1 Vestea Bună referitoare la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu,
2 este de la început în acord cu ceea ce anunţaseră profeţii (despre El). De exemplu, Maleahi, în cartea lui, scrisese: „Să ştii că voi trimite înaintea Ta pe reprezentantul Meu. El Îţi va pregăti drumul […].”
3 Iar Isaia a spus: „Se va auzi o voce în deşert care va striga: «Pregătiţi-I lui Iahve drumul, nivelându-l!»”
4 Exact în acest mod şi-a făcut apariţia Ioan, botezând pe oamenii care îşi rezolvau problema păcatelor.
5 Veneau la el din toată zona Iudeii şi din Ierusalim. După ce îşi recunoşteau păcatele, ca să fie iertaţi, erau botezaţi de el în Râul Iordan.
6 Ioan era îmbrăcat cu o haină făcută din păr de cămilă, pe care o ţinea legată de mijlocul lui cu o centură de piele. Hrana lui era formată din lăcuste şi miere produsă de albine sălbatice.
7 El predica zicând: „După mine va veni Cineva care mă depăşeşte în autoritate. Eu nu merit nici să mă plec să Îi dezleg curelele încălţămintei.
8 În ce mă priveşte, eu vă botez doar cu apă; dar El vă va boteza cu Spiritul Sfânt.”
9 În acea vreme Şi-a făcut apariţia şi Isus din Nazaret, localitate care aparţinea provinciei Galileea. El a fost botezat de Ioan în Iordan.
10 În timp ce ieşea Isus din apă, Ioan a văzut cerul deschis, de unde Spiritul Sfânt a coborât spre Isus sub forma unui porumbel.
11 Apoi, din cer s-a auzit o voce care zicea: „Tu eşti Fiul Meu pe care Îl iubesc foarte mult şi de care Îmi place!”
12 Imediat, Spiritul (Sfânt) a condus pe Isus în deşert.
13 Acolo a stat patruzeci de zile, timp în care a fost testat de Satan. Era o zonă în care trăiau animale sălbatice; dar Isus era slujit de îngeri.
14 După ce Ioan a fost arestat şi băgat în închisoare, Isus a venit în Galileea şi predica Vestea Bună a lui Dumnezeu.
15 El zicea: „Timpul a expirat! Regatul lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi (ca adevărată) Vestea Bună pe care v-o prezint!”
16 În timp ce trecea pe lângă Marea Galileeii, Isus a văzut doi fraţi care se numeau Simon şi Andrei. Ei lansau în mare o plasă de prins peşte, pentru că erau pescari.
17 Isus le-a zis: „Veniţi şi urmaţi-Mă! Vă voi face pescari de oameni!”
18 Imediat, ei şi-au abandonat plasele de prins peşte şi au mers după El.
19 Deplasându-Se puţin mai departe, Isus a văzut pe Iacov şi pe Ioan care erau fiii lui Zebedei. Stăteau într-o barcă, reparându-şi plasele pentru pescuit.
20 I-a chemat şi pe ei. Imediat, aceştia l-au lăsat pe tatăl lor în barcă împreună cu cei care lucrau ca angajaţi ai lor, şi au mers după El.
21 S-au dus la Capernaum. În ziua Sabatului, Isus a intrat în sinagogă şi a început imediat să înveţe oamenii care erau adunaţi acolo.
22 Ei erau surprinşi de învăţătura Lui, pentru că nu vorbea ca ceilalţi rabini, ci o făcea cu autoritate.
23 În sinagoga lor venise un om care avea în el un demon. Acesta a început să strige:
24 „Ce vrei de la noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Te cunosc: eşti Fiul lui Dumnezeu!”
25 Isus l-a certat zicându-i: „Taci şi ieşi din acest om!”
26 Demonul a ieşit din el scuturându-l cu mare intensitate şi făcând un mare zgomot.
27 Toţi au rămas foarte surprinşi şi se întrebau reciproc: „Ce înseamnă acest fapt? O nouă învăţătură? El dă ordin ca un stăpân chiar şi demonilor, iar ei se conformează (ordinelor) Lui!”
28 Şi imediat s-a ştiut despre El în toate zonele din vecinătatea localităţii Galileea.
29 După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi cu Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei.
30 Soacra lui Simon era bolnavă la pat, având febră. Imediat ei au vorbit lui Isus despre ea.
31 El S-a apropiat, a apucat-o de mână şi febra a dispărut. Apoi ea a început să îi servească.
32 Seara, după apusul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi pe toţi demonizaţii din localitate.
33 Toţi cei din oraş se adunaseră la uşă.
34 El a vindecat pe mulţi care sufereau de diverse boli. A făcut şi multe exorcizări; iar demonilor nu le permitea să vorbească, pentru că Îl cunoşteau.
35 A doua zi, dimineaţa, în timp ce încă era întuneric, Isus S-a trezit din somn, S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.
36 Între timp, Simon şi ceilalţi care erau cu el, au plecat să Îl caute.
37 După ce L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută!”
38 El le-a răspuns: „Să mergem şi în alte localităţi, prin pieţele şi prin satele vecine, ca să predic şi acolo. Cu acest scop am venit (aici).”
39 S-a dus şi predica în sinagogi, prin toată provincia Galileea, făcând exorcizări.
40 A venit la El un lepros care s-a aruncat în genunchi în faţa Lui, zicându-I politicos: „Dacă vrei, poţi să mă scapi de lepră!”
41 Compătimindu-l, Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau! Fii vindecat!”
42 Şi lepra a dispărut imediat de pe el.
43 Isus I-a spus foarte categoric să plece imediat;
44 şi a adăugat: „Să nu spui nimănui nimic; ci să te duci la preot. Acolo să te prezinţi în faţa lui cu ce a stabilit Moise că trebuie adus în cazul vindecării de lepră, ca dovadă pentru preoţi.”
45 Dar acel om, după ce a plecat, a început să spună cu mare entuziasm ce i se întâmplase. În consecinţă, Isus nu mai putea să intre în vreun oraş în mod direct; ci stătea în afara zidurilor oraşelor şi acolo veneau la El oameni din toate localităţile.
1 După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este într-o casă
2 şi s-au strâns imediat atât de mulţi oameni, încât nu îi putea cuprinde locul din faţa uşii. El predica, proclamând Cuvântul Scripturilor.
3 Au venit la El nişte oameni şi I-au adus pe cineva care era paralizat. Bolnavul fusese transportat acolo de patru persoane.
4 Fiindcă nu puteau să ajungă la El din cauza poporului adunat, au desfăcut acoperişul casei în care era Isus. Apoi au coborât prin acel loc pe omul paralizat împreună cu patul în care acesta zăcea.
5 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis paralizatului: „Fiule, păcatele tale sunt iertate!”
6 Unii dintre învăţătorii legii (mozaice) care erau prezenţi acolo, gândeau astfel în sinea lor:
7 „Cum Îşi permite acest om să vorbească aşa? Este o blasfemie! Cine ar putea să ierte păcatele? Numai Dumnezeu!”
8 Imediat, Isus a înţeles în spiritul Său că ei gândeau astfel; şi le-a zis: „De ce aveţi asemenea gânduri în voi?
9 Ce este mai uşor? – să zici «Îţi sunt iertate păcatele!», sau să îi spui «Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă sănătos!»?
10 Dar pentru ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ autoritatea să ierte păcatele,
11 «Îţi ordon», a zis El paralizatului, «să te ridici, să îţi strângi patul şi să te duci acasă!»”
12 Imediat, paraliticul s-a şi ridicat, şi-a strâns patul, l-a luat şi a ieşit din casă în faţa tuturor… Toţi au rămas surprinşi, glorificau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată nu am văzut aşa ceva!”
13 Isus S-a dus din nou la mare. Mulţi oameni veneau la El; şi îi învăţa pe toţi.
14 Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi care era fiul lui Alfeu, lucrând. El era colector de impozite. Isus i-a zis: „Vino după mine!” Levi s-a ridicat şi a mers după El.
15 În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Levi, mulţi alţi colectori de impozite şi mulţi păcătoşi au mâncat împreună cu El. Isus venise acolo şi cu discipolii Săi. Mulţi dintre ceilalţi erau acolo pentru că obişnuiau să meargă după Isus oriunde Se ducea El.
16 Nişte învăţători ai legii (mozaice) şi unii dintre farisei L-au văzut pe Isus servind masa împreună cu acei colectori de impozite şi cu păcătoşii. Atunci, acei lideri au zis discipolilor Lui: „De ce procedează El astfel?”
17 Auzind această întrebare, Isus le-a zis: „Nu oamenii sănătoşi necesită îngrijire medicală; ci tocmai cei bolnavi au nevoie de medic. Eu am venit să pretind pocăinţa nu celor care sunt corecţi, ci păcătoşilor.”
18 Discipolii lui Ioan şi cei ai fariseilor obişnuiau să postească. Aceştia au venit la Isus şi I-au zis: „De ce nu postesc şi discipolii Tăi aşa cum o fac discipolii lui Ioan şi aceia ai fariseilor?”
19 Isus le-a răspuns: „Oare este normal să postească participanţii la o nuntă atât timp cât mirele este împreună cu ei la masă? Desigur că nu!
20 Vor veni zile când mirele nu va mai fi cu ei; şi atunci îşi vor permite să postească.
21 Nimeni nu coase unei haine un petic dintr-o bucată de pânză nouă, neintrodusă niciodată în apă. Dar dacă ar proceda aşa, peticul pus se va micşora cu prima ocazie a acţiunii apei în contactul ei cu haina; şi va produce astfel o ruptură mai mare decât cea iniţială.
22 Nici vinul nou nu va fi pus în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile vechi care nu l-ar mai putea reţine – deci se vor distruge amândouă. Corect este ca vinul nou să fie păstrat în burdufuri noi.”
23 Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre nişte lanuri de grâu. Discipolii Săi smulgeau din mers spice de grâu pentru a le mânca (boabele).
24 Fariseii I-au zis: „Observi ce se întâmplă? De ce fac ei lucruri care sunt interzise într-o zi de Sabat?”
25 Isus le-a răspuns: „Oare nu aţi citit ce a făcut David într-o situaţie asemănătoare? Nu ştiţi cum a procedat el împreună cu oamenii care îl însoţeau atunci când erau flămânzi?
26 Este scris că au intrat în casa lui Dumnezeu în vremea când oficiul de mare preot era oferit lui Abiatar. Ei au mâncat atunci pâinile care erau puse acolo pentru Iahve şi pe care numai preoţii le mâncau.”
27 Continuând, Isus le-a zis: „Sabatul a fost conceput ca un avantaj pentru om, nu ca să îl dezavantajeze!
28 Deci să reţineţi că Fiul Omului este Stăpân chiar şi peste Sabat.”
1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era prezent un om cu o mână paralizată.
2 Ei Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă îl va vindeca în ziua de Sabat; pentru că era o bună ocazie pentru a-L acuza.
3 Isus S-a adresat omului cu mâna paralizată, zicându-i: „Ridică-te şi stai la mijloc!”
4 Apoi le-a zis: „Este permis în ziua de Sabat să faci cuiva bine, sau să îi faci rău?” Dar ei tăceau.
5 Atunci, privind în jurul Lui supărat şi trist din cauza insensibilităţii inimii lor, a zis omului cu pareza: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o; şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
6 Fariseii au ieşit din sinagogă; şi împreună cu irodienii, au discutat un plan pentru omorârea lui Isus.
7 El S-a dus cu discipolii Săi spre Marea Galileeii. L-a urmat o mare mulţime de oameni.
8 Aceştia proveneau din Galileea, din Ierusalim, din Idumeea, ca şi din zonele de pe celălalt mal al Iordanului, din jurul Tirului şi al Sidonului. Ei veneau la Isus pentru că auziseră vorbindu-se despre tot ce făcea El.
9 Isus a ordonat discipolilor Săi să Îi pună la dispoziţie o barcă pentru a evita aglomeraţia.
10 Oamenii se adunau în mare număr în jurul lui Isus ca să se atingă de El, pentru că obişnuia să îi vindece pe cei care erau bolnavi.
11 Atunci când apărea Isus, spiritele rele cădeau la pământ odată cu cei pe care îi posedau, strigându-I: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
12 Dar El le ordona imediat în mod categoric să nu mai vorbească despre El.
13 Apoi, Isus a urcat pe munte. A chemat la El pe cine a vrut, iar aceia au venit.
14 A ales dintre ei doisprezece, ca să îi aibă cu Sine şi ca să îi trimită să predice.
15 Le-a dat şi autoritate (în baza căreia puteau) să vindece pe cei bolnavi şi să facă exorcizări.
16 Cei selectaţi de Isus (în acest scop) sunt următorii: Simon, pe care l-a numit Petru;
17 Iacov şi Ioan, care erau fiii lui Zebedei. Acestora le-a pus numele „Boanerghes” care înseamnă „Fiii tunetului”.
18 Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, care era fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul;
19 şi Iuda, Iscarioteanul, care L-a trădat.
