1

1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos conform dorinţei lui Dumnezeu, împreună cu fratele Timotei – pentru comunitatea lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia.

2 Vă urăm să beneficiaţi de har şi de pace (care provin) de la Dumnezeu – Tatăl nostru – şi de la Stăpânul Isus Cristos.

3 Să fie glorificat Dumnezeu – Tatăl Stăpânului nostru Isus Cristos – care este Părintele compasiunii şi Dumnezeul oricărei încurajări.

4 El este Cel care ne susţine în toate necazurile noastre; pentru ca astfel, în urma încurajării primite de la Dumnezeu, să îi putem încuraja şi noi pe alţii care sunt afectaţi de diferite necazuri.

5 Prin Cristos, în timp ce suportăm o multitudine de suferinţe pentru că Îl urmăm pe El, noi beneficiem din abundenţă şi de încurajare.

6 Dacă noi avem necazuri, acest lucru se întâmplă pentru încurajarea şi pentru salvarea voastră. Iar dacă suntem încurajaţi, este o ocazie ca să fiţi (şi voi) încurajaţi; şi acest fapt vă motivează să suportaţi aceleaşi suferinţe ca noi.

7 Speranţa noastră pentru voi este fermă. Facem această afirmaţie ştiind că dacă sunteţi parteneri cu noi în suferinţe, veţi beneficia împreună cu noi şi de încurajare.

8 Fraţilor, nu evităm să vă informăm despre necazul pe care l-am avut în Asia. Adversităţile pe care le-am suportat, au depăşit (teoretic) capacitatea noastră de supravieţuire. În consecinţă, credeam că vom muri.

9 Ajunseserăm la concluzia că suntem în situaţia celor condamnaţi la moarte. Şi s-a întâmplat aşa pentru ca să nu mai avem niciun motiv să ne bazăm pe noi, ci să ne încredem în Dumnezeu care poate să readucă la viaţă (chiar şi) pe cei care au murit.

10 El ne-a scăpat din acest pericol care ne ameninţa viaţa şi va continua să ne salveze de la moarte.

11 Voi personal ne veţi ajuta prin faptul că vă veţi ruga pentru noi; şi astfel, binele pe care ni-l veţi face prin aceste rugăciuni, va determina pe mulţi să mulţumească lui Dumnezeu pentru intervenţia Lui în favoarea noastră.

12 Conştiinţa ne spune că ne-am comportat în lume şi mai ales faţă de voi într-un mod demn de laudă atunci când am fost deschişi şi sinceri. Această atitudine nu provine de la înţelepciunea umană, ci am procedat astfel prin harul lui Dumnezeu.

13 Noi nu vă scriem altceva decât ce puteţi să înţelegeţi în urma citirii (acestei epistole); şi sper să înţelegeţi tot ce am vrut să vă comunic,

14 aşa cum deja aţi înţeles lucrurile pe care parţial vi le-am spus. Veţi înţelege că vă puteţi lăuda cu noi aşa cum şi noi ne putem lăuda cu voi în ziua când se va întoarce Stăpânul nostru Isus.

15 Având această certitudine, intenţionam iniţial să vin în vizită pe la voi, ca să beneficiaţi de o favoare suplimentară.

16 Îmi planificasem să vă vizitez în călătoria pe care urma să o fac în Macedonia; şi când reveneam de-acolo, urma să vin din nou pe la voi, ca să mă trimiteţi în Iudeea.

17 Eu nu am făcut acest plan fără să mă gândesc anticipat foarte bine (la implicaţiile lui). Se poate oare spune despre mine că iau decizii într-un mod lumesc – gata să spun „Da” şi apoi „Nu” cu privire la acelaşi lucru?

18 Aşa cum Dumnezeu Îşi respectă promisiunile, ce v-am spus nu va fi „Da” şi „Nu” în acelaşi timp.

19 Avem ca model pe Fiul lui Dumnezeu – Isus Cristos – despre care v-am predicat împreună cu Silvan şi cu Timotei. El nu spune „Da” şi apoi revine zicând „Nu”; ci tot ce promite, rămâne „Da”.

20 În Cristos sunt respectate toate promisiunile făcute de Dumnezeu. Acest fapt ne determină ca prin El să glorificăm pe Dumnezeu, spunând „Amin!”

21 El face ca atât noi cât şi voi să stăm fermi în Cristos; şi tot El este Cel care „ne-a uns”, instalându-ne în funcţia pe care ne-a dat-o.

22 Acest lucru s-a întâmplat prin acţiunea Spiritului în inimile noastre, care „ne-a (şi) sigilat”. El reprezintă garanţia pentru lucrurile pe care urmează să le primim.

23 Îl invoc pe Dumnezeu să fie ca un martor când afirm că am evitat să revin în Corint doar ca să vă protejez.

24 Acest fapt nu înseamnă că suntem stăpâni în ce priveşte credinţa voastră; pentru că sunteţi bine fundamentaţi în ea. Ci noi suntem parteneri, lucrând împreună cu voi pentru a vă produce bucurie.

2

1 Am decis deci să nu vă mai fac încă o vizită care v-ar fi produs întristare;

2 pentru că dacă v-aş fi afectat prin venirea mea, era absurd să mai pretind să primesc încurajare tocmai de la voi!

3 V-am scris astfel încât atunci când voi veni la voi, să nu fiu întristat tocmai de cei care ar fi trebuit să îmi producă bucurie. Şi sunt convins că bucuria mea este şi a voastră.

4 V-am scris fiind foarte afectat sentimental şi plângând; dar nu am intenţionat să vă întristez, ci am vrut să fiţi convinşi că am o mare dragoste pentru voi.

5 Dacă cineva a produs întristare, ea nu a avut efect doar faţă de mine, ci în primul rând faţă de voi, chiar dacă unii dintre voi nu au fost total afectaţi.

6 Pedeapsa pe care a primit-o acel om în urma deciziei celor mai mulţi, este suficientă.

7 Deci acum ar trebui să îl iertaţi şi să îl încurajaţi, ca să nu fie profund întristat în urma unui regret excesiv.

8 Să-i demonstraţi astfel că îl iubiţi.

9 Prin intermediul acestei epistole, testez ascultarea voastră faţă de mine şi verific dacă o practicaţi în toate aspectele.

