1

1 Iahve l-a chemat pe Moise şi a vorbit cu el din Cortul Întâlnirii. El i-a poruncit

2 să spună israelienilor: „Când vreunul dintre voi aduce lui Iahve un (animal ca) dar, acesta să fie oferit din turme sau din cirezi.

3 Dacă darul lui va fi un animal din cireadă care va fi ars integral, atunci să aducă un mascul fără vreun defect. Să se prezinte cu el la intrarea în Cortul Întâlnirii; pentru ca astfel să fie plăcut înaintea lui Iahve.

4 Să îşi pună mâna pe capul viţelului oferit pentru a fi ars integral; şi acesta va fi acceptat în locul lui, ca (să facă) achitare pentru el.

5 Acel viţel să fie înjunghiat înaintea lui Iahve. Fiii lui Aaron, care sunt preoţi, să aducă sângele animalului şi să îl stropească pe toate părţile altarului care este pus la intrarea în Cortul Întâlnirii.

6 Animalul oferit pentru a fi ars integral, să fie jupuit şi tăiat în bucăţi.

7 Fiii preotului Aaron vor face foc pe altar şi vor pune lemne în foc.

8 Apoi tot fiii lui Aaron care sunt preoţi, să pună bucăţile, capul şi grăsimea pe lemnele care vor fi deasupra focului de pe altar.

9 Organele interne şi picioarele (animalului) să fie spălate cu apă. Preotul să le ardă pe altar ca pe un sacrificiu consumat (de foc) integral. Acesta va fi un sacrificiu consumat de foc; şi va produce o aromă plăcută lui Iahve.

10 Dacă darul lui pentru această ardere integrală este din turma de oi sau din cea de capre, atunci să fie ales un mascul fără defect.

11 Să îl înjunghie în partea de nord a altarului, înaintea lui Iahve. Fiii lui Aaron care sunt preoţi, să îi stropească sângele pe toate părţile altarului.

12 Preotul să taie animalul în bucăţi, pe care le va pune apoi împreună cu capul şi cu grăsimea pe lemnele din focul de pe altar.

13 Organele interne şi picioarele să fie spălate cu apă. Apoi preotul să le aducă pe toate şi să le ardă pe altar. Acesta va fi un sacrificiu consumat de foc; şi va produce o aromă plăcută lui Iahve.

14 Dacă darul adus lui Iahve ca sacrificiu ars integral pe altar va fi din păsări, să fie oferit din turturele sau din pui de porumbei.

15 Preotul să aducă pasărea lângă altar, să îi desprindă capul de restul corpului; şi apoi o va putea arde pe altar. Sângele acelei păsări trebuie să i se scurgă (doar) pe o parte a altarului.

16 Dar înainte de a o arde, să îi scoată guşa cu ce are în ea; şi să o arunce lângă altar, în partea de est, în locul unde se adună cenuşa.

17 Să îi taie şi aripile doar în zona extremităţilor lor. Apoi preotul să ardă pasărea pe altar, punând-o pe lemnele de pe foc. Acesta va fi un sacrificiu consumat de foc; şi va produce o aromă plăcută lui Iahve.

2

1 Atunci când cineva va aduce lui Iahve un dar de mâncare, el să fie din făină de cea mai bună calitate. Să toarne ulei peste ea şi să îi adauge tămâie.

2 Apoi să îl aducă preoţilor, adică fiilor lui Aaron. Preotul să ia un pumn din acea făină superioară şi din ulei. Apoi să le ardă pe altar împreună cu tămâia, ca pe un sacrificiu de comemorare. Acesta va fi un sacrificiu consumat de foc; şi va produce o aromă plăcută lui Iahve.

3 Ce va rămâne din darul de mâncare, să fie dat lui Aaron şi fiilor lui, ca parte foarte sfântă a sacrificiilor consumate de foc pentru Iahve.

4 Când vei dori să aduci (lui Iahve) un dar care va fi unul de mâncare copt în cuptor, să oferi nişte turte făcute din făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei; sau nişte turte subţiri, stropite cu ulei.

5 Dacă darul tău de mâncare este unul pregătit pe grătar, să fie o turtă făcută din făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei.

6 Să o rupi în bucăţi şi să torni ulei peste ea. Acesta este un dar de mâncare.

7 Dacă darul tău de mâncare este ceva pregătit în tigaie, să fie făcut din făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei.

8 Când vei aduce darul de mâncare care va fi oferit (lui Iahve), să fie pregătit conform acestor reguli. El va fi adus înaintea preotului care îl va pune pe altar.

9 Să ia apoi o parte din acel dar de mâncare; şi să o ardă pe altar ca sacrificiu de comemorare. Acesta va fi un sacrificiu consumat de foc; şi va produce o aromă plăcută lui Iahve.

10 Partea care rămâne din darul de mâncare, să fie a lui Aaron şi a fiilor lui. Aceasta este o parte foarte sfântă a sacrificiilor consumate de foc pentru Iahve.

11 Niciunul dintre darurile de mâncare pe care le aduceţi lui Iahve, să nu fie făcut din aluat care conţine drojdie. Nimic din ce ardeţi pentru Iahve ca sacrificiu consumat de foc, să nu fie făcut din cocă în compoziţia căreia a fost introdus vreun ferment sau miere.

12 Referitor la darul oferit din primele fructe, să ştiţi că atunci când îl aduceţi lui Iahve, nu trebuie să fie ars pe altar ca o aromă plăcută.

13 Să pui sare pe toate darurile tale de mâncare. Să nu permiţi să lipsească sarea legământului Dumnezeului tău de pe darurile tale de mâncare. Să adaugi sare la toate darurile tale de mâncare.

14 Dacă aduci un dar pentru Iahve din primele tale recolte, el să fie din produsul unor spice proaspete prăjite la foc şi din boabe noi, pisate.

15 Să pui ulei peste ele şi să adaugi tămâie. Acesta este (considerat) un dar de mâncare.

16 Preotul să ardă boabele pisate şi uleiul împreună cu toată tămâia, ca sacrificiu de comemorare. Acesta va fi un sacrificiu consumat de foc în cinstea lui Iahve.

3

1 Dacă cineva va oferi un dar ca sacrificiu de pace din cireada lui, să fie adus înaintea lui Iahve. Indiferent că animalul este mascul sau femelă, trebuie să nu aibă (niciun) defect.

2 Să pună mâna pe capul animalului oferit pentru sacrificare şi să îl înjunghie la intrarea în Cortul Întâlnirii. Preoţii, adică fiii lui Aaron, să stropească sângele (acelui animal) pe altar, pe toate părţile lui.

3 Apoi, din acest sacrificiu de pace, să aducă lui Iahve un sacrificiu consumat de foc. Acesta să conţină grăsimea care acoperă organele interne împreună cu aceea din jurul lor,

4 plus cei doi rinichi împreună cu grăsimea de pe ei şi din zona şoldurilor. Să mai adauge membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii.

5 Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra sacrificiului ars integral care va fi pe lemnele de pe foc. Acesta să fie ca un sacrificiu consumat de foc, ce va produce o aromă plăcută lui Iahve.

6 Dacă darul oferit ca sacrificiu de pace în cinstea lui Iahve este din turma lui, acel animal, indiferent că este mascul sau femelă, trebuie să fie fără defect.

7 Dacă aduce ca dar un miel, să îl aducă înaintea lui Iahve;

8 apoi să îşi pună mâna pe capul sacrificiului lui şi să îl înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii. Fiii lui Aaron să îi stropească sângele pe altar, pe toate părţile lui.

9 Apoi, din sacrificiul de pace, să ofere un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Să fie format din grăsime: toată grăsimea cozii care va fi desprinsă de coloana vertebrală, grăsimea de pe organele interne şi care este în jurul acestora.

10 Va mai adăuga cei doi rinichi împreună cu grăsimea de pe ei şi din zona şoldurilor, ca şi din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii.

11 Apoi preotul să le ardă pe altar. Aceasta este o mâncare adusă ca sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.

12 Dacă darul lui va fi o capră, atunci trebuie să o aducă înaintea lui Iahve.

13 Acel om să îşi pună mâna pe capul ei şi să o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii. Fiii lui Aaron să stropească sângele ei pe altar, pe toate părţile lui.

14 Apoi să aducă din ea un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Să îl ofere din grăsimea de pe organele interne şi din cea care se găseşte în jurul lor.

15 Să adauge atât cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, cât şi membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii.

16 Apoi preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o mâncare adusă ca sacrificiu consumat de foc şi care produce o aromă plăcută. Toată grăsimea este a lui Iahve.

17 Aceasta să fie o lege eternă, pentru toate generaţiile, în toate locurile unde veţi locui: să nu mâncaţi grăsimea (animalelor) şi nici sângele (lor).”

4

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Spune-le israelienilor: «Când va păcătui cineva fără să vrea împotriva vreunei porunci a lui Iahve, făcând fapte care nu trebuie făcute,

3 dacă acela care păcătuieşte este chiar preotul care a fost consacrat prin ungere pentru practicarea acestei slujbe, el va aduce astfel vină peste popor. Atunci trebuie să aducă lui Iahve pentru păcatul comis un viţel din cireada lui. Acesta să fie fără defect. Să îl ofere ca sacrificiu pentru păcat.

4 Să aducă viţelul la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea lui Iahve; apoi să îşi pună mâna pe capul viţelului care trebuie să fie înjunghiat acolo, înaintea lui Iahve.

5 Preotul care a fost consacrat în slujbă prin ungerea cu ulei, să ia din sângele viţelului şi să îl aducă în Cortul Întâlnirii.

6 Acolo să îşi pună degetul în sânge. Apoi să stropească de şapte ori cu acel sânge înaintea lui Iahve, în faţa draperiei separatoare a Tabernacolului.

7 Preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pe care se arde tămâie, existent în Cortul Întâlnirii, înaintea lui Iahve. Să verse restul sângelui viţelului la baza altarului arderilor integrale care este pus la intrarea în Cortul Întâlnirii.

8 Apoi să ia toată grăsimea viţelului adus ca sacrificiu pentru păcat. Este vorba despre grăsimea de pe organele interne împreună cu cea din jurul lor.

9 Va adăuga atât cei doi rinichi împreună cu grăsimea de pe ei şi care există în zona şoldurilor, cât şi membrana ficatului, care trebuie desprinsă odată cu rinichii.

10 Preotul să ia aceste părţi (ale animalului) exact cum se procedează în cazul boului adus ca sacrificiu de pace; şi să le ardă pe altarul pentru arderi integrale.

11 Dar pielea viţelului, toată carnea lui, capul, picioarele, organele internele şi intestinele care conţin excremente,

12 adică ce a rămas din viţel, să le ducă într-un loc curat în afara taberei, acolo unde se aruncă cenuşa; şi să le ardă într-un foc făcut cu lemne. Deci ele vor fi arse în zona în care se aruncă cenuşa.

13 Este posibil ca toată adunarea lui Israel să păcătuiască fără să vrea şi să nu îşi dea seama de acest lucru. Atunci când va comite fapte care sunt împotriva poruncilor lui Iahve, va deveni astfel vinovată.

14 Dacă păcatul pe care l-a făcut va fi descoperit, adunarea trebuie să aducă un sacrificiu pentru păcat. Acesta va fi un viţel. Să îl aducă înaintea Cortului Întâlnirii.

15 Bătrânii consilieri ai adunării să îşi pună mâinile pe capul viţelului în prezenţa lui Iahve; şi viţelul să fie apoi înjunghiat acolo, înaintea Lui.

16 Preotul care a fost consacrat în slujbă prin acea ungere, să ia din sângele viţelului, să îl ducă în Cortul Întâlnirii,

17 să îşi pună degetul în sânge şi să stropească cu el de şapte ori înaintea lui Iahve, în faţa draperiei.

18 Apoi să ungă cu acel sânge coarnele altarului care este (pus) înaintea lui Iahve, în Cortul Întâlnirii. Să verse restul sângelui la baza altarului pe care se ard integral animale. El este (pus) la intrarea în Cortul Întâlnirii.

19 Să ia toată grăsimea viţelului şi să o ardă pe altar.

20 Acest viţel să fie sacrificat la fel ca viţelul oferit ca sacrificiu pentru păcat. Astfel, preotul va face achitare pentru ei; şi vor fi iertaţi.

21 Părţile rămase din viţel să fie duse în afara taberei şi să fie arse. Să se facă exact cu s-a procedat cu părţile primului viţel. Acesta este un sacrificiu adus pentru păcatul adunării.

22 Dacă un conducător va păcătui fără să vrea împotriva vreuneia dintre poruncile Dumnezeului lui numit Iahve, comiţând fapte care nu trebuie făcute, se va face astfel vinovat.

23 Dacă el ajunge să îşi descopere păcatul pe care l-a făcut, atunci trebuie să aducă un ţap fără defect ca sacrificiu.

24 Să îşi pună mâna pe capul ţapului care trebuie să fie înjunghiat în locul unde se înjunghie animalele care urmează să fie arse integral înaintea lui Iahve. Acesta este un sacrificiu pentru păcat.

25 Preotul să ia cu degetul din sângele sacrificiului pentru păcat şi să ungă cu el coarnele altarului pe care se ard integral animalele. Să toarne restul sângelui la baza altarului pentru arderi integrale.

26 Apoi să ardă toată grăsimea pe altar, la fel cum se arde aceea de la sacrificiul pentru pace. Aşa să facă preotul achitare pentru păcatul acelui conducător, care va fi astfel iertat.

27 Dacă unul dintre oamenii din popor păcătuieşte fără să vrea împotriva vreuneia dintre poruncile lui Iahve, făcând fapte care nu trebuie făcute, va fi vinovat.

28 Dacă el îşi descoperă păcatul pe care l-a făcut, atunci trebuie să aducă o iadă fără defect ca sacrificiu pentru păcatul comis.

29 Să îşi pună mâna pe capul sacrificiului pentru păcat; şi această iadă să fie înjunghiată în locul unde se aduc animalele care urmează să fie arse integral.

30 Preotul să ia cu degetul din sângele sacrificiului şi să ungă cu el coarnele altarului arderilor integrale. Apoi să toarne restul sângelui la baza altarului.

31 Să ia toată grăsimea, la fel cum se ia aceea de la sacrificiul de pace; şi să o ardă pe altar. Acesta este un sacrificiu care produce o aromă plăcută lui Iahve. Aşa să facă preotul achitare pentru păcatul omului din popor; şi astfel va fi iertat.

32 Dacă va aduce ca sacrificiu pentru păcat un miel, acesta să fie fără defect.

33 Să îşi pună mâna pe capul sacrificiului pentru păcat. Mielul să fie înjunghiat în locul în care sunt înjunghiate animalele care se ard integral.

34 Preotul să ia cu degetul din sângele sacrificiului pentru păcat şi să ungă cu el coarnele altarului arderilor integrale. Să toarne restul sângelui la baza altarului.

35 Să ia apoi toată grăsimea, la fel cum se ia aceea de la sacrificiul de pace; şi să o ardă pe altar, deasupra sacrificiilor consumate de foc pentru Iahve. Aşa să facă preotul achitare pentru păcatul făcut de acel om; şi astfel va fi iertat.

5

1 Dacă cineva este pus sub jurământ ca martor şi poate relata ce a văzut sau ce ştie, dar el nu procedează aşa, va păcătui şi îşi va suporta pedeapsa.

2 Este posibil ca fără să îşi dea seama, cineva să se atingă de vreun lucru necurat. Acesta poate fi corpul mort al unui animal necurat, corpul mort al unei vite necurate sau corpul mort al unei reptile necurate. Acel om va fi necurat; şi va fi considerat ca vinovat.

3 Se poate întâmpla ca cineva, fără să realizeze ce se întâmplă, să se atingă de ceva necurat provenit de la om, adică de orice lucru prin care cineva poate deveni necurat. Dacă îşi va da seama de acest lucru, va fi considerat vinovat.

4 Este posibil ca cineva să se grăbească să jure că va face bine sau rău cu privire la orice lucru despre care se poate jura. În cazul în care deşi nu şi-a dat seama la început, ajunge totuşi să realizeze mai târziu imprudenţa pe care a făcut-o, va fi considerat vinovat.

5 Dacă cineva se va face vinovat de oricare dintre aceste fapte, trebuie să îşi recunoască păcatul făcut.

6 Pentru acel păcat trebuie să aducă lui Iahve, ca sacrificiu, o femelă din turmă. Animalul adus ca sacrificiu pentru păcat va fi o oaie sau o capră. Preotul să facă achitare (cu animalul) pentru păcatul acelui om.

7 Dacă nu poate să aducă o oaie, atunci să (se) prezinte (înaintea) lui Iahve, ca sacrificiu pentru păcatul făcut, (cu) două turturele sau (cu) doi pui de porumbei. Una dintre păsări va fi folosită ca sacrificiu pentru păcat, iar cealaltă ca ardere integrală.

8 Să dea păsările preotului. El trebuie să aducă prima turturea ca sacrificiu pentru păcat, rupându-i capul de la gât, fără să îl desprindă.

9 Apoi trebuie să stropească o parte laterală a altarului cu o anumită cantitate din sângele sacrificiului pentru păcat. Restul sângelui trebuie să îl toarne la baza altarului. Acesta este un sacrificiu pentru păcat.

10 A doua turturea trebuie adusă ca sacrificiu ars integral, conform regulilor acestui fel de sacrificiu. Aşa să facă preotul achitare pentru păcatul făcut de acel om; şi va fi iertat.

11 Dacă nu poate aduce nici două turturele sau doi pui de porumbei, atunci cel care a păcătuit să aducă în calitate de sacrificiu pentru păcatul făcut, a zecea parte dintr-o efă de făină de cea mai bună calitate. Să nu pună nici ulei şi nici tămâie pe ea; pentru că este un sacrificiu pentru păcat.

12 Să o ducă la preot. Acesta să ia un pumn de făină ca sacrificiu de comemorare; şi să o ardă pe altar deasupra sacrificiilor consumate de foc pentru Iahve. Acesta este un sacrificiu pentru păcat.

13 Aşa trebuie să facă preotul achitare pentru oricare dintre aceste păcate pe care le-a făcut acel om. Şi astfel, el va fi iertat. Ce va mai rămâne din acest sacrificiu, să fie partea preotului, aşa cum este regula şi cu privire la darul de mâncare.»”

