1

1 Isus Cristos provine din David care la rândul lui este un descendent al lui Avraam. Lista strămoşilor Lui include următoarele persoane:

2 Avraam – tatăl lui Isaac; Isaac – tatăl lui Iacov; Iacov – tatăl lui Iuda şi al fraţilor acestuia;

3 Iuda – tatăl lui Fares şi al lui Zara; mama lor a fost Tamar. Fares – tatăl lui Esrom; Esrom – tatăl lui Aram;

4 Aram – tatăl lui Aminadab; Aminadab – tatăl lui Naason; Naason – tatăl lui Salmon;

5 Salmon – tatăl lui Boaz. Mama lui Boaz a fost Rahav. Boaz – tatăl lui Obed. Obed a avut ca mamă pe Rut. Obed – tatăl lui Iese;

6 Iese – tatăl lui David. David – tatăl lui Solomon; mama lui Solomon fusese soţia lui Urie.

7 Solomon – tatăl lui Roboam; Roboam – tatăl lui Abia; Abia – tatăl lui Asaf.

8 Asaf – tatăl lui Iosafat; Iosafat – tatăl lui Ioram; Ioram – tatăl lui Ozia;

9 Ozia – tatăl lui Iotam; Iotam – tatăl lui Ahaz; Ahaz – tatăl lui Ezechia;

10 Ezechia – tatăl lui Manase; Manase – tatăl lui Amos; Amos – tatăl lui Iosia;

11 Iosia – tatăl lui Iehonia şi al fraţilor lui, născuţi în exilul babilonian.

12 După exil: Iehonia – tatăl lui Salatiel; Salatiel – tatăl lui Zorobabel;

13 Zorobabel – tatăl lui Abiud; Abiud – tatăl lui Eliachim; Eliachim – tatăl lui Azor;

14 Azor – tatăl lui Sadoc; Sadoc – tatăl lui Achim; Achim – tatăl lui Eliud;

15 Eliud – tatăl lui Eleazar; Eleazar – tatăl lui Matan; Matan – tatăl lui Iacov;

16 Iacov – tatăl lui Iosif care a fost soţul Mariei, mama lui Isus care este numit şi Cristos.

17 Deci de la Avraam până la David sunt paisprezece generaţii. De la David până la exilul babilonian sunt tot paisprezece generaţii; iar de la exilul babilonian până la Cristos sunt paisprezece generaţii.

18 Naşterea lui Isus Cristos a decurs astfel: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif. Dar înainte de căsătoria lor şi înainte ca ei să locuiască împreună, Spiritul Sfânt a făcut ca ea să fie însărcinată.

19 Iosif, bărbatul cu care era ea logodită, era un om corect. El şi-a propus să desfiinţeze logodna (lor) în secret, ca să evite ruşinea publică la care i-ar fi fost expusă logodnica.

20 În timp ce medita el la acest plan, i s-a revelat în vis un înger al lui Iahve, zicându-i: „Iosif, urmaşul lui David, nu te neliniştii cu privire la acceptarea Mariei ca soţie. Copilul pe care Îl poartă ea este de la Spiritul Sfânt.

21 Urmează să nască un fiu Căruia Îi vei pune numele Isus – pentru că El Îşi va salva poporul de păcate.”

22 S-a întâmplat exact cum spusese Iahve prin profetul care zicea:

23 „Să ştiţi că fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu pe care Îl vor numi Emanuel.” Acest nume înseamnă „Dumnezeu (este) cu noi”.

24 Când s-a trezit din somn, Iosif a făcut aşa cum îi spusese îngerul lui Iahve: a acceptat ca Maria să îi fie soţie;

25 dar nu a întreţinut relaţii intime cu ea decât după ce a născut. Iosif a pus numele Isus băiatului pe care Îl născuse Maria.

2

1 Isus a fost născut în Betleem – un orăşel din zona Iudeeii. Atunci, Irod era guvernator al acelei provincii. După un timp de la naşterea Lui, au venit la Ierusalim nişte magi din Est.

2 Ei au întrebat: „Unde este Regele care li S-a născut iudeilor cu puţin timp în urmă? Noi I-am văzut steaua în Est şi am venit să ne închinăm Lui.”

3 După ce a ascultat mesajul magilor, guvernatorul Irod a devenit agitat; şi apoi toată administraţia Ierusalimului a intrat în panică împreună cu el.

4 A organizat o reuniune la care a invitat liderii preoţilor şi pe experţii în lege(a mozaică), vrând să afle de la ei în ce localitate trebuia să Se nască acel Cristos.

5 Ei i-au spus: „Localitatea se numeşte Betleem, care aparţine provinciei Iudeea. Ne bazăm răspunsul pe faptul că profetul a scris astfel:

6 «Tu, Betleem, nu eşti deloc o zonă nesemnificativă din teritoriul (poporu)lui (numit) Iuda; pentru că din tine va proveni un Conducător care va îndruma şi va ajuta poporul Meu, Israel.»”

7 Înţelegând situaţia, Irod i-a chemat pe magii veniţi din Est la o întâlnire secretă. În cadrul ei a aflat cu exactitate timpul când apăruse steaua.

8 Apoi i-a trimis la Betleem, zicându-le: „Duceţi-vă şi analizaţi totul cu atenţie; iar când veţi găsi Copilul, anunţaţi-mă ca să merg şi eu să mă închin Lui.”

9 După ce au terminat discuţia cu guvernatorul, magii au plecat. Steaua pe care o văzuseră din Est, a reapărut. Ea a mers înaintea lor ca un ghid, până la locul unde era Copilul.

10 Ei au fost foarte satisfăcuţi de reapariţia stelei.

11 Când au ajuns la destinaţie, au intrat în casa în care au găsit Copilul împreună cu Maria – mama Sa. S-au închinat înaintea Lui aplecându-se până la pământ. Apoi şi-au deschis cutiile cu comori şi I-au oferit cadouri: aur, tămâie şi smirnă.

12 Pentru că Dumnezeu îi anunţase într-un vis să nu mai treacă pe la Irod, s-au întors în ţara de unde veniseră pe un alt drum.

13 După ce au plecat ei, lui Iosif i-a apărut în vis un înger al lui Iahve, zicându-i: „Du-te în Egipt împreună cu Copilul şi cu mama Lui. Să rămâi acolo până îţi voi spune să revii; pentru că Irod va căuta Copilul ca să Îl omoare.”

14 Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi au fugit împreună în Egipt, noaptea.

15 Acolo a rămas până la moartea lui Irod. Astfel s-a întâmplat ce spusese Iahve prin acel profet care a zis: „Mi-am chemat Fiul din Egipt.”

16 Când a constatat că magii nu au respectat înţelegerea făcută cu el, Irod s-a mâniat şi a ordonat omorârea tuturor băieţilor sub vârsta de doi ani care locuiau în Betleem şi în jurul lui. El determinase această limită de vârstă în funcţie de timpul precizat de magi cu privire la apariţia stelei.

17 Atunci s-a întâmplat ce se spusese prin profetul Ieremia:

18 „În Rama se strigă de durere, se plânge şi este mult bocet. Rahela îşi plânge copiii şi nu acceptă nicio consolare, pentru că ei nu mai trăiesc.”

19 După ce a murit Irod, un înger al lui Iahve i-a apărut în vis lui Iosif în timp ce era în Egipt,

20 şi i-a spus: „Du-te în Israel împreună cu Copilul şi cu mama Lui. Cei care doreau moartea Copilului, au murit.”

21 După ce s-a trezit, Iosif a plecat în Israel împreună cu Copilul şi cu mama Lui.

22 În Iudeea era guvernator Arhelau – fiul lui Irod. Când a auzit Iosif acest lucru, i-a fost frică să meargă acolo. Primind în vis un mesaj de la Dumnezeu, a plecat în zona Galileeii.

23 S-a stabilit acolo într-un orăşel numit Nazaret; şi astfel s-a întâmplat conform profeţiei care spunea că El va fi numit nazarinean.

3

1 În acele zile, şi-a făcut apariţia în deşertul Iudeeii, Ioan Botezătorul; şi a început să predice,

2 zicând: „Pocăiţi-vă, pentru că Regatul ceresc este aproape!”

3 El este cel despre care profetul Isaia a spus următoarele lucruri: „Se aude în deşert o voce care strigă: «Pregătiţi drumul pentru apariţia lui Iahve; faceţi poteci drepte pentru El.»!”

4 Ioan era îmbrăcat cu o haină făcută din păr de cămilă, iar la mijloc avea o centură de piele. Se hrănea cu lăcuste şi cu miere produsă de albine sălbatice.

5 Locuitorii Ierusalimului, toţi cei din Iudeea şi din regiunile învecinate cu Iordanul, au venit la el.

6 Îşi mărturiseau păcatele şi erau botezaţi de el în Râul Iordan.

7 Dar Ioan a observat că veneau mulţi farisei şi mulţi saduchei să fie şi ei botezaţi. Atunci el li s-a adresat astfel: „Pui de vipere, cine v-a spus că aşa puteţi să evitaţi pedeapsa pe care urmează să v-o administreze Dumnezeu?

8 Trebuie mai întâi să demonstraţi prin faptele voastre că v-aţi pocăit.

9 Nu vă înşelaţi susţinând că sunteţi descendenţii lui Avraam. Dumnezeu poate să facă să apară descendenţi (reali) ai lui Avraam chiar din aceste pietre!

10 Toporul este pus deja la rădăcina pomilor. Cel care nu produce fructe, va fi tăiat; apoi va fi aruncat în foc.

11 Eu vă botez în apă atunci când constat că această transformare în bine a minţii (şi implicit a comportamentului) s-a produs deja în voi. Dar Cel care vine după mine, îmi este superior în autoritate. Eu nu merit nici măcar să Îi duc încălţămintea. El este Cel care vă va boteza cu Spirit Sfânt şi cu foc.

12 Tot El este Cel care are în mână lopata cu care va vântura grâul. Astfel, pleava va fi separată de grâu. Acesta va fi adunat în grânar, iar pleava va fi arsă de El într-un foc care nu se stinge niciodată.”

13 În acele zile a venit Isus din Galileea la Iordan, ca să fie botezat de Ioan.

14 Dar Ioan a încercat să Îi refuze botezul, zicând: „Tocmai eu am nevoie să fiu botezat de Tine! Cum să vii Tu să fii botezat de unul ca mine?”

15 Isus i-a răspuns: „Acceptă să se întâmple aşa; pentru că vom face astfel tot ce ne cere Dumnezeu.” Apoi Ioan a acceptat.

16 Când a ieşit Isus din apă după ce a fost botezat, I S-a deschis cerul şi a văzut Spiritul lui Dumnezeu coborând şi venind spre El sub forma (fizică a) unui porumbel.

17 Iar din cer, o voce a spus: „Acesta este Fiul Meu pe care Îl iubesc şi de care Îmi place!”

4

1 Apoi Spiritul Sfânt L-a dus pe Isus în deşert ca să fie supus unui test din partea diavolului.

2 Acolo, Isus a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Apoi a flămânzit.

3 Atunci cel care Îl testa, s-a apropiat de El, zicându-I: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, dă ordin acestor pietre să devină pâini!”

4 Isus i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci şi cu orice cuvânt spus de Dumnezeu.»”

5 Atunci diavolul L-a dus în oraşul sfânt, L-a pus pe terasa Templului

6 şi I-a zis: „Dacă eşti în mod real Fiul lui Dumnezeu, sari de aici, pentru că este scris: «El va ordona îngerilor să te ia pe mâini, pentru ca să nu te răneşti la picior lovindu-te de vreo piatră.»”

7 Isus i-a răspuns: „Este scris, de asemenea: «Să nu încerci să Îl provoci pe Dumnezeul tău numit Iahve, (pretinzându-I) să facă ceva inadmisibil!»”

8 Atunci diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt, de unde I-a arătat toate zonele influente ale lumii şi toate bogăţiile lor.

9 Apoi I-a zis: „Ţi le voi da pe toate dacă mi Te vei închina aplecându-Te până la pământ în faţa mea.”

10 Isus i-a spus: „Pleacă, Satan! Este scris: «Să te închini Dumnezeului tău care se numeşte Iahve; şi numai Lui să Îi slujeşti!»”

11 Atunci diavolul a plecat de la El. Apoi au venit nişte îngeri şi au început să Îi slujească.

12 Atunci când a auzit Isus că Ioan a fost arestat, S-a dus în Galileea.

13 S-a mutat din Nazaret şi S-a stabilit la Capernaum. Acesta era un oraş apropiat de mare şi aparţinea regiunilor care formau teritoriul urmaşilor lui Zabulon şi acela al urmaşilor lui Neftali.

14 A făcut acest lucru în conformitate cu ce spusese Dumnezeu prin profetul Isaia, când a zis:

15 „[…] Teritoriul locuit de urmaşii lui Zabulon şi teritoriul locuit de urmaşii lui Neftali, zonă de lângă mare, dincolo de Iordan. Acolo va fi Galileea celorlalte naţiuni!

16 Poporul care stătuse în întuneric, vede o mare lumină; ea a răsărit peste cei care sunt în ţara umbrei morţii! […]”

17 Atunci Isus a început să predice, zicând: „Pocăiţi-vă, pentru că Regatul ceresc este aproape!”

18 În timp ce mergeau pe malul Mării Galileeii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, numit şi Petru; şi pe Andrei, fratele lui, care era mai tânăr decât Petru. Ei erau pescari şi (tocmai) îşi lansau în apă plasele de pescuit.

19 Isus le-a zis: „Veniţi după Mine! Vă voi face pescari de oameni.”

20 Cei doi şi-au lăsat imediat plasele şi s-au dus după El.

21 Mergând mai departe, Isus a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov şi pe Ioan care era mai tânăr decât Iacov. Aceştia erau fiii lui Zebedei. Stăteau într-o barcă împreună cu tatăl lor, reparându-şi plasele de pescuit. Isus i-a chemat,

22 iar ei au lăsat imediat barca cu tatăl lor şi L-au urmat.

23 Isus călătorea prin toată Galileea şi îi învăţa pe oameni în sinagogi. Predica Vestea Bună despre Regatul ceresc şi vindeca oamenii de orice boală şi de orice handicap.

24 În toată Siria se vorbea despre El. Oamenii sănătoşi aduceau la Isus pe cei bolnavi, pe cei demonizaţi, pe cei epileptici şi pe cei paralizaţi; iar El îi vindeca pe toţi.