10 Îl voi ierta şi eu pe cel iertat de voi. Şi ce am iertat – dacă am iertat ceva – a fost pentru binele vostru, înaintea lui Cristos,

11 ca să nu permitem lui Satan să profite de noi (în această situaţie); pentru că noi nu suntem în ignoranţă faţă de strategia lui.

12 Când am ajuns la Troa, Stăpânul îmi oferise o ocazie să predic despre Vestea Bună a lui Cristos.

13 Dar am fost neliniştit, pentru că nu îl găsisem pe fratele meu numit Titus. Astfel, i-am salutat pe cei de-acolo şi apoi am plecat în Macedonia.

14 Dar avem motive să Îi mulţumim lui Dumnezeu care ne conduce mereu – în Cristos – susţinându-ne în acţiuni care au un final bun. Oriunde mergem, prin prezenţa noastră, El răspândeşte aroma cunoaşterii Sale.

15 Lucrând pentru Dumnezeu, noi suntem ca un parfum care Îl reprezintă pe Cristos atât între cei care sunt salvaţi, cât şi între cei care sunt pierduţi.

16 Pentru cei care merg pe drumul distrugerii, mesajul nostru este cu „miros” de moarte; iar pentru cei care sunt salvaţi, el „miroase” a viaţă… Şi oare cine este capabil să îndeplinească această responsabilitate?

17 În comparaţie cu mulţi alţii, noi nu negociem atunci când este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu, ca să obţinem unele avantaje; ci, (fiind) în Cristos, vorbim cu sinceritate în prezenţa lui Dumnezeu, ca reprezentanţi ai Săi.

3

1 Am început oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie ca alţii de scrisori de acreditare pentru voi sau din partea voastră?

2 Voi personal reprezentaţi „scrisoarea” prin care putem fi recomandaţi. Ea este pusă în inimile noastre şi poate fi „citită” de toţi oamenii.

3 Voi vă prezentaţi ca o scrisoare de la Cristos şi sunteţi o demonstraţie a rezultatului muncii noastre. Nu este vorba despre o scrisoare realizată cu cerneală, ci este opera Spiritului Dumnezeului care este viu. Şi nu este nici ca acea inscripţie făcută pe tăbliţe de piatră, ci pe „tăbliţele de carne” reprezentând inimile omeneşti.

4 Prin Cristos, noi avem o fermă încredere în Dumnezeu, că aceasta este realitatea.

5 Nu vreau să pretind că mă gândesc la competenţa noastră şi să susţin că provine ceva (bun) din noi. Competenţa noastră vine de la (chemarea pe care ne-a făcut-o) Dumnezeu.

6 El este Cel care ne declară calificaţi pentru a fi slujitori ai noului legământ. Principiul funcţionării lui nu este litera, ci Spiritul; pentru că litera omoară, dar Spiritul oferă viaţă.

7 Literele de pe tăbliţele de piatră şi-au făcut apariţia într-o atmosferă de glorie, deşi în final au justificat moartea (celor care nu le-au respectat). Datorită acelei glorii, poporul Israel nu a putut să privească la faţa lui Moise, deşi ea avea o strălucire efemeră.

8 Dar acum, opera Spiritului este lansată într-o glorie mult mai mare!

9 Dacă ce a adus în final condamnarea a avut glorie, slujba care produce dreptatea are o glorie mult mai mare.

10 Şi gloria „operei” iniţiale a fost pierdută în favoarea aceleia care deţine acum o glorie superioară.

11 Dacă ce era efemer a venit cu glorie, cu atât mai multă glorie are ceva care rămâne pentru eternitate.

12 Deci pentru că avem această speranţă, noi lucrăm cu un mare curaj

13 şi nu procedăm ca Moise care şi-a acoperit faţa cu un voal ca să nu îi fie văzută de poporul Israel în timp ce strălucirea ei scădea în intensitate.

14 Totuşi, mintea lor a fost întunecată; pentru că până astăzi, când citesc scrierile vechiului legământ, pentru ei este ca şi cum acel voal încă nu a fost eliminat (de pe propria lor faţă). Şi de fapt, el este scos doar atunci când cineva este în Cristos.

15 Până în prezent, de fiecare dată când se citeşte din cărţile scrise de Moise, pe minţile lor este un „voal”.

16 Dar atunci când cineva se întoarce la Stăpân, „voalul” este eliminat.

17 În acest caz, „Stăpânul” este Spiritul (Sfânt). Şi acolo unde este Spiritul Stăpânului nostru, există libertate.

18 Noi nu avem faţa acoperită cu (nici) un voal; ci reflectăm gloria Stăpânului la fel ca o oglindă şi suntem transformaţi ca să devenim tot mai asemănători cu El. Astfel, prin ce face Spiritul Stăpânului în noi, Îi producem o glorie care este într-o continuă creştere.

4

1 Dumnezeu Şi-a manifestat mila faţă de noi şi ne-a încredinţat această slujbă. Aşa se explică de ce noi nu ne abandonăm misiunea.

2 Refuzând să folosim metode secrete şi ruşinoase, noi nu înşelăm pe nimeni şi nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu; ci ne recomandăm astfel oricărei conştiinţe omeneşti prin evidenţierea adevărului, în prezenţa lui Dumnezeu.

3 Şi (totuşi) dacă Vestea Bună pe care o proclamăm noi este neînţeleasă de unii oameni, înseamnă că ei fac parte dintre cei care sunt pe drumul care duce la distrugere.

4 „Dumnezeul” acestei lumi a întunecat mintea oamenilor necredincioşi. El nu le permite să vadă lumina adevărului pe care îl prezintă Vestea Bună. Această Veste vorbeşte despre gloria lui Cristos, Cel care este imaginea lui Dumnezeu.

5 Noi nu predicăm despre noi înşine, ci-L prezentăm pe Isus Cristos ca Stăpân; iar statutul nostru este acela de sclavi ai voştri pentru Isus.

6 Dumnezeu care a spus „Să strălucească lumina din întuneric!”, a luminat şi inimile noastre. Lumina pe care ne-a oferit-o provine din cunoaşterea gloriei Lui evidenţiată pe faţa lui Isus.

7 Dar noi păstrăm această comoară (ca cei care îşi pun lucrurile valoroase) în vase de pământ; şi demonstrăm că această uimitoare forţă nu provine de la noi, ci are ca sursă pe Dumnezeu.

