1

1 Vai cât de singur stă oraşul care era cândva plin de oameni! A ajuns ca o văduvă – tocmai el care era mare între naţiunile lumii! Cel care era prinţul (stăpân al) teritoriilor, a devenit un sclav!

2 Acum plânge profund întristat în noapte; şi îi curg lacrimile pe obraz. Dintre toţi aceia care îl iubeau, nu mai există niciunul care să îl aline. Toţi prietenii l-au trădat şi i-au devenit duşmani.

3 După multă oprimare şi muncă forţată, Iuda s-a dus în captivitate. Locuieşte printre celelalte naţiuni ale lumii şi nu găseşte un loc de odihnă. Toţi persecutorii l-au ajuns chiar în cele mai dificile momente ale lui.

4 Drumurile Sionului jelesc; pentru că nimeni (dintre vechii lui locuitori) nu mai vine la sărbători. Toate porţile îi sunt distruse; iar preoţii lui oftează. Fecioarele îi sunt mâhnite; şi el personal este plin de regrete profunde.

5 Duşmanii au devenit stăpâni (peste el) şi profită de ce i-ar fi fost lui benefic. S-a întâmplat aşa pentru că Iahve l-a făcut (pe „Iuda”) să sufere din cauza marelui număr de nedreptăţi pe care le-a comis. Copiii lui au mers în exil, captivi înaintea duşmanului.

6 Fiica Sionului şi-a pierdut toată frumuseţea! Prinţii ei au ajuns ca cerbii care nu găsesc păşune şi care merg fără forţă înaintea celui care îi urmăreşte (să îi omoare).

7 În zilele necazului şi ale rătăcirii lui, Ierusalimul îşi aminteşte de toate bogăţiile pe care le-a avut în trecut. Când poporul lui a fost învins de inamic, nimeni nu a venit în ajutor! Duşmanii l-au privit şi au găsit motiv să râdă de el din cauza prăbuşirii lui.

8 Ierusalimul a păcătuit mult; şi din această cauză a ajuns murdar. Toţi aceia care-l apreciau, acum îl desconsideră; pentru că i-au văzut aspectele ruşinoase. El însuşi oftează şi se uită în altă parte.

9 Marginea robei lui era murdară; şi nu s-a gândit la sfârşitul lui. A avut o cădere inexplicabilă; şi nu a fost nimeni să îl consoleze. „Doamne, remarcă durerea mea; pentru că duşmanul a triumfat!

10 Acesta a acaparat toate bogăţiile (noastre). În plus, (poporul) a văzut celelalte naţiuni intrând în locul (sfânt) de închinare, deşi Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta.

11 Toţi oamenii din popor oftează şi caută mâncare. Ei şi-au dat bogăţiile în schimbul mâncării, ca să îşi salveze viaţa. Priveşte, Doamne, şi observă cât sunt de desconsiderat!”

12 „Oare acest lucru nu înseamnă nimic pentru voi, toţi aceia care treceţi pe lângă mine? Priviţi şi observaţi dacă există vreo durere asemănătoare cu aceasta, pe care Iahve m-a făcut să o suport în ziua mâniei Lui intense!

13 El a trimis din înălţimi un foc care mi-a ajuns până în oase. A întins o plasă sub picioarele mele şi m-a răsturnat. M-a golit de orice energie şi m-a extenuat în tot timpul zilei.

14 Nedreptăţile mele au fost împletite de mâna Lui şi prinse într-un jug. Ele apasă pe gâtul meu şi îmi distrug forţa. Iahve m-a predat duşmanilor, fiindu-mi imposibil să mă pot opune.

15 El i-a ridiculizat pe toţi eroii din mijlocul (poporului) meu; şi a chemat o armată împotriva mea, ca să îmi strivească tinerii. A călcat-o pe fiica fecioară a lui Iuda ca pe struguri într-un teasc.

16 Acestea sunt motivele pentru care plâng; iar ochii îmi sunt plini de lacrimi, pentru că Cel care mă încuraja, S-a îndepărtat de mine – tocmai El, Cel care îmi revigora viaţa. Fiii mei sunt îngroziţi pentru că duşmanul a învins.”

17 Sionul îşi întinde mâinile după ajutor, dar nu există nimeni care să îl consoleze. Iahve a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să îi fie duşmani; iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.

18 Consider că Iahve este corect (în tot ce a făcut), pentru că m-am revoltat împotriva poruncii Lui. „Vă rog să mă ascultaţi – toate popoarele! Priviţi la durerea mea! Fecioarele şi tinerii mei au mers în captivitate!