14 Iahve i-a mai zis lui Moise:

15 „Dacă cineva va comite o nedreptate şi va păcătui fără să vrea faţă de oricare dintre lucrurile sfinte ale lui Iahve, atunci trebuie să Îi aducă un sacrificiu pentru vină. Acel sacrificiu să fie un berbec fără defect, luat din turmă. Să apreciezi tu valoarea (berbecului) în şecheli de argint, conform şechelului Sanctuarului. Acesta este un sacrificiu pentru vină.

16 El să plătească pentru ce a greşit în ce priveşte lucrurile sfinte, adăugând a cincea parte din valoarea berbecului, pe care o va oferi preotului. Acesta să facă achitare cu berbecul sacrificiului pentru vină; şi astfel, acel om va fi iertat.

17 Deci dacă cineva va păcătui fără să îşi dea seama, făcând împotriva poruncilor lui Iahve lucruri care nu trebuie făcute, va fi considerat vinovat; şi îşi va suporta pedeapsa.

18 El va fi obligat să aducă preotului, ca sacrificiu pentru vină, un berbec fără defect din turmă, conform aprecierii tale. Preotul să facă achitare în locul lui pentru nedreptatea pe care a făcut-o fără să vrea; şi va fi iertat.

19 Acesta este un sacrificiu pentru vină. Acel om se făcuse vinovat faţă de Iahve.”

6

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Este posibil ca cineva dintre voi să păcătuiască prin faptul că nu va fi consecvent în ascultarea lui faţă de Iahve, înşelându-şi semenul în legătură cu un lucru dat lui pentru păstrare ori în garanţie. Mai poate păcătui însuşindu-şi un lucru prin jaf sau înşelându-şi semenul,

3 afirmând în mod fals că nu a găsit un lucru pierdut de altcineva, sau făcând un jurământ fals cu privire la vreunul dintre aceste păcate comise. Atunci, acel om va fi vinovat.

4 Dacă cineva va păcătui astfel şi se va face vinovat, trebuie să dea înapoi ce şi-a însuşit prin jaf sau folosind minciuna. Să returneze atât lucrul care i-a fost dat pentru păstrare sau lucrul pierdut (de altcineva) pe care (el) l-a găsit,

5 cât şi toate lucrurile despre care a făcut un jurământ fals. Trebuie să restituie orice lucru la întreaga lui valoare, adăugând o cincime din preţul lui. Să îl dea înapoi proprietarului de drept, chiar în ziua în care îşi va aduce sacrificiul pentru vină.

6 Iar pentru vină să aducă lui Iahve ca sacrificiu pentru păcat un berbec fără defect, din turma lui, conform aprecierii tale. Să vină şi să dea berbecul preotului.

7 El să facă achitare pentru acel om înaintea lui Iahve; şi astfel va fi iertat de oricare dintre aceste păcate făcute, din cauza cărora devenise vinovat.”

8 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:

9 „Îţi spun acum ce să porunceşti atât lui Aaron cât şi fiilor lui: «Cu privire la legea arderii integrale: ea să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa; şi astfel, focul de pe altar să ardă continuu.

10 Preotul să se îmbrace cu hainele de in după ce şi-a luat lenjeria intimă. Să cureţe cenuşa arderii integrale de pe altar; şi să o pună lângă el.

11 Apoi să îşi scoată hainele, să îşi ia altele şi să ducă cenuşa într-un loc curat, în exteriorul taberei.

12 Focul de pe altar să continue să ardă; şi să nu se stingă niciodată. În fiecare dimineaţă, preotul să ardă lemne pe altar, să pună pe ele animalul care va fi ars integral şi să ardă deasupra grăsimea sacrificiilor de pace.

13 Focul să ardă continuu pe altar; şi să nu se stingă niciodată.

14 Despre legea darului de mâncare: fiii lui Aaron trebuie să îl aducă înaintea lui Iahve, în faţa altarului.

15 Să ia un pumn din făina de cea mai bună calitate şi din uleiul pentru darul de mâncare, împreună cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare; şi să le ardă pe altar ca sacrificiu de comemorare. Acestea vor produce o aromă plăcută lui Iahve.

16 Aaron împreună cu fiii lui să mănânce ce va rămâne din ea. Să consume în formă de turte, într-un loc sfânt. Locul unde trebuie să le mănânce, este cel din curtea Cortului Întâlnirii.

17 Acele turte să nu fie făcute din cocă în care au existat fermenţi. Aceasta este partea pe care Eu le-am dat-o din sacrificiile Mele consumate de foc. Ea este foarte sfântă, la fel cum este atât sacrificiul pentru păcat, cât şi sacrificiul pentru vină.

18 Să o mănânce fiecare bărbat dintre urmaşii lui Aaron. Aceasta este o poruncă ce trebuie permanent respectată în toate generaţiile cu privire la sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Oricine se va atinge de ele, va fi sfinţit.»”

19 Iahve i-a mai zis lui Moise:

20 „Îţi spun acum care este darul pe care Aaron şi fiii lui trebuie să îl aducă lui Iahve în ziua în care vor primi ungerea (pentru consacrarea în slujba de preoţi): ca dar zilnic, să aducă a zecea parte dintr-o efă de făină care are calitate superioară: jumătate din ea dimineaţa, iar cealaltă jumătate seara.

21 Să fie făcută cu ulei, într-o tigaie. După ce se va coace, să fie tăiată în bucăţi; şi apoi oferită ca dar de mâncare. Acest dar va produce o aromă plăcută lui Iahve.

22 Acel preot dintre fiii lui Aaron care va fi uns în locul acestuia, să pregătească darul în acest mod. Aceasta este o poruncă ce va trebui respectată mereu înaintea lui Iahve: să fie ars total.

23 Fiecare dar de mâncare al preotului să se ardă integral. Să nu se mănânce nimic din el.”

24 Iahve i-a vorbit din nou lui Moise, zicând:

25 „Să le spui lui Aaron şi fiilor lui: «Referitor la legea sacrificiului pentru păcat: trebuie ca animalul destinat sacrificiului să fie înjunghiat înaintea lui Iahve, în locul în care este înjunghiat animalul destinat arderii integrale. Acesta este un sacrificiu foarte sfânt.

26 Să mănânce din sacrificiul pentru păcat acel preot care îl va aduce. Să fie mâncat într-un loc sfânt: în curtea Cortului Întâlnirii.

27 Oricine se atinge de carnea sacrificiului, va fi sfinţit. Dacă va sări sânge pe haină, locul stropit să fie spălat într-un loc sfânt.

28 Trebuie ca vasul de pământ în care a fost fiert sacrificiul, să fie spart; iar dacă această fierbere a fost făcută într-un vas de bronz, să fie frecat şi apoi clătit cu apă.

29 Fiecare bărbat dintre preoţi (poate) să mănânce din acel sacrificiu. El este un sacrificiu foarte sfânt.

30 Dar să nu se mănânce niciun sacrificiu pentru păcat din al cărui sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru achitarea făcută în Locul Sfânt; ci acela să fie consumat de foc.

7

1 Legea sacrificiului pentru vină prevede faptul că acesta este un sacrificiu foarte sfânt.

2 Animalul adus ca sacrificiu pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie şi animalul oferit pentru arderea integrală. Apoi sângele sacrificiului să fie stropit pe altar, pe toate părţile lui.

3 Să fie adusă ca sacrificiu toată grăsimea cozii şi grăsimea de pe organele interne.

4 Se vor adăuga atât cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi din zona şoldurilor, cât şi membrana ficatului luată odată cu rinichii.

5 Preotul să le ardă pe altar, ca sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Acesta este un sacrificiu pentru vină.

6 Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din el într-un loc sfânt; pentru că este un sacrificiu foarte sfânt.

7 Sacrificiul pentru vină se va aduce la fel ca sacrificiul pentru păcat. În ambele cazuri este valabilă aceeaşi lege: animalul sacrificat va fi al preotului care face achitarea.

8 Preotul care aduce arderea integrală a cuiva, poate păstra pentru el pielea acelei arderi integrale a animalului sacrificat.

9 Orice dar de mâncare copt în cuptor şi tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar, să îi rămână preotului care îl aduce (lui Iahve).

10 Dar orice dar de mâncare amestecat cu ulei sau uscat, să fie al fiilor lui Aaron; şi va fi împărţit acestora în mod egal.

11 Urmează prezentarea legii cu privire la sacrificiul de pace pe care cineva vrea să îl aducă în cinstea lui Iahve.

12 Dacă acesta îl va aduce ca mulţumire, trebuie ca odată cu sacrificiul de mulţumire să aducă şi câteva turte, amestecate cu ulei, turte subţiri, stropite cu ulei şi turte din făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei.

13 Împreună cu sacrificiul de mulţumire, din sacrificiul lui de pace trebuie să aducă şi pâine ca dar, de forma unor turte, crescută sub acţiunea fermenţilor.

14 Din toate acestea să ofere (ca sacrificiu) câte o turtă, ca dar pentru Iahve. Aceasta va fi a preotului care stropeşte sângele sacrificiului de pace.

15 Carnea sacrificiului de mulţumire din sacrificiul lui de pace să fie mâncată în ziua în care este oferită ca sacrificiu. Să nu fie lăsat nimic din ea până dimineaţa (următoarei zile).

16 Dar dacă sacrificiul pe care îl aduce este în vederea împlinirii unui jurământ sau este oferit ca un dar benevol, acesta să fie mâncat în ziua în care este adus; iar ce mai rămâne, să fie mâncat în următoarea zi.

17 Ce mai rămâne din carnea sacrificiului până a treia zi, să fie ars.

18 Dacă va mânca cineva din carnea acelui sacrificiu a treia zi, îi va fi respins sacrificiul de pace pe care îl va aduce. El nu i se va lua în considerare celui care l-a adus; ci va fi privit ca ceva oribil. Cel care îl mănâncă, îşi va fi vinovat şi va suporta consecinţele (pentru acea faptă).

19 Carnea care a fost atinsă de ceva necurat, să nu fie mâncată; ci să fie arsă. Dar carnea considerată curată, poate fi mâncată de oricine este curat.

20 Dar acela care va mânca din carnea sacrificiului de pace oferită lui Iahve când este necurat, să fie desfiinţat din poporul lui.

21 Dacă cineva va atinge ceva necurat, indiferent că provine de la om ori de la vreun animal necurat sau orice alt lucru necurat şi va mânca apoi din sacrificiul de pace (care este) al lui Iahve, să fie eliminat din poporul lui.»”

22 Iahve i-a zis lui Moise:

23 „Să le (mai) spui israelienilor astfel: «Să nu mâncaţi grăsime de bou, de oaie sau de capră.

24 Grăsimea unui animal care a murit sau care a fost sfâşiat de animale sălbatice, poate fi folosită la orice altceva; dar să nu o mâncaţi.

25 Este posibil ca cineva dintre voi să mănânce grăsimea unui animal din care a fost adus un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Acela care o va mânca, să fie eliminat din poporul lui.

26 Să nu mâncaţi cu sânge nicio pasăre şi niciun animal – în niciunul dintre locurile în care veţi locui.

27 Acela dintre voi care va consuma ceva împreună cu sânge, să fie eliminat din poporul lui.»”

28 Iahve i-a vorbit din nou lui Moise, zicându-i:

29 „Îţi spun acum ce să le mai transmiţi israelienilor: «Cel care îşi aduce înaintea lui Iahve sacrificiul lui de pace, trebuie Îi să ofere un dar din acel sacrificiu.

30 Să aducă sacrificiile consumate de foc folosindu-şi mâinile lui. Să vină cu grăsimea şi cu pieptul pe care îl va prezenta înaintea lui Iahve ca pe un sacrificiu legănat.

31 Preotul să ardă grăsimea pe altar; iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui.

32 Să daţi preotului spata dreaptă de la sacrificiile voastre. El să fie ca o donaţie de pace.

33 Acela dintre fiii lui Aaron care va oferi (lui Iahve) sângele şi grăsimea sacrificiului de pace, să oprească spata dreaptă ca parte a lui.

34 Să procedaţi aşa pentru că Eu am luat de la israelieni, din sacrificiile lor de pace, pieptul sacrificiului legănat şi spata adusă ca sacrificiu prin ridicare. Pe acestea, Eu le-am oferit preotului Aaron şi fiilor lui. Aceasta este o poruncă pentru israelieni. Va trebui respectată permanent.

35 Ea se referă la partea oferită lui Aaron şi fiilor lui din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Regula va trebui respectată din ziua în care vor fi fost aduşi să slujească lui Iahve ca preoţi.

36 Iahve a poruncit ca această donaţie să le fie făcută din partea israelienilor, din ziua când El îi va fi uns. Ea este stabilită printr-o poruncă valabilă permanent şi pentru toate generaţiile (israelienilor).»”

37 Acesta a fost conţinutul legii care se referea la: arderea integrală, darul de mâncare, sacrificiul pentru păcat, sacrificiul pentru vină, sacrificiul în vederea dedicării în slujire şi sacrificiul de pace.

38 Această lege a fost poruncită de Iahve lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le-a spus israelienilor să îşi aducă sacrificiile înaintea Lui, în deşertul Sinai.

8

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Ia-l pe Aaron împreună cu fiii lui. Să fie aduse şi hainele lor (speciale de preoţi), uleiul pentru ungere (în vederea consacrării în slujbă), viţelul sacrificiului pentru păcat, doi berbeci şi coşul cu turte.

3 Apoi să ceri întregii adunări (a evreilor) să fie prezentă la (o anumită distanţă de) intrarea în Cortul Întâlnirii.”

4 Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Iahve. Când adunarea s-a prezentat în apropiere de intrarea în Cortului Întâlnirii,

5 Moise i-a zis: „Vă voi spune cum a poruncit Iahve să se procedeze.”

6 Mai întâi, Moise l-a adus pe Aaron împreună cu fiii lui; şi i-a spălat cu apă.

7 L-a îmbrăcat pe Aaron cu haina lungă, i-a strâns-o aproape de corp la mijloc folosind centura, l-a îmbrăcat cu pelerina, a pus pe el tunica şi l-a echipat legându-i centura acesteia. Tunica era ţesută artistic.

8 I-a pus vesta în care fusese prins Urimul şi Tumimul.

9 I-a pus şi toca pe cap; iar pe ea, în partea din faţă, a fixat sfânta coroană, adică plăcuţa de aur – exact cum îi poruncise Iahve.

10 Apoi Moise a luat uleiul pentru ungere (în vederea dedicării) şi a uns Tabernacolul împreună cu tot ce aparţinea de el; şi astfel l-a sfinţit.

11 A stropit din el de şapte ori pe altar, a uns atât altarul şi toate uneltele lui, cât şi ligheanul cu postamentul lui. A procedat astfel ca să sfinţească totul.

12 A turnat din uleiul pentru ungere pe capul lui Aaron; şi astfel l-a uns ca să îl sfinţească.

13 Moise i-a adus şi pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu hainele lungi pe care le-a apropiat de corp la mijloc legându-le cu centurile; şi apoi le-a pus bonetele – exact cum îi poruncise Iahve.

14 Apoi a adus viţelul sacrificiului pentru păcat. Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul viţelului pentru sacrificiu.

15 Apoi Moise a înjunghiat viţelul, a luat cu degetul din sânge acestuia şi a uns cu el „coarnele” altarului, făcându-l astfel „curat”. În final, a vărsat restul sângelui la baza altarului. Aşa a procedat pentru sfinţirea lui, făcând „achitare” pentru el.

16 Moise a luat toată grăsimea de pe organele interne, membrana ficatului şi cei doi rinichi împreună cu grăsimea de pe ei; şi apoi le-a ars pe altar.

17 Resturile viţelului, adică pielea, carnea şi intestinele care conţineau excremente, le-a ars în foc în exteriorul taberei – aşa cum îi poruncise Iahve.

18 Apoi a adus berbecul pentru arderea integrală. Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului,

19 iar Moise l-a înjunghiat. Apoi a stropit sângele pe altar, pe toate părţile acestuia.

20 După ce a tăiat berbecul în bucăţi, Moise i-a ars capul, bucăţile şi grăsimea.

21 Moise a spălat cu apă organele internele şi picioarele berbecului. Apoi l-a ars în totalitate pe altar ca pe un sacrificiu care se arde integral şi care produce o aromă plăcută. Acesta a fost un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. A procedat exact cum îi poruncise El.

22 Apoi a adus şi al doilea berbec. Acela era berbecul pentru sacrificiul în vederea investirii în slujire. Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.

23 Moise l-a înjunghiat, a luat din sângele acestuia şi a atins lobul urechii drepte a lui Aaron, degetul mare al mâinii lui drepte şi degetul mare al piciorului lui drept.

24 Apoi au fost aduşi şi fiii lui Aaron. Moise le-a atins cu sânge lobul urechii lor drepte, degetul mare al mâinii lor drepte şi degetul mare al piciorului lor drept. Apoi a stropit restul sângelui pe altar, pe toate părţile lui (laterale exterioare).

25 A luat grăsimea (berbecului) care era spre coadă şi pe aceea de pe organele interne, împreună cu membrana ficatului şi cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei, adăugând spata dreaptă.

26 Din coşul turtelor care era înaintea lui Iahve, a luat o turtă făcută ca o pâine, alta făcută cu ulei şi o turtă subţire. Le-a pus peste grăsime şi peste spata dreaptă.

27 Le-a aşezat pe toate în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui. Apoi le-a legănat, prezentându-le ca sacrificiu legănat înaintea lui Iahve.

28 Moise le-a luat din mâinile lor şi le-a ars pe altar, deasupra arderii integrale, ca un sacrificiu în vederea investirii în slujire. Acesta a fost un sacrificiu care produce o aromă plăcută, fiind consumat de foc pentru Iahve.

29 Moise a luat pieptul şi l-a adus ca un sacrificiu legănat înaintea lui Iahve. Aceasta a fost partea lui Moise din berbecul folosit la investirea în slujire – aşa cum îi poruncise Iahve.

30 Apoi Moise a luat din uleiul pentru ungere şi din sângele de pe altar. Cu ele a stropit atât pe Aaron cât şi hainele lui (de preot). În mod asemănător a procedat atât cu fiii lui, cât şi cu hainele (preoţeşti ale) acestora.

31 Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi carnea la intrarea în Cortul Întâlnirii şi mâncaţi-o acolo împreună cu pâinea din coşul sacrificiilor folosite la investirea în slujire, aşa cum am poruncit când am zis: «S-o mănânce Aaron şi fiii lui».

32 Iar ce va mai rămâne din carne şi din pâine, să fie ars în foc.

33 Şapte zile să nu treceţi dincolo de intrarea Cortului Întâlnirii. Aceasta este durata de timp pentru investire; pentru că şapte zile va dura investirea voastră în slujire.