8 Suportăm tot felul de adversităţi, dar nu suntem în situaţii critice; suntem surprinşi, dar nu disperaţi.

9 Deşi suntem persecutaţi, nu am fost şi abandonaţi. Am căzut la pământ, dar nu suntem distruşi.

10 Purtăm permanent moartea lui Isus în corpul nostru, pentru ca şi viaţa Lui să fie văzută în timp ce trăim în aceste corpuri.

11 Fac această afirmaţie având în vedere faptul că noi care suntem vii, din cauza lui Isus suntem permanent oferiţi morţii; şi acest lucru se întâmplă pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în corpul nostru muritor.

12 Astfel, în noi acţionează moartea, iar în voi lucrează viaţa.

13 Dar avem acelaşi spirit al credinţei conform textului care spune „Am crezut; şi în consecinţă, am vorbit.” Deci noi credem; şi datorită acestui fapt, vorbim.

14 Ştim că Acela care a înviat pe Stăpânul (nostru) Isus, ne va duce împreună cu voi în prezenţa Sa.

15 Toate aceste lucruri se întâmplă pentru voi, ca să producă (din partea voastră) o abundenţă de mulţumire pentru gloria lui Dumnezeu, atunci când harul va avea efect pentru mulţi oameni.

16 Astfel, noi nu abandonăm cursa descurajaţi; ci dacă în corpul nostru fizic suntem într-o permanentă degradare, omul interior se înnoieşte în fiecare zi.

17 Necazul nostru uşor (de suportat) şi care este doar temporar, ne pregăteşte o inestimabilă glorie eternă.

18 Interesul nostru nu este pentru lucrurile care se văd, ci pentru cele care nu se văd; pentru că cele vizibile sunt efemere, dar cele care nu se văd sunt eterne.

5

1 Ştim că dacă se distruge această „casă” reprezentată de corpul nostru în care locuim pe pământ, avem în cer la Dumnezeu o (altă) „clădire”. Ea este o „casă” eternă, la construcţia căreia nu au participat mâinile omului.

2 Atât timp cât existăm în acest „cort”, gemem şi dorim „să fim îmbrăcaţi” cu locuinţa noastră cerească.

3 Sperăm că atunci când „vom fi îmbrăcaţi”, nu se va constata că suntem goi.

4 Deci în timp ce trăim în acest „cort”, avem dificultăţi şi gemem. Nu dorim (doar) să fim „dezbrăcaţi” (de acest corp fizic), ci să fim (şi) „îmbrăcaţi” cu cel ceresc; pentru ca astfel, ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.

5 Iar Cel care a pregătit aceste lucruri, este Dumnezeu; şi El ne-a oferit Spiritul (Sfânt) ca pe o garanţie a lor.

6 Avem mereu curaj, ştiind că atât timp cât existăm aici în corpul nostru (fizic), suntem departe de Stăpân –

7 pentru că trăim prin credinţă, nu bazaţi pe ce vedem.

8 Avem (şi) curajul să ne exprimăm preferinţa pentru existenţa noastră departe de (acest) corp, ca să fim „acasă” la Stăpân.

9 Dar indiferent că trăim în corp sau că suntem acolo unde (ne) este Stăpânul, scopul nostru este să trăim într-un mod care Îi place Lui.

10 Toţi trebuie să ne prezentăm în faţa scaunului pe care va sta Cristos ca Judecător, pentru ca (astfel) fiecare să îşi primească recompensa pentru ce a făcut în timpul când trăia în corp(ul lui fizic) – atât pentru bine, cât şi pentru rău.

11 Deci cunoscând frica de Stăpân(ul nostru), noi încercăm să îi convingem pe alţii. Dumnezeu ne cunoaşte aşa cum sper că ne cunoaşteţi şi voi în conştiinţa voastră.

12 Nu ne recomandăm din nou în faţa voastră, ci vă oferim ocazia să vă lăudaţi cu noi; şi astfel să puteţi răspunde celor care se laudă cu ce este la exterior şi nu cu ce este în inimă.

13 Dacă suntem „nebuni”, am făcut acest lucru pentru Dumnezeu; şi dacă avem o minte care judecă lucrurile corect, atunci acest fapt este în avantajul vostru.

14 Dragostea lui Cristos este determinantă pentru noi. Suntem convinşi că dacă Unul singur a murit pentru toţi, rezultă că toţi au murit (odată cu El).

15 El a murit pentru toţi, astfel încât cei care trăiesc, să nu mai existe pentru interesele lor, ci să fie dedicaţi scopurilor Celui care a murit şi a înviat pentru ei.

16 Deci de acum încolo noi nu mai evaluăm pe nimeni din perspectivă omenească. Şi chiar dacă în trecut L-am privit pe Cristos în acest mod, acum nu mai procedăm astfel.

17 Dacă cineva este în Cristos, el este o nouă creaţie. Lucrurile vechi au trecut; şi toate au devenit ceva nou.

18 Dumnezeu este Autorul tuturor acestor transformări. El ne-a împăcat cu Sine prin Cristos şi ne-a dat misiunea de a-I sluji pe alţii în vederea împăcării lor cu El.

19 Slujindu-i, noi le predicăm spunând că Dumnezeu era în Cristos; şi prin (plata achitată de) Fiul Său, împăca lumea cu Sine. Iar când a făcut acest lucru, a decis să nu mai ia în considerare păcatele oamenilor. El ne-a încredinţat predicarea acestei împăcări.

20 Acum noi lucrăm ca ambasadori ai lui Cristos. Şi vorbind în numele Lui, vă rugăm să vă împăcaţi cu Dumnezeu. Consideraţi cuvintele noastre ca fiind ale lui Dumnezeu care vă îndeamnă astfel prin noi.

21 Dumnezeu L-a făcut păcat pe Cel care nu păcătuise niciodată; pentru ca prin El, noi să devenim acceptaţi conform standardului dreptăţii Sale.

6

1 Noi lucrăm împreună cu Dumnezeu; şi având acest statut (de parteneri ai Săi), vă îndemnăm să evitaţi acea atitudine care ar face inutil harul lui Dumnezeu pentru voi.

2 El spune: „Te-am ascultat la momentul oportun şi te-am ajutat în ziua când aveai nevoie să fii salvat.” Desigur, acel moment oportun este acum; şi acea zi a salvării este astăzi.