20 Au intrat într-o casă; şi din nou s-au adunat foarte mulţi oameni. Astfel, Isus şi discipolii Săi nu puteau nici măcar să mănânce.
21 Când au auzit ce se întâmpla, rudele lui Isus au venit să Îl ia dintre ei, gândind că a înnebunit. Ei ziceau: „Nu mai este în toate facultăţile mentale!”
22 Iar cei care erau cunoscuţi ca învăţători ai legii (mozaice), veniţi din Ierusalim, ziceau despre El: „Este posedat de Beelzebul; face exorcizări cu ajutorul şefului demonilor.”
23 Isus li S-a adresat, provocându-le gândirea prin intermediul parabolelor: „Cum poate Satan să îl dea afară (tot) pe Satan?
24 Dacă un regat este dezbinat împotriva lui însuşi prin conflicte interne, desigur că nu va putea supravieţui.
25 Şi dacă o casă este dezbinată prin conflicte în interiorul acelei familii, se va distruge.
26 În mod asemănător, dacă Satan se manifestă ostil împotriva lui însuşi, este dezbinat şi se autodistruge.
27 Nimeni nu comite un jaf în casa unui om care are o forţă superioară lui decât după ce l-a imobilizat.
28 Să ştiţi că toate păcatele şi toate celelalte cazuri de blasfemie ale oamenilor le vor fi iertate;
29 dar oricine va blasfemia Spiritul Sfânt, nu va primi iertare niciodată. El devine astfel vinovat pentru eternitate de acest păcat…”
30 A spus aceste lucruri pentru că ei ziseseră: „Este posedat de un spirit rău!”
31 Atunci, mama şi fraţii lui Isus care veniseră şi stăteau afară, au trimis pe cineva să Îl cheme.
32 În timp ce mulţi erau adunaţi în jurul Lui, I s-a spus: „Să ştii că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută!”
33 El le-a răspuns: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?”
34 Apoi privind spre cei care stăteau în jurul Lui, a zis: „Aceştia reprezintă mama Mea şi fraţii Mei.
35 Pentru că oricine se conformează dorinţei lui Dumnezeu, Îmi este frate, soră şi mamă!”
1 Isus a continuat să înveţe mulţimile de oameni lângă marea Galileeii. Pentru că erau mulţi adunaţi, El a folosit o barcă, iar ceilalţi stăteau pe mal.
2 Din acea barcă a început să îi înveţe multe lucruri utilizând parabole. De exemplu, le spunea:
3 „Ascultaţi cu atenţie! Era un om care a ieşit să însămânţeze.
4 În timp ce semăna, o parte dintre seminţe a căzut lângă drum. Acestea au fost mâncate de păsări.
5 O altă parte dintre seminţe a căzut pe un teren pietros, unde nu exista mult pământ. Acele seminţe au răsărit imediat, pentru că nu au găsit un sol adânc.
6 Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; şi pentru că nu aveau unde să îşi înfigă adânc rădăcina, s-au uscat.
7 O altă parte a seminţelor a ajuns şi a crescut între spini. Aceştia, dezvoltându-se, au obstrucţionat dezvoltarea normală a noilor plante; şi în final, pentru că fuseseră sufocate de spini, nu au avut fructe.
8 O altă parte a seminţelor a căzut pe un teren fertil. Plantele s-au dezvoltat şi au produs fructe. Recolta a fost de treizeci, de şaizeci şi de o sută de ori mai mult decât cantitatea de seminţe însămânţată.”
9 Apoi a zis: „Cine este receptiv la ce am spus, să reţină ce (tocmai) a auzit!”
10 Când a fost singur, cei din jurul Lui, între care erau şi cei doisprezece discipoli ai Săi, L-au întrebat despre semnificaţia parabolelor.
11 El le-a zis: „Vouă vi s-a oferit posibilitatea să cunoaşteţi secretul Regatului lui Dumnezeu; dar pentru ceilalţi, lucrurile din acest domeniu sunt prezentate prin intermediul parabolelor.
12 Intenţia este aceasta: privind şi auzind, ei să nu fie capabili totuşi să înţeleagă; pentru ca să nu se întoarcă ulterior la Dumnezeu, fapt care ar fi implicat iertarea păcatelor lor.”
13 El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi nici voi semnificaţia acestei parabole? Atunci oare cum o veţi percepe pe a celorlalte?
14 Semănătorul însămânţează sămânţa Cuvântului.
15 Seminţele căzute lângă drum reprezintă pe cei în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine imediat Satan care ia din ei ce s-a semănat din Cuvânt.
16 Seminţele căzute în locuri pietroase reprezintă pe aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie;
17 dar nu au acea «rădăcină»; şi astfel rezistă puţin. În mod concret, atunci când au un necaz sau cu o persecuţie din cauza Cuvântului, ei se dezic imediat de el…
18 Seminţele căzute între spini reprezintă pe aceia care deşi aud Cuvântul,
19 sunt asaltaţi de îngrijorări legate de viaţa de pe pământ. Ei sunt în acelaşi timp obsedaţi de posesiuni materiale şi de tentaţia altor lucruri care obstrucţionează Cuvântul, făcându-l astfel ineficace în viaţă sau fără efect în trăirea lor personală.
20 Apoi sunt şi unii reprezentaţi de seminţele căzute pe un teren fertil. Ei sunt aceia care după ce aud şi primesc Cuvântul, produc «fructe»: unul treizeci la sută, altul şaizeci la sută şi altul sută la sută.”
21 El le-a mai zis: „Se pune oare lampa sub un vas sau sub pat? Oare nu este ea pusă într-un suport?
22 Să ştiţi că nu este nimic ascuns care nu va fi arătat în public; şi nimic ţinut secret care să nu fie cunoscut.
23 Cine este receptiv la mesajul Meu, să ia în considerare cu maximă seriozitate ce am spus!”
24 El le-a mai zis: „Fiţi atenţi şi la ce veţi auzi în continuare. Cum evaluaţi pe alţii, aşa veţi fi evaluaţi şi voi. Ba chiar vi se va oferi în plus faţă de ce aţi oferit altora.
25 Se va întâmpla aşa pentru că celui care are, i se va mai da; dar cel care nu are, va fi privat chiar şi de ce (mai) are.”
26 Isus a mai zis: „În ce priveşte Regatul lui Dumnezeu, se întâmplă ca în următoarea situaţie: un om îşi seamănă seminţe în terenul lui agricol.
27 Indiferent că doarme când este noapte sau că stă treaz ziua, seminţele încolţesc şi cresc fără ca el să poată observa acest proces.
28 Pământul facilitează în mod discret dezvoltarea noilor plante. La început, ele se prezintă sub forma unui fir verde. Apoi, fiecare dintre aceste fire ajunge să producă spic, în care grâul se dezvoltă până la maturitate.
29 Iar când acesta este copt, proprietarul recoltelor începe campania de secerat.”
30 Isus a mai zis: „Cu ce vom mai asemăna Regatul lui Dumnezeu? Sau prin intermediul cărei parabole îl vom prezenta?
31 Se aseamănă şi cu o sămânţă de muştar. Când este semănată în pământ, ea este cea mai mică dintre seminţe.
32 Dar ulterior creşte şi devine mai mare decât toate zarzavaturile; iar păsările zburătoare îşi pot face cuiburi în ramurile lui mari.”
33 Isus le prezenta mesajul Scripturilor prin intermediul multor parabole de acest fel, în funcţie de capacitatea lor de înţelegere.
34 Nu le comunica nimic fără să folosească parabole. Dar când era singur cu discipolii Săi, le explica totul.
35 În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis discipolilor Săi: „Să traversăm pe celălalt mal.”
36 După ce le-a oferit oamenilor ocazia să plece, discipolii L-au luat împreună cu ei în barca în care erau. Traversând marea, s-au deplasat împreună cu alte bărci spre destinaţia dorită.
37 O mare furtună a început să arunce valurile în barcă până aproape de limita de plutire a ei.
38 Isus dormea cu capul pe o pernă în partea din spate a bărcii. Discipolii L-au trezit zicându-I: „Învăţătorule, nu Te interesează ce se întâmplă?! Murim!”
39 El S-a trezit; şi ridicându-Se, a certat vântul şi a zis mării: „Încetează! Linişteşte-te!” Vântul şi-a oprit intensitatea şi s-a făcut o linişte totală.
40 Apoi a zis discipolilor Săi: „De ce vă lăsaţi afectaţi de frică? Tot fără credinţă sunteţi?”
41 Ei erau foarte speriaţi şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta încât I se subordonează chiar şi vântul împreună cu marea?”
1 Au ajuns pe celălalt mal al Mării Galileeii, în regiunea gadarenilor.
2 Când a coborât Isus din barcă, L-a întâmpinat imediat un demonizat care tocmai ieşea din cimitir.
3 Acest om locuia în (grotele unde erau săpate) morminte şi nimeni nu îl mai putea imobiliza nici măcar cu un lanţ.
4 De multe ori i se legaseră fiare grele de picioare şi cătuşe la mâini; dar le rupsese şi era imposibil de ţinut sub control.
5 Permanent stătea în zona mormintelor şi pe munţi, ţipând şi mutilându-se cu pietre, cu care îşi făcea tăieturi.
6 Când L-a văzut pe Isus de la depărtare, a alergat spre El şi I s-a închinat,
7 strigând: „Ce avem noi în comun, Isus, Fiul Dumnezeului Celui Foarte Înalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!”
8 Zicea aşa, pentru că Isus îi ordona: „Spirit rău, ieşi din acest om!”
9 Isus l-a întrebat: „Cum te numeşti?” El a răspuns: „Numele meu este «Legiune», pentru că suntem mulţi.”
10 Spiritul rău Îl ruga pe Isus insistent să nu îl trimită în afara acelei regiuni.
11 Acolo, lângă munte, era o mare mulţime de porci care păşteau.
12 Demonii L-au rugat pe Isus, zicându-I: „Permite-ne să intrăm în acei porci!”
13 Isus le-a permis; iar spiritele rele, ieşind din acel om, au intrat în mulţimea de porci care s-a deplasat rapid de pe râpă în mare. Şi astfel, toţi cei aproape două mii de porci s-au înecat.
14 Cei care păzeau porcii, au fugit în oraş şi prin satele din jur, anunţând despre acest caz. Oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Ajunşi la Isus, au constatat că cel care fusese posedat de legiunea de demoni, era îmbrăcat decent şi în toate facultăţile mentale. Ei s-au speriat
16 ascultând martorii oculari care le-au povestit tot ce se întâmplase cu demonizatul şi cu porcii.
17 Atunci au început să Îl roage pe Isus să plece din zona lor.
18 În timp ce Isus urca în barcă, omul care fusese posedat de demoni, Îl ruga să îi permită să rămână cu El.
19 Isus nu a aprobat cererea lui, ci i-a zis: „Du-te acasă la familia ta şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Iahve şi cum Şi-a manifestat mila Lui faţă de tine.”
20 El a plecat şi a început să povestească prin Decapolis tot ce îi făcuse Isus; şi îi uimea pe toţi.
21 După ce a traversat Isus pe celălalt mal folosind barca, o mare mulţime de oameni s-a adunat în jurul Lui. El stătea pe mal, aproape de apă.
22 Atunci a venit la El unul dintre liderii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut pe Isus, I s-a aruncat la picioare
23 şi I-a făcut următoarea rugăminte insistentă: „Fetiţa mea este aproape moartă. Te rog, vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să se facă sănătoasă şi să trăiască!”
24 Isus a plecat împreună cu el; iar mulţimea de oameni din jurul Lui produsese aglomeraţie.
25 Exista o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie.
26 Ea suportase intervenţia multor medici. Cheltuise toate resursele de care dispusese; dar nu constatase nicio schimbare în bine a sănătăţii ei; ba încă situaţia se complica odată cu trecerea timpului.
27 Auzind vorbindu-se despre Isus, a venit pe la spatele Lui printre oameni şi I s-a atins de haină.
28 A procedat aşa, pentru că îşi zicea: „Dacă voi reuşi să mă ating de haina Lui, mă voi vindeca!”
29 Imediat, hemoragia a încetat şi a simţit în tot corpul ei că s-a vindecat.
30 Isus Şi-a dat seama imediat că ieşise din El o forţă (vindecătoare); şi întorcându-se spre mulţimea de oameni, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”
31 Discipolii I-au zis: „Vezi ce mulţi sunt în jurul Tău; şi mai zici «Cine s-a atins de Mine?»?!”
32 El privea în jur ca să vadă pe aceea care făcuse acest lucru.
33 Femeia, speriată şi tremurând pentru că ştia ce se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul.
34 Dar Isus i-a zis: „Femeie, credinţa ta te-a salvat! Du-te liniştită şi fi vindecată de boala ta!”
35 În timp ce încă vorbea El, au venit nişte oameni din partea liderului sinagogii. Aceştia i-au spus: „Fiica ta a murit; de ce Îl mai deranjezi pe Învăţător?”
