un nume şi nu vom fi împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului.”

⁵ Iahve a venit să vadă oraşul şi turnul pe care le construiau oamenii.

⁶ Atunci El a zis: „Ei formează un singur popor şi toţi folosesc aceeaşi limbă. Constatăm că au început să îşi pună în aplicare planul; şi în aceste condiţii, nimic nu le-ar obstrucţiona intenţiile.

⁷ Haidem să mergem între ei şi să le încurcăm acolo limba pe care o folosesc, pentru ca să nu se mai înţeleagă unul cu celălalt.”

⁸ Astfel, Iahve i-a împrăştiat de acolo pe toată suprafaţa pământului; şi de atunci încolo, ei au încetat să mai construiască oraşul.

⁹ Aşa se explică de ce oraşul a fost numit (ulterior) Babel – pentru că acolo Iahve a încurcat limba tuturor oamenilor care locuiau (atunci) pe pământ; şi astfel i-a determinat să se împrăştie pe toată suprafaţa lui.

¹⁰ Urmează acum prezentarea genealogiei lui Sem. La vârsta de o sută de ani, după doi ani de la potop, în familia lui Sem s-a născut Arpahşad.

¹¹ După naşterea lui Arpahşad, Sem a mai trăit cinci sute de ani; şi (în acest timp) i s-au născut alţi copii: atât fii, cât şi fiice.

¹² La vârsta de treizeci şi cinci de ani, în familia lui Arpahşad s-a născut Şela.

¹³ După naşterea lui Şela, Arpahşad a mai trăit patru sute trei ani; şi (în acest timp) i s-au născut alţi copii: atât fii, cât şi fiice.

¹⁴ La vârsta de treizeci de ani, în familia lui Şela s-a născut Eber.

¹⁵ După naşterea lui Eber, Şela a mai trăit patru sute trei ani; şi (în acest timp) i s-au născut alţi copii: atât fii, cât şi fiice.

¹⁶ La vârsta de treizeci şi patru de ani, în familia lui Eber s-a născut Peleg.

¹⁷ După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani; şi (în acest timp) i s-au născut alţi copii: atât fii, cât şi fiice.

¹⁸ La vârsta de treizeci de ani, în familia lui Peleg s-a născut Reu.

¹⁹ După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani; şi (în acest timp) i s-au născut alţi copii: atât fii, cât şi fiice.

²⁰ La vârsta de treizeci şi doi de ani, în familia lui Reu s-a născut Serug.

²¹ După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani; şi (în acest timp) i s-au născut alţi copii: atât fii, cât şi fiice.

²² La vârsta de treizeci de ani, în familia lui Serug s-a născut Nahor.

²³ După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi (în acest timp) i s-au născut alţi copii: atât fii, cât şi fiice.

²⁴ La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, în familia lui Nahor s-a născut Terah.

²⁵ După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi (în acest timp) i s-au născut alţi copii: atât fii, cât şi fiice.

²⁶ La vârsta de şaptezeci de ani, în familia lui Terah s-au născut Avram, Nahor şi Haran.

²⁷ Acum urmează genealogia lui Terah. Terah a fost tatăl lui Avram, al lui Nahor şi al lui Haran. Haran a fost tatăl lui Lot.

²⁸ Haran a murit înaintea tatălui lui, numit Terah, în zona unde s-a născut. Ea se afla în Ur – o localitate din teritoriul numit Caldeea.

²⁹ Atât Avram cât şi Nahor, şi-au luat câte o soţie. Numele soţiei lui Avram era Sarai; iar numele soţiei lui Nahor era Milca. Aceasta era fiica lui Haran care le mai avea pe Milca şi pe Isca.

³⁰ Sarai era sterilă; (şi astfel) ea nu (putea) avea copii.

³¹ Terah a plecat din localitatea Ur care era inclusă în teritoriul numit Caldeea, intenţionând să ajungă în Canaan. Împreună cu el a luat pe fiul lui numit Avraam, pe nepotul acestuia numit Lot şi pe Sarai – nora lui şi în acelaşi timp soţia fiului lui (Avraam). Dar ajungând în Haran, au decis să îşi stabilească locuinţa acolo.

³² Terah a trăit două sute cinci ani; apoi a murit în Haran.

12

¹ Iahve îi zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, dintre rudele tale şi din familia tatălui tău; şi (astfel) vino în ţara pe care ţi-o voi arăta!

² Din tine voi face un mare popor şi te voi binecuvânta. Voi face ca numele tău să fie semnificativ (între ceilalţi oameni); şi vei fi o binecuvântare.

³ Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta; dar îl voi blestema pe acela care te va blestema. Prin tine vor fi binecuvântate toate popoarele care există pe suprafaţa pământului!”

⁴ Avram a plecat, aşa cum îi spusese Iahve; dar a venit şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a plecat din Haran.

⁵ El a mers împreună cu soţia lui – Sarai – şi cu nepotul Lot, ducând cu ei spre Canaan toate lucrurile pe care le adunaseră şi toţi sclavii obţinuţi în Haran; şi (astfel) au ajuns acolo.

⁶ Avram a călătorit prin acest teritoriu până la stejarul lui More din Sihem. În acele vremuri, canaaniţii (încă) erau în acea „ţară”.

⁷ Iahve i S-a revelat lui Avram zicându-i: „Voi da această «ţară» (ca proprietate) «seminţei» tale!” Avram a construit în acel loc un altar (închinat) lui Iahve care i Se revelase.

⁸ Apoi a plecat spre munte, la Est faţă de (localitatea care s-a numit mai târziu) Betel; şi şi-a instalat cortul acolo. Şi-a stabilit „locuinţa” având „Betelul” la Vest şi localitatea (numită mai târziu) Ai la Est. El a construit (şi) acolo un altar (dedicat) Iahve, invocându-I numele.

⁹ Apoi Avram a continuat să se deplaseze spre Neghev.

¹⁰ În acea zonă a venit o foamete; şi pentru că ea făcea foarte dificilă supravieţuirea, Avram s-a dus în Egipt ca să locuiască acolo pentru un anumit timp.

¹¹ Când se apropiau de Egipt, Avram i-a zis soţiei lui numită Sarai: „Ştiu că eşti o femeie frumoasă.

¹² Când te vor vedea egiptenii şi vor înţelege că eşti soţia mea, pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa să trăieşti.

¹³ Spune despre tine că eşti sora mea; şi fă astfel să fiu apreciat (de ei) din cauza ta. Astfel, datorită ţie, viaţa mea va fi salvată (de la moarte).”

¹⁴ Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai era foarte frumoasă.

¹⁵ Conducătorii subordonaţi faraonului au văzut-o şi i-au lăudat-o. Astfel ea a fost adusă în casa lui.

¹⁶ Faraon l-a tratat bine pe Avram din cauza ei; şi i-a dat oi, boi, măgari, măgăriţe, sclavi, sclave şi cămile.

¹⁷ Dar din cauza soţiei lui Avram numită Sarai, Iahve a lovit faraonul şi familia lui cu dezastre.

¹⁸ Atunci faraonul l-a chemat pe Avram şi l-a întrebat: „De ce ai procedat astfel? De ce nu mi-ai spus că ea este soţia ta?

¹⁹ De ce ai pretins că este sora ta şi m-ai determinat astfel să o iau ca soţie? Acum ia-ţi soţia şi pleacă!”

²⁰ Faraon le-a dat porunci oamenilor din subordinea lui cu privire la Avram; iar aceştia l-au alungat atât pe el, cât şi pe soţia lui, împreună cu tot ce aveau.

13

¹ Avram a mers cu soţia lui din Egipt în Neghev, transportând împreună cu ei tot ce aveau; iar Lot a continuat să călătorească împreună cu ei.

² Avram era foarte bogat în turme, în argint şi în aur.

³ Din Neghev, el a mers până la Betel – la locul în care şi-a instalat cortul la început – între Betel şi Ai.

⁴ Acolo a făcut un altar şi a invocat numele lui Iahve.

⁵ Lot, care călătorise împreună cu Avram, avea şi el turme de oi, cirezi de boi şi corturi.

⁶ Dar zona în care locuiau ei, nu era suficient de mare (pentru amândoi). Aveau adunate atâtea lucruri, încât nu mai puteau locui împreună.

⁷ Atunci s-a declanşat o ceartă între păstorii turmelor lui Avram şi păstorii turmelor lui Lot. În acele vremuri, canaaniţii şi fereziţii locuiau în Canaan.

⁸ Atunci Avram i-a zis lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, nici între păstorii mei şi păstorii tăi; pentru că suntem «fraţi».

⁹ Oare nu este toată această zonă la discreţia ta? Te rog să te desparţi de mine. Dacă tu vei merge spre stânga, eu mă voi duce spre dreapta; iar dacă tu te vei deplasa la dreapta, eu voi merge la stânga.”

¹⁰ Ridicându-şi capul, Lot a privit; şi a văzut că toată Câmpia Iordanului până în zona numită Ţoar, era bine udată – ca un echivalent al grădinii lui Iahve, aşa cum era considerat Egiptul. Aceasta era situaţia acolo, înainte ca Iahve să fi distrus Sodoma şi Gomora.

¹¹ Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a plecat spre Est. Şi astfel s-au despărţit unul de celălalt.

¹² Avram a locuit în Canaan, în timp ce Lot a locuit în zona oraşelor din câmpie. Acolo unde el şi-a stabilit cortul, erau aproape de Sodoma.

¹³ Oamenii din Sodoma erau răi şi păcătuiau foarte mult împotriva lui Iahve.

¹⁴ După ce Lot s-a despărţit de Avram, Iahve i-a spus: „Ridică-te şi priveşte din locul în care eşti. Uită-te spre Nord şi spre Sud, spre Est şi spre Vest.

¹⁵ Toată zona pe care o vezi, ţi-o voi da atât ţie, cât şi (implicit) «seminţei» tale pentru totdeauna.

¹⁶ Îi voi face pe urmaşii tăi (atât de mulţi), încât vor fi ca particulele de praf ale pământului. Deci dacă cineva poate număra aceste mici părţi din care este compus pământul, atunci şi descendenţii tăi vor putea fi număraţi.

¹⁷ Ridică-te, deplasează-te prin «ţară» în lungimea şi în lăţimea ei, pentru că ţie ţi-o voi da!”

¹⁸ Astfel, Avram şi-a mutat cortul şi a venit să se stabilească lângă stejarii lui Mamre, în Hebron. Acolo a construit un altar (dedicat) lui Iahve.

14

¹ În vremea când Amrafel era regele Şinearului, Arioc rege în Elasar, Chedorlaomer rege în Elam şi Tidal rege în Goiim,

² a fost o luptă (a acestora) împotriva regilor Bera din Sodoma, Birşa din Gomora, Şinab din Adma, Şemeber din Ţeboim şi împotriva regelui din Bela, adică Ţoar.

³ Aceştia din a doua enumerare, au făcut o coaliţie în valea Sidim care s-a mai numit şi Marea Sărată.

⁴ Ei fuseseră subordonaţi lui Chedorlaomer timp de doisprezece ani; dar în al treisprezecelea an s-au revoltat împotriva lui.

⁵ În al paisprezecelea an, Chedorlaomer şi regii din coaliţia acestuia au venit şi i-au înfrânt pe refaiţi la Aştarot-Carnaim, pe zuziţi la Ham şi pe emiţi la Şave Chiriataiim.

⁶ Au făcut acelaşi lucru cu horiţii în zona muntoasă care cuprindea Seirul până la El-Paran care se învecina cu deşertul.

⁷ Întorcându-se, au venit la En-Mişpat sau Cadeş, unde au cucerit tot teritoriul amaleciţilor şi pe al amoriţilor care locuiau în Haţaţon-Tamar.

⁸ Atunci regii din Sodoma, din Gomora, din Adma, din Ţeboim şi din Bela care s-a mai numit şi Ţoar, au venit în valea Sidim şi s-au pregătit de luptă.

⁹ Aveau împotriva lor o coaliţie formată din regii Chedorlaomer din Elam, Tidal din Goiim, Amrafel din Şinear şi Arioc din Elasar. Deci erau patru regi împotriva a cinci.

¹⁰ Valea Sidim era plină de gropi cu smoală. Atunci când regii din Sodoma şi din Gomora au fugit, unii dintre oamenii lor au căzut în acele gropi; iar ceilalţi au fugit spre munte.

¹¹ Atunci cei patru regi au capturat toate bunurile din Sodoma şi din Gomora. După ce le-au luat şi toate proviziile lor de hrană, au plecat.

¹² Ei l-au luat ca prizonier şi pe Lot care era nepotul lui Avram. L-au capturat din Sodoma unde locuia, luându-l împreună cu bunurile lui; apoi au plecat.

¹³ Un om care a scăpat viu din conflict, a venit la evreul Avram şi l-a informat despre ce s-a întâmplat. Atunci Avram locuia lângă stejarii amoritului Mamre care era fratele lui Eşcol şi al lui Aner. Ei erau aliaţii lui Avram.

¹⁴ Când a auzit Avram că nepotul lui fusese luat prizonier, a echipat şi a pregătit pentru luptă trei sute optsprezece sclavi (tineri) care fuseseră născuţi între cei pe care îi avea în proprietate; şi astfel a plecat în urmărire până la „Dan”.

¹⁵ El i-a împărţit în mai multe grupuri, i-a atacat pe regi noaptea, i-a alungat şi i-a urmărit până la Hoba, care este la nordul Damascului.

¹⁶ Avram a recuperat toate bunurile care fuseseră capturate. Şi împreună cu acestea, l-a adus înapoi şi pe nepotul lui numit Lot. I-a redat astfel toate bunurile, salvând apoi atât pe femei, cât şi pe ceilalţi oameni (din Sodoma).

¹⁷ După ce Avram s-a întors de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a regilor coalizaţi cu el, regele din Sodoma venea în întâmpinarea lui în valea Şave, adică Valea Regelui.

¹⁸ Melhisedec, regele Salemului venise şi el, aducând pâine şi vin. Acest Melhisedec era (în acelaşi timp şi) preot al Dumnezeului-Foarte-Înalt.

¹⁹ El l-a binecuvântat pe Avram, zicând: „Avram să fie binecuvântat de Dumnezeul-Foarte-Înalt care este Creatorul cerului şi al pământului.

²⁰ Să fii binecuvântat Dumnezeul-Foarte-Înalt, Cel care te-a făcut capabil să obţii victoria împotriva duşmanilor (noştri)!” Atunci Avram i-a dat (lui Melhisedec) a zecea parte din tot ce avea.

²¹ Apoi regele din Sodoma i-a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi păstrează bunurile pentru tine!”

²² Dar Avram i-a răspuns regelui Sodomei: „Am pronunţat un jurământ în faţa lui Iahve care este Dumnezeul-Foarte-Înalt – Creatorul cerului şi al pământului;

²³ am zis atunci că nu voi lua nici măcar un fir de aţă sau vreo curea de sandală din tot ce este al tău. Nu vreau să pretinzi (cândva) că l-ai îmbogăţit pe Avram!

²⁴ Eu nu voi lua nimic, cu excepţia hranei pe care au mâncat-o oamenii mei şi a recompensei oferită celor care au mers împreună cu mine – Aner, Eşcol şi Mamre. Ei pot să îşi ia retribuţia pe care o merită!”

15

¹ După toate aceste întâmplări, Iahve i-a vorbit lui Avram într-o viziune, zicându-i: „Avram, să nu te temi; pentru că Eu sunt Cel care te protejează; şi tot Eu sunt recompensa ta care va fi foarte mare!”

² Avram I-a răspuns: „Doamne, Iahve, ce (urmaş) îmi vei da? Pun această întrebare constatând că urmează să mor fără copii; iar (în aceste condiţii) moştenitorul averilor mele este Eliezer din Damasc?”

³ Avram a continuat, zicând: „Nu mi-ai dat niciun urmaş; şi în consecinţă, un sclav provenit dintre cei pe care îi am în proprietate, va fi moştenitorul meu!”

⁴ Dar Iahve i-a răspuns: „Nu el va fi moştenitorul tău; ci unul care va proveni din tine. Acela îţi va fi moştenitor!”

⁵ Apoi l-a dus afară şi i-a spus: „Uită-te la cer; şi dacă poţi, numără stelele!” Apoi El a continuat: „Urmaşii tăi vor ajunge să fie la fel de numeroşi ca ele!”

⁶ Avram L-a crezut pe Iahve; şi pentru acest fapt, El l-a considerat corect în relaţia cu Sine.

⁷ El i-a mai zis: „Eu sunt Iahve – Acela care te-a adus din Ur, din teritoriul numit Caldeea, ca să îţi dea această ţară ca moştenire.”

⁸ Avram L-a întrebat: „Iahve, Tu Cel care eşti Stăpân, cum voi şti că voi moşteni această ţară?”

⁹ Iahve a răspuns: „Adu-Mi o vacă tânără de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”

¹⁰ Avram a venit cu toate acestea, le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte; dar nu a despicat şi păsările.

¹¹ Când au venit păsările răpitoare să ia acele jumătăţi de animale, Avram le-a alungat.

¹² În timp ce apunea soarele, Avram a adormit profund, experimentând coşmarul unui mare întuneric.

¹³ Atunci Iahve i-a zis: „Să ştii că urmaşii tăi vor trăi ca străini într-o ţară care nu va fi a lor. Acolo vor fi sclavi şi vor suporta exploatarea (altora) pentru un timp de patru sute de ani.

¹⁴ Dar Eu voi judeca pe poporul căruia îi vor sluji! Apoi vor pleca de acolo cu mari bogăţii!

¹⁵ (Până atunci), tu vei merge în pace acolo unde au ajuns şi strămoşii tăi. Vei fi înmormântat după ce îţi vei trăi fericit anii bătrâneţii.

¹⁶ Urmaşii tăi se vor întoarce aici când vor ajunge la a patra generaţie; pentru că (acum) nedreptatea amoriţilor nu a ajuns încă la limita maximă (admisibilă).”

¹⁷ Când a apus soarele şi s-a făcut întuneric, a trecut o flacără printre acele bucăţi; şi a însoţit-o un fum ca al unui cuptor.

¹⁸ În acea zi, Iahve a ratificat un legământ cu Avram, zicând: „Voi da această ţară «seminţei» tale. Teritoriul ei va fi de la Râul Egiptului până la Râul Mare, adică până la Eufrat.

¹⁹ Împreună cu ea îţi voi da pe cheniţi, pe cheniziţi, pe cadmoniţi,

²⁰ pe hitiţi, pe fereziţi, pe refaimiţi,

²¹ pe amoriţi, pe canaaniţi, pe ghirgasiţi şi pe iebusiţi.”

16

¹ Soţia lui Avram numită Sarai, nu îi născuse acestuia copii. Dar ea avea o sclavă egipteancă numită Agar.

² Sara i-a spus lui Avram: „Iahve nu mi-a permis să am copii. Te rog să intri la sclava mea; şi poate voi primi astfel copii prin ea!” Avram a făcut ce i-a propus Sarai.

³ După zece ani în care a locuit în Canaan, soţia lui numită Sarai, a luat-o pe egipteanca Agar care îi era sclavă, şi i-a dat-o ca soţie soţului ei numit Avram.

⁴ El a avut relaţii intime cu Agar care ulterior a rămas însărcinată. Când a constatat că este însărcinată, Agar şi-a desconsiderat stăpâna.

⁵ Atunci Sarai i-a spus lui Avram: „Să vină peste tine răul care mi se face acum! Ţi-am dat-o în braţe pe sclava mea; şi după ce a descoperit că a rămas însărcinată, mă desconsideră! Iahve să judece între mine şi tine!”

⁶ Avram a răspuns soţiei lui numită Sarai: „Ai toată autoritatea faţă de sclava ta; fă-i ce consideri că trebuie!” De atunci încolo, Sarai a exploatat-o excesiv pe Agar, care a fugit de la ea.

⁷ Îngerul lui Iahve a găsit-o în deşert, lângă un izvor de apă. Acela era izvorul de lângă drumul care conduce la Şur.

⁸ Îngerul a întrebat-o: „Agar, sclava Saraiei, de unde vii şi unde mergi?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea, Sarai!”

⁹ Îngerul lui Iahve i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta şi stai acolo ascultând de ea!”

¹⁰ El a adăugat: „Voi înmulţi atât de mult pe urmaşii tăi, încât nu vor putea fi număraţi.”

¹¹ Îngerul lui Iahve i-a mai spus: „Să ştii că vei naşte un fiu. Îi vei pune numele Ismael; pentru că Iahve a observat cum ai fost exploatată.

¹² El va trăi ca un măgar sălbatic. Va fi în conflict cu toţi ceilalţi; şi toţi oamenii vor fi împotriva lui. Va locui separat de toţi fraţii lui!”

¹³ Agar L-a numit pe Iahve care i-a vorbit, „Dumnezeul care mă vede”, pentru că îşi zisese: „L-am văzut în mod real aici pe Cel care mă vede.”

¹⁴ Acest fapt explică de ce acea fântână a fost numită Beer Lahai-Roi. Ea se află între Cadeş şi Bered.

¹⁵ Agar i-a născut lui Avram un fiu. El l-a numit Ismael.

¹⁶ Avram avea optzeci şi şase de ani când i l-a născut Agar pe Ismael.

17

¹ Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Iahve i S-a revelat acestuia şi (apoi) i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Omnipotent. Umblă înaintea Mea şi trăieşte(-ţi viaţa într-un mod) corect.

² Eu voi face (să fie pus în aplicare acel) legământ (făcut) cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.”

³ Atunci Avram s-a închinat până la pământ înaintea lui Dumnezeu; iar El i-a zis:

⁴ „În ce Mă priveşte, aceasta este partea Mea în cadrul legământului făcut cu tine: tu vei fi tatăl multor naţiuni.

⁵ Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam; pentru că te-am făcut (să fii) tatăl multor popoare.

⁶ Voi face ca din tine să vină în existenţă foarte mulţi urmaşi. Ei vor forma multe naţiuni. Şi vor fi chiar regi care îşi vor avea originea în tine.

⁷ Voi ratifica un legământ etern cu tine şi cu urmaşii tăi. Acest legământ va fi valabil pentru toate generaţiile care vor urma după tine. În baza lui, Eu voi fi atât Dumnezeul tău, cât şi al descendenţilor tăi.

⁸ Ţie şi urmaşului tău, voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, ca pe o proprietate eternă. Mă refer la tot teritoriul numit Canaan. Şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”

⁹ Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam: „Partea ta este să respecţi ce prevede legământul Meu. Cer acest lucru nu numai ţie, ci şi urmaşilor tăi din toate generaţiile care se vor succeda.

¹⁰ Concret, partea din legământul Meu făcut cu tine şi cu urmaşii tăi, pe care trebuie să o respectaţi, este aceasta: fiecare bărbat dintre voi să fie circumcis.

¹¹ Să vă faceţi această circumcizie care înseamnă tăierea pielii care acoperă partea exterioară a penisului vostru. Ea va fi un semn al legământului Meu (făcut) cu voi.

¹² În toate generaţiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis la vârsta de opt zile – indiferent că va fi născut între cei din familia ta sau că nu îi va aparţine – în cazul în care a fost cumpărat cu argint de la vreun străin.

¹³ Trebuie să fie circumcişi atât cel născut în familia (lărgită a) ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Acest legământ al Meu care este identificat în carnea voastră, va fi valabil permanent.

¹⁴ Orice băiat care nu este tăiat în jurul pielii care acoperă partea exterioară a penisului lui, să fie eliminat din poporul de care aparţine; pentru că el a încălcat astfel legământul Meu.”

¹⁵ Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam: „Îţi spun ceva şi în legătură cu Sarai, soţia ta: de acum încolo să nu o mai numeşti Sarai; ci numele ei va fi Sara.

¹⁶ Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. Ca urmare a faptului că o voi binecuvânta, ea va deveni mama unor naţiuni; şi chiar unii regi ai popoarelor vor proveni din ea.”

¹⁷ Atunci Avraam s-a închinat (lui Iahve) până la pământ, a râs şi şi-a zis în sine: „Mai este posibil să i se nască vreun copil unui om de o sută de ani? Poate oare Sara, care este în vârstă de nouăzeci de ani, să mai aibă (de-acum încolo) vreun copil?”

¹⁸ Apoi el a zis lui Iahve: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!”

¹⁹ Dar Dumnezeu i-a răspuns: „Este o certitudine că Sara îţi va naşte un fiu; şi să îi pui numele Isaac. Eu voi ratifica un legământ etern cu el şi cu descendentul lui.

²⁰ Te-am ascultat şi referitor la Ismael. Îl voi binecuvânta şi îl voi face să aibă foarte mulţi urmaşi. El va fi strămoş comun pentru doisprezece prinţi; şi Eu îl voi face (să devină) o mare naţiune.

²¹ Totuşi, voi ratifica legământul Meu cu Isaac – cel pe care îl va naşte Sara anul viitor, în această perioadă.”

²² Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S-a înălţat de la el.

²³ Chiar în acea zi, Avraam a circumcis pe fiul lui numit Ismael, apoi pe toţi bărbaţii născuţi între cei care aparţineau familiei lui, ca şi pe aceia care fuseseră cumpăraţi cu argintul lui – făcând exact cum îi poruncise Dumnezeu.

²⁴ Atunci când a fost circumcis, Avraam avea nouăzeci şi nouă de ani,

²⁵ iar fiul lui numit Ismael avea treisprezece ani.

²⁶ Avraam şi fiul lui au fost circumcişi chiar în acea zi.

²⁷ Au fost circumcişi împreună cu el toţi bărbaţii care aparţineau familiei lui, atât cei născuţi între sclavii din proprietate, cât şi cei cumpăraţi (ulterior) cu argint de la străini.

18

¹ Iahve i S-a revelat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, în timp ce acesta stătea la intrarea cortului lui în perioada de caniculă a zilei.

² Privind, Avraam a văzut trei bărbaţi (venind) în apropierea zonei (taberei) lui. Imediat după ce i-a observat, a alergat de la intrarea cortului ca să îi întâmpine; şi s-a aplecat până la pământ (în faţa lor).

