1

1 Iahve vorbise lui Iona, fiul lui Amitai, prin Cuvântul Său, astfel:

2 „Ridică-te şi du-te la Ninive. Acolo să strigi împotriva acestui mare oraş; pentru că lucrurile rele care se fac în el, au ajuns până la Mine!”

3 Dar Iona şi-a planificat să fugă la Tarşiş, departe de faţa lui Iahve. S-a dus la Iafo, unde a găsit o corabie care pleca la Tarşiş. Încercând să se depărteze de faţa lui Iahve, a plătit preţul călătoriei şi a urcat în corabie, ca să meargă la Tarşiş împreună cu marinarii.

4 Dar pe acea mare, Iahve a provocat o furtună de vânt care sufla cu o mare intensitate. Astfel, corabia risca să fie distrusă.

5 De frica naufragiului, fiecare dintre marinari a strigat, invocând ajutorul zeului lui. În acelaşi timp, ei au aruncat în mare uneltele din corabie, pentru a o face mai uşoară. Iona coborâse în cala corăbiei, unde se culcase şi adormise profund.

6 Comandantul ambarcaţiunii s-a apropiat de el şi i-a zis: „Cum îţi permiţi să dormi?! Scoală-te şi strigă invocând ajutorul Dumnezeului tău! Poate că El Se va gândi la noi (să ne salveze); şi astfel nu vom muri!”

7 Apoi marinarii au zis: „Haideţi să tragem la sorţi, ca să aflăm cine (dintre noi) este responsabil pentru venirea acestui dezastru împotriva noastră!” Iar tragerea lor la sorţi a arătat că Iona era acela!

8 Atunci ei i-au zis: „Spune-ne din cauza cui a venit peste noi această calamitate? Care este meseria şi provenienţa ta? Din ce ţară vi şi care este poporul de care aparţii?”

9 El le-a răspuns: „Sunt evreu. Dumnezeul faţă de care am reverenţă, se numeşte Iahve. El este Acela care a făcut cerul, marea şi pământul uscat!”

10 După ce au înţeles de la Iona că fugea de faţa lui Iahve, acei bărbaţi au fost foarte speriaţi; şi l-au întrebat: „De ce ai făcut acest lucru?”

11 În acest timp, marea era din ce în ce mai agitată. Ei i-au pus o altă întrebare, zicând: „Ce să îţi facem pentru ca marea să se liniştească faţă de noi?”

12 El le-a răspuns: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare. Şi astfel, ea nu va mai fi împotriva voastră. Eu sunt conştient că din cauza mea a venit această mare furtună împotriva voastră!”

13 Acei bărbaţi vâsleau încercând să se întoarcă la mal; dar nu reuşeau să avanseze în direcţia dorită, pentru că marea era tot mai agitată şi nu le permitea acest lucru.

14 Atunci ei s-au adresat lui Iahve, strigând: „Doamne, nu ne lăsa să murim din cauza acestui bărbat! Şi să nu ne faci responsabili de moartea acestui om; pentru că, Tu, Doamne, faci ce vrei!”

15 După ce au zis aceste cuvinte, l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Imediat, ea s-a liniştit şi nu i-a mai ameninţat.

16 Atunci acei bărbaţi au avut o mare frică de Iahve. I-au oferit un sacrificiu şi au făcut jurăminte.

17 Iahve a trimis un peşte mare să îl înghită pe Iona; şi el a stat astfel în stomacul peştelui trei zile şi trei nopţi.

2

1 Iona s-a rugat lui Dumnezeului lui numit Iahve – din stomacul peştelui.

2 Relatând ulterior ce s-a întâmplat acolo, el a zis: „În situaţia mea care era fără rezolvare, L-am chemat pe Iahve. Şi (surprinzător!) El mi-a răspuns!” „Am strigat după ajutor (Doamne); şi Tu m-ai ascultat!

3 Am fost aruncat de Tine în adânc – în inima mărilor… Am fost înconjurat de curenţii de apă; şi toate valurile Tale treceau peste mine.

4 Ziceam că nu accepţi să mă mai vezi; şi niciodată nu voi mai putea să privesc sfântul Tău templu.

5 Apele care erau în jurul meu ameninţau să îmi ai viaţa. În adâncul care mă înconjura, algele se înfăşuraseră în jurul capului meu.

6 Coborâsem până la baza munţilor; şi zăvoarele pământului intenţionau să mă ţină încuiat pentru totdeauna. Dar Tu, Doamne – Cel care eşti Dumnezeul meu – mi-ai salvat viaţa din mormânt!

7 Când sufletul meu era disperat, mi-am amintit de Iahve; şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în sfântul Tău templu!

