1 Următoarele cuvinte aparţin oratorului – fiului lui David – care a fost rege la Ierusalim.
2 El a zis: „Vai, ce lipsă de sens! Cât de absurd este tot ce se întâmplă! Totul este inutil!
3 Oare ce câştigă omul din toate activităţile la care se angajează în existenţa lui de sub soare?
4 Trece o generaţie şi vine alta; dar pământul rămâne mereu acelaşi.
5 Soarele răsare şi apoi apune. El se grăbeşte apoi spre locul de unde va răsări din nou.
6 Vântul bate spre sud; apoi curenţii de aer se întorc spre nord. Astfel, vântul deplasează mereu aerul; şi curenţii lui îşi reiau constant circuitul.
7 Toate râurile curg spre mare, fără să o umple vreodată. Râurile revin la locul de unde au plecat; şi apa lor curge din nou de acolo.
8 Toate lucrurile sunt într-o permanentă agitaţie imposibil de descris în cuvinte. Ochiul nu se satură să privească; şi urechea nu se satură să asculte.
9 Ce a fost, va mai fi; şi ce s-a făcut, va continua să se facă! Nu este nimic nou în existenţa de sub soare!
10 Dacă cineva zice: «Am observat un lucru nou!», acela exista demult, încă din secolele care au fost înaintea lui.
11 Nu ne mai amintim de cei care au trăit în vremurile străvechi – exact cum nici cei care ne vor urma, nu vor mai păstra şi nu vor transmite generaţiilor viitoare amintirea lucrurilor care au fost în timpul vieţii lor.”
12 „Eu – oratorul – am fost rege al poporului Israel la Ierusalim.
13 M-am implicat în studiul şi cercetarea înţelepciunii cu aplicaţie la toate lucrurile care se întâmplă sub cer. Aceasta este o activitate obositoare pe care Dumnezeu o pretinde oamenilor în tipul existenţei lor.
14 Am observat tot ce se face (în existenţa de) sub soare; şi am constatat că toate lucrurile sunt fără sens şi că se deplasează (ciclic) ca vântul.
15 Ce a fost îndoit cândva, nu se mai poate îndrepta; şi ce lipseşte, nu poate fi inclus în numărul celorlalte lucruri existente.
16 Mi-am zis: «Observ că mi-am mărit reputaţia şi am progresat în înţelepciune mai mult decât toţi cei care au existat la Ierusalim înaintea mea. Astfel, inima mea a beneficiat de mult mai multă înţelepciune şi de cunoaştere.»
17 M-am dedicat obţinerii cunoaşterii care este facilitată de înţelepciune. Am fost implicat în înţelegerea nebuniei şi a prostiei. Dar am realizat că şi această activitate este inutilă.
18 Unde există multă înţelepciune, este şi multă frustrare. Avansul în cunoaştere aduce cu el dezamăgirea…”
1 „Atunci mi-am zis: «Voi încerca să văd dacă distracţia mă va satisface!» Dar am constatat că şi aceasta este ceva fără sens!
2 Am zis despre râs: «Este o nebunie!»; iar despre distracţie am ajuns să mă întreb (retoric): «Care este utilitatea ei?»
3 Am decis în inima mea să experimentez vinul în organismul meu – considerând că în acest timp, inima mea mă va conduce cu înţelepciune. Am vrut astfel să promovez nebunia – până voi înţelege ce este bine să facă fiii oamenilor (care trăiesc) sub cer, în puţinele zile din viaţa lor.
4 Mi-am extins lucrările: mi-am construit case şi mi-am plantat vii.
5 Mi-am amenajat grădini şi parcuri, plantând în ele pomi care produc o diversitate de fructe.
6 Mi-am făcut bazine cu apă, ca să ud mulţimea pomilor care au răsărit (acolo).
7 Mi-am cumpărat sclavi şi sclave. Am avut sclavi care s-au născut în casa mea. Am avut turme atât de vite, cât şi de oi. Am avut mai multe animale domestice decât toţi cei care fuseseră (regi) înainte de mine la Ierusalim.
8 Mi-am adunat argint şi aur. Astfel, am acumulat bogăţii regeşti şi (multe) teritorii. Mi-am adus în jurul meu cântăreţi şi cântăreţe; şi mi-am luat exact ce le place bărbaţilor cel mai mult: o mulţime de femei.
9 M-am îmbogăţit şi mi-am mărit averea – mai mult decât ceilalţi (regi) care au trăit la Ierusalim. Şi totuşi, mi-am păstrat chiar şi înţelepciunea!
10 Nu am refuzat nimic din tot ce mi-au cerut ochii; şi nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie. Astfel, inima mi-a fost satisfăcută faţă de toată implicarea mea extenuantă. Şi acest fapt a fost pentru mine singurul câştig din toată munca mea.