³ El a zis: „Doamne, dacă sunt acceptat de Tine, Te rog să nu treci pe lângă sclavul Tău.

⁴ Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vi se spele picioarele; şi să vă odihniţi sub copac.

⁵ Aş vrea să aduc nişte mâncare, ca să vă refaceţi forţele. Apoi puteţi merge mai departe. Consider că aţi venit la slujitorul vostru pentru că (tocmai) de aceste lucruri aveţi nevoie!” Ei i-au răspuns: „Da, exact aceasta este realitatea. Fă aşa cum ai spus.”

⁶ Avraam s-a dus rapid în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făină, frământă şi fă pâine.”

⁷ El a alergat la turmă şi a luat de-acolo un viţel care avea carnea fragedă şi bună. Apoi i l-a dat unui sclav care l-a gătit rapid.

⁸ Împreună cu viţelul pe care îl pregătise, Avraam a adus unt şi lapte; apoi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac.

⁹ Ei l-au întrebat: „Unde este Sara – soţia ta?” El a răspuns: „Acolo, în cort.”

¹⁰ Apoi unul dintre ei a zis: „Anul viitor, în această perioadă, Mă voi întoarce la tine; şi atunci Sara, soţia ta, va avea (deja) un fiu.” Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui.

¹¹ Avraam şi Sara erau bătrâni, avansaţi în vârstă. Sara trecuse de vârsta când putea concepe copii.

¹² Acest fapt explică de ce Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum când am îmbătrânit, iar bărbatul – stăpânul meu – este (şi el) bătrân, oare mai pot avea dorinţe sexuale?”

¹³ Iahve l-a întrebat pe Avraam: „De ce a râs Sara contestând posibilitatea de a avea un copil acum când este bătrână?

¹⁴ Oare este ceva prea dificil (de realizat) pentru Iahve? Anul viitor, în acest sezon, Mă voi întoarce la tine; iar Sara va avea (atunci) un fiu.”

¹⁵ Dar pentru că se temea, Sara a negat, zicând: „Nu am râs!” Dar El a replicat, zicându-i: „Ba da, ai râs!”

¹⁶ Când au plecat de acolo, acei bărbaţi au privit spre Sodoma; iar Avraam a mers împreună cu ei ca să îi conducă.

¹⁷ Atunci Iahve a zis: „Oare Îmi pot permite să ascund de Avraam ce urmează să fac?

¹⁸ Despre el ştiu că va deveni un popor mare care va avea forţă; şi că prin el vor fi binecuvântate toate naţiunile care vor trăi pe suprafaţa pământului.

¹⁹ Cunosc (anticipat) despre el că va porunci copiilor şi (tuturor) urmaşilor lui să respecte şi să perpetueze stilul de viaţă care este plăcut lui Iahve, făcând ce este drept şi corect; pentru ca astfel, El să îi dea lui Avraam ce i-a promis.”

²⁰ Atunci Iahve a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei se măreşte (constant), iar păcatul lor este foarte mare!

²¹ Trebuie să merg acolo să văd dacă situaţia lor este conform veştii care a ajuns până la Mine; iar dacă ea nu se va confirma, voi şti.”

²² Acei bărbaţi s-au întors (de la Avraam) şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas înaintea lui Iahve.

²³ Avraam „s-a apropiat” de El, zicând: „Oare vei distruge Tu şi pe omul corect împreună cu cel rău?

²⁴ Este posibil să existe în oraş cincizeci de oameni corecţi. În acest caz, îl vei distruge şi nu îl vei scăpa având în vedere pe cei cincizeci de oameni corecţi care sunt acolo?

²⁵ Nu-mi imaginez că vei decide să faci acest lucru. Tu nu Îţi poţi permite să omori pe omul corect împreună cu cel rău, tratând pe cel bun la fel ca pe cel rău! Sper că nu vei proceda aşa! Oare Acela care este Judecătorul întregului pământ, nu va lua decizii corecte?”

²⁶ Iahve i-a răspuns: „Dacă voi găsi în oraşul Sodoma cincizeci de oameni corecţi, voi scăpa (de la dezastru) toată acea zonă datorită lor!”

²⁷ Avraam a spus: „Acum, dacă tot am avut curajul să îi vorbesc lui Iahve, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă,

²⁸ să presupunem că dintre cei cincizeci (de oameni corecţi), vor lipsi cinci. În această situaţie, vei distruge tot oraşul pentru că lipsesc cei cinci?” El i-a răspuns: „Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni corecţi, nu îl voi distruge.”

²⁹ Avraam a vorbit din nou, zicând: „Poate vor fi acolo numai patruzeci…” Iahve i-a răspuns: „Dacă există acolo cei patruzeci (de oameni corecţi), nu îl voi distruge.”

³⁰ Avraam I-a zis: „Să nu se mânie Iahve dacă voi continua să vorbesc. Poate vor fi acolo doar treizeci (de oameni corecţi)…” El i-a răspuns: „Dacă voi găsi acolo treizeci de oameni corecţi, nu îl voi distruge.”

³¹ Avraam a continuat, zicând: „Acum, pentru că am avut curajul să îi vorbesc lui Iahve, mă gândesc şi la situaţia în care vor fi găsiţi acolo doar douăzeci (de oameni corecţi).” Iar Iahve a zis: „Dacă vor exista aceşti douăzeci (de oameni corecţi), nu voi distruge oraşul.”

³² Avraam a mai zis: „Să nu se mânie Iahve dacă mai vorbesc o singură dată. Este posibil să existe în oraş numai zece oameni drepţi…” El i-a răspuns: „Nu îl voi distruge dacă vor exista acolo cei zece (oameni corecţi).”

³³ După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Iahve a plecat; iar Avraam s-a întors la locuinţa lui.

19

¹ Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara. Lot locuia lângă poarta acestui oraş. Când i-a văzut, s-a dus să îi întâmpine şi li s-a închinat (aplecându-se) până la pământ.

² Apoi le-a zis: „Stăpânii mei, vă rog să treceţi şi pe la casa slujitorului vostru. Puteţi astfel să vă spălaţi picioarele şi apoi să rămâneţi aici în timpul nopţii. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul.” Ei i-au răspuns: „Nu; ci vom sta toată noaptea în afara oraşului.”

³ Dar Lot a insistat foarte mult şi i-a determinat astfel să se întoarcă împreună cu el. Apoi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa şi a copt azime; iar ei au mâncat.

⁴ Dar înainte ca aceştia să se culce, toţi bărbaţii din oraşul Sodoma – atât tinerii cât şi bătrânii – au înconjurat casa.

⁵ L-au strigat pe Lot, întrebându-l: „Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Adu-i afară la noi ca să întreţinem relaţii sexuale cu ei.”

⁶ Atunci Lot a ieşit şi apoi a închis uşa casei.

⁷ El le-a zis: „Vă rog, fraţilor, nu faceţi un asemenea rău.

⁸ Am două fiice care nu au avut relaţii sexuale cu vreun bărbat. Permiteţi-mi să vi le aduc; şi procedaţi cu ele cum vă place. Dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi; pentru că ei au venit (doar) să se adăpostească (o noapte) sub acoperişul meu!”

⁹ Ei i-au răspuns: „Pleacă de-aici. Tu eşti unul care locuieşti între noi ca străin; şi (deja) te consideri judecătorul nostru! Ne vom comporta cu tine mai rău decât cu ei!” Atunci l-au împins cu mare forţă pe Lot; şi apoi s-au apropiat ca să îi spargă uşa.

¹⁰ Dar acei bărbaţi din interior şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa.

¹¹ Apoi i-au lovit cu orbire pe bărbaţii care erau la uşa casei – atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni. Astfel, aceştia nu au mai putut să găsească uşa.

¹² Atunci bărbaţi care erau în casa lui Lot, i-au zis: „Mai ai pe altcineva în oraş – gineri, fii, fiice, sau alte persoane (rude cu tine)? Scoate-i din acest loc!

¹³ Să ştii că urmează să îl distrugem! Vom face acest lucru pentru că plângerea împotriva acestui popor a devenit foarte mare înaintea lui Iahve!”

¹⁴ Lot a plecat şi a vorbit cu bărbaţii care erau căsătoriţi cu fiicele lui, zicându-le: „Sculaţi-vă şi plecaţi din această zonă; pentru că oraşul urmează să fie distrus de Iahve!” Dar ginerii lui au crezut că glumeşte.

¹⁵ Când a început să apară lumina acelei zile, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicându-i: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale care sunt aici, (şi pleacă) pentru ca să nu fi distrus şi tu de pedeapsa care va veni împotriva oraşului!”

¹⁶ Dar pentru că el întârzia (să plece), acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale lor; şi astfel i-au dus în exteriorul oraşului. Au procedat aşa cu ei, pentru că Iahve dorea să îi salveze.

¹⁷ Imediat după ce i-au scos din oraş, Unul dintre ei a zis: „Fugi ca să îţi salvezi viaţa! Să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în niciun loc din câmpie. Fugi spre munte; pentru că altfel vei fi (şi tu) distrus!”

¹⁸ Lot I-a răspuns: „Doamne, Te rog, nu acolo!

¹⁹ Slujitorul Tău a observat că beneficiază de bunăvoinţă din partea Ta. Constat că Tu Ţi-ai arătat astfel mila faţă de mine, salvându-mi viaţa. Dar să ştii că nu pot ajunge la munte prin fugă înainte ca dezastrul să mă ajungă din urmă; şi voi muri!

²⁰ Acel oraş (pe care-l vedem) este destul de aproape ca să pot fugi în el; şi este mic. Permite-mi să fug acolo. Este atât de mic! Aşa îmi voi putea salva viaţa!”

²¹ El i-a zis: „Bine. Îţi aprob şi această cerere; şi nu voi distruge oraşul despre care ai vorbit.

²² Grăbeşte-te! Fugi în el; pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo!” Aşa se explică de ce oraşul a fost numit Ţoar.

²³ Când a intrat Lot în Ţoar, deja răsărea soarele.

²⁴ Atunci Iahve a făcut să plouă foc şi sulf din cer de la El – atât peste Sodoma, cât şi peste Gomora.

²⁵ Astfel, El a distrus acele oraşe din toată câmpia şi pe toţi locuitorii lor împreună cu toate plantele care creşteau pe pământ.

²⁶ Soţia lui Lot s-a uitat înapoi; şi (instant) a fost transformată într-un stâlp de sare.

²⁷ Avraam s-a sculat dimineaţă devreme şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea lui Iahve.

²⁸ A privit de acolo în jos spre Sodoma, spre Gomora şi spre toată zona câmpiei. Atunci a văzut ridicându-se de pe pământ un fum dens care semăna cu cel produs de un cuptor (în care ard lemne).

²⁹ Atunci când Dumnezeu a distrus oraşele din (acea) câmpie, Şi-a amintit de (discuţia cu) Avraam; şi a decis să îl scoată pe Lot din mijlocul dezastrului care a venit peste zona oraşelor în care locuise acesta.

³⁰ Lot a ieşit din Ţoar împreună cu cele două fiice ale lui şi şi-a stabilit locuinţa pe munte, pentru că îi era frică să rămână în Ţoar. A locuit împreună cu ele într-o peşteră.

³¹ Cea mai mare dintre fiicele lui i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu există în această zonă nici măcar un bărbat care să poată avea relaţii intime cu noi aşa cum se procedează între oamenii de pe pământ.

³² Îţi propun să îl determinăm să bea vin şi apoi să ne culcăm cu el, pentru ca să concepem astfel copii care să provină de la el.”

³³ Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în acea noapte. Apoi cea mai mare s-a dus şi a întreţinut relaţii sexuale cu tatăl ei. El nu a ştiut (ce s-a întâmplat) nici când s-a culcat ea şi nici după ce s-a trezit.

³⁴ În următoarea zi, fiica cea mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu. Îţi propun să îl îmbătăm şi în această noapte; şi apoi să te duci şi tu să te culci cu el, pentru ca să avem astfel copii (care să provină) de la tatăl nostru.”

³⁵ Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în acea seară. Apoi cea mai mică s-a dus şi a avut relaţii sexuale cu el. Acesta nu a simţit (ce s-a întâmplat) nici când s-a culcat ea şi nici când s-a trezit.

³⁶ Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate în urma relaţiilor sexuale întreţinute cu tatăl lor.

³⁷ Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab. El este strămoşul moabiţilor de astăzi.

³⁸ Cea mai mică a născut şi ea un fiu pe care l-a numit Ben-Ami. El este strămoşul amoniţilor de astăzi.

20

¹ Avraam a plecat din acea zonă şi a ajuns în una care se învecina cu Neghev. Astfel, el a locuit pe un teritoriu care se situa între Cadeş şi Şur. În timp ce locuia ca străin între oamenii din Gherar,

² el le spunea despre soţia lui numită Sara, că îi este soră. Regele Abimelec din Gherar a trimis (nişte oameni) să i-o aducă pe Sara; şi astfel, acesta a luat-o ca soţie pentru el.

³ Dar Dumnezeu i-a apărut lui Abimelec noaptea într-un vis, zicându-i: „Vei muri din cauza femeii pe care ai luat-o ca soţie, pentru că ea este (deja) soţia altui bărbat”.

⁴ Dar pentru că nu avusese relaţii sexuale cu ea, Abimelec a zis: „Doamne, vei distruge Tu un popor nevinovat?

⁵ Nu mi-a spus el că este sora lui? Apoi chiar ea personal a declarat că el îi este frate! Am luat această decizie cu onestitate şi (Tu ştii că) sunt nevinovat!”

⁶ Atunci Dumnezeu i-a zis în (acel) vis: „Ştiu că ai procedat corect. Dar Eu nu ţi-am permis (până cum) să ai relaţii sexuale cu ea, ca să nu păcătuieşti împotriva Mea.

⁷ Acum, dă-i acelui bărbat soţia înapoi! Având în vedere faptul că este profet, el se va ruga pentru tine; şi vei trăi. Dar dacă nu i-o dai înapoi, să ştii că vei muri împreună cu toţi membrii familiei tale!”

⁸ Abimelec s-a trezit dimineaţa devreme, şi-a chemat toţi slujitorii din jurul lui şi le-a relatat despre tot ce se întâmplase. Atunci, acei bărbaţi au fost afectaţi de o mare frică.

⁹ Abimelec l-a chemat apoi pe Avraam; şi l-a întrebat: „Ce ne-ai făcut? Care este păcatul nostru comis împotriva ta, din cauza căruia să suport o vină atât de mare pentru mine şi pentru regatul meu? Te-ai comportat cu mine aşa cum nu trebuia!

¹⁰ Ce intenţionai atunci când ai procedat astfel?”

¹¹ Avraam i-a răspuns: „Am făcut acest lucru crezând că aici nu există frică de Dumnezeu; şi în consecinţă, mi-a fost frică de faptul că mă veţi omorî din cauza soţiei mele.

¹² De fapt, este adevărat că ea îmi este soră; dar numai în calitate de fiică a tatălui meu, nu şi a mamei mele. Şi astfel a ajuns să îmi fie soţie.

¹³ Atunci când Dumnezeu m-a chemat spunându-mi să plec din familia tatălui meu, i-am solicitat (soţiei mele) să accepte ca oriunde vom merge împreună, să spună despre mine că sunt fratele ei.”

¹⁴ Atunci Abimelec i-a dat-o înapoi lui Avraam pe soţia lui numită Sara; şi împreună cu ea, i-a oferit oi, boi, sclavi şi sclave.

¹⁵ Abimelec i-a zis: „Ţara mea este la discreţia ta; locuieşte în ea acolo unde îţi place.”

¹⁶ Iar Sarei i-a zis: „Să ştii că îi dau fratelui tău o mie de şecheli de argint. Ei sunt dovada oferită tuturor (oamenilor din zonă) că tu eşti total nevinovată (în acest caz).”

¹⁷ Atunci Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, iar El a vindecat atât pe Abimelec, cât şi pe soţia lui. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu sclavele acestuia, care au putut avea din nou copii;

¹⁸ pentru că din cauza Sarei care era soţia lui Avraam, Iahve făcuse sterile pe toate femeile care erau în slujba lui Abimelec.

21

¹ Iahve a avut grijă de Sara făcând să se întâmple exact ce i-a spus. El a realizat pentru ea ce îi promisese.

² Astfel, Sara a rămas însărcinată şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, exact în perioada despre care îi vorbise Dumnezeu.

³ Avraam l-a numit Isaac pe fiul lui, pe care i-l născuse Sara.

⁴ La opt zile după naşterea fiului lui numit Isaac, Avraam l-a circumcis aşa cum îi poruncise Dumnezeu.

⁵ Avraam avea o sută de ani când s-a născut fiul lui numit Isaac.

⁶ Sara a zis: „Dumnezeu mi-a dat motiv să râd; şi oricine va auzi despre ce s-a întâmplat, se va bucura împreună cu mine.”

⁷ Ea a continuat, zicând: „Cine ar fi conceput faptul că Sara, soţia lui Avraam, va alăpta copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe.”

⁸ Copilul a crescut şi a fost înţărcat. În ziua înţărcării lui Isaac, Avraam a organizat un mare banchet.

⁹ Atunci Sara a văzut că fiul născut lui Avraam de egipteanca Agar, se manifesta sfidător.

¹⁰ Ea i-a spus lui Avraam: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei; pentru că acesta nu va fi moştenitor (al averilor noastre) împreună cu fiul meu numit Isaac!”

¹¹ Acest fapt l-a deranjat mult pe Avraam, având în vedere că era vorba despre fiul lui.

¹² Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Nu fi neliniştit din cauza băiatului şi a sclavei tale; procedează exact cum îţi spune Sara; pentru că(, de fapt,) prin (urmaşii lui) Isaac se va dezvolta poporul care te va avea ca strămoş.

¹³ Referitor la fiul pe care îl ai de la sclava ta, să ştii că îl voi face strămoşul unui popor; pentru că şi el este urmaşul tău.”

¹⁴ Avraam s-a sculat dimineaţă devreme şi apoi a dat Agarei nişte pâini şi un burduf cu apă. După ce i le-a pus pe umăr, a determinat-o să plece de la el împreună cu copilul. Ea a plecat şi a rătăcit prin deşertul (numit mai târziu) Beer-Şeba.

¹⁵ Când s-a terminat apa din burduf, Agar a pus copilul sub un arbust.

¹⁶ Apoi s-a depărtat de el la o distanţă aproximativ egală cu aceea pe care o parcurge săgeata lansată de un arc. Ea îşi zicea: „Să nu văd cum îmi moare copilul!” Şi stând acolo, a început să plângă.

¹⁷ Dumnezeu a auzit vocea copilului. Atunci Îngerul Lui a strigat-o pe Agar din cer, zicând: „Agar, ce se întâmplă (cu tine)? Să nu îţi fie frică pentru viaţa băiatului; să ştii că Dumnezeu i-a auzit vocea în locul unde se află.

¹⁸ Scoală-te (de-aici), ridică băiatul (din locul în care se află) şi ţine-l de mână. Voi face din el un mare popor.”

¹⁹ Apoi Dumnezeu „i-a deschis ochii”; şi astfel, ea a văzut apa unui izvor. S-a dus, a umplut burduful cu apă şi apoi i-a dat copilului să bea.

²⁰ Dumnezeu a avut grijă de copil. El a crescut şi a locuit în deşert, unde trăia vânând cu arcul.

²¹ Zona nisipoasă în care a trăit, se numea Paran; iar mama lui i-a adus ca soţie o femeie din Egipt.

²² În acea vreme, Abimelec, împreună cu Pihol care era comandantul armatei lui, i-au spus lui Avraam: „Constat că Dumnezeu te susţine în toate acţiunile tale.

²³ Jură-mi acum pe Dumnezeul tău că nu mă vei înşela, că vei rămâne consecvent corect atât faţă de copiii mei, cât şi faţă de urmaşii mei. Vreau să îmi mai juri că în această zonă în care locuieşti ca străin, te vei comporta faţă de mine cu bunătatea pe care am avut-o (întâi) eu faţă de tine.”

²⁴ Avraam a zis: „Jur!”.

²⁵ Dar apoi Avraam i-a reproşat lui Abimelec faptul că slujitorii acestuia luaseră abuziv în proprietatea lor o fântână cu apă.

²⁶ Abimelec i-a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut acest lucru. Nici tu nu mi-ai spus; iar eu nu am auzit despre acest fapt până acum.”

²⁷ Atunci Avraam a dat lui Abimelec oi şi boi, ratificând un legământ între ei doi.

²⁸ Avraam a selectat din turmă şapte oi tinere.

²⁹ Atunci Abimelec l-a întrebat: „Ce intenţionezi să faci cu aceste şapte oiţe pe care le-ai separat de turmă?”

³⁰ Avraam i-a răspuns: „Ţi le ofer din partea mea ca o garanţie a faptului că eu am săpat această fântână.”

³¹ Aşa se explică numele de Beer-Şeba (adică Izvorul Jurământului) dat acelei zone; pentru că cei doi au depus acolo un jurământ.

³² După ce au ratificat legământul în zona (numită ulterior) Beer-Şeba, Abimelec împreună cu Pihol care era comandantul armatei lui, au plecat întorcându-se în ţara filistenilor.

³³ Avraam a plantat o grădină în zona numită Beer-Şeba; şi acolo a invocat numele lui Iahve care este Dumnezeul etern.

³⁴ El a locuit apoi pentru mult timp ca străin în ţara filistenilor.

22

¹ După toate acestea, Dumnezeu l-a trecut pe Avraam printr-un examen, zicându-i: „Avraam!” El a răspuns: „Sunt aici(, Doamne).”

² Dumnezeu i-a spus: „Ia-l pe fiul tău care se numeşte Isaac şi care este singurul tău fiu ce provine din tine (şi Sara). Împreună cu acest fiu pe care-l iubeşti, du-te în zona Moria pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune; şi sacrifică-l acolo exact ca pe un animal oferit integral (pe altar).”

³ Avraam s-a sculat dimineaţa devreme şi a pus şaua pe măgar. Apoi i-a luat pe doi dintre slujitori împreună cu fiul lui numit Isaac, a tăiat lemne (de foc) pentru arderea integrală (a sacrificiului de pe altar) şi a plecat spre locul despre care îi spusese Dumnezeu.

⁴ A treia zi, Avraam a privit spre orizont şi a văzut locul de la mare distanţă.

⁵ Atunci el le-a zis slujitorilor: „Rămâneţi aici împreună cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina şi apoi ne vom întoarce la voi.”

⁶ Avraam a luat lemnele pentru sacrificiul care urma să ardă integral şi le-a pus în spatele fiului lui numit Isaac; iar el a dus focul şi cuţitul. Astfel se deplasau cei doi împreună.

⁷ Isaac i-a zis tatălui lui care se numea Avraam: „Tată!” El a răspuns: „Da, fiule.”. Atunci Isaac l-a întrebat: „Observ că avem focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru sacrificiul integral (de pe altar)?”

⁸ Avraam i-a răspuns: „Fiule, Dumnezeu în mod personal va avea grijă să ne ofere mielul pentru acest sacrificiu.” Şi astfel, cei doi şi-au continuat drumul împreună

⁹ până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l arătase lui Avraam. El a construit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. Apoi l-a legat pe fiul lui care se numea Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

¹⁰ Atunci şi-a întins mâna şi a luat cuţitul, intenţionând să îl înjunghie pe fiul lui.

¹¹ Dar Îngerul lui Iahve l-a strigat din cer: „Avraam! Avraam!” El a răspuns: „Sunt aici.”

¹² Atunci Îngerul i-a zis: „Să nu pui mâna pe copil, nu îi face nimic (rău); pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu. Şi ai demonstrat acest lucru prin faptul că acceptând să asculţi de Mine, nu ai scăpat (de la moarte) nici măcar pe singurul tău fiu.”

¹³ Atunci Avraam a privit înainte şi a văzut un berbec care îşi încurcase coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul, l-a sacrificat şi l-a ars total (pe altar) în locul fiului lui.

¹⁴ Avraam a numit acel loc „Iahve va avea grijă”. Acest fapt explică de ce se spune şi astăzi: „Pe muntele unde Iahve va avea grijă.”

¹⁵ Îngerul lui Iahve l-a strigat pe Avraam din cer pentru a doua oară;

¹⁶ şi i-a vorbit astfel: „Iahve îţi zice: «Jur pe Mine Însumi: pentru că ai făcut acest lucru şi nu l-ai scăpat (de la moarte) pe singurul tău fiu iubit (pentru ca să asculţi de Mine),

¹⁷ te voi binecuvânta din abundenţă şi îţi voi înmulţi foarte mult urmaşii. Ei vor deveni atât de numeroşi, încât vor fi ca stelele din cer şi ca nisipul de pe malul mării. Descendenţii tăi vor deveni proprietarii oraşelor duşmanilor lor.

¹⁸ Şi pentru că M-ai ascultat, prin ‘sămânţa’ ta vor fi binecuvântate toate popoarele pământului.»!”

¹⁹ Avraam s-a întors la slujitorii lui. Apoi ei s-au ridicat şi au mers împreună la Beer-Şeba. Avraam şi-a stabilit locuinţa acolo.

²⁰ După toate acestea, a ajuns la Avraam vestea că Milca i-a născut şi ea copii fratelui lui care se numea Nahor.

²¹ Ei s-au numit: Uţ – primul lui născut; apoi Buz care era fratele acestuia, şi Chemuel care a devenit tatăl lui Aram.

²² Ceilalţi s-au numit Chesed, Hazo, Pildaş, Iidlaf şi Betuel.

²³ În familia lui Betuel s-a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor care era fratele lui Avraam.

²⁴ În acea perioadă de timp, Reuma care era concubina lui Avraam, i-a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.

23

¹ Sara a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani.

² Ea a murit la Chiriat-Arba, adică la Hebron, în teritoriile numite Canaan. Avraam a început să plângă şi a bocit din cauza pierderii ei.

