1 A trăit cândva în ţara Uţ un om care se numea Iov. El era curat în sufletul lui, se comporta corect, avea frică de Dumnezeu şi evita să facă ce este rău.
2 În familia lui s-au născut şapte fii şi trei fiice.
3 Acest om avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari şi un mare număr de slujitori. Era cel mai remarcabil dintre toţi locuitorii din Est.
4 Fiii lui aveau obiceiul să organizeze, pe rând, câte un banchet în casa fiecăruia dintre ei. Le chemau acolo şi pe cele trei surori ale lor, ca să mănânce şi să bea împreună cu ei.
5 Când se termina unul dintre banchetele lor, Iov îi chema şi îi sfinţea. El se trezea dimineaţa devreme şi oferea (lui Iahve) arderi integrale pentru fiecare dintre ei, zicând: „Este posibil ca fiii mei să fi păcătuit şi să Îl fi supărat pe Dumnezeu în inimile lor.” Acesta era obiceiul lui Iov.
6 Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit şi s-au prezentat înaintea lui Iahve. Printre cei veniţi acolo era şi Satan.
7 Atunci Iahve l-a întrebat: „De unde vii?” Satan i-a răspuns lui Iahve: „Am parcurs suprafaţa pământului. Vin de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
8 Iahve l-a întrebat din nou pe Satan: „L-ai văzut pe sclavul Meu care se numeşte Iov? Nu mai există nimeni ca el pe pământ. El este un om cu sufletul curat, trăieşte corect, are frică de Dumnezeu şi evită să facă ce este rău!”
9 Atunci Satan I-a răspuns lui Iahve: „Oare degeaba are Iov frică de Dumnezeu?
10 Nu. Ci pentru că l-ai înconjurat cu protecţia Ta; şi ai grijă de familia lui! Tu ai binecuvântat tot ce lucrează el cu mâinile; şi averile lui i s-au înmulţit în ţară.
11 Dar atinge-Te acum cu mâna Ta de tot ce are; şi vei vedea că Te va blestema în mod direct!”
12 Iahve i-a răspuns lui Satan: „Îţi permit să faci tot ce vrei cu ce are el. Dar lui să nu îi faci nimic rău!” Atunci Satan a plecat din faţa lui Iahve.
13 Într-o zi, în timp ce fiii şi fiicele lui mâncau şi beau vin în casa celui mai mare dintre ei – care era primul născut (în familia lui Iov) –,
14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi trăgeau plugul iar măgăriţele păşteau lângă ei,
15 nişte sabeeni au venit rapid în forţă împotriva lor şi au luat aceste animale; iar pe slujitori i-au tăiat cu sabia. Doar eu am scăpat, ca să te anunţ despre acest lucru!”
16 În timp ce încă vorbea acela, un altul a venit şi i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi slujitorii (care erau cu ele). Acest foc i-a ars total. Doar eu am scăpat, ca să te anunţ despre ce s-a întâmplat.”
17 În timp încă vorbea şi acela, a venit un altul care i-a zis: „Nişte caldeeni, împărţiţi în trei grupuri, au venit în forţă şi ţi-au luat cămilele; iar pe slujitori i-au tăiat cu sabia. Doar eu am scăpat, ca să te anunţ despre ce s-a întâmplat.”
18 În timp ce încă vorbea şi acela, a venit un altul care i-a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare – care este primul născut (dintre ei).
19 Atunci, instantaneu a venit un mare vânt dinspre deşert. El a lovit în forţă chiar în cele patru colţuri ale casei. Astfel, ea s-a prăbuşit peste tineri; şi (toţi) au murit. Doar eu am scăpat, ca să te anunţ despre acest lucru!”
20 Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat haina lungă pe care o purta la exterior peste celelalte haine şi şi-a ras părul de pe cap. Apoi a căzut pe pământ, s-a închinat
21 şi a zis: „Când m-a născut mama mea, am venit în această lume fără să deţin ceva. Acum mă voi întoarce în pământ la fel cum am venit (pe el)! Iahve a dat şi tot El a luat. Să fie binecuvântat numele Lui!”
22 În toate aceste circumstanţe, Iov nu a păcătuit (deloc). El nu a formulat nicio acuzaţie împotriva lui Dumnezeu.
1 Într-o altă zi, fiii lui Dumnezeu au venit în prezenţa lui Iahve. Între cei care veniseră acolo, era şi Satan.
2 Atunci Iahve l-a întrebat: „De unde vii?” Satan I-a răspuns: „Am parcurs pământul şi m-am plimbat pe el.”
3 Iahve i-a mai zis lui Satan: „L-ai văzut pe sclavul Meu care se numeşte Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ! Are sufletul curat, trăieşte corect, cu frică de Dumnezeu şi evită să facă ce este rău. Chiar şi în situaţia în care a ajuns, el rămâne la fel de curat (în sufletul lui), deşi M-ai provocat să acţionez împotriva lui şi mi-ai propus să îl distrug fără motiv!”
4 Atunci Satan I-a răspuns lui Iahve: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
5 Acum Îţi propun să te atingi de carnea lui şi de oasele lui; şi vei vedea că Te va blestema în mod direct!”
6 Iahve i-a răspuns lui Satan: „Aprob ca el să fie la discreţia ta. Dar să nu îi iei viaţa!”
7 Satan a plecat din prezenţa lui Iahve şi a făcut ca Iov să aibă pe toată suprafaţa corpului lui nişte bube dureroase. Ele erau pe el începând din talpa piciorului şi până în partea de sus a capului.
8 Iov a luat un ciob de argilă arsă, se scărpina cu el şi stătea în cenuşă.
9 Atunci soţia lui i-a zis: „Tu încă vrei să rămâi la fel de curat (în suflet) chiar şi în această situaţie? Blestemă-L pe Dumnezeu, ca să mori (mai repede)!”
10 El i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Oare să acceptăm de la Dumnezeu numai binele şi să refuzăm răul?” În toate această situaţie, Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele lui.
11 Trei dintre prietenii lui Iov – care se numeau Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat – au auzit despre dezastrul care a venit împotriva lui; şi au decis să meargă împreună la el ca să îl susţină moral, intenţionând să îl încurajeze.
12 Când au privit de la distanţă spre el, l-au recunoscut cu mare dificultate. Ei au început să îl compătimească şi să plângă. Şi-au rupt hainele subţiri şi lungi pe care le purtau şi şi-au pus praf de pământ pe cap.
13 Au stat pe pământ şapte zile şi şapte nopţi. Ei nu au pronunţat atunci niciun cuvânt – pentru că vedeau cât de mare era durerea lui Iov.
1 Apoi Iov a început să vorbească blestemând ziua în care s-a născut.
2 El a zis:
3 „Să dispară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»
4 Să se transforme în întuneric acea zi! Dumnezeu să nu Se mai îngrijească de ea din cer; iar lumina (Lui) să nu strălucească peste ea!
5 Să fie numai ceaţă densă şi să semene cu întunericul. Să o acopere norii; şi să fie ca o eclipsă de soare!
6 Întunericul să guverneze acea noapte! Să nu fie o zi de bucurie între celelalte zile ale anului; şi să nu fie inclusă în numărul zilelor lunilor lui!
7 Da, acea noapte să fie dezolantă; şi nimeni să nu strige de bucurie în ea!
8 Să fie blestemată de oamenii care blestemă zilele şi de cei care ştiu să provoace monstrul!
9 Stelele dimineţii ei să fie întunecate. Să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă cum apare lumina dimineţii –
10 pentru că nu a închis uşile uterului mamei mele şi nu a ascuns necazul de ochii mei.
11 De ce n-am murit la naştere şi n-am dispărut atunci când am ieşit din uter?
12 De ce au existat nişte genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aş fi stat culcat şi aş fi fost liniştit; aş fi dormit şi m-aş fi odihnit.
14 Aş fi stat împreună cu regii şi cu toţi consilierii care au ajuns în pământ – în faimoasele lor morminte.
15 Aş fi fost pus împreună cu prinţii care au avut aur şi care şi-au umplut casele cu argint…
16 Sau de ce nu am fost îngropat ca avorton – ca un copil care niciodată nu a văzut lumina?
17 Acolo, cei răi nu te mai deranjează; şi este un timp de odihnă pentru cei obosiţi.
18 În acel loc, prizonierii se bucură; şi nu mai aud vocea exploatatorului lor.
19 Acolo, cel mic este împreună cu cel mare; iar sclavii nu mai sunt sub autoritatea stăpânilor lor.
20 De ce i se dă lumină celui nefericit şi viaţă celui care are amărăciune în suflet?
21 De ce trebuie să trăiască omul care îşi doreşte moartea? Şi totuşi, ea nu mai vine! El o caută mai mult decât ar căuta o comoară ascunsă.
22 Şi totuşi, îi este refuzată tocmai celui care ar fi foarte bucuros şi vesel dacă ar găsi mormântul!
23 Este obligat să meargă pe un drum secret; şi Dumnezeu l-a limitat din toate părţile!
24 Mă hrănesc cu sunete nearticulate pe care le produc durerile mele; şi oftările mi se varsă ca apa.
25 A venit împotriva mea exact ce nu îmi doream! Lucrul de care îmi era frică, a venit la mine!
26 Nu am nici pace, nici repaus. Nu pot să beneficiez nici de odihnă; şi trăiesc cu o permanentă panică!”
1 Atunci Elifaz din Teman a început să vorbească şi a zis:
2 „Dacă cineva ar avea curajul să îţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
3 Ştim că tu i-ai învăţat pe mulţi şi ai susţinut mâinile obosite.
4 Cuvintele tale i-au ridicat pe cei care erau într-o stare critică şi au susţinut genunchii care se îndoiau.
5 Dar acum a venit necazul (şi) împotriva ta; şi eşti descurajat. El te afectează şi te laşi dominat de el.
6 Nu este oare frica ta de Dumnezeu tocmai baza încrederii tale? Speranţa pe care o aveai nu se baza pe comportamentul tău corect?
7 Te rog să te gândeşti! A murit vreodată un om nevinovat? Sau au fost distruşi vreodată cei corecţi?
8 Eu am constatat că cei care ară răutatea şi care seamănă necazul, culeg fructele comportamentului lor.
9 Dumnezeu îi distruge cu suflarea Lui; şi când Se mânie El, îi consumă (ca focul).
10 Atunci sunetele produse de leu şi răgetul leului care inspiră frică, încetează; şi sunt distruşi colţii leilor tineri.
11 Leul, deşi este animalul care deţine cea mai mare forţă, moare dacă nu are pradă; iar puii leoaicei sunt decimaţi.
12 Mi s-a spus un cuvânt în secret. Urechea mea a auzit o şoaptă.
13 În mijlocul neliniştii din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt într-un somn profund,
14 m-au invadat frica şi cutremurul. Atunci au început să îmi tremure oasele.
15 Un spirit a trecut uşor pe lângă mine; şi mi s-a ridicat părul de pe corp.
16 Stătea înaintea mea, dar nu am putut să îi văd faţa. Am văzut cu ochii mei imaginea unei fiinţe. S-a făcut linişte; şi apoi am auzit o voce (zicând):
17 «Poate omul să fie (vreodată acceptat ca fiind) corect înaintea lui Dumnezeu? Oare este posibil ca el să fie curat înaintea Creatorului lui?
18 El nu se încrede nici chiar în slujitorii Săi; şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Lui.
19 Deci va găsi mult mai multe imperfecţiuni la cei care trăiesc în case de argilă şi ale căror temelii sunt în praful pământului. Ei sunt striviţi mai uşor decât o molie.
20 Sunt distruşi de dimineaţa până seara. Mor; şi sunt uitaţi pentru totdeauna!
21 Li se taie firul care îi ţine; şi mor lipsiţi de înţelepciune!»
1 Strigă, dacă vrei! Îţi va răspunde cineva? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
2 Mânia omoară pe omul nebun; iar declanşarea supărării distruge pe cel neînţelept.
3 Am văzut omul nebun: îi crescuseră rădăcini; şi imediat i-am blestemat locuinţa.
4 Copiii lui nu beneficiază de protecţie. Ei sunt striviţi la poartă; şi nu vine nimeni ca să îi scape (de moarte).
5 Cel flămând îi mănâncă recolta secerată. I-o adună chiar şi dintre spini; iar cel însetat aspiră la bogăţia lui.
6 Se ştie că dezastrul nu iese din praful pământului; şi necazul nu răsare din pământ.
7 Totuşi, omul este născut pentru necaz – exact cum scânteia este născută pentru zbor.
8 Eu Îl voi căuta pe Dumnezeu; şi Lui Îi voi spune despre situaţia mea.
9 El face lucruri mari, imposibil de înţeles, minuni fără număr.
10 El dă ploaie pe pământ şi trimite apele pe câmpie.
11 Îi înalţă pe cei modeşti şi oferă protecţie celor care au ajuns în necaz.
12 El strică planurile celor perfizi; şi astfel, mâinile lor nu reuşesc să realizeze ce şi-au propus.
13 Dumnezeu îi prinde pe cei înţelepţi în ipocrizia lor şi distruge planurile celor înşelători.
14 Ziua sunt în întuneric, iar la prânz umblă pipăind ca în timpul nopţii.
15 Iahve îl scapă pe omul sărac de sabia gurii lor şi din mâna celor care au autoritate.
16 Astfel, cel sărac are speranţă; şi i se închide gura nedreptăţii (care ar fi vorbit împotriva lui).
17 Omul pe care îl mustră Dumnezeu, este fericit. Deci nu desconsidera pedeapsa Celui Omnipotent.
18 El răneşte, dar tot El pansează rana; El sfărâmă, dar tot mâna Sa vindecă.
19 Chiar şi din şase necazuri te va scăpa; şi nici în al şaptelea nu te va afecta vreun rău.
20 Te va salva de la moarte în timp de foamete; şi te va proteja de lovitura sabiei în timp de război.
21 Vei fi adăpostit de biciul limbii şi nu te vei teme când va veni dezastrul.
22 Vei râde înaintea necazului şi a foametei; şi nu te vei speria de animalele sălbatice care sunt pe pământ.
23 Vei face un pact cu pietrele câmpului,; şi animalele sălbatice care cresc pe câmp vor trăi în armonie cu tine.
24 Cortul tău va fi protejat; şi când îţi vei căuta lucrurile, vei observa că nu îţi lipseşte nimic.
25 Vei constata că vei avea mulţi copii; şi urmaşii tăi vor fi ca iarba pământului.
26 Vei intra în mormânt când încă vei mai avea forţă – ca un snop de grâu secerat la vremea lui.
27 Să ştii că noi am verificat; şi acesta este adevărul! Ascultă şi ia în considerare (ce ţi-am spus), pentru că este în avantajul tău!”
1 Iov a răspuns:
2 „O, dacă mi s-ar putea cântări durerea; şi dacă mi-ar fi pus necazul în cântar!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării. Acum sper că înţelegeţi de ce cuvintele mele au fost atât de exagerate.
4 Am vorbit astfel pentru că săgeţile Celui Omnipotent au trecut prin mine; şi sufletul meu le bea otrava. Panica venită de la Dumnezeu avansează ca o armată care se deplasează împotriva mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic atunci când are iarbă? Sau mugeşte boul când are ce să mănânce?