36 Dar Isus, fără să ia în considerare aceste cuvinte, a zis liderului sinagogii: „Nu te neliniştii! Credinţa pe care trebuie să o ai, va face diferenţa acum!”
37 Şi nu a permis nimănui să Îl însoţească, excepţie făcând Petru împreună cu cei doi fraţi – Iacov şi Ioan.
38 Au ajuns la casa liderului sinagogii. Acolo, Isus a găsit agitaţie printre cei prezenţi şi pe unii care plângeau exact ca pentru un mort.
39 A intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atât zgomot şi de ce plângeţi? Fetiţa nu a murit, ci doarme!”
40 Dar ei L-au ironizat. Atunci, după ce i-a dat afară pe toţi, i-a luat cu El pe părinţii fetiţei împreună cu cei care-L însoţiseră; şi au intrat împreună acolo unde zăcea ea.
41 A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita, cumi!”, care se traduce cu „Fetiţă, scoală-te!”
42 Imediat, ea s-a ridicat şi a început să umble, pentru că avea vârsta de doisprezece ani. Ei au rămas foarte surprinşi de acest lucru.
43 Isus le-a cerut în mod categoric să nu ştie nimeni ce s-a întâmplat; şi a mai cerut ca fetiţa să fie hrănită.
1 Isus a plecat de-acolo şi a ajuns în zona Sa natală. Discipolii Lui au mers după El.
2 În ziua de Sabat, a început să înveţe oamenii care veniseră în sinagogă. Mulţi se mirau auzindu-L; şi ziceau: „Care este sursa acestei înţelepciuni pe care o posedă El? Sau cum se explică minunile pe care le face?
3 Oare nu este El fiul tâmplarului şi al Mariei? Nu are ca fraţi pe Iacov, pe Iose, pe Iuda şi pe Simon? Şi nu locuiesc aici, în zonă, surorile Lui?” Toate aceste lucruri Îl făcuseră pe Isus să fie un caz dificil pentru ei.
4 Dar El le-a zis: „Un profet este subapreciat doar în patria lui, între rudele lui şi între membrii familiei din care provine el.”
5 Nu a putut să facă nicio minune acolo. Doar a vindecat câţiva bolnavi punându-Şi mâinile peste ei.
6 Şi era foarte surprins de necredinţa locuitorilor acelei zone. Isus parcurgea satele din jur şi învăţa pe foarte mulţi oameni.
7 În acea perioadă de timp, i-a chemat la Sine pe cei doisprezece discipoli ai Săi şi i-a trimis câte doi (în misiune). Le-a conferit autoritate pe care să o exercite împotriva demonilor
8 şi le-a ordonat să nu aibă la ei niciun toiag, nici pâine, nici sac pentru alimente şi nici bani de aramă;
9 să se încalţe cu sandale şi să nu aibă două feluri de haine cu ei.
10 Apoi le-a mai zis: „Să nu vă schimbaţi gazda; ci să rămâneţi acolo unde veţi fi primiţi, până veţi pleca din acea zonă.
11 Iar dacă în vreun loc nu veţi fi bine primiţi şi nici luaţi în considerare, să plecaţi de acolo scuturând praful de pe sandalele voastre. Acesta va fi ca o probă împotriva lor în momentul când va avea loc Judecata. Să ştiţi că atunci, la Judecată, chiar şi pedeapsa Sodomei şi a Gomorei va fi mai mică decât cea care le va fi administrată lor.”
12 Discipolii au plecat şi au predicat pocăinţa.
13 Făceau multe exorcizări şi vindecau mulţi bolnavi pe care îi ungeau cu ulei.
14 Tetrarhul Irod, auzind vorbindu-se despre Isus care era un nume foarte cunoscut printre evrei, a zis: „Singura mea explicaţie cu privire la acest om este aceea Ioan Botezătorul a înviat. Altfel nu pot înţelege sursa puterilor Lui miraculoase!”
15 Alţii ziceau: „Este Ilie.” Iar alţii susţineau că, de fapt, este unul dintre profeţi.
16 Totuşi, Irod repeta: „Eu i-am tăiat capul lui Ioan Botezătorul; şi acum a înviat!”
17 Era obsedat de această ipoteză pentru că îşi tot amintea cum procedase cu Ioan. Îl arestase şi îl băgase în închisoare din cauza Irodiadei care era, de fapt, soţia fratelui lui, numit Filip.
18 Ioan îi spusese lui Irod: „Nu îţi este permis să te comporţi ca soţ faţă de aceea care, de fapt, este soţia fratelui tău!”
19 Irodiada era foarte indignată şi l-ar fi omorât pe Ioan;
20 dar încă nu putea să îşi vadă planul pus în aplicare atât timp cât Irod se temea de Ioan, fiind convins că acesta este un om corect şi sfânt. Îi acorda protecţia lui, iar când îi asculta mesajele, era provocat de el pentru unele decizii; dar evita luarea lor de mai mult timp. În ciuda faptului că Irod îl agrea pe Ioan,
21 planul Irodiadei a găsit un moment favorabil pentru punerea lui în aplicare, chiar când tetrarhul îşi sărbătorea ziua de naştere. Atunci el organizase o petrecere la care îşi invitase subalternii din armată şi prietenii-colegi cu care guverna provincia Galileea.
22 La petrecere a participat şi fata Irodiadei. Ea a dansat astfel încât a primit multe aplauze şi aprecieri pozitive atât din partea lui Irod, cât şi din partea oaspeţilor lui. Tetrarhul a zis fetei: „Îţi voi oferi orice îmi vei cere!”
23 Apoi a adăugat jurându-i: „Sunt dispus să îţi dau chiar şi jumătate din administraţia mea!”
24 Ieşind, fata s-a consultat cu mama ei, pe care a întrebat-o: „Ce să îi cer?” Iar Irodiada i-a răspuns: „Cere-i capul lui Ioan Botezătorul!”
25 Fata s-a grăbit să vină la tetrarh, prezentându-i următoarea cerere: „Vreau să îmi dai imediat capul lui Ioan Botezătorul pe o farfurie!”
26 Irod a fost foarte dezamăgit; dar din cauza jurământului şi pentru a arăta oaspeţilor că îşi respectă promisiunile, nu a putut să o refuze.
27 A trimis la închisoare un soldat dintre cei care făceau serviciul de pază, cu ordinul de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Soldatul s-a dus şi i-a tăiat capul lui Ioan în închisoare.
28 Apoi l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei; iar fata l-a dat mamei ei…
29 Auzind ce s-a întâmplat, discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul şi i l-au pus într-un mormânt.
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au relatat tot ce făcuseră şi tot ce îi învăţaseră pe oameni.
31 Isus le-a zis: „Veniţi singuri separat, într-un loc liniştit şi odihniţi-vă puţin.” A spus acest lucru pentru că din cauza suprasolicitării lor, nu aveau timp nici să mănânce.
32 Au plecat cu barca, intenţionând să se retragă într-un loc mai nepopulat, unde să fie numai ei singuri.
33 Dar oamenii i-au observat plecând; şi pentru că i-au cunoscut, au alergat pe jos din toate oraşele şi au venit înaintea lor în locul unde intenţionau ei să ajungă.
34 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni. I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor; şi a început să îi înveţe multe lucruri.
35 Ziua aproape trecuse. Atunci discipolii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Această zonă este nepopulată, iar ziua aproape a trecut.
36 Oferă oamenilor ocazia să plece în localităţile din jur, ca să îşi cumpere pâine; pentru că nu au ce să mănânce.”
37 Isus le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei I-au zis: „Vrei să spui că îi vom putea hrăni cu pâinea pe care o vom cumpăra cu cei două sute de dinari?”
38 Isus le-a zis: „Mergeţi printre oamenii adunaţi şi vedeţi câte pâini există aici, în zonă!” Ei s-au dus să constate câte pâini au oamenii; şi au venit cu următorul răspuns: „Avem cinci pâini şi doi peşti!”.
39 Atunci Isus a spus discipolilor Lui să ceară oamenilor să stea jos pe iarbă în grupuri.
40 Astfel s-au format grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci de persoane.
41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Cu ochii îndreptaţi spre cer, a rostit benedicţiunea; şi apoi, rupând pâinile, le-a dat discipolilor, pentru ca ei să le împartă mulţimii de oameni. A procedat la fel şi cu peştii, împărţindu-i tuturor.
42 Toţi au mâncat şi s-au săturat.
43 În final, resturile din pâini şi din peşti au fost adunate în douăsprezece coşuri.
44 Între cei care mâncaseră, au fost cinci mii de bărbaţi.
45 Isus i-a determinat pe discipolii Săi să urce în barcă şi să traverseze imediat, înaintea Lui, pe celălalt mal, în zona Betsaida. În acest timp, El intenţiona să ofere oamenilor posibilitatea să plece acasă.
46 După ce Şi-a luat rămas bun de la mulţimile de oameni, Isus S-a dus pe munte ca să Se roage.
47 Când s-a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe mal.
48 A văzut că discipolii Lui vâsleau cu mare dificultate, pentru că vântul bătea din faţă. Chiar în timpul când îşi efectua serviciul nocturn de pază a patra gardă, Isus a mers spre ei, călcând peste apă. Intenţiona să treacă pe lângă ei;
49 dar discipolii, având impresia că văd o fantomă care umblă pe mare, au ţipat.
50 Gestul lor a fost cauzat de faptul că s-au speriat. Dar Isus le-a vorbit imediat, zicându-le: „Curaj! Sunt Eu; nu vă temeţi!”
51 Apoi a urcat la ei în barcă, iar vântul nu a mai bătut. Ei au rămas foarte surprinşi de cele întâmplate,
52 pentru că fiind insensibili şi nereceptivi, nu înţeleseseră mesajul care le fusese transmis odată cu înmulţirea (recentă a) pâinilor şi a peştilor.
53 După ce au traversat marea, au ajuns cu barca pe malul localităţii Ghenezaret.
54 Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut imediat pe Isus.
55 Alergând prin localităţile învecinate şi pe tot traseul pe care auzeau că trecea Isus, aduceau bolnavii la El.
56 Aceştia, fiind puşi în drumul Lui, Îl rugau să le permită doar să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Şi toţi câţi procedau astfel, erau vindecaţi.
1 În Ierusalim, Isus a avut o discuţie cu reprezentanţii fariseilor şi cu cei ai învăţătorilor legii (mozaice).
2 Aceştia văzuseră pe unii dintre discipolii Săi servind masa de prânz cu mâinile „necurate”, adică fără să şi le fi spălat (în mod ritual). –
3 Conform tradiţiei strămoşeşti, fariseii şi toţi ceilalţi iudei, nu mănâncă fără să îşi spele mâinile cu mare atenţie.
4 Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au îmbăiat. Tradiţia lor conţine şi alte obiceiuri, cum ar fi spălarea (rituală) a paharelor, a ulcioarelor, a găleţilor şi a paturilor. –
5 Acei farisei, împreună cu experţii legii (mozaice), L-au întrebat: „De ce nu respectă discipolii Tăi regulile tradiţiei strămoşeşti, permiţându-şi să mănânce cu mâinile «nespălate»?”
6 Isus le-a răspuns: „Ipocriţilor, bine a mai profeţit Isaia despre voi, când a scris: «Acest popor Mă cinsteşte cu buzele; dar inima lui este departe de Mine.
7 Degeaba procedează ei astfel, decretând legi care nu reprezintă decât reguli omeneşti.»
8 Voi ignoraţi porunca lui Dumnezeu şi în acelaşi timp respectaţi tradiţia stabilită de oameni, cum ar fi: spălarea ulcioarelor şi a paharelor; şi aveţi multe reguli de acest fel…”
9 Isus le-a mai zis: „Promovând tradiţia voastră, v-aţi permis să anulaţi porunca lui Dumnezeu.
10 De exemplu, El a spus prin Moise: «Să-ţi cinsteşti mama şi tatăl.» şi «Cine va vorbi rău despre tatăl lui sau despre mama lui, să suporte pedeapsa capitală.»
11 Voi, dimpotrivă, aţi decretat că dacă un om pretinde cu privire la bunurile lui că sunt «corban», adică dedicate lui Dumnezeu, este absolvit de datoria de a-şi ajuta părinţii cu ele;
12 şi astfel nu îi mai permiteţi să îşi susţină părinţii cu nimic…
13 Aşa aţi ajuns să desfiinţaţi Cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre. Şi acesta este doar un exemplu. Dar voi procedaţi la fel în cazul multor alte tradiţii.”
14 La sfârşit, Isus a chemat din nou mulţimile de oameni la Sine şi le-a zis: „Sunt interesat să înţelegeţi ce vă voi spune în continuare. Deci ascultaţi cu atenţie:
15 Omul nu devine «necurat» atunci când introduce în el ceva mâncând. De fapt, numai ce iese din el îl poate face «necurat».
16 [Deci dacă vrea cineva să ia în considerare cuvintele Mele, să reţină ce tocmai am spus.”]
17 După ce a intrat în casă şi era departe de mulţimea ascultătorilor, discipolii L-au întrebat pe Isus despre semnificaţia acestei parabole.
