1

1 Solomon – fiul lui David – şi-a consolidat guvernarea; iar Dumnezeul lui numit Iahve l-a susţinut, ajutându-l să ajungă tot mai influent.

2 Solomon a vorbit întregului popor Israel: conducătorilor care aveau în subordinea lor mii de oameni şi celor care aveau sute de oameni, judecătorilor, tuturor liderilor lui Israel şi conducătorilor de familii.

3 Acest lucru s-a întâmplat după ce Solomon s-au dus împreună cu toţi cei adunaţi şi au ajuns pe înălţimea de la Ghivon. Acolo era Cortul Întâlnirii cu Dumnezeu – acel cort pe care Moise, sclavul lui Iahve, îl făcuse în deşert.

4 Cufărul lui Dumnezeu fusese luat de David din Chiriat-Iearim şi dus în locul pe care el i-l pregătise; pentru că el îi instalase un cort la Ierusalim.

5 Dar altarul de bronz pe care îl făcuse Beţaleel – fiul lui Uri, fiul lui Hur – era (tot) înaintea Tabernacolului lui Iahve. Solomon a căutat pe Iahve împreună cu cei adunaţi acolo – înaintea acelui altar.

6 Solomon s-a dus înaintea lui Iahve acolo unde era altarul de aramă, la Cortul Întâlnirii; şi a oferit pe el o mie de arderi integrale.

7 În acea noapte, Dumnezeu i S-a revelat lui Solomon; şi i-a zis: „Cere-Mi orice doreşti să îţi dau!”

8 Solomon I-a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai manifestat o mare bunătate faţă de tatăl meu – faţă de David – şi m-ai pus să guvernez (poporul Israel) în locul lui.

9 Acum, Doamne, Dumnezeule, consolidează promisiunea pe care i-ai făcut-o tatălui meu – David – pentru că Tu m-ai pus să guvernez un popor cu mulţi oameni: ca particulele din care este format praful de pământ.

10 Şi pentru că se întâmplă aşa, dă-mi înţelepciune şi cunoştinţă, ca să pot conduce acest popor; pentru că cine poate judeca poporul Tău care este atât de numeros?”

11 Dumnezeu i-a răspuns lui Solomon: „Am reţinut care este dorinţa inimii tale. Observ că nu ai cerut nici bogăţie, nici prosperitate, nici faimă, nici moartea duşmanilor tăi şi nicio viaţă lungă; ci doreşti înţelepciune şi cunoştinţă ca să poţi judeca poporul în mijlocul căruia te-am pus să guvernezi.

12 Deci pentru că aceasta este dorinţa ta, ţi-am aprobat cererea pentru înţelepciune şi pentru cunoştinţă. Ele îţi sunt deja date. În plus, îţi voi da bogăţii, prosperitate şi faimă – aşa cum nu au mai avut niciunul dintre regii care au trăit înaintea ta; şi nici nu va mai avea nimeni dintre cei care îţi vor urma!”

13 Apoi Solomon a plecat de la înălţimea din Ghivon unde era Cortul Întâlnirii, s-a întors la Ierusalim şi a guvernat poporul Israel.

14 Solomon a adunat care şi cai. Avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai. Îi ţinea în oraşele făcute în mod intenţionat pentru care şi la Ierusalim.

15 Regele a făcut ca argintul şi aurul să fie la fel de banale în Ierusalim ca pietrele; iar cedrii ajunseseră la fel de numeroşi ca sicomorii care cresc pe dealuri.

16 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt şi din Cue. Comercianţii regelui îi cumpărau din Cue pe un preţ stabilit.

17 Ei cumpărau un car din Egipt cu şase sute de şecheli de argint şi un cal cu o sută cincizeci de şecheli. În acelaşi timp, vindeau cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.

2

1 Solomon a ordonat construirea unei case pentru numele lui Iahve şi a unui palat regal pentru el.

2 Solomon a pregătit şaptezeci de mii de oameni care transportau materialele de construcţie şi optzeci de mii de cioplitori în stâncă. El a desemnat trei mii şase sute de oameni ca supraveghetori ai celor care executau aceste lucrări.

3 Solomon i-a trimis un mesaj lui Hiram – regele Tirului – transmiţându-i: „Comportă-te şi cu mine aşa cum ai procedat cu tatăl meu – cu David, căruia i-ai trimis cedrii ca să îşi construiască un palat în care să locuiască.

4 Să ştii că vreau să construiesc o casă pentru numele Dumnezeului meu care se numeşte Iahve. Vreau să o dedic Lui, să ard tămâie parfumată în prezenţa Lui, să aduc continuu acolo pâinea (re)prezentării (poporului Israel), arderile integrale de dimineaţă şi de seară, cele de Sabat, cele de la luna nouă şi cele care sunt oferite cu ocazia fiecărei sărbători a Dumnezeului nostru numit Iahve. Voi proceda aşa pentru că aceste lucruri sunt prevăzute într-o lege a cărei valabilitate este permanentă pentru Israel.

5 Casa pe care vreau să o construiesc, trebuie să fie impunătoare – pentru că Dumnezeul nostru este mai mare decât toţi (dumne)zeii.

6 Totuşi, cine va fi capabil să Îi construiască o casă, având în vedere faptul că cerul şi cerul cerului nu Îl pot cuprinde? Şi oare cine sunt eu ca să Îi construiesc o casă – când eu nu pot decât să ard tămâie înaintea Lui?

7 Deci trimite-mi un om specializat în prelucrarea aurului, a argintului, a bronzului, a fierului, a pânzei roşiatice, a carminului şi a materialelor de culoare albastră. El să fie un om care cunoaşte în acelaşi timp arta gravurii – ca să lucreze împreună cu oamenii mei talentaţi din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, pe care i-a pregătit tatăl meu numit David.

8 Trimite-mi din Liban lemn de cedru, de chiparos şi de algum – pentru că ştiu că slujitorii tăi cunosc tehnica tăierii lemnului din Liban. Să ştii că slujitorii mei vor lucra împreună cu ai tăi,

9 ca să îmi pregătească lemn din abundenţă; pentru că această casă pe care vreau să o construiesc, va fi mare şi foarte impunătoare.

10 Voi oferi slujitorilor tăi care vor tăia lemne, douăzeci de mii de cori de grâu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi de vin şi douăzeci de mii de baţi de ulei.”

11 Hiram – regele Tirului – a răspuns printr-o scrisoare pe care i-a trimis-o lui Solomon, astfel: „Iahve te-a desemnat ca rege al poporului Său din dragoste pentru el!”

12 Hiram a mai spus: „Să fie binecuvântat Iahve care este Dumnezeul lui Israel – Cel care a făcut cerul şi pământul – pentru că i-a dat regelui David un fiu înţelept, dotat cu chibzuinţă şi discernământ, care va construi o casă pentru Iahve şi un palat regal pentru el personal.

13 Deci ţi-l voi trimite pe Huram-Abi care este un om înţelept, talentat şi cu discernământ.

14 El este fiul unei femei danite şi al unui bărbat tirian. Ştie să lucreze în aur, în argint, în bronz, în fier, în piatră şi în lemn. Cunoaşte lucrarea cu fire de culoare roşiatică, albastră, roşu-aprins şi cu fir de in subţire. El poate face orice fel de gravură şi poate realiza orice fel de plan care i se dă de făcut. Va lucra împreună cu oamenii tăi talentaţi şi împreună cu oamenii talentaţi ai stăpânului meu (care a fost) David, tatăl tău.

15 Deci stăpânul meu să trimită slujitorilor lui grâul, orzul, vinul şi uleiul despre care ai vorbit.

16 Iar noi vom tăia lemn din Liban cât vei avea nevoie. Apoi ţi-l vom transporta pe mare cu plutele – până la Iafo, de unde tu îl vei duce la Ierusalim.”

17 Solomon a făcut recensământul tuturor bărbaţilor străini care erau pe teritoriul locuit de urmaşii lui Israel. Acesta era un recensământ ulterior celui făcut de tatăl lui numit David. A rezultat astfel că existau o sută cincizeci şi trei de mii şase sute de oameni (care nu erau israelieni).

18 Dintre ei a pregătit şaptezeci de mii de persoane care transportau materialele de construcţie, optzeci de mii de cioplitori în stâncă şi trei mii şase sute de supraveghetori care încurajau poporul să lucreze.

3

1 Solomon a început să construiască această casă a lui Iahve la Ierusalim, pe muntele Moria care fusese precizat (de Iahve) tatălui lui numit David – chiar pe locul pregătit de David – în zona terenului în care îşi adunase recolta de cereale iebusitul Ornan.

2 El a început să construiască (această casă) în a doua zi din a doua lună, în al patrulea an al guvernării lui.

3 Temelia pe care a construit-o Solomon casei lui Dumnezeu avea şaizeci de coţi lungime şi douăzeci de coţi lăţime – conform unităţii vechi de măsură care se numea cot.

4 Porticul din faţa principalei săli a casei, era făcut pe toată lăţimea ei – adică avea douăzeci de coţi în lungime şi o sută douăzeci de coţi în înălţime. El l-a placat la interior cu aur curat.

5 A acoperit principala sală a clădirii cu lemn de chiparos şi a poleit-o cu aur de cea mai bună calitate. A gravat pe ea palmieri şi i-a făcut nişte reţele din lanţuri.

6 A împodobit acea sală şi cu pietre preţioase. Aurul folosit provenea din Parvaim.

7 A poleit cu aur grinzile şi pragurile casei, zidurile şi porţile ei; şi a gravat heruvimi pe ziduri.

8 A făcut şi Locul Foarte Sfânt. Lungimea lui era de douăzeci de coţi – cât lăţimea casei –, iar lăţimea era tot de douăzeci de coţi. Solomon l-a placat cu şase sute de talanţi de aur purificat în foc.

9 Greutatea aurului folosit la fabricarea cuielor a fost de cincizeci de şecheli. A placat cu aur şi camerele de la nivelul superior.

10 În Locul Foarte Sfânt a făcut doi heruvimi sculptaţi şi i-a poleit cu aur.

11 Aripile heruvimilor aveau lungimea de douăzeci de coţi. Aripa unuia dintre heruvimi care avea cinci coţi lungime, atingea zidul casei; iar cealaltă aripă care era lungă tot de cinci coţi, atingea aripa celuilalt heruvim.

12 În mod identic, o aripă a celuilalt heruvim avea cinci coţi lungime şi atingea zidul casei; iar cealaltă aripă avea tot cinci coţi lungime şi se unea cu aripa primului heruvim.

13 Deci aripile întinse ale acestor heruvimi aveau în total douăzeci de coţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa spre sala principală.

14 A făcut şi draperia din fire de culoare albastră, roşiatică şi roşu-intens, combinând ţesătura cu in subţire; şi a brodat-o cu heruvimi.

15 În faţa casei a făcut doi stâlpi a căror înălţime era de treizeci şi cinci de coţi. Fiecare avea în vârf o parte mai lată ornamentată, care măsura cinci coţi.

16 A mai făcut nişte reţele de lanţuri asemănătoare celor din sanctuarul interior; şi le-a pus pe vârfurile acelor stâlpi. Apoi a făcut o sută de rodii, pe care le-a fixat pe acele reţelele formate din lanţuri.

17 A instalat stâlpii în poziţie verticală în faţa Templului – pe unul în partea dreaptă şi pe celălalt în partea stângă. Pe cel din dreapta l-a numit Iachin, iar pe cel din stânga l-a numit Boaz.

4

1 A făcut un altar de bronz. El era lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi şi înalt de zece coţi.

2 Apoi a făcut „marea” turnată. Ea era rotundă, avea zece coţi de la o margine la cealaltă, era înaltă de cinci coţi şi se putea înconjura cu un fir care avea lungimea de treizeci de coţi.

3 Sub această „mare”, se aflau ornamente pe toate părţile în formă de boi – câte zece la fiecare cot. Şi astfel, postamentul ei era format din ei. Ornamentele erau aşezate în două rânduri; şi erau turnate formând o singură piesă cu „marea”.

4 Erau doisprezece boi pe care stătea „marea”: trei orientaţi spre Nord, trei orientaţi spre Vest, trei orientaţi spre Sud şi trei orientaţi spre Est. „Marea” era poziţionată deasupra lor, astfel încât toată partea din spate a corpurilor boilor era spre interior.

5 Grosimea ei era aproximativ cât lăţimea palmei; iar marginea era ca a unui pahar şi semăna cu o cupă în forma unei flori de crin. „Marea” putea avea capacitatea de trei mii de baţi.

6 Solomon a mai construit zece bazine. A pus cinci dintre ele la dreapta şi cinci la stânga. În acele bazine urma să fie spălate uneltele folosite la arderile integrale şi care necesitau curăţare (periodică). Dar „marea” era pentru preoţi: ca să se spele (numai ei) în ea.

7 A mai făcut din aur şi zece suporturi ai surselor de lumină – conform propunerilor care i-au fost făcute cu privire la ele; şi le-a pus în Templu: cinci la dreapta şi cinci la stânga.

8 A făcut zece mese şi le-a aşezat în Templu: cinci la dreapta şi cinci la stânga. A mai făcut şi o sută de cupe de aur.

9 Solomon a făcut apoi curtea preoţilor şi marea curte cu porţile ei pe care le-a poleit cu bronz.

10 A pus „marea” în partea dreaptă a Templului, în colţul de sud-est.

11 Huram (care lucra pentru Solomon) a mai făcut ligheanele, lopeţile şi cupele. Astfel, Huram a terminat lucrarea pe care a făcut-o regelui Solomon pentru casa lui Dumnezeu.

12 El a finalizat cei doi stâlpi, cele două cupe ale părţilor mai late care erau pe vârfurile lor şi cele două seturi de reţele formate din lanţuri care împodobeau cele două cupe ale părţilor late de pe vârfurile stâlpilor.

13 A mai terminat şi cele patru sute de rodii pentru cele două seturi de reţele şi cele două şiruri de rodii pentru fiecare reţea. Acele reţele acopereau cele două cupe ale părţilor mai late de pe vârfurile stâlpilor.

14 Tot el făcuse postamentele şi bazinele de pe ele,

15 „marea” cu cei doisprezece boi de sub ea,

16 oalele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste obiecte făcute de Huram-Abi regelui Solomon pentru casa lui Iahve, erau din bronz lustruit.

17 Regele le-a turnat într-un pământ argilos din Valea Iordanului. Acel teren era undeva între Sucot şi Ţortan.

18 Solomon făcuse toate acele obiecte într-un număr atât de mare, încât bronzul folosit pentru ele nu s-a putut cântări.

19 Solomon a făcut şi toate celelalte obiecte care erau în casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pentru pâinea prezentării,

20 suporturile surselor de lumină din aur curat şi candelele lor care trebuia să fie aprinse, conform regulamentului, în faţa sanctuarului interior.

21 A mai făcut mugurii, candelele şi cleştii din aur pur,

22 uneltele pentru stingerea focului, cupele, ceştile şi tăviţele – toate fiind executate din aur de cea mai bună calitate. Solomon a făcut şi balamalele de aur atât pentru uşile din interiorul casei care erau la intrarea în Locul Foarte Sfânt, cât şi pentru uşile de la principala sală a Templului.

5

1 După ce toată lucrarea realizată de Solomon pentru casa lui Iahve a fost terminată, el a adus lucrurile pe care le închinase lui Iahve tatăl lui numit David: argintul, aurul şi toate vasele. Solomon le-a pus în camerele tezaurului casei lui Dumnezeu.

2 Atunci el a convocat la Ierusalim consiliul bătrânilor poporului Israel, toţi conducătorii triburilor şi pe cei ai clanurilor israeliene – ca să mute Cufărul Legământului (făcut de israelieni) cu Iahve, din „Oraşul lui David”, adică din Sion.

3 Toţi bărbaţii poporului Israel s-au adunat la rege cu ocazia sărbătorii din a şaptea lună.

4 După ce au venit toţi cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel, leviţii au ridicat acel Cufăr.

5 Preoţii şi leviţii au mutat Cufărul, Cortul Întâlnirii şi toate obiectele sfinte care erau în el.

6 Regele Solomon şi toată adunarea lui Israel care venise înaintea lui, au stat înaintea Cufărului şi au sacrificat atât de multe oi şi vite, încât nu au putut fi numărate sau calculate.

7 Preoţii au adus Cufărul Legământului (făcut de israelieni) cu Iahve la locul lui: în sanctuarul interior al casei, adică în Locul Foarte Sfânt – sub aripile heruvimilor.

8 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde era pus Cufărul – astfel încât acopereau atât Cufărul, cât şi barele acestuia.

9 Acele bare fuseseră tăiate la o lungime care permitea ca să li se vadă capetele din Locul Sfânt care era în faţa sanctuarului interior; dar ele nu se vedeau de afară. Acele bare sunt acolo şi astăzi.

10 În Cufăr nu mai erau decât cele două table care fuseseră puse acolo de Moise la Horeb, atunci când Iahve a ratificat legământul cu israelienii – după ce ei plecaseră de pe teritoriul Egiptului.

11 Apoi preoţii au ieşit din Locul Sfânt – pentru că toţi preoţii prezenţi se sfinţiseră, fără să se mai ia în considerare rândul grupului fiecăruia.

12 Toţi leviţii cântăreţi – adică Asaf, Heman şi Iedutun, împreună cu fiii şi cu rudele lor – îmbrăcaţi în haine făcute din fire de in subţire, stăteau în partea de est a altarului. Ei cântau având în mâini cinele, harpe şi lire. Împreună cu ei erau şi cei o sută douăzeci de preoţi care sunau din goarne.

13 Cei care sunau din goarne s-au unit cu aceia care cântau (cu celelalte instrumente), ca să îl laude pe Iahve şi să Îi mulţumească. Ei au cântat şi cu vocile, acompaniaţi de goarne, de cinele şi de toate celelalte instrumente muzicale, lăudând pe Iahve prin cuvintele „El este bun! Bunătatea Lui durează pentru eternitate!”. Atunci a apărut un nor care a umplut casa lui Iahve.

14 Preoţii nu au mai putut rămâne acolo să slujească – din cauza norului – pentru că gloria lui Iahve umpluse casa lui Dumnezeu.

6

1 Atunci Solomon a zis: „Iahve a spus că va locui în (acea zonă din sanctuar care este în) întuneric.

2 Eu am construit o casă impunătoare pentru Tine(, Doamne) – un loc în care să locuieşti pentru totdeauna.”

3 Apoi regele s-a întors cu faţa spre întreaga adunare a poporului Israel şi a binecuvântat-o. Întreaga adunare a poporului Israel stătea în picioare.

4 El a zis: „Să fie binecuvântat Iahve, Dumnezeul lui Israel, Cel care a avut forţa să facă ce i-a promis tatălui meu numit David, când i-a zis:

5 «Din ziua în care Mi-am scos poporul de pe teritoriul Egiptului, nu am ales niciun (alt) oraş existent pe teritoriul locuit de triburile lui Israel ca să Îmi construiesc acolo o casă pentru numele Meu; şi nici nu am ales pe (alt)cineva care să fie conducătorul poporului Meu numit Israel.

6 Ci am ales (doar) Ierusalimul, pentru ca numele Meu să fie acolo; şi l-am ales (în mod exclusiv) pe David ca să guverneze poporul Meu numit Israel.»

7 Tatăl meu – David – intenţiona să construiască o casă pentru numele Dumnezeului lui Israel numit Iahve.

8 Dar El i-a zis tatălui meu numit David: «Tu te-ai gândit să construieşti o casă numelui Meu; şi este o bună intenţie!

9 Totuşi nu tu vei construi casa; ci fiul tău – cel ce ţi s-a născut – va construi o casă numelui Meu!»

10 Iahve a respectat ce a promis. Eu am venit în locul tatălui meu numit David, m-am aşezat pe tronul de guvernare a poporului Israel – aşa cum a promis Iahve – şi am construit casa pentru numele Dumnezeul lui Israel numit Iahve.

11 Am pus acolo Cufărul în care este (scris) legământul ratificat de Iahve cu israelienii.”

12 Apoi Solomon a stat înaintea altarului lui Iahve în prezenţa întregii adunări a poporului Israel; şi şi-a întins mâinile spre cer.

13 Solomon făcuse o platformă din bronz şi o instalase în mijlocul curţii. Platforma avea o lungime de cinci coţi, o lăţime de cinci coţi şi o înălţime de trei coţi. Solomon stătea pe ea atunci când s-a aplecat pe genunchi în prezenţa întregii adunări a poporului Israel şi şi-a îndreptat mâinile spre cer.

14 El a mai zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun (dumne)zeu ca Tine: nici în cer, nici pe pământ! Tu respecţi permanent legământul şi Îţi menţii constant bunătatea faţă de slujitorii Tăi care umblă în prezenţa Ta din toată inima lor!

15 Tu Ţi-ai respectat promisiunea faţă de sclavul Tău care a fost tatăl meu numit David. Ce ai spus cu gura Ta, ai făcut să se întâmple acţionând cu mâna Ta – aşa cum se vede astăzi!

16 Doamne, Dumnezeul lui Israel, fă să se întâmple ce ai promis sclavului Tău – tatălui meu, numit David – când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea în prezenţa Mea pe tronul de guvernare a poporului Israel – dacă fiii tăi vor fi atenţi la comportamentul lor şi vor trăi în acord cu legea Mea exact cum ai procedat tu!».

17 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, doresc să se întâmple conform promisiunii pe care ai făcut-o sclavului Tău numit David.

18 Dar oare va fi posibil ca Dumnezeu să locuiască pe pământ împreună cu omul? De fapt, nici chiar cerul şi cerul cerului nu Te pot cuprinde! Deci cu atât mai puţin ai putea fi cuprins de această casă pe care am construit-o eu!

19 Doamne, Dumnezeul meu, ia în considerare rugăciunea slujitorului Tău şi cererea lui! Ascultă această voce care strigă spre tine şi rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău!

