1

1 Iahve i-a vorbit lui Moise în deşertul Sinai, din cortul Întâlnirii. Acest lucru s-a întâmplat în prima zi din a doua lună a celui de-al doilea an după ce au plecat de pe teritoriul Egiptului. El i-a zis:

2 „Faceţi recensământul întregii adunări a israelienilor, conform clanurilor şi familiilor lor. Să înscrieţi astfel pe fiecare bărbat conform numelui lui.

3 Această listă să cuprindă numele tuturor celor din Israel care au vârsta de cel puţin douăzeci de ani şi care sunt capabili să meargă la război. Tu şi Aaron să îi număraţi în grupurile lor de care aparţin.

4 Să fie cu voi câte un bărbat din fiecare clan; şi fiecare dintre aceştia să vină în calitate de conducător al familiei lui (lărgite).

5 Acestea sunt numele bărbaţilor care trebuie să fie împreună cu voi: din clanul lui Ruben: Elitar, fiul lui Şedeur;

6 din clanul lui Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;

7 din clanul lui Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;

8 din clanul lui Isahar: Netanel, fiul lui Ţuar;

9 din clanul lui Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;

10 din clanul descendenţilor lui Iosif – din familia lărgită a lui Efraim: Elişama, fiul lui Amihud; din familia lărgită a lui Manase: Gamaliel, fiul lui Pedahţur;

11 din clanul lui Beniamin: Abidan, fiul lui Ghidoni;

12 din clanul lui Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;

13 din clanul lui Aşer: Paghiel, fiul lui Ocran;

14 din clanul lui Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel;

15 din clanul lui Neftali: Ahira, fiul lui Enan.”

16 Aceşti israelieni au fost aleşi din adunare, ca să fie conducătorii clanurilor strămoşilor lor – conducători ai miilor lui Israel.

17 Moise şi Aaron au venit împreună cu aceşti bărbaţi care fuseseră desemnaţi;

18 şi în prima zi din a doua lună, au convocat întregul popor al evreilor. Astfel, poporul a fost luat în evidenţă ţinând cont de clanuri şi de familiile de care aparţinea fiecare dintre cei care şi-au înscris numele. Aceştia erau bărbaţi care aveau cel puţin douăzeci de ani.

19 Au procedat exact cum i-a poruncit Iahve lui Moise. Astfel i-a numărat el în deşertul Sinai.

20 Urmează prezentarea descendenţilor lui Ruben – cel care era primul născut în familia lui Israel – conform clanurilor şi familiilor lor. A fost înscris numele tuturor bărbaţilor care aveau cel puţin douăzeci de ani şi care erau capabili să meargă la război.

21 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Ruben, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.

22 Descendenţii lui Simeon, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

23 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Simeon, au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.

24 Descendenţii lui Gad, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

25 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Gad, au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cinci zeci.

26 Descendenţii lui Iuda, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

27 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Iuda, au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.

28 Descendenţii lui Isahar, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

29 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Isahar, au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.

30 Descendenţii lui Zabulon, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

31 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Zabulon, au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.

32 Fiii lui Iosif, adică descendenţii lui Efraim, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

33 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Efraim, au fost patruzeci de mii cinci sute.

34 Descendenţii lui Manase, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

35 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Manase, au fost treizeci şi două de mii două sute.

36 Descendenţii lui Beniamin, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

37 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Beniamin, au fost treizeci şi cinci de mii patru sute.

38 Descendenţii lui Dan, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

39 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Dan, au fost şaizeci şi două de mii şapte sute.

40 Descendenţii lui Aşer, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

41 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Aşer, au fost patruzeci şi unu de mii cinci sute.

42 Descendenţii lui Neftali, conform clanurilor şi familiilor lor, au fost înscrişi cu numele fiecărui bărbat care avea cel puţin douăzeci de ani şi care era capabil să meargă la război.

43 Cei număraţi care aparţineau clanului lui Neftali, au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.

44 Aceştia sunt cei care au fost luaţi în evidenţă de Moise şi de Aaron. Ei i-au numărat cu ajutorul conducătorilor lui Israel. Fiecare dintre cei doisprezece oameni, reprezenta propriul lui trib.

45 Toţi aceia care au fost înscrişi cu ocazia acestui recensământ conform familiilor lor, aveau cel puţin douăzeci de ani şi aparţineau poporului Israel. Ei erau capabili să meargă la război.

46 Numărul total al celor înscrişi a fost de şase sute trei mii cinci sute cinci zeci.

47 Leviţii, conform clanului strămoşilor lor, nu au fost număraţi împreună cu ceilalţi evrei.

48 Iahve îi zisese lui Moise:

49 „Să nu numeri clanul lui Levi; şi să nu îl iei în considerare (la recensământ) în mijlocul celorlalţi israelieni.

50 Să dai leviţilor sarcina de a îngriji Tabernacolul Declaraţiei, toate uneltele lui şi tot ce aparţine acestuia. Ei trebuie să transporte Tabernacolul şi toate uneltele lui, să aibă grijă de el şi să îşi facă tabăra în jurul acestuia.

51 Când urmează ca Tabernacolul să fie mutat, leviţii trebuie să îl strângă. Şi când urmează ca Tabernacolul să fie reinstalat, leviţii să fie cei care îl vor ridica. Străinul care se va apropia (să participe la aceste activităţi), să fie omorât.

52 Ceilalţi israelieni să se instaleze fiecare în tabăra lui; şi fiecare bărbat să stea în jurul steagului reprezentând clanul lui.

53 Dar leviţii să îşi facă tabăra în jurul Tabernacolului Declaraţiei, ca să nu se declanşeze mânia Mea împotriva adunării israelienilor. Leviţii să fie paznicii Tabernacolului Declaraţiei.”

54 Israelienii au procedat exact cum i-a poruncit Iahve lui Moise.

2

1 Iahve le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron astfel:

2 „Israelienii să îşi organizeze tabăra în jurul cortului Întâlnirii. Fiecare bărbat să stea în zona unde este steagul (clanului) lui, lângă semnele care reprezintă familia lui.

3 În partea de est să fie armatele taberei lui Iuda, lângă steagul lor. Conducătorul descendenţilor lui Iuda este Nahşon – fiul lui Aminadab.

4 Grupul lui este format din şaptezeci şi patru de mii şase sute de oameni.

5 Clanul lui Isahar să îşi organizeze tabăra lângă ei. Conducătorul descendenţilor lui Isahar este Netanel – fiul lui Ţuar.

6 Grupul lui este format din cinci zeci şi patru de mii patru sute de oameni.

7 Urmează clanul lui Zabulon. Conducătorul descendenţilor lui Zabulon este Eliab – fiul lui Helon.

8 Grupul lui este format din cincizeci şi şapte de mii patru sute de oameni.

9 Toţi oamenii din tabăra (urmaşilor) lui Iuda înscrişi în urma recensământului conform grupurilor lor, sunt o sută optzeci şi şase de mii patru sute. Când vă veţi deplasa, aceştia să fie poziţionaţi primii.

10 În partea de sud să fie grupul taberei lui Ruben, lângă steagul lor. Conducătorul descendenţilor lui Ruben este Eliţur – fiul lui Şedeur.

11 Grupul lui este format din patruzeci şi şase de mii cinci sute de oameni.

12 Lângă el să îşi organizeze tabăra clanul lui Simeon. Conducătorul descendenţilor lui Simeon este Şelumiel – fiul lui Ţurişadai.

13 Grupul lui este format din cincizeci şi nouă de mii trei sute de oameni.

14 Urmează clanul lui Gad. Conducătorul descendenţilor lui Gad este Eliasaf – fiul lui Deuel.

15 Grupul lui este format din patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci de oameni.

16 Toţi cei din tabăra lui Ruben înscrişi cu ocazia recensământului conform grupurilor lor, sunt o sută cincizeci şi unu de mii patru sute cincizeci de oameni. Când vă veţi deplasa, aceştia să fie poziţionaţi în al doilea rând.

17 Apoi să se deplaseze cortul Întâlnirii împreună cu tabăra leviţilor care amplasată în mijlocul celorlalte tabere. Aceştia să meargă în aceeaşi ordine în care şi-au stabilit poziţia în tabără. Fiecare (grup) să stea la locul lui, în dreptul steagului care îl reprezintă.

18 În partea de est să fie grupul taberei lui Efraim, lângă steagul lor. Conducătorul descendenţilor lui Efraim este Elişama – fiul lui Amihud.

19 Grupul lui este format din patruzeci de mii cinci sute de oameni.

20 După el să se organizeze clanul lui Manase. Conducătorul descendenţilor lui Manase este Gamaliel – fiul lui Pedahţur.

21 Grupul lui este format din treizeci şi două de mii două sute de oameni.

22 Urmează clanul lui Beniamin. Conducătorul descendenţilor lui Beniamin este Abidan – fiul lui Ghidoni.

23 Grupul lui este format din treizeci şi cinci de mii patru sute de oameni.

24 Toţi cei care formează tabăra lui Efraim, înscrişi cu ocazia recensământului conform grupurilor lor, sunt o sută opt mii o sută de oameni. Când vă veţi deplasa, aceştia să fie poziţionaţi în al treilea rând.

25 În partea de nord să fie grupul taberei lui Dan, lângă steagul lor. Conducătorul descendenţilor lui Dan este Ahiezer – fiul lui Amişadai.

26 Grupul lui este format din şaizeci şi două de mii şapte sute de oameni.

27 Clanul lui Aşer să îşi organizeze tabăra lângă cea a lui Dan. Conducătorul descendenţilor lui Aşer este Paghiel – fiul lui Ocran.

28 Grupul lui este format din patruzeci şi unu de mii cinci sute de oameni.

29 Urmează clanul lui Neftali. Conducătorul descendenţilor lui Neftali este Ahira – fiul lui Enan.

30 Grupul lui este format din cincizeci şi trei de mii patru sute de oameni.

31 Toţi oamenii din tabăra lui Dan înscrişi cu ocazia recensământului, conform grupurilor lor, sunt o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute de oameni. Când vă veţi deplasa, aceştia să fie poziţionaţi ultimii, fiecare (stând) lângă steagurile lor.”

32 Aceasta a fost organizarea (poporului) israelienilor cu ocazia recensământului, conform familiilor părinţilor lor. Numărul total al celor din tabere organizaţi în grupurile (clanurilor) lor, a fost de şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.

33 Leviţii nu au fost număraţi împreună cu ceilalţi israelieni, pentru că aşa îi poruncise Iahve lui Moise.

34 Israelienii au făcut exact cum îi poruncise Iahve lui Moise. Ei şi-au organizat tabăra conform (locului) steagurilor lor; şi s-au deplasat mereu la fel, fiecare ocupându-şi locul în clanurile şi în familiile de care aparţineau.

3

1 Urmează prezentarea urmaşilor lui Aaron şi ai lui Moise, începând din timpul în care Iahve a vorbit cu Moise pe muntele Sinai.

2 Fiii lui Aaron s-au numit: Nadab – primul născut – apoi Abihu, Elazar şi Itamar.

3 Acestea sunt numele descendenţilor lui Aaron. Ei au fost preoţii care „au primit ungerea”; şi astfel, Moise i-a consacrat în slujba preoţiei.

4 Nadab şi Abihu au murit înaintea lui Iahve în deşertul Sinai, atunci când au venit cu foc străin înaintea Lui. Ei nu au (mai) avut urmaşi. Elazar şi Itamar au slujit ca preoţi în prezenţa tatălui lor numit Aaron.

5 Iahve i-a zis lui Moise:

6 „Prezintă-te împreună cu cei din clanul lui Levi şi pune-i înaintea preotului Aaron, pentru ca ei să îi slujească.

7 Să îl ajute în activităţile pe care le are de făcut atât pentru el, cât şi pentru întreaga adunare, înaintea cortului Întâlnirii. Vor sluji pentru Tabernacol.

8 Atunci când îşi fac slujba la Tabernacol, aceştia trebuie să aibă grijă de toate lucrurile din cortul Întâlnirii şi să ajute la punerea în practică a poruncilor date în acest sens israelienilor.

9 Să îi dai în subordine lui Aaron pe leviţi şi pe urmaşii lor. Ei vor fi aceia dintre israelieni care trebuie să îi fie încredinţaţi total şi permanent lui Aaron.

10 Să ceri lui Aaron şi urmaşilor lui să îşi respecte datoria în ce priveşte preoţia; iar străinul care se va apropia (ca să se implice în ea), să fie omorât.”

11 Iahve i-a mai zis lui Moise:

12 „Să ştii că i-am luat pe leviţi din mijlocul israelienilor, în locul tuturor copiilor născuţi primii în familiile lor. Leviţii vor fi ai Mei;

13 pentru că toţi primii-născuţi sunt ai Mei. Atunci când i-am lovit cu moartea pe toţi primii-născuţi din teritoriul Egiptului, i-am luat special pentru Mine pe toţi primii-născuţi din Israel: atât dintre oameni, cât şi dintre animale. Ei vor fi ai Mei. Eu sunt Iahve!”

14 Iahve i-a vorbit lui Moise în deşertul Sinai, zicându-i:

15 „Numără-i pe leviţi conform familiilor şi clanurilor lor. Să numeri fiecare bărbat care are vârsta de cel puţin o lună.”

16 Moise i-a numărat aşa cum îi spusese Cuvântul lui Iahve – exact cum i s-a poruncit.

17 Numele descendenţilor lui Levi au fost: Gherşon, Chehat şi Merari.

18 Urmează numele descendenţilor lui Gherşon, din care s-au dezvoltat clanurile lor: Libni şi Şimei.

19 Fiii lui Chehat, deveniţi fondatorii clanului (lor), au fost: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel.

20 Iar fiii lui Merari, fondatorii clanului (lor), au fost: Mahli şi Muşi. Acestea sunt clanurile leviţilor, conform familiilor lor.

21 Din Gherşon provine atât clanul lui Libni, cât şi cel al lui Şimei. Acestea formează clanurile gherşoniţilor.

22 Cei luaţi în evidenţă, după ce au fost număraţi toţi bărbaţii care aveau vârsta de cel puţin o lună, erau şapte mii cinci sute.

23 Clanurile gherşoniţilor şi-au organizat tabăra în spatele Tabernacolului, în partea de est.

24 Conducătorul familiilor gherşoniţilor era Eliasaf – fiul lui Lael.

25 Responsabilitatea descendenţilor lui Gherşon în cortul Întâlnirii era să aibă grijă de Tabernacol, de acoperişul cortului şi de draperia de la intrarea în cortul Întâlnirii.

26 Mai erau responsabili atât de draperiile curţii, de draperia de la intrarea în curtea din jurul Tabernacolului şi a altarului, cât şi de funii.

27 Din Chehat provin următoarele clanuri: al amramiţilor, al iţhariţilor, al hebroniţilor şi al uzieliţilor. Acestea au fost clanurile chehatiţilor.

28 După ce au fost număraţi toţi bărbaţii care aveau vârsta de cel puţin o lună, a rezultat un număr de opt mii şase sute de bărbaţi. Aceştia aveau grijă de lucrurile Sanctuarului.

29 Clanurile chehatiţilor şi-au stabilit tabăra în partea de sud a Tabernacolului.

30 Conducătorul familiilor din clanurile chehatiţilor era Eliţafan – fiul lui Uziel.

31 Responsabilitatea lor era să aibă grijă de acel Cufăr special, de masă, de suportul surselor lumină, de altare, de uneltele Sanctuarului, cu care preoţii îşi făceau slujba, şi de draperie.

32 Şeful conducătorilor leviţilor era Elazar – fiul preotului Aaron. El îi supraveghea pe aceia care aveau grijă de Sanctuar.

33 Din Merari provine atât clanul lui Mahli, cât şi cel al lui Muşi. Acestea (două) formează clanurile lui Merari.

34 Cei luaţi în evidenţă, după ce au fost număraţi toţi bărbaţii care aveau vârsta de cel puţin o lună, erau şase mii două sute.

35 Conducătorul familiilor din clanurile lui Merari era Ţuriel – fiul lui Abihail. Ei şi-au organizat tabăra în partea de nord a Tabernacolului.

36 Responsabilitatea dată descendenţilor lui Merari era să aibă grijă de scândurile Tabernacolului, de bare, de stâlpi, de postamente şi de toate uneltele care aparţineau acestora.

37 Ei mai aveau grijă de stâlpii care înconjurau curtea, de postamentele acestora, de ţăruşi şi de funii.

38 Cei care şi-au stabilit tabăra înaintea Tabernacolului, în partea de est – chiar în faţa cortului Întâlnirii, spre Est – erau Moise, Aaron şi fiii lui. Aceştia se îngrijeau să realizeze tot ce (mai) trebuia făcut pentru israelieni în legătură cu Sanctuarul. Oricine altcineva care se apropia (de acea zonă), era omorât.

39 Toţi leviţii pe care i-a numărat Moise împreună cu Aaron conform poruncii lui Iahve, încadraţi în clanurile lor, adică toţi bărbaţii care aveau vârsta de cel puţin o lună, au fost douăzeci şi două de mii.

40 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Numără-i pe toţi primii născuţi băieţi ai israelienilor. Aceşti copii trebuie să aibă vârsta de cel puţin o lună. Fă o listă cu numele lor.

41 Eu sunt Iahve! Pe leviţi să îi iei pentru Mine în locul tuturor primilor născuţi ai israelienilor; iar vitele leviţilor să le fie luate în locul tuturor primilor născuţi ai vitelor israelienilor!”

42 Moise i-a numărat pe toţi primii-născuţi ai israelienilor, exact cum i-a poruncit Iahve.

43 Toţi primii-născuţi băieţi care aveau vârsta de cel puţin o lună, înscrişi cu numele lor, au fost douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei.

44 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:

45 „Ia-i (pentru Mine) pe leviţi în locul tuturor primilor născuţi ai israelienilor. Să iei şi turmele leviţilor în locul turmelor israelienilor. Leviţii vor fi ai Mei. Eu sunt Iahve!

46 Ca preţ de răscumpărare pentru cei două sute şaptezeci şi trei dintre primii-născuţi ai israelienilor care depăşesc numărul leviţilor,

47 să iei cinci şecheli pentru fiecare copil, conform şechelului Sanctuarului. (Un şechel este echivalentul pentru douăzeci de ghere).

48 Să dai lui Aaron şi descendenţilor lui acest argint, prin intermediul căruia sunt răscumpăraţi copiii care depăşesc numărul leviţilor.”

49 Moise a luat argintul răscumpărării dat pentru aceia care depăşeau numărul celor răscumpăraţi prin leviţi.

50 A adunat argintul dat pentru acei prim-născuţi ai israelienilor. S-au adunat astfel o mie trei sute şaizeci şi cinci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului.

51 Moise a dat lui Aaron şi descendenţilor lui tot acest argint pentru răscumpărare, conform Cuvântului lui Iahve. A procedat exact cum îi poruncise El.

4

1 Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

2 „Să îi număraţi pe descendenţii lui Chehat separat de ceilalţi leviţi, conform clanurilor şi familiilor lor.

3 Această listă să conţină bărbaţi de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Să fie înscrişi toţi aceia care sunt capabili să facă vreo lucrare la cortul Întâlnirii.

4 Slujba descendenţilor lui Chehat pe care o vor face la cortul Întâlnirii, va consta în grija faţă de lucrurile foarte sfinte.

5 Atunci când tabăra se va pregăti să plece, Aaron şi fiii lui să intre, să dea jos draperia separatoare şi să acopere Cufărul Declaraţiei cu ea.

6 Să pună deasupra lui un acoperiş din piele de viţel de mare şi să acopere totul cu o pânză albastră. Apoi să îi pună barele la loc.

7 Să acopere masa pe care se oferă (înaintea lui Iahve) pâine, punând peste ea o pânză albastră. Să pună apoi pe aceasta farfuriile, vasele pentru tămâie, vasele cu gâtul strâmt şi cele în formă semi-sferică pentru sacrificiile de băutură. Să fie pusă pe ea şi pâinea reprezentativă (pentru clanurile lui Israel).

8 Apoi să pună peste acestea o pânză care are culoarea roşiatică. Peste toate aceasta să pună un acoperiş făcut din piele de viţel de mare. Apoi să îi pună barele la loc.

9 Să acopere cu o pânză albastră suportul pentru sursele de lumină şi candelele lui, uneltele pentru stins focul, tăviţele şi toate vasele pentru ulei specifice acestuia.

10 Să îl pună cu toate uneltele lui sub un acoperiş făcut din piele de viţel de mare şi să îl aşeze pe (o) targă.

11 Peste altarul de aur să pună o pânză albastră şi să o acopere cu piele de viţel de mare. Apoi să îi pună barele la loc.

12 Ei trebuie să ia toate uneltele pentru slujire care sunt folosite în Sanctuar, să le pună într-o pânză albastră, să le acopere cu o piele de viţel de mare şi să le aşeze pe targă.

13 Să ia cenuşa de pe altar. Apoi să îl acopere cu o pânză colorată roşu-închis.

14 Să pună deasupra altarului toate uneltele lui care sunt folosite pentru slujire: făraşele, furculiţele, lopeţile, şi vasele acestuia. Să le acopere cu o piele de viţel de mare şi să îi pună barele.

15 Când Aaron şi fiii lui vor fi terminat acoperirea Sanctuarului şi a tuturor lucrurilor acestuia, iar tabăra va fi pregătită de plecare, descendenţii lui Chehat trebuie să vină şi să transporte aceste lucruri. Dar să nu atingă niciunul dintre lucrurile sfinte. Dacă nu vor respecta această interdicţie, vor muri. Acestea sunt obiectele cortului Întâlnirii pe care trebuie să le ducă descendenţii lui Chehat.

16 Elazar, fiul preotului Aaron, va fi responsabil de uleiul pentru iluminat, de tămâia parfumată, de darul de mâncare care este oferit continuu, de uleiul pentru ungere, de Tabernacol cu tot ce este în el, de Sanctuar şi de uneltele lui.”

17 Apoi Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

18 „Aveţi grijă de reprezentanţii clanurilor chehatiţilor: să nu fie distrus din mijlocul leviţilor.

19 Vă spun acum ce trebuie să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să evite moartea atunci când se vor apropia de lucrurile sfinte: Aaron şi fiii lui trebuie să intre şi să dea fiecăruia ceva de făcut sau de transportat.

20 Dar descendenţilor lui Chehat nu li se permite să intre şi să se uite nici măcar foarte puţin la lucrurile sfinte; altfel, vor muri.”

21 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:

22 „Număraţi-i şi pe descendenţii lui Gherşon conform familiilor şi clanurilor de care aparţin.

23 Lista să cuprindă bărbaţii de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Să fie înscrişi toţi aceia care sunt capabili să facă vreo lucrare pentru cortul Întâlnirii.

24 Vă spun acum care este slujba clanurilor gherşoniţilor, adică ce trebuie să facă şi să transporte aceştia

25 Ei vor transporta draperiile Tabernacolului, cortul Întâlnirii cu acoperişul lui, pieile de viţei de mare care se pun deasupra ca (al doilea) acoperiş, draperia de la intrarea în cortul Întâlnirii,

26 draperiile curţii, draperia de la intrarea pe poarta curţii care înconjoară Tabernacolul şi altarul, funiile lor şi toate uneltele care aparţin acestora. Ei să facă tot ce va fi nevoie pentru (a transporta) aceste obiecte.

27 Toată slujirea gherşoniţilor cu privire la tot ce trebuie să transporte şi tot ce trebuie să facă, să fie realizată la porunca lui Aaron şi a descendenţilor lui. Să îi pui responsabili peste tot ce se va transporta.

28 Aceasta este slujirea clanurilor gherşoniţilor referitoare la cortul Întâlnirii. Îndeplinirea responsabilităţilor lor să fie urmărită de Itamar – fiul preotului Aaron.

29 Să numeri şi pe descendenţii lui Merari conform clanurilor şi familiilor de care aparţin.

30 Lista să cuprindă bărbaţi de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Să fie înscris oricine este capabil să facă vreo lucrare la cortul Întâlnirii.

31 Vă spun acum care sunt lucrurile pe care trebuie să le transporte ei şi care este slujirea lor la cortul Întâlnirii: scândurile Tabernacolului cu barele lor, stâlpii, postamentele (acestora),

32 stâlpii care înconjoară curtea şi postamentele lor, ţăruşii acestora şi funiile lor, toate uneltele şi tot ce aparţine de aceste obiecte. Să precizaţi numele lucrurilor pe care trebuie să le transporte.

33 Aceasta este slujirea clanurilor formate din descendenţii lui Merari. Itamar – fiul preotului Aaron – trebuie să supravegheze toată slujirea lor de la cortul Întâlnirii.”

34 Moise, Aaron şi conducătorii adunării i-au numărat pe descendenţii lui Chehat, conform clanurilor şi familiilor de care aparţineau.