25 Îl urmau foarte mulţi oameni din Galileea, din Decapolis, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

5

1 Când a văzut Isus mulţimile de oameni, a urcat pe munte. După ce a stat jos, discipolii pe care Îi avea, s-au strâns în jurul Lui.

2 Atunci a început să îi înveţe astfel:

3 „Toţi cei care (recunosc că) sunt săraci spiritual, sunt nişte oameni fericiţi. Regatul ceresc este al lor.

4 Cei care plâng, sunt şi ei nişte oameni fericiţi; pentru că Dumnezeu îi va consola.

5 Fericiţi sunt şi cei blânzi. Pământul va fi al lor.

6 Mai există apoi categoria celor flămânzi şi însetaţi de dreptate. Şi ei sunt fericiţi, pentru că Dumnezeu le va satisface această nevoie.

7 Alţi oameni fericiţi sunt cei care manifestă milă faţă de semenii lor; pentru că Dumnezeu le va acorda milă şi lor.

8 Fericiţi sunt şi cei care au o inimă curată; pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu.

9 Cei care promovează pacea sunt, la rândul lor, nişte oameni fericiţi. Dumnezeu îi va numi copii ai Săi.

10 Mai sunt apoi fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii; pentru că Regatul Ceresc este al lor.

11 Deci veţi fi fericiţi atunci când din cauza Mea, oamenii vă vor calomnia, vă vor persecuta, vor vorbi urât şi vor face afirmaţii mincinoase despre voi.

12 În aceste situaţii, bucuraţi-vă; pentru că recompensa voastră în cer va fi mare! Să ştiţi că la fel au fost persecutaţi şi profeţii care au trăit înaintea voastră.

13 Voi sunteţi pentru omenire ca sarea. Dar dacă sarea nu mai are gustul ei specific, oare cum şi-l va reface? Desigur că în niciun fel. Şi atunci va fi aruncată şi va ajunge să fie călcată cu picioarele de oameni.

14 Voi sunteţi pentru oameni ca o lumină. Este imposibil ca un oraş (luminat) construit pe un munte să nu poată fi văzut.

15 În mod asemănător, cine aprinde o sursă de lumină, o pune pe un suport, la înălţime. Astfel poate să răspândească lumină pentru cei din casă. Dar nu acelaşi lucru s-ar întâmpla dacă lumina ar fi pusă sub un vas.

16 Voi trebuie să fiţi ca o lumină pentru oameni. Această lumină va fi produsă de faptele voastre bune care îi vor face să laude pe Tatăl vostru din cer.

17 Să nu credeţi că am venit să desfiinţez «Legea» sau «Profeţii»! Intenţia Mea este nu să desfiinţez, ci să completez aceste Scripturi.

18 Să ştiţi că atât timp cât pământul şi cerul vor exista, nici măcar o literă din «Lege» sau vreun semn grafic cât de mic nu vor fi eliminate. Tot ce este scris în «Lege» se va întâmpla cu maximă exactitate.

19 Deci dacă cineva încalcă una dintre cele mai mici porunci ale acesteia şi îi învaţă pe alţii acest exemplu, i se va acorda cea mai nesemnificativă recunoaştere în Regatul ceresc. Dar cea mai înaltă poziţie o va avea acela care le va respecta şi care va învăţa şi pe alţii să facă la fel.

20 Vă asigur că dacă dreptatea voastră nu o va depăşi pe aceea a fariseilor şi pe a învăţătorilor legii (mozaice), nu veţi intra în Regatul ceresc.

21 Aţi auzit că în trecut li s-a spus oamenilor: «Să nu comiţi crimă!» Orice om care comite crimă, este vinovat şi va fi condamnat.

22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe aproapele lui, va fi vinovat de comiterea unei crime şi va suporta acelaşi tratament. Cine îşi va desconsidera aproapele spunându-i «Prostule!», va fi judecat de Sinedriu; iar cel care îi va spune «Nebunule!», merită să fie aruncat în focul «gheenei».

23 Deci dacă atunci când îţi aduci darul la altar, îţi aminteşti că aproapele tău are ceva să îţi reproşeze,

24 lasă-ţi jertfa acolo înaintea altarului şi du-te întâi să te împaci cu el. Abia apoi poţi să îţi oferi sacrificiul.

25 Urmăreşte să te împaci cât mai repede cu acuzatorul tău. Fă acest lucru în timp util, înainte ca el să te reclame; pentru că altfel este posibil ca judecătorul de la tribunal să te condamne la detenţie.

26 Să ştii că nu vei scăpa de-acolo fără să plăteşti până la ultimul ban (prevăzut de lege).

27 Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!»

28 Dar Eu vă spun că oricine priveşte o femeie şi o doreşte din punct de vedere sexual, a şi comis adulterul cu ea în mintea lui.

29 Dacă ochiul tău drept te determină să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l; pentru că este mai bine pentru tine să pierzi o parte din corpul tău, decât să îţi fie aruncat tot corpul în iad.

30 Sau dacă mâna ta dreaptă te determină să păcătuieşti, tai-o şi arunc-o. Este mai bine pentru tine să rămâi fără un membru al corpului tău decât să ajungi în iad cu tot corpul.

31 S-a mai spus: «Cel care îşi abandonează soţia, să îi dea un certificat de divorţ.»

32 Dar Eu vă spun că oricine divorţează de soţia lui, exceptând cazul în care ea comite adulter, îi oferă posibilitatea să comită adulter. Iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată, comite adulter cu ea (faţă de fostul ei soţ).

33 Aţi mai auzit că s-a zis celor din trecut: «Să nu juri fals făcând o declaraţie mincinoasă; ci să îţi respecţi promisiunea făcută lui Iahve cu jurământ.»

34 Dar Eu vă spun să nu juraţi în niciun caz; nici pe cer cu pretextul că este tronul lui Dumnezeu;

35 nici pe pământ justificaţi de faptul că acesta ar fi locul unde El Îşi ţine picioarele; nici pe Ierusalim pentru că ar fi oraşul marelui Rege.

36 Să nu juri nici măcar pe capul tău; pentru că nu poţi face niciun fir de păr să fie alb sau negru.

37 Când spuneţi «Da», să fie «Da», iar «Nu» să fie «Nu»! Tot ce se adaugă acestor cuvinte (ca o garanţie suplimentară) provine de la cel rău.

38 Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!»

39 Dar Eu vă spun: să nu vă opuneţi celui care vă face rău; ci dacă te loveşte cineva peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

40 Celui care vrea să se judece cu tine ca să îţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

41 Dacă te obligă cineva să mergi cu el (ducându-i bagajele) o milă, mergi cu el o distanţă de două mile.

42 Dă celui care îţi cere ceva şi nu refuza pe cel care doreşte să îl împrumuţi.

43 Aţi auzit că s-a zis: «Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe duşmanul tău.»

44 Dar Eu vă spun să vă iubiţi duşmanii, să binecuvântaţi pe cel care pronunţă blesteme la adresa voastră, să faceţi bine celor care vă urăsc şi să vă rugaţi pentru cei care vă exploatează şi care vă persecută.

45 Procedaţi aşa ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în cer. El face să răsară soarele Său atât pentru cei răi, cât şi pentru cei buni; iar cu ploaia procedează la fel, făcând-o să cadă atât peste cei corecţi cât şi peste cei incorecţi.

46 Dacă iubiţi numai pe cei care vă iubesc, ce recompensă mai aşteptaţi? Nu procedează aşa şi colectorii de impozite?

47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru inedit faceţi? Oare nu procedează şi păgânii la fel?

48 Voi fiţi deci la nivelul maturităţii al cărei model este dat de Tatăl vostru ceresc.

6

1 Fiţi atenţi ca dreptatea voastră să nu fie pusă în evidenţă avându-i ca spectatori pe oameni. Dacă în faţa lor vă arătaţi corectitudinea în raportul vostru cu Dumnezeu, El nu vă va mai recompensa.

2 Ci atunci când faci un bine celor din jurul tău, nu te lăuda ca ipocriţii din sinagogi şi de la intersecţiile drumurilor. Ei urmăresc să fie apreciaţi de oameni. Vă asigur că astfel, ei şi-au luat recompensa.

3 Când faci bine celor din jurul tău, procedează astfel încât să nu ştie «stânga» ta ce face «dreapta».

4 Fii discret, pentru ca binefacerea ta să îţi fie recompensată de Tatăl tău care vede ce faci în secret.

5 Când vă rugaţi, să nu procedaţi ca ipocriţii. Lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la intersecţiile drumurilor, ca să fie văzuţi de oameni. Vă spun adevărul: ei şi-au luat astfel recompensa.

6 Când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în (orice loc) secret. Şi El, Cel care vede tot ce se face în secret, te va recompensa.

7 Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi (repetând) aceleaşi cuvinte, cum fac păgânii. Lor li se pare că dacă pronunţă acele cuvinte mult timp, vor fi luaţi în considerare.

8 Voi să nu procedaţi ca ei; pentru că Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie chiar înainte ca să vă formulaţi cererile.

9 Ascultaţi cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în cer! Să fie sfinţit numele Tău.

10 Dorim venirea Regatului Tău şi să se facă ce doreşti Tu pe pământ aşa cum se face în cer!

11 Dă-ne în fiecare zi pâinea de care avem nevoie;

12 şi iartă-ne greşelile aşa cum îi iertăm şi noi pe cei care ne greşesc.

13 Nu ne lăsa să fim expuşi ispitei, ci salvează-ne de testele celui rău. Ne rugăm astfel, pentru că guvernarea şi autoritatea Îţi aparţin împreună cu gloria, pentru eternitate. Amin.

14 Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, le va ierta şi Tatăl vostru pe ale voastre.

15 Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu le va ierta pe ale voastre.

16 Când postiţi, să nu procedaţi ca ipocriţii făcându-vă faţa urâtă. Ei îşi urâţesc feţele ca să arate oamenilor că postesc. Vă spun adevărul despre ei: în acest mod şi-au luat deja recompensa!

17 Dar tu când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa;

18 ca să arăţi că posteşti, dar nu oamenilor, ci Tatălui tău care este capabil să vadă ce se face în secret. Şi El te va recompensa.

19 Nu vă adunaţi comori pe pământ unde sunt expuse moliilor şi ruginii sau unde hoţii le dezgroapă şi le fură.

20 Strângeţi-vă comori în cer – acolo unde nu sunt atacate nici de molii, nici de rugină şi unde nu sunt furate de hoţi.

21 Să ştiţi că inima voastră va fi acolo unde vă este şi comoara.

22 Ochiul este organul care percepe lumina. Dacă ochiul tău este sănătos, corpul tău va recepta prin intermediul lui toată lumina cu care vine în contact.

23 Dar dacă ochiul tău este bolnav, corpul tău va primi numai întuneric. Deci dacă lumina pe care o receptezi ajunge astfel să fie văzută ca întuneric, oare cât de pronunţat va fi perceput adevăratul întuneric?!

24 Nimeni nu poate sluji la fel doi stăpâni: în sensul că va iubi pe unul şi va urî pe altul; va aprecia pe unul şi va desconsidera pe celălalt. În mod asemănător, nimeni nu poate fi în acelaşi timp slujitor al lui Dumnezeu şi al bogăţiilor.

25 Eu vă spun că nu trebuie să vă faceţi griji cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă cu privire la ce veţi mânca sau cu privire la ce veţi bea. Nu vă faceţi griji nici cu privire la îmbrăcămintea pentru corpul vostru. Oare nu este viaţa mai importantă decât hrana şi corpul mai valoros decât îmbrăcămintea?

26 Uitaţi-vă la păsări: ele nici nu seamănă, nici nu au campanii agricole de strângere şi de depozitare a recoltei. Şi totuşi, Tatăl vostru ceresc le asigură hrana. Oare nu sunteţi voi mai importanţi decât ele?

27 În plus, chiar îngrijorându-vă, cine dintre voi poate să adauge la înălţimea lui măcar lungimea unui cot?

28 De ce vă îngrijoraţi cu privire la îmbrăcăminte? Priviţi cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nu torc şi nici nu ţes;

29 şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon în toată gloria lui nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei.

30 Deci dacă astfel «îmbracă» Dumnezeu vegetaţia care are o scurtă existenţă pe pământ, oare nu vă va îmbrăca El şi pe voi? Şi totuşi sunteţi superficiali în ce priveşte credinţa în El!

31 Deci nu vă îngrijoraţi zicând «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»

32 Aceste îngrijorări caracterizează celelalte naţiuni păgâne. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acele lucruri.

33 Fiţi interesaţi cu prioritate de Regatul lui Dumnezeu şi de dreptatea Lui; şi toate celelalte necesităţi vi se vor satisface suplimentar.

34 Deci să nu vă îngrijoraţi cu privire la ziua de mâine; pentru că aceasta se va îngrijora de ea însăşi. Este suficient cât necaz vă aduce ziua pe care o trăiţi!

7

1 Nu faceţi evaluări cu privire la alţii ca nişte judecători, ca să nu fiţi şi voi judecaţi la fel.

2 Să ştiţi că veţi fi evaluaţi exact cum aţi evaluat pe alţii; şi vi se va aplica în acest caz unitatea de măsură pe care aţi folosit-o pentru ei.

3 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu atenţie la bârna din propriul tău ochi?

4 Sau cum ai curajul să spui fratelui tău «Lasă-mă să îţi scot paiul din ochi!», în timp ce tu ai o bârnă în al tău?…

5 Ipocritule! Scoate întâi bârna din propriul tău ochi; şi atunci vei vedea clar să scoţi (şi) paiul din ochiul fratelui tău.

6 Să nu daţi «câinilor» lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi perlele voastre «porcilor»; pentru ca nu cumva să le calce cu picioarele şi apoi să se întoarcă împotriva voastră să vă distrugă.

7 Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

8 Procedaţi aşa! Pentru că oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte; şi celui care bate (la o uşă), i se va deschide.

9 Care dintre voi va da fiului lui o piatră dacă el îi cere o pâine?

10 Sau cine îi va da un şarpe copilului care îi cere un peşte?

11 Deci dacă voi care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult, Tatăl vostru ceresc va oferi daruri bune celor care I le cer!

12 Faceţi oamenilor tot ce doriţi să vă facă şi ei vouă! În acest principiu se încadrează toate cerinţele «Legii» şi ale «Profeţilor».