3 Pentru ca activitatea noastră să nu fie defăimată (de cineva), noi evităm să facem ceva care ar fi o dificultate pentru vreun om.

4 În acelaşi timp, rezistând necazurilor cu o mare răbdare, în diferitele complicaţii ale vieţii şi în situaţii dificile, ne comportăm ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu.

5 Astfel, suportăm bătăi, detenţie, revolte populare, munci extenuante, privare de somn şi lipsa hranei.

6 În acelaşi timp, demonstrăm puritate morală, înţelegere, răbdare dincolo de limita obişnuită, bunătate, (acţionând) prin (forţa care vine de la) Spiritul Sfânt şi manifestând o dragoste sinceră.

7 Ne confirmăm statutul de slujitori ai lui Dumnezeu şi prin faptul că prezentăm cuvântul adevărului prin autoritatea lui Dumnezeu, folosind dreptatea ca pe o armă de atac şi de apărare.

8 Acţionăm astfel atât în situaţii când ni se acordă onoare, cât şi atunci când suntem desconsideraţi. Continuăm să lucrăm, indiferent că primim laude sau critici pentru ce facem. Suntem calificaţi ca înşelători, deşi spunem adevărul.

9 În ciuda faptului că suntem bine cunoscuţi, am ajuns să fim trataţi ca nişte străini. Suntem văzuţi ca muribunzi, deşi (se poate constata că) trăim. Chiar dacă nu suntem omorâţi, oamenii ne privesc ca pe nişte pedepsiţi.

10 Ei se mai uită la noi ca la nişte întristaţi, deşi noi suntem permanent bucuroşi; ne consideră săraci şi totuşi noi îmbogăţim pe mulţi; privesc spre noi ca la nişte persoane care nu au nimic, deşi noi posedăm toate lucrurile.

11 Corintenilor, v-am vorbit fără să avem vreo reţinere. Inimile noastre s-au deschis faţă de voi.

12 Nu noi suntem cei care ne-am închis faţă de voi, ci voi v-aţi închis inimile faţă de noi.

13 Vă vorbesc ca unor copii (ai mei): urmaţi exemplul nostru, deschizându-vă inimile faţă de noi!

14 Nu vă asociaţi cu cei necredincioşi. Acest fel de asociere determină o totală incompatibilitate! Ce parteneriat poate exista între dreptate şi nedreptate? Sau ce au în comun lumina cu întunericul?

15 Pot lucra oare împreună Cristos şi Belial? Există compatibilitate între un credincios şi un necredincios?

16 Cum se poate împăca templul lui Dumnezeu cu idolii? Şi, de fapt, noi suntem templul Dumnezeului care este viu. Acest lucru a fost afirmat de El, când a spus: „Eu voi locui (în ei) şi voi umbla printre ei. Voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”

17 „Deci Iahve vă spune: «Ieşiţi dintre aceşti oameni şi separaţi-vă de ei. Nu vă mai atingeţi de ce este necurat; iar Eu vă voi accepta.

18 Voi fi Tatăl vostru, iar voi Îmi veţi fi fii şi fiice.» Acestea reprezintă cuvintele lui Iahve – ale Celui care este omnipotent.”

7

1 Dragii mei, având în vedere faptul că beneficiem de aceste promisiuni, să ne curăţăm de orice (păcat care) ne afectează negativ corpul şi spiritul; şi astfel, să ne ducem sfinţirea până la final(ul vieţii noastre pe acest pământ) trăind în reverenţă faţă de Dumnezeu.

2 Fiţi receptivi faţă de noi. Nu am făcut nimănui nicio nedreptate, nu am făcut rău nimănui şi nu am înşelat pe nimeni.

3 Nu fac această afirmaţie ca să vă condamn. Deja am spus că sunteţi acceptaţi în inimile noastre astfel încât putem muri şi trăi împreună cu voi.

4 Am o mare încredere în voi. Sunt chiar mândru de voi! Şi în ciuda tuturor necazurilor prin care trecem, sunt încurajat şi foarte fericit.

5 Când am ajuns în Macedonia, nu am avut posibilitatea să stăm liniştiţi; ci a trebuit să suportăm tot felul de adversităţi. Unele erau confruntări care veneau din exteriorul nostru, iar altele s-au manifestat sub forma tensiunilor interioare provocate de (anumite) temeri.

6 Dar Dumnezeu care consolează pe cei descurajaţi, ne-a oferit curaj prin venirea lui Titus.

7 Acest fapt s-a întâmplat nu doar prin apariţia lui, ci şi din cauza efectului pe care l-a produs relatarea lui despre voi. El ne-a spus despre voinţa voastră intensă, despre profundul vostru regret şi despre devotamentul pe care îl manifestaţi pentru mine. Am avut astfel un motiv suplimentar de bucurie.

8 Chiar dacă v-am întristat prin trimiterea epistolei mele, nu regret că am scris-o. Deşi iniţial am regretat scrierea ei, acum constat că ea v-a întristat doar pentru puţin timp.

9 Nu mă bucur pentru întristarea voastră, ci pentru că după ce aţi avut această reacţie, v-aţi schimbat (în bine) concepţia şi apoi comportamentul. Astfel, întristarea voastră a fost agreată (şi) de Dumnezeu; şi (constatăm că) nimeni nu a fost afectat negativ de noi.

10 Atunci când întristarea este aceea pe care o doreşte şi Dumnezeu, ea are ca rezultat schimbarea în bine a modului de gândire şi a comportamentului, fapt ce conduce la salvare. Nu există regrete pentru cine a trecut prin acest tip de întristare. Dar întristarea specifică lumii produce moarte.

11 Întristarea agreată de Dumnezeu pe care aţi experimentat-o, a produs în voi motivaţii intense şi devotament. Ea v-a adus dorinţa de a scăpa de vinovăţie. Astfel, voi aţi fost în acelaşi timp indignaţi şi aţi manifestat o mare dorinţă de a face ce este corect, acţionând cu teamă şi cu o mare pasiune! În tot ce aţi făcut, v-aţi demonstrat corectitudinea.

12 Eu nu v-am scris (epistola anterioară) din cauza celui care a făcut acea faptă rea sau din cauza celui care a suportat efectul acelui lucru rău; ci am vrut să vă demonstrăm astfel cât de mare este devotamentul nostru faţă de voi înaintea lui Dumnezeu.