20 Doresc ca ochii Tăi să vegheze atât ziua cât şi noaptea, privind protector spre această casă care este locul unde ai spus că Îţi vei pune numele. Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău pentru acest loc!

21 Ascultă cererile slujitorului Tău şi ale poporului Tău numit Israel – când se vor ruga (privind) spre acest loc. Ascultă din locul în care Îţi este locuinţa – din cer. Ascultă şi iartă!

22 Se va putea întâmpla ca cineva să păcătuiască împotriva semenului lui; şi va fi obligat apoi să facă un jurământ. Când va veni să jure înaintea altarului care este în această casă,

23 ascultă (rugăciune lui) din cer, lucrează şi judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel păcătos. Fă astfel să vină împotriva capului lui faptele pe care le-a făcut; şi fă dreptate celui corect, recompensându-l conform dreptăţii lui!

24 Când poporul Tău numit Israel va fi învins de duşman pentru că a păcătuit împotriva Ta, probabil că se va întoarce la Tine, va glorifica numele Tău, Ţi se va ruga şi va dori să beneficieze de bunătatea Ta în această casă.

25 Atunci, Te rog să asculţi (rugăciunea) din cer, să ierţi păcatul poporului Tău numit Israel şi să îl aduci înapoi în ţara pe care le-ai dat-o după ce o promiseseşi strămoşilor lui.

26 Se va putea întâmpla ca cerul să fie închis şi să nu mai vină ploaie, pentru că ei vor păcătuit împotriva Ta. Dacă se vor ruga cu privirea spre acest loc, dacă vor glorifica numele Tău şi vor înceta să practice păcatul în care trăiseră până atunci – pentru că i-ai pedepsit –,

27 ascultă (această rugăciune) din cer. Iartă astfel păcatul slujitorilor Tăi şi al poporului Tău numit Israel. Învaţă-i drumul corect pe care trebuie să meargă; şi trimite ploaie peste ţara Ta pe care ai dat-o ca proprietate poporului Tău!

28 Va fi posibil ca în ţară să vină foamete, epidemie, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi. Se poate întâmpla şi ca duşmanii lor să le asedieze oraşele. Orice alt dezastru sau boală ar veni,

29 este posibil ca cineva din popor sau tot poporul Tău numit Israel să facă rugăciuni şi cereri, recunoscându-şi fiecare murdărirea cu păcat şi durerea lui, întinzând mâinile spre această casă.

30 Atunci, Te rog să asculţi din cer care este zona locuinţei Tale. Să ierţi şi să recompensezi fiecăruia conform faptelor lui – Tu, care cunoşti gândurile fiecărui om – pentru că numai Tu cunoşti inimile oamenilor.

31 Astfel, ei se vor teme de Tine şi vor trăi conform metodelor precizate de Tine – tot timpul cât vor exista în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri.

32 Este posibil ca şi străinul care nu este din poporul Tău numit Israel, să vină dintr-o ţară îndepărtată motivat de faima numelui Tău care este mare, impresionat de renumele mâinii Tale care demonstrează forţă şi determinat de braţul Tău care este întins. Atunci când va veni şi se va ruga cu privirea spre această casă,

33 ascultă-l din cer unde este zona locuinţei Tale; şi dă-i acelui străin tot ce îţi va cere; pentru ca toate popoarele pământului să îţi cunoască numele, să se teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău numit Israel şi să ştie că numele Tău este invocat peste această casă pe care am construit-o eu.

34 Când poporul Tău va merge la război împotriva duşmanilor lui – acolo unde îl vei trimite – şi se va ruga Ţie cu mâinile îndreptate spre acest oraş pe care l-ai ales Tu şi spre casa pe care am construit-o pentru numele Tău,

35 ascultă din cer rugăciunea lor. Răspunde la cererea lor şi fă-le dreptate.

36 Când vor păcătui împotriva Ta – pentru că nu există om care să nu păcătuiască –, îţi vor declanşa mânia şi îi vei face să ajungă la discreţia duşmanilor lor care îi vor duce captivi într-o ţară depărtată sau apropiată.

37 Va fi posibil ca acolo, din zona unde au fost duşi captivi, să îşi analizeze inimile, să se întoarcă la Tine şi să caute bunătatea Ta în ţara captivităţii lor, spunând: «Am păcătuit, am greşit şi am făcut ce este rău!».

38 De acolo, din ţara unde au fost duşi în captivitate, este posibil să se întoarcă la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor. Dacă se vor ruga cu mâinile îndreptate spre ţara lor pe care le-ai dat-o strămoşilor lor, spre oraşul pe care Tu l-ai ales şi spre casa pe care am construit-o eu pentru numele Tău,

39 ascultă rugăciunea lor din cer unde este teritoriul locuinţei Tale; şi să iei în considerare cererile lor, făcându-le dreptate! Să ierţi poporul Tău care a păcătuit faţă de Tine!

40 Acum, Dumnezeul meu, aş dori ca ochii Tăi să fie deschişi şi urechile Tale să audă rugăciunea pe care am făcut-o în acest loc!

41 Doamne, Dumnezeule, vino de-acum la locul Tău de odihnă – împreună cu acest Cufăr al forţei Tale! Doamne, Dumnezeule, permite ca preoţii Tăi să se îmbrace cu salvarea, iar sfinţii Tăi să se bucure de bunătatea Ta!

42 Doamne, Dumnezeule, nu Îţi întoarce faţa de la unsul Tău! Aminteşte-Ţi de promisiunile făcute sclavului Tău numit David!”

7

1 Când şi-a terminat Solomon rugăciunea, a coborât foc din cer care a consumat arderea integrală şi sacrificiile. Cu acea ocazie, casa a fost umplută de gloria lui Iahve.

2 Preoţii nu puteau să intre în casa lui Iahve, pentru că gloria Lui o umpluse.

3 Toţi israelienii au văzut focul coborând şi gloria lui Iahve care venise peste casă. Atunci s-au aplecat cu faţa spre pământ, s-au închinat şi au lăudat pe Iahve, zicând: „El este bun! Bunătatea Lui durează pentru eternitate!”

4 Apoi regele şi tot poporul au sacrificat (multe) animale înaintea lui Iahve.

5 Regele Solomon a adus ca sacrificiu douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel, regele şi tot poporul au sfinţit casa lui Dumnezeu.

6 Atât preoţii cât şi leviţii cu instrumentele de cântat lui Iahve pe care le făcuse regele David pentru lăudarea Lui, stăteau la locurile lor, zicând: „Bunătatea Lui durează pentru eternitate!” Preoţii stăteau înaintea leviţilor sunând din goarne în prezenţa întregului Israel.

7 Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii; apoi a făcut la fel cu locul din faţa casei lui Iahve. Acolo a adus el arderile integrale şi grăsimea sacrificiilor de pace – pentru că altarul de bronz pe care îl făcuse, nu putea susţine toate arderile integrale, toate darurile de mâncare şi toată grăsimea (animalelor).

8 Solomon a sărbătorit atunci şapte zile împreună cu tot poporul Israel care formase o adunare foarte numeroasă: oamenii veniseră începând din zona numită Lebo-Hamat până la cele de lângă Râul Egiptului.

9 În a opta zi au avut o altă adunare – pentru că au făcut sfinţirea altarului în şapte zile; iar sărbătoarea a durat tot şapte zile.

10 În a douăzeci şi treia zi din a şaptea lună, Solomon a dat ocazia poporul să meargă la corturi. Ei au plecat bucuroşi şi cu mulţumire în inimă pentru binele făcut de Iahve lui David, lui Solomon şi poporului Său numit Israel.

11 Astfel a terminat Solomon casa lui Iahve şi palatul regal. Solomon a reuşit să facă tot ce îşi planificase atât în casa lui Iahve cât şi în palatul lui.

12 Apoi Iahve i S-a revelat lui Solomon noaptea; şi i-a zis: „Ţi-am ascultat rugăciunea şi am ales ca acest loc să fie consacrat pentru casa unde Mi se vor oferi sacrificii.

13 Vor fi situaţii când voi închide cerul şi nu va mai fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce vegetaţia din ţară şi când voi trimite epidemia în poporul Meu.

14 Atunci, dacă poporul Meu – peste care Îmi este chemat numele – se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, dacă se va întoarce de la comportamentul lui rău, voi asculta din cer (rugăciunea lui), îi voi ierta păcatele şi îi voi vindeca ţara.

15 Începând de acum, ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor lua în considerare rugăciunea făcută în acest loc.

16 Am ales şi am sfinţit această casă pentru ca numele Meu să fie acolo pentru totdeauna. Inima Mea şi ochii Mei vor fi acolo în fiecare zi.

17 Iar dacă tu vei trăi în prezenţa Mea având un comportament ca acela al tatăl tău numit David, respectând tot ce ţi-am poruncit şi conformându-te cerinţelor legilor şi deciziilor Mele,

18 voi consolida tronul suveranităţii tale, aşa cum i-am jurat tatălui tău. Voi face exact cum am promis atunci când am zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să guverneze poporul Israel.»

19 Dar dacă vă veţi întoarce de la Mine uitând legile şi poruncile pe care vi le-am dat, dacă vă veţi depărta (de Mine), dacă veţi sluji altor (dumne)zei şi vă veţi închina în faţa lor,

20 atunci vă voi dezrădăcina din ţara pe care v-am dat-o şi voi abandona această casă pe care am sfinţit-o pentru numele Meu. O voi face astfel de râs; şi va fi ridiculizată între toate celelalte popoare.

21 Astfel, oricât de impunătoare este această casă acum, toţi cei care vor trece pe lângă ea, se vor mira şi vor întreba: «De ce a procedat Iahve aşa cu această ţară şi cu această casă?»

22 Atunci li se va răspunde: «Pentru că L-au abandonat pe Dumnezeul strămoşilor lor care se numeşte Iahve – Cel care i-a scos de pe teritoriul Egiptului – şi pentru că s-au asociat cu alţi (dumne)zei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit. Aşa se explică de ce a adus El împotriva lor tot acest dezastru!»”

8

1 La sfârşitul celor douăzeci de ani în care construise casa lui Iahve şi palatul lui,

2 Solomon a început să reconstruiască oraşele pe care i le-a dat Hiram şi să îi aducă pe israelieni să locuiască acolo.

3 Solomon s-a dus la Hamat-Ţoba şi a cucerit oraşul.

4 A reconstruit Tadmorul în deşert şi toate oraşele pentru provizii pe care le construise în Hamat.

5 A reconstruit Bet-Horonul de sus şi Bet-Horonul de jos – ca oraşe fortificate cu ziduri, cu porţi şi cu zăvoare.

6 Apoi a reconstruit Baalatul şi toate oraşele pentru provizii pe care le avea. Solomon a mai reconstruit toate oraşele pentru care şi pe cele pentru cavalerie. A făcut tot ce şi-a dorit să construiască în Ierusalim, în Liban şi în toată ţara care era condusă în mod suveran de el.

7 Rămăseseră nişte supravieţuitori dintre hitiţi, dintre amoriţi, dintre periziţi, dintre hiviţi şi dintre iebusiţi – care nu aparţineau poporului Israel.

8 Urmaşii acestor popoare care rămăseseră în ţară şi pe care israelienii nu i-au distrus, au fost folosiţi de Solomon la prestarea unor servicii obligatorii extenuante; şi au rămas până astăzi implicaţi în aceste activităţi.

9 Solomon nu i-a folosit pe israelieni ca sclavi la lucrările pe care le-a făcut – pentru că ei îi slujeau ca luptători în armată; iar unii erau şefi şi conducători ai carelor sau ai celor care luptau pe cai.

10 Existau două sute cincizeci de conducători care erau angajaţi în slujba regelui Solomon pentru supravegherea poporului.

11 Solomon a dus-o pe fiica faraonului din oraşul lui David în palatul pe care îl construise pentru ea; pentru că zisese: „Soţia mea nu trebuie să locuiască în palatul lui David – regele lui Israel – pentru că locurile în care a intrat Cufărul lui Iahve sunt sfinte!”

12 Solomon aducea arderi integrale lui Iahve pe altarul Lui care fusese construit în faţa porticului.

13 Sacrificiile erau oferite conform reglementărilor zilnice. Despre acele sacrificii, Moise poruncise să fie aduse cu ocazia Sabatului, a lunii noi şi a celor trei sărbători anuale: Sărbătoarea Turtelor, Sărbătoarea Săptămânilor şi Sărbătoarea Corturilor.

14 Solomon a pus în slujbă – conform deciziei tatălui lui numit David – acele grupuri ale preoţilor şi ale leviţilor care, aşa cum le impunea slujba şi responsabilităţile lor, lăudau pe Iahve şi slujeau în prezenţa preoţilor în fiecare zi. A mai desemnat şi portari – conform organizării pe grupuri – la fiecare poartă, exact cum poruncise omul lui Dumnezeu numit David.

15 Nu au deviat în niciun fel de la porunca regelui cu privire la preoţi, cu privire la leviţi şi cu privire la camerele tezaurului.

16 Astfel a fost realizată întreaga lucrare a lui Solomon; şi a putut fi redată (în scris) din ziua când s-a pus temelia casei lui Iahve până când ea a fost terminată în totalitate.

17 Atunci Solomon s-a dus la Eţion-Gheber şi la Elat – pe malul mării – în teritoriul Edomului.

18 Prin intermediul slujitorilor lui, Hiram i-a trimis lui Solomon corăbii şi slujitori care cunoşteau marea. Aceia, împreună cu slujitorii lui Solomon, s-au dus la Ofir şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur. Ei i-au adus acel aur regelui Solomon.

9

1 Atunci când regina din Şeba a auzit despre faima lui Solomon, a venit la Ierusalim, ca să îl testeze punându-i întrebări cu un mare grad de dificultate. Era însoţită de o caravană formată din foarte multe persoane. Avea cu ea cămile încărcate cu substanţe aromate, foarte mult aur şi pietre preţioase. A venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce îşi pregătise în mintea ei.

2 Solomon i-a răspuns la toate întrebările. Nu a fost niciun lucru prea greu pe care Solomon să nu fi ştiut să i-l clarifice.

3 Regina din Şeba a văzut înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care îl construise,

4 mâncarea de la masa lui, locuinţa slujitorilor lui, felul cum era servit de slujitori şi hainele acelora. I-a mai remarcat pe cei care îi aduceau băuturile şi a observat hainele lor. Apoi a văzut animalele pe care Solomon le aducea la casa lui Iahve şi pe care el le oferea ca să fie arse integral. Atunci a rămas foarte surprinsă.

5 Apoi i-a zis regelui: „Deci este adevărat ce am auzit despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta!

6 Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit să le văd cu ochii mei. Totuşi, constat că nu mi s-a relatat nici măcar pe jumătate despre grandoarea înţelepciunii tale! Tu eşti mult mai capabil decât se spune în zvonul pe care l-am auzit!

7 Oamenii tăi sunt fericiţi. Chiar şi aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta, sunt fericiţi!

8 Să fie binecuvântat Dumnezeul tău care se numeşte Iahve – Cel care te-a agreat şi te-a pus pe tronul Lui, ca să fii rege pentru Iahve – Dumnezeul tău. El îl iubeşte pe Israel şi vrea să îl facă stabil (ca popor) pentru totdeauna! El te-a pus rege al lor ca să judeci şi să faci dreptate!”

9 Regina i-a donat regelui o sută douăzeci de talanţi de aur, o mare cantitate de substanţe aromate şi pietre preţioase. Nu au mai fost niciodată substanţe parfumate ca acelea pe care regina din Şeba i le-a oferit regelui Solomon.

10 Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon – care aduseseră aur din Ofir – au mai adus de acolo şi lemn de algum şi pietre preţioase.

11 Din acel lemn de algum, regele a făcut trepte pentru casa lui Iahve şi pentru palatul regal, lire şi harpe pentru cântăreţi. Niciodată nu mai existase acel fel de lemn în teritoriul locuit de urmaşii lui Iuda.

12 Regele Solomon i-a dat reginei din Şeba tot ce a dorit şi tot ce a cerut. El i-a oferit mai mult decât a adus ea regelui. Apoi regina a plecat şi s-a întors în ţara ei împreună cu slujitorii care o însoţiseră.

13 Cantitatea de aur care intra anual în tezaurul lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi,

14 în afară de aurul adus de comercianţi. În plus, toţi regii Arabiei şi conducătorii zonei îi aduceau lui Solomon aur şi argint.

15 Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut. Pentru fiecare scut a folosit câte şase sute de şecheli de aur bătut.

16 A mai făcut trei sute de scuturi mici din aur bătut. Pentru fiecare dintre aceste scuturi a folosit câte trei sute de şecheli de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului.

17 Solomon a mai făcut şi un tron mare din fildeş; şi l-a poleit cu aur de cea mai bună calitate.

18 Tronul avea şase trepte şi un loc pentru rezemarea picioarelor – din aur – care era prins şi fixat de tron. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare; iar lângă fiecare rezemătoare era pus câte un leu.

19 Încă doisprezece lei erau puşi atât pe o parte cât şi pe cealaltă a celor şase trepte. Asemenea tron nu se mai făcuse pentru niciun regat.

20 Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau făcute din aur; şi toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau realizate din aur de cea mai bună calitate – pentru că argintul nu era de mare valoare în zilele regatului lui Solomon.

21 Regele avea corăbii de Tarşiş care navigau conduse de slujitorii lui Hiram; şi o dată la trei ani, ele aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

22 Regele Solomon i-a depăşit în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului.

23 Toţi regii de pe pământ doreau să îl vadă pe Solomon, ca să îi asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în el.

24 În fiecare an, oricine venea la Solomon, îşi aducea darul: vase de argint şi de aur, arme, substanţe parfumate, cai şi măgari.

25 Solomon avea patru mii de grajduri pentru cai. Deţinea care şi douăsprezece mii de călăreţi pe care îi ţinea atât în oraşele pentru care, cât şi împreună cu el, la Ierusalim.

26 El era suveran în toate regatele: de la râu până în teritoriul filistenilor şi chiar până la limita teritorială a Egiptului.

27 Regele Solomon a făcut ca argintul să fie la fel de frecvent întâlnit în Ierusalim cum erau pietrele; iar cedrii deveniseră la fel de mulţi ca sicomorii de pe dealuri.

28 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt şi din toate celelalte ţări (înconjurătoare).

29 Celelalte fapte ale lui Solomon – de la început până la sfârşit – oare nu sunt scrise în „Cronicile profetului Natan”, în „Profeţia şilonitului Ahia” şi în „Viziunile lui Ido – cel care avea capacitatea de a vedea ce revelează Iahve”? Acelea sunt evidenţele istorice (în care este consemnată şi istoria) cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat.

30 Solomon a guvernat patruzeci de ani la Ierusalim, în tot teritoriul locuit de poporul Israel.

31 Apoi Solomon s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat în oraşul tatălui lui numit David. În locul (rege)lui Solomon a guvernat fiul lui numit Roboam.

10

1 Roboam s-a dus la Şehem – pentru că tot Israelul venise la Şehem cu intenţia să îl declare rege.

2 Când Ieroboam – fiul lui Nebat – a auzit acest lucru, era în Egipt. El fugise acolo pentru că îi fusese frică de regele Solomon. Ieroboam s-a întors din Egipt.

3 S-au dus să îl cheme; iar Ieroboam împreună cu întregul popor Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboam astfel:

4 „Tatăl tău a făcut din ce în ce mai greu jugul nostru. Acum, noi îţi cerem să ne scapi de slujba dură la care ne-a obligat tatăl tău şi de acest greu jug pe care l-a pus peste noi. Dacă vei proceda aşa, îţi vom sluji!”

5 El le-a răspuns: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile!” Atunci poporul a plecat.

6 Regele Roboam s-a consultat cu bătrânii care i-au slujit tatălui lui numit Solomon cât timp trăise. El i-a întrebat: „Ce îmi sugeraţi să răspund acestui popor?”

7 Ei i-au zis: „Dacă vei fi bun şi tolerant cu acest popor, dacă le vei vorbi folosind cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.”

8 Dar Roboam nu a luat în considerare propunerea pe care i-au prezentat-o bătrânii; ci a cerut şi părerea tinerilor cu care copilărise el şi care îi slujeau.

9 El i-a întrebat: „Ce îmi sugeraţi să fac? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să îl scap de greutatea jugului pus de tatăl meu peste el?”

10 Tinerii care copilăriseră împreună cu el, i-au răspuns: „Acestui popor care ţi-a zis că tatăl tău i-a făcut jugul din ce în ce mai greu şi că tu trebuie să îl iei de peste el, să îi spui astfel: «Degetul meu mic este mai gros decât şoldurile tatălui meu!

11 Tatăl meu a pus un jug greu peste voi; dar eu voi adăuga alte greutăţi la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit (bătându-vă) cu simple bice; dar eu vă voi pedepsi cu bice împletite care au metal în capetele lor!»”

12 A treia zi s-a adunat tot poporul; şi împreună cu Ieroboam au venit la Roboam – aşa cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile!”

13 Regele le-a răspuns cu duritate. Roboam nu a luat în considerare sfatul dat de bătrâni;

14 şi le-a vorbit conform sfatului dat de tineri, zicând: „Tatăl meu v-a făcut jugul din ce în ce mai greu; dar eu voi adăuga alte greutăţi la el! Tatăl meu v-a pedepsit (bătându-vă) cu simple bice; dar eu vă voi pedepsi folosind bice împletite şi cu metal în capetele lor!”

15 Astfel, regele nu a ascultat dorinţa poporului – pentru că această decizie venea de la Dumnezeu. S-a întâmplat aşa pentru că Iahve dorea să îşi respecte astfel ce spusese despre Ieroboam – fiul lui Nebat – prin Ahia din Şilo.