18 El le-a zis: „Şi voi sunteţi atât de incapabili în descifrarea înţelesului ei? Nu vă daţi seama că nimic din exterior care intră în om nu îl poate face «necurat»?
19 Când mănâncă cineva, nu introduce nimic în suflet, ci în stomac; apoi o parte din ce a introdus în el, este dat afară.” A spus acest lucru, declarând toate alimentele „curate”.
20 El le-a mai zis: „Ce iese din om, îl face să fie «necurat».
21 Sursa lucrurilor care fac pe om «necurat», este tocmai în sufletul lui, de unde provin gândurile rele, adulterul, relaţiile sexuale extraconjugale, crimele,
22 furturile, înşelăciunile, faptele care produc ruşine, ochiul rău, blasfemia, aroganţa, nebunia.
23 Toate aceste lucruri vin din interiorul omului şi îl fac să fie «necurat»”.
24 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunea Tirului şi a Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo. Dar nu a putut să rămână neobservat;
25 pentru că imediat a venit la El o femeie care s-a aruncat la picioarele Lui. Ea avea o fetiţă care era posedată de un demon. Venise la Isus pentru că auzise vorbindu-se despre El.
26 Femeia care Îl ruga să scoată demonul din fiica ei, era de naţionalitate siro-feniciană.
27 Isus i-a zis: „Lasă-i întâi pe copii să se sature; pentru că nu este bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci căţeilor.”
28 Femeia I-a răspuns: „Este adevărat ce spui, domnule; dar şi căţeii de sub masă mănâncă din ce rămâne copiilor.”
29 Atunci Isus i-a zis: „Suficient! M-ai convins! Poţi pleca acasă; pentru că deja demonul a ieşit din fiica ta!”
30 Când a intrat în casă, femeia şi-a găsit fetiţa culcată în pat şi eliberată de demon.
31 Isus a plecat din zona Tirului şi a ajuns din nou la Marea Galileeii trecând prin Sidon, localitate care aparţinea regiunii numite Decapolis.
32 Acolo I-au adus un surd care vorbea cu mare dificultate; şi L-au rugat să îşi pună mâinile peste el.
33 Isus l-a luat separat de mulţimea de oameni, i-a pus degetele Sale în urechi şi i-a atins limba cu saliva Lui.
34 Apoi a privit spre cer, a oftat şi a zis: „Efata!”, care se traduce cu „Deschide-te!”
35 Imediat, atât urechile, cât şi gura, au funcţionat normal; şi acel om a vorbit foarte clar.
36 Isus le-a cerut în mod categoric să nu spună nimănui despre ce s-a întâmplat; dar cu cât le cerea mai mult acest lucru, cu atât vorbeau mai mult despre El.
37 Ei erau foarte surprinşi şi exclamau: „Este fantastic! El îi vindecă şi pe surdo-muţi!”
1 În timpul acelor zile se adunaseră din nou foarte mulţi oameni în jurul lui Isus; dar nu aveau ce să mănânce. Isus Şi-a chemat discipolii şi le-a zis:
2 „Îmi este milă de această mulţime de oameni care stă lângă Mine de trei zile fără să aibă mâncarea necesară.
3 Dacă le voi oferi ocazia să plece aşa flămânzi cum sunt, vor leşina de foame pe drum; pentru că unii dintre ei au venit de la mare distanţă.”
4 Discipolii I-au răspuns: „Zona este nepopulată. Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe aceşti oameni tocmai aici?”
5 Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte.”
6 Atunci Isus a poruncit oamenilor să stea jos pe pământ. A luat cele şapte pâini; şi după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, le-a rupt şi le-a dat discipolilor Săi; iar ei le-au împărţit mulţimii de oameni.
7 Mai aveau şi câţiva peştişori pe care i-au împărţit după ce Isus a proclamat o binecuvântare pentru ei.
8 Au mâncat şi s-au săturat; iar la sfârşit, au adunat resturile, umplând cu ele şapte coşuri.
9 Cei care mâncaseră erau aproximativ patru mii de persoane. Apoi Isus le-a oferit ocazia să plece.
10 El a urcat într-o barcă împreună cu discipolii Săi şi au venit în zona Dalmanutei.
11 Fariseii au venit în mod surprinzător şi L-au provocat pe Isus la o polemică. Ei I-au cerut să Îşi demonstreze autoritatea în faţa lor, făcând un miracol.
12 Isus a oftat profund şi apoi a zis: „De ce pretinde această generaţie de oameni să asiste la miracole? Vă asigur că această pretenţie nu îi va fi satisfăcută!”
13 Apoi i-a lăsat şi a urcat din nou în barcă pentru a ajunge pe malul opus.
14 Discipolii Lui uitaseră să ia pâini; iar cu ei, în barcă, nu aveau decât o pâine.
15 Isus îi avertiza zicându-le: „Fiţi atenţi: să vă feriţi bine de «aluatul» fariseilor şi de cel al lui Irod!”
16 Discipolii Lui îşi ziceau: „Vorbind astfel, ne reproşează faptul că nu avem suficiente pâini!”
17 Isus a înţeles cum erau interpretate cuvintele Lui; şi le-a zis: „De ce vă gândiţi tocmai la lipsa de pâini? Nici acum nu înţelegeţi? Tot insensibili şi nereceptivi aţi rămas?
18 Ochii şi urechile pe care le aveţi nu vă ajută deloc? Dar oare nici nu vă amintiţi ce s-a întâmplat cu puţin timp în urmă?
19 Când am rupt cele cinci pâini din care au mâncat cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri cu resturi aţi adunat?” Ei au răspuns: „Douăsprezece coşuri!”
20 El a continuat: „Şi câte coşuri s-au umplut cu resturi după ce au mâncat patru mii de bărbaţi din cele şapte pâini pe care le-aţi rupt?” Discipolii Săi au răspuns: „Şapte coşuri.”
21 Isus le-a zis: „Nici acum nu înţelegeţi?”
22 Au venit împreună la Betsaida. Acolo a fost adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.
23 Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus în afara satului. Apoi i-a aplicat salivă pe ochi; şi punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat: „Vezi ceva?”
24 El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar parcă ar fi nişte copaci.”
25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi şi i-a cerut să se uite fix; şi când s-a concentrat aşa cum i s-a cerut, a fost vindecat şi a văzut toate lucrurile clar.
26 Atunci Isus l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri în sat şi nici să nu informezi pe cineva din el despre ce ţi s-a întâmplat!”
27 Isus a plecat împreună cu discipolii Săi în zona satelor provinciei Cezareea care era guvernată de Filip. Pe drum, El le-a pus următoarea întrebare: „Ce părere au oamenii cu privire la identitatea Mea?”
28 Ei I-au răspuns: „Unii cred că eşti Ioan Botezătorul; alţii consideră că Tu ai fi Ilie; în timp ce alţii spun despre Tine că eşti unul dintre profeţii poporului evreu.”
29 El i-a întrebat: „Dar voi ce părere aveţi despre Mine? Cine sunt Eu pentru voi?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Cristos!”
30 Isus le-a ordonat în cel mai categoric mod să nu comunice altora această informaţie cu privire la identitatea Sa.
31 Atunci a început să îi înveţe că Fiul Omului trebuie să treacă prin multe suferinţe, că va fi contestat de conducătorii religioşi ai poporului evreu, reprezentaţi de preoţi şi de experţii în lege(a mozaică). Le-a mai spus că după toate acestea, va fi omorât şi că după trei zile va învia.
32 Vorbea cu ei foarte deschis. Dar Petru L-a luat separat pe Isus şi a început să Îi facă reproşuri.
33 Dar Isus S-a întors; şi privindu-Şi discipolii, S-a adresat direct lui Petru în auzul tuturor, zicându-i: „La spatele Meu, Satan! Tu, Petru, nu gândeşti ca Dumnezeu, ci promovezi mentalitatea oamenilor!”
34 Apoi a chemat la Sine mulţimea de oameni împreună cu discipolii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se dezică de felul lui de a fi, să îşi ia crucea şi aşa să Mă urmeze.
35 Oricine va dori să îşi protejeze viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va consuma viaţa pentru cauza Mea şi a Veştii Bune, şi-o va recupera.
36 Şi, de fapt, ce rezolvă un om câştigând toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
37 Sau, cu alte cuvinte, ce poate oferi un om ca echivalent pentru sufletul lui?
38 Să ştiţi că oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele între oamenii acestei generaţii adultere şi păcătoase, va primi acelaşi tratament din partea Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”
1 El le-a mai zis: „Să ştiţi că unii care sunt prezenţi aici, nu vor muri până nu vor vedea Regatul lui Dumnezeu venind în forţă.”
2 După şase zile de la această precizare, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan; şi i-a dus separat, numai pe ei, pe un munte înalt. Acolo S-a transfigurat sub privirile lor.
3 Hainele Lui au devenit strălucitoare şi foarte albe. Acel alb depăşea orice performanţă a înălbitorilor de pe pământ.
4 Au apărut acolo Ilie şi Moise. Ei vorbeau cu Isus.
5 Petru a zis: „Învăţătorule, este bine să stăm aici. Hai să facem trei adăposturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.”
6 A spus aceste cuvinte pentru că fusese atât de surprins, încât nu ştia ce este mai bine să zică…
7 A venit apoi un nor care i-a acoperit cu umbra lui; iar din nor s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiul Meu pe care Îl iubesc foarte mult. Să ascultaţi de El!”
8 Când au privit în jur, discipolii lui Isus au constatat că atât Ilie, cât şi Moise nu mai erau; iar Isus rămăsese doar cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, El le-a ordonat să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul Omului dintre cei morţi.
10 Ei au păstrat acest secret şi se întrebau între ei ce ar fi putut să însemne acea înviere dintre cei morţi.
11 Discipolii I-au pus lui Isus următoarea întrebare: „De ce spun experţii legii mozaice că întâi trebuie să vină Ilie?”
12 El le-a răspuns: „Este adevărat că Ilie va veni înainte să se întâmple o serie de lucruri şi va restabili totul. Aceste evenimente au fost prezise, aşa cum şi despre Fiul Omului s-au făcut preziceri care au rămas înregistrate în scris. În legătură cu El se spune că va suporta multe suferinţe şi că va fi calomniat.
13 Dar despre Ilie Eu vă spun că, într-un fel, a şi venit; iar ei s-au comportat cum au vrut cu el, exact cum fusese scris în profeţiile Scripturilor.”
14 Când au ajuns la ceilalţi discipoli, au văzut că în jurul acestora era o mare mulţime de oameni. Existau acolo şi experţii legii (mozaice), care discutau în contradictoriu cu discipolii lui Isus.
15 Când au văzut oamenii pe Isus, s-au mirat şi au alergat spre El să I se închine.
16 El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu învăţătorii legii?”
17 Unul din acea mulţime de oameni, I-a răspuns: „Învăţătorule, venisem la Tine cu fiul meu. Este posedat de un demon care i-a cauzat muţenie.
18 În plus, oriunde are crize, cade la pământ, face spume la gură, îşi încleştează maxilarul şi rămâne anchilozat. M-am adresat discipolilor Tăi şi i-am rugat să scoată demonul, dar nu au putut.”
19 Isus le-a zis: „Vai, ce generaţie necredincioasă! Oare cât credeţi că voi mai fi cu voi şi că vă voi suporta? Aduceţi-l la Mine!”
20 L-au adus pe copil la El. Şi cum a văzut copilul pe Isus, demonul l-a făcut să se cutremure cu o mare forţă. Apoi copilul a căzut la pământ şi se zbătea făcând spumă la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl copilului: „De cât timp i se întâmplă aşa?” El a răspuns: „De când era mic copil.
22 Şi de multe ori, spiritul rău l-a aruncat ba în foc, ba în apă, ca să îl omoare. Dar dacă poţi face ceva, Te rog să ai milă de noi şi ajută-ne!”
23 Isus a răspuns: „Tu zici «Dacă poţi…»!? Toate lucrurile sunt posibile celui care crede!”
24 Imediat, tatăl copilului a strigat lăcrimând: „Cred, domnule; (totuşi) am nevoie de ajutor să îmi înving necredinţa!”
25 Când a văzut Isus că mulţimea de oameni se îndreaptă spre ei alergând, s-a adresat demonului, zicându-i: „Spirit de surdo-muţenie, îţi ordon să ieşi din acest copil şi să nu mai intri în el!”
26 Spiritul rău a ieşit făcându-l pe băiat să ţipe şi producându-i pentru ultima dată o violentă convulsie. Apoi a rămas ca mort. Acest fapt i-a făcut pe mulţi dintre cei prezenţi acolo să spună: „A murit!”
27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat, iar băiatul a stat pe picioarele lui.
28 Când a intrat Isus în casă, discipolii Lui L-au întrebat separat: „De ce noi nu am reuşit să scoatem demonul din băiat?”
29 Isus le-a zis: „Acest fel de demoni nu poate ieşi decât atunci când îl înfruntă cineva care practică rugăciunea şi postul.”