13 Prin toate aceste lucruri (care s-au întâmplat), noi am fost încurajaţi şi ne-am bucurat şi mai mult atunci când am constatat satisfacţia lui Titus al cărui spirit a fost împrospătat de voi toţi.

14 Nu m-aţi făcut de ruşine în faţa lui când m-am lăudat cu voi. Ci s-a confirmat ce i-am spus despre voi, aşa cum tot ce v-am spus şi vouă a fost adevărat.

15 Astfel, dragostea lui pentru voi se consolidează atunci când îşi aminteşte că toţi aţi fost pregătiţi să îl ascultaţi după ce l-aţi primit cu respect şi cu reverenţă.

16 Mă bucur că pot să am o totală încredere în voi.

8

1 Fraţilor, dorim să vă informăm acum despre harul pe care ni l-a oferit Dumnezeu în comunităţile creştinilor din Macedonia.

2 Cei de-acolo au fost greu încercaţi prin necazurile pe care le-au suportat. Totuşi, nelimitata lor bucurie şi sărăcia extremă în care erau, au condus la o mare generozitate.

3 Vă asigur că au oferit benevol conform capacităţilor lor şi chiar dincolo de limitele acestora…

4 Ei ne-au rugat insistent să acceptăm ca să fie parteneri cu noi la harul de a contribui la ajutorarea sfinţilor.

5 Au acţionat în acest sens nu numai aşa cum speram, ci mai întâi s-au dedicat pe ei înşişi Stăpânului (nostru) şi apoi s-au dăruit nouă în conformitate cu dorinţa lui Dumnezeu.

6 Atunci l-am îndemnat pe Titus să continue aşa cum a început şi să finalizeze această acţiune a harului printre voi.

7 Constat că excelaţi în orice lucru: în credinţă, în vorbire, în cunoaştere, în dedicare totală şi în dragostea voastră pentru noi. În acelaşi mod (vă sugerez) să excelaţi şi în această acţiune a harului.

8 Nu fac o poruncă din această sugestie; ci doar folosesc exemplul entuziasmului altora, ca să testez autenticitatea dragostei voastre.

9 Voi cunoaşteţi harul Stăpânului nostru Isus Cristos. Deşi a fost bogat, El a devenit sărac pentru ca voi să vă îmbogăţiţi prin sărăcirea Lui.

10 Anul trecut aţi fost nu doar primii care aţi făcut donaţii, ci şi primii dintre cei care au dorit să facă acest lucru. Acum vă ofer un sfat pentru binele vostru:

11 finalizaţi ce aţi început să faceţi şi donaţi conform posibilităţilor, aşa cum aţi şi dorit.

12 Dacă există dorinţă, darul este primit având în vedere ce aveţi, nu ce nu aveţi.

13 Nu dorim ca altora să li se rezolve astfel problemele (materiale), în timp ce ele să apară între voi; ci intenţionăm să fie un echilibru între ei şi voi.

14 Surplusul de care beneficiaţi acum, va acoperi necesităţile lor; şi apoi, abundenţa lor va rezolva problemele voastre. Astfel se va realiza echilibrul (despre care am vorbit).

15 Acest lucru este în acord cu textul din Scriptură care spune: „Cel care adunase mult, nu a rămas cu ceva în plus; iar cel care strânsese puţin, avea suficient.”

16 Mulţumesc lui Dumnezeu pentru entuziasmul pe care l-a pus în inima lui Titus pentru voi. Aceasta este expresia dorinţei pe care o avem şi noi de a vă ajuta.

17 El nu vine la voi doar în urma rugăminţilor pe care i le-am făcut noi, ci decisese singur acest lucru determinat de propria lui pasiune.

18 Împreună cu el îl trimitem şi pe acest frate care este lăudat de toate comunităţile creştinilor pentru modul în care proclamă Vestea Bună.

19 În plus, el a fost desemnat de comunităţile creştinilor să fie partener cu noi în această călătorie cu scopul distribuirii ajutoarelor. Noi facem această acţiune pentru gloria Stăpânului şi ca o demonstraţie a bunăvoinţei noastre.

20 Lucrăm cu prudenţă, ca să nu provocăm vreo reclamaţie referitoare la modul în care administrăm această mare cantitate de ajutoare.

21 Intenţia noastră este să procedăm corect nu doar în raportul nostru cu Dumnezeu, ci şi în faţa oamenilor.

22 Împreună cu cei care distribuie ajutoarele, l-am trimis şi pe fratele pe care l-am testat în multe ocazii şi pe care l-am remarcat ca fiind un om dedicat. Dar acum, pasiunea lui în acest sens este mai mare ca oricând, pentru că are mare încredere în voi.

23 Referitor la Titus, vreau să ştiţi că este partenerul meu. El lucrează împreună cu mine pentru a vă ajuta. Iar despre ceilalţi fraţi ai noştri (care fac parte din acest grup), să ştiţi că sunt trimişi din partea comunităţilor de creştini. Ei au un motiv de laudă la adresa lui Cristos.

24 Oferiţi-le dovezi ale dragostei voastre şi demonstraţi-le, pentru comunităţile de creştini din care provin ei, că avem motive serioase să ne lăudăm cu voi.

9

1 Nu mai este cazul să vă scriu ceva (special) despre această acţiune de colectare a ajutoarelor pentru sfinţi.

2 Eu deja cunosc dedicarea voastră în acest sens; şi mă laud cu ea înaintea macedonenilor, spunându-le că Ahaia a fost pregătită (să ofere ajutor material) încă de anul trecut. Entuziasmul vostru i-a determinat pe foarte mulţi dintre ei să se implice în această acţiune.

3 Îi trimit pe fraţi la voi, pentru ca astfel, lauda noastră despre voi să nu poată fi infirmată, ci să vă demonstraţi disponibilitatea despre care le-am vorbit.

4 Având în vedere încrederea pe care o am în voi, dacă cei din Macedonia ar veni împreună cu mine la voi şi v-ar găsi nepregătiţi, am suporta o mare ruşine, la care, desigur, se adaugă şi ruşinea voastră.

5 Acesta este motivul trimiterii fraţilor la voi. Împreună cu ei voi veţi pregăti acest dar promis care va fi oferit nu cu reţinere, ci cu generozitate.