³ Apoi a plecat de lângă moarta lui şi le-a spus hitiţilor:

⁴ „Eu am doar un statut de străin şi de peregrin între voi. Doresc să îmi vindeţi un teren din teritoriul vostru, ca să îl folosesc pentru înmormântarea femeii moarte care este acum înaintea mea.”

⁵ Hitiţii i-au răspuns lui Avraam:

⁶ „Iahve nostru, ascultă-ne! Tu eşti ca un mare rege printre noi. Înmormântează-ţi moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre; niciunul dintre noi nu te va opri să ţi-o înmormântezi în mormântul lui!”

⁷ Avraam s-a ridicat şi apoi s-a aplecat până a atins pământul înaintea hitiţilor care formau poporul acelei ţări.

⁸ El le-a zis: „Dacă acceptaţi să îmi înmormântez soţia moartă care este înaintea mea, atunci ascultaţi-mi o dorinţă: aş vrea să vorbiţi pentru mine lui Efron care este fiul lui Ţohar.

⁹ Rugaţi-l să accepte să îmi vândă peştera Mahpela, care este a lui şi care se află la marginea terenului lui agricol. Doresc să îi plătesc preţul pentru ea şi să o folosesc pentru înmormântare în zona voastră.”

¹⁰ Fiind acolo, prezent printre ceilalţi hitiţi, Efron i-a răspuns lui Avraam în auzul tuturor hitiţilor care veniseră la poarta oraşului acestuia:

¹¹ „Iahve al meu, ascultă-mă! Îţi dau atât terenul cât şi peştera care este inclusă în el; ţi le dau în prezenţa oamenilor din poporul meu! Deci ai de-acum posibilitatea să îţi înmormântezi moarta!”

¹² Atunci Avraam s-a aplecat (din nou) până la pământ înaintea poporului ţării.

¹³ Apoi i-a zis lui Efron în auzul poporului: „Te rog să mă asculţi! Îţi voi plăti preţul pentru teren; acceptă să îl iei de la mine, ca să îmi pot depune moarta acolo!”

¹⁴ Efron i-a răspuns lui Avraam:

¹⁵ „Ascultă-mă, Iahve al meu: o bucată de pământ valorând patru sute de şecheli de argint este oare o tranzacţie semnificativă? Poţi astfel să îţi depui moarta!”

¹⁶ Avraam a acceptat propunerea lui Efron şi i-a cântărit preţul precizat de acesta în auzul hitiţilor: patru sute de şecheli de argint, conform evaluărilor făcute de comercianţi.

¹⁷ Astfel, teritoriul lui Efron din Mahpela care era situat la estul localităţii Mamre, cuprinzând terenul agricol şi peştera care era în el împreună cu toţi copacii existenţi acolo,

¹⁸ a trecut în proprietatea lui Avraam prin cumpărare în prezenţa tuturor hitiţilor care veniseră la poarta oraşului lui.

¹⁹ Apoi Avraam a înmormântat-o pe soţia lui numită Sara în peştera din terenul numit Mahpela. Ea este situată la estul localităţii Mamre, adică la estul Hebronului, în teritoriile numite Canaan.

²⁰ Astfel, terenul împreună cu peştera care era încadrată de el, au trecut de la hitiţi în proprietatea lui Avraam, ca să le folosească pentru înmormântare.

24

¹ Avraam îmbătrânise şi era avansat în vârstă; iar Iahve îl binecuvântase în toate lucrurile.

² Atunci el a vorbit celui mai bătrân sclav care administra tot ce avea familia lui, zicându-i: „Pune-ţi mâna sub şoldul meu!

³ Acum îţi cer să îmi juri pe Iahve care este Dumnezeul cerului şi al pământului, că nu vei lua ca soţie pentru fiul meu pe niciuna dintre fiicele canaaniţilor în mijlocul cărora locuim;

⁴ ci că te vei duce în ţara de unde provin eu, la rudele mele şi că de acolo vei lua o soţie pentru acest fiu numit Isaac!”

⁵ Sclavul a răspuns: „Poate femeia nu va accepta să vină cu mine în această «ţară». Atunci va trebui să îl duc pe fiul tău în zona din care ai venit?”

⁶ Avraam i-a răspuns: „În niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo!

⁷ Iahve, Cel care este Dumnezeul cerului, m-a scos din familia tatălui meu şi din locul natal. El mi-a vorbit şi a jurat, spunând: «Voi da această ţară urmaşului tău!». Te asigur că acest Dumnezeu îl va trimite pe Îngerul Lui înaintea ta; şi astfel tu vei avea posibilitatea să iei de acolo o soţie pentru fiul meu.

⁸ Totuşi, dacă femeia nu va accepta să vină aici împreună cu tine, nu vei mai avea obligaţia să îţi respecţi jurământul făcut mie; dar în niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo!”

⁹ Sclavul şi-a pus mâna sub şoldul stăpânului lui care se numea Avraam. Apoi i-a jurat că îi va respecta dorinţa.

¹⁰ El plecat imediat la Aram-Naharaim, mergând în direcţia oraşului lui Nahor împreună cu zece dintre cămilele stăpânului lui care cărau tot felul de daruri speciale.

¹¹ A lăsat cămilele să se aşeze lângă un izvor în afara oraşului. Se înserase; şi era timpul când femeile veneau să scoată apă.

¹² Atunci sclavul (lui Avraam) s-a rugat astfel: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog să ai milă de el, asigurându-mi succesul (acestei călătorii).

¹³ Acum stau lângă acest izvor tocmai când fiicele oamenilor din oraş vor veni să scoată apă.

¹⁴ Să faci Tu ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din vasul tău!» şi care îmi va răspunde: «Poftim: bea! Şi îţi voi adăpa şi cămilele», să fie aceea pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău numit Isaac. Aceasta va fi pentru mine dovada că îţi pasă de stăpânul meu (Avraam).”

¹⁵ Înainte să termine această rugăciune, deja venise Rebeca purtând vasul pe umăr. Ea era fiica lui Betuel – fiul Milcăi – soţia lui Nahor, frate cu Avraam.

¹⁶ Fata era foarte frumoasă. Ea era fecioară şi niciun bărbat nu o cunoscuse intim. Ea a coborât spre locul de unde izvora apa, şi-a umplut vasul şi apoi s-a întors (spre casă).

¹⁷ Sclavul a alergat spre ea; şi a întâmpinat-o zicând: „Te rog, dă-mi puţină apă din vasul tău!”

¹⁸ Ea a răspuns: „Poftim, bea, Iahve al meu!” Şi apoi a coborât repede vasul pe mână, lăsându-l să bea.

¹⁹ După ce a băut el, ea i-a spus: „Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, până se vor sătura toate.”

²⁰ A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor, a scos şi a adus apă – până s-au adăpat toate cămilele lui.

²¹ Bărbatul o privea fără să spună nimic, urmărind să verifice dacă Iahve confirma astfel atingerea scopului călătoriei lui.

²² După ce au băut cămilele până s-au săturat, bărbatul i-a oferit fetei un inel de aur care cântărea o jumătate de şechel şi două brăţări de aur care aveau greutatea de zece şecheli.

²³ Apoi a întrebat-o: „A cui fiică eşti? Te rog să îmi spui dacă este loc de găzduit pentru noi în locuinţa tatălui tău, ca să rămânem acolo în timpul nopţii.”

²⁴ Ea a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel. El a fost născut de Milca, al cărui soţ s-a numit Nahor.”

²⁵ Ea a continuat, zicând: „Avem paie (pentru animale) şi hrană din abundenţă (pentru oameni). Există şi loc în care să rămâneţi cât timp este noapte!”

²⁶ Atunci bărbatul s-a aplecat şi s-a închinat lui Iahve.

²⁷ Apoi a zis: „Să fie binecuvântat Iahve care este Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam! El este Cel care nu a încetat să manifeste milă şi să îşi respecte promisiunea faţă de stăpânul meu. Iar în ce mă priveşte, constat că Iahve m-a condus pe drum până am ajuns la locuinţa rudelor stăpânului meu!”

²⁸ Fata a alergat (acasă) şi a relatat celor din familia mamei ei despre ce se întâmplase.

²⁹ Rebeca avea un frate care se numea Laban. Acesta s-a dus alergând la acel bărbat, (care stătea tot) la izvor.

³⁰ El a avut această reacţie imediat după ce a văzut inelul şi brăţările de la mâinile surorii lui care (le) spunea: „Aşa mi-a vorbit acel bărbat: […].” S-a dus la el şi l-a găsit stând lângă cămile în apropierea izvorului.

³¹ Atunci i-a zis: „Vino, binecuvântatul lui Iahve! De ce stai afară? Eu deja am pregătit locuinţa (pentru tine) şi un loc pentru cămile!”

³² Bărbatul a intrat în casă şi a descărcat lucrurile de pe cămile. Laban le-a dat cămilelor paie şi nutreţ. Apoi el a oferit apă ca să îşi spele picioarele – atât lui, cât şi bărbaţilor care erau împreună cu el.

³³ Le-a dat să mănânce; dar sclavul (lui Avraam) a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus!” Laban i-a zis: „Să auzim ce doreşti să (ne) spui!”

³⁴ Atunci el a zis: „Eu sunt sclavul lui Avraam.

³⁵ Iahve l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu; şi astfel a ajuns un om bogat. El i-a dat oi şi vite, aur şi argint, sclavi şi sclave, cămile şi măgari.

³⁶ Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut un fiu la bătrâneţe; şi el i-a dat acestui fiu (ca moştenire) tot ce are în proprietatea lui.

³⁷ Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: «Să nu iei ca soţie pentru fiul meu pe niciuna dintre fiicele canaaniţilor în a căror ţară locuiesc;

³⁸ ci să te duci la familia lărgită a tatălui meu şi de acolo să iei o (fată ca) soţie pentru el!»

³⁹ Eu i-am răspuns stăpânului meu: «Este posibil ca femeia să nu accepte să mă urmeze.»

⁴⁰ Dar el mi-a spus: «Iahve, sub privirea Căruia am umblat (până acum), Îşi va trimite Îngerul cu tine şi va face să ai o călătorie reuşită. Şi astfel vei putea să iei o soţie pentru fiul meu din tribul care s-a dezvoltat în familia tatălui meu.

⁴¹ Dar dacă vei merge la familia lărgită a tatălui meu şi ei nu ţi-o vor da, nu vei mai fi obligat să îţi respecţi jurământul pe care mi l-ai făcut.»

⁴² Când am ajuns astăzi la izvor, m-am rugat: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam, doresc să verific dacă îmi oferi ajutorul Tău în călătoria pe care am făcut-o.

⁴³ Voi sta aici lângă acest izvor de apă. Vreau să faci Tu ca fata care va veni să scoată apă şi căreia îi voi spune: ‘Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vasul tău’,

⁴⁴ să îmi răspundă: ‘Poftim: bea! Şi voi scoate apă chiar şi pentru cămilele tale!’. Atunci voi şti că ea este soţia pe care Iahve a ales-o pentru fiul stăpânului meu.»

⁴⁵ Înainte de terminarea acestei rugăciuni pe care o făceam în inima mea, a venit Rebeca ţinând vasul ei pe umăr. Ea s-a dus la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: «Te rog, dă-mi să beau!»

⁴⁶ Ea a coborât repede vasul de pe umăr şi mi-a răspuns: «Poftim: bea! Şi îţi voi adăpa şi cămilele!» Eu am băut; iar ea (ne-)a adăpat cămilele.

⁴⁷ Apoi am întrebat-o: «A cui fiică eşti?» Ea mi-a răspuns: «Sunt fiica lui Betuel pe care Milca l-a născut lui Nahor.» Eu i-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini.

⁴⁸ Apoi m-am aplecat şi m-am închinat lui Iahve, binecuvântându-L pe Cel care este Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam. El m-a condus ca să îmi ating scopul (călătoriei); şi astfel am ocazia să o iau ca soţie pe nepoata fratelui stăpânului meu, pentru fiul lui.

⁴⁹ Acum, dacă acceptaţi să fiţi amabili şi consecvenţi faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi! Dacă nu, vorbiţi şi comunicaţi-mi decizia voastră; ca să mă pot reorienta spre dreapta sau spre stânga.”

⁵⁰ Atunci Laban şi Betuel au răspuns: „Acest lucru vine de la Iahve; iar noi nu ne permitem să zicem nici că este bine, nici că ar fi rău.

⁵¹ Dar Rebeca este în faţa ta! Ia-o şi du-te cu ea, ca să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Iahve!”

⁵² Când a auzit aceste cuvinte, sclavul lui Avraam s-a aplecat până la pământ (închinându-se) înaintea lui Iahve.

⁵³ Apoi a scos bijuterii de argint şi de aur pe care le-a dat Rebecăi. I-a mai oferit şi îmbrăcăminte. El a dat daruri atât fratelui acesteia, cât şi mamei ei.

⁵⁴ A mâncat şi a băut împreună cu bărbaţii care erau cu el. Apoi au rămas acolo în acea noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor din casă: „Permiteţi-mi să mă întorc la stăpânul meu.”

⁵⁵ Fratele şi mama fetei i-au răspuns: „Fata să mai rămână cu noi măcar vreo zece zile; apoi va putea pleca şi ea.”

⁵⁶ Dar el le-a zis: „Nu mă opriţi tocmai acum când este evident că Iahve m-a ajutat să am o călătorie reuşită; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu!”

⁵⁷ Atunci ei au zis: „Să chemăm fata şi să o întrebăm.”

⁵⁸ Au chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o: „Vrei să mergi cu acest bărbat?” Ea a răspuns: „Da!”.

⁵⁹ Astfel ei au lăsat-o să plece pe sora lor numită Rebeca. Împreună cu ea a mers femeia care urma să o ajute la îngrijirea şi creşterea copiilor ei. Au plecat conduşi de sclavul lui Avraam împreună cu oamenii lui.

⁶⁰ Cei rămaşi acolo au binecuvântat-o zicându-i: „Tu care eşti sora noastră, să devii o mamă din care să se dezvolte un popor format din mii de mii; şi descendenţii tăi să guverneze oraşele duşmanilor lor!”

⁶¹ Apoi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Aşa a plecat sclavul (lui Avraam) împreună cu Rebeca.

⁶² Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi, pentru că îşi stabilise locuinţa în Neghev.

⁶³ El a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze. Atunci, privind spre orizont, a văzut (în depărtare) venind nişte cămile.

⁶⁴ Rebeca a privit şi ea înainte; iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă.

⁶⁵ Apoi l-a întrebat pe sclav: „Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâmpine?” Sclavul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Ea şi-a luat vălul şi şi-a acoperit faţa.

⁶⁶ Sclavul i-a relatat lui Isaac tot ce făcuse (în timpul călătoriei).

⁶⁷ Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei lui numită Sara; şi (din acel moment) ea i-a fost soţie, iar el a iubit-o. Aşa a fost consolat Isaac după moartea mamei lui.

25

¹ Avraam şi-a mai luat o soţie care se numea Chetura.

² Ea i-a născut pe următorii fii: Zimran, Iocşan, Medan, Midian, Işbac şi Şuah.

³ În familia lui Iocşan s-au născut Şeba şi Dedan. Urmaşii lui Dedan au fost: aşuriţii, letuşiţii şi leumiţii.

⁴ Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia au provenit din Chetura.

⁵ Avraam i-a dat (ca moştenire) lui Isaac tot ce avea.

⁶ A oferit daruri şi fiilor concubinelor lui. Dar în timp ce încă trăia, el i-a separat de fiul lui numit Isaac, determinându-i să îşi stabilească locuinţa în teritoriile ţării din Est.

⁷ Avraam a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.

⁸ Când i s-a terminat viaţa, a murit după ce trăise mulţumit de lungimea ei şi fericit chiar şi la bătrâneţe. Astfel, el a fost adăugat la (cei care decedaseră în) poporul lui.

⁹ Fiii lui care se numeau Isaac şi Ismael, l-au înmormântat în peştera Mahpela din terenul (care fusese iniţial al) lui Efron, fiul hititului Ţohar. Acest teren este la estul localităţii Mamre.

¹⁰ El fusese cumpărat de Avraam de la hitiţi. Acolo a fost înmormântat Avraam împreună cu soţia lui numită Sara.

¹¹ După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe fiul lui care se numea Isaac. El şi-a stabilit locuinţa lângă Beer Lahai-Roi.

¹² Urmează genealogia lui Ismael – fiul lui Avraam, născut acestuia de egipteanca Agar care era sclava Sarei.

¹³ Numele fiilor lui Ismael în ordinea naşterii lor, sunt acestea: Nebaiot, primul care s-a născut în familia lui Ismael; apoi Chedar, Adbeel, Mibsam,

¹⁴ Mişma, Duma, Masa,

¹⁵ Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.

¹⁶ Aceştia au fost fiii lui Ismael şi fiecare a devenit unul dintre cei doisprezece conducători ai triburilor lor, conform locului unde şi-au stabilit taberele.

¹⁷ Ismael a trăit o sută treizeci şi şapte de ani. Când a ajuns la această vârstă, a murit şi a fost astfel adăugat la (cei care decedaseră în cadrul) poporul lui.

¹⁸ Descendenţii acestuia au locuit în teritoriul situat între Havila şi Şur, zonă care este în partea de est a Egiptului, în direcţia localităţii Asur. Ei au trăit în ostilitate faţă de toate rudele lor (provenite din Avraam).

¹⁹ Urmează genealogia lui Isaac – fiul lui Avraam. În familia lui Avraam s-a născut Isaac.

²⁰ El avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca – fiica arameului Betuel din Padan-Aram. Ea a fost sora arameului Laban.

²¹ Isaac s-a rugat lui Iahve pentru soţia lui, pentru că ea era sterilă. Iahve i-a ascultat rugăciunea; şi astfel, soţia lui numită Rebeca, a rămas însărcinată.

²² Copiii se mişcau energic în uterul ei. Atunci ea a zis: „De ce mi se întâmplă acest lucru?” S-a dus să îl întrebe pe Iahve.

²³ El i-a răspuns: „În uterul tău sunt două «naţiuni»; şi după ce se vor naşte din tine, (aceşti copii) vor forma (în timp) două popoare distincte. Unul dintre ele va avea o forţă mai mare decât a celuilalt; iar cel mai mare (dintre fii) va fi servitorul celui mai mic.”

²⁴ Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea (doi) gemeni în uterul ei.

²⁵ Primul care s-a născut, era roşu pe tot corpul, ca şi cum ar fi fost îmbrăcat cu o manta de păr. Acest fapt explică de ce i-au pus numele Esau.

²⁶ Apoi s-a născut fratele lui care îl ţinea cu mâna de călcâi pe Esau. Acest lucru i-a determinat să îi pună numele Iacov. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii.

²⁷ Aceşti băieţi au crescut. Esau a devenit un vânător abil care trăia ca om al câmpului; dar Iacov era un om liniştit şi locuia în corturi.

²⁸ Isaac l-a simpatizat (mai mult) pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; dar Rebeca l-a apreciat (mai mult) pe Iacov.

²⁹ Odată, în timp ce Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit obosit de pe câmp.

³⁰ El i-a zis lui Iacov: „Dă-mi să mănânc din această ciorbă de culoare roşie, pentru că sunt extrem de obosit!” Acest fapt explică de ce Esau a mai fost numit şi Edom.

³¹ Iacov i-a răspuns: „Vinde-mi mai întâi drepturile tale care decurg din faptul că te-ai născut primul (în familia părinţilor noştri)!”

³² Esau a zis: „Sunt aproape mort…; ce valoare mai are pentru mine faptul că sunt primul-născut?”

³³ Iacov i-a zis: „Mai întâi jură-mi (că renunţi la el şi că mi-l dai mie)!”. Esau i-a jurat; şi astfel (în schimbul unei ciorbe) i-a vândut lui Iacov dreptul de prim-născut.

³⁴ Apoi Iacov i-a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a desconsiderat Esau dreptul de prim-născut.

26

¹ În toată acea zonă a fost o foamete diferită de aceea din vremea când trăia Avraam. Atunci Isaac s-a dus în Gherar, la Abimelec care era regele filistenilor.

² Iahve i S-a revelat lui Isaac şi i-a zis: „Nu te duce în Egipt, ci rămâi în zona pe care ţi-o voi indica Eu.

³ Să locuieşti în această «ţară»; iar Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta. Toate aceste teritorii le voi da ţie şi urmaşilor tăi. Astfel, Eu Îmi voi respecta promisiunea făcută cu jurământ tatălui tău numit Avraam.

⁴ Voi face să ai atât de mulţi urmaşii, încât vor fi ca stelele cerului; şi le voi da (în proprietate) toate aceste teritorii. Prin descendenţii tăi vor fi binecuvântate toate popoarele pământului;

⁵ pentru că Avraam M-a ascultat şi a respectat principiile, poruncile, regulile şi legile Mele.”

⁶ Astfel, Isaac şi-a stabilit locuinţa în Gherar.

⁷ Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre femeia care era soţia lui, el le spunea că îi este soră. A procedat aşa pentru că îi era frică să le spună că este soţia lui. Presupusese că oamenii din acea zonă îl vor omorî din cauza Rebecăi, pentru că ea era frumoasă.

⁸ După ce a stat mai multă vreme acolo, s-a întâmplat că regele Abimelec s-a uitat pe fereastră şi l-a văzut pe Isaac mângâind-o pe soţia lui, (care se numea) Rebeca.

⁹ Atunci Abimelec l-a chemat pe Isaac şi i-a zis: „Sunt convins că ea este soţia ta! Atunci de ce ai pretins că îţi este soră?” Isaac a răspuns: „Pentru că îmi era teamă că voi muri din cauza ei.”

¹⁰ Abimelec a continuat: „De ce ai procedat aşa cu noi?! Unul dintre oamenii poporului (nostru) ar fi putut avea relaţii intime cu soţia ta; şi astfel ne-ai fi făcut vinovaţi!”

¹¹ Atunci Abimelec a dat întregului popor următorul ordin: „Oricine se va atinge de acest om sau de soţia lui, va fi omorât.”

¹² Isaac a semănat seminţe în terenurile agricole ale acelei ţări; şi în acelaşi an a strâns o recoltă de o sută de ori mai mare decât cantitatea de seminţe folosite pentru însămânţare. S-a întâmplat astfel, pentru că Iahve l-a binecuvântat.

¹³ El s-a îmbogăţit şi a continuat să îşi mărească averea până când a ajuns foarte bogat.

¹⁴ Avea turme de oi, cirezi de vite şi mulţi (sclavi-)servitori; iar filistenii îl invidiau.

¹⁵ Aceştia au astupat toate fântânile pe care sclavii tatălui lui – Avraam –, le săpaseră în timp ce acesta încă trăia. Ei le-au umplut cu pământ…

¹⁶ Abimelec i-a zis lui Isaac: „Pleacă din zona noastră, pentru că ai ajuns să ai o forţă mai mare decât a noastră.”

¹⁷ Atunci Isaac a plecat de acolo şi şi-a stabilit tabăra în valea Gherar, unde a şi locuit.

¹⁸ El a desfundat fântânile care fuseseră săpate pe vremea tatălui lui – Avraam; pentru că filistenii le astupaseră după moartea lui. Le-a dat aceleaşi nume pe care li le pusese iniţial tatăl lui.

¹⁹ Sclavii lui Isaac au săpat în vale(a Gherar) şi au descoperit acolo un izvor cu apă bună.

²⁰ Atunci păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicându-le: „Apa este a noastră.” Isaac a numit fântâna Esec, pentru că localnicii au fost nedrepţi cu el.

²¹ Apoi au săpat o altă fântână; dar ei s-au certat şi pentru aceea. Şi astfel au numit-o Sitna.

²² Isaac a plecat de acolo şi a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat. Atunci a numit-o Rehobot, zicând: „Acum Iahve ne-a făcut loc şi vom fi prosperi în ţară.”

²³ De acolo a plecat la Beer-Şeba.

²⁴ În acea noapte, Iahve i S-a revelat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău – Avraam; să nu îţi fie frică (aici), pentru că Eu sunt cu tine! Te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi urmaşii datorită (promisiunii pe care i-am făcut-o) sclavului Meu numit Avraam.”

²⁵ Isaac a construit acolo un altar şi a invocat Numele lui Iahve. El şi-a instalat cortul în acel loc, iar sclavii lui au săpat (şi) acolo o fântână.

²⁶ Apoi Abimelec a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat care era consilierul lui, şi cu Pihol care era comandantul armatei.

²⁷ Isaac i-a întrebat: „De ce aţi venit la mine după ce m-aţi urât şi m-aţi alungat dintre voi?”

²⁸ Ei i-au răspuns: „Vedem clar că Iahve te susţine; şi ne-am gândit că trebuie să facem un pact cu jurământ. Doresc ca el să fie parte a unui legământ între noi.

²⁹ Promite-ne că nu ne vei face niciun rău, exact cum nici noi nu ne-am atins de tine şi ţi-am făcut doar bine când te-am lăsat să pleci liniştit. Acum (recunoaştem că) tu eşti binecuvântat de Iahve!”

³⁰ Isaac i-a invitat la masă, unde au fost serviţi din abundenţă; iar ei au mâncat şi au băut.

³¹ A doua zi, dimineaţa, s-au sculat devreme şi au ratificat împreună legământul. Apoi Isaac i-a lăsat să se întoarcă (acasă). Ei au plecat mulţumiţi de la el.

³² În aceeaşi zi, sclavii lui Isaac au venit şi l-au anunţat despre fântâna pe care o săpaseră. Ei i-au zis: „Am ajuns la apă!”

³³ El a numit acea fântână Şeba. Şi acest fapt explică de ce, până astăzi, numele oraşului este Beer-Şeba.

³⁴ La vârsta de patruzeci de ani, Esau s-a căsătorit atât cu Iudita care era fiica hititului Beeri, cât şi cu Basmat care era fiica hititului Elon.

³⁵ Dar pentru Isaac şi pentru Rebeca, ele au fost o sursă de conflict.

27

¹ Când Isaac a îmbătrânit, ochii lui şi-au redus funcţia până nu a mai putut să vadă cu ei. Atunci l-a chemat pe Esau care era fiul lui cel mai „mare”, zicând: „Fiule!” El a răspuns: „Sunt aici!”