30 Plecând de acolo, au trecut prin provincia Galileea, în timp ce Isus ar fi vrut să nu ştie nimeni despre prezenţa Lui în acea zonă.
31 El Îşi învăţa discipolii, zicând: „Fiul Omului va fi arestat, apoi va fi (chiar) omorât; şi a treia zi după omorârea Lui, va învia.”
32 Dar discipolii nu înţelegeau ce vrea să spună Isus vorbindu-le astfel; şi evitau să Îl întrebe despre sensul acelor cuvinte.
33 Apoi au ajuns în Capernaum. Când era într-o casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce discutaţi între voi pe drum?”
34 Dar ei nu I-au dat niciun răspuns. De fapt, tăcerea lor încerca să ascundă faptul că în timp ce se deplasau, a existat o ceartă între ei ca să se stabilească cine este lider în grupul lor.
35 Atunci Isus a stat jos, i-a chemat în jurul Său pe cei doisprezece discipoli şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie primul între voi, trebuie să devină ultimul, slujind tuturor!”
36 A pus un copil în mijlocul lor. Apoi, luându-l în braţe, le-a zis:
37 „Oricine primeşte pe unul dintre aceşti copilaşi în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi, de fapt, cine Mă primeşte, nu doar pe Mine Mă primeşte, ci şi pe Cel care M-a trimis.”
38 Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut un om făcând exorcizări în numele Tău şi i-am interzis să le mai facă, pentru că nu era din grupul nostru.”
39 Isus a răspuns: „Nu este corect să procedaţi aşa; pentru simplul motiv că nu există nimeni care după ce a făcut minuni în numele Meu, să Mă denigreze.
40 Cine nu se manifestă împotriva noastră, este ca un membru al grupului nostru.
41 Şi să reţineţi că recompensa va fi acordată chiar şi celor care vă vor da să beţi un pahar cu apă având în vedere statutul vostru de discipoli ai lui Cristos.
42 Dar în acelaşi timp, este adevărat şi faptul că este grav ca cineva să provoace la comiterea păcatului pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine. Acelui provocator, ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră mare ca cea de moară şi să fie apoi aruncat aşa în mare…
43 Dacă mâna ta te determină să păcătuieşti, tai-o; este mai bine pentru tine să fii infirm în viaţă, decât să mergi în iad având ambele mâini. [Acolo, focul nu se stinge
44 şi nici viermele lor nu moare în timp ce focul persistă].
45 Dacă piciorul tău te determină să păcătuieşti, taie-l. Este în avantajul tău să fii şchiop în viaţă, decât să fii aruncat în iad având ambele picioare. [În acel loc, focul continuă la nesfârşit,
46 iar viermele celor de-acolo nu moare, deşi focul arde permanent].
47 Şi dacă ochiul tău te determină să păcătuieşti, scoate-l! Pentru tine este mai bine să intri în Regatul lui Dumnezeu având numai un ochi, decât să îi ai pe amândoi şi să fii aruncat în focul iadului,
48 acolo unde viermele celor din el nu moare chiar dacă focul nu se stinge.
49 Să ştiţi că din această cauză, fiecare va fi «sărat» cu foc, aşa cum fiecare animal oferit ca sacrificiu lui Dumnezeu este presărat cu sare.
50 Sarea este bună cât timp mai are proprietatea de a săra; dar când şi-o pierde, oare cum şi-ar reface-o? Să aveţi «sare» în voi şi să trăiţi în armonie unii cu alţii.”
1 Isus a plecat de acolo şi a venit în zona provinciei Iudeea, dincolo de Iordan. S-au adunat din nou foarte mulţi oameni la El; şi conform obiceiului pe care îl avea, a început să îi înveţe.
2 În acest timp, Isus a fost vizitat de nişte farisei. Aceia, ca să Îl testeze, L-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat căsătorit să divorţeze.
3 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
4 Ei au spus: „Moise a permis bărbatului să scrie un certificat de divorţ şi apoi să îşi abandoneze soţia.”
5 Isus le-a zis: „Moise v-a lăsat scrisă această poruncă din cauza insensibilităţii inimii voastre;
6 dar de la începutul Creaţiei, Dumnezeu l-a conceput pe om să existe împreună ca bărbat şi femeie.
7 Conform acestei legi, omul îşi formează o familie unindu-se în căsătorie cu soţia lui, după ce fiecare dintre ei s-a desprins de familia tatălui şi a mamei lui.
8 Astfel, cei doi devin (ca) un singur organism. Deci nu mai sunt doi, ci formează împreună un întreg.
9 De aici rezultă că omul nu are voie să distrugă acest întreg conceput iniţial de Dumnezeu şi pus în practică prin consimţământul celor doi soţi.”
10 Atunci când au intrat în casă, discipolii L-au abordat pe Isus în legătură cu subiectul divorţului.
11 El le-a zis: „Oricine divorţează şi se căsătoreşte cu altă femeie, comite adulter faţă de fosta lui soţie;
12 şi acelaşi lucru se întâmplă dacă o soţie divorţează şi se căsătoreşte apoi cu alt bărbat: va comite adulter faţă de soţul iniţial.”
13 Lui Isus I-au fost aduşi nişte copii ca să Se atingă de ei. Dar discipolii au făcut reproşuri celor care îi aduceau.
14 Observând ce se întâmplă, Isus S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi-i pe copii să vină la Mine! Să ştiţi că Regatul lui Dumnezeu aparţine celor care sunt asemănători acestora; deci nu îi opriţi din intenţia lor!
15 Vă asigur că nimeni nu va intra în Regatul lui Dumnezeu dacă nu îl va primi aşa cum o face un copil!”
16 Apoi i-a luat în braţe pe rând şi Şi-a pus mâinile peste ei, binecuvântându-i.
17 Tocmai când urma să plece din acel loc, a venit la Isus un om alergând. Ajuns în faţa Lui, a îngenuncheat şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să obţin viaţa eternă?”
18 Isus i-a zis: „De ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun cu excepţia lui Dumnezeu.
19 În al doilea rând, cunoşti poruncile care spun să nu comiţi adulter, să nu comiţi crimă, să nu furi, să nu faci o afirmaţie mincinoasă, să nu înşeli şi să îţi respecţi tatăl şi mama.”
20 El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste cerinţe le-am respectat cu atenţie încă din adolescenţă.”
21 Isus l-a privit direct în faţă, l-a iubit şi i-a răspuns: „Nu ai îndeplinit toate condiţiile. Primul lucru pe care-ţi cer să îl mai faci este să te duci şi să vinzi tot ce ai şi să dai apoi săracilor banii obţinuţi din această vânzare. Astfel, vei avea o comoară în cer. Apoi trebuie să îţi iei crucea şi să Mă urmezi.”
22 Dezamăgit şi profund afectat de acest răspuns, omul care venise la Isus a plecat total întristat, pentru că era proprietarul multor averi.
23 Isus a privit în jurul Lui şi S-a adresat discipolilor, zicând: „Va fi foarte dificil pentru cei bogaţi să intre în Regatul lui Dumnezeu.”
24 Discipolii au rămas surprinşi de această afirmaţie a lui Isus. El a continuat, zicându-le: „Dragii Mei, de fapt, le va fi dificil să intre în Regatul lui Dumnezeu celor care speră să rezolve totul cu ajutorul bogăţiilor.
25 Mai uşor va trece o cămilă prin urechea unui ac, decât va intra un om bogat în Regatul lui Dumnezeu.”
26 Discipolii lui Isus au rămas şi mai surprinşi şi au zis între ei: „Dacă aceasta este realitatea, cine poate atunci să fie salvat?”
27 Isus i-a privit în faţă şi le-a zis: „Da, este imposibil omului; dar nu şi lui Dumnezeu. Pentru că lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt posibile.”
28 Petru a început să vorbească şi a zis: „Vezi că noi am lăsat totul şi am mers după Tine…”
29 Isus a răspuns: „Să ştiţi că toţi cei care au lăsat pentru Mine şi pentru Vestea Bună: casă, fraţi, surori, tată, mamă, soţie, copii, preocupări agricole,
30 vor primi acum, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi activităţi agricole, împreună cu persecuţii; iar în viitor, viaţa eternă.
31 Vor fi mulţi care din primii vor ajunge să fie ultimii; şi mulţi dintre cei care vor fi ultimii, vor ajunge să fie primii.”
32 Ei erau pe drum şi se deplasau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Discipolii erau dezorientaţi şi mergeau panicaţi după El. Isus i-a chemat din nou pe cei doisprezece discipoli ai Săi în jurul Lui şi a început să le vorbească despre lucrurile care urmau să I se întâmple.
33 El le-a zis: „Să ştiţi că mergând la Ierusalim, Fiul Omului va fi predat liderilor preoţilor şi învăţătorilor experţi ai legii (mozaice). Ei Îl vor duce în faţa celor care nu sunt evrei, cu scopul executării Lui.
34 Aceştia Îl vor ridiculiza, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi Îl vor omorî. Dar după trei zile de la moartea Sa, va învia!”
35 Fiii lui Zebedei care se numeau Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne îndeplineşti o dorinţă.”
36 El le-a zis: „Ce doriţi să fac pentru voi?”
37 Iar ei au răspuns: „Să ne oferi locul din dreapta şi pe cel din stânga Ta, atunci când vei fi în glorie!”
38 Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Oare puteţi să beţi paharul pe care îl voi bea Eu? Puteţi să suportaţi «botezul» care-Mi va fi administrat?”
39 Ei au zis: „Da, putem!” Iar Isus le-a zis: „Este adevărat că veţi bea şi voi paharul pe care îl voi bea Eu şi că vi se va administra acelaşi botez care Mi se va administra întâi Mie;
40 dar nu Eu vă voi oferi cinstea de a sta la dreapta şi la stânga Mea. Aceasta este rezervată numai celor pentru care a fost ea pregătită.”
41 În urma acestei discuţii, ceilalţi zece discipoli s-au supărat pe Iacov şi pe Ioan.
42 Dar Isus Şi-a chemat discipolii şi le-a zis: „Ştiţi că naţiunile lumii au guvernatori, cărora superiorii lor le dau ordine în mod autoritar.
43 Dar între voi să nu existe aceeaşi practică. Ci acela care vrea să deţină autoritatea, să slujească tuturor;
44 şi oricine doreşte să fie primul între voi, să fie sclavul tuturor celorlalţi.
45 Pentru că nici chiar Fiul Omului nu a venit cu pretenţia ca să fie slujit, ci cu scopul ca El să slujească şi să îşi sacrifice viaţa pentru recuperarea multora!”
46 Mergând, au ajuns în Ierihon. În timp ce Isus Îşi urma drumul şi ieşea din această localitate împreună cu discipolii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, exista în apropiere un loc în care stătea şi cerşea un orb. El se numea Bartimeu şi era fiul lui Timeu.
47 Auzind că trece Isus din Nazaret, orbul a început să strige: „Isus, Fiul lui David, ai milă de mine!”
48 Mulţi îl certau şi îi cereau să tacă; dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l să vină aici!” Orbul a fost chemat, zicându-i-se: „Curaj, omule, ridică-te şi hai să mergem. Te cheamă Isus!”
50 Orbul şi-a aruncat haina (specifică cerşetorilor) şi a venit foarte energic la Isus.
51 El a zis orbului: „Ce doreşti să îţi fac?” Orbul a răspuns: „Rabuni, să mă ajuţi să îmi obţin vederea!”
52 Isus i-a zis: „Du-te; credinţa ta te-a salvat.” Imediat, acel orb şi-a obţinut vederea şi a mers pe drum după Isus.
1 Când au fost aproape de Ierusalim şi treceau pe lângă localităţile Betfaghe şi Betania care erau aproape de Muntele Măslinilor, Isus Şi-a trimis într-o misiune specială pe doi dintre discipolii Săi.
2 El le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Imediat când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă nu a mai încălecat niciun om. Să îl dezlegaţi şi să Mi-l aduceţi.
3 Dacă veţi fi întrebaţi de cineva de ce procedaţi astfel, să îi răspundeţi: «Iahve are nevoie de el; şi după ce îl va folosi, îl va trimite imediat înapoi.»”
4 Discipolii s-au dus şi au dezlegat măgăruşul pe care l-au găsit legat lângă o uşă, la curba drumului pe care mergeau.
5 Unii dintre cei care locuiau în acea casă, le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi acest măgăruş?”
6 Ei au răspuns exact cum îi învăţase Isus. Apoi au fost lăsaţi să plece.
7 Şi-au aruncat hainele peste măgăruşul pe care l-au adus pentru Isus, iar El l-a încălecat.
8 Mulţi oameni îşi întindeau hainele pe drumul pe care venea Isus, iar alţii puneau pe jos ramuri tăiate din copacii de pe câmp.
9 Atât cei care mergeau înaintea lui Isus, cât şi cei care veneau după El, strigau: „Osana! Este binecuvântat Cel care vine în numele lui Iahve!
