1 Acestea sunt numele israelienilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov, fiecare având familia (şi descendenţii) lui:
2 Ruben, Simeon, Levi şi Iuda,
3 Isahar, Zabulon şi Beniamin,
4 Dan şi Neftali, Gad şi Aşer.
5 Toţi urmaşii lui Iacov erau şaptezeci de persoane. Iosif deja era (atunci) în Egipt.
6 După un timp, Iosif a murit. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu toţi ceilalţi fraţi ai lui şi cu toată acea generaţie (de evrei).
7 Israelienii (rămaşi) s-au înmulţit foarte mult. Au devenit atât de numeroşi şi de dominanţi (prin numărul lor), încât ţara (Egipt) s-a umplut cu ei.
8 În Egipt a devenit conducător un nou faraon, care nu îl cunoscuse (personal) pe Iosif.
9 Atunci el a zis poporului lui: „Constat că poporul israelienilor este prea mare şi ne domină ca număr de persoane.
10 Haideţi să ne comportăm cu foarte mare abilitate faţă de ei. Altfel, se vor înmulţi (şi mai mult); şi dacă se va întâmpla să fim în război (cu alt popor), este posibil să se alieze cu duşmanii noştri, să lupte împotriva noastră şi (apoi) să fugă din ţară!”
11 Atunci au desemnat pentru ei pe nişte supraveghetori de sclavi, ca să îi exploateze (excesiv) cerându-le să care mari greutăţi. Aşa au construit oraşele Pitom şi Ramses, care au fost folosite ca hambare ale faraonului.
12 Dar cu cât erau mai exploataţi, cu atât ei se înmulţeau şi se dispersau mai mult printre egipteni. Ei au ajuns să le fie frică de israelieni.
13 Atunci i-au obligat (pe evrei) să presteze o muncă foarte extenuantă.
14 Le-au făcut viaţa amară, pretinzându-le să muncească intens la prepararea liantului folosit în construcţii, la fabricarea cărămizilor şi la executarea diverselor munci agricole. De fiecare dată când le dădeau israelienilor anumite sarcini, egiptenii erau foarte duri cu ei.
15 Regele Egiptului le-a vorbit moaşelor evreilor care se numeau Şifra şi Pua, zicându-le:
16 „Când vă veţi face serviciul de moaşe faţă de femeile evreilor şi veţi vedea că sunt pe scaunul de naştere, dacă acel copil care se va naşte va fi băiat, să îl omorâţi; iar dacă va fi fată, să o lăsaţi să trăiască!”
17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi nu au procedat cum le-a ordonat monarhul Egiptului; ci au lăsat să trăiască şi băieţii.
18 Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat: „De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat (şi) pe băieţi să trăiască?”
19 Moaşele au răspuns faraonului: „S-a întâmplat aşa pentru că femeile evreilor nu se comportă (la naşterea copilului) ca cele egiptene; ci ele sunt (mai) viguroase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele!”
20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi a devenit o forţă.
21 Pentru că moaşele s-au temut de Dumnezeu, El le-a ajutat pe fiecare dintre ele să îşi înfiinţeze o familie.
22 Apoi faraonul a ordonat întregului lui popor: „Să aruncaţi în Nil orice băiat care se va naşte în poporul evreilor! Doar pe fete să le lăsaţi să trăiască!”
1 Un bărbat dintre descendenţii lui Levi îşi luase ca soţie o fată din aceeaşi familie lărgită a acestuia.
2 Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu. Văzând că era un copil frumos, ea l-a ascuns în primele trei luni de viaţă ale acestuia.
3 Când nu l-a mai putut ascunde, a luat un coş făcut din papură, pe care l-a prelucrat folosind argilă şi smoală. Apoi a pus copilul în el şi l-a aşezat pe malul râului, între trestii.
4 Sora lui stătea (şi privea de) la distanţă, ca să vadă ce se va întâmpla cu el.
5 Fiica faraonului a venit la râu să facă baie. Fetele care erau împreună cu ea, se plimbau pe malul râului. Atunci ea a văzut acel coş între trestii. Apoi şi-a trimis sclava să i-l aducă.
6 Deschizându-l, a văzut în el copilul care plângea. Fiicei faraonului i-a fost milă de el; şi a zis: „Bănuiesc că este unul dintre copiii evreilor.”
7 Atunci sora copilului a întrebat-o pe fiica faraonului: „Vrei să mă duc şi să chem o pe una dintre femeile evreilor, ca să îţi alăpteze copilul?”
8 Fiica faraonului i-a răspuns: „Du-te!” Fata s-a dus şi a chemat-o (chiar) pe mama copilului.
9 Fiica faraonului i-a zis: „Ia copilul şi alăptează-mi-l; iar pentru acest serviciu, îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat.
10 Atunci când copilul a crescut, ea l-a adus la fiica faraonului; şi astfel, el a devenit fiul ei. L-a numit Moise, pentru că îl scosese din apă.
11 Într-o zi, când era deja adult, Moise s-a dus între oamenii din poporul lui, ca să constate cât de critică era situaţia lor. Atunci el a văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu – unul dintre oamenii poporului lui.
12 Privind în jur şi constatând că nu este nimeni (care să îl vadă), l-a omorât pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.
13 A doua zi, în timp ce venise din nou (între ei), a văzut doi evrei într-un conflict unul cu celălalt. El l-a întrebat pe cel vinovat: „De ce îl loveşti pe semenul tău?”
14 Acela i-a răspuns: „Cine te-a desemnat pe tine conducătorul şi judecătorul nostru? Vrei să mă omori şi pe mine la fel cum ai procedat (ieri) cu acel egiptean?” Atunci lui Moise i-a fost frică; şi şi-a zis: „Este o certitudine că fapta mea a devenit cunoscută!”
15 Când a aflat faraonul despre ce făcuse Moise, urmărea să îl omoare. Dar el a fugit de faraon şi s-a dus (să locuiască) în teritoriul numit Midian. Când a ajuns acolo, s-a aşezat lângă o fântână.
16 Preotul din Midian avea şapte fiice. Ele au venit la fântână, au scos apă şi au umplut jgheaburile, intenţionând să adape turma tatălui lor.
17 Dar au sosit acolo nişte păstori care le-au gonit. Moise s-a ridicat, le-a luat apărarea şi apoi le-a adăpat turmele.
18 Când s-au întors ele la tatăl lor numit Reuel, acesta le-a întrebat: „De ce aţi venit astăzi mai repede decât altă dată?”
19 Ele i-au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat de păstori, ne-a scos apă şi ne-a adăpat turma.”
20 Atunci el le-a zis fiicelor lui: „Unde este acum acel om? Cum v-aţi permis să îl lăsaţi acolo? Chemaţi-l să mănânce (împreună cu noi)!”
21 Apoi Moise a decis să locuiască la acel om, care i-a dat-o ca soţie pe fiica lui numită Sefora.
22 Ea a născut un fiu, pe care Moise l-a numit Gherşom, pentru că îşi zisese: „Sunt un străin într-o ţară pe care nu o cunosc.”
23 După mult timp, regele Egiptului a murit. Israelienii încă gemeau în situaţia lor de sclavi; şi strigau după ajutor. Dumnezeu au auzit şi a luat în considerare reacţiile de disperare pe care li le producea (evreilor) sclavia.
24 El a auzit cum gemeau; şi „Şi-a amintit” de legământul Său făcut cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov.
25 Atunci Dumnezeu a privit (cu interes) la situaţia israelienilor şi a decis să se implice pentru cauza lor.
1 Moise păştea turma socrului lui numit Ietro care era preot în Midian. Astfel, el şi-a condus turma dincolo de zona deşertului; şi a ajuns la Horeb, (adică la) muntele lui Dumnezeu.
2 Acolo i s-a revelat îngerul lui Iahve într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. Privindu-l, Moise a constatat că deşi tufişul ardea, focul nu îl consuma.
3 Atunci el a zis: „Mă voi duce să analizez acest fenomen special! Nu înţeleg de ce nu se consumă tufişul!”
4 Iahve a văzut că el s-a apropiat să privească (mai atent tufişul). Atunci El l-a chemat, vorbindu-i din tufiş astfel: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Sunt aici!”
5 Dumnezeu i-a zis: „Nu te apropia! Scoate-ţi încălţămintea; pentru că locul pe care stai este un pământ sfânt!”
6 El i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Acela care este Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, pentru că îi era frică să privească spre (direcţia din care vorbea) Dumnezeu.
7 Iahve i-a zis: „Am văzut cât de exploataţi sunt oamenii poporului Meu care sunt în Egipt. I-am auzit cum strigă din cauza exploatatorilor lor şi cunosc ce tratament suportă ei (din partea egiptenilor).
8 Am venit să îmi eliberez poporul care este (de mult timp) la discreţia egiptenilor şi să îl duc din acea ţară într-una în care curge lapte şi miere. Acela este teritoriul locuit de: canaaniţi, hitiţi, amoriţi, periziţi, hiviţi şi iebusiţi.
9 Israelienii strigă disperaţi (invocând ajutor). Vocile lor au ajuns până la Mine; şi am văzut cum îi exploatează egiptenii.
10 Acum, fii pregătit (de acţiune); pentru că te voi trimite la faraon să scoţi poporul Meu din Egipt!”
11 Moise I-a răspuns lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, să merg în faţa faraonului şi să îi scot pe israelieni din Egipt?”
12 Dumnezeu i-a zis: „Eu te voi susţine. Dovada că Eu te-am trimis îţi va fi oferită de faptul că atunci când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe acest munte.”
13 Dar Moise I-a răspuns lui Dumnezeu: „Când mă voi duce la israelieni şi le voi spune că Dumnezeul părinţilor lor m-a trimis la ei, dacă mă vor întreba care este numele Lui, ce le voi răspunde?”
14 Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Eu sunt Cel care există! Să le spui israelienilor că Cel care S-a numit pe Sine «Eu sunt», te-a trimis la ei.”
15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Aşa să le vorbeşti israelienilor: «Iahve – Cel care este Dumnezeul părinţilor voştri, cunoscut ca Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov – m-a trimis la voi.» Acesta este numele Meu pentru totdeauna; şi toate generaţiile (de evrei) îşi vor aminti de acest nume.
16 Du-te, adună pe bătrânii consilieri ai poporului lui Israel şi spune-le: «Iahve – Cel care este Dumnezeul părinţilor voştri, cunoscut (de voi) ca Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov – mi S-a revelat şi mi-a zis: ‘Am remarcat cum sunteţi trataţi şi ce vi se face în Egipt!
17 Am decis să vă scap de exploatarea pe care o suportaţi în Egipt şi să vă duc în ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor, a periziţilor, a hiviţilor şi a iebusiţilor. Aceea este o ţară în care curge lapte şi miere!’»
18 Ei vor lua în considerare ce le vei spune; şi astfel, împreună cu acei consilieri bătrâni (ai evreilor) vei merge la regele Egiptului, căruia îi vei spune: «Ni s-a revelat Iahve – Cel care este (Dumne)zeul evreilor. Permite-ne să facem o călătorie de trei zile în deşert, ca să oferim acolo sacrificii din animale Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve.»
19 Dar Eu ştiu că regele Egiptului nu vă va permite să ieşiţi (din ţară) decât după ce îl voi obliga acţionând cu mâna Mea în forţă împotriva lui.
20 Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul, făcând în el toate minunile Mele. Apoi regele Egiptului vă va permite să plecaţi.
21 Eu voi face ca egiptenii să fie generoşi cu acest popor (evreu), astfel încât atunci când veţi pleca, să nu ieşiţi (dintre ei) cu mâinile goale.
22 Fiecare femeie israeliană va cere vecinei ei şi de la oricare altă femeie care locuieşte în casa vecinilor, atât lucruri de argint, cât şi obiecte făcute din aur şi îmbrăcăminte. Veţi pune aceste haine pe fiii şi pe fiicele voastre. Aşa îi veţi prăda pe egipteni!”
1 Moise I-a răspuns: „Dar este posibil să nu mă creadă şi să nu mă asculte. Ar putea să zică: «Nu ţi S-a revelat Iahve!»”
2 Dumnezeu l-a întrebat: „Ce ai în mână?” Moise I-a răspuns: „Un toiag.”
3 Dumnezeu i-a zis: „Aruncă-l pe pământ!”. El l-a aruncat pe pământ; şi acel băţ s-a transformat într-un şarpe. Moise fugea de el.
4 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi prinde-l de coadă!” El şi-a întins mâna şi l-a apucat (de coadă). Atunci şarpele a devenit băţ(ul iniţial) de cioban în mâna lui.
5 (El i-a zis:) „Vei face această minune pentru ca ei să creadă că ţi S-a revelat Iahve, Cel care se numeşte Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”
6 Iahve i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna între haine şi corp, în dreptul pieptului!” Moise a făcut aşa; şi când a scos-o, era plină de lepră. I se făcuse albă ca zăpada.
7 Apoi Dumnezeu i-a zis: „Bagă-ţi mâna înapoi între haine şi piept!” El şi-a băgat mâna înapoi între haine şi corp în zona pieptului; iar când a scos-o, era (neafectată de vreo plagă) la fel ca restul corpului lui.
8 (Dumnezeu i-a zis:) „Dacă nu te vor crede şi nu vor lua în considerare mesajul primei minuni, o vor crede pe a doua.
9 Dacă nu vor crede nici aceste două minuni şi nu te vor lua în considerare, să iei apă din Nil şi să o verşi pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil, se va transforma în sânge pe pământ.”
10 Dar Moise I-a zis lui Iahve: „Doamne, niciodată nu am avut succes în acest mod: nici în trecut şi nici chiar acum de când ai vorbit sclavului Tău. Eu sunt timid şi bâlbâit!”
11 Atunci Iahve l-a întrebat: „Cine a făcut gura omului? Cine a făcut pe om să fie mut sau surd, cu vederea sănătoasă sau orb? Oare nu Eu, Iahve, sunt Acela?
12 Acum, du-te; pentru că Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui!”
13 Dar Moise I-a răspuns: „Doamne, Te rog să trimiţi pe altcineva!”
14 Atunci s-a declanşat mânia lui Iahve împotriva lui Moise; şi i-a zis: „Nu există (acolo) levitul Aaron, fratele tău? Ştiu că el poate să vorbească bine; şi chiar acum vine (spre tine) să te întâlnească. Atunci când te va vedea, se va bucura în inima lui.
15 Să vorbeşti cu el şi să îl desemnezi ca să transmită el toate cuvintele (Mele) pe care ţi le-am oferit. Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui. Şi îţi voi arăta ce trebuie să faceţi.
16 El va vorbi poporului în locul tău; va fi (înlocuitor de) gură pentru tine, iar tu vei fi pentru el ca (cel care ţine locul lui) Dumnezeu.
17 Ia în mână acest toiag. Cu el vei face minunile!”
18 Moise s-a întors la socrul lui numit Ietro; şi i-a zis: „Te rog să mă laşi să mă întorc la oamenii poporului de care aparţin. Ei sunt în Egipt. Doresc să văd dacă mai trăiesc.” Ietro i-a răspuns: „Du-te liniştit!”
19 Iahve îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce-te în Egipt, pentru că toţi cei care intenţionau să te omoare, au decedat.”
20 Moise şi-a luat soţia şi fiii, i-a pus pe măgari şi s-a întors în Egipt. Moise ţinea în mână „toiagul lui Dumnezeu”.
21 Iahve i-a zis lui Moise: „Te vei întoarce în Egipt şi vei realiza înaintea faraonului toate minunile pe care te-am făcut capabil să le faci. Eu îi voi împietri inima; şi astfel, el nu va lăsa poporul să plece.
22 Atunci să îi spui faraonului: «Iahve îţi vorbeşte astfel: ‘Israel este fiul Meu – primul Meu născut.
23 Ţi-am ordonat să îi permiţi fiului Meu să plece ca să Mi se închine; dar tu ai refuzat! Acum, să ştii că îl voi omorî pe primul copil care s-a născut în familia ta!’»”
24 Când erau pe drum, în locul unde au rămas în timpul nopţii, l-a întâlnit Iahve; şi a vrut să îl omoare (pe Moise)…
25 Dar Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat pielea care înconjura penisul fiului ei, l-a aruncat la picioarele lui Moise şi a zis: „Tu îmi eşti un soţ de sânge!”
26 Atunci (Iahve) a renunţat la intenţia Lui (faţă de Moise). Sefora zisese: „Un soţ de sânge” din cauza circumciziei.
27 Iahve zisese lui Aaron: „Du-te să îl întâmpini pe Moise în deşert.” El a plecat. Şi când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Moise şi l-a sărutat.
28 Moise i-a relatat lui Aaron tot mesajul cu care îl trimisese Iahve şi toate minunile despre care i-a poruncit să le facă.
29 Apoi Moise şi Aaron s-au dus şi au adunat bătrânii consilieri ai (poporu)lui Israel.
30 Aaron le-a relatat tot ce îi spusese Iahve lui Moise; şi a făcut acele minuni înaintea poporului.
31 Oamenii care formau poporul, au crezut; iar când au auzit că Iahve Şi-a manifestat interesul pentru israelieni şi că le-a văzut necazul, s-au aplecat până la pământ şi s-au închinat.
1 Apoi Moise şi Aaron s-au dus la faraon; şi i-au zis: „(Dumne)zeul lui Israel care se numeşte Iahve, îţi spune: «Lasă poporul Meu să plece în deşert, ca să Îmi dedice acolo o sărbătoare.»”
2 Dar faraonul a răspuns: „Cine este acest «Iahve» pe care să îl iau în considerare şi să îl las pe Israel să plece? Nu Îl cunosc pe «Iahve»; şi nu îl voi lăsa pe Israel să plece!”
3 Ei au zis: „Ni S-a revelat chiar (Dumne)zeul evreilor! Te rugăm să ne permiţi să facem o călătorie de trei zile în deşert, ca să îi oferim acolo sacrificii din animale (Dumne)zeului nostru numit Iahve. Dacă nu vom proceda astfel, El va face să vină împotriva noastră epidemii şi război!”
4 Dar monarhul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, de ce provocaţi poporul să îşi abandoneze lucrările? Întoarceţi-vă la treburile voastre!”
5 Faraonul a mai zis: „Observaţi cât de numeros este acum acest popor în ţară; iar voi intenţionaţi să îl opriţi de la lucrările pe care le face!”
6 În aceeaşi zi, faraonul a dat ordin celor care coordonau munca şi celor care supravegheau poporul, zicându-le:
7 „Să nu mai daţi poporului (evreu) paie pentru producerea cărămizilor, cum aţi procedat mai înainte; ci să se ducă ei personal să şi le adune.
8 Totuşi să le pretindeţi să facă acelaşi număr de cărămizi ca mai înainte. Să nu le reduceţi norma; pentru că sunt leneşi. Aşa se explică de ce îşi permit să strige: «Lasă-ne să plecăm şi să oferim sacrificii din animale (Dumne)zeului nostru!»
9 Să li se ceară efectuarea mai multor activităţi, ca să aibă ce să muncească; şi astfel, să nu mai fie preocupaţi cu iluzii!”
10 Coordonatorii muncii şi supraveghetorii poporului s-au dus şi le-au au spus (evreilor): „Faraonul a decretat (şi vă zice): «Nu vă mai dau paie!
11 Mergeţi şi adunaţi-vă paie de oriunde găsiţi; dar să ştiţi că numărul de cărămizi pe care se aşteaptă (el) să le faceţi, nu vi se va reduce!»”
12 Poporul s-a răspândit prin tot teritoriul Egiptului; şi în loc de paie, a început să adune tulpinile scurte ale plantelor rămase după seceratul cerealelor.
13 Coordonatorii muncii îi grăbeau, zicându-le: „Realizaţi-vă norma zilnică (de cărămizi) exact ca atunci când vi se dădeau paie!”
14 Au fost desemnaţi supraveghetori israelieni care aveau datoria să îi urmărească. Ei erau bătuţi de către coordonatorii muncii veniţi din partea faraonului, care-i întrebau: „De ce ieri şi astăzi nu aţi terminat (de făcut) numărul de cărămizi pe care le făceaţi înainte?”
15 Atunci supraveghetorii israelienilor au venit la faraon şi i-au zis: „De ce te comporţi aşa cu sclavii tăi?
16 Acestora nu li se mai dau paie; şi totuşi li se cere acelaşi număr de cărămizi! Priveşte cum sunt bătuţi sclavii tăi! Poporul tău este cel care greşeşte!”
17 Faraonul le-a răspuns: „Vreţi să staţi (şi să trăiţi) degeaba! Sunteţi nişte leneşi! Aşa se explică de ce ziceţi: «Lasă-ne să plecăm ca să oferim lui Iahve sacrificii din animale.»
18 Întoarceţi-vă la lucru! Sunteţi obligaţi să realizaţi aceeaşi normă de cărămizi, fără să mai primiţi paie!”
19 Supraveghetorii israelienilor au constatat dificultatea în care ajunseseră (abia) când li s-a spus că nu li se va reduce numărul zilnic de cărămizi.
20 Atunci când au plecat de la faraon, s-au întâlnit cu Moise şi cu Aaron care îi aşteptau.
21 Şi le-au zis: „Iahve să privească spre voi şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi înaintea faraonului şi a reprezentanţilor lui. Astfel, le-aţi pus sabia în mână ca să ne omoare.”
22 Atunci Moise s-a întors spre Iahve şi I-a zis: „Doamne, de ce ai făcut să vină acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis?
23 De când am venit şi am vorbit faraonului în numele Tău, el s-a comportat mult mai rău cu poporul; şi Tu nu ai făcut (încă) nimic ca să îl eliberezi!”
1 Iahve i-a răspuns lui Moise: „Vei vedea acum ce-i voi face faraonului. Va fi forţat de o mână care va acţiona cu o mare forţă şi îl va determina să îi lase să plece. Şi fiind astfel obligat, chiar el îi va expulza din ţara lui!”
2 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Eu sunt Iahve,
3 Cel care M-am revelat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeul Omnipotent. Dar nu M-au cunoscut cu numele (de) «Iahve».
4 Am făcut legământ cu ei şi le-am promis în cadrul acestuia că le dau Canaanul – acea ţară în care au locuit ca străini.
5 Am auzit personal cum gem israelienii pe care egiptenii îi deţin ca sclavi; şi «Mi-am amintit» de acest legământ.
6 Deci du-te şi spune-le israelienilor (că le zic): «Eu sunt Iahve! Vă voi elibera de sub jugul egiptenilor şi din sclavia în care vă ţin aceştia. Vă voi răscumpăra cu o mână întinsă (împotriva lor) şi făcând o mare judecată.
7 Vă voi accepta să fiţi poporul Meu; şi Eu voi fi (Dumne)zeul vostru. Veţi şti că Eu sunt Iahve – (Dumne)zeul vostru, Cel care v-a scos liberi de sub jugul egiptenilor.
8 Vă voi duce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. Vouă vă ofer această ţară ca moştenire. Eu sunt Iahve!»”
9 Moise a spus aceste cuvinte israelienilor. Dar ei nu le-au luat în considerare; pentru că erau dezamăgiţi din cauza obligaţiei de a presta munci extenuante.
10 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:
11 „Du-te şi spune-i faraonului, monarhului Egiptului, să le permită israelienilor să plece din ţara lui.”
12 Dar Moise a răspuns lui Iahve: „Dacă israelienii nu m-au ascultat, oare cum va asculta faraonul; şi încă pe unul ca mine – care nu vorbeşte bine?”
13 Aşa discuta Iahve cu Moise şi cu Aaron; şi astfel le-a dat porunci referitoare la israelieni şi pentru regele Egiptului, urmărind scoaterea lor din acea ţară.
14 Urmează prezentarea conducătorilor familiilor (evrei)lor. Dintre fiii lui Ruben – primul născut al lui Israel, au fost (conducători): Hanoh, Palu, Heţron şi Carmi. Aşa s-au numit clanurile provenite din Ruben.
15 Dintre fiii lui Simeon au fost (conducători): Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul – fiul unei canaanite. Aşa s-au numit clanurile provenite din Simeon.
16 Fiii lui Levi, conform genealogiilor lor, au fost: Gherşon, Chehat şi Merari. Levi a trăit o sută patruzeci şi trei de ani.
17 Dintre fiii lui Gherşon au fost (conducători): Libni şi Şimei, din care s-au dezvoltat clanurile lor.
18 Dintre fiii lui Chehat au fost (conducători): Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel. Chehat a trăit o sută treizeci şi trei de ani.
19 Dintre fiii lui Merari au fost (conducători): Mahli şi Muşi. Au fost astfel prezentate clanurile provenite din Levi, conform genealogiilor specifice fiecăruia.
20 Amram a luat-o ca soţie pe Iochebed care era sora tatălui lui. Ea i-a născut lui Amram pe Aaron şi pe Moise. Amram a trăit o sută treizeci şi şapte de ani.
21 Dintre fiii lui Iţhar au fost (conducători): Corah, Nefeg şi Zicri;
22 iar dintre fiii lui Uziel (au fost conducători): Mişael, Elţafan şi Sitri.
23 Aaron a luat-o ca soţie pe Elişeba care era fiica lui Aminadab şi soră cu Nahşon. Ea i-a născut lui Aaron pe Nadab, pe Abihu, pe Elazar şi pe Itamar.
24 Dintre fiii lui Corah au fost (conducători): Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea au fost (numele pe care le-au avut) clanurile corahiţilor.