6 Să înţelegeţi că cine seamănă puţin, tot puţin va şi secera; iar cine seamănă mult, va avea abundenţă de recolte atunci când va secera.

7 Fiecare să procedeze aşa cum a decis în inima lui – deci să nu facă vreo donaţie cu regret şi nici din obligaţie; pentru că Dumnezeu iubeşte pe cel care dă (altuia) cu bucurie din bunurile lui.

8 Dumnezeu poate să vă dea din abundenţă orice fel de har, astfel încât având permanent lucrurile necesare, să faceţi cât mai multe fapte bune.

9 În Scriptură este scris: „El oferă cu generozitate din bunurile lui celor săraci. Dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.”

10 Cel care asigură semănătorului atât sămânţa necesară semănatului cât şi pâine pentru hrană, vă va da şi vă va înmulţi şi vouă această sămânţă, crescând „recolta” dreptăţii voastre.

11 Astfel veţi fi îmbogăţiţi din toate punctele de vedere, pentru a fi generoşi în orice situaţie. Iar în urma îndeplinirii misiunii în care suntem implicaţi noi, generozitatea voastră va determina apariţia mulţumirilor la adresa lui Dumnezeu.

12 Participarea voastră la aceste acte de caritate nu doar rezolvă problemele materiale ale sfinţilor, ci devine în acelaşi timp motivul multor mulţumiri aduse lui Dumnezeu.

13 Prin această acţiune de ajutorare a lor şi a altora, voi vă demonstraţi ascultarea pe care aţi declarat că o aveţi faţă de mesajul Veştii Bune a lui Cristos. Iar acest fapt îi va face (pe beneficiarii ajutoarelor) să Îl glorifice pe Dumnezeu.

14 Văzând marele har pe care vi l-a dat Dumnezeu, ei se vor ruga pentru voi şi vă vor iubi.

15 Lui Dumnezeu să I se acorde mulţumiri pentru inestimabilul Său dar.

10

1 Deci eu, Pavel, cel care sunt smerit când ajung între voi şi plin de curaj împotriva voastră când sunt departe, vă fac acum o rugăminte cu blândeţea şi răbdarea lui Cristos.

2 Doresc ca atunci când voi veni la voi, să nu mă obligaţi să recurg la acel curaj pentru a-i înfrunta pe cei care consideră că noi trăim conform standardelor lumii (necredincioase).

3 Deşi trăim în această lume, noi nu luptăm adoptând metodele ei.

4 Armele pe care le folosim noi în luptă, nu sunt specifice acestei lumi; ci ele provin de la Dumnezeu şi au un mare efect. Cu ele (suntem capabili să) dărâmăm „fortăreţele” (intelectuale).

5 Astfel, noi răsturnăm raţionamentele, dărâmăm orice obstacol care este pus în drumul cunoaşterii lui Dumnezeu şi determinăm orice gând să se conformeze ascultării de Cristos.

6 Atunci când ascultarea voastră va fi totală, vom fi pregătiţi să pedepsim orice neascultare.

7 Voi priviţi lucrurile în mod superficial. Dacă cineva se consideră ca aparţinând lui Cristos, să se mai gândească odată şi să îşi amintească de faptul că şi noi suntem tot ai Lui.

8 Iahve ne-a oferit autoritate (faţă de voi) nu pentru a vă ruina, ci pentru a contribui la edificarea voastră (spirituală). Chiar dacă m-aş lăuda puţin mai mult cu această autoritate, nu îmi va fi ruşine.

9 Dar mă voi abţine, pentru ca să nu par astfel ca unul care vă scrie ca să vă intimideze (de la distanţă).

10 Ştiu că despre mine se spune: „Epistolele lui conţin un mesaj autoritar şi dur; dar când este prezent, nu se comportă cu aceeaşi autoritate; şi vorbirea lui nu are nicio greutate!”

11 Cine afirmă aceste lucruri, ar trebui să înţeleagă că atunci când vom veni între voi, vom acţiona exact cum am scris în epistolă.

12 Desigur, noi nu avem curajul să ne comparăm cu cei care se recomandă singuri şi nici să ne includem în categoria lor. Prin faptul că se evaluează comparându-se unul cu altul, ei îşi demonstrează lipsa de înţelepciune.

13 Noi nu ne lăudăm decât vorbind despre acţiunile pe care le facem în limitele teritoriale pe care ni le-a stabilit Dumnezeu (pentru misiune); iar voi sunteţi incluşi între aceste limite.

14 Şi pentru că sunteţi chiar la frontiera acestui teritoriu, atunci când am venit la voi cu Vestea Bună a lui Cristos, noi nu am mers mai departe de zona voastră.

15 Deci nu ne lăudăm cu ce este dincolo de zona noastră de misiune. Acela este teritoriul în care se văd rezultatele muncii altuia. Sperăm doar ca aşa cum creşte credinţa voastră, să crească şi numărul acţiunilor noastre între voi în limitele capacităţilor de care beneficiem.

16 Intenţionăm ca astfel să proclamăm Vestea Bună şi în regiunile care sunt dincolo de voi, evitând pe acelea unde a lucrat altcineva înaintea noastră, ca să nu revendicăm rezultatele altuia ca fiind ale noastre.

17 Iar Scriptura spune: „Cel care se laudă, să se laude în (ce priveşte relaţia lui cu) Iahve!”

18 Va fi aprobat de Stăpân nu cel care se laudă singur, ci acela pe care îl laudă El.

11

1 Sper că veţi accepta puţină nebunie din partea mea; şi chiar vă rog să mă suportaţi!

2 Sunt gelos faţă de voi. Am o gelozie dumnezeiască, pentru că v-am logodit cu un bărbat în faţa căruia trebuie să vă prezint ca pe o fecioară curată; şi acel „bărbat” este Cristos.

3 Dar mi-e teamă să nu deviaţi de la dedicarea voastră curată şi sinceră faţă de Cristos. Acest lucru se poate întâmpla din momentul în care gândirea voastră va fi pervertită. Exact aşa s-a întâmplat cu Eva, atunci când şarpele şi-a folosit viclenia ca să o înşele (la nivelul minţii).