10 Regatul care vine este unul binecuvântat: acesta este Regatul strămoşului nostru David! Osana în cerul foarte înalt!”
11 Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în (zona) templu(ui). Apoi, după ce a privit la toate lucrurile din jurul Său, fiind aproape seara, a plecat la Betania împreună cu cei doisprezece discipoli ai Săi.
12 A doua zi, după ce au plecat din localitatea Betania, Isus era flămând.
13 A observat de la mare distanţă un smochin care avea frunze şi a mers spre el, să vadă dacă va găsi câteva fructe. Când s-a apropiat, a constatat că nu avea decât frunze, pentru că încă nu era perioada smochinelor.
14 Atunci Isus a zis smochinului: „Niciodată să nu mai mănânce cineva fructe din tine!” Iar discipolii Lui au auzit aceste cuvinte.
15 Ajunşi la Ierusalim, Isus a intrat în (curtea) templu(lui). A răsturnat mesele celor care schimbau bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.
16 Nu permitea nimănui să poarte vreun vas prin (zona de lângă) templu.
17 Îi învăţa apoi, zicând: „Oare nu este scris în Scripturi «Casa Mea va fi numită o casă a rugăciunii pentru toate naţiunile.»? Dar voi aţi făcut din ea un cuib de infractori!”
18 Liderii preoţilor şi experţii în lege(a mozaică) au auzit şi ei aceste cuvinte. În consecinţă, se gândeau cum să Îl omoare în secret; pentru că se temeau de El, din cauza poporului care era fascinat de învăţăturile Lui.
19 Iar Isus ieşea din oraş de fiecare dată când se însera.
20 În următoarea dimineaţă, când treceau pe lângă acel smochin, discipolii l-au văzut uscat din rădăcini.
21 Petru, care şi-a amintit ce se întâmplase cu o zi înainte, a zis lui Isus: „Învăţătorule, priveşte: smochinul blestemat de Tine, s-a uscat!”
22 Isus a zis: „Este necesar să aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Vă asigur că dacă va zice cineva acestui munte «Ridică-te şi aruncă-te în mare!» şi dacă nu va avea dubii în inima lui, ci va crede că ce a spus se va realiza, va obţine ce a cerut.
24 Vă spun aceste lucruri pentru că în baza aceluiaşi principiu, trebuie să credeţi anticipat că aţi şi primit lucrul pentru care vă rugaţi; şi astfel îl veţi obţine.
25 Iar când vă rugaţi stând în picioare, să iertaţi orice aţi avea de reproşat cuiva; pentru ca să fiţi şi voi iertaţi de greşeli de către Tatăl vostru care este în cer.
26 [Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în cer nu vă va ierta greşelile.”]
27 S-au dus din nou în Ierusalim. Şi în timp ce Isus Se deplasa prin Templu, au venit la El liderii preoţilor, experţii în lege(a mozaică) şi conducătorii poporului evreu,
28 zicându-I: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Cine Ţi-a permis să le faci?”
29 Isus le-a răspuns: „Am şi Eu o întrebare. Îmi veţi răspunde întâi la aceasta; şi abia apoi vă voi spune şi Eu cine Mi-a dat aprobare să fac aceste lucruri.
30 Întrebarea Mea pentru voi este aceasta: Botezul lui Ioan provenea din cer, sau era ceva omenesc? Aştept răspunsul vostru.”
31 Dar ei discutau astfel: „Dacă răspundem «Din cer», ne va zice: «De ce nu l-aţi luat în considerare?»;
32 iar dacă vom răspunde «Provine din imaginaţia omului», …” (Se temeau de mulţimile de oameni care considerau că Ioan a fost un profet autentic.)
33 Atunci ei I-au răspuns lui Isus: „Nu ştim.” Iar Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cine M-a autorizat să fac aceste lucruri!”
1 Isus a început apoi să le vorbească folosind parabole. El a zis: „Un om a plantat o viţă de vie. A înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi i-a construit un turn; apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat din ţară.
2 Când trebuia să fie adunaţi strugurii copţi, a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei fructele viei.
3 Viticultorii l-au prins, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
4 A mai trimis din nou la ei un alt sclav. Ei l-au rănit la cap şi l-au defăimat.
5 A mai trimis un altul pe care l-au omorât; apoi a trimis mulţi alţi sclavi, dintre care unii au fost bătuţi, iar alţii au fost omorâţi de acei viticultori.
6 Mai avea un singur fiu pe care îl iubea foarte mult. În final, l-a trimis şi pe el la ei. Proprietarul viei îşi zicea: «Vor primi onorabil pe fiul meu!»
7 Dar viticultorii au discutat astfel între ei: «Priviţi: vine cel care este moştenitorul de drept al viei! Haideţi să îl omorâm; şi astfel moştenirea lui va fi a noastră!»
8 L-au prins, l-au omorât şi i-au aruncat corpul în exteriorul viei.
9 Acum oare ce va face proprietarul viei? Va veni, îi va distruge pe acei viticultori şi va da via altora.
10 Oare nu aţi citit în Scriptură că «Piatra aruncată de zidari ca fiind inutilă, a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile;
11 Iahve a procedat astfel şi ne-a uimit!»?”
12 Ei intenţionau să Îl prindă pe Isus, dar le era frică de mulţimea de oameni. În final, L-au lăsat şi au plecat. Dar înţeleseseră că parabola prezentată de Isus îi viza pe ei.
13 Apoi, liderii religioşi au trimis la Isus un grup care era format din farisei şi din irodieni, cu scopul de a-L prinde într-o capcană a propriilor lui declaraţii.
14 Aceştia au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că nu Îţi este frică de oameni. Mai ştim că Tu nu iei decizii bazat pe lucruri exterioare care pot fi doar aparenţe înşelătoare; ci îi înveţi pe oameni adevărul în conformitate cu metoda lui Dumnezeu. Este corect să plătim impozitele cerute de Cezar?
15 Ce zici Tu: să plătim, sau să nu plătim?” Isus le-a înţeles ipocrizia şi le-a răspuns: „De ce Mă testaţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să îl văd!”
16 Ei I-au adus un dinar; şi Isus i-a întrebat: „Ale cui sunt imaginea şi inscripţia de pe el?” Ei au răspuns: „Ele aparţin Cezarului.”
17 Atunci Isus le-a zis: „Daţi deci Cezarului ce îi aparţine; şi oferiţi lui Dumnezeu ce este al Lui!” Acest răspuns al lui Isus i-a surprins foarte mult.
18 Saducheii care susţin că nu există posibilitatea învierii, au venit la Isus cu un caz, zicându-I:
19 „Învăţătorule, ascultă ce ne-a lăsat scris Moise: «Dacă moare fratele unui bărbat, iar celui mort îi rămâne soţia văduvă şi fără copii, acela care trăieşte să o ia ca soţie şi să conceapă cu ea copii care vor fi consideraţi urmaşi ai celui mort.»
20 Erau şapte fraţi. Primul dintre ei s-a căsătorit, dar a murit fără să lase urmaşi.
21 Al doilea a luat-o pe văduvă şi ea i-a fost soţie; dar şi el a murit fără să lase urmaşi. La fel s-a întâmplat şi cu al treilea.
22 Şi, de fapt, niciunul dintre cei şapte nu a lăsat urmaşi, având pe rând ca soţie acea femeie. După ei toţi, a murit şi ea.
23 Când va fi învierea, a cui soţie va fi femeia? Pentru că toţi au avut-o ca soţie…”
24 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din cauză că nu înţelegeţi nici Scripturile şi nici ce face Dumnezeu?
25 Aceasta este concluzia Mea despre voi; pentru că oamenii înviaţi nu se vor mai căsători; ci în această privinţă vor fi ca îngerii din cer.
26 Iar în ce priveşte învierea morţilor, oare nu aţi citit în cartea lui Moise textul care vorbeşte despre acel tufiş care ardea? Acolo Dumnezeu S-a prezentat lui Moise zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»
27 (Acest) Dumnezeu nu este un zeu al celor morţi, ci Dumnezeul celor vii. Deci este evident cât de mult vă rătăciţi!”
28 Unul dintre experţii legii (mozaice) asistase la discuţie şi a constatat că Isus răspunsese bine şi saducheilor. Atunci a venit la El şi L-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile din Scriptură?”
29 Isus i-a răspuns: „Prima poruncă este aceasta: «Ascultă, Israel! Iahve, Dumnezeul nostru, este unul singur»;
30 şi: «Să iubeşti pe Dumnezeul tău numit Iahve – cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată energia ta.» Aceasta este prima poruncă.
31 Iar a doua (ca importanţă) este următoarea: «Să-L iubeşti pe cel de lângă tine ca pe tine însuţi.» Nu există cerinţe mai importante decât acestea.”
32 Expertul legii (mozaice) I-a zis: „Bine ai răspuns, Rabinule. Aşa este: Dumnezeu este unul singur, nu mai există niciun altul ca El;
33 şi ce valorează mai mult decât toate animalele sacrificate şi arse integral pe altar, este să Îl iubeşti cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul şi cu toată energia pe care o ai, în timp ce îl iubeşti şi pe cel de lângă tine ca pe tine însuţi.”
34 Isus a apreciat aceste cuvinte ca pe un răspuns care demonstrează înţelepciune; şi i-a zis celui care l-a dat: „Tu nu eşti departe de Regatul lui Dumnezeu.” Iar din acel moment, nimeni nu a mai avut curajul să pună întrebări lui Isus.
35 În timp ce învăţa mulţimea de oameni adunată în (zona de lângă) templu, Isus a zis: „Cum se explică faptul că experţii legii (mozaice) susţin despre Cristos că este fiul lui David?
36 Fiind inspirat de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu, tocmai el, David, a zis: «Stăpânul a spus Stăpânului meu: ‘Ocupă locul privilegiat din dreapta Mea până Îţi voi pune duşmanii sub picioarele Tale.’»
37 Deci chiar David Îl numeşte Stăpân. Atunci cum se explică faptul că este (declarat) Fiul lui?” Şi astfel, audienţa lui Isus era foarte plăcut impresionată de prestaţia Lui.
38 Învăţătura lui Isus conţinea pentru ascultătorii Săi şi următorul avertisment: „Feriţi-vă de experţii în lege(a mozaică) şi de scribi! Lor le place să umble în locuri publice îmbrăcaţi cu haine lungi, aşteptând aprecieri şi elogii din partea oamenilor.
39 Le face plăcere să stea pe primele scaune din sinagogi şi să ocupe cele mai bune locuri când se organizează mese festive.
40 Ei sunt cu atât mai vinovaţi şi vor fi cu atât mai sever condamnaţi, cu cât fac în mod ipocrit rugăciuni lungi în public, dar pe de altă parte abuzează de casele văduvelor.”
41 Isus stătea jos, în faţa cutiei unde se colectau fondurile Templului şi privea pe cei care introduceau bani în ea. Mulţi dintre cei bogaţi donau sume mari de bani.
42 A venit şi o văduvă săracă şi a donat şi ea două monede mici valorând împreună un codrant.
43 Atunci Isus Şi-a chemat discipolii şi le-a zis: „Să ştiţi că această văduvă săracă a oferit lui Dumnezeu mai mult decât toţi ceilalţi care au introdus bani în cutie;
44 pentru că ei au oferit din ce aveau în plus. Dar ea, fiind săracă, a oferit tot ce îi mai rămăsese pentru supravieţuire.”
1 Când a ieşit Isus din Templu, unul dintre discipolii Lui I-a zis: „Învăţătorule, priveşte: ce pietre şi ce ziduri impunătoare au fost construite cu ele!”
2 Isus i-a răspuns: „Toate aceste ziduri pe care le vezi, vor fi dărâmate şi nu vor mai rămâne nici măcar două dintre aceste pietre împreună…”
3 Apoi Isus S-a aşezat pe Muntele Măslinilor în faţa templului. Petru, Iacov şi Ioan L-au întrebat pe Isus separat de ceilalţi discipoli:
4 „Când se va întâmpla ce ne-ai relatat mai devreme? Spune-ne cum vom putea să ne dăm seama că aceste lucruri urmează să se întâmple în viitorul apropiat?”
5 Isus a început atunci să le ofere unele indicii, spunându-le: „Fiţi atenţi să nu fiţi înşelaţi de cineva.
6 Vă avertizez astfel, având în vedere faptul că mulţi îşi vor face apariţia sub pretextul că acţionează în numele Meu, pretinzând chiar că ei ar fi Cristos. Şi vor înşela pe mulţi cu această pretenţie.
7 Când veţi auzi despre conflicte armate şi despre iminenţa războaielor, să nu intraţi în panică, pentru că aceste lucruri se vor termina în mod inevitabil. Deci ele nu vor reprezenta sfârşitul.
8 O naţiune va lupta contra alteia şi un regat va fi în conflict cu altul; în anumite zone vor fi cutremure de pământ, iar în altele va fi foamete şi instabilitate. Aceste lucruri vor reprezenta doar începutul durerilor.
9 Aveţi grijă de voi. Vă vor deferi justiţiei şi veţi fi bătuţi în sinagogi. Din cauza Mea, veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi a regilor, ca să fiţi o probă pentru ei.