35 Lista a cuprins bărbaţi de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Au fost înscrişi toţi aceia care erau capabili să facă vreo lucrare la cortul Întâlnirii.

36 Numărul lor, repartizat pe clanuri, a fost în total de două mii şapte sute cincizeci.

37 Aceştia au fost cei înscrişi la recensământul clanurilor chehatiţilor. Lista cuprindea pe toţi aceia care puteau să slujească la cortul Întâlnirii. Moise şi Aaron i-au numărat conform poruncii lui Iahve dată prin Moise.

38 Apoi au fost număraţi gherşoniţii conform clanurilor şi familiilor de care aparţineau.

39 Lista cuprindea bărbaţi de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Cei ce erau capabili să facă vreo lucrare la cortul Întâlnirii,

40 număraţi conform clanurilor şi familiilor lor, au fost două mii şase sute treizeci de bărbaţi.

41 Acesta a fost numărul celor înregistraţi la recensământul clanurilor gherşoniţilor. Au fost înscrişi toţi aceia care puteau să slujească la cortul Întâlnirii. Moise şi Aaron i-au numărat conform poruncii lui Iahve.

42 Apoi au fost număraţi cei care aparţineau descendenţilor lui Merari, conform clanurilor şi familiilor de care aparţineau.

43 Au fost înscrişi bărbaţi de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Cei ce erau capabili să facă vreo lucrare la cortul Întâlnirii,

44 număraţi conform clanurilor lor, au fost trei mii două sute de oameni.

45 Acesta a fost numărul celor care aparţineau clanurilor formate din descendenţii lui Merari. Moise şi Aaron i-au numărat respectând porunca lui Iahve dată prin Moise.

46 Astfel au fost luaţi în evidenţă toţi leviţii pe care Moise, Aaron şi conducătorii lui Israel i-au înscris făcând recensământul clanurilor şi familiilor lor.

47 Lista acestora cuprindea bărbaţii la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Ea era formată din numele tuturor acelora care puteau să slujească şi să transporte obiectele grele de la cortul Întâlnirii.

48 Numărul lor (total) a fost de opt mii cinci sute optzeci de bărbaţi.

49 Ei au fost număraţi conform poruncii date de Iahve prin Moise; şi fiecăruia i s-a precizat cum trebuie să slujească şi ce trebuie să transporte. Acesta a fost recensământul făcut exact cum i-a poruncit Iahve lui Moise.

5

1 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Porunceşte-le israelienilor să îi scoată din tabără pe toţi leproşii, pe toţi aceia care au vreo hemoragie şi pe oricine este necurat în situaţia în care a atins vreun mort.

3 Să scoateţi atât pe bărbaţi, cât şi pe femei. Să îi duceţi pe toţi în exteriorul taberei, ca să nu existe posibilitatea de a o profana; pentru că Eu locuiesc în mijlocul lor!”

4 Israelienii au făcut exact cum li s-a spus. Ei i-au scos pe acei oameni din tabără. Israelienii au procedat exact cum îi spusese Iahve lui Moise.

5 Iahve i-a mai zis lui Moise:

6 „Spune-le israelienilor: «Când un bărbat sau o femeie comite unul dintre păcatele specifice oamenilor, făcând astfel o nedreptate împotriva lui Iahve, acea persoană este vinovată.

7 Trebuie să îşi recunoască păcatul pe care l-a făcut. Apoi trebuie să dea înapoi preţul întreg pentru paguba făcută, să adauge a cincea parte din acel preţ şi să îl ofere celui pe care l-a păgubit.

8 Dar dacă omul (nedreptăţit) nu are nicio rudă faţă de care să se facă restituirea pentru paguba făcută, atunci acea restituire să se întoarcă spre Iahve; şi să fie a preotului. Să fie adusă împreună cu berbecul pentru achitare(a păcatului). Cu acest berbec, preotul trebuie să facă achitare pentru acea persoană.

9 Fiecare donaţie din toate darurile sfinte pe care israelienii le aduc la preot, să fie a preotului.

10 Darurile sfinte aduse de vreun om, îi vor rămâne lui; dar tot ce îi va oferi preotului, va rămâne în proprietatea acestuia.»”

11 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:

12 „Spune-le israelienilor: «Este posibil ca soţia cuiva să devieze de la comportamentul corect şi să fie infidelă soţului ei.

13 Astfel, ar putea accepta ca un alt bărbat să aibă relaţii sexuale cu ea, în timp ce acest lucru este ţinut secret faţă de soţul ei care nu descoperă faptul că aceasta s-a murdărit (sexual) cu acel om. Se poate întâmpla să nu existe nicio reclamaţie împotriva ei şi să nu fie prinsă în timpul acelui fapt.

14 În acelaşi timp este posibil ca un spirit de gelozie să vină peste soţul ei; şi astfel, el începe să fie gelos faţă de soţia lui care se murdărise (sexual). Dacă vine un spirit de gelozie peste el şi începe să fie gelos faţă de soţia lui, chiar şi atunci când în realitate ea nu s-a murdărit (sexual),

15 acel bărbat să îşi ducă soţia la preot. Acesta trebuie să ofere sacrificiul cerut pentru ea: a zecea parte dintr-o efă cu făină de orz. Să nu toarne ulei pe acea făină şi să nu îi adauge tămâie; pentru că este un dar de mâncare oferit pentru gelozie. Acesta va fi un dar de descoperire care demască o vină.

16 Apoi preotul să apropie femeia şi să o pună să stea înaintea lui Iahve.

17 Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ şi nişte praf de pe podeaua Tabernacolului. Să pună acel praf în apă.

18 Să spună femeii să stea înaintea lui Iahve. Apoi să descopere capul femeii şi să îi pună în mâini darul de mâncare oferit pentru amintire. Acesta este darul de mâncare pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem.

19 El să o pună pe femeie să jure, zicându-i: ‘Dacă niciun alt bărbat nu a avut relaţii sexuale cu tine şi dacă nu ai deviat de la loialitatea specifică unei soţii ca să trăieşti (cu altul) în fapte murdare în timp ce erai sub autoritatea soţului tău, să nu îţi facă niciun rău aceste ape amare care aduc blestem.

20 Dar dacă ai deviat de la loialitatea cerută unei soţii în timp ce erai sub autoritatea soţului tău şi te-ai murdărit (sexual) astfel încât alt bărbat decât el s-a culcat cu tine’

21 – iar preotul trebuie să o pună pe femeie sub jurământul blestemului să pronunţe aceste cuvinte – ‘atunci Iahve să te facă să fii desconsiderată şi de blestemat în mijlocul poporului tău. El să facă să ţi se usuce mijlocul şi să ţi se umfle abdomenul!

22 Această apă care aduce blestem, să îţi intre în intestine. Ea să facă să ţi se umfle abdomenul şi să ţi se usuce mijlocul!’ Femeia să zică: ‘Amin! Amin!’

23 Preotul să scrie aceste blesteme pe un sul. Apoi să le şteargă cu apă amară.

24 Să îi dea femeii să bea apa amară care aduce blestem. Acea apă va intra în ea şi îi va provoca dureri.

25 Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să îl legene înaintea lui Iahve şi să îl aducă la altar.

26 Să ia un pumn din darul de mâncare – oferit ca amintire – şi să îl ardă pe altar. Apoi să dea femeii să bea acea apă (amară).

27 După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a murdărit (sexual) fiind infidelă soţului ei, apa care aduce blestem va intra în ea şi îi va provoca dureri. I se va umfla abdomenul şi i se va usca mijlocul. Acea femeie va ajunge să fie desconsiderată în mijlocul poporului ei.

28 Dar dacă ea nu s-a murdărit (sexual), ci este curată, va fi considerată nevinovată şi va putea avea copii.

29 Aceasta este legea despre gelozie, care prevede ce trebuie făcut atunci când o femeie, fiind sub autoritatea soţului ei, deviază de la comportamentul corect şi se murdăreşte (sexual).

30 Această lege se mai referă şi la situaţia în care spiritul geloziei vine peste un bărbat care începe să fie gelos pe soţia lui. Preotul trebuie să o aducă înaintea lui Iahve şi să procedeze exact cum prevede această lege.

31 Bărbatul va fi absolvit de vină; dar acea femeie va suporta consecinţele pentru vina ei!»”

6

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Spune-le israelienilor: «Când un bărbat sau o femeie face acel jurământ special al nazireatului, pentru a se dedica lui Iahve,

3 trebuie să se abţină de la consumul de vin şi de băuturi alcoolice. Să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din băutură alcoolică. Să nu consume niciun fel de băutură făcută din struguri. Să nu mănânce nici măcar struguri proaspeţi sau uscaţi.

4 În toate zilele lui de nazireat, să nu mănânce nimic care provine din viţă; nici măcar sâmburii sau coaja strugurelui.

5 În toate zilele jurământului lui de nazireat, să nu îşi taie părul care creşte pe capul lui. El va fi sfânt până expiră perioada pentru care s-a dedicat în exclusivitate pentru Iahve. Să îşi lase părul să crească fără să îl scurteze.

6 În toate zilele dedicării lui pentru Iahve, să nu se atingă de vreun mort.

7 Să nu se profaneze nici măcar pentru tatăl lui, nici pentru mama lui, nici pentru fratele lui, nici pentru sora lui – dacă se va întâmpla ca aceştia să moară; pentru că semnul consacrării pentru Dumnezeu este pe capul lui.

8 În toate zilele nazireatului lui, să fie sfânt pentru Iahve.

9 Dar dacă un om moare subit lângă el şi astfel îşi profanează capul care îi fusese consacrat, (nazireul) trebuie să îşi radă părul de pe cap în ziua curăţării lui. Să şi-l radă în a şaptea zi.

10 Apoi, în a opta zi să aducă preotului, la intrarea în cortul Întâlnirii, două turturele sau doi pui de porumbel.

11 Preotul să ofere (lui Iahve) pe una dintre păsări ca sacrificiu pentru păcat, iar pe cealaltă ca ardere integrală; şi să facă astfel achitare pentru nazireu cu privire la păcatul comis din cauza mortului. În aceeaşi zi, nazireul trebuie să îşi consacre (din nou) capul.

12 Să dedice lui Iahve zilele lui ca nazireu; şi să aducă un miel de un an ca sacrificiu pentru vină. Zilele în care fusese dedicat înainte, nu se vor lua în considerare, pentru că nazireatul lui a fost profanat.

13 Îţi spun acum care este legea nazireului în ziua când expiră perioada lui de nazireat. Nazireul trebuie să fie adus la intrarea cortului Întâlnirii.

14 Acolo trebuie să aducă lui Iahve sacrificiul lui: un miel de un an, fără defect, ca sacrificiu ars integral; o oaie de un an, fără defect ca sacrificiu pentru păcat; un berbec fără defect, ca sacrificiu de pace;

15 un coş cu turte făcute din făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei, turte necrescute sub influenţa fermenţilor stropite cu ulei, împreună cu darurile de mâncare şi sacrificiile de băutură obişnuite.

16 Preotul să le aducă pe toate înaintea lui Iahve, împreună cu sacrificiul lui pentru păcat şi sacrificiul lui care urmează să fie ars integral.

17 Să aducă şi berbecul ca sacrificiu de pace în cinstea lui Iahve lângă coşul cu turte. Preotul trebuie să ofere atât darul lui de mâncare, cât şi sacrificiul lui constând în băutură.

18 Apoi nazireul trebuie să îşi radă părul de pe capul consacrat lui Iahve. Să facă acest lucru la intrarea cortului Întâlnirii. Apoi (preotul) să ia părul capului lui care a fost consacrat; şi să îl pună pe foc, sub sacrificiile de pace.

19 Preotul trebuie să ia unul dintre membrele din faţă ale berbecului, după ce acesta a fiert, împreună cu o turtă necrescută din coş şi cu o altă turtă făcută cu ulei. El să le pună în mâinile nazireului, după ce acesta şi-a ras părul de pe capul consacrat lui Iahve.

20 Preotul să le prezinte ca sacrificiu legănat înaintea lui Iahve. Acestea sunt sfinte şi aparţin preotului, împreună cu pieptul adus ca sacrificiu legănat şi cu spata oferită (lui Iahve) prin ridicare ca sacrificiu. Apoi nazireului i se va permite să bea vin.

21 Aceasta este legea pentru nazireul care face un jurământ. Aşa trebuie să îşi aducă el sacrificiul oferit lui Iahve pentru nazireatul lui, în afară de acele sacrificii pe care le poate oferi din proprie iniţiativă. Să procedeze conform jurământului pe care l-a făcut, respectând legea nazireatului lui.»”

22 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:

23 „Vorbeşte-le lui Aaron şi descendenţilor lui astfel: «Vă spun cum să binecuvântaţi pe israelieni. Să le ziceţi:

24 ‘Iahve să te binecuvânteze şi să te protejeze!

25 Iahve să facă să lumineze faţa Lui peste tine; şi să aibă compasiune faţă de tine!

26 Iahve să Îşi înalţe faţa peste tine; şi să îţi ofere pacea!’»

27 Aşa să proclame numele Meu în favoarea israelienilor; iar Eu îi voi binecuvânta!”

7

1 Când a terminat Moise instalarea Tabernacolului, l-a dedicat ungându-l (cu ulei); şi astfel, l-a sfinţit împreună cu toate lucrurile care aparţineau de el. A uns şi a sfinţit apoi şi altarul împreună cu toate uneltele lui.

2 Conducătorii lui Israel, şefii familiilor lor (lărgite) şi aceia care erau conducătorii clanurilor – toţi fiind oameni care aveau autoritate în faţa celor număraţi – au adus (animale ca) sacrificii.

3 Sacrificiile aduse de ei înaintea lui Iahve au constat în: şase care acoperite şi doisprezece boi – un car pentru câte doi conducători şi un bou pentru fiecare dintre ei. S-au prezentat cu acestea înaintea Tabernacolului.

4 Atunci Iahve i-a zis lui Moise:

5 „Primeşte-le de la ei şi foloseşte-le în slujirea care se face la cortul Întâlnirii. Să le dai leviţilor: fiecare să folosească din ele aşa cum cere slujba lui.”

6 Moise a luat carele şi boii. Apoi, el li le-a oferit leviţilor.

7 Descendenţilor lui Gherşon le-a dat două care şi patru boi, conform necesităţilor slujbei lor.

8 Descendenţilor lui Merari le-a dat patru care şi opt boi, conform necesităţilor slujbei lor. Aceştia erau conduşi de Itamar – fiul preotului Aaron.

9 Descendenţilor lui Chehat nu le-a dat nimic; pentru că slujba lor consta în grija faţă de lucrurile sfinte, pe care le transportau pe umeri.

10 Conducătorii şi-au adus sacrificiile pentru consacrarea altarului în ziua când acesta a fost uns. Ei s-au prezentat cu sacrificiile înaintea altarului.

11 Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Pentru consacrarea altarului, fiecare conducător să îşi aducă darurile în câte o zi.”

12 Cel care şi-a adus sacrificiul în prima zi, a fost Nahşon – fiul lui Aminadab – din clanul lui Iuda.

13 El a adus ca sacrificiu: o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

14 A mai oferit o farfurie de aur cu greutatea de zece şecheli, plină cu tămâie,

15 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

16 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

17 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.

18 A doua zi, Netanel – fiul lui Ţuar – conducătorul (descendenţilor) lui Isahar, a adus sacrificiul lui.

19 El a oferit ca sacrificiu o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

20 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli plină cu tămâie,

21 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

22 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

23 Pentru sacrificiul de pace, a adus: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Netanel, fiul lui Ţuar.

24 A treia zi, Eliab – fiul lui Helon – conducătorul descendenţilor lui Zabulon, a adus ca sacrificiu:

25 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

26 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli plină cu tămâie,

27 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

28 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

29 Pentru sacrificiul de pace, a adus: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Eliab, fiul lui Helon.

30 În a patra zi, Elitar – fiul lui Şedeur – conducătorul descendenţilor lui Ruben, a adus ca sacrificiu:

31 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

32 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli, plină cu tămâie,

33 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

34 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

35 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.

36 În a cincea zi, Şelumiel – fiul lui Ţurişadai – conducătorul descendenţilor lui Simeon, a adus ca sacrificiu:

37 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

38 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli, plină cu tămâie,

39 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

40 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

41 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.

42 În a şasea zi, Elisaf – fiul lui Deuel – conducătorul descendenţilor lui Gad, a adus ca sacrificiu:

43 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

44 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli, plină cu tămâie,

45 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

46 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

47 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Eliasaf, fiul lui Deuel.

48 În a şaptea zi, Elişama – fiul lui Amihud – conducătorul descendenţilor lui Efraim a adus ca sacrificiu:

49 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

50 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli, plină cu tămâie,

51 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

52 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

53 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Elişama, fiul lui Amihud.

54 În a opta zi, Gamaliel – fiul lui Pedahţur – conducătorul descendenţilor lui Manase a adus ca sacrificiu:

55 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

56 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli, plină cu tămâie,

57 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

58 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

59 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Gamaliel, fiul lui Pedahţur.

60 În a noua zi, Abidan – fiul lui Ghidoni – conducătorul descendenţilor lui Beniamin a adus ca sacrificiu:

61 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

62 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli, plină cu tămâie,

63 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

64 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

65 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Abidan, fiul lui Ghidoni.

66 În a zecea zi, Ahiezer – fiul lui Amişadai – conducătorul descendenţilor lui Dan, a adus ca sacrificiu:

67 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

68 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli plină cu tămâie,

69 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

70 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

71 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.

72 În a unsprezecea zi, Paghiel – fiul lui Ocran – conducătorul descendenţilor lui Aşer, a adus ca sacrificiu:

73 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

74 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli plină cu tămâie,

75 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

76 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

77 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Paghiel, fiul lui Ocran.

78 În a douăsprezecea zi, Ahira – fiul lui Enan – conducătorul descendenţilor lui Neftali a adus ca sacrificiu:

79 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de şecheli şi un vas de argint care avea greutatea de şaptezeci de şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

80 A mai adus o farfurie de aur care avea greutatea de zece şecheli, plină cu tămâie,

81 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

82 şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

83 Pentru sacrificiul de pace, a oferit: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci miei de un an. Acesta a fost sacrificiul lui Ahira, fiul lui Enan.

84 Au fost astfel înregistrate toate sacrificiile aduse de conducătorii lui Israel pentru consacrarea altarului, chiar în ziua când acesta a fost uns. Au fost oferite (cu acea ocazie): douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece vase de argint şi douăsprezece farfurii de aur.

85 Fiecare farfurie de argint avea greutatea de o sută treizeci de şecheli; şi fiecare vas avea greutatea de şaptezeci de şecheli. Tot argintul acestor unelte cântărea două mii patru sute de şecheli, conform şechelului Sanctuarului.

86 Mai fuseseră oferite douăsprezece farfurii de aur, pline cu tămâie. Fiecare dintre ele avea greutatea de zece şecheli, conform şechelului Sanctuarului. Tot aurul farfuriilor avea greutatea de o sută douăzeci de şecheli.

87 Toată turma pentru arderea integrală a fost formată din: doisprezece tauri, doisprezece berbeci şi doisprezece miei de un an. Lângă darurile lor de mâncare, au fost aduşi şi doisprezece ţapi ca sacrificii pentru păcat.

88 Toată turma pentru sacrificiul de pace a fost formată din: douăzeci şi patru de boi, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi şi şaizeci de miei de un an. Acestea au fost sacrificiile oferite pentru consacrarea altarului, după ce a fost uns.

89 Când Moise intra în cortul Întâlnirii ca să vorbească cu Iahve, el auzea vocea Lui vorbindu-i dintre cei doi heruvimi care erau poziţionaţi deasupra capacului Achitării de pe Cufărul Declaraţiei. Aşa îi vorbea El.

8

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Spune-i lui Aaron: «Când vei instala cele şapte candele, acestea trebuie să lumineze în partea din faţă a suportului lor.»”

3 Aaron a făcut exact cum i s-a spus: a poziţionat candelele în partea din faţă a suportului pentru sursele de lumină. A procedat aşa cum îi poruncise Iahve lui Moise.

4 Suportul pentru sursele de lumină era din aur bătut. De la postament până la petale, el era făcut din aur bătut. Moise îl făcuse imitând modelul pe care i-l arătase Iahve.

5 Iahve i-a zis lui Moise:

6 „Ia-i pe leviţi din mijlocul israelienilor şi curăţă-i.

7 Îţi voi spune acum ce trebuie să faci pentru ca ei să fie curaţi. Să îi stropeşti cu apa achitării; iar ei să îşi radă cu briciul tot părul de pe corp şi să îşi spele hainele. Aşa trebuie să procedeze pentru a deveni curaţi.

8 Apoi să ia un taur şi darul de mâncare făcut din făină de cea mai bună calitate amestecată cu ulei. Tu să iei un alt taur, ca sacrificiu pentru păcat.

9 Să-i aduci pe leviţi înaintea cortului Întâlnirii şi să convoci (acolo) toată adunarea israelienilor.

10 Când îi vei aduce pe leviţi înaintea lui Iahve, israelienii trebuie să îşi pună mâinile peste ei.

11 Apoi Aaron îi va prezenta pe leviţi înaintea lui Iahve ca pe un sacrificiu legănat, oferit din partea israelienilor; şi astfel, li se va permite să slujească lui Iahve.

12 Leviţii să îşi pună mâinile pe capetele taurilor. Apoi Aaron să îi sacrifice în cinstea lui Iahve: pe unul să îl ofere ca sacrificiu pentru păcat, iar pe celălalt ca sacrificiu ars integral. Să facă astfel achitare pentru leviţi.

13 Apoi să le spui leviţilor să stea înaintea lui Aaron şi a descendenţilor lui. Tu să îi prezinţi înaintea lui Iahve ca sacrificiu legănat, oferit Lui.

14 Aşa să îi separi pe leviţi de ceilalţi israelieni; şi astfel, leviţii vor fi ai Mei.

15 După ce i-ai curăţat şi i-ai oferit ca sacrificiu legănat, leviţilor li se va permite să intre în cortul Întâlnirii ca să slujească acolo.

16 Aceştia Îmi sunt daţi total din mijlocul israelienilor. I-am luat pentru Mine în locul tuturor celor care sunt prima concepţie care s-a dezvoltat în uterul mamei lor. Ei înlocuiesc pe primii-născuţi ai israelienilor.

17 Toţi primii-născuţi ai israelienilor, sunt ai Mei: atât dintre oameni, cât şi dintre animale. Mie Mi i-am închinat atunci când i-am lovit (cu moartea) pe toţi prim-născuţi de pe teritoriul Egiptului.

18 Acesta este motivul pentru care i-am luat pe leviţi în locul tuturor primilor-născuţi ai israelienilor.

19 Eu i-am dat pe leviţi cadou lui Aaron şi descendenţilor lui, ca să le slujească israelienilor în cortul Întâlnirii; şi să facă achitare pentru popor. Astfel, israelienii nu vor fi loviţi de nicio calamitate când se vor apropia de Sanctuar.”

20 Moise, Aaron şi întreaga adunare a israelienilor au făcut cu leviţii exact cum li se spusese. Israelienii au procedat aşa cum i-a poruncit Iahve lui Moise referitor la ei.

21 Leviţii s-au curăţat şi şi-au spălat hainele. Apoi Aaron i-a adus, prezentându-i ca sacrificiu legănat înaintea lui Iahve; şi a făcut achitare pentru aceştia, ca să îi cureţe.

22 Atunci leviţii au intrat în cortul Întâlnirii înaintea lui Aaron şi a descendenţilor lui, ca să slujească. Ceilalţi au procedat exact cum îi poruncise Iahve lui Moise referitor la leviţi.

23 Iahve i-a zis lui Moise:

24 „Îţi spun acum ce am decis referitor la leviţi: începând cu vârsta de douăzeci şi cinci de ani, ei vor putea să înceapă să slujească la cortul Întâlnirii.

25 Dar la vârsta de cincizeci de ani, aceştia trebuie să îşi înceteze slujirea; şi de atunci, să nu mai lucreze niciodată acolo ca mai înainte.

26 Vor putea doar să îi ajute pe fraţii lor la slujirea de la cortul Întâlnirii, pentru împlinirea datoriilor acestora; dar nu li se va mai permite să slujească. Aşa să procedezi cu leviţii referitor la datoriile lor.”

9

1 Iahve i-a vorbit lui Moise în deşertul Sinai, în prima zi a celui de al doilea an care trecuse după ce plecaseră de pe teritoriul Egiptului. El i-a spus:

2 „Israelienii să respecte Paştele, celebrând (această sărbătoare) la data stabilită.

3 Această dată când trebuie celebrat, este în a paisprezecea zi a acestei luni, între cele două seri. Să celebraţi respectând toate deciziile şi toate legile stabilite cu privire la această sărbătoare.”