4 Vreau să spun că în cazul vostru, dacă vine cineva şi vă predică prezentându-vă un alt Isus decât Cel despre care v-am predicat noi, sunteţi foarte uşor dispuşi să îi acceptaţi mesajul ca fiind adevărat… La fel procedaţi cu cel care v-ar vorbi despre un alt spirit decât Cel pe care L-aţi primit; sau agreaţi pe acela care v-ar prezenta o altă „Veste Bună” decât cea pe care deja aţi primit-o.

5 Eu consider că nu există niciun motiv serios care să mă facă inferior celor care sunt numiţi „apostoli speciali”.

6 Chiar dacă nu am capacitatea de a comunica atât de bine ce ştiu, nu înseamnă că îmi lipseşte cunoaşterea. Şi v-am demonstrat acest lucru în toate felurile.

7 V-am predicat Vestea Bună a lui Dumnezeu fără să pretind o plată pentru predicarea mea. Oare am păcătuit atunci când m-am umilit astfel pentru ca voi să fiţi înălţaţi?

8 Am cerut altor comunităţi de credincioşi să se sacrifice plătindu-mă, ca să vă pot sluji fără să pretind vreo recompensă de la voi.

9 Iar când am fost între voi şi am avut nevoie de ceva, nu am solicitat ajutorul nimănui; pentru că de nevoile mele s-au ocupat fraţii care veniseră din Macedonia. Am evitat să vă fiu o povară; şi continui să procedez aşa pentru voi.

10 Exact cum este de evident că adevărul lui Cristos este în mine, vă asigur că nimeni nu mă va opri să mă laud cu acest lucru în toate zonele Ahaiei.

11 De ce? Oare pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie că vă iubesc!

12 Dar voi proceda în continuare la fel, ca să anulez orice posibilitate de laudă pentru cei care se compară cu noi în lucrurile pe care fac.

13 Vă vorbesc acum despre acei oameni care sunt nişte pseudo-apostoli. Ei îi înşală pe alţii, pretinzând că sunt apostoli ai lui Cristos.

14 Şi acest lucru nu trebuie să fie pentru noi o surpriză. Chiar şi Satan se deghizează într-un înger al luminii.

15 Deci nu este nimic anormal dacă servitorii lui se prezintă ca slujitori ai dreptăţii. Dar sfârşitul acestor oameni va fi adecvat faptelor lor.

16 Repet: nimeni să nu mă considere (că aş fi chiar) nebun. Sau acceptaţi-mă ca pe un nebun, ca să mă laud şi eu puţin!

17 Ce voi afirma în continuare lăudându-mă, nu este un lucru care mi-ar fi fost cerut de Stăpân să vi-l spun. Ci voi vorbi ca şi cum aş face-o din nebunie.

18 Având în vedere că mulţi se laudă cu meritele lor omeneşti, acceptaţi să procedez şi eu la fel,

19 pentru că voi oricum îi suportaţi pe nebuni, deşi sunteţi înţelepţi!

20 Voi suportaţi sclavia în care sunteţi exploataţi prin înşelăciune şi acceptaţi să fiţi bătuţi peste faţă de oameni aroganţi.

21 În legătură cu acest aspect, recunosc cu ruşine faptul că noi am fost slabi. Dar vorbind din perspectiva unui nebun, vă asigur că am curajul să mă laud şi eu cu orice lucru despre care ar vorbi cineva ca să se laude.

22 Astfel, dacă ei se laudă că sunt evrei, acelaşi lucru îl pot pretinde şi eu, pentru că sunt chiar evreu! Spun ei că sunt israelieni? Atunci şi eu sunt! Pretind ei că sunt descendenţii lui Avraam? Aceeaşi pretenţie o am şi eu!

23 Sunt ei slujitori ai lui Cristos (desigur, exagerez)? Atunci eu slujesc Lui chiar mai mult decât ei! De fapt, eu am muncit mult mai mult, făcând un mare efort. Am ajuns de mai multe ori în închisoare. Am fost biciuit mult mai sever; şi de multe ori am ajuns în pericol de moarte.

24 De cinci ori am fost pedepsit de iudei cu patruzeci de lovituri fără una.

25 De trei ori am fost bătut cu nuiele. O dată am fost lovit cu pietre. De trei ori am naufragiat şi am stat o zi şi o noapte în mijlocul mării.

26 În multele mele călătorii, am fost în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole cauzate de oamenii din poporul meu şi în pericole din cauza celorlalte naţiuni. Acestea au apărut atât în oraşe, cât şi în afara lor, în zona de deşert. Am mai fost în pericole pe mare şi în pericole între fraţii falşi.

27 Muncind foarte greu, de multe ori nici nu am putut să dorm. Am fost flămând şi însetat. Am fost în multe situaţii când mi s-a terminat hrana. Am suportat frigul, neavând haine corespunzătoare.

28 Şi dincolo de toate acestea, sunt preocupat în fiecare zi de situaţia tuturor comunităţilor creştinilor.

29 Cine se consideră slab, are în mine un concurent şi în acest domeniu! Păcătuieşte cineva fără să mă afecteze şi pe mine acest lucru?

30 Dacă trebuie să mă laud, atunci mă voi lăuda cu acele lucruri care evidenţiază punctele mele slabe.

31 Dumnezeu – Tatăl Stăpânului (nostru) Isus – care este lăudat pentru eternitate, ştie că nu mint.

32 Când am fost în Damasc, guvernatorul regelui Areta păzea oraşul ca să mă aresteze.

33 Dar printr-o fereastră care era făcută în zid, am fost coborât în exteriorul lui, într-un coş; şi aşa am scăpat de ei…

12

1 Trebuie să mă (mai) laud, deşi nu câştig nimic din această laudă. Mă voi referi la viziunile şi la revelaţiile pe care mi le-a oferit Stăpânul.

2 Cunosc un om (care este) în Cristos. Cu paisprezece ani în urmă, el a fost răpit până la al treilea cer; şi dacă a făcut această deplasare împreună cu partea lui fizică sau fără ea – numai Dumnezeu ştie exact; eu nu ştiu.

3 Totuşi sunt convins că acest om despre care numai Dumnezeu ştie dacă a mers acolo cu corpul lui sau fără el,

4 a fost răpit (şi dus) în Rai, unde a auzit vorbindu-se despre lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte omeneşti şi despre care nu îi este permis omului să vorbească.