34 Iahve a poruncit ca aşa cum s-a procedat astăzi, să se facă şi de acum încolo (în toată această perioadă) ca achitare pentru voi.

35 Să rămâneţi la intrarea Cortului Întâlnirii zi şi noapte, timp de şapte zile, şi să respectaţi porunca lui Iahve, ca să nu muriţi; pentru că aşa mi s-a poruncit.”

36 Aaron şi fiii lui au făcut toate lucrurile poruncite de Iahve şi transmise prin Moise.

9

1 În a opta zi, Moise i-a chemat pe Aaron, pe fiii lui şi pe bătrânii consilieri ai lui Israel.

2 El i-a zis lui Aaron: „Ia un viţel care va fi adus ca sacrificiu pentru păcat şi un berbec fără defect pentru o ardere integrală. Să îi aduci înaintea lui Iahve.

3 Iar israelienilor să le spui să ia un ţap care va fi adus ca sacrificiu pentru păcat, un viţel şi un miel de un an, fără defect – pentru o ardere integrală.

4 Să mai adauge un bou şi un berbec pentru un sacrificiu de pace; şi astfel să aducă toate aceste animale înaintea lui Iahve. Israelienii să aducă şi un dar de mâncare amestecat cu ulei; pentru că astăzi li Se va revela Iahve.”

5 Israelienii au adus în faţa Cortului Întâlnirii ce a poruncit Moise. Apoi toată adunarea s-a apropiat şi a stat înaintea lui Iahve.

6 Moise le-a zis: „Acesta este lucrul despre care Iahve a dat poruncă, zicând că trebuie să îl faceţi, pentru ca să vi se reveleze gloria Lui.”

7 Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar, adu sacrificiul pentru păcatul tău şi animalul pe care îl vei arde integral; şi fă astfel achitare pentru tine şi pentru popor. Apoi adu sacrificiul oferit de popor; şi fă achitare pentru el, aşa cum a poruncit Iahve.”

8 Aaron s-a apropiat de altar şi a înjunghiat viţelul adus ca sacrificiu pentru păcat. Acela era pentru el.

9 Fiii lui Aaron i-au adus sângele; iar el a luat cu degetul din sânge şi a atins „coarnele” altarului. Ce a mai rămas din sânge, l-a turnat la baza altarului.

10 Dar a ars pe altar grăsimea, rinichii şi membrana ficatului de la sacrificiul pentru păcat – aşa cum i-a poruncit Iahve lui Moise.

11 A mai ars carnea şi pielea (animalului) într-un loc situat în exteriorul taberei.

12 Apoi a înjunghiat animalul care urma să fie ars integral. Fiii lui Aaron i-au adus sângele; iar el l-a stropit pe altar şi pe toate părţile (laterale ale) acestuia.

13 I-au adus animalul pentru arderea integrală tăiat în bucăţi, cu tot cu cap; şi el le-a ars pe altar.

14 A spălat organele internele şi picioarele; şi le-a ars pe altar, deasupra arderii integrale.

15 Apoi Aaron a adus sacrificiul poporului. A luat ţapul care trebuia adus ca sacrificiu pentru păcatul poporului, l-a înjunghiat şi l-a adus ca sacrificiu pentru păcat – exact cum procedase cu primul sacrificiu.

16 A adus apoi animalul pentru arderea integrală şi l-a sacrificat conform poruncii.

17 A adus darul de mâncare; a luat un pumn de făină din el şi a ars-o pe altar, în afară de arderea integrală de dimineaţă.

18 Apoi a înjunghiat boul şi berbecul ca sacrificiu de pace pentru popor. Fiii lui Aaron i-au adus sângele; iar el l-a stropit pe altar şi pe toate părţile (laterale ale) acestuia.

19 I-au adus apoi grăsimea boului şi a berbecului: grăsimea din zona cozii, grăsimea de pe organele interne, rinichii împreună cu grăsimea de pe ei şi membranele de pe ficatul fiecărui animal.

20 Au pus grăsimea deasupra bucăţilor formate din pieptul desprins din corpul animalelor; iar Aaron a ars această grăsime pe altar.

21 Apoi a legănat acele bucăţi de piept şi spata dreaptă, oferindu-le ca sacrificiu legănat înaintea lui Iahve – exact cum a poruncit Moise.

22 Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Apoi el a coborât din locul în care adusese sacrificiul pentru păcat, animalul pentru arderea integrală şi sacrificiul de pace.

23 Moise şi Aaron au intrat în Cortul Întâlnirii; iar când au ieşit din el, au binecuvântat poporul. Atunci gloria lui Iahve a fost evidentă în faţa întregului popor.

24 A ieşit un foc de la Iahve şi a consumat atât animalul oferit pentru arderea integrală, cât şi grăsimea de pe altar. Tot poporul a văzut acest lucru, a strigat de bucurie şi a căzut cu faţa întoarsă spre pământ.

10

1 Nadab şi Abihu care erau fiii lui Aaron, şi-au luat fiecare cădelniţele, au pus foc în ele şi au pus tămâie pe foc. Ei au adus astfel un foc „străin” înaintea lui Iahve – lucru pe care El nu li-l poruncise.

2 Atunci a ieşit un foc de la Iahve care i-a ars; şi astfel au murit înaintea Lui.

3 Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Ai ocazia să înţelegi acum ce a vrut Iahve să spună atunci când a zis: «Voi demonstra ce înseamnă că sunt sfânt, între cei care se apropie de Mine; şi Mă voi glorifica înaintea întregului popor.»” Aaron a tăcut.

4 Moise i-a chemat pe Mişael şi pe Elţafan care erau fiii lui Uziel – unchiul lui Aaron; şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, luaţi-vă rudele din faţa Locului sfânt şi duceţi-le într-un alt loc, în exteriorul taberei.”

5 Ei au venit şi i-au dus pe fiii lui Aaron în exteriorul taberei, îmbrăcaţi în hainele lor lungi, aşa cum poruncise Moise.

6 Apoi Moise le-a zis lui Aaron şi celorlalţi doi fii ai lui, numiţi Elazar şi Itamar: „Să nu vă descoperiţi capetele şi să nu vă sfâşiaţi hainele; pentru că veţi muri; şi Iahve se va mânia pe toată adunarea. Lăsaţi-i pe fraţii voştri, adică pe toţi ceilalţi urmaşi ai lui Israel, să îi jelească pe aceia care au fost distruşi de focul lui Iahve.

7 Să nu treceţi dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriţi; pentru că uleiul pentru ungere – acel ulei al lui Iahve – este peste voi.” Ei au făcut aşa cum le-a poruncit Moise.

8 Iahve i-a zis lui Aaron:

9 „Nici tu şi nici fiii tăi să nu beţi vin sau băutură alcoolică atunci când veţi intra în Cortul Întâlnirii. Altfel, veţi fi pedepsiţi cu moartea. Aceasta este o poruncă valabilă permanent pentru toate generaţiile (voastre).

10 Să faceţi distincţie între ce este sfânt şi ce este obişnuit, între ce este curat şi ce este necurat;

11 şi să îi instruiţi pe israelieni cu privire la toate poruncile pe care Iahve li le-a dat prin Moise.”

12 Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor care îi mai rămăseseră şi care se numeau Elazar şi Itamar: „Luaţi darul de mâncare rămas de la sacrificiile consumate de foc pentru Iahve şi mâncaţi-l fără fermenţi lângă altar; pentru că este un dar foarte sfânt.

13 Să îl mâncaţi într-un loc sfânt. El este dreptul vostru şi al fiilor voştri din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Aşa mi s-a poruncit că trebuie să procedaţi.

14 Dar atât pieptul sacrificiului legănat cât şi spata adusă ca sacrificiu prin ridicare, trebuie să le mâncaţi într-un loc curat. Să procedaţi aşa voi, fiii voştri şi fiicele voastre; pentru că ele v-au fost date vouă şi urmaşilor voştri din sacrificiile de pace ale israelienilor.

15 Spata adusă ca sacrificiu prin ridicare şi pieptul sacrificiului legănat, să fie aduse împreună cu grăsimea sacrificiilor consumate de foc; şi să fie prezentate înaintea lui Iahve ca sacrificiu legănat. Ele vor fi ale tale şi ale urmaşilor tăi pentru totdeauna, aşa cum a poruncit Iahve.”

16 Apoi Moise a căutat cu atenţie ţapul sacrificiului pentru păcat; dar acesta fusese ars. El s-a mâniat pe Elazar şi pe Itamar, adică pe fiii care îi mai rămăseseră lui Aaron; şi le-a zis:

17 „De ce nu aţi mâncat sacrificiul pentru păcat în Locul Sfânt? Acest sacrificiu este foarte sfânt! Dumnezeu v-a dat vouă sarcina să purtaţi vina adunării şi să faceţi achitare pentru ea înaintea Lui!

18 Constat că sângele care o reprezintă, nici nu a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia să mâncaţi înăuntru, aşa cum am poruncit!”

19 Aaron i-a zis lui Moise: „Ei au adus astăzi sacrificiul pentru păcatul lor, ca şi arderea integrală înaintea lui Iahve; şi totuşi, acele greşeli au fost în dauna mea! Dacă aş fi mâncat astăzi sacrificiul pentru păcat, aş mai fi fost plăcut în ochii lui Iahve?”

20 Când a auzit Moise aceste cuvinte, a fost satisfăcut.

11

1 Iahve a vorbit atât lui Moise cât şi lui Aaron; şi le-a zis:

2 „Spuneţi-le israelienilor: «Dintre toate animalele ţării, puteţi să mâncaţi doar pe cele descrise în continuare.

3 Veţi putea să mâncaţi din orice animal care rumegă şi care are copita sau unghia despicată, adică despărţită în două.

4 Dar dintre cele care doar rumegă sau au doar copita despicată, să nu mâncaţi următoarele: cămila care, deşi rumegă, nu are copita despicată; să o consideraţi necurată.

5 Viezurele, deşi rumegă, nu are unghia despicată; să îl consideraţi necurat.

6 Iepurele sălbatic, deşi rumegă, nu are unghia despicată; să îl consideraţi necurat.

7 Porcul, deşi are copita despicată, nu rumegă; să îl consideraţi necurat.

8 Să nu mâncaţi din carnea acestor animale şi să nu vă atingeţi de corpurile lor moarte, ci să le consideraţi necurate.

9 Dintre toate vieţuitoarele care trăiesc în apă, veţi putea să mâncaţi – indiferent că provin din mări sau că sunt din râuri – doar pe cele care au înotătoare şi solzi.

10 Tot ce trăieşte în mări sau în râuri, tot ce se mişcă în apă sau orice creatură care este în apă dar care nu are înotătoare şi solzi, să fie considerate necurate.

11 Să consideraţi necurate toate aceste vieţuitoare. Să nu le mâncaţi carnea; şi să le consideraţi corpurile lor moarte ca fiind necurate.

12 Să priviţi ca ceva oribil orice vietate care trăieşte în apă şi care nu are înotătoare şi solzi.

13 Există şi între păsări unele care sunt necurate; şi, în consecinţă, să nu le consumaţi ca hrană, pentru că sunt ceva oribil. Acestea sunt: vulturul, vulturul pleşuv, acvila,

14 gaia roşie, şorecarul şi toate speciile lui,

15 corbul şi toate speciile lui,

16 struţul, şorecarul, pescăruşul, şoimul şi toate speciile lui,

17 cucuveaua, cormoranul, bufniţa,

18 bufniţa cu pene deasupra ochilor, pelicanul, lebăda,

19 barza, bâtlanul şi toate speciile lui, pupăza şi liliacul.

20 Să consideraţi ca fiind ceva oribil şi pe orice insectă care zboară sau care umblă pe patru picioare.

21 Dintre aceste creaturi zburătoare şi care umblă pe patru picioare, le veţi putea mânca doar pe acelea care au piciorul din spate mai lung, ca să poată sări pe pământ.

22 Astfel, veţi putea mânca: lăcusta Arbe, lăcusta Solam, lăcusta Hargol şi lăcusta Hagab, conform speciilor lor.

23 Dar să consideraţi ca fiind ceva oribil pe toate celelalte insecte zburătoare care au patru picioare.

24 Ele vă vor face necuraţi. Oricine se va atinge de corpurile lor moarte, va fi necurat până seara;

25 şi oricine va căra părţi ale corpurilor lor moarte, trebuie să îşi spele hainele şi va fi necurat până seara.

26 Pe orice animal care are unghia despicată, dar nu are copita despărţită sau nu rumegă, să îl consideraţi necurat. Oricine îl va atinge, va fi necurat.

27 Să consideraţi necurate animalele cu patru picioare care au labe. Oricine se va atinge de corpurile lor moarte, va fi necurat până seara;

28 iar cine le va căra corpul lor mort, trebui să îşi spele hainele şi va fi necurat până seara. Să le consideraţi necurate.

29 Dintre creaturile care merg deplasându-se pe pământ, să le consideraţi necurate pe următoarele: nevăstuica, şoarecele, şopârla mare şi speciile ei,

30 şopârla cenuşie, broasca, şopârla de ziduri, şopârla de nisip şi cameleonul.

31 Să consideraţi necurate toate creaturile care se deplasează târându-şi corpul. Oricine le va atinge atunci când vor fi moarte, va fi necurat până seara.

32 Orice lucru peste care va cădea vreuna din ele atunci când vor fi moarte, va fi considerat necurat. Indiferent că este vreun lucru din lemn, o haină, o piele sau un sac. Orice lucru folosit la ceva ajuns în această situaţie, trebuie să fie introdus în apă; pentru că va fi considerat necurat până seara. Abia apoi va fi curat.

33 Dacă vreuna dintre aceste creaturi va cădea într-un vas de pământ, tot ce este în el să fie considerat necurat; iar vasul să fie spart.

34 Orice lucru bun de mâncat peste care a căzut apă dintr-un astfel de vas, să fie considerat necurat; şi orice băutură care se află într-un astfel de vas, să fie considerată necurată.

35 Orice lucru peste care va cădea ceva din corpul mort al vreunei astfel de creaturi, să fie considerat necurat. Dacă este vorba despre un cuptor sau o vatră, acestea să fie dărâmate. Ele vor fi necurate; şi trebuie să le consideraţi necurate.

36 Numai izvoarele sau fântânile în care este (permanent) apă din abundenţă, vor rămâne curate; dar cine se va atinge de corpurile lor moarte, să fie considerat necurat.

37 Dacă va cădea ceva din corpurile lor moarte pe sămânţa folosită la semănat, aceasta va rămâne curată.

38 Dar dacă se pusese apă pe sămânţă, trebuie considerată necurată.

39 Dacă moare vreunul dintre animalele pe care le puteţi mânca şi apoi cineva se atinge de corpul mort al acestuia, el va fi necurat până seara.

40 Cine va mânca din corpul acelui animal mort, să îşi spele hainele şi va fi necurat până seara. Cei care îi vor căra corpul mort, trebuie să îşi spele hainele; şi vor fi necuraţi până seara.

41 Toate creaturile care se deplasează târându-se, sunt ceva oribil. Să nu fie mâncate!

42 Să nu mâncaţi niciuna dintre vietăţile care se târăsc pe partea abdominală sau care se deplasează astfel folosindu-se de patru sau de mai multe picioare. Să le consideraţi ca fiind ceva oribil.

43 Să nu deveniţi şi voi oribili mâncând vreuna dintre aceste creaturi care se târăsc în deplasarea lor. Să nu vă profanaţi şi să nu vă murdăriţi cu ele.

44 Eu sunt Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve! Sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt! Să nu vă murdăriţi cu vreo creatură care se târăşte pe pământ;

45 pentru că Eu sunt Iahve, Cel care v-am scos de pe teritoriul Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Deci fiţi sfinţi aşa cum sunt Eu!»

46 Aceasta este legea care se referă la animalele, la păsările şi la creaturile care trăiesc în ape şi care se deplasează pe pământ.

47 V-am dat-o ca să puteţi face diferenţa între ce este curat şi ce este necurat, între animalele care pot fi mâncate şi animalele care nu pot fi mâncate.”

12

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Spune-le israelienilor: «Când o femeie rămâne însărcinată şi naşte un băiat, să fie considerată necurată şapte zile. Va fi necurată la fel ca în zilele menstruaţiei ei.

3 În a opta zi, băiatul să fie circumcis.

4 Femeia va mai rămâne (izolată) încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei. În acea perioadă de timp, să nu atingă vreun lucru sfânt, nici să nu vină în Cort până nu expiră termenul curăţării ei stabilit în zile.

5 Dacă naşte o fetiţă, femeia să fie considerată necurată două săptămâni, exact ca în perioada menstruaţiei ei. Va mai rămâne (izolată) încă şaizeci şi şase de zile, ca să se cureţe de sângele ei.

6 Când vor trece zilele curăţării ei după naşterea unui băiat sau a unei fete, trebuie să meargă înaintea preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Acolo, ea să aducă (preotului) un miel de un an pentru arderea integrală şi un pui de porumbel sau o turturea ca sacrificiul pentru păcat.

7 Preotul să le ofere înaintea lui Iahve şi să facă astfel achitare pentru ea. Aşa va fi curăţată acea femeie de curgerea sângelui ei. Aceasta este legea referitoare la femeia care va naşte un băiat sau o fetiţă.

8 Dacă nu poate aduce un miel, să aducă două turturele sau doi pui de porumbei ca sacrificiu pentru păcat. Preotul să facă achitare pentru ea; şi astfel, va fi curată.»”

13

1 Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

2 „Dacă un om are pe pielea corpului lui o umflătură, o erupţie sau o pată albă care se aseamănă cu rana de lepră, trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul dintre fiii lui care sunt preoţi.

3 Preotul să îi analizeze rana de pe pielea corpului; şi dacă părul din rană s-a albit iar rana se prezintă mai adâncă decât pielea corpului lui, atunci aceea este lepră. După ce l-a analizat, preotul să îl declare necurat.

4 Dar dacă pata de pe pielea corpului lui este albă şi nu se prezintă mai adâncă decât pielea, iar părul din ea nu s-a albit, preotul să izoleze şapte zile pe omul care are acea rană.

5 În a şaptea zi, preotul trebuie să îl analizeze; şi dacă va constata că rana a rămas aşa cum a fost şi nu s-a extins pe piele, să îl mai ţină izolat şapte zile.

6 În a şaptea zi, preotul să îl analizeze din nou. Dacă rana a mai scăzut şi nu s-a extins pe piele, preotul să îl declare curat. A fost doar o erupţie. Acel om să îşi spele hainele; şi apoi va fi curat.

