1

1 După moartea sclavului lui Iahve numit Moise, Iahve i-a vorbit lui Iosua – fiul lui Nun – slujitorul lui Moise, zicându-i:

2 „Moise, sclavul Meu, a murit. Acum, traversează imediat Iordanul, împreună cu tot acest popor; şi mergeţi spre ţara pe care o dau israelienilor.

3 Vă voi oferi (ca proprietate a voastră) orice teritoriu pe care veţi ajunge să călcaţi cu talpa piciorului vostru – exact cum i-am promis lui Moise.

4 Ţara voastră va fi de la deşert până la Liban; şi de la Râul Mare – râul Eufrat, cuprinzând tot teritoriul hitiţilor – până la acea Mare de mari dimensiuni, care este la vest.

5 Niciun om nu ţi se va putea opune cât vei trăi. Voi fi şi cu tine exact cum am fost cu Moise! Nu te voi lăsa şi nu te voi abandona!

6 Să ai forţă şi curaj; pentru că tu vei oferi acestui popor ţara despre care am jurat strămoşilor lor că le-o voi da.

7 Deci trebuie să demonstrezi forţă şi un foarte mare curaj. Să respecţi cu atenţie toată legea pe care ţi-a dat-o sub formă de porunci sclavul Meu numit Moise. Nu devia de la ea nici la dreapta, nici la stânga; pentru ca să prosperi oriunde vei merge!

8 Gura ta să nu abandoneze obiceiul de a citi (zilnic) din această carte a legii! Meditează la conţinutul ei atât ziua, cât şi noaptea, urmărind să respecţi tot ce este scris acolo. Pentru că atunci vei avea succes oriunde vei merge; şi vei prospera!

9 Oare nu Eu te-am autorizat? Să ai forţă şi curaj! Nu te teme şi nu te speria; pentru că Dumnezeul tău care se numeşte Iahve, este cu tine oriunde vei merge!”

10 Iosua le-a poruncit conducătorilor poporului, zicând:

11 „Treceţi prin tabără şi porunciţi poporului să îşi pregătească provizii; pentru că peste trei zile veţi traversa Iordanul ca să mergeţi şi să cuceriţi teritoriul pe care Iahve – Dumnezeul vostru – vi-l dă în proprietate.”

12 Apoi Iosua le-a zis rubeniţilor, gadiţilor şi celor care aparţineau unei jumătăţi din tribul lui Manase:

13 „Amintiţi-vă de datoria pe care v-a stabilit-o Moise – sclavul lui Iahve – când a zis că Dumnezeul vostru numit Iahve vă dă odihnă şi vă oferă acest teritoriu.

14 Deci soţiile voastre, copiii voştri şi vitele voastre trebuie să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise, pe această parte a Iordanului. Dar toţi oamenii voştri care pot participa la război, trebuie să traverseze înarmaţi şi să meargă înaintea fraţilor voştri ca să îi ajute.

15 Vor proceda aşa până când Iahve – Dumnezeul vostru – le va da şi lor odihnă ca vouă; şi până când vor lua şi ei în proprietate teritoriul pe care li-l oferă Iahve, Dumnezeul vostru. Apoi vă veţi întoarce să stăpâniţi ţara care v-a fost dată ca moştenire prin Moise – sclavul lui Iahve – pe această parte a Iordanului, spre estul soarelui.”

16 Ei i-au răspuns lui Iosua: „Vom face tot ce ne-ai poruncit; şi vom merge oriunde ne vei trimite!

17 Te vom asculta la fel cum l-am ascultat şi pe Moise! Numai să avem certitudinea că Iahve – Dumnezeul tău – va fi şi cu tine la fel cum a fost cu Moise!

18 Orice om care va protesta faţă de porunca ta şi care nu va asculta de toate cuvintele pe care ni le spui ca porunci, va fi omorât. Dar tu să ai forţă şi curaj!”

2

1 Apoi Iosua – fiul lui Nun – a trimis din Şitim doi spioni, zicându-le în secret: „Duceţi-vă şi vedeţi cum este zona – mai ales cea a Ierihonului!” Ei au plecat şi au intrat în casa unei prostituate care se numea Rahab; şi au rămas acolo în acea noapte.

2 Atunci i s-a spus regelui Ierihonului: „Să ştii că nişte israelieni au venit aici în timpul nopţii ca să spioneze zona”.

3 Regele Ierihonului a trimis un mesaj prostituatei Rahab, zicându-i: „Scoate-i pe oamenii care au ajuns la tine şi care s-au odihnit în casa ta; pentru că au venit să spioneze întregul teritoriu!”

4 Dar femeia îi ascunsese pe cei doi bărbaţi. Ea a răspuns: „Este adevărat că acei bărbaţi au venit la mine; dar eu nu ştiam de unde sunt.

5 Spre seară, când trebuia să se închidă poarta, ei au plecat; şi nu ştiu unde s-au dus. Grăbiţi-vă să îi urmăriţi; şi îi veţi ajunge!”

6 Ea îi urcase pe acoperiş, unde îi ascunsese sub snopii de in pe care îi avea puşi acolo.

7 Oamenii din Ierihon i-au urmărit pe drumul care conduce la vadurile Iordanului. După plecarea lor, s-a închis poarta (oraşului).

8 Înainte ca spionii să adoarmă, Rahab s-a urcat la ei pe acoperiş;

9 şi le-a spus: „Ştiu că Iahve v-a dat această ţară. De când am auzit despre voi, suntem foarte speriaţi; şi locuitorii acestei zone sunt terorizaţi de frică.

10 Am auzit că atunci când aţi plecat din Egipt, Iahve a secat înaintea voastră apele Mării Roşii; şi am aflat ce le-aţi făcut lui Sihon şi lui Og – cei doi regi amoriţi care erau în partea de est a Iordanului – pe care i-aţi distrus total.

11 De când am auzit aceste lucruri, ni s-au înmuiat inimile. Fiecare om (din oraşul nostru) şi-a pierdut curajul gândindu-se la voi; pentru că (ştim că) Iahve – Dumnezeul vostru – este Dumnezeu atât sus în cer, cât şi jos pe pământ!

12 Acum, vă rog, juraţi-mi pe Iahve că vă veţi comporta faţă de familia tatălui meu cu aceeaşi amabilitate pe care am avut-o eu faţă de voi! Daţi-mi un semn care să mă convingă

13 că veţi lăsa în viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei şi pe surorile mele împreună cu tot ce au ei. Vreau să fiu sigură că ne veţi salva de la moarte!”

14 Acei bărbaţi i-au răspuns: „Dacă nu ne vei trăda, suntem decişi să ne sacrificăm viaţa pentru voi! Iar atunci când Iahve ne va da ţara, ne vom comporta cu tine cu bunătate şi ne vom respecta promisiunea!”

15 Atunci acea femeie i-a coborât cu o frânghie prin fereastră, pentru că avea casa construită deasupra zidului oraşului şi locuia chiar deasupra lui.

16 Ea le-a zis: „Mergeţi spre munte ca să evitaţi întâlnirea cu cei care vă urmăresc; şi ascundeţi-vă acolo trei zile, până se vor întoarce ei. Apoi vă veţi putea continua drumul.”

17 Bărbaţii i-au spus: „Noi nu vom mai fi obligaţi să respectăm acest jurământ pe care ne-ai pus să îl facem faţă de tine,

18 dacă atunci când vom intra în ţară, nu vei lega această frânghie roşie de fereastra prin care ne-ai coborât şi dacă nu vei aduce în casa ta toată familia ta formată din tatăl tău, mama ta şi fraţii tăi.

19 Dacă vreunul dintre ei va trece dincolo de porţile casei tale, va fi doar el responsabil de faptul că i se va vărsa sângele; iar noi vom fi nevinovaţi. Dar dacă cineva va face vreun rău unuia dintre cei care vor fi în casă cu tine, noi vom fi direct responsabili de vărsarea sângelui lui.

20 Dacă ne vei trăda, atunci vom fi liberi de obligaţia respectării acestui jurământ pe care ne-ai pus să îl facem!”

21 Ea le-a răspuns: „Să fie aşa cum aţi spus!” Apoi i-a trimis; şi ei au plecat. Ea a legat frânghia roşie de fereastră.

22 Ei s-au dus şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors aceia care îi urmăreau şi care îi căutaseră pe tot acel drum, dar fără să îi găsească.

23 Apoi cei doi bărbaţi s-au întors, au coborât muntele şi au traversat Iordanul. Au venit la Iosua – fiul lui Nun – şi i-au relatat tot ce li s-a întâmplat.

24 Ei i-au spus lui Iosua: „Este o certitudine că Iahve a făcut ca întreaga ţară să ajungă la discreţia noastră; şi toţi locuitorii ei tremură înaintea noastră!”

3

1 Iosua s-a sculat dimineaţa devreme împreună cu tot poporul Israel. Au plecat din Şitim şi s-au deplasat spre Iordan. Ei au rămas acolo în timpul nopţii, înainte de traversarea râului.

2 După trei zile, conducătorii poporului au mers prin toată tabăra;

3 şi au poruncit poporului: „Când veţi vedea deplasându-se Cufărul Legământului făcut cu Dumnezeul vostru numit Iahve, transportat de preoţii leviţi, să plecaţi din locul în care sunteţi şi să mergeţi după el.

4 Dar între voi şi Cufăr să păstraţi o distanţă de două mii de coţi. Să nu vă apropiaţi de el! Acesta vă va arăta drumul pe care trebuie să mergeţi; pentru că nu aţi mai trecut niciodată pe acest drum.”

5 Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă; pentru că Iahve va face mâine lucruri speciale în mijlocul vostru!”

6 Iosua le-a spus apoi preoţilor: „Luaţi Cufărul Legământului şi treceţi cu el înaintea poporului!” Ei l-au luat şi au plecat în faţa poporului.

7 Iahve i-a zis lui Iosua: „Astăzi voi începe să te înalţ în ochii întregului Israel, ca să ştie astfel că Eu sunt cu tine exact cum am fost şi cu Moise.

8 Dă porunci preoţilor care transportă Cufărul Legământului, spunându-le: «Când veţi ajunge la malul Iordanului, să vă opriţi acolo!»”

9 Iosua a vorbit israelienilor, zicând: „Apropiaţi-vă ca să ascultaţi cuvintele Dumnezeului vostru care se numeşte Iahve!

10 Vă voi spune cum veţi putea verifica faptul că Dumnezeul care este viu este în mijlocul vostru şi că va distruge din drumul vostru pe canaaniţi, pe hitiţi, pe hiviţi, pe periziţi, pe ghirgasiţi, pe amoriţi şi pe iebusiţi.

11 Să ştiţi că acest Cufăr al legământului făcut cu Stăpânul întregului pământ traversează Iordanul înaintea voastră.

12 Acum, alegeţi doisprezece bărbaţi israelieni: câte unul din fiecare trib.

13 Când picioarele preoţilor care duc Cufărul lui Iahve – Stăpânul întregului pământ – vor intra în apele Iordanului, cele din amonte se vor opri şi se vor despărţi de celelalte. Ele nu vor mai înainta, ci se vor aduna în mare cantitate în locul în care se vor opri.”

14 Poporul a ieşit din corturi ca să traverseze Iordanul; iar preoţii care duceau Cufărul Legământului erau înaintea poporului.

15 Când preoţii care transportau acel Cufăr au ajuns la Iordan şi au atins cu picioarele lor marginea apelor Iordanului – pentru că Iordanul inundă ambele maluri în toată perioada când se adună cerealele –,

16 apele din amonte s-au oprit şi s-au adunat în mare cantitate pe o mare distanţă: până la Adam – oraş din vecinătatea Ţortanului; iar apele din aval care curgeau spre Marea Arabeia – adică Marea Sărată –, s-au scurs total. Şi astfel, poporul a traversat vadul Iordanului, ajungând în faţa Ierihonului.

17 Preoţii care duceau Cufărul acelui legământ ce fusese făcut de israelieni cu Iahve, s-au oprit pe terenul fără apă din mijlocul Iordanului. În acest timp, tot Israelul îl traversa. Preoţii au stat acolo până când întregul popor a ajuns pe celălalt mal al râului.

4

1 Astfel, tot poporul (israelian) a traversat Iordanul. Atunci Iahve i-a spus lui Iosua:

2 „Alege doisprezece bărbaţi din popor: câte unul din fiecare trib;

3 şi porunceşte-le să ia din mijlocul Iordanului douăsprezece pietre: chiar din locul unde au stat picioarele preoţilor. Să le duceţi cu voi şi să le puneţi în locul în care veţi rămâne în timpul nopţii.”

4 Iosua a chemat doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre israelieni: câte unul din fiecare trib; şi le-a zis:

5 „Treceţi în faţa Cufărului Legământului care a fost făcut cu Dumnezeul vostru numit Iahve. Staţi acolo în mijlocul Iordanului; şi fiecare dintre voi să ridice pe umeri o piatră. Să fie câte una pentru fiecare trib al poporului Israel.

6 Acestea vor avea o semnificaţie specială în mijlocul vostru. Când fiii voştri vor dori să ştie într-o zi ce semnifică existenţa acestor pietre,

7 să le relataţi cum au fost secate apele Iordanului înaintea Cufărului Legământului cu Iahve, atunci când acesta l-a traversat. Deci, aceste pietre să fie pentru israelieni o permanentă amintire despre acest fapt!”

8 Israelienii au făcut exact cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului – cum îi spusese Iahve lui Iosua – conform numărului triburilor lui Israel. Apoi le-au dus în locul în care au rămas în acea noapte; şi le-au pus acolo.

9 Iosua a pus şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, chiar în locul unde au stat picioarele preoţilor care au dus Cufărul Legământului. Ele mai există şi astăzi acolo.

10 Preoţii care duceau acel Cufăr, au stat în mijlocul Iordanului până s-a realizat tot ce poruncise Iahve lui Iosua – prin Moise – referitor la popor. Şi poporul s-a grăbit să traverseze (Iordanul).

11 După ce a traversat tot poporul, Cufărul lui Iahve şi preoţii au mers înaintea poporului.

12 Urmaşii lui Ruben, ai lui Gad şi ai jumătăţii din tribul lui Manase, au traversat şi ei – pregătiţi pentru luptă – în faţa israelienilor, aşa cum le ceruse Moise.

13 Aproape patruzeci de mii de bărbaţi înarmaţi, pregătiţi de luptă, au venit înaintea lui Iahve în câmpiile Ierihonului.

14 În acea zi, Iahve l-a înălţat pe Iosua în faţa întregului Israel; şi toţi israelienii s-au temut de el cât timp a trăit – exact cum se temuseră de Moise.

15 Atunci Iahve i-a spus lui Iosua:

16 „Porunceşte-le preoţilor care transportă Cufărul Declaraţiei, să iasă din Iordan.”

17 Iosua le-a poruncit preoţilor: „Ieşiţi din Iordan!”.

18 Atunci preoţii care duceau Cufărul Legământului cu Iahve au ieşit din mijlocul Iordanului. În momentul în care picioarele lor au atins malul, apele Iordanului au revenit în albia lor, inundând din nou toată acea suprafaţă până la ambele maluri ale lui.

19 Poporul a ieşit din Iordan în a zecea zi din prima lună; şi şi-a stabilit tabăra la Ghilgal, în partea de est a Ierihonului.

20 Cele douăsprezece pietre luate din Iordan, au fost puse de Iosua la Ghilgal.

21 El le-a zis israelienilor: „Când veţi fi părinţi şi vă vor întreba într-o zi urmaşii voştri «Ce înseamnă aceste pietre?»,

22 voi să îi învăţaţi, răspunzându-le: «Israel a traversat acest Iordan ca pe pământ uscat!».