25 Elazar – fiul lui Aaron – a luat-o ca soţie pe una dintre fiicele lui Putiel. Ea i l-a născut pe Fineas. Aceasta a fost lista conducătorilor familiilor leviţilor, conform clanurilor lor.
26 Aaron şi Moise despre care s-a vorbit, sunt aceia cărora Iahve le-a spus să îi scoată pe israelieni din ţara Egiptului, conform clanurilor lor.
27 Ei sunt cei care au vorbit faraonului – regelui Egiptului – cerându-i să îi lase pe israelieni să plece din Egipt. Aceştia au fost Moise şi Aaron.
28 Din ziua în care Iahve i-a vorbit lui Moise în ţara Egiptului,
29 El i-a zis: „Eu sunt Iahve; transmite-i faraonului – regelui Egiptului – tot ce ţi-am poruncit!”
30 Atunci Moise a răspuns lui Iahve: „Totuşi, eu vorbesc dificil; şi nu ştiu dacă mă va asculta faraonul!”
1 Iahve i-a zis lui Moise: „Să ştii că te-am făcut ca Dumnezeu pentru faraon; iar fratele tău – Aaron – va fi «profetul» care îi va transmite ce zici tu.
2 Să-i spui (astfel) tot ce ţi-am poruncit. Fratele tău – Aaron – să îi transmită faraonului (că trebuie) să îi lase pe israelieni să iasă din ţara lui.
3 Dar Eu îi voi împietri inima faraonului; şi voi face astfel să se înmulţească minunile (Mele) în ţara Egiptului.
4 Când faraonul va decide să nu te asculte, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi voi scoate din această ţară clanurile israelienilor care formează poporul Meu. Voi acţiona astfel făcând judecăţi senzaţionale (împotriva Egiptului).
5 Când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului, egiptenii vor recunoaşte că Eu sunt Iahve; şi astfel îi voi scoate pe israelieni din mijlocul lor!”
6 Moise şi Aaron au procedat cum li s-a spus, făcând exact cum le-a poruncit Iahve.
7 Atunci când i-au vorbit faraonului, Moise avea optzeci de ani, iar Aaron avea optzeci şi trei de ani.
8 Iahve a zis lui Moise şi lui Aaron:
9 „Când va pretinde faraonul să faceţi o minune, atunci Moise să îi spună lui Aaron să ia toiagul şi să îl arunce înaintea (faraonu)lui; şi băţul se va transforma în şarpe.”
10 Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi au făcut exact cum le-a poruncit Iahve. Aaron a aruncat toiagul înaintea faraonului şi înaintea slujitorilor lui; iar acesta s-a transformat într-un şarpe.
11 Atunci faraonul i-a chemat pe oamenii înţelepţi şi pe vrăjitorii Egiptului, care au făcut la fel prin vrăjitoriile lor.
12 Toţi şi-au aruncat beţele care s-au transformat în şerpi. Dar şarpele care fusese iniţial toiagul al lui Aaron, a înghiţit pe cei transformaţi din beţele lor.
13 Inima lui Faraon s-a împietrit; şi astfel nu i-a luat în considerare pe cei doi – exact cum spusese Iahve.
14 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Inima faraonului este împietrită; el nu acceptă să lase poporul să plece.
15 Du-te la faraon dimineaţa devreme, atunci când el merge la apă. Să te duci şi să stai pe malul râului, acolo unde îl vei întâlni. Ia în mână acel toiag care se transformase în şarpe.
16 Şi să îi spui astfel (faraonului): «Iahve, Cel care este (Dumne)zeul evreilor, m-a trimis să îţi cer să permiţi poporului să plece, ca să I se închine în deşert. Dar până acum ai refuzat.
17 Pentru că aceasta este decizia ta, Iahve îţi spune: ‘Vei cunoaşte că Eu sunt Iahve!’ Voi lovi apa din Nil cu toiagul din mâna mea; iar aceasta se va transforma în sânge.
18 Peştii din râu vor muri, râul va avea un miros urât, iar egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.»”
19 Iahve i-a mai zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ţi acel toiag, întinde-ţi mâna peste apele Egiptului – atât peste râuri, canale şi iazuri, cât şi peste toate bălţile; şi acestea se vor transforma în sânge.» Va fi sânge în toată ţara Egiptului. El va exista chiar şi în vasele de lemn şi de piatră!”
20 Moise şi Aaron au făcut exact cum le-a poruncit Iahve. El a ridicat toiagul în prezenţa faraonului şi a slujitorilor lui. Apoi a lovit apa din râu; şi ea s-a transformat în sânge.
21 Atunci peştii din râu au murit. Râul avea un miros neplăcut. Astfel, egiptenii nu au mai putut să bea apă din el; şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.
22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin metodele lor (oculte). Inima faraonului s-a împietrit (mai mult); şi nu i-a luat în considerare pe Aaron şi pe Moise – exact cum spusese Iahve.
23 Faraonul s-a întors (de la râul Nil) şi a intrat în palat fără să fi fost afectat în inima lui de ce se întâmplase.
24 Toţi egiptenii au săpat pe lângă Nil ca să găsească apă potabilă; pentru că nu puteau să bea apa râului.
25 Trecuseră şapte zile de când Iahve lovise Nilul.
1 Iahve i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon şi spune-i: «Iahve îţi zice: ‘Permite poporului Meu să plece ca să Mi se închine.
2 Dacă nu îi vei permite să plece, voi lovi ţara cu broaşte.
3 Râul va fi plin de broaşte. Ele vor veni în palatul tău, în dormitorul tău şi chiar în patul tău. Vor intra în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare şi în vasele în care se frământă coca pentru pâine.
4 Broaştele se vor urca pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi!’»”
5 Iahve i-a mai zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron să îşi întindă mâna cu toiagul atât peste râuri, cât şi peste canale şi iazuri; pentru ca (astfel) broaştele să iasă (din ele) în ţara Egiptului.”
6 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; iar broaştele au ieşit şi au acoperit teritoriul Egiptului.
7 Dar vrăjitorii au procedat şi ei la fel prin metodele lor (oculte); şi au făcut să apară broaşte în Egipt.
8 Apoi faraonul i-a chemat pe Moise şi pe Aaron; şi le-a zis: „Rugaţi-vă lui Iahve să ia broaştele de la mine şi de la poporul meu; apoi voi lăsa poporul (evreu) să plece ca să îi ofere sacrificii din animale!”
9 Moise i-a răspuns faraonului: „Decide când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău. Astfel, broaştele vor fi luate de la tine şi din casele tale. Vor rămâne doar în Nil.”
10 El i-a zis: „Mâine!” Moise a răspuns: „Să fie aşa cum spui. Şi vei şti că nu este nimeni ca Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve.
11 Broaştele nu te vor mai afecta şi nu vor mai fi în casele tale. Nu îi vor mai deranja nici pe slujitorii tăi şi nici pe oamenii din poporul tău. Vor rămâne doar în Nil.”
12 Moise şi Aaron au plecat de la faraon. Atunci Moise s-a rugat strigând spre Iahve cu privire la broaştele pe care El le adusese peste faraon.
13 Iahve a făcut aşa cum I-a cerut Moise. Atunci broaştele au murit în case, în curţi şi pe câmpuri.
14 Ei le-au adunat grămezi; şi toată ţara a fost afectată de mirosul lor neplăcut.
15 Când a văzut faraonul că i s-a oferit un timp de repaus, şi-a împietrit inima – exact cum spusese Iahve; şi nu i-a ascultat (pe Moise şi pe Aaron).
16 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ţi toiagul şi loveşte praful pământului, pentru ca el să se transforme în ţânţari în tot teritoriul Egiptului.»”
17 Ei au făcut exact aşa: Aaron şi-a întins mâna cu acel toiag şi a lovit praful pământului. Atunci au venit ţânţari peste oameni şi peste animale. În tot Egiptul, praful pământului s-a transformat în ţânţari.
18 Vrăjitorii au încercat să facă şi ei ţânţari prin metodele lor (oculte), dar nu au (mai) reuşit. Ţânţarii erau peste tot: atât pe oameni, cât şi pe animale.
19 Atunci vrăjitorii i-au zis faraonului: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima faraonului s-a împietrit (mai mult); şi nu i-a luat în considerare – exact cum spusese Iahve.
20 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Scoală-te dimineaţă devreme, du-te înaintea faraonului, când el va merge la apă; şi spune-i: «Iahve îţi zice: ‘Permite poporului Meu să plece, ca să Mi se închine.
21 Dacă nu vei lăsa poporul Meu să plece, voi trimite roiuri de muşte. Ele vor veni peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău şi în casele tale. Atât casele egiptenilor, cât şi ţara în care locuiesc aceştia se vor umple de roiuri de muşte.
22 Dar în acea zi voi apăra zona Goşen unde locuieşte poporul Meu. Astfel, roiurile de muşte nu vor ajunge (şi) acolo. Şi voi proceda aşa ca să recunoşti că Eu sunt Iahve în această ţară!
23 Astfel, voi face o diferenţiere între poporul Meu şi poporul tău. Această minune ţi se va întâmpla mâine!’»”
24 Iahve a făcut exact cum zisese. Roiurile de muşte au venit în palatul faraonului şi în casele slujitorilor lui. Tot Egiptul a fost devastat din cauza muştelor.
25 Atunci Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă şi oferiţi sacrificii din animale Dumnezeului vostru aici, în ţară!”
26 Moise i-a răspuns: „Nu este bine să procedăm astfel; pentru că sacrificiile din animale pe care le oferim Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve, sunt considerate de către egipteni ca fiind ceva oribil. Dacă ne vor vedea egiptenii oferind (lui Iahve) aceste sacrificii din animale – faptă care pentru ei reprezintă ceva urât –, oare nu ne vor omorî cu pietre?
27 Trebuie să facem o călătorie de trei zile în deşert; şi acolo să oferim sacrificii din animale Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve. Vrem să procedăm aşa cum ne-a poruncit El!”
28 Faraon a zis: „Vă voi permite să plecaţi ca să oferiţi în deşert sacrificii din animale Dumnezeului vostru care se numeşte Iahve; dar cu o condiţie: să nu vă depărtaţi prea mult de ţară. Acum, rugaţi-vă (lui Iahve) pentru mine!”
29 Moise i-a răspuns: „Imediat după ce plec de la tine, mă voi ruga lui Iahve, cerându-I ca mâine să îndepărteze roiurile de muşte de la faraon şi de la poporul lui. Dar să renunţe faraon la ipocrizie şi să lase poporul să plece ca să ofere lui Iahve sacrificii din animale!”
30 Moise a plecat de la faraon şi s-a rugat lui Iahve.
31 Iahve a făcut exact cum I-a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muşte de la faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul acestuia. Nu a mai rămas nici măcar una.
32 Dar şi de această dată, faraonul şi-a împietrit inima; şi nu a permis poporului să plece.
1 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon şi spune-i: «(Dumne)zeul evreilor care se numeşte Iahve îţi zice: ‘Permite poporului Meu să plece ca să Mi se închine.
2 Dacă nu îi vei permite să plece şi îl vei opri din nou,
3 mâna lui Iahve va lovi vitele de pe câmp cu o boală contagioasă gravă. Ea va afecta caii, măgarii, cămilele, cirezile şi turmele.
4 Dar Iahve va face distincţie între vitele lui Israel şi vitele Egiptului; şi astfel, nimic din ce este al israelienilor nu va muri.’
5 Iahve a stabilit un timp şi a spus că mâine va face să se întâmple acest lucru în ţară!»”
6 În următoarea zi, Iahve a făcut aşa cum spusese: toate vitele egiptenilor au murit; dar niciuna dintre vitele israelienilor nu a murit.
7 Faraonul a trimis pe cineva (să verifice); şi a aflat că nu murise niciuna dintre vitele israelienilor. Dar inima faraonului s-a împietrit; şi nici de această dată nu a permis poporului (evreu) să plece.
8 Iahve le-a vorbit din nou lui Moise şi lui Aaron, zicându-le: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor. Moise să o arunce în aer înaintea faraonului.
9 Ea se va transforma într-un praf fin peste toată suprafaţa Egiptului; şi va determina în toată ţara, atât pe oameni cât şi pe animale, apariţia unor bube care vor produce infecţie.”
10 Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au prezentat înaintea faraonului. Moise a aruncat-o spre cer; şi ea a produs bube cu infecţie pe oameni şi pe animale.
11 Vrăjitorii nu au putut veni să se prezinte în faţa lui Moise din cauza bubelor; pentru că acestea erau şi pe ei, aşa cum se întâmplase cu toţi egiptenii.
12 Dar Iahve i-a împietrit inima faraonului; şi acesta nu le-a aprobat cererea (de plecare din ţară), exact cum îi spusese El lui Moise.
13 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Scoală-te dimineaţă devreme, du-te înaintea faraonului şi spune-i: «(Dumne)zeul evreilor care se numeşte Iahve, îţi zice: ‘Permite poporului Meu să plece ca să Mi se închine;
14 pentru că de această dată Îmi voi trimite toate dezastrele împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău – ca să ştii că nu este nimeni ca Mine pe întregul pământ.
15 Dacă Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit pe tine împreună cu poporul tău printr-o epidemie, ai fi dispărut de pe pământ.
16 Dar am decis să te las să trăieşti ca să îţi demonstrez forţa Mea; şi astfel, despre numele Meu să se vorbească (între oamenii de) pe întregul pământ.
17 Încă te mai opui poporului Meu şi nu îi permiţi să plece?
18 Atunci să ştii că mâine, în aceeaşi perioadă de timp ca acum, voi face să cadă cea mai devastatoare grindină din câte au venit vreodată în Egipt de când a fost el întemeiat.
19 Deci dă ordin să se adăpostească în locuri de maximă protecţie atât oamenii, cât şi vitele împreună cu tot ce ai pe câmp. Orice om şi orice animal care va fi atunci pe câmp şi nu se va afla la adăpost, va muri din cauza grindinei.’»”
20 Între slujitorii faraonului au fost unii care s-au temut de cuvântul lui Iahve. Ei şi-au adăpostit sclavii şi vitele în case.
21 Dar cei care nu au luat în considerare cuvântul lui Iahve, şi-au lăsat sclavii şi vitele pe câmp.
22 Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer ca să cadă grindină în toată ţara Egiptului. Ea va veni peste oameni, peste animale şi peste vegetaţia câmpului din Egipt!”
23 Când şi-a întins Moise toiagul spre cer, Iahve a trimis o furtună cu grindină şi cu trăsnete care au afectat pământul. Iahve a făcut să cadă grindină în teritoriul Egiptului.
24 Acea grindină amestecată cu trăsnete a fost atât de devastatoare, încât nu se mai întâmplase niciodată să cadă aşa ceva peste Egipt de când au fost oameni în el.
25 Grindina a doborât la pământ tot ce era pe câmp în toată ţara Egiptului, afectând atât oameni, cât şi animale. Ea a doborât la pământ toate plantele de pe câmp şi a rupt orice copac care creştea pe el.
26 Singurul loc în care nu a căzut grindină, a fost teritoriul Goşen unde locuiau israelienii.
27 Faraon şi-a trimis slujitorii să îi cheme pe Moise şi pe Aaron; şi le-a zis: „De această dată (recunosc că) am păcătuit. Iahve este corect (când procedează astfel). Eu, împreună cu poporul meu suntem vinovaţi.
28 Rugaţi-vă lui Iahve; pentru că este suficient cât ne-a afectat trăsnetul şi grindina acestui (Dumne)zeu! Vă (promit că) permit să plecaţi; nu vă voi mai reţine!”
29 Moise i-a răspuns: „Cum voi ieşi din oraş, îmi voi ridica mâinile spre Iahve; trăsnetul nu va mai afecta ţara şi nu va mai cădea nici grindină; ca să recunoşti că pământul este al lui Iahve.
30 Dar despre tine şi despre slujitorii tăi, ştiu că încă nu vă temeţi de (Dumne)zeul care se numeşte Iahve.”
31 Culturile de in şi de orz fuseseră distruse; pentru că orzul începuse să facă spic şi inul abia înflorise.
32 Dar cele de grâu şi de ovăz nu au fost deloc afectate, pentru că erau semănate mai târziu.
33 Moise a plecat de la faraon, a ieşit din oraş şi şi-a ridicat mâinile spre Iahve. Atunci, atât trăsnetul cât şi grindina au încetat; şi nu a mai căzut ploaie pe pământ.
34 Când au văzut că ploaia, grindina şi trăsnetul au încetat, faraonul împreună cu slujitorii lui au păcătuit din nou împietrindu-şi inima.
35 Astfel, având inima împietrită, faraonul nu le-a permis israelienilor să plece – exact cum îi spusese Iahve lui Moise.
1 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon; pentru că am împietrit atât inima lui, cât şi a slujitorilor lui. Procedând astfel, am decis ca să fac aceste minuni în mijlocul lor,
2 pentru ca voi să puteţi povesti copiilor şi nepoţilor voştri cât de sever i-am tratat pe egipteni şi ce minuni am făcut între ei. Iar voi veţi avea ocazia să ştiţi că Eu sunt Iahve.”
3 Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi i-au zis: „(Dumne)zeul evreilor care se numeşte Iahve, îţi spune: «Până când vei refuza să te smereşti înaintea Mea? Permite poporului Meu să plece şi să Mi se închine.
4 Dacă nu îi vei permite să plece, voi aduce mâine lăcuste în ţara ta.
5 Ele vor acoperi teritoriul acesteia; şi nimeni nu va mai putea vedea pământul. Vor mânca ce v-a mai rămas după grindină: vor devora (frunzele de la) orice copac care creşte pe câmp.
6 Se vor umple cu ele palatele tale, casele slujitorilor tăi şi ale tuturor egiptenilor; va fi un fenomen pe care nici părinţii, nici părinţii părinţilor tăi nu l-au mai văzut de când sunt ei pe pământ şi până astăzi!»” Apoi ei s-au întors şi au plecat de la faraon.
7 Slujitorii faraonului i-au zis acestuia: „Până când va fi acest om o capcană pentru noi? Lasă poporul (lui) să plece şi să se închine (Dumne)zeului lor numit Iahve! Nici acum nu realizezi că se distruge Egiptul?”
8 Atunci Moise şi Aaron au fost aduşi la faraon. Acesta le-a zis: „Duceţi-vă şi închinaţi-vă (Dumne)zeului vostru numit Iahve! Totuşi, vreau să ştiu cine va merge!”
9 Moise i-a răspuns: „Vom merge împreună cu tinerii şi cu bătrânii, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, cu turmele şi cu cirezile noastre – pentru că urmează să celebrăm o sărbătoare în cinstea lui Iahve!”
10 El le-a zis: „Să fie Iahve cu voi exact cum vă voi lăsa eu să plecaţi însoţiţi de copiii voştri! Vă avertizez că ce intenţionaţi să faceţi, este ceva rău!
11 Nu, nu accept acest lucru! Sunt de acord să meargă să se închine lui Iahve doar bărbaţii voştri; pentru că, de fapt, aceasta a fost cererea voastră (iniţială)!” Astfel, ei au fost alungaţi din faţa faraonului.
12 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului; şi ea va fi invadată de lăcuste. Ele vor mânca orice plantă de pe teritoriul Egiptului: tot ce a mai rămas după dezastrul produs de grindină.”
13 Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului. Atunci Iahve a făcut să vină peste ţară vântul de la Est care a bătut tot timpul zilei şi al nopţii. Când s-a făcut dimineaţă, vântul de Est adusese lăcustele.
14 Acestea au venit în toată ţara Egiptului; şi s-au aşezat pe tot teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de mare, încât nu a avut vreodată echivalent şi nici nu va mai avea.
15 Ele au acoperit întreg teritoriul ţării; şi astfel, tot pământul a devenit negru. Au mâncat toate plantele din ţară şi toate fructele pomilor care rămăseseră după dezastrul făcut de grindină. În toată ţara Egiptului nu a mai rămas nimic verde – nici între copaci şi nici între plantele de câmp.
16 Faraonul s-a grăbit să cheme pe Moise şi pe Aaron, cărora le-a zis: „Am păcătuit împotriva (Dumne)zeului vostru care se numeşte Iahve şi împotriva voastră.
17 Iartă-mi şi de această dată păcatul; şi roagă-te (Dumne)zeului vostru numit Iahve, cerându-i să îndepărteze de la mine această mortală calamitate!”
18 Ei au plecat de la faraon; şi Moise s-a rugat din nou lui Iahve.
19 Iahve a făcut să sufle cu mare intensitate – din direcţia Vest – un vânt care a luat lăcustele; şi astfel, ele au fost aruncate în Marea Roşie. Nu a mai rămas în Egipt nici măcar una.
20 Dar Iahve i-a împietrit inima faraonului; iar acesta nu le-a permis israelienilor să plece.
21 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer ca să se facă întuneric peste tot teritoriul Egiptului. Acest întuneric va fi atât de pronunţat, încât se va putea pipăi cu mâna!”
22 Moise şi-a întins mâna spre cer. Atunci s-a făcut un mare întuneric în toată ţara Egiptului. Acest întuneric a durat trei zile.
23 Oamenii nu se puteau vedea unii pe alţii; şi în timpul celor trei zile, nu s-au deplasat din locul în care erau. Dar toţi israelienii au avut lumină acolo unde locuiau.
24 Faraonul l-a chemat pe Moise; şi i-a zis: „Duceţi-vă şi închinaţi-vă lui Iahve. Copiii voştri pot merge împreună cu voi. Dar turmele şi cirezile voastre să rămână aici în ţară!”
25 Moise i-a răspuns: „Trebuie să ne permiţi să oferim (Dumne)zeului nostru numit Iahve animale arse integral.
26 Deci şi vitele noastre trebuie să meargă împreună cu noi! Nicio copită nu va rămâne; pentru că trebuie să alegem dintre ele pe acelea pe care le vom dedica în închinarea noastră înaintea (Dumne)zeului nostru numit Iahve. Nu ştim ce (animale) vom folosi pentru a ne închina lui Iahve decât atunci când vom ajunge acolo!”
27 Dar Iahve a împietrit inima faraonului; iar acesta nu a vrut să le permită (evreilor) să plece.
28 Apoi faraonul i-a zis: „Pleacă de la mine! Evită să îmi mai vezi faţa; pentru că în ziua în care mi-o vei (mai) vedea, vei muri!”
29 Moise i-a răspuns: „Să se întâmple exact cum ai zis! Nu îţi voi mai vedea faţa!”
1 Iahve îi zisese lui Moise: „Voi mai aduce încă un dezastru peste Faraon şi peste Egipt. Apoi el vă va permite să plecaţi de acolo. De fapt, atunci când vă va permite să plecaţi, vă va alunga definitiv.
2 Spune poporului ca orice om să ceară vecinului lui şi orice femeie să ceară vecinei ei lucruri de argint şi de aur.”
3 Iahve a făcut ca egiptenii să manifeste bunăvoinţă faţă de popor; iar Moise devenise o personalitate remarcabilă în Egipt. Aşa îl vedeau atât slujitorii faraonului, cât şi poporul egiptean.
4 Moise i-a mai zis faraonului: „Iahve îţi vorbeşte, zicând: «La mijlocul nopţii voi trece prin Egipt.
5 Toţi prim-născuţii din ţara Egiptului vor muri, începând cu primul-născut al faraonului care stă pe tron, continuând cu primul-născut al sclavei care macină cu râşniţa şi terminând cu toţi primii născuţi ai vitelor.
6 Apoi, în toată ţara Egiptului vor fi mari ţipete, aşa cum nu au mai fost niciodată şi cum nici nu vor mai fi.
7 Dar între israelieni, nici măcar un câine nu va lătra nici la animale şi nici la oameni – ca să ştiţi ce distincţie face Iahve între Egipt şi Israel.
8 Atunci toţi aceşti slujitori ai tăi vor veni la mine şi se vor apleca până la pământ înaintea mea, zicând: ‘Pleacă împreună cu tot poporul care te urmează!’ Apoi voi pleca!»” Moise a ieşit de la faraon plin de mânie…
9 Iahve îi spusese iniţial lui Moise: „Faraon nu te va asculta. Şi se va întâmpla aşa pentru ca să se înmulţească minunile Mele în ţara Egiptului.”
10 Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea faraonului; dar Iahve i-a împietrit inima şi nu a permis poporului să plece din ţara lui.
1 Iahve le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului, zicând:
2 „Această lună să fie pentru voi prima dintre luni; ea va fi prima lună din an.
3 Spune întregii adunări a lui Israel ca în ziua a zecea a acestei luni, să ia un miel pentru fiecare familie; să fie un miel pentru fiecare casă.
4 Dacă o familie este prea mică pentru (a mânca) un miel, va trebui să îl împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, conform numărului persoanelor. Să împărţiţi mielul în funcţie de cât mănâncă fiecare om din el.
5 Mielul vostru să fie de (aproximativ) un an şi să nu aibă defecte. Puteţi folosi un miel sau un ied.
6 Să-l ţineţi până în a paisprezecea zi a lunii. Apoi, întreaga adunare să îl înjunghie între cele două seri.
7 Să ia din sângele lui şi să ungă cele două tocuri laterale şi pragul de sus al uşilor caselor în care vor fi când îl vor mânca.
8 Să mănânce mielul (toţi) în aceeaşi noapte. El să fie fript la foc; iar când îl veţi consuma, să mâncaţi (şi) turte făcute fără drojdie împreună cu plante amare.