19 Mi-am chemat aliaţii, dar ei m-au trădat. Preoţii şi bătrânii mei au murit în oraş căutând mâncare ca să mai poată supravieţui!”

20 „Priveşte, Doamne, cât sunt de distrus! Îmi fierb organele în mine şi inima mi se zbate în interiorul meu; pentru că am fost foarte revoltat! În exterior, sabia m-a lăsat fără copii; iar în casă, ea acţionează ca moartea.

21 Oamenii m-au auzit oftând; dar nimeni nu m-a consolat. Toţi duşmanii mei au auzit despre nenorocirea mea; şi s-au bucurat de tot ce Tu ai făcut. Dar fă să vină ziua pe care ai anunţat-o Tu; pentru ca şi ei să ajungă ca mine!

22 Să se întâmple ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta; şi comportă-te cu ei la fel cum te-ai purtat cu mine din cauza tuturor nedreptăţilor mele. Pentru că suspinele mele sunt multe, iar inima îmi este epuizată!”

2

1 Cum a acoperit-o Iahve pe fiica Sionului cu norul mâniei Lui! A aruncat măreţia lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui, nu Şi-a mai amintit de acel loc (de pe pământ) unde Îşi ţinea picioarele.

2 Iahve a spulberat fără milă toate locuinţele lui Iacov. În marea Lui supărare, a dărâmat fortăreţele fiicei lui Iuda. El a aruncat la pământ, într-o stare ridicolă, atât regatul cât şi pe conducătorii lui.

3 În mânia Lui intensă, a retezat întreaga forţă a lui Israel. La apropierea duşmanului, Şi-a retras dreapta care îl proteja. El a ars (totul) în Iacov, ca o mare flacără care consumă orice lucru în jurul ei.

4 Şi-a încordat arcul ca un duşman şi Şi-a pregătit dreapta (de acţiune). A distrus tot ce era plăcut privirilor. Şi-a revărsat mânia ca un foc peste teritoriul locuit de fiica Sionului.

5 Iahve a ajuns asemenea unui duşman: l-a pulverizat pe Israel! I-a spulberat toate palatele şi i-a distrus fortăreţele. S-au înmulţit bocetele şi lamentările în mijlocul (teritoriilor) fiicei lui Iuda.

6 Şi-a devastat locul sfânt ca pe o grădină. Şi-a distrus locul Lui de întâlnire (cu oamenii). Iahve a făcut ca în Sion să fie uitate sărbătorile şi Sabatele. În marea Lui indignare, i-a îndepărtat (din funcţie) atât pe rege, cât şi pe preot.

7 Iahve a refuzat să îşi mai recunoască altarul şi Şi-a abandonat locul prezenţei Lui în mijlocul poporului. A predat duşmanului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în casa lui Iahve ca într-o zi de sărbătoare.

8 Iahve a decis să distrugă zidul fiicei Sionului. El a conceput o unitate de măsură şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere. A făcut să plângă atât zidul, cât şi întăritura lui. Astfel, ele suferă (acum) împreună.

9 Porţile ei au fost îngropate în pământ; iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse. Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre celelalte naţiuni. Legea (mozaică) nu mai există; iar profeţii ei nu mai primesc nicio viziune de la Iahve.

10 Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuţi. Şi-au presărat ţărână deasupra capului şi s-au îmbrăcat cu („haine” făcute din) saci. Fecioarele Ierusalimului îşi lasă capul aplecat în pământ.

11 Ochii mei sunt epuizaţi de atâta plâns şi fierb organele în mine. Mi se varsă ficatul pe pământ pentru că fiica poporului meu este zdrobită. Pe străzile oraşului stau leşinaţi atât copiii (mai mari), cât şi cei alăptaţi.

12 Ei spun mamelor: „Unde este pâinea şi vinul?” Apoi cad leşinaţi ca nişte răniţi pe drumurile oraşului, murind la pieptul mamelor lor!

13 „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar şi cum oare aş putea să îţi alin durerea, fiică fecioară a Sionului? Rana ta este mare – asemănătoare dimensiunii mării! Cine te va putea vindeca?

14 Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni false şi înşelătoare. Nu ţi-au evidenţiat păcatele ca să te scape astfel de captivitate. Ei ţi-au spus oracole false şi înşelătoare.