4 Moise le-a spus israelienilor că trebuie să respecte Paştele.

5 Ei au sărbătorit Paştele în luna întâi, în a paisprezecea zi, între cele două seri, (chiar acolo,) în deşertul Sinai. Israelienii au făcut exact cum i-a poruncit Iahve lui Moise.

6 Dar au fost şi nişte oameni care erau necuraţi pentru că se atinseseră de un mort. Ei nu au putut sărbători Paştele în acea zi. Atunci au venit înaintea lui Moise şi a lui Aaron.

7 Ei i-au zis lui Moise: „Ştim că suntem necuraţi pentru că ne-am atins de un mort; dar de ce trebuie să ni se interzică să aducem lui Iahve sacrificiul la data stabilită împreună cu ceilalţi israelieni?”

8 Moise le-a spus: „Aşteptaţi până voi afla ce va porunci Iahve pentru un caz ca al vostru.”

9 Iahve i-a zis lui Moise:

10 „Spune-le israelienilor: «Chiar dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri va fi necurat pentru că a atins un mort sau va fi departe, într-o călătorie, i se va permite totuşi să sărbătorească Paştele lui Iahve.

11 Să-l celebreze în a doua lună, în a paisprezecea zi, între cele două seri. Atunci să mănânce mielul de Paşte cu turte şi cu ierburi amare.

12 Să nu lase nimic din el până dimineaţa; şi să nu îi strivească niciun os. Să respecte (şi atunci) toate regulile referitoare la Paşte.

13 Dar dacă cineva care este curat şi care nu a fost plecat într-o călătorie se va abţine de la sărbătorirea Paştelui, să fie distrus din popor; pentru că nu a adus lui Iahve sacrificiul lui la data stabilită. Acel om îşi va suporta pedeapsa pentru păcatul lui.

14 Orice străin care locuieşte între voi şi care doreşte să sărbătorească Paştele lui Iahve, să celebreze conform legii acestei sărbători. El să respecte deciziile luate în acest scop. Să aveţi o singură lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş.»”

15 În ziua când a fost instalat Tabernacolul, adică acel cort al Declaraţiei, norul l-a acoperit. De seara până dimineaţa, norul era deasupra Tabernacolului, având aspect de foc (în timpul nopţii).

16 Aşa se întâmpla permanent: ziua, era un nor care acoperea Tabernacolul; iar noaptea, el se vedea ca un foc.

17 Atunci când norul se ridica de deasupra Cortului, israelienii îşi reluau deplasările. În zona unde se oprea norul, îşi stabileau tabăra şi israelienii.

18 Ei plecau la porunca lui Iahve; şi tot la porunca Lui, israelienii îşi opreau tabăra. Ei rămâneau cu tabăra în acelaşi loc atât timp cât norul stătea deasupra Tabernacolului.

19 Când norul rămânea mai multe zile deasupra lui, israelienii respectau porunca lui Iahve: nu plecau mai departe.

20 Uneori, norul rămânea doar câteva zile deasupra Tabernacolului. Ei staţionau cu tabăra, conform poruncii lui Iahve. Apoi, tot conform poruncii Lui, plecau mai departe.

21 Uneori norul rămânea acolo de seara până dimineaţa. Astfel, ei plecau dimineaţa, după ce se ridica norul. Dacă norul rămânea (deasupra Tabernacolului) o zi şi o noapte, ei plecau cu tabăra atunci când se ridica el.

22 Dacă norul rămânea deasupra Tabernacolului două zile, o lună sau mai multe zile, israelienii rămâneau cu tabăra în acelaşi loc; şi plecau doar atunci când acesta se ridica.

23 Ei îşi stabileau tabăra la porunca lui Iahve; şi tot El le poruncea când să plece mai departe. Israelienii respectau porunca lui Iahve care era dată prin Moise.

10

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Fă două goarne din argint bătut. Acestea să fie folosite pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor.

3 Când se va suna din ele, toată adunarea să vină înaintea ta, în zona din faţa cortului Întâlnirii.

4 Când se va suna dintr-o singură goarnă, să vină la tine doar conducătorii – cei care sunt responsabili pentru miile lui Israel.

5 Când veţi da un semnal cu ele, să plece taberele din partea de est;

6 când veţi suna a doua oară, să plece taberele din partea de sud. Să produceţi acest semnal de fiecare dată când trebuie să plece taberele.

7 Când veţi dori ca poporul să se adune, să sunaţi; dar sunetul să fie diferit de acela care anunţă plecarea taberelor.

8 Fiii lui Aaron, având funcţia de preoţi, să fie cei care vor suna din goarne. Aceasta să fie o poruncă valabilă permanent pentru voi şi pentru urmaşii voştri.

9 Când veţi merge la război în ţara voastră împotriva duşmanului care vă exploatează, să sunaţi alarma din aceste goarne; şi atunci Iahve – Dumnezeul vostru – Îşi va aminti de voi şi vă va elibera de opresiunea duşmanilor voştri.

10 Să mai sunaţi din goarne în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, când vă oferiţi animalele voastre arse integral şi când vă aduceţi sacrificiile de pace. Ele vor face ca Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve, să Îşi amintească de voi. Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru!”

11 În a douăzecea zi din a doua lună a celui de-al doilea an, norul s-a ridicat de pe Tabernacolul Declaraţiei.

12 Atunci israelienii au plecat din deşertul Sinai şi şi-au continuat călătoriile. Norul s-a oprit şi s-a stabilit (peste Tabernacol) în deşertul Paran.

13 Era pentru prima dată când plecau la porunca lui Iahve dată prin Moise.

14 Steagul taberei lui Iuda a plecat primul. În urma lui veneau grupuri, unul după altul. Nahşon – fiul lui Aminadab – era conducător pentru toată acel grup.

15 Pentru grupul clanurilor lui Isahar, era conducător Netanel – fiul lui Ţuar.

16 Pentru grupul clanurilor lui Zabulon, era conducător Eliab – fiul lui Helon.

17 După ce a fost demontat Tabernacolul, fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari au plecat transportându-l.

18 Apoi a plecat steagul taberei lui Ruben. În urma lui veneau grupuri, unul după altul. Elitar – fiul lui Şedeur – era conducător pentru toată acel grup.

19 Şelumiel – fiul lui Ţurişadai – era conducător pentru clanul lui Simeon.

20 Pentru grupul clanurilor lui Gad, era conducător Elisaf – fiul lui Deuel.

21 Apoi au plecat chehatiţii, care transportau lucrurile sfinte. Tabernacolul fusese pregătit (de transport) înainte de venirea lor.

22 Apoi a plecat steagul taberei descendenţilor lui Efraim. După el veneau grupuri, unul după altul. Elişama – fiul lui Amihud – era conducător pentru toată acel grup.

23 Gamaliel – fiul lui Pedahţur – era conducător pentru grupul clanurilor lui Manase.

24 Abidan – fiul lui Ghidoni – era conducător pentru grupul clanurilor lui Beniamin.

25 Apoi a plecat steagul taberei lui Dan, care forma partea din spate a tuturor taberelor. După el veneau grupuri, unul după altul. Ahiezer – fiul lui Amişadai – era conducător pentru toată acel grup.

26 Paghiel – fiul lui Ocran – era conducător pentru tot grupul clanurilor lui Aşer;

27 iar pentru grupul clanurilor lui Neftali, conducătorul era Ahira – fiul lui Enan.

28 Aceasta a fost ordinea de deplasare a israelienilor când au plecat grup după grup.

29 Moise i-a zis socrului lui numit Hobab – fiul midianitului Reuel –: „Plecăm spre locul despre care Iahve a zis: «Vi-l voi da vouă!». Vino cu noi; şi ne vom comporta (cu tine) astfel încât să îţi fie bine; pentru că Iahve i-a promis numai lucruri bune lui Israel.”

30 Dar el i-a răspuns: „Nu. Eu nu voi merge (împreună cu voi); ci mă voi întoarce în ţara mea şi la rudele mele.”

31 Dar Moise i-a zis: „Te rog, nu pleca de lângă noi – pentru că (numai) tu ştii unde putem să ne stabilim tabăra în deşert; şi astfel vei fi pentru noi acela care are experienţa (orientării de care avem nevoie).

32 Dacă vei merge cu noi, te vom face beneficiarul oricărui bine pe care ni-l va face Iahve!”

33 Astfel, ei au plecat de la muntele lui Iahve şi au mers trei zile. Cufărul Legământului (care avea evidenţa prezenţei) lui Iahve a mers înaintea lor trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.

34 Norul lui Iahve era deasupra lor în ziua când au plecat din tabără.

35 De fiecare dată când acel Cufăr pleca, Moise zicea: „Ridică-Te, Doamne! Duşmanii Tăi să fie dispersaţi; şi cei care Te urăsc, să fugă din prezenţa feţei Tale!”

36 Iar când (Cufărul) se oprea pentru ca să se odihnească (poporul), el zicea: „Întoarce-te, Doamne, la mulţimea miilor lui Israel!”

11

1 După un timp, poporul a început să se lamenteze în prezenţa lui Iahve, reclamând dificultăţile pe care le avea. Iahve a auzit; şi I s-a declanşat mânia. Focul Lui s-a aprins împotriva lor; şi a ars total o parte din marginea taberei.

2 Atunci poporul a strigat spre Moise. El s-a rugat lui Iahve; şi focul s-a stins.

3 Acel loc a fost numit Tabera, pentru că focul lui Iahve s-a aprins acolo împotriva lor.

4 Apoi grupul de oameni care protestau în mijlocul lor, a început să îşi ceară satisfacerea dorinţelor lor. Astfel, şi ceilalţi israelieni s-au lamentat din nou, zicând: „Cine ne va da carne să mâncăm?

5 Ne amintim de peştele pe care îl mâncam fără să îl plătim în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.

6 Dar acum ni s-a uscat sufletul; pentru că nu mai este nimic înaintea ochilor noştri decât această mană!”

7 Mana era formată din nişte bobiţe de mărimea seminţei de coriandru; şi avea culoarea răşinii.

8 Poporul umbla în jurul taberei şi o aduna. O fărâmiţa cu un instrument de măcinat sau o pisa într-un mic dispozitiv special. Apoi o fierbea în oale; şi făcea turte din ea. Avea gust de turtă coaptă, făcută cu ulei.

9 Mana cădea în tabără noaptea, atunci când apărea roua.

10 Moise a auzit poporul plângând. Fiecare proceda aşa în cadrul clanului de care aparţinea, stând la intrarea cortului lui. Atunci mânia lui Iahve s-a declanşat cu o foarte mare intensitate. Moise a înţeles că ce făceau ei era un lucru rău.

11 Atunci Moise i-a zis lui Iahve: „De ce Te-ai comportat atât de rău cu sclavul Tău? De ce, în loc să găsesc har la Tine, m-ai făcut să suport (singur) dificultăţile acestui popor?

12 Oare eu l-am conceput? I-am născut eu, ca să îmi spui: «Ţine-l la piept aşa cum procedează o bonă cu un sugar» (în timp ce ne deplasăm) înspre ţara despre care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da?

13 De unde să iau carne pentru tot acest popor? Ei vin şi plâng înaintea mea, zicând: «Dă-ne carne să mâncăm!»

14 Nu pot duce singur acest popor! Este ceva prea dificil pentru mine!

15 Dacă Te comporţi astfel cu mine, Te rog, mai bine omoară-mă! Dacă am beneficiat de har din partea Ta, omoară-mă! Nu mă mai lăsa să asist la propriul meu dezastru!”

16 Iahve i-a răspuns lui Moise: „Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel. Aceştia să fie dintre cei despre care ştii că sunt consilieri ai poporului şi care îl supraveghează. Vino cu ei la cortul Întâlnirii, ca să stea acolo împreună cu tine.

17 Eu voi coborî şi îţi voi vorbi acolo. Voi lua din Spiritul care este peste tine, şi îl voi pune peste ei. Aceştia vor suporta dificultăţile poporului împreună cu tine; şi astfel, nu vei mai fi singur.

18 Să spui poporului: «Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine. Veţi avea carne să mâncaţi; pentru că Iahve v-a auzit când aţi spus: ‘Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt!’ Astfel, Iahve vă va da carne să mâncaţi.

19 Nu veţi avea ocazia să mâncaţi (carne) o zi sau două; nici măcar cinci, zece sau douăzeci de zile;

20 ci o lună întreagă – până vă va ieşi pe nări. Şi atunci vă veţi dezgusta de ea; pentru că aţi protestat împotriva lui Iahve care este în mijlocul vostru, zicând: ‘De ce am ieşit oare din Egipt?’»”

21 Dar Moise I-a zis: „Poporul care stă aici cu mine, este de şase sute de mii de bărbaţi care merg pe jos; şi Tu zici: «Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!»

22 Avem oare suficiente turme şi cirezi, din care (urmează) să tăiem (ca să mâncăm)? Este destul peşte în mare, ca să îl prindem (pentru hrana acestui popor)?”

23 Iahve i-a răspuns lui Moise: „Este oare mâna lui Iahve prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va confirma sau nu Cuvântul Meu!”

24 Moise a venit şi a spus poporului cuvintele lui Iahve. A adunat şaptezeci de bătrâni din popor, pe care i-a convocat; şi le-a spus să vină şi să stea în jurul cortului (Sanctuarului).

25 Apoi Iahve a coborât în nor şi i-a vorbit lui Moise. El a luat din Spiritul care era peste Moise şi L-a pus peste acei bătrâni. Când Spiritul S-a stabilit peste ei, au început să profeţească. Dar după acel moment, nu au mai profeţit.

26 În tabără rămăseseră doi oameni: unul se numea Eldad, iar celălalt Medad. Spiritul S-a a coborât şi peste ei. Aceştia erau dintre cei înscrişi (pe lista celor şaptezeci); dar nu se duseseră la acel cort. Astfel, ei au profeţit în tabără.

27 Un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără!”

28 Iosua – fiul lui Nun – care slujea lui Moise din tinereţe, i-a zis: „Moise, stăpânul meu, opreşte-i!”

29 Dar Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Eu îmi doresc ca tot poporul lui Iahve să fie format din profeţi; şi Iahve să îşi pună Spiritul Lui peste ei!”

30 Apoi Moise s-a întors în tabără împreună cu grupul bătrânilor consilieri ai lui Israel.

31 Iahve a trimis un vânt care a suflat cu mare intensitate. El a adus prepeliţe dinspre mare; şi le-a făcut să zboare pe lângă tabără, atât într-o parte cât şi în cealaltă a ei, pe o distanţă care se putea parcurge (cu picioarele) într-o zi. Aceste prepeliţe erau adunate la o înălţime de doi coţi de la nivelul pământului.

32 Toată ziua, toată noaptea şi toată ziua care a urmat, poporul a adunat (acele) prepeliţe. Cel care adunase cel mai puţin, avea o cantitate de zece homeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei.

33 Dar în timp ce carnea le era încă între dinţi, înainte să o mestece, mânia lui Iahve s-a declanşat împotriva poporului. Atunci El a lovit poporul cu un mare dezastru.

34 Acel loc a fost numit Chibrot-Hataava, pentru că acolo i-au înmormântat pe cei care au poftit.

35 De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Haţerot. A ajuns şi s-a oprit acolo.

12

1 Miriam şi Aaron au protestat verbal împotriva lui Moise, pentru că îşi luase ca soţie o femeie cuşită.

2 Ei ziceau: „Oare numai prin Moise comunică Iahve poporului? Nu a vorbit El şi prin noi?” Iahve a auzit ce spuneau ei.

3 Moise era un om foarte blând. El ajunsese mai blând decât oricine de pe suprafaţa pământului.

4 În scurt timp, Iahve le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam: „Veniţi toţi trei la cortul Întâlnirii!” Astfel, ei au mers acolo.

5 Atunci Iahve a coborât într-un stâlp de nor; şi i-a chemat pe Aaron şi pe Miriam; iar ei au venit amândoi în faţă.

6 El le-a zis: „Ascultaţi (cu atenţie) ce vă spun: când există un profet între voi, Eu – Iahve – Mă revelez lui în viziuni; şi îi vorbesc prin intermediul viselor.

7 Nu tot aşa se întâmplă şi cu sclavul Meu care se numeşte Moise. El îşi îndeplineşte consecvent şi cu exactitate responsabilităţile faţă de toată «casa» Mea.

8 Cu el vorbesc direct cu gura Mea, în mod clar, nu prin intermediul unor mesaje misterioase. El vede atunci cum este Iahve. Deci cum v-aţi permis să vorbiţi fără frică împotriva sclavului Meu numit Moise?”

9 Mânia lui Iahve s-a declanşat împotriva lor; şi atunci El S-a îndepărtat.

10 Când s-a ridicat norul de pe cortul Întâlnirii, Miriam era plină de lepră. Pielea corpului ei devenise albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam şi a văzut că era plină de lepră.

11 Atunci el i-a zis lui Moise: „Stăpânul meu, nu ne pedepsi pentru un păcat pe care l-am făcut într-un mod atât de stupid.

12 Nu accepta ca ea să fie ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate infectată când iese din uterul mamei lui!”

13 Moise a strigat spre Iahve, zicând: „O, Dumnezeule, Te rog să o vindeci!”

14 Dar Iahve i-a răspuns lui Moise: „Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o în faţă, nu şi-ar fi suportat ea ruşinea şapte zile? Să fie deci închisă în exteriorul taberei şapte zile; şi apoi poate fi reprimită.”

15 Astfel, Miriam a fost închisă în exteriorul taberei şapte zile. Poporul nu s-a deplasat mai departe până când Miriam nu a fost reprimită în tabără.

16 Apoi ei au plecat din Haţerot şi şi-au stabilit (temporar) tabăra în deşertul Paran.

13

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Trimite oameni să spioneze teritoriul Canaanului pe care îl dau israelienilor. Din fiecare clan al strămoşilor lor, să trimiţi câte un om. Toţi cei selectaţi să fie dintre conducătorii lor.”

3 Moise i-a trimis din deşertul Paran, conform poruncii lui. Toţi aceştia erau conducători în cadrul clanurilor israelienilor.

4 Urmează prezentarea numelor lor. Din clanul descendenţilor lui Ruben a fost trimis Şamua, fiul lui Zachur.

5 Din clanul descendenţilor lui Simeon a fost trimis Şafat, fiul lui Hori.

6 Din clanul descendenţilor lui Iuda a fost trimis Caleb, fiul lui Iefune.

7 Din clanul descendenţilor lui Isahar a fost trimis Igal, fiul lui Iosif.

8 Din clanul descendenţilor lui Efraim a fost trimis Osea, fiul lui Nun.

9 Din clanul descendenţilor lui Beniamin a fost trimis Palti, fiul lui Rafu.

10 Din clanul descendenţilor lui Zabulon a fost trimis Gadiel, fiul lui Sodi.

11 Din clanul descendenţilor lui Iosif reprezentat de clanul urmaşilor lui Manase, a fost trimis Gadi, fiul lui Susi.

12 Din clanul descendenţilor lui Dan a fost trimis Amiel, fiul lui Ghemali.

13 Din clanul descendenţilor Aşer a fost trimis Setur, fiul lui Mihael.

14 Din clanul descendenţilor lui Neftali a fost trimis Nahbi, fiul lui Vofsi.

15 Din clanul descendenţilor lui Gad a fost trimis Gheuel, fiul lui Machi.

16 Acestea sunt numele oamenilor pe care i-a trimis Moise să cunoască acea ţară în secret. Moise a schimbat numele lui Osea – fiul lui Nun – în Iosua.

17 Moise i-a trimis astfel să spioneze ţara Canaan, zicându-le: „Mergeţi de aici spre Neghev, urcaţi muntele

18 şi observaţi cum este ţara. Să urmăriţi să vedeţi dacă poporul care locuieşte acolo este o forţă sau dacă este slab, dacă sunt mulţi sau puţini,

19 dacă teritoriul pe care locuiesc este bun sau rău, dacă oraşele în care locuiesc sunt ca nişte tabere sau sunt fortificate.

20 Să mai observaţi dacă ţara este bogată sau săracă şi dacă există sau nu există copaci în ea. Fiţi curajoşi şi aduceţi câteva dintre fructele care cresc în acea zonă.” Atunci era timpul când începeau să se coacă strugurii.

21 Ei s-au dus şi au spionat ţara, începând de la deşertul Ţin până la Rehob care este lângă Lebo-Hamat.

22 Au mers spre Neghev şi au ajuns la Hebron. Acolo erau anachiţii Ahiman, Şeşai şi Talmai. Hebronul fusese construit cu şapte ani înaintea oraşului Ţoan din Egipt.

23 Apoi au ajuns în valea Eşcol. Acolo au tăiat (dintr-o viţă-de-vie) o ramură tânără pe care crescuse (şi se copsese) un ciorchine de struguri. Apoi, doi dintre ei l-au transportat pe o bară de lemn. Au mai luat nişte rodii şi smochine.

24 Acel loc a fost numit valea Eşcol – din cauza ciorchinelui pe care israelienii l-au tăiat de acolo.

25 S-au întors de la spionarea acelui teritoriu după patruzeci de zile.

26 Au venit înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări a israelienilor în deşertul Paran, la Cadeş. Ei le-au adus veşti, atât lor cât şi întregii adunări; şi le-au arătat fructele ţării.

27 Ei i-au zis lui Moise: „Am ajuns în teritoriul în care ne-ai trimis; şi este adevărat că acolo curge lapte şi miere. Acestea sunt fructele ţării.

28 Dar locuitorii ei sunt foarte dezvoltaţi (fizic), iar oraşele lor înconjurate de ziduri sunt fortificate şi mari. În plus, noi i-am văzut acolo şi pe anachiţi.

29 Amaleciţii locuiesc în zona Neghev; hitiţii, iebusiţii şi amoriţii locuiesc în munţi, iar canaaniţii locuiesc lângă mare şi pe defileul Iordanului.”

30 Atunci Caleb a liniştit poporul în prezenţa lui Moise; şi a zis: „Haideţi să mergem şi să ocupăm acest teritoriu; pentru că sigur vom putea să îl cucerim!”

31 Dar oamenii care au mers cu el, au zis: „Nu putem să înaintăm împotriva acestui popor; pentru că forţa lor este mai mare decât a noastră!”

32 Astfel, ei au prezentat israelienilor o descriere descurajatoare despre ţara pe care au spionat-o, zicând: „Teritoriul pe care l-am parcurs spionându-l este al unei ţări care îşi mănâncă locuitorii; şi toţi oamenii pe care i-am văzut acolo sunt înalţi.

33 Am remarcat că acolo sunt şi uriaşi – de fapt, anachiţii provin din uriaşi. Când ne uitam la ei, parcă eram nişte lăcuste; şi aşa ne priveau şi ei!”

14

1 Atunci toată adunarea a început să ţipe; şi în acea noapte, poporul a plâns.

2 Toţi israelienii au protestat verbal împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. Întreaga adunare le-a zis: „Ar fi fost mult mai bine dacă am fi murit pe teritoriul Egiptului sau în acest deşert!

3 De ce ne aduce Iahve în această ţară? Ca să cădem omorâţi de sabie? Soţiile noastre şi copiii noştri vor ajunge prada lor! Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?”

4 Şi astfel, ei au zis unul altuia: „Să ne alegem un conducător şi să ne întoarcem în Egipt!”

5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ înaintea tuturor israelienilor care erau adunaţi acolo.

6 Iosua – fiul lui Nun – şi Caleb – fiul lui Iefune – doi dintre cei care merseseră şi spionaseră ţara, şi-au rupt hainele (de pe ei);

7 şi au zis întregii adunări a israelienilor: „Ţara pe care am parcurs-o cu picioarele noastre ca spioni, este un teritoriu excepţional de bun.

8 Dacă Iahve ne va agrea, ne va duce acolo şi ne-o va da. Ea este o ţară în care curge lapte şi miere!

9 Dar nu vă revoltaţi împotriva lui Iahve; şi să nu vă fie frică de poporul care este acolo. Pentru că «îi vom înghiţi de vii»! Ei nu mai au nicio protecţie; dar Iahve este aliatul nostru! Nu vă speriaţi de ei!”

10 Apoi întregul popor care era adunat, a decis să îi omoare cu pietre. Atunci a apărut gloria lui Iahve înaintea israelienilor, la cortului Întâlnirii.

11 Iahve i-a zis lui Moise: „Până când Mă va desconsidera acest popor? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor minunilor pe care le-am făcut între ei?

12 Îi voi lovi cu epidemie şi îi voi distruge. Apoi voi dezvolta din tine un popor mai mare, care va avea o mai mare forţa decât acesta!”

13 Dar Moise i-a zis lui Iahve: „Egiptenii vor auzi ce se va fi întâmplat, după ce constataseră iniţial forţa Ta pe care ai folosit-o atunci când i-ai scos pe israelieni din mijlocul lor.

14 Şi vor povesti locuitorilor ţării despre aceste lucruri. Ei au auzit că Tu, Doamne, eşti în mijlocul acestui popor, că eşti văzut de ei faţă în faţă, că norul Tău stă peste ei şi că mergi înaintea lor în timpul zilei într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc.