13 Intraţi pe poarta strâmtă. Poarta largă şi drumul lat conduc la dezastru; şi mulţi merg în această direcţie.

14 Dar poarta strâmtă şi drumul îngust conduc spre viaţă; şi totuşi, cei care le găsesc, sunt puţini.

15 Feriţi-vă de falşii profeţi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în blană de oi, în timp ce în interior sunt nişte lupi răpitori.

16 Faptele lor vă vor ajuta să îi recunoaşteţi. Oare culeg oamenii struguri din ramurile spinilor sau smochine din mărăcini?

17 Orice pom bun face fructe bune; iar pomul rău face fructe rele.

18 Pomul bun nu poate face fructe rele şi nici pomul rău nu poate face fructe bune.

19 Orice pom care nu face fructe bune, este tăiat şi aruncat în foc.

20 Deci «fructele» lor vă vor ajuta să îi recunoaşteţi.

21 Nu oricine Îmi zice «Doamne, Doamne!» va intra în Regatul ceresc; ci acela care trăieşte practic în viaţa lui ce doreşte Tatăl Meu care este în cer.

22 Mulţi Îmi vor zice în acea zi: «Doamne, Doamne! N-am profeţit noi în numele Tău? N-am făcut noi exorcizări în numele Tău? Şi n-am făcut noi multe miracole în numele Tău?»

23 Atunci le voi spune categoric: «Niciodată nu v-am cunoscut. Plecaţi! Voi sfidaţi legile Mele!»

24 Să ştiţi că oricine pune în practica vieţii lui aceste lucruri pe care vi le spun, va fi ca un om înţelept care şi-a construit casa pe stâncă.

25 A plouat, au venit revărsările de ape, au suflat vânturile şi au lovit toate în acea casă; dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia aşezată pe stâncă.

26 Dar cine aude ce spun Eu şi nu trăieşte conform acestor cuvinte, va fi ca un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.

27 A plouat, au venit revărsările de ape, au suflat vânturile şi au lovit toate în acea casă care s-a prăbuşit; iar această prăbuşire a fost de mare amploare.”

28 După ce a terminat Isus aceste cuvântări, oamenii au rămas surprinşi de învăţătura Lui.

29 El îi învăţa cu o autoritate pe care rabinii lor nu o aveau.

8

1 Când a coborât Isus de pe munte, mulţi oameni au mers după El.

2 S-a apropiat un lepros care I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!”

3 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau; fii vindecat!” Şi imediat i-a dispărut lepra.

4 Apoi Isus i-a zis: „Să nu spui nimănui ce ţi s-a întâmplat; ci du-te şi prezintă-te preotului ducându-i darul stabilit prin Moise ca o confirmare a vindecării tale.”

5 În timp ce intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un comandant al armatei romane. El avea în subordine o sută de soldaţi. Acesta L-a rugat,

6 zicându-I: „Doamne, sclavul meu zace paralizat în casă şi se chinuie foarte rău!”

7 Isus a zis: „Voi veni să îl vindec!”

8 Comandantul militar a răspuns: „Doamne, nu merit să intri în casa mea. Pronunţă numai un cuvânt şi sclavul meu va fi vindecat!

9 Să ştii că şi eu, care sunt sub autoritate, am în subordinea mea soldaţi; şi când ordon unuia «Du-te!», se duce; iar când zic altuia «Vino!», vine. Când spun sclavului meu «Fă cutare lucru!», îl face.”

10 Când a auzit Isus aceste cuvinte, S-a mirat şi a zis celor care veneau după El: „Vă spun adevărul: o credinţă atât de mare nu am găsit nici chiar în Israel!

11 Să ştiţi că vor veni mulţi de la Est şi de la Vest şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Regatul ceresc.

12 Iar fiii de drept ai Regatului vor fi aruncaţi în întunericul din exteriorul lui, unde cei ajunşi acolo plâng strângând din dinţi.”

13 Apoi a zis centurionului: „Du-te şi să ţi se întâmple conform credinţei pe care o ai!” Şi sclavul lui s-a vindecat chiar în acel moment.

14 Isus S-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat afectată de febră.

15 S-a atins de mâna ei şi febra a încetat. Apoi ea s-a ridicat şi a început să le slujească.

16 Seara au adus la Isus pe mulţi demonizaţi. El i-a eliberat ordonând cu autoritate demonilor să plece; şi a vindecat mulţi alţi bolnavi.

17 Se întâmpla astfel ce fusese prezis prin profetul Isaia, care zisese: „El a suportat personal infirmităţile şi bolile noastre.”

18 Isus a constatat că mulţi oameni se adunaseră în jurul Lui. Atunci a cerut să fie trecut pe malul celălalt al lacului.

19 Când a ajuns acolo, s-a apropiat de El un scrib şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.”

20 Isus i-a răspuns: „Să ştii că în timp ce vulpile au adăposturi unde să se culce şi păsările au cuiburi, Fiul Omului nu are unde să Îşi odihnească propriul Său cap.”

21 Altul, care era dintre discipolii Lui, I-a zis: „Doamne, permite-mi să mă duc mai întâi să îmi înmormântez tatăl.”

22 Isus i-a răspuns: „Vino după Mine şi lasă morţii să îşi înmormânteze pe cei morţi.”

23 Isus S-a urcat într-o barcă; şi discipolii Lui au mers împreună cu El.

24 A început deodată o furtună atât de mare, încât barca era acoperită de valuri. Isus dormea.

25 Discipolii s-au apropiat de El şi L-au trezit, strigând: „Doamne, scapă-ne; altfel murim!”

26 El le-a zis: „De ce vă este frică? În plus, Eu constat că aveţi o credinţă superficială…” Ridicându-Se, El a certat vânturile şi marea. Apoi(, în scurt timp,) s-a făcut linişte.

27 Ei se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este Acesta?! Pe El îl ascultă atât vânturile cât şi marea!”

28 Când a ajuns Isus pe cealaltă parte (a lacului) în localitatea gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de periculoşi, încât nimeni nu putea să treacă pe acel drum.

29 Au început să strige: „Ce avem noi în comun cu Tine, Isus, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit să ne chinuieşti înainte de termen?”

30 Departe de ei erau mulţi porci care păşteau.

31 Demonii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi din ei, permite-ne să intrăm în acei porci!”

32 El le-a zis: „Duceţi-vă!” Atunci demonii au ieşit (din oameni) şi au intrat în porci care, ca la comandă, s-au repezit de pe râpă în mare, unde s-au înecat.

33 Porcarii au fugit în oraşul lor şi au povestit ce se întâmplase cu demonizaţii şi cu porcii.

34 Toţi oamenii din oraş au venit la Isus; şi cum L-au văzut, L-au rugat să plece din zona lor.

9

1 Isus a urcat într-o barcă şi a traversat marea, venind în oraşul Său (Nazaret).

2 I-a fost adus un paralitic zăcând într-un pat. Isus a apreciat credinţa celor care l-au adus şi a zis omului paralizat: „Curaj, fiule! Păcatele tale sunt iertate!”

3 Unii dintre liderii religioşi prezenţi acolo au zis în gândul lor: „Acest om blasfemiază!”

4 Isus care cunoştea gândurile lor, le-a zis: „De ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?

5 Ce este mai uşor: să zici «Îţi sunt iertate păcatele!», sau să spui «Ridică-te şi umblă!»?

6 Dar ca să înţelegeţi că Fiul Omului poate ierta păcatele pe pământ, «Ridică-te!», a zis El celui paralizat, «ia-ţi patul şi du-te acasă!»”

7 El s-a ridicat şi a plecat acasă…

8 Când au văzut mulţimile de oameni acest lucru, s-au speriat şi au glorificat pe Dumnezeu care a dat oamenilor o asemenea autoritate.

9 De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om numit Matei, stând la locul lui de muncă, în funcţia de colector de taxe şi impozite. El i-a zis: „Vino după Mine!” Acel om s-a ridicat şi a mers după El.

10 În timp ce stătea Isus la masă în casa lui, au venit acolo mulţi alţi colectori de impozite şi mulţi păcătoşi care au servit masa la care erau prezenţi şi discipolii Săi.

11 Fariseii au observat ce se întâmpla; şi au zis discipolilor lui Isus: „De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?”

12 Isus i-a auzit şi le-a răspuns: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci oamenii bolnavi.

13 Duceţi-vă şi învăţaţi ce semnificaţie au cuvintele «Doresc milă, nu sacrificii!» Să ştiţi că nu am venit să invit la pocăinţă pe cei (care se consideră) corecţi, ci pe cei (care se recunosc) păcătoşi.”

14 Atunci au venit nişte discipoli ai căror lider era Ioan Botezătorul. Ei L-au întrebat pe Isus: „De ce noi şi fariseii postim de multe ori, iar discipolii Tăi nu postesc deloc?”

15 Isus le-a răspuns: „Oare este normal ca nuntaşii să plângă în timp ce mirele este încă împreună cu ei? Vor veni şi zile când mirele nu va mai fi cu ei; şi atunci vor posti.

16 Nimeni nu pune unei haine vechi un petic de la alta nouă; pentru că ar lua o bucată din haina bună şi ar rezulta o ruptură mult mai mare.

17 Nici vinul nou nu este pus în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se fisurează, vinul se varsă, iar burdufurile se distrug. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează astfel amândouă.”

18 În timp ce le spunea Isus aceste lucruri, a venit unul dintre liderii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit cu puţin timp în urmă. Dar vino să Îţi pui mâinile peste ea; şi va învia!”

19 Isus S-a ridicat şi a plecat după acel om împreună cu discipolii Săi.

20 Şi s-a întâmplat că o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie, a venit pe la spatele lui Isus şi s-a atins de marginea de jos a hainei Sale.

21 Ea îşi zicea: „Vreau doar să reuşesc să mă ating de haina Lui; şi mă voi vindeca!”

22 Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Curaj, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!” Şi s-a vindecat chiar în acel moment.

23 Când a ajuns Isus în casa liderului sinagogii, văzându-i pe cei care cântau cu fluierul şi pe alţii care se adunaseră ca să bocească,

24 le-a zis: „Faceţi loc! Fetiţa nu a murit, ci doarme!” Dar ei L-au ridiculizat.

25 Totuşi, după ce au fost daţi afară, Isus a intrat şi a luat fetiţa de mână. Atunci ea s-a ridicat!

26 Şi în toată acea zonă s-a ştiut despre această minune.

27 Când a plecat din acel loc, au venit în urma lui Isus doi orbi care strigau, zicând: „Ai milă de noi, fiul lui David!”

28 După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Isus le-a zis: „Credeţi că pot să vă vindec?” Ei au răspuns: „Da, Doamne!”

29 Atunci S-a atins de ochii lor şi le-a zis: „Să vi se întâmple exact aşa cum credeţi!”

30 Ei şi-au reprimit vederea; iar Isus le-a ordonat în modul cel mai categoric, spunându-le: „Fiţi foarte atenţi să nu ştie nimeni (ce vi s-a întâmplat)!”

31 Dar ei, cum au ieşit, au răspândit vestea despre El în toată zona.

32 În timp ce plecau orbii vindecaţi, la Isus a fost adus un mut demonizat.

33 După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească; iar mulţimea de oameni, mirată, zicea: „Niciodată nu s-a mai întâmplat aşa ceva în Israel!”

34 Dar fariseii ziceau: „El face exorcizări în colaborare cu stăpânul demonilor!”

35 Isus parcurgea toate oraşele şi toate satele, învăţând poporul în sinagogi, predicând Vestea Bună a Regatului şi vindecând orice fel de boală şi orice infirmitate care afecta poporul.

36 Când a văzut oamenii adunaţi în mare număr, I s-a făcut milă de ei, pentru că erau necăjiţi şi împrăştiaţi ca nişte oi fără păstor.

37 Atunci El a zis discipolilor Săi: „«Secerişul» este mare, dar sunt puţine persoane care vor să lucreze!

38 Deci rugaţi pe Stăpânul «secerişului» să aducă lucrători pentru el.”

10

1 Atunci Isus a chemat pe cei doisprezece (discipoli) şi le-a conferit autoritatea de-a face exorcizări şi de a vindeca orice boală şi orice handicap.

2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Simon, numit ulterior şi Petru, împreună cu fratele lui care se numea Andrei; Iacov şi Ioan, doi fraţi al căror tată se numea Zebedei;

3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei care fusese colector de impozite; Iacov, fiul lui Alfeu şi Levi care se mai numea şi Tadeu;

4 Simon canaanitul şi Iuda iscarioteanul care L-a trădat pe Isus.

5 Aceştia sunt cei doisprezece pe care Isus i-a trimis (în misiune), după ce le-a dat următoarele porunci: „Să nu mergeţi pe drumul păgânilor şi să nu intraţi în oraşele samaritenilor;

6 ci să mergeţi cu prioritate la «oile pierdute» ale Israelului.

7 În drumul pe care îl veţi face, să predicaţi şi să ziceţi: «Regatul ceresc este aproape!»

8 Vindecaţi pe bolnavi, curăţaţi-i pe leproşi şi eliberaţi pe cei posedaţi de demoni. Pentru că aţi primit gratuit autoritatea să faceţi aceste lucruri, tot gratuit să le oferiţi oamenilor.

9 Să nu luaţi la voi (ca bani) nici aur, nici argint;

10 nici bagaje pentru drum, nici două (schimburi de) haine, nici încălţăminte, nici baston; pentru că oricine lucrează, îşi merită hrana care i se oferă.

11 În orice oraş sau sat în care veţi intra, să vă decideţi la cine veţi găzdui până veţi pleca în altă zonă.

12 La intrarea voastră în casă, salutaţi urându-i de bine proprietarului.

13 Dacă acea casă merită, pacea voastră să vină în ea. Dar dacă nu merită, pacea voastră să se întoarcă la voi.

14 Dacă nu vă va primi cineva şi nici nu va asculta mesajul vostru, să ieşiţi din acea casă sau din acel oraş şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

15 Vă spun adevărul: în ziua judecăţii, pedeapsa administrată oamenilor acelei localităţi va fi mai mare decât aceea pentru oraşele Sodoma şi Gomora.

16 Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Dar voi să fiţi inteligenţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.