23 Iahve – Dumnezeul vostru – a secat (acum) apele Iordanului înaintea voastră ca să îl puteţi traversa, exact cum făcuse El la Marea Roşie, când a secat-o înaintea generaţiei noastre până am traversat-o.

24 Astfel, toate popoarele pământului vor cunoaşte forţa mâinii lui Iahve; iar voi vă veţi teme de Dumnezeul vostru numit Iahve în toate zilele vieţii voastre!”

5

1 Când toţi regii amoriţi din partea de vest a Iordanului şi toţi regii canaaniţi de pe (acel) mal au auzit că Iahve a secat apele Iordanului înaintea israelienilor până l-au traversat, li s-au înmuiat inimile şi şi-au pierdut curajul în faţa lor.

2 Atunci Iahve i-a poruncit lui Iosua: „Fă-ţi nişte cuţite din rocă de cremene şi circumcide-i din nou pe israelieni!”

3 Iosua a făcut nişte cuţite din cremene şi i-a circumcis pe israelieni la Ghivat-Haaralot.

4 Motivul circumciziei a fost acesta: toţi israelienii care plecaseră din Egipt, adică toţi aceia care puteau atunci să lupte, muriseră în timpul călătoriilor prin deşert.

5 Doar ei fuseseră circumcişi. Poporul născut în timpul călătoriilor făcute prin deşert după plecarea din Egipt, nu fusese circumcis.

6 Israelienii au călătorit patruzeci de ani prin deşert până când a murit întreaga generaţie de luptători care plecaseră din Egipt şi care nu se conformaseră cerinţelor lui Iahve. El le-a jurat atunci că nu le va permite să vadă ţara despre care promisese cu jurământ strămoşilor lor că le-o va da – acea ţară în care curge lapte şi miere.

7 În locul acelei generaţii, El a format-o pe aceea a fiilor lor. Pe aceştia i-a circumcis Iosua. Ei erau necircumcişi pentru că nu li se făcuse circumcizia în timpul călătoriilor.

8 După ce s-a terminat circumciderea tuturor celor din popor, israelienii au rămas în tabără până s-au vindecat.

9 Iahve i-a spus lui Iosua: „Astăzi am luat de peste voi ruşinea Egiptului!” Astfel, acel loc a fost numit Ghilgal. Acest nume dat acelei zone, s-a păstrat până astăzi.

10 Israelienii şi-au aşezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului; şi au sărbătorit Paştele în seara zilei a paisprezecea din acea lună.

11 Chiar în prima zi după Paşte, israelienii au mâncat din producţia de hrană a ţării: turte şi boabe de cereale prăjite.

12 Mana a încetat la o zi după ce au mâncat din cerealele Canaanului. Astfel, israelienii nu au mai avut mană; şi începând cu acel an, ei s-au hrănit (doar) din recoltele ţării.

13 În timp ce era lângă Ierihon, Iosua a privit şi a observat un bărbat care stătea înaintea lui, ţinând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s-a dus spre el şi l-a întrebat: „Eşti dintre ai noştri, sau dintre duşmanii noştri?”

14 El a răspuns: „Eu sunt Comandantul armatei lui Iahve; şi acum tocmai am venit (la tine)!” Iosua a căzut înaintea lui cu faţa spre pământ, i s-a închinat şi l-a întrebat: „Ce spune Stăpânul meu sclavului Său?”

15 Comandantul armatei lui Iahve i-a răspuns: „Scoate-ţi sandalele din picioare; pentru că locul pe care stai, este un teren sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa cum i s-a cerut.

6

1 Ierihonul era un oraş închis şi fortificat, pentru că oamenilor lui le era frică de israelieni. Nimeni nu ieşea din el şi nici nu intra acolo.

2 Iahve i-a zis lui Iosua: „Vei vedea că îţi voi da Ierihonul împreună cu regele şi cu luptătorii lui remarcabili.

3 Toţi oamenii înarmaţi să meargă în jurul oraşului, înconjurându-l o singură dată (pe zi). Aşa să faceţi în următoarele şase zile.

4 Şapte preoţi să meargă înaintea acelui Cufăr; şi fiecare dintre ei să aibă câte o goarnă. În a şaptea zi să înconjuraţi oraşul de şapte ori; iar preoţii să sune din goarnă.

5 Când se va suna din goarne şi veţi auzi sunetul lor, tot poporul să strige cu mare intensitate. Atunci zidul oraşului va cădea la pământ; şi poporul va putea să atace zona pe care o va avea înainte!”

6 Iosua – fiul lui Nun – a chemat preoţii şi le-a spus: „Luaţi Cufărul Legământului; şi şapte preoţi să se deplaseze cu goarnele înaintea Cufărul lui Iahve.”

7 Apoi a spus poporului: „Începeţi să înconjuraţi oraşul. Oamenii înarmaţi să meargă înaintea Cufărului lui Iahve.”

8 După ce Iosua a vorbit poporului, cei şapte preoţi care aveau goarnele înaintea lui Iahve, au trecut în partea din faţă şi au început să sune cu ele; iar Cufărul Legământului cu Iahve venea în urma lor.

9 Oamenii înarmaţi au mers în faţa preoţilor care sunau din goarne, iar restul poporului urma Cufărul. În timp ce mergeau, preoţii sunau din goarne.

10 Iosua dăduse poporului următoarea poruncă: „Să nu strigaţi, să nu vi se audă vocile şi să nu pronunţaţi niciun cuvânt cu gura voastră – până în ziua când vă voi da ordin să strigaţi! Deci numai atunci să strigaţi!”

11 Cufărul lui Iahve (urmat de restul poporului) a înconjurat o dată oraşul. Apoi au intrat în tabără şi au rămas noaptea acolo.

12 A doua zi, Iosua s-a trezit dimineaţa devreme. Preoţii au luat Cufărul lui Iahve;

13 iar cei şapte preoţi care mergeau cu goarnele înaintea Cufărului lui Iahve, sunau din ele. Oamenii înarmaţi se deplasau înaintea lor, iar restul poporului venea mergând în urma Cufărului lui Iahve. În timp ce mergeau, se auzea (doar) sunetul goarnelor.

14 Au înconjurat o dată oraşul şi în a doua zi. Apoi au revenit în tabără. Au procedat astfel şase zile.

15 În a şaptea zi, s-au trezit dimineaţa devreme şi au înconjurat oraşul ca în celelalte zile; dar au făcut acest lucru de şapte ori. Aceea a fost singura zi în care au înconjurat oraşul de şapte ori.

16 Când l-au înconjurat a şaptea oară, în timp ce preoţii sunau din goarne, Iosua a ordonat poporului: „Strigaţi! Iahve v-a dat oraşul!

17 Acesta, cu tot ce este în el, să fie dat lui Iahve pentru distrugere. Salvaţi-o doar pe prostituata Rahab împreună cu întreaga ei familie, pentru că a ascuns spionii trimişi de noi.

18 Nu luaţi nimic din ce trebuie distrus, pentru ca să nu fiţi şi voi distruşi. Altfel, aţi face tabăra lui Israel să îşi piardă discernământul şi ar ajunge în situaţia de a fi distrusă.

19 Tot argintul, tot aurul, toate obiectele din bronz şi din fier, sunt închinate lui Iahve. Totul va intra în tezaurul Lui.”

20 În timp ce se auzea sunetul goarnelor, poporul a început să strige. Când sunetului goarnelor s-a adăugat celui produs de strigătele în forţă ale poporului, zidul s-a prăbuşit. Poporul a pătruns în oraş – fiecare om în dreptul lui – şi astfel au capturat Ierihonul.

21 Au distrus cu sabia tot ce era în oraş: bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân, boi, oi şi măgari.

22 Iosua le-a ordonat spionilor: „Intraţi în casa acelei prostituate şi scoateţi-o de-acolo împreună cu tot ce îi aparţine, aşa cum i-aţi jurat!”

23 Tinerii spioni au intrat şi au scos de-acolo: pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei şi pe fraţii ei, împreună cu tot ce îi aparţinea. Au scos astfel întreaga ei familie; şi i-au dus apoi în exteriorul taberei lui Israel.

24 Au ars oraşul împreună cu tot ce era în el. Dar nu au ars argintul, aurul şi obiectele din bronz şi din fier. Acestea au fost puse în tezaurul Casei lui Iahve.

25 Iosua a salvat viaţa prostituatei Rahab şi a familiei ei, lăsând-o să supravieţuiască împreună cu tot ce îi aparţinea. Şi astfel, ea a locuit în poporul Israel până astăzi, pentru că a ascuns spionii trimişi de Iosua la Ierihon.

26 Atunci, Iosua a pronunţat următorul blestem: „Să fie blestemat de Iahve acela care va încerca să reconstruiască acest oraş al Ierihonului. Să îi pună temelia cu preţul primului lui născut şi să îi instaleze porţile cu preţul celui mai tânăr fiu al lui!”

27 Iahve a fost cu Iosua; şi ce a făcut el, a fost cunoscut în toată ţara.

7

1 Dar israelienii nu au respectat (toţi) regula cu privire la ce trebuia distrus. Acan – fiul lui Carmi – fiul lui Zimri – fiul lui Zerah – din tribul lui Iuda, a luat (pentru el) din ce trebuia distrus. În consecinţă, mânia lui Iahve s-a declanşat împotriva israelienilor.

2 Iosua a trimis câţiva bărbaţi din Ierihon la Ai, care era lângă Bet-Aven, la est de Betel. El le-a zis celor pe care i-a trimis: „Duceţi-vă şi spionaţi zona!” Acei bărbaţi s-au dus şi au spionat oraşul Ai.

3 Când s-au întors la Iosua, i-au spus: „Nu ar fi necesar să se deplaseze acolo toată armata pentru atacul împotriva oraşul Ai; ci este suficient să trimitem doar două sau trei mii de oameni. Deci nu mai obosi toată armata; pentru că acolo sunt puţini locuitori.”

4 Atunci, aproape trei mii de bărbaţi din popor au mers spre oraş. Dar nu au rezistat forţei cu care luptau bărbaţii din Ai.

5 Aceştia le-au doborât israelienilor treizeci şi şase de oameni; şi i-au urmărit din faţa porţii până la carierele de piatră, învingându-i în vale. Inima poporului (israelian) s-a înmuiat şi s-a făcut ca apa!

6 Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa spre pământ înaintea Cufărului lui Iahve. A stat astfel acolo până seara, împreună cu cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel. Toţi îşi puseseră pământ pe cap.

7 Iosua a zis: „Ah, Doamne, Tu care eşti (adevăratul) Dumnezeu, de ce ai făcut ca acest popor să traverseze Iordanul? Ca să ne faci să ajungem la discreţia amoriţilor şi să fim distruşi? Nu ar fi fost mai bine pentru noi să fi rămas pe celălalt mal al Iordanului?

8 Acum, Doamne, ce voi spune după ce Israel s-a retras din faţa duşmanilor lui?

9 Canaaniţii şi toţi locuitorii acestor teritorii vor afla despre acest fapt, ne vor înconjura şi ne vor distruge (chiar şi) numele de pe pământ! Ce vei face Tu atunci când marele Tău nume va fi astfel dezonorat?”

10 Iahve i-a răspuns: „Ridică-te! De ce stai aşa cu faţa spre pământ?

11 Israel a păcătuit încălcând legământul pe care i-am poruncit să îl respecte. Şi-au însuşit din lucrurile destinate distrugerii. Au furat, au minţit şi le-au pus printre bunurile lor.

12 Acest fapt explică de ce israelienii nu pot rezista în faţa duşmanilor lor; şi au ajuns să suporte înfrângerea! Eu nu voi mai fi cu voi decât după ce veţi distruge din mijlocul vostru ce trebuie distrus!

13 Du-te şi sfinţeşte poporul. Să le spui astfel: «Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; pentru că Iahve – Dumnezeul lui Israel – a descoperit în mijlocul vostru lucruri destinate distrugerii. Nu veţi putea rezista duşmanilor voştri până când nu veţi îndepărta ce trebuie distrus din mijlocul vostru!

14 Să vă prezentaţi mâine dimineaţă în ordinea triburilor voastre. Tribul care va fi arătat prin sorţi de Iahve, să se prezinte în ordinea clanurilor lui; iar clanul arătat prin sorţi de Iahve, să se prezinte în ordinea familiilor acestuia. Familia arătată prin sorţi de Iahve, să se prezinte în ordinea bărbaţilor ei.

15 Acela care va fi arătat prin sorţi că a luat ce trebuia distrus, să fie ars în foc împreună cu tot ce îi aparţine – pentru că a încălcat legământul lui Iahve şi a comis un lucru oribil în Israel!»”

16 Iosua s-a sculat dimineaţa devreme şi a convocat triburile lui Israel. A fost arătat prin sorţi tribul lui Iuda.

17 A apropiat clanurile lui Iuda; şi atunci a fost arătat prin sorţi clanul lui Zerah. A apropiat clanul lui Zerah în ordinea familiilor; şi a fost arătat prin sorţi (familia lui) Zimri.

18 Apoi a apropiat familia acestuia în ordinea bărbaţilor din ea; şi atunci a fost arătat Acan – fiul lui Carmi – fiul lui Zimri – fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda. Iosua i-a zis lui Acan:

19 „Fiule, glorifică-L şi laudă-L pe Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, relatându-mi sincer ce ai făcut! Să nu îmi ascunzi nimic!”

20 Acan i-a răspuns lui Iosua: „Recunosc că am păcătuit împotriva Dumnezeului lui Israel numit Iahve. Îţi voi spune acum concret ce am făcut.

21 Am văzut în prada de război o manta frumoasă din Şinar, două sute de şecheli de argint şi un obiect de aur care avea greutatea de cincizeci de şecheli. Mi-au plăcut; şi le-am luat. Acum, acestea sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu; iar argintul este pus sub ele.”

22 Iosua a trimis nişte reprezentanţi ai lui care au alergat spre cortul indicat. Ei au constatat că acele lucruri erau ascunse în cortul lui Acan; iar argintul era pus sub ele.

23 Le-au luat de acolo şi le-au adus la Iosua, în faţa adunării israelienilor, expunându-le înaintea lui Iahve.

24 Atunci Iosua împreună cu toţi ceilalţi oameni din poporul Israel, l-au luat pe Acan – fiul lui Zerah – împreună cu: argintul, mantaua, obiectul de aur, fiii şi fiicele lui, vitele, măgarii şi oile lui, cortul şi tot ce îi aparţinea; şi i-au dus în valea Acor.

25 Iosua l-a întrebat „De ce ai adus împotriva noastră acest necaz?” El a continuat: „Ei bine, să ştii că şi ţie îţi va aduce Iahve necaz: chiar astăzi!” Atunci, toţi oamenii din Israel i-au omorât cu pietre… Apoi i-au ars în foc şi i-au acoperit cu pietre.

26 Au adunat astfel peste ei o mare mulţime de pietre care poate fi văzută şi acum. Atunci Iahve a încetat să Îşi mai manifeste (faţă de Israel) marea Lui mânie. Acea vale a fost numită Acor până astăzi.

8

1 Iahve i-a zis lui Iosua: „Nu te teme şi nu te speria. Adună întreaga armată şi începeţi asediul oraşului Ai! Să ştii că voi face ca regele din Ai să ajungă la discreţia ta împreună cu poporul lui, cu oraşul lui şi cu tot teritoriul acestuia.