6 Se mănâncă oare fără sare ceva care nu are gust (fără ea)? Are vreun gust albuşul de ou?
7 Nu mă ating de o asemenea mâncare, pentru că mă îmbolnăveşte.
8 O, ce bine ar fi dacă aş avea acum ce îmi doresc şi dacă Dumnezeu mi-ar satisface dorinţa!
9 Vreau ca Dumnezeu să accepte să mă strivească, să Îşi întindă mâna şi să mă distrugă total!
10 Îmi va rămâne măcar această consolare; şi ea îmi va fi unica bucurie în durerea care nu se mai termină! Astfel, mă voi bucura de faptul că nu am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce forţă mai am ca să mai sper? Cât de îndepărtat îmi este sfârşitul, ca să mai am răbdare?
12 Am eu rezistenţa pietrei? Este oare carnea mea de bronz?
13 Cu certitudine, eu nu mă pot ajuta! Orice susţinere îmi este refuzată!
14 Cel descurajat beneficiază de mila prietenului lui. Altfel nu ar mai avea frică de Cel Omnipotent.
15 Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu. Ei seamănă cu albia pâraielor care ies din matcă.
16 Se comportă ca viiturile care vin tulburi din cauza gheţii unde a stat ascunsă zăpada.
17 Când se încălzeşte vremea (în mod excesiv), pâraiele seacă; şi când este cald, li se usucă albia.
18 Caravanele se întorc din drum ca să caute apă în ele; dar apoi se duc în deşert până nu se mai văd. Şi în final, ele mor.
19 Caravanele din Tema privesc la acele pâraie; iar călătorii din Şeba se uită la ele şi speră că vor avea apă.
20 Dar toţi sunt ruşinaţi pentru că s-au încrezut în ele. Ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.
21 Ca ele sunteţi şi voi pentru mine. Îmi vedeţi necazul; şi vă temeţi.
22 Am zis eu vreodată să îmi faceţi un cadou sau să daţi mită pentru mine din bogăţia voastră?
23 Oare v-am cerut să mă scăpaţi din mâna vreunui duşman sau să mă salvaţi de vreun exploatator?
24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea; arătaţi-mi unde am greşit!
25 Vai, cât de dureroase sunt cuvintele corecte! Dar oare ce demonstrează reproşurile voastre?
26 Vreţi să mă certaţi pentru ce am spus şi să luaţi ca vorbe fără valoare cuvintele unui om descurajat?
27 Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor; vă trădaţi chiar şi prietenul!
28 Dar acum vă rog să priviţi la mine! Oare voi avea curajul să vă mint?
29 Încetaţi! Nu fiţi incorecţi! Opriţi-vă! Vorbesc despre dreptatea mea!
30 Este vreo nedreptate pe limba mea? Oare nu a evitat gura mea să pronunţe ceva rău?
1 Nu (vă) este evident că omul are o viaţă în care se chinuie muncind cât trăieşte pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale celui angajat şi plătit cu ziua?
2 Şi eu am fost ca un sclav care îşi doreşte foarte mult să stea la umbră, sau ca un lucrător care îşi aşteaptă (de mult timp) recompensa.
3 Am trăit luni de zile în care tot ce am făcut, a fost fără sens; şi mi s-au dat nopţi de necaz!
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea este atât de lungă! Şi mă agit continuu până se luminează din nou.
5 Corpul meu este acoperit de viermi; şi am praful pământului pe el. Îmi crapă pielea şi se desface!
6 Zilele mele sunt mai rapide decât suveica ţesătorului; şi se termină fără speranţă.
7 Dumnezeule, aminteşte-Ţi că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea!
8 Ochiul care mă priveşte, nu mă va mai vedea! Ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi (între cei care trăiesc pe pământ).
9 Cel care coboară în locuinţa morţilor este ca norul care se risipeşte şi trece: nici el nu se va mai ridica (de acolo).
10 Nu se va mai întoarce niciodată acasă; şi locul lui în care trăise, nu îl va mai cunoaşte.
11 Datorită acestui fapt, eu nu voi tăcea; ci voi vorbi cu durere în spiritul meu. Mă lamentez pentru că am amărăciune în sufletul meu!
12 Ai pus o santinelă care se deplasează în jurul meu şi mă supraveghează! De ce? Oare eu sunt Marea sau monstrul Tanin?!
13 Când zic: «Patul meu mă va consola şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,
14 Tu mă sperii cu vise şi mă faci să am viziuni care îmi produc panică!
15 Astfel, decât să văd aceste oase, mai bine aş muri!
16 Le detest! Nu voi trăi etern! Lasă-mă singur(, Doamne); pentru că viaţa mea este doar o suflare.
17 Ce este omul ca să Îţi pese atât de mult de el şi să îi acorzi atât de mare atenţie?
18 Ce motive serioase ai avea să îl vizitezi în fiecare dimineaţă şi să îl încerci în orice moment?
19 Oare nu vei înceta măcar pentru un moment să Te mai uiţi la mine? Doresc să mă laşi astfel singur, până îmi înghit saliva!
20 Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Celui care eşti Supraveghetor al oamenilor? De ce m-ai luat ca ţintă? De ce sunt (ca) o dificultate pentru Tine?
21 De ce nu îmi ierţi păcatul şi nu îmi elimini nedreptatea? Curând voi ajunge să zac în praful pământului. Mă vei căuta, dar nu voi mai fi!”
1 Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis:
2 „Până când vei mai vorbi astfel şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt de mare intensitate?
3 Oare va perverti Dumnezeu judecata corectă? Va schimba Cel Omnipotent ce este corect?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
5 Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu şi te rogi Celui Omnipotent,
6 dacă eşti curat şi corect, cu certitudine că El personal te va apăra şi îţi va da înapoi locuinţa corectitudinii tale.
7 Deşi începutul tău a fost nesemnificativ, zilele tale finale vor fi prospere!
8 Întreabă generaţiile anterioare ţie şi informează-te despre învăţătura părinţilor lor.
9 Noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic; iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10 Oare aceia nu te vor învăţa, nu îţi vor spune şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?
11 Creşte papirusul unde nu este mlaştină? Se dezvoltă trestia unde nu există apă?
12 Încă de când este verde şi netăiată, ea se usucă mai repede decât iarba.
13 Aşa se întâmplă (doar) celor care uită pe Dumnezeu. În mod asemănător dispare speranţa celui care nu are atitudine corectă faţă de El.
14 Încrederea lui este ca un fir subţire; şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
15 Se bazează pe realizările lui; dar ele nu au forţa capabilă să îl susţină. Se prinde de ele, dar nu rezistă.
16 El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui, care îşi întinde ramurile deasupra grădinii.
17 Îşi ramifică rădăcinile printre pietre şi caută un loc între stânci.
18 Dar când este smulsă din locul ei, acel loc îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»
19 Aceasta este «bucuria» acelei plante. Apoi, din pământ vor răsări altele.
20 Nu, Dumnezeu nu îl va respinge pe cel curat, nici nu va întări mâinile celor care fac ce este rău.
21 El va umple din nou gura ta cu râsete; şi va face ca buzele tale să producă strigăte de bucurie.
22 Cei care te urăsc, vor fi acoperiţi de ruşine; şi cortul celui rău nu va mai fi!”
1 Iov a răspuns:
2 „Da, ştiu; ai dreptate; dar poate un om să fie corect înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă s-ar certa cineva cu El, dintr-o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar uneia.
4 El are o inimă înţeleaptă şi o mare forţă. Cine I se poate opune şi să reuşească să Îi reziste?
5 Atunci când Se mânie, El mută munţii fără să ştie când îi răstoarnă.
6 Dumnezeu scutură pământul din locul lui şi îi face stâlpii să tremure.
7 El ordonă soarelui; şi el nu mai răsare. Tot El acoperă lumina stelelor.
8 Acţionează singur când desface suprafaţa cerului şi calcă pe valurile mării.
9 Dumnezeu a făcut Ursul şi Orionul, grupul de stele numit Cloşca-cu-Pui şi celelalte constelaţii ale sudului.
10 El face lucruri mari şi imposibil de înţeles. Ele sunt minuni fără număr.
11 Dumnezeu trece pe lângă mine; şi totuşi, eu nu Îl pot vedea. Trece, dar eu nu pot să înţeleg momentul când face acest lucru.
12 Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate reproşa, zicând: «Ce faci?»?
13 Dumnezeu nu Îşi opreşte mânia; chiar şi grupurile armate ale lui Rahab I se subordonează.
14 Deci cum aş putea eu să Îi răspund? Ce cuvinte aş putea să îmi caut înaintea Lui?
15 Chiar dacă aş fi corect, nu I-aş putea răspunde; şi nu pot decât să solicit bunătate de la Judecătorul meu!
16 Dacă L-aş chema şi mi-ar răspunde, nu aş crede că El chiar mi-a luat în considerare solicitarea.
17 Da, El mă striveşte printr-o furtună şi îmi înmulţeşte rănile fără motiv.
18 Nu mă lasă să mai respir, ci mă umple de amărăciune.
19 Dacă vorbim despre autoritate(a supremă), atunci El este Cel care o deţine! Oare cine Îl poate judeca?
20 Chiar dacă aş fi corect, gura mea mă va condamna. Oricât de nevinovat aş fi, El va demonstra că sunt vinovat.
21 Eu sunt nevinovat, dar nu îmi mai susţin cauza. Îmi desconsider viaţa (pe care o trăiesc acum).
22 Sunt indiferent; şi astfel, zic: «El îl distruge în mod asemănător atât pe cel nevinovat cât şi pe cel rău!»
23 Şi aş fi mulţumit dacă biciul (Lui) ar aduce imediat moartea! Dar El râde de durerea celui nevinovat.
24 Când o ţară este invadată de cel rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?
25 Zilele mele trec mai rapid decât alergătorul. Zboară fără să fi văzut fericirea!
26 Trec ca o barcă pe apă şi ca un vultur care se aruncă în viteză ca să îşi atace prada.
27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba aspectul feţei şi voi fi optimist!»,
28 tocmai atunci sunt determinat de toate durerile mele să intru în panică – pentru că ştiu că nu mă vei declara nevinovat.
29 Dacă voi fi condamnat, de ce să mă chinuiesc degeaba (să îmi apăr cauza)?
30 «Chiar dacă m-aş spăla cu săpun şi mi-aş curăţa mâinile cu sodă,
31 Tu tot m-ai scufunda în mocirlă, astfel încât nu m-ar suporta nici hainele mele!»
32 El nu este un om ca mine. Nu îmi permit să Îi pot răspunde şi să mergem împreună la judecată.
33 Nu există nici măcar un moderator care să îşi pună mâinile peste noi amândoi,
34 şi să îl determine să nu mai acţioneze împotriva mea cu nuiaua şi să nu mă mai sperie cu teroarea Lui.
35 Atunci aş vorbi fără să îmi mai fie frică de El. Dar constat că nu mi se întâmplă acest lucru!
1 M-am săturat de viaţa mea! Astfel, îmi permit să îmi prezint liber plângerea. Voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Spune-mi ce ai împotriva mea!
3 Îţi place să mă constrângi şi să desconsideri lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile omului rău?
4 Ai Tu ochi de carne? Vezi Tu (lucrurile şi situaţiile) aşa cum (le) văd oamenii?
5 Sunt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca ai lui,
6 ca să îmi cauţi nedreptatea şi să îmi analizezi păcatul?
7 Şi totuşi, Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta!
8 Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut; iar acum te întorci să mă distrugi?
9 Aminteşte-Ţi că m-ai modelat ca pe argilă! Vrei acum să mă faci din nou pământ?
10 Oare nu Tu m-ai făcut (iniţial) să fiu ca laptele şi apoi închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele şi mi-ai dat carne. Mi-ai oferit şi oase care au tendoane.
12 Mi-ai dat viaţă şi mi-ai oferit bunătate. Ai acţionat protector faţă de mine şi mi-ai păzit sufletul.
13 Totuşi, constat că în inima Ta ai ascuns ceva. Acum ştiu ce urmăreai.
14 Doreai să mă vezi când voi păcătui; şi apoi să nu îmi ierţi vina!
15 Dacă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt corect, capul meu nu se poate ridica – pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.
16 Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi Îţi demonstrezi marea Ta forţă acţionând împotriva mea…
17 Aduci mai mulţi martori împotriva mea. Te superi din ce în ce mai mult pe mine; şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.
18 De ce m-ai scos din uterul mamei mele? O, ce bine ar fi fost dacă aş fi murit înainte să mă vadă cineva!
19 Aş fi fost ca şi cum nu aş fi existat vreodată. Aş fi fost dus din uter direct în mormânt.
20 Oare zilele mele nu îmi sunt oricum puţine? Opreşte-Te şi lasă-mă singur, să pot găsi puţină consolare
21 înainte de a merge în locul de unde nu mai există întoarcere. Mă voi duce în ţara întunericului şi a umbrei morţii.
22 Voi merge în ţara nopţii întunecoase, a umbrei profunde şi a dezordinii – acolo unde chiar şi lumina este percepută ca întuneric!»”
1 Atunci Ţofar din Naamat a zis:
2 „Oare să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns; şi toate aceste multe vorbe să fie o demonstraţie a dreptăţii?
3 Crezi că vorbele tale fără sens vor închide gura altora şi că îi vei ridiculiza astfel fără să te certe nimeni?
4 Tu zici: «(Doamne,) Învăţătura mea este curată şi sunt fără pată în ochii Tăi!».
5 Dar dacă ar vorbi Dumnezeu, dacă ar deschide El gura împotriva ta
6 şi dacă ţi-ar arăta secretele înţelepciunii – pentru că adevărata cunoaştere are două feţe –, ai şti că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi!
7 Poţi descoperi tu profundele lucruri ale lui Dumnezeu? Poţi cunoaşte limitele Celui Omnipotent?
8 Oare este forţa ta mai înaltă decât cerul? Este cunoaşterea ta mai adâncă decât locuinţa morţilor?
9 Suprafaţa lor este mai mare decât pământul şi mai largă decât marea.
10 Dacă El trece, arestează şi cheamă la judecată, cine Îl poate opri?
11 Pentru că El îi cunoaşte pe cei care sunt fără niciun merit; iar când vede nedreptatea, oare nu va lua în considerare ce se întâmplă?
12 Dar un om care nu are abilitatea înţelegerii lucrurilor, nu poate obţine înţelepciune – aşa cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om!
13 Dacă îţi vei corecta inima şi îţi vei ridica mâinile spre El,
14 dacă vei elimina nedreptatea din mâna ta şi nu vei accepta ca în cortul tău să locuiască răutatea,
15 îţi vei putea ridica faţa şi vei fi fără pată; vei avea forţă şi nu te vei teme.
16 Îţi vei uita necazul; şi îţi vei aminti de el (doar) ca de apele care au trecut.
17 Viaţa ta va fi mai strălucitoare decât lumina din mijlocul zilei; şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
18 Vei fi plin de încredere pentru că vei avea speranţă. Vei fi păzit; şi te vei odihni într-un climat de securitate.
19 Te vei culca; şi nimeni nu te va mai speria. Mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală. Orice posibilitate de scăpare va fi anulată pentru ei. Astfel, singura lor speranţă va fi să ajungă la ultima lor suflare!”
1 Iov a răspuns:
2 „Sunteţi convinşi că voi reprezentaţi vocea majorităţii şi că înţelepciunea va muri odată cu voi!
