1 Regele David îmbătrânise şi avansase în vârstă. Deşi îl acopereau cu pături, nu se putea încălzi.
2 Slujitorii lui i-au zis: „Permite-ne să căutăm pentru stăpânul nostru – pentru rege – o tânără fecioară, care să fie la dispoziţia lui şi să îl servească. Ea să se culce la pieptul tău; şi astfel, regele – stăpânul nostru – se va încălzi.”
3 Ei au căutat în tot teritoriul (poporu)lui (numit) Israel o tânără frumoasă; şi au găsit-o pe Abişag din Şunem. Apoi au adus-o la rege.
4 Tânăra era foarte frumoasă. Ea a devenit servitoarea regelui; şi a avut grijă de el. Dar regele nu a cunoscut-o intim.
5 Adonia – fiul Haghitei – s-a manifestat arogant şi a zis: „Eu voi deveni rege (în locul tatălui meu)!” El şi-a pregătit un car şi călăreţi. Avea cincizeci de bărbaţi care alergau înaintea lui.
6 Tatăl lui nu îi făcuse niciodată reproşuri zicându-i: „De ce ai procedat astfel?” Adonia se născuse după Absalom. Era şi el un bărbat foarte frumos.
7 A vorbit cu Ioab – fiul Ţeruiei – şi cu preotul Abiatar. Aceştia l-au susţinut pe Adonia în tentativa lui.
8 Dar preotul Ţadoc, Benaia – fiul lui Iehoiada –, profetul Natan, Şimei, Rei şi luptătorii remarcabili ai lui David, nu s-au aliat cu Adonia.
9 El a tăiat oi, vite şi viţei îngrăşaţi lângă Piatra lui Zohelet care este în apropiere de En-Roghel. Adonia i-a invitat pe toţi fraţii lui care erau fiii regelui şi pe toţi bărbaţii din teritoriile numite Iuda care erau dintre slujitorii regelui.
10 Dar nu i-a invitat pe profetul Natan, pe Benaia, pe luptători şi pe Solomon – fratele lui.
11 Natan i-a spus mamei lui Solomon numită Batşeba: „N-ai auzit că Adonia – fiul Haghitei – s-a declarat rege? Şi stăpânul nostru – David – nu ştie nimic despre acest lucru!
12 Deci permite-mi să îţi spun cum să vă salvaţi viaţa: atât tu cât şi fiul tău, Solomon.
13 Du-te, intră la regele David şi spune-i: «Stăpâne – regele meu –, oare nu i-ai jurat tu personal slujitoarei tale că Solomon – fiul meu – va guverna după tine şi că el va stea pe tron? Atunci de ce guvernează Adonia?»
14 În timp ce vei vorbi acolo cu regele, eu personal voi veni în urma ta; şi voi susţine cuvintele tale.”
15 Batşeba s-a dus în camera regelui. David era foarte bătrân; şi îl îngrijea Abişag din Şunem.
16 Batşeba s-a aplecat şi s-a închinat înaintea regelui. Regele a întrebat: „Ce doreşti?”
17 Ea a răspuns: „Stăpânul meu, tu personal ai jurat slujitoarei tale pe Dumnezeul tău care se numeşte Iahve, spunând: «Solomon – fiul tău – va fi rege. El este cel care va guverna (poporul israelian) după ce nu voi mai fi eu!»
18 Totuşi, acum guvernează Adonia; iar stăpânul meu – regele – nici nu ştie acest lucru!
19 El a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi multe oi. I-a invitat pe toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab – conducătorul armatei. Dar nu l-a invitat pe slujitorul tău – pe Solomon!
20 Acum, să ştii rege – stăpânul meu – că ochii întregului Israel privesc atenţi spre tine, ca să le spui cine va urma să guverneze ţara după ce regele – stăpânul meu – nu va mai fi.
21 Altfel, atunci când stăpânul meu – regele – se va culca lângă părinţii lui, eu şi fiul meu Solomon vom fi consideraţi vinovaţi!”
22 În timp ce vorbea ea cu regele, a venit şi profetul Natan.
23 L-au anunţat pe rege despre venirea profetului Natan. El s-a prezentat înaintea regelui şi s-a aplecat cu faţa spre pământ înaintea lui.
24 Natan a zis: „Stăpâne – regele meu –, oare ai spus tu că Adonia va guverna după tine şi că el va sta pe tronul tău?
25 Vorbesc astfel pentru că el a plecat astăzi, a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi un mare număr de oi. I-a invitat acolo pe toţi fiii regelui, pe conducătorii armatei şi pe preotul Abiatar. Chiar acum ei mănâncă şi beau în compania lui; şi strigă: «Să trăiască regele Adonia!»
26 Şi totuşi, pe mine – slujitorul tău –, pe preotul Ţadoc, pe Benaia – fiul lui Iehoiada – şi pe Solomon – slujitorul tău – nu ne-a invitat!
27 Oare din porunca stăpânului meu – a regelui – s-a făcut acest lucru? Oare să fi decis cine va sta pe tronul stăpânului meu – regele – după el, fără să fi anunţat pe slujitorul tău?”
28 Regele David a zis: „Chemaţi-o pe Batşeba!” Ea a intrat şi s-a prezentat înaintea regelui.
29 Regele a jurat zicând: „Jur pe Iahve care este viu şi care m-a scăpat din fiecare necaz,
30 că voi face astăzi aşa cum ţi-am jurat pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve, când am zis: «Solomon – fiul tău – va guverna după mine; el va sta pe tron în locul meu.»!”
31 Batşeba s-a aplecat cu faţa spre pământ şi s-a închinat înaintea regelui. Apoi a zis: „Să trăiască etern stăpânul meu, regele David!”
32 Apoi regele David a zis: „Chemaţi-i pe preotul Ţadoc, pe profetul Natan şi pe Benaia – fiul lui Iehoiada!” Ei au venit în faţa regelui;
33 iar el le-a poruncit: „Mergeţi împreună cu slujitorii stăpânului vostru, puneţi-l pe fiul meu – pe Solomon – să călărească pe catârul meu; şi duceţi-l la Ghihon.
34 Acolo, preotul Ţadoc şi profetul Natan să îl ungă (cu ulei) ca rege al întregului teritoriu locuit de urmaşii lui Israel. Să sunaţi din goarnă şi să strigaţi: «Să trăiască regele Solomon!»
35 Apoi să mergeţi după el. Solomon să vină şi să se urce pe tronul meu, ca o confirmare a faptului că el va guverna ţara în locul meu; pentru că la el m-am gândit să fie conducător pentru (cei din teritoriul numit) Israel şi pentru (cei din teritoriul numit) Iuda!”
36 Benaia – fiul lui Iehoiada – i-a răspuns regelui astfel: „Amin! Aşa să decidă Iahve – Dumnezeul stăpânului meu care (încă) este rege!
37 Cum a fost Iahve cu stăpânul meu – care este rege –, la fel să fie şi cu Solomon; şi să îi înalţe tronul mai sus decât acela al stăpânului meu – regele David!”
38 Preotul Ţadoc, profetul Natan, Benaia – fiul lui Iehoiada –, cheretiţii şi peletiţii s-au dus şi l-au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui David. Apoi au mers împreună cu el la Ghihon.
39 Preotul Ţadoc a luat cornul cu ulei din Cort şi l-a uns pe Solomon. Apoi au sunat din goarnă; şi tot poporul a strigat: „Să trăiască regele Solomon!”
40 Tot poporul s-a dus după el, cântând din fluiere şi bucurându-se foarte mult, astfel încât se cutremura pământul când strigau ei.
41 Adonia şi toţi oaspeţii care erau cu el, au auzit poporul strigând. Atunci ei au încetat să mai mănânce. Ioab a auzit sunetul goarnei; şi a întrebat: „De ce se aude acest zgomot în oraş?”
42 În timp ce vorbea el, a venit Ionatan – fiul preotului Abiatar. Adonia i-a zis: „Vino; pentru că tu eşti un om capabil; şi aduci veşti bune!”
43 Ionatan i-a răspuns: „În niciun caz, ele nu sunt bune! Stăpânul nostru – regele David – l-a desemnat ca rege pe Solomon!
44 Regele i-a trimis cu el pe preotul Ţadoc, pe profetul Natan, pe Benaia – fiul lui Iehoiada –, pe cheretiţi şi pe peletiţi. Aceştia l-au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui.
45 Preotul Ţadoc şi profetul Natan au mers cu el în localitatea Ghihon şi l-au uns ca rege! Apoi au plecat de acolo bucuroşi; iar populaţia oraşului este plină de entuziasm. Aşa se explică zgomotul pe care l-aţi auzit.
46 Apoi Solomon s-a aşezat pe tronul pe care stă numai regele.
47 Slujitorii regelui au venit să îl binecuvânteze pe stăpânul nostru – pe regele David – şi au zis: «Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai renumit decât numele tău; şi să îi înalţe tronul mai sus decât tronul tău!» Apoi regele s-a închinat în patul lui.
48 David a mai zis: «Să fie binecuvântat Iahve – Dumnezeul lui Israel – Cel care mi-a dat astăzi un urmaş care să stea pe tronul meu şi pe care să îl văd cu ochii mei!»”
49 Toţi oaspeţii care erau cu Adonia, au început să tremure. S-au ridicat; şi fiecare a plecat unde a vrut.
50 Lui Adonia i-a fost frică de Solomon. S-a ridicat din locul în care era, s-a dus la cort(ul religiei mozaice) şi s-a prins de „coarnele” altarului.
51 Solomon a fost anunţat că Adonia se teme de el şi că se ţine de coarnele altarului, zicând: „Să-mi jure regele Solomon astăzi că nu îl va omorî pe slujitorul lui cu sabia!”
52 Solomon a răspuns: „Dacă este un om corect, niciun fir de păr nu îi va cădea la pământ; dar, dacă se va constata că există răutate în el, va muri!”
53 Regele Solomon şi-a trimis oamenii ca să îl aducă de la altar. Adonia a venit şi s-a închinat înaintea regelui Solomon, care i-a zis: „Du-te acasă!”
1 Cu puţin timp înainte de moartea lui, David l-a chemat pe fiul lui numit Solomon; şi i-a zis:
2 „Eu merg pe drumul pe care merg toţi oamenii. Încurajează-te şi fi om!
3 Ai grijă să respecţi învăţăturile Dumnezeului tău numit Iahve, promovând metodele Lui şi respectându-I legile, poruncile, deciziile şi cerinţele Lui – aşa cum este scris în legea lui Moise – ca să prosperi în tot ce vei face şi oriunde vei merge;
4 Astfel, Iahve Îşi va respecta promisiunea pe care mi-a făcut-o atunci când a zis: «Dacă fiii tăi vor fi atenţi la comportamentul lor, trăind corect înaintea Mea din toată inima lor şi cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să ocupe tronul lui Israel.»
5 Tu ştii ce mi-a făcut Ioab – fiul Ţeruiei – şi ce le-a făcut celor doi conducători ai armatelor lui Israel: lui Abner – fiul lui Ner – şi lui Amasa – fiul lui Ieter. El i-a omorât! A vărsat sânge ca în timp de război, deşi era o perioadă de pace; şi a pus astfel sângele de război pe teaca de la centură şi pe sandalele pe care le purta.
6 Procedează cu el conform înţelepciunii tale; dar să nu permiţi ca părul lui alb să coboare liniştit în locuinţa morţilor!
7 Să manifeşti bunătate faţă de fiii ghiladitului Barzilai. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta; pentru că au stat lângă mine şi m-au susţinut atunci când fugeam de fratele tău, de Absalom.
8 Îl ai cu tine pe Şimei – fiul lui Ghera – acel beniamit din Bahurim. El a pronunţat blesteme dure împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanaiim; dar când a venit în întâmpinarea mea la Iordan, i-am jurat pe Iahve că nu îl voi omorî cu sabia.
9 Totuşi, tu să nu îl laşi nepedepsit; pentru că eşti un om înţelept şi vei şti ce să îi faci. Să îi cobori părul alb amestecat cu sânge în locuinţa morţilor!”
10 Apoi David s-a culcat alături de părinţii lui; şi a fost înmormântat în „Oraşul lui David”.
11 El guvernase poporul Israel o perioadă de patruzeci de ani. La Hebron a guvernat şapte ani, iar la Ierusalim a guvernat treizeci şi trei de ani.
12 Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui lui – David; şi guvernarea lui s-a consolidat foarte mult.
13 Adonia – fiul Haghitei – a venit la Batşeba care era mama lui Solomon. Ea l-a întrebat: „Vii cu (gânduri de) pace?” El a răspuns: „Da, cu (gânduri de) pace!”
14 Apoi a adăugat: „Doresc să îţi spun ceva.” Ea i-a zis: „Spune!”
15 Şi el i-a spus: „Ştii că guvernarea era a mea şi că tot Israelul se aştepta ca eu să îl guvernez. Dar guvernarea i-a revenit fratelui meu; pentru că i-a dat-o Iahve.
16 Acum, doresc să te rog ceva. Nu mă refuza!” Ea i-a zis: „Vorbeşte!”
17 El a zis: „Te rog să ceri regelui Solomon ca Abişag din Şunem să îmi fie dată ca soţie; fiindcă ştiu că nu te va refuza.”
18 Batşeba a răspuns: „Bine. Mă voi duce la rege să vorbesc pentru tine.”
19 Batşeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat să o întâmpine. S-a aplecat înaintea ei şi apoi s-a aşezat pe tron. El a ordonat să se aducă un tron şi pentru mama lui; iar ea i s-a aşezat la dreapta.
20 Apoi a zis: „Te voi ruga ceva. Şi doresc să nu mă refuzi!” Regele i-a răspuns: „Vorbeşte, mamă; pentru că nu te voi refuza.”
21 Ea i-a făcut următoarea cerere: „Aş vrea ca Abişag din Şunem să îi fie dată ca soţie fratelui tău – lui Adonia”
22 Regele Solomon i-a răspuns mamei lui: „De ce o ceri doar pe Abişag din Şunem pentru Adonia? Cere şi guvernarea pentru el; pentru că este fratele meu mai în vârstă decât mine! Cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab – fiul Ţeruiei!”
23 Atunci regele Solomon a jurat pe Iahve, zicând: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea Lui, dacă aceste cuvinte nu îl vor costa viaţa pe Adonia!
24 Jur pe Iahve care este viu, care m-a ajutat să stau pe tronul tatălui meu – David – şi care mi-a făcut o familie exact cum a promis, că Adonia va muri astăzi!”
25 Regele Solomon l-a trimis pe Benaia – fiul lui Iehoiada – să îl omoare pe Adonia. Şi astfel a murit Adonia.
26 Apoi regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietăţile tale de la Anatot; pentru că meriţi să mori. Totuşi, nu te voi omorî astăzi; pentru că ai transportat Cufărul lui Iahve – a Celui care este Stăpânul (lumii) – în vremea tatălui meu – David; şi pentru că ai suportat şi tu tot ce a venit în viaţa tatălui meu.”
27 Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al lui Iahve. El a făcut să se întâmple exact cum spusese Iahve la Şilo despre familia lui Eli.
28 Când a primit vestea despre moartea lui Adonia, Ioab care fusese aliatul lui – deşi nu susţinuse pe Absalom – a fugit la cortul lui Iahve; şi s-a prins de „coarnele” altarului.
29 Regele Solomon a fost anunţat că Ioab a fugit la cortul lui Iahve şi că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia – fiul lui Iehoiada – căruia i-a ordonat: „Du-te şi omoară-l!”
30 Benaia s-a dus la cortul lui Iahve şi i-a zis lui Ioab: „Regele a poruncit să vii afară!” Ioab a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici!” Benaia s-a întors la rege şi i-a spus cuvintele lui Ioab.
31 Regele i-a ordonat: „Fă-i exact cum a cerut. Omoară-l; apoi înmormântează-l şi îndepărtează astfel de peste mine şi de peste familia tatălui meu sângele nevinovat pe care l-a vărsat Ioab!
32 Iahve îl va pedepsi pentru sângele vărsat; pentru că i-a lovit pe cei doi bărbaţi care erau mai corecţi şi mai buni decât el. I-a omorât cu sabia pe Abner – fiul lui Ner –, conducătorul armatei lui Israel şi pe Amasa – fiul lui Ieter –, conducătorul armatei lui Iuda, fără ca tatăl meu – David – să ştie acest lucru.
33 Pentru vărsarea sângelui acestora să fie vinovat Ioab şi urmaşii lui pentru totdeauna. Dar pentru David, pentru urmaşul lui, pentru familia acestuia şi pentru tronul lui, să vină pace mereu de la Iahve.”
34 Atunci Benaia – fiul lui Iehoiada – s-a dus, l-a lovit pe Ioab şi l-a omorât. Apoi a fost înmormântat în terenul lui din deşert.
35 Regele l-a desemnat pe Benaia – fiul lui Iehoiada – în funcţia de conducător al armatei în locul lui Ioab; iar pe preotul Ţadoc l-a pus în locul lui Abiatar.
36 Apoi regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Construieşte-ţi o casă în Ierusalim şi locuieşte acolo; dar să nu pleci în altă parte!
37 Fii sigur că în ziua în care vei pleca şi vei trece prin valea pârâului Chidron, vei muri. Atunci doar tu vei fi vinovat de vărsarea sângelui tău!”
38 Şimei i-a răspuns: „Bine. Slujitorul tău va proceda exact cum a zis stăpânul meu, regele!”
39 Dar după trei ani, doi dintre slujitorii lui Şimei au fugit la Achiş – fiul lui Maaca – regele Gatului. Şimei a fost anunţat: „Să ştii că slujitorii tăi sunt în localitatea Gat!”
40 Atunci Şimei şi-a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Achiş – în localitatea Gat – ca să îşi caute slujitorii. Şimei a ajuns acolo şi şi-a adus slujitorii înapoi din Gat.
41 Solomon a aflat că Şimei a plecat din Ierusalim în Gat şi că s-a întors de-acolo.
42 Atunci regele l-a chemat pe Şimei; şi apoi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Iahve şi nu te-am avertizat că în mod cert vei muri în ziua în care vei ieşi din Ierusalim ca să pleci în altă parte? Şi nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Mă voi conforma acestei porunci!»?
43 De ce nu ţi-ai respectat jurământul făcut (în faţa) lui Iahve şi nu te-ai conformat poruncii pe care ţi-am dat-o?”
44 Regele i-a mai zis lui Şimei: „Tu ştii în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu – lui David. Acum Iahve a întors răutatea ta împotriva capului tău!
45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi apărat înaintea lui Iahve pentru totdeauna.”
46 Apoi regele i-a poruncit lui Benaia – fiul lui Iehoiada – să îl omoare. El a venit, l-a lovit pe Şimei şi l-a omorât. Astfel, guvernarea lui Solomon se consolida din ce în ce mai mult.