15 Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci celelalte popoare care au auzit despre Tine, vor zice:

16 «Iahve nu a putut duce acest popor în ţara pe care a jurat că le-o va da; şi astfel, El i-a omorât în deşert!».

17 Deci, Te rog acum să faci ca forţa lui Iahve să se reveleze într-un mod glorios, aşa cum ai promis atunci când ai spus:

18 «Iahve nu Îşi declanşează imediat mânia; şi este plin de compasiune, iertând nedreptatea şi păcatul. Dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nedreptatea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi la a patra generaţie.»

19 Te rog, iartă nedreptatea comisă de acest popor şi procedează cu el conform remarcabilei Tale compasiuni, aşa cum ai iertat acest popor din Egipt şi până acum!”

20 Iahve a zis: „I-am iertat aşa cum ai cerut!

21 Dar, aşa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu şi că gloria lui Iahve va umple tot pământul,

22 la fel de real va fi şi faptul că niciunul dintre oamenii care au văzut gloria Mea şi minunile pe care le-am făcut atât în Egipt cât şi în deşert dar care totuşi m-au testat de zece ori până acum şi nu au ascultat ce le-am spus Eu,

23 nu vor vedea ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor! Nici măcar unul dintre aceia care m-au desconsiderat, nu o vor vedea!

24 Dar pentru că sclavul Meu Caleb a avut altă atitudine şi M-a urmat în totalitate, îl voi duce în ţara în care a fost (ca spion); şi urmaşii lui o vor moşteni.

25 Amaleciţii şi canaaniţii locuiesc în vale. Din această cauză, mâine trebuie să vă întoarceţi şi să plecaţi spre deşert, pe drumul spre Marea Roşie!”

26 Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

27 „Până când va comenta critic această adunare rea împotriva Mea? Am auzit plângerile pe care le-au pronunţat israelienii împotriva Mea!

28 Deci spuneţi-le: «Iahve vă jură pe viaţa Lui, zicând: ‘Voi face să se întâmple aşa cum aţi vorbit în auzul Meu:

29 corpurile voastre moarte vor cădea în acest deşert. Vor intra în această categorie toţi cei care au cel puţin douăzeci de ani, număraţi şi înscrişi cu ocazia recensământului făcut – toţi aceia care aţi protestat împotriva Mea.

30 Nici măcar unul dintre voi nu va intra în ţara în care am jurat că vă voi duce (ca popor), cu excepţia lui Caleb – fiul lui Iefune – şi a lui Iosua – fiul lui Nun.

31 Îi voi duce în acest teritoriu pe copilaşii voştri, despre care aţi spus că vor fi ca pradă (pentru acele popoare); şi astfel, ei vor cunoaşte ţara pe care voi aţi desconsiderat-o.

32 Dar corpurile generaţiei voastre vor cădea (şi vor fi înmormântate) în acest deşert.

33 Copiii voştri vor călători patruzeci de ani prin deşert; şi vor suporta astfel vina neîncrederii voastre faţă de Mine, până când vă veţi lăsa corpurile (moarte) în deşert!

34 Aşa cum patruzeci de zile aţi spionat ţara, am decis ca patruzeci de ani – câte unul pentru fiecare zi – să vă suportaţi pedeapsa pentru vină; şi astfel, veţi cunoaşte ce înseamnă faptul că v-am abandonat.’»

35 Eu – Iahve – am vorbit! Cu certitudine: aşa voi proceda cu această adunare rea care s-a convocat (ca să protesteze) împotriva Mea! Va sfârşi în acest deşert! Aici va muri!”

36 Atunci când s-au întors, bărbaţii pe care Moise îi trimisese să spioneze ţara, au determinat toată adunarea să protesteze împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre acel teritoriu.

37 Toţi reprezentanţii clanurilor care prezentaseră raportul descurajator (pentru evrei) când au vorbit despre acea ţară, au murit atunci înaintea lui Iahve, loviţi de un dezastru.

38 Dintre bărbaţii care se duseseră să spioneze ţara, numai Iosua – fiul lui Nun – şi Caleb – fiul lui Iefune – au mai trăit (până la bătrâneţe).

39 Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israelienilor, poporul a început să plângă regretând mult ce făcuse.

40 Ei s-au trezit dimineaţa devreme; şi s-au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Suntem aici pregătiţi! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Iahve; pentru că am înţeles acum că am păcătuit!”

41 Dar Moise le-a zis: „De ce continuaţi să încălcaţi porunca lui Iahve? Nu veţi reuşi!

42 Să nu vă urcaţi; pentru că Iahve nu este aliatul vostru. Şi astfel, duşmanii voştri vă vor învinge!

43 Amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră. Veţi cădea loviţi de sabie; fiindcă aţi deviat de la ascultarea de Iahve. El nu va merge împreună cu voi!”

44 Dar ei au avut curajul să urce pe zonele înalte ale muntelui, chiar dacă Moise şi Cufărul Legământului făcut cu Iahve au rămas în tabără.

45 Atunci amaleciţii şi canaaniţii care locuiau în acea regiune muntoasă, au venit, i-au învins şi i-au distrus până la Horma.

15

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Spune-le israelienilor: «Când veţi ajunge în ţara pe care v-o voi da şi vă veţi stabili locuinţa acolo,

3 veţi aduce lui Iahve un sacrificiu consumat de foc. Acesta poate fi un sacrificiu ars integral, un sacrificiu oferit pentru respectarea unui jurământ special, un dar adus benevol sau un sacrificiu oferit cu ocazia sărbătorilor periodice. Procedând aşa, veţi produce o aromă plăcută lui Iahve – cu animalele oferite din cirezile sau din turmele voastre.

4 Cel care va oferi lui Iahve un astfel de sacrificiu, trebuie să aducă şi un dar de mâncare conţinând a zecea parte dintr-o efă de făină de cea mai bună calitate, amestecată cu un sfert de hin de ulei.

5 Pentru fiecare miel adus ca sacrificiu sau pentru a fi ars integral, să adauge un sfert de hin de vin ca sacrificiu de băutură.

6 Pentru fiecare berbec să adauge un dar de mâncare din făină de cea mai bună calitate, care să se încadreze în două zecimi de efă. Această făină să fie amestecată cu o treime de hin de ulei.

7 Va adăuga apoi un sacrificiu de băutură format dintr-o treime de hin de vin, care va produce o aromă plăcută lui Iahve.

8 Când vor oferi un bou ca sacrificiu sau pentru a fi ars integral în vederea respectării unui jurământ special sau ca sacrificiu de pace în cinstea lui Iahve,

9 să aducă împreună cu boul un dar de mâncare din făină de cea mai bună calitate, care să se încadreze în trei zecimi de efă. Această făină să fie amestecată cu o jumătate de hin de ulei.

10 Va adăuga un sacrificiu de băutură, format din jumătate de hin de vin. Va fi oferit ca sacrificiu consumat de foc; şi va produce o aromă agreată de Iahve.

11 Aşa să se procedeze pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare dintre miei şi pentru fiecare dintre iezi.

12 Aşa să se facă pentru fiecare animal, oricare ar fi numărul lor.

13 Să procedeze astfel orice băştinaş care îşi va aduce sacrificiul consumat de foc. El va produce o aromă care va fi agreată de Iahve.

14 Dacă vreun străin care locuieşte cu voi sau care se naşte printre voi în procesul dezvoltării generaţiilor, va dori să ofere un sacrificiu consumat de foc şi care produce o aromă plăcută pentru Iahve, el trebuie să procedeze exact ca voi.

15 Să fie o singură poruncă valabilă pentru toată adunarea: atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi. Aceasta trebuie să funcţioneze ca o poruncă valabilă permanent şi va fi respectată de toate generaţiile. Atât voi cât şi străinul, veţi avea aceeaşi datorie (de a o respecta) înaintea lui Iahve.

16 Să fie aceeaşi lege şi aceeaşi poruncă atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte împreună cu voi!»”

17 Iahve i-a zis lui Moise:

18 „Spune-le israelienilor: «După ce veţi ajunge în ţara în care vă duc,

19 atunci când veţi mânca din pâinea ţării, să aduceţi lui Iahve un sacrificiu oferit prin ridicare.

20 Din prima parte de cocă, să aduceţi o turtă ca sacrificiu oferit prin ridicare. Să vă prezentaţi cu ea aşa cum procedaţi atunci când aduceţi un sacrificiu oferit prin ridicare luat din zona de unde adunaţi cerealele.

21 În toate generaţiile voastre să oferiţi lui Iahve acest sacrificiu din prima parte de cocă pe care o veţi face.

22 Este posibil să păcătuiţi fără să vreţi, nerespectând toate aceste porunci pe care Iahve i le-a spus lui Moise

23 Concret, se va întâmpla că nu veţi respecta tot ce v-a poruncit Iahve prin Moise, din ziua în care El v-a dat porunci şi până acum, respectiv tot ce v-a spus în toate generaţiile.

24 Dacă păcătuiţi fără să vreţi şi fără ca adunarea să ştie despre acest fapt, toată adunarea să aducă un viţel ca sacrificiu ars integral şi care va produce o aromă plăcută pentru Iahve. Să adauge acestuia un dar de mâncare – conform poruncii – şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

25 Preotul să facă achitare pentru toată adunarea israelienilor; şi ei vor fi iertaţi. Ei păcătuiseră fără să vrea; şi astfel îşi vor fi adus sacrificiul, adică atât pe cel consumat de foc pentru Iahve, cât şi pe acela de achitare oferit înaintea Lui pentru păcatul pe care l-au comis.

26 Toată adunarea israelienilor va fi iertată: atât ei, cât şi străinii care locuiesc în mijlocul lor; pentru că (se consideră astfel că) tot poporul a păcătuit fără să vrea.

27 Dacă cineva păcătuieşte fără să vrea, să aducă o capră de un an ca sacrificiu pentru păcat.

28 Preotul să facă achitare înaintea lui Iahve pentru cel care a păcătuit fără să vrea; şi după ce va face această achitare pentru el, va fi iertat.

29 Să fie aceeaşi lege pentru toţi aceia care păcătuiesc fără să vrea: atât pentru băştinaşul care trăieşte printre israelieni, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.

30 Dar cel care păcătuieşte intenţionat – indiferent dacă este băştinaş sau străin – Îl blasfemiază pe Iahve! Acel om trebuie să fie distrus din mijlocul poporului.

31 Pentru că a desconsiderat Cuvântul lui Iahve şi a încălcat porunca (Lui), acel om să fie total distrus; şi să îşi suporte (astfel consecinţele pentru) vina (lui)!»”

32 În timp ce israelienii erau în deşert, au găsit un om adunând nişte crengi uscate în ziua destinată Sabatului.

33 Cei care îl găsiseră adunându-le, l-au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări.

34 Pentru că încă nu ştiau exact ce trebuie să i se facă, au decis să fie arestat.

35 Iahve i-a zis lui Moise: „Acel om să fie omorât! Toată adunarea să îl omoare cu pietre în exteriorul taberei.”

36 Atunci, toată adunarea l-a dus în exteriorul taberei şi l-a omorât cu pietre, aşa cum îi poruncise Iahve lui Moise.

37 Iahve i-a zis lui Moise:

38 „Spune-le israelienilor să îşi facă ciucuri la colţurile hainelor. Să procedeze aşa fiecare generaţie de oameni; şi să pună un şiret albastru pe ciucurele de la fiecare colţ.

39 Când veţi avea aceşti ciucuri, să vă uitaţi la ei şi să vă amintiţi de faptul că trebuie să respectaţi toate poruncile lui Iahve; şi astfel, nu veţi mai urma dorinţele (rele ale) inimilor voastre şi ale ochilor voştri care vă determină să comiteţi adulter.

40 Aşa să procedaţi pentru a vă aminti că trebuie să respectaţi toate poruncile Mele; şi astfel veţi fi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.

41 Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru – Cel care v-am scos de pe teritoriul Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Iahve, Dumnezeul vostru.”

16

1 Corah – fiul lui Iţhar – fiul lui Chehat – fiul lui Levi, împreună cu Datan şi Abiram – fiii lui Eliab şi cu On – lui Pelet – urmaşi ai lui Ruben –

2 s-au aliat cu două sute cincizeci de oameni dintre israelieni. Erau conducători ai adunării, aleşi dintre oamenii acesteia. Ei formau categoria celor bine cunoscuţi de popor. Toţi aceştia s-au revoltat împotriva lui Moise.

3 S-au adunat şi s-au manifestat atât împotriva lui Moise, cât şi a lui Aaron, zicându-le: „Este suficient câte (privilegii) v-aţi permis! Toţi cei care formează adunarea (poporului nostru) sunt sfinţi; şi Iahve este în mijlocul ei! Deci de ce vă ridicaţi deasupra adunării lui Iahve?”

4 Când a auzit Moise acest protest, a căzut cu faţa spre pământ.

5 Apoi i-a zis lui Corah şi grupului lui: „Mâine dimineaţă, Iahve va arăta cine este al Lui, cine este sfânt şi cui îi permite să se apropie de El. Cel pe care l-a ales Iahve, acela se va apropia.

6 Faceţi acest lucru: luaţi cădelniţe, atât tu, Corah, cât şi grupul tău.

7 Mâine puneţi în ele foc şi tămâie înaintea lui Iahve; şi omul pe care El îl alege, va fi cel sfânt. Voi, leviţii, aţi depăşit limitele admise!”

8 Apoi Moise i-a zis lui Corah: „Fii ai lui Levi, ascultaţi ce vreau să vă spun!

9 Este prea puţin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea acestui popor, permiţându-vă să vă apropiaţi de El ca să faceţi lucrarea de la Tabernacolul Lui, să staţi înaintea adunării şi să o slujiţi?

10 Iahve a fost de acord să vă apropiaţi de El. A acceptat ca atât tu, cât şi toţi fraţii tăi – descendenţi ai lui Levi – să procedaţi astfel; iar acum vreţi şi preoţia?

11 Să ştii că tu şi tot grupul tău, v-aţi adunat, de fapt, împotriva lui Iahve. Cine este Aaron, ca să protestaţi împotriva lui?”

12 Moise a trimis pe cineva să îi cheme pe Datan şi pe Abiram care erau fiii lui Eliab; dar ei au zis: „Nu venim!

13 Nu îţi este suficient că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere ca să ne omori în deşert? Acum mai vrei să ne fii şi stăpân?

14 Este evident că nu ne-ai dus într-o ţară în care curge lapte şi miere, nici nu ne-ai dat ca moştenire terenuri agricole şi vii! Crezi că îi poţi înşela pe oameni să nu vadă aceste lucruri evidente? Nu venim!”

15 Moise s-a mâniat foarte mult; şi I-a zis lui Iahve: „Nu lua în considerare sacrificiul lor. Nu mi-am însuşit nici măcar un măgar din proprietatea lor şi nu am făcut nimic rău faţă de niciunul dintre ei.”

16 Apoi Moise i-a zis lui Corah: „Tu, împreună cu tot grupul, să vă prezentaţi mâine înaintea lui Iahve. Să fiţi acolo tu, ei şi Aaron.

17 Fiecare să îşi ia cădelniţa; să pună tămâie în ea şi să şi-o aşeze înaintea lui Iahve. Astfel, vor fi două sute cincizeci de cădelniţe. Atât tu, cât şi Aaron să veniţi având fiecare cădelniţa lui!”

18 Toţi acei oameni şi-au luat cădelniţele, au pus foc şi tămâie în ele şi au stat în zona de la intrarea în cortul Întâlnirii împreună cu Moise şi cu Aaron.

19 Corah a adunat întreaga adunare a poporului împotriva lor – la intrarea în cortul Întâlnirii. Atunci gloria lui Iahve s-a revelat întregii adunări.

20 Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

21 „Despărţiţi-vă de această adunare, ca să îi pot face să dispară într-o clipă.”

22 Ei au căzut cu feţele spre pământ şi au zis: „O, Dumnezeule, Dumnezeul spiritelor oricărui corp, dacă va păcătui un singur om, oare Te vei mânia pe toată adunarea?”

23 Iahve i-a zis lui Moise:

24 „Spune-i adunării: «Îndepărtaţi-vă de locuinţa lui Corah, de cea a lui Datan şi a lui Abiram.»”

25 Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi la Abiram. El a fost urmat de bătrânii consilieri ai lui Israel.

26 Atunci a vorbit adunării şi i-a zis: „Vă rog să vă îndepărtaţi de corturile acestor oameni răi; şi nu atingeţi nimic din ce este al lor! Altfel, şi voi veţi fi distruşi din cauza tuturor păcatelor lor!”

27 Ei s-au îndepărtat de cortul lui Corah, de cel al lui Datan şi al lui Abiram. Atât Datan cât şi Abiram au ieşit. Fiecare a stat la intrarea în cortul lui împreună cu soţiile, cu fiii şi cu copiii lor.

28 Moise le-a zis: „Prin ce se va întâmpla (în continuare), veţi cunoaşte că Iahve m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că nu am acţionat din proprie iniţiativă.

29 Dacă aceşti oameni vor muri cum mor toţi ceilalţi, sau dacă se va întâmpla cu ei ceva obişnuit, înseamnă că nu m-a trimis Iahve.

30 Dar dacă Iahve face să se întâmple cu ei ceva nou, respectiv faptul ca pământul «să îşi deschidă gura şi să îi înghită» împreună cu tot ce le aparţine, coborându-i astfel de vii în locuinţa morţilor, atunci să ştiţi că aceşti oameni l-au desconsiderat pe Iahve.”

31 Imediat după ce a terminat Moise de spus aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a crăpat.

32 El „şi-a deschis gura” şi i-a înghiţit atât pe ei împreună cu familiile lor, cât şi pe toţi oamenii lui Corah împreună cu toate bunurile lor.

33 Astfel, acei oameni au coborât vii în locuinţa morţilor împreună cu tot ce era al lor. Apoi pământul s-a închis peste ei; şi astfel, au dispărut din mijlocul adunării…

34 Toţi israelienii care erau în jurul lor, au început să fugă atunci când i-au auzit strigând; pentru că ziceau: „Pământul «ne va înghiţi» şi pe noi!”

35 A coborât şi un foc din cer, care venea de la Iahve. Acesta i-a consumat pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care aduseseră tămâie.

36 Apoi Iahve i-a zis lui Moise:

37 „Spune-i lui Elazar care este fiul preotului Aaron, să ia cădelniţele din foc, pentru că sunt sfinte; şi să ducă acel foc la distanţă.

38 Din cădelniţele acestor oameni care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă nişte plăci bătute. Cu ele să se acopere altarul. Pentru că ei au adus cădelniţele înaintea lui Iahve, acestea sunt sfinte. Ele vor fi pentru israelieni dovada unei minuni.”

39 Preotul Elazar a luat cădelniţele de bronz pe care le aduseseră de la cei arşi. Le-a bătut şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului.

40 A procedat exact cum i-a poruncit Iahve prin Moise. Aceasta este o amintire pentru israelieni; pentru ca niciun străin, care nu este urmaş al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea lui Iahve, ca să evite să i se întâmple la fel ca lui Corah şi ca celor care au fost împreună cu el.

41 A doua zi, întreaga adunare a israelienilor a protestat împotriva lui Moise şi a lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât poporul lui Iahve!”

42 În timp ce adunarea se unise împotriva lor, Moise şi Aaron s-au întors spre cortul Întâlnirii. În mod instant, norul l-a acoperit; şi a fost evidentă gloria lui Iahve.

43 Moise şi Aaron au venit înaintea cortului Întâlnirii.

44 Atunci Iahve i-a spus lui Moise:

45 „Ieşiţi din mijlocul acestei adunări ca să o ard complet într-o clipă!” Ei au căzut cu feţele spre pământ.

46 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe altar, pune-i şi tămâie şi du-te repede în mijlocul adunării, ca să faci achitare pentru oamenii ei; pentru că s-a declanşat mânia care merge înaintea lui Iahve. A început dezastrul!”

47 Aaron a luat cădelniţa, aşa cum îi spusese Moise; şi a fugit în mijlocul adunării. Dezastrul deja începuse între oamenii poporului. El a tămâiat şi a făcut astfel achitare pentru popor.

48 Procedând aşa, el a stat între cei morţi şi cei vii. Atunci, dezastrul s-a oprit.

49 Cei omorâţi de acel dezastru au fost paisprezece mii şapte sute de oameni, în afară de cei care muriseră din cauza lui Corah.

50 Când s-a oprit dezastrul, Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în cortul Întâlnirii.

17

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Vorbeşte cu israelienii şi ia de la ei câte un toiag. Să ţii cont de familiile lor iniţiale, adică vei lua douăsprezece toiege aduse de conducătorii triburilor. Scrie numele fiecărui conducător pe toiagul lui.

3 Să scrii numele lui Aaron pe toiagul reprezentativ pentru clanul lui Levi. Să fie câte un toiag de la fiecare conducător de clan.

4 Pune-le în cortul Întâlnirii, înaintea Declaraţiei, acolo unde Mă întâlnesc cu voi.

5 Toiagul bărbatului pe care îl voi alege, va înflori. Aşa voi opri protestele israelienilor împotriva voastră.”

6 Moise le-a vorbit israelienilor; şi fiecare dintre conducătorii lor i-a dat toiagul. Au fost câte unul pentru fiecare conducător, conform clanurilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era între ale lor.

7 Moise a pus toiegele înaintea lui Iahve, în cortul Declaraţiei.

8 A doua zi, Moise a intrat în cortul Declaraţiei; şi a constatat că toiagul lui Aaron, care aparţinea descendenţilor lui Levi, înverzise, înmugurise, înflorise şi avea (chiar) migdale coapte…

9 Atunci Moise a luat din prezenţa lui Iahve toate toiegele; şi le-a adus înaintea tuturor israelienilor. Ei s-au uitat; şi fiecare (conducător de clan) şi-a luat toiagul.

10 Iahve i-a zis lui Moise: „Pune înapoi toiagul lui Aaron înaintea Declaraţiei. Să fie păstrat ca o dovadă pentru ce s-a întâmplat cu cei revoltaţi; şi astfel, să se oprească protestele lor împotriva Mea, ca să nu moară.”

11 Moise a procedat exact cum i-a poruncit Iahve.

12 Israelienii i-au zis lui Moise: „Constatăm că murim; se va distruge tot poporul!

13 Oricine se apropie de Tabernacolul lui Iahve, moare! Oare vom muri (chiar) toţi?”

18

1 Iahve i-a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi şi familia (lărgită a) tatălui tău, veţi plăti împreună pentru păcatele făcute faţă de Sanctuar; dar numai tu şi fiii tăi veţi suporta pedeapsa pentru vina încălcărilor legilor referitoare la preoţie.

2 Să iei cu tine pe fraţii tăi din clanul lui Levi de care aparţine tatăl tău, pentru ca ei să fie împreună cu tine şi să slujească atunci când tu şi fiii tăi sunteţi înaintea cortului Declaraţiei.

3 Ei să fie responsabili cu lucrurile de care tu ai nevoie; şi să îngrijească de tot cortul. Să nu se apropie nici de uneltele Sanctuarului, nici de altar; pentru că altfel, atât ei cât şi tu veţi muri.

4 Ei să fie lângă tine şi să supravegheze tot ce se face la cortul Întâlnirii, adică toată slujirea de acolo. Niciun străin (de acest grup distinct) să nu se apropie de voi.

5 Numai voi personal să faceţi activităţile care sunt necesare pentru slujirea de la Sanctuar şi de la altar. Să procedaţi aşa pentru ca mânia Mea să nu se mai declanşeze niciodată împotriva israelienilor.

6 Să ştiţi că i-am luat dintre israelieni pe leviţi care sunt fraţii voştri. Ei vă aparţin (pentru ajutor în slujbă) ca un dar oferit lui Iahve; şi vor face slujirea care este necesară la cortul Întâlnirii.

7 Dar tu şi fiii tăi împreună cu tine, să vă respectaţi datoriile preoţeşti, având grijă de tot ce aparţine altarului şi de tot ce este dincolo de acea draperie (separatoare). Vă ofer preoţia ca pe un dar. Străinul care se va apropia (să facă aceste activităţi), să fie omorât.”

8 Iahve i-a zis lui Aaron: „Să ştii că Eu personal ţi-am dat o parte dintre sacrificiile care Îmi sunt oferite prin toate acele lucruri sfinte ale israelienilor. Ţi-am dat-o atât ţie, cât şi descendenţilor tăi, având în vedere ungerea (voastră cu ulei, în urma căreia aţi fost consacraţi în slujbă). Aceasta este o poruncă a cărei valabilitate este eternă (pentru voi).

9 Îţi precizez acum ce va fi al tău dintre lucrurile foarte sfinte – adică dintre acelea care nu sunt consumate de foc: este vorba despre orice sacrificiu pe care ei Mi-l aduc ca dar de mâncare, pentru păcat sau pentru vină. Aceste lucruri foarte sfinte să fie ale tale şi ale descendenţilor tăi.