² Isaac i-a spus: „Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua în care voi muri.

³ Ia armele tale – tolba şi arcul –, du-te pe câmp şi vânează ceva pentru mine.

⁴ Apoi pregăteşte-mi o mâncare aşa cum (ştii că) îmi place mie şi adu-mi-o să mănânc din ea, pentru ca să te binecuvântez înainte de a muri.”

⁵ Rebeca asculta ce i-a spus Isaac fiului lui numit Esau. După ce el a plecat pe câmp ca să prindă vânat şi să îl aducă (pentru tatăl lui),

⁶ Rebeca i-a zis lui Iacov: „L-am auzit pe tatăl tău vorbind cu Esau şi cerându-i ca

⁷ înainte de a muri, să îi aducă vânat şi să îi pregătească o mâncare (gustoasă) pe care să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze în prezenţa lui Iahve.

⁸ Acum, fiule, ascultă-mă şi fă aşa cum îţi poruncesc!

⁹ Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să îi fac tatălui tău o mâncare (gustoasă) exact cum îi place lui.

¹⁰ Apoi tu i-o vei duce să o mănânce; pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară!”

¹¹ Atunci Iacov i-a răspuns mamei lui numite Rebeca: „Fratele meu – Esau – este păros, iar eu am pielea fără (acel) păr.

¹² Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va descoperi că sunt un înşelător; şi voi atrage împotriva mea blestemul în locul binecuvântării!”

¹³ Mama lui i-a zis: „Fiule, blestemul adresat ţie, să vină împotriva mea! Dar tu ascultă-mă! Du-te şi adu-mi iezii!”

¹⁴ (Iacov) s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei lui. Ea i-a pregătit o mâncare cum îi plăcea tatălui lui Iacov.

¹⁵ Apoi a luat cele mai bune haine pe care le avea acasă fiul ei mai „bătrân” numit Esau; şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul care era mai „tânăr”, numit Iacov.

¹⁶ A pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea fără păr a gâtului acestuia.

¹⁷ Apoi i-a dat lui Iacov acea mâncare şi pâinea pe care le pregătise.

¹⁸ El s-a dus la tatăl lui şi i-a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Aici sunt! Cine (dintre cei doi) eşti tu, fiule?”

¹⁹ Iacov i-a răspuns: „Sunt Esau, primul născut în familia ta. Am făcut exact cum mi-ai spus. Acum vino, aşază-te şi mănâncă din (mâncarea făcută cu) vânatul meu; pentru ca să mă binecuvântezi.”

²⁰ Isaac l-a întrebat: „Fiule, cum ai reuşit să îl găseşti atât de repede?” Iacov răspuns: „Dumnezeul tău, numit Iahve, mi l-a adus chiar în drumul meu.”

²¹ Atunci Isaac i-a zis lui Iacov „Apropie-te, fiule, ca să te pot pipăi şi să verific astfel dacă este adevărat că tu eşti fiul meu numit Esau!”

²² Iacov s-a apropiat de tatăl lui numit Isaac. Acesta l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov; dar mâinile sunt ale lui Esau!”

²³ Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau acoperite de păr, la fel ca ale fratelui lui numit Esau. Şi astfel a decis să îl binecuvânteze.

²⁴ Isaac l-a întrebat încă o dată: „Este adevărat că tu eşti fiul meu numit Esau?” Iacov a răspuns: „Da, (eu) sunt!”

²⁵ Atunci Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc (mâncarea făcută) din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez!” Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. Apoi i-a dat şi vin ca să bea.

²⁶ Atunci tatăl lui numit Isaac, i-a zis: „Apropie-te şi sărută-mă, fiule!”

²⁷ El s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând: „Mirosul fiului meu este ca acela specific câmpului binecuvântat de Iahve.

²⁸ Dumnezeu să îţi ofere din roua cerului şi din «grăsimea» pământului. El să îţi dea abundenţă de grâu şi de vin.

²⁹ Să fii servit de popoare şi (multe) naţiuni să se aplece înaintea ta! Stăpâneşte peste fraţii tăi; şi fiii mamei tale să se aplece în faţa ta! Să fie blestemaţi aceia care te vor blestema; şi să fie binecuvântaţi aceia care te vor binecuvânta!”

³⁰ După ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, acesta a plecat din faţa tatălui lui. Atunci a venit imediat fratele lui numit Esau, care se întorsese de la vânătoare.

³¹ A pregătit şi el o mâncare (gustoasă) şi i-a adus-o tatălui lui, zicând: „Tată, vino să mănânci din (mâncarea făcută cu) vânatul fiului tău, pentru ca (apoi) să mă binecuvântezi!”

³² Tatăl lui numit Isaac, l-a întrebat: „Tu cine eşti?” Esau a răspuns: „Sunt fiul tău numit Esau, cel care a fost născut primul în familia ta!”

³³ Atunci Isaac, afectat de un mare tremur, a zis: „Dar cine a fost acela care a prins vânat şi mi-a adus mâncare făcută din el? Eu (deja) am mâncat înainte să vii tu; apoi l-am binecuvântat! Şi astfel, va rămâne binecuvântat!”

³⁴ Când a auzit cuvintele tatălui lui, Esau şi-a manifestat decepţia strigând cu o mare intensitate; şi apoi a zis tatălui lui: „Tată, binecuvântează-mă şi pe mine!”

³⁵ Tatăl lui i-a răspuns: „Fratele tău a venit (la mine) într-un mod înşelător; şi astfel ţi-a luat binecuvântarea!”

³⁶ Esau a zis: „Chiar i se potriveşte numele de Iacov! M-a înşelat de două ori (până acum): întâi mi-a luat dreptul de prim-născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea (corespunzătoare acestuia)…” Apoi a adăugat: „Tată, nu ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”

³⁷ Isaac i-a răspuns lui Esau: „L-am făcut stăpânul tău şi i-am dat toate rudele lui (şi pe descendenţii lor) ca servitori. I-am oferit apoi grâu şi vin. Acum, ce mai pot face pentru tine, fiule?”

³⁸ Esau i-a zis tatălui lui: „Tată, ai numai o binecuvântare (de acest fel)? Binecuvântează-mă şi pe mine (cu ceva)!!!” Apoi, regretând (ce i se întâmpla,) a început să plângă.

³⁹ Tatăl lui, numit Isaac, i-a răspuns: „Locuinţa ta va fi departe de zona unde pământul (lucrat) produce bogăţie; şi nu va beneficia nici de roua care vine de sus din cer.

⁴⁰ Vei trăi din ce vei putea realiza cu sabia ta; şi vei fi servitorul fratelui tău; dar când te vei revolta, vei rupe jugul lui pus pe gâtul tău!”

⁴¹ (De atunci încolo) Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i-o dăduse tatăl lui. El şi-a zis: „Se apropie zilele în care(, după ce va muri,) îl voi jeli pe tatăl meu; apoi îl voi omorî pe fratele meu, pe Iacov!”

⁴² Când a aflat Rebeca despre intenţiile fiului ei mai „mare” numit Esau, a trimis pe cineva la Iacov – fiul ei cel mai „mic” – ca să îi spună: „Fratele tău – Esau – şi-a planificat să se răzbune pe tine omorându-te!

⁴³ Acum, fiule, ascultă-mă! Fugi imediat în Haran la fratele meu care se numeşte Laban.

⁴⁴ Stai la el pentru un timp, până va dispărea ura fratelui tău,

⁴⁵ până va uita ce i-ai făcut şi nu va mai reacţiona cu mânie faţă de tine. Apoi voi trimite (pe cineva) să te aducă înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi într-o singură zi?”

⁴⁶ Apoi Rebeca i-a zis lui Isaac: „Să ştii că din cauza acestor hitite, trăiesc o viaţă dezgustătoare! Dacă şi Iacov îşi va lua ca soţie pe vreuna dintre fetele ţării – o hitită ca acestea – ce sens mai are viaţa mea?”

28

¹ Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit zicând: „Să nu îţi iei ca soţie pe vreuna dintre fetele canaanite.

² Ci pleacă imediat în Padan-Aram, la familia lui Betuel care este tatăl mamei tale. De acolo să îţi iei o soţie dintre fiicele lui Laban care este fratele mamei tale.

³ Dumnezeul Omnipotent să te binecuvânteze, să te ajute să devii prosper şi să te facă să ai mulţi urmaşi, ca să se dezvolte din tine multe naţiuni.

⁴ El să ofere binecuvântarea lui Avraam atât ţie, cât şi urmaşilor tăi; şi (astfel) să devii stăpân al ţării în care locuieşti acum. Ea este ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.”

⁵ Astfel l-a trimis Isaac pe Iacov în Padan-Aram. Acesta s-a dus la Laban care era fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi – mama lui Iacov şi a lui Esau.

⁶ Esau a observat că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov şi că l-a trimis în Padan-Aram ca să îşi ia o soţie de acolo. El a mai remarcat că atunci când l-a binecuvântat, (Isaac) i-a poruncit să nu îşi ia (ca) soţie (vreo fată) dintre canaanite;

⁷ iar Iacov şi-a ascultat tatăl şi mama, ducându-se în Padan-Aram.

⁸ Esau a înţeles (atunci) că tatălui lui, care se numea Isaac, nu îi plăceau canaanitele.

⁹ Atunci el s-a dus la ismaeliţi; şi pe lângă soţiile pe care le avea, a luat-o ca soţie şi pe Mahalat care era sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael – fiul lui Avraam.

¹⁰ Iacov a plecat din Beer-Şeba şi a mers spre teritoriul numit Haran.

¹¹ A ajuns într-un loc în care a rămas (să doarmă) în acea noapte; pentru că apusese soarele. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo.

¹² El a avut un vis în care a văzut o scară. Un capăt al ei era aşezat pe pământ, iar celălalt atingea cerul. Îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea.

¹³ Iahve stătea lângă scară; şi i-a zis: „Eu sunt Iahve, Dumnezeul strămoşului tău numit Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Voi oferi teritoriul pe care eşti culcat atât ţie, cât şi urmaşilor tăi.

¹⁴ Aceştia vor fi (numeroşi) ca particulele din care este format pământul; şi (prin ei) te vei extinde spre Vest şi spre Est, spre Nord şi spre Sud. Prin tine şi prin urmaşii tăi vor fi binecuvântate toate triburile existente pe pământ.

¹⁵ Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această «ţară». Nu te voi abandona până nu voi respecta ce ţi-am promis (acum).”

¹⁶ Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Este o certitudine că Iahve este în acest loc; iar eu n-am ştiut!”

¹⁷ I-a fost frică; şi a zis: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; şi aici este poarta cerului!”

¹⁸ Iacov s-a sculat dimineaţa devreme, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp care să îi amintească ce s-a întâmplat acolo; şi a turnat ulei pe vârful ei.

¹⁹ El a numit acea zonă Betel; dar până atunci, oraşul se numise Luz.

²⁰ Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da atât hrană să mănânc, cât şi haine să mă îmbrac;

²¹ dacă voi putea să mă întorc liniştit acasă la tatăl meu, atunci Iahve va fi Dumnezeul meu.

²² Această piatră, pe care am pus-o ca stâlp comemorativ, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi (Îţi promit, Doamne, că) din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi oferi înapoi a zecea parte!”

29

¹ Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara poporului de la Vest.

² A văzut o fântână pe câmp. Lângă ea stăteau trei turme de oi, pentru că din acea fântână erau adăpate (cele din zonă). Piatra de pe gura fântânii era mare.

³ Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii luau piatra de la gura fântânii şi adăpau oile. Apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii.

⁴ Iacov i-a întrebat pe acei păstori: „Fraţilor, de unde sunteţi?” Ei au răspuns: „Din Haran”.

⁵ Iacov i-a întrebat: „Îl cunoaşteţi pe Laban care este nepotul lui Nahor?” Ei i-au zis: „Îl cunoaştem.”

⁶ El i-a mai întrebat: „Este sănătos?” Ei au răspuns: „Da, este sănătos! Priveşte: vine cu oile Rahela care este fiica lui.”

⁷ Atunci Iacov a zis: „Este încă devreme; acum nu este cazul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă cu ele să pască din nou.”

⁸ Ei au răspuns: „Nu putem să facem acest lucru până când nu se adună toate turmele. Abia atunci se dă piatra de pe gura fântânii; şi apoi adăpăm oile.”

⁹ În timp ce (Iacov) vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei; pentru că ea le păstorea.

¹⁰ Când a văzut-o pe Rahela care era fiica lui Laban – fratele mamei lui – şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână. Apoi a dat într-o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban care era fratele mamei lui.

¹¹ El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns cu hohote.

¹² Iacov i-a spus apoi Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, respectiv fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat şi i-a relatat tatălui ei ce se întâmplase.

¹³ După ce a ascultat aceste informaţii despre Iacov care era fiul surorii lui, Laban a alergat să îl întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa lui. Acolo Iacov i-a povestit lui Laban tot ce se întâmplase.

¹⁴ Apoi Laban i-a zis: „Atât oasele cât şi carnea noastră provin din acelaşi strămoş!” Iacov a locuit o lună în casa lui Laban.

¹⁵ Apoi Laban i-a zis lui Iacov: „Nu voi accepta să îmi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine! Spune-mi care doreşti să îţi fie retribuţia!”

¹⁶ Laban avea două fete: cea mai mare se numea Leea, iar cea mai mică se numea Rahela.

¹⁷ Leea avea ochi delicaţi; dar Rahela avea un aspect plăcut şi era frumoasă.

¹⁸ Iacov o iubea pe Rahela. Atunci el i-a răspuns lui Laban: „Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta mai mică numită Rahela.”

¹⁹ Laban a zis: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat! Rămâi (să lucrezi) la mine!”

²⁰ Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela. Dar pentru că o iubea, aceşti ani i s-au părut ca fiind doar câteva zile…

²¹ La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia ca să intru la ea, pentru că a expirat termenul.”

²² Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a organizat un banchet.

²³ Seara, a luat-o pe fiica lui numită Leea şi a adus-o la Iacov; iar el a intrat la ea (în cort).

²⁴ Laban i-a dat-o pe Zilpa ca sclavă fiicei lui numite Leea.

²⁵ A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Leea (în locul Rahelei). Atunci l-a întrebat pe Laban: „Ce mi-ai făcut? Oare nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat?”

²⁶ Laban i-a răspuns: „Conform obiceiului din această zonă, nu se acceptă ca fata mai mică să se dea în căsătorie înaintea celei mai mari.

²⁷ Termină săptămâna (culcându-te) cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire!”

²⁸ Iacov s-a conformat (obiceiului zonei) şi a terminat săptămâna (culcându-se) cu Leea; apoi Laban i-a dat-o de soţie (şi) pe fiica lui numită Rahela.

²⁹ Laban i-a dat ca sclavă pe Bilha fiicei lui care se numea Rahela.

³⁰ Iacov a intrat (şi) la Rahela (în cort); şi a iubit-o mai mult decât pe Leea. Apoi i-a slujit lui Laban încă şapte ani.

³¹ Când Iahve a văzut că Leea nu era iubită, a făcut-o să poată concepe copii, în timp ce Rahela a rămas sterilă.

³² Leea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben, pentru că zisese: „Iahve a văzut suferinţa mea; acum, este o certitudine faptul că soţul meu mă va iubi.”

³³ Ea a rămas din nou însărcinată; a născut un fiu şi a zis: „Iahve care a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta!” Aşa se explică de ce i-a pus numele Simeon.

³⁴ Ea a rămas din nou însărcinată; a născut un fiu şi a zis: „De această dată, soţul meu se va ataşa de mine; pentru că i-am născut trei fii.” Astfel, ea i-a pus numele Levi.

³⁵ A rămas din nou însărcinată; a născut un fiu şi a zis: „De această dată Îl voi lăuda pe Iahve!” Şi astfel i-a pus numele Iuda. Apoi a încetat să mai nască.

30

¹ Când Rahela a văzut că ea nu i-a născut nici măcar un copil lui Iacov, a invidiat-o pe sora ei. Apoi i-a zis lui Iacov: „Dă-mi copii; altfel voi muri!”

² Iacov s-a mâniat pe Rahela şi i-a răspuns: „Sunt eu în locul lui Dumnezeu, care te-a făcut să nu poţi concepe copii?”

³ Atunci ea i-a zis: „Ia-o pe sclava mea – Bilha – care este aici! Intră la ea ca să rămână însărcinată şi apoi să nască pe genunchii mei; pentru ca astfel să îmi pot forma şi eu o familie cu participarea ei!”

⁴ Astfel, Rahela i-a dat-o lui Iacov ca soţie pe sclava ei numită Bilha. Iacov a intrat la ea (în cort).

⁵ Aşa a rămas însărcinată; şi apoi i-a născut lui Iacov un fiu.

⁶ Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu m-a auzit şi mi-a făcut dreptate dându-mi un fiu!” Astfel i-a pus numele Dan.

⁷ Bilha – sclava Rahelei – a rămas din nou însărcinată; şi i-a născut lui Iacov un al doilea fiu.

⁸ Atunci Rahela a zis: „Am înfruntat-o pe sora mea şi am învins!” Aşa se explică de ce i-a pus numele Neftali.

⁹ Când Leea a văzut că ea a încetat să mai conceapă copii, a luat-o pe sclava ei numită Zilpa şi i-a dat-o ca soţie lui Iacov.

¹⁰ Zilpa – sclava Leei – i-a născut un fiu lui Iacov.

¹¹ Leea a zis: „Ce noroc!” Şi astfel i-a pus numele Gad.

¹² Zilpa – sclava Leei – i-a născut lui Iacov un al doilea fiu.

¹³ Leea a zis: „Sunt atât de fericită! Iar (de-acum) femeile mă vor numi fericită!” Şi astfel i-a pus (copilului) numele Aşer.

¹⁴ Când era sezonul în care se secera grâul, Ruben a plecat la câmp şi a găsit mandragore pe care le-a adus mamei lui numită Leea. Rahela i-a zis Leei: „Te rog, dă-mi şi mie din mandragorele fiului tău.”

¹⁵ Dar ea a răspuns: „Nu-ţi este suficient că mi-ai luat bărbatul? Acum vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Rahela a răspuns: „Bine, (Iacov) poate să se culce cu tine la noapte în schimbul mandragorelor fiului tău!”

¹⁶ Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Leea a venit să îl întâmpine; şi i-a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Astfel, el s-a culcat cu ea în acea noapte.

¹⁷ Dumnezeu a ascultat-o pe Leea. Ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov al cincilea fiu.

¹⁸ Leea a zis: „Dumnezeu m-a recompensat; pentru că am dat-o pe sclava mea (ca soţie) soţului meu.” Şi i-a pus numele (copilului) Isahar.

¹⁹ Leea a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov al şaselea fiu.

²⁰ Ea a zis: „Dumnezeu mi-a oferit un dar valoros! De acum încolo, soţul meu va fi aproape de mine; pentru că i-am născut şase fii!” Şi astfel i-a pus copilului numele Zabulon.

²¹ Apoi a născut o fiică pe care a numit-o Dina.

²² Dumnezeu Şi-a amintit de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o capabilă să conceapă copii.

²³ Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu. Atunci a zis: „Dumnezeu m-a scăpat de ruşine!”

²⁴ I-a pus numele Iosif, zicând: „Iahve să îmi mai adauge un fiu!”

²⁵ După ce l-a născut Rahela pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban: „Permite-mi să plec, ca să mă întorc acasă, în locul meu natal.

²⁶ Dă-mi soţiile şi copiii pentru care ţi-am slujit, ca astfel să pot pleca împreună cu ei. Tu personal ştii cât ţi-am slujit!”

²⁷ Dar Laban i-a răspuns: „Dacă eşti de acord, te rog să mai rămâi. Am constatat că Iahve m-a binecuvântat datorită ţie.

²⁸ Spune-mi cât vrei să îţi plătesc şi-ţi voi oferi cât ceri.”

²⁹ Atunci Iacov i-a zis: „Ştii cum ţi-am slujit şi ce s-a întâmplat cu animalele tale cât timp au fost îngrijite de mine.

³⁰ Acea mică avere pe care o aveai înainte să vin eu, ţi s-a mărit acum foarte mult. Iahve te-a binecuvântat oriunde m-am dus eu. Acum te întreb: când voi mai avea timp să pot lucra şi pentru familia mea?”

³¹ Laban a întrebat: „Ce (vrei) să îţi dau?” Iacov a răspuns: „Nu trebuie să îmi dai nimic. Acceptă propunerea mea şi eu voi continua să îţi păstoresc şi să îţi păzesc turma.

³² Vreau să trec astăzi prin turma ta şi să separ toţi mieii pestriţi şi care au pete împreună cu toţi cei care sunt negri. Voi selecta apoi şi toţi iezii cu pete şi care sunt pestriţi. Ei să fie recompensa (ta) pentru mine.

³³ De acum încolo, onestitatea mea se va verifica atunci când îmi vei analiza recompensa. Tot ce nu va fi pătat sau pestriţ între capre şi de culoarea neagră între miei, dacă va fi la mine (în turmă), să fie considerat ca furt (din proprietatea ta)!”

³⁴ Laban a zis: „Accept propunerea ta!”

³⁵ În acea zi, Iacov a separat ţapii pestriţi şi care aveau pete, împreună cu toate caprele pestriţe şi cu pete pe ele; apoi pe toate cele care aveau pete albe pe ele, împreună cu toţi mieii negri. Le-a dat pe toate în îngrijire fiilor lui.

³⁶ Apoi Iacov a depărtat turma lui la distanţă de trei zile (de mers pe jos) faţă de restul turmelor lui Laban, pe care a continuat să le păstorească el.

³⁷ Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan. Apoi le-a curăţat de coajă, astfel încât să se poată vedea partea albă a acestora.

³⁸ A pus înaintea oilor nuielele pe care le descojise, aşezându-le în jgheaburile adăpătorilor. Şi astfel, oile concepeau miei când veneau să bea apă.

³⁹ Ele au conceput având în faţa lor acele nuiele; şi au fătat miei cu pete albe, pestriţi şi cu pete cenuşii.

⁴⁰ Iacov a despărţit mieii şi a orientat oile lui Laban cu faţa spre masculii negri şi spre cei pestriţi. Şi-a selectat astfel turmele lui; şi nu le-a amestecat cu cele ale lui Laban.

⁴¹ De câte ori oile mai dezvoltate erau pregătite să conceapă, Iacov punea (acele) nuiele în faţa lor, în jgheaburi. Şi ele concepeau miei privind la nuiele.

⁴² Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele (în faţa lor). Astfel, oile slabe rămâneau pentru Laban, iar cele grase ajungeau în proprietatea lui Iacov.

⁴³ Aşa s-a îmbogăţit acest om foarte mult. El avea multe turme de oi, vite, sclavi şi sclave, cămile şi măgari.

31

¹ Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el şi-a însuşit toată această bogăţie din averea tatălui nostru!”

² Iacov a mai observat că nici atitudinea lui Laban faţă de el nu mai era aceeaşi ca altădată.

³ Atunci Iahve i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale; şi Eu voi fi cu tine.”

⁴ Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Leea în câmp, unde erau turmele lui.

⁵ Apoi le-a zis: „Văd că atitudinea tatălui vostru faţă de mine nu mai este ca în trecut. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

⁶ Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toate forţele mele.

⁷ Totuşi, el m-a înşelat şi mi-a schimbat recompensa pentru munca mea de zece ori (până acum). Dar Dumnezeu nu i-a permis să îmi facă rău.

⁸ Dacă spunea: «Mieii pestriţi vor fi recompensa ta», atunci toate oile fătau miei pestriţi; iar când spunea: «Mieii pătaţi să îţi fie plata», toate oile fătau miei pătaţi.

⁹ Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie!

¹⁰ Odată, când oile erau pregătite să conceapă miei, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete.

¹¹ Apoi îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. Eu i-am răspuns «Sunt aici!».

¹² El mi-a spus: «Priveşte şi observă că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete. Să ştii că se întâmplă aşa pentru că am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.

¹³ Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns o piatră ca stâlp comemorativ şi unde Mi-ai făcut un jurământ. Acum pregăteşte-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în zona ta natală.»”

¹⁴ Atunci Rahela şi Leea i-au răspuns: „Mai există oare vreo moştenire pentru noi în familia tatălui nostru?

¹⁵ Din moment ce ne-a vândut şi apoi a folosit argintul luat pe noi, nu este evident că ne consideră ca fiind nişte străine?

¹⁶ De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru, acum ne aparţin nouă şi copiilor noştri. Deci fă tot ce ţi-a spus Dumnezeu!”

¹⁷ Iacov s-a sculat şi apoi şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile.

¹⁸ A luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le adunase în Padan-Aram, intenţionând să meargă în Canaan la tatăl lui numit Isaac.

¹⁹ În timp ce Laban se dusese să îşi tundă oile, Rahela a furat zeii tatălui ei.

²⁰ Iacov l-a înşelat pe arameul Laban refuzând să îl anunţe că pleacă.

²¹ Şi astfel el a fugit cu tot ce avea. S-a sculat, a trecut râul şi a mers spre muntele numit Galaad.

²² După trei zile, Laban a fost anunţat că Iacov a fugit (de la el).

²³ Atunci Laban împreună cu rudele lui, l-au urmărit pe Iacov pentru un timp de şapte zile; şi l-au ajuns în regiunea muntoasă a Galaadului.

²⁴ Dar Dumnezeu i S-a revelat lui Laban noaptea, într-un vis, zicându-i: „Evită să îl ameninţi în vreun fel pe Iacov!”

²⁵ Când l-a ajuns Laban, Iacov îşi instalase cortul în zona muntoasă a Galaadului. Iar Laban şi-a stabilit tabăra împreună cu rudele lui tot acolo.

²⁶ Atunci Laban i-a zis lui Iacov: „Ce ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai tratat fiicele ca pe nişte ostatice luate în urma unui război…

²⁷ De ce ai fugit în secret? De ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Ţi-aş fi permis să pleci cu bucurie, acompaniat de cântece cântate din tamburina şi cu lira.