11 Apoi, când am privit la toate lucrările făcute de mâinile mele şi la toată munca pe care am depus-o pentru realizarea lor, am înţeles că în final totul este inutil, că realizările (mele) urmează traseul vântului şi că nu există (în viaţa trăită) sub soare niciun câştig care să le justifice.
12 Am comparat apoi înţelepciunea, nebunia şi prostia. Ce poate să facă urmaşul regelui, decât tot ce s-a făcut înainte de apariţia lui în această lume?
13 Am înţeles că înţelepciunea este cu atât mai utilă decât prostia, cu cât este lumina mai bună decât întunericul.
14 Înţeleptul ştie să îşi folosească ochii, dar prostul trăieşte şi se deplasează în întuneric. Şi totuşi, am înţeles că amândoi vor avea acelaşi final (: moartea).
15 Atunci mi-am zis în gândul meu: «Dacă şi eu voi ajunge la final ca cel prost, atunci de ce am fost mai înţelept (decât el)?» Şi am continuat, zicând în inima mea: «Şi acest fapt este ceva absurd!»
16 Amintirea despre cel înţelept nu durează mai mult decât aceea a prostului; şi în următoare zile, deja totul este uitat. Înţeleptul moare exact cum moare şi prostul!
17 Am ajuns astfel să urăsc viaţa, pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă (în existenţa de) sub soare. Totul este absurd şi urmează traseul vântului!
18 Mi-am urât toate rezultatele muncii extenuante pe care personal am făcut-o în existenţa mea de sub soare. Ele vor rămâne omului care va trăi după mine.
19 Cine ştie dacă acela va fi înţelept? Este posibil ca cel care va beneficia de toate rezultatele muncii mele la care am ajuns administrând cu înţelepciune resursele de sub soare, să fie un prost… Acesta este încă un fapt absurd!
20 M-am tot gândit la activitatea mea extenuantă în care am fost implicat în existenţa de sub soare – până când inima mea a ajuns astfel la disperare;
21 pentru că există oameni care lucrează cu înţelepciune, cu pricepere şi având abilităţi speciale, dar care îşi lasă apoi rezultatele muncii lor unui om care nu a muncit pentru ele. Aceasta este încă o absurditate şi un mare rău!
22 Ce avantaj (real) are omul din toată munca şi din toată implicarea obositoare a sufletului lui din existenţa de sub soare?
23 Tot timpul cât trăieşte, are numai necazuri; şi toate preocupările lui din fiecare zi îi produc dezamăgire! Nici chiar noaptea nu i se odihneşte sufletul! Acesta este încă un lucru absurd!
24 Nu există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea şi să îşi sature sufletul cu tot ce este bun din realizările lui. Dar am înţeles că şi acest lucru vine din mâna lui Dumnezeu;
25 pentru că cine poate mânca şi cine se poate bucura ignorându-L?
26 Da, este o certitudine că omului pe care îl agreează El, îi dă înţelepciune, capacitatea de înţelegere şi bucurie. Dar pe cel păcătos îl determină să adune ca să îi dea apoi (din ce a adunat) celui agreat de Dumnezeu. Chiar şi acest fapt este o absurditate şi urmează traseul vântului!”
1 „Pentru toate există o vreme; şi orice lucru de sub cer are timpul lui.
2 Există un timp când te naşti şi un timp când mori; un timp pentru plantat şi un timp pentru smulgerea plantelor.
3 Există un timp pentru omorâre şi un timp pentru a oferi vindecare – aşa cum există un timp pentru dărâmare dar şi unul pentru construire.
4 Există un timp când plângi şi un timp când râzi – aşa cum există un timp pentru jale dar şi un timp pentru veselie.
5 Există un timp când arunci cu pietre şi un alt timp când le strângi – aşa cum există un timp pentru îmbrăţişări şi un alt timp pentru absenţa lor.
6 Există un timp pentru căutări şi un timp pentru pierderea unor lucruri (descoperite) – aşa cum există un timp pentru păstrarea lucrurilor şi un alt timp pentru aruncarea lor.
7 Există un timp pentru rupere şi un timp când coşi (ce este rupt) – aşa cum există un timp pentru tăcere şi un timp pentru vorbire.
8 Există un timp pentru iubire şi un timp pentru manifestarea urii – aşa cum există un timp pentru pace şi un timp pentru război.
9 Ce câştigă lucrătorul din toată munca lui obositoare?
10 Am văzut o preocupare a oamenilor pusă în mintea lor de Dumnezeu.
11 El a făcut toate lucrurile bune şi la timpul lor. A pus în om chiar şi capacitatea de a conştientiza existenţa eternităţii; dar omul nu poate înţelege de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
12 Am constatat că pentru oameni nu există nimic mai benefic decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţa pe care o trăiesc.
13 În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate trăi bine beneficiind de rezultatul muncii lui, este un dar de la Dumnezeu.
14 Înţeleg că tot ce face Dumnezeu, durează pentru eternitate. Nimic din ce face El nu necesită vreo corectură adăugând sau eliminând ceva. Iar Dumnezeu procedează astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.