10 Să le mâncaţi într-un loc foarte sfânt. Să le mănânce fiecare bărbat din grupul vostru. Şi ele să fie sfinte pentru voi.

11 Ţi-am mai dat fiecare sacrificiu adus ca dar dintre toate sacrificiile prezentate legănat ale israelienilor. Pe acestea le-am oferit ţie, descendenţilor tăi şi fiicelor tale, printr-o poruncă a cărei valabilitate este eternă (pentru voi). Tuturor acelora din familia ta care sunt curaţi, li se va permite să le mănânce.

12 Tot ce este mai bun din ulei, din vin şi din grâu – acele fructe speciale pe care ei le oferă lui Iahve –, ţi le-am dat ţie (şi descendenţilor tăi).

13 Primele fructe din tot ce este în ţara lor şi pe care le aduc lui Iahve, să fie ale tale (şi ale descendenţilor tăi). Va putea să mănânce din ele doar acela care aparţine familiei tale, cu condiţia să fie curat.

14 Tot ce este pus separat în Israel ca fiind ceva special, să fie al tău.

15 Primul născut al oricărei vietăţi pe care ei îl aduc lui Iahve, indiferent că este om sau animal, să fie al tău (şi al urmaşilor tăi). Totuşi, atât pe primul născut al omului, cât şi pe cel al animalelor necurate, trebuie să îl răscumperi.

16 Preţul lor de răscumpărare stabilit pentru fiinţa care are cel puţin o lună, să fie de cinci şecheli de argint, conform şechelului Sanctuarului – adică douăzeci de ghere.

17 Dar pe primul-născut al vacii, al oii sau al caprei, să nu îl răscumperi. Ei sunt sfinţi. Să le stropeşti sângele pe altar; şi să le arzi grăsimea ca un sacrificiu consumat de foc şi care produce o aromă plăcută pentru Iahve.

18 Carnea lor să fie a ta, aşa cum este dreptul tău să mănânci pieptul sacrificiilor prezentate legănat şi spata dreaptă (a animalelor).

19 Ţi-am dat toate sacrificiile sfinte, pe care israelienii le aduc lui Iahve. Ele vor fi ale tale, ale fiilor tăi şi ale fiicelor tale. Am stabilit acest lucru printr-o poruncă a cărei valabilitate este permanentă. Acesta este un legământ etern al sării, făcut înaintea lui Iahve (şi care este valabil) pentru tine şi pentru urmaşii tăi.”

20 Apoi Iahve i-a mai zis lui Aaron: „Să nu ai nicio moştenire în ţara israelienilor. Tu să nu ai nicio parte de teren între ei. Eu sunt proprietatea ta şi moştenirea ta între israelieni.

21 Leviţilor le-am dat fiecare zecime dintre darurile oferite de poporul Israel. Aceasta este pentru ei ca o moştenire pentru slujirea pe care o fac la cortul Întâlnirii.

22 De acum înainte, israelienii să nu se mai apropie de cortul Întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi şi apoi să moară.

23 Doar leviţii să facă slujirea de la cortul Întâlnirii; şi să fie responsabili personal pentru cazul în care vor păcătui. Ei să nu aibă nicio moştenire între israelieni. Aceasta să fie o poruncă valabilă permanent pentru toate generaţiile (lor).

24 Am dat leviţilor zecimile darurilor israelienilor, pe care aceştia le aduc lui Iahve ca sacrificiu oferit prin ridicare. Acesta este motivul pentru care am spus despre ei că nu vor avea nicio moştenire între israelieni.”

25 Apoi Iahve i-a vorbit lui Moise, zicându-i:

26 „Să le spui leviţilor astfel: «Când primiţi a zecea parte pe care v-am oferit-o din darurile israelienilor, să aduceţi din ea un sacrificiu prin ridicare pentru Iahve. El să fie format dintr-o zecime din zecimea adusă de ei.

27 Aceasta va fi considerată un dar din partea voastră, la fel cum se întâmplă în cazul grâului din zona unde se seceră recoltele şi asemănător cu darul care provine din abundenţa teascului.

28 Deci să aduceţi lui Iahve un sacrificiu oferit prin ridicare, din toate zecimile pe care le primiţi de la israelieni. Să oferiţi din ele un sacrificiu pentru Iahve; şi să îl daţi preotului Aaron.

29 Între toate darurile voastre pe care le aduceţi lui Iahve din sacrificiile oferite prin ridicare, cea mai bună parte din ele este aceea care trebuie pusă separat.»

30 Să le mai spui: «După ce veţi aduce ca sacrificiu oferit prin ridicare cea mai bună parte din acel dar, partea care a rămas să fie considerată ca aparţinând leviţilor, exact cum se întâmplă cu partea de cereale provenită din zona unde acestea se seceră şi la fel ca în cazul produselor teascului.

31 O puteţi mânca în orice loc, atât voi cât şi familiile voastre; pentru că este plata voastră pentru slujirea în cortul Întâlnirii.

32 Nu vă veţi face vinovaţi de niciun păcat din cauza acestei zecimi când veţi oferi prin ridicare cea mai bună parte din ea. Dar fiţi atenţi să nu profanaţi darurile sfinte ale israelienilor; pentru că altfel, veţi muri!»”

19

1 Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

2 „Urmează (încă) o poruncă a legii pe care Iahve a promulgat-o (pentru voi). Spune-le israelienilor să aducă o vacă roşie, sănătoasă, care să nu aibă niciun defect şi care încă nu a fost pusă (să tragă) la jug.

3 Să o daţi preotului Elazar. El să o ducă afară din tabără. Apoi, cineva să o înjunghie înaintea lui.

4 Preotul Elazar să ia cu degetul din sângele acesteia şi să stropească de şapte ori înaintea cortului Întâlnirii.

5 Apoi vaca să fie arsă înaintea lui, să îi fie arse: pielea, carnea, sângele şi excrementele (împreună cu organele interne care le conţin).

6 Preotul să ia lemn de cedru, isop şi fir de culoare roşiatică. Să le arunce în focul în care este arsă vaca.

7 Apoi, preotul să îşi spele hainele şi să îşi îmbăieze corpul în apă. Abia după ce a făcut acest lucru, poate veni în tabără. Dar va rămâne necurat până seara.

8 Chiar şi cel care arde vaca, trebuie să îşi spele hainele şi să îşi îmbăieze corpul în apă. El va fi necurat până seara.

9 Apoi, un om care este curat, trebuie să adune cenuşa vacii şi să o pună într-un loc curat, în exteriorul taberei. Această cenuşă să fie păstrată pentru adunarea israelienilor. Ea le va fi utilă în vederea preparării apei de curăţare. Este destinată curăţării de păcat.

10 Cel care adună cenuşa vacii, să îşi spele hainele; şi va fi necurat până seara. Aceasta să fie o poruncă valabilă permanent pentru israelieni şi pentru străinul care locuieşte între ei.

11 Cel care atinge corpul mort al cuiva, va fi necurat şapte zile.

12 Să se cureţe cu apă în a treia şi în a şaptea zi. Dacă nu se va curăţa în a treia şi în a şaptea zi, nu va fi curat!

13 Oricine atinge un mort – corpul vreunui om care a murit – şi nu se curăţă, profanează Tabernacolul lui Iahve. Acel om să fie distrus din Israel. Să fie tratat ca necurat, pentru că nu a fost stropit cu apă de curăţare. Faptul că rămâne necurat, va fi o vină care va fi a lui!

14 Urmează prezentarea legii referitoare la situaţia în care un om moare într-un cort. Toţi cei care intră în acel cort şi toţi aceia care sunt în el, vor fi necuraţi şapte zile.

15 Orice vas deschis (în acel cort) care nu are capacul pus, va fi necurat.

16 Oricine va atinge în câmp deschis un om care a fost omorât cu sabia sau care a murit, ori va atinge oasele vreunui om sau un mormânt, va fi necurat şapte zile.

17 Pentru cel necurat, să se ia din cenuşa vacii arse pentru curăţarea de păcat; şi să se pună apă curgătoare peste ea, într-un vas.

18 Un om curat să ia isop, să îl înmoaie în apă şi să arunce cu el stropi din aceasta pe cortul celui necurat. Să mai stropească toate vasele acelui om, pe cei care erau acolo şi pe cel care s-a atins de oasele vreunui om sau de vreun om omorât ori de vreunul care a murit sau de vreun mormânt.

19 Cel curat să îl stropească pe cel necurat în a treia şi în a şaptea zi. Astfel, să definitiveze procesul curăţării în a şaptea zi. Apoi, cel necurat să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă; iar seara va fi curat.

20 Orice om care este necurat şi care nu se va curăţa, să fie distrus din adunare. El a profanat Sanctuarul lui Iahve. Pentru că nu a fost stropit cu apa de curăţare (în termenul stabilit prin lege), el este (şi va rămâne) necurat.

21 Aceasta să fie o poruncă valabilă permanent pentru ei. Chiar şi cel care stropeşte cu apa de curăţare trebuie să îşi spele hainele; iar cel care atinge apa de curăţare, va fi necurat până seara.

22 Orice lucru atins de cineva care este necurat, va (deveni şi va) fi necurat; şi oricine îl atinge, va fi necurat până seara.”

20

1 Toată adunarea israelienilor a ajuns în deşertul Ţin. Era prima lună. Poporul şi-a stabilit tabăra la Cadeş. Acolo a murit şi a fost înmormântată Miriam.

2 În acea zonă nu exista apă pentru popor. Astfel, israelienii s-au adunat (protestând) împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.

3 Ei s-au certat cu Moise şi au zis: „Mai bine am fi murit şi noi când au murit fraţii noştri înaintea lui Iahve!

4 De ce aţi adus adunarea lui Iahve în acest deşert? Ca să murim aici atât noi cât şi vitele noastre?

5 De ce ne-aţi scos din Egipt să ne aduceţi în această zonă uscată? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodie. Nu există nici măcar apă de băut!”

6 Moise şi Aaron au plecat din adunare la intrarea în cortul Întâlnirii; şi au căzut cu feţele spre pământ. Atunci li s-a revelat gloria lui Iahve.

7 Iahve i-a spus lui Moise:

8 „Ia toiagul şi apoi convoacă adunarea împreună cu fratele tău numit Aaron. Vorbiţi stâncii care se află în faţa lor; şi aceasta le va da apă din ea. Aşa să procedezi ca să scoţi apă din stâncă pentru ei; şi să dai astfel adunării şi vitelor acestui popor să bea.”

9 Moise a luat toiagul care era înaintea lui Iahve (în cort), aşa cum îi poruncise El.

10 Apoi Moise şi Aaron au strâns adunarea înaintea stâncii. Moise le-a zis: „Ascultaţi, revoltaţilor! Oare putem să scoatem apă din această stâncă pentru voi?”

11 Atunci Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit de acolo apă din abundenţă. Astfel au avut ce să bea: atât adunarea, cât şi vitele lor.

12 Dar Iahve a spus atât lui Moise cât şi lui Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să evidenţiaţi israelienilor sfinţenia Mea, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.”

13 Acele ape sunt izvoarele de la Meriba, unde israelienii s-au certat cu Iahve. Prin apariţia lor, El Şi-a revelat sfinţenia.

14 Apoi Moise a trimis din Cadeş nişte reprezentanţi ai poporului (evreu) la regele Edomului, cu următorul mesaj: „Aşa vorbeşte fratele tău numit Israel: «Tu cunoşti toate greutăţile prin care am trecut.

15 Părinţii noştri s-au dus în Egipt şi au locuit acolo mult timp. Egiptenii ne-au oprimat nu numai pe noi, ci în primul rând pe părinţii noştri.

16 Când am strigat spre Iahve, El ne-a auzit; şi a trimis Îngerul care ne-a scos din Egipt. Suntem la Cadeş, un oraş de la marginea teritoriului tău.

17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta. Nu vom merge nici prin terenuri agricole, nici prin vii; şi nu vom bea apă din nicio fântână. Vom merge pe drumul regelui, fără să deviem în deplasarea noastră nici la stânga şi nici la dreapta, până vom trece de teritoriul tău.»”

18 Dar Edom i-a răspuns: „Să nu treci pe la mine; pentru că te voi întâmpina cu sabia!”

19 Israelienii i-au zis: „Vom merge pe drumul mare; iar dacă vom bea din apa ta – noi şi vitele noastre – îţi vom plăti. Lasă-ne doar să trecem mergând pe jos. Nu îţi cerem nimic mai mult!”

20 Dar el le-a zis: „Să nu treceţi!” Şi Edom a ieşit înaintea lor cu mulţi oameni care aveau o forţă disproporţionat de mare (faţă de evrei).

21 Astfel, Edom nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin teritoriul lui. Atunci Israel s-a întors din acea zonă.

22 Toată adunarea israelienilor a plecat din Cadeş; şi au ajuns la muntele Hor.

23 Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron la muntele Hor care este la marginea teritoriului lui Edom:

24 „Aaron va fi adăugat la poporul lui (deja mort). El nu va intra în ţara pe care o dau israelienilor; pentru că v-aţi revoltat împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba.

25 Ia-l pe Aaron împreună cu fiul lui numit Elazar; şi du-i pe muntele Hor.

26 Dezbracă-l pe Aaron de vestimentaţia lui (specială de mare preot) şi îmbracă-l cu ea pe fiul lui numit Elazar. Aaron va muri acolo.”

27 Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Iahve. Au urcat pe muntele Hor în prezenţa întregii adunări.

28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de hainele lui (preoţeşti) şi le-a pus pe fiul lui numit Elazar. Apoi Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui.

29 Când a văzut adunarea că Aaron a murit, toţi descendenţii lui Israel l-a jelit treizeci de zile.

21

1 Când regele canaanit al Aradului – cel care locuia în zona numită Neghev – a auzit că Israel venea spre Atarim, a plecat să lupte împotriva lui; şi cu acea ocazie, a luat câţiva prizonieri.

2 Atunci Israel a făcut un jurământ lui Iahve, zicând: „Dacă vei face ca acest popor să piardă lupta în faţa noastră, vom distruge toate oraşele lui.”

3 Iahve a făcut ce Îi solicita Israel; şi astfel, canaaniţi au fost la discreţia lor. Evreii le-au distrus total atât poporul, cât şi oraşele. Acel loc a fost numit Horma.

4 De la muntele Hor, au plecat pe drumul care conducea spre Marea Roşie – ca să ocolească teritoriul lui Edom. Dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum;

5 şi a protestat verbal împotriva lui Iahve şi împotriva lui Moise, zicând: „De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în deşert? Nu mai avem nici pâine, nici apă; şi ni s-a dezgustat sufletul de această mâncare fără nicio valoare!”

6 Atunci Iahve a trimis împotriva poporului nişte şerpi veninoşi. Aceştia i-au muşcat pe israelieni; şi mulţi oameni din popor au murit.

7 Ceilalţi au venit la Moise şi i-au spus: „Am păcătuit, pentru că am vorbit împotriva lui Iahve şi împotriva ta. Roagă-te lui Iahve, cerându-I să alunge aceşti şerpi din zona noastră.” Atunci Moise s-a rugat pentru popor.

8 Iahve i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi suspendă-l în partea de sus a unui par. Oricine este muşcat şi va privi spre el, nu va mai muri.”

9 Astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz; apoi l-a înălţat pe un par. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele de bronz, trăia.

10 Israelienii au plecat de acolo şi şi-au stabilit tabăra la Obot.

11 Au plecat din Obot şi şi-au stabilit tabăra la Ie-Abarim, în deşertul care este în faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.

12 De acolo au plecat şi şi-au stabilit tabăra în valea Zered.

13 Au plecat şi de acolo; şi şi-au stabilit tabăra dincolo de (apa) Arnon care provine din teritoriul amoriţilor şi curge prin deşert. Arnon este zona-limită între teritoriul moabiţilor şi cel al amoriţilor.

14 Aşa se explică de ce se spune în „Cartea războaielor lui Iahve”: „[…] Vaheb, în Sufa, împreună cu văile lui nisipoase; Arnonul

15 şi albiile largi ale văilor lui care continuă până în zona Arului şi se termină aproape de teritoriul Moabului.”

16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână, Iahve i-a zis lui Moise: „Adună poporul într-un loc; şi Eu îi voi da apă.”

17 Atunci Israel a cântat acest cântec: „Ţâşneşte, fântână! Cântaţi despre ea:

18 despre fântâna pe care au săpat-o prinţii! Ea a fost făcută de nobilii poporului: aceia care aveau sceptre şi toiege!” Apoi poporul a plecat din deşert spre Matana;

19 din Matana au ajuns la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot

20 şi de la Bamot în valea din regiunea Moabului. De acolo, de pe vârful muntelui Pisga, se vede tot deşertul.

21 Israel a trimis nişte reprezentanţi lui Sihon, care era regele amoriţilor, ca să îi spună:

22 „Lasă-mă să trec prin teritoriul tău! Nu ne vom împrăştia prin câmpii sau prin vii; şi nu vom bea apă din fântâni. Ci vom merge doar pe drumul regelui până vom traversa ţara ta.”

23 Dar Sihon nu i-a permis Israelului să îi traverseze teritoriul; ci şi-a adunat toţi oamenii, a venit să lupte împotriva lui Israel în deşert şi l-a atacat la Iahaţ.

24 Dar Israel l-a învins, tăindu-i oamenii cu sabia. Apoi a devenit proprietarul acelei zone – de la Arnon la Iaboc – până la teritoriul amoniţilor. Aceştia îşi întăriseră zona-limită a teritoriului.

25 Israel a luat prin luptă toate oraşele amoriţilor şi a locuit în ele – inclusiv în Heşbon şi în toate satele care se erau în jurul lui.

26 Heşbonul era oraşul-reşedinţă al lui Sihon – regele amoriţilor. El luptase înainte cu fostul rege al moabiţilor şi îi luase acest teritoriu până la Arnon.

27 Aşa se explică de ce zic poeţii: „Veniţi la Heşbon! Să fie rezidit! Să fie fortificat oraşul lui Sihon!

28 Un foc a ieşit din Heşbon; o flacără a venit din oraşul lui Sihon. Ea a consumat Arul – care aparţinea Moabului – şi pe conducătorii înălţimilor Arnonului.

29 Vai de tine, Moab! Eşti distrus, popor al lui Chemoş! Ţi-ai risipit fiii şi ţi-ai dat fiicele sclave lui Sihon – regele amoriţilor!

30 Noi i-am spulberat, am distrus Heşbonul până la Dibon, am devastat totul până la Nofah, al cărui teritoriu ajunge până la Medeba!”

31 Astfel, Israel a locuit în ţara amoriţilor.

32 După ce Moise a trimis spioni la Iazer, israelienii au cucerit satele din jurul lui şi i-au alungat pe amoriţii care locuiau acolo.

33 Apoi s-au întors şi au mers pe drumul spre Başan. Og – regele Başanului – a venit înaintea lor împreună cu toţi oamenii lui, ca să se lupte cu israelienii la Edrei.

34 Iahve i-a zis lui Moise: „Să nu îţi fie frică de el; pentru că Eu l-am făcut să fie la discreţia ta cu tot cu poporul şi teritoriul pe care îl deţine. Să îi faci exact ce i-ai făcut lui Sihon – regele amoriţilor – care locuia în Heşbon.”

35 Astfel, ei au lovit atât pe Og, cât şi pe fiii lui împreună cu tot poporul care era cu ei. Israelienii i-au decimat până nu a mai rămas niciun supravieţuitor. Apoi au luat acel teritoriu în proprietatea lor.

22

1 Israelienii au plecat şi şi-au instalat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.

2 Balac – fiul lui Ţipor – a aflat despre tot ce le făcuse Israel amoriţilor;

3 şi locuitorii din Moab au fost foarte speriaţi văzând un popor atât de mare. Astfel, Moab a avut frică de israelieni.

4 Atunci moabiţii le-au zis bătrânilor Midianului: „Această mulţime va înghiţi tot ce este în jurul nostru, aşa cum mănâncă boul iarba verde de pe câmp.” În acele timpuri, Balac – fiul lui Ţipor – era rege al Moabului.

5 El a trimis nişte reprezentanţi ai lui ca să îl cheme pe Balaam – fiul lui Beor – care locuia la Petor, lângă râu, în zona unde se născuse. Balac i-a zis: „Există un popor care a ieşit din Egipt. El a acoperit suprafaţa pământului şi s-a stabilit înaintea mea.

6 Acum, te rog să vii şi să blestemi acest popor; pentru că are o forţă superioară mie. Poate în acest mod îi voi putea învinge şi îi voi alunga din ţară. Te chem ştiind că ce binecuvântezi tu, va fi binecuvântat; şi ce blestemi tu, devine blestemat.”

7 Bătrânii Moabului şi ai Midianului au plecat luând cu ei daruri pentru ghicitor. Când au ajuns la Balaam, i-au spus cuvintele lui Balac.

8 Balaam le-a spus: „Rămâneţi aici în această noapte; şi răspunsul meu va fi în acord cu ce îmi va spune Iahve.” Conducătorii moabiţi au rămas astfel (să doarmă în acea noapte) la Balaam.

9 Dumnezeu a venit la Balaam şi i-a zis: „Cine sunt aceşti oameni care au venit la tine?”

10 Balaam I-a răspuns lui Dumnezeu: „Balac – fiul lui Ţipor – i-a trimis să îmi spună:

11 «Un popor a ieşit din Egipt şi a acoperit suprafaţa pământului. Vino acum şi blestemă-l. Poate atunci îi voi putea învinge şi îi voi alunga din această zonă!»”

12 Dumnezeu i-a zis lui Balaam: „Să nu mergi cu ei şi să nu blestemi acest popor; pentru că el este binecuvântat!”

13 Balaam s-a sculat dimineaţa şi le-a zis conducătorilor lui Balac: „Duceţi-vă în ţara voastră; pentru că Iahve nu îmi permite să vin cu voi!”

14 Conducătorii moabiţilor s-au ridicat, s-au întors la Balac şi i-au spus: „Balaam a refuzat să vină cu noi.”

15 Atunci Balac a trimis alţi conducători, mai mulţi şi cu un renume mai mare decât al primilor reprezentanţi ai lui.

16 Aceştia au mers la Balaam şi i-au spus: „Balac, fiul lui Ţipor, iţi vorbeşte astfel: «Nu lăsa pe nimeni să te oprească să vii la mine;

17 pentru că te voi umple de glorie şi voi face tot ce îmi vei spune. Te rog să vii şi să blestemi acest popor, acţionând astfel în favoarea mea!»”

18 Balaam le-a răspuns slujitorilor lui Balac: „Chiar dacă Balac mi-ar da palatul lui plin cu argint şi cu aur, tot nu aş putea să fac niciun lucru – oricât ar fi de mic sau de mare – contra poruncii Dumnezeului meu care se numeşte Iahve.

19 Totuşi, vă rog să rămâneţi şi voi aici în această noapte; şi voi afla ce îmi va mai spune Iahve.”

20 În acea noapte, Iahve a venit la Balaam şi i-a zis: „Dacă aceşti oameni au venit să te cheme ca să mergi cu ei, scoală-te şi du-te; dar să faci doar ce îţi voi porunci Eu!”

21 Dimineaţa, Balaam s-a sculat, a pus şaua pe măgăriţa lui şi a plecat cu acei conducători ai moabiţilor.

22 Dar mânia lui Dumnezeu s-a declanşat (împotriva lui) pentru că plecase; şi Îngerul lui Iahve S-a oprit în drumul pe care mergea, ca să i se opună. Balaam era călare pe măgăriţa lui. Împreună cu el erau şi doi dintre slujitorii lui.

23 Măgăriţa a văzut Îngerul lui Iahve stând în mijlocul drumului cu sabia în mână. Atunci ea a deviat de pe acel drum şi a mers pe câmp. Balaam a început să îşi bată măgăriţa ca să o poată aduce din nou pe drum.

24 Atunci Îngerul lui Iahve S-a oprit (în faţa lor) pe un drum îngust care trecea printre două vii unde erau ziduri atât pe o parte cât şi pe cealaltă.

25 Atunci când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul lui Iahve, s-a împins lângă perete, strângând astfel piciorul lui Balaam. Atunci el a bătut-o din nou.

26 Îngerul lui Iahve s-a mutat într-un loc strâmt, unde era imposibil să te întorci la dreapta sau la stânga.

27 Când măgăriţa L-a văzut (din nou) pe Îngerul lui Iahve, s-a culcat pe pământ sub Balaam. Atunci Balaam a fost foarte supărat; şi a început să o bată cu un băţ.

28 Dar Iahve a făcut ca măgăriţa să îşi deschidă gura. Atunci ea i-a zis lui Balaam: „M-ai bătut de trei ori până acum! Ce ţi-am făcut ca să te comporţi aşa cu mine?!”