17 Feriţi-vă de oameni. Mă refer la cei care vă vor reclama Sanhedrinului şi care vă vor bate în sinagogile lor.

18 Din cauza Mea veţi fi aduşi în faţa conducătorilor şi a guvernatorilor, ca să fiţi o probă împotriva lor şi împotriva celorlalte naţiuni.

19 Când veţi fi predaţi acestor autorităţi, să nu vă neliniştiţi din cauza răspunsului pe care va trebui să îl daţi; pentru că exact la momentul potrivit vi se vor da cuvintele adecvate.

20 De fapt, atunci când veţi vorbi, Spiritul Tatălui vostru va vorbi prin voi.

21 Omul îşi va condamna propriul frate la pedeapsa cu moartea, tatăl va face acelaşi lucru cu fiul lui; iar copiii se vor revolta împotriva părinţilor lor şi îi vor omorî.

22 Din cauza numelui Meu, toţi vă vor urî; dar cine va suporta totul până la sfârşit, va fi salvat.

23 Când vă vor persecuta într-un oraş, să fugiţi în altul. Să ştiţi că nu veţi termina de parcurs oraşele Israelului înainte să vină Fiul Omului.

24 Discipolul nu este superior celui care îl învaţă; nici sclavul nu este superior stăpânului lui.

25 Este suficient discipolului să fie ca învăţătorul lui şi sclavului să fie ca stăpânul lui. Dacă pe «Stăpânul casei» l-au numit Beelzebul, se vor considera mult mai justificaţi acum să denumească aşa pe cei care sunt «din casa Lui».

26 Deci să nu vă temeţi de ei; pentru că nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic din ce este ţinut secret nu va rămâne necunoscut.

27 Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să predicaţi de pe acoperişul caselor.

28 Nu vă temeţi de cei care omoară corpul dar care nu pot face nimic sufletului. Ci să vă temeţi de Cel care poate să distrugă în iad pe amândouă.

29 Oare nu se vând două vrăbii cu un asarion? Şi totuşi: niciuna dintre ele nu moare fără aprobarea Tatălui vostru.

30 În ce vă priveşte pe voi, până şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate.

31 Deci să nu vă fie frică; voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii.

32 Să ştiţi că Eu voi vorbi (favorabil) înaintea Tatălui Meu care este în cer pentru oricine va vorbi oamenilor despre Mine.

33 Dar Mă voi dezice înaintea Tatălui Meu care este în cer de oricine se va dezice de Mine în faţa oamenilor.

34 Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ. N-am venit să aduc pacea, ci sabia.

35 Am venit să despart pe fiu de tatăl lui, pe fiică de mama ei şi pe noră de soacra ei;

36 iar omul va avea ca duşman chiar pe membrii familiei lui…

37 Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este adecvat pentru Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu corespunde exigenţelor Mele.

38 Cine nu îşi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este apt pentru a Mă urma.

39 Cine va urmări să îşi păstreze viaţa, o va pierde; dar cine îşi va consuma viaţa pentru cauza Mea, şi-o va recupera.

40 Cine vă primeşte pe voi, de fapt pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte (şi) pe Cel care M-a trimis.

41 Cine primeşte un profet în numele unui profet, va fi recompensat ca un profet; şi primind pe un om corect, va fi recompensat ca un om corect.

42 Vă spun adevărul: Va fi recompensat chiar şi acela care va da un pahar cu apă rece unuia dintre cei mai mici discipoli ai Mei.”

11

1 După ce a oferit aceste instrucţiuni celor doisprezece discipoli ai Săi, Isus a plecat de-acolo ca să înveţe pe oameni şi să predice în oraşele lor.

2 Ioan (Botezătorul) a auzit din închisoare despre activitatea lui Cristos.

3 Atunci şi-a trimis discipolii la Isus, ca să Îl întrebe: „Tu eşti oare Acela care ar fi trebuit să vină, sau să aşteptăm pe altcineva?”

4 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Duceţi-vă la Ioan şi spuneţi-i ce vedeţi şi ce auziţi acum:

5 orbii îşi reprimesc vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt vindecaţi, surzii aud, morţii învie şi săracii au privilegiul de a li se predica Vestea Bună.

6 Acela pentru care Eu nu voi fi un caz dificil, se poate considera un om fericit.”

7 În timp ce se întorceau ei, Isus a început să vorbească mulţimii de oameni despre Ioan (Botezătorul): „Ce aţi aşteptat să vedeţi în persoana lui Ioan atunci când a apărut în deşert? Cineva care seamănă cu o trestie clătinată de vânt?

8 Dacă nu, atunci la ce v-aţi aşteptat? La apariţia unui om îmbrăcat în haine moi? Cei care se îmbracă astfel, sunt în clădirile regale.

9 Atunci ce aţi sperat să vedeţi? Un profet? Da?! Vă spun că aţi văzut mai mult decât un profet.

10 El este acela despre care s-a scris astfel: «Să ştii că trimit înaintea Ta pe emisarul Meu. El Îţi va pregăti drumul.»

11 Adevărul este acesta: între cei născuţi din femeie, nu există nimeni mai mare ca Ioan Botezătorul.

12 Din vremea lui şi până acum, Regatul ceresc se însuşeşte (acţionând) în forţă; şi cine depune efortul asemănător celui din timpul unei invazii, reuşeşte să intre în el.

13 Până în timpul lui Ioan, oamenii au avut acces la mesajul profeţilor şi la cel al legii (mozaice).

14 Iar dacă doriţi să vă explicaţi cazul lui Ioan, atunci să înţelegeţi că el este Ilie care trebuia să vină.

15 Cine Mă urmăreşte cu interes, să reţină ce tocmai am afirmat!

16 Cu cine voi compara această generaţie de oameni? Ea seamănă cu nişte copii care stau în locuri publice şi strigă la prietenii lor:

17 «V-am cântat cu fluierul şi nu aţi dansat; v-am cântat cântece de jale şi nu aţi plâns.»

18 Ioan nu şi-a făcut apariţia mâncând şi bând; şi se zisese despre el «Este demonizat!»

19 Când a apărut Fiul Omului care mănâncă şi bea, s-a zis despre el: «Priviţi un om mâncăcios şi băutor de vin – un prieten al colectorilor de impozite şi al păcătoşilor!» Totuşi, Înţelepciunea a fost justificată cu ajutorul propriilor ei lucrări.”

20 Atunci Isus a început să facă reproşuri oraşelor în care fuseseră făcute cele mai multe dintre minunile Lui, pentru că (oamenii din ele) nu se pocăiseră.

21 El a zis: „Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Dacă ar fi fost făcute în Tir şi în Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit acoperiţi cu saci şi presăraţi cu cenuşă…

22 Acest lucru face ca la Judecată, Tirul şi Sidonul să nu primească o condamnare atât de mare ca a voastră.

23 Iar tu, Capernaum, crezi că vei fi înălţat până la cer? Nu, ci vei fi coborât până în adâncimile pământului. Dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ar fi supravieţuit până astăzi.

24 Să ştiţi că la Judecată, pentru Sodoma se va pronunţa o pedeapsă mai uşoară decât pentru Capernaum!”

25 În acele momente, Isus a mai zis: „Doamne, Tată al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi inteligenţi, dar le-ai revelat «copiilor».

26 Da, Tată, Îţi mulţumesc pentru că aşa ai considerat Tu că trebuie să se întâmple.”

27 „Toate lucrurile Mi-au fost date în subordine de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte perfect pe Fiul cu excepţia Tatălui. În mod asemănător, nimeni nu cunoaşte perfect pe Tatăl cu excepţia Fiului şi a aceluia căruia vrea Fiul să i-L reveleze.

28 Veniţi la Mine toţi care aţi obosit cărând poveri grele; şi Eu vă voi oferi odihna de care aveţi nevoie.

29 Luaţi jugul Meu, învăţând de la Mine ce înseamnă să îl purtaţi; pentru că Eu sunt blând şi practic o smerenie care provine din interior. Procedând şi voi aşa, veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

30 Jugul Meu despre care v-am vorbit, este unul bun; iar sarcina pe care o veţi purta astfel, este uşoară.”

12

1 În acea vreme, Isus a trecut prin lanurile de grâu într-o zi destinată Sabatului. Discipolii Lui care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce (boabele).

2 Când au văzut fariseii acest lucru, I-au zis: „Priveşte spre discipolii Tăi: fac ceva nepermis în ziua Sabatului!”

3 Isus le-a răspuns: „Oare nu aţi citit ce a făcut David împreună cu cei care erau cu el atunci când au flămânzit?

4 Ştiţi că au intrat în Casa lui Dumnezeu şi că au mâncat pâinile care erau dedicate Lui, deşi numai preoţii aveau dreptul să le consume.

5 Sau nu aţi citit oare în Lege cum încalcă preoţii regula Sabatului în Templu şi totuşi sunt (consideraţi) nevinovaţi?

6 Eu vă spun că aici există Unul care este mai mare decât Templul!

7 Dacă aţi fi ştiut ce semnificaţie au cuvintele «Doresc milă, nu sacrificii», nu aţi fi condamnat pe nişte (oameni) nevinovaţi!

8 Dar să reţineţi că Fiul Omului este Stăpân chiar şi în ce priveşte regula Sabatului!…”

9 Isus a plecat de-acolo şi a intrat în sinagogă.

10 Exista în ea un om care avea o mână infirmă. Ca să îl poată acuza pe Isus, acei farisei L-au întrebat: „Este permisă vindecarea în zilele de Sabat?”

11 El le-a răspuns: „Să presupunem că aveţi o oaie şi că vă cade într-o groapă în ziua Sabatului. Care dintre voi nu ar scoate-o de acolo într-o asemenea zi?

12 Dar un om este mult mai valoros decât o oaie. Datorită acestui fapt se admite să faci bine (omului) în zilele de Sabat.”

13 Atunci Isus a zis acelui om: „Îndreaptă-ţi mâna!” El a îndreptat-o; şi ea i s-a făcut sănătoasă ca cealaltă.

14 În urma acestui fapt, fariseii au ieşit de acolo şi s-au consultat cum să facă să Îl omoare pe Isus.

15 Dar El, ca unul care ştia despre această intenţie, a plecat de acolo. După Isus au mers mulţi oameni. El a vindecat pe toţi bolnavii

16 şi le-a ordonat categoric să nu vorbească despre aceste lucruri.

17 Se întâmpla exact ce anunţase profetul Isaia care zisese:

18 „Acesta este Sclavul Meu pe care L-am ales. El este Cel pe care Îl iubesc foarte mult şi de care Îmi place. Voi pune Spiritul Meu peste El şi va anunţa naţiunilor lumii judecata.

19 Nimeni nu Îi va auzi vocea pe străzi certându-Se sau strigând (într-o controversă).

20 Nu va rupe de tot o trestie fisurată şi nu va stinge fitilul care (încă) mai fumegă, până va face să învingă dreptatea.

21 El va fi o speranţă pentru naţiunile lumii.”

22 Atunci I-a fost adus un demonizat orb şi mut, iar Isus l-a vindecat. Apoi acel om vorbea şi vedea.

23 Toţi oamenii care văzuseră acest miracol, ziceau miraţi: „Oare acesta este Fiul lui David (şi noi încă nu L-am recunoscut)?”

24 Când au auzit fariseii această discuţie, au zis: „Acest om face exorcizări cu ajutorul lui Beelzebul, şeful demonilor!”

25 Isus care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice regat dezbinat împotriva lui însuşi, se distruge; şi orice oraş sau casă unde sunt conflicte interne, nu poate supravieţui.

26 Dacă Satan dă afară pe Satan, el se luptă împotriva lui însuşi. Consecinţa este aceea că se va autoelimina…

27 Iar dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Tocmai ei vor fi o probă împotriva voastră la judecată!

28 Dacă Eu scot demonii din oameni cu ajutorul Spiritului lui Dumnezeu, acest fapt înseamnă că Regatul lui Dumnezeu v-a invadat!

29 Cum credeţi că poate cineva să intre în casa celui superior lui în forţă şi să îi devasteze gospodăria dacă nu l-a legat? Ar putea să îl jefuiască numai după ce l-a imobilizat.

30 Cine nu este cu mine, este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.

31 Deci să ştiţi că oamenilor li se va ierta orice alt fel de păcat, cu excepţia acestuia pe care l-aţi comis voi împotriva Spiritului Sfânt.

32 Oricine se va opune verbal Fiului Omului, va fi iertat; dar cine va demonstra prin cuvintele lui că se opune Spiritului Sfânt, nu va fi iertat niciodată.

33 Consideraţi că fructele bune demonstrează natura bună a pomului în care au crescut; iar dacă fructele sunt rele, consideraţi că pomul este rău. Da, aşa este: natura pomului se cunoaşte privind la fructele lui.

34 Pui de scorpioni, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune în timp ce sunteţi răi? Gura (voastră) vorbeşte în concordanţă cu ce este în interior(ul vostru).

35 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui; iar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul rău al inimii lui.

36 Să ştiţi că la judecată, oamenii vor fi direct responsabili de orice cuvânt inutil pe care-l vor fi pronunţat.

37 Se va întâmpla că din cuvintele tale ţi se va stabili nevinovăţia; şi tot în baza cuvintelor tale ţi se va pronunţa sentinţa de condamnare.”

38 Atunci, unii dintre scribi împreună cu nişte farisei au zis: „Învăţătorule, dorim să vedem cum Îţi poţi demonstra autoritatea în faţa noastră.”

39 Răspunzându-le, El le-a zis; „O generaţie perfidă şi adulteră cere fapte miraculoase pentru confirmarea Mea; dar nu i se va oferi decât cazul profetului Iona.

40 Fiul Omului va sta în pământ trei zile şi trei nopţi, exact cât a stat şi Iona în stomacul peştelui.

41 Bărbaţii din Ninive se vor ridica lângă această generaţie şi o vor condamna pentru faptul că ei s-au pocăit la predica lui Iona. Iar aici este Unul mai mare decât Iona!

42 La Judecată, regina care venise din Est, va fi o probă împotriva acestei generaţii; pentru că ea a venit de la mare distanţă ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Şi totuşi, aici este Unul mai mare decât Solomon!

43 Când demonul iese dintr-un om, umblă prin zone de deşert, căutând odihnă; dar nu o găseşte.

44 Atunci zice: «Mă voi întoarce la fosta mea locuinţă.» Şi când revine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.