1 Solomon a devenit rudă a faraonului. El a luat-o ca soţie pe fiica monarhului Egiptului; şi a adus-o în „Oraşul lui David” până când a terminat construirea palatului, a casei lui Iahve şi a zidului din jurul Ierusalimului.
2 Poporul încă mai oferea sacrificii pe locuri înalte, pentru că nu fusese construită o casă pentru numele lui Iahve.
3 Solomon Îl iubea pe Iahve şi respecta deciziile tatălui lui numit David; dar aducea sacrificii şi ardea tămâie pe înălţimi.
4 Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă (lui Iahve) sacrificii, pentru că acolo era cea mai renumită înălţime. El a adus pe acel altar o mie de arderi integrale.
5 Iahve i S-a revelat lui Solomon la Ghivon noaptea într-un vis; şi i-a zis: „Cere-Mi orice vrei să îţi ofer!”
6 Solomon a răspuns: „Tu ai fost foarte binevoitor cu sclavul Tău numit David – tatăl meu – pentru că el a umblat înaintea Ta cu seriozitate, în dreptate şi având o inimă curată. Ţi-ai manifestat această mare bunătate faţă de el şi i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul lui.
7 Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai confirmat ca rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Dar eu sunt tânăr şi nu am multă experienţă în ce priveşte responsabilităţile mele.
8 Slujitorul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales – un popor atât de numeros, încât nu poate fi calculat sau numărat.
9 Dă-i slujitorului Tău o minte înţeleaptă. Doresc să pot judeca poporul Tău şi să am capacitatea de a face diferenţa între bine şi rău; pentru că cine ar putea să judece acest popor numeros care este al Tău?”
10 Iahve a agreat cererea lui Solomon;
11 şi i-a zis: „Pentru că ai cerut acest lucru şi nu ai dorit pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii şi nici moartea duşmanilor tăi – ci ai solicitat înţelepciune ca să poţi face dreptate –,
12 voi face aşa cum ai cerut. Îţi voi da o minte înţeleaptă şi practică – aşa cum nu a avut nimeni înaintea ta şi nici nu va mai avea după tine.
13 În plus, îţi voi oferi şi ce nu ai cerut: bogăţii şi faimă – astfel încât nu va fi niciun alt rege ca tine în tot timpul vieţii tale.
14 Dacă Mă vei asculta, respectând legile şi poruncile Mele – aşa cum a făcut tatăl tău, David –, îţi voi mări numărul zilelor vieţii!”
15 Solomon s-a trezit şi a înţeles că fusese un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a dus înaintea Cufărului Legământului (făcut de Israel) cu Iahve şi a adus arderi integrale şi sacrificii de pace. Apoi a organizat un banchet pentru toţi slujitorii lui.
16 Atunci au venit înaintea regelui două prostituate.
17 Prima a zis: „Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Am născut un copil în timp ce eram cu ea în casă.
18 După trei zile de la naşterea fiului meu, a născut un copil şi această femeie. Eram doar noi, singure. Nu mai era altcineva în casă; ci doar noi două.
19 În timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el.
20 Atunci ea s-a sculat pe la jumătatea nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine în timp ce dormeam şi l-a aşezat la pieptul ei; iar pe fiul ei – cel care murise – l-a aşezat lângă mine.
21 M-am sculat dimineaţa ca să îmi alăptez fiul; dar el era mort. Când m-am uitat atentă la el în lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.”
22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău!” Dar prima a răspuns: „Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este copilul viu!” Aşa se certau ele înaintea regelui.
23 Atunci regele a spus: „Una zice: «Fiul meu este copilul viu, iar fiul tău este cel mort!», iar cealaltă zice: «Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este acela viu!»”
24 Apoi regele a dat următorul ordin: „Aduceţi-mi o sabie!” Şi i s-a adus o sabie.
25 Atunci el a zis: „Tăiaţi copilul care este viu în două; şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!”
26 Atunci femeia al cărei fiu era viu, a fost profund afectată pentru fiul ei; şi a zis: „Te rog – stăpânul meu – dă-i ei copilul; dar nu îl omorî!” Dar cealaltă zicea: „Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două!”
27 Regele a răspuns: „Daţi-i copilul viu primei femei; şi nu îl omorâţi! Ea este mama lui!”
28 Când a auzit decizia luată de rege în acest caz, tot Israelul s-a temut de el; pentru că a înţeles că înţelepciunea lui Dumnezeu era în Solomon, ca să facă dreptate.
1 Regele Solomon guverna în tot teritoriul locuit de poporul Israel.
2 Urmează lista demnitarilor pe care îi avea în slujba lui: Azaria – fiul preotului Ţadoc;
3 Elihoref şi Ahia – fiii lui Şişa – care erau scribi; Iehoşafat – fiul lui Ahilud – care era cronicar.
4 Benaia – fiul lui Iehoiada – era comandantul armatei. Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.
5 Azaria – fiul lui Natan – era şeful administratorilor din teritorii. Zabud – fiul lui Natan – era preot şi prieten al regelui.
6 Ahişar era responsabil cu palatul; iar Adoniram – fiul lui Abda – era şeful celor care prestau muncă obligatorie.
7 Solomon avea în tot Israelul doisprezece administratori de teritorii. Aceia aveau grijă de hrana regelui şi a familiei lui – fiecare pentru o perioadă de o lună pe an.
8 Numele acestora sunt: Ben-Hur, care era administrator pentru zona muntoasă a lui Efraim.
9 Ben-Decher era administrator în Macaţ, în Şaalbim, în Bet-Şemeş şi în Elon Bet-Hanan.
10 Ben-Hesed era administrator în Arubot. Soco şi tot teritoriul numit Hefer, erau ale lui.
11 Ben-Abinadab avea în administrare toate înălţimile Dorului; iar Tafat – fiica lui Solomon – era soţia acestuia.
12 Baana – fiul lui Ahilud – era administrator în Taanah, în Meghido şi în tot Bet-Şanul care este lângă Ţortan, sub Izreel. Apoi, el mai administra de la Bet-Şan până la Abel-Mehola şi până dincolo de Iocmeam.
13 Ben-Gheber era administrator în Ramot-Ghilad. El avea în administrare teritoriile lui Iair – fiul lui Manase – care sunt în Ghilad, plus teritoriul numit Argob, care este în Başan. Acolo erau şaizeci de oraşe mari cu ziduri şi zăvoare de bronz.
14 Ahinadab – fiul lui Ido – era administrator în Mahanaiim.
15 Ahimaaţ era administrator în (teritoriul locuit de urmaşii lui) Neftali. El o luase ca soţie pe Bosmat – fiica lui Solomon.
16 Baana – fiul lui Huşai – era administrator în Aşer şi în Bealot.
17 Iehoşafat – fiul lui Paruah – era administrator în (teritoriul locuit de urmaşii lui) Isahar.
18 Şimei – fiul lui Ela – era administrator în teritoriile locuite de urmaşii lui Beniamin.
19 Gheber – fiul lui Uri – era administrator în teritoriul Ghiladului, în fostul teritoriu al lui Sihon – regele amoriţilor – şi a lui Og – regele Başanului. El era singurul administrator în toată această zonă.
20 Oamenii din teritoriul numit Iuda şi din acela numit Israel, erau foarte mulţi: ca nisipul de pe malul mării. Ei mâncau, beau şi se bucurau.
21 Solomon mai guverna toate regatele de la râu până în teritoriul filistenilor şi până la limita teritorială a Egiptului. Oamenii din toate aceste zone îi plăteau o taxă; şi i-au fost subordonaţi lui Solomon cât timp a trăit el.
22 Hrana care se pregătea pentru fiecare zi în casa lui Solomon, era făcută din: treizeci de cori de făină fină şi şaizeci de cori de făină integrală,
23 zece boi graşi hrăniţi în grajd, douăzeci de boi îngrăşaţi la păşune şi o sută de oi. La toate acestea se adăugau cerbi, capre sălbatice, căpriori şi păsări îngrăşate.
24 Solomon guverna în toată regiunea situată dincoace de râu: de la Tifsah până la Gaza, în toate zonele conduse de regii care erau în acea parte; şi trăia în pace cu toate popoarele vecine.
25 Israelienii din teritoriul numit Iuda şi din cel numit Israel – de la Dan până la Beer-Şeba – au locuit în totală securitate, stând fiecare sub via şi sub smochinul lui în tot timpul guvernării lui Solomon.
26 Solomon avea patru mii de iesle – pentru caii care erau folosiţi la carele lui – şi douăsprezece mii de cai.
27 Fiecare dintre administratorii lui avea grijă ca în luna în care presta acest serviciu, să fie asigurată hrana regelui şi a tuturor celor care veneau la masa lui Solomon. Ei urmăreau să nu lipsească nimic din tot ce era nevoie acolo.
28 Administratorii aduceau şi orz şi paie pentru cai şi pentru armăsari. Fiecare îşi îndeplinea sarcina lui.
29 Dumnezeu i-a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare capacitate de a face investigaţii şi o nelimitată abilitate de înţelegere. Toate acestea erau ca nisipul de pe malul mării.
30 Înţelepciunea lui Solomon era mai mare decât aceea a tuturor înţelepţilor din Est şi depăşea înţelepciunea Egiptului.
31 El era mai înţelept decât orice alt om: mai înţelept decât ezrahitul Etan, mai înţelept decât Heman şi mai înţelept decât Calcol şi Darda – fiii lui Mahol. Faima lui s-a răspândit printre toate popoarele din jur.
32 El a scris trei mii de proverbe şi a compus o mie cinci cântece.
33 A vorbit despre copaci – de la cedrul din Liban, până la isopul care creşte pe ziduri –, despre animale, despre păsări, despre reptile şi despre peşti.
34 Oameni din toate popoarele, trimişi de toţi regii de pe pământ care auziseră despre înţelepciunea lui Solomon, veneau ca să asculte ce spunea el.
1 Hiram – regele Tirului – şi-a trimis slujitorii la Solomon; pentru că auzise despre ungerea acestuia ca rege în locul tatălui lui. Şi Hiram îl iubise pe David toată viaţa lui.
2 Apoi Solomon i-a trimis un mesaj lui Hiram, spunându-i:
3 „Tu ştii că tatăl meu – David – nu a putut construi o casă pentru (a onora) numele Dumnezeului lui numit Iahve – din cauza războaielor la care a participat împotriva tuturor duşmanilor lui din toate părţile – până când Iahve i-a pus (pe toţi) sub picioarele lui.
4 Acum Iahve – Dumnezeul meu – mi-a dat odihnă din toate părţile. Nu mai am niciun duşman şi nu mă ameninţă niciun dezastru.
5 În aceste condiţii, intenţionez să construiesc o casă pentru numele Dumnezeului meu care se numeşte Iahve – exact cum îi spusese Iahve tatălui meu – David – când a zis: «Fiul tău, pe care îl voi pune să stea pe tronul tău şi care te va înlocui, va construi o casă pentru numele Meu.»
6 Deci dă ordin să se taie cedrii din Liban pentru mine. Slujitorii mei vor lucra împreună cu slujitorii tăi; iar eu îţi voi plăti pentru munca făcută de slujitorii tăi. Îţi voi da tot ce îmi vei cere; pentru că tu ştii că nimeni dintre noi nu poate să taie lemne ca sidonienii.”
7 Când a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, s-a bucurat foarte mult; şi a zis: „Să fie binecuvântat astăzi Iahve; pentru că i-a dat lui David un fiu înţelept, care să guverneze acest popor numeros!”
8 Hiram i-a trimis un mesaj lui Solomon, spunându-i: „Am primit mesajul pe care mi l-ai trimis. Voi face tot ce doreşti cu lemnele de cedru şi de chiparos.
9 Slujitorii mei le vor aduce din Liban la mare; şi de acolo le voi trimite cu plutele pe apă, până la locul pe care mi-l vei preciza. Le voi descărca acolo, iar tu le vei putea transporta mai departe. Pentru aceste lemne îţi cer să trimiţi hrană familiei mele.”
10 Astfel, Hiram i-a dat lui Solomon lemne de cedru şi de chiparos – atât cât a dorit el;
11 iar Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grâu – ca hrană pentru familia lui – şi douăzeci de mii de cori de ulei făcut din măsline presate. Aceasta era cantitatea de alimente pe care i le dădea Solomon lui Hiram în fiecare an.
12 Iahve îi dăduse lui Solomon înţelepciune – aşa cum promisese. Între Hiram şi Solomon a fost pace; şi au ratificat împreună un legământ.
13 Regele Solomon a luat din tot Israelul treizeci de mii de oameni care să presteze muncă obligatorie.
14 I-a trimis în Liban prin rotaţie, câte zece mii de persoane pe lună. O lună lucrau în Liban, iar două luni stăteau acasă. Adoniram era şeful celor care prestau această muncă.
15 Solomon mai avea şaptezeci de mii de transportori şi optzeci de mii de cioplitori în stâncă.
16 În afară de aceştia, existau trei mii trei sute de conducători ai lui Solomon care supravegheau lucrarea şi poporul care muncea.
17 Conform ordinului regelui, ei au adus pietre mari care se transportau cu mare dificultate. Ele erau pietre cioplite, pregătite să fie folosite pentru temelia casei.
18 Astfel, constructorii lui Solomon împreună cu cei ai lui Hiram şi cu oamenii din Ghebal, au cioplit şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru construirea casei (lui Iahve).
1 Regele Solomon a început construirea casei lui Iahve în al patrulea an al guvernării lui pentru poporul Israel, în a doua lună, adică luna Ziv – după patru sute optzeci de ani de la plecarea israelienilor de pe teritoriul Egiptului.
2 Casa pe care regele Solomon a construit-o pentru Iahve, avea şaizeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime şi treizeci de coţi înălţime.
3 Porticul din faţa principalei săli a casei, era făcut pe toată lăţimea ei; şi avea douăzeci de coţi. Începând din faţa casei, acest portic avea o lungime de zece coţi.
4 Solomon a făcut casei ferestre care aveau o deschidere îngustă.
5 Pe toate părţile laterale ale zidului casei, atât pe acela al principalei săli, cât şi pe cel al sanctuarului interior, el a construit mai multe rânduri de săli.
6 Rândul de jos era lat de cinci coţi. Cel de la mijloc avea lăţimea de şase coţi; iar al treilea – de sus – avea lăţimea de şapte coţi. La partea exterioară, pe toate laturile casei, a făcut nişte borduri, astfel încât grinzile care sprijineau sălile să nu fie fixate în zidurile ei.
7 Pentru construirea casei s-au folosit pietre cioplite în carieră. Astfel, atunci când s-a făcut asamblarea ei, nu s-a folosit nici ciocanul, nici toporul şi nici vreo altă unealtă de fier.
8 Intrarea în sălile de jos era prin partea dreaptă a casei. Exista o scară pe care se putea ajunge la nivelul din mijloc. De acolo, ea continua până la al treilea nivel.
9 După ce a terminat construirea casei, a acoperit-o cu grinzi şi cu scânduri făcute din lemn de cedru.
10 Fiecare dintre rândurile de săli construite pe laturile casei, avea înălţimea de cinci coţi. Ele erau legate de casă prin grinzi făcute din lemn de cedru.
11 Apoi Iahve i-a vorbit lui Solomon, zicându-i:
12 „Îţi vorbesc acum în legătură cu această casă pe care o construieşti. Dacă vei trăi conform cerinţelor legilor Mele, dacă vei respecta deciziile Mele şi vei pune în aplicare toate poruncile Mele, atunci Îmi voi respecta promisiunea pe care am făcut-o tatălui tău, David, iar tu vei fi beneficiarul ei.
13 Voi locui în mijlocul israelienilor; şi nu voi abandona poporul Meu numit Israel.”
14 Aşa a construit Solomon casa; şi a terminat-o.
15 El a acoperit zidurile de la interiorul ei cu lemn de cedru – de la pardoseală până la tavan; şi a acoperit pardoseala cu scânduri făcute din lemn de chiparos.
16 A acoperit cu scânduri făcute din lemn de cedru o suprafaţă de douăzeci de coţi – în partea din spate a casei – de la pardoseală până la tavan; şi a făcut la interior un sanctuar numit „Locul Foarte Sfânt”.
17 Principala sală din faţă, care era la interiorul casei, avea latura de patruzeci de coţi.
18 Pe lemnul de cedru din interiorul casei, erau sculptate (ornamental) plante agăţătoare şi flori cu petale deschise. Totul era acoperit cu (lemn de) cedru. Nu se vedea nicio piatră.
19 Solomon a pregătit sanctuarul interior în incinta casei, ca să pună acolo Cufărul Legământului (făcut de Israel) cu Iahve.
20 Sanctuarul interior avea lungimea de douăzeci de coţi, lăţimea de douăzeci de coţi şi înălţimea de douăzeci de coţi. El l-a „îmbrăcat” cu aur curat. A poleit cu aur şi altarul care fusese făcut din lemn de cedru.
21 Solomon a poleit partea interioară a casei cu aur curat; şi a suspendat lănţişoare de aur înaintea sanctuarului interior, pe care l-a poleit cu aur curat.
22 Astfel, el a acoperit toată casa cu aur curat. A mai poleit cu aur şi altarul care era pus în sanctuarul interior.
23 În acesta a amplasat doi heruvimi făcuţi din lemn de măslin. Ei aveau o înălţime de zece coţi.
24 Lungimea fiecăreia dintre aripile primului heruvim era de cinci coţi, astfel încât de la capătul uneia până la capătul celeilalte, era o lungime de zece coţi.
25 Al doilea heruvim avea o lungime de zece coţi. Heruvimii erau identici în ce priveşte măsura şi forma lor.
26 Înălţimea fiecăruia dintre cei doi heruvimi era de zece coţi.
27 Solomon a pus heruvimii în mijlocul sanctuarului interior. Ei stăteau acolo cu aripile întinse. Aripa unuia atingea un zid, iar aripa celui de-al doilea atingea celălalt zid. Cealaltă aripă a fiecărui heruvim se atingea de aripa celuilalt la mijlocul acelui spaţiu.
28 Solomon a poleit cei doi heruvimi cu aur.
29 Pe toate zidurile casei, atât în sanctuarul interior, cât şi în principala sală, a sculptat heruvimi, palmieri şi flori cu petale deschise.
30 El a mai placat cu aur şi pardoseala celor două săli (principale de la primul nivel), din spatele casei şi până în faţa ei.
31 Pentru intrarea în sanctuarul aflat la interiorul casei, a făcut uşi din lemn de măslin, cu tocuri în cinci muchii.
32 Pe cele două uşi făcute din lemn de măslin, a sculptat heruvimi, palmieri şi flori cu petale deschise. Pe toate acestea le-a poleit apoi cu aur. A poleit cu aur şi heruvimii şi palmierii.
33 La fel a procedat şi pentru intrarea în principala sală a casei. A făcut tocuri din lemn de măslin, în patru muchii.
34 Apoi a construit două uşi din lemn de chiparos. Fiecare uşă avea două părţi mobile şi se putea întoarce pe balamalele ei.