2 Să procedezi cu oraşul Ai şi cu regele lui exact ca în cazul Ierihonului şi al regelui lui! Totuşi, veţi putea păstra ca pradă de război lucrurile valoroase şi animalele. Pune nişte oameni în spatele oraşului. Ei să stea ascunşi acolo şi să fie pregătiţi de atac.”

3 Iosua a pornit cu toată armata ca să asedieze oraşul Ai. A ales treizeci de mii de luptători şi i-a trimis înainte în timpul nopţii.

4 El le-a poruncit, zicându-le: „Puneţi în spatele oraşului nişte oameni care să stea acolo ascunşi. Să nu vă îndepărtaţi prea mult de oraş; şi toţi să fiţi pregătiţi de luptă.

5 Eu, împreună cu toţi ceilalţi luptători care sunt cu mine, ne vom apropia de oraş. Când ei vor veni să lupte împotriva noastră ca prima dată, ne vom retrage din faţa lor.

6 Ei vor ieşi după noi; şi astfel îi vom scoate dintre zidurile oraşului. Atunci ei vor zice: «Fug din faţa noastră la fel ca prima dată!». Dar când noi vom fugi din faţa lor,

7 voi să ieşiţi din locul în care aţi stat ascunşi; şi să ocupaţi oraşul; pentru că Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve, vi-l va da; şi va ajunge la discreţia voastră.

8 După ce veţi cuceri oraşul, să îi daţi foc! Să faceţi exact cu v-a spus Cuvântul lui Iahve. Fiţi atenţi să respectaţi ce v-am poruncit!”

9 Apoi Iosua i-a trimis. Ei s-au dus şi au stat ascunşi între Betel şi Ai, unde au şi rămas în acea noapte – la vestul oraşului Ai. Dar Iosua a stat toată noaptea în mijlocul poporului.

10 El s-a sculat dimineaţa devreme; şi după ce a inspectat poporul (pregătit de luptă), a plecat înaintea armatei spre Ai. Era însoţit de consiliul bătrânilor lui Israel.

11 Toţi soldaţii care erau cu el, au înaintat şi s-au apropiat de oraş. Când au ajuns în faţa oraşului, şi-au stabilit tabăra în partea de nord a Aiului. Între ei şi oraş exista o vale.

12 Iosua luase deja aproape cinci mii de luptători pe care îi pusese să stea ascunşi între Betel şi Ai, în partea de vest a oraşului.

13 După ce şi-a organizat astfel oamenii care formau armata – atât pe cei din principala tabără stabiliţi în partea de nord a oraşului, cât şi pe cei care stăteau ascunşi în partea de vest a oraşului –, Iosua a înaintat noaptea în mijlocul văii.

14 Când regele din oraşul Ai a văzut acest lucru, s-a sculat repede dimineaţa devreme şi a ieşit să lupte împotriva lui Israel împreună cu oamenii lui. Ei s-au dus într-un loc special care era înaintea Arabei. Nu ştiau că în spatele oraşului stăteau oameni ascunşi care urmăreau ce se întâmpla.

15 Iosua şi toată armata care era cu el, s-au prefăcut că sunt învinşi, fugind pe drumul care conduce spre deşert.

16 Atunci toată armata din oraşul Ai a fost chemată să îi urmărească. Ei au plecat în urmărirea israelienilor; şi Iosua i-a atras astfel în afara oraşului.

17 Nu a fost niciun bărbat din Ai sau din Betel care să nu fi ieşit după Israel. Au lăsat oraşul deschis şi au plecat în urmărirea lui Israel.

18 Atunci Iahve i-a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai lancea pe care o ţi în mână; pentru că voi face ca oraşul să capituleze în faţa ta!” Iosua şi-a îndreptat spre Ai lancea pe care o ţinea în mână.

19 Atunci când el şi-a întins mâna, cei care stăteau ascunşi au ieşit repede din locul în care erau, au intrat în oraş, l-au capturat şi s-au grăbit să îi dea foc.

20 Când au privit înapoi, oamenii din Ai au observat fumul oraşului (arzând) care se ridica spre cer. Ei nu au mai putut să scape nici într-o parte, nici în cealaltă; pentru că armata israeliană care se retrăgea spre deşert, s-a întors împotriva lor.

21 Atunci când Iosua şi armata lui Israel au văzut că cei care stătuseră ascunşi capturaseră oraşul şi că se ridica fum din el, s-au întors împotriva celor din Ai; şi au început să îi lovească.

22 Ceilalţi au ieşit şi ei din oraş împotriva urmăritorilor armatei lui Iosua. Astfel, Israel i-a prins din două părţi şi i-a lovit până când i-a distrus. Nu au lăsat să scape niciun supravieţuitor. I-au prins şi pe toţi cei care încercau să fugă.

23 Dintre toţi cei pe care i-au prins, l-au lăsat să trăiască doar pe regele oraşului Ai; şi l-au adus la Iosua.

24 Israel i-a omorât pe toţi locuitorii din Ai, în câmpie şi în deşertul în care îi urmăriseră. După ce aceştia au căzut cu toţii, fiind distruşi de lovituri date cu sabia, armata lui Israel s-a întors la Ai. Acolo au omorât cu sabia pe cei care rămăseseră în oraş.

25 Cei omorâţi în acea zi, atât bărbaţi cât şi femei, au fost în total douăsprezece mii – întreaga populaţie a oraşului Ai.

26 Până când nu au fost distruşi toţi locuitorii din Ai, Iosua nu şi-a retras mâna în care ţinea lancea îndreptată spre oraş.

27 Israel a păstrat ca pradă de război animalele şi lucrurile valoroase din oraş, conform poruncii date de Iahve lui Iosua.

28 Apoi Iosua a ars total oraşul Ai şi a făcut din el pentru totdeauna acea movilă de moloz care se poate vedea acolo de atunci încoace.

29 Pe regele din Ai l-a spânzurat de un copac şi l-a lăsat acolo până seara. Dar la apusul soarelui, Iosua a poruncit israelienilor să îi coboare corpul din copac şi să fie aruncat în locul unde fusese poarta oraşului. Apoi au făcut peste el o mare movilă de pietre care se poate vedea şi astăzi.

30 Atunci Iosua a construit un altar Dumnezeului lui Israel numit Iahve, pe muntele Ebal.

31 El a procedat aşa cum le poruncise israelienilor Moise, sclavul lui Iahve, conform cuvintelor scrise în cartea legii care îi poartă numele. Acela era un altar din pietre întregi, neatinse de uneltele din fier. Pe el trebuia să se aducă lui Iahve animale pentru a fi arse integral şi sacrificii de pace.

32 Acolo, înaintea israelienilor, Iosua a scris pe pietre o copie a legii lui Moise.

33 Întregul Israel, bătrânii, conducătorii şi judecătorii lui stăteau într-o parte şi în cealaltă a Cufărului Legământului (făcut de Israel) cu Iahve, în faţa preoţilor leviţi care îl transportau. Jumătate din popor, străini sau evrei, erau aşezaţi în faţa muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate stătea în faţa muntelui Ebal – exact cum poruncise Moise, sclavul lui Iahve, având în vedere pronunţarea binecuvântării pentru poporul Israel.

34 Apoi Iosua a citit toate cuvintele acelei legi care conţinea atât binecuvântările, cât şi blestemele. Ele erau în acord cu tot ce scria în cartea legii.

35 Nu a existat nicio poruncă dintre toate cele date de Moise pe care să nu fi citit-o Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel. El a citit toate aceste porunci inclusiv înaintea femeilor, a copiilor şi a străinilor care trăiau în mijlocul lor.

9

1 Când au auzit ce se întâmplase, toţi regii din partea de vest a Iordanului – atât cei din regiunea muntoasă şi din zona deluroasă, cât şi cei de pe întreaga coastă a acelei mari Mări până în dreptul Libanului – adică regii: hitiţi, amoriţi, canaaniţi, pereziţi, hiviţi şi iebusiţi,

2 s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua şi a poporului lui Israel.

3 Dar locuitorii din Ghivon, când au auzit ce făcuse Iosua oraşelor Ierihon şi Ai,

4 s-au dus la israelieni, pretinzând în mod ipocrit că vin ca mesagerii unui popor. Ei purtau pe măgarii lor nişte saci învechiţi şi aveau burdufuri de vin care erau vechi, crăpate şi peticite.

5 Se încălţaseră cu sandale vechi şi purtau pe ei haine învechite. Toată pâinea pe care o aveau ca provizie, era uscată şi fărâmiţată.

6 Au venit în tabăra de la Ghilgal şi au spus lui Iosua şi bărbaţilor lui Israel: „Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Vă propunem să faceţi un legământ cu noi!”

7 Dar bărbaţii lui Israel le-au răspuns hiviţilor: „Este posibil ca voi să locuiţi în această zonă. Cum să ratificăm un legământ cu voi?”

8 Ei i-au zis lui Iosua: „Noi suntem slujitorii tăi!” Iosua i-a întrebat: „Cine sunteţi şi de unde veniţi?”

9 Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată din cauza numelui lui Iahve care este Dumnezeul tău: am auzit (vorbindu-se) despre faima Lui şi despre tot ce a făcut în Egipt.

10 Am aflat şi despre ce a făcut El celor doi regi amoriţi care erau în partea de est a Iordanului: lui Sihon – regele Heşbonului şi lui Og – regele Başanului, care era stăpân la Aştarot.

11 Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au spus să ne luăm provizii pentru călătorie şi să plecăm; iar când vă vom întâlni, să vă spunem: «Noi suntem slujitorii voştri. Deci ratificaţi un legământ cu noi!».

12 Această pâine era caldă când am plecat de-acasă pentru a călători până la voi; dar acum constatăm că ea este uscată şi fărâmiţată!

13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi; dar acum vedem că ele sunt crăpate. Atât îmbrăcămintea cât şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza acestei lungi călătorii!”

14 Atunci israelienii s-au uitat la proviziile lor; şi nu L-au mai întrebat pe Iahve.

15 Iosua a făcut pace cu ei, ratificând un legământ care prevedea că le va proteja viaţa; iar conducătorii adunării i-au asigurat de acest fapt printr-un jurământ.

16 După trei zile de la ratificarea legământului, israelienii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în teritoriul (dat) lor (de Iahve).

17 Exact după trei zile de călătorie, israelienii au ajuns la oraşele acestora. Ele se numeau Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.

18 Israelienii nu i-au putut ataca, pentru că toţi conducătorii adunării le juraseră pe Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve (că vor respecta acel legământ). Atunci întreaga adunare a israelienilor a protestat împotriva conducătorilor ei.

19 Toţi conducătorii au zis în faţa întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve, nu ne mai putem atinge de ei!

20 Totuşi vă vom spune ce le putem face. Acum suntem obligaţi să le protejăm vieţile, ca să nu vină imediat mânia (lui Iahve) împotriva noastră, din cauza promisiunii făcute cu jurământ.”

21 Conducătorii au mai zis: „Trebuie să lăsăm aceşti oameni să trăiască!” Ei au fost apoi folosiţi (de israelieni) pentru tăierea lemnelor şi pentru scoaterea apei. Făceau aceste munci pentru întreaga adunare a israelienilor, aşa cum le ceruseră conducătorii ei.

22 Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis: „De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când în realitate voi locuiţi chiar în zona noastră?

23 Acum sunteţi blestemaţi; şi niciunul dintre voi nu va fi scutit de tăierea lemnelor şi de scoaterea apei pentru casa Dumnezeului meu!”

24 Ei i-au răspuns lui Iosua: „Slujitorilor tăi li s-a spus despre ce i-a poruncit Iahve – Dumnezeul tău – sclavului Său Moise. Ştim că i-a zis să vă dea tot acest teritoriu şi să îi distrugă pe toţi locuitorii lui din drumul vostru. Atunci, din cauza voastră, ne-a fost frică pentru vieţile noastre; şi astfel am decis să procedăm aşa.

25 Acum, noi suntem la dispoziţia ta. Deci fă cu noi cum crezi că este bine şi corect!”

26 Iosua a procedat cu ei aşa cum decisese. El i-a oprit pe israelieni de la intenţia lor de a-i omorî; şi astfel, (ghivoniţii) au supravieţuit.

27 Dar începând cu acea zi, Iosua le-a cerut să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul lui Iahve, în locul pe care El urma să îl aleagă. De atunci, ei au continuat să facă aceste munci până astăzi.

10

1 Adoni-Ţedec – regele Ierusalimului – a auzit că Iosua cucerise oraşul Ai şi că îl distrusese total, că procedase cu el şi cu regele acestuia ca în cazul Ierihonului şi al regelui lui şi că locuitorii Ghivonului puteau să trăiască acolo pentru că ratificaseră un legământ care le asigura pacea cu Israel.

2 Atunci i-a fost frică, pentru că Ghivon era un oraş mare. El avea mărimea oraşelor regale (din acea vreme). Era chiar mai mare decât Ai; şi luptătorii lui erau curajoşi.

3 Adoni-Ţedec – regele Ierusalimului – le-a trimis un mesaj următorilor regi: lui Hoham – regele Hebronului, lui Piram – regele Iarmutului, lui Iafia – regele Lachişului şi lui Debir – regele Eglonului. Prin intermediul acestui mesaj, el le spunea:

4 „Veniţi şi ajutaţi-mă să atac Ghivonul, pentru că a făcut pace cu Iosua şi cu israelienii!”

5 Cei cinci regi ai amoriţilor, adică regele Ierusalimului, regele Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachişului şi regele Eglonului, s-au unit; şi venind împreună cu toată armata lor, şi-au stabilit tabăra lângă Ghivon. Apoi au început lupta împotriva lui.

6 Atunci ghivoniţii au plecat la Iosua care era în tabăra de la Ghilgal; şi i-au solicitat ajutorul, zicând: „Nu-i abandona pe slujitorii tăi! Grăbeşte-te şi salvează-ne! Ajută-ne; pentru că toţi regii amoriţi care locuiesc în regiunea muntoasă s-au unit să lupte împotriva noastră!”

7 Iosua a plecat din Ghilgal, mergând în faţa întregii armate şi a tuturor luptătorilor remarcabili.

8 Iahve i-a spus lui Iosua: „Să nu îţi fie frică de ei; pentru că ţi i-am dat pe toţi; şi niciunul nu va putea să ţi se opună!”

9 După ce a plecat de la Ghilgal şi a mers toată noaptea, Iosua a organizat un atac surprinzător împotriva lor.

10 Iahve i-a făcut să intre în panică în faţa lui Israel care i-a învins; şi a obţinut astfel o mare victorie la Ghivon. Israelienii i-au urmărit pe drumul care conduce la Bet-Horon. I-au distrus pe drum până la Azeca şi până la Macheda.

11 În timp ce fugeau din faţa lui Israel pe drumul care conducea de la Bet-Horon spre Azeca, Iahve a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari de grindină; şi astfel, au murit. Cei care au fost distruşi de pietrele grindinei, au fost mai mulţi decât aceia pe care israelienii îi omorâseră cu sabia.

12 În ziua în care Iahve i-a făcut pe amoriţi să fie învinşi de Israel, Iosua a vorbit înaintea lui Iahve, zicând în prezenţa poporului Israel: „Soare, rămâi acolo unde eşti acum: deasupra Ghivonului; iar tu, lună, rămâi deasupra văii Aialon.”

13 Astfel, soarele nu a mai avansat din acel loc, iar luna s-a oprit – până când poporul (israelian) s-a răzbunat pe duşmanii lui. Oare nu este scris acest lucru şi în Cartea lui Iaşar? Soarele a rămas nemişcat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună aproape o zi.