15 Ce este acum, exista deja de mult timp; şi ce va fi, s-a mai întâmplat; iar Dumnezeu va aduce înapoi ce a fost cândva.
16 Am mai remarcat ceva (în existenţa de) sub soare: pe scaunul de judecată stătea răutatea; iar pe tronul dreptăţii se aşezase nedreptatea.
17 Atunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe omul care a trăit corect, cât şi pe cel care a practicat nedreptatea – pentru că atunci va fi timp pentru evaluarea oricărui lucru şi a oricărei fapte.»
18 Apoi mi-am zis: «Dumnezeu îi testează pe oameni, pentru ca ei să vadă că sunt ca animalele:
19 atât omul cât şi animalul îşi încetează existenţa (pe pământ) în mod asemănător. Cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi îşi încetează viaţa când nu mai respiră; iar din acest punct de vedere, omul nu are nimic în plus faţă de un animal. Şi acest fapt nu se justifică!
20 Totul merge în acelaşi loc. Toate vietăţile au fost făcute din pământ; şi toate se întorc în pământ.
21 Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se duce în jos sub pământ?
22 Am înţeles că nu există un alt lucru mai bun care să îl satisfacă pe om decât rezultatul muncii lui. Aceasta este recompensa de care se poate bucura; şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»”
1 „Apoi am privit cu atenţie şi am văzut toate violenţele care se fac (în lumea de) sub soare. Astfel am descoperit că lacrimile celor exploataţi fără milă nu aveau alinare. Cei care îi dominau, făceau abuz de autoritate; şi nu exista scăpare pentru cei persecutaţi.
2 Am afirmat atunci că este mai bine pentru oamenii care au murit demult, în raport cu cei care încă trăiesc.
3 Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceştia, este pentru cel care încă nici nu s-a născut. El nu a văzut încă faptele rele care se fac (în lumea de) sub soare.
4 Am constatat că orice muncă extenuantă şi orice abilitate aplicată în lucrările efectuate, există din cauza invidiei dintre un om şi semenul lui. Acesta este încă un fapt absurd care urmează traseul vântului!
5 Prostul îşi încrucişează mâinile şi se autodistruge.
6 Mai bine puţin beneficiind de pace, decât de două ori mai mult cu mare sacrificiu şi fără utilitate!
7 Am mai văzut un lucru fără sens care există (în lumea de) sub soare.
8 Se întâmplă să existe un om care nu are nici fii, nici fraţi, dar care munceşte intens şi continuu. El nu se satură de avere… Apoi, se întreabă: «Pentru cine muncesc atât de greu? Şi de ce îmi reţin sufletul de la satisfacţii?» Aceasta este încă o absurditate şi un lucru rău!
9 Este mai bine doi decât unul singur; pentru că lucrând astfel în echipă, vor obţine o recompensă mai bună pentru munca lor.
10 Dacă unul dintre ei va cădea, celălalt îl va ajuta să se ridice; dar vai de cel care cade fără să existe un altul care să îl ridice!
11 Şi dacă se culcă doi (în acelaşi loc), se pot încălzi (unul de la celălalt); dar dacă cineva este singur, cum s-ar putea încălzi?
12 În mod asemănător, dacă cineva este atacat de un altul, doi pot să i se opună (agresorului); iar funia împletită în trei, nu poate fi ruptă uşor.
13 Mai bine să fii tânăr sărac dar înţelept, decât rege bătrân şi fără minte, care niciodată nu acceptă sfaturile celor din jurul lui.
14 Primul poate ajunge să urce pe tron direct din închisoare, chiar în situaţia în care s-a născut şi a trăit ca sărac în timpul guvernării acelui rege (bătrân).
15 Am văzut cum toţi cei vii, care umblă sub soare, au urmat tânărul care avea primul loc după rege. El este cel care va guverna după ce va muri regele.
16 Tot poporul şi toţi aceia înaintea cărora mergea el, formau o mare mulţime de oameni. Totuşi, cei care vor trăi după ce ei nu vor mai fi, nu se vor putea bucura de guvernarea acestui tânăr. Şi acest fapt este un nonsens şi urmează traseul vântului!”
1 „Păşeşte cu atenţie când intri în casa lui Dumnezeu; şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci sacrificiul celor lipsiţi de raţiuni corecte; pentru că ei nu ştiu că astfel comit un lucru rău.
2 Nu te grăbi să îţi deschizi gura; şi inima ta să nu dorească imediat să pronunţe ceva înaintea lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este în cer, iar tu eşti pe pământ. Astfel, cuvintele tale să fie bine calculate.
3 În timp ce visele provin din mulţimea grijilor, prostia omului fără judecată sănătoasă se cunoaşte din mulţimea cuvintelor lui.