35 A gravat pe ele heruvimi, palmieri şi flori cu petale deschise; apoi le-a poleit cu aur.
36 A făcut zidul curţii interioare din trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de grinzi din lemn de cedru.
37 Temelia casei lui Iahve a fost pusă în luna Ziv din al patrulea an (al guvernării lui Solomon).
38 În al unsprezecelea an, în luna Bul, adică a opta lună, casa a fost terminată în totalitate, conform tuturor indicaţiilor. Solomon a construit-o în şapte ani.
1 Solomon a construit şi pentru el un palat, pe care l-a terminat în treisprezece ani.
2 Acela a fost „palatul Pădurii Libanului” care avea o sută de coţi lungime, cincizeci de coţi lăţime şi treizeci de coţi înălţime. El era susţinut de patru rânduri de stâlpi făcuţi din lemn de cedru, pe care pusese grinzi tot de cedru.
3 Acest palat era acoperit cu cedru deasupra camerelor susţinute de patruzeci şi cinci de stâlpi. Erau câte cincisprezece stâlpi pe un rând.
4 Palatul avea trei rânduri de ferestre aşezate faţă în faţă, pe trei nivele.
5 Toate uşile şi toate tocurile lor erau făcute în patru muchii; iar ferestrele erau poziţionate una în faţa celeilalte, pe trei nivele.
6 Solomon a făcut o galerie din coloane. Aceasta avea cincizeci de coţi lungime şi treizeci de coţi lăţime. În faţa ei era un portic cu stâlpi; iar la marginea acestuia făcuse o prelungire protectoare ca o streaşină.
7 Solomon a mai construit porticul tronului unde judeca. Era numit „Porticul de judecată”. El l-a acoperit cu lemn de cedru începând de la pardoseală şi până la tavan.
8 Palatul în care urma să locuiască Solomon, era poziţionat într-o altă curte: în spatele porticului; şi era construit în acelaşi fel. Solomon a construit un alt palat asemănător acestui (edificiu cu) portic. El a fost făcut pentru fiica faraonului pe care Solomon o luase ca soţie.
9 Toate aceste clădiri au fost făcute din pietre scumpe, tăiate cu fierăstrăul conform dimensiunilor stabilite – atât pe faţa lor pentru interior, cât şi pe faţa pentru exterior a zidului – de la temelie până la cea mai înaltă parte a construcţiei şi din exterior până la marea curte.
10 Temeliile erau făcute din pietre mari şi valoroase. Unele aveau latura de zece coţi, iar altele de opt coţi.
11 Deasupra erau puse (alte) pietre valoroase, tăiate conform dimensiunilor stabilite; şi peste ele erau puse grinzi făcute din lemn de cedru.
12 Curtea mare era înconjurată cu un zid făcut din trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de grinzi din lemn de cedru – exact ca acea curte interioară a casei lui Iahve şi ca porticul ei.
13 Regele Solomon a trimis pe cineva la Tir. Acela l-a adus de acolo pe Hiram,
14 care era fiul unei văduve din tribul urmaşilor lui Neftali. Tatăl lui fusese un tirian care făcea lucrări în bronz. Hiram era plin de înţelepciune, de inteligenţă şi de cunoaştere pentru conceperea oricărei lucrări din bronz. El a venit la regele Solomon şi i-a făcut toată această lucrare.
15 A turnat doi stâlpi de bronz. Un stâlp avea o înălţime de optsprezece coţi, iar grosimea lui se putea măsura cu un fir care avea lungimea de doisprezece coţi. Al doilea stâlp era identic cu primul.
16 Hiram a turnat şi două ornamente de bronz, ca să le pună pe vârfurile stâlpilor. Fiecare ornament avea o înălţime de cinci coţi.
17 Apoi a făcut nişte reţele de lanţuri împletite pentru ornamentele de legătură care erau pe vârful stâlpilor. A turnat câte şapte reţele pentru fiecare ornament.
18 A făcut nu numai stâlpii, ci şi două şiruri de rodii. Acestea înconjurau fiecare reţea şi erau făcute ca podoabă pentru ornamentele de pe vârful stâlpilor. A făcut acelaşi lucru pentru fiecare ornament.
19 Ornamentele de legătură care erau pe vârful stâlpilor porticului semănau cu nişte crini şi aveau dimensiunea de patru coţi.
20 Pe ornamentele de pe cei doi stâlpi – deasupra zonei în formă de cupă de lângă reţea – erau două sute de rodii aşezate în şiruri care le înconjurau.
21 A pus stâlpii în poziţie verticală în faţa porticului care era în faţa principalei săli. L-a pus iniţial pe cel din dreapta; şi l-a numit Iachin. Apoi l-a pus pe cel din stânga; şi l-a numit Boaz.
22 Ornamentele de pe vârful stâlpilor erau făcute în formă de crin. Astfel s-a finalizat lucrarea stâlpilor.
23 Apoi a făcut „marea” turnată. Aceasta era rotundă şi avea diametrul de zece coţi. Înălţimea ei era de cinci coţi; şi se putea măsura diametrul de la bază cu un fir de treizeci de coţi.
24 Sub marginea ei erau ornamente în formă de plantă agăţătoare care o înconjurau – câte zece la fiecare muchie, pe toate părţile „mării”. Ornamentele erau aşezate în două şiruri, fiind turnate dintr-o singură piesă cu „marea”.
25 Această „mare” era aşezată pe doisprezece boi: trei orientaţi spre Nord, trei orientaţi spre Vest, trei orientaţi spre Sud şi trei orientaţi spre Est. „Marea” era pusă deasupra boilor. Partea din spate a corpurilor boilor era spre interior.
26 Grosimea „mării” era cât lăţimea palmei; iar marginea ei era prelucrată ca aceea a unei cupe, asemănătoare florii de crin. „Marea” avea o capacitate două mii de baţi de lichid.
27 Hiram a făcut şi zece postamente de bronz. Fiecare postament avea patru coţi lungime, patru coţi lăţime şi trei coţi înălţime.
28 Aceste postamente aveau ornamente fixate în rame.
29 Pe aceste ornamente fixate în rame, cât şi pe rame, erau sculptaţi lei, boi şi heruvimi. Deasupra leilor şi a boilor, cât şi sub aceştia, erau ghirlande suspendate.
30 Fiecare postament avea câte patru roţi de bronz, cu osii de bronz; iar la cele patru colţuri ale lui existau suporturi decorate cu ghirlande pe fiecare parte pe care era fixat un bazin.
31 Deschizătura unui asemenea bazin din interiorul centurii pe care erau făcute gravuri, se prelungea în exterior cu un cot şi era rotundă. Împreună cu baza ei, aceasta avea lungimea de un cot şi jumătate. Ramele postamentelor erau pătrate, nu rotunde.
32 Cele patru roţi erau fixate sub ornamente, iar osiile lor erau prinse de postament. Diametrul fiecărei roţi era de un cot şi jumătate.
33 Roţile erau făcute ca cele ale unui car: atât osiile, obezile, spiţele cât şi butucii lor se executaseră prin turnare.
34 La cele patru colţuri ale fiecărui postament erau patru suporturi care formau o singură piesă cu postamentul.
35 În partea de sus a postamentului era o centură rotundă. Ea avea o jumătate de cot înălţime; iar suporturile şi ramele din partea de sus a postamentului formau o singură piesă cu acesta.
36 Pe suprafeţele ramelor şi ale suporturilor au fost sculptaţi heruvimi, lei şi palmieri, înconjuraţi de ghirlande.
37 Aşa a făcut Hiram cele zece postamente. Toate au fost turnate după acelaşi tipar. Ele aveau aceleaşi dimensiuni şi aceeaşi formă.
38 Apoi el a construit zece bazine de bronz. Fiecare dintre acestea avea patru coţi şi capacitatea de patruzeci de baţi. Fiecare bazin era aşezat pe câte unul dintre cele zece postamente.
39 A pus cinci dintre postamente în partea dreaptă şi cinci în partea stângă a casei; şi a pus „marea” în partea dreaptă, în colţul de sud-est al clădirii.
40 Hiram a mai făcut şi ligheanele, lopeţile şi cupele. Astfel a finalizat Hiram toată lucrarea pe care a făcut-o regelui Solomon pentru casa lui Iahve.
41 El a construit: cei doi stâlpi, cele două cupe ale ornamentelor care erau pe vârfurile lor şi cele două seturi de reţele care împodobeau cele două cupe ale ornamentelor de pe vârfurile stâlpilor.
42 Mai lucrase la realizarea celor patru sute de rodii pentru cele două seturi de reţele. Apoi a făcut cele două şiruri de rodii care erau pe fiecare reţea, reţelele care acopereau cele două cupe ale ornamentelor de pe vârfurile stâlpilor,
43 cele zece postamente şi cele zece bazine de pe postamente.
44 A făcut şi „marea” cu cei doisprezece boi de sub ea,
45 oalele, lopeţile şi cupele. Toate aceste obiecte pe care Hiram i le-a făcut regelui Solomon pentru casa lui Iahve, erau din bronz lustruit.
46 Regele le-a turnat într-un pământ argilos din Câmpia Iordanului, într-o zonă care era între Sucot şi Ţortan.
47 Solomon a lăsat toate aceste obiecte necântărite, pentru că erau foarte multe. Astfel, greutatea bronzului folosit pentru aceste obiecte, nu s-a putut cântări.
48 Solomon a făcut şi toate celelalte obiecte care erau în casa lui Iahve: altarul de aur, masa de aur pentru pâinea care era prezentată înaintea lui Iahve,
49 suporturile pentru sursele de lumină făcute din aur curat: cinci în partea dreaptă şi cinci în partea stângă – în faţa sanctuarului interior. Solomon a mai făcut mugurii, candelele şi cleştii – din aur –,
50 ligheanele, uneltele pentru stingerea focului, cupele, ceştile şi tăviţele din aur curat. A făcut din aur chiar şi balamalele atât pentru uşile din interiorul casei, unde era intrarea în Locul Foarte Sfânt, cât şi pentru uşile de la principala sală a casei.
51 După ce a fost terminată toată lucrarea pe care o făcuse la casa lui Iahve, regele Solomon a adus lucrurile pe care tatăl lui – David – le închinase lui Iahve: argintul, aurul şi vasele. El le-a pus pe toate în locul unde se aduna tezaurul casei lui Iahve.
1 Atunci Solomon a chemat la Ierusalim consiliul bătrânilor lui Israel, toţi conducătorii triburilor şi pe cei ai clanurilor israeliene, ca să mute din „Oraşul lui David”, adică din Sion, Cufărul Legământului făcut cu Iahve.
2 Toţi bărbaţii poporului Israel s-au adunat la regele Solomon cu ocazia sărbătorii din luna Etanim, adică a şaptea lună.
3 După ce au venit toţi aceia care formau consiliul bătrânilor lui Israel, preoţii au ridicat Cufărul.
4 Preoţii şi leviţii au mutat Cufărul lui Iahve, cortul întâlnirii şi toate obiectele sfinte care erau în cort.
5 Regele Solomon, împreună cu toată adunarea poporului Israel care venise înaintea lui, au stat (toţi) înaintea Cufărului şi au sacrificat atât de multe oi şi vite, încât nu au putut fi numărate sau calculate.
6 Preoţii au adus la locul lui Cufărul Legământului făcut (de poporul Israel) cu Iahve. Ei l-au pus în sanctuarul interior al casei, adică în locul foarte sfânt – sub aripile heruvimilor.
7 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde era pus Cufărul. Ei acopereau atât Cufărul, cât şi barele acestuia.
8 Barele fuseseră tăiate la o dimensiune care să facă posibilă vederea capetelor lor din locul sfânt care era în faţa sanctuarului interior; dar nu se vedeau de afară. Ele sunt acolo şi astăzi.
9 În Cufăr nu mai erau decât cele două table de piatră puse de Moise la Horeb, atunci când Iahve a ratificat un legământ cu israelienii, după ce ei plecaseră de pe teritoriul Egiptului.
10 Atunci când preoţii au ieşit din locul sfânt, norul a acoperit casa lui Iahve.
11 Din cauza norului, preoţii nu au putut să rămână acolo să îşi facă slujba; pentru că gloria lui Iahve umpluse casa Lui.
12 Atunci Solomon a zis: „Iahve a spus că va locui în întuneric.
13 Eu am construit o superbă casă pentru Tine – un loc unde vei locui pentru totdeauna!”
14 Apoi regele s-a întors cu faţa spre întreaga adunare a poporului Israel; şi a binecuvântat-o. Întreaga adunare a poporului Israel stătea în picioare.
15 El a zis: „Să fie binecuvântat Iahve – Dumnezeul lui Israel – care a acţionat cu forţa Sa şi a făcut ce i-a promis tatălui meu – David – atunci când a zis:
16 «Din ziua în care am scos poporul Meu – Israel – din Egipt, nu am ales niciun oraş dintre toate triburile lui Israel ca să îmi construiesc acolo o casă pentru numele Meu; ci l-am ales pe David ca să guverneze poporul Meu, Israel.»
17 Tatăl meu – David – intenţiona să construiască o casă pentru numele lui Iahve – pentru Dumnezeul lui Israel.
18 Dar Iahve i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să construieşti o casă numelui Meu; şi este bine că ai avut acest gând!
19 Totuşi, nu tu vei construi casa; ci ea va fi construită de fiul tău. Cel care ţi s-a născut, va construi o casă numelui Meu!»
20 Iahve a făcut exact ce a promis. Eu am venit la guvernare în locul tatălui meu – David. Acum stau pe tronul lui Israel – aşa cum a promis Iahve – şi am construit această casă pentru numele lui Iahve, care este Dumnezeul lui Israel.
21 Am pregătit acolo un loc pentru Cufăr în care este legământul lui Iahve, pe care El l-a ratificat cu strămoşii noştri după ce i-a scos de pe teritoriul Egiptului.”
22 Apoi Solomon a stat înaintea altarului lui Iahve; şi fiind acolo în prezenţa întregii adunări a poporului Israel, şi-a întins mâinile spre cer
23 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun (dumne)zeu ca Tine – nici sus în cer, nici jos pe pământ! Tu menţii valabilitatea legământului şi bunătatea faţă de slujitorii Tăi care umblă înaintea Ta (ascultându-Te) din toată inima lor!
24 Ţi-ai respectat promisiunea făcută sclavului Tău – tatăl meu – David. Ce ai spus cu gura Ta, ai pus în aplicare cu mâna Ta, aşa cum se vede astăzi!
25 Doamne, Dumnezeul lui Israel, fă să se întâmple ce ai promis sclavului Tău – tatălui meu numit David – când ai zis: «Dacă fiii tăi vor trăi atenţi cu privire la comportamentul lor şi dacă vor umbla înaintea Mea la fel ca tine, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea pe tronul lui Israel.»
26 Acum, Dumnezeul lui Israel, îmi doresc să se întâmple aşa cum spune promisiunea pe care ai făcut-o sclavului Tău numit David – tatălui meu.
27 Dar oare va locui Dumnezeu în mod real pe pământ? Este evident că nici chiar cerul şi cerul cerului nu Te pot cuprinde; cu atât mai puţin ar putea face acest lucru tocmai casa pe care am construit-o eu!
28 Doamne, Dumnezeul meu, ia în considerare rugăciunea slujitorului Tău şi ascultă cererea lui! Auzi ce îţi spune slujitorul Tău şi ascultă rugăciunea pe care el Ţi-o face astăzi!
29 Doresc să vegheze ochii Tăi ziua şi noaptea şi să privească la această casă, la locul despre care ai zis: «Acolo va fi numele Meu!» Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău pentru acest loc.
30 Ascultă cererea slujitorului Tău şi a poporului Tău – Israel – când se va ruga privind spre acest loc. Ascultă din cer – de unde locuieşti; ascultă şi iartă!
31 Se va putea întâmpla ca cineva să păcătuiască împotriva semenului lui; şi apoi va fi obligat să facă un jurământ. Când va veni astfel să jure înaintea altarului din această casă,
32 ascultă din cer, lucrează şi judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nedrept. Aruncă împotriva capului aceluia, faptele lui. Fă dreptate celui care este om corect şi recompensează-l conform dreptăţii lui!
33 Va fi posibil ca poporul Tău – Israel – să fie învins de duşman pentru că a păcătuit împotriva Ta. Dar când el se va întoarce la Tine, va glorifica numele Tău, Ţi se va ruga şi va căuta bunătatea Ta în această casă,
34 ascultă din cer, iartă păcatul poporului Tău – Israel – şi adu-l înapoi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor lui!
35 Se va întâmpla că cerul va fi închis şi nu va mai fi ploaie – pentru că au păcătuit împotriva Ta. Dacă ei se vor ruga privind spre acest loc, vor glorifica numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai pedepsit,
36 ascultă-i din cer! Iartă păcatul slujitorilor Tăi şi pe acela făcut de poporul Tău, Israel. Învaţă-i drumul bun pe care trebuie să meargă; şi trimite ploaie peste ţara Ta pe care i-ai dat-o ca moştenire poporului Tău!
37 Când va fi în ţară foamete, epidemie, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, ori când duşmanul lor le va asedia oraşele – indiferent de dezastrul sau de boala care ar veni –
38 este posibil ca cineva din popor sau chiar tot poporul Tău – Israel – să facă rugăciuni şi cereri, recunoscându-şi fiecare murdăria inimii lui şi să întindă mâinile spre această casă.
39 Atunci ascultă din cer – care este teritoriul locuinţei Tale – şi iartă-l! Acţionează şi recompensează pe fiecare conform faptelor lui – Tu, Cel care cunoşti inima fiecăruia; pentru că numai Tu cunoşti inimile tuturor oamenilor!
40 Astfel, ei se vor teme de Tine tot timpul cât vor trăi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri.
41 Este posibil ca străinul care nu este din poporul Tău – Israel – să vină dintr-o ţară îndepărtată datorită faimei numelui Tău.
42 Şi se va întâmpla aşa pentru că oamenii vor auzi despre faima numelui Tău, despre forţa pe care o are mâna Ta şi despre (cum acţionează) braţul Tău întins. Când va veni şi se va ruga privind spre această casă,
43 ascultă din cer unde este locuinţa Ta şi oferă-i acelui străin tot ce Îţi va cere; pentru ca toate popoarele pământului să Îţi cunoască numele şi să aibă teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău – Israel – şi să ştie că numele Tău este chemat peste această casă pe care am construit-o!
44 Când poporul Tău va fi în război cu duşmanul lui – acolo unde îl vei trimite – şi se va ruga lui Iahve cu mâinile îndreptate spre oraşul pe care l-ai ales Tu şi spre casa pe care am construit-o pentru numele Tău,
45 ascultă-le din cer rugăciunea, răspunde cererii lor şi fă-le dreptate!
46 Când vor păcătui împotriva Ta – pentru că nu este om care să nu păcătuiască –, Te vei mânia pe ei. Îi vei face să ajungă la discreţia duşmanilor lor, care îi vor duce captivi într-o ţară – depărtată sau apropiată – în care nu vor fi bine primiţi.