14 Nu a mai fost nicio zi ca aceea – nici înainte, nici după aceea – în care Iahve să fi aprobat o cerere ca aceasta vreunui om. S-a întâmplat aşa pentru că Iahve lupta pentru Israel.

15 Apoi Iosua şi armata lui Israel s-au întors în tabăra de la Ghilgal.

16 Dar cei cinci regi fugiseră şi se ascunseseră într-o peşteră din zona numită Macheda.

17 I s-a spus lui Iosua că cei cinci regi au fost găsiţi ascunşi într-o peşteră la Macheda.

18 Atunci el a zis: „Puneţi nişte pietre mari la intrarea în peşteră; şi nişte oameni să stea acolo ca să îi păzească!

19 Dar voi (toţi ceilalţi) să nu vă opriţi; ci continuaţi să îi urmăriţi pe duşmanii voştri şi să îi loviţi din urmă până îi veţi distruge! Nu îi lăsaţi să intre în oraşele lor; pentru că Iahve – Dumnezeul vostru – a decis să îi facă să fie învinşi de voi!”

20 Iosua şi israelienii au reuşit să îi distrugă. I-au lovit până i-au distrus total. Au scăpat doar câţiva care s-au refugiat în oraşele fortificate.

21 Apoi toată armata s-a întors fără dificultăţi la Iosua care era în tabăra de la Macheda; şi nimeni nu a avut curajul să vorbească nici măcar un cuvânt împotriva israelienilor!

22 Atunci Iosua a zis: „Deblocaţi intrarea în peşteră şi aduceţi-i la mine pe cei cinci regi care sunt în ea!”

23 Ei au făcut exact cum le-a cerut el. I-au scos din peşteră pe cei cinci regi, adică pe regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele Iarmutului, pe regele Lachişului şi pe regele Eglonului.

24 După ce au fost aduşi aceşti regi în faţa lui Iosua, el a adunat armata lui Israel; şi le-a zis conducătorilor acesteia care luptaseră împreună cu el: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe gâturile acestor regi!” Ei s-au apropiat şi şi-au pus picioarele pe gâturile lor.

25 Iosua le-a mai zis: „Nu vă temeţi şi nu fiţi descurajaţi! Voi să acţionaţi (mereu) în forţă şi să fiţi curajoşi; pentru că aşa va face Iahve tuturor duşmanilor voştri împotriva cărora veţi lupta!”

26 Iosua a lovit acei regi şi i-a omorât. Apoi i-a spânzurat de cinci copaci şi i-a lăsat suspendaţi acolo până seara.

27 La apusul soarelui, Iosua a poruncit să fie daţi jos din legăturile care îi ţineau suspendaţi de copaci şi să fie aruncaţi în peştera în care se ascunseseră. Au pus nişte pietre mari la intrarea în acea peşteră. Ele au rămas acolo până astăzi.

28 În aceeaşi zi, Iosua a cucerit Macheda şi a omorât cu sabia pe locuitorii acelei localităţi. L-a omorât pe regele ei şi i-a distrus pe toţi oamenii care erau acolo, fără să lase vreun supravieţuitor. A procedat cu regele din Macheda ca în cazul celui din Ierihon.

29 Apoi, din Macheda, Iosua a plecat spre Libna împreună cu toată armata; şi au început lupta împotriva ei.

30 Iahve a făcut ca şi această localitate împreună cu regele ei să fie învinsă de Israel. Au devastat oraşul şi au omorât cu sabia pe oamenii care erau în el. Nu au lăsat (să scape) niciun supravieţuitor; şi au procedat cu regele lui ca în cazul regelui Ierihonului.

31 Iosua a plecat din Libna împreună cu toată armata lui Israel; şi au mers spre Lachiş. Şi-au stabilit tabăra în apropierea oraşului; şi au început lupta împotriva lui.

32 Iahve a făcut ca oraşul Lachiş să fie cucerit de Israel. El l-a capturat în a doua zi a asediului şi a tăiat cu sabia pe toţi oamenii care erau în el – exact cum făcuse şi în Libna.

33 În acest timp, Horam – regele Ghezerului, venise să ajute oraşul Lachiş. Dar Iosua l-a învins şi pe el împreună cu armata pe care o avea, fără să le lase vreun supravieţuitor.

34 Iosua a plecat din Lachiş împreună cu toată armata lui Israel s-au dus spre Eglon. Şi-au stabilit tabăra în apropierea oraşului şi au început lupta împotriva lui.

35 Au capturat oraşul în aceeaşi zi. L-au devastat cu sabia şi i-au distrus în totalitate pe toţi oamenii care erau în el – exact cum procedaseră cu oraşul Lachiş.

36 Iosua a plecat din Eglon împreună cu armata lui Israel. S-au dus la oraşul Hebron; şi au început lupta împotriva lui.

37 L-au capturat şi l-au devastat cu sabia, omorându-i şi regele. Au distrus toate satele din jurul lui şi pe toţi oamenii care erau acolo. Nu au lăsat niciun supravieţuitor. Au distrus total Hebronul împreună cu toţi oamenii care erau în el – exact cum procedaseră cu Eglonul.

38 Apoi Iosua a plecat împreună cu armata lui Israel şi au venit spre oraşul Debir. Au început lupta împotriva lui.

39 L-au capturat şi l-au devastat cu sabia, omorându-i şi regele. Au distrus toate satele din jurul lui şi pe toţi oamenii care erau acolo. Nu au lăsat niciun supravieţuitor. Au procedat cu Debirul şi cu regele lui ca în cazul Hebronului, al Libnei şi al regilor acestora.

40 Iosua i-a învins astfel pe toţi regii din toată acea zonă muntoasă, din Neghev, din cea deluroasă şi de la baza munţilor. Nu a lăsat pe nimeni să trăiască. A distrus toată populaţia acelor localităţi – exact cum poruncise Iahve, Dumnezeul lui Israel.

41 Iosua a cucerit teritoriul dintre Cadeş-Barnea până la Gaza şi întreaga regiune Goşen, până la Ghivon.

42 Iosua i-a învins pe toţi aceşti regi şi le-a luat regatele într-o singură acţiune de cucerire, pentru că Iahve – Dumnezeul lui Israel – lupta pentru acest popor.

43 Apoi Iosua şi armata lui Israel au revenit în tabăra de la Ghilgal.

11

1 Când a auzit ce se întâmplase, Iabin – regele Haţorului, a trimis din partea lui nişte oameni (care solicitau ajutor) la Iobab – regele Madonului, la regele Şimronului, la regele Acşafului,

2 la regii din regiunea de nord, care erau în zona muntoasă, în Araba, în partea de sud a Chineretului şi în zona deluroasă: la cei din Nafot-Dor, care erau în zona de vest.

3 A mai trimis nişte reprezentanţi din partea lui în zona canaaniţilor din Est şi din Vest, ca şi în teritoriile amoriţilor, ale hitiţilor, ale periziţilor, ale iebusiţilor din munte şi ale hiviţilor de la baza Hermonului, în apropiere de Miţpa.

4 Aceştia au plecat cu toate armatele lor, formând o foarte mare mulţime de luptători. Ei erau atât de mulţi – ca bobiţele de nisip de pe malul mării. Aveau un mare număr de cai şi care de luptă.

5 Toţi aceşti regi au stabilit un loc de întâlnire. Astfel, ei au venit şi şi-au stabilit tabăra lângă apele Meromului, ca să se lupte cu Israel.

6 Iahve i-a zis lui Iosua: „Nu tremura înaintea lor; pentru că mâine, la această oră, îi voi face pe toţi să moară în faţa lui Israel. Să le tai tendoanele cailor, şi să le dai foc carelor lor de luptă!”

7 Iosua a venit prin surprindere împotriva lor împreună cu întreaga armată, lângă apele Meromului; şi i-au atacat rapid.

8 Iahve i-a făcut să ajungă la discreţia lui Israel, care i-a învins. I-a urmărit până la marele Sidon, până la Misrefot-Maim şi până în valea Miţpa – în est; şi pe tot acest traseu, i-a lovit mortal. Nu a scăpat niciun supravieţuitor.

9 Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Iahve: a tăiat tendoanele cailor şi a ars carele de luptă.

10 Apoi Iosua s-a întors, a cucerit Haţorul şi i-a omorât regele cu sabia. În acele vremuri, Haţorul era capitala tuturor acestor regate.

11 Au distrus întreaga populaţie care era în el, tăind-o cu sabia. Nu au lăsat nimic din ce avea suflare de viaţă; şi au dat foc oraşului.

12 Iosua a învins toate oraşele acestor regi, tăindu-le populaţia cu sabia. În fiecare caz, odată cu oamenii (obişnuiţi) din oraşe, el a omorât şi pe regii lor. Le-a distrus total, exact cum poruncise Moise, sclavul lui Iahve.

13 Totuşi, Israel nu a ars niciunul dintre oraşele de pe coline, cu excepţia Haţorului care fusese ars de Iosua.

14 Israelienii au luat ca pradă toate lucrurile valoroase din acele oraşe, împreună cu toate animalele din ele. Dar ei au distrus întreaga populaţie, tăind-o cu sabia; şi nu au lăsat pe nimeni viu.

15 Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Iahve sclavului Său numit Moise şi exact cum îi poruncise apoi Moise, lui. Nu a lăsat nimic nefăcut din tot ce îi poruncise Iahve lui Moise.

16 Iosua a cucerit astfel toată acea zonă care cuprindea: regiunea muntoasă, tot Neghevul şi tot teritoriul numit Goşen; apoi, regiunea deluroasă, Araba şi teritoriul muntos al lui Israel cu văile lui,

17 de la muntele Halac – care se înalţă spre Seir – până la Baal-Gad, în Valea Libanului, la baza muntelui Hermon. I-a învins pe toţi regii acestor teritorii, i-a capturat şi i-a omorât.

18 Războiul făcut de Iosua împotriva acestor regi, a durat mult timp.

19 Nu a existat niciun oraş care să fi reuşit să facă pace cu israelienii, cu excepţia hiviţilor care locuiau în Ghivon. Toate celelalte oraşe au fost cucerite prin luptă,

20 pentru că Iahve a permis ca locuitorii acestora să îşi împietrească inimile. Astfel, ei au intrat în război cu Israel pentru ca Iahve să îi facă să fie omorâţi fără milă şi distruşi – conform poruncii date de El lui Moise.

21 În aceeaşi perioadă de timp, Iosua i-a atacat şi i-a distrus chiar şi pe anachiţii din munţi. Ei locuiau în Hebron, în Debir, în Anab şi în toate teritoriile muntoase ale lui Iuda, ca şi în toată regiunea muntoasă a lui Israel. Anachiţii au fost distruşi împreună cu oraşele lor.

22 Nu a supravieţuit nici măcar un anachit, cu excepţia celor care au rămas în Gaza, în Gat şi în Aşdod.

23 Astfel, Iosua a cucerit întreaga ţară (promisă), exact cum îi spusese Iahve lui Moise. Iosua i-a dat-o ca moştenire lui Israel, împărţind-o conform numărului celor care formau triburile lui. Apoi ţara s-a odihnit, pentru că războiul încetase.

12

1 Regii Canaanului pe care israelienii i-au învins şi ale căror teritorii le-au ocupat în partea de est a Iordanului, de la valea Arnon până la muntele Hermon şi toată partea de est a Arabei, sunt Sihon şi Og.

2 Sihon – regele amoriţilor – locuia la Heşbon; şi îşi exercita guvernarea începând cu Aroer, care este pe malul văii Arnon: de la jumătatea văii, el mai guverna o jumătate din Ghilad, până la valea Iaboc unde este zona limită a teritoriului amoniţilor.

3 Sihon mai guverna de la Araba până la marea Chineret, în est, şi până la Marea Arabei (Marea Sărată), tot în est, pe drumul care conduce spre Bet-Ieşimot. În partea de sud, teritoriul lui era până la baza muntelui Pisga.

4 Og – regele Başanului – unul dintre ultimii refaiţi, locuia atât la Aştarot, cât şi la Edrei.

5 El guverna în Hermon, în Salca, în întregul Başan până la zona-limită a teritoriului gheşuriţilor şi al maacatiţilor, ca şi în jumătate din Ghilad, până la marginea teritoriului lui Sihon care era regele Heşbonului.

6 Moise – sclavul lui Iahve – i-a cucerit luptând împotriva lor împreună cu israelienii. El, care era sclavul lui Iahve, a dat acest teritoriu, ca moştenire, rubeniţilor, gadiţilor şi unei jumătăţi din tribul lui Manase.

7 Urmează lista regilor pe care Iosua i-a învins luptând împreună cu armata lui Israel în partea de est a Iordanului, de la Baal-Gad care este în Valea Libanului, până la muntele Halac, care se înalţă spre Seir. Iosua a împărţit teritoriul lor între triburile lui Israel, oferindu-le câte o parte din el ca moştenire a lor.

8 Era un teritoriu care includea regiunea muntoasă, Araba, zona deluroasă, bazele munţilor, deşertul şi Neghevul. Acesta fusese al hitiţilor, al amoriţilor, al canaaniţilor, al periziţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor.

9 În Ierihon a fost (învins) un rege; iar în Ai a fost (învins) un alt rege. Ai este aproape de Betel. Şi acolo a fost învins un rege.

10 În Ierusalim, a fost (învins) un rege; iar în Hebron, tot unul.

11 În Iarmut a fost (învins) un rege; iar în Lachiş, tot unul.

12 În Eglon a fost (învins) un rege; iar în Ghezer, un altul.

13 În Debir a fost (învins) un rege; iar în Gheder, încă unul.

14 În Horma a fost (învins) un rege; iar în Arad, tot unul.

15 În Libna a fost (învins) un rege; iar în Adulam, încă unul.

16 În Macheda a fost (învins) un rege. Betelul a avut şi el tot unul care a fost învins.

17 În Tapuah a fost (învins) un rege; iar în Hefer, tot unul.

18 În Afec a fost (învins) un rege; iar în Laşaron, tot unul.

19 În Madon a fost (învins) un rege; iar în Haţor, încă unul.

20 În Şimron-Meron a fost (învins) un rege; şi în Acşaf, tot unul.

21 În Taanah a fost învins un rege; iar în Meghido, tot unul.

22 În Chedeş a fost (învins) un rege; iar în Iocneam, lângă Carmel, tot unul.

23 În Dor (din Nafot-Dor) a fost (învins) un rege; iar în Goiim, lângă Ghilgal, tot unul.

24 În Tirţa a fost (învins) un singur rege. În total, sunt treizeci şi unu de regi.

13

1 Iosua avansase în vârstă şi îmbătrânise. Atunci Iahve i-a vorbit, zicându-i: „Tu eşti bătrân şi vârsta ta este avansată, iar teritoriul care nu a fost luat (de israelieni) în proprietate, este foarte mare.

2 Îţi spun acum ce a rămas necucerit: toate teritoriile filistenilor şi ale gheşuriţilor –

3 de la râul Şihor, care este în faţa Egiptului, până la limita teritoriului Ecronului, înspre nord. Acest teritoriu este considerat canaanit şi aparţine celor cinci conducători filisteni: din Gaza, din Aşdod, din Aşchelon, din Gat şi din Ecron. Apoi există şi teritoriul aviţilor, spre Sud.

4 Acestora li se adaugă toate teritoriile canaaniţilor, de la Meara sidonienilor, până la Afec, spre zona limită a teritoriului amoriţilor.