7 Dacă erupţia se extinde pe piele după ce omul s-a prezentat în faţa preotului pentru a fi declarat curat, trebuie să vină din nou înaintea preotului.

8 Acesta să îl analizeze; şi dacă erupţia s-a extins pe piele, preotul să îl declare necurat, pentru că (în mod evident,) are lepră.

9 Dacă cineva are o rană de lepră, să fie adus la preot.

10 Acesta să îl analizeze. Dacă are pe piele o umflătură albă în care părul s-a albit şi prezintă o urmă de rană deschisă,

11 atunci pe acea zonă a corpului acelui om este o lepră veche. Preotul să îl declare necurat. Să nu îl ţină izolat (pentru teste), pentru că este deja necurat!

12 Dar este posibil ca ceva asemănător cu lepra să erupă pe toată pielea corpului de la cap până la picioare; şi preotul constată că ea există oriunde se uită el.

13 Atunci să îl analizeze; şi dacă presupusa lepră i-a acoperit tot corpul, trebuie să îl declare curat pe cel care are acea erupţie. El este curat; pentru că toată erupţia s-a albit.

14 Dar dacă mai apare vreo urmă de rană deschisă pe el, va fi necurat.

15 Preotul să analizeze rana deschisă şi să îl declare necurat. Rana lui deschisă este necurată, pentru că este lepră!

16 Dacă o rană deschisă se face albă, el trebuie să vină la preot.

17 Acesta să îl analizeze; şi dacă rana s-a albit, atunci preotul să îl declare curat pe cel care o are. El este curat.

18 Este posibil ca cineva să aibă pe pielea corpului lui o bubă care ulterior se vindecă.

19 Dacă pe locul unde fusese buba apare o umflătură albă sau o pată colorată alb-roşiatic, acel om să se prezinte înaintea preotului.

20 Acesta să îl analizeze; iar dacă pata se prezintă mai adâncă decât pielea şi dacă părul din ea s-a albit, să îl declare necurat. Aceasta este o rană de lepră care a erupt în (fosta) bubă.

21 Dar dacă preotul o analizează şi constată că părul din ea nu este alb, iar pata nu se prezintă mai adâncă decât pielea, ci s-a diminuat, să izoleze acel om şapte zile.

22 Dacă acea rană se extinde apoi pe piele, preotul să îl declare necurat: este o rană produsă de lepră.

23 Dar dacă pata rămâne într-un loc şi nu se extinde, atunci este doar cicatricea bubei. În acest caz, preotul să îl declare curat.

24 Dacă un om are o arsură pe piele şi rana deschisă a arsurii devine o pată alb-roşiatică sau albă,

25 ea să îi fie analizată de preot. Dacă părul de pe pată s-a albit şi pata se prezintă mai adâncă decât pielea, atunci este o rană de lepră care a erupt în arsură. Preotul să declare acel om ca fiind necurat, pentru că (este evident că) are o rană de lepră.

26 Dar dacă preotul analizează pata şi vede că părul de pe ea nu s-a albit şi nici nu se prezintă mai adâncă decât pielea, ci (în timp) s-a diminuat, să îl ţină izolat şapte zile.

27 În a şaptea zi, preotul trebuie să îl analizeze; şi dacă pata s-a extins pe piele, atunci să îl declare necurat. Acesta este o rană de lepră.

28 Dar dacă pata a rămas într-un loc şi nu s-a extins pe piele, ci s-a diminuat, înseamnă că este o umflătură provenită de la cea arsură. Atunci preotul să îl declare curat; pentru că aceea este doar cicatricea arsurii.

29 Dacă un bărbat sau o femeie au o rană pe cap sau la barbă,

30 ea să fie analizată de preot. Dacă rana lor se prezintă mai adâncă decât pielea iar părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul să îl declare necurat pe cel care o are. Acea rană este o scabie de cap sau de barbă.

31 Dacă preotul vede că rana scabiei nu se prezintă mai adâncă decât pielea şi nu este păr negru pe ea, atunci să îl ţină izolat şapte zile pe cel care are rana.

32 În a şaptea zi, preotul să analizeze scabia; şi dacă aceasta nu s-a extins, nu are păr gălbui pe ea şi nu se prezintă mai adâncă decât pielea,

33 acel om trebuie să se radă. Dar să nu îşi radă şi părul de pe zona unde este scabia. Preotul să îl izoleze încă şapte zile pe cel care are scabia.

34 În a şaptea zi, preotul să analizeze din nou scabia; şi dacă ea nu s-a extins pe piele şi nu se prezintă mai adâncă decât pielea, atunci poate să îl declare curat. Acel om să îşi spele hainele; şi apoi va fi curat.

35 Dar dacă sunt dovezi că scabia s-a extins pe piele după ce a fost declarat curat,

36 preotul să analizeze acel om din nou. Dacă va constata că scabia s-a extins pe piele, preotul nu trebuie să mai caute părul gălbui. Acel om este necurat!

37 Dacă vede că scabia a stagnat şi a crescut păr negru pe ea, înseamnă că s-a vindecat. Acel om este curat; şi preotul trebuie să îl declare curat.

38 Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea corpului, iar acestea sunt albe,

39 să fie analizate de preot. Dacă petele de pe pielea corpului au culoarea alb-gălbui, acestea nu sunt decât nişte erupţii pale pielii. Acel om este curat.

40 Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine chel; dar este curat.

41 Dacă părul îi cade de pe frunte, el devine chel în zona frunţii; dar este curat.

42 Dar dacă pe capul sau pe fruntea care nu mai are păr va avea o pată colorată alb-roşiatic, atunci aceasta este lepră. Ea a erupt pe partea cheală a capului sau pe fruntea fără păr.

43 Trebuie ca preotul să îl analizeze. Şi dacă pe partea cheală a capului sau pe fruntea fără păr există acea umflătură a rănii colorată alb-roşiatic asemănătoare leprei de pe pielea corpului,

44 atunci acel om este lepros. El este necurat. Preotul să îl declare necurat; pentru că are o rană (de acest fel) pe cap.

45 Leprosul care are acea rană, trebuie să îşi poarte hainele rupte, să umble cu capul gol, să îşi acopere barba şi să strige: «Necurat! Necurat!»

46 El va fi necurat atât timp cât are acea rană. În toată acea perioadă de timp, el este necurat. Să trăiască singur; şi locuinţa lui să fie în exteriorul taberei.

47 Este posibil să apară o pată ca de lepră pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in,

48 pe o pânză sau pe o ţesătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele.

49 Dacă acea pată de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe pânză sau de pe ţesătură, va fi colorată verzui sau roşiatic, atunci este una de lepră; şi trebuie arătată preotului.

50 Acesta să analizeze pata; şi să izoleze şapte zile materialul pe care este pata.

51 În a şaptea zi, să analizeze din nou pata; şi dacă aceasta s-a extins pe haină, pe pânză ori pe ţesătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci ea este una de lepră care continuă să se extindă. Acel lucru este necurat.

52 Preotul trebuie să ardă haina, pânza sau ţesătura de lână ori de in sau orice altceva din piele; pentru că este o lepră care se extinde. Acel material să fie ars în foc.

53 Dar dacă preotul o analizează şi constată că pata nu s-a extins pe haină, pe pânză, pe ţesătură sau pe vreun lucru din piele,

54 atunci el să poruncească să se spele materialul pe care este pata; şi să îl izoleze încă şapte zile.

55 După ce a fost spălat acel material care avusese pata, preotul să îl analizeze. Dacă pata nu şi-a schimbat culoarea chiar dacă nu s-a extins, acel material este necurat. Să îl ardeţi în foc; pentru că pata avansează – la exterior sau la interior.

56 Dar dacă preotul o analizează şi constată că pata s-a micşorat după ce a fost spălată, atunci trebuie să o rupă din haină, din pânză, din ţesătură sau din piele.

57 Dacă apare din nou pe haină, pe pânză, pe ţesătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se extinde. Să ardeţi în foc lucrul pe care se află acea pată.

58 Dar haina, pânza, ţesătura sau orice altceva din piele, de pe care rana dispare atunci când o spălaţi, trebuie să fie spălată încă o dată; şi apoi va fi (declarată) curată.

59 Aceasta este legea referitoare la pata de lepră de pe o haină de lână sau de in, de pe pânză, de pe ţesătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a stabili dacă sunt curate sau necurate.”

14

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Îţi voi spune care este legea cu privire la cel lepros în ziua curăţării lui (de lepră). Acel om să fie adus înaintea preotului.

3 Să iasă din tabără şi să îl analizeze acolo. Dacă omul a fost vindecat de lepră,

4 preotul să poruncească să se ia pentru cel care trebuie curăţat: două păsări vii şi curate, lemn de cedru, fir de culoare roşiatică şi isop.

5 Preotul să poruncească să fie înjunghiată una dintre păsări într-un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare.

6 Să ia pasărea vie şi să o înmoaie împreună cu lemnul de cedru, cu firul roşiatic şi cu isopul, în sângele păsării care a fost înjunghiată deasupra apei curgătoare.

7 Să îl stropească de şapte ori pe cel care trebuie curăţat de lepră. Apoi să îl declare curat şi să elibereze pasărea vie pe câmp.

8 Cel care fusese lepros şi urmează procedurile de curăţare, trebuie să îşi spele hainele, să îşi radă tot părul şi să se îmbăieze. Apoi va fi curat. Ulterior i se permite să vină în tabără; dar trebuie să stea şapte zile în exteriorul cortului lui.

9 În a şaptea zi să îşi radă părul: atât cel de pe cap, cât şi de pe barbă – chiar şi sprâncenele. Să îşi radă tot părul din aceste zone. Apoi să îşi spele hainele şi tot corpul în apă; şi va fi curat.

10 În a opta zi să ia doi miei şi o mieluşea de un an, fiecare fără defect, plus trei zecimi dintr-o efă de făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei ca dar de mâncare, împreună cu un log de ulei.

11 Preotul care face curăţarea, să îl aducă pe acel om care trebuie să fie curăţat înaintea lui Iahve, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

12 Preotul să ia unul dintre miei, să îl ofere ca sacrificiu pentru vină împreună cu logul de ulei. Să le prezinte ca sacrificiu legănat înaintea lui Iahve.

13 Să înjunghie mielul în locul în care sunt înjunghiate sacrificiile pentru păcat şi arderile integrale, adică într-un loc sfânt. La fel ca sacrificiul pentru vină, şi sacrificiul pentru păcat va fi al preotului, pentru că acestea sunt foarte sfinte.

14 Preotul să ia din sângele sacrificiului pentru vină şi să îl pună pe lobul urechii celui care trebuie curăţat, pe degetul mare al mâinii lui drepte şi pe degetul mare al piciorului lui drept.

15 Apoi să ia din logul de ulei, din care să îşi toarne în palma stângă,

16 să îşi pună degetul mâinii drepte în uleiul din palma mâinii stângi; şi cu degetul lui să stropească din ulei de şapte ori înaintea lui Iahve.

17 Din uleiul care îi mai rămâne în palmă, preotul să ungă lobul urechii drepte a celui care trebuie curăţat, degetul mare al mâinii lui drepte, degetul mare al piciorului lui drept; şi să arunce cu ulei peste sângele sacrificiului pentru vină.

18 Restul uleiului din palma preotului să fie pus pe capul celui care trebuie curăţat. Apoi preotul să facă achitare în locul acelui om înaintea lui Iahve.

19 Preotul să aducă sacrificiul pentru păcat ca să facă achitare pentru cel care trebuie curăţat de plaga care îl făcuse necurat. La final, trebuie să înjunghie animalul care va fi ars integral.

20 Preotul va aduce arderea integrală şi darul de mâncare pe altar. Aşa va face el achitare pentru acel om care va deveni astfel curat.

21 Dacă omul este sărac şi nu poate aduce toate aceste lucruri, să ia un singur miel ca sacrificiu pentru vină. Acel miel va fi oferit legănat, ca să se facă achitare pentru fostul lepros. Să adauge mielului a zecea parte dintr-o efă de făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei pentru darul de mâncare, plus un log de ulei.

22 Să ia şi două turturele sau doi pui de porumbei, conform posibilităţilor: unul ca sacrificiu pentru păcat şi celălalt ca ardere integrală.

23 În a opta zi, să le aducă la preot pentru curăţarea lui, la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea lui Iahve.

24 Preotul să ia mielul sacrificiului pentru vină şi logul de ulei, pe care urmează să le ofere ca sacrificiu legănat înaintea lui Iahve.

25 Apoi să înjunghie mielul sacrificiului pentru vină; şi să ia din sângele acestuia ca să ungă lobul urechii drepte a celui care trebuie curăţat, degetul mare al mâinii lui drepte şi degetul mare al piciorului lui drept.

26 Apoi trebuie ca preotul să îşi toarne nişte ulei în palma mâinii stângi;

27 şi cu degetul de la mâna dreaptă, să stropească de şapte ori înaintea lui Iahve din uleiul care este în palma lui stângă.

28 Tot preotul să ungă cu uleiul din palma lui lobul urechii drepte a celui care trebuie curăţat, degetul mare al mâinii lui drepte, degetul mare al piciorului lui drept şi locul unde a fost pus sângele sacrificiului pentru vină.

29 Restul uleiului din palmă să îl pună pe capul celui care trebuie curăţat; şi să facă astfel achitare în locul lui înaintea lui Iahve.

30 Apoi să aducă una dintre turturele sau unul dintre puii de porumbei, conform posibilităţilor (fostului lepros):

31 unul ca sacrificiu pentru păcat şi altul ca ardere integrală, împreună cu darul de mâncare; iar preotul să facă achitare înaintea lui Iahve în locul celui care trebuie curăţat.

32 Aceasta este legea referitoare la leprosul care nu poate aduce sacrificiile pentru curăţarea lui ca ceilalţi oameni.”

33 Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

34 „Când veţi intra în zona Canaan pe care o voi da în proprietatea voastră, dacă voi trimite o «rană de lepră» în vreo casă din ţara pe care o veţi avea,

35 atunci proprietarul casei să anunţe preotul că a văzut ceva ca o pată în casa lui.

36 Înainte de a se deplasa ca să analizeze pata, preotul să poruncească să fie scos totul din acea casă. Astfel, proprietarul ei va evita situaţia în care tot ce se află în casă, devine necurat. Apoi preotul va putea să intre ca să analizeze casa.

37 El să se uite la pată; şi dacă pata de pe zidurile casei are nişte gropiţe verzui sau roşiatice, fiind mai adâncă decât suprafaţa peretelui,

38 preotul să iasă din casă şi să o închidă pentru şapte zile.

39 În a şaptea zi, preotul să vină din nou să o analizeze. Dacă pata s-a extins pe zidurile casei,

40 preotul să poruncească să se scoată pietrele afectate de pată; şi să fie aruncate într-un loc necurat, în exteriorul oraşului.

41 Apoi să pună să se răzuiască tot interiorul casei; şi tot ce s-a răzuit, să se arunce într-un loc necurat, în exteriorul oraşului.

42 Apoi să se ia alte pietre, să se pună în locul celor scoase şi să se tencuiască din nou casa (la interior).

43 Dacă pata reapare pe zidul casei după ce au fost scoase pietrele şi după ce ea a fost răzuită şi tencuită,

44 preotul să meargă încă o dată şi să o analizeze. Dacă pata s-a răspândit pe casă, atunci este o «rană de lepră» care se extinde. Acea casă este necurată.

45 Proprietarul ei să o dărâme – atât pietrele şi lemnul, cât şi toată tencuiala ei – şi să le ducă într-un loc necurat, în exteriorul oraşului.

46 Toţi aceia care au intrat în casă în timp ce era închisă, să fie necuraţi până seara;

47 şi toţi oamenii care au dormit sau au mâncat în acea casă, să îşi spele hainele.

48 Dar dacă preotul a venit, a analizat şi a constatat că pata nu s-a răspândit pe casă după ce aceasta a fost tencuită, atunci să o declare curată; pentru că pata a dispărut.

49 Pentru curăţarea casei, proprietarul ei trebuie să ia două păsări, lemn de cedru, fir de culoare roşiatică, împreună cu isop;

50 şi să înjunghie una dintre păsări într-un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare.

51 Să ia lemnul de cedru, isopul, firul roşiatic şi pasărea vie; şi să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate. Apoi să le înmoaie şi în apa curgătoare; şi să stropească acea casă de şapte ori.

52 Să cureţe astfel casa cu sângele păsării, cu apă proaspătă, cu pasărea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cu firul roşiatic.

53 Apoi să elibereze pe câmp pasărea vie care este în oraş. Astfel va face (preotul) achitare pentru casă; şi ea va fi curată.

54 Aceasta este legea care stabileşte ce trebuie făcut pentru orice fel de rană de lepră sau de scabie,

55 pentru lepra de pe haine şi de pe case,

56 pentru umflături, pentru erupţii şi pentru pete.

57 Ea precizează când anume un lucru este necurat sau curat. Acesta a fost conţinutul legii pentru lepră.”

15

1 Iahve a vorbit lui Moise şi lui Aaron; şi le-a zis:

2 „Spuneţi-le israelienilor: «Când un om are o scurgere din corpul lui, ea îl face necurat.

3 Din cauza scurgerii lui, el este necurat. Indiferent dacă lasă scurgerea corpului lui sau o opreşte, el este necurat.

4 Orice pat în care se va culca acela care va avea scurgerea, va fi necurat; şi orice lucru pe care se va aşeza el, va fi necurat.

5 Orice persoană care îi atinge patul, trebuie să îşi spele hainele şi să se îmbăieze. Ea va fi necurată până seara.

6 Toţi aceia care se aşază pe vreun lucru pe care a stat cel care are scurgerea, să îşi spele hainele şi să se îmbăieze. Ei vor fi necuraţi până seara.

7 Toţi aceia care se ating de corpul celui care are scurgerea, să îşi spele hainele şi să se îmbăieze. Ei vor fi necuraţi până seara.

8 Dacă cel cu scurgerea va scuipa pe cineva care este curat, cel scuipat trebuie să îşi spele hainele şi să se îmbăieze. El va fi necurat până seara.

9 Orice şa pe care va călări acela care are scurgerea, va fi necurată.

10 Cine atinge vreun lucru care a fost sub acel om, va fi necurat până seara; iar cel care cară un astfel de lucru, trebuie să îşi spele hainele şi să se îmbăieze. El va fi necurat până seara.

11 Cine va fi atins de acela care are scurgerea, fără să îşi fi spălat mai înainte mâinile, trebuie să îşi spele hainele şi să se îmbăieze. El va fi necurat până seara.