²⁸ Nu m-ai lăsat nici măcar să îmi sărut nepoţii şi fiicele! Te-ai comportat stupid!

²⁹ Am forţă să îţi fac rău. Dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit în noaptea care a trecut, zicând: «Ai grijă să nu îl ameninţi cu nimic pe Iacov!»

³⁰ Totuşi, acum dacă ai plecat pentru că îţi era foarte dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat zeii?”

³¹ Iacov i-a răspuns lui Laban: „Eu am plecat (aşa) gândindu-mă cu frică la faptul că vei folosi forţa ca să îţi iei (înapoi) fiicele de la mine.

³² Dar acela la care îţi vei găsi zeii, va muri! Caută şi ia ce ai la mine în prezenţa rudelor noastre!” Dar Iacov nu ştia că Rahela furase zeii (tatălui ei).

³³ Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave; dar nu a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei.

³⁴ Rahela luase zeii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit.

³⁵ Rahela i-a zis tatălui ei: „Să nu se supere stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica în faţa ta; pentru că mi se întâmplă acel lucru (periodic) specific femeilor.” El a căutat (peste tot) zeii, dar nu i-a găsit.

³⁶ Atunci Iacov s-a mâniat şi i-a făcut reproşuri lui Laban, zicându-i: „Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta insistenţă?

³⁷ Ai căutat prin toate lucrurile mele. Spune dacă ai găsit ceva care îţi aparţine! Pune-l aici, înaintea rudelor noastre; pentru ca ele să judece între noi doi!

³⁸ Am stat la tine douăzeci de ani. Oile şi caprele tale nu au rămas sterile; şi n-am mâncat berbeci din turma ta.

³⁹ Nu ţi-am adus animale din turmă sfâşiate de cele sălbatice; ci dacă se întâmpla vreo pagubă, eu personal sufeream pierderea; pentru că cereai despăgubire, indiferent că animalul era furat ziua sau noaptea.

⁴⁰ În timpul zilei mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig; şi nu puteam să adorm.

⁴¹ Aşa am trăit douăzeci de ani în tabăra ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turmă. Dar tu mi-ai schimbat de zece ori recompensa.

⁴² Sunt convins că dacă Dumnezeul tatălui meu – Dumnezeul lui Avraam – Cel de care se teme Isaac, nu ar fi fost cu mine, m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale! Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi munca grea pe care am făcut-o cu mâinile mele; şi astfel, El ţi-a făcut reproşuri în noaptea care a trecut!”

⁴³ Laban i-a răspuns lui Iacov: „Aceste fete sunt fetele mele; iar copiii (lor) sunt copiii mei. Turmele sunt ale mele! Tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut?

⁴⁴ Hai să ratificăm un legământ care să fie o dovadă a înţelegerii dintre mine şi tine!”

⁴⁵ Atunci Iacov a luat o piatră şi a pus-o în poziţie verticală, ca un stâlp.

⁴⁶ Laban le-a zis rudelor lui: „Adunaţi nişte pietre!” Ei au adunat pietre; şi apoi au făcut din ele o movilă pe care au servita masa.

⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacov a numit-o Galed.

⁴⁸ Laban a zis: „Această movilă este astăzi martoră pentru înţelegerea făcută între mine şi tine.” Astfel a fost numită Galed.

⁴⁹ Ea a mai fost numită şi Miţpa, pentru că el zisese: „Iahve să ne protejeze chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt.

⁵⁰ Dacă te vei comporta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei lua şi alte soţii în afară de acestea, să îţi aminteşti că nu a fost nimeni aici ca martor între noi, cu excepţia lui Dumnezeu!”

⁵¹ Laban i-a mai zis lui Iacov: „Priveşte această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine!

⁵² Movila şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de ea la tine ca să îţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de acest stâlp la mine ca să îmi faci rău.

⁵³ Doresc ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor care este Dumnezeul tatălui lor, să pronunţe verdictul Lui în cazul nostru!” Iacov a jurat pe Cel de care se temea tatăl lui numit Isaac.

⁵⁴ Apoi a oferit ca sacrificiu un animal, pe munte, unde şi-a invitat rudele să mănânce. După ce au mâncat, au rămas în acea noapte pe munte.

⁵⁵ A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat. Apoi a plecat şi s-a întors acasă.

32

¹ Iacov şi-a continuat drumul. Atunci s-a întâlnit cu îngerii lui Dumnezeu.

² Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” Şi astfel a numit acel loc Mahanaim.

³ Iacov a trimis înaintea lui nişte reprezentanţi la fratele lui numit Esau, (care locuia) în zona Seir din Edom.

⁴ El le-a ordonat să îi spună „stăpânului” lui numit Esau, astfel: „Iacov slujitorul tău îţi zice: «Până acum am locuit la Laban;

⁵ am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave; mă adresez prin acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să fiu acceptat de tine cu bunăvoinţă.»”

⁶ Mesagerii s-au întors la Iacov şi i-au spus: „Ne-am dus la fratele tău numit Esau; iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi!”

⁷ Iacov a fost foarte speriat şi nu ştia ce să facă. A împărţit în două tabere atât oamenii care erau cu el, cât şi oile, vitele şi cămilele.

⁸ A procedat astfel gândindu-se că dacă Esau va ataca şi va distruge una dintre tabere, cealaltă va putea scăpa.

⁹ Apoi Iacov s-a rugat (zicând): „Doamne, Dumnezeul tatălui meu – Avraam – şi Dumnezeul tatălui meu numit Isaac. Tu eşti Cel care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale; şi Eu îţi voi face bine!».

¹⁰ Eu nu sunt demn de toată bunăvoinţa pe care ai manifestat-o faţă de slujitorul Tău şi nici n-am meritat să Îţi respecţi cu exactitate promisiunile. Am trecut Iordanul doar cu bastonul meu, iar acum am acumulat o avere din care fac două tabere…

¹¹ Te rog să mă scapi din mâna fratelui meu numit Esau. Îmi este frică de faptul că va veni şi ne va omorî: atât pe mine, cât şi pe mame şi pe copii.

¹² Totuşi, Tu mi-ai promis astfel: «Îţi voi face bine; şi urmaşii tăi vor fi atât de mulţi ca particulele din care este format nisipul mării: imposibil de numărat.»!”

¹³ El a rămas acolo în acea noapte. Şi din tot ce acumulase, a pregătit un dar pentru fratele lui numit Esau.

¹⁴ Darul era format din două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci;

¹⁵ treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, la care a adăugat douăzeci de măgăriţe şi zece măgari.

¹⁶ A dat fiecare turmă câte unui servitor; şi apoi le-a zis: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între turme.”

¹⁷ El i-a ordonat celui care mergea primul: „Când îl vei întâlni pe fratele meu numit Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale pe care le conduci?»,

¹⁸ să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău numit Iacov. Ele reprezintă un dar trimis stăpânului meu – Esau. Şi chiar el personal vine în urma noastră.»!”

¹⁹ Iacov a ordonat celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care conduceau turmele, zicându-le: „Când îl veţi întâlni pe Esau, să vorbiţi cu el.

²⁰ Să-i spuneţi şi voi astfel: «Slujitorul tău numit Iacov, vine în urma noastră»!”. El a procedat aşa pentru că îşi zicea: „Îl voi împăca folosindu-mă de darul care este înaintea mea; iar când ne vom vedea faţă în faţă, poate mă va primi binevoitor.”

²¹ Astfel, în acea noapte el a rămas în tabără, iar darul (pentru Esau) a mers înaintea (apariţiei) lui.

²² Tot în acea noapte, Iacov şi-a luat cele două soţii, împreună cu cele două sclave şi cei unsprezece copii; şi au traversat (toţi) vadul Iaboc.

²³ După ce i-a traversat vadul, şi-a trecut pe celălalt mal şi toată averea.

²⁴ Iacov a rămas singur. Atunci, un bărbat s-a luptat cu el până spre dimineaţă când începea să se lumineze.

²⁵ Când a văzut că nu îl poate învinge, acel bărbat l-a lovit în zona articulaţiei şoldului; şi astfel, în timp ce se lupta cu El, acea parte a piciorului lui Iacov, a fost afectată.

²⁶ Apoi (acel bărbat) a zis: „Lasă-Mă să plec pentru că se luminează!” Dar Iacov I-a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta!”

²⁷ Atunci l-a întrebat: „Cum te numeşti?” El răspuns: „Iacov!”.

²⁸ Acel bărbat i-a zis: „Nu te vei mai numi Iacov; ci numele tău va fi Israel; pentru că te-ai luptat atât cu Dumnezeu, cât şi cu oamenii; şi ai învins!”

²⁹ Iacov L-a întrebat, zicându-I: „Te rog, spune-mi care este numele Tău!” El i-a răspuns: „De ce Îmi ceri (să îţi spun) numele?” Şi apoi l-a binecuvântat (acolo).

³⁰ Iacov a numit acel loc Peniel, zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu şi totuşi nu am murit!”

³¹ Atunci când Iacov a plecat din (zona numită de el) Peniel, şchiopăta din şold.

³² De atunci şi până astăzi, israelienii nu mănâncă (din carnea care este aproape de) tendonul de la şoldul animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în acea zonă a piciorului.

33

¹ Iacov a privit şi l-a văzut pe Esau venind (spre el) cu patru sute de bărbaţi. Atunci el şi-a împărţit copiii între Leea, Rahela şi cele două sclave.

² A pus cele două sclave şi copiii lor împreună, în faţă; apoi pe Leea şi copiii ei, iar în urma tuturor pe Rahela cu Iosif.

³ El personal s-a poziţionat înaintea lor; şi în timp ce se apropia de fratele lui, s-a aplecat până la pământ de şapte ori.

⁴ Dar Esau a alergat amabil spre el şi l-a îmbrăţişat. Punându-şi mâinile în jurul gâtului lui, l-a sărutat; apoi au plâns împreună.

⁵ Când Esau a privit şi a văzut femeile şi pe copiii lor, a întrebat: „Cine sunt aceştia care vin după tine?” Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care Dumnezeu i-a dăruit ca binecuvântare slujitorului tău (Iacov).”

⁶ Apoi sclavele şi copiii lor s-au apropiat şi s-au aplecat înaintea lui Esau.

⁷ În mod semănător, Leea şi copiii ei s-au apropiat şi s-au aplecat înaintea lui. Apoi, la urmă, Iosif şi Rahela s-au apropiat şi s-au aplecat şi ei înaintea lui (Esau).

⁸ Esau a întrebat: „Ce intenţionezi să faci cu toată acea tabără pe care am întâlnit-o?” Iacov a răspuns: „Stăpânul meu, doresc să obţin graţia ta!”

⁹ Atunci Esau i-a zis: „Eu am suficient de multă avere, frate; ce ai, păstrează pentru tine!”

¹⁰ Dar Iacov i-a răspuns: „Nu! Te rog! Dacă am fost acceptat de tine, primeşte darul meu. Te asigur că atunci când te-am văzut, am privit spre tine ca la faţa lui Dumnezeu; iar tu ai fost binevoitor cu mine.

¹¹ Te rog să primeşti binecuvântarea pe care ţi-am adus-o, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine şi am tot ce îmi trebuie!” Astfel a insistat Iacov; iar Esau a acceptat (darul lui).

¹² Apoi Esau a zis: „Hai să plecăm de aici şi să ne continuăm călătoria. Eu voi merge înaintea ta”

¹³ Dar Iacov i-a răspuns: „Stăpânul meu este conştient că în acest ritm de deplasare nu se pot încadra copiii care sunt mai puţin rezistenţi; şi apoi trebuie să am grijă de oile şi de vitele care alăptează. Dacă vor fi obligate să parcurgă drumul într-o singură zi, toate vor muri.

¹⁴ Deci să meargă stăpânul meu înaintea slujitorului lui; iar eu şi copiii vom veni încet, exact cum merge turma care este înaintea mea, până vom ajunge la stăpânul meu, în Seir!”

¹⁵ Esau i-a zis: „Atunci, permite-mi să las câţiva dintre oamenii mei cu tine!” Iacov a răspuns: „De ce să procedezi aşa? Îmi ajunge faptul că am găsit bunăvoinţă la stăpânul meu!”

¹⁶ În aceeaşi zi, Esau s-a întors în Seir.

¹⁷ Dar Iacov s-a deplasat spre (locul numit ulterior) Sucot. Acolo şi-a construit o casă şi şi-a făcut adăposturi pentru turme. Aşa se explică de ce acel loc a fost numit Sucot.

¹⁸ Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în oraşul Şehem, situat în teritoriile numite Canaan; şi şi-a stabilit acolo tabăra, în faţa oraşului.

¹⁹ El a cumpărat partea de teren pe care şi-a instalat cortul, plătind pentru ea o sută de chesita fiilor lui Hamor – tatăl lui Şehem.

²⁰ Acolo a construit un altar pe care l-a numit El-Elohe-Israel.

34

¹ Dina – fiica pe care Leea i-o născuse lui Iacov – s-a dus să vadă fetele „ţării”.

² Când a văzut-o Şehem – fiul hivitului Hamor care era conducătorul ţării – a luat-o şi s-a culcat cu ea, violând-o.

³ El s-a îndrăgostit de Dina – fiica lui Iacov –, a îndrăgit-o şi i-a vorbit frumos.

⁴ Apoi i-a zis tatălui lui numit Hamor: „Ia-mi această fată ca (să-mi fie) soţie!”

⁵ Iacov a aflat că Şehem a violat-o pe fiica lui numită Dina. Dar pentru că fiii lui erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s-au întors ei.

⁶ Hamor, tatăl lui Şehem, a venit la Iacov să îi vorbească.

⁷ Imediat după ce a auzit Iacov ce se întâmplase, fiii lui s-au întors de la câmp. Atunci ei s-au supărat şi s-au mâniat foarte rău, pentru că Şehem făcuse un lucru dezonorant în (relaţia lor cu urmaşii lui) Israel, culcându-se cu fiica lui Iacov. A fost un fapt inacceptabil.

⁸ Dar Hamor le-a vorbit zicându-le: „Fiul meu – Şehem – s-a îndrăgostit de fiica voastră; vă rog să i-o daţi ca soţie.

⁹ Acceptaţi să deveniţi astfel rude cu noi. Daţi-ne pe fiicele voastre şi luaţi pe fiicele noastre pentru voi.

¹⁰ Locuiţi împreună cu noi. Veţi avea astfel acces la teritoriul acestei ţări. Locuiţi în ea, faceţi comerţ şi obţineţi proprietăţi în ea!”

¹¹ Şehem le-a mai spus tatălui şi fraţilor Dinei: „Doresc să obţin aprobarea voastră (faţă de cererea mea); şi vă voi da orice îmi veţi cere.

¹² Spuneţi-mi care doriţi să fie valoarea zestrei; iar eu vă voi da oricât îmi veţi cere (de mult). Doar daţi-mi fata ca (să-mi fie) soţie!”

¹³ Dar pentru că Şehem o dezonorase pe sora lor numită Dina, fiii lui Iacov le-au răspuns derutant lui Şehem şi tatălui lui numit Hamor.

¹⁴ Ei le-au zis: „Nu putem face acest lucru! Nu ne putem permite să o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis; pentru că acest fapt ar fi o ruşine pentru noi.

¹⁵ Totuşi, am fi de acord (cu propunerea voastră) doar dacă voi veţi deveni ca noi; adică doar dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis.

¹⁶ Apoi vă vom da pe fiicele noastre şi le vom lua pentru noi pe ale voastre. Vom locui (în această zonă) împreună cu voi; şi vom forma un singur popor.

¹⁷ Dar dacă nu ne veţi asculta şi nu vă veţi circumcide, ne vom lua fata şi vom pleca!”

¹⁸ Această cerere a fost agreată de Hamor şi de fiul lui numit Şehem.

¹⁹ Tânărul nu a întârziat să facă ce i s-a cerut, pentru că dorea să fie împreună cu fiica lui Iacov. El era cel mai respectat în familia tatălui lui.

²⁰ Astfel, Hamor împreună cu fiul lui numit Şehem, au venit la poarta oraşului lor şi le-au vorbit bărbaţilor care locuiau în el, zicându-le:

²¹ „Aceşti bărbaţi sunt în bune relaţii cu noi. Vă propunem (să fiţi de acord) să locuiască în ţară şi să practice comerţul în ea. Teritoriul acesteia este suficient de mare pentru ei. Astfel să ne luăm soţii dintre fiicele lor, iar noi să le dăm pe fiicele noastre pentru ei.

²² Dar vor accepta să locuiască împreună cu noi şi să formăm un singur popor, doar dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis ca ei.

²³ Oare nu vor deveni atunci ale noastre toate vitele, bogăţiile şi celelalte animalele ale lor? Deci să îi acceptăm, ca să locuiască împreună cu noi!”

²⁴ Toţi cei care au venit la poarta oraşului, au agreat propunerea făcută de Hamor şi de fiul lui numit Şehem. Şi astfel, toţi bărbaţii care au venit la poarta oraşului, au fost circumcişi.

²⁵ A treia zi, în timp ce ei încă sufereau, doi dintre fiii lui Iacov – Simeon şi Levi – fraţii Dinei, şi-au luat săbiile. Apoi au atacat oraşul care nu bănuia pericolul; şi au omorât pe toţi bărbaţii care existau în el.

²⁶ Ei i-au omorât cu sabia pe Hamor şi pe fiul lui numit Şehem. Au luat-o pe Dina din casa lui Şehem şi apoi au plecat.

²⁷ Fiii lui Iacov au venit în forţă împotriva celor răniţi şi le-au jefuit oraşul, pentru că o dezonoraseră pe sora lor.

²⁸ Le-au luat oile, vitele, măgarii şi tot ce era atât în oraş cât şi pe câmp.

²⁹ Au luat ca pradă toată bogăţia, toţi copiii şi toate soţiile, jefuind tot ce era în case.

³⁰ Atunci Iacov le-a zis lui Simeon şi lui Levi: „Acum, din cauza voastră, toţi locuitorii din zonă – atât canaaniţi cât şi periziţi – mă vor urî! Eu am puţini oameni (care să mă apere). Ei se vor strânge, vor veni împotriva mea şi mă vor omorî; şi astfel voi fi distrus împreună cu familia mea!”

³¹ Dar ei i-au răspuns: „Era normal să acceptăm ca el să se comporte cu sora noastră ca şi cu o prostituată?”

35

¹ Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Ridică-te, du-te la Betel, locuieşte acolo şi construieşte un altar pentru Dumnezeul care ţi S-a revelat atunci când fugeai de fratele tău, de Esau.”

² Iacov a vorbit celor din familia lui şi tuturor celor care erau cu el, spunându-le: „Renunţaţi la zeii care sunt în mijlocul vostru! Curăţaţi-vă şi schimbaţi-vă hainele;

³ pentru că vom merge la Betel unde voi construi un altar pentru Dumnezeul care mi-a răspuns în ziua când aveam mari dificultăţi şi care m-a protejat în timpul călătoriilor mele.”

⁴ Ei i-au dat lui Iacov toţi zeii pe care îi aveau şi cerceii pe care îi purtau în urechi. El i-a îngropat sub terebintul care este lângă Şehem.

⁵ Apoi au plecat. Dumnezeu a făcut ca oraşele din jur să aibă frică de ei; şi astfel, nimeni nu i-a urmărit.

⁶ Călătorind împreună cu toţi cei care erau cu el, Iacov a ajuns la Luz, adică la Betel – o localitate din teritoriile numite Canaan.

⁷ Acolo a construit un altar şi a pus acelui loc numele El-Betel, pentru că în acel loc i Se revelase Dumnezeu, în timp ce fugea de fratele lui numit Esau.

⁸ Debora, doica Rebecăi, a murit (şi a fost înmormântată) sub un stejar, mai departe de Betel. Acest fapt explică de ce acel stejar a fost numit Alon-Bacut.

⁹ După ce Iacov s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S-a revelat din nou. El l-a binecuvântat

¹⁰ zicându-i: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov; ci numele tău va fi Israel!” [Şi astfel l-a numit (din nou) Israel].

¹¹ Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul Omnipotent: să ai mulţi urmaşi şi să te înmulţeşti! Din tine va proveni un (întreg) popor şi o mulţime de grupuri de oameni! Dintre şoldurile tale vor proveni chiar şi nişte regi!

¹² Ţara pe care am dat-o atât lui Avraam cât şi lui Isaac, ţi-o voi da (şi) ţie, dar şi urmaşilor tăi!”

¹³ Apoi Dumnezeu „S-a înălţat” de la el din locul în care îi vorbise.

¹⁴ Iacov a pus un stâlp de piatră în locul în care îi vorbise Dumnezeu, a luat nişte băutură pe care a oferit-o acolo ca dedicare, şi apoi a pus ulei pe el.

¹⁵ Iacov a pus numele Betel acelui loc în care îi vorbise Dumnezeu.

¹⁶ Apoi au plecat de la Betel. Dar înainte de a ajunge la Efrata, în timp ce Rahelei îi venise timpul când trebuia să nască, a avut mari dificultăţi.

¹⁷ Fiind afectată de durerile naşterii, moaşa i-a zis (Rahelei): „Să nu îţi fie frică; pentru că mai ai un fiu!”

¹⁸ Când Rahela era aproape să moară, i-a pus băiatului numele Ben-Oni; dar tatăl lui l-a numit Beniamin.

¹⁹ Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică spre Betleem.

²⁰ Iacov a pus acolo un stâlp pe mormântul ei. Acest stâlp care există până astăzi, aminteşte de Rahela.

²¹ Israel şi-a continuat călătoria şi şi-a instalat cortul dincolo de Migdal-Eder.

²² În timp ce Israel locuia în acea zonă, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha care era concubina tatălui lui. Dar Israel a aflat despre acest lucru. Iacov avea doisprezece fii.

²³ Cei născuţi de Leea, au fost: Ruben – primul născut în familia lui Iacov; apoi Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon.

²⁴ Fiii Rahelei au fost Iosif şi Beniamin.

²⁵ Fiii Bilhei care era sclava Rahelei, au fost Dan şi Neftali.

²⁶ Fiii Zilpei – sclava Leei – au fost Gad şi Aşer. Aceştia au fost fiii lui Iacov, care s-au născut în familia lui, în Padan-Aram.

²⁷ Iacov a ajuns la tatăl lui, la Isaac, în zona numită Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică lângă Hebron. Avraam şi Isaac locuiseră acolo ca străini.

²⁸ Isaac a trăit o sută optzeci de ani.

²⁹ El a murit bătrân şi satisfăcut de numărul zilelor pe care le-a trăit. Şi astfel a fost adăugat la (cei decedaţi din) poporul lui. El a fost înmormântat de fiii lui – Esau şi Iacov.

36

¹ Urmează prezentarea descendenţilor lui Esau, adică ai lui Edom.

² Esau şi-a luat (ca soţii) dintre canaanite: pe Ada care era fiica hititului Elon, pe Oholibama care era fiica lui Ana – fiul hivitului Ţivon;

³ şi pe Basmat, care era fiica lui Ismael şi soră cu Nebaiot.

⁴ Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz. La rândul ei, Basmat i l-a născut pe Reuel,

⁵ iar Oholibama i-a născut pe Ieuş, pe Ialam şi pe Corah. Aceştia au fost fiii lui Esau. Ei se născuseră în Canaan.

⁶ Esau şi-a luat soţiile, fiii, fiicele, pe toţi cei din familia lui, vitele, toate animalele şi averile pe care le-a strâns în Canaan şi s-a mutat. El a plecat într-o altă „ţară”, despărţindu-se de fratele lui numit Iacov;

⁷ pentru că proprietăţile lor erau atât de mari, încât nu le permiteau să locuiască împreună. Teritoriul în care locuiau ei, era insuficient pentru turmele lor.

⁸ Astfel, Esau, adică Edom, s-a aşezat în zona muntoasă a Seirului.

⁹ Aceasta a fost prezentarea urmaşilor lui Esau – tatăl edomiţilor – din zona muntoasă a Seirului.

¹⁰ Urmează numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei care era soţia lui Esau; Reuel, fiul Basmatei care era soţia lui Esau.

¹¹ Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gatam şi Chenaz.

¹² Timna era concubina lui Elifaz – fiul lui Esau. Ea i l-a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceştia au fost nepoţii Adei care era soţia lui Esau.

¹³ Urmează prezentarea fiilor lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Ei au fost nepoţii Basmatei – soţia lui Esau.

¹⁴ Urmează prezentarea fiilor Oholibamei – soţia lui Esau şi fiica lui Ana – fiul lui Ţivon: ea i-a născut lui Esau pe Ieuş, pe Ialam şi pe Corah.

¹⁵ Urmează prezentarea conducătorilor fiilor lui Esau. Dintre fiii lui Elifaz – primul născut al lui Esau – au fost: conducătorul Teman, conducătorul Omar, conducătorul Ţefo, conducătorul Chenaz,

¹⁶ conducătorul Corah, conducătorul Gatam şi conducătorul Amalec. Aceştia au fost conducătorii proveniţi din Elifaz în Edom. Ei au fost nepoţii Adei.

¹⁷ Urmează prezentarea fiilor lui Reuel – fiul lui Esau: conducătorul Nahat, conducătorul Zerah, conducătorul Şama şi conducătorul Miza. Aceştia au fost conducătorii lui Reuel în ţara Edom. Ei au fost nepoţii Basmatei care era soţia lui Esau.

¹⁸ Urmează prezentarea fiilor Oholibamei care era soţia lui Esau: conducătorul Ieuş, conducătorul Ialam şi conducătorul Corah. Aceştia au fost conducătorii Oholibamei care era fiica lui Ana şi soţia lui Esau.

¹⁹ Aceasta a fost lista fiilor lui Esau, adică Edom; şi aceştia au fost conducătorii lor.

²⁰ Urmează acum lista fiilor horitului Seir, locuitori (de la începuturi) ai acelui teritoriu: Lotan, Şobal, Ţivon, Ana,

²¹ Dişon, Eţer şi Dişan. Urmează prezentarea conducătorilor care au descins din horiţi – urmaşii lui Seir, în Edom.