47 Este posibil ca acolo, în ţara în care au fost luaţi captivi, să îşi analizeze comportamentul, să se întoarcă la Tine şi să caute bunătatea Ta pe teritoriul celor care i-au luat captivi. Atunci vor spune: «Am păcătuit, am greşit şi am comis răul!»
48 Şi de acolo – din ţara duşmanilor lor care i-au luat captivi – se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor. Dacă Ţi se vor ruga cu mâinile îndreptate spre ţara lor pe care le-ai dat-o strămoşilor lor, spre oraşul pe care Tu l-ai ales şi spre casa pe care am construit-o eu pentru numele Tău,
49 ascultă din cer – din locuinţa Ta – rugăciunea lor, răspunde cererii lor şi fă-le dreptate!
50 Iartă poporul Tău care a păcătuit faţă de Tine! Iartă toate nedreptăţile pe care le-au comis împotriva Ta; şi fă ca aceia care i-au luat captivi, să se comporte cu milă şi cu bunătate faţă de ei;
51 pentru că aceştia sunt poporul Tău şi moştenirea Ta – poporul pe care l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier!
52 Doresc ca ochii Tăi să fie deschişi la cererea slujitorului Tău şi la cererea poporului Tău – Israel – ca să îi asculţi de fiecare dată când vor striga spre Tine după ajutor.
53 Pentru că Tu – Doamne, Stăpânul nostru – i-ai separat dintre toate popoarele pământului ca să fie moştenirea Ta, aşa cum i-ai spus sclavului Tău – lui Moise – când i-ai scos pe strămoşii noştri din Egipt!”
54 Când a terminat Solomon toată această rugăciune cu cereri adresate lui Iahve, s-a ridicat din faţa altarului lui Iahve – unde stătuse îngenuncheat – cu mâinile ridicate spre cer;
55 şi stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a poporului Israel cu voce tare, zicând:
56 „Să fie binecuvântat Iahve, Cel care i-a dat odihnă poporului Său, Israel. Dintre toate promisiunile pe care le-a făcut prin sclavul Său numit Moise, nici măcar una nu a rămas nerespectată!
57 Dumnezeul nostru numit Iahve să fie cu noi aşa cum a fost cu strămoşii noştri; să nu ne abandoneze şi să nu ne lase;
58 ci să ne direcţioneze inimile spre El, ca să ne comportăm în totalitate conform metodelor Lui şi să respectăm poruncile, legile şi deciziile Lui pe care le-a dat strămoşilor noştri.
59 Doresc ca aceste cuvinte pe care le-am pronunţat înaintea lui Iahve, să fie ziua şi noaptea înaintea Dumnezeului nostru numit Iahve; pentru ca El să facă dreptate slujitorului Lui şi poporului Său – Israel – aşa cum va avea nevoie în fiecare zi.
60 Astfel, toate popoarele pământului să ştie că Iahve este Dumnezeu şi că nu mai există (un) altul.
61 Dar inimile trebuie să vă fie în totalitate ale Dumnezeului nostru numit Iahve; şi să trăiţi conform deciziilor Lui şi respectând poruncile Lui – aşa cum procedaţi astăzi.”
62 Apoi regele împreună cu tot Israelul au adus sacrificii înaintea lui Iahve.
63 Solomon I-a adus lui Iahve douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi ca sacrificiu de pace. Astfel, regele şi tot poporul Israel „au sfinţit” casa lui Iahve.
64 În aceeaşi zi, regele „a sfinţit” mijlocul curţii – acel loc din faţa casei lui Iahve – pentru că acolo a adus arderile integrale, darurile de mâncare şi grăsimea sacrificiilor de pace. Au procedat astfel pentru că altarul de bronz din faţa (sanctuarului) lui Iahve era prea mic pentru a susţine (toate) arderile integrale, darurile de mâncare şi grăsimea sacrificiilor de pace.
65 Solomon a celebrat atunci împreună cu tot Israelul. O mare mulţime de oameni veniţi de la Lebo-Hamat şi până spre Râul Egiptului, au sărbătorit înaintea Dumnezeului nostru numit Iahve – o perioadă de şapte zile; şi au continuat cu alte şapte zile – adică paisprezece zile în total.
66 În a opta zi, Solomon a trimis poporul acasă. Ei l-au binecuvântat pe rege şi au plecat la corturile lor bucuroşi şi cu inimile satisfăcute pentru tot binele făcut de Iahve sclavului Său numit David şi poporului Său numit Israel.
1 După ce Solomon a terminat casa lui Iahve, palatul regelui şi tot ce dorise să construiască,
2 Iahve i S-a revelat a doua oară, exact ca la Ghivon.
3 El i-a zis: „Ţi-am ascultat rugăciunea şi am aprobat cererea pe care Mi-ai făcut-o. Am sfinţit această casă pe care ai construit-o ca să pui numele Meu acolo pentru totdeauna. Inima Mea va fi interesată de ea; şi ochii Mei o vor privi în fiecare zi.
4 Iar dacă tu vei trăi înaintea Mea aşa cum a trăit tatăl tău – David – cu o inimă curată şi în dreptate, respectând tot ce ţi-am poruncit şi conformându-te legilor şi deciziilor Mele,
5 voi consolida pentru totdeauna tronul suveranităţii tale faţă de poporul Israel. Se va întâmpla aşa cum i-am promis tatălui tău – David – atunci când am spus: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea pe tronul lui Israel!»
6 Dar dacă voi sau urmaşii voştri vă veţi întoarce de la (ascultarea de) Mine, dacă nu veţi respecta poruncile şi legile pe care vi le-am dat, dacă vă veţi depărta, dacă veţi sluji altor (dumne)zei şi vă veţi închina înaintea lor,
7 atunci îl voi îndepărta pe Israel din ţara pe care i-am dat-o şi voi abandona casa pe care am sfinţit-o pentru numele Meu; iar Israel va ajunge de râs şi va fi cel mai ridiculizat popor între toate celelalte.
8 Oricât de impunătoare este această casă acum, toţi cei care vor trece pe lângă ea atunci, vor fi şocaţi, vor fluiera şi vor întreba: «De ce a procedat Iahve aşa cu această ţară şi cu această casă?»
9 Atunci li se va răspunde: «Pentru că L-au abandonat pe Dumnezeul lor numit Iahve – pe Cel care i-a scos pe strămoşii lor de pe teritoriul Egiptului; şi pentru că s-au ataşat de alţi (dumne)zei, închinându-se înaintea lor şi slujindu-le. Aşa se explică de ce a adus Iahve împotriva lor tot acest dezastru!»”
10 La sfârşitul celor douăzeci de ani în care Solomon construise cele două clădiri – casa lui Iahve şi palatul regelui –
11 după ce Hiram, regele Tirului, îi dăduse lui Solomon lemne de cedru şi de chiparos şi aur cât a dorit, regele Solomon i-a dat acestuia douăzeci de oraşe din zona Galileea.
12 Hiram a ieşit din Tir să vadă oraşele pe care i le-a dat Solomon; dar nu i-au plăcut.
13 Atunci el a zis lui Solomon: „Ce fel de oraşe mi-ai dat, frate?” Şi de-atunci le-a numit „ţara Cabul”. Acel teritoriu are acest nume şi astăzi.
14 Hiram îi trimisese regelui Solomon o sută douăzeci de talanţi de aur.
15 Aşa s-au întâmplat lucrurile cu oamenii care executau muncă obligatorie şi pe care i-a folosit regele Solomon ca să construiască acea casă a lui Iahve, palatul lui, edificiile din localitatea Milo, zidul Ierusalimului şi oraşele Haţor, Meghido şi Ghezer.
16 Faraonul – regele Egiptului – se dusese să lupte împotriva Ghezerului, îl capturase şi îi dăduse foc. Îi omorâse pe canaaniţii din oraş şi apoi i-l dăduse ca zestre fiicei lui care era soţia lui Solomon.
17 Solomon a reconstruit oraşele Ghezer, Bet-Horonul de Jos,
18 Baalat şi Tadmor care este în deşert, în interiorul ţării.
19 El a reconstruit şi toate oraşele pentru proviziile pe care le avea, oraşele pentru carele armatei lui şi oraşele pentru cavalerie. Solomon a realizat tot ce şi-a dorit, făcând construcţii în Ierusalim, în Liban şi în tot teritoriul care era guvernat de el.
20 În ţară mai erau urmaşi ai amoriţilor, ai hitiţilor, ai periziţilor, ai hiviţilor şi ai iebusiţilor – care nu făceau parte din poporul Israel.
21 Toţi aceştia rămăseseră acolo. Israelienii nu i-au putut distruge în totalitate. Solomon i-a folosit ca sclavi care prestau munci obligatorii; şi situaţia lor nu s-a schimbat până astăzi.
22 Dar Solomon nu i-a folosit pe israelieni ca sclavi. Ei îl serveau ca soldaţi, ca slujitori, ca demnitari, ca ofiţeri şi conducători ai carelor şi în armata care lupta călare pe cai.
23 Existau cinci sute cincizeci de comandanţi puşi (de Solomon) să supravegheze munca şi poporul care o executa.
24 Fiica lui Faraon a plecat din „Oraşul lui David” şi s-a dus la palatul pe care Solomon îl construise pentru ea. Atunci a construit el Milo.
25 De trei ori pe an, Solomon aducea arderi integrale şi sacrificii de pace pe altarul pe care îl construise pentru Iahve; şi ardea tămâie înaintea lui Iahve împreună cu acele sacrificii. Astfel a terminat el acea casă (pentru Iahve).
26 Regele Solomon a construit şi nişte corăbii la Eţion-Gheber – localitate care este lângă Elat, pe teritoriul Edomului, lângă malul Mării Roşii.
27 Hiram a trimis dintre slujitorii lui pe aceia care cunoşteau marea, ca să slujească împreună cu slujitorii lui Solomon.
28 Ei s-au dus la Ofir, au luat de acolo patru sute douăzeci de talanţi de aur şi l-au adus regelui Solomon.
1 Atunci când regina din Şeba a auzit vorbindu-se despre faima lui Solomon asociată cu numele lui Iahve, a venit ca să îl testeze punându-i întrebări care aveau un înalt nivel de dificultate.
2 A ajuns la Ierusalim însoţită de o caravană formată din multe persoane şi având cu ea cămile încărcate cu substanţe alimentare aromate. Adusese foarte mult aur şi pietre preţioase. A venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă.
3 Solomon i-a răspuns la toate întrebările. Nu a fost niciun lucru prea dificil pe care regele să nu fi ştiut să i-l clarifice.
4 Regina din Şeba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l construise,
5 mâncarea care se servea la masa lui, locuinţa slujitorilor lui, felul în care îl slujeau servitorii lui şi hainele acestora. A mai remarcat pe cei care se ocupau cu băutura regelui; şi a văzut arderile lui integrale pe care le aducea la casa lui Iahve. Atunci a rămas foarte impresionată de toate acestea.
6 Apoi i-a zis regelui: „Constat că este adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta!
7 Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit să le văd cu ochii mei. Acum, să ştii că nu mi se relatase nici măcar pe jumătate din tot ce am văzut aici! Ai mai multă înţelepciune şi bogăţie decât se spune în tot ce am auzit vorbindu-se despre tine!
8 Cei din jurul tău sunt nişte oameni fericiţi; şi la fel trebuie să fie şi aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta!
9 Să fie binecuvântat Iahve – Dumnezeul tău – care te-a agreat şi care te-a pus pe tronul lui Israel. Iahve îl iubeşte pentru totdeauna pe Israel! El te-a pus rege ca să judeci şi să faci dreptate!”
10 Ea i-a oferit regelui o sută douăzeci de talanţi de aur, o mare cantitate de substanţe alimentare aromate şi pietre preţioase. Niciodată nu au mai fost aduse atât de multe substanţe ca acelea pe care regina din Şeba i le-a oferit regelui Solomon.
11 Corăbiile lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au mai adus de acolo şi mari cantităţi de lemn parfumat din arbori remarcabili şi pietre preţioase.
12 Din acel lemn, regele a făcut trepte pentru casa lui Iahve şi pentru palatul regelui. A mai construit lire şi harpe pentru cântăreţi. Niciodată nu a mai fost adus (în Israel) atât lemn de acel fel; şi nici nu a mai existat aşa ceva de atunci încoace.
13 Faţă de lucrurile pe care regele Solomon i le-a oferit din generozitate reginei din Şeba, i-a mai dat tot ce ea şi-a dorit şi tot ce a cerut. Apoi a plecat şi s-a întors în ţara ei împreună cu slujitorii pe care îi avea.
14 Cantitatea de aur care intra anual în tezaurul lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,
15 în afară de cel care venea de la comercianţii care îl obţineau prin activitatea lor de la toţi regii Arabiei şi de la guvernatorii acelei ţări.
16 Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut. Pentru fiecare scut a folosit câte şase sute de şecheli de aur.
17 El a mai făcut trei sute de scuturi mici din aur bătut. Pentru fiecare dintre aceste scuturi a folosit câte trei mine de aur. Regele a pus acele scuturi în palatul Pădurii Libanului.
18 Solomon a mai făcut şi un tron mare din fildeş, pe care l-a poleit cu aur pur.
19 Tronul avea şase trepte; iar partea de sus era rotundă în spate. Pe fiecare parte laterală a tronului era câte un spătar; şi lângă fiecare dintre acestea era aşezat câte un leu.
20 Pe cele şase trepte erau aşezaţi lei pe o parte şi pe cealaltă. Erau în total doisprezece lei aşezaţi pe trepte. Aşa ceva nu se mai făcuse pentru niciun regat.
21 Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur; şi toate vasele din palatul Pădurii Libanului erau din aur pur. Niciunul nu era din argint; pentru că argintul nu avea mare valoare în zilele guvernării lui Solomon.
22 Regele avea pe mare corăbii făcute de oamenii din Tarşiş. Acestea navigau împreună cu cele ale lui Hiram; şi o dată la trei ani aduceau: aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
23 Regele Solomon i-a depăşit în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului.
24 Toată lumea dorea să îl vadă pe Solomon, ca să îi asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în mintea lui.
25 În fiecare an, orice om care venea (să-l vadă pe Solomon), îşi aducea darul: vase de argint şi de aur, haine, arme, substanţe alimentare aromate, cai şi măgari.
26 Solomon a adunat care şi cai. Avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai, pe care îi ţinea în oraşele destinate carelor şi la Ierusalim.
27 Regele a făcut ca argintul să fie în Ierusalim la fel de mult ca pietrele, iar cedrii la fel de mulţi ca sicomorii de pe dealuri.
28 Caii pe care îi avea Solomon erau aduşi din Egipt şi din Cue. Comercianţii regelui îi cumpărau din Cue pe un preţ stabilit.
29 Un car era cumpărat din Egipt cu şase sute de şecheli de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli. Prin intermediul acelor comercianţi erau vânduţi apoi cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.
1 În afară de fiica faraonului, Solomon a mai avut şi a iubit multe femei străine: moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hitite.
2 Ele erau dintre popoarele despre care Iahve le poruncise israelienilor: „Să nu vă căsătoriţi cu ele; pentru că în mod cert, acestea vă vor întoarce inimile spre (dumne)zeii lor!” Dar Solomon s-a alipit de zeii lor şi i-a iubit.
3 El avea ca soţii şapte sute de prinţese şi trei sute de concubine; iar soţiile lui i-au pervertit inima.
4 Când Solomon a îmbătrânit, soţiile lui i-au întors inima spre alţi (dumne)zei. Astfel, inima lui nu a mai fost în totalitate a Dumnezeului lui numit Iahve, aşa cum fusese inima tatălui lui, David.
5 El i-a slujit lui Aştoret, zeiţa sidonienilor şi lui Moleh, oribilul zeu al amoniţilor.
6 Solomon a făcut ce este rău înaintea lui Iahve şi nu L-a urmat în totalitate pe Iahve ca tatăl lui – ca David.
7 Solomon a construit pe muntele din faţa Ierusalimului o înălţime pentru Chemoş, oribilul zeu al moabiţilor, şi pentru Moleh, oribilul zeu al amoniţilor.
8 Aşa a făcut pentru toate soţiile lui străine care ardeau tămâie şi care aduceau sacrificii zeilor lor.
9 Iahve s-a mâniat pe Solomon pentru că îşi îndepărtase inima de El – de Dumnezeul lui Israel – care i Se revelase de două ori.
10 El îi poruncise să nu slujească altor (dumne)zei; dar Solomon nu s-a conformat poruncii lui Iahve.
11 Atunci El i-a spus lui Solomon: „Pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai respectat legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi smulge regatul de la tine şi îl voi da slujitorului tău!
12 Dar nu voi face acest lucru în timpul vieţii tale, din cauza tatălui tău – David; ci îl voi smulge din mâna fiului tău!
13 Totuşi nu voi smulge întregul regat de la el, ci îi voi lăsa fiului tău un trib – din cauza sclavului Meu numit David şi a Ierusalimului pe care l-am ales!”
14 Apoi Iahve a făcut să existe un duşman împotriva lui Solomon. El l-a adus astfel pe edomitul Hadad care era descendent al regilor Edomului.
15 În timpul guvernării lui David, Ioab – conducătorul armatei –, mergând să îi înmormânteze pe cei morţi, i-a omorât pe toţi bărbaţii din Edom.
16 Ioab şi tot Israelul au rămas acolo pentru şase luni, până i-au omorât pe toţi bărbaţii din Edom.
17 Dar Hadad fugise în Egipt; şi împreună cu el plecaseră câţiva edomiţi dintre slujitorii tatălui lui. Atunci, Hadad era doar un copil.
18 Ei plecaseră din Midian şi se duseseră în Paran. Din Paran au luat cu ei nişte bărbaţi şi s-au dus în Egipt, la faraon, monarhul Egiptului. Acela i-a dat lui Hadad o casă, un teren agricol şi a îngrijit de hrana lui.
19 Hadad a fost atât de agreat de faraon, încât i-a dat-o ca soţie pe sora soţiei lui – pe regina Tahpenes.
20 Sora reginei Tahpenes i-a născut un fiu care a fost numit Ghenubat. Pe acesta, Tahpenes l-a crescut la curtea faraonului. Ghenubat a locuit împreună cu fiii faraonului în palatul acestuia.
21 În timp ce era în Egipt, Hadad a fost informat că David a adormit lângă părinţii lui şi că Ioab – conducătorul armatei – era mort. Atunci Hadad i-a zis faraonului: „Permite-mi să mă întorc în ţara mea!”
22 Faraonul l-a întrebat: „De ce vrei să te întorci în ţara ta? Ce îţi lipseşte aici la mine?” El a răspuns: „Nimic; dar permite-mi să plec!”