16 Când toţi israelienii au văzut că regele nu le-a aprobat cererea, i-au răspuns: „Ce avem noi în comun cu David? Nu avem niciun avantaj din relaţia cu fiul lui Işai. Israel, mergi la corturile tale! Iar tu, David, ai grijă de familia ta!” Atunci tot poporul Israel a plecat acasă.

17 Dar Roboam a continuat să guverneze în teritoriul locuit de israelienii care erau în oraşele numite „Iuda”.

18 Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram – şeful oamenilor care prestau munci extenuante. Dar israelienii l-au omorât lovindu-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să urce în car şi să fugă la Ierusalim.

19 Astfel s-au revoltat cei din teritoriul numit Israel împotriva familiei lui David; şi aşa au şi rămas până astăzi.

11

1 Când a ajuns Roboam la Ierusalim, a adunat pe urmaşii lui Iuda şi pe ai lui Beniamin: erau o sută optzeci de mii de bărbaţi speciali, antrenaţi să lupte. El i-a adus ca să lupte împotriva celor din teritoriul numit Israel, intenţionând ca astfel să aducă din nou (tot) regatul sub autoritatea lui Roboam.

2 Dar Cuvântul lui Iahve a venit la Şemaia – omul lui Dumnezeu – zicându-i astfel:

3 „Spune-i lui Roboam – fiul lui Solomon, regele celor din teritoriul numit Iuda – şi tuturor israelienilor care sunt urmaşi ai lui Iuda şi ai lui Beniamin, că

4 Iahve le transmite: «Nu vă duceţi să luptaţi împotriva fraţilor voştri! Întoarceţi-vă fiecare acasă; pentru că de la Mine a venit acest lucru!»” Atunci ei s-au conformat cuvintelor lui Iahve: fiecare s-a întors acasă; şi astfel nu s-au mai dus (să lupte) împotriva lui Ieroboam.

5 Roboam a locuit la Ierusalim şi a construit următoarele oraşe de apărare în teritoriul numit Iuda:

6 Betleem, Etam, Tecoa,

7 Bet-Ţur, Soco, Adulam,

8 Gat, Mareşa, Zif,

9 Adoraiim, Lachiş, Azeca,

10 Ţora, Aialon şi Hebron. Aceste oraşe erau pe teritoriul descendenţilor lui Iuda şi ai lui Beniamin. Ele erau fortificate.

11 Roboam a consolidat acele fortăreţe, le-a desemnat conducători şi a pus în ele magazii cu alimente, cu ulei de măsline şi cu vin.

12 În fiecare dintre aceste oraşe a pus scuturi şi lănci; şi le-a fortificat foarte mult. Urmaşii lui Iuda şi ai lui Beniamin erau de partea lui.

13 Preoţii şi leviţii – care se stabiliseră în tot teritoriul fostului regat numit Israel, au venit înaintea lui din toate regiunile.

14 Leviţii îşi abandonaseră păşunile şi proprietăţile; şi veniseră în teritoriul numit Iuda – la Ierusalim – pentru că Ieroboam şi fiii lui îi împiedicaseră să îşi mai facă slujba de preoţi ai lui Iahve.

15 Ieroboam îşi pusese propriii lui preoţi pentru ţapii şi pentru viţeii pe care îi făcuse pe înălţimi.

16 Oameni din toate triburile lui Israel care doreau din inimă să Îl caute pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve, i-au urmat pe leviţi la Ierusalim – ca să aducă sacrificii lui Iahve, adică Celui care era Dumnezeul strămoşilor lor.

17 Astfel au consolidat regatul care s-a numit Iuda; şi pentru o perioadă de trei ani, ei l-au susţinut pe Roboam – fiul lui Solomon – pentru că atât au urmat exemplul lui David şi al lui Solomon.

18 Roboam a luat-o ca soţie pe Mahalat – fiica lui Ierimot, fiul lui David – şi a lui Abihail – fiica lui Eliab, fiul lui Işai.

19 Ea i-a născut următorii fii: Ieuş, Şemaria şi Zaham.

20 Apoi el s-a căsătorit cu Maaca – nepoata lui Absalom – care i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit.

21 Roboam a iubit-o pe Maaca – care era nepoata lui Absalom – mai mult decât pe toate soţiile şi pe concubinele lui. El a avut optsprezece soţii şi şaizeci de concubine; şi astfel, în familia lui s-au născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fiice.

22 Roboam l-a desemnat comandant (al armatei) pe Abia – fiul Maacăi – făcându-l astfel să fie conducătorul fraţilor lui; pentru că intenţiona să îl declare rege.

23 El a fost foarte abil şi a împrăştiat pe unii dintre fiii lui prin toate regiunile locuite de urmaşii lui Iuda şi de ai lui Beniamin, prin toate oraşele fortificate ale acestora – unde le-a dat hrană din abundenţă şi le-a căutat multe soţii.

12

1 Când i s-a stabilizat şi i s-a consolidat guvernarea, Roboam a abandonat ascultarea de legea lui Iahve; şi apoi tot poporul Israel a făcut acelaşi lucru împreună cu el.

2 În al cincilea an al guvernării regelui Roboam, Şişac – monarhul Egiptului – a venit să lupte împotriva Ierusalimului, pentru că israelienii nu fuseseră loiali lui Iahve.

3 Şişac venise însoţit de o mie două sute de care şi de şaizeci de mii de călăreţi. Împreună cu aceştia au venit şi din Egipt foarte mulţi oameni. Ei erau dintre libieni, dintre suchiţi şi dintre cuşiţi.

4 Şişac a capturat oraşele fortificate ale teritoriului numit Iuda; şi a ajuns până la Ierusalim.

5 Atunci profetul Şemaia s-a prezentat în faţa lui Roboam şi a conducătorilor teritoriului numit Iuda, care veniseră împreună la Ierusalim când fugeau de Şişac. El le-a zis: „Iahve vorbeşte astfel: «Voi M-aţi abandonat! Acum, şi Eu vă abandonez, lăsându-vă la discreţia lui Şişac!»”

6 Atunci conducătorii lui Israel şi regele s-au smerit şi au zis: „Iahve este corect când procedează aşa!”

7 Iahve a văzut că ei s-au smerit. Atunci Cuvântul lui Iahve a vorbit din nou lui Şemaia, zicându-i: „Pentru că s-au smerit, nu îi voi distruge total; ci le voi oferi curând ajutorul Meu; şi nu Îmi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Şişac.

8 Totuşi, israelienii vor fi sclavii lui Şişac; şi vor simţi diferenţa între a-Mi sluji Mie şi a sluji regilor altor ţări!”

9 Şişac – monarhul Egiptului – a asediat Ierusalimul şi a luat comorile casei lui Iahve şi comorile din palatul regelui: a luat tot ce a găsit acolo. Şişac a luat şi scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.

10 În locul acelor scuturi, regele Roboam a făcut altele de bronz: şi le-a dat comandanţilor gărzilor – celor care păzeau intrarea în palatul regelui.

11 De fiecare dată când regele mergea la casa lui Iahve, gărzile veneau şi le purtau înaintea lui. Apoi le aduceau înapoi în camera gărzilor.

12 Pentru că s-a smerit, mânia lui Iahve şi-a schimbat direcţia; şi astfel, El nu l-a distrus total pe Roboam. Încă mai existau în teritoriul numit Iuda unele lucruri bune.

13 Regele Roboam şi-a consolidat conducerea la Ierusalim şi a continuat să guverneze. Roboam avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege; şi a guvernat şaptesprezece ani la Ierusalim – în oraşul pe care Iahve l-a ales dintre toate triburile lui Israel ca să Îşi pună acolo numele Său. Numele mamei lui Roboam era Naama. Ea era amonită.

14 Roboam a făcut ce este rău, pentru că nu şi-a motivat inima să Îl caute pe Iahve.

15 Faptele lui Roboam – de la începutul guvernării lui şi până la sfârşitul ei – oare nu sunt scrise în „Cronicile profetului Şemaia şi ale vizionarului Ido”? Acelea sunt cronicile care includ genealogiile. Între Roboam şi Ieroboam a fost război tot timpul cât au trăit.

16 Roboam s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat în oraşul lui David. În locul lui Roboam a guvernat fiul lui numit Abia.

13

1 În al optsprezecelea an al guvernării regelui Ieroboam, în teritoriul numit Iuda a început să guverneze Abia.

2 El a avut reşedinţa la Ierusalim, de unde a condus trei ani. Mama lui se numea Maaca şi era fiica lui Uriel din Ghiva. Între Abia şi Ieroboam a fost război.

3 Abia a început lupta, având o armată formată din luptători remarcabili – patru sute de mii de bărbaţi. Ieroboam a aşezat în poziţie de luptă împotriva lui Abia opt sute de mii de bărbaţi luptători special antrenaţi pentru război.

4 Abia s-a urcat pe culmea muntelui Ţemaraim, care este în regiunea muntoasă locuită de urmaşii lui Efraim; şi a zis: „Ieroboam şi voi, israelienilor, ascultaţi-mă!

5 Oare nu ştiţi că Dumnezeul lui Israel numit Iahve a dat pentru totdeauna lui David şi urmaşilor lui dreptul guvernării poporul Israel printr-un legământ de sare?

6 Dar acum, Ieroboam – fiul lui Nebat, slujitorul fiului lui David numit Solomon – a avut curajul să se revolte împotriva stăpânului lui!

7 S-au aliat cu el nişte oameni fără valoare care se opun lui Roboam – fiul lui Solomon. Roboam, fiind tânăr şi timid, nu li s-a putut opune.

8 Voi credeţi că vă puteţi opune regatului lui Iahve care este deja al urmaşilor lui David, doar pentru că sunteţi o mare mulţime şi pentru că aveţi împreună cu voi viţelul de aur pe care Ieroboam vi l-a făcut ca (dumne)zeu?

9 Oare nu voi i-aţi alungat pe preoţii lui Iahve – pe urmaşii lui Aaron şi pe leviţi – şi v-aţi făcut apoi preoţi aşa cum fac popoarele celorlalte ţări? Astfel, oricine venea cu un viţel şi cu şapte berbeci ca să fie investit în această slujire, devenea preot al celui care nu este Dumnezeu!

10 Dar în cazul nostru, Iahve este Dumnezeul pe care Îl slujim; şi noi nu L-am abandonat. Preoţii care slujesc lui Iahve, sunt urmaşii lui Aaron; iar leviţii sunt la slujbele lor (de la Templu).

11 Noi aducem lui Iahve arderi integrale şi tămâie parfumată în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, punem pâinea prezentării pe acea masă curată şi aprindem în fiecare seară candelele în suportul lor. Noi respectăm porunca Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve! Dar voi L-aţi abandonat.

12 Priviţi: în fruntea noastră este chiar Dumnezeu şi preoţii Lui cu goarnele răsunătoare – ca să sune împotriva voastră. Israelieni, nu vă luptaţi împotriva Dumnezeului strămoşilor voştri numit Iahve; pentru că nu veţi învinge!”

13 Atunci Ieroboam i-a chemat în luptă pe cei care fuseseră puşi să stea ascunşi. Ei au venit ca să atace prin spate; şi astfel, trupele lui erau poziţionate în faţa celor care se numeau „Iuda”, iar cei ascunşi erau în spatele lor.

14 Când cei numiţi „Iuda” s-a întors, a văzut că trebuia să lupte şi în faţă şi în spate. Atunci au strigat la Iahve să îi ajute; iar preoţii au sunat din goarne.

15 Bărbaţii din teritoriul numit Iuda au strigat ca pentru război; şi în urma acelui zgomot, Dumnezeu l-a înfrânt categoric pe Ieroboam şi pe toţi ceilalţi care se numeau Israel. Ei au fost învinşi de Abia şi de locuitorii din teritoriul numit Iuda.

16 Israelienii au fugit din faţa celor numiţi „Iuda”. Astfel, Dumnezeu a făcut ca israelienii să ajungă la discreţia locuitorilor din teritoriul numit Iuda.

17 Abia şi oamenii lui i-au omorât într-un mare masacru. Au căzut omorâţi atunci din teritoriul numit Israel cinci sute de mii de bărbaţi special antrenaţi pentru război.

18 Israelienii s-au subordonat (celor numiţi „Iuda”) în acea vreme; iar bărbaţii din teritoriul numit „Iuda” le-au fost superiori în forţă – pentru că s-au încrezut în Dumnezeul strămoşilor lor numit Iahve.

19 Abia a continuat lupta cu Ieroboam; şi i-a luat câteva oraşe: Betelul cu satele din jurul lui, Ieşana cu satele din jurul ei şi Efronul cu satele din jurul lui.

20 Ieroboam nu şi-a mai refăcut forţa în vremea guvernării lui Abia; şi a murit lovit de Iahve.

21 Dar Abia a crescut în autoritate. El şi-a luat paisprezece soţii care i-au născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fiice.

22 Celelalte fapte ale lui Abia, autoritatea lui şi ce a spus el, sunt scrise în „Relatarea profetului Ido”.

14

1 Abia s-a culcat lângă părinţii lui; şi l-au înmormântat în oraşul lui David. În locul lui Abia a guvernat fiul lui numit Asa. În timpul guvernării lui Asa, în ţară a fost pace zece ani.

2 Asa a făcut ce este bine şi corect în relaţia cu Dumnezeul lui numit Iahve.

3 El a îndepărtat altarele străine şi a desfiinţat înălţimile. A sfărâmat pietrele sacre şi a tăiat imaginile Astartei.

4 El a ordonat oamenilor din teritoriul numit Iuda să Îl caute pe Dumnezeul strămoşilor lor care se numeşte Iahve şi să Îi respecte legea şi poruncile.

5 A desfiinţat închinarea pe înălţimi din toate oraşele teritoriului numit Iuda şi stâlpii închinaţi soarelui. Astfel, regatul a beneficiat de pace cât timp a fost condus de Asa.

6 El a putut construi oraşe fortificate în teritoriul numit Iuda – pentru că în toată acea zonă era pace. Nimeni nu a început vreun război împotriva lui în acei ani – pentru că Iahve îi dăduse odihnă.

7 Asa a zis oamenilor din teritoriul numit Iuda: „Să construim aceste oraşe şi să le înconjurăm cu ziduri. Să aibă turnuri, porţi şi zăvoare! Ţara este încă a noastră, pentru că L-am căutat pe Dumnezeul nostru – pe Iahve. Noi L-am căutat; şi astfel El ne-a dat pace din toate părţile!” Astfel, ei au făcut diverse construcţii şi au prosperat.

8 Asa avea o armată formată din trei sute de mii de bărbaţi dintre urmaşii lui Iuda. Ei purtau scut şi lance. Această armată era completată de două sute optzeci de mii de bărbaţi dintre urmaşii lui Beniamin. Ei purtau scutul şi trăgeau cu arcul. Toţi aceştia erau luptători remarcabili.

9 Cuşitul Zerah a plecat la război împotriva lor cu o armată formată dintr-un milion de luptători şi trei sute de care. El a ajuns până la Mareşa.

10 Asa a plecat împotriva lui; şi s-au aşezat în poziţie de luptă în valea Ţefata, lângă Mareşa.

11 Asa L-a chemat pe Dumnezeul lui numit Iahve; şi I-a zis: „Doamne, nu este nimeni ca Tine – care să îl ajute pe cel lipsit de forţă să reuşească împotriva celui care deţine o forţă superioară. Doamne, Dumnezeul nostru, ajută-ne! Pentru că ne încredem în Tine; şi în numele Tău am venit aici împotriva acestei mulţimi de oameni! Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru! Nu lăsa un om să devină învingător într-o luptă care este declanşată împotriva Ta!”

12 Iahve i-a lovit pe cuşiţi în faţa lui Asa şi a oamenilor veniţi din teritoriul numit Iuda; iar cuşiţii au plecat fugind.

13 Asa şi poporul care era împreună cu el i-au urmărit până la Gherar; şi mulţi dintre cuşiţi au căzut omorâţi pe acel drum – pentru că au fost distruşi de intervenţia lui Iahve şi a armatei Sale. Cei din „Iuda” au luat o mare pradă de război.

14 În acelaşi timp, ei au distrus toate oraşele din jurul Gherarului, pentru că teroarea lui Iahve intrase în ele. Luptătorii au prădat toate aceste oraşe pentru că găsiseră multă pradă în ele.

15 Au distrus şi adăposturile turmelor, luând multe oi şi multe cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.

15

1 Azaria – fiul lui Oded – peste care venise Spiritul lui Dumnezeu,

2 a plecat să îl întâmpine pe Asa; şi i-a zis: „Asa, toţi urmaşii Iuda şi ai lui Beniamin, ascultaţi-mă: Iahve este aliatul vostru atât timp cât şi voi sunteţi aliaţi cu El. Dacă Îl veţi căuta, El va accepta să fie găsit de voi; dar dacă Îl veţi abandona, vă va abandona şi El.

3 Multe zile, Israel a fost fără Dumnezeul adevărat, fără preot care să îl înveţe şi fără lege.

4 Atunci, în situaţia lor foarte dificilă, s-au întors la Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve şi L-au căutat; iar El a acceptat să fie găsit de ei.

5 În acele vremuri, nu era pace nici la plecare nici la venire; pentru că erau tensiuni printre toţi locuitorii ţărilor.

6 Un popor era anihilat de un alt popor; şi un oraş era distrus de alt oraş – pentru că Dumnezeu îi agita cu diverse necazuri.

7 Dar acum voi consolidaţi-vă forţele şi nu vă lăsaţi mâinile să se odihnească; pentru că există o recompensă pentru munca voastră!”

8 Când a auzit cuvintele spuse prin intermediul profeţiei lui Azaria – fiul profetului Oded –, Asa s-a încurajat şi a îndepărtat lucrurile oribile din tot teritoriul urmaşilor lui Iuda şi din cel al urmaşilor lui Beniamin. Le-a eliminat şi pe cele care erau în oraşele cucerite din regiunea muntoasă a urmaşilor lui Efraim. El a înnoit altarul lui Iahve care era în faţa porticului de la casa lui Iahve.

9 I-a adunat pe toţi oamenii din teritoriul urmaşilor lui Iuda şi pe cei din teritoriul urmaşilor lui Beniamin, împreună cu străinii care erau printre ei, veniţi din teritoriul urmaşilor lui Efraim, din teritoriul urmaşilor lui Manase şi din teritoriul urmaşilor lui Simeon – pentru că mulţi din regatul numit „Israel” au venit şi s-au aliat cu Asa când au văzut că Dumnezeul lui care se numeşte Iahve, îl susţine.

10 S-au adunat toţi la Ierusalim, în a treia lună din al cincisprezecelea an al guvernării lui Asa.

11 În acea zi au sacrificat şi au oferit lui Iahve din prada pe care o aduseseră: şapte sute de boi şi şapte mii de oi.

12 Ei au ratificat un legământ care prevedea că Îl vor căuta pe Dumnezeul strămoşilor lor numit Iahve din toată inima şi din tot sufletul lor.

13 Oricine nu Îl căuta pe Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, trebuia să fie omorât – indiferent că era mic sau mare, bărbat sau femeie!

14 Au făcut un jurământ lui Iahve; şi l-au pronunţat cu voce tare, strigând de bucurie, în timp ce goarnele sunau.

15 Toţi oamenii din teritoriul numit Iuda s-au bucurat de acest jurământ – pentru că juraseră din toată inima lor. Ei L-au căutat pe Iahve cu toată pasiunea lor; iar El a acceptat să fie găsit de ei. Şi Iahve le-a oferit posibilitatea să aibă pace cu toate popoarele din jurul lor.

16 Regele Asa nu i-a mai permis nici chiar bunicii lui, numită Maaca, să fie regină – pentru că ea făcuse un oribil idol Astartei. Asa i-a tăiat idolul oribil, l-a făcut bucăţi şi l-a ars lângă valea Chidron.

17 Dar înălţimile nu au fost desfiinţate din Israel, deşi inima lui Asa a fost devotată lui Iahve tot timpul vieţii lui.

18 El a adus în casa lui Dumnezeu lucrurile pe care le donase lui Iahve împreună cu tatăl lui: argintul, aurul şi vasele.

19 Şi nu a mai fost niciun război până în al treizeci şi cincilea an al guvernării lui Asa.

16

1 În al treizeci şi şaselea an al guvernării lui Asa, Başa – regele din teritoriul numit Israel – a venit să lupte împotriva celor din teritoriul numit Iuda. El a început să fortifice Rama, ca să nu permită nimănui să iasă sau să intre în teritoriul lui Asa – regele celor numiţi „Iuda”.

2 Asa a luat argintul şi aurul din tezaurul casei lui Iahve şi din tezaurul palatului regal; şi le-a trimis lui Ben-Hadad – regele Aramului – care locuia în Damasc, spunându-i:

3 „Doresc să fie un legământ între mine şi tine – aşa cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Ţi-am trimis argint şi aur! În consecinţă, rupe legământul tău făcut cu Başa – regele teritoriului numit Israel – pentru ca el să se retragă din faţa mea.”

4 Ben-Hadad a aprobat cererea regelui Asa şi i-a trimis pe conducătorii armatelor lui (cu oamenii lor) împotriva oraşelor din teritoriul numit Israel. Ei au cucerit oraşele Iion, Dan, Abel-Maim şi toate cele care aveau provizii din teritoriul locuit de urmaşii lui Neftali.

5 Când a auzit Başa acest lucru, a încetat fortificarea Ramei şi a oprit lucrarea la care se angajase.

6 Atunci regele Asa a ordonat tuturor celor din teritoriul numit Iuda să ia pietrele şi lemnele pe care le folosea Başa la fortificarea Ramei. Cu ele, el a fortificat Gheva din zona Miţpa.

7 În acea vreme, vizionarul Hanani a venit la Asa – regele celor din teritoriul numit Iuda – şi i-a zis: „Armata Aramului a scăpat din mâna ta pentru că te-ai bazat pe regele Aramului şi nu te-ai încrezut în Dumnezeul tău numit Iahve!