²² Fiii lui Lotan au fost Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.

²³ Urmează fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam.

²⁴ Fiii lui Ţivon au fost: Aiia şi Ana; el este acel Ana care a găsit izvoarele în deşert, în timp ce păştea măgarii tatălui lui numit Ţivon.

²⁵ Urmează prezentarea copiilor lui Ana: Dişon şi Oholibama – fiica lui Ana.

²⁶ Fiii lui Dişon au fost: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran.

²⁷ Urmează prezentarea fiilor lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan.

²⁸ Fiii lui Dişan au fost: Uţ şi Aran.

²⁹ Urmează prezentarea conducătorilor horiţilor: conducătorul Lotan, conducătorul Şobal, conducătorul Ţivon, conducătorul Ana,

³⁰ conducătorul Dişon, conducătorul Eţer şi conducătorul Dişan. Aceştia au fost conducătorii horiţilor, conform grupurilor lor din teritoriul lui Seir.

³¹ Urmează prezentarea regilor care şi-au exercitat conducerea în Edom, înainte ca în (poporul numit) Israel să guverneze vreun rege:

³² Bela, fiul lui Beor, a fost conducător în Edom; numele oraşului lui era Dinhaba.

³³ Când a murit Bela, în locul lui a fost conducător Iobab care era fiul lui Zerah, din Boţra.

³⁴ Când a murit Iobab, în locul lui a fost conducător Huşam din teritoriul temaniţilor.

³⁵ Când a murit Huşam, în locul lui a fost conducător Hadad – fiul lui Bedad. El este acela care i-a învins pe midianiţi la Moab. Numele oraşului lui era Avit.

³⁶ Când a murit Hadad, în locul lui a fost conducător Samla din Masreca.

³⁷ Atunci când a murit Samla, în locul lui a fost conducător Saul din acea localitate numită Rehobot, care era lângă râu.

³⁸ Când a murit Saul, în locul lui a fost conducător Baal-Hanan, fiul lui Acbor.

³⁹ Când a murit Baal-Hanan – fiul lui Acbor –, în locul lui a fost conducător Hadar. Numele oraşului acestuia era Pau. Numele soţiei lui era Mehetabeel – fiica lui Matred – fiica lui Me-Zahab.

⁴⁰ Numele conducătorilor care provin din Esau, conform clanurilor şi regiunilor lor, sunt următoarele: conducătorul Timna, conducătorul Alva, conducătorul Ietet,

⁴¹ conducătorul Oholibama, conducătorul Ela, conducătorul Pinon,

⁴² conducătorul Chenaz, conducătorul Teman, conducătorul Mibţar,

⁴³ conducătorul Magdiel şi conducătorul Iram. Aceştia au fost conducătorii Edomului, conform teritoriilor lor din zona în care şi-au exercitat conducerea. Esau a fost strămoşul edomiţilor.

37

¹ Iacov şi-a stabilit locuinţa pe teritoriul unde a locuit (şi) tatăl lui: în Canaan.

² Urmează istoria (urmaşilor) lui Iacov. La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii lui. Aceştia erau fiii Bilhei şi ai Zilpei – soţiile tatălui lui. El povestea tatălui lor despre comportamentul rău al acestora.

³ Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai lui, pentru că i se născuse când era deja bătrân. Şi i-a făcut o haină specială.

⁴ Când au văzut fraţii lui că tatăl lor îl iubeşte mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif. Şi nu au putut să îi vorbească binevoitori.

⁵ Iosif a avut un vis pe care l-a relatat fraţilor lui. Dar aceştia l-au urât mai mult decât până atunci.

⁶ El le-a zis: „Ascultaţi visul pe care l-am avut!

⁷ Noi eram la legatul snopilor pe câmp. Snopul meu s-a ridicat, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au aplecat spre el!”

⁸ Fraţii lui i-au răspuns: „Vrei să spui că tu vei fi şeful nostru?! Pretinzi astfel că ne vei deveni stăpân?!” Din cauza viselor şi a relatărilor lui, ei l-au urât (pe Iosif) mai mult decât înainte.

⁹ Iosif a mai avut un vis; şi l-a povestit şi pe acesta fraţilor lui. El a spus: „Am mai avut un vis. În el am văzut că soarele, luna şi unsprezece stele se aplecau înaintea mea!”

¹⁰ Când a povestit visul şi tatălui lui, acesta l-a certat, zicându-i: „Ce vrei să spui relatându-ne acest vis pe care l-ai avut? Oare anticipezi că vom veni eu împreună cu mama ta şi cu fraţii tăi ca să ne aplecăm până la pământ înaintea ta?”

¹¹ Fraţii lui l-au invidiat. Dar tatăl lor a reţinut acest vis!

¹² Fraţii lui Iosif s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem.

¹³ Israel i-a zis lui Iosif: „Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino; pentru că vreau să te trimit la ei!” El a răspuns: „Sunt pregătit să plec!”

¹⁴ Israel i-a zis: „Du-te şi vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine; şi adu-mi veşti (despre ei)!” L-a trimis din valea Hebron; şi el ajuns la Şehem.

¹⁵ Atunci un om l-a găsit rătăcind pe câmp; şi l-a întrebat: „Ce cauţi?”

¹⁶ El a răspuns: „Îi caut pe fraţii mei. Te rog să îmi spui unde pasc ei turma.”

¹⁷ Acel om i-a răspuns: „Au plecat de aici. I-am auzit zicând: «Să mergem la Dotan!»” Iosif a mers pe traseul pe care merseseră fraţii lui; şi i-a găsit la Dotan.

¹⁸ Aceştia l-au văzut de la mare distanţă; şi înainte să ajungă la ei, au decis să îl omoare.

¹⁹ Au vorbit între ei astfel: „Vine «visătorul»!

²⁰ Acum, haideţi să îl omorâm şi să îl aruncăm într-o groapă. Vom spune că a fost mâncat de un animal sălbatic; şi vom vedea ce confirmare vor mai avea visele lui!”

²¹ Dar când a auzit Ruben despre acest plan, a încercat să îl scape, zicând: „Să nu îl omorâm!”

²² El a continuat spunând: „Să nu (facem să) curgă sânge! Vă propun să îl aruncaţi în această groapă din deşert; dar fără să îl omorâţi!”. Le-a vorbit astfel ca să îl salveze din mâinile lor şi să îl aducă înapoi la tatăl lui.

²³ Când a ajuns Iosif la fraţii lui, aceştia l-au dezbrăcat de haina specială pe care o purta.

²⁴ Apoi l-au luat şi l-au aruncat într-o groapă. Aceea era o fântână care nu mai avea apă în ea.

²⁵ Apoi s-au aşezat să mănânce. Dar privind în depărtare, au observat că se apropiau nişte comercianţi ismaeliţi care veneau din Galaad. Ei mergeau spre Egipt. Cămilele lor transportau condimente, balsam şi ulei parfumat.

²⁶ Iuda le-a zis fraţilor lui: „Ce avantaj avem dacă ne omorâm fratele şi îi ascundem sângele?

²⁷ Mai bine haideţi să îl vindem ismaeliţilor şi să nu îl omorâm cu mâinile noastre; pentru că el este fratele nostru şi avem o origine comună.” Fraţii lui i-au acceptat propunerea.

²⁸ Când s-au apropiat comercianţii madianiţi, fraţii lui l-au scos pe Iosif din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli de argint. Ei l-au dus pe Iosif în Egipt.

²⁹ Când s-a dus Ruben la fântână şi a constatat că Iosif nu mai era acolo, şi-a rupt hainele în bucăţi (de necaz).

³⁰ Apoi s-a dus la fraţii lui şi le-a zis: „Copilul nu mai este acolo! Acum ce voi face?”

³¹ Dar ei au luat haina specială a lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat-o în sânge(le lui).

³² I-au trimis tatălui lor acea haină specială, împreună cu următorul mesaj: „Am găsit această haină. Vezi dacă ea este acea haină (specială) a fiului tău (Iosif)!”

³³ El a recunoscut-o şi a zis: „Este haina (specială a) fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic! Sunt convins că Iosif a fost făcut bucăţi…”

³⁴ Atunci Iacov şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac în jurul şoldurilor şi l-a jelit pe fiul lui multe zile.

³⁵ Toţi fiii şi fiicele lui au venit să îl consoleze, dar el nu a acceptat. Ci l-a plâns mult, zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în locuinţa morţilor!”

³⁶ Madianiţii l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar care era demnitar şi comandant al gărzii lui Faraon.

38

¹ În acea vreme, Iuda s-a despărţit de fraţii lui şi şi-a stabilit locuinţa lângă un adulamit numit Hira.

² Iuda a întâlnit-o acolo pe fiica unui canaanit numit Şua. El a luat-o ca soţie şi a intrat la ea.

³ Fata a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia Iuda i-a pus numele Er.

⁴ Ea a rămas din nou însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan.

⁵ A născut un alt fiu şi l-a numit Şela. Atunci când l-a născut, era la Chezib.

⁶ Iuda i-a luat o soţie lui Er care era primul născut în familia lui. Numele acesteia era Tamar.

⁷ Dar Er – primul născut în familia lui Iuda – era rău înaintea lui Iahve care l-a omorât.

⁸ Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Ia-o ca soţie pe cea care a fost soţia fratelui tău. Împlineşte-ţi faţă de ea datoria de cumnat; şi fă astfel urmaşi fratelui tău!”

⁹ Dar pentru că ştia că urmaşul nu va fi al lui, de fiecare dată când intra la soţia fratelui lui, Onan elimina sperma pe pământ, pentru ca să nu îi permită fratelui lui să aibă descendenţi.

¹⁰ Ce făcea Onan nu a fost acceptat de Iahve, care l-a omorât şi pe el.

¹¹ Atunci Iuda i-a zis nurorii lui care se numea Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va creşte fiul meu numit Şela.” El a vorbit astfel fiindu-i frică de faptul că ar putea să moară şi acela, la fel ca fraţii lui. Astfel, Tamar s-a întors în casa tatălui ei.

¹² După mai mult timp, soţia lui Iuda – fiica lui Şua – a murit. După ce a trecut timpul în care a simţit durerea pierderii ei, Iuda s-a dus împreună cu adulamitul Hira – prietenul lui – în localitatea Timna, la cei care îi tundeau oile.

¹³ Atunci i s-a spus Tamarei: „Să ştii că socrul tău se duce la Timna, ca să îşi tundă oile.”

¹⁴ Ea şi-a schimbat hainele de văduvă, s-a acoperit cu un văl şi s-a înfăşurat; apoi s-a aşezat la intrarea în Enaiim, care este pe traseul spre Timna. Ea a procedat aşa pentru că observase că deşi Şela crescuse, ea nu îi fusese dată ca soţie.

¹⁵ Când a văzut-o Iuda, a crezut că este o prostituată; pentru că avea faţa acoperită. Şi astfel, el nu a recunoscut-o.

¹⁶ A venit spre ea la marginea drumului; şi fără să ştie că era nora lui, i-a zis: „Lasă-mă să intru la tine!” Ea a întrebat: „Ce-mi vei oferi, dacă accept să intri la mine?”

¹⁷ El a răspuns: „Îţi voi trimite un ied din turmă.” Atunci ea a spus: „Accept (propunerea ta) doar dacă îmi dai o garanţie până îl vei trimite!”

¹⁸ El a întrebat: „Ce garanţie să îţi dau?” Iar ea a răspuns: „Sigiliul tău, şnurul tău şi bastonul din mâna ta.” El i le-a dat; şi apoi a intrat la ea. Şi în urma acestui fapt, (Tamara) a rămas însărcinată prin participarea lui.

¹⁹ Apoi ea a plecat imediat, şi-a scos vălul şi s-a îmbrăcat (din nou) în hainele de văduvă.

²⁰ Când a trimis Iuda iedul prin intermediul prietenului lui adulamit ca să recupereze garanţia de la (acea) femeie, acesta nu a mai găsit-o.

²¹ El i-a întrebat pe localnici: „Unde este prostituata care stătea lângă drum, la Enaiim?” Ei au răspuns: „Nu a fost aici nicio prostituată!”

²² El s-a întors la Iuda şi i-a zis: „N-am găsit-o; iar localnicii au zis că nici nu a fost vreo prostituată acolo.”

²³ Iuda a răspuns: „Să ţină ce a luat; numai să nu ne facem de râs! Deşi am trimis acest ied, tu nu ai mai găsit-o!”

²⁴ După trei luni, au venit nişte oameni la Iuda şi i-au spus: „Nora ta, care se numeşte Tamar, s-a prostituat şi chiar a rămas însărcinată în urma imoralităţii ei!” Atunci Iuda a zis: „Aduceţi-o afară ca să fie arsă!”

²⁵ Dar în timp ce era adusă afară, aceasta a trimis pe cineva să îi spună socrului ei: „Am rămas însărcinată cu cel care este proprietarul acestor lucruri; vezi dacă recunoşti ale cui sunt acestea: sigiliul, şnurul şi bastonul!”

²⁶ Iuda le-a recunoscut (ca fiind ale lui); şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, pentru că nu i-am dat-o ca soţie fiului meu numit Şela.” Şi de atunci nu s-a mai culcat cu ea.

²⁷ Când a venit timpul să nască, în uterul ei erau (doi) gemeni.

²⁸ În timpul naşterii, unul dintre ei a scos mâna. Moaşa i-a apucat-o şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta va ieşi primul!”

²⁹ Dar el şi-a tras mâna înapoi; şi astfel a ieşit (mai întâi) fratele lui. Atunci ea a zis: „Ce spărtură ai făcut!” Şi astfel i-au pus numele Pereţ.

³⁰ Apoi s-a născut şi fratele lui care avea firul roşu legat la mână; şi i s-a pus numele Zerah.

39

¹ Iosif a fost dus în Egipt. Atunci egipteanul Potifar care era comandantul gărzii şi unul dintre demnitarii faraonului, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo.

² Iahve era cu Iosif. Astfel, el a prosperat şi a locuit în casa stăpânului lui egiptean.

³ Acesta a observat că Iahve era cu Iosif şi că îl făcea să reuşească în tot ce făcea lucrând cu mâinile lui.

⁴ Iosif a fost tratat cu bunăvoinţă de către stăpânul lui pe care îl slujea; iar acesta l-a desemnat ca supraveghetor al casei şi al posesiunilor lui, încredinţându-i tot ce avea (pentru administrare).

⁵ Şi din momentul în care i-a dat (lui Iosif) ca sarcină supravegherea casei şi a întregii lui averi, Iahve a binecuvântat tot ce avea egipteanul, datorită lui Iosif. Binecuvântarea lui Iahve era peste toate posesiunile lui, inclusiv peste recoltele de pe câmp.

⁶ Astfel, stăpânul l-a lăsat pe Iosif să îngrijească de tot ce poseda; şi nu avea altă grijă decât să mănânce. Iosif se prezenta bine din punct de vedere fizic şi era frumos.

⁷ După un timp, soţia stăpânului lui care se tot uita la Iosif, i-a zis: „Culcă-te cu mine!”

⁸ Dar el a refuzat-o, răspunzându-i: „Stăpânul meu nu are nicio grijă în ce priveşte casa şi averea lui. El mi-a dat în administrare tot ce are.

⁹ Nimeni nu este mai mare decât mine în această administrare a proprietăţilor lui. El nu mi-a interzis (să mă folosesc de) nimic, excepţia fiind doar tu; pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac acest mare rău (faţă de el) şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”

¹⁰ Deşi îi vorbea lui Iosif în fiecare zi (despre această dorinţă a ei), el nu a ascultat-o. Nu a acceptat nici să se culce cu ea şi nici să stea în apropierea ei.

¹¹ Dar într-o zi, Iosif a intrat în casa stăpânului ca să îşi facă treaba, în timp ce niciunul dintre sclavi nu era acolo.

¹² Atunci ea l-a prins de haină, zicându-i: „Culcă-te cu mine!” Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară.

¹³ Când a văzut că şi-a lăsat haina în mâna ei şi că a fugit afară,

¹⁴ i-a chemat pe sclavii care serveau în casă şi le-a zis: „Vedeţi? Soţul meu ne-a adus un evreu ca să ne ridiculizeze. El a intrat la mine (în cameră) ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut de tare.

¹⁵ Când a auzit că ţip cu mare intensitate, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară!”

¹⁶ Soţia lui Potifar a ţinut haina lângă ea până când a venit acasă stăpânul lui Iosif.

¹⁷ Atunci i-a relatat şi lui aceleaşi lucruri: „Acel sclav evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca să mă dezonoreze.

¹⁸ Dar când am ţipat tare, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară!”

¹⁹ Când a auzit stăpânul lui (Iosif) reclamaţiile soţiei lui zicând: „Aşa s-a comportat sclavul tău cu mine!”, a fost afectat de o mare supărare.

²⁰ Atunci l-a luat pe Iosif şi l-a introdus în închisoare. Şi astfel, el a rămas acolo, în locul în care trăiau în detenţie prizonierii faraonului.

²¹ Dar Iahve a fost cu Iosif, Şi-a manifestat mila faţă de el şi a făcut ca să fie apreciat de comandantul închisorii.

²² El i-a dat lui Iosif funcţia de supraveghetor al tuturor deţinuţilor din acea închisoare. Tot ce se făcea acolo, trebuia aprobat de el.

²³ Comandantul închisorii nu se mai îngrijea de nimic din ce era în administrarea lui Iosif, pentru că Iahve era cu el şi îl făcea să reuşească în tot ce lucra.

40

¹ După toate aceste întâmplări, atât responsabilul cu băutura cât şi brutarul monarhului Egiptului, au greşit faţă de stăpânul lor.

² Faraonul s-a supărat pe cei doi oameni din administraţia lui: atât pe comandantul celor care ofereau băutura, cât şi pe brutarul-şef.

³ El i-a pus în detenţie chiar în casa comandantului gărzii; şi astfel au ajuns în aceeaşi închisoare în care era ca deţinut şi Iosif.

⁴ Comandantul gărzii i-a repartizat în acelaşi loc cu Iosif care i-a slujit. Şi aşa au rămas aceştia în arest pentru un timp.

⁵ Într-o noapte, atât deţinutul care fusese responsabilul cu băutura faraonului, cât şi cel care fusese brutarul conducătorului Egiptului, au avut fiecare câte un vis semnificativ.

⁶ Când a venit Iosif dimineaţa la ei, a observat că erau neliniştiţi.

⁷ Atunci el i-a întrebat pe oamenii care avuseseră funcţii în administraţia faraonului şi care erau în arest împreună cu el în casa stăpânului: „De ce sunteţi atât de îngrijoraţi astăzi?”

⁸ Ei au răspuns: „Am avut nişte vise, dar nu este nimeni care să ni le poată interpreta.” Atunci Iosif le-a zis: „Oare nu vine de la Dumnezeu interpretarea viselor? Relataţi-mi visele voastre!”

⁹ Responsabilul cu băutura (faraonului) i-a povestit lui Iosif visul, zicând: „În visul meu am văzut o viţă-de-vie.

¹⁰ Ea avea trei ramuri. Imediat după ce a înmugurit, i s-a deschis floarea, iar ciorchinii au produs struguri copţi.

¹¹ Eu aveam cupa faraonului în mână. Am luat strugurii, i-am stors în cupă şi apoi am pus cupa în mâna lui.”

¹² Iosif i-a zis: „Visul se interpretează astfel: cele trei ramuri reprezintă trei zile.

¹³ După trei zile, faraonul îţi va face capul să se ridice cu demnitate şi te va repune în funcţie; iar tu vei pune cupa în mâna lui exact cum făceai înainte, când erai responsabilul-şef cu băutura lui.

¹⁴ Dar când vei trăi bine, să îţi aminteşti de mine. Să manifeşti milă şi să vorbeşti faraonului despre mine ca să mă scoţi din această închisoare.

¹⁵ Pentru că am fost luat (şi adus) cu forţa din ţara evreilor; şi nici chiar aici nu am făcut nicio faptă care să justifice trimiterea mea în închisoare!”

¹⁶ Când şeful brutarilor a văzut că Iosif a dat o interpretare favorabilă, i-a zis: „Şi eu am avut un vis! În el se întâmpla că pe capul meu erau trei coşuri cu pâine.

¹⁷ În coşul de deasupra erau diverse produse făcute din cocă şi coapte pentru faraon; iar păsările mâncau ce era în coşul de pe capul meu!”

¹⁸ Iosif i-a răspuns: „Visul are următoarea interpretare: cele trei coşuri reprezintă trei zile.

¹⁹ După trei zile, faraonul îţi va tăia capul şi te va spânzura de un copac; iar păsările vor veni şi vor mânca din carnea ta…”

²⁰ A treia zi, faraonul şi-a sărbătorit ziua de naştere. Atunci el le-a oferit un banchet tuturor slujitorilor lui. Cu acea ocazie, faraonul „a ridicat capul” celui care fusese responsabil cu băutura şi al fostului brutar-şef (eliberându-i).

²¹ El a repus în slujbă pe responsabilul cu băutura; şi acesta a pus din nou cupa în mâna faraonului.

²² Dar el l-a spânzurat pe brutarul-şef, conform interpretării (visului) pe care o făcuse Iosif (fiecăruia).

²³ Totuşi, responsabilul cu băutura (faraonului) nu şi-a mai amintit de Iosif; ci l-a uitat…

41

¹ După doi ani, faraonul a visat că stătea pe malul Nilului.

² Şi din Nil au apărut şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii.

³ După acestea, au apărut din Nil alte şapte vaci urâte şi slabe. Ele s-au aşezat lângă celelalte vaci (grase); şi păşteau pe malul Nilului.

⁴ Vacile urâte şi slabe le-au mâncat pe cele frumoase şi grase. Apoi faraonul s-a trezit din somn.

⁵ A adormit din nou şi a mai avut un vis: şapte spice de grâu, bine dezvoltate şi sănătoase, creşteau pe aceeaşi tulpină.

⁶ După ele au răsărit şapte spice nedezvoltate şi arse de vântul de la Est.

⁷ Spicele nedezvoltate le-au înghiţit pe cele şapte care erau bine dezvoltate şi pline. Apoi faraonul s-a trezit din somn. Acestea au fost visele lui.

⁸ Când a venit dimineaţa, el a devenit neliniştit. A dat ordin să fie chemaţi toţi vrăjitorii şi toţi înţelepţii Egiptului. Apoi le-a relatat visele; dar nimeni nu a putut să i le interpreteze.

⁹ Atunci responsabilul cu băutura, i-a zis faraonului: „Realizez astăzi că am făcut o greşeală.

¹⁰ Faraonul s-a supărat odată pe slujitorii lui; şi ne-a ţinut în arest în casa comandantului gărzii, atât pe mine cât şi pe conducătorul brutarilor.

¹¹ Noi am avut câte un vis fiecare în aceeaşi noapte. Şi fiecare dintre acestea avea o semnificaţie specială.

¹² Exista acolo împreună cu noi şi un tânăr evreu care era sclav al comandantului gărzii. I-am povestit acestuia visele noastre; iar el ne-a arătat semnificaţia lor, dând fiecărui vis o interpretare distinctă.

¹³ Apoi s-a întâmplat exact cum ni le-a interpretat el: faraonul m-a repus în funcţie; iar pe şeful brutarilor l-a spânzurat.”

¹⁴ Atunci faraonul a dat ordin să fie adus Iosif. Şi astfel, el a fost scos repede din închisoare. Iosif s-a bărbierit, şi-a schimbat hainele şi a venit înaintea faraonului.

¹⁵ Acesta i-a zis: „Am avut un vis, dar nu este nimeni care să mi-l poată interpreta. Am auzit că tu poţi să interpretezi un vis imediat după ce-l auzi!”

¹⁶ Iosif i-a răspuns: „Nu eu, ci Dumnezeu îi va da faraonului un răspuns favorabil!”

¹⁷ Atunci faraonul i-a zis lui Iosif: „Am visat că stăteam pe malul Nilului.

¹⁸ Atunci au apărut din Nil şapte vaci bine dezvoltate şi grase, care păşteau între trestii.

¹⁹ După ele au apărut alte şapte vaci mici, foarte urâte şi slabe. Niciodată nu am văzut vaci atât de urâte în tot teritoriul Egiptului!

²⁰ Vacile slabe şi urâte le-au mâncat pe cele şapte vaci grase.

²¹ Şi totuşi, după ce le-au mâncat, nu a fost nicio diferenţă în aspectul lor fizic; ci erau la fel de slabe cum fuseseră înainte. Apoi m-am trezit.

²² Am adormit din nou şi am avut un alt vis. Am văzut şapte spice de grâu, pline şi sănătoase, care creşteau pe aceeaşi tulpină.

²³ După ele au răsărit şapte spice uscate, nedezvoltate şi arse de vântul care bate din Est.

²⁴ Spicele nedezvoltate le-au înghiţit pe cele şapte spice pline. Le-am povestit vrăjitorilor aceste vise; dar niciunul nu mi le-a putut interpreta!”

²⁵ Atunci Iosif i-a zis faraonului: „Visele pe care le-a avut faraonul, reprezintă acelaşi lucru. Dumnezeu i-a revelat astfel ce urmează să facă.

²⁶ Cele şapte vaci grase reprezintă şapte ani; iar cele şapte spice bine dezvoltate reprezintă tot şapte ani. De fapt, este (ca) un singur vis.

²⁷ Atât cele şapte vaci slabe şi urâte, care au apărut după primele, cât şi acele şapte spice nedezvoltate şi arse de vântul care bate din Est, reprezintă şapte ani. Ele semnifică şapte ani de foamete.

²⁸ Se va întâmpla exact aşa cum am spus. Iar Dumnezeu i-a arătat astfel anticipat faraonului ce urmează să facă.

²⁹ Vor veni şapte ani de mare abundenţă în toată ţara Egiptului.

³⁰ Dar după aceştia vor veni şapte ani de foamete. Ea va fi atât de mare, încât nu va mai fi nicio evidenţă despre belşugul anterior din Egipt. Foametea va distruge ţara.