23 Dumnezeu a făcut să apară un alt duşman care a venit împotriva lui Solomon: pe Rezon – fiul lui Eliada – care fugise de la stăpânul lui, Hadad-Ezer, regele din Ţoba.
24 Rezon a adunat în jurul lui nişte bărbaţi. Apoi a devenit conducătorul unei bande de prădători în vremea când David i-a omorât pe cei din Ţoba. Ei s-au dus la Damasc, şi-au stabilit reşedinţa în acea localitate şi au guvernat acolo.
25 Rezon a fost un duşman al lui Israel tot timpul vieţii lui Solomon. Acţiunile lui s-au adăugat la răul pe care Hadad i l-a făcut lui Solomon. Rezon guverna în Aram; şi l-a urât pe Israel.
26 Apoi slujitorul lui Solomon – Ieroboam, fiul lui Nebat, un efraimit din Ţereda, a cărui mamă se numea Ţeruia – a complotat împotriva regelui.
27 Ocazia în care el a complotat împotriva regelui, a fost aceasta: Solomon construia Milo şi astupa spărturile oraşului tatălui lui numit David.
28 Ieroboam era un luptător remarcabil; iar când Solomon a văzut cum îşi îndeplinea slujba acest tânăr, i-a oferit postul de supraveghetor al tuturor oamenilor din tribul lui Iosif care executau munci obligatorii.
29 În acele vremuri, Ieroboam a plecat din Ierusalim şi s-a întâlnit pe drum cu profetul Ahia din Şilo. El era îmbrăcat cu o manta nouă. Cei doi erau singuri pe câmp.
30 Atunci profetul Ahia a luat mantaua de pe el şi a rupt-o în douăsprezece bucăţi.
31 Apoi i-a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi; pentru că Iahve – Dumnezeul lui Israel – spune: «Voi rupe regatul din mâinile lui Solomon; şi îţi voi da ţie zece triburi.
32 Lui îi va rămâne (doar) un trib – din cauza sclavului Meu numit David şi având în vedere oraşul Ierusalim, pe care l-am ales dintre toate teritoriile triburilor lui Israel!
33 Voi face acest lucru pentru că M-a abandonat. Solomon s-a închinat zeiţei sidonienilor numită Aştoret, lui Chemoş – zeul moabiţilor şi lui Moleh – zeul amoniţilor. El nu a mers pe drumul indicat de Mine ca să facă ce este corect în relaţia cu Mine şi nu a respectat legile şi deciziile Mele – ca David – tatăl lui.
34 Dar nu voi lua întregul regat din mâinile lui Solomon, pentru că l-am declarat guvernator toată viaţa lui din cauza sclavului Meu numit David pe care l-am ales şi care a respectat poruncile şi legile Mele.
35 Voi lua regatul din mâinile fiului lui; şi îţi voi da ţie zece triburi.
36 Dar îi voi da (numai) un trib fiului lui – pentru ca sclavul Meu numit David să aibă permanent o lumină înaintea Mea – la Ierusalim – în oraşul pe care l-am ales ca să îmi pun numele acolo.
37 Iar pe tine te voi lua şi vei guverna în toate teritoriile unde îţi va dori sufletul! Vei fi rege al poporului (numit) Israel!
38 Dacă vei asculta de tot ce îţi voi porunci, dacă vei alege să trăieşti conform metodelor Mele şi vei face tot ce este corect în relaţia cu Mine, respectând legile şi poruncile Mele – aşa cum a făcut sclavul Meu David –, voi fi cu tine. Îţi voi face o familie stabilă – ca aceea pe care i-am făcut-o lui David – şi îţi voi da ţie pe Israel.
39 Astfel îi voi umili pe urmaşii lui David; dar acest lucru nu se va întâmpla pentru totdeauna!»”
40 Solomon a încercat să îl omoare pe Ieroboam; dar el a fugit în Egipt, la monarhul Şişac; şi a rămas acolo până când a murit Solomon.
41 Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el şi înţelepciunea pe care a avut-o, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor lui Solomon”?
42 Guvernarea lui Solomon a durat patruzeci de ani la Ierusalim; şi a fost exercitată în tot teritoriul locuit de poporul Israel.
43 Solomon s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat în oraşul tatălui lui numit David. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Roboam.
1 Roboam s-a dus la Şehem, pentru că tot poporul Israel venise acolo ca să îl facă rege.
2 Când Ieroboam – fiul lui Nebat – a auzit despre acest lucrul, era în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Atunci Ieroboam s-a întors din Egipt.
3 Israelienii au trimis pe cineva să îl cheme; iar Ieroboam şi întreaga adunare a lui Israel au venit şi i-au zis lui Roboam:
4 „Tatăl tău a făcut jugul nostru din ce în e mai greu. Acum, îţi cerem să ne absolvi de obligaţia acestei dificile slujbe din vremea tatălui tău. Scapă-ne de jugul greu pe care l-a pus el peste noi; şi îţi vom sluji!”
5 El le-a răspuns: „Duceţi-vă; şi întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Astfel, poporul a plecat.
6 Regele Roboam a discutat cu bătrânii care i-au slujit tatălui lui – Solomon – în timpul vieţii acestuia. El i-a întrebat: „Ce îmi sugeraţi să răspund acestui popor?”
7 Ei i-au zis: „Dacă astăzi vei fi un slujitor pentru oamenii acestui popor, dacă vei fi de acord cu ei şi dacă le vei răspunde prin cuvinte acceptabile, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.”
8 Dar Roboam nu a luat în considerare sfatul pe care i l-au dat bătrânii; ci a cerut şi părerea tinerilor din generaţia lui care îi slujeau.
9 El i-a întrebat: „Ce propunere aveţi? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să îi iau de pe umeri greul jug pe care tatăl meu l-a pus peste el?”
10 Tinerii care crescuseră împreună cu el, i-au răspuns: „Vorbeşte acestui popor care ţi-a spus că tatăl tău i-a făcut jugul greu şi că tu trebuie să îl iei de peste el, zicându-i astfel: «Cel mai mic deget al meu este mai gros decât şoldurile tatălui meu.
11 Tatăl meu a pus un jug greu peste voi; dar eu voi adăuga alte greutăţi jugului vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bici subţire; dar eu vă voi pedepsi cu un bici gros, împletit.»”
12 Ieroboam, însoţit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, exact cum le poruncise regele când le zisese: „Reveniţi la mine peste trei zile!”
13 Regele i-a răspuns poporului cu duritate. El nu a luat în considerare sfatul pe care i l-au dat bătrânii;
14 şi astfel le-a vorbit aşa cum îi sugeraseră tinerii: „Tatăl meu v-a făcut jugul greu; dar eu vi-l voi face mult mai greu. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice subţiri; dar eu vă voi pedepsi cu bice groase, împletite.”
15 Astfel, regele nu a luat în considerare cererea poporului. Dar această situaţie venea de la Iahve, pentru ca El să îşi respecte cuvântul pe care îl spusese despre Ieroboam – fiul lui Nebat – prin Ahia din Şilo.
16 Când toţi israelienii au văzut că regele nu le-a luat în considerare plângerea, i-au răspuns: „Ce avem noi în comun cu David? Nu avem nicio moştenire împreună cu fiul lui Işai. Israel, du-te la corturile tale! David, ai grijă de familia ta!” Şi astfel, poporul Israel a plecat acasă.
17 Dar Roboam a continuat să îi guverneze pe israelienii care locuiau în oraşele din teritoriul numit Iuda.
18 Regele Roboam l-a trimis la israelieni pe Adoniram. El era şeful celor care prestau munci obligatorii. Dar toţi israelienii l-au omorât lovindu-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să se urce în car şi să fugă la Ierusalim.
19 Astfel a început revolta lui Israel împotriva familiei lui David; şi aşa au şi rămas relaţiile dintre ei până astăzi.
20 Atunci când israelienii au auzit că Ieroboam se întorsese, l-au chemat să vină între oamenii adunaţi; şi l-au numit rege pentru tot teritoriul numit Israel. Cu excepţia descendenţilor din tribul lui Iuda, niciunul dintre ceilalţi israelieni nu s-a dus după familia lui David.
21 Atunci când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat pe toţi urmaşii lui Iuda şi pe cei din tribul lui Beniamin. Erau o sută optzeci de mii de bărbaţi selectaţi, pregătiţi să lupte. Ei au mers la război împotriva celor din teritoriul numit Israel, intenţionând să readucă tot regatul sub guvernarea lui Roboam, fiul lui Solomon.
22 Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Şemaia – omul lui Dumnezeu – şi i-a zis:
23 „Vorbeşte atât lui Roboam – fiul lui Solomon – regele lui Iuda şi întregului clan al lui Iuda şi al lui Beniamin, cât şi celor rămaşi din popor,
24 spunându-le că Iahve vă previne: «Nu mergeţi să luptaţi împotriva fraţilor voştri israelieni! Întoarceţi-vă fiecare acasă; pentru că de la Mine a venit acest lucru!»” Ei au ascultat Cuvântul lui Iahve; şi astfel s-au întors acasă, conform poruncii lui Iahve.
25 Ieroboam a construit oraşul Şehem în partea muntoasă a teritoriului locuit de urmaşii lui Efraim; şi a locuit acolo. Apoi a plecat din acea zonă şi a construit oraşul Peniel.
26 El şi-a zis: „Este posibil ca acum regatul să se întoarcă la familia lui David.
27 Dacă acest popor se va duce la casa lui Iahve – în Ierusalim – ca să ofere acolo sacrificii, inima lui va trece de partea stăpânului lor – Roboam – regele lui Iuda. Astfel, pe mine mă vor omorî; şi se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.”
28 După ce a discutat cu cei din jurul lui, regele a făcut doi viţei de aur; şi a zis poporului: „Este prea dificil pentru voi să vă deplasaţi până la Ierusalim. Israel, aceştia sunt zeii tăi care te-au scos de pe teritoriul Egiptului!”
29 A pus unul dintre viţei la Betel, iar pe celălalt în teritoriul locuit de urmaşii lui Dan.
30 Acest lucru a devenit o ocazie de păcătuire. Poporul mergea până în teritoriul urmaşilor lui Dan ca să se închine înaintea unuia dintre viţei.
31 Ieroboam a construit un sanctuar pe înălţimi; şi a desemnat preoţi luaţi din tot poporul, deşi ei nu erau dintre leviţi.
32 Ieroboam a stabilit o sărbătoare în a cincisprezecea zi din a opta lună, asemănătoare celei din teritoriul urmaşilor lui Iuda; şi cu acea ocazie, aducea sacrificii pe altar. El s-a dus la Betel; şi acolo a adus sacrificii viţeilor pe care îi făcuse şi a desemnat preoţi pentru înălţimile pe care le construise.
33 În a cincisprezecea zi din a opta lună – pe care o alesese singur –, Ieroboam a adus sacrificii pe altarul pe care îl construise la Betel. Astfel, el a stabilit o sărbătoare pentru israelieni; şi se ducea la altar ca să ardă tămâie.
1 Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din teritoriul numit Iuda la Betel – aşa cum îi spusese Cuvântul lui Iahve – în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie.
2 El a strigat împotriva altarului, conform Cuvântului lui Iahve, zicând: „Altar, altar! Iahve spune: «Să ştii că se va naşte un fiu care va fi dintre descendenţii lui David. Numele lui va fi Iosia. El îi va înjunghia deasupra ta pe preoţii înălţimilor care aduc sacrificii aici; şi pe tine se vor arde oase de om!»”
3 El a vorbit în aceeaşi zi despre un semn, spunând: „Acesta este semnul pe care l-a stabilit Iahve (ca dovadă că se va întâmpla aşa): altarul se va despica, iar cenuşa de pe el se va împrăştia.”
4 Când a auzit cuvântul pe care îl pronunţase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam şi-a întins mâna de deasupra altarului spre el; şi a ordonat: „Prindeţi-l!” Dar acea mână pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu, s-a uscat. Astfel, regele nu a mai putut să şi-o retragă…
5 Altarul s-a despicat şi a căzut cenuşa care era pe el – conform semnului pe care îl precizase omul lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Iahve.
6 Atunci regele l-a rugat pe omul lui Dumnezeu, zicând: „Intervino rugându-te lui Iahve – Dumnezeului tău – pentru mine, ca să îmi pot trage mâna înapoi!” Omul lui Dumnezeu s-a rugat lui Iahve. Atunci mâna regelui s-a refăcut şi a devenit cum fusese mai înainte.
7 Regele i-a zis omului lui Dumnezeu: „Vino cu mine acasă şi refă-ţi energia (mâncând); iar eu îţi voi da un dar!”
8 Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: „Chiar dacă mi-ai oferi jumătate din averile tale, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc;
9 pentru că mi s-a poruncit prin Cuvântul lui Iahve: «Să nu mănânci pâine, să nu bei apă şi să nu te întorci pe acelaşi drum pe care te vei duce!»”
10 Astfel, el a plecat pe un alt drum. Nu s-a mai întors pe drumul pe care venise la Betel.
11 În Betel locuia un profet bătrân. Fiii lui au venit şi i-au relatat tatălui lor tot ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi. I-au spus şi cuvintele pe care i le adresase acela regelui.
12 Atunci tatăl lor i-a întrebat: „Pe ce drum a plecat?” Fiii lui văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu care venise din teritoriul numit Iuda.
13 Apoi el le-a zis fiilor lui: „Puneţi-mi şaua pe măgar!” După ce i-au înşeuat măgarul, el l-a încălecat
14 şi s-a dus după omul lui Dumnezeu. L-a găsit stând sub un stejar; şi l-a întrebat: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din teritoriul numit Iuda?” El a răspuns: „Eu sunt.”
15 Atunci profetul i-a zis: „Vino la mine acasă; şi îţi voi da să mănânci.”
16 Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: „Nu pot să mă întorc şi să merg cu tine. Nu-mi permit să mănânc pâine şi nici să beau apă în acest loc;
17 pentru că prin Cuvântul lui Iahve mi s-a spus: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo. Să nu te întorci pe acelaşi drum pe care te vei duce!»”
18 Acel profet bătrân i-a zis: „Şi eu sunt profet ca tine; şi mi-a vorbit un înger prin Cuvântul lui Iahve, zicând: «Adu-l înapoi acasă împreună cu tine, ca să mănânce pâine şi să bea apă!»” Îl minţea.
19 Atunci omul lui Dumnezeu s-a întors cu el, a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui.
20 În timp ce stăteau la masă, Iahve i-a vorbit profetului (bătrân) care-l adusese înapoi;
21 şi atunci el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din teritoriul numit Iuda: „Iahve îţi zice: «Pentru că nu M-ai ascultat şi nu ai respectat porunca pe care ţi-a dat-o Dumnezeul tău numit Iahve,
22 ci te-ai întors acceptând să mănânci pâine şi ai băut apă în locul despre care îţi poruncise să nu mănânci şi nici să nu bei, corpul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinţilor tăi!»”
23 După ce omul lui Dumnezeu a mâncat şi a băut, profetul care îl adusese înapoi i-a pus şaua pe măgar.
24 El a plecat; dar s-a întâlnit pe drum cu un leu care l-a omorât. Corpul lui a fost aruncat pe acel drum. Atât măgarul, cât şi leul stăteau lângă acel corp.
25 Nişte bărbaţi care treceau pe acolo, au văzut corpul lui întins pe drum şi leul stând lângă el. Atunci au venit şi au relatat despre acest lucru în oraşul în care locuia profetul bătrân.
26 Când profetul care îl întorsese din drumul lui a auzit ce s-a întâmplat, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu care nu a ascultat de Cuvântul Său. Iahve l-a făcut să ajungă în ghearele leului care l-a sfâşiat şi l-a omorât, conform cuvântului pe care îl spusese El.”
27 Apoi le-a zis fiilor lui: „Puneţi-mi şaua pe măgar!” Ei i-au înşeuat măgarul.
28 Apoi el a plecat; şi a găsit corpul (omului lui Dumnezeu) întins pe drum, cu măgarul şi leul stând lângă el. Leul nu mâncase corpul profetului şi nici nu sfâşiase măgarul.
29 Atunci profetul a ridicat corpul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar şi s-a întors în oraş ca să îl jelească şi să îl înmormânteze.
30 I-a pus corpul în propriul lui mormânt; şi a plâns pentru el, zicând: „Vai, frate!”
31 După ce l-a înmormântat, profetul le-a spus fiilor lui: „Când voi muri, să mă înmormântaţi în mormântul în care a fost pus omul lui Dumnezeu. Să îmi puneţi oasele lângă ale lui;
32 pentru că ce a spus el conform poruncii lui Iahve împotriva altarului din Betel şi împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălţimile oraşelor Samariei, se va întâmpla!”
33 Ieroboam nu şi-a schimbat comportamentul lui rău nici după acest eveniment; ci a desemnat israelieni luaţi din tot poporul care să fie preoţi pentru înălţimi. Cei care doreau, erau investiţi de el ca preoţi pentru înălţimi.
34 Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam – care a determinat ştergerea şi distrugerea ei de pe pământ.
1 În acea vreme, Abia – fiul lui Ieroboam – s-a îmbolnăvit.
2 Ieroboam i-a zis soţiei lui: „Te rog să te deghizezi astfel încât să nu te recunoască nimeni că eşti soţia lui Ieroboam; şi du-te la Şilo. Acolo este profetul Ahia – cel care mi-a spus că eu voi fi regele acestui popor.
3 Ia cu tine zece pâini, nişte plăcinte şi un ulcior cu miere. Du-te la el; şi îţi va spune ce se va întâmpla cu acest copil.”
4 Soţia lui Ieroboam a făcut ce i s-a spus: s-a pregătit şi s-a dus la Ahia acasă, în localitatea Şilo. Ahia nu mai putea să vadă (bine), pentru că îi slăbise vederea din cauza bătrâneţii;
5 dar Iahve îi spusese: „Va veni la tine soţia lui Ieroboam ca să te întrebe despre fiul ei; pentru că este bolnav. Să îi spui aceste cuvinte […]. Când va ajunge, se va prezenta ca fiind altcineva.”
6 Când Ahia a auzit zgomotul făcut de paşii ei, chiar în momentul în care intra, i-a zis: „Intră, soţia lui Ieroboam! De ce pretinzi că eşti altă femeie? Am un mesaj dur pentru tine.
7 Du-te şi spune-i lui Ieroboam ce a zis Dumnezeul lui Israel numit Iahve: «Te-am luat din mijlocul poporului, te-am ridicat şi te-am desemnat conducător al poporului Meu, Israel.
8 Am rupt regatul care fusese al familiei lui David şi ţi l-am dat ţie; dar tu nu ai fost ca sclavul Meu numit David, care a respectat poruncile Mele şi care M-a urmat din toată inima, făcând doar ce este corect în relaţia lui cu Mine.