8 Nu aveau cuşiţii şi libienii o armată numeroasă, dotată cu care şi cu foarte mulţi călăreţi? Şi totuşi, pentru că te-ai încrezut în Iahve, El i-a făcut să fie învinşi de tine.

9 S-a întâmplat aşa pentru că privirea lui Iahve observă întreg pământul, ca să îi susţină pe cei a căror inimă este dedicată Lui! În această situaţie, ai lucrat ca un nebun. În consecinţă, de acum înainte vei avea războaie!”

10 Asa s-a mâniat pe vizionar şi l-a aruncat în închisoare; pentru că era foarte supărat pe el. În acelaşi timp, Asa îi chinuia şi pe unii oameni din poporul lui.

11 Faptele lui Asa – de la începutul guvernării lui şi până la sfârşitul ei – sunt scrise în „Cartea regilor lui «Iuda» şi ai lui «Israel»”.

12 În al treizeci şi nouălea an al guvernării lui, regele Asa a avut o boală care i-a afectat picioarele. El a avut un foarte mare disconfort. Dar chiar şi în timp ce era bolnav, el nu L-a întrebat pe Iahve, ci a consultat medicii.

13 Asa s-a culcat lângă părinţii lui. A murit în al patruzeci şi unulea an al guvernării lui.

14 L-au înmormântat în mormântul pe care şi l-a săpat în oraşul lui David. L-au pus pe un pat impregnat cu substanţe parfumate şi cu diferite uleiuri care miroseau frumos; şi au făcut în cinstea lui un foarte mare foc.

17

1 În locul lui Asa a guvernat fiul lui numit Iehoşafat. El şi-a consolidat autoritatea împotriva celor din teritoriul numit Israel.

2 A pus armată în toate oraşele fortificate din teritoriul numit Iuda. A plasat corpuri de armată atât acolo, cât şi în oraşele din teritoriul locuit de urmaşii lui Efraim, care fuseseră cucerite de tatăl lui: de Asa.

3 Iahve l-a susţinut pe Iehoşafat, pentru că el a trăit conform modelului de comportament oferit de strămoşul lui numit David în prima parte a vieţii lui; şi nu a fost interesat de închinarea înaintea „baalilor”.

4 Iehoşafat L-a căutat pe Dumnezeul strămoşului lui şi a respectat poruncile Lui – fără să comită faptele celor din teritoriul numit Israel.

5 Iahve a consolidat regatul lui Iehoşafat cât timp a fost condus de el. Toţi oamenii din teritoriul numit Iuda îi aduceau lui Iehoşafat daruri; şi el a adunat astfel multă bogăţie şi multă glorie.

6 Inima lui a fost plină de pasiune pentru metodele lui Iahve. Astfel, el a desfiinţat din teritoriul numit Iuda chiar şi înălţimile şi statuile închinate Astartei.

7 În al treilea an al guvernării lui, Iehoşafat i-a trimis în oraşele teritoriului numit Iuda pe Ben-Hail, pe Obadia, pe Zaharia, pe Netanel şi pe Micaia – conducătorii lui – ca să înveţe poporul.

8 Împreună cu ei erau leviţii: Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia. Erau însoţiţi de preoţii Elişama şi Iehoram.

9 Aceia au învăţat oamenii din teritoriul numit Iuda din cartea legii lui Iahve pe care o aveau cu ei. Au mers prin toate oraşele teritoriului numit Iuda şi au învăţat poporul.

10 Teroarea lui Iahve a venit peste toate regatele ţărilor din jurul teritoriului numit Iuda; şi astfel, ele nu s-au luptat cu Iehoşafat.

11 Nişte filisteni i-au adus daruri lui Iehoşafat; şi i-au plătit o taxă în argint. Nişte arabi i-au adus turme: şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.

12 Iehoşafat a ajuns la cel mai înalt nivel al respectului de care ar fi putut să beneficieze atunci un rege. El a construit în teritoriul numit Iuda, atât fortăreţe, cât şi oraşe pentru provizii.

13 Avea multe proprietăţi în oraşele din teritoriul numit Iuda. La Ierusalim avea o armată formată din luptători remarcabili.

14 Urmează prezentarea numărului lor, grupaţi pe familii: dintre urmaşii lui Iuda, conducători peste grupuri de o mie de oameni, erau: conducătorul Adna, însoţit de trei sute de mii de luptători remarcabili.

15 Împreună cu el era conducătorul Iohanan, însoţit de două sute optzeci de mii de oameni;

16 şi Amasia – fiul lui Zicri – un voluntar în slujba lui Iahve, însoţit de două sute de mii de luptători remarcabili.

17 Dintre urmaşii lui Beniamin, erau următorii (conducători): Eliada – un luptător remarcabil – însoţit de două sute de mii de oameni înarmaţi cu arcuri şi cu scuturi.

18 Împreună cu el era Iehozabad, însoţit de o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război.

19 Aceştia erau în slujba regelui, în afară de cei puşi în oraşele fortificate de pe tot teritoriul numit Iuda.

18

1 Când Iehoşafat a adunat multă bogăţie şi multă glorie, el a devenit rudă cu Ahab.

2 După mai mulţi ani, Iehoşafat s-a dus la Ahab, în Samaria. Pentru onoarea lui Iehoşafat şi a poporului care era cu el, Ahab a înjunghiat multe oi şi mulţi boi. Apoi i-a propus lui Iehoşafat să lupte împreună cu el împotriva Ramot-Ghiladului.

3 Ahab – regele celor din teritoriul numit Israel – l-a întrebat pe Iehoşafat, regele celor din teritoriul numit Iuda: „Vrei să mergi cu mine împotriva Ramot-Ghiladului?” Iehoşafat i-a răspuns: „Eu şi cu tine vom fi uniţi; iar poporul meu va acţiona ca poporul tău. Vin şi eu cu tine la război!”

4 Dar Iehoşafat i-a mai zis regelui teritoriului numit Israel: „Te rog să întrebi mai întâi cuvântul lui Iahve.”

5 Regele din teritoriul numit Israel i-a adunat pe profeţi, care erau aproape patru sute de bărbaţi; şi i-a întrebat: „Să facem război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?” Ei i-au răspuns: „Du-te; pentru că Dumnezeu îi va face să ajungă prizonierii regelui!”

6 Dar Iehoşafat a zis: „Nu mai este aici niciun alt profet al lui Iahve, pe care să îl putem întreba?”

7 Regele lui Israel i-a răspuns: „Mai este unul care se numeşte Micaia – fiul lui Imla – prin care-L putem întreba pe Iahve; dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău!” Iehoşafat i-a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”

8 Atunci regele din teritoriul numit Israel a chemat un comandant şi i-a spus: „Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!”

9 Regele din teritoriul numit Israel şi Iehoşafat – regele din teritoriul numit Iuda – îmbrăcaţi în hainele lor regale, stăteau pe câte un tron, în zona unde se alegeau cerealele de paie, lângă poarta oraşului Samaria; şi toţi acei profeţi, profeţeau în faţa lor.

10 Zedechia – fiul lui Chenaana – îşi făcuse nişte coarne din fier; şi spunea: „Iahve vă zice: «Cu aceste coarne îi vei împunge pe aramei până îi vei distruge!»”

11 Şi toţi ceilalţi profeţi profeţeau la fel, zicând: „Atacă Ramot-Ghiladul şi învinge-l! Iahve îl va face să ajungă în mâna regelui!”

12 Mesagerul care s-a dus să îl cheme pe Micaia, i-a spus: „Toţi profeţii îi dau regelui veşti bune. Ar fi cazul ca şi cuvântul tău să fie ca al fiecăruia dintre ei; şi să vorbeşti în favoarea lui!”

13 Micaia i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu, că voi anunţa doar ce va spune Dumnezeul meu!”

14 Când au ajuns la el, regele l-a întrebat: „Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?” Micaia i-a răspuns: „Du-te şi învinge-i; pentru că vor ajunge în mâinile voastre!”

15 Regele l-a întrebat: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu îmi vei spune decât adevărul în numele lui Iahve?”

16 Atunci el a zis: „Am văzut tot Israelul risipit pe munţi ca o turmă de oi care nu are păstor; iar Iahve a zis: «Aceşti oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare liniştit acasă!»”

17 Regele din teritoriul numit Israel, i-a zis lui Iehoşafat: „Nu ţi-am spus că nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?”

18 Micaia a mai zis: „Ascultaţi cuvântul lui Iahve! L-am văzut pe Iahve stând pe tronul lui; şi toată armata cerului stătea în picioare la dreapta şi la stânga Lui.

19 Atunci Iahve a întrebat: «Cine-l va înşela pe Ahab – regele din teritoriul numit Israel – ca să se ducă la Ramot-Ghilad şi să moară acolo?» Unul a răspuns într-un fel şi altul a răspuns în alt fel.

20 Apoi a venit un spirit care s-a prezentat în faţa lui Iahve; şi I-a zis: «Eu îl voi înşela!» Iahve l-a întrebat: «Cum vei reuşi acest lucru?»

21 El a răspuns: «Voi pleca şi voi fi un spirit de minciună în gura tuturor profeţilor lui!» Şi Iahve i-a zis: «Îl vei înşela şi vei reuşi! Du-te şi fă aşa!»

22 Astfel, Iahve a pus un spirit de minciună în gura acestor profeţi ai tăi. Iahve a pronunţat deja verdictul de distrugere a ta!”

23 Atunci Zedechia – fiul lui Chenaana – s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz şi i-a zis: „Pe unde a ieşit Spiritul lui Iahve de la mine ca să îţi vorbească?”

24 Micaia i-a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei fugi dintr-o cameră în alta ca să te ascunzi!”

25 Apoi regele din teritoriul numit Israel a zis: „Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon – conducătorul oraşului – şi la Ioaş, fiul regelui;

26 şi spune-le că regele le zice: «Puneţi-l pe acest om în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»”

27 Atunci Micaia a spus: „Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu a vorbit Iahve prin mine!” Apoi a adăugat: „Voi, cei prezenţi, reţineţi ce am spus!”

28 Regele din teritoriul numit Israel împreună cu Iehoşafat – regele din teritoriul numit Iuda – s-au dus la Ramot-Ghilad.

29 Regele din teritoriul numit Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Eu mă voi deghiza şi voi intra în luptă îmbrăcat aşa. Dar tu îmbracă-te cu hainele tale regale!” Regele din teritoriul numit Israel s-a deghizat; şi au intrat astfel cu toţii în luptă.

30 Regele Aramului le dăduse conducătorilor carelor lui următorul ordin: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari; ci numai cu regele din teritoriul numit Israel!”

31 Când conducătorii carelor l-au văzut pe Iehoşafat, şi-au zis: „Acesta este regele din teritoriul numit Israel!” Ei s-au întors spre el ca să îl atace. Atunci Iehoşafat a strigat disperat; şi Iahve l-a ajutat. Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

32 Ei au renunţat să îl mai atace atunci când conducătorii carelor au constatat că nu este el regele din teritoriul numit Israel.

33 Apoi, un luptător cu arcul a tras o săgeată la întâmplare; şi l-a lovit cu ea pe regele din teritoriul numit Israel chiar între zalele armurii lui. Regele i-a ordonat celui care conducea carul: „Întoarce şi scoate-mă din zona de conflict; pentru că am fost rănit!”

34 Lupta s-a intensificat în acea zi. Regele din teritoriul numit Israel a stat în picioare în carul lui – în faţa arameilor – până seara; dar în timp ce soarele apunea, a murit.

19

1 În timp ce Iehoşafat – regele celor din teritoriul numit Iuda – se întorcea acasă la Ierusalim,

2 a venit înaintea lui acel Iehu care era fiul vizionarului Hanani. El i-a zis regelui Ioşafat: „Tu ajuţi pe cel păcătos şi iubeşti pe cel care Îl urăşte pe Iahve? Din această cauză, mânia lui Iahve este îndreptată împotriva ta!

3 Totuşi, s-au constatat şi lucruri bune în tine – pentru că ai distrus din ţară obiectele de închinare la Astarte şi ai decis în inima ta să Îl cauţi pe Dumnezeu.”

4 Iehoşafat a locuit în continuare la Ierusalim. Apoi a mai venit odată în mijlocul poporului. Atunci a parcurs ţara de la Beer-Şeba până la regiunea muntoasă a urmaşilor lui Efraim; şi i-a adus înapoi la Dumnezeul strămoşilor lor, numit Iahve, pe oamenii din popor care locuiau acolo.

5 Iehoşafat a desemnat judecători în ţară – în fiecare oraş fortificat din teritoriul numit Iuda.

6 El le-a zis judecătorilor: „Aveţi grijă ce faceţi, pentru că nu judecaţi cazurile unui om, ci voi judecaţi pentru Iahve care vă asistă atunci când pronunţaţi sentinţe!

7 Vă urez să vă însoţească acea corectitudine a lui Iahve! Fiţi vigilenţi şi să vă faceţi bine slujba; pentru că Dumnezeul nostru numit Iahve nu practică niciodată nedreptatea sau părtinirea; şi el nu acceptă să I se dea mită!”

8 Iehoşafat a mai numit şi la Ierusalim pe unii dintre leviţi, dintre preoţi şi dintre conducătorii de familii din poporul Israel – ca să facă judecata lui Iahve şi să rezolve neînţelegerile (oamenilor din popor). Aceia şi-au stabilit locuinţa la Ierusalim.

9 El le-a dat următoarea poruncă: „Să lucraţi în frică de Iahve, permanent cu dreptate şi din toată inima!

10 Voi trebuie să îi învăţaţi pe fraţii voştri care locuiesc în oraşele lor, rezolvându-le orice caz de neînţelegere care ajunge să vă fie reclamat de ei: neînţelegeri cu privire la un omor sau cu privire la o anume lege, cu privire la vreo poruncă sau vreo reglementare. Pot veni şi cu neînţelegeri cu privire la aplicarea unei anumite decizii. Veţi fi în slujba lor; pentru ca astfel să nu se facă vinovaţi faţă de Iahve şi să nu îi provoace mânia care ar veni apoi peste voi şi peste oamenii din poporul vostru. Procedaţi aşa; şi nu veţi fi vinovaţi!

11 Să ştiţi că preotul Amaria este desemnat să fie conducătorul vostru pentru toate treburile lui Iahve; iar Zebadia – fiul lui Ismael – este liderul urmaşilor lui Iuda pentru toate treburile regelui. În acelaşi timp, leviţii vor sluji înaintea voastră ca administratori. Încurajaţi-vă şi lucraţi; iar Iahve să fie cu acela care face binele!”

20

1 După un timp, moabiţii şi amoniţii împreună cu nişte meuniţi au declanşat un război împotriva lui Iehoşafat.

2 Mesagerii au venit la Iehoşafat şi l-au informat, zicându-i: „O mare mulţime de oameni vine împotriva ta. Ei provin din zonele de dincolo de mare şi din Edom. Au ajuns la localitatea Haţaţon-Tamar din regiunea En-Ghedi!”

3 Atunci lui Iehoşafat i-a fost frică. El a decis să îl întrebe pe Iahve; şi a anunţat un post pentru oamenii din tot teritoriul numit Iuda.

4 Acei oameni s-au adunat ca să ceară ajutor de la Iahve. Ei au venit din toate oraşele teritoriului numit Iuda ca să solicite lui Iahve ajutor.

5 Iehoşafat a stat în adunarea poporului numit Iuda – în Ierusalim – la casa lui Iahve, înaintea acelei curţi noi;

6 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul strămoşilor noştri, oare nu Tu eşti Dumnezeu în cer? Oare nu guvernezi Tu toate regatele popoarelor? Mâna Ta deţine autoritatea şi forţa; şi nimeni nu Ţi se poate opune!

7 Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, eşti Cel care i-ai alungat (la început) pe locuitorii acestei ţări din faţa poporului Tău numit Israel ca să o dai pentru totdeauna urmaşilor lui Avraam – prietenul Tău?

8 Ei au locuit în ţară şi au construit în ea un sanctuar pentru numele Tău, zicând:

9 «Va fi posibil să vină împotriva noastră vreun dezastru – sabia, sau judecata, sau epidemia ori foametea. Dacă noi vom sta cu faţa spre această casă şi spre Tine – pentru că Numele Tău este în această casă – şi dacă, în acea situaţie dificilă, vom striga spre Tine, Te rugăm să ne asculţi şi să ne salvezi!»

10 Acum, priveşte la amoniţi, la moabiţi şi la cei din muntele Seir – în teritoriul cărora nu i-ai permis lui Israel să intre atunci când venea de pe teritoriul Egiptului. Atunci, Israel i-a ocolit şi nu i-a distrus.

11 Vezi cum ne recompensează ei: vin să ne alunge din proprietatea Ta pe care ne-ai dat-o ca moştenire!

12 Dumnezeul nostru, oare nu îi vei judeca Tu? Noi suntem fără nicio şansă de victorie în faţa acestei mari mulţimi de oameni care vine împotriva noastră! Nu ştim ce să ne facem; dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!”

13 Toţi bărbaţii din teritoriul numit Iuda stăteau în faţa lui Iahve având copilaşii, soţiile şi fiii lor acolo.

14 Atunci Spiritul lui Iahve a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel – fiul lui Zaharia. Zaharia era fiul lui Benaia. Benaia era fiul lui Ieiel. Ieiel era fiul lui Matania – un levit dintre urmaşii lui Asaf.

15 Iahaziel a zis: „Voi – toţi aceia care locuiţi pe teritoriul numit Iuda –, voi, locuitori ai Ierusalimului şi tu, rege Iehoşafat: ascultaţi! Iahve vă spune: «Nu vă temeţi şi nu vă speriaţi din cauza acestei mari mulţimi de oameni; pentru că lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!

16 Mâine să înaintaţi împotriva lor! Ei vor fi atunci urcaţi prin zona de trecere numită Ţiţ; şi îi veţi găsi la capătul văii dinspre deşertul Ieruel.

17 Voi nu veţi lupta. Doar vă veţi opri, veţi sta şi veţi priviţi salvarea pe care v-o va oferi Iahve!» Locuitori din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă speriaţi! Mâine, mergeţi înaintea lor; şi Iahve va fi aliatul vostru!”

18 Iehoşafat s-a închinat cu faţa spre pământ. Toţi oamenii din teritoriul numit Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut în faţa lui Iahve şi I s-au închinat.

19 Leviţii dintre urmaşii lui Chehat şi ai lui Corah s-au ridicat să Îl laude pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve. Ei L-au lăudat cu voce tare.

20 S-au sculat dimineaţa devreme şi au plecat spre deşertul Tecoa. Atunci când au plecat, Iehoşafat s-a ridicat şi a zis: „Urmaşi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului: ascultaţi-mă! Încredeţi-vă în Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve; şi veţi fi ajutaţi! Bazaţi-vă pe profeţii Lui; şi veţi reuşi!”

21 Apoi s-a consultat cu poporul; şi astfel i-a pus pe aceia care Îi cântau lui Iahve şi pe cei care Îl lăudau îmbrăcaţi cu haine sfinte, să meargă înaintea celor înarmaţi şi să zică: „Lăudaţi pe Iahve! Bunătatea Lui durează pentru eternitate!”

22 În momentul în care au început să cânte şi să Îl laude pe Iahve, El a organizat o ambuscadă împotriva coaliţiei care se formase din amoniţi, din moabiţi şi din locuitori din muntele Seir – veniţi împotriva locuitorilor din teritoriul numit Iuda – şi toţi au fost învinşi.

23 Amoniţii şi moabiţii au luptat împotriva locuitorilor din Seir ca să îi distrugă şi să îi anihileze. Când au terminat cu locuitorii din Seir, au venit rapid unii împotriva altora; şi s-au distrus între ei.

24 Când oamenii din teritoriul numit Iuda au ajuns pe înălţimea de unde puteau vedea deşertul şi au privit spre mulţimea duşmanilor, au constatat că acolo erau numai corpuri moarte care zăceau pe pământ. Niciunul nu scăpase.

25 Iehoşafat şi poporul lui s-au dus şi au adunat prada. Ei au găsit printre corpurile moarte multe bunuri, haine şi vase valoroase. Au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce (pe toate). Au avut nevoie de trei zile ca să adune prada; pentru că era foarte multă.

26 În a patra zi s-au strâns cu toţii în valea Beraca. Acolo L-au binecuvântat pe Iahve. Astfel, au pus acelei văi numele Beraca; şi aşa i-a rămas numele până astăzi.

27 Apoi, toţi bărbaţii din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim au plecat şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie, mergând cu Iehoşafat în faţa lor – pentru că Iahve îi înveselise din cauza victoriei împotriva duşmanilor lor.

28 Au intrat în Ierusalim cântând cu harpe, cu lire şi cu goarne; şi au mers spre casa lui Iahve.

29 Când au auzit că Iahve s-a luptat cu duşmanii lui Israel, teroarea lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte ţări.

30 Astfel, regatul lui Iehoşafat a beneficiat de linişte; şi Dumnezeul pe care Îl slujea, i-a dat pace cu toate popoarele din jurul ţării lui.

31 Iehoşafat a guvernat în teritoriul numit Iuda. El avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi.

32 El a avut comportamentul tatălui lui numit Asa; şi nu a deviat deloc de la modelul oferit de el; ci a făcut ce era corect în relaţia lui cu Iahve.

33 Totuşi, înălţimile nu au fost desfiinţate, iar poporul tot nu şi-a ataşat (în totalitate) inima de Dumnezeul strămoşilor lui.

34 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat – de la începutul guvernării lui şi până la sfârşitul ei – au fost scrise în „Cronicile lui Iehu”, fiul lui Hanani. Ele au fost incluse în „Cartea regilor poporului Israel”.