4 Când faci o promisiune înaintea lui Dumnezeu, nu întârzia să o respecţi; pentru că Lui nu Îi plac oamenii lipsiţi de judecată. Deci respectă-ţi promisiunea!
5 Este mai bine să nu faci promisiuni, decât să le faci şi să nu le respecţi.
6 Nu lăsa gura să îţi atragă corpul în păcat. Să nu îi zici omului trimis de Dumnezeu: «Promisiunea mea a fost o eroare!» De ce să se mânie Dumnezeu din cauza promisiunii pronunţate cu gura ta şi să distrugă lucrarea făcută de mâinile tale?
7 Visele multe sunt fără sens. Acelaşi lucru se poate spune şi despre multele cuvinte inutile. Deci teme-te de Dumnezeu!”
8 „Când vezi că într-o localitate este exploatat omul sărac, iar dreptatea şi omul corect sunt persecutaţi, să nu te deranjezi cu privire la aceste lucruri; pentru că un administrator supraveghează pe un altul, iar pe amândoi îi controlează alţii mai mari decât ei!
9 Toţi beneficiază de resursele ţării; iar scopul existenţei unui rege este să apere terenurile ei agricole.
10 Cel care iubeşte argintul, nu se satură de el; iar cine iubeşte bogăţia, nu beneficiază de câştig. Aceasta este încă o absurditate!
11 Când se înmulţesc alimentele, se înmulţesc şi cei care le mănâncă; şi singurul lucru pe care îl mai poate face proprietarul lor, este doar să privească la ele cu ochii lui!
12 Pentru cel care a muncit, somnul este ceva plăcut – indiferent că a mâncat puţin sau mult; dar bogatul nu poate dormi liniştit din cauza bogăţiei lui!
13 Există un rău pe care l-am văzut sub soare şi care m-a deranjat. Am văzut un proprietar strângându-şi o bogăţie care l-a dus la dezastru.
14 Ea a fost pierdută printr-un comerţ nereuşit. Astfel, fiul care i s-a născut, nu mai beneficiază de nimic din tot ce a fost.
15 Acel om venise gol din uterul mamei lui; şi s-a întors exact cum a venit. El nu a luat nimic din tot ce realizase prin munca lui şi din tot ce îi aparţinuse!
16 Chiar şi următorul lucru este un mare rău: faptul că omul pleacă (din această lume) exact cum vine în ea; şi ce avantaj are omul din acest fapt?! S-a chinuit în mod inutil!
17 Toată viaţa lui s-a hrănit supărat, cu mare deranj, având durere şi necaz în suflet.
18 Acum vă spun ce am înţeles eu că este bine şi frumos pentru om: să mănânce, să bea şi să trăiască bine din rezultatul muncii lui pe care a depus-o în cadrul existenţei de sub soare – tot timpul puţinelor zile ale vieţii pe care i le-a dat Dumnezeu; pentru că acesta este dreptul lui!
19 Deci orice om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi averi, permiţându-i să se bucure de ele, să îşi ia ce îi revine de acolo şi să beneficieze de rezultatul muncii lui. Dar şi acesta este un cadou de la Dumnezeu!
20 Astfel, el nu se gândeşte prea mult la cât de scurtă şi de efemeră îi este viaţa; pentru că Dumnezeu îi umple inima de bucurie.”
1 Există un rău pe care l-am văzut sub soare. El este un mare rău pentru fiii oamenilor.
2 De exemplu, există un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie, avere şi faimă. Astfel, nu îi lipseşte nimic din tot ce îşi doreşte. Şi totuşi, Dumnezeu nu îi permite să se bucure de ele; ci îi dă acest drept unui străin. Şi acest fapt este o absurditate şi un rău care deranjează!
3 Poate exista un om căruia i se naşte o sută de fii şi care trăieşte o viaţă lungă. El este astfel un om căruia i se înmulţesc anii existenţei (pe pământ). Dar este posibil ca în acelaşi timp, sufletul lui să nu se sature de lucrurile bune strânse şi să nu beneficieze de nici măcar de un loc pentru înmormântare. Eu consider că decât să fii ca el, mai bine să exişti ca o fiinţă care se naşte insuficient dezvoltată (şi care moare la scurt timp după naştere)!
4 Acela vine în această lume degeaba şi pleacă în întunericul care îi acoperă numele.
5 Nu a văzut şi nu a cunoscut soarele. Totuşi, pentru el există mai multă linişte decât pentru celălalt.
6 Chiar dacă primul ar trăi cu două mii de ani mai mult, este în dezavantaj faţă de al doilea care nu a putut să beneficieze de acele lucruri bune. Oare nu merg toate într-un singur loc?
7 Deşi toată munca extenuantă a omului este pentru gura lui, sufletul nu îi este mulţumit.
8 Cu ce este în avantaj înţeleptul faţă de omul prost? Ce câştigă săracul pentru că a învăţat şi ştie cum să se comporte faţă de ceilalţi oameni?