45 Atunci se duce şi mai ia alte şapte spirite mai rele decât el; intră în acea «casă», locuiesc acolo, iar situaţia acelui om devine mai rea decât cea iniţială. Exact aşa se va întâmpla cu această generaţie ipocrită!”

46 În timp ce încă vorbea Isus poporului, mama şi fraţii Lui stăteau afară şi doreau să Îi vorbească.

47 Atunci cineva I-a zis: „Mama împreună cu fraţii Tăi sunt afară şi vor să Îţi vorbească.”

48 Dar Isus a răspuns celui care Îi adusese această veste: „Ştii cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?”

49 Apoi Şi-a întins mâna spre discipolii Săi şi a zis: „Aceştia sunt pentru Mine mamă şi fraţi.

50 Pentru că oricine se conformează dorinţei Tatălui Meu din cer, Îmi este frate, soră şi mamă.”

13

1 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi stătea lângă mare.

2 Pentru că se strânseseră mulţi oameni în jurul Lui, Isus a fost obligat să urce într-o barcă; iar ceilalţi stăteau pe mal.

3 El a început să le vorbească folosind parabole: „Un om s-a dus să îşi semene terenul agricol.

4 În timp ce semăna (aruncând cu mâna) seminţele, unele dintre ele au căzut lângă drum, unde au venit păsările şi le-au mâncat.

5 Alte seminţe au căzut în zone unde erau mai mult pietre decât pământ. Au răsărit imediat, pentru că nu au găsit mult pământ.

6 Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; apoi, pentru că nu au găsit adâncimea necesară unde să îşi fixeze rădăcinile în pământ, s-au uscat.

7 Alte seminţe au căzut între spini. Ei au crescut şi au obstrucţionat dezvoltarea noilor plante.

8 O altă parte a seminţelor a căzut într-un pământ bun pentru agricultură. În final, o sămânţă a produs alte o sută de seminţe, alta şaizeci de seminţe, iar alta s-a reprodus de treizeci de ori.

9 Cine Mă urmăreşte cu interes, să reţină ce tocmai v-am spus!”

10 Discipolii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti folosind parabole?”

11 Isus le-a răspuns: „Pentru că dacă vouă vi s-a oferit posibilitatea să cunoaşteţi secretele Regatului ceresc, ei nu au această şansă.

12 Şi să ştiţi că se întâmplă aşa în baza principiului care spune că celui care are, i se va (mai) da şi va avea în plus; iar de la cel care nu are, se va lua chiar şi ce (mai) are.

13 Le vorbesc folosind parabole, pentru că ei deşi văd şi aud, nu înţeleg.

14 Iar cu privire la ei se întâmplă ce s-a spus în profeţia lui Isaia, când a zis: «Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.

15 Inima acestui popor a devenit insensibilă. Au ajuns surzi şi şi-au închis ochii, ca să nu aibă nicio şansă să audă sau să vadă; şi astfel inima lor nu poate să înţeleagă nimic. Această atitudine îi face să refuze întoarcerea la Dumnezeu şi implicit vindecarea lor.»

16 Dar cei care aud şi văd, sunt nişte oameni fericiţi.

17 De fapt, adevărul este că mulţi profeţi şi oameni corecţi au dorit să vadă şi să audă lucrurile la care aţi avut acces voi, dar nu au avut această ocazie.

18 Ascultaţi acum care este semnificaţia parabolei cu semănătorul:

19 Când omul aude mesajul despre Regatul ceresc şi nu îl înţelege, vine diavolul şi răpeşte ce a fost «semănat» în inima lui. Acestea sunt seminţele căzute lângă drum.

20 Seminţele căzute în zone pietroase reprezintă pe omul care aude Cuvântul (lui Dumnezeu) şi îl primeşte imediat cu entuziasm.

21 Dar pentru că nu are «rădăcini», va supravieţui până apare un necaz sau o persecuţie din cauza Cuvântului. Atunci se dezice imediat de el.

22 Seminţele căzute între spini reprezintă cazul omului care deşi aude Cuvântul, lasă îngrijorările cotidiene şi iluzia posesiunilor materiale să sufoce acest Cuvânt. Astfel, acea persoană va ajunge în final ca o plantă fără fructe.

23 Seminţele care au căzut în pământ bun, vorbesc despre omul care aude Cuvântul (Scripturilor) şi îl înţelege. În această categorie, unul are o «producţie» de sută la sută, altul una de şaizeci la sută, iar altul de treizeci la sută.”

24 Isus le-a spus o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în grădina lui.

25 Dar în timp ce oamenii dormeau, a venit duşmanul, a semănat neghină între grâu şi a plecat.

26 După ce au răsărit firele de grâu şi au început să producă boabe în spic, a fost evidentă şi neghina.

27 Sclavii acelui stăpân au venit la el şi i-au zis: «Stăpâne, nu ai semănat doar seminţe bune în grădina ta? De unde a apărut acum (şi) neghină?»

28 El a răspuns: «Un duşman a făcut să se întâmple astfel.» Sclavii i-au zis: «Vrei să ne ducem şi să o smulgem?»

29 El le-a răspuns: «Nu! Pentru că nu vreau să risc. Este posibil ca odată cu neghina să smulgeţi şi grâul bun.

30 Lăsaţi-le să crească împreună până la recoltare; şi la vremea strângerii recoltei, voi spune celor care seceră: ‘Smulgeţi întâi neghina, legaţi-o în snopi pentru a fi arsă; apoi strângeţi-mi grâul în grânar.’»”

31 Isus le-a prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o sămânţă de muştar semănată de un om în grădina lui.

32 Aceasta este cea mai mică dintre toate seminţele. Dar după ce a devenit o plantă cu multe ramuri, este mai mare decât zarzavaturile. Seamănă cu un copac, iar păsările îşi fac cuiburi în ramurile lui.”

33 Le-a mai prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o cantitate de drojdie pe care a pus-o cineva într-o compoziţie corespunzătoare în cocă, pentru ca aceasta să crească.”

34 Isus a spus oamenilor toate aceste lucruri folosind parabole. Nu spunea nimic fără să ilustreze învăţăturile Sale cu ajutorul lor.

35 Astfel se întâmpla practic ce fusese prezis prin profetul Isaia care zisese: „Voi vorbi prin intermediul parabolelor; voi spune lucruri (care au fost) secrete de la crearea lumii.”

36 Atunci Isus a dat oamenilor posibilitatea să plece şi a intrat într-o casă. Discipolii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Interpretează-ne parabola cu neghina din grădină!”

37 El le-a răspuns: „Cel care seamănă seminţe bune este Fiul Omului.

38 Grădina este lumea. Seminţele bune sunt fiii Regatului. Plantele cu neghină sunt fiii celui rău.

39 Duşmanul care le-a semănat este diavolul. Vremea «recoltării» este sfârşitul lumii. Cei care adună recolta sunt îngerii.

40 Deci la sfârşitul lumii va fi ceva asemănător cu smulgerea neghinei şi arderea ei în foc.

41 Fiul Omului va trimite îngerii Săi şi ei vor smulge din Regatul Său toate lucrurile care sunt o provocare la păcătuire şi pe cei care comit nedreptatea.

42 Aceştia vor fi aruncaţi în cuptorul aprins, unde este plâns şi chinuire eternă.

43 Atunci cei corecţi vor străluci ca stelele în Regatul Tatălui lor! Cine doreşte să ia în considerare cuvintele Mele, să reţină ce tocmai am spus!

44 Regatul ceresc se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un câmp. Omul care o găseşte, ca să intre în posesia ei, o ascunde din nou, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără terenul în care este îngropată.

45 Regatul ceresc se mai aseamănă şi cu un comerciant care caută perle frumoase.

46 Când găseşte o perlă de mare valoare, se duce şi vinde tot ce are, ca să poată să o cumpere.

47 Regatul ceresc se mai aseamănă cu o plasă mare folosită la prinderea peştelui. Se lansează în mare; şi apoi în ea se prind tot felul de peşti.

48 După ce s-a umplut, pescarii o aduc la mal, stau jos şi aleg în vase ce este bun; apoi ei aruncă înapoi în mare tot ce nu este bun.

49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii: îngerii vor veni şi vor despărţi pe oamenii răi de cei buni.

50 Cei răi vor fi aruncaţi în «cuptorul aprins». Acolo va fi plâns şi chin îngrozitor.”

51 Isus i-a întrebat: „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” Ei au răspuns: „Da, Doamne!”

52 El le-a zis: „Oricine a învăţat ce trebuie despre Regatul ceresc, seamănă cu un om serios care scoate lucruri noi şi lucruri vechi din tezaurul pe care îl deţine.”

53 După ce a terminat prezentarea acestor parabole, Isus a plecat din acel loc.

54 A venit în localitatea în care a copilărit; şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă. Cei care Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El această înţelepciune şi autoritatea de a face miracole?

55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Iar Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt fraţii Lui?

56 Chiar şi surorile Lui sunt toate printre noi. Deci cum se explică faptul că posedă toate aceste abilităţi?”

57 Punând aceste întrebări, demonstrau că Isus era un caz ciudat; şi persoana Lui reprezenta o mare dificultate pentru ei. Dar Isus le-a zis: „În niciun loc nu este un profet mai puţin apreciat decât în patria lui şi în familia în care a crescut.”

58 Acolo, Isus nu a făcut multe minuni – din cauza necredinţei lor.

14

1 În acea vreme, guvernatorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus;

2 şi a zis subalternilor lui: „Să ştiţi că acesta este Ioan Botezătorul!… A înviat! Aşa îmi explic minunile care se fac prin El.”

3 Irod îl arestase pe Ioan şi îl ţinuse în închisoare din cauza irodiadei, soţia lui Filip care era frate cu Irod.

4 Ioan îi zicea: „Nu îţi este permis să o ai (pe cumnata ta) ca soţie!”

5 Irod a vrut să îl omoare; dar îi era frică de reacţia poporului care considera că Ioan este un profet.

6 Când se sărbătorea ziua de naştere a lui Irod, fata irodiadei a dansat încântător în faţa oaspeţilor; şi lui Irod i-a plăcut.

7 În consecinţă, el i-a promis jurând că îi va oferi orice îi va cere.

8 Influenţată de mama ei, fata i-a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”

9 Guvernatorul s-a întristat; dar din cauza jurământului şi având în vedere pe cei care stăteau la masă cu el, a ordonat să îi fie satisfăcută dorinţa.

10 A trimis pe cineva care a tăiat capul lui Ioan în închisoare.

11 Acesta a fost adus într-o farfurie şi apoi a fost dat fetei care l-a dus la mama ei.

12 Discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul, l-au înmormântat şi s-au dus să îl anunţe pe Isus.

13 Când a auzit această veste, Isus a plecat din acea zonă cu o barcă, pentru a rămâne singur, într-un loc nepopulat. Când au observat această intenţie a lui Isus, oamenii au ieşit din oraşele în care locuiau şi au plecat după El pe jos.

14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni. I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe cei bolnavi.

15 Când s-a înserat, discipolii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Acest teritoriu este fără locuitori şi s-a făcut târziu. Oferă-le oamenilor ocazia să se ducă prin sate să îşi cumpere de mâncare.”

16 Isus le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce!”

17 Ei I-au zis: „Nu avem cu noi decât cinci pâini şi doi peşti.”

18 El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine!”

19 Atunci Isus a ordonat oamenilor să stea jos pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Ridicându-Şi ochii spre cer, a rostit benedicţiunea, a rupt pâinile şi le-a dat discipolilor; iar ei le-au împărţit oamenilor.

20 Toţi au mâncat şi s-au săturat; apoi au adunat resturile în douăsprezece coşuri.

21 Cei care mâncaseră erau aproximativ cinci mii de bărbaţi, fără femei(le) şi copii(i care erau împreună cu ei).

22 Apoi, în scurt tip, Isus a obligat pe discipolii Săi să intre în barcă şi să traverseze marea înaintea Lui, ajungând pe malul opus. În acest timp, El urma să ofere celor veniţi, ocazia să se întoarcă acasă.

23 După ce au plecat ei, Isus S-a urcat pe munte să Se roage. Se înnoptase şi El era singur acolo.

24 În acest timp, barca era înconjurată de valuri în mijlocul mării, pentru că vântul sufla din direcţia opusă deplasării lor.

25 Spre dimineaţă, Isus a venit la ei mergând pe mare.

26 Când L-au văzut mergând pe apă, discipolii Lui s-au speriat şi au zis: „Este o fantomă!” Şi din cauza fricii, au ţipat.

27 Isus le-a zis imediat: „Curaj! Nu vă speriaţi! Eu sunt!”

28 Petru I-a zis: „Doamne, dacă Tu eşti, atunci ordonă-mi să vin la Tine pe apă!”

29 Isus i-a zis: „Vino!” Petru a coborât şi a început să meargă pe apă spre Isus.

30 Dar când a constatat că vântul bătea cu mare intensitate, i-a fost frică; şi fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”

31 Isus a întins mâna imediat şi l-a prins, zicându-i: „Nu ai fost suficient de curajos. Credinţa ta este superficială!”

32 După ce au urcat în barcă, vântul nu a mai bătut.

33 Cei care erau în barcă, au venit să se închine înaintea lui Isus şi I-au zis: „Tu eşti adevăratul Fiu al lui Dumnezeu!”

34 După ce au traversat marea, au venit în zona Ghenezaret.

35 Oamenii din acea localitate care cunoşteau pe Isus, au anunţat în toate zonele învecinate despre venirea Lui şi au adus la El pe toţi bolnavii.

36 Ei Îl rugau să le permită numai să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.

15

1 Atunci, nişte scribi împreună cu un grup de farisei din Ierusalim, au venit la Isus şi I-au zis:

2 „De ce încalcă discipolii Tăi tradiţia bătrânilor nespălându-se pe mâini (ca ritual de purificare) când mănâncă?”

3 El le-a răspuns: „Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu în avantajul tradiţiei voastre?

4 De exemplu, Dumnezeu a zis: «Să îţi respecţi tatăl şi mama.» şi «Cine va vorbi rău despre tatăl sau despre mama lui, să primească pedeapsa capitală».

5 Dar voi ziceţi: «Cine zice tatălui sau mamei lui ‘Am dedicat lui Dumnezeu lucrul cu care te-aş putea ajuta’,

6 este absolvit de datoria faţă de mamă şi faţă de tată.» Astfel aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu în favoarea tradiţiei voastre.