9 Să nu îl mâncaţi crud sau fiert în apă, ci fript la foc – atât capul şi picioarele, cât şi organele lui.
10 Să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţă. Orice va rămâne din acel miel până dimineaţa, să fie ars.
11 Când îl veţi mânca, să fiţi echipaţi (de plecare), să aveţi sandalele în picioare şi toiagul în mână. Să vă grăbiţi când îl veţi mânca; pentru că acesta este mielul care va reprezenta Paştele lui Iahve.
12 Eu voi trece prin ţara Egiptului în acea noapte. Şi voi omorî pe toţi prim-născuţii din Egipt: atât ai oamenilor, cât şi ai animalelor; şi astfel voi pune în aplicare sentinţa (Mea) împotriva tuturor zeilor Egiptului. Eu sunt Iahve.
13 Sângele de pe casele în care locuiţi, va fi un semn (distinctiv) pentru voi. Când Eu voi vedea sângele, vă voi ocoli; şi nu vă va afecta dezastrul cu care voi lovi ţara Egiptului.
14 Aceasta va fi pentru voi o zi de care vă veţi aminti: să o comemoraţi desemnând-o ca sărbătoare în cinstea lui Iahve. Să practicaţi această comemorare în fiecare generaţie, respectând-o ca pe o sărbătoare care trebuie făcută mereu (în fiecare an).
15 Timp de şapte zile să mâncaţi turte făcute fără drojdie. Începând cu prima zi a acelei săptămâni, să scoateţi coca făcută cu drojdie din casele voastre; pentru că oricine mănâncă pâine crescută (sub acţiunea drojdiei) din prima şi până în a şaptea zi, va fi distrus în (poporul) Israel.
16 În prima zi (a acestei săptămâni) să aveţi o adunare sfântă; iar în a şaptea zi să aveţi încă o adunare sfântă. Exceptând activitatea de pregătire a mâncării pentru fiecare, în acele zile să nu faceţi nici vreo altă muncă.
17 Să respectaţi Sărbătoarea Turtelor în acea zi în care voi scoate clanurile voastre din ţara Egiptului. Să sărbătoriţi evenimentul din această zi în toate generaţiile. Aceasta este pentru voi o poruncă pe care trebuie să o respectaţi mereu.
18 Începând din seara zilei care va fi a paisprezecea din această lună şi până în a douăzeci şi una seară, să mâncaţi turte făcute fără drojdie.
19 Timp de şapte zile să nu existe drojdie în casele voastre; pentru că oricine mănâncă ceva făcut cu drojdie, va fi eliminat din adunarea lui Israel, indiferent că este străin sau locuitor permanent al ţării.
20 Să nu mâncaţi nimic crescut sub acţiunea fermenţilor. În toate locuinţele voastre să se mănânce numai turte făcute fără drojdie.”
21 Moise a convocat adunarea bătrânilor consilieri ai lui Israel; şi le-a zis: „Duceţi-vă şi alegeţi miei pentru clanurile voastre, ca să fie înjunghiat mielul de Paşte.
22 Să luaţi o legătură de tulpini de isop, să o înmuiaţi în sângele (mielului) care va fi pus într-un vas; şi să ungeţi cu el pragul de sus şi cele două tocuri laterale ale (uşii) casei voastre. Până dimineaţa, nimeni să nu iasă din casă trecând dincolo de uşa ei.
23 Iahve va trece (prin ţară) ca să îi lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cele două tocuri, Iahve va trece pe lângă acea uşă; şi astfel nu va permite distrugătorului să intre în casele voastre şi să vă omoare (primul născut).
24 Să faceţi ce vă spun acum. Aceasta este o poruncă a cărei cerinţă trebuie respectată mereu. Ea este valabilă atât pentru voi, cât şi pentru urmaşii voştri.
25 Când veţi ajunge în ţara pe care v-o va da Iahve aşa cum a promis, să faceţi ce vă cere această poruncă.
26 Atunci când copiii voştri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest lucru?»,
27 voi să le răspundeţi: «Sacrificăm (acest animal) în cinstea lui Iahve. Se numeşte Paşte (adică trecerea pe lângă…); pentru că El a trecut (atunci) pe lângă casele noastre când eram în Egipt. Şi în timp ce (Iahve) i-a lovit pe egipteni, familiile noastre au scăpat.»” Poporul s-a aplecat (până) la pământ şi s-a închinat.
28 Apoi israelienii au plecat şi au făcut aşa cum poruncise Iahve lui Moise şi lui Aaron.
29 La mijlocul nopţii, Iahve „a lovit” toţi prim-născuţii din ţara Egiptului, de la primul născut al faraonului care stătea pe tronul lui, până la primul născut al celui din închisoare şi al tuturor vitelor.
30 Atunci când faraonul, slujitorii lui şi toţi egiptenii s-au trezit în acea noapte, au fost mari ţipete în Egipt; pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort…
31 În aceeaşi noapte, el i-a chemat pe Moise şi pe Aaron; şi le-a zis: „Plecaţi! Ieşiţi repede dintre oamenii poporului meu, atât voi cât şi toţi ceilalţi israelieni. Duceţi-vă şi închinaţi-vă lui Iahve, aşa cum aţi zis.
32 Luaţi-vă turmele şi cirezile, exact cum aţi cerut. Plecaţi şi binecuvântaţi-mă!”
33 Egiptenii grăbeau poporul (evreu), intenţionând să îl scoată cât mai repede din ţară. Ei îşi ziceau: „Altfel, vom muri toţi!”
34 Poporul şi-a luat coca necrescută, împreună cu vasele în care o frământau. Le-au înfăşurat în haine şi le-au pus pe umeri.
35 Israelienii au făcut exact cum le-a spus Moise: au cerut egiptenilor atât lucruri de argint şi de aur, cât şi îmbrăcăminte.
36 Iahve a făcut ca egiptenii să fie binevoitori cu poporul; iar aceştia le-au dat (evreilor) tot ce au cerut. Şi astfel, (evreii) i-au prădat pe egipteni.
37 Israelienii au călătorit pe jos, deplasându-se din Ramses spre Sucot. Erau şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, fără să fie număraţi şi copiii lor.
38 Împreună cu ei a mai plecat o mulţime diversificată de oameni, căreia i s-au adăugat foarte multe cirezi şi turme.
39 Au făcut turte din coca pe care o aduseseră din Egipt. Acea cocă nu avusese timp să crească; pentru că atunci când au fost goniţi, nu au mai putut să îşi ia provizii.
40 Israelienii au stat în Egipt patru sute treizeci de ani.
41 La sfârşitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în acea zi, toate clanurile lui Iahve au ieşit de pe teritoriul Egiptului.
42 Pentru că în acea noapte Iahve „a vegheat” ca să îi scoată din ţara Egiptului, toţi israelienii şi toţi urmaşii lor trebuie să stea treji (când o celebrează) în cinstea Lui!
43 Iahve a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicându-le: „Aceasta este porunca referitoare la Paşte: niciun străin să nu mănânce (din) mielul pascal.
44 Dar orice sclav cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis.
45 Pelerinul sau servitorul plătit, să nu mănânce din miel.
46 El să fie mâncat într-o singură casă. Deci să nu scoateţi carnea din casa în care va fi mâncat mielul; şi să nu sfărâmaţi niciunul dintre oasele lui.
47 Întreaga adunare a (poporu)lui Israel să celebreze Paştele.
48 Dacă vreun străin, care locuieşte la tine, va dori să sărbătorească Paştele (în cinstea) lui Iahve, toţi bărbaţii din familia lui să fie circumcişi. Abia după circumcizie îşi poate permite să participe la sărbătoare. De atunci încolo, el va fi considerat aparţinător al acestui popor. Nimeni care nu este circumcis, să nu mănânce (din miel).
49 Va fi o singură lege atât pentru cel care se adaugă poporului (evreu), cât şi pentru străinul care locuieşte (temporar) între voi.”
50 Toţi israelienii au făcut exact cum poruncise Iahve lui Moise şi lui Aaron.
51 În acea zi, Iahve a scos toate clanurile israelienilor de pe teritoriul Egiptului.
1 Iahve i-a zis lui Moise:
2 „Să pui separat pentru Mine pe orice prim-născut de sex masculin care aparţine israelienilor. Ce va concepe uterul pentru prima dată, atât între oameni cât şi între animale, este al Meu.”
3 Moise a zis poporului: „Amintiţi-vă de această zi în care aţi ieşit din Egipt, din casa în care aţi fost sclavi. Să comemoraţi faptul că Iahve v-a scos de acolo în forţă cu mâna Lui; şi să nu consumaţi pâine făcută cu drojdie.
4 Astăzi ieşiţi (din Egipt) în luna Abib.
5 Iahve vă va duce în teritoriul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor. Aceea este ţara despre care El a promis cu jurământ părinţilor voştri că v-o va da. Ea este o ţară în care curge lapte şi miere. Atunci (când veţi ajunge în ea) să respectaţi sărbătoarea (anual) în această lună.
6 Şapte zile să mâncaţi turte; şi în a şaptea dintre ele să aveţi o sărbătoare în cinstea lui Iahve.
7 În timp ce şapte zile veţi mânca turte, să nu existe pâine crescută cu drojdie şi nici acest ferment pe tot teritoriul unde vei locui.
8 Fiecare să spună copilului lui în acea zi: «Aceasta este o amintire despre ce a făcut Iahve pentru mine când am plecat din Egipt.»
9 Să fie pentru voi ca un semn pe mână şi ca o evidenţă împotriva uitării (pusă) pe frunte. Vă cer să procedaţi aşa având în vedere că trebuie ca legea lui Iahve să fie pe buzele voastre; pentru că Iahve v-a scos din Egipt acţionând în forţă (pentru voi) cu mâna Lui.
10 Să respectaţi această poruncă în fiecare an, la data când este stabilit să fie pusă în aplicare.
11 Iahve vă va duce în teritoriile canaaniţilor, aşa cum a jurat părinţilor voştri; şi vă va da ţara acestora.
12 Atunci să puneţi separat pentru Iahve pe toţi aceia care vor fi concepuţi pentru prima dată în uter. Toţi primii născuţi care vor fi masculi fătaţi de vitele voastre, să fie ai lui Iahve.
13 Dar orice prim-născut al măgăriţei, să îl răscumpăraţi sacrificând o oaie în locul lui. Dacă nu îl răscumpăraţi, să îi rupeţi gâtul. Să răscumpăraţi şi pe fiecare prim-născut dintre fiii voştri.
14 Atunci când urmaşii voştri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest ritual?», să le răspundeţi: «Iahve, acţionând în forţă cu mâna Lui, ne-a scos din Egipt unde am locuit ca sclavi.
15 Când faraonul s-a ambiţionat şi nu ne-a permis să plecăm, Iahve a omorât pe toţi care erau primii născuţi (în orice familie) din ţara Egiptului – de la primul născut al omului până la primul născut al animalelor. Având în vedere acest fapt, noi oferim ca sacrificiu lui Iahve ce naşte pentru prima dată fiecare animal; şi răscumpărăm pe primii născuţi dintre copiii noştri.
16 Pentru că Iahve ne-a scos din Egipt acţionând în forţă cu mâna Lui, acest ritual este pentru noi ca un semn pe mână şi ca ceva pus pe frunte (care aminteşte acel eveniment).»”
17 Când faraonul a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a ghidat (pe evrei) să meargă prin ţara filistenilor. Deşi acel drum era mai scurt, Dumnezeu a procedat astfel cu ei, pentru că Îşi zisese: „Este posibil ca poporul să încerce să evite un potenţial război (cu filistenii); şi astfel se poate întoarce în Egipt.”
18 Aşa se explică de ce Dumnezeu a condus poporul spre Marea Roşie pe drumul care ocolea acea zonă şi care avea traseul prin deşert. Israelienii au plecat din teritoriul Egiptului pregătiţi pentru război.
19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif care îi pusese pe israelieni să jure zicând: „Când Dumnezeu va interveni în favoarea voastră, să luaţi (şi) oasele mele de aici.”
20 Ei au plecat mergând spre Sucot; şi şi-au stabilit tabăra în zona Etam, la marginea deşertului.
21 Iahve a mers pe drum ca un ghid înaintea lor, conducându-i printr-un stâlp de nor ziua şi printr-un stâlp de foc care le oferea lumină noaptea. Astfel au putut călători atât ziua, cât şi noaptea.
22 Nu se depărta din faţa poporului nici stâlpul de nor din timpul zilei şi nici stâlpul de foc din timpul nopţii.
1 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:
2 „Spune-le israelienilor să se întoarcă şi să îşi stabilească tabăra lângă Pi-Hahirot, între Migdol şi mare, vizavi de Baal-Ţefon. Să vă organizaţi tabăra lângă mare, în faţa acestei localităţi.
3 Faraonul va zice despre israelieni: «Rătăcesc fără niciun scop prin zonă; şi deşertul i-a prins în capcana lui.»
4 Eu voi împietri inima faraonului. Atunci el îi va urmări. Dar din tot ce se va întâmpla cu faraonul şi cu armata lui, Eu voi obţine glorie. Şi egiptenii vor recunoaşte astfel că Eu sunt Iahve!” Evreii au făcut exact cum li se spusese.
5 Când a fost anunţat regele egiptean că poporul (evreu) a fugit, faraonul şi slujitorii lui s-au răzgândit cu privire la israelieni. Atunci au zis: „Cum am acceptat noi să îl lăsăm pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?”
6 Faraon şi-a pregătit carul şi a plecat împreună cu armata lui.
7 A luat cele şase sute de care speciale (de luptă) şi toate celelalte care ale Egiptului. Fiecare corp de armată avea comandantul lui.
8 Iahve a împietrit inima faraonului, regele Egiptului. Şi astfel, acesta a început să îi urmărească pe israelieni. În acest timp, israelienii îşi continuau curajoşi deplasarea.
9 Egiptenii i-au urmărit împreună cu toţi caii şi cu toate carele faraonului care formau armata acestuia. I-au ajuns tocmai când îşi stabiliseră tabăra aproape de mare, lângă Pi-Hahirot, în dreptul localităţii Baal-Ţefon.
10 Faraonul se apropia. Israelienii au privit (înapoi) şi văzut că egiptenii veneau în forţă spre ei. Atunci le-a fost frică şi au început să strige spre Iahve.
11 Apoi i-au zis lui Moise: „De ce ne-ai adus să murim în deşert? Oare nu (mai) erau (suficiente) morminte în Egipt? Ce ne-ai făcut după ce ne-ai scos din această ţară?
12 Nu îţi (aminteşti cum) spuneam noi când încă eram în Egipt să ne laşi să lucrăm (ca sclavi) pentru egipteni? Ar fi fost mult mai bine pentru noi să fim sclavii egiptenilor decât să murim în deşert!”
13 Dar Moise a zis poporului: „Curaj! Staţi pe loc; şi veţi vedea eliberarea pe care v-o va oferi astăzi Iahve; pentru că pe aceşti egipteni care au venit acum până aici, nu îi veţi mai vedea niciodată!
14 Iahve se va lupta pentru voi. Trebuie doar să tăceţi!”
15 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „De ce strigi (disperat) spre Mine? Spune poporului să meargă înainte.
16 Să îţi ridici toiagul şi să îţi întinzi mâna cu el spre mare. Atunci apele ei se vor despărţi; şi israelienii vor trece prin mijlocul mării ca pe un teren (care a fost mereu) fără apă.
17 Apoi voi împietri inimile egiptenilor care vor veni după ei. Şi astfel voi obţine glorie din tot ce se va întâmpla cu faraonul şi cu întreaga lui armată formată din care şi din călăreţi.
18 Egiptenii Mă vor glorifica atunci când vor vedea ce se va întâmpla cu faraonul lor şi cu armata lui formată din care şi din călăreţi; şi (cei care vor rămâne în ţară,) vor recunoaşte că Eu sunt Iahve.”
19 Îngerul lui Iahve care mergea înaintea taberei lui Israel, şi-a schimbat locul şi a stat în spatele israelienilor. Astfel, stâlpul de nor şi-a schimbat locul; şi a trecut din faţă, în spatele lor.
20 El s-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Noaptea, norul era întunecos pe o parte şi luminos pe cealaltă. Astfel, în timpul nopţii, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă.
21 Apoi Moise şi-a întins mâna spre mare. Iahve a făcut să vină un mare vânt dinspre Est. El a suflat pe mare; şi astfel, apele acesteia s-au despărţit, făcând o zonă uscată din aceea care fusese acoperită iniţial de apele mării.
22 Israelienii au trecut prin mijlocul mării ca pe un teren (care ar fi fost) permanent uscat. Apele se făcuseră (ca un) zid în dreapta şi în stânga lor.
23 Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii faraonului, toate carele şi toţi călăreţii lui au intrat după ei în mare.
24 Spre dimineaţă, privind din stâlpul de foc şi din acel nor spre armata egiptenilor, Iahve a produs dezordine între cei care o formau.
25 El a făcut să le iasă roţile de la care. Atunci egiptenii au constatat că deplasarea devenise dificilă. Ei au zis: „Să renunţăm la urmărirea lui Israel şi să fugim înapoi; pentru că Iahve se luptă pentru ei împotriva Egiptului!”
26 Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre mare; şi apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele şi peste călăreţii lor!”
27 Moise şi-a întins mâna spre mare; şi până dimineaţa, marea şi-a revenit la starea ei iniţială. În timp ce egiptenii fugeau de apele ei care reveneau, Iahve i-a aruncat cu forţă în mijlocul mării.
28 Apele care s-au întors, au acoperit carele, călăreţii şi toată armata faraonului care venise după israelieni în mijlocul mării. Nici măcar unul nu a supravieţuit!
29 Dar israelienii au mers prin mijlocul mării ca pe un teren permanent uscat, în timp ce apele se făcuseră zid în dreapta şi în stânga lor.
30 Aşa l-a salvat Iahve pe Israel în acea zi de egipteni. Israelienii i-au văzut pe egipteni zăcând morţi pe malul mării…
31 Ei au văzut cât de spectaculos acţionase Iahve împotriva egiptenilor. Atunci poporul s-a temut de Iahve şi a crezut în El şi în sclavul Său numit Moise.
1 Atunci Moise şi israelienii au cântat acest cântec lui Iahve: „Voi cânta lui Iahve; pentru că Şi-a demonstrat gloria, aruncând cu mare forţă în mare atât pe cal, cât şi pe călăreţ.
2 Iahve este forţa de care beneficiez şi tema cântecului meu. El a devenit salvarea mea! Acesta este Dumnezeul meu pe care Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu; şi pe El Îl voi glorifica.
3 Dumnezeu(l nostru) este un mare învingător în războaie; numele Lui este Iahve.
4 El a aruncat în mare carele faraonului şi armata lui. Comandanţii faimoşi ai (armatei) lui s-au înecat în Marea Roşie!
5 I-au acoperit apele adânci. S-au prăbuşit în adânc ca o piatră.
6 Doamne, dreapta Ta are o excepţională forţă. Această dreaptă a Ta, Doamne, i-a distrus pe duşmani.
7 Ai culcat la pământ pe duşmani cu faima maiestăţii Tale; şi Ţi-ai declanşat mânia care i-a consumat (arzând) ca pe nişte paie.
8 La suflarea nărilor Tale, s-au adunat apele. Cantităţi mari de ape s-au ridicat ca un zid. Apele de la mare adâncime s-au închegat în mijlocul mării.
9 Duşmanul îşi zicea: «Îi voi urmări şi îi voi ajunge. Voi împărţi prada; îmi voi satisface dorinţa cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia; şi mă va ajuta mâna mea să devin stăpânul lor.»
10 Dar când Tu ai acţionat cu suflarea Ta, i-a acoperit marea! S-au dus ca plumbul în partea cea mai adâncă a apelor.
11 Care dintre (celelalte) zei(tăţi ale celorlalte popoare) este ca Tine, Doamne? Cine este atât de glorios ca Tine în sfinţenie? Şi cine (mai) impune (ca Tine) respectul prin faimoasele minuni (deja) făcute?
12 Ţi-ai întins mâna dreaptă; şi (atunci) i-a înghiţit pământul.
13 Prin bunătatea Ta, Ţi-ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat. Prin acţiunile Tale, Tu l-ai ghidat spre sfântul loc de odihnă.
14 Popoarele vor începe să tremure când vor auzi (ce s-a întâmplat). Locuitorii Filistiei se vor cutremura.
15 Conducătorii Edomului se vor teme. Vor fi afectaţi de tremur toţi conducătorii Moabului. Toţi locuitorii Canaanului se vor topi de frică.
16 Va veni teroarea împotriva lor şi vor fi speriaţi. Din cauza faimei braţului Tău, vor sta muţi ca o piatră până va trece poporul Tău, Iahve; până va ajunge dincolo de ei poporul pe care l-ai câştigat.
17 Tu îl vei aduce şi îl vei planta pe muntele moştenirii Tale. Acela este teritoriul pe care Tu, Iahve, Ţi l-ai pregătit ca locuinţă; şi el va fi locul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au făcut.
18 Iahve va guverna pentru totdeauna!”
19 Când caii, carele şi călăreţii faraonului au intrat în mare, Iahve a adus înapoi apele mării peste ei. Dar israelienii au mers prin mare ca pe (un) pământ uscat!
20 Apoi profetesa Miriam care era sora lui Aaron, a luat în mână o tamburină; şi toate femeile au venit după ea având tamburine în mâini şi dansând.
21 Miriam le zicea în versurile cântecului ei: „Cântaţi lui Iahve, pentru că Şi-a demonstrat gloria! I-a aruncat cu forţă în mare pe cal şi pe călăreţ!”
22 Apoi Moise a condus pe Israel plecând de lângă Marea Roşie; şi au călătorit împreună prin deşertul Şur. Au mers trei zile prin deşert fără să găsească apă.
23 Apoi au ajuns într-un loc unde era apă; dar nu au putut să o bea, pentru că era amară. Acest fapt explică de ce au numit acea zonă Mara.
24 Poporul a plâns, zicând lui Moise: „Ce vom bea?”
25 El a strigat spre Iahve care i-a arătat o bucată de lemn. Moise a aruncat lemnul în apă; şi atunci aceasta s-a făcut dulce. Acolo, Iahve le-a dat (evreilor) legi şi porunci; şi i-a testat.
26 El le-a zis: „Dacă veţi asculta cu atenţie de ce vă spune Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve, dacă veţi face ce spune El că este corect, dacă veţi lua în considerare poruncile Lui şi veţi respecta toate legile Lui, nu voi aduce împotriva voastră niciuna dintre bolile pe care le-am trimis împotriva egiptenilor. Eu sunt Iahve, Cel care vă vindecă!”
27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri. Ei şi-au stabilit tabăra acolo, lângă ape.
1 Întreaga adunare a israelienilor a plecat de la Elim şi a ajuns în deşertul Sin care este între Elim şi Sinai. Acea deplasare a fost făcută în a cincisprezecea zi din a doua lună după ieşirea (evreilor) de pe teritoriul Egiptului.
2 În acel deşert, întreaga adunare a protestat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
3 Israelienii le-au zis: „O, mai bine am fi fost omorâţi de mâna lui Iahve pe teritoriul Egiptului! Acolo stăteam lângă oalele noastre în care aveam carne; şi mâncam pâine din abundenţă. Ne-aţi adus aici, în acest deşert, ca să moară de foame toată această mulţime de oameni!”
4 Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer. Va fi necesar ca poporul să meargă zilnic şi să îşi adune pâine numai pentru o zi. Astfel îi voi testa, ca să văd dacă vor trăi respectând legea Mea sau dacă o vor ignora.
5 În a şasea zi, să reţină o cantitate dublă faţă de aceea adunată în fiecare dintre celelalte (cinci) zile.”
6 Moise şi Aaron le-au zis tuturor israelienilor: „În această seară veţi şti că Iahve (este Cel care) v-a scos din Egipt.
7 Mâine dimineaţă veţi vedea gloria lui Iahve; pentru că El a auzit protestele voastre împotriva Lui. Şi oare cine suntem noi, ca să vă suportăm aceste critici îndreptate împotriva noastră?”
8 Moise a mai zis: „Veţi şti că a acţionat Iahve, când veţi vedea cum vă va da seara carne, iar dimineaţa vă va oferi pâine din abundenţă! Noi nu suntem nimic în comparaţie cu Iahve care v-a auzit lamentările îndreptate împotriva Lui! Protestele voastre nu sunt formulate (doar) împotriva noastră, ci (în primul rând) împotriva lui Iahve!”
9 Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israelienilor: «Apropiaţi-vă de Iahve; pentru că El a auzit protestele voastre!»”
10 În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei au privit spre deşert. Atunci a fost vizibilă gloria lui Iahve în (acel) nor.
11 Iahve i-a vorbit lui Moise astfel:
12 „Am auzit plângerea israelienilor. Acum spune-le: «Între cele două seri veţi avea carne; iar dimineaţa veţi avea şi pâine din abundenţă. Atunci veţi şti că Eu sunt Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve!»”
13 În acea seară, au venit nişte prepeliţe care au acoperit tabăra. Dimineaţa, în jurul taberei era un strat de rouă.
14 Când a dispărut roua, pe suprafaţa deşertului au rămas nişte boabe mici ca de gheaţă.
15 Când le-au văzut, israelienii nu au ştiut ce sunt; şi-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?” Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Iahve ca să o mâncaţi.
16 Iahve a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană. Această cantitate va fi de un omer pentru fiecare persoană, conform numărului celor din cortul fiecăruia. Să adunaţi această cantitate pentru fiecare persoană din cortul vostru.”