3 Dar şi eu am minte la fel ca voi; şi nu vă sunt inferior. Cine nu ştie toate aceste lucruri?
4 Am ajuns de râsul prietenilor mei, deşi L-am chemat pe Dumnezeu şi mi-a răspuns! Sunt ridiculizat, deşi sunt curat şi corect!
5 Există un dezastru de care râd aceia care trăiesc bine. El este pregătit pentru cei cărora le alunecă piciorul.
6 Corturile tâlharilor nu sunt deranjate; şi cei care Îl mânie pe Dumnezeu, trăiesc liniştiţi, transportându-şi zeul în mâini.
7 Întreabă animalele; şi te vor învăţa. Vorbeşte păsărilor zburătoare; şi ele îţi vor răspunde.
8 Întreabă şi pământul; iar el te va învăţa. Vorbeşte peştilor care există în mare; şi aceştia îţi vor răspunde.
9 Care dintre toate acestea nu ştiu că au fost făcute de mâna lui Dumnezeu?
10 În mâna Sa este viaţa fiecărei creaturi şi suflarea oricărui om!
11 Oare nu percepe urechea cuvintele? Şi oare nu gustă limba mâncarea?
12 Nu se găseşte înţelepciunea la oamenii bătrâni? Viaţa lungă nu aduce cu ea capacitatea de înţelegere a lucrurilor?
13 Ale lui Dumnezeu sunt înţelepciunea şi forţa. Sfatul şi abilitatea înţelegerii semnificaţiei lucrurilor sunt tot ale Lui.
14 Dacă El dărâmă, nimeni nu poate reconstrui. Nimeni nu îl poate elibera pe acela care este închis de El.
15 Dacă Dumnezeu opreşte apele, vine seceta. Şi dacă El le eliberează, ele inundă ţara.
16 Ale Lui sunt forţa şi victoria. Atât cel înşelat cât şi cel care înşală, sunt sub autoritatea Lui.
17 El îi face pe consilieri să umble dezbrăcaţi; şi îi determină pe judecători să ajungă nebuni.
18 El desface regilor centurile; şi le leagă şoldurile cu o frânghie!
19 El îi face pe preoţi să umble fără hainele lor şi îi răstoarnă pe cei care avuseseră autoritate între ceilalţi oameni.
20 Închide gura celor care dau sfaturi altora; şi le ia mintea celor bătrâni.
21 Dumnezeu revarsă desconsiderare peste cei mari; şi îl dezarmează pe cel care deţine cea mai mare forţă între semenii lui.
22 El descoperă profunzimea întunericului şi aduce întunericul din adânc la lumină.
23 El înalţă popoarele; şi tot El le coboară. Dumnezeu le face să se înmulţească; şi tot El le dispersează.
24 El ia mintea conducătorilor pământului şi îi face să rătăcească într-un teritoriu arid şi fără drum.
25 Ei se deplasează haotic în întuneric, fără să aibă lumină; şi se clatină ca nişte oameni beţi!
1 Ochiul meu a văzut toate aceste lucruri; urechile mele au auzit şi au înţeles.
2 Ce ştiţi voi, ştiu şi eu; nu vă sunt inferior (în cunoştinţe).
3 Dar vreau să vorbesc Celui Omnipotent; vreau să îmi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4 Voi mă înşelaţi cu minciuni. Toţi pretindeţi că sunteţi nişte doctori (pentru mine); dar nu aveţi pregătirea adecvată pentru un asemenea caz (ca al meu)!
5 Mai bine aţi fi tăcut! Aşa aţi fi demonstrat înţelepciune.
6 Ascultaţi-mi apărarea! Ascultaţi răspunsul pe care îl dau buzele mele!
7 Vreţi să vorbiţi cu răutate în numele lui Dumnezeu şi să spuneţi minciuni în favoarea Lui?
8 Vreţi să Îl susţineţi sau să fiţi apărători ai Lui?
9 Veţi sta oare liniştiţi atunci când vă va verifica El? Îl puteţi oare înşela aşa cum înşală un om pe un altul?
10 Oare nu vă va face El reproşuri dacă încercaţi să îl susţineţi în mod nedeclarat?
11 Oare nu vă va speria grandoarea Lui? Nu va cădea peste voi panica Lui?
12 Concluziile minţii voastre sunt proverbe de cenuşă; iar apărarea voastră este una de pământ.
13 Tăceţi! Şi vă voi vorbi, indiferent ce se va întâmpla apoi!
14 La ce îmi foloseşte să îmi iau carnea în dinţi şi să îmi pun viaţa în propriile mele mâini?
15 Chiar dacă mă va omorî, tot îmi voi pune speranţa în El. Da, îmi voi apăra comportamentul înaintea feţei Lui.
16 Chiar şi acest lucru poate fi în favoarea scăpării mele: ştiu că cei care nu demonstrează respect şi reverenţă faţă de El, nu pot ajunge înaintea Lui.
17 Ascultaţi-mi cu atenţie cuvintele! Fiţi atenţi la ce vreau să vă spun!
18 Mi-am pregătit apărarea. Ştiu că am dreptate.
19 Cine poate să mă acuze? Dacă va face cineva acest lucru, atunci voi tăcea şi voi muri.”
20 „Dumnezeule, dă-mi doar două lucruri; şi nu mă voi ascunde de faţa Ta:
21 ridică-Ţi mâna de pe mine şi nu mai lăsa teroarea Ta să mă afecteze.
22 Apoi cheamă-mă; şi Îţi voi răspunde. Sau permite-mi să vorbesc; şi răspunde-mi Tu.
23 Cât de multe sunt nedreptăţile şi păcatele mele? Arată-mi nedreptăţile şi păcatul de care sunt vinovat!
24 De ce Îţi ascunzi faţa şi mă consideri un duşman?
25 Vrei să sperii o frunză suflată de vânt şi să urmăreşti un pai uscat?
26 Tu scrii lucruri amare împotriva mea; şi mă faci să moştenesc păcatele tinereţii mele!
27 Îmi pui picioarele în butuci; îmi urmăreşti toate deciziile şi pui limită paşilor mei.
28 Astfel, corpul meu se descompune ca un lucru putred – ca o haină mâncată de molii!
1 Omul născut din femeie trăieşte puţine zile; şi ele îi sunt pline de necaz!
2 Răsare ca o floare şi apoi (în scurt timp) se usucă. Fuge ca o umbră şi nu se mai vede!
3 Oare Îţi permiţi Tu să priveşti cu atenţie pe un astfel de om? Îl chemi Tu la judecată cu Tine?
4 Cine poate scoate ceva curat din ceva (care este deja) murdar? Nimeni!
5 Zilele omului sunt decise. Tu cunoşti numărul lunilor lui (de existenţă pe pământ); şi i-ai pus limite pe care nu le poate trece.
6 Deci nu mai privi la el; şi lasă-l singur, să se bucure ca un lucrător de ziua lui.
7 Pentru un copac, tot mai există speranţă, pentru că dacă este tăiat, el poate să crească din nou; şi atunci îi apar ramuri tinere.
8 Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ şi i se descompune trunchiul (care a fost tăiat),
9 când vine apa cu mirosul ei plăcut, va înmuguri şi îi vor creşte ramuri ca oricărei plante.
10 Dar când moare omul, îşi pierde toată energia (vieţii). După ce a respirat pentru ultima dată, omul nu mai există.
11 Exact cum apele dispar din mare iar râul seacă şi se usucă,
12 omul se culcă şi nu se mai ridică. Nu se mai trezeşte cât va fi cerul; nici nu se mai ridică din somnul lui.
13 O, ce bine ar fi dacă m-ai ascunde în locuinţa morţilor, dacă m-ai acoperi acolo până Îţi va trece supărarea! Şi astfel mi-ai decide o vreme când să Îţi aminteşti (în mod favorabil) de mine!
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou (ca înainte de a muri)? În toate zilele în care m-am agitat, aş aştepta să îmi vină eliberarea.
15 Atunci mă vei chema şi Îţi voi răspunde; vei dori intens să comunici cu lucrarea mâinilor Tale.
16 Atunci îmi vei număra paşii; şi nu îmi vei mai contabiliza păcatul.
17 Vei sigila nedreptăţile mele punându-le într-un sac; şi îmi vei acoperi incorectitudinea.
18 Dar aşa cum munţii se dărâmă şi cad, aşa cum stânca este mutată din locul ei
19 şi aşa cum apa sapă în piatră iar torenţii spală pământul, Tu distrugi speranţa omului!
20 Îl învingi pentru totdeauna; şi el se duce (în pământ). Îi schimbi fizionomia şi apoi îl alungi…
21 Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu mai ştie; dacă sunt înjosiţi, el nu mai vede.
22 Simte doar durerea corpului lui; şi suferă doar pentru el.”
1 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Oare este normal să răspundă înţeleptul cu învăţături care nu se pot justifica şi să îşi umple stomacul cu vântul de la Est?
3 Să acceptăm ca el să se apere folosind cuvinte inutile sau o vorbire fără valoare?
4 Tu elimini chiar şi frica de Dumnezeu; şi obstrucţionezi meditarea (omului) înaintea lui Dumnezeu.
5 Nedreptatea ta te învaţă ce să spui; iar limba ta este ca a unui om care îşi ascunde adevăratele lui intenţii.
6 Gura ta te condamnă, nu a mea! Buzele tale fac declaraţii împotriva ta.
7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la consiliul lui Dumnezeu? Tu eşti singurul care are înţelepciune?
9 Ce ştii tu, iar noi nu cunoaştem? Ce informaţii ai tu, iar nouă ne lipsesc?
10 Între noi există oameni cu părul deja albit – oameni care sunt mai bătrâni chiar decât tatăl tău!
11 Sunt prea mici pentru tine intervenţiile binefăcătoare ale lui Dumnezeu sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu bunătate?
12 De ce îţi îndepărtezi inima (de toate acestea)? Şi ce înseamnă această strălucire a ochilor tăi,
13 în timp ce te agiţi în spiritul tău împotriva lui Dumnezeu şi laşi să îţi iasă din gură astfel de cuvinte?
14 Ce fel de creatură este omul, astfel încât să poată fi curat (moral)? Sau ce fiinţă este cel care a fost născut din femeie, astfel încât să poată fi corect?
15 Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Lui! Nici chiar cerul nu este curat în ochii Săi!
16 Cu atât mai puţin se poate considera corect omul care este o fiinţă dezgustătoare şi vinovată. El bea nedreptatea aşa cum bea apa…
17 Ascultă-mă! Îţi voi prezenta şi îţi voi arăta ce am văzut:
18 acelea sunt lucruri pe care le-au povestit oamenii înţelepţi. Ei nu au ascuns nimic din tot ce le-au spus părinţii lor;
19 pentru că doar lor le-a fost dată ţara. Şi niciun străin nu a trecut printre ei.
20 Omul rău se chinuie în durere în toate zilele lui; şi este tratat cu duritate în toţi anii existenţei lui (pe pământ).
21 În urechile lui vin din abundenţă zgomote care îl sperie. Şi când totul pare să fie bine pentru el, îl atacă tâlharii.
22 Nu speră că va scăpa de întuneric. El este desemnat să moară lovit de sabie.
23 Aleargă după pâine ba într-o direcţie, ba în cealaltă; şi zice: «Unde este?» Ştie că ziua întunericului este aproape.
24 Necazul şi neliniştea îl sperie. Ele vin împotriva lui ca un rege pregătit de luptă –
25 pentru că a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu şi a fost arogant înaintea Celui Omnipotent,
26 alergând cu încăpăţânare împotriva Lui în timp ce purta un scut gros şi rezistent.
27 Deşi faţa i s-a umflat de grăsime şi i s-au mărit şoldurile,
28 el va locui în oraşe distruse şi în case în care nu stă nimeni. Va avea locuinţa în case care în scurt timp vor ajunge o grămadă de ruine.
29 Nu se va mai îmbogăţi; averea lui nu va mai creşte; şi ea nu se va mai ramifica în ţară.
30 Nu va scăpa de întuneric! Va veni o flacără care îi va usca ramurile tinere; şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va elimina.
31 Să nu se înşele bazându-se pe lucruri efemere; pentru că tocmai cu acelea va fi recompensat!
32 Ele îi vor fi oferite înainte de vreme; şi ramurile lui tinere nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viţă-de-vie ai cărei struguri au fost rupţi şi ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Familia celor nedrepţi va ajunge fără urmaşi; şi focul va arde corturile celor care iubesc mita.
35 Ei concep necazul şi nasc răul. Pregătesc înşelătoria în interiorul lor.”
1 Iov a răspuns:
2 „Am auzit multe lucruri ca acestea! Sunteţi cu toţii nişte încurajatori lamentabili!
3 Când se vor termina toate aceste vorbe inutile? Sau ce te motivează atunci când (decizi să îmi) răspunzi?
4 Şi eu aş putea vorbi ca voi, dacă aţi fi în locul meu! Aş prezenta nişte mesaje speciale împotriva voastră şi aş da din cap înaintea voastră.
5 Dar gura mea v-ar încuraja; iar consolarea buzelor mele v-ar alina (durerile).
6 Totuşi, dacă vorbesc, nu mi se reduce durerea; şi dacă tac, oare aş fi liniştit?”
7 «Dar acum, Tu(, Doamne,) m-ai lăsat fără energie. Mi-ai distrus toată familia.
8 M-ai prins; şi tot ce mi se întâmplă, reprezintă o dovadă despre acest lucru. Punctele mele slabe sunt puse în evidenţă; şi ele se ridică să mă acuze.»
9 „El mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui ca un duşman; strânge din dinţi împotriva mea. Duşmanul mă omoară cu privirea lui.
10 Oamenii deschid gura să mă ridiculizeze; şi mă bat peste obraji. Se unesc împotriva mea ca să mă desconsidere.
11 Dumnezeu mă lasă la discreţia omului păcătos şi mă aruncă în braţele celor răi.
12 Trăiam liniştit; dar El m-a scuturat, m-a prins de ceafă şi m-a strivit. A tras în mine ca într-o ţintă.
13 M-au înconjurat trăgătorii Lui cu arcul. El îmi perforează rinichii fără milă; şi îmi varsă fierea pe pământ.
14 Mă rupe bucată cu bucată, vine în forţă şi cu viteză împotriva mea ca un luptător.
15 Mi-am cusut un sac pe piele; şi mi-am îngropat fruntea în praful pământului.
16 Faţa mea este roşie de plâns; şi pleoapele îmi sunt acoperite de întuneric.
17 Şi totuşi, în mâinile mele nu este răutate; iar rugăciunea mea este făcută cu sinceritate.”
18 „Pământule, nu-mi acoperi sângele! Îmi doresc mult ca lamentarea mea să nu găsească loc de odihnă!
19 Chiar acum, martorul meu este în cer. Apărătorul meu este în locuri înalte.
20 Avocatul meu este prieten cu mine; iar ochii mei varsă lacrimi care Îl cheamă pe Dumnezeu.
21 El pledează pentru un om la Dumnezeu – exact cum vorbeşte un om în apărarea prietenului lui.
22 Anii mei care sunt puţini, se vor termina; şi mă voi duce pe un drum fără întoarcere!
1 Spiritul îmi este strivit. Mi se sting zilele. Mă aşteaptă mormântul.
2 Sunt înconjurat de oameni care râd de mine. Ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.
3 «Pune-Te(, Doamne,) garanţie pentru mine! Cine ar putea răspunde pentru mine?