7 Ipocriţilor, a profeţit bine Isaia despre voi, când a zis:

8 «Acest popor se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte doar cu buzele; dar inima lui este departe de Mine.

9 Degeaba Mă cinstesc ei promovând ca învăţături (divine) nişte reguli omeneşti.»”

10 Isus a chemat oamenii la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:

11 Omul este afectat nu de ce intră în gura lui; adevărata murdărire este cea care provine din ce îi iese din gură.”

12 Atunci discipolii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Să ştii că pentru farisei, cuvintele Tale sunt o mare dificultate!”

13 Răspunzându-le, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a plantat Tatăl Meu, va fi smuls cu tot cu rădăcini.

14 Lăsaţi-i! Sunt nişte ghizi orbi; şi când un orb îndrumă pe un alt orb, ajung să cadă amândoi într-o groapă.”

15 Petru I-a zis: „Clarifică-ne această parabolă.”

16 Isus a zis: „Nici voi nu înţelegeţi?

17 Orice intră în gură, ajunge în stomac, pentru ca apoi să fie (parţial) eliminat într-un loc special.

18 Dar ce iese din gură, vine din inimă; şi tocmai acele lucruri murdăresc omul.

19 Da, din inimă ies: gândurile rele, crimele, adulterul, relaţiile sexuale extramaritale, hoţiile, declaraţiile mincinoase şi blasfemia.

20 Acestea «murdăresc» în mod real. Dar a mânca fără să îţi speli (în mod ritual) mâinile, nu afectează (negativ) pe om.”

21 După ce a plecat de acolo, S-a dus în zona Tirului şi în cea a Sidonului.

22 În locul unde era El, a venit o femeie canaaneancă şi a început să strige: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon!”

23 El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Atunci au venit discipolii care L-au rugat insistent pentru ea, zicându-I: „Oferă-i răspunsul, ca să poată pleca, pentru că strigă disperată după noi!”

24 El le-a răspuns: „Eu nu sunt trimis decât pentru «oile pierdute» ale naţiunii Israel.”

25 Dar ea a venit, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, ajută-mă!”

26 El i-a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci căţeilor.”

27 Ea I-a zis: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă din resturile care cad de la masa stăpânilor lor.”

28 Atunci Isus a zis: „Femeie, constat că ai o mare credinţă! Să ţi se întâmple exact cum doreşti!” Iar fiica ei s-a vindecat chiar în acel moment.

29 Isus a plecat din acele teritorii şi a venit lângă Marea Galileeii. S-a urcat pe munte şi a stat acolo jos.

30 Atunci au venit la El mulţi oameni care aduseseră cu ei şchiopi, orbi, muţi, infirmi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui; iar El i-a vindecat.

31 Oamenii se mirau când au văzut că muţii vorbesc, infirmii se fac sănătoşi, şchiopii umblă şi orbii văd. În consecinţă, glorificau pe Dumnezeul lui Israel.

32 Isus Şi-a chemat discipolii şi le-a zis: „Îmi este milă de aceşti oameni. Constat că de trei zile stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să plece flămânzi, pentru că pot leşina de foame pe drum.”

33 Discipolii I-au zis: „De unde să luăm pâini pentru atâţi oameni în acest deşert?”

34 Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Ei I-au răspuns: „Şapte; şi câţiva peşti mici.”

35 Atunci Isus a cerut oamenilor să stea pe pământ.

36 A luat cele şapte pâini şi peştişorii; apoi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a rupt şi le-a oferit discipolilor ca să le împartă poporului.

37 Au mâncat toţi, s-au săturat şi au umplut şapte coşuri cu resturile.

38 Cei care mâncaseră erau aproximativ patru mii de bărbaţi, în afară de femei(le) şi copii(i care veniseră împreună cu ei).

39 Apoi Isus a dat oamenilor ocazia să plece, a traversat marea şi S-a dus în localitatea Magdala.

16

1 Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus ca să Îl testeze, cerându-I să facă ceva miraculos.

2 Răspunzând, Isus a zis: „Când se înserează şi cerul este roşu aprins la asfinţit, ziceţi: «Mâine va fi vreme frumoasă!»

3 Sau când cerul este roşu decolorat în timp ce soarele răsare, ziceţi: «Astăzi va fi furtună!». Ipocriţilor, deci voi ştiţi să interpretaţi vremea privind culoarea cerului; dar oare cum se explică faptul că semnele timpului pe care îl trăiţi nu vă spun nimic semnificativ?

4 O generaţie perfidă şi adulteră solicită prezenţa unei evidenţe miraculoase; dar nu va primi alta decât aceea a profetului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.

5 Discipolii ajunseseră pe partea cealaltă (a lacului) şi uitaseră să ia pâini.

6 Isus le-a zis: „Fiţi atenţi: feriţi-vă de «aluatul» fariseilor şi de cel al saducheilor.”

7 Discipolii se gândeau şi ziceau în sinea lor: „Ne reproşează faptul că nu am cumpărat pâini.”

8 Isus, ştiind ce gândeau ei, le-a zis: „Aveţi o credinţă superficială. De ce vă gândiţi la faptul că nu aţi luat pâini?

9 Tot nu înţelegeţi? Nu vă amintiţi de cele cinci pâini din care au mâncat cei cinci mii de bărbaţi şi de câte coşuri aţi umplut cu resturile lor?

10 Nici de cele şapte pâini din care au mâncat cei patru mii de bărbaţi şi de numărul coşurilor umplute cu resturi în acea ocazie?

11 De ce nu aţi înţeles că nu M-am referit la pâini? Eu v-am avertizat să vă feriţi de «aluatul» fariseilor şi de cel al saducheilor.”

12 Atunci au înţeles că nu despre pâine le vorbise El; ci le spusese să se ferească de doctrina fariseilor şi de cea a saducheilor.

13 Isus a venit în teritoriile care formau Cezareea unde Filip era guvernator. Acolo Şi-a întrebat discipolii: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?”

14 Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; iar alţii Te consideră Ieremia sau unul dintre profeţi.”

15 El le-a zis: „Dar voi cine ziceţi că sunt?”

16 Simon Petru, răspunzând, a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului Celui viu!”

17 Isus a vorbit din nou şi a zis: „Simone, fiul lui Iona, te poţi considera un om fericit; fiindcă acest lucru nu ţi-a fost revelat în mod natural, ci vine de la Tatăl Meu care este în cer.

18 Iar Eu îţi spun: tu eşti «Petros»; şi pe această rocă Îmi voi construi Comunitatea, iar porţile iadului nu o vor învinge.

19 Îţi voi oferi cheile Regatului ceresc. Orice vei lega pe pământ, va fi legat şi în cer; şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în cer.”

20 Atunci a dat ordin discipolilor Lui să nu spună nimănui că El este Cristos.

21 Din acel moment, Isus a început să spună discipolilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim şi că acolo va suporta multe lucruri rele pe care I le vor face bătrânii, liderii preoţilor şi scribii. Le-a mai spus că va fi omorât şi că a treia zi va învia.

22 Petru L-a luat separat şi a început să Îi facă reproşuri, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne, de aşa ceva!”

23 Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „La spatele Meu, Satan! Tu reprezinţi o mare dificultate pentru Mine! Gândurile tale, Petru, nu coincid cu cele ale lui Dumnezeu. Sunt doar gânduri omeneşti.”

24 Atunci Isus a zis discipolilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se dezică de felul lui de-a fi, să îşi ia crucea şi să Mă urmeze.

25 Oricine îşi va proteja viaţa, o va pierde. Dar cine îşi va consuma viaţa pentru Mine, o va recupera.

26 Şi ce avantaj ar avea un om câştigând toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau oare ce ar putea reprezenta pentru un om echivalentul sufletului lui?

27 Fiul Omului va veni în gloria Tatălui Său împreună cu îngerii Lui; şi atunci va recompensa pe fiecare (om) în raport cu faptele lui.

28 Adevărul este că unii dintre cei care stau aici, nu vor muri până nu vor vedea pe Fiul Omului în postura de Rege.”

17

1 După şase zile, Isus a luat cu Sine pe Petru, pe cei doi fraţi – Iacov şi Ioan – şi i-a dus separat de ceilalţi pe un munte înalt.

2 El Şi-a schimbat aspectul feţei sub privirea lor: faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

3 Apăruseră Moise şi Ilie şi vorbeau cu El.

4 Petru a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face trei adăposturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.”

5 În timp ce vorbea el, i-a învăluit o ceaţă densă. Şi din acel nor s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiul Meu pe care Îl iubesc foarte mult şi de care Îmi place. Să ascultaţi de El!”

6 Când au auzit vocea, discipolii au căzut cu feţele spre pământ şi s-au speriat foarte rău.

7 Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis: „Ridicaţi-vă; nu vă temeţi!”

8 Când au privit spre Isus, au constatat că El era singur.

9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a dat următoarea poruncă: „Să nu spuneţi nimănui despre această viziune până va învia Fiul Omului dintre cei morţi.”

10 Discipolii I-au pus următoarea întrebare: „Oare de ce susţin scribii că întâi trebuie să vină Ilie?”

11 Răspunzând, Isus le-a zis: „Este adevărat că întâi trebuie să vină Ilie şi să facă o totală reabilitare.

12 Dar Eu vă asigur că, într-un fel, Ilie a şi venit, iar ei nu l-au recunoscut; şi s-au comportat cu el cum au vrut. În mod asemănător vor proceda şi cu Fiul Omului.”

13 Discipolii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

14 Când au ajuns la popor, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis:

15 „Doamne, ai milă de fiul meu care este somnambul! Se chinuie foarte rău: de multe ori ajunge în foc sau cade în apă.

16 L-am adus la discipolii Tăi şi nu au putut să îl vindece.”

17 Isus a răspuns: „Ah, popor necredincios şi predispus la rele! Până când credeţi că voi fi cu voi şi că vă voi mai suporta? Aduceţi-l aici la Mine!”

18 Isus a certat demonul care a ieşit din copil. El s-a vindecat chiar în acel moment.

19 Atunci discipolii au venit la Isus şi L-au întrebat separat: „Noi de ce nu am reuşit să scoatem demonul?”

20 Isus le-a răspuns: „Din cauza puţinei voastre credinţe! Vă spun adevărul: dacă aţi avea credinţă cât o sămânţă de muştar, aţi zice acestui munte «Mută-te de aici, acolo!» şi s-ar muta! Nimic nu v-ar fi imposibil.

21 Dar astfel de demoni nu ies decât atunci când îi înfruntă cineva care practică rugăciunea şi postul.”

22 Când erau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să ajungă la discreţia oamenilor.

23 Ei Îl vor omorî; dar a treia zi va învia…” Atunci discipolii s-au întristat foarte mult.

24 Când au ajuns în Capernaum, cei care strângeau taxa pentru Templu, au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte taxa?”

25 Petru a răspuns: „Ba da!” Şi când a intrat el în casă, Isus a vorbit înaintea lui, zicând: „De la cine crezi tu că percep guvernatorii taxe? De la fiii lor, sau de la străini?”

26 Petru I-a răspuns: „De la străini.” Iar Isus a zis: „Deci fiii sunt scutiţi de ele.

27 Dar ca să nu îi determinăm să păcătuiască, du-te la mare şi prinde cu undiţa un peşte. Apoi să îi deschizi gura şi vei găsi în ea un stater. Cu această monedă să plăteşti taxa (Templului) pentru Mine şi pentru tine.”

18

1 Chiar atunci, discipolii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Regatul ceresc?”

2 Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus între ei

3 şi le-a zis: „Vă spun adevărul: dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, nu veţi avea nicio şansă să intraţi în Regatul ceresc.

4 În consecinţă, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Regatul ceresc.

5 Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în numele Meu, de fapt, Mă primeşte pe Mine.

6 Dar acela care face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai câştigat dacă, în schimb, i s-ar lega de gât o piatră mare şi ar fi înecat astfel în adâncul mării.

7 Vai de oamenii care generează condiţii favorabile (comiterii) păcatului. Este imposibil să nu vină ocazii de păcătuire; dar vai de acel om prin care vin ele!

8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te determină să comiţi păcatul, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să beneficiezi de viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau ambele picioare şi să fii aruncat în focul etern.

9 Dacă ochiul tău te determină să comiţi păcatul, scoate-l şi aruncă-l!… Este mai bine pentru tine să beneficiezi de viaţă numai cu un ochi, decât să îi ai pe amândoi şi să fii aruncat în focul iadului.

10 Evitaţi să defăimaţi chiar şi pe unul dintre aceşti micuţi. Vă spun că îngerii lor văd în cer permanent faţa Tatălui Meu care este acolo.

11 [Să ştiţi că Fiul Omului a venit să salveze ce era pierdut.]

12 Ce credeţi? – Un om are o sută de oi. Una dintre ele se rătăceşte. Oare nu le lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi ca să se ducă să caute pe cea rătăcită?

13 Şi dacă se întâmplă să o găsească, vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.

14 În mod asemănător, Tatăl vostru din cer nu vrea să distrugă nici măcar pe unul dintre aceşti copilaşi.

15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi fă-i reproşuri între tine şi el singur. Dacă îşi însuşeşte critica, luându-te în considerare, ai câştigat pe fratele tău.

16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine o persoană sau două, pentru ca totul să fie susţinut de declaraţia a doi sau trei martori.

17 Dacă nu vrea să asculte (nici) de ei, prezintă cazul lui în faţa comunităţii credincioşilor; şi dacă nu vrea să asculte nici de această comunitate, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un colector de impozite.

18 Vă spun adevărul: ce veţi lega pe pământ, va fi legat (şi) în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat (şi) în cer.

19 Vă mai spun că dacă doi dintre voi se unesc pe pământ să ceară un lucru oarecare de la Tatăl Meu care este în cer, El li-l va da.

20 Acolo unde sunt două sau trei persoane adunate pentru numele Meu, sunt şi Eu (prezent) în mijlocul lor.”

21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Doar de şapte ori?”

22 Isus i-a zis: „Eu nu îţi spun «De şapte ori», ci de şaptezeci de ori câte şapte!

23 În acest sens, Regatul ceresc se aseamănă cu un rege care a luat unele decizii cu privire la sclavii lui (datori).

24 A început să calculeze; şi i-au prezentat cazul unuia care îi era dator zece mii de talanţi.

25 Pentru că el nu avea posibilitatea să îi restituie, stăpânul a ordonat ca datoria să îi fie achitată vânzându-l împreună cu: soţia lui, copiii lui şi averea pe care o avea.