5 Urmează teritoriul ghebaliţilor şi întregul Liban, spre Est: de la Baal-Gad până la baza muntelui Hermon şi până la Lebo-Hamat,

6 inclusiv acela unde există locuitorii regiunii muntoase din Liban până la Misrefot-Maim, adică toţi sidonienii. Eu îi voi alunga din faţa israelienilor. Tu să împarţi acest teritoriu ca moştenire lui Israel, aşa cum ţi-am poruncit.

7 Trebuie să împarţi această (parte de) ţară şi să o dai ca moştenire celor nouă triburi şi jumătăţii tribului lui Manase.”

8 Cealaltă jumătate a tribului lui Manase împreună cu rubeniţii şi gadiţii, îşi primiseră moştenirea pe care le-a dat-o Moise în partea de est a Iordanului – exact cum le-o împărţise Moise, sclavul lui Iahve:

9 de la Aroer, care este pe malul văii mari a Arnonului şi de la oraşul din mijlocul văii, continuând cu întregul podiş al Medebei, până la Dibon.

10 Apoi au fost date toate oraşele care fuseseră ale lui Sihon – regele amoriţilor, care guverna la Heşbon – până la zona limită a teritoriului amoniţilor.

11 Acestora li se adaugă Ghiladul care fusese teritoriu gheşurit şi maacatit, tot muntele Hermon şi tot Başanul până la Salca,

12 adică întregul regat al lui Og în Başan, care guverna la Aştarot şi la Edrei. El era singurul rămas dintre refaiţi. Moise i-a învins şi le-a ocupat ţara.

13 Dar israelienii nu i-au alungat pe gheşuriţii şi pe maacatiţii din Gheşur şi din Maaca. Astfel, ei au locuit în mijlocul lui Israel până astăzi.

14 Tribul lui Levi nu a primit nicio moştenire; pentru că Dumnezeul lui Israel numit Iahve îi spusese că (în ce priveşte hrana,) moştenirea lui va fi asigurată din animalele sacrificate aduse (de oamenii din popor) şi consumate de foc (pe altar) pentru El.

15 Conform numărului clanurilor tribului rubeniţilor, Moise le dăduse un teritoriu

16 care începea la Aroer, pe malul văii Arnon, continua cu oraşul din mijlocul văii şi apoi cu întregul podiş de lângă Medeba.

17 Urmează Heşbonul cu toate oraşele din jurul lui în zona de câmpie: Dibon, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon,

18 Iahaţ, Chedemot, Mefaat,

19 Chiriataim, Sibma, Ţeret-Şahar – în muntele Emec,

20 Bet-Peor, baza muntelui Pisga, Bet-Ieşimot,

21 toate oraşele podişului, adică întregul regat care fusese al lui Sihon – regele amoriţilor, care guvernase la Heşbon şi care fusese învins de Moise. De asemenea, Moise îi învinsese şi pe regii Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba. Toţi aceştia care locuiau în ţară, erau vasalii lui Sihon.

22 Printre cei care fuseseră omorâţi cu sabia de israelieni, era şi prezicătorul Balaam, fiul lui Beor.

23 Limita teritoriului rubeniţilor era Iordanul. Aceste oraşe şi satele din teritoriu erau moştenirea urmaşilor lui Ruben, distribuite conform clanurilor lor.

24 Moise îi dăduse un teritoriu şi tribului lui Gad, adică urmaşilor acestuia, conform clanurilor lor.

25 El includea Iazerul, toate oraşele Ghiladului şi o jumătate din teritoriul amoniţilor până la Aroer, care este vizavi de Raba.

26 Apoi, teritoriul lor continua de la Heşbon până la Ramat-Miţpa şi Betonim şi de la Mahanaim până la zona limită a Debirului.

27 În vale, aveau Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon – partea care rămăsese din teritoriul regelui Sihon al Heşbonului. Acesta este situat în partea de est a Iordanului; şi are ca limită Iordanul până la marginea Mării Chineret.

28 Oraşele şi satele din acest teritoriu erau moştenirea urmaşilor lui Gad, conform (membrilor) clanurilor lor.

29 Moise dăduse un teritoriu şi celor care formau jumătatea tribului lui Manase, adică unei jumătăţi dintre urmaşii lui Manase, conform clanurilor lor.

30 Acel teritoriu cuprindea Mahanaimul, întregul Başan, întregul regat al regelui Og din Başan şi toate localităţile lui Iair din Başan: şaizeci de oraşe.

31 Jumătate din Ghilad, Aştarot şi Edrei – foste oraşe ale regatului lui Og din Başan, fuseseră date urmaşilor lui Machir, fiul lui Manase. Ele au fost oferite (ca proprietate) celor care formau o jumătate din urmaşii lui Machir, conform (membrilor) clanurilor lor.

32 Acestea sunt teritoriile pe care le dăduse Moise ca moştenire, când era în câmpiile Moabului, pe cealaltă parte a Iordanului, la estul Ierihonului.

33 Dar Moise nu a dat nicio moştenire tribului lui Levi; pentru că Iahve, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lor – exact cum le spusese El.

14

1 Urmează prezentarea teritoriilor primite de israelieni ca moştenire în Canaan. Ele au fost împărţite de preotul Elazar, de Iosua – fiul lui Nun – şi de conducătorii clanurilor din triburile lui Israel.

2 Pentru cele nouă triburi şi jumătate, moştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Iahve prin Moise.

3 El le-o împărţise celor două triburi şi jumătate pe cealaltă parte a Iordanului. Dar leviţilor nu le dăduse nicio moştenire printre ei;

4 pentru că urmaşii lui Iosif formau două triburi. Acestea se numeau Manase şi Efraim. Leviţii nu au primit (ca moştenire) niciun teritoriu în ţară, ci doar câteva oraşe pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor, pentru turme şi pentru cirezi.

5 Deci israelienii împărţiseră ţara exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.

6 Descendenţii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal. Atunci Caleb – fiul chenizitului Iefune – i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Iahve lui Moise – omul lui Dumnezeu – despre mine şi despre tine, atunci pe când eram la Cadeş-Barnea.

7 Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, sclavul lui Iahve, m-a trimis din Cadeş-Barnea ca să spionez ţara; şi i-am adus veşti care erau în acord cu ce îmi spunea inima mea.

8 Fraţii mei care m-au însoţit, au înmuiat inima poporului. Dar eu L-am urmat în totalitate pe Dumnezeul meu care se numeşte Iahve.

9 Chiar în acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai parcurs cu piciorul tău, va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna – pentru că ai făcut tot ce a cerut Dumnezeul tău numit Iahve.»

10 Acum, este evident că Iahve m-a ţinut în viaţă exact cum a spus. Au trecut patruzeci şi cinci de ani de când Cuvântul lui Iahve a vorbit astfel lui Moise, în vremea când Israel se deplasa prin deşert. Şi acum sunt aici. Astăzi am vârsta de optzeci şi cinci de ani!

11 Am aceeaşi forţă şi acum, ca în ziua în care m-a trimis Moise; şi am aceleaşi aptitudini pe care le aveam atunci pentru a merge la luptă.

12 Deci dă-mi această zonă muntoasă despre care a vorbit Iahve în acea vreme! Tu personal ai auzit încă de atunci că acolo trăiesc anachiţii; iar oraşele lor sunt înalte şi fortificate. Poate că Iahve va fi cu mine şi îi voi alunga, aşa cum a promis El!”

13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb – fiul lui Iefune; şi i-a dat Hebronul ca moştenire.

14 De atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb – fiul chenizitului Iefune – pentru că L-a urmat în totalitate pe Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve.

15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba. Acest Arba fusese un om important printre anachiţi. Apoi ţara s-a odihnit; pentru că nu a mai avut război.

15

1 Teritoriul tribului format din urmaşii lui Iuda, împărţit conform clanurilor lor, începea în Sud de la zona limită a ţării Edomului şi continua pe marginea de Sud a deşertului Ţin.

2 Limita lor de sud începea de la marginea Mării Sărate şi de la golful din sud,

3 continua prin sudul Înălţimii Scorpionului, traversa deşertul Ţin şi ajungea la sudul localităţii Cadeş-Barnea. Apoi traversa Heţronul şi ajungea la Adar. De acolo „se întorcea” pe la Carca,

4 traversa Aţmon, continua până la Râul Egiptului şi ajungea la marginea mării. Aceasta era limita lor teritorială din Sud.

5 În Est, limita teritoriului era Marea Sărată până unde se vărsa Iordanul în ea. Limita de nord a teritoriului începea de unde se vărsa Iordanul în Marea Sărată,

6 urca spre Bet-Hogla, traversa pe la nordul localităţii Bet-Araba şi trecea pe la Piatra lui Bohan – fiul lui Ruben.

7 Apoi urca spre Debir prin valea Acor, „se întorcea” spre Nord în direcţia Ghilgalului, în dreptul Înălţimii Adumim care era la sudul acelei văi. Trecea mai departe pe la apele En-Şemeşului şi ajungea la En-Roghel.

8 „Urca” prin valea Ben-Hinom, la marginea de sud a Iebusului – care era Ierusalimul – şi continua spre vârful muntelui care era în partea de vest a văii Hinom, la marginea de nord a văii Refaim.

9 Apoi, din vârful muntelui, limita lor teritorială era spre izvorul apelor Neftoahului, ajungea la oraşele muntelui Efron şi continua până la Baala – numită şi Chiriat-Iearim.

10 Din Baala „se întorcea” spre Vest în direcţia muntelui Seir, trecea peste versantul nordic al muntelui Iearim numit şi Chesalon; şi cobora pe la Bet-Şemeş. Apoi trecea prin Timna

11 şi peste versantul nordic al Ecronului, continua către Şicron, traversa muntele Baala, ajungea la Iabneel şi în final se oprea la mare.

12 Limita teritorială de Vest era malul Marii Mări. Acestea erau limitele teritoriale ale (proprietăţii) urmaşilor lui Iuda, pe toate laturile (ei), conform clanurilor lor.

13 Lui Caleb – fiul lui Iefune – i s-a dat un teritoriu care era în mijlocul descendenţilor lui Iuda, aşa cum spusese Iahve lui Iosua: Chiriat-Arba, adică Hebron. Arba fusese tatăl lui Anac.

14 Caleb i-a alungat de acolo pe cei trei descendenţi ai lui Anac: pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.

15 De acolo a plecat şi a luptat împotriva locuitorilor Debirului. Înainte, Debirul se numea Chiriat-Sefer.

16 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul, îi voi da ca soţie pe fiica mea care se numeşte Acsa!”

17 Otniel, fiul lui Chenaz – fratele lui Caleb – a cucerit oraşul. Atunci, Caleb i-a dat-o ca soţie pe fiica lui numită Acsa.

18 Când a venit odată la Otniel, Acsa l-a provocat să îi ceară tatălui ei un teren. Când ea a coborât de pe măgar, Caleb a întrebat-o: „Ce doreşti?”

19 Acsa I-a răspuns: „Dă-mi o binecuvântare în adevăratul sens al cuvântului; pentru că nu mi-ai dat decât un teritoriu în Neghev. Dă-mi şi izvoare de apă.” Astfel, Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

20 Acestea sunt limitele teritoriului oferit ca moştenire tribului urmaşilor lui Iuda, conform clanurilor lor.

21 În Neghev, la marginea teritoriului tribului lui Iuda, spre limita teritorială a Edomului, erau oraşele: Cabţeel, Eder, Iagur,

22 China, Dimona, Adada,

23 Chedeş, Haţor, Itnan,

24 Zif, Telem, Bealot,

25 Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron – adică Haţor –,

26 Amam, Şema, Molada,

27 Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Pelet,

28 Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia,

29 Baala, Iim, Eţem,

30 Eltolad, Chesil, Horma,

31 Ţiclag, Madmana, Sansana,

32 Lebaot, Şilhim, Ain şi Rimon. Erau în total douăzeci şi nouă de oraşe împreună cu satele din jurul lor.

33 Oraşele din zona deluroasă, erau: Eştaol, Ţora, Aşna,

34 Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam,

35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeca,

36 Şaaraim, Aditaim, Ghedera şi Ghederotaim – paisprezece oraşe, împreună cu satele din jurul lor.

37 Apoi, erau Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad,

38 Dilan, Miţpa, Iocteel,

39 Lachiş, Boţcat, Eglon,

40 Cabon, Lahmas, Chitliş,

41 Ghederot, Bet-Dagon, Naama şi Macheda – şaisprezece oraşe împreună cu satele din jurul lor.

42 Urmează Libna, Eter, Aşan,

43 Iftah, Aşna, Neţib,

44 Cheila, Aczib, Mareşa – nouă oraşe împreună cu satele din jurul lor,

45 Ecron – împreună cu oraşele şi satele din jurul lor.

46 De la Ecron spre mare, teritoriul tribului lui Iuda mai cuprindea: toate localităţile din apropierea Aşdodului şi satele din jurul lor,

47 Aşdod împreună cu oraşele şi satele din jurul lui, Gaza împreună cu oraşele şi satele din jurul ei, până la Râul Egiptului şi până la malul marii Mări.

48 Urmează oraşele care erau în zona muntoasă: Şamir, Iatir, Soco,

49 Dana, Chiriat-Sana – numită şi Debir –,

50 Anab, Eştemo, Anim,

51 Goşen, Holon şi Ghilo – unsprezece oraşe împreună cu satele din jurul lor;

52 Arab, Duma, Eşan,

53 Ianim, Bet-Tapuah, Afeca

54 Humta, Chiriat-Arba – adică Hebronul; şi Ţior – nouă oraşe împreună cu satele din jurul lor;

55 Maon, Carmel, Zif, Iuta,

56 Izreel, Iocdeam, Zanoah,

57 Caiin, Ghiva şi Timna – zece oraşe împreună cu satele din jurul lor;

58 Halhul, Bet-Ţur, Ghedor,

59 Maarat, Bet-Anot şi Eltecon – şase oraşe împreună cu satele din jurul lor;

60 Chiriat-Baal – adică Chiriat-Iearim; şi Raba – două oraşe împreună cu satele din jurul lor.

61 Urmează oraşele care erau în (zona de) deşert: Bet-Araba, Midin, Sehaha,

62 Nibşan, Ir-Hammelah şi En-Ghedi – şase oraşe împreună cu satele din jurul lor.

63 Urmaşii lui Iuda nu i-au putut alunga pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim. În consecinţă, iebusiţii au locuit până astăzi la Ierusalim împreună cu urmaşii lui Iuda.

16

1 Teritoriul urmaşilor lui Iosif începea de la Iordan, din dreptul localităţii Ierihon, spre apele Ierihonului, în partea de est; şi continua prin deşert, de la Ierihon spre partea muntoasă a Betelului.

2 Apoi, de la Betel – adică din dreptul localităţii Luz – traversa spre teritoriul archit, prin Atarot;

3 şi cobora spre Vest, în dreptul teritoriului iafletiţilor, până la Bet-Horonul de Jos şi până la Ghezer. În final, ajungea la malul mării.

4 Acolo şi-au primit moştenirea urmaşii lui Iosif, adică cei proveniţi din Manase şi din Efraim.

5 Urmează prezentarea teritoriului urmaşilor lui Efraim, conform clanurilor lor. Zona-limită a moştenirii lor dinspre Est începea de la Atarot-Adar, continua până la Bet-Horon

6 şi ajungea la malul mării. Din Micmetat, în Nord, „se întorcea” spre Est, în dreptul localităţii Taanat-Şilo; şi traversa Ianoah în partea de Est.