4 Pentru că Tu le-ai închis minţile, ca să nu înţeleagă. Şi astfel, nu le vei permite să aibă succes.»
5 Copiilor celui care îşi trădează prietenii pentru câştig, li se vor închide ochii.
6 El m-a făcut de râs pentru oameni; şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.
7 Ochii mi se întunecă de durere; şi toate organele mele sunt ca o umbră.
8 Oamenii corecţi sunt şocaţi când văd acest lucru. Cel nevinovat se ridică împotriva celui nedrept.
9 Totuşi, cei corecţi se menţin pe drumul lor; şi oamenii cu mâinile curate îşi vor mări autoritatea.
10 Dar voi toţi, întoarceţi-vă; şi reveniţi să îmi vorbiţi! Totuşi, nu voi găsi nici măcar un înţelept între voi!
11 Mi-au expirat zilele (bunăstării). Planurile mele s-au distrus. Acelaşi lucru s-a întâmplat chiar cu şi dorinţele inimii mele.
12 Aceşti oameni fac zi din noapte; şi înaintea întunericului, ei zic: «Lumina este aproape!»
13 Am ajuns să mă uit la locuinţa morţilor ca la casa mea. Îmi fac locul de odihnă în întuneric.
14 Zic gropii: «Eşti tatăl meu!» şi viermelui: «Tu eşti mama mea!» sau «Tu eşti sora mea!».
15 Atunci, unde mai există speranţa mea (de viaţă)? Mai poate vedea cineva vreo speranţă pentru mine?
16 Va veni ea la porţile locuinţei morţilor? Vom coborî împreună în pământ?!”
1 Atunci Bildad din Şuah i-a zis:
2 „Când vei înceta să tot vorbeşti? Îţi recomand să îţi revii! Şi apoi vom putea vorbi şi noi!
3 De ce ne tratezi ca pe nişte vite? De ce suntem proşti în ochii tăi?
4 Pentru tine, care te sfâşii în marea ta supărare, oare să fie uitat pământul? Sau să fie mutate stâncile din locul lor?
5 Este o certitudine că lumina celui rău se va stinge; şi flacăra focului lui nu va străluci.
6 În cortul unui asemenea om, lumina este întuneric; şi se stinge sursa de lumină care arde deasupra lui.
7 Forţa paşilor lui este slăbită. Planurile pe care le face, îl trântesc pe pământ.
8 Picioarele îl împing în laţ; şi el ajunge să umble deasupra unei capcane.
9 Un dispozitiv de imobilizare îl prinde de călcâi; şi îl ţine bine acolo.
10 În pământ este ascuns un laţ în care cade prins. Există acolo o capcană pe poteca lui.
11 Vin împotriva lui motive de panică din toate părţile; şi ele îl urmăresc la fiecare pas.
12 Îi este slăbită forţa din cauza foamei. Dezastrul este pregătit pentru momentul căderii lui.
13 Toate acestea îi mănâncă părţi din piele. Primul născut al morţii îi mănâncă membrele.
14 Este smuls din zona de protecţie pe care i-o oferea cortul lui; şi este târât spre regele panicii.
15 În cortul lui locuieşte foc; şi este răspândit sulf peste locuinţa lui.
16 Jos, i se usucă rădăcina; iar sus i se ofilesc ramurile.
17 Amintirea lui este ştearsă de pe pământ. Nu mai are niciun nume pe suprafaţa teritoriului unde a trăit.
18 Este tras de la lumină în întuneric; şi este alungat din lume.
19 Acolo unde a trăit, nu mai lasă nici urmaşi, nici moştenitori şi nici vreun alt pretendent la moştenire.
20 Oamenii din Vest sunt foarte surprinşi de condiţiile lui de viaţă; iar cei din Est sunt afectaţi de panică.
21 Aşa se întâmplă locuinţei celui nedrept. Aşa este locul celui care nu Îl cunoaşte pe Dumnezeu!”
1 Iov a răspuns:
2 „Până când îmi veţi chinui sufletul şi mă veţi strivi cu vorbe?
3 De zece ori m-aţi ridiculizat. M-aţi defăimat fără să vă fie ruşine (de ce aţi făcut).
4 Dacă este adevărat că m-am rătăcit, această greşeală este a mea.
5 Dacă voi vă înălţaţi deasupra mea şi urmăriţi să îmi demonstraţi vinovăţia,
6 să ştiţi că (deja) Dumnezeu mi-a făcut rău şi m-a înconjurat cu laţul Lui!
7 Deşi strig (spre El): «Sunt nedreptăţit!», nu mi se răspunde! Strig cu mare intensitate; dar nu mi se face dreptate.
8 El mi-a blocat drumul; şi nu mai pot trece (mai departe pe el). Mi-a înconjurat drumurile cu întuneric.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea şi mi-a smuls coroana de pe cap.
10 Mă sfâşie din toate părţile până dispar. Îmi smulge speranţa cum se smulge un copac (din pământ).
11 Mânia Lui se manifestă cu intensitate împotriva mea. Mă consideră unul dintre duşmanii Lui.
12 Armatele Lui vin deplasându-se în forţă. Au ajuns până la mine. Şi-au instalat tabăra în jurul cortului meu.
13 Mi-a îndepărtat fraţii de mine. Chiar şi cunoştinţele mele s-au îndepărtat!
14 Rudele mele m-au abandonat; şi am fost uitat de prieteni.
15 Sunt un străin pentru oaspeţii mei şi pentru slujitoarele mele. În ochii lor, eu sunt un necunoscut!
16 Îmi chem slujitorul; dar el nu îmi răspunde, deşi mă rog de el vorbindu-i cu gura mea.
17 Soţia mea nu îmi poate suferi suflarea. Fiii mamei mele mă consideră dezgustător.
18 Chiar şi copiii mă desconsideră. Când mă ridic, ei râd de mine!
19 Toţi prietenii mei apropiaţi mă urăsc. Cei pe care îi iubesc, s-au întors împotriva mea.
20 Nu sunt decât piele şi os. Nu am rămas decât cu pielea din jurul dinţilor mei.
21 Aş dori să vă fie milă de mine! Prietenii mei, vă implor să vă fie milă; pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22 De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? De ce nu vă mulţumiţi cu carnea mea?
23 O! Aş vrea să îmi fie scrise cuvintele, să fie înregistrate în scris pe un sul.
24 Să fie săpate cu o daltă de fier în plumb. Să fie imortalizate în stâncă pentru eternitate!
25 Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că va apărea la sfârşit pe pământ.
26 Chiar şi după ce îmi va fi distrusă pielea acestui corp, Îl voi vedea pe Dumnezeu!
27 Atunci voi constata că El îmi susţine cauza! Îl voi vedea cu ochii mei; şi nu mă va trata ca pe un străin! Inima doreşte intens în mine ca acest lucru să se întâmple!
28 Atunci veţi spune: «De ce îl urmăream?» Şi astfel, baza adevărului (despre această situaţie) va fi găsită în mine.
29 Feriţi-vă de sabie; pentru că mânia conduce la pedeapsa executată cu sabia; şi se va întâmpla aşa ca să ştiţi că există o judecată!”
1 Atunci Ţofar din Naamat i-a zis (lui Iov):
2 „Gândurile mele mă obligă să îţi răspund; pentru că sunt foarte intrigat.
3 Am auzit (din partea ta) un reproş care mă umple de ruşine; şi spiritul meu mă face să răspund aşa cum ştiu eu.
4 Probabil că tu nu cunoşti faptul că încă din timpurile străvechi, de când a fost pus omul pe pământ,
5 veselia celui rău este scurtă şi bucuria celui nedrept durează foarte puţin!
6 Chiar dacă aroganţa lui se ridică până la cer şi capul lui atinge norii,
7 va dispărea pentru totdeauna – la fel ca fecalele lui. Iar cei care l-au văzut, vor întreba: «Unde este?»
8 Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit; şi va dispărea ca o viziune din timpul nopţii.
9 Ochiul care l-a văzut, nu îl va mai vedea; şi locul lui nu se va mai uita la el niciodată.
10 Copiii lui vor depinde de bunăvoinţa celui sărac; iar mâinile lui vor da înapoi bogăţia pe care o adunase.
11 Oasele care îi erau odată pline de forţa tinereţii, vor sta cu el în pământ.
12 Răutatea este dulce în gura unui astfel de om. El o ascunde sub limbă.
13 Deşi nu vrea să o lase să plece, ci o ţine în gură,
14 mâncarea i se va strica în stomac; va fi pentru el ca veninul unui şarpe.
15 El va da afară bogăţiile pe care le-a înghiţit. Dumnezeu le va scoate din stomacul lui.
16 Acel om va suge otravă de şarpe; şi îl va omorî limba viperei.
17 Nu se va mai bucura de pâraie, de râuri de miere şi lapte.
18 Va da înapoi rezultatul muncii lui, fără să îl poată atinge; şi nu se va bucura de câştigul pe care l-a realizat făcând comerţ.
19 I se va întâmpla aşa pentru că l-a exploatat şi l-a lăsat fără strictul necesar pe cel sărac, luând cu forţa case pe care nu le-a construit.
20 Acel om este fără limite în lăcomia lui. Şi totuşi, comoara pe care o deţine, nu poate să îl salveze.
21 Nu i-a rămas nimic să mai mănânce. Şi astfel, prosperitatea lui nu va fi de lungă durată.
22 În mijlocul abundenţei, va fi în necaz. Dezastrul va veni cu toată forţa împotriva lui.
23 Când el îşi va fi umplut stomacul, Dumnezeu Îşi va trimite mânia împotriva lui; şi îl va atinge cu o ploaie de lovituri.
24 Deşi fuge urmărit de o armă de fier, va fi penetrat de o săgeată făcută din bronz.
25 El şi-o va smulge din spate; şi ea va străluci când va ieşi din fierea lui. Atunci va fi afectat de panică.
26 Bogăţiilor lui le este pregătit un total întuneric. Va veni foc care nu a fost aprins de nimeni. El va consuma şi va distruge tot ce a mai rămas în cortul lui.
27 Cerul va arăta nedreptatea unui astfel de om; şi pământul se va ridica împotriva lui.
28 Câştigul familiei lui se va pierde. El va fi dus de ape în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29 Acestea sunt lucrurile pe care le dă Dumnezeu omului rău; şi ele formează moştenirea pe care i-o decide El!”
1 Iov a răspuns:
2 „Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele! Aceasta este favoarea pe care v-o cer.
3 Lăsaţi-mă să vorbesc; iar atunci când voi termina, aveţi libertatea să râdeţi de mine.
4 Este plângerea mea adresată unui om? Şi de ce aş fi răbdător?
5 Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi-vă mâna la gură!
6 Când mă gândesc la aceste lucruri, mă sperii; şi corpul meu tremură.
7 De ce trăiesc oamenii răi? De ce ajung ei (să trăiască bine chiar şi) la bătrâneţe şi îşi măresc forţa?
8 Îşi văd copiii aşezaţi în jurul lor şi descendenţii prosperând sub ochii lor.
9 Casele acestor oameni sunt protejate; şi nu există niciun pericol care să le ameninţe. Nicio nuia a lui Dumnezeu nu acţionează împotriva lor.
10 Taurii lor sunt mereu fertili; iar vacile lor concep şi niciodată nu avortează.
11 Aceşti oameni îşi lasă copiii mici să se împrăştie ca o turmă; şi ei aleargă în jurul lor.
12 Ei cântă la tamburină şi cu harpa, bucurându-se la sunetul fluierului.
13 Îşi trăiesc zilele în bunăstare; şi coboară în locuinţa morţilor liniştiţi.
14 Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Nu vrem să cunoaştem felul Tău de a fi.
15 Cine este Cel Omnipotent ca să Îi slujim? Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?!».
16 Oare nu beneficiază ei de bunăstare? Totuşi, eu nu voi accepta vreodată să pun în aplicare planurile celor răi!
17 De câte ori se stinge sursa de lumină a celor răi şi vine dezastrul peste aceia care sunt ca ei? Atunci când Se mânie, Dumnezeu le dă dureri!
18 Oare sunt aceia ca paiul înaintea vântului şi ca pleava luată de furtună?
19 Voi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!» Dar acela care este nedrept, ar trebui pedepsit, pentru ca astfel să înţeleagă (faptul că a greşit)!
20 Să îşi vadă dezastrul cu proprii lui ochi şi să bea mânia Celui Omnipotent.
21 Atunci când numărul lunilor lui s-a terminat, nu îi pasă de familia pe care o lasă în urmă!
22 Îl va învăţa cineva pe Dumnezeu ce ar trebui cunoscut – tocmai pe El, Cel care judecă pe cei care stau în funcţii importante?
23 Unui om i se poate întâmpla să moară tocmai când are mai multă forţă (în organism) şi exact când trăia ferit de orice pericol, fără nicio complicaţie.
24 El ajunsese plin de grăsime; şi măduva îi era foarte abundentă în oase.
25 În acelaşi timp există un alt om care moare cu amărăciune în suflet şi fără să fi gustat vreodată fericirea.
26 Totuşi, amândoi stau (la final) în pământ şi sunt acoperiţi de viermi.
27 Ştiu exact ce gândiţi. Cunosc planurile pe care le-aţi conceput intenţionând să îmi faceţi rău.
28 Voi ziceţi: «Unde este casa celui mare? Unde este cortul în care locuiesc cei răi?»
29 Nu i-aţi întrebat pe cei care călătoresc şi nu aţi auzit ce spun aceia?
30 Ei susţin că cel rău este ferit de dezastru şi că scapă în ziua mâniei!
31 Cine îi face vreun reproş în mod direct pentru comportamentul lui? Cine îi dă recompensa pentru faptele lui?
32 Când este dus în groapă, i se pune o gardă la mormânt.
33 Bulgării din vale îi sunt dulci; şi toţi merg după el, iar înaintea lui se deplasează o mare mulţime de oameni.
34 Deci cum mă veţi încuraja voi cu vorbe fără valoare? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?”
1 Atunci Elifaz din Teman i-a zis (lui Iov):
2 „Poate un om să fie util pentru Dumnezeu? Chiar şi cel mai înţelept dintre oameni, Îi poate oferi Lui vreun serviciu?
3 Ce bucurie are Cel Omnipotent dacă trăieşti corect? Ce câştigă El dacă ai un comportament ireproşabil?
4 Oare pentru că ai reverenţă faţă de El îţi face reproşuri şi te cheamă la judecată?
5 Nu (conştientizezi cât) este (de) mare răutatea ta? Oare nu sunt fără sfârşit nedreptăţile tale?
6 N-ai luat tu garanţii de la fraţii tăi, fără să le poţi justifica? Ai dezbrăcat oameni de îmbrăcămintea lor!
7 Nu ai dat apă celui însetat şi nu ai vrut să dai pâine celui flămând,
8 deşi erai un om cu autoritate; şi ţara era a ta. Tu erai un om onorat; şi trăiai (astfel ca un suveran) în ea.
9 Dar ai trimis pe văduve (înapoi) cu mâinile goale şi ai exploatat pe cei care au rămas fără tată!
10 Aşa se explică de ce eşti înconjurat de capcane şi eşti afectat subit de panică.
11 Astfel, pentru tine totul este atât de întunecat, încât nu poţi vedea; şi te acoperă un torent de ape.
12 Nu este Dumnezeu în înălţimile cerului? Priveşte cât de impunătoare sunt stelele de la cea mai mare distanţă!
13 Totuşi, tu zici: «Ce ştie Dumnezeu? Poate El judeca prin acest întuneric dens?
14 Îl înfăşoară nori negri; şi astfel nu ne vede când umblă prin cer.»