26 Sclavul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi i-a zis: «Stăpâne, mai prelungeşte termenul şi îţi voi restitui datoria!»

27 Pentru că i s-a făcut milă de el, stăpânul acelui sclav i-a anulat toată datoria.

28 Când a plecat de la stăpân, sclavul a întâlnit pe unul dintre colegii lui de slujbă care îi era dator o sută de dinari. L-a prins şi îl strângea de gât, zicând: «Restituie datoria pe care o ai faţă de mine!»

29 Colegul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi îi zicea: «Mai prelungeşte-mi termenul şi mă voi achita de datorie!»

30 Dar el nu a vrut, ci s-a dus şi l-a băgat în închisoare, până va plăti datoria.

31 Când au văzut prietenii lui ce s-a întâmplat, s-au întristat foarte mult. S-au dus apoi la stăpânul lor şi i-au relatat cazul.

32 Apoi stăpânul l-a chemat la el pe acel sclav şi i-a zis: «Sclav perfid, eu te-am iertat anulându-ţi toată datoria, fiindcă m-ai rugat.

33 Oare nu era normal ca şi tu să ai aceeaşi milă faţă de colegul tău?»

34 Atunci stăpânul s-a supărat şi l-a predat chinuitorilor până îşi va plăti toată datoria (iniţială).

35 Tot aşa va proceda şi Tatăl Meu ceresc cu fiecare dintre voi care nu îşi iartă fratele din toată inima.”

19

1 După ce a terminat Isus aceste cuvântări, a plecat din Galileea şi a venit în zona Iudeeii, dincolo de Iordan.

2 După El au mers mulţi oameni; şi acolo, El a vindecat pe cei bolnavi.

3 Fariseii au venit la El; şi ca să Îl testeze, I-au zis: „Îi este permis bărbatului să îşi abandoneze soţia pentru orice motiv?”

4 Răspunzând, Isus a zis: „Oare nu aţi citit că la început Creatorul l-a conceput pe om să existe ca pereche formată dintr-un bărbat şi o femeie?

5 Cu acea ocazie, s-a zis: «Omul îşi va lăsa tatăl şi mama; şi apoi se va uni cu soţia lui; iar cei doi vor fi un singur corp.»

6 Deci, ce a unit Dumnezeu, să nu despartă omul!”

7 Ei I-au zis: „Dar de ce a dat ordin Moise ca bărbatul să dea soţiei un certificat de despărţire şi astfel să fie justificat să o abandoneze?”

8 Isus le-a răspuns: „Regula lui Moise în această privinţă vă permite să vă abandonaţi soţiile din cauza insensibilităţii inimilor voastre. Dar de la început nu a fost aşa.

9 Dar Eu vă spun că oricine îşi abandonează soţia – cu excepţia cazului în care ea are relaţii sexuale în afara căsătoriei – şi ia pe alta ca soţie, comite adulter. Şi cine ia ca soţie pe cea abandonată de bărbat, comite adulter.”

10 Discipolii lui Isus I-au zis: „Dacă aceasta este situaţia despre bărbat şi despre soţia lui, este inutil ca el să se mai căsătorească!”

11 El le-a răspuns: „Nu toţi bărbaţii se pot încadra în acest caz. Ce am afirmat se referă doar la o anumită categorie a lor.

12 Fiindcă, de exemplu, sunt unii bărbaţi care s-au născut incapabili de relaţii sexuale; apoi sunt eunuci făcuţi de alţii. Şi mai există bărbaţi care, pentru Regatul ceresc, au decis singuri să se abţină de la relaţiile sexuale şi să nu se căsătorească. Deci cine se încadrează în categoria despre care am vorbit, să ia în considerare ce am spus!”

13 Atunci I-au adus nişte copii ca să îşi pună mâinile peste ei şi ca să Se roage pentru ei. Dar discipolii îi certau pe cei care îi aduceau.

14 Isus le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine. Nu îi opriţi; pentru că Regatul ceresc aparţine celor asemănători lor.”

15 După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de-acolo.

16 Atunci s-a apropiat de Isus un om care I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa eternă?”

17 El i-a răspuns: „De ce Mă întrebi zicând «Ce bine…?»? Binele este Unul singur! Dar dacă vrei să beneficiezi de viaţă, conformează-te poruncilor (din Scripturi).”

18 El I-a zis: „La care porunci Te referi?” Iar Isus i-a răspuns: „Să nu comiţi crimă, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu faci declaraţii false;

19 să-ţi respecţi tatăl şi mama; şi să iubeşti pe cel de lângă tine exact aşa cum te iubeşti pe tine însuţi.”

20 Tânărul I-a zis: „De mic copil am respectat aceste porunci şi m-am conformat cerinţelor lor. Ce trebuie să mai fac?”

21 Isus i-a zis: „Dacă vrei să faci ce mai trebuie făcut (în cazul tău), du-te mai întâi şi vinde ce ai (ca avere). Dă săracilor banii pe care îi vei obţine (din această vânzare); şi astfel vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-Mă!”

22 Când a auzit tânărul aceste cuvinte, a plecat foarte întristat; pentru că poseda multe lucruri de mare valoare.

23 Isus a zis discipolilor Lui: „Adevărul este că foarte greu va intra un bogat în Regatul ceresc.

24 Vă mai spun că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Regatul lui Dumnezeu.”

25 Când au auzit această afirmaţie, discipolii lui Isus au rămas foarte surprinşi; şi au zis: „Atunci cine poate să fie salvat?”

26 Isus S-a uitat fix la ei şi le-a zis: „Pentru oameni, acest lucru pare ceva imposibil; dar lui Dumnezeu, toate lucrurile Îi sunt posibile.”

27 Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „Noi am abandonat totul şi Te-am urmat; ce recompensă vom primi?”

28 Isus le-a răspuns: „Vă spun adevărul: atunci când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei Sale la reabilitarea tuturor lucrurilor, voi care M-aţi urmat, veţi sta pe douăsprezece scaune regeşti şi veţi judeca pe cele douăsprezece familii lărgite ale lui Israel.

29 Şi oricine va renunţa la: case, fraţi, surori, tată, mamă, soţie sau fii, chiar şi preocupări agricole – pentru numele Meu –, le va primi înapoi de o sută de ori şi va moşteni viaţa eternă.

30 Dar mulţi dintre cei care vor fi primii, vor ajunge (să fie) ultimii; şi mulţi dintre cei care vor fi ultimii, vor ajunge (să fie) primii.

20

1 În acest sens, Regatul ceresc se aseamănă cu un om care a plecat dimineaţa devreme ca să îşi tocmească muncitori la muncă în via lui.

2 A stabilit prin negociere cu muncitorii ca plata pentru o zi de muncă să fie de un dinar. Apoi i-a trimis la vie.

3 S-a dus în a treia oră de lucru a zilei şi a găsit în piaţă alte persoane stând fără ofertă de lucru.

4 El le-a zis: «Duceţi-vă şi voi să lucraţi la via mea şi vă voi oferi o plată echitabilă.» Şi s-au dus.

5 El a plecat din nou în piaţă în a şasea oră de muncă a zilei şi a procedat la fel cu cei pe care i-a găsit acolo.

6 Când a revenit în a unsprezecea oră de muncă a zilei, a găsit alţi oameni stând în piaţă şi le-a zis: «De ce staţi aici toată ziua fără să lucraţi ceva?»

7 Ei i-au răspuns: «Pentru că nu am avut nicio ofertă de lucru.» El le-a zis: «Duceţi-vă şi voi la via mea şi veţi fi retribuiţi cu suma pe care o voi considera corespunzătoare muncii voastre.»

8 Seara, stăpânul viei a zis administratorului lui: «Cheamă muncitorii şi dă-le banii începând de la ultimii şi terminând cu primii.»

9 Cei care veniseră în a unsprezecea oră de lucru, au fost chemaţi; şi fiecare a primit câte un dinar.

10 Când au venit primii, considerau că vor primi mai mult. Dar au primit şi ei tot câte un dinar fiecare.

11 După ce au primit banii, comentau critic împotriva stăpânului,

12 zicând: «Aceştia care au venit ultimii, nu au lucrat decât o oră; şi (totuşi) au fost retribuiţi la fel ca noi care am suportat greul muncii şi canicula unei zile întregi!…»

13 Răspunzând (criticilor lor), el a zis unuia dintre ei: «Prietene, ţie nu ţi fac nicio nedreptate; oare nu am negociat noi plata la valoarea de un dinar?

14 Ia ce îţi revine şi pleacă! Eu vreau să plătesc şi acestuia, care a venit ultimul, la fel ca ţie.

15 Nu pot să fac ce vreau cu ce este al meu? Sau este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?»

16 Astfel se va întâmpla că ultimii vor ajunge primii, iar primii vor fi ultimii [pentru că sunt chemaţi mulţi, dar sunt aleşi puţini].”

17 În timp ce mergea Isus spre Ierusalim, i-a luat separat pe cei doisprezece (discipoli) şi le-a zis:

18 „Să ştiţi că din moment ce vom ajunge la Ierusalim, Fiul Omului va fi predat conducerii religioase formate din preoţi şi din scribi. Ei Îl vor condamna la moarte

19 şi Îl vor preda mai departe naţiunilor păgâne ca să Îl defăimeze, să Îl bată şi să Îl execute prin crucificare; dar a treia zi va învia.”

20 Atunci au venit la Isus cei doi fii care aveau ca tată pe Zebedei, împreună cu mama lor. Ea I s-a închinat, vrând să Îi adreseze o cerere.

21 El a întrebat-o: „Ce vrei?” Iar ea a răspuns: „Să dai ordin ca în Regatul Tău, aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta, iar celălalt la stânga Ta.”

22 Răspunzând, Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi! Oare puteţi «să beţi paharul pe care îl voi bea» Eu şi să suportaţi «botezul» care-Mi va fi administrat?” Ei I-au zis: „Da, putem!”

23 Iar El le-a zis: „Este adevărat că «veţi bea paharul» Meu şi că veţi accepta «botezul» care-Mi va fi administrat; dar nu pot decide Eu cine să stea la dreapta şi la stânga Mea; ci aceste locuri sunt rezervate pentru aceia cărora li le-a pregătit Tatăl Meu.”

24 Ceilalţi zece (discipoli), când au auzit acest lucru, s-au mâniat pe cei doi fraţi.

25 Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că liderii celorlalte naţiuni ale lumii îşi exercită funcţia în baza ordinelor date de şefii lor în mod dictatorial.

26 În relaţiile dintre voi să nu fie aşa. Ci oricine vrea să fie mare între voi, să vă fie slujitor;

27 şi oricine aspiră să fie primul între voi, să vă fie sclav.

28 Nici Fiul Omului nu a venit pentru a pretinde slujire; ci pentru ca El să slujească pe alţii şi ca să Îşi ofere viaţa ca preţ pentru răscumpărarea multor oameni.”

29 Când au ieşit din Ierihon, o mare mulţime de oameni a mers după Isus.

30 Erau (acolo) doi orbi care stăteau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”

31 Oamenii îi certau, cerându-le să tacă. Dar ei şi mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

32 Isus s-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”

33 Ei I-au zis: „Ajută-ne să vedem cu ochii noştri!”

34 Isus a avut milă de ei, S-a atins de ochii lor şi imediat cei doi şi-au refăcut vederea. Apoi au mers după El.

21

1 Când S-a apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe în dreptul Muntelui Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli

2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul din faţa voastră. Veţi găsi imediat acolo o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Să îi dezlegaţi şi să îi aduceţi la Mine.

3 Dacă vă va zice cineva ceva (în legătură cu acest lucru), să spuneţi că Iahve are nevoie de ei şi că în scurt timp îi va trimite înapoi.”

4 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se confirme practic ce fusese prezis prin profetul care zisese:

5 „Spuneţi fiicei Sionului: «Priveşte-ţi Regele! El vine la tine blând şi călare pe un măgar – pe un măgăruş –, pe ‘mânzul’ unei măgăriţe.»”

6 Discipolii s-au dus şi au făcut cum le ordonase Isus.

7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar El a încălecat.

8 Cei mai mulţi oameni îşi puneau hainele pe jos, pe drum, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le puneau pe jos (în drumul Lui).

9 Cei care mergeau înaintea lui Isus, ca şi cei care veneau după El, strigau: „Osana, Fiul lui David! Cel care vine în numele lui Iahve, este binecuvântat! Osana în cerul foarte înalt!”

10 Când a intrat în Ierusalim, toată populaţia oraşului a devenit agitată; şi fiecare zicea: „Cine este acesta?”

11 Iar cei mai mulţi răspundeau: „Este Isus, profetul din Nazaretul Galileeii!”

12 Isus a ajuns în zona Templului şi a alungat pe toţi cei care făceau comerţ acolo. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei,

13 zicându-le: „Este scris: «Casa Mea se va numi o casă a rugăciunii.»! Dar voi aţi transformat-o într-un cuib de infractori!”

14 Nişte orbi şi nişte şchiopi au venit la El în (acea zonă de lângă) Templu; şi El i-a vindecat.

15 Dar liderii preoţilor şi scribii, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în (zona de lângă) Templu „Osana! Fiul lui David!”, s-au supărat foarte rău

16 şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?!” Isus le-a răspuns: „Da! Oare nu aţi citit niciodată cuvintele «Tu Ţi-ai scos elogii din gura copiilor şi (chiar) din gura sugarilor.»?”

17 Apoi i-a lăsat şi a ieşit din oraş îndreptându-Se spre Betania. Şi a rămas acolo în acea noapte.

18 Dimineaţa, când Se întorcea în oraş, I-a fost foame.

19 A văzut pe marginea drumului un smochin şi S-a apropiat de el; dar nu a găsit decât frunze. Atunci a zis: „De acum încolo, niciodată să nu mai faci fructe!” Şi pe loc, smochinul s-a uscat.

20 Văzând ce se întâmplase, discipolii s-au mirat şi au zis: „Cum oare s-a uscat acest smochin în mod instantaneu?”

21 Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: dacă veţi avea credinţă fără ezitări, veţi face nu numai ce s-a făcut acestui smochin; ci chiar dacă aţi zice acestui munte «Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare!», aşa s-ar întâmpla…

22 Având credinţă, veţi obţine prin rugăciune tot ce veţi cere.”

23 Isus S-a dus în (zona) Templu(lui); şi în timp ce învăţa poporul acolo, au venit la El şefii preoţilor şi bătrânii poporului (evreu) care L-au întrebat: „Cine Te-a autorizat să faci aceste lucruri? Cine Ţi-a dat aprobare pentru ele?”