9 Este mai bună panoramă văzută de ochii tăi decât să umbli rătăcitor după satisfacerea dorinţelor care nu sunt bune! Dar şi acest fapt este fără sens şi urmează traseul vântului!
10 Ce există de mult timp, a fost deja numit; şi ce este omul, deja se cunoaşte. El nu are nicio şansă la judecată în faţa aceluia care îi este superior.
11 Cu cât sunt mai multe cuvintele, cu atât este mai mare absurditatea! Şi ce avantaj are omul din faptul că vorbeşte mult?
12 Cine ştie în mod real ce este bine pentru om în scurta lui existenţă, când trăieşte ca o umbră şi fără sens în toate zilele lui? Cine îi poate spune omului ce va fi după el în existenţa de sub soare?
1 „Un nume bun este mai valoros decât uleiul parfumat; şi contează mai mult ziua morţii decât aceea a naşterii.
2 Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-una de distracţie; pentru că acesta este modul în care îşi termină existenţa orice om. Cel care încă trăieşte, ar trebui să înţeleagă acest lucru!
3 Tristeţea este mai bună decât râsul; pentru că prin întristarea feţei, inima se face mai bună.
4 Inima înţelepţilor este în casa de jale; dar inima proştilor se poate găsi în casa de distracţie.
5 Mai bine să iei în considerare reproşurile făcute de cel înţelept, decât să asculţi cântecul proştilor.
6 Râsul prostului seamănă cu spinii de sub oală! Acesta este încă un lucru lipsit de sens!
7 Oprimarea îl transformă pe înţelept într-un prost; şi mita corupe inima.
8 Sfârşitul unui lucru este mai bun decât începutul lui; şi răbdarea este mai bună decât aroganţa.
9 Nu te grăbi să te enervezi în sufletul tău; pentru că mânia locuieşte în sufletul celor fără judecată sănătoasă!
10 Să nu zici: «Cum se explică faptul că primele zile au fost mai bune decât acestea?»; pentru că nu din înţelepciune întrebi astfel!
11 Înţelepciunea este bună – exact cum se întâmplă să fie de utilă şi moştenirea celor care văd soarele.
12 De fapt, înţelepciunea este un adăpost – la fel ca argintul –; dar avantajul pe care îl aduce cunoaşterea înţelepciunii este acela că dă viaţă celui care o are.
13 Urmăreşte să înţelegi lucrarea lui Dumnezeu. Cine poate îndrepta ce a făcut El strâmb?
14 Când vremurile sunt bune, fii fericit! Când vremurile sunt rele, gândeşte-te (şi realizează): Dumnezeu le-a făcut şi pe unele şi pe celelalte! Astfel, omul nu poate cunoaşte nimic despre viitorul lui.
15 Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieţii mele fără sens. De exemplu, am constatat că există un om care trăieşte corect şi care moare (devreme) în dreptatea lui, iar altul nedrept continuă să trăiască (nepermis de mult) în nedreptatea lui.
16 Nu fi exagerat de corect; şi nu urmări să fii prea înţelept! De ce să te distrugi singur?
17 Dar nu fi nici foarte rău; şi nu fi nici fără judecată sănătoasă! De ce să mori înainte de termen?
18 Este bine să iei în considerare prima atenţionare şi să nu o ignori pe cealaltă; pentru că cine se teme de Dumnezeu, le va pune în aplicare pe amândouă.
19 Înţelepciunea dă mai multă forţă înţeleptului decât (au) zece conducători competenţi ai unui oraş.
20 Nu există pe pământ niciun om corect care să facă numai binele şi care să nu păcătuiască niciodată!
21 Să nu iei în considerare toate cuvintele care se spun – ca să nu îl auzi pe slujitorul tău blestemându-te!
22 Ştii în inima ta că de mai multe ori, chiar tu personal i-ai blestemat pe alţii!
23 Am cercetat toate aceste lucruri într-un mod înţelept; şi mi-am zis: «Astfel mă voi înţelepţi!»; dar înţelepciunea s-a depărtat de mine.
24 Orice ar însemna ea, această înţelepciune este departe şi (pare) acoperită de (un) mister! Cine şi-o va putea însuşi?!
25 Am decis să cunosc, să analizez şi să caut atât înţelepciunea cât şi discernământul; şi mi-am dorit să înţeleg stupiditatea răutăţii şi nebunia prostiei.
26 Astfel, am descoperit că femeia care pune capcane, este mai amară decât moartea; pentru că sufletul ei face victime şi mâinile ei sunt nişte lanţuri. Cel agreat de Dumnezeu, scapă de ea; dar cel păcătos este prins în capcana ei.
27 Oratorul îşi prezintă lucrurile pe care le-a descoperit. El spune: «Am cercetat lucrurile unul după altul şi am căutat să înţeleg raţiunea existenţei lor;
28 şi din toate căutările sufletului meu, am ajuns la următorul rezultat: din o mie de oameni, am putut să găsesc un bărbat care trăieşte corect. Dar nu am găsit nici măcar o femeie corectă!