15 Te vei comporta la fel ca cei răi care au trăit în vremurile vechi?
16 Ei au fost smulşi înainte de termen. Temelia lor a fost spălată de un torent de apă.
17 Ei I-au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Ce ne poate face Acela (despre) care (se spune că) este Omnipotent?»
18 Totuşi, El le-a umplut casele cu lucruri bune. Dar în niciun caz eu nu voi agrea (şi nu voi aproba) reuniunea celor răi!
19 Oamenii corecţi le văd căderea şi se bucură; iar cel nevinovat râde de ei, zicând:
20 «Duşmanii noştri sunt distruşi. Focul le consumă bogăţia!»
21 Fii ascultător de Dumnezeu şi acceptă să faci pace cu El. Astfel ţi se va întâmpla ce este bine.
22 Primeşte învăţătura din gura Sa; şi pune-ţi în inimă cuvintele Lui.
23 Dacă te întorci la Cel Omnipotent, drepturile tale vor fi din nou satisfăcute. Îţi propun să goneşti răutatea departe de cortul tău,
24 să arunci aurul în praful pământului şi să renunţi la aurul de Ofir, punându-l în văile pâraielor.
25 Dacă Cel Omnipotent va fi aurul tău şi argintul tău cel mai valoros,
26 bucuria ta va fi în El şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu!
27 Te vei ruga Lui; şi El te va auzi, iar tu îţi vei respecta jurămintele.
28 Ce vei decide, se va întâmpla cu exactitate. Lumina va străluci oriunde vei merge.
29 Când oamenii nu sunt aroganţi, Dumnezeu spune: «Să fie ridicaţi!». El va salva pe cel care (din modestie) are privirea orientată spre pământ.
30 El va elibera chiar şi pe cei care sunt vinovaţi. Aceia vor scăpa din cauza mâinilor tale care vor fi curate!”
1 Iov (i-)a răspuns:
2 „Şi astăzi este amară plângerea mea! Deşi eu gem cu mare intensitate, mâna Lui mă apasă cu greutate.
3 O, cât de satisfăcut aş fi dacă aş şti unde să Îl găsesc. Atunci m-aş putea apropia de locuinţa Lui!
4 Mi-aş prezenta cauza înaintea Lui şi mi-aş umple gura cu dovezi.
5 Aş constata ce mi-ar răspunde şi aş înţelege ce mi-ar spune.
6 Mi se va opune oare cu marea Sa forţă? Nu (cred)! El va asculta când Îi voi vorbi.
7 Un om corect îşi poate aduce cauza înaintea Lui! Şi astfel voi scăpa pentru totdeauna de Judecătorul meu!
8 Dacă m-aş duce spre Est, El nu este acolo,; iar dacă aş merge spre Vest, nu Îl voi găsi.
9 Când El lucrează în Nord, nu pot să Îl văd; iar când se întoarce spre Sud, nu Îl pot observa.
10 Dar El ştie pe ce drum merg. Când mă va încerca, voi fi (curat) ca aurul.
11 Piciorul meu a urmat cu mare atenţie paşii Săi; şi am urmărit să mă menţin pe drumul Său, fără să deviez de la el.
12 Nu m-am îndepărtat de ce a stabilit El prin porunca buzelor Lui. Am adunat cuvintele gurii Sale.
13 Dar El rămâne Acelaşi. Cine I se poate opune (cu succes)? El face tot ce Îi doreşte sufletul.
14 Dumnezeu va face tot ce a decis pentru mine; şi va mai face multe alte lucruri.
15 Datorită acestui fapt, eu sunt speriat înaintea Lui. Sunt afectat de panică atunci când mă gândesc la toate aceste lucruri.
16 Dumnezeu mi-a făcut inima să aibă frică. Cel Omnipotent m-a speriat.
17 Totuşi, nu sunt distrus de întuneric – de acel întuneric dens care îmi acoperă faţa!
1 De ce nu decide Cel Omnipotent termene pentru judecată? De ce aşteaptă degeaba acele zile toţi aceia care Îl cunosc?
2 Oamenii mută (în favoarea lor) pietrele care indică limitele teritoriale şi pasc turme pe care le-au furat.
3 Iau măgarul orfanului şi reţin ca garanţie boul văduvei.
4 Împing de pe drum pe cei săraci şi obligă pe toţi cei care au nevoi materiale din ţară să se ascundă.
5 Oamenii săraci din ţară pleacă să caute ceva de lucru – exact ca măgarii sălbatici din deşert – ca să aibă astfel hrană; şi deşertul le oferă mâncare pentru copiii lor.
6 Îşi culeg hrană vegetală de pe câmp; şi adună struguri în via omului rău.
7 Se culcă fără să aibă cu ce să se învelească. Nu au cu ce să se acopere atunci când le este frig.
8 Sunt afectaţi de ploaia care cade pe munţi; şi se ghemuiesc lângă stânci, ca să aibă (un mic) adăpost.
9 Cei fără tată sunt smulşi de la sân; iar săracului i se ia copilul ca garanţie.
10 Pentru că nu au haine, ei umblă total dezbrăcaţi. Strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11 Strivesc măsline între pietre şi calcă struguri; dar suferă de sete.
12 Din oraş se aud gemete de moarte; şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor… Totuşi, Dumnezeu nu condamnă pe nimeni!
13 Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii. Ei nu îi cunosc potecile şi nu rămân pe drumurile ei.
14 Criminalul pleacă atunci când a trecut ziua; şi omoară pe cel sărac, care are multe nevoi; iar noaptea fură.
15 Când apare noaptea, ochii celui adulter urmăresc din locul în care stă ascuns. El îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!»; şi îşi acoperă faţa.
16 Asemenea oameni, noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.
17 Pentru toţi aceştia, dimineaţa este o beznă densă. Sunt prieteni cu frica adâncului întunecat.
18 Ei sunt rapizi ca spuma apelor; şi partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul care conduce spre viile lor.
19 Aşa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, locuinţa morţilor îi înghite pe cei care au păcătuit.
20 Uterul mamei îi uită; şi viermele îi găseşte foarte buni la gust. Nimeni nu îşi mai aminteşte de ei. Astfel, răutatea este strivită ca un copac.
21 Acei oameni jefuiesc femeia fără copii şi nu fac niciun bine văduvei.
22 Totuşi, Dumnezeu, prin forţa pe care o are, îi elimină pe cei impunători. Când Se ridică El împotriva lor, nu mai au speranţă de viaţă.
23 El îi face să aibă (la început) încredere în reuşita lor; şi sunt susţinuţi. Ochii Lui privesc la comportamentul lor.
24 Sunt înălţaţi pentru puţină vreme; dar apoi dispar. Cad; şi vor fi adunaţi ca toţi ceilalţi oameni. Sunt tăiaţi ca spicele de grâu.
25 Dacă nu se întâmplă aşa, cine poate dovedi că mint? Şi cine îmi poate contrazice vorbele?”
1 Atunci Bildad din Şuah i-a zis (lui Iov):
2 „Lui Îi aparţin guvernarea şi dreptul de a fi venerat! El face pace în locurile înalte ale cerului Său.
3 Cine Îi poate număra armatele (formate din corpuri cosmice)? Peste cine nu răsare lumina Sa?
4 Cum poate fi un om corect înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea să fie curat cel care este născut din femeie?
5 Dacă nici luna nu este strălucitoare şi nici stelele nu sunt curate înaintea Sa,
6 cu atât mai puţin (se poate aştepta acest lucru de la) un om – care nu este decât o larvă – şi de la fiul omului, care nu este decât un vierme!”
1 Iov a răspuns:
2 „Ce bine l-ai ajutat pe cel care nu (mai) are forţă! Felicitări pentru că ai susţinut mâna celui slab!
3 Cât de bune sunt sfaturile tale pe care le-ai dat celui care nu are înţelepciune! Câtă capacitate de înţelegere i-ai demonstrat!
4 Cine este, de fapt, autorul acestor cuvinte? Al cui spirit a vorbit prin gura ta?
5 Cei de pe teritoriul umbrelor, tremură. Aceia stau sub ape şi sub locuitorii lor.
6 Locuinţa morţilor este goală înaintea lui Dumnezeu; iar locul unde sunt cei distruşi, nu este acoperit.
7 El desface Nordul peste acel gol şi atârnă pământul pe nimic.
8 Dumnezeu leagă apele în nori groşi; şi ei nu se rup de greutatea lor!
9 El acoperă faţa tronului Său, punându-Şi norii peste el.
10 Dumnezeu a decis şi existenţa unei zone-limită deasupra apelor, la marginea dintre lumină şi întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină şi se sperie atunci când El (le) face vreun reproş.
12 Prin forţa de care dispune, Dumnezeu a liniştit marea; şi a ştiut să îl anihileze pe Rahab.
13 Suflarea Lui înseninează cerul. Mâna Lui penetrează şarpele care fuge.
14 Acestea sunt doar cele mai nesemnificative aspecte ale modului în care acţionează El; şi prin intermediul lor ne face să auzim numai o mică adiere. Dar cine poate înţelege tunetul forţei Sale?”
1 Iov şi-a continuat discursul, zicând:
2 „Jur pe Dumnezeul care este viu şi care nu recunoaşte că am dreptate. El este Cel Omnipotent, care mi-a amărât sufletul.
3 Atât timp cât încă mai respir şi am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4 buzele mele nu vor pronunţa vreo nedreptate, iar limba mea nu va spune nimic înşelător.
5 În niciun caz nu voi fi de acord cu voi; ci eu îmi voi apăra corectitudinea până la moarte!
6 Îmi voi susţine în mod constant dreptatea. Inima nu îmi va reproşa nimic pentru niciuna dintre zilele (vieţii) mele.
7 Doresc ca duşmanul meu să fie pedepsit exact ca cel rău; şi cel care mi se opune, să primească pedeapsa celui nedrept.
8 Ce speranţă mai are omul păcătos când Dumnezeu îi taie firul vieţii, când El îi ia viaţa?
9 Îl va auzi Dumnezeu strigând atunci când va veni dezastrul împotriva lui?
10 Va fi Cel Omnipotent satisfacţia lui? Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?
11 Vă voi învăţa despre forţa lui Dumnezeu! Nu voi ţine secret felul în care procedează cel Omnipotent.
12 Voi personal aţi văzut toate aceste lucruri. Atunci de ce aţi venit la mine cu toate aceste vorbe fără sens?
13 Aşa procedează, de fapt, Dumnezeu cu omul rău; şi aceasta este moştenirea dată de Cel Omnipotent aceluia care îşi exploatează semenii.
14 Dacă i se înmulţesc copiii, ei vor fi omorâţi cu sabia; şi urmaşii lui nu vor avea niciodată suficientă mâncare.
15 Descendenţii îi vor fi înmormântaţi din cauza epidemiei; şi văduvele lor nu îi vor plânge.
16 Deşi el adună argintul aşa cum se adună particulele pământului şi îşi strânge hainele cum se adună grămezile de argilă,
17 ele vor fi purtate de omul corect; şi cel nevinovat va împărţi argintul lui!
18 Casa construită de el este ca aceea făcută de molie. Seamănă cu o colibă făcută de un paznic din timpul nopţii.
19 Când se culcă, este bogat; dar nu va mai fi aşa când îşi va deschide ochii. Va constata că toate s-au dus!
20 Atunci el va fi afectat de o mare frică. Ea va veni împotriva lui ca un torent; şi va acţiona ca o furtună în timpul nopţii care îl smulge (ca pe un copac).
21 Va veni vântul de la Est care îl va lua şi îl va duce. El îl dezrădăcinează din locul în care fusese – ca o furtună.
22 Vine cu zgomot împotriva lui şi fără milă, în timp ce el fuge grăbit de forţa acestui vânt
23 care bate din palme împotriva lui şi îl ridiculizează alungându-l cu o voce şuierătoare!
1 Da, argintul are o mină din care este scos; iar aurul are un loc unde este purificat.
2 Fierul este luat din pământ şi arama este scoasă din minereu.
3 Omul pune limită întunericului; şi caută până în cele mai adânci locuri ca să găsească minereurile ascunse în cele mai întunecate zone.
4 El sapă un puţ departe de locuinţa oamenilor, în locuri necălcate de piciorul omului. Stă atârnat şi se mişcă într-o parte şi în alta, departe de oameni.
5 Pământul din care provine hrana, este răscolit (de el) la interior ca de foc.
6 Safirul este găsit între pietrele lui; şi praful din care este compus, are pulbere de aur.
7 Nicio pasăre de pradă nu ştie acel traseu ascuns. Nici ochiul şoimului nu l-a văzut.
8 Nici cele mai impunătoare animale sălbatice nu au călcat pe el. Leul nu a trecut niciodată pe acolo.
9 Omul pune mâna pe stânca foarte dură şi răstoarnă munţii de la baza lor.
10 El sapă şanţuri în rocă; şi cu ochii lui vede toate bogăţiile pe care le conţine ea.
11 Omul caută izvoarele râurilor; şi aduce la lumină lucruri care fuseseră ascunse.
12 Dar unde poate fi găsită înţelepciunea? Unde locuieşte abilitatea de a înţelege semnificaţia lucrurilor?
13 Omul nu îi cunoaşte locuinţa. Ea nu poate fi găsită pe pământ, între oamenii vii.
14 Adâncul zice: «Nu este aici!», iar marea zice: «Nu se găseşte la mine!»
15 Nu se dă în schimbul aurului de cea mai bună calitate; iar preţul ei nu poate fi evaluat în argint.
16 Înţelepciunea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir şi nici cu onix valoros sau cu safir.
17 Nici aurul şi nici diamantul nu se pot compara cu ea; şi nici nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur.
18 Mărgeanul şi cristalul nici nu merită să fie amintite (ca echivalent al ei)! Preţul înţelepciunii este dincolo de acela al rubinelor.
19 Topazul din zona Cuş nu poate fi echivalentul ei. Înţelepciunea nu poate fi cumpărată (nici măcar) cu aur curat.
20 Atunci de unde vine ea? Unde locuieşte capacitatea înţelegerii lucrurilor?
21 Ea este ascunsă de ochii tuturor celor vii; şi rămâne aşa chiar şi pentru păsările zburătoare.
22 Locul distrugerii şi moartea zic: «Doar am auzit vorbindu-se despre înţelepciune.»
23 Dumnezeu cunoaşte drumul spre ea; şi doar El ştie unde locuieşte.
24 Dumnezeu se uită până la marginile pământului, vede tot ce se întâmplă sub cer.
25 Când i-a dat forţă vântului şi a decis mărimea apelor,
26 când a dat o lege pentru ploaie şi un traseu pentru trăsnet,
27 atunci s-a uitat la înţelepciune şi a lăudat-o. I-a oferit un loc al ei şi a testat-o.
28 Apoi i-a zis omului: «Înţelepciunea este frica de Dumnezeu; şi în depărtarea de rău constă capacitatea de înţelegere a semnificaţiei lucrurilor!»”
1 Iov şi-a continuat discursul, zicând:
2 „O, cât de mult îmi doresc să mai fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!
3 Atunci, sursa Lui de lumină era deasupra capului meu; şi având lumina Lui, umblam pe acolo unde, în mod normal, este (doar) întuneric!