9 Tu ai făcut mai mult rău decât toţi cei care au fost înainte de tine. Te-ai dus şi ţi-ai făcut alţi (dumne)zei şi idoli turnaţi, ca să Îmi provoci mânia; iar pe Mine M-ai aruncat la spatele tău…
10 Pentru că ai procedat aşa, voi aduce dezastrul împotriva familiei lui Ieroboam; voi distruge orice bărbat din Israel care este al lui Ieroboam, indiferent că ar fi sclav sau om liber. Voi arde familia lui Ieroboam aşa cum arde cineva bălegarul – până va dispărea.
11 Orice urmaş al lui Ieroboam care va muri în oraş, va fi mâncat de câini. Şi păsările zburătoare îl vor mânca pe cel care va muri pe câmp!» Iahve a vorbit astfel!
12 Acum, tu ridică-te şi du-te acasă. Când vei păşi cu picioarele în oraş, copilul va muri.
13 Tot Israelul îl va plânge şi îl va înmormânta. Acesta este singurul dintre urmaşii lui Ieroboam care va fi pus într-un mormânt; pentru că el a fost singurul din familia lui Ieroboam în care s-a găsit ceva bun pentru Dumnezeul lui Israel numit Iahve.
14 Iahve Îşi va pune un rege care să guverneze Israelul. El va extermina familia lui Ieroboam. Şi acest lucru a început să se întâmple astăzi, chiar acum!
15 Iahve îl va lovi pe Israel; şi astfel, el va fi ca o trestie care se clatină în apă. El îl va dezrădăcina pe Israel din această ţară bună pe care le-o dăduse strămoşilor lor; şi îi va dispersa dincolo de râu, pentru că L-au mâniat făcându-şi idoli.
16 Iahve îl va abandona pe Israel din cauza păcatelor pe care le-a comis Ieroboam, determinând în acelaşi timp şi pe Israel să le facă!”
17 Soţia lui Ieroboam a plecat şi s-a întors la Tirţa. Când a păşit peste pragul palatului, copilul a murit.
18 L-au înmormântat; şi toţi israelienii l-au plâns – exact cum spusese Iahve prin sclavul Său, prin profetul Ahia.
19 Celelalte fapte ale lui Ieroboam – războaiele la care a participat şi felul în care a guvernat – nu sunt oare scrise în „cartea cronicilor regilor lui Israel”?
20 Ieroboam a guvernat pentru o perioadă de douăzeci şi doi de ani; apoi s-a culcat lângă părinţii lui. În locul lui a guvernat fiul lui numit Nadab.
21 Roboam – fiul lui Solomon – guverna în teritoriul numit Iuda. El avea patruzeci şi unu de ani când a început să îşi exercite guvernarea; şi a fost rege şaptesprezece ani în Ierusalim – oraşul pe care Iahve îl alesese dintre toate cele locuite de triburile lui Israel – pentru ca să îşi pună numele Său în el. Mama lui Roboam era amonită şi se numea Naama.
22 Oamenii din teritoriul numit Iuda au făcut ce este rău în relaţia lor cu Iahve. Ei I-au provocat gelozia prin păcatele pe care le-au comis – chiar mai mult decât o provocaseră strămoşii lor.
23 Şi-au construit înălţimi, pietre sacre şi idoli pe orice deal înalt şi sub orice copac verde…
24 Existau în ţară chiar şi bărbaţi care practicau prostituţia. Ei au făcut toate faptele oribile specifice popoarelor pe care Iahve le alungase din faţa israelienilor.
25 În al cincilea an de guvernare a regelui Roboam, Şişac – monarhul Egiptului – a înaintat împotriva Ierusalimului.
26 El a luat lucrurile valoroase ale casei lui Iahve şi comorile palatului regelui. Şişac a luat totul: chiar şi scuturile de aur făcute de Solomon.
27 În locul lor, regele Roboam a făcut nişte scuturi de bronz, pe care le-a dat comandanţilor gărzilor care păzeau intrarea palatului regelui.
28 De fiecare dată când regele mergea la casa lui Iahve, comandanţii gărzilor le purtau înaintea lui. Apoi le duceau înapoi în camera (armamentului) gărzilor.
29 Celelalte fapte ale lui Roboam şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „cartea cronicilor regilor lui Iuda”?
30 Între Roboam şi Ieroboam a fost război tot timpul vieţii lor.
31 Roboam s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat alături de ei, în „oraşul lui David”. Mama lui Roboam fusese amonita Naama. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Abia.
1 În al optsprezecelea an de guvernare a regelui Ieroboam – fiul lui Nebat – a început să guverneze Abia în teritoriul numit Iuda.
2 El a guvernat la Ierusalim pentru o perioadă de trei ani. Mama lui se numea Maaca şi era fiica lui Absalom.
3 Abia a trăit în toate păcatele pe care le văzuse făcute de tatăl lui; şi inima nu i-a fost devotată în totalitate Dumnezeului lui numit Iahve aşa cum fusese inima strămoşului lui care se numea David.
4 Totuşi Iahve – Dumnezeul lui – i-a dat o lumină în Ierusalim din cauza lui David, facilitând ajungerea pe tron a fiului lui şi consolidând astfel Ierusalimul;
5 pentru că David a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve; şi cât timp a trăit, nu a deviat de la niciuna dintre poruncile pe care El i le dăduse, cu excepţia cazului hititului Urie.
6 Cât timp a trăit Roboam, Ieroboam a fost în război cu el.
7 Celelalte fapte ale lui Abia şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „cartea cronicilor regilor lui Iuda”? Între Abia şi Ieroboam a fost război.
8 Abia s-a culcat lângă părinţii lui; şi l-au înmormântat în oraşul lui David. În locul lui a guvernat fiul lui care se numea Asa.
9 În al douăzecilea an al guvernării lui Ieroboam – regele lui Israel –, Asa a început să guverneze în teritoriul numit Iuda.
10 El a guvernat având ca reşedinţă Ierusalimul – pentru o perioadă de patruzeci şi unu de ani. Bunica lui se numea Maaca şi era fiica lui Absalom.
11 Asa a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – exact ca strămoşul lui numit David.
12 A distrus din ţară pe bărbaţii care se prostituau şi a îndepărtat toţi idolii pe care îi făcuseră părinţii lui.
13 Nici chiar pe bunica lui – numită Maaca – nu a mai lăsat-o să fie regină; pentru că ea făcuse un idol oribil. Asa i-a sfărâmat idolul şi l-a ars lângă valea Chidron.
14 Totuşi, înălţimile nu au fost desfiinţate, deşi inima lui Asa I-a fost loială lui Iahve tot timpul vieţii lui.
15 El a adus în casa lui Iahve lucrurile pe care împreună cu tatăl lui I le dedicaseră: argintul, aurul şi vasele.
16 Între Asa şi Başa – regele lui Israel – a fost război tot timpul vieţii lor.
17 Başa – regele lui Israel – a venit să lupte împotriva celor din teritoriul numit Iuda. El a început să fortifice Rama, ca să nu permită nimănui să iasă sau să intre în teritoriul lui Asa care era regele lui Iuda.
18 Asa a luat tot argintul şi aurul care rămăsese în tezaurul casei lui Iahve şi în cel al palatului regelui; şi l-a dat slujitorilor lui. Apoi, regele Asa şi-a trimis slujitorii la Ben-Hadad – fiul lui Tab-Rimon, fiul lui Hezion –, regele Aramului, care locuia în Damasc. Prin intermediul lor, el i-a transmis următorul mesaj:
19 „Îţi propun să fie un legământ între mine şi tine, aşa cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Să ştii că îţi trimit un dar care constă în argint şi în aur! Du-te şi anulează legământul tău pe care l-ai făcut cu Başa – regele lui Israel – pentru ca el să se retragă din faţa mea.”
20 Ben-Hadad a aprobat cererea pe care i-a făcut-o regele Asa; şi i-a trimis pe conducătorii armatelor lui împotriva oraşelor lui Israel. Ei au cucerit oraşele Iion, Dan, Abel-Bet-Maaca, tot Chineretul şi tot teritoriul locuit de urmaşii lui Neftali.
21 Când a auzit Başa acest lucru, a încetat fortificarea Ramei; şi s-a retras la Tirţa.
22 Atunci regele Asa i-a chemat pe toţi oamenii care locuiau teritoriul numit Iuda – astfel încât niciunul nu a fost scutit – şi le-a poruncit să ia pietrele şi lemnele pe care le folosise Başa pentru fortificarea Ramei. Regele Asa le-a folosit pentru a fortifica Gheva – din teritoriul locuit de urmaşii lui Beniamin – şi a Miţpa.
23 Celelalte fapte ale lui Asa – toată autoritatea pe care a avut-o, tot ce a făcut el şi oraşele pe care le-a construit – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda”? La bătrâneţe, Asa a avut o boală de picioare.
24 El s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat lângă ei, în oraşul strămoşului lui numit David. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Iehoşafat.
25 Nadab – fiul lui Ieroboam – şi-a început guvernarea în teritoriul numit Israel, în al doilea an al guvernării lui Asa – regele lui Iuda – şi a guvernat o perioadă de doi ani în „Israel”.
26 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve; şi a trăit ca tatăl lui. A practicat păcatele prin care acela îi determinase (prin forţa exemplului) şi pe oamenii din Israel să le facă.
27 Başa – fiul lui Ahia – din tribul lui Isahar, a complotat împotriva lui şi l-a omorât la Ghibeton, localitate care aparţinea filistenilor. A făcut acest lucru în timp ce Nadab şi tot Israelul asediau Ghibetonul.
28 Başa l-a omorât în al treilea an al guvernării lui Asa – regele lui Iuda; şi a guvernat el în locul lui.
29 Când a devenit rege, Başa a omorât toată familia lui Ieroboam. Nu a lăsat să trăiască pe nimeni care aparţinea familiei lui Ieroboam; ci i-a omorât pe toţi – conform cuvântului profeţit de Iahve prin sclavul Său Ahia din Şilo.
30 S-a întâmplat aşa din cauza păcatelor pe care Ieroboam le făcuse şi prin care îl determinase şi pe Israel să păcătuiască şi să provoace mânia Dumnezeului lui Israel numit Iahve.
31 Celelalte fapte ale lui Nadab şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel”?
32 Între Asa şi Başa – regele lui Israel – a fost război tot timpul cât au trăit ei.
33 În al treilea an al guvernării lui Asa – regele lui Iuda –, Başa – fiul lui Ahia – a început să guverneze în tot teritoriul numit Israel. Reşedinţa lui a fost în Tirţa; şi a guvernat douăzeci şi patru de ani.
34 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve, trăind ca Ieroboam. A practicat păcatele prin care acela îl determinase şi pe Israel să păcătuiască.
1 Atunci Cuvântul lui Iahve a vorbit împotriva lui Başa prin Iehu – fiul lui Hanani – astfel:
2 „Te-am ridicat din praful pământului şi te-am numit conducător al poporului Meu – Israel; dar tu ai trăit ca Ieroboam şi ai determinat poporul Meu – Israel – să păcătuiască, provocându-Mi mânia prin păcatele lor.
3 Pentru că ai procedat aşa, îl voi distruge pe Başa împreună cu familia lui. Voi proceda cu această familie ca în cazul lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
4 Aceia din familia lui Başa care vor muri în oraş, vor fi mâncaţi de câini; iar cei care vor muri pe câmp, vor fi mâncaţi de păsările zburătoare (carnivore).”
5 Celelalte fapte ale lui Başa – ce a făcut el şi autoritatea lui – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel”?
6 Başa s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat la Tirţa. Fiul lui numit Ela a guvernat în locul lui.
7 Cuvântul lui Iahve vorbise împotriva lui Başa şi împotriva familiei lui prin profetul Iehu – fiul lui Hanani – atât din cauza tuturor relelor pe care le făcuse înaintea lui Iahve provocându-I mânia din cauza faptelor lui şi prin care semăna cu Ieroboam, cât şi pentru că exterminase familia lui Ieroboam.
8 În al douăzeci şi şaselea an al guvernării lui Asa – regele lui Iuda, Ela – fiul lui Başa – a început să guverneze în teritoriul numit Israel. El a guvernat la Tirţa pentru un timp de doi ani.
9 Slujitorul lui care se numea Zimri – conducător pentru jumătate dintre carele acestuia – a complotat împotriva lui. Ela era la Tirţa şi se îmbăta în casa lui Arţa – cel care era responsabil de palatul din Tirţa.
10 Zimri a intrat şi l-a omorât în al douăzeci şi şaptelea an al guvernării lui Asa – regele lui Iuda. Apoi a început să guverneze în locul lui.
11 Imediat după ce a devenit rege şi s-a aşezat pe tronul lui, a omorât toată familia lui Başa. Nu a lăsat să trăiască niciun bărbat din acea familie şi nici pe cineva dintre rudele lui. I-a omorât chiar şi pe cei care îi fuseseră prieteni lui Başa.
12 Astfel, Zimri a distrus toată familia lui Başa – conform cuvintelor spuse de Iahve împotriva lui Başa prin profetul Iehu.
13 S-a întâmplat aşa din cauza tuturor păcatelor pe care le-au comis Başa şi fiul lui numit Ela. Prin ce făcuseră ei, au determinat şi pe Israel să păcătuiască şi să Îl mânie astfel pe Iahve – Dumnezeul lui Israel – prin idolii lor fără valoare.
14 Celelalte fapte ale lui Ela şi ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel”?
15 În al douăzeci şi şaptelea an al guvernării lui Asa – regele lui Iuda –, Zimri a guvernat la Tirţa pentru (numai) şapte zile, în timp ce poporul asedia Ghibetonul care aparţinea filistenilor.
16 Poporul care era în tabără, a auzit că Zimri a complotat împotriva regelui şi că l-a omorât. În acea zi, chiar acolo în tabără, toţi israelienii l-au declarat rege pe Omri pentru teritoriul numit Israel. El fusese conducătorul armatei.
17 Apoi Omri, împreună cu toţi israelienii care erau cu el, s-au retras de la Ghibeton şi au asediat Tirţa.
18 Când Zimri a văzut că oraşul a fost capturat, a intrat în fortăreaţa palatului regal şi a dat foc palatului. El a murit astfel, arzând acolo împreună cu palatul.
19 S-a întâmplat astfel din cauza păcatelor pe care le-a comis făcând ce este rău în relaţia lui cu Iahve şi pentru că a copiat comportamentul lui Ieroboam şi a trăit în păcatele pe care acela le făcuse determinând şi pe oamenii din Israel să păcătuiască.
20 Celelalte fapte ale lui Zimri şi complotul pe care l-a făcut, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel”?
21 Atunci, poporul Israel s-a împărţit în două grupuri: jumătate din popor dorea să îl declare rege pe Tibni – fiul lui Ghinat –, iar cealaltă jumătate dorea ca Omri să le fie rege.
22 Poporul care îl susţinea pe Omri, a triumfat în faţa celor care îl urmau pe Tibni – fiul lui Ghinat. Astfel, Tibni a murit; iar Omri a devenit rege.
23 Omri a început să guverneze în teritoriul numit Israel în anul treizeci şi unu al guvernării lui Asa – regele lui Iuda; şi a guvernat pentru o perioadă de doisprezece ani, dintre care şase a avut reşedinţa la Tirţa.
24 El a cumpărat de la Şemer dealul Samariei cu doi talanţi de argint. Apoi a construit un oraş pe deal; şi i-a pus numele Samaria – pentru că fostul proprietar al dealului se numise Şemer.
25 Dar Omri a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve. El a făcut mai mult rău decât toţi cei care fuseseră înainte de el.
26 Omri a trăit în totalitate ca Ieroboam – fiul lui Nebat. El a comis păcatele prin care acela îi determinase şi pe oamenii din Israel să păcătuiască şi să îl mânie pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve – prin idolii lor fără valoare.
27 Celelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut el şi autoritatea pe care şi-a demonstrat-o, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel”?
28 Omri s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat în Samaria. Apoi fiul lui numit Ahab a început să guverneze în locul lui.
29 Ahab – fiul lui Omri – şi-a început guvernarea în teritoriul numit Israel în anul treizeci şi opt al guvernării lui Asa – regele lui Iuda. Ahab – fiul lui Omri – a guvernat douăzeci şi doi de ani pentru cei din teritoriul numit Israel. El a avut reşedinţa în Samaria.
30 Ahab – fiul lui Omri – a făcut mai mult rău în relaţia lui cu Iahve decât toţi cei care fuseseră înainte de el.
31 Ca şi cum nu ar fi fost suficient să trăiască în păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat –, el şi-a mai luat-o ca soţie pe Izabela – fiica lui Etbaal – care era regele sidonienilor. Astfel, Ahab i-a slujit lui Baal şi i s-a închinat.
32 El a pus un altar pentru Baal în templul lui Baal pe care îl construise în Samaria;
33 şi a făcut un stâlp al Astartei. Ahab a făcut mai mult rău decât toţi regii lui Israel care au fost înainte de el. Astfel, el a provocat (mai mult decât ceilalţi regi dinaintea lui) mânia Dumnezeului lui Israel numit Iahve.
34 În timpul guvernării lui, Hiel din Betel a reconstruit Ierihonul. I-a pus temeliile cu preţul primului lui născut numit Abiram; şi i-a instalat porţile cu preţul lui Segub care era cel mai tânăr dintre fiii lui – conform cuvântului spus de Iahve prin Iosua, fiul lui Nun.
1 Ilie tişbitul – un ghiladit – i-a zis lui Ahab: „Jur pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve care este viu şi căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă şi nici ploaie în aceşti ani decât atunci când voi spune eu!”
2 Apoi Iahve i-a vorbit lui Ilie, zicându-i:
3 „Pleacă de aici, du-te spre Est şi ascunde-te lângă valea (pârâului) Cherit, în partea de est a Iordanului!
4 Vei bea apă din pârâul care curge prin acea vale. Le-am poruncit corbilor să îţi aducă mâncare acolo”.
5 El a făcut aşa cum i-a spus Cuvântul lui Iahve. S-a dus lângă valea (pârâului) Cherit, care este la estul Iordanului.
6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi seara; şi bea apă din pârâul care curgea prin acea vale.
7 Dar după un timp, pârâul care curgea prin vale a secat; pentru că nu mai plouase (de mult timp) în ţară.
8 Atunci, Cuvântul lui Iahve a venit la Ilie şi i-a zis:
9 „Pleacă de aici. Du-te la Sarepta care aparţine de Sidon; şi locuieşte în acea zonă! I-am poruncit unei văduve de acolo să te hrănească.”
10 El a plecat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta oraşului, a văzut o văduvă care strângea lemne. El a strigat-o şi i-a zis: „Te rog să îmi aduci puţină apă într-un vas, ca să beau!”
11 Ea a plecat să îi aducă apă; dar Ilie a strigat-o din nou şi i-a zis: „Te rog să îmi aduci şi o bucată de pâine!”
12 Ea i-a răspuns: „Jur pe Dumnezeul tău numit Iahve care este viu, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un ulcior. Strâng acum câteva lemne; apoi mă voi întoarce acasă şi voi pregăti mâncarea pentru mine şi pentru fiul meu, ca să mâncăm (ce mai avem); apoi vom muri!”