15 Toţi trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră şi dau din cap în faţa fiicei Ierusalimului, zicând: «Acesta este oraşul care se numea imaginea perfectă a frumuseţii şi bucuria întregului pământ?!»

16 Toţi duşmanii tăi îşi deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, îşi freacă (cu mânie) dinţii şi spun: «L-am înghiţit! Da, aceasta este ziua pe care am aşteptat-o! Acum o trăim!»”

17 „Iahve a pus în aplicare ce planificase. El a făcut ca lucrurile să se întâmple conform poruncii pe care o rostise încă din zilele străvechi. Te-a distrus fără milă. A făcut din tine bucuria duşmanilor tăi şi le-a mărit forţa.

18 O, zid al fiicei Sionului, strigă-L pe Iahve! Lasă-ţi lacrimile să curgă la fel ca un râu, atât ziua cât şi noaptea! Să nu îţi permiţi nicio pauză! Fiică, ochii tăi să nu aibă odihnă!

19 Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul serviciilor patrulelor! Revarsă-ţi inima, asemenea apei, înaintea lui Iahve! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care sunt leşinaţi de foame la capătul fiecărei străzi!”

20 „Priveşte, Doamne; şi vezi ce se întâmplă! Cui i-ai mai făcut Tu aşa? Unde s-a mai întâmplat ca femeile să îşi mănânce copiii pe care i-au purtat în uter şi pe care apoi (după naştere) i-au dezmierdat?! Când au mai fost omorâţi preoţii şi profeţii în Locul sfânt al Dumnezeului lor?!

21 Băieţii şi bătrânii zac împreună doborâţi la pământ pe străzi. Fecioarele şi tinerii mei au căzut învinşi de sabie. I-ai omorât în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă!

22 Ai chemat teroarea peste mine din toate părţile – ca la o zi de sărbătoare! În ziua manifestării mâniei lui Iahve, nimeni nu a scăpat şi nici nu a supravieţuit! Duşmanul a distrus pe aceia pe care îi îngrijisem şi îi crescusem.”

3

1 Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa sub nuiaua mâniei Lui.

2 El m-a condus şi m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!

3 Da, El Îşi îndreaptă toată ziua mâna împotriva mea!

4 Mi-a îmbătrânit atât corpul, cât şi pielea. Mi-a zdrobit oasele.

5 M-a asediat şi m-a înconjurat cu amărăciune şi cu dezastru.

6 M-a făcut să locuiesc în întuneric – asemănător celor care sunt morţi de mult timp.

7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa; şi m-a imobilizat în lanţuri grele.

8 Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea.

9 Mi-a blocat drumurile cu pietre cioplite; şi mi-a făcut potecile greu accesibile.

10 A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.

11 Mi-a deviat planurile, m-a sfâşiat şi m-a lăsat devastat.

12 Şi-a încordat arcul şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.

13 Mi-a străpuns inima cu săgeţi din tolba Lui.

14 Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Toată ziua sunt ridiculizat în cântecele lor.

15 Mi-a dat din abundenţă ierburi amare şi m-a săturat cu pelin.

16 Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş; şi m-a culcat în cenuşă.

17 Mi-a luat pacea; şi astfel am uitat ce înseamnă fericirea.

18 Am zis: „S-a dus energia mea de viaţă împreună cu tot ce speram de la Iahve!”

19 Îmi amintesc (permanent) de durerea şi de rătăcirea mea, de amărăciune şi de pelin.

20 Sufletul meu îşi aminteşte mereu de ele şi se întristează în mine.

21 Dar există în mintea mea ceva care mă face să mai sper:

22 Iahve încă Îşi mai manifestă bunătatea; şi mila Lui nu s-a epuizat.

23 Acestea se înnoiesc în fiecare dimineaţă! „Admir faptul că Tu eşti aşa mereu!”

24 Am zis sufletului meu: „Iahve este moştenirea mea. Acesta este motivul pentru care îmi ancorez speranţa în El!”

25 Iahve este bun cu cel care speră în El şi cu sufletul care Îl caută.

26 Este bine să aştepţi în tăcere intervenţia salvatoare a lui Iahve.

27 Este bine ca omul „să poarte un jug” în tinereţea lui.

28 Să stea singur şi să tacă, fiindcă Iahve l-a aşezat pe gâtul lui.

29 „Să îşi umple gura cu pământ” – având în vedere faptul că este posibil să mai existe speranţă (pentru el).