12 Orice vas de pământ care este atins de cel care are scurgerea, trebuie să fie spart; iar dacă este un vas de lemn, trebuie să fie spălat cu apă.

13 După ce va fi curăţat de scurgerea lui, acel om trebuie să numere şapte zile pentru curăţarea lui. Să îşi spele hainele şi corpul în apă curgătoare; şi apoi va fi curat.

14 În a opta zi să ia două turturele sau doi pui de porumbei, să vină înaintea lui Iahve, la intrarea în Cortul Întâlnirii; şi să îi dea preotului.

15 Acesta să îi ofere ca sacrificiu: unul ca sacrificiu pentru păcat şi altul ca ardere integrală; şi astfel să facă achitare în locul acelui om, înaintea lui Iahve, pentru scurgerea lui.

16 Când un bărbat are o scurgere de spermă, trebuie să îşi spele tot corpul cu apă; şi va fi necurat până seara.

17 Orice haină sau lucru din piele pe care ajunge sperma lui, trebuie să se spele cu apă; şi va fi necurat până seara.

18 Dacă o femeie se culcă lângă un bărbat şi acesta are o scurgere de spermă, amândoi trebuie să se îmbăieze. Ei vor fi necuraţi până seara.

19 Când o femeie are o scurgere de sânge, adică acea scurgere periodică din corpul ei, trebuie să rămână şapte zile necurată. Oricine o atinge, va fi necurat până seara.

20 Orice pat în care se va culca în timpul cât este necurată, va fi necurat; şi orice lucru pe care se va aşeza, va fi necurat.

21 Orice persoană care îi atinge patul, trebuie să îşi spele hainele şi să se îmbăieze. Ea va fi necurată până seara.

22 Toţi aceia care se ating de vreun lucru pe care a şezut acea femeie, trebuie să îşi spele hainele şi să se îmbăieze. Ei vor fi necuraţi până seara.

23 Dacă atinge cineva un pat sau de orice alt lucru pe care a stat ea, va fi necurat până seara.

24 Dacă bărbatul se culcă lângă ea şi astfel menstruaţia ei ajunge pe el, va fi necurat şapte zile. Orice pat în care se va culca, va fi necurat.

25 Se poate întâmpla ca o femeie să aibă o scurgere de sânge timp de mai multe zile, dar nu la vremea menstruaţiei ei, sau o scurgere care ţine mai mult decât de obicei. Atunci ea trebuie să respecte aceeaşi regulă ca în cazul în care avea menstruaţia; deci va fi necurată.

26 Orice pat în care se va culca în timpul zilelor scurgerii ei, să fie considerat la fel ca patul din timpul menstruaţiei ei. Orice lucru pe care se va aşeza, va fi necurat ca în timpul menstruaţiei ei.

27 Toţi aceia care se vor atinge de aceste lucruri, vor fi necuraţi. Ei trebuie să îşi spele hainele, să se îmbăieze şi vor fi necuraţi până seara.

28 Dar dacă ea va fi curăţată de scurgerea ei, să numere şapte zile; şi apoi va fi curată.

29 În a opta zi să ia două turturele sau doi pui de porumbei şi să îi aducă la preot, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

30 El să îi ofere ca sacrificiu: unul ca sacrificiu pentru păcat, iar celălalt ca ardere integrală; şi astfel să facă achitare pentru ea înaintea lui Iahve, pentru scurgerea care o făcuse necurată.»

31 Astfel trebuie să îi depărtaţi pe israelieni de scurgerile lor care îi fac necuraţi; pentru ca să nu ajungă să profaneze Tabernacolul Meu care este în mijlocul lor şi să moară din cauza acestui fapt.

32 Aceasta este legea referitoare la cel care are o scurgere. Ea se aplică în cazul celui care ajunge necurat prin faptul că are o scurgere de spermă,

33 în cazul femeii care are menstruaţia ei, în cazul oricărui bărbat sau al oricărei femei care ar avea o scurgere şi în cazul celui care se culcă cu o femeie care este necurată.”

16

1 Iahve i-a vorbit lui Moise după decesul celor doi fii ai lui Aaron care muriseră atunci când se prezentaseră (inadmisibil) înaintea lui Iahve.

2 El i-a zis: „Spune-i fratelui tău, care se numeşte Aaron, să nu intre oricând în locul foarte sfânt, adică dincolo de draperia care este în faţa capacului Achitării pus pe acel Cufăr, ca să nu moară; pentru că Eu Mă voi revela în nor, deasupra acelui capac al Achitării.

3 Îţi spun în continuare cum trebuie să intre Aaron în locul foarte sfânt. Să ia un viţel ca sacrificiu pentru păcat şi un berbec pentru o ardere integrală.

4 Să se îmbrace cu haina lungă de in sfinţită şi cu lenjeria intimă de in care îi acoperă picioarele până la mijlocul corpului. Să se echipeze cu brâul de in şi să îşi pună (pe cap) toca de in; acestea sunt hainele sfinte. Să se îmbrace cu ele după ce îşi va spăla corpul în apă.

5 De la adunarea israelienilor să ia doi ţapi ca un sacrificiu pentru păcat, plus un berbec pentru o ardere integrală.

6 Aaron să aducă un viţel ca sacrificiu pentru păcatul lui; şi să facă astfel achitare atât pentru el personal, cât şi pentru familia lui.

7 Să ia apoi cei doi ţapi şi să îi prezinte înaintea lui Iahve, la intrarea în cortul Întâlnirii.

8 Aaron să tragă la sorţi pentru cei doi ţapi. Astfel, un ţap va fi pentru Iahve şi celălalt pentru Azazel.

9 Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Iahve şi să îl ofere ca sacrificiu pentru păcat.

10 Ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie adus viu înaintea lui Iahve, ca să fie folosit pentru achitare; şi să i se dea drumul în deşert, ca ţap de achitare.

11 Apoi Aaron să aducă viţelul oferit ca sacrificiu pentru păcatul lui şi să facă achitare atât pentru el, cât şi pentru familia lui. Să înjunghie viţelul oferit ca sacrificiu pentru păcatul lui.

12 Să ia o cădelniţă în care se află cărbuni aprinşi de pe altarul care este în prezenţa lui Iahve, împreună cu doi pumni de tămâie parfumată, pisată mărunt. Să le aducă dincolo de draperie;

13 şi să pună tămâia pe foc, înaintea lui Iahve, pentru ca norul de tămâie să acopere capacul Achitării care este deasupra Declaraţiei; pentru ca astfel, să nu moară.

14 Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul partea de est a capacului Achitării. Să facă această stropire a sângelui cu degetul de şapte ori înaintea capacului Achitării.

15 Apoi să înjunghie ţapul sacrificiului pentru păcat, care este (oferit) pentru popor. Să îi aducă sângele dincolo de draperie şi să procedeze cu el ca în cazul viţelului: să îl stropească pe capacul Achitării şi înaintea acestui capac.

16 Aşa să facă achitare pentru locul foarte sfânt – pentru faptele israelienilor care îi fac necuraţi. Să procedeze aşa din cauza greşelilor şi a tuturor păcatelor lor. Să facă acelaşi lucru şi pentru cortul Întâlnirii care este între ei în mijlocul lucrurilor care îi fac necuraţi.

17 Din momentul în care el va intra în locul foarte sfânt ca să facă achitare şi până când va ieşi – după ce va fi făcut deja achitare pentru el, pentru familia lui şi pentru toată adunarea lui Israel – nimeni (din popor) să nu fie în cortul Întâlnirii.

18 Apoi trebuie să iasă, să meargă lângă altarul care este înaintea lui Iahve şi să facă achitare pentru acel altar. Să ia din sângele viţelului şi din sângele ţapului; şi să ungă «coarnele» altarului.

19 Să ia din acel sânge cu degetul şi să stropească altarul de şapte ori. Astfel îl va curăţa şi îl va sfinţi de faptele care îi făcuseră necuraţi pe israelieni.

20 După ce va termina achitarea pentru locul foarte sfânt, pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să fie adus ţapul care este viu.

21 Aaron să îşi pună mâinile pe capul acestui ţap şi să declare toate faptele nedrepte ale israelienilor, toate greşelile lor şi toate păcatele lor. Le va pune astfel pe capul ţapului; şi apoi îl va alunga departe în deşert, printr-un om care va avea această însărcinare.

22 Ţapul va duce cu el toate păcatele lor într-o zonă aridă şi nelocuită; pentru că i se va da drumul chiar în deşert.

23 Apoi Aaron să intre în cortul Întâlnirii, să se dezbrace de hainele de in cu care se îmbrăcase când intrase în locul foarte sfânt; şi să le lase acolo.

24 Să îşi spele tot corpul în apă într-un loc sfânt şi să se îmbrace cu hainele lui; apoi să vină şi să sacrifice atât animalul pentru arderea integrală care va fi oferit pentru el, cât şi cel pentru arderea integrală care reprezintă poporul. Va face astfel achitare atât pentru el, cât şi pentru popor.

25 Să ardă pe altar grăsimea de la sacrificiul pentru păcat.

26 Cel care va da drumul ţapului pentru Azazel, trebuie să îşi spele cu apă atât hainele, cât şi corpul. După ce îşi va spăla astfel tot corpul, va putea să revină în tabără.

27 Viţelul sacrificiului pentru păcat şi ţapul sacrificiului pentru păcat – al căror sânge a fost adus înăuntru pentru realizarea achitării în locul foarte sfânt – să fie scoşi din tabără. Pielea, carnea şi intestinele acestor animale care conţin excremente, să le fie arse în foc.

28 Cel care le va arde, trebuie să îşi spele hainele şi tot corpul în apă; apoi va putea reveni în tabără.

29 Aceasta să fie pentru voi o poruncă. Ea trebuie respectată permanent. În a zecea zi din a şaptea lună, să vă smeriţi sufletele şi să nu lucraţi nimic: nici voi, nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.

30 Pentru că în acea zi se va face achitare pentru voi, ca să fiţi curăţaţi (de faptele care vă fac vinovaţi). Astfel veţi fi curăţaţi înaintea lui Iahve de toate păcatele voastre.

31 Acea zi este un Sabat, o zi de odihnă în care trebuie să vă smeriţi sufletele. Vă poruncesc să procedaţi permanent aşa.

32 Cel care va fi uns şi sfinţit ca preot în locul tatălui lui, trebuie să facă achitare îmbrăcat în hainele de in care sunt sfinte.

33 Să facă achitare pentru locul foarte sfânt, pentru cortul Întâlnirii şi pentru altar. Să facă achitare şi pentru preoţi, ca şi pentru tot poporul din adunare.

34 Această poruncă să fie permanent respectată de voi. Să se facă achitare pentru israelieni o singură dată pe an, pentru toate păcatele lor.” Moise a făcut exact cum i-a poruncit Iahve.

17

1 El i-a mai zis lui Moise:

2 „Porunceşte-le lui Aaron, fiilor lui şi tuturor israelienilor, transmiţându-le din partea lui Iahve, următoarele reguli:

3 «Dacă un israelit înjunghie în tabără sau în afara taberei un bou, un miel sau un ţap,

4 în loc să vină cu el la intrarea în cortul Întâlnirii ca să îl ofere ca sacrificiu pentru Iahve, înaintea Tabernacolului Lui, acel om va fi vinovat de vărsare de sânge. Pentru că a vărsat sânge, trebuie să fie eliminat din poporul lui.

5 În consecinţă, israelienii trebuie să îşi aducă sacrificiile oferite lui Iahve nu pe câmp, ci în locul special stabilit. Astfel, ei trebuie să le prezinte preotului la intrarea în cortul Întâlnirii şi să le ofere ca sacrificii de pace în cinstea Lui.

6 Preotul să stropească sângele (animalelor) pe altarul lui Iahve, la intrarea în cortul Întâlnirii; şi să ardă grăsimea care va produce o aromă plăcută lui Iahve.

7 Să nu îşi mai sacrifice animale în cinstea idolilor înaintea cărora se prostituează (de atât timp). Aceasta să fie pentru ei şi pentru urmaşii lor o poruncă; şi ea trebuie respectată permanent!»

8 Să le mai spui: «Dacă vreun israelian sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru aduce o ardere integrală sau un alt sacrificiu,

9 fără să îl prezinte la intrarea în cortul Întâlnirii pentru a-l jertfi lui Iahve, acel om să fie eliminat din poporul lui!

10 Dacă vreun israelian sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru va mânca ceva cu sânge, Îmi voi întoarce faţa împotriva lui şi îl voi elimina din poporul lui!

11 Pentru că viaţa corpului este în sânge. Eu vi l-am dat ca să puteţi face achitare cu el pentru vieţile voastre, punându-l pe altar. Sângele face achitare pentru (a salva) viaţa cuiva.

12 Aşa se explică faptul că le-am zis israelienilor ca nimeni să nu mănânce (carne de animal) cu sânge. Această poruncă trebuie respectată atât de voi, cât şi de străinul care locuieşte printre voi.»

13 Când vreunul dintre israelieni sau dintre străinii care locuiesc printre voi vânează sau prinde vreun animal ori vreo pasăre care poate fi mâncată, trebuie să îi verse sângele şi să îl acopere cu pământ.

14 Să procedeze aşa pentru că viaţa oricărei făpturi este (întreţinută de) sângele ei. Acesta este motivul pentru care ţi-am zis să le porunceşti israelienilor să nu mănânce nicio vietate împreună cu sângele ei. Viaţa oricărei creaturi este (întreţinută de) sângele ei. Oricine va mânca ceva cu sânge, va fi distrus.

15 Orice persoană care mănâncă din carnea unei creaturi care a murit sau care a fost sfâşiată de animale sălbatice – indiferent că este băştinaş sau străin – trebuie să îşi spele hainele şi să se îmbăieze. Acela va fi necurat până seara; apoi va redeveni curat.

16 Dar dacă nu îşi spală hainele şi tot corpul, va fi vinovat.”

18

1 Iahve i-a vorbit lui Moise,

2 spunându-i să le poruncească israelienilor (din partea Lui, astfel): „Eu sunt Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve.

3 Să nu faceţi faptele pe care le-aţi văzut pe teritoriul Egiptului unde aţi locuit. Să nu faceţi nici ce se face în Canaan, unde vă voi duce. Să nu trăiţi conform legilor acestor popoare.

4 Voi să respectaţi poruncile Mele şi să vă conformaţi legilor Mele, trăind conform lor. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve.

5 Să respectaţi legile şi poruncile Mele. Omul care le respectă, va trăi datorită acestei decizii. Eu sunt Iahve.

6 Nimeni dintre voi să nu aibă relaţii sexuale cu ruda lui apropiată. Eu sunt Iahve.

7 Să nu ai relaţii intime cu tatăl tău. Acela este dreptul legitim exclusiv al mamei tale. Să nu îi descoperi partea ei intimă; pentru că îţi este mamă.

8 Să nu ai relaţii intime cu soţia tatălui tău. Acesta este dreptul legitim exclusiv al tatălui tău.

9 Să nu ai relaţii intime cu sora ta care este fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, indiferent dacă este născută în familia din care provii sau în afara acestei familii.

10 Să nu ai relaţii intime cu fiica fiului tău sau cu fiica fiicei tale, pentru că partea lor intimă este partea intimă a ta.

11 Să nu ai relaţii intime cu fiica soţiei tatălui tău, care i-a fost născută de aceasta; pentru că ea este sora ta.

12 Să nu ai relaţii intime cu sora tatălui tău; ea este ruda tatălui tău.

13 Să nu ai relaţii intime cu sora mamei tale; pentru că ea este ruda mamei tale.

14 Să nu ai relaţii intime care îl afectează pe fratele tatălui tău, adică să nu te culci cu soţia lui; îţi este mătuşă.

15 Să nu ai relaţii intime cu nora ta; ea este soţia fiului tău. Să nu îi descoperi partea ei intimă.

16 Să nu ai relaţii intime cu soţia fratelui tău. Acesta este dreptul legitim exclusiv al lui.

17 Să nu ai relaţii intime atât cu o femeie cât şi cu fiica acesteia. Să nu iei pe fiica fiului ei sau pe fiica fetei acesteia ca să le descoperi partea intimă; pentru că ele îţi sunt rude. Dacă ai face acest lucru, ar fi ceva incorect.

18 Să nu descoperi partea intimă a surorii soţiei tale. Dacă faci acest lucru cât timp trăieşte soţia ta, îi faci un mare necaz.

19 Să nu te apropii de o femeie ca să îi descoperi partea intimă în timpul menstruaţiei ei.

20 Să nu te culci cu soţia semenului tău, murdărindu-te astfel cu ea.

21 Să nu dai pe niciunul dintre fiii tăi să fie sacrificaţi în cinstea lui Moleh, profanând astfel numele Dumnezeului tău. Eu sunt Iahve.

22 Să nu te culci cu un bărbat aşa cum te culci cu o femeie; este ceva oribil!

23 Să nu întreţii relaţii sexuale cu un animal, murdărindu-te cu el. Nici femeia să nu se apropie de un animal ca să întreţină relaţii sexuale cu el; este o perversitate.

24 Să nu vă profanaţi în niciunul dintre aceste feluri; pentru că prin toate aceste fapte s-au murdărit popoarele pe care le voi alunga din faţa voastră.

25 Ţara a fost profanată prin ele. Din această cauză, Eu o voi pedepsi pentru păcatul ei. Şi atunci îi va vărsa pe locuitorii care o populează acum.

26 Dar voi să respectaţi poruncile şi legile Mele. Nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte printre voi, să nu facă aceste lucruri oribile.

27 Toate aceste fapte (oribile) au fost făcute de locuitorii ţării care au trăit înainte de voi în ea. Şi astfel, toată zona a fost murdărită.

28 Dacă şi voi veţi profana ţara, ea vă va vărsa exact cum le-a vărsat şi pe popoarele care au fost acolo înaintea voastră.

29 Oricine va face aceste lucruri oribile, va fi distrus din mijlocul poporului lui.

30 Deci să respectaţi poruncile Mele şi să nu vă însuşiţi niciunul dintre aceste obiceiuri oribile, care au fost practicate înaintea venirii voastre, ca să nu vă profanaţi cu ele. Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru.”

19

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Vorbeşte întregii adunări a israelienilor şi spune-le: «Fiţi sfinţi; pentru că Eu, Iahve – Dumnezeul vostru –, sunt sfânt.

3 Fiecare dintre voi să îşi cinstească mama şi tatăl; şi să respectaţi Sabatele Mele. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve.

4 Să nu vă întoarceţi spre alţi zei (ca să vă închinaţi lor) şi să nu vă faceţi idoli turnaţi. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve.