29 Singurul lucru pe care l-am descoperit este că Dumnezeu l-a făcut pe om cu un comportament corect; dar omul recurge la multe şmecherii.»”
1 „Cine este în categoria celor înţelepţi? Cine ştie să interpreteze lucrurile? Înţelepciunea produce omului o faţă strălucitoare şi îi schimbă aspectul ei sobru.
2 Îţi spun să respecţi porunca regelui – din cauza jurământului făcut lui Dumnezeu.
3 Nu te grăbi să pleci din faţa lui; şi nu urmări să susţii un lucru rău; pentru că el face tot ce îi place!
4 Din moment ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: «Ce faci?»
5 Cel care respectă porunca, nu este atins de niciun rău; iar inima înţeleptului cunoaşte momentul oportun şi judecata.
6 Pentru fiecare lucru există un timp şi o judecată – deşi dezastrul omului este mare (când vine) peste el.
7 Este adevărat că el nu ştie ce se va întâmpla; pentru că nimeni nu îl poate anunţa despre acel lucru.
8 Exact aşa cum nimeni nu deţine controlul vântului ca să îl poată opri, niciun om nu îşi poate controla ziua morţii. Şi la fel cum nimeni nu este scuzat în vreme de război, nici răutatea nu îi va lăsa să scape fără consecinţe negative pe aceia care o practică.
9 Am văzut toate aceste lucruri şi am încercat să înţeleg toate lucrările care se fac (în existenţa de) sub soare. Este un timp când un om are autoritate pe care o exercită împotriva altuia; şi îi poate face rău.
10 Apoi i-am văzut pe cei răi înmormântaţi. Ei aveau obiceiul să vină, să plece de la sanctuar şi apoi să fie lăudaţi în oraşul în care procedau astfel. Acesta este încă un lucru absurd!
11 Când nu se pune în aplicare rapid sentinţa împotriva faptei rele, inima muritorilor se umple de planuri pentru (a comite în continuare) tot ce este rău.
12 Chiar dacă celui păcătos i se lungeşte viaţa – deşi el face rău de o sută de ori –, eu ştiu că celui care se teme de Dumnezeu şi stă cu reverenţă în faţa lui, îi va fi bine.
13 Totuşi, omul rău nu este fericit şi nu îşi va înmulţi zilele existenţei lui. El este ca umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu.
14 Există o absurditate care se face pe pământ: sunt oameni corecţi care suportă tratamentul corespunzător celor răi; şi sunt alţii nedrepţi care beneficiază de avantajele pe care le merită cei corecţi. Astfel, mi-am zis: «Şi acest fapt este ceva lipsit de sens!»
15 Atunci am lăudat veselia – pentru că nu este nimic mai plăcut omului care trăieşte sub soare decât să mănânce, să bea şi să se bucure; iar această bucurie îl va însoţi în munca extenuantă din toată viaţa lui pe care a primit-o de la Dumnezeu sub soare.
16 Mi-am dedicat viaţa cunoaşterii înţelepciunii şi înţelegerii tuturor lucrărilor care se fac pe pământ; pentru că omul nu îşi odihneşte ochii nici ziua, nici noaptea.
17 Am constatat că tot ce face Dumnezeu şi toate lucrările care se fac sub soare, nu pot fi înţelese de om. Chiar dacă omul face eforturi să le studieze, nu va găsi (un) răspuns (mulţumitor); şi chiar dacă înţeleptul pretinde că deţine cunoaşterea, el nu poate să înţeleagă (totul).”
1 „Am decis să înţeleg aceste lucruri; şi am observat că atât cei corecţi cât şi cei înţelepţi, împreună cu lucrările lor, sunt în mâna lui Dumnezeu – chiar dacă omul nu ştie dacă va beneficia de dragoste sau de ură. Pentru el, totul este în viitor.
2 Pe toţi îi aşteaptă un singur final: atât pe cel corect cât şi pe cel nedrept; atât pe cel bun cât şi pe cel rău; atât pe cel curat cât şi pe cel necurat; atât pe cel care aduce sacrificii cât şi pe cel care nu le aduce; atât pe cel bun cât şi pe cel păcătos; atât pe cel care promite cu jurământ, cât şi pe cel care se teme să procedeze astfel.
3 Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare: faptul că toţi (îşi) sfârşesc (viaţa) în mod asemănător. În plus, inima oamenilor se umple de răutate; iar prostia inimii lor nu îi abandonează toată viaţa – deşi în final ajung tot printre cei morţi.
4 Pentru cel viu, mai există speranţă – aşa cum este mai valoros un câine viu decât un leu mort.
5 Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu mai ştiu nimic. Ei nu mai beneficiază de nicio recompensă. Cei care trăiesc, uită chiar şi faptul că aceia au existat cândva.