29 Balaam i-a răspuns măgăriţei: „M-ai ridiculizat, m-ai sfidat şi m-ai ofensat! Dacă aş avea o sabie în mână, te-aş omorî chiar acum!”

30 Măgăriţa i-a răspuns: „Nu sunt eu măgăriţa ta pe care ai călărit de când erai tânăr până astăzi? Am eu obiceiul să îţi fac aşa?” El i-a răspuns: „Nu”.

31 Atunci Dumnezeu i-a deschis ochii lui Balaam; şi el L-a văzut pe Îngerul lui Iahve stând în mijlocul drumului cu sabia scoasă. El s-a închinat, aplecându-se cu faţa spre pământ.

32 Îngerul lui Iahve l-a întrebat: „De ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Eu am venit ca să Mă opun intenţiilor tale, constatând că eşti nechibzuit în decizia pe care ai luat-o!

33 Măgăriţa M-a văzut şi a deviat de trei ori de la drumul ei, ca să Mă evite. Dacă ea nu ar fi procedat aşa, cu certitudine că te-aş fi omorât, dar pe ea aş fi lăsat-o să trăiască!”

34 Balaam I-a răspuns Îngerului lui Iahve: „Am păcătuit; pentru că nu am ştiut că stăteai în mijlocul drumului opunându-te intenţiilor mele. Dacă Tu consideri că ce fac eu este un lucru rău, mă voi întoarce.”

35 Îngerul lui Iahve i-a zis lui Balaam: „Du-te cu aceşti oameni; dar să vorbeşti în prezenţa lor doar cuvintele pe care ţi le voi spune Eu!” Astfel, Balaam a mers mai departe cu acei conducători ai lui Balac.

36 Atunci când Balac a auzit că vine Balaam la el, a ieşit să îl întâmpine în oraşul moabit de la limita teritoriului Arnonului, la capătul ţării lui.

37 Balac i-a zis lui Balaam: „Oare n-am trimis eu emisari ca să te cheme să vii la mine? De ce nu ai venit (până acum)? Oare nu pot eu să te umplu de glorie?”

38 Balaam i-a răspuns: „Vezi că acum am venit; dar oare voi putea să vorbesc ceva (din proprie iniţiativă)? Trebuie să spun doar cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură!”

39 Balaam a mers împreună cu Balac; şi au intrat în oraşul Chiriat-Huţot.

40 Balac a înjunghiat oi şi capre; apoi a trimis din ele atât lui Balaam, cât şi conducătorilor care erau cu el.

41 A doua zi, Balac l-a luat pe Balaam şi l-a urcat pe Bamot-Baal, de unde se putea vedea o parte a poporului (israelienilor).

23

1 Balaam i-a zis lui Balac: „Construieşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.”

2 Balac a făcut aşa cum îi spusese Balaam. Balac şi Balaam au sacrificat un viţel şi un berbec pe fiecare altar.

3 Apoi Balaam i-a zis lui Balac: „Rămâi aici lângă arderea ta integrală, iar eu mă voi depărta puţin. Poate Iahve mă va întâlni (acolo); şi îţi voi putea prezenta şi ţie cuvântul pe care mi-l va revela.” Astfel, el s-a dus într-un loc mai înalt.

4 Dumnezeu a venit la Balaam. Atunci Balaam a zis: „Am pregătit şapte altare şi pe fiecare am sacrificat câte un viţel şi un berbec.”

5 Iahve a pus un mesaj în gura lui Balaam, zicându-i: „Întoarce-te la Balac şi să îi vorbeşti astfel: «[…]»”.

6 Balaam s-a întors şi l-a găsit pe Balac stând lângă arderea lui integrală împreună cu toţi conducătorii Moabului.

7 Atunci Balaam şi-a prezentat verbal profeţia. El a zis: „Balac m-a adus din Aram. Regele Moabului m-a chemat din munţii de la est. El mi-a zis: «Vino şi blestemă-l pe Iacov pentru mine! Hai să îl acuzi pe Israel!»

8 Cum pot eu să îi blestem pe cei pe care nu i-a blestemat Dumnezeu? Cum aş putea să îi acuz pe aceia pe care Dumnezeu nu îi acuză?

9 Privesc şi îl văd de pe vârfurile stâncilor şi de pe înălţimea dealurilor. Este un popor care locuieşte singur. El nu consideră că aparţine familiei celorlalte popoare.

10 Cine poate să numere mulţimea lui Iacov şi să spună numărul unui sfert din Israel? Îmi doresc ca sufletul meu să beneficieze de moartea celor corecţi şi să am sfârşitul ca al lor!”

11 Balac i-a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus ca să îmi blestemi duşmanii; iar acum constat că tu proclami la adresa lor abundenţă de binecuvântări!”

12 Balaam i-a răspuns: „Nu trebuie oare să pronunţ mesajul pe care mi-l spune Iahve ca să îl prezint cu gura mea?”

13 Balac i-a zis: „Te rog să vii cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea mai bine; pentru că (de aici) nu observi decât o parte din acest popor: nu îl vezi pe tot. Şi de acolo să îl blestemi pentru mine.”

14 Astfel, l-a dus în Câmpia Ţofim, de unde au mers spre vârful muntelui Pisga. Acolo, Balac a construit (alte) şapte altare şi a sacrificat pe fiecare un viţel şi un berbec.

15 Balaam i-a zis lui Balac: „Rămâi aici lângă arderea ta integrală; iar eu voi merge să îl întâlnesc pe Dumnezeu puţin mai departe de acest loc.”

16 Iahve a venit la Balaam şi a făcut gura lui capabilă să pronunţe anumite cuvinte. Apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balac şi să îi vorbeşti, prezentându-i acest mesaj.”

17 Întorcându-se, Balaam l-a văzut pe Balac lângă arderea lui integrală, stând acolo împreună cu toţi conducătorii Moabului. Balac l-a întrebat: „Ce ţi-a spus Iahve?”

18 Atunci el şi-a prezentat verbal profeţia, zicând: „Ridică-te, Balac; şi ascultă! Fii atent la ce îţi voi spune, fiul lui Ţipor!

19 (Acest) Dumnezeu nu este un om ca să mintă, niciun fiu de om ca să regrete. Oare vorbeşte El fără să facă ce a zis? Oare promite fără să Îşi respecte promisiunea?

20 Să ştii că am primit poruncă să binecuvântez. El a binecuvântat; şi eu nu pot face nicio schimbare.

21 El nu vede nicio nedreptate în Iacov şi nicio un lucru negativ în (poporul lui) Israel. Iahve, care este Dumnezeul lui, îi este aliat; şi vocea Regelui care strigă cu mare intensitate, este în mijlocul acestui popor.

22 Dumnezeu l-a scos din Egipt. Forţa lui este ca a unui bivol sălbatic.

23 Nicio vrajă nu poate avea efect împotriva lui Iacov. Niciun farmec nu funcţionează împotriva lui Israel. Se va proclama o revelaţie despre Iacov, adică despre Israel, spunându-se astfel: «Priviţi ce a făcut Dumnezeu!»

24 Acest popor se ridică la fel ca o leoaică; şi se înalţă ca un leu care nu se odihneşte până nu a devorat prada şi până nu a băut sângele vietăţilor sfâşiate.”

25 Balac i-a zis lui Balaam: „Dacă nu îi blestemi, măcar nu îi binecuvânta!”

26 Balaam i-a răspuns: „Nu ţi-am spus că voi vorbi doar ce îmi zice Iahve?!”

27 Atunci Balac i-a zis: „Te rog să vii ca să te duc într-un alt loc. Poate Iahve va accepta să îi blestemi pentru mine de acolo.”

28 Balac l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede tot deşertul.

29 Balaam i-a zis lui Balac: „Construieşte-mi aici (alte) şapte altare; şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.”

30 Balac a făcut exact cum îi spusese Balaam; şi a sacrificat pe fiecare altar un viţel şi un berbec.

24

1 Când Balaam a văzut că Dumnezeu preferă să îl binecuvânteze pe Israel, nu a mai încercat proceduri specifice vrăjitoriei ca în celelalte ocazii, ci şi-a întors faţa spre deşert.

2 Privind în acea direcţie, el a văzut poporul Israel organizat pe clanuri. Atunci Spiritul lui Dumnezeu a venit peste el;

3 şi Balaam zis: „Ascultaţi acum mesajul lui Balaam, fiul lui Beor, cel care are ochii deschişi.

4 Acesta este un mesaj din partea celui care aude ce spune Dumnezeu, care vede o revelaţie de la Cel Omnipotent şi care este aplecat până spre pământ înaintea Lui, având ochii deschişi:

5 «Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacov! Locuinţele tale, Israel, sunt superbe!

6 Se întind ca nişte văi largi, ca nişte grădini lângă un râu; sunt ca nişte răsaduri de aloe plantate de Iahve şi ca nişte cedri lângă ape.

7 Va curge apă din găleţile lui; iar sămânţa îi va fi udată de ape mari. Regele lui va fi mai faimos decât Agag; şi regatul îi va fi ridicat deasupra altora.

8 Dumnezeu l-a scos din Egipt şi i-a dat forţa unui bivol sălbatic. El va devora naţiunile care îl duşmănesc, le va strivi oasele şi le va perfora cu săgeţile lui.

9 Se ghemuieşte; apoi se întinde ca un leu şi ca o leoaică. Cine va avea curajul să îl trezească? Să fie binecuvântat acela care te binecuvântează; şi să fie blestemat cel care te blestemă!»”

10 Atunci lui Balac i s-a declanşat o mare mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme şi i-a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat ca să îmi blestemi duşmanii; dar tu i-ai binecuvântat de trei ori!

11 Acum fugi; du-te acasă! Am zis că te voi umple de glorie; dar constat că Iahve te-a împiedicat să beneficiezi de ea.”

12 Balaam i-a răspuns lui Balac: „Aminteşte-ţi că le-am spus reprezentanţilor tăi, pe care i-ai trimis la mine:

13 «Chiar dacă Balac mi-ar da palatul lui plin cu argint şi aur, eu tot nu aş putea să fac nimic din proprie iniţiativă, indiferent că este vorba de ceva bine sau de un lucru rău. Nu voi acţiona peste limitele stabilite de porunca lui Iahve, ci voi spune doar ce îmi va zice El.»

14 Acum mă voi întoarce la poporul de care aparţin. Dar mai întâi vino să te informez cu privire la ce va face acest popor poporului tău, în zilele care vor veni.”

15 Atunci el şi-a prezentat profeţia, zicând: „Acesta este mesajul lui Balaam, fiul lui Beor. El este omul ai cărui ochi sunt deschişi;

16 şi mesajul lui este al celui care aude ce spune Dumnezeu. Acest Balaam are cunoaşterea Celui Foarte Înalt şi beneficiază de o viziune de la Cel Omnipotent, stând aplecat până la pământ înaintea Lui şi având ochii deschişi:

17 «Îl văd, dar nu cum este acum; îl privesc, dar nu este aproape! Răsare o stea din Iacov; se ridică un sceptru din Israel. El va sfărâma conducătorii Moabului şi capetele tuturor descendenţilor lui Set.

18 Edom va fi cucerit. Seir, duşmanul lui, va fi invadat şi subordonat; dar Israel va creşte în forţă.

19 Din Iacov va proveni cel care va guverna şi care îi va distruge pe supravieţuitorii oraşului (Edom)!»”

20 Apoi Balaam l-a văzut pe Amalec; şi a prezentat următoarea profeţie despre el: „Amalec a fost primul dintre popoare. Dar sfârşitul lui va fi o distrugere eternă.”

21 Când i-a văzut şi pe cheniţi, a proclamat următoarea profeţie despre ei: „Locuinţa voastră este sigură şi cuibul vostru a fost făcut pe o stâncă.

22 Dar teritoriile voastre, ale cheniţilor, vor deveni fără locuitori atunci când Asiria vă va lua în captivitate!”

23 Apoi a mai prezentat următoarea profeţie: „Vai! Cine va mai trăi când Dumnezeu va pune în aplicare toate aceste planuri?

24 Vor veni nişte corăbii de pe malurile Chitimului; ele vor umili Asiria şi vor smeri Eberul; dar şi el va dispărea pentru totdeauna!”

25 Apoi Balaam s-a ridicat şi s-a întors acasă; iar Balac s-a dus la activităţile lui.

25

1 În timp ce Israel locuia la Şitim, bărbaţii acestui popor au început să aibă relaţii sexuale cu femei moabite.

2 Acestea i-au invitat să participe împreună cu ele la sacrificiile pe care le ofereau zeilor lor. Poporul a mâncat şi s-a aplecat până spre pământ înaintea zeilor acestora.

3 Astfel, Israel a agreat închinarea la zeul Baal-Peor. Atunci mânia lui Iahve s-a declanşat ca un foc împotriva lui Israel.

4 El i-a zis lui Moise: „Ia toţi conducătorii poporului şi spânzură-i înaintea lui Iahve, în lumina soarelui, pentru ca mânia lui Iahve care acţionează foarte rapid, să se depărteze de Israel!”

5 Moise le-a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi trebuie să omoare pe bărbaţii subordonaţi lui. Este vorba despre cei care au manifestat simpatie pentru închinarea la Baal-Peor.”

6 La un moment dat, a venit un bărbat israelian. El a adus înaintea celor din popor o femeie midianită, sub privirea lui Moise şi sub privirea întregii adunări a lui Israel care plângea la intrarea cortului Întâlnirii.

7 Atunci când preotul Fineas – fiul lui Elazar care era fiul lui Aaron – a văzut acest lucru, s-a ridicat din mijlocul adunării. Apoi a luat o lance în mână

8 şi a intrat în cort după acel bărbat israelian. A înfipt lancea prin stomacul celor doi. El a penetrat atât pe bărbatul israelian, cât şi pe acea femeie. Astfel a fost oprit dezastrul (care venea) împotriva israelienilor.

9 Dar cei care au murit cu această ocazie, au fost douăzeci şi patru de mii de persoane.

10 Iahve i-a zis lui Moise:

11 „Preotul Fineas – fiul lui Elazar, care este fiul lui Aaron – a deviat mânia Mea de la israelieni, pentru că a fost plin de pasiune pentru Mine în mijlocul lor. Din această cauză nu i-am distrus de tot pe israelienii cu mânia Mea.

12 Să îi spui că ratific cu el un legământ de pace.

13 Acesta va fi valabil atât pentru el, cât şi pentru urmaşii lui. Este un legământ care prevede dreptul lor permanent la preoţie, pentru că a fost plin de pasiune pentru Dumnezeul lui şi a făcut achitare pentru israelieni!”

14 Numele bărbatului israelit care a fost omorât împreună cu femeia midianită, era Zimri – fiul lui Salu – conducătorul unei familii din clanul simeoniţilor.

15 Numele femeii midianite care a fost omorâtă, era Cozbi – fiica lui Ţur – un conducător de clan şi de familie midianită.

16 Iahve i-a zis lui Moise:

17 „Pe midianiţi să îi consideraţi ca duşmani ai voştri; şi să îi distrugeţi;

18 pentru că şi ei v-au considerat ca pe nişte duşmani şi v-au înşelat prin viclenia lor, folosindu-se de Peor şi de Cozbi – fiica acelui conducător midianit – femeia care a fost omorâtă în ziua dezastrului cauzat de închinarea înaintea lui Peor.”

26

1 După acest dezastru, Iahve a vorbit atât cu Moise, cât şi cu preotul Elazar – fiul lui Aaron – zicându-le:

2 „Faceţi recensământul întregii adunări a israelienilor, înscriind pe fiecare în cadrul familiei lărgite din care face parte. Să fie înscrişi toţi aceia din Israel care au vârsta de cel puţin douăzeci de ani şi care sunt capabili să meargă la luptă.”

3 Moise şi preotul Elazar au vorbit poporului în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Ei au zis:

4 „Faceţi recensământul tuturor celor care au vârsta de cel puţin douăzeci de ani, aşa cum ne-a poruncit Iahve.” Urmează prezentarea acestor israelieni, proveniţi din generaţia celor care au plecat de pe teritoriul Egiptului.

5 Între urmaşii lui Ruben care fusese născut primul în familia lui Israel, au fost înscrişi: Enoh, din care s-a dezvoltat clanul enohiţilor; Palu, din care provine clanul paluiţilor;

6 Heţron, ai cărui urmaşi formează clanul heţroniţilor; Carmi, din care a apărut clanul carmiţilor.

7 Acestea erau clanurile rubeniţilor. Au fost număraţi patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci de bărbaţi.

8 Fiul lui Palu a fost Eliab;

9 iar fiii lui Eliab erau: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au fost cei care s-au revoltat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron în mijlocul mulţimii poporului adunat de Corah, atunci când au protestat împotriva lui Iahve.

10 Pământul „şi-a deschis gura” şi i-a înghiţit împreună cu Corah, atunci când focul i-a consumat pe cei care îl urmaseră. Ei au fost două sute cincizeci de bărbaţi. Cazul lor a fost un exemplu pentru popor.

11 Fiii lui Corah nu au murit atunci (odată cu el).

12 Urmaşii lui Simeon, (înscrişi) conform clanurilor lor, erau: Nemuel, din care s-a dezvoltat clanul nemueliţilor; Iamin şi clanul iaminiţilor proveniţi din el; Iachin împreună cu cei care formau clanul iachiniţilor;

13 Zerah, din care a apărut clanul zerahiţilor; Saul şi clanul sauliţilor.

14 Acestea erau clanurile simeoniţilor. Ei au fost douăzeci şi două de mii două sute de bărbaţi.

15 Urmaşii lui Gad, conform clanurilor lor, erau: Ţefon şi clanul ţefoniţilor; Haghi, împreună cu cei care formau clanul haghiţilor; Şuni, din care s-a dezvoltat clanul şuniţilor;

16 Ozni, şi clanul ozniţilor; Eri şi clanul eriţilor;

17 Arodi şi clanul arodiţilor; Areli, din care a apărut clanul areliţilor.

18 Acestea erau clanurile urmaşilor lui Gad. Ei au fost patruzeci de mii cinci sute de bărbaţi.

19 Fiii lui Iuda au fost Er şi Onan. Dar atât Er, cât şi Onan au murit în Canaan.

20 Urmaşii lui Iuda, conform clanurilor lor, erau: Şela şi clanul şelaniţilor; Pereţ şi clanul pereţiţilor; Zerah şi clanul zerahiţilor.

21 Urmaşii lui Pereţ au fost: Heţron şi clanul heţroniţilor; Hamul şi clanul hamuliţilor.

22 Acestea erau clanurile urmaşilor lui Iuda. Ei au fost şaptezeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi.

23 Urmaşii lui Isahar, conform clanurilor lor, erau: Tola şi clanul tolaiţilor; Puia şi clanul puiţilor;

24 Iaşub şi clanul iaşubiţilor; Şimron şi clanul şimroniţilor.

25 Acestea erau clanurile urmaşilor lui Isahar. Ei au fost şaizeci şi patru de mii trei sute de bărbaţi.

26 Urmaşii lui Zabulon, conform clanurilor lor, erau: Sered şi clanul serediţilor; Elon şi clanul eloniţilor; Iahleel şi clanul iahleeliţilor.

27 Acestea erau clanurile urmaşilor lui Zabulon. Ei au fost şaizeci de mii cinci sute de bărbaţi.

28 Urmaşii lui Iosif, conform clanurilor lor erau: Manase şi Efraim.

29 Urmaşii lui Manase au fost: Machir şi clanul machiriţilor – Machir a fost tatăl lui Ghilad –; Ghilad şi clanul ghiladiţilor.

30 Urmaşii lui Ghilad au fost: Iezer şi clanul iezeriţilor; Helec şi clanul heleciţilor;

31 Asriel şi clanul asrieliţilor; Şehem şi clanul şehemiţilor;

32 Şemida şi clanul şemidaiţilor; Hefer şi clanul heferiţilor.

33 Ţelofhad – fiul lui Hefer – nu a avut fii. El a avut doar fiice, ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

34 Acestea erau clanurile urmaşilor lui Manase. Ei au fost cincizeci şi două de mii şapte sute de bărbaţi.

35 Urmaşii lui Efraim, conform clanurilor lor, au fost: Şutelah şi clanul şutelahiţilor; Becher şi clanul becheriţilor; Tahan şi clanul tahaniţilor.

36 Urmaşii lui Şutelah au fost: Eran şi clanul eraniţilor.

37 Acestea erau clanurile urmaşilor lui Efraim. Ei au fost treizeci şi două de mii cinci sute de bărbaţi. Aceştia au fost urmaşii lui Iosif, conform clanurilor lor.

38 Urmaşii lui Beniamin, conform clanurilor lor, erau: Bela şi clanul belaiţilor; Aşbel şi clanul aşbelaiţilor; Ahiram şi clanul ahiramiţilor;

39 Şufam şi clanul şufamiţilor; Hufam şi clanul hufamiţilor.

40 Urmaşii lui Bela proveniţi din Ard şi Naaman au fost: Ard şi clanul ardiţilor; Naaman şi clanul naamaniţilor.

41 Acestea erau clanurile urmaşilor lui Beniamin. Ei au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute de bărbaţi.

42 Urmaşii lui Dan, conform clanurilor lor, erau formaţi din Şuham şi clanul şuhamiţilor. Aceştia au fost urmaşii lui Dan, conform clanurilor lor.

43 Toţi cei din clanurile şuhamiţilor au fost şaizeci şi patru de mii patru sute de bărbaţi.

44 Urmaşii lui Aşer, conform clanurilor lor, erau: Imna şi clanul imniţilor; Işvi şi clanul işviţilor; Beria şi clanul beriţilor.

45 Dintre urmaşii lui Beria, au apărut: Heber şi clanul heberiţilor; Malchiel şi clanul malchieliţilor.

46 Numele fiicei lui Aşer era Serah.

47 Acestea erau clanurile urmaşilor lui Aşer. Ei au fost cincizeci şi trei de mii patru sute de bărbaţi.

48 Urmaşii lui Neftali, conform clanurilor lor, erau: Iahţeel şi clanul iahţeeliţilor; Guni şi clanul guniţilor;

49 Ieţer şi clanul ieţeriţilor; Şilem şi clanul şilemiţilor.

50 Acestea erau clanurile urmaşilor lui Neftali. Ei au fost patruzeci şi cinci de mii patru sute de bărbaţi.

51 Numărul bărbaţilor lui Israel era (atunci, cu ocazia recensământului,) de şase sute una mii şapte sute treizeci.

52 Iahve i-a zis lui Moise:

53 „Acestora să le fie împărţită ţara ca moştenire. Când veţi face acest lucru, să luaţi în considerare numărul celor înscrişi cu ocazia recensământului.

54 Astfel, celor care sunt mai mulţi, să le dai ca moştenire un teritoriu mai mare; iar celor care sunt mai puţini, să le dai unul mai mic. Fiecărui clan să i se dea moştenirea raportată la numărul membrilor lui.

55 Să ai grijă ca ţara să fie împărţită prin tragere la sorţi. Fiecare dintre ei să moştenească un teritoriu repartizat nominal, conform clanului de care aparţine.

56 Apoi fiecare moştenire să fie împărţită între cei care sunt mulţi şi cei care sunt puţini, respectându-se rezultatul tragerii la sorţi.”

57 Urmează lista leviţilor care au fost număraţi conform clanurilor lor: Gherşon şi clanul gherşoniţilor; Chehat şi clanul chehatiţilor; Merari şi clanul merariţilor.

58 Alte clanuri ale lui Levi, au fost: clanul libniţilor, clanul hebroniţilor, clanul mahliţilor, clanul muşiţilor şi clanul corahiţilor. Chehat a fost tatăl lui Amram.

59 Soţia lui Amram se numea Iochebed – o urmaşă a lui Levi care se născuse în Egipt. Ea i-a născut lui Amram pe Aaron, pe Moise şi pe sora lor numită Miriam.

60 Lui Aaron i s-au născut: Nadab şi Abihu, Elazar şi Itamar.

61 Dar Nadab şi Abihu au murit când au venit să ofere foc „străin” înaintea lui Iahve.

62 Toţi bărbaţii leviţi număraţi şi care aveau vârsta de cel puţin o lună, erau douăzeci şi trei de mii. Ei nu au fost incluşi în recensământul israelienilor, pentru că lor nu li s-a dat vreun teritoriu ca moştenire printre israelieni.

63 Aceasta a fost prezentarea (numelor) celor care fuseseră număraţi de Moise şi de preotul Elazar. Ei au făcut acest recensământ al israelienilor în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

64 Niciunul dintre aceştia nu fuseseră incluşi pe listele recensământului israelienilor făcut de Moise şi de preotul Aaron în deşertul Sinai.

65 Pentru că Iahve le spusese acelor israelieni că vor muri în deşert, niciunul dintre ei nu mai rămăsese viu în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi de Iosua, fiul lui Nun.