35 După un timp, Iehoşafat – regele din teritoriul numit Iuda – s-a aliat cu Ahazia – regele teritoriului numit Israel – cel care s-a făcut vinovat de nedreptate.

36 A făcut alianţă cu el ca să construiască nişte corăbii pe care intenţionau să le folosească pentru deplasarea pe apă spre Tarşiş. Au construit acele corăbii la Eţion-Gheber.

37 Atunci Eliezer din Mareşa – fiul lui Dodava – a profeţit împotriva lui Iehoşafat, zicând: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Iahve îţi va distruge lucrarea!” Acele corăbii au fost rupte; şi nu au mai reuşit să navigheze până la Tarşiş.

21

1 Iehoşafat s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat lângă ei în oraşul lui David. Apoi în locul lui Iehoşafat a guvernat fiul lui numit Iehoram.

2 Fraţii lui – fii ai lui Iehoşafat – erau: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihail şi Şefatia. Toţi aceştia erau fiii lui Iehoşafat – cel care fusese regele celor din teritoriul numit Israel.

3 Tatăl lor le dăduse multe daruri în aur, în argint şi în lucruri scumpe. Le mai donase oraşe fortificate în teritoriul numit Iuda. Dar îi dăduse dreptul la guvernare lui Iehoram – pentru că el era primul născut în familia lui.

4 Când a urcat pe tronul regatului tatălui lui şi şi-a consolidat guvernarea, Iehoram i-a omorât cu sabia pe toţi fraţii lui şi pe unii dintre conducătorii poporului numit Israel.

5 Iehoram avea treizeci şi doi de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim opt ani.

6 El a trăit conform modelului oferit de regii din teritoriul numit Israel, făcând ce este rău în relaţia lui cu Iahve – exact cum procedase familia lui Ahab – pentru că soţia lui era chiar una dintre fiicele lui Ahab.

7 Totuşi, Iahve nu a dorit să distrugă familia lui David – din cauza legământului ratificat cu David. În baza acelui legământ, El îi promisese că va asigura permanent o lumină atât lui cât şi urmaşilor lui.

8 În vremea guvernării lui Iehoram, (poporul numit) Edom s-a revoltat împotriva dominaţiei celor din teritoriul numit Iuda; şi şi-a ales propriul lui rege.

9 Iehoram a trecut limitele teritoriale ale Edomului împreună cu comandanţii armatei lui şi cu carele pe care le avea ea în dotare. Edomiţii înconjuraseră atât pe Iehoram cât şi pe conducătorii carelor lui. Dar Iehoram s-a sculat în mijlocul nopţii şi i-a învins.

10 Revolta celor din Edom împotriva dominaţiei celor din teritoriul numit Iuda continuă până astăzi. Tot în acele vremuri s-a revoltat şi Libna împotriva dominaţiei celor din teritoriul numit Iuda. Şi s-a întâmplat acest lucru pentru că Iehoram L-a uitat pe Dumnezeul strămoşilor lui care se numeşte Iahve.

11 El a construit înălţimi în munţii teritoriului numit Iuda, i-a determinat pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze şi i-a dus în rătăcire pe locuitorii din „Iuda”.

12 Profetul Ilie i-a trimis o scrisoare lui Iehoram, în care îi scria: „Dumnezeul strămoşului tău numit David, vorbeşte astfel: «Tu nu ai trăit ca tatăl tău – ca Iehoşafat – şi nici conform modelului oferit de Asa – regele lui Iuda –

13 ci te-ai comportat ca regii din teritoriul numit Israel. I-ai făcut pe locuitorii din teritoriul numit Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze, aşa cum a făcut familia lui Ahab. I-ai omorât pe fraţii tăi – pe fiii tatălui tău – care erau mai buni decât tine.

14 Pentru că ai făcut toate aceste lucruri, să ştii că Iahve va lovi cu un mare dezastru poporul tău, pe fiii tăi, pe soţiile tale şi tot ce ai.

15 Iar pe tine te va lovi cu o teribilă boală a organelor interne. Ea se va agrava în fiecare zi până când vor ieşi organele interne din tine!»”

16 Iahve a provocat spiritul filistenilor şi al arabilor care locuiau în vecinătatea cuşiţilor. Ei au venit să lupte împotriva lui Iehoram.

17 Au înaintat împotriva celor din teritoriul numit Iuda, au pătruns în el, au jefuit toate bogăţiile găsite în palatul regelui şi i-au luat captivi pe fiii şi pe soţiile lui. Nu i-au lăsat niciun fiu, cu excepţia lui Ahazia care era cel mai mic dintre fiii lui.

18 Apoi Iahve l-a lovit cu o boală de organe interne pentru care nu exista tratament sau vindecare.

19 Ea s-a agravat în fiecare zi până când, după doi ani de dureri greu suportabile, i-au ieşit organele; şi astfel a murit în mari chinuri. Poporul lui nu a făcut foc în cinstea lui Iehoram – aşa cum făcuseră la moartea strămoşilor lui.

20 Iehoram avea vârsta de treizeci şi doi de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim opt ani. El a murit fără ca cineva să îl regrete. L-au înmormântat în oraşul lui David, dar nu în mormântul regilor.

22

1 Locuitorii Ierusalimului l-au desemnat ca rege în locul lui Iehoram pe Ahazia, fiul lui mai mic – pentru că toţi fiii lui mai mari fuseseră omorâţi de grupul de invadatori care veniseră prin surprindere în tabără împreună cu arabii. Aşa a început guvernarea lui Ahazia – fiul lui Iehoram – regele din teritoriul numit Iuda.

2 Ahazia avea vârsta de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim un an. Numele mamei lui era Atalia – o nepoată a lui Omri.

3 Şi el a trăit asemănător familiei lui Ahab, pentru că mama lui îl provoca să facă rău.

4 Ahazia a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – exact ca cei din familia lui Ahab – pentru că după moartea tatălui lui, aceia i-au fost consilierii care l-au dus la dezastru.

5 El a urmat sfatul lor şi s-a dus cu Ioram – fiul lui Ahab, regele celor din teritoriul numit Israel – ca să lupte împotriva lui Hazael – regele Aramului – la Ramot-Ghilad. Dar acolo arameii l-au rănit pe Ioram.

6 Atunci el s-a întors la Izreel, ca să i se vindece rănile care i se făcuseră la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia – fiul lui Iehoram, regele celor numiţi „Iuda” – s-a dus la Izreel ca să îl vadă pe Ioram – fiul lui Ahab – care era rănit.

7 Ahazia a venit la Ioram cu permisiunea lui Dumnezeu şi pentru distrugerea lui; pentru că după ce a ajuns la Ioram, a plecat împreună cu el ca să îl întâmpine pe Iehu – fiul lui Nimşi –, cel care fusese uns de Iahve ca să distrugă familia lui Ahab.

8 În timp ce Iehu executa sentinţa judecăţii rostită împotriva familiei lui Ahab, s-a întâlnit cu conducătorii teritoriului numit Iuda şi cu fiii fraţilor lui Ahazia care erau în slujba lui; şi i-a omorât.

9 Apoi a plecat să îl caute pe Ahazia. Oamenii lui Iehu l-au capturat (pe Ahazia) în Samaria, în timp ce se ascundea. Ei l-au adus la Iehu şi l-au omorât. Apoi l-au înmormântat, pentru că îşi ziceau: „Este totuşi nepotul lui Iehoşafat care L-a căutat pe Iahve din toată inima lui!” Astfel, nu a mai rămas nimeni din familia lui Ahazia care să aibă autoritatea de a conduce regatul.

10 Când Atalia – mama lui Ahazia – a văzut că fiul ei a murit, a organizat un complot ca să îi omoare pe toţi urmaşii familiei regale a celor din teritoriul numit Iuda.

11 Dar Iehoşeba – fiica regelui Iehoram – l-a luat în secret pe Ioaş – fiul lui Ahazia – din mijlocul fiilor regelui, înainte ca ei să fie omorâţi; şi l-a pus împreună cu îngrijitoarea lui într-un dormitor. Astfel, Iehoşeba l-a ascuns (pe Ioaş) de Atalia; şi ea nu l-a omorât. Iehoşeba era fiica regelui Iehoram, soţie a preotului Iehoiada şi sora lui Ahazia.

12 Şase ani, Ioaş a rămas ascuns împreună cu ei în casa lui Dumnezeu. În acel timp, Atalia a guvernat ţara.

23

1 În al şaptelea an, Iehoiada a avut curajul să facă un legământ cu acei conducători care aveau în subordinea lor sute de oameni: cu Azaria – fiul lui Ieroham –, cu Ismael – fiul lui Iehohanan –, cu Azaria – fiul lui Obed –, cu Maaseia – fiul lui Adaia – şi cu Elişafat – fiul lui Zicri.

2 Ei au mers prin tot teritoriul numit Iuda, i-au adunat pe leviţi din toate oraşele din „Iuda” şi pe conducătorii familiilor lui Israel; apoi au venit cu ei la Ierusalim.

3 Întreaga adunare a ratificat un legământ cu regele în casa lui Dumnezeu. Iehoiada le-a zis: „Acesta este fiul regelui! El va guverna – conform promisiunii făcute de Iahve urmaşilor lui David.

4 Deci vă comunic acum ce trebuie să faceţi. O treime din numărul preoţilor şi al leviţilor care vor intra în slujbă în ziua de Sabat, să stea ca paznici la intrări.

5 O (altă) treime să fie la palatul regelui; şi o altă treime la poarta temeliei. Tot poporul care s-a adunat, să vină în curţile casei lui Iahve.

6 Nimeni să nu intre în casa lui Iahve, cu excepţia preoţilor şi a leviţilor care trebuie să slujească. Lor li se va permite să intre – pentru că sunt sfinţi. Dar toţi ceilalţi din popor să respecte porunca lui Iahve.

7 Leviţii trebuie să stea în jurul regelui – fiecare om având arma lui în mână. Oricine va intra în casă, să fie omorât. Staţi aproape de rege atunci când va ieşi şi atunci când va intra.”

8 Leviţii şi toţi oamenii din teritoriul numit Iuda au făcut exact cum le-a ordonat preotul Iehoiada. Astfel, fiecare conducător şi-a luat oamenii – atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă atunci – pentru că preotul Iehoiada nu permisese niciunui grup să plece de acolo.

9 Apoi preotul Iehoiada le-a dat comandanţilor care aveau în subordine sute de oameni, lăncile şi scuturile – atât pe cele mari cât şi cele mici – care aparţinuseră regelui David şi care erau în casa lui Dumnezeu.

10 Toţi oamenii care formau acel popor – fiecare având arma în mână – s-au aşezat în jurul regelui, din partea dreaptă a casei până în cea stângă, aproape de altar şi de zidurile ei.

11 Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, căruia i-a pus coroana pe cap şi i-a dat în mână declaraţia. Iehoiada şi fiii lui l-au numit rege şi l-au uns (cu ulei) strigând: „Trăiască regele!”

12 Când a auzit Atalia zgomotul produs de vocea poporului care alerga şi care îl aclama pe rege, a venit spre mulţimea de oameni care era adunată la casa lui Iahve.

13 A privit şi a văzut că regele stătea lângă stâlpul lui, la intrare. Comandanţii şi cei care sunau cu goarna, erau lângă rege. Tot poporul se bucura şi suna din goarne; iar cântăreţii cântau cântece de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia şi-a rupt hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!”

14 Preotul Iehoiada i-a trimis spre ea pe comandanţii sutelor de luptători care conduceau armata, zicându-le: „Scoateţi-o dintre rânduri; şi oricine o va urma, să fie omorât cu sabia!” S-a întâmplat aşa pentru că preotul mai zisese: „Să nu o omorâţi în casa lui Iahve!”

15 Au arestat-o în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui şi intenţiona să ajungă la poarta cailor. Şi au omorât-o acolo.

16 Iehoiada a ratificat un legământ. Acel legământ s-a făcut între el şi poporul care era împreună cu regele lui. Conform legământului, ei acceptau să fie poporul lui Iahve.

17 Tot poporul s-a dus la templul lui Baal şi l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele şi statuile care existau acolo. Apoi l-au omorât în faţa altarelor pe preotul Matan.

18 Iehoiada a desemnat pe preoţii leviţi să supravegheze casa lui Iahve – exact cu îi repartizase David – ca să aducă lui Iahve arderile integrale, conform prevederilor scrise în legea lui Moise. Acea slujbă trebuie făcută în mijlocul bucuriei şi a cântecelor, conform regulii stabilite de David.

19 Paznicii stăteau la porţile casei lui Iahve şi nu permiteau să intre acolo niciun om care, dintr-un motiv sau altul, era necurat.

20 Apoi Iehoiada a plecat însoţit de conducătorii sutelor de luptători, de cei educaţi, de comandanţii poporului şi de tot restul poporului ţării. Ei au mers împreună cu regele – de la casa lui Iahve la palatul regal – trecând prin poarta de sus; şi l-au pus apoi pe tronul regal.

21 Tot poporul ţării s-a bucurat; iar oraşul a beneficiat de pace. Atalia nu mai trăia, pentru că fusese omorâtă cu sabia.

24

1 Ioaş avea vârsta de şapte ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim patruzeci de ani. Mama lui se numea Ţibia şi era din Beer-Şeba.

2 Ioaş a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – tot timpul cât a trăit preotul Iehoiada.

3 Iehoiada i-a ales două soţii; şi astfel, în familia lui Ioaş s-au născut fii şi fiice.

4 Apoi Ioaş a decis în inima lui să renoveze casa lui Iahve.

5 I-a convocat pe preoţi şi pe leviţi, cărora le-a zis: „Mergeţi în oraşele teritoriului numit Iuda şi strângeţi de la toţi israelienii taxa anuală. Ea va fi folosită pentru renovarea casei Dumnezeului vostru. Achitaţi-vă repede de această sarcină!” Dar leviţii nu s-au grăbit.

6 Regele l-a chemat pe Iehoiada care era preotul-şef; şi i-a zis: „De ce nu ai urmărit cu atenţie leviţii care erau însărcinaţi cu strângerea taxei de la populaţia din Ierusalim şi din teritoriul numit Iuda, conform regulii stabilite prin Moise – sclavul lui Iahve – taxă care fusese aprobată de adunarea lui Israel pentru cortul declaraţiei?

7 Acea păcătoasă numită Atalia şi fiii ei au devastat casa lui Dumnezeu şi au dedicat baalilor toate lucrurile sfinte care erau în ea!”

8 Atunci regele a poruncit să se facă o ladă pe care au pus-o afară, la poarta casei lui Iahve.

9 Apoi au anunţat în teritoriul numit Iuda şi în Ierusalim că oamenii trebuie să aducă pentru Iahve donaţia stabilită în deşert, pentru Israel, de Moise – sclavul lui Dumnezeu.

10 Toţi conducătorii şi întregul popor şi-au adus donaţia cu bucurie – până când s-a umplut acea ladă.

11 De fiecare dată lada era dusă de leviţi la administratorii regali. Atunci când constatau că era prea mult argint în ea –, venea scribul regelui împreună cu slujitorul preotului conducător; şi o goleau. Apoi leviţii o luau şi o duceau înapoi la locul ei. Aşa procedau în fiecare zi; şi astfel, ei au strâns mult argint.

12 Apoi regele şi Iehoiada dădeau argintul celor care executau lucrarea (de renovare) de la casa lui Iahve; iar aceia angajau zidari şi tâmplari care lucrau pentru renovarea casei lui Iahve. Ei plăteau şi lucrători în fier şi în aramă, care reparau casa lui Iahve.

13 Lucrătorii şi-au început activitatea; şi astfel, prin participarea lor, renovarea a înaintat până când au adus casa lui Dumnezeu într-o bună stare; şi au consolidat-o.

14 Când au terminat, au adus argintul rămas înaintea regelui şi a preotului Iehoiada. Din acel argint au făcut unelte pentru (activităţile din) casa lui Iahve: atât cele pentru slujbă, cât şi pentru arderile integrale. Au mai făcut cupe şi vase de aur şi de argint. Cât timp a trăit Iehoiada, au fost aduse continuu arderi integrale la casa lui Iahve.

15 Iehoiada a murit bătrân, după ce a trăit multe zile. La moartea lui, avea o sută treizeci de ani.

16 L-au înmormântat în oraşul lui David, în zona unde se înmormântau regii – pentru că făcuse numai bine în Israel, atât în relaţia lui cu Dumnezeu, cât şi în ce priveşte casa Lui.

17 După moartea lui Iehoiada, conducătorii din teritoriul numit lui Iuda au venit şi au demonstrat că se subordonează (condiţionat) regelui. Atunci regele a luat în considerare propunerile lor.

18 Au abandonat interesul pentru casa Dumnezeului strămoşilor lor numit Iahve şi au slujit imaginilor Astartei şi idolilor. Din această cauză, mânia lui Iahve a venit şi s-a manifestat împotriva locuitorilor din teritoriul numit Iuda şi împotriva Ierusalimului.

19 Iahve le-a trimis profeţi ca să vorbească împotriva lor şi să îi întoarcă la El; dar poporul nu a acceptat să asculte ce i se spunea.

20 Atunci Spiritul lui Dumnezeu l-a umplut pe Zaharia – fiul preotului Iehoiada – care a stat în faţa poporului şi a zis: „Dumnezeu vă spune: «De ce aţi încălcat poruncile lui Iahve? Nu veţi avea prosperitate şi nu veţi reuşi! Pentru că L-aţi uitat pe Iahve, şi El vă va uita!»”

21 Dar ei au conceput un plan de anihilare a lui Zaharia; şi conform poruncii regelui, l-au omorât lovindu-l cu pietre în curtea casei lui Iahve.

22 Regele Ioaş au uitat tot binele pe care i-l făcuse Iehoiada – tatăl lui Zaharia – şi i-a omorât fiul… În timp ce murea, Zaharia a zis: „Iahve să vadă şi să judece!”

23 După un an de la moartea lui, armata Aramului a venit să lupte împotriva lui Ioaş. Ei au ajuns în teritoriul numit Iuda şi la Ierusalim. Au distrus pe toţi conducătorii poporului şi au trimis toată prada regelui din Damasc.

24 Chiar dacă armata arameilor a venit cu un mic număr de oameni, Iahve a făcut ca ea să învingă armata mult mai numeroasă a celor din teritoriul numit Iuda – pentru că Îl abandonaseră pe Dumnezeul strămoşilor lor care se numeşte Iahve. Astfel, arameii au pus în aplicare sentinţa pronunţată în urma faptelor lui Ioaş.

25 Când arameii au plecat de la el, l-au lăsat în mari chinuri. Slujitorii lui Ioaş au complotat împotriva lui din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada; şi l-au omorât în patul lui. Ioaş a murit; şi a fost înmormântat în oraşul lui David. Dar nu a fost înmormântat în mormântul regilor.

26 Cei care au complotat împotriva lui Ioaş, au fost: Zabad – fiul amonitei Şimat – şi Iehozabad – fiul moabitei Şimrit.

27 Despre fiii lui şi despre multele profeţii care l-au vizat direct pe Ioaş şi renovarea casei lui Dumnezeu, este scris în „Relatarea cărţii regilor”. În locul lui Ioaş a guvernat fiul lui numit Amaţia.

25

1 Amaţia avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin şi era din Ierusalim.

2 El a făcut ce este bine în relaţia lui cu Iahve; dar nu din toată inima.

3 După ce şi-a consolidat guvernarea, el i-a omorât pe slujitorii care îl omorâseră pe rege, adică pe tatăl lui.

4 Totuşi pe fiii lor nu i-a omorât – din cauza faptului că în acea lege numită Cartea lui Moise, este scrisă următoarea poruncă dată de Iahve: „Să nu îi omori pe părinţi pentru faptele copiilor lor, dar nici pe copii pentru faptele părinţilor lor; ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.”

5 Amaţia i-a strâns pe cei care locuiau în teritoriul numit Iuda, a organizat pe toţi urmaşii lui Iuda şi ai lui Beniamin conform familiilor şi conducătorilor de mii şi de sute de oameni; apoi i-a numărat pe toţi cei care aveau cel puţin douăzeci de ani. Astfel, el a găsit trei sute de mii de oameni speciali, capabili să participe la luptă şi să folosească lancea şi scutul.

6 A mai plătit o sută de mii de luptători remarcabili din teritoriul numit Israel, dându-le o sută de talanţi de argint.

7 Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege şi i-a zis: „Nu lua cu tine armata din teritoriul numit Israel; pentru că Iahve nu este aliatul lui Israel şi nu va lupta pentru toţi aceşti urmaşi ai lui Efraim!

8 Chiar dacă te vei duce şi vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbuşeşti în faţa duşmanului; pentru că El are forţă atât să ajute cât şi să anihileze pe cineva!”

9 Amaţia i-a zis omului lui Dumnezeu: „Dar acum, eu am dat deja o sută de talanţi celor din teritoriul numit lui Israel!” Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: „Iahve poate să îţi dea (înapoi) mult mai mult decât atât!”

10 Amaţia şi-a despărţit oamenii de grupul venit din teritoriul locuit de urmaşii lui Efraim. Apoi i-a trimis pe acei oameni acasă. Ei au fost foarte supăraţi pe cei din teritoriul numit Iuda; şi s-au întors acasă înfuriaţi.

11 Amaţia s-a pregătit; şi şi-a condus poporul în Valea Sării. Acolo au omorât zece mii de oameni din Seir.

12 Cei din teritoriul numit Iuda au capturat zece mii de bărbaţi vii, pe care i-au urcat pe vârful unei stânci; apoi i-au aruncat de-acolo – astfel încât toţi aceia au murit.

13 În acel timp, grupul pe care Amaţia îl trimisese înapoi şi pe care nu îl lăsase să participe cu ei la luptă, invadase oraşele teritoriului numit Iuda – din Samaria până la Bet-Horon –, omorâseră trei mii de oameni şi luaseră o mare pradă.