6 Atât dragostea cât şi ura sau gelozia acelor oameni, sunt demult dispărute! Ei nu vor mai beneficia niciodată de nimic din tot ce se face sub soare.
7 Mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi vinul cu inimă veselă; pentru că Dumnezeu a acceptat demult lucrările tale.
8 Hainele să îţi fie permanent curate; şi să nu îţi lipsească uleiul de pe cap.
9 Trăieşte-ţi viaţa efemeră împreună cu soţia pe care o iubeşti – în toate acele zile care ţi-au fost date sub soare – pentru că aceasta este recompensa de care beneficiezi cât timp trăieşti; şi acesta este avantajul pe care îl ai în toată munca extenuantă pe care o faci (în existenţa de) sub soare.
10 Fă cu toată forţa ta tot ce poate mâna ta să facă; pentru că în locuinţa morţilor unde vei merge şi tu, nu există nici lucrare, nici analiza atentă a lucrurilor, nici cunoaştere şi nici înţelepciune!
11 Apoi am revenit la preocupările mele; şi am constatat că în existenţa de sub soare, nu (mereu) cei rapizi câştigă întrecerea şi nu (totdeauna) cei care deţin forţa, obţin victoria. Am mai observat că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nu cei competenţi au bogăţii şi nu cei capabili beneficiază de bunăvoinţă. Ci toate depind de vremuri şi de circumstanţe.
12 Omul nu îşi cunoaşte nici momentul morţii. Cum sunt prinşi peştii cu momeala înşelătoare şi cum sunt prinse păsările în laţ, aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor atunci când vremea dezastrului vine fără să îi anunţe.
13 Îţi prezint acum un lucru văzut sub soare. El demonstrează înţelepciune şi mi s-a părut foarte valoros.
14 Exista un mic oraş care avea puţini locuitori. A venit împotriva lui un rege care avea o mare forţă (armată). L-a înconjurat şi a ridicat împotriva lui mari valuri de pământ.
15 Dar acolo exista un înţelept sărac care a scăpat oraşul cu înţelepciunea lui. Şi totuşi, apoi nimeni nu şi-a mai amintit de acel sărac.
16 Atunci mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât forţa; dar înţelepciunea săracului este desconsiderată, iar cuvintele lui nu sunt ascultate…
17 Mai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor, decât să asişti la cele pronunţate strident şi cu mare intensitate de cel care conduce printre nebuni!
18 Înţelepciunea este mai bună decât armele; dar un singur păcătos distruge mult bine!»”
1 „Aşa cum muştele moarte strică uleiul comerciantului şi îl fac să fermenteze, puţină nebunie alterează (toată) înţelepciunea şi gloria.
2 Inima înţeleptului îl conduce spre dreapta; dar inima celui lipsit de judecata sănătoasă, îl conduce la stânga.
3 Prostul umblă fără minte pe drum şi se laudă tuturor arătându-şi prostia.
4 Dacă se declanşează mânia stăpânului împotriva ta, nu îţi pierde autocontrolul; pentru că dacă vei fi calm, te vei păzi de mari păcate.
5 Există un rău pe care l-am văzut (în existenţa de) sub soare. El este ca o greşeală făcută de conducătorul suveran:
6 prostia este pusă în multe funcţii înalte, în timp ce aceia care au o bună reputaţie, ocupă locuri (şi funcţii) modeste.
7 Am văzut sclavi călare şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.
8 Cel care sapă groapa altuia, poate ajunge să cadă el în ea; iar cine dărâmă un zid, poate fi muşcat de un şarpe.
9 Cine sparge pietre, poate fi lovit de ele; şi cine crapă lemne, este în pericol din cauza lor.
10 Dacă fierul toporului s-a tocit şi lama lui nu mai este ascuţită, trebuie să îţi măreşti efortul atunci când îl foloseşti! Astfel, se poate ajunge la câştig (doar) prin înţelepciune!
11 Când şarpele muşcă pentru că nu a fost vrăjit, stăpânul lui nu are niciun câştig.
12 Cuvintele pronunţate de gura înţeleptului sunt o delectare; dar nebunul ajunge să fie devorat chiar de buzele lui.
13 Primele cuvinte pe care le pronunţă cu gura, sunt prosteşti; iar ultimele sunt pură nebunie.
14 Prostul spune foarte multe vorbe. Omul nu ştie ce se va întâmpla; şi cine îi poate spune ce va fi după el?
15 Munca extenuantă a prostului îl oboseşte; el nici măcar nu cunoaşte drumul spre oraş.
16 Vai de tine, ţară al cărei rege este un copil şi ai cărei prinţi practică banchetul de dimineaţa devreme!
17 Eşti fericită, ţară, dacă regele tău provine din strămoşi remarcabili şi dacă prinţii tăi mănâncă fără să facă excese, la timpul oportun, ca să se hrănească în mod corespunzător şi nu ca să se îmbete!