5 Când veţi oferi un sacrificiu de pace pentru Iahve, să îl aduceţi astfel încât să fie primit.

6 Acel dar ca sacrificiu să fie mâncat în ziua când îl veţi sacrifica, sau în următoarea zi. Ce va rămâne până a treia zi, să fie ars în foc.

7 Dacă veţi mânca ceva din el a treia zi, se va considera o faptă oribilă; şi în consecinţă, sacrificiul nu va fi primit.

8 Omul care va mânca (în a treia zi) din el, îşi va suporta pedeapsa; pentru că a profanat ce este sfânt pentru Iahve. Acela să fie distrus din poporul lui.

9 Când veţi secera recoltele ţării, să nu seceri până la marginea terenului tău agricol; şi să nu aduni spicele rămase după seceriş.

10 Să nu aduni nici ciorchinii de struguri rămaşi după culesul viei tale; şi să nu strângi boabele căzute din viţă. Ci să le laşi să fie (ca hrană) pentru omul sărac şi pentru străin. Eu sunt Dumnezeul tău, numit Iahve.

11 Să nu furaţi. Să nu vă comportaţi perfid între voi; şi să nu vă minţiţi unii pe alţii.

12 Să nu juraţi pe numele Meu făcând declaraţii false; pentru că astfel aţi profana numele Dumnezeului vostru. Eu sunt Iahve!

13 Să nu îţi înşeli semenul şi nici să nu îl jefuieşti. Să nu reţii până a doua zi plata celui care lucrează cu ziua pentru tine.

14 Să nu vorbeşti de rău pe cel surd; şi să nu pui o piatră înaintea celui orb. Ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Iahve!

15 Să nu faceţi nicio nedreptate la judecată. Să nu fii părtinitor cu cel sărac; şi să nu favorizezi pe nimeni dintre cei mari. Ci să îţi judeci semenul făcând dreptate.

16 Să nu practici bârfa între oamenii din popor; şi să nu atentezi (în niciun fel) la viaţa semenului tău. Eu sunt Iahve!

17 Să nu îl urăşti în inima ta pe fratele tău; ci (doar) fă reproşuri semenul tău (atunci când este cazul), ca să nu te încarci cu păcat din cauza lui.

18 Să nu te răzbuni; şi să nu îţi menţii supărarea pe oamenii din poporul tău. Ci să îl iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Iahve!

19 Să respectaţi poruncile Mele. Să nu împerechezi două vite care sunt de rasă diferită. Să nu semeni în terenurile tale agricole două feluri de seminţe. Să nu porţi haine ţesute din două feluri de fire.

20 Dacă un om va avea relaţii intime cu o femeie sclavă care nu fusese încă răscumpărată sau eliberată dar deja era logodită cu un alt bărbat, să fie pedepsiţi amândoi. Dar să nu fie omorâţi; pentru că ea nu fusese eliberată.

21 El este obligat să aducă lui Iahve un sacrificiu pentru vină la intrarea în cortul Întâlnirii. Acolo să se prezinte cu un berbec ca sacrificiu pentru vină.

22 Preotul va face achitare pentru el înaintea lui Iahve cu acel berbec al sacrificiului pentru vină. Achitarea va fi făcută pentru păcatul pe care l-a comis (în relaţia cu acea femeie); şi astfel, acel păcat îi va fi iertat.

23 Când veţi intra în ţară şi veţi planta diverşi pomi pentru hrană, fructele lor să vă fie interzise consumului (la început). Pentru trei ani, ele să vă fie interzise consumului. Deci să nu le mâncaţi.

24 În al patrulea an, toate fructele lor să fie închinate lui Iahve, pentru lauda Lui.

25 Dar din al cincilea an, să mâncaţi din fructele lor; pentru ca astfel, ele să vi se înmulţească. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve.

26 Să nu mâncaţi nimic cu sânge! Să nu aveţi vrăjitoria sau ghicirea printre preocupările voastre.

27 Să nu vă tundeţi părul de pe tâmple; şi să nu vă radeţi colţurile bărbii.

28 Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort; şi să nu vă imprimaţi niciun semn pe piele. Eu sunt Iahve!

29 Să nu îţi profanezi fiica făcând-o prostituată; pentru ca să eviţi astfel posibilitatea ca ţara să ajungă un loc de prostituţie şi să se umple de nedreptate.

30 Să respectaţi Sabatele Mele; şi să cinstiţi Tabernacolul Meu. Eu sunt Iahve!

31 Să nu vă duceţi la cei care cheamă spiritele morţilor sau la vrăjitori! Să nu îi căutaţi, ca să nu vă murdăriţi cu ei! Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve.

32 Să te ridici înaintea oamenilor cu părul alb; şi să onorezi pe cel bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău! Eu sunt Iahve!

33 Dacă vreun străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu îl exploataţi.

34 Străinul să fie considerat băştinaş între voi. Să îl iubiţi ca pe voi înşivă; pentru că şi voi aţi fost străini în Egipt. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve.

35 Să nu înşelaţi când va trebui să judecaţi cu privire la măsurarea lungimii, la cântărirea greutăţii sau a cantităţii.

36 Să aveţi cumpene corect făcute, greutăţi corecte, o efă corectă şi un hin corect. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve – Cel care v-a scos de pe teritoriul Egiptului!

37 Să respectaţi toate poruncile şi toate legile Mele; şi să faceţi aşa cum prevăd ele. Eu sunt Iahve!»”

20

1 Iahve i-a vorbit din nou lui Moise, zicându-i:

2 „Să le mai spui israelienilor: «Dacă vreunul dintre israelieni sau dintre străinii care locuiesc în Israel îşi vor oferi copiii lui Moleh (ca sacrificiu), acel om să fie pedepsit cu moartea! Poporul din ţară să îl omoare cu pietre.

3 Eu Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi îl voi elimina din poporul lui; pentru că şi-a dat fiii (ca ofrandă) lui Moleh şi Mi-a murdărit sanctuarul, profanând numele Meu care este sfânt.

4 Dacă poporul din ţară îl va ierta atunci când îşi va da copiii lui Moleh şi nu îl va omorî,

5 Eu personal Îmi voi întoarce faţa atât împotriva acelui om, cât şi împotriva clanului lui; şi îl voi elimina din poporul lui. Îl voi distruge împreună cu toţi cei care îl urmează prostituându-se înaintea lui Moleh.

6 Dacă se va duce cineva la cei care cheamă spiritele morţilor sau la vrăjitori ca să se prostitueze, urmând sfaturile acestora, Îmi voi întoarce faţa împotriva lui şi îl voi elimina din poporul de care aparţine.

7 Deci sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi; pentru că Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru.

8 Să respectaţi poruncile Mele şi să vă conformaţi cerinţelor lor. Eu sunt Iahve care vă sfinţesc!

9 Cine îşi va blestema tatăl sau mama, să fie pedepsit cu moartea. Acela care şi-a blestemat tatăl sau mama, trebuie să facă achitare cu propriul lui sânge.

10 Dacă un bărbat a comis adulter cu soţia semenului lui, cei doi participanţi la acel act sexual să fie omorâţi!

11 Dacă se va întâmpla ca un om să întreţină relaţii sexuale cu soţia tatălui lui, descoperindu-i astfel partea intimă care este dreptul exclusiv al tatălui, să fie omorâţi! Să se facă astfel achitare (pentru acest păcat) cu propriul lor sânge.

12 Dacă un om va avea relaţii sexuale cu nora lui, amândoi să fie omorâţi! Ei au comis o perversitate; în consecinţă, vina pentru vărsarea sângelui lor, le aparţine în exclusivitate.

13 Dacă un bărbat va întreţine relaţii sexuale cu un alt bărbat la fel cum ar proceda cu o femeie, amândoi au făcut un lucru oribil! Să fie distruşi; şi să se facă achitare (pentru acest păcat) cu propriul lor sânge!

14 Dacă un bărbat va lua ca soţie atât pe fată, cât şi pe mama ei, şi acest lucru este o faptă oribilă. Să fie arşi în foc: atât el, cât şi ele; pentru ca acest păcat să nu fie acceptat printre voi.

15 Dacă un bărbat va întreţine relaţii sexuale cu un animal, atunci atât bărbatul cât şi animalul să fie distruşi.

16 Dacă o femeie se va apropia de un animal ca să întreţină relaţii sexuale cu el, să distrugeţi atât femeia, cât şi animalul. Vina pentru vărsarea sângelui lor, le va aparţine în exclusivitate.

17 Dacă un om o va lua pe sora lui care este fiica tatălui lui sau a mamei lui şi va avea relaţii intime cu ea, fapta lor este ceva oribil! Să fie omorâţi amândoi sub privirea poporului lor. El a descoperit partea intimă a surorii lui; în consecinţă, trebuie să îşi suporte pedeapsa.

18 Este posibil ca un bărbat să se culce cu o femeie şi să îi descopere partea intimă în perioada când ea este necurată. Dacă el îi descoperă scurgerea şi ea acceptă acea relaţie intimă în timp ce are scurgerea de sânge, amândoi să fie eliminaţi din poporul lor!

19 Să nu descoperiţi partea intimă a surorii mamei voastre, nici a surorii tatălui vostru; pentru că aceasta ar însemna să aveţi relaţii intime cu o rudă apropiată. Cei vinovaţi de acest păcat, îşi vor suporta pedeapsa!

20 Dacă un bărbat va întreţine relaţii sexuale cu mătuşa lui, înseamnă că i-a descoperit partea intimă care este dreptul exclusiv al unchiului lui. Amândoi să fie pedepsiţi! Ei vor muri fără să aibă copii.

21 Dacă un bărbat va lua ca soţie pe o femeie care deja este soţia fratelui lui, şi acest lucru este ceva murdar; pentru că astfel, el a descoperit partea intimă a ei care era dreptul exclusiv al fratelui lui. Nici ei nu vor avea urmaşi!

22 Să ascultaţi de toate poruncile Mele şi să vă conformaţi lor; pentru ca ţara în care vă voi aşeza, să nu vă verse din gura ei.

23 Să nu copiaţi obiceiurile popoarelor pe care le voi alunga din faţa voastră; pentru că ele au făcut toate aceste lucruri care Îmi produc un mare dezgust.

24 Vouă v-am promis că veţi moşteni ţara; Eu personal vă voi da ca proprietate o ţară în care curge lapte şi miere. Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru, Cel care v-a ales dintre (celelalte) popoare.

25 Acesta este motivul pentru care trebuie să distingeţi între un animal curat şi unul necurat, între o pasăre necurată şi una curată: ca să nu vă profanaţi prin ce aţi face cu animalele, cu păsările sau cu orice fel de creatură care se deplasează pe pământ, despre care v-am spus să le consideraţi necurate.

26 Voi să fiţi sfinţi pentru Mine; pentru că Eu, Iahve, sunt sfânt! Eu v-am ales dintre (celelalte) popoare ca să fiţi ai Mei.

27 Dacă vreun bărbat sau vreo femeie cheamă spiritele morţilor sau se ocupă cu vrăjitorii, să fie pedepsiţi cu moartea! Să fie omorâţi cu pietre; şi să se facă astfel achitare (pentru acest păcat) cu propriul lor sânge.»”

21

1 Iahve i-a zis lui Moise: „Spune-le preoţilor, adică fiilor lui Aaron: «Niciun preot să nu se profaneze atingându-se de un mort din poporul lui.

2 Totuşi, i se va permite acest lucru în cazul celor mai apropiate rude: mama, tatăl, fiul, fiica, fratele

3 şi sora care, fiind fecioară, încă mai locuieşte în casa părintească şi nu a avut soţ. Pentru ea, se poate profana;

4 dar ca şi conducător în poporul lui, să nu se profaneze.

5 Preoţii să nu se radă pe cap, să nu îşi taie perciunii şi să nu îşi facă tăieturi în piele.

6 Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor şi să nu profaneze numele Lui; pentru că ei aduc lui Iahve sacrificiile consumate de foc şi mâncarea închinată Dumnezeului lor. Acesta este motivul pentru care trebuie să fie sfinţi.

7 Să nu îşi ia ca soţie o femeie prostituată sau pe una care s-a murdărit (sexual); şi nici pe cea care este divorţată de soţul ei. Să procedeze aşa pentru că ei sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor.

8 Deci să îi consideri sfinţi; pentru că ei oferă mâncarea închinată Dumnezeului vostru. Preotul să fie considerat de tine ca sfânt; pentru că Eu sunt sfânt. Eu sunt Iahve, Cel care vă sfinţesc.

9 Dacă fiica unui preot se murdăreşte (sexual) prostituându-se, ea îşi dezonorează tatăl. Să fie arsă în foc!

10 Acela care a fost ales în funcţia de mare preot dintre fraţii lui, adică cel pe capul căruia a fost turnat uleiul pentru ungere (în vederea consacrării în această slujbă) şi care a fost ales ca să poarte acele haine speciale, să nu îşi descopere capul şi să nu îşi sfâşie hainele în nicio situaţie.

11 Să nu se apropie de niciun mort. Să nu se profaneze nici chiar pentru tatăl lui sau pentru mama lui.

12 Să nu iasă din Tabernacol şi să nu profaneze acest sanctuar al Dumnezeului lui; pentru că fiind uns (cu acel ulei special), el a fost investit în vederea slujirii (permanente). Acel ulei care este peste el, reprezintă uleiul Dumnezeului lui. Eu sunt Iahve.

13 Să se căsătorească doar cu o fecioară.

14 Să nu îşi ia ca soţie o văduvă sau o femeie divorţată; nicio femeie care s-a murdărit (sexual) sau care este prostituată. Femeia pe care o va lua ca soţie din poporul lui, trebuie să fie virgină;

15 pentru ca astfel să nu îşi facă de ruşine descendenţii în poporul lui. Eu sunt Iahve, Cel care îl sfinţesc!»”

16 Iahve i-a zis din nou lui Moise:

17 „Spune-i lui Aaron: «Niciun bărbat dintre urmaşii tăi din viitoarele generaţii care va avea un defect, să nu se apropie să aducă mâncarea închinată Dumnezeului lui.

18 Niciunul care va avea vreun defect, să nu se apropie, adică: niciunul care va fi orb, şchiop, care va avea faţa mutilată sau vreo parte a corpului mai lungă decât este normal.

19 Va fi exclus (de la această slujbă) şi acela care va avea piciorul rupt sau mâna ruptă,

20 care va fi cocoşat sau pitic, care va avea un defect la ochi, care va suferi de scabie sau va avea răni pe piele, ori ale cărui testicule nu vor fi normale.

21 Niciunul dintre urmaşii preotului Aaron, care va avea vreun defect, nu va putea să se apropie ca să aducă lui Iahve sacrificii consumate de foc. Acela care are un defect (fizic), nu se poate apropia să aducă mâncarea închinată Dumnezeului lui.

22 El va putea totuşi mânca din pâinea (închinată) Dumnezeului lui: atât din cea foarte sfântă, cât şi din cea sfântă.

23 Dar nu i se permite să se apropie de draperia separatoare sau de altar; fiindcă el are un defect. Să nu Îmi profaneze locurile Mele sfinte, pentru că Eu sunt Iahve, Cel care le sfinţesc!»”

24 Moise a spus toate aceste cuvinte în auzul lui Aaron, al fiilor acestuia şi al tuturor israelienilor.

22

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Spune-le lui Aaron şi fiilor lui să aibă respect faţă de lucrurile sfinte pe care Mi le închină israelienii; şi să nu profaneze numele Meu care este sfânt. Eu sunt Iahve!

3 Să le transmiţi: «Dacă vreunul dintre urmaşii voştri din viitoarele generaţii se va apropia în timp ce va fi necurat şi va umbla cu lucrurile sfinte pe care israelienii le dau lui Iahve, acel om să fie distrus chiar în locul în care stă înaintea Mea. Eu sunt Iahve!

4 Niciunul dintre urmaşii lui Aaron care va avea o rană cu lepră sau care va suferi de vreo hemoragie, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu va deveni curat. Oricine va atinge vreun lucru care a devenit necurat din cauza unui corp mort sau a unui bărbat care a avut o scurgere de spermă,

5 oricine va atinge vreun animal care se mişcă şi care l-ar putea face să ajungă necurat ori vreun om datorită căruia devine necurat – indiferent de felul profanării lui –

6 va fi necurat până seara. Lui nu i se va permite să mănânce din lucrurile sfinte până nu îşi va spăla corpul cu apă.

7 La apusul soarelui, va fi curat. Apoi va putea mânca din lucrurile sfinte; pentru că acestea sunt hrana lui.

8 Să nu mănânce din ceva mort sau din carnea vreunei vietăţi care a fost sfâşiată de animalele sălbatice – ca să nu devină necurat. Eu sunt Iahve!

9 Preoţii să respecte poruncile Mele, ca să nu se încarce cu păcat şi să moară astfel pentru că le-au desconsiderat. Eu sunt Iahve! Eu îi sfinţesc.

10 Niciun om care nu este preot, să nu mănânce din lucrurile sfinte. Nici musafirul şi nici cel angajat de preot pentru o zi, să nu mănânce din lucrurile sfinte.

11 Dar dacă preotul îşi va cumpăra un sclav cu argintul lui, acestuia i se permite să mănânce. Mai pot mânca din hrana lui şi sclavii născuţi în familia acelui preot.

12 Dacă fiica unui preot se va căsători cu un bărbat care nu este preot, ea nu va putea mânca din darurile sfinte.

13 Dar fiica unui preot care a rămas văduvă sau care este divorţată fără să aibă copii şi care s-a întors în casa tatălui ei ca în tinereţe, va putea să mănânce din hrana lui. Niciun alt om care nu este preot, să nu o mănânce!

14 Dacă un om va mânca din lucrurile sfinte fără să realizeze ce face, trebuie să dea preotului preţul acelui lucru sfânt, plus a cincea parte din el.

15 Preoţii să nu profaneze lucrurile sfinte pe care israelienii le aduc lui Iahve

16 permiţându-le acestora să mănânce din ele; pentru că şi-ar asuma un păcat de care s-ar face vinovaţi. Să procedeze aşa pentru că Eu sunt Iahve, Cel care îi sfinţesc!»”

17 Iahve i-a zis lui Moise:

18 „Vorbeşte lui Aaron, fiilor lui şi tuturor israelienilor astfel: «Toţi bărbaţii dintre descendenţii lui Israel şi toţi străinii din poporul Israel care vor dori să aducă un sacrificiu ars integral închinat lui Iahve, indiferent că este unul pentru respectarea jurămintelor lor sau ca dar benevol,

19 să ia un mascul fără defect dintre vite, dintre oi sau dintre capre, conform preferinţei lor; şi să îl sacrifice.