30 Să îşi expună obrazul celui care îl loveşte şi să se sature de insulte!

31 Fiindcă Iahve nu respinge pentru totdeauna.

32 Ci în acord cu marea Lui compasiune, când întristează pe cineva, Îşi manifestă din nou mila faţă de el.

33 Pentru că El nu necăjeşte şi nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

34 Când sunt călcaţi în picioare toţi prizonierii unei ţări,

35 când dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Foarte Înalt,

36 când un om este nedreptăţit în cauza lui, oare nu vede Iahve?

37 Dacă Iahve nu a poruncit să se execute un anumit lucru, cine poate spune ceva care se şi întâmplă?

38 Oare nu din gura Celui Foarte Înalt vine atât dezastrul cât şi bunăstarea?

39 Atunci de ce protestează omul când este pedepsit pentru păcatele lui?

40 Să ne observăm comportamentul, să ni-l analizăm şi să ne întoarcem la Iahve.

41 „Să ne înălţăm inimile şi mâinile spre Dumnezeul din cer, spunând:

42 «Am păcătuit şi ne-am revoltat; iar Tu nu ai iertat (acest lucru)!

43 Te-ai acoperit cu mânie şi ne-ai urmărit; apoi ai omorât fără milă.

44 Te-ai înconjurat cu un nor, pentru ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine.

45 Ne-ai transformat în gunoi şi într-un lucru murdar în mijlocul popoarelor.

46 Toţi duşmanii noştri şi-au deschis larg gura împotriva noastră.

47 Am suportat teroarea, groapa, dezastrul şi distrugerea!»”

48 Din ochii mei se scurg cantităţi mari de lacrimi; pentru că fiica poporului meu a fost distrusă.

49 Ochii mi se vor topi continuu de lacrimi. Ei nu vor înceta deloc (să plângă),

50 până când Iahve din cer va privi şi va lua în considerare această situaţie.

51 Când le-am văzut pe toate fiicele oraşului meu, mi s-a întristat sufletul.

52 Cei care îmi erau duşmani fără motiv, m-au vânat ca pe o pasăre.

53 „Au încercat să îmi distrugă viaţa într-o groapă; şi au aruncat cu pietre în mine.

54 Apele s-au revărsat peste capul meu şi mi-am zis: «Sunt pierdut!»

55 Dar din adâncimile gropii am chemat numele Tău, Doamne.

56 Tu mi-ai auzit vocea: nu Îţi astupa urechea la strigătele mele după ajutor!

57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi mi-ai răspuns: «Nu te teme!»

58 Doamne, Tu ai apărat cauza sufletului meu şi mi-ai recuperat viaţa!

59 Tu ai văzut răul care mi s-a făcut! Judecă-mi cauza!

60 Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare şi planurile lor făcute împotriva mea.

61 Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile şi tot ce au conceput ei împotriva mea.

62 Ai auzit atât şoaptele oponenţilor mei, cât şi comentariile lor negative îndreptate înspre mine toată ziua.

63 Priveşte! Atunci când stau jos sau sunt pe picioare, ei mă ridiculizează în cântecele lor!

64 Doamne, recompensează-i în acord cu faptele făcute de mâinile lor!

65 Pune un voal peste inimile lor şi fă să fie blestemul Tău peste ei!

66 Doamne, urmăreşte-i în timp ce Îţi manifeşti mânia Ta; şi distruge-i de sub cer!”

4

1 Vai cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a modificat aspectul aurului curat! Pietrele sfinte stau risipite pe la colţurile străzilor.

2 Fiii remarcabili ai Sionului care altădată erau apreciaţi la fel ca aurul pur, sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut prelucrate de mâinile olarului.

3 Chiar şi şacalii îşi scot sânul ca să îşi alăpteze puii! Dar fiica poporului meu a ajuns să fie nemiloasă ca struţii deşertului.

4 Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii lui şi se usucă de sete. Copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.

5 Cei care se hrăneau cu mâncăruri speciale, zac acum abandonaţi pe străzi. Cei care fuseseră crescuţi în purpură, se lipesc de un morman de cenuşă.

6 Vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei care a fost distrusă într-o clipă fără să fi atins-o cineva.

7 Prinţii ei erau mai curaţi decât zăpada şi mai albi decât laptele. Corpurile le erau mai roşii decât rubinele, iar feţele lor semănau cu safirul.

8 Dar acum sunt mai negri decât funinginea, astfel încât nici nu îi mai recunoşti pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase şi a devenit uscată ca lemnul.