14 După ce s-a întors de la înfrângerea edomiţilor, Amaţia a adus zeii poporului din Seir şi i-a pus să fie zeii lui. El se închina înaintea lor şi ardea tămâie pentru ei.

15 Mânia lui Iahve s-a declanşat împotriva lui Amaţia; şi i-a trimis un profet care i-a vorbit astfel: „De ce ai întrebat pe zeii care nu şi-au putut salva propriul popor în lupta cu tine?”

16 În timp ce profetul vorbea, regele i-a zis: „Te-am desemnat eu să fii consilierul regelui? Încetează! Sau vrei să te lovesc?” Profetul s-a oprit; apoi a adăugat: „Ştiu acum că Dumnezeu a decis să te distrugă – pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai ascultat ce ţi-am spus eu.”

17 După ce s-a consultat cu alţii, Amaţia – regele celor din teritoriul numit Iuda – şi-a trimis reprezentanţi la Iehoaş – fiul lui Iehoahaz, rege al celor din teritoriul numit Israel – prin intermediul cărora i-a transmis: „Vino să ne confruntăm!”

18 Dar Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – i-a răspuns lui Amaţia – regele celor numiţi Iuda – astfel: „Spinul din Liban a trimis un emisar la cedrul din Liban, să îi spună: «Dă-o pe fiica ta ca soţie fiului meu!» Dar imediat, animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul cu picioarele lor.

19 Tu zici: «Vedeţi? Am învins Edomul!» Şi astfel, ai devenit arogant în inima ta. Mai bine rămâi acasă! De ce să provoci un dezastru care ar conduce la căderea ta şi la devastarea celor din teritoriul numit Iuda?”

20 Dar Amaţia nu l-a ascultat – pentru că Dumnezeu decisese să îi facă pe cei din teritoriul numit Iuda să ajungă la discreţia lui Iehoaş. Şi urma să se întâmple aşa pentru că ei practicaseră închinarea la zeii Edomului.

21 În consecinţă, Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – a început atacul. El şi Amaţia – regele celor din teritoriul numit Iuda – s-au confruntat la Bet-Şemeş, pe teritoriul numit „Iuda”.

22 Cei care proveneau din teritoriul numit Iuda, au fost învinşi de cei care veneau din teritoriul numit Israel; şi fiecare om a fugit acasă.

23 Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – l-a prins pe Amaţia – regele celor numiţi Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia – la Bet-Şemeş; şi l-a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la poarta numită Efraim până la poarta unghiului – pe o lungime de patru sute de coţi.

24 A luat tot aurul şi tot argintul împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în casa lui Dumnezeu şi care erau îngrijite de Obed-Edom. El a golit şi tezaurul palatului regal. Apoi a luat prizonieri şi s-a întors în Samaria.

25 Amaţia – fiul lui Ioaş, regele celor numiţi Iuda – a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş – fiul lui Iehoahaz – regele celor numiţi Israel.

26 Celelalte fapte ale lui Amaţia, de la începutul guvernării lui şi până la sfârşitul ei, oare nu sunt scrise în „Cartea regilor celor din teritoriul numit Iuda şi a celor din teritoriul numit Israel?”

27 Din momentul în care Amaţia s-a îndepărtat de Iahve, slujitorii lui au organizat un complot împotriva lui la Ierusalim. Amaţia a fugit la Lachiş; dar ei au trimis după el nişte oameni care l-au omorât acolo.

28 L-au adus pe cai şi l-au înmormântat lângă părinţii lui în oraşul lui David.

26

1 Poporul din teritoriul numit Iuda l-a luat pe Uzia – care avea vârsta de şaisprezece ani – şi l-a declarat rege în locul tatălui lui numit Amaţia.

2 Uzia a reconstruit Elatul şi l-a readus sub autoritatea regatului numit Iuda – după ce regele Amaţia s-a culcat lângă părinţii lui.

3 Uzia avea vârsta de şaisprezece ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim cincizeci şi doi de ani. Mama lui se numea Iecolia şi era din Ierusalim.

4 El a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – la fel cum făcuse tatăl lui numit Amaţia.

5 Uzia L-a căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii (profetu)lui Zaharia – cel care îl instruia învăţându-l să aibă frică de Dumnezeu. Atât timp cât l-a căutat pe Iahve, El l-a ajutat să aibă succes.

6 Când a plecat la luptă împotriva filistenilor, Uzia a dărâmat zidurile oraşului Gat, zidurile oraşului Iabne şi zidurile oraşului Aşdod. Apoi a construit oraşe în apropiere de Aşdod şi pe întregul teritoriu care fusese locuit de filisteni.

7 Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva meuniţilor.

8 Amoniţii i-au plătit lui Uzia o taxă obligatorie. Despre faima lui Uzia se vorbea până la limita teritorială a Egiptului – pentru că devenise o forţă în acea zonă.

9 Uzia a construit turnuri în Ierusalim, la poarta unghiului şi la poarta văii. El a consolidat apoi zidurile oraşului.

10 A construit turnuri în deşert şi a săpat multe fântâni – pentru că avea multe vite atât în zona deluroasă, cât şi în cea de câmpie. Uzia avea oameni care îi lucrau terenurile agricole şi vieri – atât în regiunea muntoasă cât şi în văile fertile – pentru că îi plăcea să lucreze pământul.

11 El avea o armată care participa la război şi care mergea la luptă acţionând în diferite grupuri, conform organizării făcute de scribul Ieiel şi de administratorul Maaseia. Totul se făcea conform indicaţiilor lui Hanania care era unul dintre comandanţii angajaţi în serviciu pentru rege.

12 Numărul total al conducătorilor de familii, al luptătorilor remarcabili, era de două mii şase sute.

13 Ei comandau armata formată din trei sute şapte mii cinci sute de bărbaţi care îl ajutau pe rege împotriva duşmanului participând la război cu armele lor.

14 Uzia a dotat toată armata cu scuturi, cu lănci, cu coifuri, cu armură pentru piept, cu arcuri şi cu praştii.

15 A făcut la Ierusalim nişte maşini inventate de un meşter. Acelea erau aşezate pe turnuri şi pe colţuri(le zidurilor), pentru ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui Uzia a ajuns să fie cunoscută la mare depărare de ţara lui – pentru că a fost ajutat într-un mod remarcabil, până a ajuns o mare forţă în acea zonă.

16 Dar când a avut o forţă remarcabilă, a devenit arogant în inima lui; şi acest fapt i-a determinat căderea. El nu I-a fost loial Dumnezeului lui numit Iahve; şi a intrat în Templul lui Iahve ca să ardă tămâie pe altarul special destinat arderii ei.

17 Preotul Azaria a intrat după el, însoţit de optzeci de bărbaţi curajoşi care erau dintre preoţii lui Iahve.

18 Ei s-au opus regelui Uzia, zicându-i: „Uzia, nu îţi este permis să aduci tămâie lui Iahve! Doar acei preoţi care sunt urmaşii lui Aaron au fost sfinţiţi ca să aducă tămâie acolo! Ieşi din sanctuar! Pentru că nu ai fost loial (faţă de Iahve), nu vei mai beneficia de cinste de la Dumnezeul care se numeşte Iahve!”

19 Uzia avea deja în mână recipientul pentru tămâiere; şi s-a supărat pe ei. În momentul în care s-a supărat pe preoţi, i-a apărut lepră pe frunte, chiar acolo, în prezenţa preoţilor – în casa lui Iahve – lângă altarul destinat tămâierii.

20 Când preotul conducător numit Azaria şi ceilalţi preoţi s-au întors şi au privit spre el, au constatat că avea lepră pe frunte. Atunci ei l-au scos repede de acolo. De fapt, chiar Uzia s-a grăbit să iasă; pentru că îl lovise Iahve.

21 Regele Uzia a rămas lepros până la moarte. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de casa lui Iahve; şi a locuit izolat într-o casă. În acele vremuri, Iotam e fost cel care a supravegheat palatul regelui şi care a judecat poporul ţării. El era fiul lui Uzia.

22 Celelalte fapte ale lui Uzia – de la începutul guvernării lui şi până la sfârşitul ei – au fost scrise de profetul Isaia – fiul lui Amoţ.

23 Uzia s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat lângă ei în terenul de înmormântare care aparţinea regilor – pentru că spuneau: „A fost lepros.” Apoi, în locul lui Uzia a guvernat fiul lui numit Iotam.

27

1 Iotam avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a început să guverneze; şi a guvernat la Ierusalim şaisprezece ani. Mama lui se numea Ieruşa şi era fiica lui Ţadoc.

2 El a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – exact cum procedase şi tatăl lui numit Uzia. Dar s-a comportat diferit de tatăl lui, în sensul că nu a intrat (într-un mod nepermis) în Templul lui Iahve. Totuşi, poporul a continuat să îşi strice comportamentul.

3 Iotam a construit poarta de sus a casei lui Iahve şi a înălţat mult zidul Ofelului.

4 El a construit oraşe în regiunea muntoasă a teritoriului numit Iuda; iar în pădurile tinere şi cu puţini copaci, a construit fortăreţe şi turnuri.

5 A luptat cu regele amoniţilor şi l-a învins. În acel an, amoniţii i-au dat o sută de talanţi de argint, zece mii de cori de grâu şi zece mii de cori de orz. În al doilea şi al treilea an, amoniţii i-au plătit la fel.

6 Iotam a ajuns o forţă respectabilă în zona lui – pentru că a avut un comportament (bun) constant în relaţia lui cu Dumnezeul care se numeşte Iahve.

7 Celelalte fapte ale lui Iotam – toate războaiele lui şi felul în care a trăit – a fost înregistrate în scris, în „Cartea regilor din teritoriul numit Israel şi a celor din teritoriul numit Iuda”.

8 El avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a început să guverneze; şi a guvernat la Ierusalim şaisprezece ani.

9 Iotam s-a culcat lângă părinţii lui; şi l-au înmormântat în oraşul lui David. Apoi, în locul lui Iotam a guvernat fiul lui numit Ahaz.

28

1 Ahaz avea vârsta de douăzeci de ani când şi-a început guvernarea; şi a guvernat la Ierusalim şaisprezece ani. El nu a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve cum procedase strămoşul lui: David;

2 ci a avut comportamentul regilor din teritoriul numit Israel. Ahaz a făcut imagini turnate pentru Baal,

3 a ars tămâie în valea Ben-Hinom şi şi-a trecut chiar şi fiii prin foc – conform obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care Iahve le alungase din faţa israelienilor.

4 În plus, Ahaz a oferit sacrificii şi tămâie (zeilor) pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.

5 Dumnezeul lui care se numeşte Iahve, l-a făcut să ajungă la mâna regelui Aramului. Arameii l-au învins şi i-au luat mulţi prizonieri pe care i-au adus la Damasc. Apoi Iahve a făcut ca Ahaz să fie învins şi de regele din teritoriul numit Israel. Acela i-a produs o mare înfrângere.

6 Pecah – fiul lui Remalia – a omorât într-o singură zi, în teritoriul numit Iuda, o sută douăzeci de mii de luptători – pentru că Îl abandonaseră pe Dumnezeul strămoşilor lor numit Iahve.

7 Zicri – un luptător efraimit – l-a omorât pe Maaseia care era fiul regelui, pe Azricam care era conducătorul palatului şi pe Elcana care era al doilea om după rege.

8 Israelienii au luat de la fraţii lor două sute de mii de prizonieri. Între ei erau femei, fii şi fiice. Au mai luat de la ei multă pradă pe care au adus-o la Samaria.

9 Acolo era un profet al lui Iahve care se numea Oded. El a ieşit înaintea armatei care venea în Samaria; şi a zis: „În mânia Sa faţă de cei din teritoriul numit Iuda, Dumnezeul strămoşilor voştri numit Iahve i-a făcut să ajungă la discreţia voastră. Dar voi i-aţi omorât cu o supărare care a ajuns până la cer.

10 Acum vă faceţi planul să îi folosiţi pe oamenii luaţi din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim ca sclavi şi ca sclave… Dar oare voi nu sunteţi vinovaţi faţă de Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve?

11 Acum, ascultaţi-mă şi eliberaţi prizonierii aduşi de la aceia care aparţin poporului vostru; pentru că mânia lui Iahve este îndreptată împotriva voastră!”

12 În acelaşi timp, nişte bărbaţi dintre conducătorii urmaşilor lui Efraim s-au manifestat împotriva celor care veneau de la război. Cei care şi-au arătat dezaprobarea, se numeau: Azaria, fiul lui Iehohanan; Berechia, fiul lui Meşilemot; Ezechia, fiul lui Şalum şi Amasa, fiul lui Hadlai,.

13 Aceştia le-au zis: „Nu îi aduceţi aici pe prizonieri; pentru că altfel Iahve ne va acuza pentru această faptă! Vreţi să adăugăm mai mult la păcatele şi la greşelile noastre? Vina noastră este deja atât de mare; şi mânia Lui foarte violentă este peste Israel!”

14 Luptătorii au lăsat prizonierii şi prada înaintea conducătorilor şi a întregii adunări.

15 Apoi oamenii care au fost desemnaţi pe nume, s-au ridicat şi i-au ajutat pe prizonieri. Din prada luată, ei i-au îmbrăcat pe toţi cei care erau fără haine. După ce i-au îmbrăcat, le-au dat încălţăminte, i-au hrănit, le-au dat să bea, i-au uns, i-au transportat pe măgari pe toţi cei care erau obosiţi şi i-au adus la Ierihon – în oraşul palmierilor – la cei care erau rude apropiate cu ei. Apoi s-au întors în Samaria.

16 În acea vreme, regele Ahaz a solicitat ajutor de la regii Asiriei.

17 Edomiţii au venit din nou, au învins pe cei care se numeau Iuda şi le-au luat prizonieri.

18 Filistenii au venit în forţă în oraşele teritoriului numit Iuda din zona deluroasă şi din Neghev. Ei au cucerit următoarele oraşe: Bet-Şemeş, Aialon, Ghederot, Soho cu satele din jurul lui, Timna cu satele din jurul lui şi Ghimzo cu satele din jurul lui. Apoi au locuit ei acolo.

19 Iahve a umilit pe cei care se numeau Iuda din cauza lui Ahaz – regele lui Israel – pentru că el a făcut ca păcatul din teritoriul numit Iuda să nu aibă limită; şi a fost foarte neloial lui Iahve.

20 Tiglat-Pileser – care era regele Asiriei – a venit să îl ajute; dar i-a produs mai mult dezastru.

21 Ahaz a luat tot ce era de aur în casa lui Iahve, în palatul lui şi în casele conducătorilor lui. El a dat toate acele obiecte regelui Asiriei; dar această faptă nu i-a adus niciun avantaj.

22 În vremea când era în mare dificultate, Ahaz a fost şi mai neloial faţă de Iahve. Acesta a fost comportamentul regelui Ahaz!

23 El a oferit sacrificii zeilor Damascului – adică celor care l-au înfrânt – pentru că spusese: „Zeii regilor din Aram i-au ajutat pe aramei; deci le voi sacrifica şi eu animale, ca să mă ajute şi pe mine!” Dar tocmai acei zei au fost cauza dezastrului care a venit împotriva lui şi a întregului popor numit Israel.

24 Ahaz a strâns vasele din casa lui Dumnezeu, le-a tăiat în bucăţi, a închis porţile casei lui Dumnezeu şi a construit altare (pentru închinarea la idoli) în toate colţurile Ierusalimului.

25 A construit înălţimi în fiecare oraş din teritoriul numit Iuda – ca să aducă tămâie zeilor – şi a provocat astfel mânia Dumnezeului strămoşilor lui numit Iahve.

26 Celelalte fapte ale lui Ahaz şi tot comportamentul lui – de la începutul guvernării până la sfârşitul acesteia – sunt scrise în „Cartea regilor teritoriului numit Iuda şi ai celui numit Israel”.

27 Ahaz s-a culcat lângă părinţii lui; şi l-au înmormântat în oraşul Ierusalim; dar nu l-au pus în mormântul regilor lui Israel. Apoi, în locul lui Ahaz a guvernat fiul lui numit Ezechia.

29

1 Ezechia a devenit rege la vârsta de douăzeci şi cinci de ani; şi a guvernat la Ierusalim douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Abia; şi era fiica lui Zaharia.

2 Ezechia a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – exact cum procedase strămoşul lui numit David.

3 În primul an al guvernării lui, chiar în prima lună, a deschis porţile casei lui Iahve şi le-a reparat.

4 I-a adus pe preoţi şi pe leviţi, i-a strâns în locul public din zona de Est

5 şi le-a zis: „Leviţilor, ascultaţi ce vă spun! Sfinţiţi-vă; apoi sfinţiţi casa Dumnezeului strămoşilor noştri numit Iahve şi scoateţi din sanctuar tot ce nu este curat;

6 pentru că cei care au trăit înaintea noastră, nu au fost loiali Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve. Ei au făcut ce este rău în relaţia lor cu Dumnezeul nostru numit Iahve; şi au întrerupt slujirea Lui. Şi-au întors faţa de la sanctuarul lui Iahve şi I-au întors spatele…

7 Ei au închis chiar şi porţile porticului, au stins candelele, nu au mai ars tămâie şi nu au mai adus în sanctuar arderi integrale Dumnezeului lui Israel.

8 Aceasta este cauza pentru care mânia lui Iahve acţionează împotriva locuitorilor din teritoriul numit Iuda şi împotriva Ierusalimului. Ea i-a făcut (pe israelieni) să trăiască în permanentă frică şi să fie ridicoli în ochii celorlalte popoare – aşa cum vedeţi că se întâmplă (de atât timp).

9 Astfel, părinţii noştri au căzut loviţi de sabie; iar fiii noştri, fiicele noastre şi soţiile noastre sunt în captivitate.

10 Acum vreau să ştiţi că în inima mea îmi doresc să ratificăm un legământ cu Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve – pentru ca mânia Lui foarte vehementă să plece de la noi.

11 Fiii mei, nu staţi în indiferenţă; pentru că pe voi v-a ales Iahve ca să fiţi înaintea Lui pentru slujire, ca să lucraţi pentru El şi să îi aduceţi tămâie!”

12 Atunci au venit la Ezechia mai mulţi leviţi. Dintre chehatiţi au venit: Mahat – fiul lui Amasai – şi Ioel, fiul lui Azaria. Dintre merariţi au venit: Chiş – fiul lui Abdi – şi Azaria, fiul lui Iehalel-El. Dintre gherşoniţi au venit: Ioah – fiul lui Zima – şi Eden, fiul Ioah.

13 Dintre urmaşii lui Eliţafan au venit: Şimri şi Ieiel. Dintre urmaşii lui Asaf au venit: Zaharia şi Matania.

14 Dintre urmaşii lui Heman au venit: Iehiel şi Şimei; iar dintre urmaşii lui Iedutun au venit: Şemaia şi Uziel.

15 Toţi aceştia şi-au convocat fraţii, s-au sfinţit şi au venit să cureţe casa lui Iahve – conform poruncii regelui care respecta cuvintele lui Iahve.

16 Preoţii au intrat în casa lui Iahve ca să o cureţe; şi au scos în curtea Templului lui Iahve toate lucrurile necurate pe care le-au găsit în ea. Leviţii le-au luat şi le-au dus afară, lângă valea Chidron.

17 Au început să sfinţească Templul în prima zi a primei luni. În a opta zi a lunii, au intrat în porticul lui Iahve. Au sfinţit apoi casa lui Iahve în opt zile. Astfel, în a şaisprezecea zi din prima lună, ei au terminat această acţiune.

18 Apoi s-au dus înăuntru – la regele Ezechia – şi au zis: „Am curăţat casa lui Iahve în totalitate: altarul arderilor integrale şi toate uneltele lui, masa pentru pâinea (re)prezentării (poporului Israel) şi toate uneltele ei.

19 Am curăţat şi toate uneltele care au fost profanate de regele Ahaz în timpul guvernării lui în perioada de trădare a lui Iahve. Le-am refăcut, le-am sfinţit şi acum ele sunt în faţa altarului lui Iahve.”

20 Regele Ezechia s-a trezit dimineaţa devreme, a convocat pe conducătorii (oraşului) care îi slujeau şi s-au dus cu ei la casa lui Iahve.

21 Au luat şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi – pe care urma să îi ofere ca sacrificiu pentru păcat, ca sacrificiu pentru regat, ca sacrificiu pentru sanctuar şi ca sacrificiu pentru oamenii din teritoriul numit Iuda. Regele le-a spus urmaşilor lui Aaron – care erau preoţi – să aducă arderile integrale pe altarul lui Iahve.

22 Au înjunghiat vitele; iar preoţii au luat sângele lor şi au stropit cu el altarul. Apoi au înjunghiat berbecii şi au stropit altarul şi cu sângele lor. După ce au înjunghiat berbecii, au făcut acelaşi lucru şi cu mieii şi au stropit pe altar cu sângele lor.

23 Apoi au luat ţapii destinaţi sacrificiului pentru păcat şi i-au adus înaintea regelui şi a adunării. Ei şi-au pus mâinile peste ţapi.

24 Preoţii au înjunghiat ţapii şi au făcut achitarea păcatelor întregului Israel cu sângele acestora – pentru că regele poruncise ca arderea integrală şi sacrificiul pentru păcat să fie aduse pentru întregul popor numit Israel.

25 El îi pusese pe leviţi să stea în casa lui Iahve cu cinele, cu harpe şi cu lire – aşa cum porunciseră David, Gad – vizionarul regelui – şi profetul Natan. Aceia procedaseră aşa pentru că porunca (despre acest lucru) fusese dată de Iahve prin intermediul profeţilor Săi.