20 Să nu aduceţi niciun sacrificiu care are vreun defect; pentru că nu va fi primit de la voi.

21 Când cineva oferă lui Iahve un sacrificiu de pace pentru respectarea unui jurământ special sau ca dar benevol din cireadă sau din turmă, trebuie ca animalul să fie perfect (sănătos) pentru a fi acceptat. Să nu aibă niciun defect.

22 Animalele oarbe, lovite, mutilate, cele care au vreo hemoragie, care au scabie sau bube pe piele, să nu fie sacrificate pentru Iahve; şi să nu le puneţi pe altar ca sacrificii consumate de foc pentru El.

23 Ca dar benevol veţi putea aduce un bou sau un miel care are un organ mai lung sau mai scurt; dar ca sacrificiu pentru respectarea unui jurământ, el nu va fi acceptat.

24 Orice animal care are vreo parte lovită, sfărâmată, sfâşiată sau tăiată, să nu fie sacrificat pentru Iahve. Să nu oferiţi acest fel de sacrificii în ţara voastră;

25 şi să nu primiţi vreun astfel de animal de la un străin pentru ca să îl oferiţi ca hrană Dumnezeului vostru. Pentru că aceste animale sunt mutilate şi au defect, nu vor fi acceptate de la voi!»”

26 Iahve i-a mai zis lui Moise:

27 „Când se naşte un viţel, un miel sau un ied, acesta trebuie să rămână şapte zile cu mama lui; apoi, începând cu a opta zi (din viaţa acestuia), poate fi primit ca sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.

28 Vaca, oaia sau capra să nu fie înjunghiate în aceeaşi zi în care este sacrificat şi fătul lor.

29 Când veţi aduce un sacrificiu de mulţumire pentru Iahve, să procedaţi într-un asemenea mod încât să fie primit (de El) de la voi.

30 Carnea lui să fie mâncată în aceeaşi zi. Să nu lăsaţi nimic din ea până dimineaţă. Eu sunt Iahve!

31 Să respectaţi poruncile Mele şi să vă conformaţi lor. Eu sunt Iahve!

32 Să nu profanaţi numele Meu care este sfânt. Şi să procedaţi astfel încât să fiu sfinţit în mijlocul israelienilor. Eu sunt Iahve, Cel care vă sfinţesc!

33 Eu sunt Cel care v-a scos de pe teritoriul Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Iahve!”

23

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Vorbeşte israelienilor şi spune-le (din partea Mea): «Vă prezint acum care sunt sărbătorile lui Iahve cu ocazia cărora veţi anunţa adunări sfinte. Acestea sunt sărbătorile Mele!

3 Să lucraţi şase zile; dar a şaptea zi este Sabatul – o zi de odihnă, în care veţi face o adunare sfântă. Să nu lucraţi nimic în această zi. Ci ea să fie Sabatul (dedicat) lui Iahve în toate locuinţele voastre.

4 Celelalte sărbători ale lui Iahve, cu adunări sfinte, pe care le veţi celebra la vremea stabilită pentru ele, sunt acestea:

5 Paştele lui Iahve, care se sărbătoreşte în a paisprezecea zi a lunii întâi, între cele două seri.

6 În a cincisprezecea zi a acestei luni, va fi sărbătoarea Turtelor, în cinstea lui Iahve. Şapte zile să mâncaţi turte.

7 În prima zi (dintre cele şapte) să aveţi o adunare sfântă; şi să nu faceţi atunci nicio muncă.

8 Şapte zile să aduceţi lui Iahve sacrificii consumate de foc. În a şaptea zi, să aveţi o adunare sfântă; şi să nu faceţi atunci nicio muncă.»”

9 Iahve i-a mai zis lui Moise:

10 „Spune-le israelienilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o voi da şi veţi aduna recoltele, să aduceţi preotului un snop din primele rezultate ale secerişului.

11 Să legene snopul înaintea lui Iahve, pentru ca voi să fiţi astfel acceptaţi. Preotul să îl legene în următoarea zi după Sabat.

12 În ziua când veţi legăna snopul, să sacrificaţi un miel de un an, fără defect, ca ardere integrală pentru Iahve.

13 Să adăugaţi la el un dar de mâncare care să conţină două zecimi dintr-o efă de făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei – ca sacrificiu consumat de foc şi care produce o aromă plăcută lui Iahve. Veţi adăuga acestora un sacrificiu de băutură, care va fi format dintr-un sfert de hin de vin.

14 Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite şi nici boabe, până în acea zi când veţi aduce acest sacrificiu Dumnezeului vostru. Aceasta este o poruncă ce va trebui respectată permanent; şi vizează pe toţi urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.

15 Din ziua care urmează Sabatului, adică din ziua în care veţi aduce snopul ca sacrificiu legănat, să număraţi şapte săptămâni complete.

16 Să număraţi cincizeci de zile până la aceea care urmează celui de-al şaptelea Sabat. Atunci să vă prezentaţi înaintea lui Iahve cu un nou dar de mâncare.

17 Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini pe care le veţi oferi ca sacrificiu legănat. Să fie făcute din făina conţinută de două zecimi dintr-o efă. Făina să fie de cea mai bună calitate. Pâinile să fie coapte după ce coca lor a crescut sub acţiunea fermenţilor. Acestea sunt primele recolte aduse (şi oferite) pentru Iahve.

18 Împreună cu pâinile, să aduceţi ca ardere integrală pentru Iahve, şapte miei de un an, fără defect, un viţel şi doi berbeci. La acestea să adăugaţi darul de mâncare şi sacrificiile de băutură – toate urmând să fie consumate de foc. Ele vor produce o aromă plăcută lui Iahve.

19 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, împreună cu doi miei de un an care vor fi oferiţi ca sacrificiu pentru pace.

20 Preotul să le prezinte ca sacrificiu legănat înaintea lui Iahve, aşa cum va proceda cu pâinea adusă din primele recolte şi cu cei doi miei. Acestea să fie puse separat pentru Iahve; şi să rămână ale preotului.

21 În aceeaşi zi, să anunţaţi o adunare sfântă. Atunci să nu faceţi nicio muncă. Aceasta este o poruncă ce trebuie respectată permanent şi este valabilă pentru voi şi pentru urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.

22 Când veţi aduna recolta ţării voastre, să nu strângeţi şi pe aceea de la marginea terenului vostru agricol; şi să nu adunaţi spicele care vor rămâne după seceriş. Lăsaţi-le pentru omul sărac şi pentru străin. Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru!»”

23 Iahve i-a zis lui Moise:

24 „Spune-le israelienilor: «În prima zi din a şaptea lună, să aveţi o zi de odihnă în care veţi face o adunare sfântă, anunţată cu sunete de goarne.

25 Să nu faceţi nicio muncă în timpul ei; şi să aduceţi lui Iahve sacrificii consumate de foc.»”

26 Iahve i-a zis din nou lui Moise:

27 „În a zecea zi din a şaptea lună să fie pentru voi Ziua Achitării. Atunci să aveţi o adunare sfântă. Să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi lui Iahve sacrificii consumate de foc.

28 Să nu lucraţi nimic în acea zi, pentru că ea este Ziua Achitării. Atunci se face achitare pentru voi înaintea Dumnezeului vostru numit Iahve.

29 Acela care nu se va smeri în acea zi, va fi distrus din poporul lui.

30 Pe acela care va lucra ceva în acea zi, Eu personal îl voi distruge din mijlocul poporului lui.

31 Să nu lucraţi nimic! Este o poruncă valabilă permanent pentru toţi urmaşii voştri oriunde veţi locui.

32 Acesta este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele. Sabatul să fie celebrat din seara celei de-a noua zi până în seara următoare.”

33 Iahve i-a zis lui Moise:

34 „Spune-le israelienilor: «În a cincisprezecea zi a acestei luni care este a şaptea, să celebraţi şapte zile sărbătoarea Corturilor în cinstea lui Iahve.

35 În prima zi să aveţi o adunare sfântă. Atunci să nu faceţi nicio muncă.

36 Şapte zile să aduceţi lui Iahve sacrificii consumate de foc. În a opta zi să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi lui Iahve sacrificii consumate de foc. Pentru că şi aceasta este o adunare sfântă, să nu faceţi nicio muncă în timpul ei.

37 Acestea sunt sărbătorile (care se celebrează în cinstea) lui Iahve. În timpul lor, trebuie să anunţaţi adunări sfinte şi veţi aduce lui Iahve sacrificii consumate de foc – arderi integrale, daruri de mâncare şi băutură ca sacrificiu. Fiecare dintre ele va fi oferit la data stabilită.

38 Toate acestea vor fi respectate în afară de Sabatele dedicate (săptămânal) lui Iahve; iar sacrificiile oferite cu această ocazie, vor fi altele decât toate celelalte daruri ale voastre. Ele vor fi suplimentare celor din cazul tuturor jurămintelor voastre şi în plus faţă toate darurile voastre benevole pe care le oferiţi lui Iahve.

39 În a cincisprezecea zi din a şaptea lună, după ce aţi adunat recoltele ţării, să celebraţi sărbătoarea (strângerii recoltelor agricole în cinstea) lui Iahve. Ea să dureze şapte zile. Atât prima cât şi a opta zi, să fie una de odihnă.

40 În prima zi, să luaţi fructe din pomii frumoşi, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoşi şi crengi de sălcii de la marginea râului. Să vă bucuraţi şapte zile înaintea Dumnezeului vostru numit Iahve.

41 În fiecare an să celebraţi această sărbătoare în cinstea lui Iahve. Ea va dura şapte zile. Să o celebraţi în a şaptea lună. Aceasta este o poruncă valabilă permanent pentru toate generaţiile voastre.

42 Să locuiţi în corturi şapte zile. Toţi israelienii să locuiască în corturi;

43 pentru ca urmaşii voştri să ştie că Eu am decis ca israelienii să locuiască în corturi după ce i-am scos de pe teritoriul Egiptului. Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru.»”

44 Astfel le-a transmis Moise israelienilor care sunt (şi ce implică din partea lor) sărbătorile lui Iahve.

24

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Porunceşte israelienilor să îţi aducă pentru iluminat ulei pur din măsline presate, ca să (fie pus să) ardă în candele; şi astfel, acea sursă de lumină să lumineze permanent.

3 Aaron să pregătească acest ulei în cortul Întâlnirii, în prima parte a lui care este delimitată de draperia Declaraţiei. Acel ulei să ardă permanent înaintea lui Iahve, de seara până dimineaţa. Aceasta este o poruncă valabilă permanent pentru toate generaţiile voastre.

4 Să aşeze candelele în suportul surselor de lumină făcut din aur curat, ca să fie întotdeauna înaintea lui Iahve.

5 Să iei făină de cea mai bună calitate şi să faci din ea douăsprezece pâini. Pentru fiecare pâine să foloseşti două zecimi (de făină) dintr-o efă.

6 Să pui aceste pâini în două rânduri pe masa făcută din aur curat: câte şase pe fiecare rând. Aşa să fie aşezate ele înaintea lui Iahve.

7 Să pui tămâie curată pe fiecare rând, pentru ca aceasta să poată fi pe pâine ca o amintire şi ca un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.

8 Totdeauna să se aducă aceste pâini înaintea lui Iahve, în fiecare zi de Sabat. Să fie luate (mereu) de la israelieni printr-un legământ etern.

9 Astfel, ele vor rămâne ale lui Aaron şi ale fiilor lui, care trebuie să le mănânce într-un loc sfânt; pentru că acestea sunt pentru ei un lucru foarte sfânt, reprezentând o parte din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Aceasta este o poruncă ce trebuie respectată permanent.”

10 Fiul unei femei israeliene şi al unui bărbat egiptean, a venit printre israelieni. Acesta a început în tabără o luptă cu un bărbat israelian.

11 Fiul femeii israeliene a blasfemiat numele lui Dumnezeu; şi L-a blestemat. Atunci ei l-au adus la Moise. Mama lui se numea Şelomit; şi era fiica lui Dibri, din tribul lui Dan.

12 L-au ţinut în arest până când vor vedea ce decizie va pronunţa Iahve.

13 Iahve i-a zis lui Moise:

14 „Scoateţi-l în exteriorul taberei pe cel care a blasfemiat. Toţi aceia care l-au auzit, să îşi pună mâinile pe capul lui; şi apoi întreaga adunare să îl omoare cu pietre.

15 Apoi să le spui israelienilor: «Oricine Îl va blestema pe Dumnezeul lui, îşi va suporta pedeapsa pentru păcatul pe care l-a comis.

16 Cine-L va blasfemia pe Iahve, va fi omorât. Toată adunarea (israelienilor) să îl omoare cu pietre. Atât străinii, cât şi băştinaşii care vor blasfemia numele Meu, să fie omorâţi!

17 Cine va omorî un om, să fie pedepsit cu moartea.

18 Cine va omorî un animal, trebuie să dea altul (viu) în locul celui mort. Va plăti viaţă pentru viaţă.

19 Dacă un om va răni pe semenul lui, să i se facă aşa cum a făcut el.

20 Va da rană pentru rană, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el semenului lui.

21 Cel care va omorî un animal, trebuie să dea altul (viu) în locul lui. Dar cel care va omorî un om, să fie pedepsit cu moartea!

22 Să aveţi (şi să aplicaţi) aceeaşi lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş; pentru că Eu sunt Iahve, Dumnezeul vostru!»”

23 Moise le-a spus israelienilor aceste cuvinte. Ei au scos în exteriorul taberei pe cel care blasfemiase; şi l-au omorât cu pietre. Israelienii au făcut aşa cum i-a poruncit Iahve lui Moise.

25

1 Iahve i-a zis lui Moise pe muntele Sinai astfel:

2 „Spune-le israelienilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, să lăsaţi pământul să aibă un Sabat în cinstea lui Iahve.

3 Şase ani să îţi semeni terenul agricol, şase ani să îţi tai via şi să îi strângi fructele;

4 dar în al şaptelea an să ai un Sabat total pentru pământ. Acesta va fi un Sabat în cinstea lui Iahve. Atunci să nu îţi semeni pământul şi să nu îţi tai via.

5 Să nu culegi ce va creşte din pământ din seminţele căzute în urma secerării recoltelor (în al şaselea an); şi să nu aduni strugurii viei tale pe care nu ai îngrijit-o în acel an. El să fie unul de odihnă pentru pământ.

6 În timpul anului de odihnă, să mănânci din ce va creşte de la sine din pământ. Aşa să procedezi atât tu, cât şi sclavul sau sclava ta, cel care munceşte cu ziua pentru tine, pelerinul,

7 vitele tale şi animalele sălbatice din ţară. Să folosiţi ca hrană tot ce va creşte din pământ (fără să fie lucrat) în acel an.

8 Să numeri şapte ocazii de Sabat formate din ani, adică de şapte ori şapte ani. Deci va trece de şapte ori Sabatul anilor, adică în total patruzeci şi nouă de ani.

9 Apoi să pui pe cineva să sune cu mare intensitate folosind o goarnă. În a zecea zi din a şaptea lună, chiar în ziua Achitării, să se sune din goarnă în toată ţara.

10 Să sfinţiţi al cincizecilea an şi să anunţaţi (atunci) libertatea în toată ţara pentru toţi locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie. Atunci, fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui şi la clanul lui.

11 Al cincizecilea an să fie pentru voi anul de veselie. Atunci să nu semănaţi pământul, să nu culegeţi ce creşte după secerarea recoltelor din anul anterior şi să nu culegeţi viile pe care nu le-aţi îngrijit în acel an.

12 Acesta este anul de veselie. El să fie sfânt pentru voi. Să mâncaţi doar ce va creşte de la sine pe terenurile voastre agricole.

13 În acel an de veselie, fiecare dintre voi să vă întoarceţi la proprietatea voastră.

14 Când veţi vinde ceva semenului vostru sau când veţi cumpăra ceva de la el, să nu vă înşelaţi unul pe altul.

15 Când veţi cumpăra ceva de la semenul vostru, să plătiţi calculând anii care au trecut de la anul de veselie; iar vânzătorul să ceară un preţ ţinând cont de anii care mai rămân pentru cules (până la următorul an de veselie).

16 Dacă anii sunt mulţi, atunci să măreşti preţul; iar dacă ei sunt puţini, să scazi preţul; pentru că el reflectă posibilitatea unui anumit număr de recoltări agricole.

17 Să nu vă înşelaţi unul pe altul; ci să vă temeţi de Dumnezeul vostru. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve.

18 Să respectaţi poruncile Mele, să vă conformaţi legilor Mele şi să le aplicaţi în practica vieţii voastre, ca să trăiţi protejaţi în ţară.

19 Această ţară îşi va produce recoltele; iar voi veţi mânca şi veţi trăi în ea în totală securitate.

20 Dacă vă veţi întreba ce veţi mânca în al şaptelea an în care nu semănaţi şi nu vă strângeţi recoltele,

21 vă anunţ că Eu vă voi oferi binecuvântarea Mea în al şaselea an astfel încât pământul va produce recolte agricole pentru trei ani.

22 Când veţi semăna pământul în al optulea an, încă veţi mânca din recoltele vechi; şi până în al nouălea an când veţi avea noile recolte, veţi mânca tot din cele vechi.

23 Pământul să nu fie vândut definitiv; pentru că ţara este a Mea. Pentru Mine, voi sunteţi (în ea doar nişte) străini şi pelerini.

24 Acesta este motivul pentru care în toată ţara pe care o veţi avea ca proprietari, trebuie să acordaţi dreptul de răscumpărare pentru terenuri.

25 Dacă unul dintre oamenii din poporul tău va sărăci şi îşi va vinde o parte din proprietatea lui, cel care are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, trebuie să vină şi să răscumpere ce a vândut acela.

26 Dacă omul nu are nicio rudă care să răscumpere ce vânduse, dar după un timp poate el personal să facă răscumpărarea,

27 să calculeze anii (care au trecut) de la vânzare şi să dea înapoi cumpărătorului diferenţa de preţ. Apoi, se poate întoarce la proprietatea lui.

28 Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, ce a vândut să rămână la cumpărător până când vine anul de veselie. În acel an de veselie, cumpărătorul trebuie să părăsească acea proprietate; şi astfel, fostul proprietar se va putea întoarce la proprietatea lui.

29 Dacă cineva va vinde o casă de locuit într-un oraş înconjurat cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare. Termenul după care expiră dreptul de răscumpărare, este de un an.