17 Israelienii au procedat astfel: unii au adunat mai mult, iar alţii mai puţin.
18 După ce au măsurat cu omerul, au constatat că celui care adunase mai mult, nu i-a rămas în plus; iar cel care a adunase mai puţin, nu avea lipsă. Fiecare om a avut din ce adunase conform nevoilor lui.
19 Moise le spusese să nu lase nimic din ce adunaseră (într-o zi); pentru că nu trebuia să rămână până dimineaţa.
20 Dar ei nu l-au ascultat. Astfel, unii au păstrat o parte (din acele bobiţe) până dimineaţa. Dar ce lăsaseră (în acea noapte), a făcut viermi şi a mirosit foarte urât. Atunci Moise s-a supărat pe ei.
21 În fiecare dimineaţă, israelienii adunau exact cât aveau nevoie. Atunci când soarele încălzea pământul, acea (materie pentru) pâine se topea.
22 În a şasea zi, ei au adunat dublu: doi omeri pentru fiecare persoană. Toţi conducătorii adunării au venit la Moise şi l-au anunţat despre acest lucru.
23 Atunci el le-a zis: „Iahve a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă – un Sabat sfânt pentru El. Să coaceţi ce aveţi de copt şi să fierbeţi ce aveţi de fiert; iar tot ce vă rămâne (după ce veţi mânca), să păstraţi până dimineaţa.»”
24 Ei au păstrat acea mâncare aşa cum a poruncit Moise. Şi au constatat că ea nu a mai mirosit urât şi nu a mai făcut viermi.
25 Moise le-a zis: „Mâncaţi-o azi; pentru că acum este Sabatul lui Iahve; astăzi nu veţi găsi pâine pe câmp.
26 Să adunaţi (această pâine) şase zile; dar să ştiţi că în a şaptea, care este o zi de odihnă, ea nu va fi!”
27 Totuşi, unii oameni din popor au plecat să adune pâine şi în a şaptea zi… Dar nu au găsit nimic!
28 Iahve i-a zis lui Moise: „Până când veţi refuza să respectaţi poruncile şi legile Mele?
29 Ştiţi că Iahve v-a dat Sabatul; şi astfel, în a şasea zi vă dă hrană pentru două zile. În a şaptea zi, orice om să rămână acolo unde este. Atunci, niciunul dintre voi să nu iasă din perimetrul locuinţei lui.”
30 Poporul s-a odihnit în a şaptea zi.
31 Urmaşii lui Israel a numit acea pâine venită din cer, „mană”. Ea era albă, asemănătoare seminţei de coriandru, şi avea gust de turtă cu miere.
32 Moise le-a zis: „Aceasta este porunca lui Iahve: «Puneţi separat un omer cu mană. El să fie păstrat pentru toate generaţiile; pentru ca urmaşii voştri să vadă pâinea cu care v-am hrănit în deşert, când v-am scos de pe teritoriul Egiptului!»”
33 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas şi pune în el mana dintr-un omer plin. Acest vas să fie păstrat înaintea lui Iahve, pentru urmaşii voştri.”
34 Aaron l-a pus (apoi, mai târziu) în faţa (tablelor) Declaraţiei (lui Dumnezeu) ca să fie păstrat acolo, exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.
35 Israelienii au mâncat mană patruzeci de ani, până au ajuns într-o ţară locuită. Ei s-au hrănit mâncând mană până au ajuns la marginea Canaanului.
36 (Un omer este a zecea parte dintr-o efă.)
1 Întreaga adunare a israelienilor a plecat din deşertul Sin şi a călătorit deplasându-se dintr-un loc în altul, aşa cum le poruncea Iahve. Ei şi-au stabilit (temporar) tabăra la Refidim. Acolo, poporul nu a găsit apă bună de băut.
2 Atunci ei s-au certat cu Moise; şi i-au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „De ce vă certaţi cu mine? De ce Îl provocaţi pe Iahve?”
3 Poporul stătea acolo însetat şi protesta împotriva lui Moise, zicându-i: „De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să murim aici de sete împreună cu copiii şi cu vitele?”
4 Moise a strigat spre Iahve, zicându-I: „Cum să procedez cu acest popor? Intenţionează să mă omoare cu pietre în scurt timp!”
5 Iahve i-a răspuns lui Moise: „Du-te înaintea poporului. Să vină împreună cu tine şi câţiva dintre bătrânii consilieri ai lui Israel. Să iei în mână toiagul cu care ai lovit Nilul; şi să mergi mai departe.
6 Eu voi sta acolo, înaintea ta, la (acea) stâncă numită Horeb. Să loveşti stânca; şi va ieşi apă din ea. Astfel, poporul va avea ce să bea.” Moise a făcut exact cum i se poruncise, acţionând sub privirile bătrânilor consilieri ai lui Israel.
7 El a numit acel loc „Masa şi Meriba”; pentru că acolo israelienii s-au certat şi L-au testat pe Iahve, zicând: „Oare acţionează Iahve pentru noi, sau împotriva noastră?”
8 Apoi a venit Amalec (împreună cu poporul lui) la Refidim; şi s-a luptat cu Israel.
9 Moise i-a zis lui Iosua: „Alege câţiva oameni dintre noi şi du-te să te lupţi cu Amalec. Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.”
10 Iosua a făcut exact cum i-a spus Moise. El s-a luptat cu Amalec, în timp ce Moise, Aaron şi Hur au urcat pe vârful dealului.
11 Când Moise îşi ţinea mâinile sus, Israel avea o mai mare forţă (în luptă); iar când el îşi lăsa mâinile jos, Amalec avea mai mare forţă (decât Israel).
12 După un timp, mâinile lui Moise au obosit. Atunci Aaron şi Hur au luat o piatră şi l-au aşezat pe ea. Apoi au început să îi sprijine mâinile, stând unul într-o parte şi iar altul în cealaltă parte. Astfel, mâinile lui Moise au rămas ridicate până la apusul soarelui.
13 Iosua a învins pe Amalec şi poporul acestuia, omorându-i cu sabia.
14 Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Scrie într-o carte pe care să o ţineţi ca amintire; şi citeşte apoi (ce ai scris) în auzul lui Iosua: «Voi şterge de sub cer pe Amalec!»”
15 Moise a construit un altar; şi l-a numit „Iahve este steagul meu”,
16 pentru că zisese: „Din cauza mâinii pe care a ridicat-o împotriva tronului lui Iahve, El se va lupta cu Amalec din generaţie în generaţie!”
1 Ietro – preotul din Midian – socrul lui Moise, a auzit (vorbindu-se) despre tot ce făcuse Dumnezeu atât pentru Moise, cât şi pentru poporul Lui numit Israel, pe care Iahve îl scosese din Egipt.
2 Soţia lui Moise numită Sefora, fusese trimisă acasă la Ietro. Dar el a adus-o înapoi
3 împreună cu cei doi fii ai ei. Unul se numea Gherşom – pentru că Moise zisese: „Locuiesc ca străin aici; sunt într-o ţară străină.”;
4 iar celălalt se numea Eliezer – pentru că Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a asigurat ajutorul de care am avut nevoie; şi m-a scăpat de sabia lui Faraon.”
5 Ietro – socrul lui Moise – a ajuns în deşertul unde Moise se stabilise (temporar) împreună cu tabăra: lângă muntele lui Dumnezeu. Venind acolo, i-a adus împreună cu el pe fiii lui Moise şi pe soţia acestuia.
6 Ietro l-a anunţat pe Moise, trimiţându-i următorul mesaj: „Eu – socrul tău, Ietro – vin la tine împreună cu soţia ta şi cu fiii ei.”
7 Moise s-a dus să îşi întâmpine socrul. S-a aplecat înaintea lui şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul despre cum a trăit fiecare în timpul cât nu au mai locuit împreună; şi au intrat în cort.
8 Apoi Moise i-a relatat socrului lui tot ce a făcut Iahve (împotriva) lui Faraon şi (împotriva) egiptenilor acţionând pentru cauza lui Israel, toate adversităţile suportate de ei pe drum şi cum i-a eliberat El.
9 Ietro s-a bucurat când a auzit despre tot binele pe care Iahve îl făcuse poporului Israel şi că l-a scăpat de sclavia egiptenilor.
10 Ietro a zis: „Să fie binecuvântat Iahve, Cel care v-a scăpat de exploatarea egiptenilor şi a faraonului.
11 Acum ştiu că Iahve este mai mare decât toţi zeii (lor); pentru că în fiecare situaţie în care egiptenii s-au comportat cu aroganţă faţă de Israel, El a fost superior lor!”
12 Ietro – socrul lui Moise – a oferit (ca recunoştinţă) lui Dumnezeu (pe altar) sacrificii din animale pe care le-a ars integral. Aaron a venit împreună cu toţi cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel, ca să servească masa împreună cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.
13 În următoarea zi, Moise s-a dus să judece cauzele poporului. Şi tot acel popor a stat în jurul lui de dimineaţa până seara.
14 Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l-a întrebat: „Ce faci acolo cu acest popor? De ce stai singur, iar tot poporul te înconjoară de dimineaţa până seara?”
15 Moise a răspuns socrului lui: „Procedez aşa pentru că poporul vine la mine şi solicită ajutor în legătură cu lucrurile despre care ne vorbeşte Dumnezeu.
16 Când au ceva neclar, ei vin la mine ca să îi judec. Şi eu le spun care sunt poruncile şi legile lui Dumnezeu (pentru situaţia lor).”
17 Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.
18 Te epuizezi singur; şi în acelaşi timp oboseşti şi poporul care stă acolo împreună cu tine. Această responsabilitate este prea mare pentru tine. Nu vei putea să lucrezi bine singur.
19 Ascultă-mă: îţi voi da un sfat; şi Dumnezeu să fie cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor şi prezintă-I cauzele acestuia.
20 Învaţă-i poruncile şi legile Lui, arătându-le drumul pe care trebuie să meargă şi cum să procedeze.
21 Caută în popor oameni competenţi, care se tem de Dumnezeu, demni de încredere şi care urăsc câştigul necinstit. Pune-i să fie conducători pentru mie de oameni, pentru o sută de oameni, pentru cincizeci de oameni şi pentru zece oameni.
22 Ei să slujească permanent ca judecători ai poporului; şi să aducă înaintea ta orice caz (mai) complicat. Dar cazurile simple să le judece ei personal. Astfel, îţi va fi mai uşor; pentru că ei vor realiza acest lucru acţionând împreună cu tine.
23 Dacă vei face cum ţi-am propus şi dacă Dumnezeu îţi va porunci să procedezi aşa, îţi vei putea îndeplini datoriile; şi tot poporul va merge liniştit la locul lui.”
24 Moise a ascultat de socrul lui; şi a făcut tot ce i-a zis el.
25 A ales oameni competenţi din tot Israelul, pe care i-a desemnat să fie conducători ai poporului. Ei conduceau grupuri formate din o mie, o sută, cincizeci şi zece oameni.
26 Judecau permanent cauzele poporului. Veneau la Moise doar când aveau cazuri (mai) complicate; dar pe cele simple le judecau ei personal.
27 Apoi Moise a oferit socrului lui posibilitatea să se întoarcă în ţara de unde venise.
1 După trei luni de la ieşirea israelienilor de pe teritoriul Egiptului, ei au ajuns în deşertul Sinai.
2 După ce plecaseră din Refidim, au intrat în deşertul Sinai; şi şi-au stabilit (temporar) tabăra în acel deşert, în faţa muntelui.
3 Moise a urcat la Dumnezeu; pentru că Iahve l-a chemat de pe munte; şi i-a zis: „Să vorbeşti urmaşilor lui Iacov. Să le spui israelienilor astfel:
4 «Aţi văzut ce le-am făcut egiptenilor, cum v-am purtat pe aripi de vulturi şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi trăi aşa cum vă voi spune şi veţi respecta legământul Meu, dintre toate popoarele, (doar) voi veţi fi ai Mei; pentru că tot pământul Îmi aparţine.
6 Veţi fi un regat al Meu format din preoţi; şi veţi forma o naţiune sfântă.» Acestea sunt cuvintele pe care trebuie să le spui israelienilor!”
7 Moise s-a întors, a convocat bătrânii consilieri şi le-a prezentat toate cuvintele pe care i le spusese Iahve ca porunci.
8 Atunci tot poporul i-a răspuns: „Vom face tot ce a zis Iahve!” Moise a prezentat lui Iahve răspunsul poporului.
9 Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca poporul să audă când îţi vorbesc şi să aibă permanent încredere în tine.” Atunci când Moise I-a spus lui Iahve răspunsul poporului,
10 El i-a mai zis: „Du-te la popor şi sfinţeşte-l azi şi mâine. Fiecare să îşi spele hainele;
11 şi astfel să se pregătească pentru a treia zi. Pentru că atunci Iahve va coborî pe muntele Sinai în faţa întregului popor.
12 Să stabileşti în jur(ul muntelui) nişte limite pentru popor; şi să îi spui: «Fiţi atenţi să nu vă urcaţi pe munte şi nici să nu îi atingeţi zonele de la baza lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea!»
13 Nici măcar cu o mână să nu fie atins! Dacă-l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau cu săgeţi; indiferent că va fi om sau animal, să moară! Atunci când va suna goarna, poporul să se apropie de munte.”
14 Moise a coborât de pe munte la popor. A sfinţit poporul; iar oamenii şi-au spălat hainele.
15 Moise a zis celor care formau poporul: „Fiecare dintre voi să fie pregătit pentru a treia zi; până atunci, nimeni să nu aibă relaţii intime cu soţia lui!”
16 În a treia zi dimineaţa, au fost tunete şi fulgere; iar muntele era acoperit de un nor gros. Goarna suna cu o intensitate atât de mare, încât tot poporul din care era formată tabăra, tremura.
17 Moise a scos poporul din tabără ca să Îl întâmpine pe Dumnezeu. Oamenii au stat în apropiere de baza muntelui.
18 Muntele Sinai era acoperit cu fum, pentru că Iahve coborâse pe el în forma (fizică a) unui foc. Fumul care se ridica, era ca cel produs de un cuptor (arzând); şi tot muntele se cutremura cu mare intensitate.
19 În timp ce goarna suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, iar Dumnezeu îi răspundea cu voce audibilă.
20 Iahve a coborât pe vârful muntelui Sinai. El l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui; iar Moise a urcat acolo.
21 Apoi Iahve i-a zis: „Coboară şi avertizează poporul să nu se apropie să privească spre Iahve; altfel, există pericolul să moară mulţi dintre ei.
22 Chiar şi preoţii care se apropie de Iahve, trebuie să se sfinţească; pentru că numai aşa nu îi va distruge (şi pe ei).”
23 Moise a răspuns lui Iahve: „Poporului nu i se permite să se apropie de muntele Sinai; pentru că Tu ne-ai avertizat zicând: «Pune limite în jurul muntelui şi păstrează-l sfânt.»”
24 Iahve i-a zis: „Coboară şi adu-l aici împreună cu tine pe Aaron. Dar să nu permiţi nici preoţilor şi nici poporului să se apropie şi să urce la Iahve; ca să nu îi distrugă!”
25 Moise a coborât la oamenii care formau poporul; şi a vorbit cu ei.
1 Apoi Dumnezeu a pronunţat toate aceste cuvinte:
2 „Eu sunt Dumnezeul tău numit Iahve, Cel care te-a scos de pe teritoriul Egiptului – «din casa» unde ai fost sclav.
3 Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!
4 Să nu îţi faci vreun idol reprezentând ceva de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ.
5 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; pentru că Eu, Iahve – Dumnezeul tău – sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc copiii pentru păcatul părinţilor lor până la a treia şi a patra generaţie a celor care Mă urăsc.
6 Dar manifest bunătate faţă de cei care Mă iubesc şi care respectă poruncile Mele; şi Mă comport aşa până la a mia generaţie a lor.
7 Să nu foloseşti numele lui Iahve – al Celui care este Dumnezeul tău – într-un mod care să Îl dezonoreze; pentru că Iahve nu va lăsa nepedepsit pe cel care va desconsidera numele Lui.
8 Aminteşte-ţi de ziua Sabatului, ca să o sfinţeşti!
9 Să lucrezi şase zile şi să îţi faci toate lucrările tale;
10 dar (fiecare) a şaptea zi este Sabatul Dumnezeului tău care se numeşte Iahve. Atunci să nu faci nicio lucrare (ca în celelalte şase zile). Să nu lucreze nimic nici fiul tău sau fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici vitele tale şi nici străinul care locuieşte în oraşul tău.
11 Pentru că în şase zile a făcut Iahve cerul, pământul, marea şi tot ce există în aceste medii; dar în a şaptea zi, El s-a odihnit. Acest fapt explică de ce a binecuvântat Iahve a şaptea zi; şi a sfinţit-o.
12 Respectă-ţi tatăl şi mama; pentru ca să trăieşti mult timp în ţara pe care ţi-o va da Dumnezeul tău care se numeşte Iahve!
13 Să nu comiţi crimă!
14 Să nu comiţi adulter!
15 Să nu furi!
16 Să nu faci declaraţii false împotriva semenului tău!
17 Să nu doreşti însuşirea (într-un mod necinstit a lucrurilor care aparţin) casei semenului tău. Să nu doreşti să ai ca soţie pe cea care este deja soţia semenului tău. Să nu doreşti să îţi însuşeşti (într-un mod necinstit) sclavul sau sclava lui, boul sau măgarul lui şi nici vreun alt lucru care este proprietatea semenului tău!”
18 Tot poporul auzea tunetele şi vedea fulgerele; iar muntele fumega. În tot acest timp se auzea şi sunetul goarnei, iar poporul tremura de frică şi stătea la depărtare.
19 Ei i-au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne doar tu! Să nu ne mai vorbească Dumnezeu; pentru că vom muri!”
20 Moise a răspuns poporului: „Aveţi curaj; pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă testeze, să aveţi în voi frica de El şi astfel, să evitaţi să păcătuiţi!”
21 Poporul stătea la depărtare, în timp ce Moise s-a apropiat de zona cu ceaţă densă unde era Dumnezeu.
22 Iahve i-a zis lui Moise: „Să vorbeşti israelienilor spunându-le: «Voi personal aţi văzut că v-am vorbit din cer.
23 Să nu vă faceţi zei de argint şi nici zei de aur pe care să îi consideraţi asemănători Mie!
24 Să Îmi construiţi un altar de pământ. Acolo să puneţi animalele voastre care vor fi sacrificate şi arse integral. Tot pe el să vă puneţi oile şi boii pentru sacrificiile de pace. În orice loc în care veţi invoca numele Meu, voi veni şi vă voi binecuvânta.
25 Dacă-Mi veţi face un altar de piatră, să nu îl construiţi din pietre cioplite; pentru că atunci când veţi pune dalta pe piatră, o veţi profana.
26 Să nu vă urcaţi la altarul Meu pe trepte, pentru ca să nu vi se vadă partea neacoperită a corpului înaintea lui.»”
1 „Acestea sunt legile pe care trebuie să le prezinţi înaintea lor:
2 «Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească pe o perioadă de şase ani; dar în al şaptelea an, să îl eliberezi fără să îţi plătească nimic.
3 Dacă venise singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece şi soţia lui împreună cu el.
4 Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie care i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei să rămână proprietatea stăpânului; iar el (poate) să plece singur.»
5 Dar este posibil ca sclavul să zică: «Îmi iubesc stăpânul, soţia şi copiii. Nu doresc să plec (doar) ca să fiu liber.»
6 Atunci stăpânul să îl apropie de uşă sau de tocul acesteia; şi în prezenţa judecătorilor, să îi găurească lobul urechii cu un obiect ascuţit. Astfel, el va sluji (acelui stăpân) toată viaţa lui.
7 Dacă cineva îşi vinde fata ca slujitoare, ea nu va fi eliberată ca în cazul sclavilor.
8 Şi dacă nu va fi agreată de stăpânul care a luat-o în proprietatea lui, acesta trebuie să accepte ca ea să fie răscumpărată. Nu va avea dreptul să o vândă unui străin, pentru că el deja va fi încălcat regulile referitoare la ea.
9 Dacă o va da fiului lui, va trebui să se comporte cu ea ca şi cu o fiică.
10 Dacă îşi va lua altă soţie, nu i se va permite să îi scadă nimic din hrana, îmbrăcămintea şi celelalte lucruri care decurg din calitatea ei de soţie.
11 Dacă îi va scădea din aceste trei drepturi, atunci ea va putea să plece de la el fără nicio despăgubire şi fără să îi plătească argint.
12 Oricine loveşte pe un om şi îl omoară, trebuie să fie pedepsit cu moartea.
13 Dacă nu a acţionat în mod intenţionat, ci Dumnezeu a permis să se întâmple aşa, îi voi pregăti un loc unde să poată fugi.
14 Dacă cineva omoară într-un mod perfid pe semenul lui, să îl iei chiar şi de la altarul Meu; şi să îl omori!
15 Oricine îşi loveşte tatăl sau mama, trebuie să fie pedepsit cu moartea.
16 Cine răpeşte un om şi îl vinde sau este surprins ţinându-l sechestrat – trebuie să fie pedepsit cu moartea.
17 Cel care îşi blestemă tatăl sau mama, să fie pedepsit cu moartea.
18 Este posibil ca doi oameni să se certe; şi unul să îl lovească pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul. Dacă cel lovit nu va muri, ci va fi obligat să stea la pat,
19 cel care l-a lovit să nu fie pedepsit; pentru că cel rănit va avea posibilitatea să se ridice de pe pat după un timp şi să umble pe afară ajutat de toiagul lui. Dar va trebui să îl despăgubească pe cel rănit pentru daunele din perioada de invaliditate şi să îl îngrijească până când se va vindeca.
20 Dacă un stăpân va lovi cu băţul un sclav sau o sclavă, iar unul dintre ei va muri imediat, stăpânul să fie pedepsit.
21 Dar dacă sclavul îşi revine după o zi sau după două zile, stăpânul să nu fie pedepsit; pentru că este (cumpărat cu) argintul lui.
22 Dacă doi oameni vor fi într-un conflict unul cu celălalt şi vor lovi o femeie însărcinată făcând-o să nască înainte de termen fără nicio altă consecinţă negativă, vinovatul să fie pedepsit exact cum cere soţul femeii, plătind atât cât vor decide judecătorii.
23 Dar dacă se va întâmpla (femeii) ceva rău, vei da viaţă pentru viaţă,
24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
25 arsură pentru arsură, rană pentru rană şi vânătaie pentru vânătaie!
26 Dacă un stăpân va lovi în ochi vreun sclav sau vreo sclavă şi determină pe vreunul să îşi piardă ochiul, sclavul sau sclava să primească eliberarea ca despăgubire pentru (acel) ochi.
27 Dacă stăpânul va determina căderea unui dinte al vreunui sclav sau al vreunei sclave, oricare dintre ei să fie eliberat ca despăgubire pentru dintele lui.
28 Dacă un bou va împunge şi va omorî astfel un bărbat sau o femeie, boul să fie omorât cu pietre. Carnea lui să nu fie mâncată; iar proprietarul boului să nu fie pedepsit.
29 Dar dacă se ştia că boul are obiceiul să împungă, iar proprietarul lui a fost avertizat şi totuşi nu l-a închis, atunci când boul va omorî un bărbat sau o femeie, să fie omorât cu pietre; iar proprietarul lui să fie pedepsit cu moartea.
30 Dacă proprietarului i se va cere să plătească pentru ca să fie lăsat să mai trăiască, să achite tot ce i se va pretinde pentru răscumpărarea vieţii lui.
31 Aceeaşi lege să fie aplicată în cazul proprietarului acelui bou care va împunge un băiat sau o fată.
32 Dacă boul va împunge un sclav sau o sclavă, proprietarul să plătească stăpânului sclavilor treizeci de şecheli de argint; iar boul să fie omorât cu pietre.
33 Este posibil ca un om să facă o groapă şi să nu o acopere. Apoi un bou sau un măgar cade în ea.
34 Atunci, cel care a făcut groapa să rămână cu animalele moarte; şi va fi obligat să îl despăgubească pe proprietarul acelor animale plătindu-i argint pentru ele.
35 Dacă boul unui om va împunge boul altuia şi cel împuns moare, atunci proprietarii lor să vândă boul viu şi să împartă argintul obţinut din vânzarea lui. Apoi să împartă şi boul mort.
36 Dar, dacă se ştia că acel bou are obiceiul să împungă, iar proprietarul lui nu l-a închis, el să dea un bou viu în locul boului mort, iar cel mort să îi rămână lui.
1 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi apoi taie acel animal ori îl vinde, să dea înapoi cinci boi pentru fiecare bou (furat) şi patru oi pentru fiecare oaie (furată).
2 Dacă hoţul este surprins furând şi apoi este lovit mortal, cel care l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui.
3 Dar dacă primeşte lovitura (mortală) după răsăritul soarelui, atunci cel care l-a lovit va fi vinovat că l-a omorât. Hoţul care va fi prins (furând), trebuie să restituie datoria (stabilită pentru cazul lui). Dacă nu are ce să dea, să fie vândut ca sclav. Şi astfel, să poată plăti ce furase.
4 Dacă acel animal, indiferent că este bou, măgar sau oaie, va fi găsit viu în proprietatea hoţului, el să plătească dublu (pentru fapta lui).