8 Cei care se ataşează de idolii fără valoare, îşi anulează accesul de mila divină!

9 Dar eu Îţi voi oferi sacrificii strigând de bucurie! Şi îmi voi respecta promisiunile făcute cu jurământ! Salvarea vine de la Iahve!”

10 Iahve a vorbit peştelui; şi acesta a făcut ce i-a spus El, vărsându-l pe Iona lângă mal.

3

1 Iahve a venit a doua oară la Iona prin intermediul Cuvântului Său, zicându-i:

2 „Ridică-te, du-te la acel mare oraş numit Ninive şi proclamă acolo mesajul pe care ţi-l voi da!”

3 Iona a plecat la Ninive conform (poruncii) Cuvântului lui Iahve. Oraşul Ninive avea o mărime remarcabilă. El putea fi parcurs (cu pasul) în trei zile.

4 Iona a intrat în oraş; şi în timp ce mergea prin el în prima zi, striga: „După următoarele patruzeci de zile, Ninive va fi distrus!”

5 Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au anunţat un post; şi începând de la cel mai mare până la cel mai mic, s-au îmbrăcat (toţi) cu saci.

6 Când regele din Ninive a auzit despre această decizie, s-a ridicat de pe tronul lui, şi-a dat jos roba pe care o purta, s-a acoperit (şi el) cu un sac şi a stat în cenuşă.

7 Apoi a dat ordin să se anunţe în Ninive următoarea decizie: „Din porunca regelui şi a marilor lui conducători, niciun om să nu guste nimic şi să nu bea apă deloc. Această interdicţie este valabilă nu numai pentru oameni, ci şi pentru orice animal din cireadă sau din turmă: niciunul să nu pască şi să nu bea apă!

8 Oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu forţă spre Dumnezeu, întorcându-se de la stilul lor violent în care îşi trăiesc viaţa şi de la faptele de oprimare pe care le-au comis!

9 Aceasta este unica noastră şansă; şi trebuie să beneficiem de ea. Poate că astfel Îl vom determina pe Dumnezeu să regrete decizia luată şi să Se răzgândească. Dacă se va întâmpla aşa, El Îşi va opri mânia violentă; şi astfel nu vom mai muri!”

10 Dumnezeu a văzut că faptele lor demonstrau întoarcerea de la modul rău în care trăiseră. Atunci El a regretat planul care prevedea să aducă răul împotriva lor; şi a renunţat să îl mai pună în aplicare.

4

1 Iona a devenit foarte supărat din cauza acestei decizii; şi s-a mâniat.

2 El s-a rugat lui Iahve astfel: „Ah, Doamne, nu se întâmplă oare acum exact ce spuneam eu încă de când eram în ţara mea? Acesta este de fapt motivul pentru care am încercat să fug la Tarşiş. Eu ştiam că eşti un Dumnezeu răbdător, milos, reţinut în ce priveşte mânia şi bogat în compasiune. Desigur, Tu eşti pregătit (oricând) să Îţi anulezi decizia de a face rău.

3 Iar acum, Doamne, Te rog să îmi iei viaţa. Ar fi mai bine să mor, decât să trăiesc (în aceste condiţii)!”

4 Iahve i-a răspuns: „Oare faci bine că te mânii?”

5 Atunci Iona a ieşit din oraş şi s-a aşezat în partea de est a acestuia. Şi-a făcut un adăpost şi a stat acolo la umbra lui, aşteptând să vadă ce se va întâmpla cu oraşul.

6 Dumnezeul care se numeşte Iahve a făcut să crească o plantă care asigura umbră capului lui Iona, ca să îl facă să scape de mânie. Iona a fost foarte bucuros văzând această plantă.

7 Dar în următoarea dimineaţă, înainte să răsară soarele, Dumnezeu a trimis un vierme care a afectat planta făcând-o să se usuce.

8 Când a început să lumineze soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat care bătea din partea de est. Iona a fost afectat de soarele care i-a produs insolaţie, făcându-l să leşine. El şi-a dorit (încă o dată) să moară; şi a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!”

9 Atunci Dumnezeu a vorbit cu Iona, zicându-i: „Oare procedezi bine când te mânii din cauza (uscării) acestei plante?” El a răspuns: „Da, este corect să mă mânii, chiar până la moarte!”

10 Atunci Iahve i-a zis: „Ţi s-a făcut milă de această plantă pentru apariţia căreia nu ai muncit. Şi nici nu ai făcut-o tu să crească! Ci a răsărit într-o noapte; şi apoi tot într-o noapte s-a uscat.

11 Dar oare Mie să nu Îmi fie milă de Ninive, acest mare oraş, în care trăiesc mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni incapabili să distingă dreapta de stânga lor împreună cu o mulţime de animale?!”