13 Ilie i-a zis: „Să nu te temi (că vei muri). Du-te şi fă aşa cum ai spus. Dar mai întâi fă, din ce ai, o bucată mică de pâine pentru mine; şi adu-mi-o. Apoi vei face pâine pentru tine şi pentru fiul tău;
14 pentru că Dumnezeul lui Israel numit Iahve, spune: «Făina din vas nu se va consuma, iar uleiul din ulcior nu se va termina până în ziua când Iahve va da ploaie pe pământ.»”
15 Ea s-a dus şi a făcut exact cum i-a cerut Ilie. Şi astfel, atât ea cât şi Ilie şi familia ei, au avut mâncare în fiecare zi!
16 Făina din oală nu s-a consumat şi uleiul din ulcior nu s-a terminat – conform Cuvântului lui Iahve spus prin Ilie.
17 Apoi s-a îmbolnăvit fiul acelei femei care era proprietara casei. Boala lui a fost atât de severă, încât a murit.
18 Atunci femeia i-a zis lui Ilie: „Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să îmi aminteşti păcatul pe care l-am comis şi să aduci astfel moartea împotriva fiului meu?”
19 Ilie i-a zis: „Adu-mi-l aici pe fiul tău.” El l-a luat din braţele ei, l-a dus în camera de sus unde locuia el şi l-a aşezat pe patul lui.
20 Apoi a strigat spre Iahve, zicând: „Doamne – Dumnezeul meu –, de ce ai adus acest necaz peste văduva la care locuiesc, permiţând ca fiul ei să moară?”
21 El s-a întins de trei ori peste copil şi a strigat spre Iahve, zicând: „Doamne – Dumnezeul meu –, Te rog să faci ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!”
22 Iahve a acceptat (şi a ascultat) cererea făcută de Ilie. Atunci sufletul copilului s-a întors în el; şi astfel a revenit la viaţă.
23 Ilie a luat copilul, l-a coborât din camera de sus la parterul casei, i l-a dat mamei lui şi i-a zis: „Acesta este fiul tău: trăieşte!”
24 Femeia i-a zis lui Ilie: „Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Iahve pe care îl proclami tu, este adevăr!”
1 Trecuseră multe zile (de atunci); iar Iahve i-a vorbit lui Ilie în al treilea an, zicându-i: „Du-te şi prezintă-te în faţa lui Ahab; pentru că voi trimite ploaie pe pământ!”
2 Ilie a plecat să se ducă înaintea lui Ahab. În Samaria era mare foamete.
3 Ahab l-a chemat pe Obadia, care era responsabil cu palatul. Obadia se temea mult de Iahve.
4 Atunci când Izabela i-a omorât pe profeţii lui Iahve, Obadia a luat o sută de profeţi pe care i-a ascuns – câte cincizeci într-o peşteră; şi i-a hrănit acolo cu pâine şi cu apă.
5 Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate văile acestora! Poate vom găsi iarbă, ca să păstrăm caii şi măgarii vii. Astfel, sper să nu fim obligaţi să omorâm vreunul dintre animale.”
6 Apoi şi-au împărţit între ei teritoriul pe care urma să îl parcurgă fiecare. Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum.
7 În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu faţa spre pământ şi l-a întrebat: „Tu eşti, stăpânul meu numit Ilie?”
8 El i-a răspuns: „Da, eu sunt. Du-te şi spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!”
9 Obadia a întrebat: „Oare care este păcatul meu? De ce vrei ca slujitorul tău să ajungă să fie omorât de mâna lui Ahab?
10 Jur pe Iahve – pe Dumnezeul tău care este viu – că nu a rămas niciun popor şi niciun regat unde stăpânul meu să nu fi trimis oamenii lui să te caute. Iar când spuneau că nu eşti acolo, punea acel regat sau acel popor să jure că nu te-a găsit.
11 Acum tu îmi ceri să merg şi să îi spun stăpânului meu că a venit Ilie…
12 Ştiu eu oare unde te va duce Spiritul lui Iahve după ce mă voi despărţi de tine? Dacă mă voi duce să îi spun lui Ahab că ai venit, iar el nu te va găsi, mă va omorî. Totuşi, slujitorul tău se teme de Iahve din tinereţea lui!
13 Nu i s-a spus oare stăpânului meu ce am făcut atunci când Izabela i-a omorât pe profeţii lui Iahve? Am ascuns o sută dintre profeţii lui Iahve – câte cincizeci într-o peşteră – şi i-am hrănit acolo cu pâine şi cu apă.
14 Acum, tu îmi ceri să merg şi să îi spun stăpânului meu că a venit Ilie. El mă va omorî!”
15 Ilie i-a spus: „Jur pe Iahve – pe Dumnezeu armatelor – care este viu şi Căruia Îi slujesc, că astăzi mă voi prezenta în faţa lui Ahab!”
16 Obadia a plecat să îl întâmpine pe Ahab şi să îl anunţe despre acest fapt. Apoi Ahab s-a dus să îl întâlnească pe Ilie.
17 Atunci când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: „Tu eşti acela care distruge poporul Israel?”
18 Ilie i-a răspuns: „Nu eu l-am distrus pe Israel; ci tu şi familia tatălui tău – prin faptul că aţi ignorat poruncile lui Iahve şi l-aţi urmat pe Baal.
19 Strânge acum pe toţi oamenii din Israel la mine – pe muntele Carmel. Să fie prezenţi acolo cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi cei patru sute de profeţi ai Astartei – care sunt hrăniţi la masa Izabelei!”
20 Ahab a chemat pe toţi israelienii la muntele Carmel; şi i-a convocat acolo şi pe acei profeţi.
21 Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul; şi a zis: „Până când veţi oscila între două alternative? Dacă Iahve este (adevăratul)Dumnezeu, urmaţi-L pe El! Iar dacă Baal este Dumnezeu, mergeţi după el!” Poporul nu i-a răspuns nimic…
22 Apoi Ilie a zis poporului: „Numai eu am rămas dintre profeţii lui Iahve, în timp ce profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci…
23 Să ni se dea doi tauri! Ei să îşi aleagă un taur, să îl taie în bucăţi şi să îl aşeze pe lemnele de pe altar; dar să nu dea foc (lemnelor). Eu voi pregăti celălalt taur şi îl voi aşeza pe lemne, fără să le dau foc.
24 Apoi, voi să invocaţi numele (dumne)zeului vostru, iar eu voi chema numele lui Iahve. Dumnezeul care va răspunde prin foc, este adevăratul Dumnezeu!” Tot poporul a răspuns: „Aşa să fie!”
25 Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, pentru că sunteţi mai mulţi. Apoi invocaţi numele (dumne)zeului vostru; dar să nu aprindeţi voi lemnele.”
26 Ei au luat taurul care le-a fost dat; şi l-au pregătit. Apoi au invocat numele lui Baal de dimineaţa până la prânz, zicând: „Baal, răspunde-ne (cu foc)!” Dar nu s-a auzit niciun sunet (şi nu s-a întâmplat nimic). Nimeni nu le-a răspuns, deşi ei săreau în jurul altarului pe care îl construiseră.
27 La prânz, Ilie i-a ridiculizat, zicând: „Strigaţi mai tare – pentru că, totuşi, el este (dumne)zeu. Poate că se gândeşte la ceva sau o fi (temporar) ocupat. Probabil că este într-o călătorie sau poate că doarme. Dacă veţi striga astfel, se va trezi!”
28 Ei au strigat mai tare; şi conform obiceiului lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu lăncile până a început să le curgă sângele pe ei.
29 După ce a trecut vremea prânzului, ei şi-au continuat invocarea până la timpul când se aducea sacrificiul de seară; dar nu s-a auzit nici măcar o voce. Nu a fost niciun răspuns şi nici nu a apărut vreun semn (din partea zeului).
30 Atunci Ilie a zis întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Apoi Ilie a reparat altarul lui Iahve – altar care fusese distrus.
31 Ilie a luat douăsprezece pietre, conform numărului triburilor formate din urmaşii lui Iacov, căruia Iahve îi vorbise zicând: „Numele tău va fi Israel!”
32 Cu acele pietre, el a construit un altar pentru numele lui Iahve. A săpat şi un şanţ în jurul altarului. În acel şanţ încăpeau două măsuri de sămânţă.
33 A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăţi şi l-a aşezat pe altar, deasupra lemnelor.
34 Apoi Ilie le-a zis: „Umpleţi patru vase cu apă şi goliţi-le peste animalul pregătit pentru arderea integrală şi peste lemne!” El le-a zis din nou: „Turnaţi apă încă o dată!” Ei au turnat apă încă o dată. Apoi Ilie le-a zis: „Faceţi acest lucru şi a treia oară!” Atunci ei au turnat apă şi a treia oară.
35 Apa curgea în jurul altarului; şi a umplut chiar şi şanţul.
36 La momentul în care se aducea sacrificiul de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne – Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel – fă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt sclavul Tău şi că am făcut toate aceste lucruri conform poruncii Tale.
37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu – Doamne – eşti Dumnezeu şi că Tu (doreşti să) le întorci inimile spre Tine!”
38 Atunci a căzut foc de la Iahve, a consumat arderea integrală, lemnele, pietrele şi pământul. Acel foc a înghiţit chiar şi apa care era în şanţ…
39 Când tot poporul a văzut acest lucru, a căzut cu faţa spre pământ şi a zis: „Iahve este (adevăratul) Dumnezeu! Iahve este (adevăratul) Dumnezeu!”
40 Ilie le-a zis: „Prindeţi-i pe profeţii lui Baal! Niciunul dintre ei să nu scape!” I-au prins; iar Ilie i-a dus în valea Chişon şi i-a înjunghiat acolo.
41 Apoi Ilie i-a zis lui Ahab: „Du-te, mănâncă şi bea; pentru că se aude zgomotul specific unei mari ploi!”
42 Ahab s-a dus să mănânce şi să bea; dar Ilie a urcat pe vârful Carmelului, s-a aplecat la pământ, şi-a aşezat faţa între genunchi
43 şi i-a zis slujitorului lui: „Du-te şi uită-te spre mare!” El s-a dus şi s-a uitat. Slujitorul i-a zis: „Nu se vede nimic!” Ilie i-a zis de şapte ori să se ducă să privească (spre mare).
44 A şaptea oară, slujitorul i-a zis: „Se ridică din mare un nor mic – cât o palmă de om!” Ilie i-a zis: „Du-te şi spune-i lui Ahab: «Pregăteşte-ţi carul şi pleacă. Vine ploaia!»”
45 Între timp, cerul s-a înnegrit de nori, a început să bată vântul şi a venit o mare ploaie. Ahab s-a urcat în car şi s-a dus la Izreel.
46 Mâna lui Iahve a venit peste Ilie. Atunci el s-a echipat şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.
1 Ahab i-a relatat Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse pe toţi profeţii (lui Baal şi ai Astartei) cu sabia.
2 Izabela a trimis un mesager la Ilie, ca să îi transmită (din partea ei): „Zeii să se comporte cu mine cu toată duritatea lor, dacă mâine, la această oră, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre aceşti profeţi!”
3 Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit imediat ca să îşi salveze viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care aparţine teritoriului numit Iuda. Şi-a lăsat slujitorul acolo;
4 iar el a plecat şi a mers prin deşert o zi. A ajuns la o plantă asemănătoare unei verigi, s-a aşezat sub ea şi s-a rugat dorind să moară. El a zis: „Suficient, Doamne! Ia-mi viaţa acum; pentru că nu sunt mai bun decât strămoşii mei.”
5 Apoi s-a culcat sub acea plantă şi a adormit. A fost surprins de un înger care l-a trezit; şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!”
6 Uitându-se, Ilie a văzut la capul lui o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un vas cu apă. După ce a mâncat şi a băut, s-a culcat din nou.
7 Îngerul lui Iahve a venit a doua oară, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă, pentru că următoarea călătorie pe care o vei face, este prea lungă pentru tine!”
8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut. Apoi, cu resursele pe care i le asigurase această mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb – la muntele lui Dumnezeu.
9 A intrat într-o peşteră şi a stat acolo în acea noapte. Iahve i-a vorbit, zicându-i: „Ce faci aici, Ilie?”
10 El a răspuns: „Am fost plin de pasiune pentru Iahve – pentru Dumnezeul armatelor – pentru că israelienii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas; şi acum ei încearcă să mă omoare şi pe mine.”
11 Iahve i-a spus: „Ieşi şi stai înaintea lui Iahve pe munte; pentru că Iahve va trece pe acolo!” Atunci a venit un mare vânt înaintea lui Iahve. El avea atâta forţă, încât despica munţii şi sfărâma stâncile. Dar Iahve nu era în acel vânt. După vânt, a fost un cutremur de pământ; dar Iahve nu era în acel cutremur.
12 După cutremur, a venit un foc; dar Iahve nu era în acel foc. Şi după acel foc, a venit un sunet delicat.
13 Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua. A ieşit din peşteră şi a stat la intrarea ei. Atunci, o voce i-a vorbit astfel: „Ce faci aici, Ilie?”
14 El a răspuns: „Am fost plin de pasiune pentru Iahve – pentru Dumnezeul armatelor – pentru că israelienii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Am rămas numai eu singur; şi acum, ei încearcă să mă omoare şi pe mine!”
15 Iahve i-a zis: „Întoarce-te pe drumul pe care ai venit; şi du-te până în deşertul Damascului. Când vei ajunge acolo, să îl ungi (cu ulei) pe Hazael ca rege al Aramului.
16 Să îl ungi (cu ulei) şi pe Iehu – fiul lui Nimşi – ca rege al teritoriului numit Israel; iar pe Elisei – fiul lui Şafat din Abel-Mehola – să îl ungi (cu ulei) ca profet în locul tău.
17 Se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael, va fi omorât de Iehu; iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu, va fi omorât de Elisei.
18 Dar să ştii că Mi-am păstrat în Israel şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi care nu l-au sărutat!”
19 Ilie a plecat de acolo; şi l-a întâlnit pe Elisei – fiul lui Şafat – arând cu douăsprezece perechi de boi. El personal conducea a douăsprezecea pereche. Ilie a trecut pe lângă Elisei şi şi-a aruncat mantaua peste el.
20 Elisei a lăsat boii şi a alergat după Ilie. Atunci Elisei i-a zis: „Permite-mi să îmi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea; şi apoi te voi urma!” Ilie i-a zis: „Bine! Du-te. Dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!”
21 După ce a plecat de lângă Ilie, Elisei a luat o pereche de boi pe care i-a înjunghiat. A dat foc uneltelor folosite la arat, a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor să o mănânce. Apoi l-a urmat pe Ilie; şi i-a slujit.
1 Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a convocat întreaga armată. Însoţit de treizeci şi doi de regi care aveau cai şi care, s-a dus şi a înconjurat Samaria, începând lupta împotriva ei.
2 A trimis emisari în oraş, la Ahab – regele lui Israel –
3 să-i spună: „Ben-Hadad îţi transmite: «Argintul şi aurul tău, sunt ale mele; soţiile şi cei mai buni dintre fiii tăi, sunt ai mei!»”
4 Regele lui Israel a răspuns: „Să ştii, rege – stăpânul meu – că eu împreună cu tot ce am, suntem ai tăi, aşa cum ai spus!”
5 Emisarii s-au întors a doua oară şi i-au spus: „Ben-Hadad îţi spune: «Tocmai mi-am trimis reprezentanţii, ca să îmi dai argintul, aurul, soţiile şi fiii tăi.
6 Deci mâine, pe la această oră, îţi voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău şi prin casele slujitorilor tăi. Vor găsi toate obiectele de valoare; şi le vor lua cu ei.»”
7 Regele lui Israel i-a chemat pe toţi aceia care formau consiliul bătrânilor ţării; şi le-a zis: „Vedeţi că acest om intenţionează să ne facă rău; pentru că şi-a trimis reprezentanţii ca să ia soţiile mele, fiii mei, argintul şi aurul meu; iar eu nu l-am refuzat!”
8 Toţi aceia care formau consiliul bătrânilor şi tot poporul, i-au zis: „Nu-l asculta; şi să nu accepţi propunerea lui!”
9 Atunci Ahab le-a zis emisarilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi-i stăpânului meu care este rege: «Voi face tot ce i-ai cerut slujitorului tău prima dată; dar acest lucru nu îl pot face!»” Emisarii au plecat şi i-au transmis regelui Ben-Hadad răspunsul dat de Ahab.
10 Apoi Ben-Hadad i-a trimis un alt mesaj lui Ahab, zicându-i: „Zeii să se comporte cu mine cu toată duritatea lor dacă va mai rămâne în Samaria praf cât încape în mâna tuturor celor care mă urmează!”
11 Regele lui Israel a răspuns: „Spuneţi-i (lui Ben-Hadad): «Cine se înarmează, să nu se laude ca acela care deja pune armele jos!»”
12 Ben-Hadad a primit acest mesaj în timp ce bea vin împreună cu regii – în tabără. Atunci, el le-a ordonat slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă de atac!” Ei s-au pregătit de atac împotriva oraşului.
13 În acest timp, un profet s-a apropiat de Ahab – regele lui Israel – şi i-a zis: „Iahve îţi spune: «Vezi toată această mare mulţime de oameni? Astăzi o voi face să ajungă în mâinile tale; şi vei şti că Eu sunt Iahve!»”
14 Ahab a întrebat: „Prin cine se va întâmpla acest lucru?” Profetul a răspuns: „Iahve a zis: «Vor intra în acţiune slujitorii conducătorilor de provincii!»” Ahab a întrebat: „Cine va începe lupta?” Profetul i-a răspuns: „Tu!”
15 Ahab i-a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceia erau două sute treizeci şi doi. Apoi a numărat pe toţi israelienii; şi erau şapte mii.
16 Ei au plecat pe la prânz, în timp ce Ben-Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci şi doi de regi care îl ajutau.
17 Întâi au plecat slujitorii conducătorilor de provincii. Ben-Hadad a trimis nişte oameni în recunoaştere. Ei l-au anunţat că au ieşit nişte bărbaţi din Samaria.
18 Ben-Hadad le-a zis: „Dacă vin ca să propună pacea, prindeţi-i vii; şi chiar dacă au ieşit pentru război, să îi prindeţi tot vii!”
19 Slujitorii conducătorilor de provincii au ieşit din oraş împreună cu armata care îi urma;
20 şi fiecare l-a lovit pe omul care era în faţa lui. Astfel, arameii au început să fugă; iar israelienii i-au urmărit. Dar Ben-Hadad a scăpat şi a fugit pe un cal împreună cu nişte călăreţi.
21 Regele lui Israel a înaintat şi a atacat caii şi carele. El le-a provocat astfel arameilor o mare înfrângere.
22 Apoi profetul s-a apropiat de regele lui Israel; şi i-a zis: „Du-te şi consolidează-ţi forţele armatei! Analizează şi vezi ce trebuie să faci; pentru că regele Aramului te va ataca din nou în primăvară!”