5 Acesta este omul cu care mă voi lăuda! Dar când mă refer la mine, nu mă pot lăuda decât cu punctele mele slabe.

6 Deci dacă mă voi lăuda, nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul. Totuşi, nu mă voi lăuda astfel, pentru ca nimeni să nu Îşi facă despre mine vreo părere care să nu corespundă cu faptele şi cu vorbele mele.

7 Şi ca să nu fiu afectat de mândrie şi să devin arogant din cauza acestor revelaţii speciale, mi s-a dat un „spin” în carnea corpului meu. El este un mesager al lui Satan.

8 Până acum, L-am rugat pe Stăpân de trei ori să mi-l ia;

9 dar El mi-a spus: „Harul meu îţi este suficient; pentru că forţa Mea este perfect evidenţiată tocmai în situaţii în care omul are forţe foarte reduse.” Deci voi fi mult mai fericit să mă laud cu punctele mele slabe; pentru ca forţa lui Cristos să rămână în mine.

10 Acesta este motivul pentru care eu mă bucur să fiu slab, să fiu insultat şi să am dificultăţi pentru (că-L slujesc pe) Cristos. De fapt, eu am forţă tocmai datorită acestor „puncte slabe”.

11 Am ajuns (să vorbesc ca un) nebun. Voi m-aţi determinat. Şi de fapt, ar fi fost normal ca voi să mă fi lăudat, chiar dacă sunt inferior acestor „apostoli speciali”.

12 Voi aţi putut vedea dovezile care atestă că cineva este apostol. Mă refer la minuni şi fapte supranaturale care au fost făcute (prin mine) cu toată răbdarea în mijlocul vostru.

13 V-aţi considerat oare inferiori celorlalte comunităţi de creştini doar pentru că am decis să nu vă îngreunez cu sarcina de a mă întreţine (material)? Iertaţi-mi această nedreptate!

14 Sunt pregătit să vin la voi a treia oară; şi (nici de această dată) nu voi fi o povară pentru voi; pentru că eu nu aspir la bunurile voastre materiale, ci vă doresc pe voi! De fapt, nici nu este normal ca nişte copii să strângă lucruri pentru părinţii lor; ci părinţii sunt datori să procedeze aşa pentru copiii lor!

15 Voi fi fericit să cheltuiesc tot ce am şi mă voi oferi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Oare voi fi iubit mai puţin pentru că vă iubesc mai mult?!

16 Accept să se întâmple chiar şi aşa! Dar se poate spune despre mine că sunt un om perfid; şi că astfel, v-am prins într-o capcană.

17 Dar oare v-am exploatat folosindu-mă de vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?

18 L-am rugat pe Titus să vină la voi şi l-am trimis (şi) pe acest frate cu el. Oare v-a exploatat Titus? Nu! Ştiţi că acţiunile şi comportamentul (lui) au fost la fel ca ale noastre.

19 Acum credeţi oare că ne apărăm astfel în faţa voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos. Dragii mei, toate lucrurile pe care le facem, sunt pentru edificarea voastră (spirituală)!

20 Mă tem să nu vă găsesc la revenirea mea aşa cum nu aţi dori să fiţi surprinşi; şi în acelaşi timp, riscaţi să vă tratez altfel decât v-aţi dori. Vreau să spun că există posibilitatea să găsesc între voi certuri, gelozie, mânie, dezbinări între diferite grupuri, calomnii, bârfe, aroganţă şi dezordine.

21 Mă tem că atunci când voi veni la voi, Dumnezeu mă va smeri şi voi fi determinat să plâng pe cei care au păcătuit în trecut. Mă refer la cei care în loc să se pocăiască de păcatele care îi murdăriseră, au continuat să trăiască în imoralitate sexuală şi în faptele depravării lor…

13

1 Aceasta este a treia oară când vin la voi. Orice afirmaţie trebuie să fie susţinută în baza declaraţiilor făcute de doi sau trei martori.

2 Aşa cum v-am spus atunci când am fost la voi a doua oară, fac o avertizare şi acum când sunt încă departe de voi. Mă adresez anticipat celor care au păcătuit în trecut şi tuturor celorlalţi. Să ştiţi că atunci când voi veni, nu voi absolvi pe nimeni de răspunderea pentru păcatele lui!

3 Voi proceda astfel având în vedere (şi faptul) că voi doriţi să vi se demonstreze că vorbeşte Cristos prin mine. El nu este fără autoritate între voi, ci dimpotrivă;

4 pentru că a suferit crucificarea într-o stare (fizică) de epuizare, dar acum trăieşte prin intervenţia forţei lui Dumnezeu! Este adevărat că noi suntem fără forţă, deşi suntem în El; dar vom trăi împreună cu El pentru voi, prin energia care vine de la Dumnezeu.

5 Verificaţi-vă personal, ca să vedeţi dacă sunteţi în credinţă. Faceţi astfel un test prin care să vă autoverificaţi. Oare nu realizaţi faptul că Isus Cristos este în voi? Şi totuşi, dacă sunteţi descalificaţi, există posibilitatea să nu Îl (mai) aveţi în voi…

6 Sper că veţi recunoaşte în noi nişte oameni care nu sunt descalificaţi.

7 Noi ne rugăm lui Dumnezeu cerându-I să nu faceţi nimic rău. Dar nu procedăm aşa doar ca să ne demonstrăm calificarea noastră, ci pentru ca voi să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am fi suspecţi de descalificare!

8 Noi nu putem face nimic împotriva adevărului, ci lucrăm numai în favoarea lui.

9 Ne bucurăm atunci când noi nu avem forţă, iar voi beneficiaţi de ea. Şi ne rugăm pentru maturizarea voastră.

10 Acesta este motivul pentru care vă scriu aceste lucruri cât timp sunt încă departe de voi. Vreau ca atunci când voi fi cu voi, să nu am duritate în comportamentul meu; ci să îmi folosesc autoritatea pe care mi-a dat-o Stăpânul nu pentru dărâmare, ci pentru edificare (spirituală).

11 Acum, fraţilor, vă salut şi vă doresc sănătate. Maturizaţi-vă. Încurajaţi-vă unul pe altul. Promovaţi acelaşi mod de gândire. Trăiţi în armonie; iar Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.

12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă.

13 Vă salută toţi sfinţii.

14 Vă dorim ca harul Stăpânului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu, iar parteneriatul realizat de Spiritul Sfânt să fie cu voi cu toţi.