5 Dacă un om îşi lasă turma să pască pe un teren agricol ori într-o vie, sau le permite vitelor să facă daune în terenul agricol al altuia, să dea ca despăgubire ce va produce mai bun terenul lui agricol sau via lui.
6 Dacă se declanşează un foc care aprinde spinii şi apoi incendiază grâul adunat în snopi, grâul aflat încă în picioare sau întreg terenul agricol al cuiva, cel care a aprins focul să plătească întreaga pagubă.
7 Este posibil ca un om să dea pentru păstrare semenului lui, argint sau alte bunuri care sunt apoi furate din casa lui. Dacă este prins, cel care le-a furat trebuie să plătească dublu.
8 Dacă hoţul nu este prins, stăpânul casei să fie anchetat de judecători, ca să se descopere dacă nu şi-a însuşit el bunurile semenului lui.
9 În orice dispută cu privire la un bou, un măgar, o îmbrăcăminte sau orice alt lucru pierdut despre care cineva spune: ‘Este al meu’, să veniţi cu cei doi în faţa judecătorilor pentru cercetări. Acela care va fi condamnat de judecători, să plătească celuilalt dublu.
10 Pentru cazul în care un om dă cuiva pentru păstrare un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal căruia i se întâmplă să moară, să se îmbolnăvească sau să fie luat de la el fără să vadă cineva,
11 să se facă un jurământ în numele lui Iahve între cele două părţi. Acela căruia i se dăduse animalul pentru păstrare, va declara că nu şi-a însuşit bunurile celuilalt. Proprietarul acelor bunuri va accepta jurământul; iar celălalt nu va fi dator să îi restituie nimic.
12 Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să îl restituie stăpânului lui.
13 Dacă a fost sfâşiat de animale sălbatice, să fie adus corpul mort al animalului, ca dovadă; iar cel care îl primise ca să îl păstreze, nu trebuie să restituie nimic.
14 Atunci când cineva ia ca împrumut un animal de la semenul lui, iar animalul se loveşte sau moare în lipsa stăpânului, cel care l-a luat astfel, va trebui să dea altul viu în locul lui (şi fără defect).
15 Dacă stăpânul a fost prezent (când s-a întâmplat acel accident), nu va putea fi obligat să i-l înlocuiască. Dacă animalul a fost închiriat, preţul chiriei va compensa pierderea lui.
16 Dacă un om înşală o fecioară care nu este logodită şi întreţine relaţii sexuale cu ea, va trebui să îi plătească zestrea şi să o ia ca soţie pentru el.
17 Dacă tatăl ei refuză să i-o dea ca soţie, el îi va plăti în argint preţul zestrei unei fecioare.
18 Pe vrăjitoare să nu o laşi să trăiască!
19 Oricine va avea relaţii sexuale cu un animal, să fie imediat pedepsit cu moartea.
20 Oricine oferă sacrificii zeilor şi nu lui Iahve, să fie distrus!
21 Să nu îl exploatezi fără milă pe cel care este străin (în poporul tău); şi să nu îi faci rău. Pentru că şi voi aţi fost străini pe teritoriul Egiptului.
22 Să nu exploatezi pe văduvă sau pe orfan.
23 Dacă îi vei exploata şi ei vor striga cerând ajutor de la Mine, Eu voi răspunde solicitării lor.
24 Atunci se va declanşa mânia Mea; şi vă voi omorî cu sabia. Soţiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voştri vor deveni orfani.
25 Dacă împrumuţi argint vreunui om din poporul Meu care este în criză de bani, să nu te comporţi cu el ca un cămătar cerându-i dobândă atunci când îţi va restitui datoria.
26 Dacă îi iei semenului tău haina ca garanţie, să i-o dai înapoi înainte să apună soarele;
27 pentru că acea manta este singura lui haină cu care îşi înveleşte corpul (atunci când doarme). Altfel, cu ce se va înveli când se va culca? Dacă semenul tău strigă cerând ajutor de la Mine, Eu îi voi asculta cererea, pentru că sunt milos.
28 Să nu Îl defăimezi pe Dumnezeu şi să nu îl blestemi pe conducătorul poporului tău.
29 Să nu întârzii să îmi oferi (pe altar) ca sacrificiu acele fructe care se coc primele atât în recoltele tale, cât şi în via ta. În acelaşi timp, pretind să Îmi dai pe primul născut dintre fiii tăi.
30 Să faci acelaşi lucru cu primul născut între boii tăi şi între oile tale: şapte zile, el să rămână cu mama lui; iar în a opta zi, să Mi-l oferi (ca sacrificiu).
31 Să fiţi nişte oameni sfinţi, dedicaţi Mie. Să nu mâncaţi niciun fel de carne sfâşiată de animalele sălbatice de pe câmp, ci să o aruncaţi câinilor.
1 Să nu propagi minciuni. Să nu fii complice cu cel rău făcând declaraţii mincinoase (care să îl favorizeze).
2 Să nu urmezi exemplul celor mulţi atunci când aceştia fac ce este rău. Prin declaraţiile tale făcute la judecată, să nu susţii (neapărat) cauza celor mulţi, afectând dreptatea;
3 şi nici să nu îl favorizezi (din milă) pe cel sărac în timpul judecării lui.
4 Dacă întâlneşti boul sau măgarul rătăcit al duşmanului tău, să i-l duci înapoi.
5 Dacă vezi măgarul celui care te urăşte căzut sub greutatea lucrurilor puse pe el, să nu îl laşi acolo; ci să îl ajuţi să le ia de pe animal.
6 Să nu iei decizii greşite, făcând nedreptate săracului atunci când este judecat.
7 Evită să pronunţi sentinţe greşite; şi să nu îl omori (prin ele) pe cel nevinovat sau pe cel corect. [Pentru că niciodată Eu nu îl voi considera corect pe cel care este vinovat.]
8 Să nu iei mită; pentru că ea orbeşte pe cei care în mod normal au abilitatea de a vedea realitatea; şi astfel, ei denaturează declaraţiile celor corecţi.
9 Să nu îl exploatezi pe străin. Voi înţelegeţi ce înseamnă să fii străin; pentru că aţi avut acest statut în Egipt.
10 Şase ani să semeni seminţe în pământ şi să aduni recoltele care vor creşte pe el;
11 dar în al şaptelea an să îl laşi să se odihnească nesemănat. Să procedezi aşa pentru ca săracul din poporul tău să poată mânca (ce va produce el fără să fie lucrat); şi ce mai rămâne, să poată fi mâncat de animalele sălbatice. Să faci la fel în cazul viei şi al măslinilor.
12 Să lucrezi şase zile, iar în a şaptea zi să te odihneşti. Astfel, se va putea odihni atât boul şi măgarul tău, cât şi sclavul născut în casa ta împreună cu străinul care există acolo.
13 Să respecţi tot ce ţi-am spus! Să nu invoci numele altor (dumne)zei. Aceste nume să nu fie pronunţate cu gura ta!
14 De trei ori pe an să ai sărbători în cinstea Mea.
15 Să faci Sărbătoarea Turtelor. Aşa cum ţi-am poruncit, şapte zile să mănânci turte, în acea perioadă de timp (când va fi sărbătoarea), adică în luna Abib; pentru că atunci ai plecat din Egipt. Nimeni să nu se prezinte înaintea Mea cu mâinile goale!
16 Să respecţi Sărbătoarea Recoltei prin care vei celebra apariţia primelor rezultate ale muncii tale din tot ce ai semănat în pământ. Să respecţi Sărbătoarea Culesului Recoltelor, la sfârşitul anului, atunci când vei strânge de pe câmp rezultatul muncii tale (agricole).
17 De trei ori pe an, bărbaţii să se prezinte înaintea Dumnezeului tău numit Iahve.
18 Să nu aduci (pe altar) sângele sacrificiului (unui animal) dedicat Mie împreună cu pâine crescută sub efectul drojdiei; nici să nu laşi ca grăsimea de la sărbătoarea Mea să rămână (acolo, pe altar) până dimineaţa.
19 Să aduci în casa lui Iahve care este Dumnezeul tău, primele fructe ale recoltelor crescute din pământ. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.
20 Eu voi trimite un înger înaintea ta, ca să te păzească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit.
21 Fii atent la el şi ascultă ce îţi va spune. Nu te revolta împotriva lui. Dar dacă vei protesta, nu îţi va ierta păcatul; pentru că numele Meu este în el.
22 Dacă îl vei asculta şi vei face tot ce îţi voi spune (prin el), Eu voi fi duşmanul duşmanilor tăi şi adversarul celor care ţi se opun.
23 Când îngerul Meu va merge înaintea ta şi te va conduce la amoriţi, la hitiţi, la periziţi, la canaaniţi, la hiviţi şi la iebusiţi, Eu îi voi distruge.
24 Dar tu să nu te apleci înaintea zeilor lor; şi să nu li te închini. Să nu faci ce fac aceste popoare (în faţa lor); ci să îi distrugi total şi să le dărâmi pietrele (considerate) sacre.
25 Tu să te închini (doar) lui Iahve care este Dumnezeul tău. Dacă acesta va fi comportamentul tău, Eu îţi voi binecuvânta atât pâinea, cât şi apa; şi voi îndepărta boala din mijlocul (poporului) tău.
26 Nicio femeie din ţară nu va pierde sarcina şi niciuna nu va fi sterilă. Voi face ca numărul zilelor tale să fie complet.
27 Voi trimite teroarea Mea înaintea ta; şi voi distruge toate popoarele la care vei ajunge. Voi face ca toţi duşmanii tăi să fugă din faţa ta.
28 Voi trimite înaintea ta nişte viespi care îi vor alunga pe hiviţi, pe canaaniţi şi pe hitiţi.
29 Totuşi nu îi voi determina să dispară într-un singur an, pentru că ţara ar rămâne fără locuitori; şi atunci s-ar înmulţi în mod nepermis de mult animalele sălbatice de pe câmp.
30 Îi voi alunga din faţa ta în mod progresiv, până vei creşte ca număr şi îţi vei putea subordona ţara.
31 Îţi voi extinde teritoriul care va fi de la Marea Roşie până la Marea Filistenilor şi de la deşert până la râu; pentru că Eu îi voi face pe locuitorii ţării să ajungă prizonierii tăi. Şi îi voi alunga din faţa ta.
32 Tu să nu ratifici niciun legământ cu ei şi nici cu zeii lor.
33 Să nu le permiţi să locuiască în ţara (care va fi a) ta, pentru ca ei să nu te determine să păcătuieşti împotriva Mea (urmându-le exemplul). Dacă te vei închina înaintea zeilor lor, aceasta va fi o capcană pentru tine!”
1 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Mergeţi spre (locul de unde vorbeşte) Iahve: tu, Aaron, Nadab, Abihu şi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii consilieri ai lui Israel. Şi să vă închinaţi (Mie) de la distanţă.
2 Apoi doar Moise să se apropie de Iahve. Ceilalţi să nu vină aproape; iar poporul să nu urce împreună cu el.”
3 Moise s-a întors şi a spus poporului toate cuvintele şi toate poruncile lui Iahve. Întregul popor a răspuns în acelaşi timp: „Vom face tot ce a zis Iahve.”
4 Moise a scris toate cuvintele lui Iahve. Apoi s-a sculat dimineaţă devreme, a construit un altar la baza muntelui şi a aşezat în poziţie verticală douăsprezece pietre – câte una pentru fiecare dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
5 A trimis nişte tineri din popor care au oferit (lui Iahve, pe acel altar,) animale arse integral. Tot acolo au înjunghiat boi pe care i-au dedicat ca sacrificii de pace în cinstea lui Iahve.
6 Moise a luat jumătate din acea cantitate de sânge şi a turnat-o într-un vas. Celălalt sânge l-a stropit pe altar.
7 Apoi el a luat „Cartea” Legământului şi a citit-o în auzul întregului popor. Israelienii au zis: „Vom face tot ce a spus Iahve şi vom asculta de El!”
8 Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Acesta este sângele care ratifică legământul făcut între Iahve şi voi pe baza tuturor acestor cuvinte.”
9 Apoi Moise a plecat împreună cu Aaron, cu Nadab, cu Abihu şi cu cei şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii consilieri ai lui Israel.
10 Ei L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva care semăna cu o lucrare făcută din piatră de safir, aşa cum este cerul senin.
11 Dumnezeu nu a omorât (atunci) pe niciunul dintre conducătorii israelienilor. Ei L-au văzut pe Dumnezeu; şi totuşi au mâncat şi au băut.
12 Iahve i-a zis lui Moise: „Urcă la Mine pe munte şi aşteaptă acolo. Îţi voi da nişte table de piatră cu legea şi poruncile pe care le-am scris pentru ei, ca să le înveţe.”
13 Moise era acolo împreună cu Iosua care îi slujea. El s-a ridicat şi a urcat pe muntele lui Dumnezeu.
14 Moise le-a zis bătrânilor consilieri ai poporului: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce. Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; iar dacă va avea cineva vreun lucru pe care nu îl înţelege, să meargă la ei.”
15 Moise a urcat pe munte; şi norul a acoperit muntele.
16 Gloria lui Iahve a venit pe muntele Sinai; şi a fost acoperit de (acel) nor şase zile. În a şaptea zi, Iahve l-a chemat pe Moise din nor.
17 Israelienii au văzut gloria lui Iahve în forma fizică a unui foc distrugător care ardea pe vârful muntelui.
18 Moise a intrat în nor şi a urcat pe munte. El a rămas acolo patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
1 Iahve i-a zis lui Moise:
2 „Spune israelienilor să participe fiecare cu o donaţie; să o primiţi pentru Mine de la fiecare om care o va face cu plăcere.
3 Donaţiile pe care le vei primi de la ei, pot fi sub formă de: aur, argint, bronz,
4 fire colorate albastru, roşu-închis şi roşiatic; fir de in subţire, păr de capră,
5 piei de berbeci vopsite în roşu, piei de viţel de mare, lemn de salcâm,
6 ulei folosit pentru iluminat, parfumuri pentru uleiul dedicării în slujbă şi pentru tămâia parfumată.
7 Mai pot fi donate pietre de onix şi pietrele care vor fi folosite pentru tunică şi pentru vestă.
8 Să-Mi facă un sanctuar; şi Eu voi locui (astfel) în mijlocul lor.
9 Să faceţi Tabernacolul şi lucrurile din el conform modelului pe care ţi-l voi arăta.
10 Să faceţi un cufăr din lemn de salcâm. Acesta să aibă lungimea de doi coţi şi jumătate, iar lăţimea şi înălţimea lui să fie de un cot şi jumătate.
11 Să îl poleieşti cu aur curat la interior şi pe exterior. Şi să îi faci un chenar de aur care să îl înconjoare.
12 Să faci prin turnare patru inele de aur pentru el, pe care să le fixezi la cele patru colţuri. Două inele să fie puse pe o parte şi două inele pe cealaltă parte.
13 Să faci nişte bare din lemn de salcâm, pe care le vei polei cu aur.
14 Să introduci acele bare prin inelele prinse de cele două părţi ale cufărului, pentru ca acesta să poată fi transportat cu ajutorul lor.
15 Barele să rămână în inelele cufărului; şi să nu fie (deloc) scoase din ele.
16 Să pui în acest cufăr Declaraţia pe care ţi-o voi da.
17 Apoi să faci un capac al achitării din aur curat. Acesta să fie lung de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate.
18 Să faci şi doi heruvimi din aur bătut. Fiecare să fie poziţionat la unul dintre cele două capete ale capacului achitării.
19 Să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt. Când îi vei face la cele două capete ale capacului achitării, să formeze o singură piesă cu el.
20 Heruvimii să fie cu aripile întinse deasupra, umbrind astfel capacul achitării cu ele. Ei să stea unul în faţa celuilalt. Feţele heruvimilor să fie întoarse înspre capacul achitării.
21 Să aşezi capacul achitării deasupra acestui cufăr; iar în el să pui Declaraţia pe care ţi-o voi da.
22 Acolo, deasupra capacului achitării, între cei doi heruvimi care sunt pe Cufărul Declaraţiei, mă voi întâlni cu tine şi îţi voi da toate poruncile pe care le vei transmite israelienilor.
23 Să faci o masă din lemn de salcâm. Ea să fie lungă de doi coţi, lată de un cot şi înaltă de un cot şi jumătate.
24 Să o poleieşti cu aur curat şi să îi faci o margine de aur în jurul ei.
25 Să îi mai faci pe toate laturile o ramă care să aibă lăţimea de o palmă şi un chenar de aur care să o înconjoare.
26 Să faci mesei patru inele de aur, pe care le vei fixa în cele patru colţuri: câte unul în dreptul fiecăruia dintre cele patru picioare ale ei.
27 Inelele care ţin barele folosite la transportul mesei, să fie poziţionate în apropierea cadrului.
28 Să faci barele pentru transportul mesei din lemn de salcâm; şi să le poleieşti cu aur.
29 Să faci farfurii şi recipiente pentru tămâie, vase pentru păstrat lichide şi ceşti cu care să torni lichidele dedicate ca sacrificii de băutură. Pe toate să le faci din aur curat.
30 Să pui pe masă pâinea reprezentativă (pentru triburile lui Israel), ca să fie permanent înaintea Mea.
31 Apoi să faci din aur curat un suport pentru sursele de lumină. Piciorul şi «arborele» lui să fie din aur bătut. Cupele, bobocii şi petalele să formeze o singură piesă cu el.
32 Din părţile lui laterale să iasă şase ramuri: trei ramuri ale suportului să fie într-o parte şi trei ramuri în cealaltă parte.
33 Să se facă trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare având boboc şi petale pe o ramură (a suportului). Acest model de trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc şi petale pe o ramură, vor fi făcute pe fiecare dintre cele şase ramuri care ies din suport.
34 Pe acest suport să fie făcute patru cupe executate în formă de floare de migdal cu boboci şi cu petale.
35 Sub fiecare pereche de ramuri dintre cele şase care ies din suport, să fie câte un asemenea boboc.
36 Bobocii şi ramurile să fie dintr-o singură bucată cu suportul pentru sursele de lumină. Totul să fie făcut din aur curat bătut.
37 Să faci şapte candele pentru suport(ul de lumină). Ele să fie fixate deasupra, astfel încât să lumineze în faţă.
38 Uneltele folosite pentru sursele de lumină şi tăviţele acestora să fie din aur curat.
39 Suportul pentru surse de lumină cu toate uneltele lui să fie făcute dintr-o cantitate de un talant de aur curat.
40 Reţine că trebuie să faci totul conform modelului care ţi-a fost arătat pe munte.
1 Să construieşti Tabernacolul din zece draperii făcute din fir de in subţire răsucit, împletit cu fire care să aibă următoarele culori: albastru, roşu-închis şi roşiatic. Să faci pe ele heruvimi, lucraţi în mod artistic.
2 Fiecare draperie să fie lungă de douăzeci şi opt de coţi şi lată de patru coţi. Toate draperiile să aibă aceleaşi dimensiuni.
3 Cinci dintre ele să fie prinse împreună; iar celelalte cinci să fie prinse şi ele împreună.
4 La marginea draperiei exterioare din prima unire a lor, să faci nişte butoniere din fir de culoare albastră. La fel să procedezi şi pentru marginea draperiei exterioare de la a doua unire.
5 Să faci cincizeci de butoniere pe marginea draperiei din prima unire şi cincizeci de butoniere pe marginea draperiei din a doua unire a lor. Să procedezi astfel încât butonierele să se potrivească unele cu celelalte.
6 Să faci cincizeci de cârlige de aur; şi cu acestea să prinzi draperiile unele de altele, astfel încât Tabernacolul să formeze un întreg.
7 Să faci şi unsprezece draperii din păr de capră pentru acoperişul Tabernacolului.
8 Fiecare draperie să fie lungă de treizeci de coţi şi lată de patru coţi; toate cele unsprezece draperii să aibă aceleaşi dimensiuni.
9 Să prinzi împreună cinci draperii, ca să formeze astfel o singură piesă; iar cu celelalte şase să faci altă unitate. Să îndoi a şasea draperie în faţa cortului.
10 Să faci cincizeci de butoniere pe marginea draperiei exterioare din prima unire a lor şi cincizeci de butoniere pe marginea draperiei exterioare de la doua unire.
11 Să faci cincizeci de cârlige de bronz pe care să le introduci prin butoniere; şi să asamblezi părţile cortului, astfel încât acesta să formeze un întreg.
12 Partea care rămâne din draperiile cortului, adică jumătatea (de draperie) care va fi în plus, să atârne în zona din spatele Tabernacolului.
13 Să fie un cot într-o parte şi un cot în cealaltă parte. Ce mai rămâne din lungimea draperiilor cortului, să atârne peste marginile lui, într-o parte şi în cealaltă; şi să fie astfel (total) acoperit.
14 Să mai faci pentru cort un acoperiş din piei de berbeci vopsite în roşu şi un alt acoperiş exterior din piele de viţel de mare.
15 Să faci pentru Tabernacol nişte scânduri drepte din lemn de salcâm.
16 Fiecare scândură să fie lungă de zece coţi şi lată de un cot şi jumătate.
17 Fiecare să aibă câte două găuri pentru îmbinarea lor. Să faci toate aceste scânduri ale Tabernacolului identice.
18 Să tai douăzeci de scânduri pentru partea de sud a Tabernacolului.
19 Sub cele douăzeci de scânduri să faci patruzeci de postamente de argint, dintre care două să fie sub prima scândură cu cele două găuri ale ei pentru îmbinare; şi două sub următoarea scândură cu cele două găuri pentru îmbinare.
20 Pentru partea de nord a Tabernacolului, să faci douăzeci de scânduri;
21 şi patruzeci de postamente de argint: câte două sub fiecare scândură.
22 Pentru partea din spate a Tabernacolului, orientată spre Est, să faci şase scânduri.
23 Apoi să faci încă două scânduri pentru colţurile din spate ale Tabernacolului.
24 Acestea trebuie realizate din câte două bucăţi, unite între ele de sus până jos. În partea de sus trebuie prinse cu un inel de metal. Să procedezi la fel pentru scândurile din ambele colţuri.
25 Vor fi astfel opt scânduri cu postamentele lor de argint. În total, vor fi şaisprezece postamente: câte două sub fiecare scândură.
26 Să faci apoi bare din lemn de salcâm; cinci dintre ele pentru cadrul primei părţi a Tabernacolului,
27 cinci pentru cadrul celei de-a doua părţi a Tabernacolului şi cinci pentru cadrul din spate al acestuia care este orientat spre Est.
28 Bara din mijloc să treacă prin centrul cadrului, de la un capăt la celălalt.
29 Să poleieşti cadrul cu aur; şi să faci din aur inelele care ţin barele poleite cu aur.
30 Să realizezi Tabernacolul conform modelului care ţi-a fost arătat pe munte!
31 Să faci o draperie din fire având următoarele culori: albastru, roşu-închis şi roşiatic, executată din fir de in subţire răsucit, cu heruvimi lucraţi pe ea în mod artistic.
32 Să o prinzi pe patru stâlpi din lemn de salcâm poleiţi cu aur care să aibă cârlige de aur. Ei vor fi fixaţi pe patru postamente de argint.
33 Să suspenzi draperia de cârlige; şi să pui Cufărul Declaraţiei în spatele draperiei. Draperia va despărţi Locul Sfânt de Locul Foarte Sfânt.
34 Să pui capacul achitării peste Cufărul Declaraţiei în Locul Foarte Sfânt.
35 Să pui masa înainte de draperie, în partea de nord a Tabernacolului; iar suportul pentru sursele de lumină va fi pus în partea de sud, chiar în dreptul mesei.
36 Pentru intrarea în cort să faci o draperie având următoarele culori: albastru, roşu-închis şi roşiatic. Ea va fi lucrată la gherghef din fir de in subţire răsucit.
37 Pentru această draperie să faci cinci stâlpi din lemn de salcâm, pe care să îi poleieşti cu aur. Cârligele lor să fie tot de aur; şi să torni pentru ei cinci postamente de bronz.
1 Să faci un altar din lemn de salcâm. El să fie lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi. Suprafaţa altarului să fie pătrată, iar înălţimea lui să fie de trei coţi.
2 La cele patru colţuri ale altarului să faci nişte coarne care să fie din aceeaşi bucată cu el. Apoi să îl poleieşti cu bronz.
3 Să îi faci atât recipiente pentru adunat cenuşă, cât şi lopeţi, vase, furci şi făraşe pentru cărbuni. Să faci din bronz toate aceste unelte ale altarului.
4 Să îi faci şi un grătar – tot din bronz. El să fie ca o reţea. Să torni patru inele de bronz. Fiecare dintre ele va fi pus la unul dintre cele patru colţuri ale grătarului.
5 Să îl pui sub cadrul altarului, poziţionat la jumătatea înălţimii acestuia.
6 Apoi să faci bare pentru altar. Ele să fie din lemn de salcâm; şi să le poleieşti cu bronz.
7 Barele să fie introduse prin inelele de pe laturile altarului, pentru ca să poată fi transportat.
8 Altarul să fie făcut din scânduri, gol la interior: exact cum ţi s-a arătat pe munte.
9 Să faci curtea Tabernacolului astfel: în partea de sud, pe o distanţă de o sută de coţi, să pui draperii făcute din fir de in subţire răsucit.
10 Cei douăzeci de stâlpi cu cele douăzeci de postamente ale lor să fie din bronz; iar cârligele stâlpilor şi legăturile lor să fie din argint.