18 Din cauza leneviei, se îndoaie grinda; iar când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.
19 Mesele unde se mănâncă, se fac pentru distracţie; iar vinul este folosit pentru înveselirea vieţii. Dar argintul rezolvă toate problemele.
20 Nu îl blestema pe rege nici chiar în mintea ta. Nu îl blestema pe acela care are o bună situaţie materială – nici chiar în camera ta în care dormi – pentru că este posibil ca pasărea zburătoare să îţi ducă vorbele şi un emisar înaripat să reproducă ce ai spus.”
1 „Aruncă-ţi pâinea pe ape; pentru că după multe zile, o vei regăsi.
2 Împarte-o în şapte părţi şi chiar în opt; pentru că nu ştii ce dezastru va veni pe pământ.
3 Când norii sunt plini de apă, o lasă să cadă pe pământ. Când un copac cade la sud sau la nord, rămâne în locul în care cade.
4 Cine se uită după vânt, nu mai seamănă: iar cine se uită după nori, nu mai seceră.
5 Exact cum tu nu ştii traseul vântului şi nici cum se formează corpul (copilului) în uterul femeii însărcinate, nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu care le face pe toate!
6 Seamănă sămânţă dimineaţa; iar seara nu îţi opri mâna de la semănat; pentru că nu ştii care sămânţă va răsări – aceasta sau cealaltă – şi nici dacă amândouă vor fi la fel de bune.
7 Lumina este plăcută; şi ochii doresc să beneficieze de ea atunci când provine de la soare.
8 Dacă cineva trăieşte mulţi ani, să se bucure de ei; dar să se gândească şi la zilele de întuneric. Pentru că acelea vor fi multe; şi tot ce urmează să vină, este fără sens.
9 Tinere, bucură-te în tinereţea ta; fii cu inima veselă cât eşti tânăr! Trăieşte aşa cum îţi doreşte inima şi fă ce este plăcut pentru ochii tăi. Dar să ştii că pentru toate acestea vei fi chemat de Dumnezeu la judecată!
10 Alungă orice supărare din inima ta şi elimină răul din corpul tău; pentru că tinereţea şi prima parte a vieţii (de maturitate) se vor termina după un timp!”
1 Aminteşte-ţi de Creatorul tău în perioada tinereţii tale – până nu vin zilele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: «Nu mai am nicio satisfacţie!».
2 Fă acest lucru până nu (constaţi că) «se întunecă» soarele şi lumina, când nu mai vezi luna şi stelele şi ai impresia că se întorc norii după ploaie.
3 În acele zile încep să tremure «paznicii casei» şi se îndoaie «cei (care fuseseră) tari»; se opresc «cei care macină» şi care deja s-au împuţinat. Apoi, tot atunci se întunecă «cei care se uită pe ferestre»,
4 se închid «cele două uşi care sunt deschise spre stradă» şi scade în intensitate sunetul morii. Atunci te vei trezi la ciripitul păsării; dar vocea tuturor cântăreţelor se va auzi înfundat.
5 Te vei speria de înălţimi şi îţi va fi frică (să mergi) pe drum! Aminteşte-ţi de Creatorul tău până nu «înfloreşte migdalul», până nu «se târăşte lăcusta» şi dispar dorinţele naturale; pentru că fiecare merge spre casa eternă, iar cei care plâng (pe cel mort) merg pe stradă.
6 Aminteşte-ţi de Creatorul tău până nu se rupe «funia de argint» şi până nu se sparge «vasul de aur», până nu se crapă «vasul» la izvor şi până nu se strică «roata la fântână».
7 Fă acest lucru până nu se întoarce pământul care eşti tu în pământul din care ai fost luat şi până când suflarea ta nu se întoarce la Dumnezeu care ţi-a dat-o.
8 Oratorul zice: «Vai ce lipsă de sens! Cât de absurd este tot ce se întâmplă (pe pământ)! Totul este efemer şi inutil!»
9 Oratorul a fost nu doar un om înţelept, ci a şi predat poporului ştiinţa. A adunat, a cercetat şi aranjat multe proverbe.
10 Oratorul a căutat cuvinte plăcute şi a fost preocupat să scrie cu onestitate cuvintele care prezintă adevărul.
11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte obiecte ascuţite; iar colecţiile de proverbe sunt ca nişte cuie bătute de un singur om.
12 „Fiule, după ce ţi-am spus toate acestea, reţine următorul lucru: dacă ţi-ai propune scrierea multor cărţi, ai avea nevoie de foarte mult timp; şi prea mult studiu te duce la epuizare fizică.
13 Concluzia pentru tot ce te-am învăţat, este aceasta: «Teme-te de Dumnezeu şi respectă poruncile Lui; pentru că aceasta este datoria fiecărui om.
14 Să procedezi aşa pentru că Dumnezeu va aduce la judecată tot ce se face în secret, indiferent că acele fapte sunt bune sau rele.»”