4 A fost o vreme când eram în forţă şi când prietenia lui Dumnezeu îmi proteja cortul.
5 Atunci cel Omnipotent încă mă susţinea; şi copiii mei erau lângă mine.
6 Mi se afundau paşii în smântână; iar stânca turna lângă mine pâraie de ulei.
7 Când mergeam la intrarea în oraş şi îmi pregăteam scaunul ca să mă instalez în acea zonă,
8 cei tineri mă vedeau şi se retrăgeau, iar cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare (înaintea mea).
9 Conducătorii se opreau din discursul lor şi îşi puneau mâna la gură.
10 Vocea conducătorilor amuţea; şi li se lipea limba de cerul gurii.
11 Oricine mă auzea, mă lăuda; şi oricine mă vedea, mă susţinea.
12 Ei procedau astfel pentru că eu scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea nicio susţinere din partea altora.
13 Omul care murea, mă binecuvânta. Făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea exact cum te îmbraci cu o haină. Judecata corectă era roba mea şi acoperitoarea de pe cap.
15 Eram ochi pentru cel orb şi picior pentru acela care nu şi-l mai putea folosi (să meargă).
16 Eram tată pentru cel care avea nevoie de ajutor; şi susţineam cauza celui străin.
17 Sfărâmam colţii omului nedrept; şi smulgeam prada din dinţii lui.
18 Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu; şi zilele mele vor fi multe, ca particulele din care este format nisipul.
19 Rădăcinile mele vor ajunge la apă; şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele.
20 Gloria mea va fi mereu proaspătă; iar în mână voi avea totdeauna un arc nou.»
21 Toţi mă ascultau şi aşteptau (să mai vorbesc); tăceau, aşteptând sfatul meu.
22 După ce vorbeam, nimeni nu mai spunea nimic; şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.
23 Ei mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia; şi îşi deschideau gura ca după o ploaie târzie.
24 Când îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam; şi seninătatea feţei mele era foarte apreciată de ei.
25 Le alegeam drumul cel mai bun; şi le eram conducător. Locuiam ca un rege în mijlocul grupurilor lor. Eram ca unul care îi consolează pe cei care jelesc.
1 Dar acum râd de mine – tocmai ei, care sunt mai tineri decât mine şi pe ai căror părinţi nu i-am considerat capabili să îi pun nici printre câinii turmei mele.
2 Cât de utilă mi-ar fi fost forţa mâinilor lor, când ei nu mai puteau să facă nimic?
3 Epuizaţi de sărăcie şi de foame, mergeau prin deşert dintr-o parte în alta, noaptea, prin locuri părăsite şi fără locuitori.
4 Ei smulgeau salvie albă dintre arbuşti; şi mâncau chiar şi rădăcini de plante parazite.
5 Erau alungaţi din mijlocul oamenilor. Lumea striga după ei ca după nişte hoţi!
6 Locuiau în văi uscate, între stânci şi în gropile pământului.
7 Urlau printre tufişuri şi se îngrămădeau în mărăcini.
8 Erau fii ai nebunilor şi ai celor fără nume. Ei au fost alungaţi din acest teritoriu.
9 Dar acum, tocmai aceştia cântă, râzând de mine. Sunt subiectul ridiculizărilor lor!
10 Mă urăsc, se îndepărtează de mine şi nu le este jenă să mă scuipe în faţă.
11 Pentru că Dumnezeu m-a făcut slab şi m-a adus într-o astfel de stare modestă, ei nu mai au limite în comportamentul lor (urât) faţă de mine.
12 În partea dreaptă a mea apare un grup. Ei pun capcane picioarelor mele; şi îşi fac planuri să mă distrugă.
13 Îmi distrug posibilităţile de supravieţuire. Îmi măresc necazul; şi nimeni nu îi opreşte!
14 Ajung la mine (foarte rapid) ca printr-un zid spart. Se rostogolesc printre dărâmături.
15 Sunt extenuat din cauza fricii. Demnitatea mea este smulsă ca atunci când bate un vânt. Protecţia mea dispare ca un nor.
16 Sufletul îmi este vărsat din mine. Sunt afectat de zilele suferinţei.
17 Noaptea îmi penetrează oasele; iar durerile care mă consumă, nu se opresc niciodată.
18 Dumnezeu îmi smulge haina, acţionând cu o mare forţă. Mă strânge ca gulerul cămăşii.
19 El m-a aruncat în noroi; şi am ajuns la fel ca praful pământului şi ca cenuşa.
20 «Strig la Tine, dar Tu nu răspunzi. Sunt în picioare; dar Tu stai şi (doar) Te uiţi la mine!
21 Ai devenit dur cu mine; şi mă loveşti cu forţa mâinii Tale.
22 Mă ridici deasupra vântului şi mă arunci în marea intensitate a furtunii.
23 Ştiu că mă duci la moarte, în locul stabilit pentru toţi cei (care acum încă mai sunt) vii!»
24 Atunci când un om nu mai are speranţă de viaţă, nimeni nu îi întinde mâna când îl vede strigând după ajutor în necazul lui.
25 Nu am plâns eu pentru cel care a avut zile rele? Nu am fost afectat în sufletul meu pentru cel sărac?
26 Dar când aşteptam binele (pentru tot ce am făcut), a venit răul; şi când aşteptam lumina, a venit întunericul!
27 Organele mele îmi fierb permanent. Vin peste mine zile de suferinţă.
28 Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic între cei care se adună şi strig după ajutor.
29 Am ajuns frate cu şacalii şi prieten cu struţii.
30 Mi se înnegreşte pielea şi cade; iar oasele îmi ard de febră.
31 Harpa mea este (acum) un instrument care cântă cântece de jale; iar fluierul produce sunete care te determină să plângi!
1 Am ratificat un legământ cu ochii mei, (promiţând) să nu îmi fixez privirea pe vreo domnişoară.
2 Dar pentru că am procedat astfel, oare care a fost avantajul meu de la Dumnezeul de sus? Şi ce moştenire am primit de la cel Omnipotent care stă în locurile înalte?
3 Oare necazul nu este (pregătit) pentru cel nedrept şi dezastrul pentru cei care comit nedreptatea?
4 Oare nu vede El comportamentul meu şi nu numără El toţi paşii mei?
5 Dacă am umblat în minciună şi dacă paşii mei s-au grăbit să înşele,
6 să mă cântărească Dumnezeu folosind o cumpănă corectă; şi va cunoaşte cât sunt de curat!
7 Dacă paşii mei au deviat de pe drumul corect, dacă inima mi-a urmat ochii şi dacă mi s-au murdărit mâinile,
8 este corect ca alţii să mănânce tot ce am semănat, iar rezultatul muncii mele să fie smuls din rădăcini.
9 Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie şi dacă am stat ascuns la uşa vecinului meu (urmărindu-i soţia),
10 atunci soţia mea să macine pentru altul şi să se culce alţii cu ea!
11 Acest fapt ar fi fost o nedreptate, ar fi fost un păcat care ar fi trebuit judecat.
12 Ar fi fost un foc care ar fi ars consumând până la distrugere totală. El mi-ar fi ars până la rădăcină toate cerealele bune de secerat.
13 Dacă n-am făcut dreptate sclavului meu sau sclavei mele atunci când au avut ceva de reproşat împotriva mea,
14 ce voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va analiza El acest caz?
15 Cel care m-a făcut pe mine (să mă dezvolt ca făt) în uter, nu i-a făcut şi pe ei? Oare nu acelaşi Dumnezeu ne-a conceput pe fiecare în uterul mamei noastre?
16 Să presupunem că n-am dat celui sărac ce îmi cerea sau că am făcut să se întristeze ochii văduvei.
17 Poate mi se reproşează că mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –
18 tocmai eu care din tinereţea mea l-am crescut ca un tată şi de când m-am născut am avut grijă de văduvă.
19 Este posibil să fiu acuzat că am văzut pe omul sărac fără haine sau pe cel cu multe lipsuri neavând nici măcar îmbrăcăminte,
20 iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele.
21 Altcineva ar putea să mă acuze că am acţionat împotriva orfanului bazându-mă pe susţinerea celor de la poarta oraşului.
22 Dacă toate acestea ar fi adevărate, să îmi cadă umărul de la locul lui şi să îmi fie smulsă mâna din tendoane!
23 Dar pentru că mi-a fost frică de pedepsele lui Dumnezeu şi de forţa de care dispune El, n-am putut face aceste fapte.
24 Aş mai putea fi acuzat că mi-am pus încrederea în aur sau că am zis aurului de cea mai bună calitate: «Tu îmi oferi încredere!».
25 Altcineva mi-ar putea reproşa că m-am bucurat de marea mea avere şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o.
26 Mi s-ar putea reproşa că am privit soarele în strălucirea lui sau luna mişcându-se graţioasă
27 şi că apoi mi-am înşelat în secret inima (venerându-le ca zei), în timp ce mâna mea le-a dat sărutări.
28 Dacă aceste fapte ar fi reale, ele ar fi fost o nedreptate care trebuie judecată, pentru că aş fi fost demonstrat astfel ca neloial Celui Foarte Înalt.
29 Aş mai putea fi acuzat că m-am bucurat de dezastrul celui care mă ura şi că am fost satisfăcut atunci când a venit necazul împotriva lui.
30 O altă acuzaţie la adresa mea ar putea susţine că mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste vieţile unor asemenea oameni;
31 şi că oamenii din cortul meu nu au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»
32 – deşi străinul nu a rămas fără adăpost în timpul nopţii şi uşa mea a fost mereu deschisă călătorului.
33 Altcineva mi-ar putea reproşa că mi-am ascuns păcatele, cum fac unii oamenii, păstrându-mi nedreptatea doar în inimă;
34 şi că am procedat aşa pentru că mi-a fost frică de cei care erau în jurul meu. Altfel, discreditarea clanurilor faţă de mine m-ar fi panicat; şi atunci ar fi urmat să tac, pentru că nu aş fi avut curajul să mai ies (în mijlocul lor ca mai înainte) …
35 O, dacă aş găsi pe cineva dispus să mă asculte! Să ştiţi că îmi semnez acum apărarea! Să îmi răspundă cel Omnipotent! Îi cer Celui care mă acuză să Îşi scrie plângerea.
36 O voi pune pe umăr şi o voi purta ca pe o coroană.
37 Voi răspunde înaintea Lui pentru toţi paşii mei; şi mă voi apropia de El ca un prinţ.
38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea şi dacă brazdele lui au plâns împreună (acuzându-mă),
39 dacă i-am mâncat producţia fără să plătesc sau dacă am decis moartea proprietarilor lui,
40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu şi neghină în loc de orz!” După aceste cuvinte, Iov a încetat să mai vorbească.
1 Acei trei oameni (care îi vorbiseră) au încetat şi ei să îi mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera un om corect.
2 Atunci Elihu – fiul lui Barachel din Buz – din familia lui Ram, a devenit foarte iritat. El s-a supărat pentru că Iov se justifica pe sine înaintea lui Dumnezeu.
3 S-a supărat şi pe cei trei prieteni ai lui Iov, pentru că ei nu mai ştiau ce să îi răspundă; şi totuşi continuau să îl condamne pe Iov.
4 Elihu aşteptase să îi vorbească ultimul lui Iov, pentru că aceia erau mai bătrâni decât el.
5 Dar văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de spus, el s-a supărat.
6 Elihu – fiul lui Barachel din Buz – i-a zis: „Eu sunt tânăr, iar voi sunteţi bătrâni. Astfel, până acum nu am avut curajul să vă spun ce ştiu.
7 Mi-am zis: «Să vorbească bătrâneţea; şi cei care au ani mulţi să ne înveţe înţelepciunea!»
8 Dar în om există un spirit: suflarea celui Omnipotent; şi ea îi oferă capacitatea înţelegerii semnificaţiei lucrurilor.
9 Nu vârsta te face înţelept; şi bătrâneţea nu te face în mod obligatoriu să înţelegi ce este corect.
10 Acum, eu vă zic: «Ascultaţi-mă! Vă voi prezenta opinia mea!»
11 Am aşteptat în timp ce vorbeaţi; am ascultat cuvintele voastre înţelepte, în timp ce urmăreaţi să îl convingeţi (pe Iov de corectitudinea părerilor voastre).
12 V-am ascultat cu atenţie: dar niciunul dintre voi nu a demonstrat (dincolo de orice dubiu) că Iov a greşit; niciunul nu a răspuns (convingător) cuvintelor lui.
13 Să nu spuneţi: «Constatăm că vorbim cu cineva care chiar are înţelepciune; să îl confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14 Cuvintele (lui Iov) nu mă vizează pe mine; şi nu îi voi răspunde folosind mesajele voastre.
15 Constat că cei care i-au vorbit până acum (lui Iov), sunt uimiţi; nu mai au nimic de spus. Au rămas fără cuvinte.
16 Să aştept pentru că ei nu mai vorbesc? Să tac doar pentru că ei stau acolo fără să(-i) răspundă?
17 Voi răspunde şi eu; şi îmi voi spune părerea.
18 Sunt plin de cuvinte. Spiritul din mine nu îmi permite să tac.
19 Interiorul meu este ca un vin care nu are pe unde să iasă şi ca nişte burdufuri noi (umplute) care în scurt timp se vor sparge.
20 Voi vorbi ca să mă uşurez. Îmi voi deschide gura şi voi răspunde.
21 Nu voi fi părtinitor; nu voi flata pe nimeni.
22 De fapt, nici nu ştiu să flatez pe cineva. Altfel, Creatorul meu m-ar lua imediat!
1 Deci, Iov, ascultă cuvintele mele! Fii atent la tot ce îţi voi spune!
2 Sunt pregătit să îmi deschid gura. Cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.
3 Vorbele mele vin dintr-o inimă corectă; şi buzele mele spun sincer ce ştiu.
4 Am fost conceput de Spiritul lui Dumnezeu. Suflarea celui Omnipotent îmi dă viaţă.
5 Răspunde-mi, dacă poţi. Pregăteşte-te şi confruntă-mă!
6 Înaintea lui Dumnezeu şi eu sunt ca tine. Am fost făcut (tot) din pământ.
7 Să nu îţi fie frică de mine. Nu te voi forţa.
8 Tu ai vorbit; şi eu am auzit sunetul cuvintelor tale.
9 Tu zici: «Sunt curat, fără greşeală. Sunt nevinovat; nu este nedreptate în mine.
10 Dar Dumnezeu vrea să mi Se opună; şi mă consideră duşmanul Lui!
11 Îmi prinde picioarele în butuci şi îmi urmăreşte toate mişcările.»
12 Îţi spun că aici nu ai dreptate; pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 De ce te cerţi cu El pentru că nu Îşi justifică niciuna dintre faptele Sale?
14 Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când în altul; dar omul nu ia în considerare acest fapt.
15 Într-un vis, într-o viziune din timpul nopţi, când somnul profund vine peste oameni şi când ei dorm în paturile lor,
16 El le deschide urechile şi îi anunţă prin învăţăturile Lui.
17 Procedează astfel ca să îl întoarcă pe om de la faptele lui şi să îl ferească de mândrie.
18 El intenţionează să îi scape sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.
19 Omul este certat (de Dumnezeu) pe un pat unde stă suportând dureri şi când are o permanentă luptă în oasele lui.
20 Acest lucru se întâmplă şi atunci când i se face greaţă de pâine şi de cele mai gustoase mâncăruri.
21 I se distruge carnea de pe el şi dispare; iar oasele lui, care erau cândva ascunse, devin vizibile.
22 Sufletul i se apropie de groapă; şi viaţa lui este aproape de cei care aduc moartea.
23 Totuşi, este posibil să se găsească un înger pentru el, un intermediar – unul dintr-o mie – care să îl informeze, spunându-i ce este corect (să facă).