³¹ Nu se va mai cunoaşte nici măcar o dovadă despre belşugul care fusese în ţară; pentru că foametea care va urma, va fi foarte greu de suportat.

³² Faptul că visul faraonului a fost de două ori, arată că acest lucru este decis de Dumnezeu; şi El va face să se întâmple aşa în scurt timp.

³³ În consecinţă, faraonul să aleagă acum un om competent şi înţelept, pe care să îl pună conducător al Egiptului.

³⁴ Faraonul să desemneze oameni care să supravegheze colectarea unei cincimi din producţia de cereale a Egiptului în timpul celor şapte ani de abundenţă.

³⁵ Aceştia să strângă toată hrana din anii buni care urmează să vină. Apoi să depoziteze grâul pentru hrana celor din oraşe în grânarele faraonului; şi să îl păzească.

³⁶ Aceste alimente vor fi o rezervă pentru ţară în perioada celor şapte ani de foamete care vor veni în zona Egiptului; şi astfel, ţara va supravieţui în timpul foametei!”

³⁷ Acest plan a fost agreat de faraon şi de toţi slujitorii lui.

³⁸ Atunci el le-a zis subalternilor lui: „Oare vom putea găsi un (alt) asemenea om, care să aibă în el Spiritul lui Dumnezeu?”

³⁹ Apoi faraonul i-a zis lui Iosif: „Pentru că Dumnezeu ţi-a revelat toate aceste lucruri, (constatăm că) nu este nimeni la fel de competent şi de înţelept ca tine.

⁴⁰ În consecinţă, tu vei fi conducătorul-şef la curtea mea; şi tot poporul meu va asculta de ordinele care vor veni din gura ta! Doar tronul mă va face mai mare decât tine!

⁴¹ De acum încolo, te-am pus în funcţia de conducător-administrator pentru tot teritoriul Egiptului!”

⁴² Faraonul şi-a scos de pe deget inelul cu sigiliu lui; şi apoi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine făcute din in subţire şi i-a pus un lanţ de aur în jurul gâtului.

⁴³ Apoi l-a urcat în carul care venea după al lui; şi un crainic striga (celorlalţi) zicând: „În genunchi!” Astfel l-a pus faraonul pe Iosif în funcţia de conducător-şef (în administraţie) pentru tot Egiptul…

⁴⁴ El i-a mai spus lui Iosif: „Eu sunt faraon; dar fără aprobarea ta, nimeni nu va face nimic în tot Egiptul.”

⁴⁵ Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat-o ca soţie pe Asnat care era fiica lui Poti-Fera – preotul din On. Iosif a plecat să inspecteze teritoriul Egiptului.

⁴⁶ El avea treizeci de ani când a fost desemnat să lucreze în slujba monarhului din Egipt. Iosif a plecat din faţa faraonului şi a călătorit prin tot Egiptul.

⁴⁷ În timpul celor şapte ani de abundenţă, pământul a facilitat producerea multor cereale.

⁴⁸ În cei şapte ani de prosperitate din zona Egiptului, Iosif a adunat toată hrana şi a depozitat-o în oraşe. A procedat aşa adunând provizii de hrană de pe câmpurile din jurul fiecărui oraş.

⁴⁹ Astfel, Iosif a strâns foarte mult grâu – ca particulele de nisip de la marginea mării. Era atât de mult, încât a încetat să îl mai cântărească.

⁵⁰ Înainte să vină anii de foamete, Asnat – fiica lui Poti-Fera care era preotul din On – i-a născut lui Iosif doi fii.

⁵¹ Iosif i-a pus primului fiu născut în familia lui, numele Manase, zicând: „Va fi numit aşa pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate situaţiile neplăcute prin care am trecut şi (dorul) de familia tatălui meu!”

⁵² Pe al doilea fiu l-a numit Efraim, zicând: „Îi pun acest nume pentru că Dumnezeu m-a făcut prosper în ţara în care (iniţial) fusesem nedreptăţit!”

⁵³ Cei şapte ani de abundenţă din ţara Egiptului s-au terminat.

⁵⁴ Apoi au început cei şapte ani de foamete, exact cum spusese Iosif. În toate ţările era criză de alimente. Dar în tot Egiptul, oamenii aveau pâine!

⁵⁵ Când oamenii din Egipt şi-au terminat proviziile de alimente, poporul a rugat faraonul să îi dea pâine. Atunci el le-a zis tuturor egiptenilor: „Adresaţi cererea voastră lui Iosif! Apoi el vă va spune ce să faceţi!”

⁵⁶ Criza alimentelor a afectat întreaga ţară… Atunci Iosif a deschis toate depozitele unde adunase provizii; şi le-a vândut grâu egiptenilor, pentru că foametea era greu de suportat în Egipt.

⁵⁷ Şi pentru că toate ţările erau profund afectate de foamete, veneau în Egipt oameni din toate zonele, ca să cumpere grâu de la Iosif.

42

¹ Când a aflat Iacov că este grâu (de vânzare) în Egipt, le-a zis fiilor lui: „De ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?

² Am auzit că în Egipt există grâu! Duceţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, pentru ca să trăim şi să nu murim (de foame).”

³ Atunci zece dintre fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt.

⁴ Iacov nu l-a trimis împreună cu fraţii lui şi pe Beniamin – fratele lui Iosif – imaginându-şi că era posibil să i se întâmple ceva rău.

⁵ Astfel, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâu din Egipt, călătorind împreună cu alţi oameni care aveau acelaşi scop; pentru că în zona Canaanului era foamete.

⁶ Iosif era guvernatorul ţării – cel care vindea cereale întregului popor al acesteia. Când au ajuns fraţii lui Iosif la el, s-au aplecat cu faţa până la pământ înaintea lui.

⁷ Din momentul în care şi-a văzut fraţii, Iosif i-a recunoscut. Dar s-a prefăcut că nu îi cunoaşte; şi le-a vorbit cu duritate. El i-a întrebat: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană!”

⁸ Deşi Iosif şi-a recunoscut fraţii, ei nu l-au recunoscut.

⁹ El şi-a amintit visele pe care le avusese şi care se refereau la ei. Atunci le-a zis: „Voi sunteţi spioni; şi aţi venit să vedeţi punctele vulnerabile ale ţării!”

¹⁰ Ei au răspuns: „Nu, stăpâne! Slujitorii tăi au venit să cumpere hrană!

¹¹ Toţi suntem fiii aceluiaşi om. Slujitorii tăi sunt oameni corecţi, nu spioni!”

¹² Dar el le-a zis: „Nu este adevărat! Voi aţi venit să spionaţi zonele neprotejate ale ţării!”

¹³ Ei au răspuns: „Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece fraţi şi aparţinem aceluiaşi om care locuieşte în Canaan. Cel mai mic dintre noi este acum acasă cu tatăl nostru; iar unul nu mai există!”

¹⁴ Dar Iosif le-a zis: „Voi sunteţi exact ce am afirmat: spioni.

¹⁵ Veţi fi verificaţi astfel: (jur) pe viaţa faraonului că nu veţi pleca din acest loc decât dacă va veni aici şi fratele vostru mai mic!

¹⁶ Trimiteţi-l pe unul dintre voi să îl aducă pe fratele vostru; iar ceilalţi vor rămâne în închisoare. Astfel vi se vor verifica afirmaţiile; şi se va demonstra dacă spuneţi adevărul. Altfel, (vă jur) pe viaţa faraonului, că sunteţi cu certitudine nişte spioni!”

¹⁷ Şi astfel i-a băgat pe toţi în închisoare pentru trei zile.

¹⁸ A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi ce v-am spus; şi veţi trăi! Eu mă tem de Dumnezeu!

¹⁹ Dacă sunteţi oameni cinstiţi, unul dintre voi să rămână aici în închisoare. Ceilalţi mergeţi şi duceţi grâu familiilor voastre.

²⁰ Apoi să mi-l aduceţi pe fratele vostru mai mic. Aşa vor fi verificate cuvintele voastre; şi nu veţi muri!” Ei au acceptat să procedeze exact cum li s-a cerut.

²¹ Atunci fiecare a zis celuilalt: „Cu certitudine că acum plătim pentru ce i-am făcut fratelui nostru. Deşi i-am văzut durerea sufletului când ne ruga să nu îi luăm viaţa, noi nu l-am ascultat. Aşa se explică de ce a venit peste noi acest necaz!”

²² Ruben le-a răspuns: „Nu v-am spus eu să nu păcătuiţi (făcând fapte rele) împotriva băiatului? Dar nu m-aţi ascultat! Acum răspundem pentru sângele lui!”

²³ Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea; pentru că vorbea cu ei prin intermediul unui traducător.

²⁴ Iosif a plecat de lângă ei şi a început să plângă. Apoi s-a întors şi le-a vorbit din nou. L-a luat pe Simeon şi l-a legat în prezenţa lor.

²⁵ Apoi a ordonat să li se umple sacii cu grâu, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac şi să li se ofere provizii pentru drum. Ordinul (lui Iosif) a fost executat.

²⁶ Apoi fraţii lui Iosif au încărcat grâul pe măgari şi au plecat.

²⁷ Când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să îşi hrănească măgarul în locul unde rămăseseră în acea noapte, a văzut că argintul lui era pus deasupra cerealelor.

²⁸ Atunci le-a zis fraţilor lui: „Argintul mi-a fost dat înapoi! El este aici în sacul meu!” Atunci au fost foarte afectaţi în inimile lor; şi şi-au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu!!!”

²⁹ Când au ajuns în Canaan la tatăl lor numit Iacov, i-au relatat tot ce li se întâmplase. Ei au zis:

³⁰ „Acel om care este guvernatorul ţării, ne-a vorbit dur şi a considerat că am venit să spionăm ţara.

³¹ Dar noi i-am spus: «Suntem oameni corecţi, nu spioni.

³² Am fost doisprezece fraţi – fiii ai aceluiaşi tată. Unul dintre noi nu mai există; iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în Canaan.»

³³ Atunci, acel om care este guvernatorul ţării, ne-a spus: «Voi verifica dacă sunteţi oameni corecţi. Lăsaţi-l pe unul dintre voi cu mine, luaţi grâu pentru familiile voastre care sunt afectate de foamete; şi plecaţi.

³⁴ Dar să mi-l aduceţi pe fratele vostru mai mic; şi astfel mă voi convinge că nu sunteţi spioni, ci oameni corecţi. Apoi vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea face comerţ în ţară.»”

³⁵ Când şi-au golit sacii, fiecare şi-a găsit punga cu argint (în sacul lui). Văzând pungile cu argint, s-au temut atât ei, cât şi tatăl lor.

³⁶ Atunci Iacov, tatăl lor, le-a zis: „Voi m-aţi determinat să rămân fără copii. Iosif nu mai există; Simeon nu mai este. Şi acum vreţi să îl luaţi şi pe Beniamin… Toate acestea lovesc în mine!”

³⁷ Atunci Ruben i-a zis tatălui lui: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu voi reveni împreună cu Beniamin! Îl voi păzi eu şi ţi-l voi aduce înapoi!”

³⁸ Dar el a răspuns: „Fiul meu nu va merge cu voi; pentru că fratele lui este mort… Doar el (mi-)a mai rămas. Dacă (şi lui) i se va întâmpla ceva rău în călătoria pe care o faceţi, voi coborî îndurerat şi cu părul alb în locuinţa morţilor!”

43

¹ Foametea era din ce în ce mai greu de suportat în toată acea zonă.

² După ce au consumat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne nişte cereale ca să avem ce mânca!”

³ Dar Iuda i-a răspuns: „Acel om ne-a spus categoric şi ne-a ordonat să nu ne mai prezentăm în faţa lui dacă fratele nostru nu va fi cu noi.

⁴ Deci dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra hrană.

⁵ Dar dacă nu îl vei trimite, nu ne vom mai duce; pentru că acel om ne-a zis: «Să nu veniţi să mă mai vedeţi, dacă fratele vostru nu este cu voi.»”

⁶ Atunci Israel le-a zis: „De ce mi-aţi făcut rău spunând acelui om că mai aveţi un frate?”

⁷ Ei i-au răspuns: „Acel om ne-a întrebat în mod detaliat despre noi şi despre familia noastră, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?» Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. Nu am bănuit că ne va cere să îl aducem (cu noi, acolo) pe fratele nostru!”

⁸ Atunci Iuda i-a zis tatălui lui numit Israel: „Trimite băiatul cu mine; şi astfel vom pleca imediat, pentru ca atât noi cât şi tu împreună cu copiii noştri, să trăim şi să nu murim de foame!

⁹ Pentru că eu personal (îl cer şi) garantez pentru el, îl vei cere din mâna mea. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu mă voi prezenta cu el înaintea ta, voi fi vinovat faţă de tine toată viaţa mea!

¹⁰ Dacă n-am fi întârziat, în mod cert ne-am fi întors de două ori până acum!”

¹¹ Atunci, tatăl lor numit Israel, le-a zis: „Dacă aşa trebuie, atunci aşa să procedaţi. Luaţi cu voi câteva dintre produsele speciale care există în această ţară şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, ulei parfumat, fistic şi migdale.

¹² Luaţi argint dublu, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost găsit deasupra cerealelor în sacii voştri. Poate a fost o greşeală.

¹³ Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la acel om.

¹⁴ Dumnezeul Omnipotent să facă să fiţi acceptaţi de acel om; şi astfel, să îi trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Iar eu, dacă trebuie, voi rămâne fără copii!”

¹⁵ Ei au luat darul şi argintul – dublu – împreună cu Beniamin; şi astfel s-au dus în Egipt, unde s-au prezentat înaintea lui Iosif.

¹⁶ Când a văzut că Beniamin venise împreună cu ei, Iosif i-a dat administratorului casei lui următorul ordin: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru. Apoi taie un animal şi pregăteşte mâncare (din carnea lui); pentru că aceşti oameni vor mânca împreună cu mine!”

¹⁷ Administratorul a făcut exact cum i-a ordonat Iosif şi i-a condus în casa lui.

¹⁸ Dar când au constatat că au fost duşi în casa lui Iosif, le-a fost frică şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus iniţial în sacii noştri. Vor să ne condamne, să ne aresteze, să ne ia sclavi şi să ne confişte măgarii!”

¹⁹ Ei s-au apropiat de administratorul averilor lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în casă.

²⁰ Atunci i-au zis: „Stăpânul nostru, iartă-ne, dar… noi am mai venit odată aici, ca să cumpărăm hrană.

²¹ Dar când am ajuns la locul unde am rămas în acea noapte şi ne-am deschis sacii, am găsit fiecare deasupra cerealelor tot argintul nostru (pe care-l plătisem). Acum, să ştii că l-am adus înapoi.

²² Am mai adus cu noi alt argint, ca să cumpărăm hrană. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci!”

²³ El le-a răspuns: „Fiţi liniştiţi; nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Acela care este şi Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; în ce mă priveşte, eu am încasat (atunci) argintul vostru!” Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon.

²⁴ Administratorul i-a condus în casa lui Iosif şi le-a dat atât apă ca să îşi spele picioarele, cât şi hrană pentru măgari.

²⁵ Auzind că urmează să mănânce acolo, ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină (între ei) la prânz.

²⁶ Când a intrat Iosif, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în casă şi s-au aplecat cu faţa până la pământ înaintea lui.

²⁷ El i-a întrebat despre situaţia lor (din Canaan) zicându-le: „Este sănătos acel bătrân tată al vostru, despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?”

²⁸ Ei i-au răspuns: „Da, tatăl nostru – slujitorul tău – este sănătos! Încă trăieşte!” Apoi s-au aplecat şi i s-au închinat.

²⁹ El l-a observat pe fratele lui numit Beniamin, fiul mamei lui. Atunci a întrebat: „Acesta este fratele vostru (cel) mai tânăr, despre care mi-aţi vorbit?” Apoi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”

³⁰ Când l-a văzut pe fratele lui, Iosif a fost foarte afectat emoţional. Atunci el a ieşit repede şi s-a dus în altă cameră, ca să plângă acolo.

³¹ Apoi şi-a spălat faţa şi a revenit (între ei). Controlându-se, a ordonat: „Aduceţi mâncare!”

³² Pe el l-au servit separat de fraţii lui, ca şi pe egiptenii care mâncau împreună cu el. Au procedat aşa pentru că egiptenii nu puteau mânca împreună cu evreii. Ar fi fost pentru ei ceva urât.

³³ Fraţii lui Iosif s-au aşezat în faţa lui, în ordinea vârstei, de la primul născut până la cel mai tânăr; şi se uitau unii la alţii miraţi.

³⁴ Li s-a oferit câte o porţie de la masa lui Iosif. Dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.

44

¹ Apoi Iosif i-a dat administratorului averilor lui următorul ordin: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce. Şi pune argintul fiecăruia în sac, în partea unde se deschide acesta.

² Pune cupa mea de argint deasupra cerealelor în sacul celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâu.” Administratorul a făcut aşa cum i-a ordonat Iosif.

³ Când s-a făcut ziuă, li s-a dat ocazia să plece împreună cu măgarii lor.

⁴ Ei au ieşit din oraş. Dar nu se depărtaseră mult de el. Atunci Iosif i-a ordonat administratorului averilor lui astfel: „Du-te şi urmăreşte-i pe acei oameni! Când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce aţi recompensat binele cu rău?

⁵ De ce aţi furat cupa din care bea stăpânul meu şi pe care o foloseşte el pentru ghicire? Aţi făcut un lucru rău!»”

⁶ Când i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte.

⁷ Ei i-au răspuns: „De ce vorbeşte stăpânul nostru aşa? Nici să nu te gândeşti că slujitorii tăi ar fi făcut acest lucru!

⁸ Noi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem în sacii noştri deasupra cerealelor. Deci cum ne-am fi permis să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău?

⁹ Acum, să moară acela dintre slujitorii tăi la care va fi găsită cupa; iar noi ceilalţi să devenim sclavii stăpânului nostru!”

¹⁰ El le-a zis: „Sunt de acord să se întâmple aşa cum aţi spus! Cel la care va fi găsită cupa, va fi sclavul meu. Dar voi ceilalţi veţi fi consideraţi nevinovaţi!”

¹¹ Fiecare şi-a dat repede jos sacul şi l-a deschis.

¹² Administratorul (averilor lui Iosif) a căutat cupa începând cu cel mai mare dintre ei şi terminând cu cel mai mic; şi ea a fost găsită în sacul lui Beniamin.

¹³ Atunci ei şi-au sfâşiat hainele; şi după ce fiecare şi-a încărcat măgarul, s-au întors în oraş.

¹⁴ Iuda şi fraţii lui au intrat în casa lui Iosif, în timp ce el încă era acolo. Şi s-au aruncat cu faţa spre pământ înaintea lui.

¹⁵ Iosif i-a întrebat: „De ce aţi procedat aşa? Nu ştiţi că un om ca mine poate ghici?”

¹⁶ Iuda i-a răspuns: „Ce putem să îi răspundem stăpânului nostru? Ce mai putem spune? Cum să ne justificăm? Dumnezeu a descoperit nedreptatea slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, împreună cu cel la care a fost găsită cupa!”

¹⁷ Dar el a zis: „În niciun caz nu voi proceda astfel cu voi (toţi)! Va rămâne ca sclav al meu doar acela la care a fost găsită cupa. Dar voi ceilalţi mergeţi liniştiţi la tatăl vostru!”

¹⁸ Atunci Iuda s-a apropiat de el şi i-a zis: „Stăpânul meu, te rog să permiţi slujitorului tău să îţi spună ceva; şi să nu te superi pe el! Pentru că tu eşti (cu aceeaşi autoritate) ca faraon.

¹⁹ Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii lui dacă avem tată şi dacă mai avem vreun alt frate.

²⁰ Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată bătrân, care mai are un fiu mai tânăr. El i s-a născut la bătrâneţe. Fratele lui este mort. Acum, doar el a mai rămas dintre copiii născuţi de aceeaşi mamă; iar tatăl lui îl iubeşte.

²¹ Tu le-ai cerut slujitorilor tăi să îl aducă la tine pentru ca să îl vezi personal.

²² Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl lui. În cazul în care totuşi acest lucru s-ar întâmpla, tatăl lui ar muri.

²³ Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi că dacă fratele nostru mai mic nu vine împreună cu noi, să nu te mai vedem.

²⁴ Ne-am întors la slujitorul tău, la tatăl meu, şi i-am relatat ce ne-a ordonat stăpânul nostru.

²⁵ Când tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem şi să mai cumpărăm hrană,

²⁶ noi i-am răspuns că nu putem merge decât dacă împreună cu noi va veni şi fratele nostru mai mic. I-am explicat că nu putem să ne întâlnim cu tine decât dacă fratele nostru mai mic este împreună cu noi.

²⁷ Atunci slujitorul tău – tatăl meu – ne-a reamintit că soţia lui i-a născut doi fii.

²⁸ Unul a plecat (cândva de-acasă); şi se presupune că a fost sfâşiat de animale sălbatice, pentru că de atunci nimeni nu l-a mai văzut.

²⁹ Ne-a mai spus că dacă i-l vom lua şi pe acesta şi i se va întâmpla ceva rău, va coborî îndurerat şi cu părul alb în locuinţa morţilor.

³⁰ Acum doresc să ştii că tatăl meu, slujitorul tău, este ataşat de băiat. Dacă mă voi întoarce la el fără ca băiatul să fie cu noi,

³¹ va muri când va constata că nu am revenit împreună cu el. Şi astfel, slujitorii tăi vor coborî cu durere în locuinţa morţilor capul cu păr alb al slujitorului tău, care este tatăl nostru!

³² Slujitorul tău a garantat în faţa tatălui meu pentru băiat, promiţând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea lui toată viaţa.

³³ Deci te rog să permiţi slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului; şi permite-i băiatului să se întoarcă împreună cu fraţii lui!

³⁴ Cum să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea pe care o va avea tatăl meu!”

45

¹ Atunci Iosif nu s-a mai putut abţine în prezenţa tuturor celor care erau acolo; şi a dat următorul ordin: „Ieşiţi toţi de-aici (cu excepţia acestora)!” Astfel, nimeni nu a mai rămas cu Iosif atunci când el li s-a prezentat fraţilor lui.

² Şi a plâns atât de tare, încât l-au auzit chiar şi egiptenii din locuinţa faraonului.

³ Iosif le-a zis fraţilor lui: „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui au fost atât de surprinşi, încât nu i-au putut răspunde.

⁴ Atunci Iosif le-a zis: „Apropiaţi-vă de mine!” Ei s-au apropiat; iar el le-a spus: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-aţi vândut (celor care mergeau) în Egipt!

⁵ Acum, să nu vă întristaţi şi nici nu regretaţi pentru că m-aţi vândut (să ajung) aici; pentru că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă ajut să supravieţuiţi.

⁶ Deşi foametea durează de doi ani pe pământ, vor mai fi încă cinci ani în care nu se va semăna şi nu se va secera.

⁷ Dumnezeu m-a trimis aici înaintea voastră pentru ca să vă salvez viaţa într-un mod spectaculos; şi astfel să puteţi avea urmaşi pe pământ.

⁸ Deci nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu! El m-a făcut tată pentru faraon! Eu sunt stăpânul curţii lui şi guvernator în tot Egiptul.

⁹ Duceţi-vă repede la tatăl meu şi spuneţi-i că fiul lui – Iosif – îi zice: «Dumnezeu m-a făcut stăpân în tot Egiptul! Vino urgent la mine!

¹⁰ Vei locui în zona Goşen şi vei fi lângă mine, atât tu, cât şi copiii tăi, nepoţii tăi, turmele, cirezile tale şi tot ce îţi aparţine.

¹¹ Voi îngriji de tine (să trăieşti bine) acolo; pentru că mai sunt încă cinci ani de foamete. Şi astfel, voi urmări să nu îţi sărăcească familia din cauza diminuării averilor tale.»

¹² Atât voi, cât şi fratele meu Beniamin, constataţi că eu (– Iosif –) sunt cel care vă vorbeşte.

¹³ Să povestiţi tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt; şi să relataţi tot ce aţi văzut. Acum grăbiţi-vă şi aduceţi-l pe tatăl meu aici!”

¹⁴ Apoi l-a îmbrăţişat pe fratele lui numit Beniamin; şi a plâns, în timp ce şi Beniamin plângea pe umărul lui.

¹⁵ Iosif i-a sărutat pe toţi fraţii lui şi a plâns pe umerii lor. Apoi fraţii lui au vorbit cu el.

¹⁶ Când a auzit faraonul şi slujitorii lui că au venit fraţii lui Iosif, s-au bucurat.

¹⁷ Faraonul i-a ordonat lui Iosif să le spună fraţilor lui astfel: „Încărcaţi-vă animalele (cu cereale) şi întoarceţi-vă în Canaan.

¹⁸ Luaţi-l pe tatăl vostru; şi veniţi la mine împreună cu familiile voastre. Eu vă voi oferi ce este mai bun în Egipt şi veţi mânca din cele mai bune recolte pe care le produce pământul (aici).”

¹⁹ El i-a mai dat (lui Iosif) următorul ordin: „Luaţi din Egipt nişte care pentru transportul copiilor voştri şi al soţiilor voastre. Luaţi-l împreună cu voi şi pe tatăl vostru; şi veniţi.

²⁰ Nu regretaţi faptul că veţi abandona locuinţele în care aţi trăit până acum; pentru că în Egipt veţi beneficia de tot ce este mai bun.”

²¹ Fiii lui Israel au făcut exact cum li s-a spus. În conformitate cu ordinele faraonului, Iosif le-a dat care şi provizii pentru drum.

²² El a mai oferit câte un set complet de haine pentru fiecare dintre ei. Lui Beniamin i-a dat cinci seturi de haine şi trei sute de şecheli de argint.

²³ Pentru tatăl lui a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, cu pâine şi cu provizii pentru drum.

²⁴ Iosif a oferit fraţilor lui posibilitatea să plece. Când s-au despărţit, le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum!”

²⁵ Ei au plecat din Egipt şi s-au dus la tatăl lor numit Iacov, în Canaan.