7 Din Ianoah, „cobora” la Atarot şi la Naarata, până la Ierihon şi apoi „ajungea” la Iordan.

8 Din Tapuah, continua spre Vest în dreptul văii Cana şi se termina la malul mării. Aceasta era moştenirea tribului efraimiţilor, conform clanurilor lor.

9 Efraimiţii mai aveau şi un număr de oraşe în teritoriul urmaşilor lui Manase. Fiecare oraş avea sate în jurul lui.

10 Dar urmaşii lui Efraim nu i-au alungat pe canaaniţii care locuiau la Ghezer. În consecinţă, canaaniţii au locuit printre efraimiţi până astăzi; dar au fost puşi la muncă obligatorie.

17

1 Teritoriul tribului lui Manase – primul născut al lui Iosif – era distribuit astfel: lui Machir – primul născut al lui Manase şi care a fost apoi tatăl lui Ghilad – i s-a dat Ghiladul şi Başanul, pentru că el era un luptător.

2 Li s-a mai dat câte un teritoriu şi celorlalţi fii ai lui Manase, conform clanurilor lor. L-au primit: Abiezer şi fiii lui, Helec şi fiii lui, Asriel şi fiii lui, Şehem şi fiii lui, Hefer şi fiii lui; şi Şemida şi fiii lui. Aceştia erau fiii lui Manase – fiul lui Iosif – conform clanurilor lor.

3 Ţelofhad, fiul lui Hefer, care la rândul lui fusese fiul lui Ghilad – fiul lui Machir – fiul lui Manase, nu a avut fii, ci doar fete. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

4 Ele s-au prezentat în faţa preotului Elazar, în prezenţa lui Iosua – fiul lui Nun – şi în faţa conducătorilor (poporului), spunând: „Iahve i-a poruncit lui Moise să ni se dea o moştenire în mijlocul rudelor noastre.” Iosua le-a dat o parte de moştenire printre fraţii tatălui lor, exact cum poruncise Iahve.

5 Teritoriul lui Manase era format astfel din zece părţi, în afară de Ghilad şi de Başan, care erau dincolo de Iordan.

6 S-a întâmplat aşa pentru că fetele lui Manase primiseră ca moştenire un teritoriu printre fiii acestuia; iar Ghiladul fusese dat celorlalţi fii ai lui Manase.

7 Limitele teritoriului manasit au fost stabilite de la Aşer până la Micmetat, în partea de est a Şehemului. El continua spre Sud până la locuitorii din En-Tapuah.

8 Regiunea Tapuahului aparţinea lui Manase; dar Tapuahul din zona-limită a teritoriului lui Manase, aparţinea efraimiţilor.

9 Limitele teritoriului lui Manase ajungeau apoi prin sudul văii Cana. Aceste oraşe efraimite erau pe teritoriu manasit. Zona-limită a teritoriului lui Manase trecea pe la nordul văii şi ajungea apoi la malul mării.

10 În Sud era teritoriul lui Efraim; iar în Nord, cel al lui Manase. Ambele aveau ieşire la mare. Apoi limita teritorială era comună cu cea a lui Aşer în Nord şi cu a lui Isahar în Est.

11 Manase mai avea proprietate în Isahar şi în Aşer: oraşul Bet-Şan cu satele din jurul lui, Ibleam cu satele din jurul lui, oraşul Dor cu locuitorii şi satele din jurul lui, oraşul En-Dor cu locuitorii şi satele din jurul lui, oraşul Taanah cu locuitorii şi satele din jurul lui; şi Meghido cu locuitorii şi satele din jurul lui. Acestea erau situate pe cele trei înălţimi.

12 Dar manasiţii nu au putut să ocupe acele oraşe; şi astfel, canaaniţii au continuat să locuiască în acea regiune.

13 Dar atunci când israelienii au avut forţa necesară, i-au determinat pe canaaniţi să presteze pentru ei muncă forţată. Deci nu i-au alungat (de acolo).

14 Urmaşii lui Iosif l-au întrebat pe Iosua: „De ce nouă ne-ai dat doar o singură parte şi un singur teritoriu ca moştenire? Noi suntem un popor format din mulţi oameni; şi până acum am fost binecuvântaţi de Iahve!”

15 Iosua le-a răspuns: „Dacă sunteţi un popor format din atâţi oameni şi nu vă mai ajunge regiunea muntoasă a lui Efraim, duceţi-vă spre pădure şi tăiaţi-o ca să vă faceţi loc în teritoriul periziţilor şi al refaiţilor!”

16 Ei i-au spus: „Regiunea muntoasă nu va fi suficientă pentru noi; iar canaaniţii care locuiesc în vale au care de fier – atât cei din Bet-Şan şi din jurul lor, cât şi cei din valea Izreel!”

17 Dar Iosua le-a răspuns celor care erau urmaşii lui Iosif, respectiv celor din tribul lui Efraim şi al lui Manase: „Voi sunteţi un popor cu mulţi oameni şi foarte viguros. Deci nu veţi avea doar o singură parte;

18 ci veţi avea ca proprietate şi regiunea muntoasă. Veţi tăia pădurea; şi astfel, zonele de defileu vor fi ale voastre; şi îi veţi alunga pe canaaniţi, chiar dacă au care de fier şi sunt o forţă în această zonă!”

18

1 Întreaga comunitate a israelienilor s-a strâns la Şilo; şi au aşezat acolo cortul Întâlnirii, după ce ţara ajunsese sub autoritatea lor.

2 Totuşi, rămăseseră şapte triburi ale israelienilor cărora nu li se dăduse partea lor de moştenire teritorială.

3 Atunci Iosua le-a zis israelienilor: „Până când mai amânaţi să luaţi în proprietate teritoriul pe care vi l-a dat Iahve care este Dumnezeul strămoşilor voştri?

4 Alegeţi câte trei bărbaţi din fiecare trib; iar eu îi voi trimite să parcurgă teritoriul şi să facă o hartă al lui, având în vedere împărţirea moştenirii. Apoi, ei se vor întoarce la mine.

5 Veţi împărţi teritoriul în şapte părţi; dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din Sud, iar urmaşii lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din Nord.

6 Faceţi o hartă a acestui teritoriu împărţit în şapte părţi; şi veniţi cu ea la mine. Eu voi trage la sorţi pentru voi în prezenţa Dumnezeului vostru care se numeşte Iahve.

7 Leviţii nu vor avea o parte (din acest teritoriu) la fel ca voi; pentru că moştenirea lor este preoţia lui Iahve; iar Gad, Ruben şi jumătate din Manase şi-au primit deja moştenirea dincolo de Iordan. Acela este un teritoriu care le-a fost oferit de Moise – sclavul lui Iahve.”

8 Când acei bărbaţi au fost pregătiţi să plece ca să facă harta teritoriului, Iosua le-a poruncit astfel: „Duceţi-vă, parcurgeţi ţara şi faceţi o hartă a acestui teritoriu. Apoi întoarceţi-vă la mine; iar eu voi trage la sorţi pentru voi în prezenţa lui Iahve, la Şilo!”

9 Acei bărbaţi au plecat şi au parcurs teritoriul, împărţindu-l în şapte părţi. Apoi au făcut, pe un sul, o hartă a acestuia. Ea arăta oraşele acelui teritoriu şi împărţirea lui. Apoi s-au întors la Iosua, în tabăra de la Şilo.

10 Acolo, Iosua a tras la sorţi pentru ei în prezenţa lui Iahve; şi le-a desemnat astfel israelienilor teritoriul, dând fiecărui trib câte o parte din el.

11 O parte a revenit tribului beniamiţilor, conform clanurilor lor. Teritoriul lor îşi avea limitele între cel al urmaşilor lui Iuda şi acela al urmaşilor lui Iosif.

12 Partea din nord a lui începea de la Iordan, „urca” pe la capătul din Nord al Ierihonului, continua spre Vest prin munţi şi ajungea în deşertul Bet-Aven.

13 De aici, „traversa” marginea de sud a oraşului Luz sau Betel şi „cobora” la Atarot-Adar, dincolo de munte, în Sudul Bet-Horonului de Jos.

14 Limita teritorială din Vest începea de la muntele din partea de sud a Bet-Horonului şi „se întorcea” spre Sud în direcţia Chiriat-Baal sau Chiriat-Iearim – unul dintre oraşele urmaşilor lui Iuda. Aceasta era limita teritorială de Vest.

15 Limita de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în Vest; şi continua până la izvorul de apă de la Neftoah.

16 Apoi „cobora” spre marginea muntelui care există în faţa văii Ben-Hinom, în partea de nord a văii Refaim, şi ajungea în valea Hinom, spre partea de sud a Iebusului, până la En-Roghel.

17 „Se întorcea” spre Nord şi atingea En-Şemeş. Apoi ajungea la limita teritorială a Ghelilotului care este în faţa Înălţimii Adumim. Continua pe la Piatra lui Bohan – fiul lui Ruben –,

18 cobora până în partea de nord a Bet-Arabei şi apoi ajungea aproape de Araba.

19 Trecea mai departe prin nordul oraşului Bet-Hogla şi ajungea la golful din partea de nord a Mării Sărate, în dreptul zonei de vărsare a Iordanului. Aceasta era limita teritorială din Sud.

20 Iordanul era limita teritoriului lor din Est. Aceasta a fost prezentarea moştenirii urmaşilor lui Beniamin, (care a fost împărţită) conform (numărului membrilor) clanurilor lor, cu limitele ei teritoriale pe toate laturile.

21 Oraşele tribului descendenţilor lui Beniamin – (repartizate) conform clanurilor lor – erau următoarele: Ierihon, Bet-Hogla, Emec-Cheţiţ,

22 Bet-Araba, Ţemaraiim, Betel,

23 Avim, Para, Ofra,

24 Chefar-Amoni, Ofni şi Gheva – douăsprezece oraşe împreună cu satele din jurul lor.

25 Ghivon, Rama, Beerot,

26 Miţpa, Chefira, Moţa,

27 Rechem, Irpeel, Tarala,

28 Ţela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva şi Chiriat – paisprezece oraşe împreună cu satele din jurul lor. Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, (care a fost împărţită) conform clanurilor lor.

19

1 Următoarea parte (a teritoriului) a revenit lui Simeon, adică tribului format din urmaşii lui, conform clanurilor lor. Moştenirea acestora era pe teritoriul descendenţilor lui Iuda.

2 Ea cuprindea: Beer-Şeba, Şeba, Molada,

3 Haţar-Şual, Bala, Eţem,

4 Eltolad, Betul, Horma,

5 Ţiclag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa,

6 Bet-Lebaot şi Şaruhen – treisprezece oraşe împreună cu satele din jurul lor.

7 Aiin, Rimon, Eter şi Aşan – erau încă patru oraşe oferite împreună cu satele din jurul lor,

8 până la Baalat-Beer sau Ramat-Neghev. Aceasta era moştenirea tribului urmaşilor lui Simeon, (care a fost împărţită) conform (numărului membrilor) clanurilor lor.

9 Moştenirea simeoniţilor a fost luată din teritoriul descendenţilor lui Iuda, pentru că acesta era prea mare pentru ei. Deci urmaşii lui Simeon şi-au primit moştenirea pe teritoriul descendenţilor lui Iuda.

10 A treia parte (a teritoriului) a revenit urmaşilor lui Zabulon, conform clanurilor lor. Limitele teritoriale ale moştenirii lor „ajungeau” până la Sarid,

11 „mergeau” în Vest spre Marala şi „se întâlneau” cu cele ale oraşului Dabeşet. Apoi „continuau” cu valea care este în faţa Iocneamului.

12 Din Sarid, „se întorceau” spre Est, adică spre estul soarelui, până la limitele teritoriale ale Chislot-Taborului. „Ieşeau” la Dabrat şi „urcau” spre Iafia.

13 De aici, „traversau” în direcţia Est spre Gat-Hefer şi Et-Caţin, „ieşind” la Rimon şi „întorcându-se” spre Nea.

14 Apoi „se întorceau” în direcţia Nord, spre Hanaton şi „mergeau” până la valea Iftahel.

15 Acest teritoriu cuprindea douăsprezece oraşe împreună cu satele din jurul lor. Între acestea erau: Catat, Nahalal, Şimron, Idala şi Betleem.

16 Aceasta a fost prezentarea moştenirii urmaşilor lui Zabulon, (împărţită) conform (numărului membrilor) clanurilor lor; şi acestea erau oraşele din ea împreună cu satele din jurul lor.

17 A patra parte (a teritoriului) a revenit urmaşilor lui Isahar, conform clanurilor lor.

18 Teritoriul lor cuprindea: Izreel, Chesulot, Şunem,

19 Hafaraiim, Şion, Anaharat,

20 Rabit, Chişion, Ebeţ,

21 Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-Paţeţ.

22 Limita lor teritorială „ajungea” apoi la Tabor, la Şahaţuma şi la Bet-Şemeş, „coborând” până la Iordan. În total erau şaisprezece oraşe împreună cu satele din jurul lor.

23 Aceasta a fost prezentarea moştenirii tribului urmaşilor lui Isahar, (împărţită) conform (numărului membrilor) clanurilor lor. Au fost luate în proprietate nu numai oraşele, ci şi satele din jurul acestora.

24 A cincea parte (a teritoriului) a revenit tribului urmaşilor lui Aşer, conform clanurilor lor.

25 Limita lor teritorială „trecea” prin Helcat, prin Hali, prin Beten, prin Acşaf,

26 prin Ala-Melec, prin Amad şi prin Mişal. La Vest, „atingea” Carmelul şi Şihor-Libnatul;

27 iar la Est „se întorcea” spre Bet-Dagon, „atingea” Zabulonul şi „ajungea” în valea Iftahel la Nordul localităţilor Bet-Emec şi Neiel. Apoi „ieşea” în stânga, spre oraşele: Cabul,

28 Abdon, Rehob, Hamon şi Cana, până la Marele Sidon.

29 „Se întorcea” spre Rama până la fortăreaţa Tirului şi „ajungea” la Hosa. Apoi „atingea” malul mării în regiunea Aczib.

30 Mai cuprindea: Uma, Afec şi Rehob. Astfel, erau în total douăzeci şi două de oraşe împreună cu satele din jurul lor.

31 Aceste oraşe împreună cu satele din jurul lor erau moştenirea tribului urmaşilor lui Aşer, (distribuite) conform (numărului membrilor) clanurilor lor.

32 A şasea parte (a teritoriului) a revenit urmaşilor lui Neftali, conform clanurilor lor.

33 Limita teritorială a acestora începea de la Helef şi de la stejarul din Ţaananim, „trecea” pe la Adami-Necheb şi pe la Iabneel, până la Lacum. Apoi „ieşea” la Iordan.

34 În continuare, „se întorcea” spre Vest prin Aznot-Tabor. De aici „continua” spre Hucoc, „atingea” teritoriul lui Zabulon în Sud, pe cel al lui Aşer la Vest şi Iordanul la Est.

35 Oraşele lor fortificate, erau: Ţidim, Ţer, Hamat, Racat, Chineret,

36 Adama, Rama, Haţor,

37 Chedeş, Edrei, En-Haţor,

38 Iron, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş – în total, nouăsprezece oraşe împreună cu satele din jurul lor.

39 Aceste oraşe împreună cu satele din jurul lor erau moştenirea tribului urmaşilor lui Neftali, (distribuite) conform (numărului membrilor) clanurilor lor.