11 În partea de nord, pe o distanţă de o sută de coţi, să pui draperiile cu cei douăzeci de stâlpi ai lor şi cele douăzeci de postamente din bronz ale acestora. Cârligele stâlpilor şi legăturile lor să fie făcute din argint.
12 Pe lăţimea curţii, în partea de vest, să pui draperii pe o distanţă de cincizeci de coţi, susţinute de cei zece stâlpi ai lor şi cele zece postamente ale acestora.
13 În partea de est, lăţimea curţii să fie de cincizeci de coţi.
14 Draperiile pentru una dintre părţile intrării să fie pe o distanţă de cincisprezece coţi, susţinute de cei trei stâlpi ai lor împreună cu cele trei postamente ale acestora.
15 În cealaltă parte să fie puse draperii pe o distanţă de cincisprezece coţi, susţinute de cei trei stâlpi ai lor împreună cu cele trei postamente ale acestora.
16 Pentru intrarea curţii să fie o draperie lungă de douăzeci de coţi, făcută din fire care să aibă următoarele culori: albastru, roşu-închis şi roşiatic. Se va folosi fir de in subţire răsucit, lucrat la gherghef. Această draperie va fi susţinută de cei patru stâlpi ai ei care vor avea la bază cele patru postamente ale acestora.
17 Toţi stâlpii curţii să aibă legăturile şi cârligele din argint; iar postamentele lor să fie făcute din bronz.
18 Curtea să fie lungă de o sută de coţi, lată de cincizeci de coţi şi înaltă de cinci coţi. Să fie înconjurată de draperii făcute din fir de in subţire răsucit şi de postamente din bronz.
19 Toate uneltele făcute pentru slujba din Tabernacol, toţi stâlpii lui şi toţi stâlpii curţii acestuia, să fie (făcuţi) din bronz.
20 Să porunceşti israelienilor să îţi aducă pentru iluminat un ulei pur, făcut din măsline presate. Acesta trebuie să ardă în candele; şi astfel, sursele de lumină ale suportului, să lumineze permanent.
21 Aaron şi fiii lui să pregătească acest ulei în Cortul Întâlnirii, în prima parte a acestuia care înseamnă spaţiul de până la draperia din faţa Declaraţiei. Uleiul să alimenteze sursele de lumină care trebuie să stea aprinse de seara până dimineaţa înaintea lui Iahve. Această poruncă trebuie respectată permanent; şi este valabilă pentru toate generaţiile israelienilor.
1 Dintre urmaşii lui Israel, să aduci lângă tine pe fratele tău numit Aaron şi pe fiii lui: Nadab şi Abihu, Elazar şi Itamar. Toţi aceştia să fie preoţi ai Mei.
2 Fratelui tău, numit Aaron, să îi faci îmbrăcăminte sfântă, care să îi confere demnitate şi să fie îi ca podoabă.
3 Să vorbeşti cu toţi acei oameni capabili, pe care i-am umplut cu un spirit de înţelepciune; şi ei să facă îmbrăcămintea lui Aaron, ca să fie sfinţit şi să îndeplinească slujba de preot pentru Mine.
4 Acestea sunt hainele pe care trebuie să le facă: o vestă, o tunică, o pelerină, o robă ţesută (cu ciucuri), o tocă şi o centură. Atunci când vor face această îmbrăcăminte sfântă pentru fratele tău numit Aaron şi pentru fiii lui – pentru ca ei să îndeplinească slujba de preoţi pentru Mine –
5 să folosească aur şi fire care să aibă următoarele culori: albastru, roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fir de in subţire.
6 Să facă o tunică ţesută cu aur, realizată din fire care să aibă următoarele culori: albastru, roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fir de in subţire răsucit. Să fie lucrată în mod artistic.
7 Ea să aibă cele două părţi care acoperă umerii prinse la cele două margini ale acestora, astfel încât să fie unită cu ei.
8 Partea de la mijloc a tunicii care este prinsă de acestea, să fie făcută la fel, folosind aceleaşi materiale: aur şi fire care să aibă culorile albastru, roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fir de in subţire răsucit.
9 Să iei două pietre de onix şi să gravezi pe ele numele triburilor israelienilor:
10 şase dintre numele lor să fie scrise pe o piatră, iar celelalte şase pe cealaltă piatră, în ordinea în care s-au născut (urmaşii lui Iacov).
11 Să scrii pe cele două pietre numele (triburilor) israelienilor conform metodei gravorului de a scrie pe o piatră sau aşa cum se procedează în cazul realizării (matriţei) unui sigiliu. Apoi să fixezi aceste pietre în garnituri de aur.
12 Să prinzi cele două pietre pe tunică, în zona din dreptul umerilor. Aceste pietre să existe acolo ca să amintească (lui Iahve) despre israelieni. Aaron să poarte numele lor înaintea lui Iahve, pe umerii lui, ca amintire despre ei.
13 Să faci garniturile acestor pietre din aur.
14 Să faci şi două lănţişoare din aur curat. Ele să fie împletite ca nişte funii; şi să le prinzi de garnituri.
15 Să faci vesta judecăţii, lucrând-o în mod artistic. Să fie lucrată la fel ca tunica: din aur, din fire având culorile albastru, roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fir de in subţire răsucit.
16 Să aibă suprafaţa pătrată şi să fie făcută din material dublu. Atât lungimea cât şi lăţimea acesteia să fie de o palmă.
17 Să fixezi pe ea patru rânduri de pietre: pe primul rând: un sardiu, un topaz şi un smarald,
18 pe al doilea rând: un turcoaz, un safir şi un diamant,
19 pe al treilea rând: un iacint, un agat şi un ametist;
20 iar pe al patrulea rând: un crisolit, un onix şi un jasp. Acestea să fie fixate în garnituri de aur.
21 Să fie astfel douăsprezece pietre gravate cu numele (triburilor) israelienilor. Pe fiecare dintre acestea să fie scris, asemănător sigiliilor, numele unuia din cele douăsprezece triburi (ale poporului Israel).
22 Pentru vestă să faci lănţişoare din aur curat. Ele să aibă aspect de funii răsucite.
23 Tot pentru vestă să mai faci două inele din aur. Să fixezi câte unul la una dintre cele două margini ale ei.
24 Să introduci cele două lănţişoare de aur prin cele două inele prinse la marginea vestei.
25 Să prinzi celelalte două capete ale lănţişoarelor în cele două garnituri; şi să le pui peste zona de la umeri a tunicii, în partea din faţă.
26 Să mai faci două inele de aur. Pe fiecare dintre ele îl vei prinde la una dintre celelalte două margini ale vestei, pe partea interioară, în apropierea tunicii.
27 Apoi să mai faci două inele de aur; şi să le prinzi în partea de jos a zonei umerilor tunicii, la nivelul îmbinărilor, deasupra mijlocului acesteia.
28 Vesta cu inelele ei să fie legată de inelele tunicii cu o sfoară albastră; şi să fie fixat peste mijlocul tunicii, ca să nu se poată mişca de pe aceasta.
29 Astfel, atunci când va intra în Locul Sfânt, Aaron va purta numele (triburilor) israelienilor pe inima lui, fixate pe vesta judecăţii, pentru o continuă amintire (a lor) înaintea lui Iahve.
30 Pe vesta judecăţii să fixezi Urimul şi Tumimul. Ele vor fi poziţionate în dreptul inimii lui Aaron atunci când va merge înaintea lui Iahve. Astfel, Aaron va purta mereu pe inima lui judecata israelienilor când va fi înaintea lui Iahve.
31 Să faci pelerina – care va fi pusă peste tunică – din fir de culoare albastră.
32 Să aibă un loc liber pentru cap la fel ca o cămaşă cu zale. Marginea lui să aibă un tiv ţesut în jurul ei, ca să nu se rupă.
33 În jurul marginii de jos a pelerinei să (îi) faci rodii din fire care să aibă următoarele culori: albastru, roşu-închis şi roşiatic. Să aibă (şi nişte) clopoţei de aur între ele.
34 Pe marginea de jos a pelerinei să fie câte un clopoţel de aur şi o rodie, apoi iar un clopoţel de aur şi o rodie – pe toată lungimea ei.
35 Aaron să poarte pelerina atunci când va face slujba. Iar când va intra în Locul Sfânt – înaintea lui Iahve – şi când va ieşi de acolo, se va auzi sunetul clopoţeilor; şi astfel, el nu va muri.
36 Să faci apoi o plăcuţă din aur curat; şi să scrii pe ea exact cum se gravează un sigiliu: «Sfânt pentru Iahve.»
37 Să o prinzi pe tocă folosind o sfoară albastră. Această plăcuţă să fie poziţionată în partea din faţă a tocii.
38 Ea va fi pe fruntea lui Aaron; şi astfel, el îşi va însuşi nedreptăţile israelienilor atunci când ei îşi vor aduce darurile sfinte. Această plăcuţă să fie mereu pe fruntea lui Aaron; pentru ca ei să fie acceptaţi înaintea lui Iahve.
39 Să ţeşi apoi o tunică din fir de in subţire şi o bonetă(-model) tot din fir de in subţire. Centura să fie lucrată la gherghef.
40 Pentru fiii lui Aaron să faci haine lungi şi largi, centuri şi bonete. Acestea să le confere demnitate şi să fie pentru ei ca podoabe.
41 Să îi îmbraci cu aceste haine (despre care ţi-am vorbit) pe Aaron şi pe fiii lui. Apoi să îi ungi (cu ulei), învestindu-i în slujire; şi astfel să îi sfinţeşti. Ei Îmi vor sluji ca preoţi.
42 Să le faci indispensabili de in, ca să le acopere partea intimă a corpului – de la şold până la genunchi.
43 Aaron şi fiii lui să le poarte când intră în Cortul Întâlnirii sau atunci când se apropie de altar ca să slujească în Locul Sfânt. Dacă nu vor proceda aşa, vor fi vinovaţi; şi vor muri. Aceasta este o poruncă valabilă permanent pentru el şi pentru urmaşii lui.
1 Îţi spun acum ce trebuie făcut pentru sfinţirea lor ca să fie puşi în slujba de preoţi pentru Mine. Să iei un viţel şi doi berbeci fără vreun defect (fizic),
2 turte în a căror compoziţie s-a pus ulei şi turte subţiri stropite cu ulei, făcute din făină de grâu de cea mai bună calitate.
3 Să le pui într-un coş şi să le aduci împreună cu viţelul şi cu cei doi berbeci.
4 Să îl aduci apoi şi pe Aaron împreună cu fiii lui la intrarea în Cortul Întâlnirii; şi să îi speli cu apă.
5 Apoi să iei hainele (speciale pentru preot) şi să îl îmbraci pe Aaron cu pelerina, cu tunica şi cu vesta. Să îi pui şi centura peste haina lungă.
6 Să îi pui toca pe cap şi să îi fixezi coroana sfântă pe tocă.
7 Să iei apoi uleiul pentru investire (în funcţia de preot) şi să i-l torni pe cap. Astfel să îl investeşti (în slujba de preot).
8 Apoi să îi aduci şi pe fiii lui; şi să îi îmbraci cu hainele lor speciale.
9 Să echipezi cu centurile pe Aaron şi pe fiii lui; şi să le pui bonetele. Lor le va aparţine preoţia printr-o poruncă valabilă pentru totdeauna. Aşa să îi investeşti (în funcţia de preoţi) pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujbă pentru Mine.
10 Să aduci viţelul înaintea Cortului Întâlnirii. Aaron şi fiii lui să îşi pună mâinile pe capul viţelului.
11 Apoi, viţelul să fie înjunghiat înaintea lui Iahve, la intrarea în Cortul Întâlnirii.
12 Să iei cu degetul din sângele viţelului şi să ungi cu el colţurile de sus ale altarului. Apoi să verşi restul sângelui la baza lui.
13 Să iei toată grăsimea din jurul organelor interne, membrana (din jurul) ficatului şi cei doi rinichi împreună cu grăsimea de pe ei; şi să le arzi pe altar.
14 Carnea viţelului, pielea şi intestinul care conţine excrementele lui, să le arzi în foc, în exteriorul taberei. Acesta este un sacrificiu pentru păcat.
15 Apoi să iei unul dintre berbeci; şi Aaron împreună cu fiii lui să îşi pună mâinile pe capul lui.
16 Să înjunghii berbecul. Apoi să îi iei sângele şi să înconjori altarul stropindu-l cu el pe toate părţile lui laterale.
17 Să tai berbecul în bucăţi şi să îi speli atât organele interne, cât şi picioarele; apoi să le pui lângă celelalte bucăţi şi lângă cap.
18 Să arzi tot berbecul pe altar. Aceasta este o ardere integrală pentru Iahve; şi (Îi) va produce o aromă plăcută, fiind un animal consumat de foc, ca sacrificiu oferit Lui.
19 Apoi să iei celălalt berbec; iar Aaron şi fiii lui să îşi pună mâinile pe capul acestuia.
20 Să înjunghii berbecul şi să îi iei sângele. Apoi să ungi cu el lobul urechii drepte a lui Aaron şi lobul urechii drepte a fiilor lui, degetul mare al mâinii lor drepte şi degetul mare al piciorului lor drept. Să înconjori altarul stropind restul sângelui pe toate părţile lui laterale (exterioare).
21 Apoi să iei din sângele de pe altar şi din uleiul pentru dedicarea în slujba de preot. Cu acesta să stropeşti pe Aaron şi hainele lui. Să stropeşti la fel pe fiii lui şi hainele acestora.
22 Să iei grăsimea berbecului, pe care acesta o are spre coadă şi în jurul organelor interne, membrana (din apropierea) ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi spata dreaptă – având în vedere faptul că acesta este un berbec pentru investirea în slujire (ca preot).
23 Apoi să iei o pâine făcută cu ulei şi o turtă subţire din coşul cu turte care va fi pus înaintea lui Iahve.
24 Să le pui pe toate în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui. Ei să le prezinte ca un sacrificiu (pentru ritualul dedicării în slujba de preot) pe care îl vor legăna înaintea lui Iahve.
25 Apoi să le iei din mâinile lor şi să le arzi pe altar, deasupra animalului ars integral. Ele să fie ca o aromă plăcută înaintea lui Iahve. Acesta este un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.
26 Să iei şi pieptul berbecului care va fi folosit pentru investirea în slujire a lui Aaron; şi să îl legeni ca sacrificiu dedicat lui Iahve. Aceasta va fi partea ta.
27 Apoi, din berbecul care va fi folosit pentru investirea în slujire a lui Aaron şi a fiilor lui, să separi pieptul oferit ca sacrificiu legănat şi spata adusă ca sacrificiu prin ridicare.
28 Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui ca o participare din partea israelienilor. Aceasta este o poruncă ce trebuie respectată permanent. Ea se referă la partea pe care o oferă (preoţilor) israelienii din sacrificiile lor de pace; şi va fi (considerată ca) o donaţie pentru Iahve.
29 Hainele sfinte ale lui Aaron să fie date fiilor lui după ce el nu va mai trăi. Ei le vor purta atunci când vor fi dedicaţi prin ungere cu ulei şi sfinţiţi pentru slujbă.
30 Vor fi purtate de acela care îi va lua locul în slujba preoţiei. El le va purta şapte zile atunci când va intra în Cortul Întâlnirii ca să facă slujba în Locul Sfânt.
31 Să iei berbecul folosit la investirea în slujire; şi să îi fierbi carnea într-un loc sfânt.
32 Aaron şi fiii lui să mănânce carnea berbecului şi pâinea din coş la intrarea în Cortul Întâlnirii.
33 Doar ei să mănânce din hrana prin care s-a făcut plata pentru vină în vederea investirii în slujire (ca preoţi) şi pentru sfinţirea lor. Nimeni altcineva să nu mănânce din ea; pentru că această hrană este sfântă!
34 Dacă, va rămâne până dimineaţa ceva din carnea pentru investirea în slujire sau din acea pâine, să arzi totul în foc. Această carne să nu fie mâncată de altcineva; pentru că ea este sfântă.
35 Acestea sunt poruncile pe care trebuie să le respecţi cu privire la Aaron şi referitor la fiii lui. Investirea în slujire să dureze şapte zile.
36 În fiecare zi să sacrifici un viţel pentru păcat în vederea achitării (acestuia). Tot în fiecare zi (dintre cele şapte) să oferi un sacrificiu pentru păcat pe altar, atunci când vei face achitarea pentru el; şi să îl ungi astfel pentru ca să îl sfinţeşti.
37 Şapte zile să faci (prin sacrificii) achitarea pentru altar şi să îl sfinţeşti. Astfel, altarul va deveni foarte sfânt. Oricine se va atinge de altar, va fi sfinţit.
38 Reţine acum ce va trebui să sacrifici pe altar. În fiecare zi vei sacrifica doi miei de un an.
39 Să oferi ca sacrificiu un miel dimineaţa; iar pe celălalt îl vei sacrifica între cele două seri.
40 Împreună cu primul miel să aduci: a zecea parte dintr-o efă de făină de cea mai bună calitate, amestecată cu un sfert de hin de ulei făcut din măsline presate şi un sacrificiu de băutură care să fie un sfert de hin de vin.
41 Să sacrifici al doilea miel între cele două seri; şi să aduci împreună cu el un dar de mâncare şi un sacrificiu de băutură, la fel ca dimineaţa. Acesta este un sacrificiu consumat de foc, producând o aromă plăcută, pentru Iahve.
42 Trebuie să oferiţi acest sacrificiu fără întrerupere. Şi va fi făcut de toţi urmaşii voştri la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea lui Iahve. Acolo Mă voi întâlni cu tine şi îţi voi vorbi.
43 Tot acolo Mă voi întâlni şi cu israelienii. Acel loc va fi sfinţit de gloria Mea.
44 Voi sfinţi Cortul Întâlnirii şi altarul. Îi voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
45 Voi locui în mijlocul israelienilor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor!
46 Ei vor şti că Eu sunt Iahve – Dumnezeul lor – Cel care i-am scos din ţara Egiptului ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Iahve – Dumnezeul lor.
1 Să faci apoi un altar din lemn de salcâm. Pe el se va arde tămâie.
2 Atât lungimea, cât şi lăţimea lui să fie de un cot – deci va avea suprafaţa pătrată. Înălţimea acestuia să fie de doi coţi, iar «coarnele» lui să fie din aceeaşi bucată cu el.
3 Să poleieşti cu aur curat atât partea de sus şi părţile laterale ale altarului, cât şi «coarnele» acestuia. Să îi faci un cadru de aur care să îl înconjoare.
4 Atât pe o parte laterală cât şi pe cealaltă parte opusă ei, să faci câte două inele de aur pe care să le fixezi sub cadru. Ele vor ţine barele pe care le vei folosi pentru transportul altarului.
5 Să faci barele din lemn de salcâm; şi să le poleieşti cu aur.
6 Să pui altarul în faţa draperiei care este înaintea Cufărului Declaraţiei – poziţionat în dreptul capacului achitării care este deasupra (Cufărului) Declaraţiei. Acolo este locul unde Mă voi întâlni cu tine.
7 Aaron să ardă tămâie pe el în fiecare dimineaţă când pregăteşte candelele.
8 El să ardă tămâie pe acest altar şi între cele două seri, când va aprinde candelele. Astfel, va fi permanent tămâie, din partea voastră, înaintea lui Iahve. Acest lucru trebuie să se întâmple din generaţie în generaţie.
9 Să nu arzi o altfel de tămâie pe el. Să nu îl foloseşti nici pentru sacrificii arse integral, nici pentru cele aduse ca dar de mâncare; şi să nu torni pe el niciun fel de băutură ca sacrificiu (oferit lui Iahve).
10 Aaron va face achitarea (pentru păcate) pe «coarnele» acestui altar doar o dată pe an. Această achitare se va face cu sângele animalului sacrificat pentru iertarea păcatului. Aşa să procedaţi din generaţie în generaţie. Acesta este un lucru foarte sfânt înaintea lui Iahve!”
11 Iahve i-a mai zis lui Moise:
12 „Vei face numărarea israelienilor. Atunci, fiecare va plăti lui Iahve un preţ de răscumpărare pentru viaţa lui, ca să împiedici venirea vreunui dezastru împotriva lor când îi vei număra.
13 Fiecare dintre cei care sunt număraţi, să plătească (pentru răscumpărarea lui) o jumătate de şechel, conform şechelului-model din Sanctuar. Un şechel este egal cu douăzeci de ghere. Această jumătate de şechel va fi un sacrificiu oferit lui Iahve.
14 Fiecare dintre cei care vor avea vârsta de cel puţin douăzeci de ani când vor fi număraţi, să ofere lui Iahve această sumă ca sacrificiu dedicat Lui.
15 Când veţi aduce ca sacrificiu lui Iahve aceşti bani ca să faceţi achitare pentru sufletele voastre, cel bogat să nu dea mai mult de o jumătate de şechel, iar cel sărac să nu dea mai puţin de atât.
16 Să iei argintul pe care îl vei primi de la israelieni în vederea achitării; şi să îl foloseşti pentru slujirea din Cortul Întâlnirii. Acest lucru va fi pentru israelieni o amintire înaintea lui Iahve despre preţul de răscumpărare pentru sufletele lor.”
17 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:
18 „Să faci un lighean din bronz. El va fi folosit pentru spălat. Postamentul lui să fie făcut tot din bronz. Să îl pui între Cortul Întâlnirii şi (primul) altar; şi să pui apă în el.
19 Aaron şi fiii lui să îşi spele mâinile şi picioarele cu apa din el.
20 Atunci când vor intra în Cortul Întâlnirii, să se spele cu această apă, ca să nu moară. Va fi obligatoriu să procedeze aşa atunci când se vor apropia de altar ca să slujească sau când vor oferi lui Iahve animale sacrificate pe care focul le va arde total.
21 Să îşi spele mâinile şi picioarele, ca să nu moară. Această poruncă trebuie să fie permanent respectată de Aaron, de fiii lui şi de urmaşii lor.”
22 Iahve i-a mai zis lui Moise:
23 „Să iei cele mai rafinate arome: întâi cinci sute de şecheli de răşină lichidă. Apoi să adaugi scorţişoară care să fie jumătate din această cantitate, adică două sute cincizeci de şecheli. Să mai pui încă două sute cincizeci de şecheli de trestie parfumată,
24 cinci sute de şecheli de casia conform şechelului Sanctuarului şi un hin de ulei de măsline.
25 Să faci din acestea un lichid sfânt pentru ungere. El să fie amestecat la fel cum se procedează când se face uleiul parfumat. Să fie astfel făcut un ulei sfânt care va fi folosit pentru (acea) ungere (specială).
26 Cu el să ungi Cortul Întâlnirii, Cufărul Declaraţiei,
27 masa şi uneltele ei, suportul pentru sursele de lumină şi uneltele lui, altarul tămâierii,
28 altarul arderilor integrale cu toate uneltele lui şi ligheanul cu postamentul lui.
29 Să sfinţeşti aceste lucruri, pentru ca ele să fie astfel foarte sfinte. Oricine se va atinge de ele, va fi sfinţit.
30 Să îi ungi pe Aaron şi pe fiii lui; şi astfel să îi sfinţeşti, pentru ca ei să fie (dedicaţi) în slujba Mea ca preoţi.
31 Să spui israelienilor: «Acesta va fi uleiul Meu sfânt pentru ungere. Ce am stabilit cu privire la el, este valabil pentru toate generaţiile (voastre) de acum încolo.
32 Să nu fie turnat pe corpul vreunui om; şi să nu faceţi altul ca el sau ceva asemănător. El este sfânt; şi să rămână permanent sfânt pentru voi.
33 Oricine va face un ulei (parfumat) ca acesta şi oricine va unge cu el pe cineva care nu este preot, să fie eliminat din poporul lui.»”
34 Iahve i-a zis lui Moise: „Ia nişte arome care să miroase frumos: stactele, onicele şi galbanul. Să amesteci câte o parte din fiecare cu răşină curată.
35 Astfel va rezulta un amestec de «tămâie» asemănător cu cel din care se face uleiul parfumat. Să fie sărată, curată şi sfântă.
36 O parte din ea să o pisezi mărunt şi să o pui înaintea Declaraţiei, în Cortul Întâlnirii. Acolo este locul unde mă voi întâlni cu tine. Acea «tămâie» să fie foarte sfântă pentru voi.
37 Când vei face acest fel de tămâie, să nu fie folosită pentru voi înşivă, ci să o consideri sfântă, dedicată lui Iahve.
38 Oricine va face tămâie ca aceasta ca să o folosească (pentru el) în loc de parfum, să fie eliminat din poporul lui!”
1 Iahve i-a zis lui Moise:
2 „Să ştii că l-am nominalizat pe Beţaleel care este fiul lui Uri – fiul lui Hur, din tribul lui Iuda.
3 L-am umplut cu Spiritul lui Dumnezeu, cu înţelepciune, cu abilitate şi competenţă pentru tot felul de lucrări.
4 El este capabil să conceapă proiecte de artă, să prelucreze aurul, argintul şi bronzul,
5 să taie şi să fixeze pietre preţioase, să prelucreze lemnul şi să facă tot felul de lucrări artizanale.
6 I l-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamah care aparţine tribului lui Dan. Şi tuturor oamenilor inteligenţi (din popor) le-am dat înţelepciune, ca să facă (împreună cu ei) tot ce ţi-am poruncit.