²⁶ Când au ajuns, i-au zis: „Iosif trăieşte! Chiar el este guvernator în tot Egiptul!” Dar inima lui Iacov a rămas fără nicio reacţie, pentru că nu îi credea…

²⁷ Totuşi, când i-au relatat tot ce le spusese Iosif şi când a văzut carele pe care le trimisese el ca să îl ducă, spiritul tatălui lor – Iacov – s-a înviorat.

²⁸ Israel a zis: „Suficient! Iosif – fiul meu – încă trăieşte! Mă voi duce să îl văd înainte de moarte!”

46

¹ Israel şi-a început călătoria (spre Egipt) împreună cu tot ce avea. Când a ajuns la Beer-Şeba, a oferit (pe altar) sacrificii din animale dedicate Dumnezeului tatălui lui numit Isaac.

² Dumnezeu i-a vorbit lui Israel noaptea, într-o viziune, zicându-i: „Iacov, Iacov!” El a răspuns: „Sunt aici!”

³ (Apoi Dumnezeu a continuat:) „Eu sunt Acelaşi Dumnezeu pe care l-a avut şi tatăl tău. Să nu îţi fie frică să te duci în Egipt; pentru că acolo te voi face (să devii) un mare popor.

⁴ Eu personal voi merge (împreună) cu tine în Egipt şi te voi aduce înapoi; iar Iosif va fi cel care îţi va închide ochii!”

⁵ Apoi Iacov a plecat din Beer-Şeba. Fiii lui Israel au transportat atât pe tatăl lor numit Iacov, cât şi pe copiii şi pe soţiile lor în carele trimise de faraon ca să îi aducă.

⁶ Iacov şi toţi urmaşii lui şi-au luat turmele şi averile pe care le adunaseră în Canaan; şi au venit astfel să locuiască în Egipt.

⁷ A adus cu el în Egipt atât pe fiii şi pe nepoţi, cât şi pe fiice împreună cu nepoatele lui. Aceştia erau toţi descendenţi ai lui Iacov.

⁸ Urmează lista cu numele israelienilor (care începe cu Iacov şi continuă cu toţi urmaşii lui) veniţi în Egipt: Ruben a fost primul născut al lui Iacov.

⁹ Fiii lui Ruben au fost: Hanoh, Palu, Heţron şi Carmi.

¹⁰ Fiii lui Simeon au fost: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, care a fost fiul unei (femei) canaanite.

¹¹ Fiii lui Levi au fost: Gherşon, Chehat şi Merari.

¹² Fiii lui Iuda au fost: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zerah; dar Er şi Onan au murit în Canaan. Fiii lui Pereţ au fost Heţron şi Hamul.

¹³ Fiii lui Isahar au fost: Tola, Puva, Iov şi Şimron.

¹⁴ Fiii lui Zabulon au fost: Sered, Elon şi Iahleel.

¹⁵ Aceasta a fost lista urmaşilor Leei, care s-au născut în familia lui Iacov în Padan-Aram. Leea îi mai născuse şi o fiică numită Dina. Toţi fiii şi fiicele lui (prin Leea) au fost în total treizeci şi trei.

¹⁶ Fiii lui Gad au fost: Ţifion, Haghi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areli.

¹⁷ Fiii lui Aşer au fost: Imna, Işva, Işvi şi Beria. Sora lor a fost Serah. Fiii lui Beria au fost: Heber şi Malchiel.

¹⁸ Aceasta a fost lista care conţine numele urmaşilor Zilpei, pe care Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei lui care se numea Leea. Pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. Ei au fost în total şaisprezece persoane.

¹⁹ Fiii Rahelei – soţia lui Iacov au fost: Iosif şi Beniamin.

²⁰ Cât a stat Iosif în Egipt, în familia lui s-au născut Manase şi Efraim. Ei au fost născuţi de Asnat – fiica lui Poti-Fera, care era preotul din On.

²¹ Fiii lui Beniamin au fost: Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.

²² Aceasta a fost lista care conţine numele fiilor Rahelei şi al descendenţilor acesteia, care s-au născut în familia lui Iacov. Ei au fost în total paisprezece persoane.

²³ Fiul lui Dan s-a numit Huşim.

²⁴ Fiii lui Neftali au fost: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.

²⁵ Aceasta a fost lista cu numele urmaşilor Bilhei. Ea fusese dată de Laban fiicei lui care se numea Rahela. Aşa s-au numit cei pe care i-a născut ea lui Iacov. Ei au fost în total şapte persoane.

²⁶ Toţi descendenţii lui Iacov care au mers cu el în Egipt, au fost în total şaizeci şi şase de persoane. În acest număr nu sunt incluse soţiile fiilor lui.

²⁷ În familia lui Iosif se născuseră doi fii în Egipt. Astfel, toţi membrii familiei lărgite a lui Iacov care veniseră în Egipt, erau în total şaptezeci de persoane.

²⁸ Iacov l-a trimis pe Iuda să se ducă înainte la Iosif, ca să îl ajute să meargă pe drumul spre Goşen. Când au ajuns în zona Goşen,

²⁹ Iosif şi-a pregătit carul şi s-a dus să îl întâmpine pe tatăl lui acolo. Atunci când a ajuns la el, l-a îmbrăţişat şi a plâns mult timp pe umărul lui.

³⁰ Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Acum pot să mor (liniştit); pentru că m-am convins că tu încă trăieşti!”

³¹ Iosif le-a zis fraţilor lui şi familiei (lărgite a) tatălui lui: „Mă duc la faraon şi îi voi spune: «Fraţii mei din Canaan împreună cu familia lărgită a tatălui meu, au venit la mine.

³² Aceşti oameni sunt păstori. Ei cresc vite. Şi-au adus turmele, cirezile şi tot ce au.»

³³ Când vă va chema faraonul şi vă va întreba despre meseria voastră,

³⁴ voi să îi răspundeţi că sunteţi păstori încă din tinereţe aşa cum au fost şi strămoşii voştri. Astfel, veţi putea locui în zona Goşen; pentru că păstorii nu sunt suportaţi între egipteni.”

47

¹ Iosif s-a dus să anunţe faraonul că tatăl lui şi fraţii lui au venit din Canaan împreună cu turmele, cu cirezile şi cu tot ce au. El i-a mai spus că aceştia sunt în zona Goşen.

² Apoi Iosif i-a luat pe cinci dintre fraţii lui şi i-a adus înaintea faraonului.

³ Acesta i-a întrebat: „Ce meserie aveţi?” Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi sunt păstori, la fel cum au fost şi strămoşii noştri.

⁴ Am venit să locuim ca străini în această ţară, pentru că foametea este greu suportabilă în Canaan. Nici păşune nu mai există acolo pentru turmele slujitorilor tăi. Deci permite-le slujitorilor tăi să locuiască în Goşen.”

⁵ Atunci faraonul i-a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

⁶ Ţara Egiptului este la discreţia ta. Atât tatăl tău cât şi fraţii tăi să locuiască în Goşen, unde este cea mai bună zonă a ţării. Şi dacă vei constata că între ei sunt oameni competenţi, desemnează-i administratori ai turmelor mele!”

⁷ Iosif l-a adus şi l-a prezentat faraonului pe tatăl lui numit Iacov. Iar Iacov l-a binecuvântat pe faraon.

⁸ Acesta l-a întrebat pe Iacov: „Câţi ani ai?”

⁹ Iacov a răspuns: „Anii călătoriei mele (pe acest pământ) sunt o sută treizeci. Aceşti ani ai vieţii mele au fost puţini şi greu de suportat. Ei nu au fost la fel de mulţi ca anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor (pe pământ).”

¹⁰ Iacov a binecuvântat faraonul. Apoi a plecat de la el.

¹¹ Conform ordinului faraonului, Iosif a decis ca locuinţa tatălui lui şi a fraţilor lui în Egipt să fie pe o proprietate pe care le-a dat-o în cea mai bună parte a ţării. Ea era în teritoriul lui Ramses.

¹² Iosif a avut grijă ca atât tatăl cât şi fraţii lui să aibă hrana necesară membrilor familiilor lor.

¹³ Pentru că foametea se intensifica din ce în ce mai mult, în toată ţara se terminaseră rezervele de cereale. Egiptul şi Canaanul erau epuizate din cauza foametei.

¹⁴ Iosif a adunat tot argintul care exista în Egipt şi în Canaan, primindu-l ca plată pentru grâu. Astfel, el a adus acest argint în tezaurul faraonului.

¹⁵ Când s-a terminat argintul din Egipt şi din Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis: „Dă-ne pâine! De ce să murim în faţa ta doar pentru că nu mai avem (bani de) argint?”

¹⁶ Iosif a răspuns: „Dacă nu mai aveţi (bani de) argint, daţi-mi turmele voastre; şi vă voi da pâine în locul lor!”

¹⁷ Ei şi-au adus turmele la Iosif; iar el le-a dat pâine care a fost plătită de ei cu turme de oi, cu cirezi de vite, cu măgari şi cai. Astfel, în acel an i-a hrănit dându-le pâine pe care au plătit-o cu toate turmelor lor.

¹⁸ Dar anul a trecut. În următorul an, ei au venit la Iosif şi i-au zis: „Recunoaştem în faţa stăpânului nostru că nu mai avem argint şi că turmele (noastre) de animale sunt acum ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât corpurile noastre şi terenurile agricole din proprietatea noastră.

¹⁹ De ce să murim în faţa ta ca proprietari ai unor terenuri agricole? Cumpără-ne împreună cu terenurile noastre şi dă-ne hrană în locul lor. Astfel, noi împreună cu pământurile noastre vom fi sclavii faraonului! Dă-ne sămânţă ca să supravieţuim şi să nu murim! Iar ţara va evita riscul de a rămâne fără recolte!”

²⁰ Aşa a cumpărat Iosif pentru faraon toate terenurile agricole din Egipt. Toţi egiptenii şi-au vândut terenurile pe care le deţineau în proprietatea lor, pentru că foametea le era prea greu de suportat; şi astfel, ţara a ajuns în proprietatea faraonului.

²¹ Apoi, el a mutat în oraşe tot poporul existent, de la o frontieră a Egiptului până la cealaltă.

²² Totuşi, el nu a cumpărat terenurile din proprietatea preoţilor; pentru că faraonul le asigurase provizii din care trăiau. Aşa se explică de ce ei nu şi-au vândut terenurile (agricole).

²³ Apoi Iosif a zis poporului: „Astăzi v-am cumpărat împreună cu terenurile voastre agricole. De-acum sunteţi proprietatea faraonului! Vă dau acum sămânţă să semănaţi pământul (lui).

²⁴ Dar când veţi secera recoltele, va trebui să îi daţi faraonului a cincea parte din ele. Celelalte patru părţi vor fi ale voastre, pentru ca să le folosiţi la următoarele însămânţări şi să fie ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri!”

²⁵ Ei au răspuns: „Tu ne-ai salvat vieţile; să fim acceptaţi de stăpânul nostru; şi vom fi slujitorii faraonului!”

²⁶ Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până astăzi. Ea prevede că a cincea parte din recolte este a faraonului. Doar terenurile preoţilor nu deveniseră proprietatea faraonului.

²⁷ Israelienii şi-au stabilit locuinţele în Egipt, în zona numită Goşen. Ei au obţinut acolo proprietăţi, au fost productivi şi au crescut foarte mult ca număr de persoane.

²⁸ Iacov a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani. Viaţa lui au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.

²⁹ Cu puţin timp înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul lui numit Iosif; şi i-a zis: „Dacă eşti de acord, pune-ţi mâna sub şoldul meu! Comportă-te cu mine cu bunătate şi respectă ce îmi vei promite. Îţi cer să nu mă înmormântezi în Egipt.

³⁰ Atunci când voi muri, du-mă din Egipt şi pune-mă în mormântul strămoşilor mei!” Iosif a răspuns: „Voi face aşa cum mi-ai cerut!”

³¹ Iacov i-a zis: „Jură-mi!” Atunci Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat sprijinindu-se pe capătul patului lui.

48

¹ După toate aceste întâmplări, într-o zi i s-a spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Atunci Iosif a plecat (la el) împreună cu cei doi fii ai lui numiţi Manase şi Efraim.

² Apoi i s-a spus lui Iacov: „Fiul tău numit Iosif, a venit la tine.” Atunci, folosind toate resursele fizice de care mai dispunea, el s-a ridicat şi a stat pe pat.

³ Iacov i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul Omnipotent mi S-a revelat în localitatea Luz din Canaan. Acolo El m-a binecuvântat

⁴ şi mi-a zis: «Te voi face să fii ‘fertil’ şi îţi voi înmulţi urmaşii. Te voi face să devii un mare grup de popoare; şi voi oferi această ţară urmaşilor tăi ca pe o proprietate care va fi pentru totdeauna a lor.»”

⁵ „Acum, să ştii că cei doi fii ai tăi care ţi s-au născut în Egipt, vor fi ai mei. Efraim şi Manase vor fi ai mei, exact cum sunt consideraţi fii mei Ruben şi Simeon.

⁶ Fiii născuţi după aceştia, vor fi ai tăi. În teritoriul pe care îl vor moşteni, numele lor va fi primul din tribul care se va dezvolta ulterior (din fiecare), la fel cum se va întâmpla cu ceilalţi fraţi ai lor.

⁷ După ce m-am întors din Padan, înainte să ajungă la Efrata, Rahela a murit pe drum, în teritoriile numite Canaan. Am înmormântat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică spre Betleem.”

⁸ Când i-a văzut Israel pe fiii lui Iosif, a întrebat: „Cine sunt aceştia?”

⁹ Iosif a răspuns: „Sunt fiii pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Iacov a zis: „Apropie-i de mine, să îi binecuvântez!”

¹⁰ Din cauza bătrâneţii, simţul vederii lui Israel se diminuase. El nu mai vedea (bine) ca altădată. Iosif şi-a apropiat pe cei doi fiii de el; iar Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.

¹¹ Apoi i-a zis lui Iosif: „Nu mi-am imaginat că te voi mai vedea. Dar Dumnezeu m-a ajutat să îţi văd şi copiii!”

¹² Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui lui şi s-a aplecat cu faţa până la pământ.

¹³ Apoi i-a luat pe amândoi, punând pe Efraim la dreapta lui adică la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga lui adică la dreapta lui Israel. Şi i-a apropiat astfel de el.

¹⁴ Dar Israel, încrucişându-şi mâinile, a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic; apoi mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deşi acela era primul născut (în familia lui Iosif).

¹⁵ El l-a binecuvântat pe Iosif, zicând: „Dumnezeul în prezenţa căruia au umblat strămoşii mei – Avraam şi Isaac –, Dumnezeul care a fost păstorul vieţii mele până astăzi,

¹⁶ împreună cu Îngerul care m-a scăpat din fiecare dificultate, să îi binecuvânteze pe aceşti băieţi! Ei să fie amintiţi după numele meu şi după numele strămoşilor mei – Avraam şi Isaac – şi să se înmulţească foarte mult pe pământ!”

¹⁷ Când a observat Iosif că tatăl lui şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut; şi a luat mâna tatălui lui ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

¹⁸ El i-a zis tatălui lui: „Nu aşa, tată! Acesta este primul născut (în familia mea); pe capul lui pune-ţi mâna dreaptă!”

¹⁹ Dar tatăl lui a refuzat şi a răspuns: „Ştiu, fiule; ştiu! Şi el va deveni un popor care va fi mare. Totuşi fratele lui mai mic, (prin descendenţi) va fi mai mare (ca număr) decât el; şi urmaşii lui vor ajunge să fie o mulţime de popoare!”

²⁰ Israel i-a binecuvântat în acea zi, spunând: „Numele tău va fi folosit de urmaşii lui Israel în formula de binecuvântare, când vor zice: «Dumnezeu să te facă (să devii) ca Efraim şi ca Manase!»” Astfel, el l-a amintit pe Efraim înaintea lui Manase.

²¹ Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara strămoşilor voştri.

²² Iar ţie, pentru că eşti superior fraţilor tăi, îţi dau Şehemul pe care l-am luat cu sabia şi cu arcul meu din mâna amoriţilor!”

49

¹ Iacov şi-a chemat fiii şi le-a zis: „Adunaţi-vă să vă spun ce (vi) se va întâmpla în zilele care urmează să vină!

² Strângeţi-vă şi ascultaţi, fiii lui Iacov! Ascultaţi-l pe tatăl vostru numit Israel!

³ Ruben, tu eşti primul născut în familia mea, reprezentând forţa şi prima evidenţă a energiei (tinereţii) mele. Tu ai excelat în ce priveşte onoarea şi forţa.

⁴ Deşi eşti imposibil de stăpânit ca apa (unui râu), tu nu vei mai avea prioritate; pentru că te-ai urcat în patul tatălui tău şi l-ai dezonorat!

⁵ Simeon şi Levi sunt fraţi; săbiile lor sunt arme ale violenţei.

⁶ Nu accept să fiu complice la deciziile lor; şi nici nu doresc să particip la adunarea lor. Pentru că atunci când au fost nervoşi, au omorât oameni; şi le-a plăcut să taie tendoanele boilor.

⁷ Să fie blestemată marea lor supărare, pentru că se transformă în violenţă; şi mânia lor, pentru că ea nu acordă iertare! Îi voi despărţi în(tre urmaşii lui) Iacov şi îi voi dispersa în (poporul lui) Israel.

⁸ Iuda, să ştii că fraţii tăi te vor lăuda. Tu vei avea supremaţie în faţa duşmanilor tăi, iar fiii tatălui tău se vor apleca înaintea ta!

⁹ Iuda, eşti (ca) un pui de leu; fiul meu, te-ai întors de la pradă. Iuda stă culcat şi se relaxează ca un leu; se comportă ca o leoaică… Cine va avea curajul să o trezească?

¹⁰ Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici bastonul de guvernator de lângă picioarele lui, până va veni Şilo; şi de Acela vor asculta popoarele.

¹¹ El Îşi leagă măgarul de viţa-de-vie şi puiul măgăriţei Lui de vrejul acesteia. Îşi spală hainele în vin şi îmbrăcămintea în sângele strugurilor.

¹² Ochii Îi sunt mai negri decât vinul, iar dinţii mai albi decât laptele.

¹³ Zabulon va locui pe malul mării, acolo unde ancorează corăbiile; iar marginea teritoriului lui va fi până la Sidon.

¹⁴ Isahar este un măgar cu o mare forţă. El se culcă între două grajduri.

¹⁵ Vede că locul de odihnă este bun şi că ţara este frumoasă. Atunci îşi apleacă umărul încărcându-l cu mari greutăţi şi devine astfel cel care prestează o muncă pentru care se cere un mare efort.

¹⁶ Dan va judeca pe poporul lui; (şi va fi) ca unul dintre triburile lui Israel.

¹⁷ Dan va fi un şarpe de pe drum; (se va manifesta) ca o viperă pe cărare, muşcând caii de gleznă şi făcând călăreţul să cadă pe spate.

¹⁸ Doamne, aştept salvarea care vine de la Tine!

¹⁹ Gad va fi atacat de o coaliţie a celor care jefuiesc; dar (şi) el îi va ataca pe la spate.

²⁰ Hrana de care va beneficia Aşer, va fi din abundenţă. El va hrăni regii.

²¹ Neftali este o cerboaică lăsată liberă. El spune cuvinte frumoase.

²² Iosif este o viţă-de-vie care produce mulţi struguri. El este o astfel de viţă productivă (care creşte) lângă un izvor şi ale cărei ramuri se înalţă peste zid.

²³ A fost atacat dur de cei care folosesc arcul. Ei au tras spre el plini de ură.

²⁴ Totuşi arcul lui a continuat să aibă forţă; şi i-au fost susţinute braţele de mâinile Celui care susţine cu mare forţă pe Iacov, de Păstorul şi Stânca lui Israel.

²⁵ Acesta este Dumnezeul tatălui tău, Cel care te va ajuta. El este cel Omnipotent care te va binecuvânta cu beneficiile cerului şi cu cele pe care le oferă pământul. Îţi va da (urmaşi care sunt) «binecuvântările» sânilor şi ale uterului.

²⁶ Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari decât binecuvântările munţilor stabili şi superioare beneficiilor dealurilor eterne. Toate acestea să fie pe şi să vină peste capul lui Iosif, cel care este diferit de fraţii lui.

²⁷ Beniamin este un lup care rupe (tot ce prinde); dimineaţa îşi devorează prada, iar seara o împarte.”

²⁸ Din aceştia provin cele douăsprezece triburi ale lui Israel; şi acestea au fost cuvintele pe care li le-a spus tatăl lor când le-a făcut urări de bine pronunţând pentru fiecare dintre ei câte o „binecuvântare” distinctă.

²⁹ Apoi le-a ordonat astfel: „Eu voi fi adăugat la (cei decedaţi din) poporul meu. Înmormântaţi-mă alături de strămoşii mei, în peştera care este în terenul (care fusese iniţial al) hititului Efron.

³⁰ Acel teren este în localitatea Mahpela, la estul localităţii Mamre, în Canaan. Avraam a cumpărat această peşteră de la hititul Efron, împreună cu terenul aferent acesteia, ca loc pentru înmormântări.

³¹ Acolo au fost înmormântaţi Avraam şi Sara, soţia lui. Acolo au fost înmormântaţi Isaac şi Rebeca, soţia lui; şi tot acolo am îngropat-o şi eu pe Leea.

³² Terenul şi peştera care există în perimetrul lui, au fost cumpărate de la hitiţi.”

³³ Când a terminat de vorbit cu fiii lui, Iacov şi-a tras picioarele în pat şi a murit, fiind astfel adăugat la (cei care decedaseră în) poporul lui.

50

¹ Atunci Iosif s-a prăbuşit peste tatăl lui, a plâns şi l-a sărutat.

² Apoi le-a ordonat medicilor care-i slujeau să îl îmbălsămeze pe tatăl lui numit Israel. Aceştia au făcut exact cum le-a cerut el.

³ Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile. Acesta era timpul în care se realiza ea (în Egipt). Iar egiptenii l-au jelit (pe Iacov) şaptezeci de zile.

⁴ După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor din administraţia faraonului: „Dacă am fost agreat de voi, vorbiţi-i faraonului (pentru mine) şi spuneţi-i:

⁵ «Tatăl meu mi-a cerut să jur că atunci când va muri, îl voi înmormânta în mormântul pe care şi l-a săpat în Canaan. Deci permite-mi să mă duc să îmi înmormântez tatăl acolo. Apoi mă voi întoarce.»”

⁶ Faraonul a răspuns: „Du-te şi înmormântează-l pe tatăl tău exact cum te-a pus să juri că vei face!”

⁷ Iosif s-a dus să îşi înmormânteze tatăl; şi împreună cu el au mers toţi egiptenii care erau implicaţi în slujbe pentru faraon, consilierii lui şi toţi bătrânii ţării.

⁸ Au mai participat (la înmormântare): familia lui Iosif, fraţii lui şi familia (lărgită a) tatălui lui. Au rămas în Goşen doar copiii, turmele şi cirezile lor.

⁹ Împreună cu Iosif s-au deplasat (în Canaan) care şi călăreţi, formând o mulţime foarte mare de oameni.

¹⁰ Când au ajuns la platforma lui Atad – aceea care este dincolo de Iordan –, au organizat acolo un mare bocet. Iosif a decis ca acel bocet pentru tatăl lui să dureze şapte zile.

¹¹ Când locuitorii din Canaan au văzut acel bocet din platforma lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet între egipteni!” Aşa se explică de ce acel loc a fost numit Abel-Miţraiim. El este dincolo de Iordan.

¹² Astfel, fiii lui Iacov i-au respectat dorinţa, făcând exact cum le ordonase el.

¹³ Ei l-au dus în Canaan şi l-au înmormântat în peştera care era pe terenul numit Mahpela, la estul localităţii Mamre. Acea peşteră fusese cumpărată de Avraam de la hititul Efron, împreună cu terenul din jurul ei, ca să le folosească pentru înmormântare.

¹⁴ După ce l-a înmormântat pe tatăl lui, Iosif s-a întors în Egipt împreună cu fraţii lui şi cu toţi cei care veniseră cu el ca să asiste la înmormântare.

¹⁵ Când fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, şi-au imaginat că este posibil ca Iosif să îi urască şi să se răzbune pentru tot răul pe care i l-au făcut.

¹⁶ În consecinţă, ei au trimis pe cineva să îi spună lui Iosif: „Să ştii că înainte să moară, tatăl nostru ne-a ordonat să îţi transmitem următorul mesaj:

¹⁷ «Iosif, te rog să ierţi nedreptatea şi păcatul fraţilor tăi. Da, ei ţi-au făcut rău. Dar te rog să ierţi faptele rele făcute de slujitorii Dumnezeului tatălui tău!»” Iosif a plâns când a auzit aceste cuvinte.

¹⁸ Fraţii lui au venit, s-au aplecat înaintea lui (până la pământ) şi i-au zis: „Suntem sclavii tăi”.

¹⁹ Dar Iosif le-a răspuns: „Nu vă temeţi! Sunt eu în locul lui Dumnezeu?

²⁰ Chiar dacă voi aţi dorit să îmi faceţi rău, Dumnezeu a transformat răul în bine, ca să salveze astfel viaţa unui mare popor. Şi exact acest lucru se întâmplă astăzi.

²¹ Deci să nu vă fie frică! Eu personal mă voi implica să vă asigur hrană pentru voi şi pentru copiii voştri!” Apoi i-a încurajat şi le-a vorbit cu bunătate.

²² Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia (lărgită a) tatălui lui. El a trăit o sută zece ani.

²³ Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generaţie, iar copiii lui Machir care era fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii lui.

²⁴ Apoi Iosif le-a zis „fraţilor” lui: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu vă va ajuta şi vă va duce din această ţară în aceea pe care le-a promis-o cu jurământ lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.”

²⁵ Iosif i-a pus pe urmaşii lui Israel să jure, zicând: „Când Dumnezeu va acţiona în favoarea voastră, să luaţi (cu voi) oasele mele de aici.”

²⁶ Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un mormânt, în Egipt.