40 A şaptea parte (a teritoriului) a revenit tribului urmaşilor lui Dan, conform clanurilor lor.

41 Limitele teritoriale ale moştenirii lor, cuprindeau: Ţora, Eştaol, Ir-Şemeş,

42 Şaalabin, Aialon, Itla,

43 Elon, Timnata, Ecron,

44 Elteche, Ghibeton, Baalat,

45 Iehud, Bene-Berac, Gat-Rimon,

46 Me-Iarcon şi Racon – în dreptul zonei-limită a localităţii Iafo.

47 Teritoriul daniţilor exista şi dincolo de aceste limite. Urmaşii lui Dan au început să lupte împotriva Leşemului: au atacat oraşul, l-au capturat, i-au omorât populaţia cu sabia şi l-au ocupat. S-au stabilit în el şi l-au numit Dan – conform numelui strămoşului lor.

48 Aceste oraşe împreună cu satele din jurul lor, erau moştenirea tribului format din urmaşii lui Dan. Ele au fost împărţite conform (numărului membrilor) clanurilor lor.

49 După ce au terminat împărţirea ţării conform limitelor teritoriale stabilite, israelienii i-au dat şi lui Iosua – fiul lui Nun – o moştenire printre ei.

50 Astfel, au procedat exact cum poruncise Iahve. Ei i-au dat oraşul pe care îl ceruse Iosua, adică Timnat-Serah, în partea muntoasă a teritoriului lui Efraim. Iosua a reconstruit oraşul şi a locuit în el.

51 Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua – fiul lui Nun – şi conducătorii clanurilor din triburile lui Israel le-au oferit poporului ca moştenire. Ei au făcut acest lucru prin tragere la sorţi, în localitatea Şilo, în prezenţa lui Iahve, la intrarea în cortul Întâlnirii. Şi astfel au terminat împărţirea ţării.

20

1 Atunci Iahve i-a spus lui Iosua:

2 „Spune-le israelienilor: «Alegeţi-vă acele oraşe de refugiu despre care v-am vorbit prin Moise.

3 Ele vor fi un loc în care va putea fi protejat criminalul care va omorî fără intenţie o persoană. Astfel, pentru că făcuse acest lucru din greşeală, el va putea să scape de cel care urmăreşte să răzbune vărsarea sângelui celui omorât.

4 Când se va refugia într-unul dintre aceste oraşe, să se oprească în faţa porţii acestuia şi să le spună ce i s-a întâmplat celor care formează consiliul bătrânilor lui. Ei să îl primească în oraş şi să îi dea un loc ca să locuiască acolo împreună cu ei.

5 Dacă cel care intenţionează să răzbune vărsarea sângelui celui omorât îl va urmări, ei să nu i-l predea pe criminal; pentru că acesta îl omorâse fără intenţie pe semenul lui şi fără să îl fi urât mai înainte.

6 Criminalul să rămână în acel oraş până se va prezenta în faţa adunării – ca să fie judecat – şi (să stea în el) până la moartea marelui preot care va fi în slujbă atunci. Numai după moartea lui va putea pleca din acest oraş în care fugise; şi se va putea întoarce în oraşul şi în casa lui!»”

7 Ei au separat Chedeşul din localitatea Galileea, în partea muntoasă a urmaşilor lui Neftali, Şehemul în partea muntoasă a urmaşilor lui Efraim şi Chiriat-Arba (Hebron) în partea muntoasă a urmaşilor lui Iuda.

8 Pe cealaltă parte a Iordanului, la estul Ierihonului, au ales Beţerul – în deşert – în podişul tribului lui Ruben; apoi Ramotul – în Ghilad – pe teritoriul tribului lui Gad şi Golanul – în Başan – pe teritoriul tribului lui Manase.

9 Acestea erau oraşele alese pentru toţi israelienii şi pentru străinii care locuiau în mijlocul lor. Astfel, orice criminal care omora fără intenţie o persoană, putea să fugă acolo şi să nu fie omorât de cel care intenţiona să răzbune sângele celui mort, înainte ca acesta să se poată prezenta în faţa adunării.

21

1 Conducătorii clanurilor levitice s-au apropiat de preotul Elazar, de Iosua – fiul lui Nun – şi de conducătorii clanurilor care aparţineau triburilor israelienilor.

2 Ei au venit la Şilo, în Canaan; şi le-au zis: „Iahve a poruncit prin Moise să ni se dea oraşe de locuit şi păşuni pe care să le folosim pentru animalele noastre!”

3 Atunci israelienii le-au dat leviţilor nişte oraşe împreună cu păşunile din jurul lor. Ele au fost oferite în teritoriul moştenirii celorlalţi israelieni – exact cum poruncise Iahve.

4 A fost desemnată prin tragere la sorţi o anumită zonă pentru clanurile chehatiţilor. Ei erau urmaşii (apropiaţi ai) preotului Aaron. Lor li s-au dat treisprezece oraşe pe teritoriul (urmaşilor) lui Iuda, al urmaşilor lui Simeon şi al urmaşilor lui Beniamin.

5 Celorlalţi urmaşi ai lui Chehat li s-au dat zece oraşe situate pe teritoriul tribului lui Efraim, al tribului lui Dan şi al jumătăţii tribului lui Manase.

6 Urmaşilor lui Gherşon li s-au dat treisprezece oraşe situate în teritoriul clanurilor tribului lui Isahar, în teritoriul tribului lui Aşer, în teritoriul tribului lui Neftali şi în teritoriul jumătăţii tribului lui Manase, care ocupa Başanul.

7 Urmaşilor lui Merari li s-au dat douăsprezece oraşe pe teritoriul pe care-l ocupau urmaşii lui Ruben, urmaşii lui Gad şi urmaşii lui Zabulon.

8 Israelienii au dat astfel leviţilor aceste oraşe împreună cu păşunile din jurul lor – exact cum poruncise Iahve prin Moise.

9 Pe teritoriul tribului format din urmaşii lui Iuda şi al tribului descendenţilor lui Simeon, au dat nişte oraşe menţionate pe nume.

10 Acestea au revenit descendenţilor lui Aaron care formau clanurile chehatiţilor (care erau şi ei urmaşii lui Levi); pentru că ei au fost nominalizaţi primii când a fost tragerea la sorţi.

11 Le-au fost date: Chiriat-Arba, adică Hebron, împreună cu păşunile din jurul lui, în zona muntoasă a urmaşilor lui Iuda. Arba fusese tatăl lui Anac.

12 Dar câmpia oraşului şi satele din jurul ei fuseseră date ca moştenire lui Caleb – fiul lui Iefune.

13 Deci au dat Hebronul urmaşilor preotului Aaron. Acesta a fost un oraş de refugiu pentru criminali, împreună cu păşunile din jurul lui. Au mai dat: Libna, împreună cu păşunile din jurul lui;

14 Iatir, împreună cu păşunile din jurul lui; Eştemoa, împreună cu păşunile din jurul lui;

15 Holon, împreună cu păşunile din jurul lui; Debir, împreună cu păşunile din jurul lui;

16 Aiin, împreună cu păşunile din jurul lui; Iuta, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Bet-Şemeş, împreună cu păşunile din jurul lui. Acestea sunt cele nouă oraşe de pe teritoriul acestor două triburi.

17 Pe teritoriul tribului lui Beniamin le-au dat: Ghivon, împreună cu păşunile din jurul lui; Gheva, împreună cu păşunile din jurul lui;

18 Anatot, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Almon, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, patru oraşe.

19 Oraşele preoţilor – urmaşi ai lui Aaron – împreună cu păşunile din jurul lor, erau treisprezece în total.

20 Celorlalţi leviţi care au rămas din clanurile urmaşilor lui Chehat, li s-au oferit oraşe pe teritoriul tribului lui Efraim.

21 Astfel, li s-au dat: Şehem, care era oraş de refugiu pentru criminali, împreună cu păşunile din jurul lui – în regiunea muntoasă a lui Efraim; Ghezer, împreună cu păşunile din jurul lui;

22 Chibţaiim, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Bet-Horon, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, patru oraşe.

23 În teritoriul tribului lui Dan, li s-au dat: Elteche, împreună cu păşunile din jurul lui; Ghibeton, împreună cu păşunile din jurul lui;

24 Aialon, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Gat-Rimon, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, patru oraşe.

25 În teritoriul jumătăţii tribului lui Manase, lui s-au dat: Taanah, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Ibleam, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, două oraşe.

26 Deci oraşele date clanurilor care au rămas între urmaşii lui Chehat, împreună cu păşunile din jurul lor, erau zece în total.

27 Gherşoniţilor, care formau unul dintre clanurile leviţilor, le-au fost date în teritoriul jumătăţii tribului lui Manase, următoarele oraşe: Golan – oraş de refugiu pentru criminali, care era în Başan, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Aştarot, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, două oraşe.

28 În teritoriul tribului lui Isahar, le-au dat: Chişion, împreună cu păşunile din jurul lui; Dabrat, împreună cu păşunile din jurul lui;

29 Iarmut, împreună cu păşunile din jurul lui; şi En-Ganim, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, patru oraşe.

30 În teritoriul tribului lui Aşer, le-au dat: Mişal, împreună cu păşunile din jurul lui; Abdon, împreună cu păşunile din jurul lui;

31 Helcat, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Rehob, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, patru oraşe.

32 În teritoriul tribului lui Neftali, le-au dat: Chedeş – oraş de refugiu pentru criminali, care era în Galileea – împreună cu păşunile din jurul lui; Hamot-Dor, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Cartan, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, trei oraşe.

33 Astfel, oraşele clanurilor gherşoniţilor erau treisprezece în total. Fiecare oraş avea păşuni în jurul lui.

34 Celorlalţi leviţi care mai rămăseseră ca urmaşi ai lui Merari, le-au fost date alte oraşe. În teritoriul tribului lui Zabulon, le-au dat: Iocneam, împreună cu păşunile din jurul lui; Carta, împreună cu păşunile din jurul lui;

35 Dimna, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Nahalal, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, patru oraşe.

36 În teritoriul tribului lui Ruben, le-au dat: Beţer, împreună cu păşunile din jurul lui; Iahaţ, împreună cu păşunile din jurul lui;

37 Chedemot, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Mefaat, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, patru oraşe.

38 În teritoriul tribului lui Gad, le-au dat: Ramot – oraş de refugiu pentru criminali, care era în Ghilad – împreună cu păşunile din jurul lui; Mahanaiim, împreună cu păşunile din jurul lui;

39 Heşbon, împreună cu păşunile din jurul lui; şi Iazer, împreună cu păşunile din jurul lui – în total, patru oraşe.

40 Deci oraşele date urmaşilor lui Merari, adică leviţilor care mai rămăseseră, erau douăsprezece în total.

41 Astfel, toate oraşele leviţilor care erau pe teritoriul israelienilor, împreună cu păşunile din jurul lor, erau patruzeci şi opt în total.

42 Fiecare dintre aceste oraşe îşi avea păşunile în jurul lui. Aşa erau concepute aceste oraşe.

43 Iahve a dat astfel lui Israel tot teritoriul despre care jurase strămoşilor lor când a promis că li-l va da. Iar ei l-au luat în proprietate şi au locuit acolo.

44 Iahve a făcut apoi ca ei să aibă odihnă; pentru că era pace în toate zonele ţării – exact cum jurase El părinţilor lor. Nimeni nu li s-a putut opune. Iahve a facilitat israelienilor învingerea tuturor duşmanilor lor.

45 Nu a rămas nerespectat niciunul dintre lucrurile bune pe care Iahve le promisese urmaşilor lui Israel. Toate s-au întâmplat conform promisiunilor Lui.

22

1 Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi pe cei care formau jumătatea tribului lui Manase;

2 apoi le-a spus: „Voi aţi respectat tot ce v-a poruncit Moise – sclavul lui Iahve – şi aţi ascultat de mine, făcând tot ce v-am poruncit.

3 Nu i-aţi abandonat pe cei care formează poporul vostru în toată această lungă perioadă de timp; ci aţi fost împreună cu ei până astăzi. Aţi respectat cu grijă porunca Dumnezeului vostru care se numeşte Iahve.

4 Şi acum, pentru că Iahve – Dumnezeul vostru – le-a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis, întoarceţi-vă şi plecaţi spre corturile voastre. Mergeţi în acel teritoriu pe care îl stăpâniţi şi pe care vi l-a dat Moise – sclavul lui Iahve – dincolo de Iordan.

5 Dar să aveţi foarte mare grijă în ce priveşte respectarea poruncilor şi a legii pe care v-a dat-o Moise, sclavul lui Iahve: să Îl iubiţi pe Dumnezeul vostru numit Iahve, să vă comportaţi exact cum v-a cerut El, să ascultaţi de poruncile Lui, să vă ataşaţi de El şi să Îl slujiţi din toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru!”

6 Apoi Iosua i-a binecuvântat şi i-a trimis înapoi; iar ei au plecat spre corturile lor.

7 Moise îi dăduse moştenirea unei jumătăţi a tribului lui Manase, în Başan; iar celeilalte jumătăţi îi dăduse Iosua moştenirea lângă fraţii lor, în partea de Vest a Iordanului. Atunci când Iosua i-a trimis la corturile lor, el i-a binecuvântat

8 zicându-le: „Întoarceţi-vă la corturile voastre cu mulţimea bogăţiilor pe care le-aţi obţinut – cu nenumăratele cirezi, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul şi cu marele număr de haine adunate. Să împărţiţi apoi şi cu ceilalţi fraţi ai voştri toată această pradă luată de la duşmani!”

9 Atunci rubeniţii, gadiţii şi cei care formau jumătatea tribului lui Manase, s-au despărţit de israelieni la Şilo, în Canaan. Astfel, ei au plecat spre Ghilad, adică spre teritoriul pe care l-au primit ca moştenire – aşa cum spusese Iahve prin Moise.

10 Când au ajuns la Ghelilot – lângă Iordan, pe malul canaanit –, rubeniţii, gadiţii şi cei din jumătatea tribului lui Manase, au construit acolo un altar pe malul Iordanului. Acela era un altar care avea o mărime impresionantă.

11 Israelienii au auzit că rubeniţii, gadiţii şi cei din jumătatea tribului lui Manase au construit un altar în apropierea limitelor teritoriale ale Canaanului – la Ghelilot, lângă Iordan – chiar pe teritoriul israelian.

12 Când li s-a spus despre acest lucru, întreaga adunare s-a adunat la Şilo ca să plece să lupte împotriva lor.

13 Atunci, ceilalţi israelieni l-au trimis pe Fineas – fiul preotului Elazar – în Ghilad, la rubeniţi, la gadiţi şi la cei care formau jumătatea tribului lui Manase.

14 El s-a dus la ei împreună cu zece conducători – câte unul pentru fiecare trib al urmaşilor lui Israel – toţi fiind conducători în familiile lor, între miile de israelieni.

15 Au ajuns la rubeniţi, la gadiţi şi la cei care formau jumătatea tribului lui Manase, în Ghilad; şi le-au zis:

16 „Adunarea lui Iahve vă spune: «Ce înseamnă această faptă inacceptabilă pe care aţi făcut-o faţă de Dumnezeul lui Israel? Şi de ce aţi deviat astăzi de la porunca lui Iahve, construindu-vă un altar ca să vă revoltaţi împotriva Lui?

17 A fost oare prea nesemnificativ păcatul comis în cazul lui Peor, de ale cărui consecinţe nu am reuşit să scăpăm nici astăzi, chiar dacă adunarea lui Iahve a fost lovită (atunci) cu dezastru?

18 Iar voi deviaţi astăzi de la porunca dată de Iahve!? Dacă voi vă veţi revolta acum împotriva lui Iahve, mâine El se va mânia pe întreaga adunare a lui Israel!