7 Ei vor executa lucrările pentru: Cortul Întâlnirii, Cufărul Declaraţiei şi Capacul achitării care este peste el, împreună cu toate lucrurile din cort –
8 masa şi uneltele necesare acesteia, suportul surselor de lumină care va fi făcut din aur curat cu toate uneltele necesare lui, altarul pe care se (va) arde tămâie,
9 altarul pe care se (vor) arde integral animalele cu toate uneltele necesare lui, ligheanul cu postamentul lui,
10 hainele sfinte ţesute (care vor fi) ale preotului Aaron, hainele fiilor lui pentru slujirea lor ca preoţi,
11 uleiul pentru ungere (în vederea instalării în slujbă) şi tămâia parfumată pentru Locul Sfânt. Ei să le facă pe toate exact cum ţi-am poruncit!”
12 Iahve i-a mai zis lui Moise:
13 „Vorbeşte-le israelienilor şi spune-le: «Să respectaţi Sabatele Mele; pentru că acest lucru este un semn între Mine şi voi, valabil pentru toate generaţiile care vor veni; şi astfel, voi să ştiţi că Eu – Iahve – vă sfinţesc.
14 Să respectaţi Sabatul; pentru că el este pentru voi ceva sfânt. Oricine îl va profana (prin nerespectarea lui), să fie pedepsit cu moartea. Orice om care va lucra în acea zi, să fie astfel eliminat din poporul lui.
15 Să se lucreze şase zile; dar a şaptea zi să fie una de odihnă, dedicată special lui Iahve. Oricine lucrează în ziua de Sabat, să fie pedepsit cu moartea.
16 Israelienii trebuie să respecte Sabatul ca pe un legământ permanent valabil pentru toate generaţiile acestui popor care vor urma.
17 Acesta va fi un semn etern între Mine şi israelieni; pentru că Iahve a făcut cerul şi (în cadrul lui) pământul în şase zile, iar în a şaptea zi Şi-a terminat activitatea creaţiei Sale şi S-a odihnit.»”
18 Când a terminat Dumnezeu tot ce a vrut să îi spună lui Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două „table” ale Declaraţiei. Ele erau „table” făcute din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
1 Când poporul a constatat că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron; şi i-a zis: „Vino şi fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră; pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acel Moise care ne-a scos din Egipt!”
2 Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor voastre, din ale fiilor voştri şi din ale fiicelor voastre. Apoi aduceţi-i la mine!”
3 Atunci toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron.
4 El a luat aurul de la ei, a turnat un viţel şi apoi l-a prelucrat bătându-l cu o unealtă pentru a-l finisa. Când l-a terminat, ei au zis: „Israel, aceştia sunt zeii tăi, care te-au scos din Egipt!”
5 Când a văzut Aaron acest lucru, a construit un altar; apoi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea lui Iahve!”
6 A doua zi s-au sculat dimineaţa devreme şi au oferit (pe altar) sacrificii din animale pe care le-au ars integral împreună cu cele pentru pace. Poporul a mâncat şi a băut; apoi a început să celebreze prin dansuri (rituale).
7 Iahve i-a zis lui Moise: „Coboară de pe munte; pentru că poporul tău pe care l-ai scos din Egipt, şi-a stricat comportamentul.
8 Destul de repede au deviat de la modul în care le-am poruncit să trăiască. Au turnat un viţel căruia i s-au închinat; şi i-au sacrificat animale, zicând: «Israel, aceştia sunt zeii tăi, care te-au scos din Egipt!»”
9 Iahve a continuat să vorbească lui Moise, zicând: „Am văzut ce ambiţii are în inima lui acest popor.
10 Acum, lasă-Mă! Mânia Mea se va declanşa împotriva lor; şi îi voi distruge. Voi face din tine un (alt) mare popor.”
11 Dar Moise a încercat să îl convingă pe Dumnezeul lui numit Iahve (să se răzgândească), zicând: „Doamne, de ce să se declanşeze mânia Ta împotriva poporului Tău pe care l-ai scos din Egipt în mod spectaculos acţionând în forţă cu mâna Ta?
12 De ce să zică egiptenii: «I-a scos pentru ca să îi ducă la dezastru omorându-i prin munţi şi ca să îi elimine astfel de pe pământ!»? Revino la atitudinea pe care o aveai când încă nu Te mâniaseşi; şi renunţă la răul pe care vrei să îl faci poporului Tău!
13 Aminteşte-ţi de sclavii Tăi: de Avraam, de Isaac şi de Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: «Vă voi înmulţi urmaşii care vor ajunge să fie numeroşi ca stelele cerului; şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da descendenţilor voştri care o vor moşteni pentru totdeauna.»!”
14 Atunci Iahve a renunţat la răul pe care intenţiona să îl facă poporului Său.
15 Apoi Moise s-a întors (la popor) coborând de pe munte cu cele două „table” ale Declaraţiei în mâini. Ele erau scrise pe ambele părţi – atât pe partea din faţă, cât şi pe cea din spate.
16 Acele tablele erau lucrarea lui Dumnezeu; iar scrisul era realizat de Dumnezeu care îl săpase pe ele.
17 Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga. Atunci el i-a zis lui Moise: „Este zgomot de război în tabără!”
18 Moise a răspuns: „Acest zgomot pe care îl aud, nu este nici unul specific victoriei, nici ca în cazul unei înfrângeri; ci este făcut de oameni care sărbătoresc zgomotos!”
19 În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut viţelul şi poporul dansând (în mod ritual în jurul lui). Atunci i s-a declanşat mânia; şi a aruncat tablele din mâini, spărgându-le la baza muntelui…
20 A luat viţelul pe care îl făcuseră ei; şi l-a ars în foc. L-a sfărâmat până a devenit mici particule pe care le-a împrăştiat pe apă; apoi a dat-o israelienilor să o bea.
21 Moise i-a zis lui Aaron: „Cum te-a determinat acest popor să aduci împotriva lui un păcat atât de mare?”
22 Aaron i-a răspuns: „Să nu se supere stăpânul meu; dar tu cunoşti acest popor şi ştii că tinde permanent spre (ce este) rău.
23 Ei mi-au zis: «Vino şi fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră; pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acel Moise care ne-a scos din Egipt!»
24 Atunci eu le-am răspuns: «Oricine are aur, să îl scoată (de la urechi)!» Ei mi l-au dat; iar eu l-am aruncat în foc. Şi din el a rezultat acest viţel.”
25 Moise a văzut că poporul nu mai avea discernământ – pentru că Aaron îl determinase să fie aşa – şi că ajunsese ridicol înaintea duşmanilor lui.
26 Atunci a stat la intrarea în tabără şi a zis: „Cine este de partea lui Iahve, să vină la mine!” Astfel, toţi leviţii s-au adunat în jurul lui.
27 El le-a zis: „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, spune: «Fiecare dintre voi să se echipeze luându-şi sabia! Întoarceţi-vă şi mergeţi de la o locuinţă la alta prin toată tabăra; şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe vecinul lui!»”
28 Leviţii au făcut aşa cum le-a poruncit Moise; şi astfel, aproximativ trei mii de oameni au murit în acea zi.
29 Apoi Moise le-a zis: „Astăzi aţi decis să aparţineţi lui Iahve; şi fiecare a făcut acest lucru cu preţul fiului şi al fratelui lui. Astfel, aţi adus binecuvântarea peste voi!”
30 În următoarea zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un mare păcat. Acum voi merge la Iahve; poate voi putea face achitarea pentru păcatul vostru.”
31 Moise s-a întors la Iahve; şi I-a zis: „Aceşti oameni au comis un mare păcat făcându-şi zei din aur.
32 Dar acum Te rog să le ierţi păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea pe care ai scris-o!”
33 Iahve i-a răspuns lui Moise, zicând: „Îl voi şterge din cartea Mea pe acela care a păcătuit împotriva Mea.
34 Acum, du-te şi condu poporul spre locul despre care ţi-am vorbit. Să ştii că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuşi, atunci când va veni ziua în care îi voi judeca, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”
35 Iahve a lovit (după un timp) poporul pentru faptele lui din perioada când Aaron făcuse viţelul de aur.
1 Iahve i-a zis lui Moise: „Pleacă din acest loc împreună cu poporul pe care l-ai scos de pe teritoriul Egiptului; şi mergi spre ţara despre care am jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov că o voi oferi atunci când am vorbit despre ea zicând: «Le-o voi da urmaşilor tăi.»
2 Voi trimite un Înger înaintea ta şi îi voi alunga pe canaaniţi, pe amoriţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi.
3 Deci îndreaptă-te spre această ţară în care curge lapte şi miere. Dar Eu personal nu voi veni împreună cu voi, ca să nu vă distrug pe drum; pentru că sunteţi un popor neascultător.”
4 Când a auzit poporul aceste dure cuvinte, a început să plângă; şi nimeni nu şi-a mai pus podoabele pe el.
5 Ei au procedat aşa pentru că Iahve îi zisese lui Moise: „Să vorbeşti israelienilor astfel: «Sunteţi un popor cu ambiţii rele. Numai puţin timp dacă aş veni împreună cu voi, v-aş distruge. Acum daţi-vă podoabele jos; şi apoi voi decide ce voi face cu voi!»”
6 Astfel, israelienii şi-au scos podoabele când erau la muntele Horeb.
7 Moise luase un cort şi îl instalase în exteriorul taberei, la distanţă de ea. El l-a numit „cortul întâlnirii”. Toţi cei care doreau să Îl întrebe pe Iahve, mergeau la „cortul întâlnirii”, în exteriorul taberei.
8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se ridica pe picioare; şi fiecare stătea la intrarea cortului lui, urmărindu-l cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort.
9 Atunci când Moise intra în cort, stâlpul de nor cobora şi se oprea la intrarea acestuia; iar Iahve vorbea cu Moise.
10 Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se apleca înclinându-şi faţa până spre pământ. Fiecare proceda astfel stând la intrarea în cortul lui.
11 Iahve vorbea frecvent cu Moise faţă în faţă, exact cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără. Dar tânărul lui slujitor numit Iosua – fiul lui Nun – nu se îndepărta de cort.
12 Moise I-a zis lui Iahve: „Tu îmi porunceşti să conduc acest popor; dar nu îmi spui pe cine vei trimite cu mine. Totuşi, mi-ai zis că mă cunoşti pe nume şi că am obţinut har la Tine.
13 Dacă am fost (astfel) acceptat de Tine, revelează-mi metodele Tale de lucru; ca să Te cunosc şi să continui să beneficiez de bunăvoinţa Ta. Şi gândeşte-te (totuşi) că acesta este poporul Tău!”
14 Iahve i-a răspuns: „Prezenţa Mea te va însoţi; şi îţi voi oferi odihnă.”
15 Moise a spus: „Dacă nu vei merge Tu personal cu noi, nu este bine să plecăm de aici.
16 Cum se va şti că eu şi poporul Tău am fost acceptaţi de Tine, dacă nu vei merge cu noi? Numai dacă vei veni (împreună) cu noi, eu şi poporul Tău vom fi diferiţi de toate celelalte popoare de pe suprafaţa pământului!”
17 Iahve i-a răspuns lui Moise: „Voi face conform cererii tale, pentru că beneficiezi de bunăvoinţă din partea Mea; şi te cunosc pe nume.”
18 Moise I-a zis: „Te rog să îmi arăţi gloria Ta.”
19 El i-a răspuns: „Voi face să treacă prin faţa ta toată bunătatea Mea; şi voi proclama înaintea ta numele «Iahve». Eu sunt bun cu cine vreau să fiu bun; şi am milă de cine vreau să am milă!”
20 El i-a mai zis: „Totuşi, tu nu Îmi poţi vedea faţa; pentru că omul nu mai poate trăi dacă Mă vede.”
21 Iahve a continuat, zicându-i: „Există aici un loc lângă Mine unde vei putea să stai, pe stâncă.
22 Atunci când va trece gloria Mea, te vei aşeza într-o crăpătură a stâncii; iar Eu te voi acoperi cu mâna Mea când voi trece (prin faţa ta).
23 Apoi Îmi voi lua mâna; şi Mă vei vedea de la spate. Dar faţa Mea nu poate fi văzută.”
1 Iahve i-a zis lui Moise: „Taie două «table» de piatră asemănătoare cu primele. Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe acelea sparte de tine.
2 Fii pregătit (mâine) dimineaţă devreme. Să urci pe muntele Sinai şi să te prezinţi înaintea Mea acolo, pe vârful muntelui.
3 Să nu vină nimeni cu tine; şi nici să nu fie nimeni pe tot muntele. Să nu permiţi turmelor sau cirezilor să pască pe lângă munte.”
4 Moise a tăiat două „table” de piatră asemănătoare celor iniţiale. S-a urcat pe muntele Sinai dimineaţa devreme, aşa cum îi poruncise Iahve, luând cu el cele două „table” de piatră în mână.
5 Dumnezeu a coborât într-un nor, a stat cu el acolo şi a proclamat (ce semnifică) numele „Iahve”.
6 El a trecut prin faţa lui Moise şi a strigat: „Dumnezeul numit Iahve este milos şi binevoitor, reţinut în ce priveşte mânia, plin de bunătate şi de corectitudine.
7 El Îşi păstrează bunătatea generoasă faţă de mii de generaţii, iertând nedreptatea, revolta şi păcatul; dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci sancţionează păcatul părinţilor în copii şi îl pedepseşte în copiii copiilor lor până la a treia şi la a patra generaţie.”
8 Moise şi-a aplecat repede capul până la pământ; şi s-a închinat.
9 Apoi a zis: „Doamne, dacă am găsit har la Tine, Te rog să meargă Iahve cu noi. Recunosc că acesta este un popor cu ambiţii rele. Dar iartă-ne nedreptatea şi păcatul; şi ia-ne ca proprietate a Ta!”
10 Dumnezeu i-a răspuns: „Să ştii că Eu voi ratifica un legământ (între Mine şi voi). Voi face minuni în faţa întregului tău popor aşa cum nu au mai fost făcute în nicio zonă de pe suprafaţa pământului; şi tot poporul care este în jurul tău, va vedea acţiunile lui Iahve. Prin tine voi face lucruri extraordinare.
11 Fii atent la ce îţi poruncesc astăzi. Voi alunga din drumul tău pe amoriţi, pe canaaniţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi.
12 Să nu ratifici vreun legământ cu locuitorii zonei unde vei merge, ca să eviţi astfel posibilitatea unei capcane (din partea lor) pentru tine.
13 Dimpotrivă: să le dărâmi altarele, să le spargi pietrele considerate sacre şi să le tai «stelele».
14 Să nu te închini niciunui alt (dumne)zeu; pentru că Iahve care Se mai numeşte (şi zeul) Gelos, este un Dumnezeu care pretinde exclusivitate în devotamentul tău (faţă de El).
15 Să nu ratifici vreun legământ cu locuitorii acestei zone: pentru ca să nu te cheme şi pe tine să mănânci din sacrificiile dedicate zeilor lor atunci când vor comite adulter (închinându-se) înaintea acestora.
16 Să nu iei soţii dintre fiicele lor pentru fiii tăi. Astfel vei evita situaţia în care ele ar determina pe fiii tăi să le urmeze în adulter cu zeii lor.
17 Să nu îţi faci idoli turnaţi.
18 Să respecţi Sărbătoarea Turtelor. Şapte zile să mănânci turte, aşa cum ţi-am poruncit, în perioada stabilită. Ea este în luna Abib; pentru că în această lună ai plecat din Egipt.
19 Primul copil al fiecărui uter, este al Meu. Fiecare mascul din turmele tale, primii născuţi ai vacilor şi ai oilor tale, sunt ai Mei.
20 Să răscumperi primul născut al măgăriţei, sacrificând în locul lui un miel; iar dacă nu îl vei răscumpăra, să îi rupi gâtul. Să răscumperi pe toţi primii născuţi ai urmaşilor tăi. Nimeni să nu vină înaintea Mea cu mâinile goale.
21 Să lucrezi şase zile, iar în a şaptea zi să te odihneşti. Să procedezi aşa chiar şi în perioada însămânţărilor şi a strângerii recoltelor.
22 Să respecţi Sărbătoarea Săptămânilor, a primelor fructe din perioada când se seceră grâul. Să respecţi şi Sărbătoarea Culesului (recoltelor), la sfârşitul anului.
23 De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se prezinte înaintea lui Iahve care este Dumnezeul lui Israel.
24 Eu voi alunga popoare din drumul tău; şi îţi voi extinde teritoriul ţării. Nimeni nu va atenta la integritatea teritorială a ţării tale atunci când te vei duce de trei ori pe an să te prezinţi înaintea Dumnezeului tău numit Iahve.
25 Să nu dedici sângele sacrificiului oferit Mie împreună cu pâine crescută sub efectul drojdiei; iar (ce va mai exista din) animalul sacrificat cu ocazia sărbătoririi Paştelui, să nu rămână până dimineaţa.
26 Primele fructe ale plantelor care cresc din pământ, să fie aduse în Casa Dumnezeului tău care se numeşte Iahve. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.”
27 Iahve i-a mai spus lui Moise: „Scrie aceste cuvinte; pentru că ele descriu condiţiile pe baza cărora am ratificat un legământ cu tine şi cu Israel!”
28 Moise a stat cu Iahve patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. În acel timp, nu mâncat deloc pâine şi nu băut deloc apă. El a scris pe (acele) „table” (de piatră) cuvintele legământului, adică cele zece porunci.
29 Apoi Moise a coborât de pe muntele Sinai. A venit de pe munte cu cele două table ale Declaraţiei în mână. Dar el nu ştia că pielea feţei îi strălucea după ce vorbise cu Iahve.
30 Când Aaron şi toţi israelienii au văzut cum strălucea pielea feţei lui Moise, le-a fost frică să se apropie de el.
31 Dar Moise i-a chemat. Atunci Aaron şi conducătorii adunării au revenit; şi el le-a vorbit.
32 Apoi toţi israelienii s-au apropiat de Moise; şi el le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Iahve pe muntele Sinai.
33 Când a terminat Moise de vorbit cu ei, şi-a pus o bucată de pânză pe faţă.
34 De fiecare dată când mergea Moise înaintea lui Iahve ca să Îi vorbească, îşi lua acea bucată de pânză de pe faţă până când ieşea de acolo; iar când revenea, le spunea israelienilor ce i s-a poruncit.
35 Israelienii vedeau că pielea feţei lui Moise strălucea. Şi Moise îşi punea din nou acea bucată de pânză pe faţă până când mergea să vorbească cu Iahve.
1 Moise a adunat pe toţi urmaşii lui Israel; şi le-a zis: „Vă prezint acum ce a poruncit Iahve să faceţi.
2 Să lucraţi şase zile; dar a şaptea zi să fie considerată sfântă. Aceasta este o zi de odihnă, închinată lui Iahve. Oricine va lucra în acea zi, să fie pedepsit cu moartea.
3 Să nu aprindeţi focul în niciuna dintre locuinţele voastre în ziua de Sabat.”
4 Moise a mai zis întregului popor al israelienilor: „Iahve a mai dat următoarea poruncă:
5 «Luaţi din ce aveţi şi faceţi o donaţie pentru Iahve. Fiecare să aducă astfel lui Iahve aşa cum îl lasă inima: aur, argint, bronz,
6 fire colorate cu albastru, roşu-închis şi roşiatic, fir de in subţire şi păr de capră.
7 Mai puteţi dona piei de berbeci vopsite în roşu, piei de viţel de mare, lemn de salcâm,
8 ulei pentru iluminat, arome pentru ungere(a făcută cu ocazia instalării în slujbă) şi pentru tămâia parfumată.
9 Donaţia voastră mai poate fi formată şi din pietre de onix ca şi din (alte) pietre pentru tunică şi pentru vestă.»
10 Toţi aceia dintre voi care sunt ingenioşi, să vină şi să facă tot ce a poruncit Iahve:
11 Tabernacolul, adică acel cort şi acoperişul lui, cârligele, scândurile, barele, stâlpii şi postamentele acestora,
12 Cufărul cu barele lui, capacul achitării şi draperia separatoare.
13 Veţi mai face: masa împreună cu barele şi toate uneltele ei, pâinea reprezentativă (pentru triburile lui Israel),
14 suportul pentru sursele de lumină, uneltele lui, candelele acestuia şi uleiul pentru iluminat.
15 Apoi mai trebuie să faceţi altarul pe care se arde tămâie, barele acestuia, uleiul pentru ungere (în vederea dedicării), tămâia parfumată, draperia de la intrarea în Tabernacol,
16 altarul pe care se vor arde animale integral, grătarul lui de bronz, barele şi toate uneltele acestuia; şi ligheanul cu postamentul lui.
17 Veţi mai face draperiile curţii, stâlpii lor şi postamentele acestora, draperia de la intrarea curţii,
18 grinzile Tabernacolului, stâlpii curţii şi funiile lor,
19 vestimentaţia lucrată artistic pentru slujirea în Locul Sfânt, hainele sfinte ale preotului Aaron şi hainele fiilor lui pentru slujirea ca preoţi.”
20 Toată adunarea israelienilor a plecat din faţa lui Moise.
21 Apoi au revenit; şi fiecare s-a prezentat cu ce decisese în inima lui (să doneze); şi au oferit cât îl lăsa sufletul (să dea). Astfel, ei au făcut lui Iahve donaţii pentru lucrarea de la Cortul Întâlnirii, pentru toată slujirea de acolo şi pentru hainele sfinte.
22 Au venit să doneze atât bărbaţi, cât şi femei. Cei care au decis să facă donaţii, au adus cercei şi verigi care se purtau prinse de nas, inele, bijuterii şi multe alte lucruri de aur. Fiecare şi-a adus aurul sub formă de sacrificiu legănat, oferit lui Iahve.
23 Oricine deţinea fire care aveau culoarea albastru, roşu-închis şi roşiatic, fir de in subţire, păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu sau piei de viţel de mare, le-a adus (ca donaţie).
24 Orice om care putea face o donaţie în argint sau în bronz, a adus-o lui Iahve. Cine avea lemn de salcâm bun pentru orice fel de lucrare, l-a adus (şi l-a donat).
25 Toate femeile care ştiau să toarcă, au tors cu mâinile lor; şi au adus astfel fire care aveau culoarea albastru, roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fir de in subţire.
26 Femeile care au decis să participe astfel, şi-au folosit abilităţile ca să toarcă (şi) păr de capră.
27 Conducătorii au adus (şi au donat) pietre de onix, pietre pentru tunică şi pentru vestă,
28 arome, ulei folosit pentru iluminat, ulei pentru ungere (în vederea dedicării) şi pentru tămâia parfumată.
29 Atât bărbaţii cât şi femeile israelienilor care au decis în inimile lor să aducă ceva pentru lucrarea despre care a poruncit Iahve prin Moise să fie făcută, au participat benevol cu donaţiile lor pentru El.
30 Apoi Moise a zis israelienilor: „Vă anunţ că Iahve l-a nominalizat (într-un mod special) pe Beţalel – fiul lui Uri, care la rândul lui este fiul lui Hur, din tribul lui Iuda.
31 El l-a umplut cu Spiritul lui Dumnezeu, cu înţelepciune, cu abilităţi practice şi cunoştinţe pentru tot felul de lucrări.
32 Acesta este capabil să conceapă proiecte de artă, să prelucreze aurul, argintul şi bronzul,
33 să taie şi să fixeze pietre preţioase, să prelucreze lemnul şi să facă diverse lucrări în mod artistic.
34 Lui i-a fost oferită şi capacitatea de a-i învăţa pe alţii (ce ştie le să facă). Aceste abilităţi au fost date atât lui Beţaleel, cât şi lui Oholiab care este fiul lui Ahisamah, din tribul lui Dan.
35 Iahve i-a umplut cu înţelepciune, ca să facă tot felul de lucrări. Ei realizează diverse gravuri, decupaje, cusături în relief cu fire care au culoarea albastru, roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fire de in subţire. Sunt capabili să facă multe lucrări şi să realizeze proiecte în mod ingenios.”
1 Beţaleel, Oholiab şi orice om care era capabil – căruia Iahve îi dăduse abilităţi şi înţelepciune ca să ştie cum să facă vreo lucrare în vederea construirii sanctuarului şi a decorării lui – au lucrat conform poruncilor lui Iahve.
2 Moise i-a chemat atât pe Beţaleel şi pe Oholiab, cât şi pe orice om care era capabil, adică pe toţi aceia cărora Iahve le dăduse abilităţi şi pe toţi cei care doreau să vină şi să înceapă lucrarea.
3 Ei au luat de la Moise toate donaţiile pe care israelienii le aduseseră pentru lucrarea de la acel sanctuar. Oamenii poporului continuau să aducă benevol daruri în fiecare dimineaţă.
4 Toţi constructorii care făceau lucrările la sanctuar, au întrerupt lucrul;
5 apoi au venit la Moise şi i-au zis: „Poporul aduce mai mult decât este nevoie pentru lucrarea pe care Iahve ne-a poruncit să o facem.”
6 Atunci Moise a poruncit să se transmită prin toată tabăra următorul anunţ: niciun bărbat şi nicio femeie să nu mai facă donaţii pentru construirea sanctuarului. Astfel, poporul a fost oprit din intenţia lui de a mai dona (materiale de construcţie);
7 pentru că adusese deja mai mult decât era nevoie pentru acea lucrare.
8 Toţi bărbaţii care aveau abilitatea de a lucra ingenios, au făcut Tabernacolul din zece draperii realizate cu fir de in subţire răsucit şi fire colorate cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic. Acestea aveau cusuţi în relief pe ele heruvimi lucraţi în mod artistic.