10 Întâi trebuie ca Vestea Bună să fie prezentată tuturor naţiunilor.
11 Când veţi fi duşi la tribunal, să nu vă îngrijoraţi dinainte referitor la ce veţi vorbi acolo; ci să răspundeţi în conformitate cu ce veţi fi inspiraţi atunci să vorbiţi; pentru că, de fapt, nu voi veţi oferi acele răspunsuri, ci Spiritul Sfânt va vorbi prin intermediul vostru.
12 Fraţii se vor condamna la moarte între ei şi tatăl îşi va condamna fiul la pedeapsa capitală. Copiii revoltaţi împotriva părinţilor lor, îi vor omorî.
13 Din cauza numelui Meu, veţi fi urâţi de toţi. Dar cine va rezista tuturor acestor adversităţi până la sfârşit, va fi salvat.
14 Când veţi vedea reprezentantul oribilei distrugeri stând acolo unde nu este normal să fie” – cine citeşte, să înţeleagă despre ce este vorba –, „atunci cei care vor fi în Iudeea, să fugă spre munţi.
15 Cine va fi pe terasa casei, să nu (mai) coboare ca să îşi ia ceva din ea.
16 Cine va fi pe câmp, să nu se (mai) întoarcă să îşi ia haina.
17 Vai de femeile care vor fi însărcinate atunci şi de cele care vor avea copii de alăptat.
18 Rugaţi-vă cerând ca aceste lucruri să nu se întâmple iarna.
19 Pentru că în acele zile va fi un dezastru atât de mare, încât nu va avea echivalent nici înainte şi nici după el.
20 Şi dacă Iahve nu ar fi limitat acea perioadă de timp, nimeni nu ar supravieţui. Dar acea limitare a fost decisă de El din cauza celor aleşi.
21 Dacă vă va zice atunci cineva «Cristos este aici» sau «Să ştiţi că este acolo», să nu îl credeţi.
22 Vă previn în legătură cu faptul că îşi vor face apariţia pseudo-cristoşi şi pseudo-profeţi. Ei vor face lucruri supranaturale, încercând să înşele astfel, dacă ar fi posibil, chiar şi pe cei aleşi.
23 Fiţi deci atenţi la aceste pericole. Remarcaţi faptul că vi le-am prezentat anticipat.
24 Trebuie să mai ştiţi că în zilele care vor veni după acest dezastru, soarele se va întuneca, luna nu îşi va mai oferi obişnuita ei lumină noaptea,
25 iar stelele vor cădea din cer pe pământ şi legile cosmosului vor fi destabilizate.
26 Atunci va fi văzut Fiul Omului venind deasupra norilor cu o mare autoritate şi în glorie.
27 El Îşi va trimite îngerii şi îi va aduna pe cei aleşi din cele patru puncte cardinale, de oriunde vor fi ei atunci.
28 Când ramura tânără a smochinului devine fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că se apropie vara. Să învăţaţi să aplicaţi această lecţie şi în cazul lucrurilor despre care tocmai v-am vorbit.
29 Când veţi vedea întâmplându-se lucrurile deja precizate, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, chiar «la uşă».
30 Vă asigur că nu va trece această generaţie până nu se va întâmpla ce v-am spus.
31 Cerul împreună cu pământul se vor dezintegra, dar cuvintele Mele nu vor fi contrazise (de ce se va întâmpla).
32 Dar cu excepţia Tatălui, despre ziua şi ora când se vor întâmpla aceste lucruri, nu ştie nimeni – nici îngerii din cer, şi nici (chiar) Fiul.
33 Fiţi atenţi şi urmăriţi evenimentele, pentru că nu ştiţi exact când va veni acel moment.
34 Va fi ca atunci când un om pleacă în altă ţară lăsându-şi casa în administrare sclavilor lui. Le conferă astfel autoritate şi stabileşte clar responsabilităţile fiecăruia, ordonând paznicului să fie permanent la post.
35 Deci fiţi şi voi atenţi, pentru că nu puteţi şti exact când va veni proprietarul casei. Poate veni seara sau la jumătatea nopţii. Poate să apară în timpul când cântă cocoşii spre dimineaţă sau chiar dimineaţa.
36 Nu riscaţi să fiţi surprinşi dormind la apariţia lui neanunţată.
37 Avertizarea adresată vouă este valabilă pentru toţi ceilalţi. Fiţi vigilenţi! Vegheaţi!”
1 După două zile, începea sărbătoarea Paştelor şi cea a Azimelor. Liderii preoţilor şi experţii legii (mozaice) intenţionau să pună în aplicare un plan perfid pentru arestarea şi omorârea lui Isus.
2 Totuşi, în final au ajuns la următoarea concluzie: „Nu trebuie să Îl arestăm în timpul sărbătorii, pentru că riscăm să provocăm reacţii imprevizibile din partea mulţimilor de oameni.”
3 Isus ajunsese în Betania şi stătea la masă în casa lui Simon leprosul. Acolo a venit o femeie cu un vas de alabastru în care avea un ulei parfumat foarte scump, făcut din nard. Ea a desigilat vasul spărgându-i gura; şi apoi a turnat conţinutul lui pe capul lui Isus.
4 Unii dintre cei care erau acolo au fost indignaţi de gestul femeii; şi au zis: „Cum se justifică această risipă de parfum?
5 Dacă s-ar fi vândut, puteam obţine în schimbul lui trei sute de dinari, cu care am fi ajutat apoi pe săraci!” În timp ce îşi manifestau nemulţumirea faţă de fapta acelei femei,
6 Isus le-a zis: „Lăsaţi-o şi nu o mai criticaţi! Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
7 Pe săraci îi aveţi permanent cu voi şi îi puteţi ajuta oricând doriţi. Dar pe Mine nu Mă veţi avea permanent cu voi (ca acum).
8 Ea a făcut pentru Mine ce a putut; şi astfel Mi-a uns corpul anticipat pentru înmormântare.
9 Să ştiţi că oriunde va fi predicată Vestea Bună, se va relata şi ce a făcut această femeie. Iar oamenii îşi vor aminti astfel mereu de ea!”
10 Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece discipoli ai lui Isus, s-a dus la liderii preoţilor ca să Îl trădeze.
11 Când au primit ei această veste, s-au bucurat şi i-au promis ca recompensă o sumă de bani. Apoi Iuda urmărea momentul oportun ca să îşi pună planul în aplicare.
12 În prima zi a sărbătorii Azimelor, când se sacrifica mielul pentru Paşte, discipolii I-au zis lui Isus: „Unde doreşti să Îţi pregătim să serveşti masa pascală?”
13 El a vorbit cu doi dintre discipolii Săi, zicându-le: „Duceţi-vă în oraş. Acolo veţi întâlni un om transportând un ulcior cu apă. Urmăriţi-l şi observaţi unde se duce.
14 Vorbiţi apoi cu proprietarul casei în care va intra şi spuneţi-i: «Învăţătorul doreşte să ştie unde este camera de oaspeţi în care va mânca Paştele împreună cu discipolii Săi.»
15 Atunci el vă va prezenta o cameră mare la etaj deja rezervată în acest scop. Să pregătiţi acolo masa de Paşte pentru noi.”
16 Discipolii au plecat şi au ajuns în oraş, unde au găsit totul exact cum le spusese Isus; şi au pregătit acolo cina pascală.
17 Când s-a înserat, Isus a venit acolo împreună cu cei doisprezece discipoli ai Săi.
18 În timp ce stăteau la masă mâncând, Isus a zis: „Vă spun adevărul: unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda…”
19 Ei au fost foarte afectaţi de această veste şi au început să Îi zică pe rând: „Oare eu sunt cel care va proceda aşa?”
20 Isus le-a răspuns: „Este vorba despre unul dintre cei doisprezece. Mai precis, Mă refer la cel care întinde mâna spre farfurie odată cu Mine.
21 Fiul Omului, în mod sigur va muri, exact cum este scris despre El. Dar vai de acela care face posibilă trădarea Lui! Mai bine ar fi fost pentru el dacă nu s-ar fi născut!”
22 În timpul mesei (pascale), Isus a luat o pâine; şi după ce a rostit benedicţiunea pentru ea, a rupt-o şi le-a dat-o discipolilor, zicând: „Serviţi-vă! Aceasta reprezintă corpul Meu.”
23 Apoi a luat un pahar; şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu pentru el, l-a oferit discipolilor care au băut toţi din el.
24 Isus le-a zis: „Acesta este (în mod simbolic) sângele Meu care face ratificarea Noului Legământ de care vor beneficia mulţi.
25 Să ştiţi că din acest moment, nu voi mai bea din produsul fructului viţei până când voi face acest lucru într-o nouă formă, în Regatul lui Dumnezeu.”
26 După ce au lăudat pe Dumnezeu cântând, au urcat împreună pe Muntele Măslinilor.
27 Isus le-a zis: „În această noapte, toţi veţi fi în mare dificultate; pentru că despre situaţie, este scris: «Voi bate Păstorul şi I se vor împrăştia oile.»!
28 Dar după ce voi învia, voi veni la întâlnire cu voi în Galileea.”
29 Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi ceilalţi vor trece printr-un moment dificil al laşităţii, cu mine nu se va întâmpla aşa!”
30 Iar Isus i-a zis: „Îţi spun adevărul: în această noapte, înainte să cânte cocoşul de două ori, te vei fi dezis de Mine de trei ori.”
31 Dar Petru I-a răspuns şi mai categoric: „Chiar dacă ar fi cazul să mor împreună cu Tine, eu nu mă voi dezice de Tine!” Şi toţi ceilalţi au repetat imediat declaraţia de loialitate făcută de Petru.
32 S-au dus apoi în Ghetsimani, care era o zonă înconjurată cu gard. Isus le-a zis discipolilor Săi: „Staţi şi aşteptaţi aici până Mă voi ruga!”
33 Apoi a luat dintre ei pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, care au mers împreună cu El. Isus a început atunci să treacă printr-o stare de profundă nelinişte.
34 El le-a zis: „Simt în suflet o durere specifică morţii. Rămâneţi în acest loc şi să nu adormiţi.”
35 Mergând apoi puţin mai departe, a început să Se roage căzut cu faţa la pământ. În rugăciunea Lui, cerea ca dacă este posibil, să nu mai treacă prin acele momente dificile.
36 Concret, El zicea: „Ava (adică: Tată), Mă adresez Ţie, Căruia toate lucrurile Îi sunt posibile: Te rog să iei din faţa Mea acest «pahar»! Totuşi, accept până la urmă ce vei decide Tu, chiar dacă dorinţa Ta nu va fi asemănătoare cu a Mea.”
37 A venit la grupul celor trei discipoli, pe care i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon, şi tu dormi?! Nici măcar o oră nu ai rezistat tentaţiei somnului?
38 Staţi treji şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi la probă. În comparaţie cu spiritul care este dinamic, corpul este mai puţin rezistent.”
39 Ducându-Se din nou să Se roage, a repetat ce spusese prima dată.
40 Apoi a revenit la discipoli şi i-a surprins din nou dormind, pentru că oboseala îi învinsese. Dar ei nu au putut să Îi ofere nicio explicaţie.
41 Când a venit a treia oară, le-a zis: „Voi tot mai dormiţi?! Suficient! A venit timpul ca Fiul Omului să fie la discreţia păcătoşilor.
42 Ridicaţi-vă şi să mergem de aici! Priviţi: vine trădătorul!”
43 În timp ce vorbea Isus cu ei, a venit Iuda care era din grupul celor doisprezece discipoli ai Lui. Împreună cu el era o mulţime de oameni cu săbii şi cu bâte. Ei fuseseră trimişi de liderii preoţilor, de experţii legii (mozaice) şi de bătrânii iudeilor.
44 Trădătorul stabilise cu ei următorul consemn: „Îl voi săruta. Acela este Isus. Şi după ce Îl veţi aresta, să Îl transportaţi bine păzit.”
45 Când a ajuns Iuda aproape, s-a îndreptat spre Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Apoi L-a sărutat.
46 Atunci acei oameni L-au prins pe Isus şi L-au arestat.
47 Unul dintre cei care stăteau lângă Isus, a scos sabia; şi lovind cu ea spre sclavul marelui preot, i-a tăiat urechea.
48 Isus le-a vorbit, zicându-le: „Aţi venit la Mine ca să Mă arestaţi înarmaţi cu săbii şi cu bâte – ca în cazul unui tâlhar!…
49 Aţi fi putut să Mă arestaţi de atâtea ori când învăţam oamenii în (zona de lângă) templu; şi totuşi nu aţi făcut-o. Dar astfel se confirmă Scripturile!”
50 În acele momente, toţi discipolii L-au lăsat pe Isus singur şi au fugit.
51 Totuşi, un tânăr mergea după El. Acel tânăr era îmbrăcat doar cu o pânză de in. L-au prins şi pe el,
52 dar a scăpat lăsând pânza în mâinile lor şi fugind complet dezbrăcat.