19 Dacă voi consideraţi că teritoriul pe care l-aţi primit ca moştenire este profanat, atunci reveniţi în teritoriul care este moştenirea lui Iahve: acolo unde este amplasat Cortul lui Iahve; şi luaţi-vă aici ca moştenire un teritoriu printre noi. Dar nu vă revoltaţi împotriva lui Iahve sau împotriva noastră, construindu-vă un altar – altul decât acela al Dumnezeului nostru numit Iahve!

20 Atunci când Acan – fiul lui Zerah – a comis acea gravă faptă cu privire la ce trebuia distrus, oare nu au venit consecinţele mâniei lui Iahve împotriva întregii adunări a lui Israel? Astfel, el nu a fost singurul care a murit în urma păcatului lui!»”

21 Rubeniţii, gadiţii şi cei care formau jumătate din tribul lui Manase, au răspuns conducătorilor miilor lui Israel:

22 „Iahve – Dumnezeul Omnipotent – da, chiar Iahve care este acest Dumnezeu Omnipotent, ştie adevărul! Şi dorim ca şi Israel să ştie acest lucru: dacă este revoltă sau neascultare în noi faţă de Iahve, să nu ne scuteşti astăzi de pedeapsă!

23 Dacă ne-am construit un altar ca să deviem de la închinarea faţă de Iahve şi ca să aducem pe el (altor divinităţi) arderi integrale şi daruri de mâncare sau ca să oferim sacrificii de pace (lor), El să ne facă să plătim pentru aceste fapte!

24 În realitate, noi am procedat aşa pentru că ne-am temut că într-o zi este posibil ca urmaşii voştri să le zică urmaşilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve?

25 Urmaşi ai lui Ruben şi ai lui Gad, Iahve a pus Iordanul ca limită între noi şi voi. Iar voi nu aveţi nicio legătură cu moştenirea lui Iahve!» Astfel, urmaşii voştri i-ar putea determina pe urmaşii noştri să nu se mai teamă de Iahve.

26 Aşa se explică de ce am decis să ne construim un altar – dar nu pentru ca să aducem pe el animale arse integral sau (alt fel de) sacrificii (idolilor);

27 ci ca să fie în primul rând o dovadă a legăturilor dintre noi şi voi. Apoi, acest altar va fi o evidenţă şi între urmaşii noştri şi ai voştri, arătându-le că dorim să slujim înaintea feţei lui Iahve prin arderile integrale, prin darurile de mâncare şi prin sacrificiile de pace. Deci urmaşii voştri nu le vor putea spune urmaşilor noştri: «Voi nu aparţineţi poporului pe care Şi l-a ales Iahve!»

28 Dacă vreodată ne vor vorbi aşa nouă sau urmaşilor noştri, ne-am gândit să le răspundem: «Priviţi (spre) acest altar dedicat lui Iahve pe care l-au construit strămoşii noştri, nu pentru a aduce pe el arderi integrale şi sacrificii, ci pentru a fi o dovadă între noi şi voi!»

29 În niciun caz nu ne-am gândit astăzi să ne revoltăm împotriva lui Iahve şi să deviem de la ascultarea de El, construindu-ne un altar pentru arderi integrale, pentru daruri de mâncare sau pentru sacrificii – altul decât acela al Dumnezeului nostru numit Iahve, care este înaintea Cortului Său!”

30 Când preotul Fineas, conducătorii adunării şi conducătorii miilor lui Israel au auzit cuvintele spuse de urmaşii lui Ruben, de urmaşii lui Gad şi de urmaşii lui Manase, au fost satisfăcuţi.

31 Preotul Fineas – fiul lui Elazar – a vorbit urmaşilor lui Ruben, urmaşilor lui Gad şi urmaşilor lui Manase. El le-a zis: „Ştim astăzi că Iahve este în mijlocul nostru, pentru că nu aţi comis această faptă împotriva legii Lui; şi i-aţi salvat astfel pe israelieni de la o posibilă pedeapsă care ar fi venit din partea Sa!”

32 Apoi preotul Fineas – fiul lui Elazar – şi conducătorii poporului au plecat de la rubeniţi şi de la gadiţi. S-au dus la Ghilad; şi astfel, s-au întors la israelieni, în ţara Canaanului, relatându-le ce se întâmplase.

33 Israelienii au fost mulţumiţi de lucrurile pe care le-au auzit. Atunci ei au binecuvântat pe Dumnezeu şi nu au mai plecat la război ca să distrugă teritoriul locuit de rubeniţi şi de gadiţi.

34 Rubeniţii şi gadiţii au numit acel altar Ed, zicând: „Altarul este o dovadă între noi. El arată că numai Iahve este Dumnezeul nostru comun!”

23

1 Trecuse mult timp de când Iahve oferise odihnă lui Israel; şi astfel, el nu mai era deranjat de niciunul dintre duşmanii care îl înconjurau. Iosua avansase în vârstă şi era deja bătrân.

2 Atunci, el a adunat poporul întregului Israel, împreună cu: bătrânii, conducătorii, judecătorii şi comandanţii lui (militari). Apoi le-a zis: „Eu am avansat în vârstă şi sunt deja bătrân.

3 Voi aţi văzut ce a făcut Dumnezeul vostru, numit Iahve, tuturor acestor popoare. De dragul vostru, El personal s-a implicat în mod direct în luptă pentru voi.

4 Am dat ca moştenire triburilor voastre care au mai rămas, toate teritoriile acestor popoare. Începând de la Iordan, toate locurile pe care le-am distrus, până la imensa Mare care este în partea de Vest, sunt ale voastre.

5 Chiar Iahve – Dumnezeul vostru – în mod personal, va alunga aceste popoare din faţa voastră. El le va elimina din drumul vostru; iar voi le veţi lua teritoriul în proprietatea voastră – exact cum v-a promis Iahve, Dumnezeul vostru.

6 Urmăriţi cu tot interesul să respectaţi tot ce scrie în cartea legii lui Moise şi să vă conformaţi poruncilor ei, fără să deviaţi: nici la stânga, nici la dreapta.

7 Să nu vă împrieteniţi cu aceste popoare care au rămas printre voi! Nu invocaţi numelor zeilor lor şi nu juraţi pe numele acestora! Să nu le slujiţi şi nu vă închinaţi înaintea lor;

8 ci rămâneţi ataşaţi de Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve, aşa cum aţi făcut până astăzi.

9 Iahve a eliminat din faţa voastră popoare mari şi care aveau forţă militară remarcabilă. Astfel, a devenit evident tuturor că nimeni nu a putut să vi se opună până acum.

10 Un singur om dintre voi făcea să fugă o mie de duşmani; pentru că Iahve – Dumnezeul vostru – lupta personal pentru voi, exact cum vă promisese.

11 Acum, vă cer să fiţi atenţi faţă de sufletele voastre, urmărind să îl iubiţi pe Dumnezeul vostru numit Iahve.

12 Să ştiţi că dacă veţi devia de la ce v-a cerut El şi dacă vă veţi ataşa de cei care au mai rămas printre voi din aceste popoare, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii mergând la ele şi permiţându-le să vină la voi,

13 vă asigur că Iahve – Dumnezeul vostru – nu le va mai alunga din faţa voastră! Ele vor fi atunci o capcană şi un laţ pentru voi. Vor fi şi ca un bici care va lovi spatele vostru; şi se vor comporta ca nişte spini care vă intră în ochii – până veţi dispărea din această ţară bună, pe care v-a oferit-o Iahve, Dumnezeul vostru.

14 Observaţi că se apropie timpul când eu mă voi duce pe drumul pe care merge orice fiinţă care trăieşte pe pământ. Recunoaşteţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că nu a rămas nerespectată niciuna dintre promisiunile bune pe care vi le-a făcut Dumnezeul vostru numit Iahve. S-a întâmplat exact cum vi s-a spus; şi nici măcar una dintre acestea nu a rămas nerespectată!

15 Dar aşa cum Iahve – Dumnezeul vostru – a respectat toate promisiunile bune pe care vi le-a făcut, tot El va aduce împotriva voastră toate lucrurile rele despre care aţi fost avertizaţi – până când veţi fi distruşi din această bună ţară pe care v-a dat-o Iahve, Dumnezeul vostru.

16 Dacă veţi încălca legământul pe care vi l-a poruncit Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve, începând să slujiţi altor (dumne)zei şi să vă închinaţi în faţa lor, atunci Iahve îşi va declanşa mânia împotriva voastră şi veţi dispărea repede din această bună ţară pe care v-a dat-o El!”

24

1 Iosua a adunat toate triburile lui Israel la Şehem şi a convocat consiliul bătrânilor lui Israel, conducătorii, judecătorii şi comandanţii (militari). Ei s-au prezentat toţi înaintea lui Iahve.

2 Atunci Iosua a zis întregului popor: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – vă vorbeşte astfel: «În vremurile străvechi, cei care au fost strămoşii voştri, adică Terah – tatăl lui Avraam şi al lui Nahor – locuiau pe teritoriul care este pe cealaltă parte a râului. Acolo, acei oameni se închinau altor (dumne)zei.

3 Eu l-am luat pe strămoşul vostru numit Avraam de dincolo de râu, l-am dus prin tot teritoriul Canaanului şi i-am dat foarte mulţi descendenţi. Am făcut acest lucru dându-i-l iniţial pe Isaac.

4 Apoi, lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau. Lui Esau i-am dat în proprietate zona muntoasă a Seirului; iar Iacov s-a dus în Egipt împreună cu fiii lui.

5 Apoi i-am trimis pe Moise şi pe Aaron; şi astfel am lovit Egiptul prin tot ce am făcut între oamenii care trăiau pe acel teritoriu. Apoi v-am scos de acolo.

6 După ce i-am scos pe părinţii voştri din Egipt, au plecat spre mare; iar egiptenii i-au urmărit folosind care de luptă şi călăreţi – până la Marea Roşie.

7 Atunci ei au strigat spre Iahve; iar El a pus întuneric între ei şi egipteni. Apoi a adus apele mării peste ei şi i-a acoperit cu ele. Aţi văzut astfel cu ochii voştri ce le-am făcut egiptenilor! Apoi aţi locuit în deşert mult timp.

8 V-am dus prin teritoriul amoriţilor care locuiau în partea de est a Iordanului. Ei au luptat împotriva voastră; dar Eu i-am făcut să fie învinşi de voi şi i-am distrus din faţa voastră. Apoi, voi le-aţi ocupat teritoriul.

9 Balac – fiul lui Ţipor, regele Moabului – s-a pregătit să lupte împotriva lui Israel; şi l-a chemat pe Balaam – fiul lui Beor – ca să vă blesteme.

10 Dar Eu nu am vrut să îl ascult pe Balaam; şi atunci el v-a binecuvântat. Astfel, Eu v-am scăpat de tot ce intenţiona el să vă facă.

11 Apoi aţi traversat Iordanul şi aţi plecat spre Ierihon. Atunci au venit să lupte împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât şi amoriţii, periziţii, canaaniţii, hitiţii, ghirgasiţii, hiviţii şi iebusiţii. Dar Eu i-am făcut să fie învinşi de voi.

12 Am trimis înainte nişte viespi care i-au alungat din faţa voastră, exact cum am procedat şi în cazul celor doi regi amoriţi. Ei nu au fost alungaţi cu sabia voastră sau cu arcul vostru.

13 V-am dat astfel o ţară pe care nu aţi lucrat-o voi; şi oraşe pe care nu le-aţi construit voi, dar în care locuiţi acum. Aici aveţi vii şi măslini pe care nu i-aţi plantat voi, dar din fructele cărora mâncaţi!».

14 Acum, vă cer să vă temeţi de Iahve şi să îi slujiţi fără niciun compromis şi cu cea mai mare seriozitate! Abandonaţi zeii cărora le-au slujit strămoşii voştri dincolo de râu şi în Egipt. Astfel, voi să slujiţi (numai) lui Iahve!

15 Iar dacă nu acceptaţi să slujiţi lui Iahve, alegeţi astăzi ai cui slujitori doriţi să fiţi: ori ai zeilor cărora le slujeau strămoşii voştri dincolo de râu, ori ai zeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi! Vă precizez că eu personal am decis ca împreună cu familia mea, să slujim lui Iahve!”

16 Poporul a răspuns: „În niciun caz nu ne gândim să Îl abandonăm pe Iahve şi să slujim altor (dumne)zei!

17 Iahve – Dumnezeul nostru – este Cel care ne-a scos atât pe părinţii noştri, cât şi pe noi, de pe teritoriul Egiptului – din casa unde trăiam ca sclavi; şi a făcut înaintea noastră aceste mari minuni. El ne-a păzit pe întregul drum pe care l-am parcurs şi printre toate popoarele pe unde am călătorit.

18 Iahve a alungat din faţa noastră toate aceste popoare şi pe amoriţii care locuiau în ţară. Noi vom sluji în continuare lui Iahve; pentru că El este Dumnezeul nostru!”

19 Iosua i-a zis poporului: „Voi nu veţi reuşi să îi slujiţi (în mod acceptabil) lui Iahve; pentru că El este un Dumnezeu sfânt şi gelos! El nu vă va ierta revoltele împotriva Sa şi păcatele voastre.

20 Dacă (după un timp) Îl veţi abandona pe Iahve şi veţi sluji (dumne)zeilor străini, El se va întoarce Împotriva voastră şi vă va face rău, distrugându-vă – după ce vă făcuse bine!”

21 Poporul i-a răspuns lui Iosua: „Nu; ci noi vom sluji lui Iahve!”

22 Iosua le-a spus: „Voi sunteţi martori împotriva voastră că aţi ales să slujiţi lui Iahve!” Ei i-au răspuns: „Da, acceptăm să fim martori!”

23 Iosua le-a zis: „Atunci renunţaţi la idolii care încă mai sunt în mijlocul vostru; şi întoarceţi-vă inima spre Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve!”

24 Atunci poporul i-a zis lui Iosua: „Vom sluji Dumnezeului nostru numit Iahve; şi vom asculta ce ne va spune El!”

25 În acea zi, Iosua a ratificat un legământ cu poporul la Şehem; şi acolo i-a dat porunci şi legi.

26 Iosua a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare şi a pus-o acolo, sub stejarul care exista în acel loc sfânt închinat lui Iahve.

27 Iosua a zis întregului popor: „Această piatră va fi un martor al discuţiei dintre noi; pentru că a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Iahve. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veţi înşela pe Dumnezeul vostru!”

28 Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pentru ca fiecare să se ducă la moştenirea lui.

29 După toate acestea, Iosua – fiul lui Nun –, sclavul lui Iahve, a murit la vârsta de o sută zece ani.

30 L-au înmormântat pe teritoriul moştenirii lui, la Timnat-Serah, care era în zona muntoasă a urmaşilor lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaş.

31 Israel a slujit lui Iahve cât timp a trăit Iosua şi până au murit bătrânii care au urmat generaţiei lui. Ei erau cei care cunoscuseră (personal) toate lucrurile pe care le făcuse Iahve pentru Israel.

32 Oasele lui Iosif, pe care israelienii le aduseseră din Egipt, au fost îngropate la Şehem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriţi cu o sută de chesita. Acel teren era moştenirea urmaşilor lui Iosif. Hamor fusese tatăl lui Şehem.

33 Elazar – fiul lui Aaron – a murit şi el; şi a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului lui, numit Fineas, în partea teritorială muntoasă a urmaşilor lui Efraim.