23 Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un zeu al munţilor. Aşa ne explicăm de ce au avut o forţă mai mare decât a noastră. Dar dacă ne vom lupta cu ei în câmpie, este o certitudine că vom fi superiori lor în forţă militară.
24 Avem o propunere: să îi îndepărtezi pe regi de la posturile lor şi să îi înlocuieşti cu nişte comandanţi.
25 Pregăteşte-ţi şi o armată la fel de numeroasă ca aceea pe care ai pierdut-o – cu tot atâţia cai şi tot atâtea care; şi să mergem să ne luptăm cu ei în câmpie. Atunci, cu certitudine vom fi superiori lor!” El i-a ascultat şi a făcut exact cum i s-a propus.
26 În următoarea primăvară, Ben-Hadad i-a convocat pe aramei; şi s-a dus la Afec, ca să lupte împotriva lui Israel.
27 După ce s-au adunat şi li s-au dat provizii, israelienii au mers ca să îi întâmpine; şi şi-au organizat tabăra în faţa lor – ca două turme mici de capre – în timp ce arameii umpleau ţara.
28 Atunci a venit un om al lui Dumnezeu care s-a apropiat de regele lui Israel; şi i-a zis: „Iahve spune: «Pentru că arameii au zis că Iahve este un (Dumne)zeu al munţilor dar nu şi al văilor, voi face ca această numeroasă armată să ajungă în mâinile tale; şi veţi şti că Eu sunt Iahve!»”
29 Pentru o perioadă de şapte zile, ei au rămas în taberele lor – stând unii în faţa altora. Dar în a şaptea zi, au început lupta. Israelienii au omorât într-o singură zi o sută de mii de luptători aramei care se deplasau pe jos.
30 Ceilalţi au fugit în oraşul Afec, unde s-a prăbuşit zidul peste douăzeci şi şapte de mii dintre ei. Ben-Hadad a fugit în oraş şi s-a ascuns într-o cameră interioară.
31 Slujitorii lui i-au zis: „Am auzit că regii lui Israel sunt miloşi. Permite-ne să ne punem saci pe şold până spre genunchi, să ne legăm cu funii la cap şi să mergem astfel la regele lui Israel! Poate că te va lăsa să trăieşti.”
32 Ei şi-au înfăşurat saci pe şolduri şi s-au legat cu funii la cap. Apoi s-au dus la regele lui Israel; şi i-au zis: „Slujitorul tău – Ben-Hadad – te roagă: «Lasă-mă să mai trăiesc!»” Ahab a întrebat: „Încă mai trăieşte? Atunci, el este fratele meu!”
33 Acei oameni au luat cuvintele lui Ahab ca pe un semn bun; şi s-au grăbit să răspundă, zicând: „Da, fratele tău, Ben-Hadad, este încă viu!” Ahab le-a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l la mine.” Ben-Hadad a venit la el; iar Ahab l-a urcat în carul lui.
34 Apoi Ben-Hadad i-a spus: „Îţi voi da înapoi oraşele pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău; şi vei putea să îţi faci pieţe în Damasc, exact cum a făcut tatăl meu în Samaria!” Ahab i-a spus: „Eu îţi voi permite să pleci liber şi voi ratifica un legământ cu tine.” După ce a ratificat un legământ cu el, Ahab i-a permis (lui Ben-Hadad) să plece acasă.
35 Unul dintre profeţi i-a spus fratelui lui prin Cuvântul lui Iahve: „Loveşte-mă!” Dar acela nu a vrut să îl lovească.
36 Atunci profetul i-a zis: „Pentru că nu ai ascultat de Cuvântul lui Iahve, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu!” După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l-a omorât.
37 Profetul a găsit un alt om; şi i-a spus: „Loveşte-mă!” Acel om l-a lovit şi l-a rănit.
38 Apoi profetul s-a dus şi l-a aşteptat pe regele Ahab, stând la marginea drumului. El s-a deghizat acoperindu-şi ochii cu un bandaj.
39 Când a trecut regele pe acolo, el a strigat zicându-i: „În timp ce slujitorul tău era în cel mai greu moment al bătăliei, un bărbat a venit şi mi-a adus un prizonier, spunându-mi: «Păzeşte acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viaţa pentru el; sau vei plăti un talant de argint!»
40 Dar în timp ce slujitorul tău avea anumite activităţi, el a fugit.” Regele lui Israel i-a răspuns: „Aceasta îţi este condamnarea! Tu personal ai pronunţat-o!”
41 Atunci, acel profet şi-a dat imediat jos bandajul de pe ochi. Regele lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeţi.
42 El i-a spus regelui: „Iahve îţi zice: «Pentru că i-ai permis să plece omului despre care decisesem că trebuie să fie distrus, vei răspunde cu viaţa pentru el; şi poporul tău va răspunde pentru poporul lui!»”
43 Atunci, regele lui Israel a plecat; şi când a ajuns în Samaria, a intrat supărat şi mâniat în palatul lui.
1 După toate aceste evenimente, s-a întâmplat că Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab – regele Samariei.
2 Acesta i-a zis lui Nabot: „Dă-mi via ta, ca să îmi fac din ea o grădină de zarzavaturi; pentru că este aproape de palatul meu. Îţi voi da în locul ei o vie mai bună decât aceasta; sau, dacă ţi se pare mai avantajos, îţi voi plăti în argint cât valorează ea.”
3 Nabot i-a răspuns: „Să mă ferească Iahve să îţi dau moştenirea părinţilor mei!”
4 Ahab s-a dus acasă supărat şi mâniat pentru că Nabot din Izreel îi zisese „Nu îţi voi da moştenirea părinţilor mei!” S-a aşezat pe pat, şi-a întors faţa şi nu a vrut să mănânce nimic.
5 Izabela – soţia lui – a venit la el şi l-a întrebat: „De ce eşti supărat şi nu mănânci nimic?”
6 El i-a răspuns: „Pentru că i-am cerut lui Nabot din Izreel să îmi dea via lui pe un preţ de argint, sau, dacă vrea, să îi dau altă vie în locul ei. Dar el mi-a răspuns că nu îmi dă via lui!”
7 Izabela – soţia lui – i-a spus: „Oare nu eşti tu stăpân în Israel? Ridică-te, mănâncă şi fi vesel! Pentru că eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!”
8 Ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, a pus sigiliul lui pe ele şi le-a trimis bătrânilor şi conducătorilor care locuiau în acelaşi oraş cu Nabot.
9 În acele scrisori, ea spusese: „Anunţaţi un post şi puneţi-l pe Nabot în faţa poporului.
10 Aduceţi împotriva lui doi oameni care vor pronunţa acuzaţii mincinoase, zicând: «Tu L-ai blestemat atât pe Dumnezeu, cât şi pe rege!» Apoi scoateţi-l din oraş şi omorâţi-l cu pietre!”
11 Bătrânii şi conducătorii care locuiau în oraşul lui Nabot, au făcut exact cum le-a cerut Izabela în scrisorile pe care ea le trimisese (în numele lui Ahab).
12 Au anunţat un post şi l-au pus pe Nabot în faţa poporului.
13 Cei doi oameni incorecţi au venit, s-au aşezat înaintea lui şi l-au acuzat în prezenţa poporului, zicând: „Nabot L-a blestemat atât pe Dumnezeu, cât şi pe rege!” Apoi l-au scos din oraş şi l-au omorât cu pietre.
14 După ce au făcut acest lucru, au anunţat-o pe Izabela: „Nabot a fost omorât cu pietre!”
15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese omorât cu pietre, i-a zis lui Ahab: „Ridică-te şi ia-ţi în proprietate via lui Nabot din Izreel – cel care nu a vrut să ţi-o dea pe un preţ de argint – pentru că Nabot nu mai trăieşte. El a murit.”
16 Când a auzit Ahab că Nabot este mort, s-a dus imediat să ia în proprietatea lui via lui Nabot din Izreel.
17 Iahve i-a vorbit lui Ilie tişbitul, zicându-i:
18 „Pleacă şi du-te să îl întâlneşti pe Ahab – regele lui Israel – care guvernează în Samaria. El este în via lui Nabot, unde s-a dus să o ia în proprietatea lui.
19 Spune-i că Iahve îi zice: «Oare nu eşti tu cel care ai omorât un om şi ţi-ai însuşit proprietatea lui?» Să îi mai spui că Iahve îi zice: «Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge şi sângele tău!»”
20 Ahab i-a zis lui Ilie: „M-ai găsit, duşmanule?” El i-a răspuns: „Te-am găsit; pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în relaţia ta cu Iahve!
21 Acum, Iahve îţi spune: «Voi aduce dezastrul împotriva ta, îţi voi distruge urmaşii şi voi omorî pe fiecare bărbat care ţi-a mai rămas în Israel – indiferent că este sclav sau om liber.
22 Voi proceda cu familia ca în cazul familiei lui Ieroboam – fiul lui Nebat – şi al lui Başa – fiul lui Ahia – pentru că M-ai mâniat şi pentru că l-ai făcut şi pe Israel să păcătuiască!»”
23 Iahve a vorbit şi despre Izabela, zicând: „Izabela va fi mâncată de câini lângă zidul Izreelului!
24 Ei îi vor mânca şi pe cei din familia lui Ahab, care vor muri în oraş; iar păsările zburătoare (carnivore) îi vor mânca pe cei care vor muri pe câmp.”
25 N-a mai fost nimeni (între regii lui Israel) care să se fi vândut ca să facă ce este rău în relaţia lui cu Iahve – aşa cum a procedat Ahab, pe care Izabela, soţia lui, îl provoca la aceste fapte.
26 El s-a profanat foarte mult, mergând după idoli, exact cum procedau amoriţii pe care Iahve îi alungase din faţa israelienilor.
27 Atunci când Ahab a auzit aceste cuvinte, şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe corp şi a postit. Se culca înfăşurat în acel sac şi mergea încet.
28 Atunci Iahve i-a vorbit lui Ilie tişbitul, zicându-i:
29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab în faţa Mea? Pentru că a procedat astfel, nu voi aduce dezastrul împotriva familiei lui cât timp va trăi el, ci în timpul vieţii fiului lui.”
1 Pentru o perioadă de trei ani, nu a mai fost niciun război între Aram şi Israel.
2 După trei ani, Iehoşafat – regele lui Iuda – s-a dus la regele lui Israel.
3 Regele lui Israel le spusese slujitorilor lui: „Ştiţi că oraşul Ramot-Ghilad este al nostru; iar noi nu facem nimic pentru a-l lua înapoi de la regele Aramului!”
4 El l-a întrebat pe Iehoşafat: „Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramot-Ghiladului?” Iehoşafat i-a răspuns regelui lui Israel: „Eu şi cu tine vom fi aliaţi, iar poporul meu va fi împreună cu poporul tău şi caii mei vor merge unde merg ai tăi!”
5 Dar Iehoşafat i-a mai zis regelui lui Israel: „Te rog să întrebi mai întâi Cuvântul lui Iahve.”
6 Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi. Ei erau aproape patru sute de bărbaţi. Atunci el i-a întrebat: „Să mă duc la război împotriva Ramot-Ghiladului, sau să renunţ?” Ei i-au răspuns: „Du-te; pentru că Iahve îl va da regelui!”
7 Iehoşafat a întrebat: „Nu mai este aici niciun alt profet al lui Iahve, ca să îl putem întreba?”
8 Regele lui Israel i-a răspuns: „Mai este unul care se numeşte Micaia – fiul lui Imla – prin care-L putem întreba pe Iahve; dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun pentru mine, ci numai rău…” Iehoşafat i-a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”
9 Atunci regele lui Israel a chemat un comandant şi i-a zis: „Adu-l aici repede pe Micaia, fiul lui Imla!”
10 Regele lui Israel şi Iehoşafat – regele lui Iuda – erau îmbrăcaţi în hainele regale şi stăteau pe câte un tron, pe locul unde se treiera, în zona din faţa porţilor Samariei; şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor.
11 Zedechia – fiul lui Chenaana – îşi făcuse nişte coarne de fier; şi spunea: „Iahve zice: «Cu aceste coarne îi vei omorî pe aramei până îi vei distruge!»”
12 Toţi ceilalţi profeţi îi făceau profeţii asemănătoare, zicând: „Atacă Ramot-Ghiladul şi învinge-l! Iahve îl va face să ajungă în mâna regelui!”
13 Mesagerul care s-a dus să îl cheme pe Micaia, i-a spus: „Toţi profeţii îi dau mesaje de aprobare regelui. Să fie şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei; şi să anunţi ceva bun!”
14 Micaia i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu, că voi proclama doar ce îmi va spune El!”
15 Când a ajuns, regele l-a întrebat: „Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului, sau să renunţăm?” El i-a răspuns: „Du-te şi fi victorios; pentru că Iahve îl va face să ajungă în mâna regelui!”
16 Dar regele l-a întrebat: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu îmi vei spune decât adevărul în numele lui Iahve?”
17 Atunci Micaia a răspuns: „Am văzut tot Israelul risipit pe munţi ca o turmă de oi care nu are păstor; iar Iahve a zis: «Aceşti oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare liniştit acasă!»”
18 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Nu ţi-am spus că nu profeţeşte nimic încurajator pentru mine, ci numai ceva rău?”
19 Micaia a mai zis: „Ascultă Cuvântul lui Iahve! L-am văzut pe Iahve stând pe tronul Său; şi toată mulţimea de fiinţe cereşti stătea în picioare lângă El, la dreapta şi la stânga Lui.
20 Atunci Iahve a întrebat: «Cine-l va înşela pe Ahab ca să se ducă la Ramot-Ghilad şi să moară acolo?» Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel.
21 Apoi a venit un spirit care s-a prezentat înaintea lui Iahve; şi I-a zis: «Eu îl voi înşela.» Iahve l-a întrebat: «Cum vei proceda?»
22 El a răspuns: «Mă voi duce şi voi fi un spirit de minciună în gura tuturor profeţilor lui.» Şi Iahve i-a zis: «Aşa vei reuşi să îl înşeli! Du-te şi fă cum ai zis!»
23 Deci Iahve a permis să existe un spirit de minciună în gura tuturor acestor profeţi ai tăi… Iahve a anunţat (deja) dezastrul împotriva ta!”
24 Atunci Zedechia – fiul lui Chenaana – s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz şi i-a zis: „Pe unde a ieşit Spiritul lui Iahve din mine ca să îţi vorbească ţie (astfel)?”
25 Micaia i-a răspuns: „Vei vedea în acea zi în care vei fugi dintr-o cameră în alta ca să te ascunzi!”
26 Apoi regele lui Israel a zis: „Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon – conducătorul oraşului – şi la Ioaş, fiul regelui;
27 şi spune-le acestora că regele le zice: «Puneţi acest om în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»”
28 Dar Micaia a spus: „Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu a vorbit Iahve prin mine!” El a adăugat: „Voi, cei prezenţi aici, reţineţi toţi ce am spus!”
29 Regele lui Israel, împreună cu Iehoşafat – regele lui Iuda – s-au dus la Ramot-Ghilad.
30 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Eu mă voi deghiza; şi voi intra în luptă îmbrăcat aşa. Dar tu îmbracă-te cu hainele tale regale.” Regele lui Israel s-a deghizat; şi s-a dus să lupte îmbrăcat astfel.
31 Regele Aramului le dăduse celor treizeci şi doi de comandanţi ai carelor lui, următorul ordin: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!”
32 Atunci când comandanţii carelor l-au văzut pe Iehoşafat, şi-au zis: „Cu certitudine, acesta este regele lui Israel!” Şi s-au deplasat spre el, ca să îl atace. Atunci Iehoşafat a strigat după ajutor.
33 Dar când comandanţii carelor au observat că nu este el regele lui Israel, nu l-au mai atacat.
34 Apoi, un luptător cu arcul a tras la întâmplare; şi l-a lovit (cu o săgeată) pe regele lui Israel între zalele armurii. Regele a vorbit celui care conducea carul şi i-a dat următoarea poruncă: „Întoarce şi scoate-mă din zona de conflict; pentru că am fost rănit!”
35 Lupta s-a intensificat în acea zi, în timp ce regele (Ahab) a rămas în picioare în car, sub privirile arameilor; dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului.
36 Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în oraşul lui sau în teritoriul lui!”
37 Astfel, regele (Ahab) a murit şi a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat.
38 Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, au venit câinii şi i-au lins sângele; iar prostituatele s-au îmbăiat acolo cu acea apă – conform cuvântului pe care-l spusese Iahve.
39 Celelalte fapte ale lui Ahab – tot ce a făcut el, palatul de fildeş şi toate oraşele pe care le-a construit – oare nu sunt scrise în „cartea cronicilor regilor lui Israel”?
40 Ahab s-a culcat lângă părinţii lui. În locul lui a guvernat fiul lui numit Ahazia.
41 Iehoşafat – fiul lui Asa – a început să guverneze în teritoriul numit Iuda în al patrulea an al guvernării lui Ahab – regele lui Israel.
42 Iehoşafat avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi.
43 El a copiat în totalitate comportamentul tatălui lui numit Asa; şi nu a deviat de la modelul oferit de el, ci a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve. Totuşi, înălţimile nu au fost desfiinţate; iar poporul mai aducea încă sacrificii şi ardea tămâie pe ele.
44 Iehoşafat a trăit în pace cu regele lui Israel.
45 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat – autoritatea pe care a avut-o şi războaiele la care a participat – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda”?
46 El i-a distrus pe bărbaţii care se prostituau şi care rămăseseră în ţară de pe vremea tatălui lui numit Asa.
47 În acele vremuri, nu exista rege în Edom. În locul regelui, era un guvernator.
48 Iehoşafat a făcut nişte corăbii pentru comerţ. Acelea ar fi trebuit să meargă la Ofir după aur; dar nu au mai plecat acolo, pentru că au fost sfărâmate la Eţion-Gheber.
49 Atunci Ahazia – fiul lui Ahab – i-a zis lui Iehoşafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi în corăbii!” Dar Iehoşafat nu a acceptat.
50 Iehoşafat s-a culcat lângă părinţii lui; şi a fost înmormântat lângă ei în oraşul strămoşului lui numit David. Apoi, în locul lui Iehoşafat a guvernat fiul lui care se numea Iehoram.
51 Ahazia – fiul lui Ahab – a început să guverneze în teritoriul numit Israel – la Samaria – în al şaptesprezecelea an al guvernării lui Iehoşafat – regele lui Iuda; şi a guvernat doi ani în Israel.
52 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve şi a trăit ca tatăl lui, ca mama lui şi ca Ieroboam – fiul lui Nebat – care l-a determinat pe Israel să păcătuiască.
53 Ahazia i-a slujit lui Baal şi i s-a închinat. Astfel, el a provocat mânia Dumnezeului lui Israel numit Iahve – aşa cum procedase şi tatăl lui.