53 Isus a fost dus la marele preot. Acolo s-au adunat toţi liderii preoţilor, bătrânii evreilor şi experţii legii (mozaice).
54 Petru Îl urma pe Isus de la distanţă şi L-a urmărit până a ajuns în curtea marelui preot. A intrat şi el acolo şi se încălzea la un foc împreună cu cei care îşi făceau serviciul pentru marele preot.
55 Liderii preoţilor şi toţi ceilalţi care formau Sinedriul, discutau capetele de acuzare împotriva lui Isus. Ei intenţionau să ceară omorârea Lui, dar încă nu găseau nimic care să justifice această dorinţă a lor.
56 Deşi mulţi făceau declaraţii mincinoase împotriva lui Isus, acestea erau contradictorii şi nu îşi puteau atinge scopul.
57 Unii, de exemplu, au declarat despre Isus astfel:
58 „Noi L-am auzit spunând: «Eu voi demola acest templu făcut de mâinile omului şi în trei zile voi construi un altul care nu va fi făcut de mâini omeneşti.»!”
59 Nici această declaraţie nu era adecvată scopului urmărit de ei cu privire la Isus.
60 Atunci marele preot s-a ridicat între ei şi L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic la acuzaţiile care au fost făcute împotriva Ta?”
61 Pentru că Isus tăcea, marele preot a continuat cu o altă întrebare: „Eşti Tu Cristos, Fiul Celui binecuvântat?”
62 Isus i-a răspuns: „Da, sunt! Şi «Veţi vedea pe Fiul Omului stând în poziţia supremă de autoritate şi venind deasupra norilor de pe cer.»!”
63 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Mai avem oare nevoie de martori?
64 Aţi auzit ce blasfemie a declarat! Care este verdictul vostru?” Toţi au decis că merită pedeapsa capitală.
65 Unii au început atunci să Îl scuipe; şi lovindu-L cu pumnii după ce-I acoperiseră faţa, Îi ziceau: „Profeţeşte-ne cine Te-a lovit!” Iar gărzile L-au preluat pălmuindu-L.
66 Una dintre femeile care lucrau pentru marele preot, a venit în acea curte unde era şi Petru care stătea jos.
67 Când l-a văzut ea încălzindu-se la foc, a privit fix spre el şi i-a zis: „Erai şi tu împreună cu Isus din Nazaret!”
68 Petru a negat imediat, zicând: „Nu ştiu şi nici nu înţeleg despre ce vorbeşti.” A ieşit apoi de acolo şi s-a dus în faţa porţii. Atunci a cântat cocoşul.
69 Când acea femeie l-a văzut din nou, a început să spună celor adunaţi acolo: „Acest om face parte din grupul lor!”
70 Petru s-a dezis din nou. Dar în scurt timp, cei care erau adunaţi în curte, i-au zis: „Ne-am convins că eşti unul dintre acei oameni; pentru că deja am observat că vorbeşti ca ei. Eşti galileean.”
71 Atunci Petru a încercat să îi convingă blestemând şi jurându-se, în timp ce susţinea: „Nu-L cunosc pe omul despre care vorbiţi!”
72 Imediat după acest răspuns el, a cântat cocoşul a doua oară. Atunci Petru şi-a amintit că Isus îi spusese: „Înainte să cânte cocoşul a doua oară, te vei dezice de Mine de trei ori.” Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.
1 În dimineaţa care a urmat acelei nopţi, liderii preoţilor au organizat un consiliu la care au participat bătrânii poporului, experţii în lege(a mozaică) şi toţi ceilalţi care formau Sinedriu. În urma acestui consiliu, L-au legat pe Isus şi L-au trimis aşa la Pilat.
2 Acesta L-a întrebat pe Isus: „Eşti Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Da, exact cum spui!”
3 Liderii preoţilor prezentau multe acuzaţii împotriva lui Isus.
4 Pilat L-a întrebat: „Vezi câte acuzaţii au formulat ei împotriva Ta? Nu răspunzi nimic la ele?”
5 Dar Isus nu a mai oferit niciun răspuns, fapt care l-a surprins pe Pilat.
6 Cu ocazia fiecărei sărbători a Paştelor, Pilat obişnuia să graţieze un deţinut; iar poporul decidea cine va fi acela.
7 Unul dintre cei închişi se numea Baraba. În complicitate cu alţii, el comisese o crimă în timpul unei revolte.
8 Mulţimea de oameni care se adunase, a solicitat lui Pilat să îi facă din nou o ofertă de graţiere.
9 Pilat le-a zis: „Doriţi graţierea Regelui iudeilor?”
10 A pus această întrebare înţelegând că, de fapt, liderii preoţilor i-L predaseră pe Isus pentru că Îl invidiau.
11 Tot ei au determinat mulţimea de oameni să ceară lui Pilat graţierea lui Baraba.
12 Vorbindu-le din nou, Pilat le-a zis: „Atunci ce doriţi să fac cu Acela pe care Îl numiţi «Regele Iudeilor»?”
13 Ei au strigat din nou: „Crucifică-L!”
14 Pilat i-a întrebat: „Ce rele a făcut?” Ei au răspuns, scandând şi mai intens: „Crucifică-L!”
15 Pilat a ales să satisfacă cererea acelei mulţimi de oameni; şi astfel a acceptat să Îl graţieze pe Baraba. Iar cu privire la Isus, el a decis să fie crucificat după ce a ordonat să fie bătut cu nuiele.
16 Soldaţii din subordinea lui Pilat L-au dus pe Isus în curtea fortăreţei guvernatorului, unde s-a adunat toată compania lor.
17 Acolo L-au îmbrăcat cu o haină care avea culoarea roşu aprins. Au făcut o coroană împletind spini şi I-au pus-o pe cap.
18 Apoi au început să Îi zică: „Salutare, Regele Iudeilor!”
19 În acest timp, Îl loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau şi îngenuncheau în faţa Lui ca şi când I s-ar fi închinat…
20 După ce L-au ridiculizat astfel, L-au dezbrăcat de acea haină roşie. Apoi L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus la locul de execuţie prin crucificare.
21 Mergând spre acel loc, au întâlnit un om care se întorcea de la câmp. El a fost obligat să transporte crucea lui Isus până la locul de execuţie. Acel om se numea Simon din Cirena şi era tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.
22 Isus a fost dus la locul numit „Golgota”. Această denumire se traduce prin „Locul Craniului”.
23 Executorii I-au dat lui Isus să bea vin amestecat cu un anestezic făcut din plante; dar El l-a refuzat.
24 După ce L-au crucificat, au tras la sorţi pentru ca fiecare să ştie ce să ia din hainele Lui.
25 Când L-au crucificat, era ora nouă dimineaţa.
26 Deasupra Lui I se scrisese motivul condamnării la moarte prin crucificare: „Regele Iudeilor”.
27 Împreună cu Isus fuseseră crucificaţi încă doi tâlhari – unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.
28 [Astfel s-a întâmplat exact ce prevestise Scriptura care zisese: „El a fost pus între cei păcătoşi.”]
29 Cei care treceau prin zonă, Îl ridiculizau dând din cap şi zicând: „Aha! Tu ai pretins că dărâmi Templul şi că în trei zile îl reconstruieşti?!
30 Dacă Te consideri atât de capabil, salvează-Te acum şi coboară de pe cruce!”
31 Liderii preoţilor împreună cu experţii legii mozaice Îl ridiculizau şi ei, zicând: „Nu este capabil să Se salveze pe El, dar a avut pretenţia că «i-a salvat» pe alţii!
32 El Se crede Cristos, Regele lui Israel. Dacă este adevărat, să ne demonstreze coborând acum de pe cruce; şi vom crede că a spus adevărul!” Chiar şi cei crucificaţi împreună cu El Îl ridiculizau.
33 În a şasea oră a zilei s-a făcut întuneric în toată ţara aproximativ trei ore;
34 apoi Isus a strigat cu voce tare: „Eli, Eli, lama sabactani?!”, cuvinte care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai abandonat?!”
35 Cei care asistau la ce se întâmpla, au zis: „Îl strigă pe Ilie.”
36 Unul dintre ei a înmuiat un burete în oţet şi I l-a dat lui Isus să bea din vârful unei trestii, zicând: „Să vedem acum dacă va veni Ilie să Îl dea jos de pe cruce!”
37 Dar Isus a scos un sunet de mare intensitate şi apoi a murit.
38 Atunci perdeaua din Templu s-a rupt în două bucăţi de sus până jos.
39 Când a văzut cum murise Isus, centurionul care condusese execuţia, a zis: „Sunt convins acum că acest om era Fiul lui Dumnezeu.”
40 Erau acolo în zonă şi nişte femei; dar priveau de la distanţă la ce se întâmpla. Între cele venite acolo era Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov cel tânăr şi a lui Iose – şi Salome.
41 Acestea merseseră împreună cu Isus prin zona Galileeii şi Îl slujiseră. Iar acum, împreună cu ele, veniseră multe alte femei la Ierusalim.
42 Se înserase. A doua zi, evreii făceau pregătiri în vederea respectării Sabatului.
43 În acele circumstanţe, Iosif din Arimateea care era un membru remarcabil al Sinedriului şi care aştepta apariţia Regatului lui Dumnezeu, a avut curajul să meargă în audienţă la Pilat. Acolo el a cerut aprobarea să înmormânteze corpul lui Isus.
44 Pilat a fost surprins să afle că Isus murise atât de repede. A chemat un centurion
45 care i-a confirmat moartea lui Isus. Apoi a fost de acord ca Iosif să ia corpul lui Isus de pe cruce.
46 După ce l-a coborât, l-a înfăşurat cu o pânză subţire de in pe care o cumpărase. Apoi l-a băgat într-un mormânt săpat în stâncă şi a rostogolit o piatră pe care a pus-o la intrarea în el.
47 Maria Magdalena şi Maria – mama lui Iose – au văzut unde a fost pus corpul lui Isus.
1 După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena împreună cu Maria – mama lui Iacov – şi cu Salome, au cumpărat uleiuri parfumate cu care intenţionau să îmbălsămeze corpul lui Isus.
2 S-au dus la mormânt în prima zi a săptămânii, dimineaţa devreme, când răsărea soarele.
3 Femeile discutau între ele, zicând: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?”
4 Dar când au ajuns acolo şi au privit spre el, au observat că acea piatră de mari dimensiuni, nu mai bloca intrarea.
5 Atunci au intrat în mormânt şi au văzut acolo un tânăr îmbrăcat cu o robă albă stând în partea dreaptă. Ele s-au speriat;
6 dar el le-a zis: „Nu vă temeţi. Ştiu că voi Îl căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost crucificat. Priviţi spre locul unde a fost pus; vedeţi că nu mai este acolo. El a înviat!
7 Acum duceţi-vă şi anunţaţi-i pe discipolii Lui că Se va întâlni cu voi în Galileea, exact aşa cum v-a spus!”
8 Ele au ieşit din mormânt şi au început să fugă speriate. Şi de frică, nu au spus nimănui nimic.
9 [Prima persoană căreia i S-a revelat Isus după ce a înviat, a fost Maria Magdalena. Isus o eliberase de sub influenţa a şapte demoni. Apariţia Lui în faţa ei s-a întâmplat în prima zi a săptămânii.
10 Maria Magdalena s-a dus apoi şi i-a anunţat pe cei care fuseseră împreună cu Isus. I-a găsit trişti şi plângând.
11 Când au auzit vestea că Isus este viu şi că a fost văzut de ea, nu au crezut-o.
12 Apoi, în timp ce doi dintre discipolii simpatizanţi ai lui Isus se deplasau pe jos mergând la câmp, El li S-a revelat într-alt mod.
13 Aceştia s-au dus şi au relatat celorlalţi discipoli ce li s-a întâmplat; dar nici ei nu au fost crezuţi.
14 În final, Isus S-a revelat celor unsprezece discipoli ai Săi în timp ce ei serveau masa. El le-a făcut reproşuri pentru necredinţa şi pentru insensibilitatea inimii lor – pentru că nu au crezut relatările celor care Îl văzuseră înviat.
15 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Vestea Bună oricărei fiinţe umane.
16 Cine va crede mesajul ei şi (apoi) va accepta să fie botezat, va fi salvat; dar cine nu va crede, va fi condamnat.
17 Cei care vor crede, vor fi însoţiţi de nişte semne distinctive. Acestea sunt următoarele: vor face exorcizări în numele Meu, vor vorbi limbi noi;
18 nu vor fi afectaţi de niciun fel de otravă, chiar dacă ea provine de la muşcătura şerpilor sau din alimente; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, iar aceştia vor deveni sănătoşi.”
19 După ce a vorbit cu ei, Stăpânul Isus S-a ridicat la cer, luând locul de la dreapta lui Dumnezeu.
20 Discipolii Lui s-au dus în toată lumea cunoscută de-atunci şi au predicat oamenilor din toate zonele geografice. Iahve lucra împreună cu ei şi făcea ca în acest parteneriat, Cuvântul Lui să fie însoţit de „semnele” care-l confirmau.]