24 El poate fi bun cu un asemenea om şi să zică (lui Dumnezeu): «Scapă-l, ca să nu coboare în groapă! Am găsit un preţ care va fi oferit pentru salvarea lui!».
25 Atunci carnea acelui om va deveni mai fragedă decât i-a fost în copilărie; şi va fi ca în zilele tinereţii lui.
26 Se va ruga lui Dumnezeu şi va fi primit. Va veni în faţa Lui cu bucurie, va fi pus din nou la locul lui care i se potriveşte.
27 Apoi va cânta în faţa oamenilor şi le va zice: «Am păcătuit şi am denaturat ce era drept; dar nu am primit ce meritam.
28 Ci El mi-a salvat sufletul de la groapă; iar viaţa mea vede din nou lumina.»
29 Dumnezeu face toate aceste lucruri omului de două şi chiar de trei ori.
30 El procedează aşa pentru ca să îi readucă sufletul din groapă; şi astfel, lumina celor vii luminează peste el.
31 Fii atent, Iov, şi ascultă-mă! Taci; şi eu voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de zis, răspunde-mi! Vorbeşte; pentru că vreau să îţi recunosc dreptatea.
33 Dacă nu vorbeşti, atunci ascultă-mă! Taci; şi te voi învăţa înţelepciunea!”
1 Elihu a continuat:
2 „Ascultaţi cuvintele mele, înţelepţilor; ascultaţi-mă, voi cei care aveţi informaţia!
3 Urechea distinge semnificaţia cuvintelor exact cum gura analizează mâncarea.
4 Să alegem ce este corect; să învăţăm împreună ce este bine!
5 Iov a zis: «Sunt nevinovat; dar Dumnezeu nu recunoaşte faptul că am dreptate.
6 Deşi sunt corect, sunt considerat mincinos. Deşi sunt fără vină, săgeţile Lui mă rănesc şi nu mă mai vindec.»
7 Este vreun alt om ca Iov, care să râdă de semenul lui atât de frecvent şi natural ca băutul apei,
8 care să umble cu oamenii care fac răul şi să fie prieten cu cei nedrepţi?
9 El a zis: «Omul nu are niciun avantaj dacă îşi caută satisfacţia în Dumnezeu.»
10 Acum, voi care aveţi capacitatea înţelegerii lucrurilor, ascultaţi-mă! În niciun caz Dumnezeu nu comite nedreptate; şi cel Omnipotent nu este incorect!
11 El recompensează pe om conform faptelor lui; şi dă fiecăruia exact ce corespunde comportamentului lui.
12 Dumnezeu nu poate comite fapte incorecte. Cel Omnipotent nu poate denatura dreptatea.
13 Cine I-a oferit responsabilitatea îngrijirii pământului? Cine I-a subordonat întreaga lume?
14 Dacă ar fi vrut să îşi retragă spiritul şi suflarea,
15 toţi oamenii de pe pământ ar fi murit; şi omul s-ar fi întors în pământ.
16 Dacă ai capacitatea să înţelegi ce spun, ascultă-mă; fii atent la ce îţi voi (mai) spune!
17 Poate guverna (cu succes) cel care urăşte dreptatea? Probabil că vrei să îl condamni pe Cel Corect care are autoritatea absolută!
18 El este Acela care zice regilor: «Sunteţi nişte fiinţe nedemne (de locul în care staţi)!». Tot Dumnezeu zice prinţilor: «Răilor!».
19 El nu este părtinitor cu cei care sunt conducători; nici nu face diferenţe între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Sale?
20 Ei îşi pierd rapid viaţa, la mijlocul nopţii. Poporul se mişcă într-o parte şi în alta; apoi dispare. Cel care era o forţă remarcabilă între ceilalţi oameni, dispare fără implicarea vreunei mâini (omeneşti).
21 Ochii Lui Dumnezeu cunosc obiceiurile oamenilor; El le vede fiecare pas.
22 Nu există loc întunecos sau întuneric dens unde să se poată ascunde aceia care fac răul.
23 Nu de om depinde vremea în care urmează ca el să vină la judecată înaintea lui Dumnezeu.
24 El îi scutură fără cercetare pe cei care avuseseră autoritate; şi îi pune pe alţii în locul lor.
25 Pentru că le cunoaşte faptele, îi răstoarnă noaptea; şi sunt astfel striviţi.
26 Îi loveşte pentru răutatea lor înaintea ochilor tuturor –
27 pentru că nu L-au mai urmat şi nu au vrut să aplice niciuna dintre metodele Lui.
28 Ei au făcut ca vocea disperată a celui sărac să ajungă înaintea lui Dumnezeu. Astfel, El a auzit când a strigat omul care ajunsese în necaz.
29 Atunci când Dumnezeu tace, oare cine Îl poate condamna (pentru tăcere)? Când Îşi ascunde faţa, cine Îl poate vedea? El procedează la fel, indiferent că este un popor sau numai un om.
30 Deci omul nedrept nu va guverna, ca să nu fie o capcană pentru popor.
31 I-a spus cineva vreodată lui Dumnezeu: «Am suportat pedeapsa; dar nu voi mai păcătui.
32 Învaţă-mă să ştiu lucrurile pe care nu le văd! Dacă am făcut nedreptate, nu o voi mai face!»?
33 Ar trebui să corecteze Dumnezeu ce a făcut, pentru că tu protestezi (împotriva Lui)? Tu trebuie să decizi, nu eu! Deci spune ce ştii!
34 Oamenii capabili vorbesc ca mine; iar omul înţelept care mă aude, spune şi el:
35 «Iov demonstrează ignoranţă; cuvintele lui dovedesc faptul că nu cunoaşte lucrurile despre care vorbeşte.»
36 Să fie încercat mai departe, pentru că vorbeşte ca un om rău!
37 El adaugă noi proteste la păcatul lui; bate din palme între noi şi îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”
1 Elihu a mai zis:
2 „Crezi că acest lucru este acceptabil? Tu zici: «Sunt corect înaintea lui Dumnezeu.»
3 Dar tot tu mai zici: «Ce am realizat şi ce câştig dacă nu păcătuiesc?»
4 Voi răspunde atât pentru tine, cât şi pentru prietenii tăi.
5 Priveşte la cer; şi vezi cât sunt de sus norii faţă de locul în care eşti!
6 Dacă ai păcătuit, ce rău Îi faci lui Dumnezeu? Dacă ai greşit de multe ori, ce efect are împotriva Lui?
7 Dacă eşti corect, ce-I dai? Ce primeşte El din mâna Ta?
8 Răutatea ta nu dăunează decât semenului tău; şi dreptatea ta nu aduce beneficii decât fiilor oamenilor.
9 Ei sunt cei care strigă din cauza exploatărilor exagerate care se practică împotriva lor; şi cer eliberare din opresiunea mâinii aceluia care practică abuzul de autoritate.
10 Dar nimeni nu zice: «Unde este Dumnezeu, Creatorul meu, Cel care ne dă cântece de veselie noaptea,
11 şi care ne învaţă în timp ce privim la animalele de pe pământ şi ne face înţelepţi când observăm păsările zburătoare?»
12 Din cauza mândriei celor răi, Dumnezeu nu răspunde atunci când oamenii strigă (solicitându-I ajutorul).
13 Dumnezeu nu aude minciunile; Cel Omnipotent nu le ia în considerare.
14 Deci El te va ignora cu atât mai mult, când tu zici că nu Îl vezi. Pretinzi că situaţia ta este înaintea Lui şi că trebuie să aştepţi.
15 Tu consideri că mânia Sa nu pedepseşte niciodată şi că nu este afectat prea mult de nedreptate.
16 Deci eu constat că Iov îşi deschide gura degeaba şi spune o mulţime de vorbe fără justificare.”
1 Elihu a continuat:
2 „Mai suportă-mă puţin; şi îţi voi face o demonstraţie; pentru că mai am ceva de zis în favoarea lui Dumnezeu.
3 Îmi voi prezenta cunoştinţele aducându-le de la mare distanţă şi voi arăta corectitudinea Creatorului meu.
4 Vă garantez că vorbele mele nu sunt mincinoase. Este cu voi Unul expert în cunoaştere!
5 Dumnezeu este autoritatea supremă (din acest punct de vedere); dar nu desconsideră pe nimeni. El deţine autoritatea prin forţa cunoaşterii Lui.
6 Astfel, El nu îi permite celui rău să trăiască; dar îi face dreptate omului care suportă adversităţi.
7 Nu Îşi întoarce privirea de la cei corecţi, ci îi urcă pe tron împreună cu regii şi îi înalţă pentru totdeauna.
8 Dacă oamenii sunt legaţi în lanţuri şi ţinuţi în legăturile durerilor,
9 El le spune ce au făcut. Le demonstrează că au fost aroganţi şi că au păcătuit.
10 Dumnezeu le deschide urechile ca (să audă reproşurile Lui şi) să se corecteze; şi le porunceşte să se întoarcă de la nedreptate.
11 Dacă Îl ascultă şi Îl slujesc, zilele lor se vor termina în pace, iar anii lor vor ajunge la final în bucurie.
12 Dar dacă ei nu ascultă, vor muri loviţi de sabie şi vor dispărea fără să acumuleze cunoaştere.
13 Oamenii incorecţi concep mânie. Ei nu strigă după ajutor nici chiar atunci când El îi leagă.
14 Mor când sunt încă tineri; şi ajung în final printre cei care se prostituează.
15 Dar pe cei care suportă dureri, El îi scapă (tocmai) prin intermediul lor şi le deschide urechea (chiar) în timp ce sunt exploataţi.
16 Aşa te-ar fi scos şi pe tine din necaz, te-ar fi adus la un loc larg, departe de dificultăţi, şi ar fi pus pe masa ta mâncăruri speciale.
17 Dar tu te-ai umplut cu judecata omului rău. Eşti obsedat de judecată şi de dreptate.
18 Fii atent; şi nu permite nimănui să te înşele cu bogăţii! Nu accepta ca un cadou prin intermediul căruia ţi se oferă bogăţie, să te facă să deviezi de pe drum(ul corect)!
19 Te-ar putea ajuta să eviţi necazul toată această bogăţie sau toate eforturile pe care le faci?
20 Nu dori cu intensitate să vină noaptea, ca să smulgi popoarele din locul lor!
21 Ai grijă! Nu te întoarce spre nedreptate. Dar tu demonstrezi că ai ales-o în locul suportării adversităţilor.
22 Priveşte la Dumnezeu care este înălţat în autoritatea Sa. Care învăţător este ca El?
23 Cine I-a stabilit comportamentul? Cine-I poate spune: «Ai greşit!»?
24 Nu uita să Îi elogiezi lucrarea pe care oamenii au lăudat-o în cântecul lor.
25 Toţi au văzut-o; şi fiecare priveşte la ea de la (mare) distanţă.
26 Ce mare este Dumnezeu! Şi noi nu Îl cunoaştem! Numărul anilor Lui nu poate fi înţeles.
27 Dumnezeu formează picăturile de apă transformând ceaţa în ploaie.
28 Norii (Lui) o lasă să cadă; şi ea picură abundent peste oameni.
29 Cine poate înţelege ruperea norilor şi tunetele cortului Său?
30 Dumnezeu Îşi răspândeşte fulgerul în jurul Lui şi acoperă zonele adânci ale mării.
31 Aşa judecă El popoarele; şi le dă hrană din abundenţă.
32 Îşi umple mâinile cu un fulger şi îi ordonă unde să lovească.
33 Tunetul Său Îi anunţă sosirea; iar furtuna anticipează mânia Lui care s-a declanşat ca o flacără.
1 În faţa acestor lucruri, îmi tremură inima şi se deplasează din locul ei!
2 Ascultă! Auzi tunetul vocii Lui şi bubuitul care iese din gura Sa!
3 Îşi prezintă fulgerul pe toată suprafaţa cerului; şi îl trimite până la marginile pământului.
4 Apoi se aude zgomotul vocii Sale. El tună cu vocea Lui impunătoare. Când ea se aude, El nu opreşte fulgerele.
5 Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod special. El face fapte excepţionale, pe care noi nu le putem înţelege.
6 Dumnezeu spune zăpezii: «Cazi pe pământ!» şi averselor: «Să formaţi o ploaie torenţială!»
7 El îl opreşte pe orice om din lucrul lui, pentru ca toţi să recunoască lucrarea Sa.
8 Atunci animalele se duc la adăpostul lor şi rămân în ele.
9 Vijelia iese din camera Lui; şi frigul este adus de vânturile care bat cu mare viteză.
10 Suflarea lui Dumnezeu face să apară gheaţa; şi ea îngheaţă marile ape.
11 El încarcă norii grei cu umezeală şi îi împrăştie cu fulgerul Său.
12 Ei se mişcă aşa cum îi ghidează El; şi execută pe suprafaţa întregului pământ tot ce le ordonă.
13 Dumnezeu aduce norii ca să îi pedepsească pe oameni sau ca să ude pământul Său şi să Îşi arate bunătatea (faţă de ei).
14 Iov, ia în considerare toate aceste lucruri! Stai şi meditează la minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii şi cum face să strălucească fulgerul Său?
16 Ştii tu cum plutesc norii? Înţelegi tu minunile Celui care deţine toată cunoaşterea?
17 Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele atunci când pământul se odihneşte în lipsa vântului care bătuse dinspre Sud?
18 Poţi tu să desfăşori suprafaţa cerului ca El, astfel încât ea să se prezinte ca o oglindă turnată?
19 «Învaţă-ne ce să Îi vorbim lui Dumnezeu! Din cauza întunericului (necunoaşterii noastre), noi nu ştim să ne apărăm cauza!»
20 Cine Îi va spune că vreau să Îi vorbesc? Va dori cineva să Îi vorbească (lui Dumnezeu) ca să fie înghiţit?
21 Nimeni nu poate privi cum străluceşte soarele pe cer, după ce vântul l-a înseninat.
22 El vine din Nord într-o strălucire de aur. Dumnezeu este înconjurat de grandoare.
23 Cel Omnipotent este (şi se manifestă) dincolo de înţelegerea noastră. El are o remarcabilă forţă; şi este faimos în ce priveşte judecata şi dreptatea. El nu va oprima pe nimeni.
24 Şi pentru că se întâmplă toate acestea, oamenii se tem de El. Da, toţi cei care au inima înţeleaptă, se vor teme de El!”
1 Dumnezeu i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:
2 „Cine este cel care Îmi întunecă deciziile, comentând fără să cunoască despre ce vorbeşte?
3 Echipează-te ca un bărbat, pentru ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi!
4 Unde erai când am pus temeliile pământului? Spune-mi dacă ştii!
5 Cine i-a decis dimensiunile? Ştii? Cine a pus sfoara de măsurat peste el?
6 Pe ce îi sunt susţinute temeliile şi cine i-a pus piatra de legătură dintre părţile lui,
7 când stelele dimineţii cântau împreună şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
8 Cine a închis marea cu porţi, când a ţâşnit din zone adânci.
9 Eu i-am făcut îmbrăcăminte din nori şi am înfăşat-o în întuneric gros.
10 I-am pus limite teritoriale, zăvoare şi porţi.
11 Şi i-am zis: «Până aici să vii; să nu treci mai departe. Aici să se oprească mândria valurilor tale!»?