27

1 Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer – fiul lui Ghilad – fiul lui Machir – fiul lui Manase, aparţineau clanurilor lui Manase – fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

2 Ele s-au apropiat de intrarea cortului Întâlnirii şi au stat înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor şi a întregii adunări, zicând:

3 „Tatăl nostru a murit în deşert. El nu s-a aliat cu grupul lui Corah, care s-a revoltat împotriva lui Iahve; ci a murit pentru păcatul lui şi nu a avut niciun fiu.

4 De ce să dispară numele tatălui nostru din clanul lui pentru că nu a avut fii? Deci daţi-ne şi nouă o moştenire între rudele tatălui nostru!”

5 Moise a adus cazul lor înaintea lui Iahve.

6 Atunci Iahve i-a răspuns:

7 „Ce spun fetele lui Ţelofhad, este corect! Să le dai şi lor un teren ca moştenire între rudele tatălui lor; şi să transferi astfel moştenirea tatălui în proprietatea lor.

8 Iar israelienilor să le spui: «Dacă un om moare şi nu are (fii) moştenitori, moştenirea lui să treacă în proprietatea fiicelor pe care le-a avut.

9 Dacă nu are fete, moştenirea să îi fie dată fraţilor lui.

10 Dacă nu are nici fraţi, moştenirea să le fie oferită fraţilor tatălui lui.

11 Dacă nici tatăl lui nu are fraţi, moştenirea acestuia să fie trecută în proprietatea rudei celei mai apropiate din clanul lui.» Aceasta să fie o practică stabilită prin lege pentru israelieni, conform poruncii lui Iahve dată lui Moise.”

12 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Urcă-te pe acest munte – pe Abarim – ca să vezi ţara pe care am dat-o israelienilor.

13 După ce o vei privi, vei fi adăugat la (cei din) poporul tău (care au murit) exact cum a fost adăugat şi fratele tău numit Aaron.

14 Ţi se va întâmpla aşa pentru că atunci când adunarea a început să se certe, voi v-aţi revoltat împotriva poruncii Mele la apele din deşertul Ţin; şi nu M-aţi sfinţit în faţa ochilor lor.” Acestea au fost apele de la Meriba Cadeş, în deşertul Ţin.

15 Moise I-a răspuns lui Iahve:

16 „Îmi doresc ca Iahve – Dumnezeul spiritelor oricărui corp – să numească un om în funcţia de conducător al acestei adunări.

17 El să fie cel care iese şi intră înaintea lor. Astfel, îi va da afară şi îi va conduce înăuntru; pentru ca adunarea lui Iahve să nu fie ca o turmă fără păstor.”

18 Iahve i-a zis lui Moise: „Ia-l pe Iosua – fiul lui Nun – (un) bărbat în care este Spiritul Meu; şi să îţi pui mâna peste el.

19 Să îl pui să stea înaintea preotului Elazar şi a întregii adunări; şi astfel să îi dai autoritate în prezenţa lor.

20 Transferă-i din autoritatea pe care o ai, pentru ca toată adunarea israelienilor să îl asculte.

21 Să stea înaintea preotului Elazar; iar acesta să întrebe, consultând pentru el decizia lui Urim înaintea lui Iahve. Conform poruncii lui Elazar, Iosua împreună cu toţi israelienii – adică toată adunarea – trebuie să iasă şi să intre. Totul se va face în acord cu porunca lui!”

22 Moise a făcut exact cum a poruncit Iahve. L-a luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Elazar, în prezenţa întregii adunări.

23 Apoi şi-a pus mâinile peste el şi i-a dat autoritate, conform cuvântului oferit lui de Iahve.

28

1 Apoi Iahve i-a vorbit lui Moise, zicându-i:

2 „Porunceşte israelienilor, spunându-le: «Aveţi grijă să Îmi aduceţi mâncarea la timpul stabilit. Mă refer la tot ce este folosit pentru sacrificiile consumate de foc dedicate Mie şi care Îmi produc o aromă plăcută.»

3 Să le mai spui: «Acesta este sacrificiul consumat de foc pe care trebuie să îl aduceţi lui Iahve în fiecare zi: doi miei de un an, fără defect, ca sacrificiu ars integral. Ei să fie aduşi continuu.

4 Să sacrificaţi un miel dimineaţa, iar pe celălalt între cele două seri.

5 Împreună cu ei să ardeţi (pe altar) un dar de mâncare. Acesta să fie format din a zecea parte dintr-o efă de făină care are cea mai bună calitate, amestecată cu un sfert de hin de ulei de măsline presate.

6 Acesta este un sacrificiu ars integral în mod continuu, conform regulii care a fost stabilită la muntele Sinai. El produce o aromă plăcută, fiind un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.

7 Să aduceţi şi un sacrificiu de băutură, format dintr-un sfert de hin pentru fiecare miel sacrificat. Acest sacrificiu de băutură fermentată să fie adus lui Iahve într-un loc sfânt.

8 Să sacrificaţi al doilea miel între cele două seri. Să aduceţi împreună cu el un dar de mâncare şi un sacrificiu de băutură, la fel ca în cazul celui de dimineaţă. Acesta este un sacrificiu consumat de foc şi care produce o aromă plăcută lui Iahve.

9 În ziua destinată Sabatului, să aduceţi un sacrificiu format din doi miei de un an, fără defect. Să îi adăugaţi un dar de mâncare format din două zecimi de efă de făină având cea mai bună calitate şi care a fost amestecată cu ulei, plus un sacrificiu de băutură.

10 Acestea vor fi aduse pentru fiecare zi de Sabat, ca să ardă integral, în afară de arderea integrală continuă şi în afară de sacrificiul de băutură adăugat acesteia.

11 În prima zi a fiecărei luni, să aduceţi ca sacrificiu ars integral lui Iahve doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an – toţi fără defect.

12 Împreună cu fiecare viţel, să aduceţi un dar de mâncare format din trei zecimi de efă de făină având cea mai bună calitate şi care a fost amestecată cu ulei. Împreună cu berbecul să aduceţi un dar de mâncare format din două zecimi de efă de făină care are cea mai bună calitate, amestecată cu ulei.

13 Odată cu fiecare miel, să aduceţi un dar de mâncare format dintr-o zecime de efă de făină având cea mai bună calitate şi care a fost amestecată cu ulei. Acesta este un sacrificiu ars integral şi care produce o aromă plăcută. Va fi un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.

14 Să aduceţi şi sacrificiile de băutură formate dintr-o jumătate de hin de vin pentru fiecare viţel sacrificat. Veţi (mai) oferi câte o treime de hin pentru berbec şi un sfert de hin pentru fiecare miel. Aceasta este arderea integrală lunară. Ea trebuie adusă în fiecare lună a anului.

15 În afară de arderea integrală continuă şi de sacrificiul de băutură, să mai aduceţi lui Iahve un ţap ca sacrificiu pentru păcat.

16 În a paisprezecea zi a primei luni, va fi Paştele lui Iahve;

17 iar în a cincisprezecea zi a acestei luni, va fi o sărbătoare. Timp de şapte zile, să mâncaţi turte.

18 În prima zi să aveţi o adunare sfântă. Atunci să nu faceţi nicio muncă specifică celorlalte zile.

19 Să aduceţi lui Iahve ca sacrificiu ars şi consumat integral de foc: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an – toţi, fără defect.

20 Darul de mâncare adus să fie format din făină de cea mai bună calitate, care a fost amestecată cu ulei. Să oferiţi astfel trei zecimi de efă (din această făină) împreună cu fiecare viţel, două zecimi pentru berbec

21 şi o zecime împreună cu fiecare dintre cei şapte miei.

22 Să mai aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat. El să facă achitare pentru voi.

23 Să vă prezentaţi cu toate acestea în afară de arderea integrală de dimineaţă, care este adusă continuu ca sacrificiu ars în totalitate.

24 Aşa să pregătiţi mâncarea zilnic, în timpul celor şapte zile. Ea va fi folosită la sacrificiile consumate de foc. Ele produc o aromă plăcută lui Iahve. Acestea să fie aduse în afară de arderea integrală continuă şi în afară de sacrificiul de băutură.

25 În a şaptea zi, să aveţi o adunare sfântă. Atunci să nu faceţi nicio muncă specifică celorlalte zile.

26 În ziua primelor cereale, când veţi aduce lui Iahve un dar de mâncare din aceste noi produse – în timpul Sărbătorii Săptămânilor – să aveţi o adunare sfântă şi să nu faceţi nicio muncă specifică celorlalte zile.

27 Atunci să oferiţi un sacrificiu ars integral format din doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an. Acesta va produce o aromă plăcută lui Iahve.

28 Darul de mâncare adus să fie format din făină de cea mai bună calitate şi care a fost amestecată cu ulei. Veţi oferi trei zecimi de efă împreună cu fiecare viţel, două zecimi pentru fiecare berbec

29 şi o zecime pentru fiecare dintre cei şapte miei.

30 Să mai aduceţi un ţap, cu care să se facă achitare pentru voi.

31 Acestea trebuie să fie aduse în afară de arderea integrală continuă, împreună cu darul de mâncare şi sacrificiile de băutură. Ele să fie fără defect.

29

1 În prima zi din a şaptea lună, să aveţi o adunare sfântă. Atunci să nu faceţi nicio muncă specifică celorlalte zile. Aceasta este ziua când veţi suna din goarne.

2 Să aduceţi un sacrificiu ars integral. El va produce o aromă plăcută lui Iahve. Acest sacrificiu va fi format dintr-un viţel, un berbec şi şapte miei de un an – toţi fără defect.

3 Darul de mâncare să fie din făină de cea mai bună calitate, care a fost amestecată cu ulei. Veţi oferi trei zecimi de efă pentru viţel, două zecimi pentru berbec

4 şi o zecime pentru fiecare dintre cei şapte miei.

5 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat. Cu el să se facă achitare pentru voi.

6 Toate acestea să fie aduse în afară de arderea integrală lunară oferită cu darul ei de mâncare, plus arderea integrală continuă împreună cu darul ei de mâncare şi sacrificiile lor de băutură care au fost precizate. Acesta este un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. El (Îi) produce o aromă plăcută.

7 În a zecea zi din a şaptea lună, să aveţi o adunare sfântă. Atunci să vă smeriţi sufletele şi să nu lucraţi nimic.

8 Să aduceţi ca sacrificiu ars integral şi care va produce o aromă plăcută lui Iahve, următoarele animale: un viţel, un berbec şi şapte miei de un an – toţi fără defect.

9 Darul de mâncare să fie adus din făină de cea mai bună calitate, care a fost amestecată cu ulei. Din aceasta să puneţi trei zecimi de efă pentru viţel, două zecimi pentru berbec

10 şi câte o zecime pentru fiecare dintre cei şapte miei.

11 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, în afară de: sacrificiul de achitare pentru păcat, arderea integrală continuă, darul de mâncare şi sacrificiile de băutură.

12 În a cincisprezecea zi din a şaptea lună, să aveţi o adunare sfântă. Atunci să nu faceţi nicio muncă specifică celorlalte zile. Astfel să aveţi o sărbătoare în cinstea lui Iahve. Ea să dureze şapte zile.

13 Să aduceţi ca ardere integrală un sacrificiu consumat de foc. El va produce o aromă plăcută lui Iahve; şi va fi format din treisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an – toţi fără defect.

14 Darul de mâncare (adăugat acestui sacrificiu) să fie adus din făină de cea mai bună calitate, care a fost amestecată cu ulei. Să oferiţi trei zecimi de efă pentru fiecare dintre cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare dintre cei doi berbeci

15 şi o zecime pentru fiecare dintre cei paisprezece miei.

16 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat. Acesta să fie oferit în afară de arderea integrală continuă, împreună cu darul de mâncare şi sacrificiul de băutură.

17 A doua zi să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an – toţi fără defect.

18 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii, să aduceţi şi darurile de mâncare, la care veţi adăuga sacrificiile de băutură, respectând cantităţile stabilite.

19 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, în afară de arderea integrală continuă, împreună cu darul de mâncare şi sacrificiile de băutură.

20 În a treia zi să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an – toţi fără defect.

21 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii, să aduceţi şi darurile de mâncare, la care veţi adăuga sacrificiile de băutură, respectând cantităţile stabilite.

22 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, în afară de arderea integrală continuă, împreună cu darul de mâncare şi sacrificiul de băutură.

23 În a patra zi să aduceţi zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an – toţi fără defect.

24 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii, să aduceţi şi darurile de mâncare, la care veţi adăuga sacrificiile de băutură, respectând cantităţile stabilite.

25 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, în afară de arderea integrală continuă, împreună cu darul de mâncare şi sacrificiul de băutură.

26 În a cincea zi să aduceţi nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an – toţi fără defect.

27 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii, să aduceţi şi darurile de mâncare, la care veţi adăuga sacrificiile de băutură, respectând cantităţile stabilite.

28 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, în afară de arderea integrală continuă, împreună cu darul de mâncare şi sacrificiul de băutură.

29 În a şasea zi să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an – toţi fără defect.

30 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii, să aduceţi şi darurile de mâncare, la care veţi adăuga sacrificiile de băutură, respectând cantităţile stabilite.

31 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, în afară de arderea integrală continuă, împreună cu darul de mâncare şi sacrificiile de băutură.

32 În a şaptea zi să aduceţi şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an – toţi fără defect.

33 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii, să aduceţi şi darurile de mâncare, la care veţi adăuga sacrificiile de băutură, respectând cantităţile stabilite.

34 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, în afară de arderea integrală continuă, împreună cu darul de mâncare şi sacrificiul de băutură.

35 În a opta zi să aveţi o adunare. Atunci să nu faceţi nicio muncă specifică celorlalte zile.

36 Să aduceţi ca ardere integrală un sacrificiu consumat de foc. El va produce o aromă plăcută lui Iahve. Acesta să fie format dintr-un viţel, un berbec şi şapte miei de un an – toţi fără defect.

37 Împreună cu viţelul, berbecul şi mieii, să aduceţi şi darurile de mâncare, la care veţi adăuga sacrificiile de băutură, respectând cantităţile stabilite.

38 Să aduceţi şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, în afară de arderea integrală continuă, împreună cu darul de mâncare şi sacrificiul de băutură.

39 Acestea sunt sacrificiile pe care trebuie să le aduceţi lui Iahve la sărbătorile stabilite, în afară de cele oferite pentru respectarea unui jurământ şi de acelea aduse ca daruri benevole: arderi integrale, daruri de mâncare, sacrificii de băutură şi sacrificii de pace.»”

40 Moise le-a spus israelienilor tot ce i-a poruncit Iahve.

30

1 Moise a zis conducătorilor clanurilor lui Israel: „Ascultaţi ce porunceşte Iahve:

2 «Când un om face o promisiune lui Iahve sau un jurământ, legându-se printr-o obligaţie, să nu îşi încalce cuvântul, ci să respecte tot ce a promis.

3 Este posibil ca o femeie tânără, care încă mai locuieşte în casa tatălui ei, să facă o promisiune lui Iahve, legându-se astfel printr-o obligaţie.

4 Dacă tatăl ei află de promisiunea şi de obligaţia pe care aceasta şi-a făcut-o şi nu îi spune nimic, atunci toate promisiunile şi obligaţiile prin care ea s-a legat, vor rămâne valabile.

5 Dar dacă tatăl ei îi interzice să respecte ce a promis în ziua când află despre acest fapt, atunci niciuna dintre promisiunile sau obligaţiile prin care ea s-a legat, nu mai sunt valabile. Iahve o va ierta, pentru că tatăl ei i-a interzis respectarea acelor promisiuni.

6 Este posibil şi ca ea să se mărite după ce a făcut promisiunea; sau poate că s-a legat printr-o obligaţie pe care şi-a făcut-o promiţând ceva cu gura ei.

7 Dacă soţul ei află despre acestea şi nu îi spune nimic, atunci promisiunile şi obligaţiile prin care ea s-a legat, vor rămâne valabile (şi o vor obliga la respectarea lor).

8 Dar dacă imediat după ce aude despre promisiunea ei, soţul ei îi interzice să facă aşa cum a promis, el desfiinţează promisiunea pe care ea a făcut-o sau obligaţia prin care soţia lui s-a legat cu gura; iar Iahve o va ierta.

9 Orice promisiune sau obligaţie făcută de o femeie văduvă sau divorţată, o va face datoare în ce priveşte respectarea ei.

10 Este posibil ca o femeie care locuieşte cu soţul ei, să facă promisiuni sau jurăminte, legându-se astfel printr-o obligaţie.

11 Dacă soţul ei află de acest lucrul dar nu îi spune nimic şi nu îi interzice (respectarea promisiunilor), atunci toate promisiunile pe care le-a făcut ea, vor rămâne valabile; şi toate obligaţiile prin care s-a legat, vor fi respectate.

12 Dar dacă soţul ei le desfiinţează valabilitatea în ziua când aude despre ele, atunci niciuna dintre promisiunile sau obligaţiile prin care s-a legat cu gura ei, nu va mai fi valabilă.

13 Soţul ei poate confirma sau desfiinţa orice promisiune sau orice obligaţie prin care ea se leagă pentru ca să îşi smerească sufletul.

14 Când soţul ei nu îi spune nimic despre acestea mai multe zile după ce a aflat, atunci el confirmă valabilitatea promisiunilor şi obligaţiilor ei. El spune astfel că este de acord cu promisiunile soţiei lui, pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a auzit despre ele.

15 Dacă totuşi le va contesta valabilitatea mai târziu, atunci vina ei (pentru nerespectarea promisiunilor) i se va transfera lui.»”

16 Acestea sunt poruncile pe care Iahve i le-a dat lui Moise cu privire la relaţiile dintre un soţ şi soţia lui şi dintre un tată şi fiica lui care, în perioada tinereţii ei, încă mai locuieşte în casa acestuia.

31

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Răzbună-i pe israelieni împotriva midianiţilor; apoi vei fi adăugat la (aceia din) poporul tău (care au murit).”

3 Moise a spus poporului: „Înarmaţi câţiva bărbaţi dintre voi. Aceştia să meargă să lupte împotriva lui Midian; şi astfel să aducă răzbunarea lui Iahve împotriva lui.

4 Trimiteţi la război câte o mie de bărbaţi din fiecare familie lărgită a clanurilor lui Israel.”

5 Astfel, dintre miile lui Israel, au fost pregătiţi douăsprezece mii de bărbaţi. Erau câte o mie din fiecare clan.

6 Moise i-a trimis la luptă pe aceşti o mie de bărbaţi din fiecare clan, împreună cu preotul Fineas – fiul lui Elazar – care a luat cu el uneltele sfinte şi goarnele de luptă.

7 Aceştia s-au luptat împotriva Midianului, aşa cum îi poruncise Iahve lui Moise; şi au omorât pe toţi bărbaţii (midianiţi).

8 Împreună cu cei care au fost omorâţi, erau şi cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba. Israelienii au omorât cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.

9 Ei au luat ca pradă de război pe femeile midianite şi pe copiii lor, împreună cu vitele, turmele şi toate celelalte bunuri ale acestora.

10 Apoi au incendiat toate oraşele în care au locuit midianiţii. La fel au făcut şi cu fortăreţe lor.

11 Au luat toată prada şi tot ce au jefuit – atât oameni, cât şi animale.

12 Apoi au adus prizonierii şi prada. Ei le-au prezentat lui Moise, preotului Elazar şi adunării israelienilor în apropiere de tabăra care se instalase în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

13 Moise, preotul Elazar şi toţi conducătorii adunării s-au dus să îi întâlnească în exteriorul taberei.

14 Moise s-a mâniat pe conducătorii armatei, adică pe aceia care se întorseseră de la război şi care comandaseră câte o mie şi câte o sută de israelieni. El i-a întrebat:

15 „Cum? Aţi lăsat să trăiască femeile?!

16 Ele sunt acelea care au acceptat propunerea lui Balaam, provocând pe israelieni să păcătuiască împotriva lui Iahve, cu ocazia închinării (poporului) la Peor! Atunci poporul lui Iahve a fost lovit de o catastrofă!

17 Acum, (trebuie să) omorâţi toţi băieţii şi toate femeile care au cunoscut relaţia sexuală cu un bărbat;

18 iar pe fetele care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat, puteţi să le păstraţi pentru voi.

19 Toţi aceia dintre voi care aţi omorât pe cineva sau care v-aţi atins de vreun cadavru, trebuie să rămâneţi în exteriorul taberei şapte zile. A treia şi a şaptea zi trebuie să vă curăţaţi: atât voi, cât şi prizonierii voştri.

20 Să curăţaţi orice haină şi orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.”

21 Apoi preotul Elazar le-a zis bărbaţilor care fuseseră la război: „Ascultaţi ce (vă) porunceşte legea pe care i-a dat-o Iahve lui Moise:

22 «Să treceţi prin foc şi apoi prin apa de curăţare: aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul

23 şi orice lucru care poate suporta focul. Aşa să procedaţi pentru curăţarea lor. Tot ce nu suportă focul, trebuie curăţat cu această apă.

24 A şaptea zi să vă spălaţi hainele; şi astfel veţi fi curaţi. Apoi vi se va permite să vă întoarceţi în tabără.»”

25 Iahve i-a zis lui Moise:

26 „Tu, preotul Elazar şi toţi conducătorii familiilor din adunare, să număraţi toţi oamenii şi toate animalele care au fost luate ca pradă.

27 Împărţiţi prada între cei care au participat la luptă şi restul adunării.

28 Bărbaţii care au luptat în acest război, trebuie să aducă lui Iahve obligatoriu câte unul din cinci sute – atât dintre boi, măgari, oi sau ţapi, cât şi dintre oameni.

29 Ce se va aduna astfel din jumătatea care le revine lor, să dai preotului Elazar, ca parte pentru Iahve.

30 Din cealaltă jumătate care revine poporului, să alegi câte unul din fiecare cincizeci: dintre oameni, dintre boi, dintre măgari, dintre oi, dintre ţapi sau orice alt animal. Pe acestea să le dai leviţilor care sunt responsabili de Tabernacolul lui Iahve.”

31 Moise şi preotul Elazar au făcut exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.

32 Prada rămasă din tot ce au acaparat cei care luptaseră, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,

33 şaptezeci şi două de mii de boi,

34 şaizeci şi una de mii de măgari

35 şi treizeci şi două de mii de femei care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat.

36 Jumătatea care forma partea celor care luptaseră în război, era: trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,

37 dintre care şase sute şaptezeci şi cinci erau obligaţia lor pentru Iahve;

38 treizeci şi şase de mii de boi, dintre care şaptezeci şi doi erau obligaţia lor pentru Iahve;

39 treizeci de mii cinci sute de măgari, dintre care şaizeci şi unu erau obligaţia lor pentru Iahve;

40 şaisprezece mii de oameni, dintre care treizeci şi doi erau obligaţia lor pentru Iahve.

41 Moise a dat toate acestea preotului Elazar. Ele fuseseră aduse ca parte obligatorie pentru Iahve, exact cum îi poruncise El lui Moise.

42 Apoi Moise a separat jumătatea care forma partea israelienilor de cea care era a luptătorilor.

43 Jumătatea adunării era de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,

44 treizeci şi şase de mii de boi,

45 treizeci de mii cinci sute de măgari

46 şi şaisprezece mii de oameni.

47 Din jumătatea israelienilor, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci: atât dintre oameni, cât şi dintre animale – exact cum i-a poruncit Iahve; şi apoi a dat totul leviţilor care erau responsabili de Tabernacolul lui Iahve.

48 Atunci, comandanţii armatei – aceia care erau conducători pentru o mie şi pentru o sută de soldaţi – s-au dus la Moise

49 şi i-au zis: „Slujitorii tăi au numărat luptătorii care au fost sub comanda noastră; şi nu lipseşte niciunul.

50 Noi aducem lui Iahve ca sacrificiu toate obiectele de aur pe care le-am găsit: lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi coliere. Dorim astfel să facem achitare pentru sufletele noastre înaintea lui Iahve.”

51 Moise şi preotul Elazar au primit de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur.

52 Tot aurul pe care conducătorii miilor şi sutelor de soldaţi l-au adus lui Iahve, avea greutatea de şaisprezece mii şapte sute cincizeci de şecheli.

53 Fiecare luptător şi-a păstrat prada (pe care o luase) pentru el.

54 Moise şi preotul Elazar au fost de acord să primească aurul adus de conducătorii miilor şi ai sutelor de soldaţi. Ei l-au adus în cortul Întâlnirii, ca o amintire pentru israelieni înaintea lui Iahve.

32

1 Rubeniţii şi gadiţii, care aveau foarte multe turme, au văzut că teritoriile Iazerului şi ale Ghiladului erau locuri bune pentru vite.

2 Atunci au venit la Moise, la preotul Elazar şi la conducătorii adunării; şi le-au zis:

3 „Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heşbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon

4 – aceste teritorii pe care Iahve le-a lovit înainte ca poporul Israel să ajungă acolo – sunt terenuri bune pentru vite; iar sclavii tăi au vite.”