9 Fiecare draperie era lungă de douăzeci şi opt de coţi şi lată de patru coţi. Toate draperiile aveau aceleaşi dimensiuni.
10 Ei au prins împreună cinci dintre aceste draperii. Apoi le-au prins împreună şi pe celelalte cinci.
11 La marginea draperiei exterioare din prima unire a lor, au făcut nişte butoniere din fir de culoare albastră. Acelaşi fel de butoniere au făcut şi la marginea draperiei exterioare de la a doua unire a acestora.
12 Au făcut cincizeci de butoniere pe marginea draperiei din prima unire şi cincizeci de butoniere pe marginea draperiei de la a doua unire. A au procedat astfel încât butonierele se potriveau unele cu celelalte.
13 Apoi au făcut cincizeci de cârlige de aur; şi cu acestea au prins draperiile unele de altele. Au procedat astfel încât Tabernacolul forma un întreg.
14 Au făcut şi unsprezece draperii din păr de capră pentru acoperişul Tabernacolului.
15 Fiecare draperie era lungă de treizeci de coţi şi lată de patru coţi. Toate cele unsprezece draperii aveau aceleaşi dimensiuni.
16 Au prins împreună cele cinci draperii ca să formeze o singură bucată; iar cu celelalte şase au făcut o altă bucată.
17 Au mai făcut cincizeci de butoniere pe marginea draperiei exterioare din prima unire (a draperiilor) şi cincizeci de butoniere pe marginea draperiei exterioare de la a doua unire a lor.
18 Au făcut cincizeci de cârlige de bronz care să asambleze părţile cortului, astfel încât acesta să formeze un întreg.
19 Au făcut pentru cort un acoperiş din piei de berbeci vopsite în roşu; şi un acoperiş exterior din piele de viţel de mare.
20 Apoi au făcut pentru Tabernacol nişte scânduri drepte din lemn de salcâm.
21 Fiecare scândură era lungă de zece coţi şi lată de un cot şi jumătate.
22 Scândurile aveau câte două zone decupate pentru îmbinare. Aşa au făcut toate scândurile Tabernacolului.
23 Au tăiat douăzeci de scânduri pentru partea de sud a Tabernacolului.
24 Sub cele douăzeci de scânduri au făcut patruzeci de postamente de argint, dintre care două sub prima scândură cu cele două zone decupate ale ei şi două sub următoarea scândură cu cele două zone decupate ale ei.
25 Pentru partea de nord a Tabernacolului au făcut douăzeci de scânduri
26 şi patruzeci de postamente de argint – câte două sub fiecare scândură.
27 Pentru partea din spate a Tabernacolului, orientată spre Vest, au făcut şase scânduri.
28 Apoi au făcut încă două scânduri pentru colţurile părţii din spatele Tabernacolului.
29 Fiecare era realizată din câte două bucăţi, unite de sus până jos. În partea de sus erau prinse cu un inel făcut din metal. Au procedat la fel pentru scândurile din ambele colţuri.
30 Erau opt scânduri cu postamentele lor de argint; deci în total şaisprezece postamente: câte două sub fiecare scândură.
31 Au făcut apoi barele din lemn de salcâm: cinci pentru cadrul primei părţi a Tabernacolului,
32 cinci pentru cadrul celei de-a doua părţi a Tabernacolului şi cinci pentru cadrul din spate al Tabernacolului care era orientat spre Vest.
33 Bara din centru trecea prin mijlocul cadrului de la un capăt până la celălalt.
34 Au poleit cadrul cu aur şi i-au făcut inele de aur care să ţină barele poleite cu aur.
35 Apoi au făcut draperia din fire colorate cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic, împletite cu fir de in subţire răsucit; şi au cusut în relief heruvimi executaţi în mod artistic.
36 Au făcut pentru această draperie patru stâlpi din lemn de salcâm şi i-au poleit cu aur; cârligele stâlpilor erau din aur, iar cele patru postamente ale lor erau făcute din argint.
37 Au mai făcut la gherghef o draperie pentru intrarea în cort. Ea era realizată din fire colorate cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic, împletite împreună cu fir de in subţire răsucit.
38 Au făcut pentru ea cinci stâlpi şi cârlige pentru ei. Le-au acoperit vârfurile şi partea de jos cu aur; şi le-au făcut postamentele din bronz.
1 Beţaleel a făcut acel Cufăr (special) din lemn de salcâm. El avea lungimea de doi coţi şi jumătate, iar lăţimea şi înălţimea erau de un cot şi jumătate.
2 I-a poleit cu aur curat atât interiorul, cât şi partea exterioară. Apoi i-a făcut şi un chenar de aur.
3 A turnat pentru el patru inele de aur pentru cele patru colţuri: două inele erau pe o parte şi două pe cealaltă parte.
4 A făcut nişte bare din lemn de salcâm şi le-a poleit cu aur.
5 A introdus barele prin inelele de pe cele două părţi ale cufărului, pentru ca acesta să poată fi astfel transportat.
6 Apoi a făcut capacul achitării din aur curat. El era lung de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate.
7 Au făcut şi doi heruvimi din aur bătut. Ei erau poziţionaţi la cele două capete ale capacului achitării:
8 un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt. Capacul achitării forma o singură piesă cu ei.
9 Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra capacul achitării, „umbrindu-l” cu ele. Ei stăteau unul în faţa celuilalt. Feţele heruvimilor erau întoarse înspre capacul achitării.
10 Beţaleel a făcut şi masa din lemn de salcâm. Aceasta era lungă de doi coţi, lată de un cot şi înaltă de un cot şi jumătate.
11 A poleit-o cu aur curat şi i-a făcut un chenar de aur care o înconjura.
12 I-a făcut şi un cadru pe toate laturile. El avea lăţimea de o palmă. Apoi i-a făcut cadrului un chenar de aur pe toate părţile lui laterale.
13 A turnat pentru masă patru inele de aur; şi a fixat câte unul într-un colţ al ei, în dreptul fiecărui picior dintre cele patru.
14 Inelele care ţineau barele folosite la transportul mesei, erau poziţionate în apropierea cadrului.
15 A făcut barele pentru transportul mesei din lemn de salcâm; şi le-a poleit cu aur.
16 A făcut uneltele de pe masă din aur curat: farfuriile, vasele pentru tămâie, recipientele cu gâtul strâmt şi cele în formă semisferică, folosite pentru turnarea sacrificiilor lichide.
17 A făcut din aur curat şi suportul pentru sursele de lumină. Piciorul şi ramificaţiile acestuia erau din aur bătut. Cupele, bobocii şi petalele formau o singură piesă cu el.
18 Din părţile laterale ale acestuia ieşeau şase ramificaţii: trei într-o parte şi trei în cealaltă parte.
19 Au fost făcute trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare dintre ele având boboc şi petale pe o ramificaţie; şi încă trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare având boboc şi petale pe o altă ramificaţie. Aşa au fost făcute toate cele şase ramificaţii care proveneau din partea centrală a suportului surselor de lumină.
20 Pe el erau patru cupe făcute în formă de floare de migdal. Fiecare avea boboci şi petale.
21 Sub fiecare pereche de ramificaţii dintre cele şase care proveneau din partea de mijloc a suportului, era câte un boboc.
22 Bobocii şi ramificaţiile formau o singură piesă împreună cu suportul pentru sursele de lumină. Totul era făcut din aur curat bătut.
23 A făcut cele şapte candele, uneltele pentru îngrijirea lor şi tăviţele acestora – toate din aur curat.
24 A făcut suportul pentru sursele de lumină cu toate uneltele lui dintr-un talant de aur curat.
25 Apoi a făcut din lemn de salcâm altarul destinat arderii tămâii. Atât lungimea cât şi lăţimea lui, erau de un cot, pentru că era prevăzut să aibă o suprafaţă pătrată. Înălţimea acestuia era de doi coţi; iar „coarnele” formau o singură piesă cu el.
26 A poleit cu aur curat atât partea superioară şi părţile laterale ale altarului, cât şi „coarnele” lui. I-a făcut un cadru de aur care continua fiecare latură.
27 Apoi i-a turnat două inele de aur pe care le-a fixat sub cadru, pe ambele părţi. Ele ţineau barele care se foloseau pentru transportul altarului.
28 A făcut barele din lemn de salcâm; şi le-a poleit cu aur.
29 A preparat uleiul sfânt pentru ungere şi tămâia parfumată, curată, făcută conform compoziţiei uleiului parfumat.
1 Apoi a făcut din lemn de salcâm altarul pe care se ardeau integral sacrificiile. Suprafaţa altarului era pătrată: atât lungimea cât şi lăţimea erau de cinci coţi; iar înălţimea acestuia avea trei coţi.
2 La cele patru colţuri i-a făcut nişte „coarne” care formau aceeaşi piesă cu el; apoi l-a poleit cu bronz.
3 A făcut şi toate uneltele altarului: oalele, lopeţile, vasele, furculiţele şi făraşele. Toate aceste unelte ale lui au fost făcute din bronz.
4 A făcut pentru altar un grătar din bronz, ca o reţea; şi l-a pus sub cadru, la jumătatea înălţimii (altarului).
5 A turnat patru inele: câte unul la fiecare dintre cele patru colţuri ale grătarului de bronz. Aceste inele erau construite pentru ca să ţină barele (altarului).
6 A făcut şi barele din lemn de salcâm; apoi le-a poleit cu bronz.
7 A introdus barele prin inelele de pe laturile altarului, pentru ca acesta să poată fi transportat. Altarul a fost făcut din scânduri. Spaţiul închis de acesta, era gol.
8 A făcut ligheanul de bronz cu postamentul lui, folosind pentru el oglinzile femeilor care slujeau la intrarea în „cortul întâlnirii”.
9 Apoi a făcut curtea (tabernacolului). În partea de sud, pe o distanţă de o sută de coţi, erau draperiile curţii, făcute din fir de in subţire răsucit.
10 Cei douăzeci de stâlpi având fiecare postamentul lui, erau construiţi din bronz; iar cârligele stâlpilor şi legăturile lor erau făcute din argint.
11 În partea de nord, pe o distanţă de o sută de coţi, au fost puse draperiile cu cei douăzeci de stâlpi având fiecare postamentul lui de bronz. Cârligele stâlpilor şi legăturile lor erau făcute din argint.
12 În partea de est au fost puse draperii pe o distanţă de cincizeci de coţi, cu cei zece stâlpi ai lor, fiecare având postament propriu. Cârligele stâlpilor şi legăturile lor erau făcute din argint.
13 În partea de est au fost puse draperii pe o distanţă de cincizeci de coţi.
14 Draperiile pentru una dintre părţile intrării erau pe o distanţă de cincisprezece coţi, cu cei trei stâlpi ai lor, fiecare având postamentul lui.
15 În cealaltă parte era la fel. Astfel, în fiecare parte a intrării în curte erau draperii pe o distanţă de cincisprezece coţi, susţinute de cei trei stâlpi, fiecare având postamentul lui.
16 Toate draperiile din jurul curţii erau făcute din fir de in subţire răsucit.
17 Postamentele stâlpilor erau din bronz, iar cârligele stâlpilor şi legăturile lor erau din argint. Chiar şi partea superioară a stâlpilor era poleită cu argint. Toţi stâlpii curţii aveau legături făcute din argint.
18 Draperia de la intrarea curţii era făcută din fire colorate cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic, combinate cu fir de in subţire răsucit şi lucrate la gherghef. Ea era lungă de douăzeci de coţi şi înaltă de cinci coţi – la fel ca draperiile curţii.
19 Cei patru stâlpi ai acestei draperii împreună cu postamentul fiecăruia, erau din bronz. Cârligele şi legăturile lor erau din argint; iar partea lor superioară era poleită tot cu argint.
20 Toţi stâlpii Tabernacolului şi ai curţii din jurul lui, erau din bronz.
21 Urmează prezentarea cantităţii materialelor folosite pentru Tabernacol şi pentru Cufărul Declaraţiei, conform poruncii lui Moise, având în vedere activitatea (ulterioară a) leviţilor care erau conduşi de Itamar – fiul preotului Aaron.
22 Beţaleel – fiul lui Uri care era fiul lui Hur, provenit dintre urmaşii lui Iuda, a făcut tot ce i-a poruncit Moise.
23 Împreună cu el a fost şi Oholiab, fiul lui Ahisamah care era unul dintre urmaşii lui Dan. El a lucrat ca cioplitor, ca proiectant şi ca ţesător la gherghef, folosind fire colorate cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fir de in subţire.
24 Aurul folosit la lucrările făcute pentru toată construcţia sanctuarului, a fost în total de douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de şecheli, calculaţi conform şechelului-standard al acestuia. Acest aur a fost adus şi oferit (de către donatori) ca sacrificiu legănat.
25 Argintul strâns de la adunare cântărea o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de şecheli, evaluaţi conform şechelului-standard al sanctuarului.
26 S-a calculat că din acea cantitate totală (de metale) care s-a folosit, revenea câte o beca pentru fiecare om, adică o jumătate de şechel, conform şechelului sanctuarului. A fost luat în considerare fiecare om numărat la recensământul care a inclus pe toţi cei care aveau cel puţin douăzeci de ani. Astfel a rezultat un număr de şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.
27 Pentru turnarea postamentelor sanctuarului şi ale (stâlpilor) curţii acestuia, s-a folosit o sută de talanţi de argint. Au fost făcute o sută de postamente dintr-o sută de talanţi (de argint). S-a folosit astfel câte un talant (de argint) pentru realizarea fiecărui postament.
28 O cantitate de o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de şecheli (de argint) a fost folosită pentru poleirea vârfurilor stâlpilor şi pentru construirea cârligelor care se prindeau de aceştia.
29 Bronzul donat (de oamenii din popor) a fost de şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de şecheli.
30 Cu el au fost făcute postamentele de la intrarea în Cortul Întâlnirii, altarul de bronz şi grătarul lui de bronz împreună cu toate uneltele acestuia,
31 postamentele (stâlpilor) care înconjurau curtea, cele de la intrarea în curte, toţi stâlpii cortului şi toţi stâlpii care delimitau curtea.
1 Au făcut apoi hainele pentru slujirea în Locul Sfânt şi vestimentaţia sfântă pentru Aaron. Acestea au fost ţesute din fire colorate cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic, exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.
2 Au făcut tunica din (fire) aur(ite), din fire colorate cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fir de in subţire răsucit.
3 Au bătut nişte plăci de aur şi le-au tăiat în fire subţiri pe care le-au ţesut cu firele colorate albastru, roşu-închis şi roşiatic, împreună cu firele de in. Tunica era lucrată în mod artistic.
4 Au făcut piesa de vestimentaţie care se prindea la cele două margini ale ei în dreptul umerilor pe tunică. Aceasta era unită cu tunica.
5 Piesa vestimentară de la mijlocul tunicii, care era prinsă de ea, a fost lucrată la fel şi folosind aceleaşi materiale: aur, fire colorate albastru, roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fir de in subţire răsucit – exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.
6 Au pregătit pietrele de onix, le-au fixat în garniturile lor de aur şi au gravat pe ele numele (triburilor) israelienilor exact cum se gravează (pe) un sigiliu.
7 Le-au pus pe partea de la umeri a tunicii, pentru ca ele să fie acele pietre care amintesc (lui Iahve) de israelieni – aşa cum îi poruncise Iahve lui Moise.
8 Apoi au făcut vesta pe care au lucrat-o artistic, exact cum făcuseră şi tunica: din aur, din fire colorate cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic, împreună cu fir de in subţire răsucit.
9 „Vesta” avea suprafaţa pătrată şi era făcută din material dublu. Atât lungimea cât şi lăţimea ei, era de o palmă.
10 Au fixat pe ea patru rânduri de pietre: pe primul rând: un sardiu, un topaz şi un smarald;
11 pe al doilea rând: un turcoaz, un safir şi un diamant;
12 pe al treilea rând: un iacint, un agat şi un ametist; iar
13 pe al patrulea rând: un crisolit, un onix şi un jasp. Acestea erau fixate în garnituri de aur.
14 Erau douăsprezece pietre cu numele israelienilor. Pe fiecare dintre acestea era gravat, ca pe sigilii, numele uneia din cele douăsprezece triburi (ale israelienilor).
15 Au făcut din aur curat nişte lănţişoare pentru prinderea piesei de vestimentaţie care se purta în dreptul pieptului, pe tunică. Ele erau răsucite ca nişte funii.
16 Au mai făcut două garnituri din aur şi două inele din aur. Apoi au fixat ambele inele. Fiecare dintre ele a fost poziţionat la una dintre cele două margini ale ei.
17 Au introdus lănţişoarele prin cele două inele prinse la marginea acesteia.
18 Au prins celelalte capete ale lănţişoarelor în cele două garnituri; şi le-au pus peste zona de la umeri a tunicii, în partea din faţă.
19 Au mai făcut două inele de aur şi le-au pus la celelalte două margini ale piesei de vestimentaţie care se pune pe piept, pe partea interioară care era mai aproape de tunică.
20 Apoi au făcut încă două inele de aur şi le-au pus în partea de jos din dreptul umerilor tunicii, la nivelul legăturilor ei, deasupra mijlocului acesteia.
21 Au legat piesa vestimentară care se punea în zona pieptului cu inelele ei de inelele tunicii, folosind o sfoară albastră. Astfel au fixat-o peste mijlocul tunicii, fără să aibă posibilitatea să se mişte de pe aceasta – exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.
22 Apoi au făcut pelerina tunicii din fir colorat în albastru.
23 Era decupată ca o cămaşă cu zale; şi avea un tiv ţesut în jurul ei, ca să nu se rupă.
24 Pe toată marginea de jos a pelerinei, au făcut rodii din fire colorate cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic, folosind şi fir de in subţire răsucit.
25 Au făcut şi nişte clopoţei din aur curat, pe care i-au pus între rodii pe toată marginea de jos a pelerinei.
26 Erau câte un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie pe toată marginea de jos a pelerinei pentru slujire, aşa cum îi poruncise Iahve lui Moise.
27 Au făcut şi hainele lungi ţesute din fir de in subţire pentru Aaron şi pentru fiii lui.
28 Tot din fir de in subţire răsucit au făcut toca, bonetele şi lenjeria intimă.
29 Pentru centură au folosit fir de in subţire răsucit colorat cu albastru, cu roşu-închis şi roşiatic, lucrat la gherghef – exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.
30 Au făcut apoi şi plăcuţa de aur curat – coroana sfântă – şi au scris pe ea gravând exact ca pe un sigiliu: „Sfânt pentru Iahve.”
31 Au prins-o sus, pe tocă, folosind o sfoară albastră – aşa cum îi poruncise Iahve lui Moise.
32 Astfel a fost terminată toată lucrarea pentru realizarea Tabernacolului, adică a Cortul Întâlnirii. Israelienii au făcut totul în conformitate cu ce îi poruncise Iahve lui Moise.
33 Apoi au venit şi i-au dat lui Moise ce făcuseră pentru Tabernacol – cortul cu toate uneltele lui: cârligele, scândurile, barele, stâlpii şi postamentele lui;
34 acoperişul din piei de berbeci vopsite în roşu, acoperişul din piei de viţei de mare, draperia separatoare,
35 Cufărul Declaraţiei cu barele lui şi capacul achitării al acestuia,
36 masa cu toate uneltele ei, pâinea reprezentativă (pentru triburile evreilor),
37 suportul pentru sursele de lumină făcut din aur curat şi candelele împreună cu uneltele lui, ca şi uleiul pentru iluminat.
38 S-au mai prezentat (la Moise) cu: altarul de aur, uleiul pentru ungere, tămâia parfumată, draperia de la intrarea în Tabernacol,
39 altarul de bronz cu grătarul lui făcut tot din bronz împreună cu barele şi cu toate uneltele lui, ligheanul şi postamentul lui.
40 Au mai adus draperiile curţii, stâlpii lor şi postamentele acestora, draperia pentru intrarea curţii, funiile, stâlpii, toate uneltele pentru slujirea în Tabernacol, adică în Cortul Întâlnirii;
41 şi vestimentaţia lucrată în mod artistic pentru slujirea în Locul Sfânt: hainele sfinte ale preotului Aaron şi hainele fiilor lui pentru slujirea ca preoţi.
42 Israelienii au făcut toată lucrarea aşa cum îi poruncise Iahve lui Moise.
43 Acesta a verificat tot ce făcuseră ei; şi a constatat că procedaseră exact cum poruncise Iahve. Apoi Moise i-a binecuvântat.
1 Iahve i-a vorbit lui Moise, zicând:
2 „În prima zi a primei luni, să instalezi Tabernacolul numit Cortul Întâlnirii.
3 Să pui în el la interior, în spatele draperiei separatoare, acel Cufăr al Declaraţiei.
4 Să duci masa înăuntru şi să aranjezi acolo obiectele care trebuie să fie pe ea. Să aduci suportul pentru sursele de lumină şi să îi pui candelele.
5 Să pui altarul de aur pentru tămâiere înaintea Cufărului Mărturiei; şi să suspenzi draperia de la intrarea în Tabernacol.
6 Să pui altarul arderilor integrale înaintea intrării în Tabernacol, în Cortul Întâlnirii.
7 Să pui ligheanul între Cortul Întâlnirii şi altar; şi să torni apă în el.
8 Să faci curtea în jurul Tabernacolului; şi să pui draperia la intrarea în curte.
9 Apoi să iei uleiul pentru ungere. Cu el să ungi Tabernacolul şi tot ce este în el. Să îl sfinţeşti împreună cu toate uneltele lui; şi astfel, el va fi sfânt.
10 Apoi să ungi altarul arderilor integrale şi toate uneltele lui. Din momentul în care va fi sfinţit astfel, acest altar va fi foarte sfânt.
11 Să ungi ligheanul cu postamentul lui; şi să îl sfinţeşti.
12 Apoi să îi aduci pe Aaron şi pe fiii lui la intrarea în Cortul Întâlnirii; şi acolo să îi speli cu apă.
13 Să îl îmbraci pe Aaron cu hainele sfinte, să îl ungi şi să îl sfinţeşti, pentru ca el să facă slujba de preot pentru Mine.
14 Să îi aduci şi pe fiii lui. Să îi îmbraci cu hainele lor lungi;
15 şi să îi ungi aşa cum l-ai uns pe tatăl lor, ca să fie în slujba de preoţi pentru Mine. Ungerea lor (ca instalare în slujbă) va da urmaşilor lor dreptul practicării unei preoţii perpetue.”
16 Moise a făcut totul exact cum i-a poruncit Iahve.
17 În prima lună din al doilea an, în prima zi a acelei luni, Tabernacolul a fost instalat.
18 Moise „a ridicat” Tabernacolul punându-i (iniţial) postamentele. A aşezat scândurile şi vergile, a ridicat stâlpii,
19 a întins acoperişul peste Tabernacol şi a aşezat acoperişul cortului deasupra lui – exact cum îi poruncise Iahve.
20 A luat Declaraţia (scrisă de Dumnezeu) şi a pus-o în acel Cufăr. Apoi a introdus la locul lor barele cufărului şi i-a pus capacul achitării deasupra.
21 A adus cufărul în Tabernacol, a agăţat draperia separatoare şi a acoperit astfel Cufărul Declaraţiei, exact cum îi poruncise Iahve.
22 A pus masa în Cortul Întâlnirii, pe latura nordică a lui, în prima parte a acestuia, care era separată de draperie;
23 şi a aşezat pe ea pâinea înaintea lui Iahve, exact cum îi poruncise El.
24 A pus spre partea sudică a Cortului Întâlnirii, suportul pentru sursele de lumină. El era în faţa mesei, pe cealaltă latură.
25 A aşezat candelele înaintea lui Iahve, aşa cum îi poruncise El.
26 A pus altarul de aur în Cortul Întâlnirii, înaintea draperiei;
27 şi a ars tămâie parfumată pe el – exact cum îi poruncise Iahve.
28 A suspendat şi draperia de la intrarea în Tabernacol.
29 A pus altarul arderilor integrale în prima parte a Tabernacolului, la intrarea în Cortul Întâlnirii; şi a adus acolo animale şi darul din mâncare, pe care le-a ars integral – aşa cum îi poruncise Iahve.
30 A pus ligheanul între Cortul Întâlnirii şi altar; şi a turnat apă în el, pentru spălat.
31 Cu această apă trebuia să se spele pe mâini şi pe picioare atât Moise, cât şi Aaron împreună fiii lui.
32 Când intrau în Cortul Întâlnirii şi când se apropiau de altar, era obligatoriu să se spele – aşa cum îi poruncise Iahve lui Moise.
33 Apoi a instalat (draperiile care delimitau) curtea din jurul Tabernacolului şi a altarului; şi i-a pus (la final) draperia de la intrare. Astfel a finalizat Moise întreaga lucrare.
34 Atunci norul a acoperit Cortul Întâlnirii; şi gloria lui Iahve a umplut Tabernacolul.
35 Moise nu a putut să intre în Cortul Întâlnirii pentru că norul se aşezase deasupra lui; şi gloria lui Iahve umplea Tabernacolul.
36 În toate călătoriile lor, israelienii porneau atunci când se ridica norul care era deasupra Tabernacolului.
37 Atunci când norul nu se ridica, ei nu mai plecau; dar în ziua în care acesta se ridica, ei îşi reluau deplasarea.
38 Norul lui Iahve era (vizibil) ziua deasupra Tabernacolului. Noaptea, acel nor era văzut ca un foc de către urmaşii lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.