9 Cei omorâţi de sabie sunt mai fericiţi decât aceia pe care i-a distrus foametea. Afectaţi de foame, aceştia se sting din lipsa recoltelor de pe câmp!

10 Femeile, care odată erau pline de milă, şi-au fiert copiii cu mâinile lor; apoi, ei le-au folosit ca hrană atunci când fiica poporului meu a ajuns să fie strivită (de foamete)!

11 Iahve Şi-a manifestat cu forţă toată mânia Lui şi a făcut să se simtă intens efectul ei! A aprins un foc în Sion. Acesta i-a consumat temeliile.

12 Regii pământului nu ar fi crezut şi niciunul dintre locuitorii lumii nu şi-ar fi imaginat că duşmanul şi inamicul (nostru) vor intra pe porţile Ierusalimului.

13 Acest lucru s-a întâmplat din cauza păcatelor profeţilor lui şi a nedreptăţilor preoţilor care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.

14 Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi, fiind atât de murdari de sânge, încât nimeni nu are curajul să se atingă de hainele lor.

15 Ceilalţi strigă la ei: „Plecaţi, murdarilor! Plecaţi! Depărtaţi-vă! Nu ne atingeţi!” În timp ce fug şi rătăcesc printre celelalte naţiuni, acestea le spun: „Nu vor mai locui aici!”

16 Chiar Iahve i-a împrăştiat şi nu i-a mai protejat. Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect, iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.

17 Ochii noştri au obosit aşteptând degeaba ajutorul. Am privit din turnurile noastre la un popor care nu ne putea scăpa (de dezastru).

18 Duşmanii ne urmăreau; şi astfel nu puteam ieşi în pieţe. Sfârşitul se apropia şi termenul expirase; pentru că ne venise sfârşitul.

19 Persecutorii noştri au fost mai rapizi decât vulturii care zboară pe cer. Ne-au urmărit pe munţi şi ne-au pândit în deşert.

20 Cel dedicat în slujba lui Iahve, care era suflarea vieţii noastre, a fost capturat în gropile lor. Despre el spuneam (altă dată): „Vom trăi la umbra lui printre celelalte naţiuni!”

21 „Fiica Edomului, bucură-te şi sari de veselie – tu care locuieşti în ţara Uţ! Dar să ştii că acea cupă va trece şi pe la tine. Te vei îmbăta (bând din ea) şi (apoi) te vei dezbrăca!”

22 „Fiica Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit. El nu îţi va mai prelungi exilul. Dar să ştii fiică a Edomului că El va pedepsi nedreptatea ta şi îţi va pune în evidenţă păcatele.”

5

1 „Doamne, aminteşte-ţi de ce ni s-a întâmplat! Uită-te şi remarcă ruşinea noastră!

2 Moştenirea noastră a ajuns în proprietatea unor necunoscuţi; iar casele noastre sunt folosite de străini.

3 Am ajuns orfani de tată. Mamele noastre sunt văduve.

4 Bem din apele noastre plătind bani; şi când avem nevoie de lemnele noastre, trebuie să le cumpărăm.

5 Persecutorii noştri ne urmăresc. Deşi suntem obosiţi, nu suntem lăsaţi să ne odihnim.

6 Ne-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.

7 Părinţii noştri au păcătuit şi acum nu mai sunt; iar noi suportăm pedeapsa (pentru păcatul) lor.

8 Sclavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne eliberează din oprimarea lor împotriva noastră.

9 Ne câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza pericolului de a fi omorâţi cu sabia în deşert.

10 Ne arde pielea ca un cuptor de febra cauzată de foame.

11 Femeile au fost violate în Sion. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu fecioarele din oraşele lui Iuda.

12 Conducătorii (noştri) au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a acordat nicio cinste.

13 Tinerii muncesc foarte greu la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

14 Bătrânii nu mai vin la poarta oraşului, iar tinerii au încetat să mai cânte.

15 A dispărut bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a transformat în jale.

16 A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, pentru că am păcătuit!

17 Acesta este motivul pentru care nu mai avem energie; şi ni s-au întunecat ochii:

18 Muntele Sion a ajuns să fie devastat. Pe el se plimbă şacalii.

19 «Doamne, Tu guvernezi pentru eternitate. Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie.

20 De ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne abandonezi pentru mult timp?

21 Întoarce-ne la Tine, Doamne; şi ne vom întoarce! Dă-ne din nou zile ca cele din trecut!

22 Oare să Te fi dezis Tu pentru totdeauna de noi şi să Te fi mâniat dincolo de orice limită?!»”