26 Leviţii stăteau acolo cu instrumentele lui David, iar preoţii foloseau goarnele.

27 Atunci când Ezechia a poruncit să fie adusă arderea integrală pe altar – chiar în momentul în care a fost pusă arderea integrală acolo –, a început şi cântarea în cinstea lui Iahve în sunetul goarnelor şi al instrumentelor lui David, regele poporului Israel.

28 Atunci, toată adunarea s-a închinat; cântăreţii au cântat cântecul şi au sunat cu goarnele până s-a terminat arderea integrală.

29 Când arderea integrală a fost total consumată de foc, regele împreună cu toţi cei prezenţi acolo au îngenuncheat şi s-au închinat (încă o dată).

30 Regele Ezechia şi conducătorii i-au provocat şi i-au încurajat pe leviţi să Îl laude pe Iahve folosind acele cântece care aveau versurile compuse de David şi de vizionarul Asaf. Ei L-au lăudat bucuroşi, s-au aplecat şi s-au închinat (din nou).

31 Văzând tot ce s-a întâmplat, Ezechia a zis: „Acum, pentru că v-aţi dedicat lui Iahve, apropiaţi-vă şi aduceţi sacrificii şi daruri de mulţumire în casa Lui!” Astfel, adunarea a adus sacrificii şi daruri de mulţumire; iar toţi cei care manifestau generozitate în inima lor, au oferit arderi integrale.

32 Numărul arderilor integrale oferite de adunare a fost de şaptezeci de viţei, o sută de berbeci şi două sute de miei. Toate aceste animale au fost aduse lui Iahve ca ardere integrală.

33 Au mai închinat lui Iahve şase sute de viţei şi trei mii de oi.

34 Dar preoţii au fost prea puţini pentru toate aceste sacrificii. Astfel, cei care erau acolo, nu au putut să ia pielea de pe toate animalele care fuseseră aduse ca să fie arse integral. Atunci rudele lor – leviţii – i-au ajutat până au terminat slujba şi până s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi; pentru că leviţii se sfinţiseră cu mai multă pasiune.

35 Au fost oferite multe arderi integrale, plus grăsimea sacrificiilor de pace împreună cu sacrificiile de băutură care erau aduse cu fiecare ardere integrală. Astfel a fost refăcută slujba la casa lui Iahve.

36 Ezechia şi tot poporul s-au bucurat pentru că Dumnezeu a avut grijă de popor. Şi tot ce s-a întâmplat, nu fusese anticipat de nimeni.

30

1 Ezechia a trimis reprezentanţii lui în tot teritoriul numit Iuda şi în Israel. El a scris scrisori chiar şi urmaşilor lui Efraim şi celor care proveneau din Manase. Prin intermediul lor, Ezechia îi chema la casa lui Iahve – în Ierusalim – pentru a sărbători Paştele Dumnezeului lui Israel numit Iahve.

2 Regele discutase la Ierusalim cu conducătorii care erau în slujba lui şi cu toată adunarea. Apoi au decis să sărbătorească Paştele în a doua lună.

3 Nu au putut să îl sărbătorească la vremea stabilită – pentru că nu se sfinţiseră suficient de mulţi preoţi; iar poporul nu se adunase tot la Ierusalim.

4 Propunerea a plăcut atât regelui, cât şi celorlalţi oameni care formau restul adunării.

5 În consecinţă, ei au dat o poruncă. Ea prevedea că trebuie să se parcurgă tot Israelul – de la Beer-Şeba până la teritoriul locuit de urmaşii Dan – pentru a-i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paştele Dumnezeului lui Israel numit Iahve. De mult timp nu îl mai sărbătoriseră cu participarea unui mare număr de israelieni, aşa cum era scris.

6 Conform poruncii regelui, mesagerii au dus scrisorile din partea lui şi din partea conducătorilor în tot teritoriul numit Israel şi în cel numit Iuda. În ele se spunea: „Israelieni, întoarceţi-vă la Iahve care este Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Israel; iar El se va întoarce la puţinii israelieni care au scăpat din mâinile regilor Asiriei!

7 Nu fiţi ca părinţii şi ca fraţii voştri care nu au fost loiali faţă de Dumnezeul strămoşilor voştri numit Iahve şi pe care El i-a lăsat să fie distruşi aşa cum constataţi astăzi!

8 Nu vă încăpăţânaţi ca părinţii voştri! Împăcaţi-vă cu Iahve şi veniţi la sanctuarul pe care l-a sfinţit El pentru eternitate! Slujiţi Dumnezeului vostru numit Iahve; pentru ca astfel să se depărteze de la voi violenta Lui mânie!

9 Să ştiţi că dacă vă veţi întoarce la Iahve, fraţii voştri şi fiii voştri vor beneficia de bunătate din partea celor care i-au folosit ca sclavi; şi astfel, ei se vor putea întoarce în această ţară. Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve este bun şi milos; şi nu Îşi va întoarce faţa de la voi – dacă vă întoarceţi la El!”

10 Mesagerii au mers prin fiecare oraş din teritoriul locuit de urmaşii lui Efraim şi prin cel al urmaşilor lui Manase – până în teritoriul urmaşilor lui Zabulon; dar oamenii râdeau de ei şi îi ridiculizau.

11 Totuşi, au existat unii dintre urmaşii lui Aşer, dintre urmaşii lui Manase şi din teritoriul lui Zabulon care s-au smerit şi au venit la Ierusalim.

12 Chiar şi pe cei din teritoriul numit Iuda i-a unit mâna lui Dumnezeu, pentru ca ei să se conformeze poruncii regelui şi a conducătorilor din slujba lui. Aceea era, de fapt, o poruncă dată în acord cu prevederile Cuvântului lui Iahve.

13 În a doua lună, o mulţime de oameni s-a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Turtelor. Era o adunare foarte mare.

14 S-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim. Au desfiinţat şi toate altarele pe care se ardea tămâie (idolilor); şi le-au aruncat în valea Chidron.

15 Apoi, în a paisprezecea zi din a doua lună, au înjunghiat mieii pentru Paşte. Preoţii şi leviţii s-au smerit, s-au sfinţit şi au oferit arderi integrale la casa lui Iahve.

16 Ei stăteau la locurile lor – conform acelei decizii referitoare la ei conţinută de legea lui Moise – omul lui Dumnezeu. Preoţii stropeau sângele pe care îl luau de la leviţi.

17 Pentru că în acea adunare erau mulţi oameni care nu se sfinţiseră, leviţii au înjunghiat ei mieii de Paşte pentru toţi aceia care nu erau curaţi şi care nu putuseră să îi închine personal lui Iahve.

18 O mare mulţime de oameni – dintre cei veniţi din teritoriul numit Efraim, din cel numit Manase, din cel numit Isahar şi din cel numit Zabulon – nu se curăţaseră şi nu mâncaseră animalul sacrificat ca Paşte, aşa cum era scris. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Iahve care este bun, să îi ierte pe toţi aceşti oameni.

19 Ei sunt dintre cei care au decis în inimile lor să Îl caute pe Dumnezeu – pe Iahve care este Dumnezeul strămoşilor lor – chiar şi fără sfânta curăţare!”

20 Iahve l-a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul.

21 Israelienii prezenţi la Ierusalim au celebrat cu mare bucurie Sărbătoarea Turtelor – şapte zile. Leviţii şi preoţii Îl lăudau pe Iahve în fiecare zi cu instrumentele făcute pentru lăudarea Lui.

22 Ezechia i-a încurajat pe toţi leviţii care demonstraseră o bună cunoaştere a slujbei care se făcea pentru Iahve. Ei au mâncat şapte zile din partea special rezervată lor, au adus sacrificii de pace şi I-au mulţumit Dumnezeului strămoşilor lor care se numeşte Iahve.

23 Întreaga adunare a decis să mai celebreze încă şapte zile. Astfel, ei au celebrat cu bucurie încă şapte zile.

24 Au procedat astfel pentru că Ezechia – regele celor din teritoriul numit lui Iuda – oferise adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi; iar conducătorii care erau cu el oferiseră adunării o mie de viţei şi zece mii de oi – pentru că se sfinţiseră mulţi preoţi.

25 Toată adunarea celor din teritoriul numit Iuda împreună cu preoţii şi cu leviţii, plus toţi cei veniţi din teritoriul numit Israel împreună cu străinii veniţi de-acolo şi din cel numit Iuda, s-au bucurat împreună.

26 A fost o mare bucurie în Ierusalim – cum nu se mai cunoscuse din vremea regelui Solomon – fiul lui David – care a fost regele (întregu)lui Israel.

27 Preoţii şi leviţii s-au ridicat şi au binecuvântat poporul. Vocea lor a fost auzită (de Iahve); şi rugăciunea lor a ajuns până la sfânta Sa locuinţă: până la cer.

31

1 Când s-au terminat toate acestea, toţi israelienii care fuseseră prezenţi acolo, au plecat spre oraşele teritoriului numit Iuda. Ei au sfărâmat pietrele sacre, au retezat statuile închinate Astartei, au dărâmat înălţimile şi altarele din tot teritoriul numit Iuda, Beniamin, Efraim şi Manase; şi nu şi-au încetat acţiunea până nu le-au distrus pe toate. Apoi toţi israelienii s-au întors în oraşele lor – fiecare la proprietatea lui.

2 Ezechia a pus din nou pe rânduri grupele preoţilor şi ale leviţilor – fiecare cu slujba lui de preot sau de levit. Ei îşi îndeplineau datoriile pentru arderea integrală, pentru sacrificiile de pace, pentru orice altă slujbă sau pentru mulţumire şi laudă la porţile taberei lui Iahve.

3 Regele a donat o parte din averile lui pentru arderile integrale, adică pentru acelea de dimineaţă şi de seară, pentru cele oferite în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători – aşa cum este scris în legea lui Iahve.

4 El a ordonat poporului care locuia în Ierusalim să doneze o parte din bunurile lor preoţilor şi leviţilor – pentru ca astfel, ei să se poată dedica legii lui Iahve.

5 Când s-a răspândit acest anunţ, israelienii şi-au înmulţit darurile aduse din primele rezultate ale agriculturii: din grâne, din must, din ulei, din miere şi din toate fructele câmpului. Au adus din toate acestea a zecea parte; şi astfel s-au adunat produse alimentare din abundenţă. Ei au donat din tot ce aveau.

6 Atât israelienii, cât şi cei din teritoriul numit Iuda – care locuiau în oraşele numite astfel – au dat şi ei a zecea parte din boi şi din oi. Au mai donat zece la sută din lucrurile sfinte care erau închinate Dumnezeului lor numit Iahve. Le-au adus şi le-au făcut grămezi.

7 Au început să facă acele grămezi în a treia lună; şi au terminat (de adus) în a şaptea lună.

8 Când Ezechia şi conducătorii poporului au venit şi au văzut grămezile, au binecuvântat pe Iahve şi pe poporul Său numit Israel.

9 Ezechia i-a întrebat pe preoţi şi pe leviţi despre grămezile strânse.

10 Azaria care era preotul conducător şi provenea din familia lui Ţadoc, i-a zis: „De când au început să vină la casa lui Iahve aceste bunuri prin participare benevolă (din partea poporului), am mâncat, ne-am săturat şi încă a mai rămas mult; pentru că Iahve a binecuvântat poporul Său şi avem un mare surplus.”

11 Ezechia le-a poruncit să pregătească nişte camere în casa lui Iahve; şi ei le-au pregătit.

12 Au adus acolo în mod onest donaţiile, zecimea şi lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil de acestea era levitul Conania; iar fratele lui, numit Şimei, era al doilea, după el.

13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau supraveghetori. Toţi aceştia erau conduşi de Conania şi de Şimei – fratele lui. Fuseseră desemnaţi de regele Ezechia în acest scop şi de Azaria – cel care era responsabilul-şef al casei lui Dumnezeu.

14 Levitul Core – fiul lui Imna – care era portar pentru partea de est, răspundea de darurile benevole aduse lui Dumnezeu, de împărţirea lucrurilor aduse prin participare benevolă oferite lui Iahve şi de lucrurile foarte sfinte.

15 Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania locuiau în oraşele preoţilor; şi erau conduşi de Core. Ei împărţeau în mod corect rudelor lor partea care le revenea – conform grupurilor de care aparţineau, indiferent că erau mari sau mici.

16 Acea distribuire era făcută şi celor înscrişi în genealogii, adică băieţilor care împliniseră vârsta de cel puţin trei ani şi aparţineau familiilor celor care veneau în fiecare zi la casa lui Iahve pentru slujbele de care erau responsabili conform grupurilor lor.

17 Distribuirea mai viza atât pe preoţii înscrişi în genealogii conform familiilor lor, cât şi pe leviţii care aveau cel puţin vârsta de douăzeci de ani – conform responsabilităţilor lor în cadrul grupurilor de care aparţineau.

18 Acest fapt însemna că din ce se donase, se distribuia întregii adunări a celor înscrişi în genealogii, incluzând pe toţi copiii lor, pe soţiile lor, pe fiii şi pe fiicele lor. Toţi aceia se păstraseră sfinţi în mod consecvent.

19 Pentru urmaşii lui Aaron care erau preoţi şi care locuiau în teritoriile cu păşuni din apropierea fiecărui oraş preoţesc, au fost numiţi oameni care să dea partea corespunzătoare tuturor băieţilor îndrumaţi de preoţi şi tuturor acelora dintre leviţii care erau înscrişi în genealogii.

20 Aşa a procedat Ezechia în tot teritoriul numit Iuda. El a făcut ce este bine, corect şi adevărat în relaţia cu Dumnezeul lui care se numeşte Iahve.

21 Toată lucrarea pe care a început-o pentru slujirea de la casa lui Dumnezeu şi care se referea la lege(a mozaică) sau la porunci – implicând căutarea Dumnezeului lui – a fost făcută din toată inima; şi astfel, el a reuşit să realizeze tot ce şi-a propus.

32

1 După aceste fapte de loialitate (faţă de Iahve), a venit Sanherib – regele Asiriei. El a intrat în teritoriul numit Iuda şi şi-a orientat tabăra în direcţia oraşelor consolidate. Se gândea să le cucerească pentru el.

2 Ezechia a constatat venirea lui Sanherib şi că el vrea să lupte împotriva Ierusalimului.

3 Atunci el a consultat conducătorii şi luptătorii lui. Apoi, la propunerea lui, ei au decis împreună să astupe izvoarele din exteriorul oraşului.

4 S-a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele şi valea prin care curgea apă spre mijlocul teritoriului; pentru că îşi ziceau: „De ce să vină regii Asiriei şi să găsească apă din abundenţă?”

5 Ezechia s-a încurajat şi a refăcut tot zidul care fusese spart. El l-a înălţat până la turnuri. Ezechia a mai înălţat încă un zid în exterior şi a întărit Milo din oraşul lui David. El a făcut multe arme şi multe scuturi.

6 A numit conducători ai poporului în vederea războiului. I-a adunat în zona liberă din faţa porţii oraşului; şi i-a încurajat zicându-le:

7 „Consolidaţi-vă forţele şi încurajaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă speriaţi de regele Asiriei şi de întreaga mulţime de luptători care este cu el; pentru că sunt mai mulţi cu noi decât aceia care sunt cu el!

8 Îl ajută doar un braţ de carne; dar cu noi este Dumnezeul nostru numit Iahve, ca să ne ajute şi să susţină bătăliile noastre!” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia – regele teritoriului numit Iuda.

9 După un timp, Sanherib – regele Asiriei – a ajuns în faţa Lachişului împreună cu toate forţele lui. Atunci i-a trimis pe slujitorii lui la Ierusalim. Ei au venit la Ezechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – şi la întregul popor numit astfel care era la Ierusalim, ca să le spună:

10 „Sanherib – regele Asiriei – vă transmite: «În ce vă încredeţi voi sfidând iminentul asediu şi rămânând în Ierusalim?

11 Oare nu vă înşală Ezechia, ca să vă ducă la moarte prin înfometare şi însetare, când vă spune că Dumnezeul vostru numit Iahve vă va scăpa din mâna regelui Asiriei!?

12 Oare nu Ezechia I-a îndepărtat înălţimile şi altarele, poruncind celor numiţi Iuda şi Ierusalimului să se închine numai înaintea unui singur altar şi doar pe acela să fie arsă tămâie?

13 Nu ştiţi ce am făcut eu împreună cu părinţii mei tuturor popoarelor celorlalte ţări? Au putut oare zeii popoarelor pământului să îşi salveze ţările din mâna mea?

14 Care dintre toţi zeii acestor popoare care au fost distruse de părinţii mei, au putut să îşi scape poporul din mâna mea? Deci cum va putea Dumnezeul vostru să vă salveze din mâna mea?

15 Vă avertizez să nu îi permiteţi lui Ezechia să vă înşele! Nu îl lăsaţi să vă ducă în eroare! Nu vă încredeţi în Cel pe care-L numiţi Iahve; pentru că niciunul dintre zeii vreunui popor sau ai vreunui regat nu au putut să îşi salveze poporul din mâna mea şi din mâna părinţilor mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă scape din mâna mea!»”

16 Slujitorii lui au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Dumnezeului numit Iahve şi împotriva lui Ezechia – slujitorul Său.

17 Sanherib făcuse şi scrisori ca să îl calomnieze pe Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve. În ele, spunea despre El astfel: „Aşa cum zeii popoarelor pământului nu şi-au putut salva popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu Îşi va scăpa poporul de mine!”

18 Reprezentanţii lui Sanherib au proclamat aceste lucruri strigându-le şi în limba iudaică, pentru ca poporul din Ierusalim care era pe zid să le audă şi să se sperie. Astfel, el îşi pregătea capturarea oraşului.

19 Reprezentanţii regelui Asiriei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre zeii celorlalte popoare de pe pământ care sunt făcuţi de mâini omeneşti.

20 Dar regele Ezechia şi profetul Isaia – fiul lui Amoţ – s-au rugat cu privire la acest plan şi au strigat spre cer.

21 Iahve a trimis un înger care a omorât orice luptător remarcabil, orice conducător şi orice comandant din tabăra regelui Asiriei. Apoi, acel rege s-a întors ruşinat în ţara lui. Când a intrat în templul zeului lui, unii dintre fiii pe care-i avea, l-au înjunghiat acolo cu sabia.

22 Aşa a salvat Iahve pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului de Sanherib – regele Asiriei – şi de toţi ceilalţi duşmani ai lor. El i-a protejat din toate părţile.

23 Mulţi au venit la Ierusalim cu daruri pentru Iahve şi au adus cadouri pentru Ezechia – regele lui Iuda – care, începând de atunci a fost înălţat în ochii tuturor popoarelor.

24 În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit şi urma să moară în scurt timp. El s-a rugat lui Iahve care i-a vorbit şi i-a dat un semn.

25 Dar Ezechia nu s-a comportat conform binefacerii primite. Astfel, el a devenit arogant în inima lui; şi a făcut ca mânia lui Iahve să vină împotriva lui, împotriva celor numiţi „Iuda” şi împotriva Ierusalimului.

26 Totuşi, (ulterior) Ezechia s-a smerit, abandonând aroganţa lui – împreună cu locuitorii Ierusalimului. Atunci mânia lui Iahve nu a venit peste ei în vremea guvernării lui Ezechia.

27 El a avut foarte multă bogăţie şi o mare glorie. Ezechia şi-a făcut camere speciale pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru substanţe parfumate, pentru scuturi şi pentru diverse vase scumpe.

28 A construit depozite pentru recolta de cereale, pentru must şi pentru ulei. A mai făcut grajduri pentru o multe feluri de animale domestice mari şi staule pentru oi.

29 El şi-a construit oraşe şi a avut multe turme şi multe cirezi – pentru că Dumnezeu i-a dat foarte multă avere.

30 Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului şi i-a deviat cursul lui în jos, spre partea de vest a oraşului lui David. Ezechia a reuşit în tot ce şi-a propus să facă.

31 Apoi, când emisarii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care fusese în ţară, Dumnezeu l-a abandonat ca să îl testeze şi să cunoască tot ce era în inima lui.

32 Celelalte fapte ale lui Ezechia şi dovezile lui de loialitate (faţă de Iahve) sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia” – fiul lui Amoţ – şi în „Cartea regilor teritoriului numit Iuda şi ai celui numit Israel”.

33 Ezechia s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat în cel mai onorabil loc al mormântului urmaşilor lui David. La moartea lui, toţi oamenii din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, i-au arătat multă cinste. Apoi, în locul lui Ezechia a guvernat fiul lui numit Manase.

33

1 Manase avea vârsta de doisprezece ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim cincizeci şi cinci de ani.

2 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve. A trăit conform obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care Iahve le alungase din faţa israelienilor.

3 A reconstruit înălţimile pe care le dărâmase tatăl lui numit Ezechia, a înălţat altare baalilor, a făcut imagini Astartei, s-a închinat tuturor constelaţiilor cerului şi le-a slujit.

4 A construit în casa lui Iahve nişte altare, deşi despre acel loc El spusese: „În Ierusalim va fi (doar) numele Meu pentru totdeauna!”

5 Manase a construit altare dedicate tuturor constelaţiilor de pe cer şi le-a pus în cele două curţi ale casei lui Iahve.

6 El şi-a trecut fiii prin foc în valea Ben-Hinom, a practicat descântatul, ghicitul şi vrăjitoria. A apelat la cei care cheamă spiritele morţilor şi la cei care folosesc formule magice. El a făcut mult rău în ochii lui Iahve, declanşându-I mânia.

7 A luat statuia idolului pe care îl făcuse şi a pus-o în casa lui Dumnezeu – în locul despre care Dumnezeu îi spusese lui David şi lui Solomon, fiul acestuia, astfel: „În această casă şi în Ierusalim – pe care l-am ales dintre toate oraşele triburilor lui Israel – voi pune numele Meu (care trebuie să fie acolo în mod exclusiv) pentru eternitate.