5 Ei au adăugat: „Dacă eşti de acord, îţi propunem să dai aceste zone în proprietatea sclavilor tăi; şi astfel să nu ne treci (teritoriile) dincolo de Iordan.”

6 Moise le-a răspuns gadiţilor şi rubeniţilor: „Fraţii voştri se pregătesc de război; iar voi vreţi să rămâneţi aici?

7 De ce vreţi să le descurajaţi intenţiile israelienilor ca să nu mai meargă în ţara pe care le-a dat-o Iahve?

8 Aşa au făcut şi părinţii voştri pe care i-am trimis din Cadeş-Barnea să spioneze zona.

9 După ce au mers în valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în teritoriul pe care li l-a dat Iahve.

10 El s-a mâniat în acea zi; şi a jurat, zicând:

11 «Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, niciun bărbat care are mai mult de douăzeci de ani dintre cei ieşiţi din Egipt, nu va vedea ţara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

12 Vor fi doar două excepţii: Caleb – fiul chenizitului Iefune şi Iosua – fiul lui Nun. Doar ei M-au urmat cu toată inima lor!»

13 Atunci s-a declanşat mânia lui Iahve împotriva lui Israel; şi i-a făcut să rătăcească în deşert patruzeci de ani, până când a murit toată generaţia celor care făcuseră lucruri rele înaintea Lui.

14 Constat că acum şi voi – copiii acelor păcătoşi – veniţi să luaţi locul părinţilor voştri, ca să provocaţi şi mai mult mânia lui Iahve împotriva lui Israel!

15 Dacă vă întoarceţi de la Iahve, El va abandona din nou pe poporul Lui în deşert; iar voi veţi fi cauza distrugerii israelienilor!”

16 Atunci ei s-au apropiat de Moise şi i-au zis: „Vom face aici zone înconjurate de garduri pentru turmele noastre şi oraşe pentru copiii noştri.

17 Apoi ne vom înarma şi vom merge înaintea israelienilor până vom duce pe fiecare (dintre celelalte triburi) la locul lui. În acest timp, copiii noştri vor locui în oraşe fortificate, ca să fie protejaţi de locuitorii ţării.

18 Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelian să fi ajuns proprietarul moştenirii lui.

19 Nu vom mai avea nicio proprietate împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe de el; pentru că moştenirea noastră va fi la estul Iordanului.”

20 Atunci Moise le-a răspuns: „Accept să acţionaţi aşa cum aţi spus. Deci vă veţi înarma ca să luptaţi înaintea lui Iahve.

21 Veţi trece cu toţi cei înarmaţi dincolo de Iordan, înaintea lui Iahve, până când El Îşi va alunga toţi duşmanii din aceste teritorii.

22 Dacă vă veţi întoarce numai după ce ţara va fi subordonată lui Iahve, atunci veţi fi fără vină înaintea Lui şi înaintea lui Israel; iar acest teritoriu va fi proprietatea voastră înaintea lui Iahve.

23 Dar dacă nu veţi proceda aşa, veţi păcătui înaintea lui Iahve; şi vă asigur că în niciun caz nu veţi putea evita consecinţele păcatului vostru!

24 Construiţi oraşe pentru copiii voştri şi faceţi garduri pentru zonele în care vor sta turmele voastre; dar respectaţi ce aţi promis cu gura voastră!”

25 Gadiţii şi rubeniţii i-au zis lui Moise: „Noi, sclavii tăi, vom face exact cum porunceşte stăpânul nostru.

26 Copiii şi soţiile noastre, turmele şi vitele noastre vor rămâne aici în zonele fortificate ale Ghiladului.

27 Dar toţi sclavii tăi care sunt pregătiţi pentru război, vor trece dincolo (de Iordan) ca să lupte înaintea lui Iahve – exact cum zice stăpânul nostru!”

28 Atunci Moise a vorbit despre ei; şi a dat porunci atât preotului Elazar şi lui Iosua – fiul lui Nun –, cât şi conducătorilor familiilor provenite din clanurile israelienilor.

29 El le-a zis: „Dacă toţi gadiţii şi rubeniţii care sunt pregătiţi pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea lui Iahve şi veţi subordona ţara (împreună cu ei), să le daţi Ghiladul ca proprietate a lor.

30 Dar dacă nu vor trece dincolo (de Iordan) înarmaţi împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru, în teritoriile din Canaan.”

31 Gadiţii şi rubeniţii au răspuns: „Sclavii tăi vor face aşa cum a spus Iahve.

32 Vom trece (Iordanul) înarmaţi în teritoriile Canaanului înaintea lui Iahve; iar proprietatea pe care o moştenim, va fi în zona de pe această parte a Iordanului.”

33 Atunci Moise a dat pentru gadiţi, pentru rubeniţi şi pentru jumătate din clanul lui Manase – fiul lui Iosif –, atât (teritoriul unde fusese) regatul lui Sihon, regele amoriţilor, cât şi (pe cel unde fusese) regatul lui Og, regele Başanului. Le-a oferit ca proprietate acea zonă cu oraşele ei şi teritoriile din jurul acestora.

34 Gadiţii au construit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

35 Atrot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha,

36 Bet-Nimra şi Bet-Haranul. Acestea erau oraşe fortificate. Au înconjurat cu garduri unele zone din acest teritoriu. În ele era locul special pentru turme.

37 Rubeniţii au reconstruit Heşbonul, Eleale, Chiriataim,

38 Nebo şi Baal-Meon – nume care au fost ulterior schimbate – şi Sibma. Ei au pus alte nume oraşelor pe care le-au construit.

39 Urmaşii lui Machir – fiul lui Manase – s-au dus spre Ghilad, l-au cucerit şi i-au alungat pe amoriţii care locuiau acolo.

40 Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase; şi el a locuit acolo.

41 Iair, urmaşul lui Manase, a cucerit şi el câteva zone pe care le-a numit Havot-Iair.

42 Nobah a cucerit Chenatul şi satele din jurul lui; apoi i-a pus numele lui: Nobah.

33

1 Urmează prezentarea înregistrată a ocaziilor şi a locurilor în care israelienii s-au oprit după ce ieşiseră de pe teritoriul Egiptului conduşi de Moise şi de Aaron, conform clanurilor lor.

2 Aşa cum i-a poruncit Iahve, Moise a înregistrat în scris aceste opriri din timpul deplasărilor lor. Urmează această listă a locurilor în care au staţionat temporar în timpul călătoriilor lor.

3 Israelienii au plecat din Ramses în a cincisprezecea zi a lunii întâi. Aceea era următoarea zi după Paşte. Au ieşit curajoşi dintre egiptenii care îi priveau

4 în timp ce îşi înmormântau primii născuţi pe care îi lovise Iahve. Se întâmplase aşa pentru că Iahve adusese judecata chiar şi împotriva zeilor lor.

5 Israelienii au plecat din Ramses şi şi-au stabilit tabăra la Sucot.

6 Au plecat din Sucot şi şi-au stabilit tabăra la Etam, care este la marginea deşertului.

7 Au plecat din Etam, s-au întors la Pi-Hahirot care este vizavi de Baal-Ţefon; şi şi-au stabilit tabăra în faţa localităţii Migdol.

8 Au plecat din Pi-Hahirot, au trecut prin mijlocul mării spre deşert, au călătorit trei zile în deşertul Etam şi şi-au stabilit tabăra la Mara.

9 Au plecat din Mara, s-au dus la Elim, unde erau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri. Pentru un timp, şi-au stabilit tabăra acolo.

10 Au plecat din Elim şi şi-au stabilit tabăra lângă Marea Roşie.

11 Au pleca de la Marea Roşie şi şi-au stabilit tabăra în deşertul Sin.

12 Au plecat din deşertul Sin şi şi-au stabilit tabăra la Dofca.

13 Au plecat de la Dofca şi şi-au stabilit tabăra la Aluş.

14 Au plecat din Aluş şi şi-au stabilit tabăra la Refidim, unde poporul nu a găsit apă de băut.

15 Au plecat din Refidim şi şi-au stabilit tabăra în deşertul Sinai.

16 Au plecat din deşertul Sinai şi şi-au stabilit tabăra la Chibrot-Hataava.

17 Au plecat din Chibrot-Hataava şi şi-au stabilit tabăra la Haţerot.

18 Au plecat din Haţerot şi şi-au stabilit tabăra la Ritma.

19 Au plecat din Ritma şi şi-au stabilit tabăra la Rimon-Pereţ.

20 Au plecat din Rimon-Pereţ şi şi-au stabilit tabăra la Libna.

21 Au plecat din Libna şi şi-au stabilit tabăra la Risa.

22 Au plecat din Risa şi şi-au stabilit tabăra la Chehelata.

23 Au plecat din Chehelata şi şi-au stabilit tabăra la muntele Şafer.

24 Au plecat din zona muntelui Şafer şi şi-au stabilit tabăra la Harada.

25 Au plecat din Harada şi şi-au stabilit tabăra la Machelot.

26 Au plecat din Machelot şi şi-au stabilit tabăra la Tahat.

27 Au plecat din Tahat şi şi-au stabilit tabăra la Terah.

28 Au plecat din Terah şi şi-au stabilit tabăra la Mitca.

29 Au plecat din Mitca şi şi-au stabilit tabăra la Haşmona.

30 Au plecat din Haşmona şi şi-au stabilit tabăra la Moserot.

31 Au plecat din Moserot şi şi-au stabilit tabăra la Bene-Iaacan.

32 Au plecat din Bene-Iaacan şi şi-au stabilit tabăra la Hor-Haghidgad.

33 Au plecat din Hor-Haghidgad şi şi-au stabilit tabăra la Iotbata.

34 Au plecat din Iotbata şi şi-au stabilit tabăra la Abrona.

35 Au plecat din Abrona şi şi-au stabilit tabăra la Eţion-Gheber.

36 Au plecat din Eţion-Gheber şi şi-au stabilit tabăra la Cadeş, în deşertul Ţin.

37 Au plecat din Cadeş şi şi-au stabilit tabăra la muntele Hor, lângă marginea teritoriului Edomului.

38 Atunci când Iahve i-a poruncit, preotul Aaron s-a urcat pe muntele Hor, unde a murit în prima zi din a cincea lună a anului patruzeci după plecarea israelienilor de pe teritoriul Egiptului.

39 Aaron avea vârsta de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.

40 Regele canaanit al Aradului, locuia în Neghev, în Canaan. El a auzit vorbindu-se despre venirea israelienilor.

41 Ei au plecat de la muntele Hor şi şi-au stabilit tabăra la Ţalmona.

42 Au plecat din Ţalmona şi şi-au stabilit tabăra la Punon.

43 Au plecat din Punon şi şi-au stabilit tabăra la Obot.

44 Au plecat din Obot şi şi-au stabilit tabăra la Iie-Abarim, lângă teritoriul Moabului.

45 Au plecat din Iie-Abarim şi şi-au stabilit tabăra la Dibon-Gad.

46 Au plecat din Dibon-Gad şi şi-au stabilit tabăra la Almon-Diblataim.

47 Au plecat din Almon-Diblataim şi şi-au stabilit tabăra în munţii Abarim, vizavi de muntele Nebo.

48 Au plecat din munţii Abarim şi şi-au stabilit tabăra în câmpiile Moabului – lângă Iordan – în faţa Ierihonului.

49 Acolo – în câmpiile Moabului – şi-au stabilit tabăra paralel cu defileul Iordanului, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Şitim.

50 Iahve i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului – lângă Iordan – în faţa Ierihonului; şi i-a zis:

51 „Spune-le israelienilor: «Când veţi trece dincolo de Iordan, în Canaan,

52 să îi alungaţi pe toţi locuitorii ţării pe care îi veţi găsi acolo înaintea voastră. Să le distrugeţi toate statuile de piatră şi toate figurile turnate. Să le distrugeţi şi toate locurile înalte dedicate închinării la zei.

53 Luaţi acest teritoriu în proprietatea voastră şi stabiliţi-vă în el; pentru că Eu v-am dat această ţară ca moştenire.

54 Împărţiţi-o prin tragere la sorţi, conform numărului clanurilor voastre.» Celor care sunt mai mulţi, să le dai ca moştenire un teritoriu mai mare; iar celor care sunt mai puţini, să le dai ca moştenire unul mai mic. Moştenirea fiecăruia să fie în locul care se va decide prin tragere la sorţi. «Să luaţi în proprietate ţara conform clanurilor strămoşilor voştri.

55 Dar dacă nu îi veţi alunga pe locuitorii ţării, să ştiţi că aceia pe care îi veţi lăsa să rămână, vor fi ca nişte spini în ochii voştri şi ca nişte ghimpi între coaste. Ei se vor comporta ca duşmani ai voştri în ţara în care veţi locui.

56 Şi atunci voi acţiona împotriva voastră aşa cum Îmi planificasem să procedez cu ei!»”

34

1 Iahve i-a zis lui Moise:

2 „Dă-le poruncă israelienilor, spunându-le: «Când veţi intra în Canaan – în ţara care v-a revenit ca moştenire – teritoriul vostru din zona Canaanului, va avea următoarele limite:

3 Partea de sud va fi de la deşertul Ţin până la marginea teritoriului Edomului. Astfel, ea va începe de la marginea Mării Sărate, spre Est,

4 va trece pe la sudul Înălţimii Scorpionului şi va continua spre Ţin până la sudul localităţii Cadeş-Barnea. Apoi va trece prin Haţar-Adar spre Aţmon,

5 unde se va întoarce până la Râul Egiptului; şi se va termina la mare.

6 Frontiera de vest va fi Marea aceea Mare. Aceasta vă va fi zona limită în Vest.

7 Frontiera de nord va fi începând de la Marea aceea Mare, mergând în linie dreaptă până la muntele Hor.

8 Apoi, de la muntele Hor, va ajunge la Lebo-Hamat. Traseul acesteia va continua şi va ajunge la Ţedad,

9 apoi la Zifron şi se va termina la Haţar-Enan. Aceasta să vă fie limita teritoriului în Nord.

10 Limita de est a teritoriului vostru, se va determina în linie dreaptă de la Haţar-Enan la Şefam.

11 Apoi ea va coborî de la Şefam la Ribla, la estul localităţii Aiin şi va continua pe marginea de est a mării Chineret.

12 Apoi, demarcarea teritoriului va coborî paralel cu Iordanul şi se va termina la Marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, având limitele teritoriale pe care tocmai vi le-am precizat.»”

13 Moise le-a poruncit israelienilor, zicând: „Aceasta este ţara pe care o veţi lua în proprietate prin tragere la sorţi. Iahve a poruncit ca ea să fie oferită celor nouă clanuri şi jumătate;

14 pentru că cei care formează clanul urmaşilor lui Ruben – conform familiilor lor – şi cei care aparţin clanului urmaşilor lui Gad – conform familiilor lor –, ca şi cei care formează jumătatea urmaşilor lui Manase, şi-au primit deja moştenirea.

15 Aceste două clanuri şi jumătate şi-au primit teritoriile la estul Iordanului, în faţa Ierihonului, spre Est.”

16 Iahve i-a mai zis lui Moise:

17 „Îţi spun acum numele bărbaţilor care trebuie să vă împartă acest teritoriu: preotul Elazar şi Iosua, fiul lui Nun.

18 Să numeşti împreună cu ei câte un bărbat din fiecare clan. Aceştia să îi ajute la împărţirea teritoriului ţării.

19 Îţi dau şi numele acestor bărbaţi: Caleb – fiul lui Iefune – din clanul lui Iuda;

20 Samuel – fiul lui Amihud – din clanul lui Simeon;

21 Elidad – fiul lui Chislon – din clanul lui Beniamin;

22 Buchi – fiul lui Iogli – conducător din clanul lui Dan;

23 Haniel – fiul lui Efod – conducător din clanul lui Manase, fiul lui Iosif;

24 Chemuel – fiul lui Şiftan – conducător din clanul lui Efraim, fiul lui Iosif;

25 Eliţafan – fiul lui Parnac – conducător din clanul lui Zabulon;

26 Paltiel – fiul lui Azan – conducător din clanul lui Isahar;

27 Ahihud – fiul lui Şelomi – conducător din clanul lui Aşer;

28 Pedahel – fiul lui Amihud – conducător din clanul lui Neftali.”

29 Aceştia sunt bărbaţii cărora Iahve le-a poruncit să le împartă israelienilor moştenirea în teritoriile Canaanului.

35

1 Iahve i-a vorbit lui Moise când era în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. El i-a zis:

2 „Porunceşte-le israelienilor ca din moştenirea pe care o vor avea, să dea leviţilor nişte oraşe în care să poată locui. Să le mai dea şi păşuni în jurul acestor oraşe.

3 Oraşele să fie ale lor. Să locuiască în ele. Iar păşunile să fie pentru vitele, turmele şi celelalte animale care le aparţin.

4 Păşunile repartizate oraşelor pe care le veţi da leviţilor, să fie pe o suprafaţă care începe de la zidul exterior al acestora până la distanţa de o mie de coţi în jurul lor.

5 Să măsuraţi în exteriorul oraşului două mii de coţi în partea de est, două mii de coţi în partea de vest, două mii de coţi în partea de nord şi două mii de coţi în partea de sud. Astfel, oraşul va fi la mijloc. Acestea să fie păşunile lor situate în jurul oraşelor.

6 Şase dintre oraşele pe care le veţi da leviţilor, să fie oraşe de refugiu – în care să poată fugi acela care a omorât pe cineva. În afară de acestea, să le mai daţi patruzeci şi două de oraşe.

7 Astfel, numărul tuturor oraşelor pe care trebuie să le daţi leviţilor, să fie patruzeci şi opt, împreună cu păşunile din jurul acestora.

8 Oraşele pe care le veţi oferi (leviţilor) din moştenirea israelienilor, să fie date astfel: cei care au multe oraşe, să dea mai multe; iar cei care au puţine oraşe, să dea mai puţine. Fiecare clan să dea leviţilor din oraşele lui, raportându-se la moştenirea pe care a primit-o.”

9 Iahve i-a mai zis lui Moise:

10 „Vorbeşte-le israelienilor şi spune-le: «Atunci când veţi trece Iordanul în Canaan,

11 să alegeţi câteva oraşe care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi criminalul care a omorât fără intenţie o persoană.

12 Aceste oraşe vor fi locuri de refugiu pentru cel care fuge de răzbunător, astfel încât criminalul să nu fie omorât înainte de prezentarea lui în faţa adunării pentru a fi judecat.

13 Dintre oraşele pe care le veţi da, şase să fie oraşe de refugiu.

14 Să daţi ca oraşe de refugiu trei pe (teritoriul situat în) această parte a Iordanului şi trei în Canaan.

15 Aceste şase oraşe să fie locuri de refugiu pentru israelieni, pentru străini şi pentru pelerinii din mijlocul vostru; pentru ca orice criminal care a omorât fără intenţie o persoană, să poată fugi acolo.

16 Dacă un om loveşte pe cineva cu un obiect făcut din fier şi îl omoară, acela este un criminal; iar criminalul trebuie să fie omorât!

17 Dacă cineva are în mână o piatră a cărei lovitură poate cauza moartea şi loveşte pe cineva pe care îl omoară astfel, acel om este un criminal; iar criminalul trebuie să fie omorât!

18 Dacă cineva are în mână un obiect de lemn care poate cauza moartea şi omoară pe cineva lovindu-l cu el, acel om este un criminal; iar criminalul trebuie să fie omorât!

19 Răzbunătorul sângelui (celui omorât) trebuie să îl omoare pe criminal. Atunci când îl va întâlni, să îl omoare!

20 Dacă cineva împinge cu ură un om sau dacă îl urmăreşte şi aruncă cu ceva în el cauzându-i moartea

21 sau dacă îl loveşte cu pumnul din duşmănie şi îl omoară, acela trebuie să fie omorât! El este un criminal. Răzbunătorul sângelui (celui omorât) trebuie să îl omoare pe criminal atunci când îl întâlneşte!

22 Dar este posibil ca cineva să lovească o persoană fără să vrea, sau să arunce fără intenţie cu un obiect în ea.

23 Se mai poate întâmpla ca cineva, fără să îl vadă pe un altul, să arunce în el cu o piatră care îi poate cauza moartea. În aceste cazuri în care celălalt moare deşi nu îi fusese duşman şi nu intenţiona să îl rănească,

24 adunarea trebuie să judece între el şi răzbunătorul sângelui (celui omorât). Ea trebuie atunci să acţioneze respectând următoarele legi.

25 Adunarea trebuie să îl elibereze pe criminal din mâna aceluia care intenţionează să răzbune sângele celui omorât; şi să îl trimită înapoi în oraşul de refugiu în care fugise. El să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu ulei sfânt.

26 Dar dacă acel criminal trece dincolo de zidurile oraşului de refugiu în care a fugit

27 şi răzbunătorul sângelui (celui omorât) îl găseşte în exteriorul acestuia, atunci el îl poate omorî; şi nu va fi vinovat de crimă.

28 Acuzatul trebuie să rămână în oraşul de refugiu până la moartea marelui preot. Numai după moartea marelui preot se poate întoarce la proprietatea lui.

29 Acestea vor fi pentru voi regulile pe baza cărora să judecaţi toate (situaţiile care vor apărea în) generaţiile care vor urma, oriunde veţi locui.

30 Dacă cineva a omorât o persoană, criminalul trebuie să fie omorât doar pe baza declaraţiei făcută de mai mulţi martori. Nimeni să nu fie omorât doar pe baza declaraţiei unei singure persoane!

31 Să nu acceptaţi răscumpărare pentru viaţa unui criminal vinovat de omorârea cuiva. El trebuie să fie omorât!

32 Să nu acceptaţi răscumpărare pentru cel care a comis o crimă şi care a fugit într-un oraş de refugiu. Să nu îi permiteţi să se întoarcă şi să locuiască în proprietatea lui înainte de moartea marelui preot.

33 Să nu profanaţi ţara în care veţi locui. Sângele (crimelor comise) profanează ţara; şi nu se poate face achitare pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l-a vărsat.

34 Deci să nu profanaţi ţara în care veţi locui şi în care voi locui şi Eu; pentru că Eu – Iahve – locuiesc în mijlocul israelienilor!»”

36

1 Conducătorii familiilor din clanul urmaşilor lui Ghilad – fiul lui Machir – care era fiul lui Manase, adică cei care proveneau din clanurile urmaşilor lui Iosif, au venit şi au vorbit lui Moise şi celorlalţi conducători ai familiilor israeliene.

2 Ei le-au zis: „Când Iahve i-a poruncit stăpânului nostru să împartă ţara israelienilor ca moştenire prin tragere la sorţi, El ţi-a (mai) poruncit să dai fiicelor lui Ţelofhad moştenirea fratelui nostru.

3 Dar dacă ele se mărită cu bărbaţi care provin din alte clanuri israeliene, atunci moştenirea lor va fi luată din moştenirea clanurilor noastre şi va fi adăugată clanurilor de care aparţine bărbatul. Astfel, o parte din moştenirea noastră ne va fi luată.

4 Şi când va veni anul de veselie pentru israelieni, moştenirea lor va fi adăugată clanului în care ele s-au măritat; iar proprietatea (iniţială) va fi ştearsă astfel din moştenirea clanului strămoşilor noştri.”

5 Moise a poruncit israelienilor din partea lui Iahve, zicându-le: „Ce spune clanul urmaşilor lui Iosif este adevărat.

6 Vă spun acum ce porunceşte Iahve fiicelor lui Ţelofhad: «Se pot mărita cu cine doresc, dar numai cu cineva dintr-o familie care aparţine clanului strămoşului lor.

7 Nicio moştenire a israelienilor să nu treacă dintr-un clan în altul; pentru că fiecare israelian trebuie să îşi păstreze pământul moştenit de la strămoşii lui.

8 Orice fată care moşteneşte pământ în oricare dintre clanurile israeliene, trebuie să se căsătorească cu cineva dintr-o familie care aparţine clanului strămoşului ei; pentru ca fiecare israelian să păstreze moştenirea strămoşului lui.

9 Nicio moştenire nu va trece de la un clan la altul; ci fiecare dintre clanurile israeliene trebuie să îşi păstreze propria moştenire.»”

10 Fetele lui Ţelofhad au făcut aşa cum prevedea porunca pe care Iahve i-a dat-o lui Moise.

11 Aceste fete ale lui Ţelofhad – numite Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa – s-au căsătorit cu veri proveniţi dintre rudele tatălui lor.

12 Ele şi-au format astfel propriile lor familii în interiorul clanurilor urmaşilor lui Manase, fiul lui Iosif; iar moştenirea lor a rămas în cadrul clanului strămoşului lor.

13 Acestea sunt poruncile şi deciziile pe care Iahve le-a dat pentru israelieni prin Moise, în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.