30 Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din acel oraş înconjurat cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului şi a urmaşilor lui. Să nu iasă din ea (şi să nu o dea înapoi fostului ei proprietar) în anul de veselie.

31 Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri, vor fi considerate la fel ca terenurile agricole ale ţării. Ele vor putea fi răscumpărate; iar cumpărătorul va fi obligat să le dea înapoi fostului proprietar în anul de veselie.

32 Despre oraşele leviţilor, să ştiţi că ei vor avea permanent dreptul de răscumpărare pentru casele care sunt construite în ele (şi pe care le vânduseră).

33 Este posibil ca un om să cumpere o casă de la leviţi. Acea casă care a fost vândută în oraşul acestora, să fie restituită în anul de veselie; pentru că cele din oraşele leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul israelienilor.

34 Dar terenurile agricole din jurul oraşelor leviţilor, nu pot fi vândute; pentru că acestea sunt proprietatea lor pentru totdeauna.

35 Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ajunge să depindă de tine, tu să îl ajuţi ca şi cum ar fi un străin sau un pelerin. Să îl laşi să locuiască la tine.

36 Să nu iei niciun fel de dobândă de la el; ci să te temi de Dumnezeu. Să îl laşi pe fratele tău să locuiască împreună cu tine!

37 Să nu îi împrumuţi argint cu dobândă şi să nu îi dai mâncare pe care i-o ceri înapoi în cantitate mai mare decât cea oferită.

38 Eu sunt Iahve – Dumnezeul tău, Cel care te-am scos de pe teritoriul Egiptului, ca să îţi ofer Canaanul şi să fiu Dumnezeul tău!

39 Dacă vreunul dintre oamenii poporului tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu îl obligi să presteze o muncă de sclav.

40 Să rămână la tine ca unul care lucrează temporar şi care este recompensat mereu la sfârşitul zilei, sau ca pelerinul. Să te slujească până la anul de veselie.

41 Atunci va putea să plece de la tine împreună cu copiii lui; şi astfel, se va putea întoarce atunci la clanul lui şi la proprietatea părinţilor lui.

42 Să procedezi astfel pentru că ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos de pe teritoriul Egiptului. Să nu fie vânduţi cum se vând sclavii!

43 Să nu îi tratezi ca cu duritate (ca un stăpân nemilos), ci să te temi de Dumnezeu.

44 Dacă doreşti să ai sclavi şi sclave, îi poţi cumpăra dintre popoarele care sunt în jurul tău.

45 Poţi să îi iei şi dintre fiii pelerinilor care vor locui la tine, sau dintre cei care aparţin clanurilor lor şi care vor fi născuţi în ţara voastră. Aceştia pot fi proprietatea voastră.

46 Îi puteţi lăsa ca moştenire copiilor voştri; şi ei pot să îi moştenească la fel ca pe o proprietate (materială). Vor fi sclavii voştri tot timpul cât vor trăi. Dar niciunul dintre voi să nu fie şef al altuia comportându-se cu el cu duritate – când acela este unul dintre israelienii care sunt fraţii voştri!

47 Este posibil ca un străin sau un pelerin să se îmbogăţească, iar unul dintre fraţii voştri să sărăcească lângă el, fiind astfel obligat să se vândă străinului sau pelerinului ori vreunuia care aparţine clanului străinului.

48 După ce s-a vândut astfel (unuia care nu este evreu), el mai poate fi răscumpărat. Să îl răscumpere una dintre rudele lui.

49 Atât unchiul lui, cât şi fiul unchiului lui sau orice altă rudă apropiată din clanul lui, vor putea să îl răscumpere. Dacă (după un timp) îşi permite, să se răscumpere chiar el personal.

50 Să calculeze împreună cu cel care l-a cumpărat. Preţul eliberării lui să fie calculat ţinând cont de anul în care a fost vândut şi de cât timp mai este până la anul de veselie. Perioada de timp în care a fost cu proprietarul, va fi evaluată ca preţ la fel ca perioada calculată în cazul unui lucrător plătit.

51 Dar dacă mai rămân mulţi ani până la anul de veselie, atunci în funcţie de numărul lor, el va plăti (proprietarului temporar) pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat.

52 Dacă mai sunt puţini ani până la anul de veselie, atunci să îi calculeze şi să îşi plătească răscumpărarea raportat la aceştia.

53 Acesta va fi considerat de cumpărătorul lui ca un lucrător care este plătit la sfârşitul anului. Deci să nu se comporte dur cu el în prezenţa ta.

54 Dacă nu va fi răscumpărat în niciunul dintre aceste moduri, el şi copiii lui să fie eliberaţi în anul de veselie.

55 Israelienii sunt sclavii Mei. Ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos de pe teritoriul Egiptului. Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru!

26

1 Să nu vă faceţi idoli; şi să nu vă instalaţi nicio statuie făcută prin cioplire, dar nici stâlpi (consideraţi) sfinţi. Pe teritoriul ţării voastre să nu puneţi statui de piatră înaintea cărora să vă închinaţi; pentru că Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve!

2 Să respectaţi Sabatele Mele şi să cinstiţi Sanctuarul Meu. Eu sunt Iahve.

3 Dacă vă veţi conforma deciziilor Mele, dacă veţi respecta poruncile Mele şi vă veţi trăi viaţa conform lor,

4 vă voi da ploi care vor cădea la momentul oportun. Astfel, pământul va fi productiv şi pomii câmpului îşi vor produce fructele lor.

5 Seceratul va dura până la culesul viei; iar acest cules va dura până la semănat. Veţi mânca pâine din abundenţă şi veţi trăi protejaţi în ţară.

6 Vă voi da pace în zona unde veţi locui. Vă veţi culca; şi nimeni nu vă va deranja; voi distruge animalele sălbatice din ţară, iar sabia nu va trece prin ea.

7 Veţi urmări pe duşmanii voştri; şi ei vor cădea înaintea voastră loviţi de sabie.

8 Cinci dintre voi vor urmări o sută dintre ei; şi o sută vor urmări zece mii. Duşmanii voştri vor cădea înaintea voastră loviţi de sabie.

9 Mă voi întoarce spre voi, vă voi face fertili şi vă voi înmulţi. Îmi voi respecta legământul ratificat cu voi.

10 Veţi mânca din grâul vechi; şi veţi fi determinaţi să îl scoateţi pe cel vechi pentru ca să îi faceţi loc celui nou.

11 Îmi voi stabili reşedinţa în mijlocul vostru; şi nu vă voi urî.

12 Voi umbla printre voi; şi voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu.

13 Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru, Cel care v-am scos de pe teritoriul Egiptului, ca să nu mai fiţi sclavii egiptenilor. Eu am rupt legăturile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi ţinând capul ridicat.

14 Dar dacă nu Mă veţi asculta şi nu veţi pune în practica vieţii voastre toate aceste porunci,

15 dacă veţi desconsidera deciziile Mele şi veţi urî legile Mele refuzând să mai respectaţi toate poruncile Mele, ci veţi încălca legământul Meu,

16 vă spun de-acum ce vă voi face: voi aduce teroarea peste voi. Tifosul şi febra vor face să vi se stingă ochii şi să dispară viaţa din voi. Vă veţi semăna degeaba seminţele (în pământ); pentru că (recoltele care vor creşte din ele) le vor mânca duşmanii voştri.

17 Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi fi învinşi de duşmanii voştri. Cei care vă urăsc, vă vor fi stăpâni; şi veţi fugi chiar şi în situaţii în care nu veţi fi urmăriţi de nimeni…

18 Dacă în ciuda acestor lucruri, nu Mă veţi asculta, voi continua şi Eu să vă pedepsesc de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

19 Voi distruge forţa voastră de care eraţi mândri. Vă voi face cerul ca fierul şi pământul ca bronzul.

20 Vi se va consuma energia fără niciun rezultat. Pământul vostru nu va mai produce recoltele agricole, iar pomii din ţară nu îşi vor mai oferi fructele (ca altădată).

21 Dacă şi după aceste lucruri veţi continua să vă opuneţi Mie şi nu veţi accepta să Mă ascultaţi, vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

22 Voi trimite animalele sălbatice împotriva voastră. Ele vă vor lăsa fără copii şi vă vor distruge vitele. Astfel, vă vor împuţina. În consecinţă, drumurile voastre vor rămâne fără călători.

23 Dacă nici după aceste pedepse nu veţi accepta să vă corectaţi, ci vă veţi opune Mie,

24 şi Eu mă voi opune vouă. Vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

25 Voi aduce sabia împotriva voastră. Ea va răzbuna legământul încălcat (de voi). Dacă vă veţi aduna în oraşele voastre, voi trimite epidemia printre voi; şi veţi ajunge la discreţia duşmanilor voştri.

26 Când voi aduce lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor şi vă vor da pâinea cu cântarul. Dar în ciuda faptului că o veţi mânca, tot nu vă veţi sătura.

27 Dacă nici după aceste pedepse nu Mă veţi asculta, ci vă veţi opune Mie,

28 atunci şi Eu, în mânia Mea, Mă voi opune vouă. Eu personal vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

29 Vă veţi hrăni mâncând carnea fiilor şi a fiicelor voastre…

30 Vă voi distruge locurile înalte şi vă voi dărâma stâlpii închinaţi soarelui! Corpurile voastre moarte vor fi aruncate peste corpurile moarte ale idolilor voştri; şi Eu personal vă voi urî!

31 Voi lăsa oraşele voastre fără locuitori şi vă voi goli de personal sanctuarele. Nu voi mai agrea plăcutul miros al sacrificiilor voastre.

32 Vă voi devasta ţara, astfel încât duşmanii voştri care vor veni să locuiască în ea, vor rămâne foarte surprinşi când o vor vedea.

33 Vă voi dispersa printre celelalte naţiuni; şi voi scoate sabia împotriva voastră. Ţara vă va fi devastată; şi oraşele voastre vor rămâne fără locuitori.

34 Astfel, în perioada în care va rămâne fără locuitori, ţara se va bucura de Sabatele ei (nerespectate la timpul stabilit). Dar voi veţi fi (deportaţi şi exilaţi) în ţara duşmanilor voştri. Atunci, ţara voastră se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei.

35 Tot timpul cât va fi fără locuitori, se va odihni cum nu i s-a permis în zilele de Sabat din perioada când locuiaţi în ea.

36 Iar celor care vor supravieţui, le voi trimite frica în inimă acolo, în ţara duşmanilor lor. Sunetul slab al unei frunze luate de vânt, îi va determina să fugă. Şi vor fugi cum fuge cineva de sabie. Astfel, vor cădea, deşi nimeni nu îi va urmări.

37 Se vor rostogoli unii peste alţii ca înaintea sabiei, deşi nimeni nu îi urmăreşte. Şi nu veţi avea nicio forţă ca să vă opuneţi duşmanilor voştri.

38 Veţi dispărea între celelalte naţiuni; şi ţara duşmanilor voştri vă va mânca.

39 Aceia dintre voi care vor supravieţui, vor dispărea în ţara duşmanilor voştri din cauza păcatelor lor. Vor muri şi din cauza păcatelor părinţilor lor.

40 Dar va exista posibilitatea ca unii să îşi declare şi să îşi regrete nedreptăţile lor şi păcatele părinţilor lor pe care le-au făcut împotriva Mea, recunoscând faptul că Mi s-au opus.

41 Din cauza acelor păcate, Eu m-am opus lor şi i-am dus în ţara duşmanilor lor. Deci dacă inima lor necircumcisă se va smeri şi îşi vor recunoaşte vina,

42 Îmi voi aduce aminte de legământul Meu făcut cu Iacov, Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut cu Isaac şi de legământul Meu ratificat cu Avraam. Astfel, Îmi voi aminti (şi) de ţară.

43 Totuşi, ei vor fi scoşi din ea; şi se va bucura de Sabatele ei în perioada de timp în care va rămâne fără locuitori. Ei îşi vor suporta pedeapsa; pentru că au desconsiderat poruncile Mele şi au urât deciziile Mele în sufletul lor.

44 Şi totuşi, chiar şi atunci când vor fi în ţara duşmanilor lor, nu îi voi alunga şi nu îi voi abandona astfel încât să îi distrug (total) şi să încalc legământul Meu cu ei; pentru că Eu sunt Iahve – Dumnezeul lor.

45 Ci va fi în avantajul lor faptul că Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut (şi l-am ratificat) cu strămoşii lor. Acela este legământul în baza căruia Eu i-am scos de pe teritoriul Egiptului, în văzul celorlalte popoare, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Iahve!»”

46 Acestea sunt deciziile, poruncile şi legile pe care Iahve le-a stabilit între El şi israelieni la muntele Sinai, (transmiţându-le) prin Moise.

27

1 Iahve i-a (mai) zis lui Moise:

2 „Spune-le israelienilor: «Când un om va închina lui Iahve anumite persoane printr-un jurământ special, să procedeze conform evaluării tale.

3 Dacă acela este un bărbat cu vârsta cuprinsă între douăzeci şi şaizeci de ani, atunci evaluarea ta să fie de cincizeci de şecheli de argint, conform şechelului Sanctuarului.

4 Dacă va fi o femeie, evaluarea ta să fie de treizeci de şecheli pentru ea.

5 Dacă cineva are între cinci ani şi douăzeci de ani, să evaluezi un băiat la douăzeci de şecheli şi o fată la zece şecheli.

6 Dacă are între o lună şi cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci şecheli de argint pentru un băiat şi de trei şecheli de argint pentru o fetiţă.

7 Dacă omul are şaizeci de ani sau mai mult, atunci evaluarea ta pentru un bărbat să fie de cincisprezece şecheli, iar pentru o femeie să fie de zece şecheli.

8 Dacă este prea sărac ca să poată plăti conform evaluării tale, atunci să se ducă la preot; şi el să îi facă o altă evaluare. Preotul să realizeze o evaluare direct proporţională cu situaţia materială pe care o are cel care a făcut jurământul.

9 Dacă se vor închina animale care pot fi aduse ca sacrificii lui Iahve, tot ce va fi oferit Lui să fie considerat ca ceva sfânt.

10 Nu se va permite înlocuirea animalului şi nici schimbarea unuia bun cu altul rău sau a altuia rău cu unul bun. Dacă un animal este înlocuit cu un altul, atunci atât unul cât şi celălalt vor fi considerate sfinte.

11 Dacă va exista un om care doreşte să închine un animal necurat care nu poate fi oferit ca sacrificiu lui Iahve, acela să fie adus înaintea preotului.

12 Preotul să îl evalueze, ca să constate dacă este bun sau rău. Astfel, el va rămâne la evaluarea făcută de preot.

13 Dacă (cel care l-a adus) vrea să îl răscumpere, să adauge a cincea parte din preţul evaluării lui.

14 Dacă un om Îi va închina lui Iahve locuinţa lui, preotul să o evalueze, pentru ca să vadă dacă ea este bună sau rea. Şi preţul ei va rămâne la evaluarea făcută de preot.

15 Dacă cel care şi-a închinat lui Iahve locuinţa vrea să o răscumpere, trebuie să adauge a cincea parte din preţul stabilit la evaluarea ei; şi va fi (din nou) a lui.

16 Dacă un om Îi va închina lui Iahve o suprafaţă de pământ agricol din proprietatea lui, evaluarea să fie făcută ţinând cont de sămânţa necesară cultivării ei. Cincizeci de şecheli de argint vor fi corespondentul pentru un homer cu sămânţă de orz (care se poate semăna în acel teren agricol).

17 Dacă va închina terenul agricol în anul de veselie, acesta să rămână la evaluarea ta.

18 Dar dacă îl va închina după anul de veselie, atunci preotul să îi calculeze preţul în funcţie de anii care mai rămân până la următorul an jubiliar. Apoi să îl scadă din evaluarea ta.

19 Dacă cel care închină terenul agricol va dori vreodată să îl răscumpere, atunci trebuie să adauge a cincea parte din preţul evaluării tale; şi apoi, acel teren va fi (din nou) al lui.

20 Dar dacă nu va dori să îşi răscumpere terenul sau dacă îl va vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat (niciodată).

21 În anul de veselie, atunci când terenul va fi dat înapoi (fostului proprietar), va fi dedicat special lui Iahve ca un pământ al Lui. Astfel, el va fi (de-atunci) proprietatea preotului.

22 Dacă cineva închină lui Iahve un teren agricol pe care l-a cumpărat dar care nu este parte din proprietatea lui,

23 preotul să calculeze cât trebuie să fie preţul acestuia până la anul de veselie; iar cel care îl închină, trebuie să îi plătească în aceeaşi zi preţul conform evaluării tale, ca pentru un lucru închinat lui Iahve.

24 În anul de veselie, acel teren agricol să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, ajungând astfel (din nou) în proprietatea lui.

25 Toate evaluările să fie făcute conform şechelului Sanctuarului. Acel şechel are douăzeci de ghere.

26 Nimeni nu va putea închina lui Iahve primul născut al animalelor; pentru că el este deja printre animalele care Îi aparţin. Indiferent că va fi bou sau oaie, acel animal (prim-născut) este (deja) al lui Iahve.

27 Dacă va fi (închinat) un animal necurat, să îl răscumpere conform evaluării tale; şi să adauge a cincea parte din acel preţ stabilit la evaluare. Dacă nu va fi răscumpărat, să fie vândut conform evaluării tale.

28 Niciun lucru pe care un om îl poate închina lui Iahve din tot ce are, indiferent că este om, animal sau teren agricol din proprietatea lui, nu va putea fi vândut sau răscumpărat. Tot ce va fi închinat astfel, va fi considerat foarte sfânt pentru Iahve.

29 Niciun om pentru care s-a stabilit că va fi distrus, nu va putea fi răscumpărat; ci va fi omorât.

30 Toate zecimile din plantele care cresc din pământ, indiferent că sunt din sămânţa din care a crescut o plantă aproape de pământ sau din fructele pomilor, sunt ale lui Iahve. Ele sunt închinate Lui.

31 Dacă un om va dori să răscumpere ceva din acea zecime pe care o închinase lui Iahve, să adauge a cincea parte din ea.

32 Toate zecimile din cirezi sau din turme, adică din tot ce va creşte protejat de băţul păstorului, să fie închinat lui Iahve.

33 Să nu se verifice dacă animalul este bun sau rău; şi nici să nu se înlocuiască. Dacă îl va înlocui cineva, ambele animale vor fi sfinte: atât animalul înlocuit, cât şi celălalt; şi nu vor putea fi răscumpărate.»”

34 Acestea sunt poruncile pe care Iahve i le-a dat lui Moise pe muntele Sinai. Ele au fost enunţate pentru a fi respectate în poporul Israel.