8 Nu voi mai permite ca piciorul poporului Israel să se depărteze de ţara pe care le-am dat-o strămoşilor voştri. Şi toate acestea se vor întâmpla dacă vor avea grijă să respecte tot ce le-am poruncit prin intermediul lui Moise: toată legea, toate poruncile şi toate deciziile (Mele).”

9 Dar Manase i-a dus în rătăcire pe oamenii din teritoriul numit Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului. Astfel, ei au făcut mai mult rău decât toate popoarele pe care le distrusese Iahve din faţa israelienilor.

10 Iahve i-a vorbit lui Manase şi poporului lui; dar ei nu au luat în considerare cuvintele Sale.

11 Din această cauză, Iahve a adus împotriva lor pe conducătorii armatei regelui Asiriei. Ei l-au prins pe Manase într-o capcană, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon.

12 În situaţia lui dificilă, Manase a insistat (cu rugăciuni) în faţa Dumnezeului lui şi s-a smerit mult înaintea Dumnezeului strămoşilor lui.

13 L-a rugat şi L-a implorat; iar El i-a ascultat cererea şi l-a întors la Ierusalim în regatul lui. Manase a recunoscut că (numai) Iahve este (adevăratul) Dumnezeu.

14 Apoi el a construit un zid în exteriorul oraşului lui David. Acel zid trecea prin valea de la vestul localităţii Ghihon, continua pe la poarta peştilor şi ajungea să înconjoare Ofelul. Zidul era foarte înalt. A desemnat conducători de armată pentru toate oraşele fortificate din teritoriul numit Iuda.

15 Manase a îndepărtat zeii şi idolul din casa lui Iahve. El a mai eliminat toate altarele pe care le construise pe muntele casei lui Iahve şi în Ierusalim; apoi le-a aruncat în exteriorul oraşului.

16 A refăcut altarul lui Iahve şi a adus pe el sacrificii de pace şi de mulţumire. Apoi a ordonat oamenilor din teritoriul numit Iuda să slujească Dumnezeului lui Israel numit Iahve.

17 Poporul încă mai aducea sacrificii pe înălţimi, dar numai Dumnezeului lor care se numeşte Iahve.

18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea făcută Dumnezeului lui şi cuvintele vizionarilor care i-au vorbit în numele Dumnezeului lui Israel numit Iahve, sunt scrise în „Cronicile regilor poporului Israel”.

19 Rugăciunea lui, modul în care i-a răspuns Dumnezeu la acea rugăciune, toate păcatele şi toate greşelile lui, ca şi locurile unde a construit înălţimi şi unde a ridicat statui ale Astartei şi idoli ciopliţi – înainte de a se smeri –, sunt scrise în „Cronicile vizionarilor”.

20 Manase s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat în grădina palatului în care locuise. În locul lui Manase a guvernat fiul lui numit Amon.

21 Amon avea vârsta de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim doi ani.

22 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – la fel cum procedase tatăl lui numit Manase. Amon a sacrificat animale şi a slujit tuturor idolilor făcuţi de tatăl lui numit Manase.

23 Dar el nu s-a smerit în faţa lui Iahve aşa cum se smerise tatăl lui care s-a numit Manase. Astfel, acest Amon şi-a mărit tot mai mult vina.

24 Cei care îl slujeau, au complotat împotriva lui; şi l-au omorât în palat.

25 Dar poporul ţării i-a omorât pe toţi cei care complotaseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul ţării l-a declarat rege pe fiul lui numit Iosia.

34

1 Iosia avea vârsta de opt ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim treizeci şi unu de ani.

2 El a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve şi a călcat pe urmele strămoşului lui numit David, fără să devieze la dreapta sau la stânga.

3 În al optulea an al guvernării lui, în timp ce era încă tânăr, a început să Îl caute pe Dumnezeul strămoşului lui care se numea David. Apoi, în al doisprezecelea an al guvernării lui a început să cureţe teritoriul numit Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de statui ale Astartei, de idoli ciopliţi şi de idoli turnaţi.

4 Au dărâmat în prezenţa lui altarele baalilor şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui care erau deasupra lor. Sfărâmând statuile închinate Astartei, idolii ciopliţi şi idolii turnaţi, i-a făcut bucăţi foarte mici pe care le-a împrăştiat pe mormintele celor care le aduseseră sacrificii.

5 A ars oasele preoţilor lor pe altarele folosite la închinarea idolatră. Aşa a curăţat Iosia (de idolatrie) teritoriul numit Iuda şi Ierusalimul.

6 S-a dus apoi în oraşele din teritoriile numite Manase, Efraim, Simeon şi până în cel numit Neftali. A ajuns chiar şi în zonele cu ruine din jurul lor.

7 În toate acele locuri a dărâmat altarele şi statuile închinate Astartei, a transformat în bucăţi mici idolii ciopliţi şi a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui – aşa cum procedase în tot teritoriul locuit de oamenii poporului Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

8 În al optsprezecelea an al guvernării lui, urmărind tot curăţarea ţării şi a casei (lui Iahve), Iosia l-a trimis pe Şafan – fiul lui Aţalia –, pe Maaseia – conducătorul oraşului – şi pe Ioah – fiul arhivarului Ioahaz – ca să renoveze casa Dumnezeului lui numit Iahve.

9 Aceia s-au dus la marele preot Hilchia şi i-au dat argintul care a fost adus la casa lui Dumnezeu. Acel argint fusese adunat de leviţi, adică de paznicii porţii, de la oamenii din teritoriul numit Manase şi din cel numit Efraim. Ei mai adunaseră argint de la toţi ceilalţi care rămăseseră din poporul Israel, de la toţi cei din teritoriul numit Iuda şi din cel numit Beniamin, ca şi de la locuitorii Ierusalimului.

10 Aceia au dat argintul celor care supravegheau lucrarea ce se executa la casa lui Iahve. Colectorii de argint l-au dat celor care lucrau în casa lui Iahve pentru repararea şi pentru renovarea acesteia.

11 Ei l-au dat tâmplarilor şi constructorilor, pentru ca aceia să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi şi pentru placarea clădirilor distruse de regii din teritoriul numit Iuda.

12 Oamenii îşi făceau lucrarea cu seriozitate şi în mod corect. Iahat şi Obadia au fost numiţi ca supraveghetori ai acelor lucrători. Ei erau leviţi şi proveneau dintre urmaşii lui Merari. Lucrau împreună cu Zaharia şi cu Meşulam, care erau dintre chehatiţi. Existau acolo şi leviţii care ştiau să cânte la instrumente muzicale.

13 Toţi aceia urmăreau pe cei care cărau greutăţi şi îi supravegheau pe toţi cei care făceau lucrarea – conform slujbelor lor. Alţi leviţi erau scribi, administratori şi portari.

14 În timp ce scoteau argintul care fusese adus în casa lui Iahve, preotul Hilchia a găsit cartea legii lui Iahve care fusese dată prin intermediul lui Moise.

15 Hilchia le-a vorbit, zicând scribului Şafan: „Am găsit cartea legii în casa lui Iahve!” Hilchia i-a dat cartea lui Şafan.

16 Şafan a trimis cartea la rege şi i-a transmis următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ce le-ai ordonat să facă.

17 Ei au strâns argintul care era în casa lui Iahve şi l-au dat celor care supraveghează şi celor care fac lucrarea.”

18 Apoi scribul Şafan l-a anunţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte!” Şi a început să citească din ea în faţa regelui.

19 Când a auzit regele cuvintele legii, şi-a rupt hainele.

20 Apoi le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahicam – fiul lui Şafan –, lui Abdon – fiul lui Mica –, scribului Şafan şi lui Asaia – slujitorul regelui – astfel:

21 „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Iahve pentru mine şi pentru cei care au mai rămas din poporul numit Israel şi din cel numit Iuda – în legătură cu ce este scris în cartea care a fost găsită; pentru că mânia lui Iahve care a venit ca un torent împotriva noastră, este mare. S-a întâmplat aşa pentru că strămoşii noştri nu au respectat cerinţele cuvântului lui Iahve şi nu au trăit în conformitate cu ce este scris în această carte!”

22 Hilchia şi oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda care era soţia lui Şalum. Şalum a fost fiul lui Tochat. Tochat a fost fiul lui Hasra – paznicul hainelor – care locuia în Ierusalim, în noul cartier. Ei i-au spus (Huldei) toate aceste lucruri.

23 Ea le-a răspuns: „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vă transmite să spuneţi omului care v-a trimis la mine că

24 Iahve îi zice: «Să ştii că voi aduce dezastrul în acest teritoriu; şi el îi va viza pe locuitorii lui – în acord cu toate blestemele care sunt scrise în cartea citită înaintea regelui celor numiţi Iuda.

25 Ei M-au abandonat şi au adus tămâie altor (dumne)zei, determinându-Mă să Mă mânii din cauza tuturor faptelor făcute de mâinile lor. Din această cauză, mânia Mea se va declanşa în acest loc şi nu se va diminua!»

26 Dar să îi transmiteţi regelui celor din teritoriul numit Iuda – care v-a trimis să Îl întrebaţi pe Iahve – următorul mesaj: «Dumnezeul lui Israel numit Iahve îţi vorbeşte în legătură cu acele cuvinte pe care le-ai auzit:

27 ‘Am observat că ţi s-a înmuiat inima şi te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui. Am remarcat că te-ai smerit în faţa Mea, că ţi-ai rupt hainele şi că ai plâns în faţa Mea!

28 Pentru că ai procedat aşa, te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi pus în linişte în mormântul tău. Astfel, tu nu vei vedea tot dezastrul pe care îl voi aduce împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui!’»” Ei i-au adus regelui acest răspuns.

29 Atunci regele i-a convocat pe cei care formau consiliul bătrânilor din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim.

30 Apoi s-a dus la casa lui Iahve împreună cu toţi bărbaţii teritoriului numit Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu leviţii – cu întreg poporul, de la cel mic până la cel mare. El a citit în auzul lor toate cuvintele cărţii Legământului care fusese găsită în casa lui Iahve.

31 Regele a stat în picioare lângă locul lui şi a ratificat un legământ în faţa lui Iahve. A decis să Îl urmeze pe Iahve şi să respecte poruncile, declaraţiile şi deciziile Sale, din toată inima şi din tot sufletul lui, conformându-se astfel cuvintelor legământului care erau scrise în acea carte.

32 Apoi el i-a determinat pe toţi cei care erau la Ierusalim şi în teritoriul numit Beniamin, să participe la ratificarea legământului. Astfel, locuitorii Ierusalimului au decis să respecte legământul Dumnezeului strămoşilor lor care se numeşte Iahve.

33 Regele Iosia a îndepărtat toate lucrurile oribile din teritoriile locuite de israelieni; şi i-a motivat pe toţi cei care erau în Israel să slujească Dumnezeului lor numit Iahve. Cât timp a trăit Iosia, israelienii nu s-au îndepărtat de Dumnezeul strămoşilor lor care se numeşte Iahve.

35

1 Iosia a celebrat Paştele lui Iahve la Ierusalim. Oamenii au adus animalul pentru sacrificiu de Paşte în a paisprezecea zi din luna întâi.

2 El a pus preoţii în funcţiile lor şi i-a încurajat să facă slujba pentru casa lui Iahve.

3 Iosia le-a vorbit leviţilor care învăţau întregul popor Israel şi care erau separaţi pentru Iahve. El le-a zis: „Puneţi Cufărul sfânt în casa construită de Solomon – fiul lui David – care a fost regele poporului Israel! Nu mai trebuie să îl transportaţi pe umeri! Acum slujiţi lui Iahve – Celui care este Dumnezeul vostru – şi poporului Său numit Israel.

4 Aşezaţi-vă conform familiilor voastre, respectând ordinea grupurilor voastre – aşa cum a (lăsat) scris David – regele lui Israel – şi cum a scris fiul lui numit Solomon.

5 Ocupaţi-vă locurile în sanctuar – câte o parte a familiei leviţilor pentru fiecare grup format din clanurile fraţilor voştri care formează poporul.

6 Aduceţi sacrificiul de Paşte, sfinţiţi-vă şi pregătiţi sacrificiile pentru fraţii voştri. Respectaţi astfel cuvântul lui Iahve transmis prin intermediul lui Moise!”

7 Iosia le-a dat oamenilor din popor – tuturor celor prezenţi – miei şi iezi din turme. Toţi erau oferiţi pentru sacrificiul pascal. Donaţia lui a fost de treizeci de mii (de animale mici) şi trei mii de viţei. Toate acestea au fost date din averea regelui.

8 Conducătorii care erau în slujba regelui, au oferit şi ei benevol daruri atât poporului, cât şi preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel – conducătorii casei lui Dumnezeu – le-au dat preoţilor o mie şase sute de miei pentru Paşte şi trei sute de viţei.

9 Conania şi rudele lui numite Şemaia şi Netanel, împreună cu Haşabia, Ieiel şi Iozabad – conducători ai leviţilor – le-au donat leviţilor cinci mii de miei pentru Paşte şi cinci sute de vite.

10 După ce slujba a fost pregătită, preoţii şi-au ocupat locurile; iar leviţii s-au aşezat în grupuri, aşa cum ordonase regele.

11 Apoi au adus sacrificiul de Paşte. Preoţii au stropit sângele pe care l-au luat de la leviţii care jupuiseră animalele.

12 Au pus separat arderile integrale, ca să poată fi oferite lui Iahve de către oamenii din popor – conform familiilor lor – aşa cum este scris în cartea lui Moise. La fel au procedat şi cu vitele.

13 Au fript la foc animalul sacrificat pentru Paşte – conform regulii – şi au fiert celelalte sacrificii sfinte în oale, în cazane şi în cratiţe. Apoi le-au împărţit repede întregului popor.

14 După toate acestea, leviţii au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi. Au procedat astfel pentru că preoţii – urmaşii lui Aaron – aduseseră arderile integrale şi grăsimile până seara. Astfel, leviţii au fost determinaţi să facă pregătiri de Paşte atât pentru ei, cât şi pentru preoţii care erau urmaşii lui Aaron.

15 Cântăreţii – urmaşi ai lui Asaf – erau la locul lor, aşa cum poruncise David, Asaf, Heman şi Iedutun – vizionarul regelui –; iar portarii erau la posturile lor la fiecare poartă. Nu au fost obligaţi să îşi întrerupă slujba; pentru că leviţii care erau rudele lor, au pregătit sacrificiul de Paşte pentru ei.

16 Astfel a fost pregătită în acea zi întreaga slujbă de la casa lui Iahve – ca să se poată sărbători Paştele şi să se poată aduce arderile integrale pe altarul lui Iahve, conform poruncii regelui Iosia.

17 Israelienii care erau atunci la Ierusalim, au celebrat Paştele şi Sărbătoarea Turtelor şapte zile.

18 Paşte ca acela nu se mai sărbătorise în poporul Israel din perioada profetului Samuel. Niciun rege al poporului Israel nu a mai celebrat un Paşte ca acela care a fost în vremea guvernării lui Iosia – împreună cu preoţii, cu leviţii, cu toţi cei din teritoriul numit Iuda şi cu cei din teritoriul numit Israel care erau acolo împreună cu locuitorii Ierusalimului.

19 Acel Paşte a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al guvernării lui Iosia.

20 După toate acestea, când Iosia făcuse deja ordine în casa lui Iahve, Neco – monarhul Egiptului – a venit să lupte cu el la Carchemiş, pe traseul Râului Eufrat. Iosia s-a dus împotriva lui.

21 Neco i-a trimis reprezentanţi cu următorul mesaj: „Rege al teritoriului numit Iuda, oare ce conflict am eu cu tine? Nu împotriva ta vin astăzi; ci merg împotriva unei familii cu care sunt în război; iar Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te opune lui Dumnezeu care mă susţine, ca să nu te distrugă!”

22 Dar Iosia nu s-a întors, ci s-a deghizat ca să înceapă lupta împotriva lui. Iosia nu a ascultat cuvintele lui Neco, deşi ele veneau de la Dumnezeu. Astfel, el s-a dus să lupte în Câmpia Meghido.

23 Cei care foloseau arcul, l-au lovit pe regele Iosia. Atunci regele le-a zis slujitorilor lui: „Luaţi-mă de-aici, pentru că sunt grav rănit!”

24 Slujitorii lui l-au luat din carul de luptă, l-au pus într-un alt car care îi aparţinea şi l-au adus la Ierusalim. Apoi Iosia a murit acolo. L-au înmormântat în mormântul părinţilor lui; şi tot poporul din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim l-a plâns pe Iosia.

25 Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia; şi până astăzi, toţi cântăreţii şi toate cântăreţele amintesc de Iosia în cântecele lor de jale. Acele cântece au intrat în tradiţia poporului Israel şi s-au păstrat scrise în „Cântecele de jale”.

26 Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile lui de loialitate (faţă de Iahve) făcute în conformitate cu ce scrie în legea lui Iahve,

27 dar şi realizările lui remarcabile, sunt scrise în „Cartea regilor teritoriului numit Israel şi ai celui numit Iuda”.

36

1 Atunci poporul ţării a luat pe Iehoahaz – fiul lui Iosia – şi l-a făcut rege în locul tatălui lui, la Ierusalim.

2 Iehoahaz avea vârsta de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim trei luni.

3 Monarhul Egiptului a venit la Ierusalim şi l-a dat jos de pe tron. Apoi el a pretins ţării o plată obligatorie de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur.

4 Monarhul Egiptului l-a pus rege în teritoriul numit Iuda şi la Ierusalim pe Eliachim – fratele lui Iehoahaz – şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Neco l-a luat pe fratele lui care se numea Iehoahaz şi l-a dus în Egipt.

5 Iehoiachim avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim unsprezece ani. El a făcut ce este greşit în relaţia cu Dumnezeul lui care se numeşte Iahve.

6 Nabucodonosor – regele Babilonului – a declanşat război împotriva lui Iehoiachim. El l-a legat pe Iehoiachim cu lanţuri de bronz, ca să îl ducă în Babilon.

7 Nabucodonosor a dus în Babilon şi o parte din vasele casei lui Iahve. Apoi le-a pus în palatul lui din Babilon.

8 Celelalte fapte ale lui Iehoiachim – toate lucrurile oribile pe care le-a făcut şi tot ce i s-a reproşat, sunt scrise în „Cartea regilor din teritoriul numit Israel şi ai celor din teritoriul numit Iuda”. În locul lui Iehoiachim a guvernat fiul lui numit Iehoiachin.

9 Iehoiachin avea vârsta de optsprezece ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim trei luni şi zece zile. El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve.

10 În următorul an, regele Nabucodonosor a trimis pe cineva să îl aducă la Babilon împreună cu obiectele valoroase ale casei lui Iahve; iar în locul lui Iehoiachin l-a pus rege în teritoriul numit Iuda şi în Ierusalim pe unchiul lui numit Zedechia.

11 Acest Zedechia avea vârsta de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim unsprezece ani.

12 El a făcut ce este rău în relaţia cu Dumnezeul lui numit Iahve; şi nu s-a smerit în faţa profetului Ieremia care vorbea din partea lui Iahve.

13 S-a revoltat chiar împotriva regelui Nabucodonosor care îl pusese să jure pe Dumnezeu (că i se va subordona). S-a ambiţionat şi şi-a împietrit inima ca să nu se întoarcă la Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve.

14 Toţi conducătorii preoţilor şi poporul şi-au înmulţit şi ei păcatele, copiind în practicile lor obiceiurile idolatre ale popoarelor (din jurul lor). Astfel, ei au profanat casa lui Iahve pe care El o sfinţise la Ierusalim.

15 Dumnezeul strămoşilor lor numit Iahve Şi-a trimis mereu mesagerii la ei. El a procedat astfel pentru că Îi era milă de poporul Lui şi de sanctuarul Său.

16 Dar ei i-au ridiculizat pe mesagerii lui Dumnezeu, au desconsiderat cuvintele Lui şi au râs de profeţii trimişi de El – până când mânia lui Iahve faţă de poporul Lui a ajuns imposibil de anulat.

17 Iahve l-a adus împotriva lor pe regele caldeenilor. El le-a omorât tinerii cu sabia chiar în sanctuarul lor. Nu a avut milă nici de băieţii tineri, nici de fetele virgine, nici de bătrâni, nici de cei bolnavi. Iahve a făcut ca toţi să ajungă la discreţia acelui rege.

18 El a dus în Babilon toate vasele casei lui Dumnezeu – mari şi mici – împreună cu tezaurul casei Lui. Acelora le-a adăugat bogăţiile regelui (israelian) şi ale conducătorilor care fuseseră în slujba lui.

19 Au dat foc casei lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului, au dat foc tuturor palatelor şi au distrus toate vasele valoroase pe care le-au găsit acolo.

20 Regele a dus în captivitate la Babilon pe toţi cei care scăpaseră de sabie. Ei au devenit sclavii lui şi ai fiilor lui, până când regatul Persiei a ajuns să deţină controlul în zonă,

21 adică până când ţara (israelienilor) s-a bucurat de Sabatele ei, ca să se respecte astfel Cuvântul lui Iahve spus prin intermediul lui Ieremia. Tot timpul cât a rămas devastată, ţara s-a odihnit până când au expirat (cei) şaptezeci de ani.

22 Era primul an al guvernării lui Cirus – regele Persiei. Atunci, ca să se confirme cuvântul lui Iahve spus prin intermediul (profetu)lui Ieremia, Iahve a trezit spiritul lui Cirus – regele Persiei. Atunci el a ordonat să se anunţe oral şi prin intermediul scrisorilor, în tot regatul lui, următorul mesaj:

23 „Cirus, regele Persiei, vă spune: «Dumnezeul cerului care se numeşte Iahve – Cel care mi-a dat toate regatele pământului –, m-a desemnat să Îi construiesc o casă la Ierusalim, în teritoriul numit Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui numit Iahve, să fie cu el; şi voi, ceilalţi, permiteţi-i să plece (acolo)!»”