12 Ai poruncit tu vreodată dimineţii sau ai arătat aurorei locul ei,
13 ca să prindă pământul de margini şi să îi scuture pe cei răi de pe el?
14 Pământul ia forma unui bulgăre de argilă care este presat de un sigiliu; şi devine ca o haină.
15 Lumina este luată de la cei răi; şi braţul lor care a fost ridicat, este strivit.
16 Ai fost tu la izvoarele mării sau te-ai plimbat vreodată prin adâncurile ei?
17 Ţi s-au prezentat porţile morţii? Sau ai văzut tu vreodată porţile întunericului?
18 Realizezi cât de larg este pământul? Spune ce ştii despre toate acestea!
19 Unde este drumul spre locuinţa luminii şi unde este locuinţa întunericului?
20 Poţi să te duci tu la limita lor? Şi oare cunoşti drumurile spre casa lor?
21 Cu certitudine, ar trebui să ştii; pentru că erai deja născut (atunci când ele au fost făcute)! Şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai intrat tu în camerele zăpezii sau le-ai văzut pe cele ale grindinei,
23 pe care Eu le-am păstrat pentru vreme de necaz, când vine ziua de luptă şi de război?
24 Unde este drumul spre locul de unde iese fulgerul? De unde este împrăştiat vântul care bate dinspre Est pe pământ?
25 Cine deschide un drum pentru ploaie şi o potecă pentru trăsnet,
26 ca să ude pământul nelocuit şi deşertul în care nu trăieşte nimeni?
27 Ea adapă pământul devastat de secetă şi face să încolţească (din nou) iarba.
28 Are ploaia tată? Sau cine face să se nască picăturile de rouă?
29 De unde vine gheaţa şi cine naşte bruma cerului,
30 când apele se fac tari ca piatra şi când îngheaţă suprafaţa apelor adânci?
31 Poţi tu să legi lanţul Cloştii cu pui? Poţi să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Poţi face să fie vizibile constelaţiile la vremea lor? Poţi tu să fii un ghid pentru Ursul cu pui?
33 Cunoşti legile Universului? Poţi decide guvernarea lui Dumnezeu pe pământ?
34 Poţi să strigi astfel încât vocea ta să se audă până la nori şi să te acoperi cu un torent de apă?
35 Poţi să trimiţi fulgere şi ele să te asculte plecând (în direcţia în care le-ai trimis)? Îţi spun ele: «Suntem aici!»?
36 Cine a pus înţelepciunea în locuri secrete şi a dat minţii capacitatea înţelegerii semnificaţiei lucrurilor?
37 Cine are înţelepciune să numere norii? Cine poate vărsa burdufurile cerului,
38 pentru ca praful să se facă noroi şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
39 Poţi tu să vânezi animale pentru leoaică sau poţi să satisfaci pofta leilor tineri,
40 când stau ghemuiţi în adăposturile lor sau când îşi urmăresc din ele prada?
41 Cine pregăteşte hrană pentru corb, atunci când puii lui strigă spre Dumnezeu şi rătăcesc pentru că ea le lipseşte?
1 Ştii când nasc caprele de munte? Vezi tu când concep ciutele?
2 Ai tu capacitatea să ţii evidenţa lunilor în care ele sunt însărcinate? Ştii vremea când trebuie să nască?
3 Se apleacă şi îşi fată puii; apoi durerile lor încetează.
4 Puii lor se dezvoltă şi cresc în sălbăticie. Se duc; şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?
6 I-am dat deşertul ca pe o casă a lui; şi teritoriul sărat îi este locuinţă.
7 Râde de agitaţia din oraş. El nu aude vocea celui care conduce pe celelalte animale de tracţiune.
8 Parcurge munţii ca să găsească plante de mâncat; şi caută tot ce este verde.
9 Acceptă bivolul sălbatic să te slujească? Oare stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega cu funii, ca să tragă plugul care îţi face brazdă (în terenul tău agricol)? Va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11 Oare te poţi încrede în el doar pentru că forţa lui este mare? Te vei putea baza pe el pentru lucrările tale cele mai dificile?
12 Crezi că se va reîntoarce şi că îţi va strânge grâul în terenul tău agricol?
13 Struţul îşi mişcă aripile bucuros, deşi ele nu se aseamănă cu aripile şi cu penele berzei.
14 El îşi plasează ouăle în pământ. Le lasă acolo ca să se încălzească în nisip.
15 Uită că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
16 Se comportă dur cu puii lui, ca şi cum nu i-ar aparţine. Nu ia în considerare faptul că tot ce a făcut, poate fi distrus.
17 Se comportă aşa pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nici nu i-a oferit capacitatea înţelegerii lucrurilor.
18 Când se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.
19 Îi dai tu forţă calului? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească teroarea nechezând impunător?
21 El este mândru de forţa lui. Răscoleşte valea şi vine în viteză împotriva celor înarmaţi.
22 Râde în faţa fricii. El nu se teme de nimic; şi nu se fereşte de sabie.
23 Săgeţile din tolbă zornăie pe el. Lancea şi sabia strălucesc.
24 Este foarte agitat. Mănâncă pământul! Nu stă liniştit până când sună goarna.
25 Atunci când aude sunetul ei, el nechează. Miroase bătălia de la mare distanţă. Simte tunetul comandanţilor şi comenzile lor de luptă.
26 Oare înţelepciunea ta face să zboare şoimul şi îl determină să îşi întindă aripile spre Sud?
27 Eşti tu capabil să porunceşti vulturului să se ridice în zbor şi să îşi construiască pe locuri înalte cuibul?
28 El are casa pe stâncă. Tocmai acolo este locuinţa lui, chiar pe vârful stâncilor, în teritorii tari.
29 De acolo îşi caută prada. Ochii lui o văd de la mare distanţă;
30 şi puii lui îi beau sângele. Unde sunt corpuri moarte, acolo este şi vulturul.”
1 Dumnezeu i-a mai zis lui Iov:
2 „Acela care se ceartă cu cel Omnipotent, poate oare să Îl înveţe? Cel care face reproşuri lui Dumnezeu, ar trebui să ştie să Îi răspundă (la toate acestea)!”
3 Atunci Iov I-a răspuns lui Dumnezeu:
4 „Să ştii că eu nu sunt un om remarcabil! Ce-aş putea să Îţi răspund? Îmi pun mâna la gură.
5 Am vorbit o dată; şi nu voi răspunde. M-am pronunţat de două ori; dar nu voi mai zice nimic!”
6 Iahve i-a vorbit lui Iov din mijlocul furtunii, zicând:
7 „Echipează-te ca un bărbat: Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
8 Oare vei contesta dreptatea Mea? Mă vei condamna doar ca să te justifici tu?
9 Ai tu oare un braţ ca al lui Dumnezeu; şi poate tuna vocea ta ca a Lui?
10 Împodobeşte-te cu grandoare şi cu cinste! Îmbracă-te cu frumuseţe şi cu glorie!
11 Varsă-ţi torentul mâniei tale. Priveşte la toţi oamenii aroganţi; şi umileşte-i!
12 Uită-te la toţi cei mândri şi doboară-i! Striveşte-i pe cei răi acolo unde stau!
13 Ascunde-i pe toţi şi bagă-i împreună în pământ. Îngroapă-le faţa în întuneric (dacă poţi)!
14 Şi Eu voi recunoaşte atunci că mâna ta dreaptă te poate salva.
15 Uită-te la hipopotam, căruia i-am dat viaţă cum ţi-am dat şi ţie. El mănâncă iarbă ca un bou.
16 Forţa lui constă în şolduri; şi se completează cu muşchii pe care îi are corpul lui.
17 Îşi îndoaie coada ca un cedru. Tendoanele şoldurilor lui se îmbină ca o ţesătură.
18 Oasele îi sunt (ca nişte) ţevi de bronz. Membrele lui sunt ca nişte bare de fier.
19 El este cel mai mare între fiinţele create de Dumnezeu. Cel care l-a făcut, se apropie de el cu sabia.
20 Munţii îi asigură hrana acolo unde se joacă animalele sălbatice.
21 Se culcă sub lotus, stând între trestii şi în mlaştină.
22 Lotusul îl acoperă şi îi face umbră. Sălciile râului îl înconjoară.
23 Dacă râul creşte, lui nu îi este frică (de apă). Stă liniştit, chiar dacă Iordanul vine în viteză împotriva gurii lui.
24 Crezi că îl poţi prinde lovindu-l în ochi, sau că îi poţi perfora nasul folosind o capcană?
1 Poţi să prinzi crocodilul cu undiţa, sau îi poţi lega limba cu o funie?
2 Poţi să îi introduci o funie prin nări, sau să îi penetrezi falca folosind un cârlig?
3 Te va ruga el insistent să îl eviţi? Îţi va vorbi cu voce plăcută?
4 Va ratifica un legământ cu tine, promiţând să te slujească mereu?
5 Oare îţi vei permite să te joci cu el aşa cum ai proceda cu o pasăre? Îi vei putea pune lesă, ca să îl ai pentru fetele tale?
6 Fac comercianţii afaceri cu el? Oare a fost el vreodată împărţit între ei?
7 Îi vei acoperi pielea cu harpoane sau capul cu prăjini prevăzute la capăt cu un cârlig de fier?
8 Dacă vei pune mâna pe el, îţi vei aminti de luptă; şi nu îţi vei mai dori să procedezi aşa a doua oară!
9 Orice speranţă de a-l prinde este înşelătoare. Numai când îl vezi, eşti deja panicat!
10 Nimeni nu are curajul să îl provoace. Atunci, cine ar fi acela care îşi permite să Mi se opună?
11 Cine Mi-a dat vreodată ceva, făcându-Mă dator lui? Tot ce există sub cer, Îmi aparţine.
12 Nu voi înceta să vorbesc despre părţile corpului crocodilului, despre marea lui forţă sau despre modul interesant în care a fost conceput să trăiască.
13 Cine îi poate scoate haina? Cine poate pătrunde între fălcile lui?
14 Cine ar avea curajul să deschidă poarta gurii lui? Dinţii care o înconjoară, sunt periculoşi.
15 Spatele lui este făcut din rânduri de scuturi, legate împreună şi apropiate.
16 Fiecare rând este atât de apropiat de celălalt, încât nici aerul nu poate trece printre ele!
17 Sunt unite unele cu altele; stau împreună şi nu pot fi despărţite.
18 Strănuturile crocodilului fac să strălucească lumina. Ochii lui sunt ca pleoapele luminii care apare înainte să răsară soarele.
19 Din gura lui ies torţe aprinse. El scapără scântei de foc.
20 Din nările lui iese fum ca dintr-un vas care fierbe pe un foc de lemne uscate.
21 Respiraţia lui aprinde cărbunii; şi gura lui aruncă flăcări.
22 Forţa lui este în zona gâtului; şi înaintea lui merge teroarea.
23 Straturile cărnii lui stau împreună. Ele se prezintă ca şi cum ar fi turnate pe el, imposibil de despărţit.
24 Pieptul lui este tare ca piatra. Partea de jos are duritatea pietrei de moară.
25 Când el se ridică, oamenii care au forţă, tremură. Panica pe care le-o produce crocodilul, îi determină să fugă.
26 Deşi îl atinge sabia, ea nu îi poate face nimic rău. Nici lancea şi nici săgeata nu au efect împotriva lui.
27 Pentru el, fierul este ca paiul; şi bronzul are valoarea unui lemn putred.
28 Săgeata nu îl poate determina să fugă. Pietrele aruncate cu praştia sunt ca pleava.
29 Buzduganul este pentru el ca un pai. Râde de şuieratul lăncii.
30 Pielea de sub el este ca un strat de cioburi ascuţite. Când se deplasează prin noroi, lasă o urmă ca o grapă.
31 El face zonele adânci să fiarbă ca un cazan; şi determină marea să clocotească exact ca un vas cu ulei.
32 Când se mişcă astfel, lasă o linie luminoasă în urma lui, făcând zonele adânci (din apă) să pară că ar avea plete albe.
33 Nu există nimic pe pământ ca el. Este făcut să trăiască fără să îi fie frică (de ceva sau de cineva).
34 Priveşte cu aroganţă la tot ce este înălţat. El este (ca) un rege al celor mai frumoase vieţuitoare (din ape).”
1 Atunci Iov I-a răspuns lui Dumnezeu:
2 „Ştiu că Tu poţi face orice lucru şi că nimic nu poate obstrucţiona planurile Tale.
3 Tu ai întrebat: «Cine este cel care Îmi întunecă deciziile, comentând fără să cunoască despre ce vorbeşte?» Recunosc că am făcut declaraţii despre lucruri pe care nu le-am înţeles. Ele sunt prea complicate pentru mine; şi nu le-am cunoscut.
4 Tu ai zis: «Ascultă; şi voi vorbi! Te voi întreba, iar tu Mă vei învăţa.»
5 Urechea mea auzise despre Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 Îmi este ruşine de mine; şi mă pocăiesc stând pe pământ şi punându-mi cenuşă pe mine!”
7 După ce Dumnezeu i-a spus aceste cuvinte lui Iov, El i-a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a declanşat împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi – pentru că voi nu aţi vorbit despre Mine atât de corect cum a vorbit sclavul Meu care se numeşte Iov.
8 Acum, ia şapte viţei şi şapte berbeci; apoi duceţi-vă la sclavul Meu – la Iov – şi aduceţi o ardere integrală pentru voi. Sclavul Meu să se roage pentru voi. Numai astfel voi primi rugăciunea lui (pentru voi); şi nu vă voi pedepsi conform nebuniei voastre. Voi nu aţi vorbit corect despre Mine ca sclavul Meu numit Iov!”
9 Astfel, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat au făcut ce le-a spus Dumnezeu. Şi El a acceptat ce a cerut Iov în rugăciunea lui (pentru ei).
10 După ce s-a rugat Iov pentru prietenii lui, Dumnezeu i-a dat din nou prosperitate. I-a oferit de două ori mai mult decât tot ce a avut înainte.
11 Toţi fraţii şi toate surorile lui, împreună cu oricine l-a cunoscut înainte, au venit şi au mâncat cu el în casa lui. Au manifestat compasiune (pentru ce i se întâmplase) şi l-au încurajat spiritual pentru tot necazul pe care îl adusese Dumnezeu împotriva lui. Fiecare i-a dat câte un chesita şi câte un inel de aur.
12 Dumnezeu a binecuvântat zilele de la sfârşitul vieţii lui Iov mai mult decât pe cele care au fost la începutul ei. El a avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de boi şi o mie de măgari.
13 A avut şapte fii şi trei fiice.
14 Primei fete i-a pus numele Iemima. Pe a doua fată a numit-o Cheţia; iar celei de-a treia i-a pus numele Cheren-Hapuch.
15 În toată ţara nu existau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o moştenire împreună cu fraţii lor.
16 Apoi Iov a mai trăit încă o sută patruzeci de ani. El şi-a văzut fiii şi fiii fiilor lui până la a patra generaţie.
17 Iov a murit bătrân şi satisfăcut de numărul zilelor lui de viaţă.