24 Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare. Dacă Îmi veţi răspunde, vă voi spune şi Eu cine M-a autorizat să fac aceste lucruri:

25 De unde venea botezul administrat de Ioan? – Din cer, sau de la oameni?” Atunci au început să discute între ei astfel: „Dacă vom răspunde «Din cer», ne va spune «Atunci de ce nu l-aţi crezut?».

26 Şi dacă vom răspunde «De la oameni», ne este frică de reacţia poporului, pentru că toţi consideră că Ioan este un profet.”

27 Atunci ei au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Iar El, la rândul Său, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce aprobare lucrez.

28 Ce credeţi? – Un om avea doi băieţi. S-a dus la primul şi i-a zis: «Fiule, du-te astăzi şi lucrează-mi via.»

29 El a răspuns: «Nu vreau!». Apoi şi-a regretat decizia; şi (în final) s-a dus.

30 Tatăl s-a adresat şi celuilalt fiu la fel. Acela i-a zis: «Mă duc, stăpâne.» Dar nu s-a (mai) dus…

31 Care dintre cei doi fii a făcut ce le-a cerut tatăl lor?” Ei au răspuns: „Primul.” Iar Isus le-a zis: „Colectorii de taxe şi femeile adultere merg înaintea voastră în Regatul lui Dumnezeu.

32 Atunci când Ioan şi-a făcut apariţia între voi, el trăia ca un om corect; şi nu l-aţi luat în considerare. Dar colectorii de taxe şi adulterele l-au crezut… Şi cu toate că aţi văzut acest lucru, nu aţi regretat şi nu v-aţi revenit în final ca să îl credeţi.

33 Ascultaţi altă parabolă. Era un proprietar de terenuri agricole care a plantat o viţă de vie. A înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi i-a zidit un turn. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat în altă ţară.

34 Când a fost sezonul culegerii strugurilor, şi-a trimis sclavii la viticultori ca să le dea partea lui de struguri.

35 Viticultorii i-au sechestrat pe sclavi. Apoi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe unul l-au bătut cu pietre până a murit şi el.

36 Proprietarul viei a mai trimis alţi sclavi – mai mulţi decât prima dată. Dar viticultorii i-au tratat la fel.

37 În final şi-a trimis la ei fiul, zicându-şi în sinea lui: «Vor primi onorabil pe fiul meu!»

38 Dar viticultorii, când l-au văzut, au zis: «Vine moştenitorul viei! Haideţi să îl omorâm şi să ne facem stăpâni pe moştenirea lui!»

39 L-au prins, l-au scos din vie şi l-au omorât.

40 Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor viticultori?”

41 Ei au răspuns: „Pe acei vinovaţi îi va distruge şi va da via altora care îi vor oferi partea lui de struguri la vremea corespunzătoare.”

42 Isus le-a zis: „Nu aţi citit niciodată în Scriptură că «Piatra pe care au aruncat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile; Iahve a făcut acest lucru şi noi îl considerăm ca fiind ceva remarcabil!»?

43 Să ştiţi că Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat celorlalte naţiuni care vor face fapte corespunzătoare.

44 Cel care va cădea peste această «piatră», se va accidenta; iar dacă ea va cădea peste cineva, îl va distruge.”

45 După ce au auzit parabolele Lui, liderii preoţilor şi fariseii au înţeles că prin intermediul lor, Isus vorbise despre ei.

46 În consecinţă, ei intenţionau să Îl prindă, dar le era frică de reacţia poporului, pentru că oamenii Îl considerau profet.

22

1 Isus a început să vorbească din nou folosind parabole; şi a zis:

2 „Regatul ceresc se aseamănă cu un rege care a organizat nunta fiului lui.

3 Şi-a trimis sclavii să cheme la nuntă pe cei invitaţi; dar ei nu au vrut să vină.

4 A trimis din nou alţi sclavi şi le-a zis: «Să spuneţi celor invitaţi din partea mea: ‘Vă anunţ că am pregătit masa. Am tăiat toate animalele mele îngrăşate şi taurii tineri. Veniţi la nuntă. Totul este pregătit. Vă aştept!’»

5 Dar ei, fără să ia în considerare invitaţia lui, au plecat: unul la grâul lui din câmp, iar altul la comerţul lui.

6 Ceilalţi i-au arestat pe sclavi, i-au ridiculizat şi apoi i-au omorât.

7 Când a auzit regele ce s-a întâmplat, s-a mâniat. A trimis armatele lui, a distrus pe acei criminali şi le-a ars oraşul.

8 Atunci a zis sclavilor lui: «Nunta este pregătită; dar cei invitaţi nu au fost demni de ea.

9 Duceţi-vă la intersecţiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care îi veţi găsi!»

10 Sclavii s-au dus la intersecţiile drumurilor, au strâns pe toţi aceia pe care i-au găsit: şi buni şi răi; iar camera mesei de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

11 Regele a intrat să îşi vadă oaspeţii; şi a observat acolo pe unul care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă.

12 El i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Acel om a amuţit…

13 Atunci regele a zis slujitorilor lui: «Legaţi-i mâinile şi picioarele! Luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de-afară. Acolo va fi plâns şi chin.»

14 Cei chemaţi sunt mulţi, dar cei aleşi sunt puţini.”

15 Atunci fariseii au discutat între ei cum să Îl condamne pe Isus, folosindu-se în acest scop de propriile Lui afirmaţii.

16 Au trimis la El pe discipolii lor împreună cu nişte irodieni. Aceştia I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că înveţi oamenii adevărul referitor la relaţia lor cu Dumnezeu. Mai ştim despre Tine că nu faci evaluări bazat pe lucruri exterioare şi că nu Te laşi intimidat de nimeni.

17 Dorim să aflăm părerea Ta: este corect să plătim taxe Cezarului? Da, sau nu?”

18 Cunoscându-le planul perfid, Isus a răspuns: „De ce Mă testaţi, ipocriţilor?

19 Arătaţi-Mi moneda folosită pentru achitarea taxei!” Atunci ei I-au adus un dinar.

20 El i-a întrebat: „Ale cui sunt literele şi imaginea de pe el?”

21 Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” Atunci Isus le-a zis: „Daţi Cezarului ce îi aparţine; şi oferiţi-I lui Dumnezeu ce este al Lui!”

22 Miraţi de acest răspuns, ei L-au lăsat şi au plecat.

23 În aceeaşi zi au venit la Isus saducheii care susţin că nu există înviere. Ei s-au prezentat zicând:

24 „Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească luând ca soţie pe văduva rămasă, oferindu-i astfel posibilitatea celui decedat să aibă urmaşi.»

25 Au fost şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi după un timp a murit. Fiindcă nu avusese copii, femeia rămasă văduvă a fost luată ca soţie de unul dintre fraţii lui.

26 Dar a murit şi cel care i-a fost al doilea soţ. Iar acest lucru s-a întâmplat şi cu al treilea. Apoi cazul s-a repetat cu fiecare dintre ceilalţi fraţi.

27 După ei toţi, a murit şi femeia…

28 Când va fi Învierea, a cui soţie va fi ea? – Pentru că toţi au avut-o (pe pământ) ca soţie…”

29 Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici ce poate să facă Dumnezeu.

30 Când va fi Învierea, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

31 Iar în legătură cu evidenţa învierii, oare nu aţi citit ce vă spune Dumnezeu când zice:

32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un zeu al celor morţi, ci Dumnezeul celor vii!”

33 Oamenii care urmăriseră discuţia, au rămas foarte surprinşi de învăţătura lui Isus.

34 Când au auzit fariseii că Isus a redus la tăcere pe saduchei, s-au adunat

35 şi apoi au venit la El ca să Îl testeze. Un reprezentant de-al lor L-a întrebat:

36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă a legii?”

37 Isus i-a răspuns: „«Să iubeşti pe Dumnezeul tău numit Iahve cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.»

38 Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă.

39 Iar a doua, asemănătoare ei (ca importanţă), este «Să iubeşti pe cel de lângă tine exact cum te iubeşti pe tine însuţi.»

40 Prin aceste două porunci se rezumă «Legea» şi «Profeţii».”

41 În timp ce fariseii erau adunaţi într-un loc, Isus i-a întrebat:

42 „Ce credeţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?” Ei I-au răspuns: „Al lui David!”

43 Isus le-a zis: „Atunci cum se explică faptul că David, fiind inspirat de Spiritul Sfânt, Îl numeşte Stăpân, zicând

44 «Stăpânul a zis Stăpânului Meu: ‘Stai la dreapta Mea până Îţi voi pune duşmanii sub picioare.’»?

45 Deci dacă David Îl numeşte Stăpân, cum este El Fiul lui?”

46 Niciunul dintre cei prezenţi acolo nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi din acea zi, nimeni nu a mai avut curajul să Îi pună întrebări.

23

1 În timp ce vorbea mulţimilor de oameni şi discipolilor Săi,

2 Isus a zis: „Scribii şi fariseii ocupă acum funcţia pe care a avut-o Moise.

3 Să faceţi ce spun ei, dar nu şi ce îi vedeţi făcând; pentru că ei vorbesc, dar nu trăiesc conform pretenţiilor exprimate de gura lor.

4 Astfel au ajuns să pună sarcini grele pe umerii oamenilor; dar nu îi ajută nici cu un deget pe cei încărcaţi de aceste responsabilităţi.

5 Fac totul în public, pentru a fi remarcaţi şi apreciaţi de oameni. Îşi confecţionează pergamente late cu versete din Scripturi şi poartă haine prevăzute cu ciucuri lungi pe marginea de jos a acestora.

6 Urmăresc să ocupe locurile privilegiate de la mesele cu multă mâncare şi stau pe locurile din faţă în sinagogi.

7 Le place să fie omagiaţi în locuri publice şi să li se adreseze oamenii cu apelativul «Rabi! Rabi!».

8 Voi să nu vă intitulaţi «Rabi», pentru că Rabinul vostru este Unul singur: Cristos; iar voi toţi sunteţi fraţi.

9 Nici «Părinte» să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că voi aveţi un singur Părinte: Acela care este în cer.

10 Să nu vă numiţi între voi nici «dascăli»; pentru că Dascălul vostru este Unul singur – Cristos.

11 Cel mai mare între voi să vă fie slujitor.

12 Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.

13 Vai de voi scribi şi farisei ipocriţi! Voi blocaţi oamenilor accesul în Regatul ceresc. Nu numai că voi nu intraţi în el, ci împiedicaţi şi pe cei care vor să intre acolo!

14 [Vai de voi scribi şi farisei ipocriţi! Voi abuzaţi de bunurile femeilor văduve, în timp ce în public faceţi rugăciuni lungi… Aceste fapte vă vor mări condamnarea.]

15 Vai de voi, scribi şi farisei ipocriţi! Voi faceţi călătorii lungi ca să găsiţi un adept al religiei voastre; şi după ce s-a convertit, faceţi din el un fiu al iadului, de două ori mai rău decât voi…

16 Vai de voi, ghizi orbi! Voi ziceţi: «Dacă jură cineva pe templu, jurământul lui nu are valoare; dar dacă jură pe aurul templului, este obligat să îşi respecte jurământul.»

17 Demonstraţi astfel că sunteţi nebuni şi orbi. Care este mai mare: aurul, sau Templul care sfinţeşte aurul?

18 Voi mai ziceţi: «Dacă jură cineva pe altar, nu are nicio importanţă; dar dacă jură pe darul de pe altar, este obligat să îşi respecte jurământul.»

19 Din nou demonstraţi că sunteţi nebuni şi orbi. Care este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul?

20 Deci cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este pe el;

21 iar cine jură pe templu, jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.

22 Cine jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel care stă pe el.

23 Vai de voi scribi şi farisei ipocriţi! Voi daţi (pentru întreţinerea slujitorilor de la templu) zece la sută din izmă, din mărar şi din chimen; dar lăsaţi nefăcute cele mai importante lucruri din lege: dreptatea, mila şi consecvenţa caracterului bun. Trebuia să le practicaţi şi pe acestea în timp ce le faceţi pe celelalte.

24 Voi sunteţi nişte consilieri orbi care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25 Vai de voi scribi şi farisei ipocriţi! Voi curăţaţi partea exterioară a paharului şi a vasului pentru mâncare; dar în interior ele sunt pline de jefuire şi de lipsa modestiei…

26 Fariseu orb, curăţă mai întâi partea interioară a paharului şi a vasului, pentru ca şi exteriorul să fie curat!

27 Vai de voi scribi şi farisei ipocriţi! Voi sunteţi ca mormintele vopsite frumos în exterior, dar pline de impurităţi şi de oasele morţilor în interior.

28 În mod asemănător, voi vă prezentaţi în faţa oamenilor ca fiind corecţi, dar în interior sunteţi plini de ipocrizie şi de nedreptate.

29 Vai de voi, scribi şi farisei ipocriţi! Voi renovaţi şi împodobiţi mormintele profeţilor şi ale oamenilor corecţi,

30 zicând: «Dacă am fi trăit în vremea părinţilor noştri, nu ne-am fi aliat cu ei la omorârea profeţilor.»

31 Astfel spuneţi că sunteţi fiii celor care au omorât pe profeţi.

32 Dar voi îi depăşiţi pe părinţii voştri!

33 Şerpilor! Pui de scorpioni! Cum vă imaginaţi că veţi scăpa de pedeapsa iadului?

34 Să ştiţi că vă voi trimite (alţi) profeţi şi oameni înţelepţi. Pe unii dintre ei îi veţi omorî prin crucificare, iar pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din oraş în oraş.

35 Astfel vi se va imputa tot sângele nevinovaţilor care a fost vărsat pe pământ. Veţi fi responsabili începând cu vărsarea sângelui acelui om corect numit Abel şi până la cel al lui Zaharia care a fost omorât între Templu şi altar.

36 Să ştiţi că această generaţie va suporta urmările tuturor acestor fapte…

37 Ierusalim! Ierusalim! Tu omori pe profeţi şi dai cu pietre în cei trimişi la tine!… De câte ori am vrut să îţi strâng oamenii care te locuiesc exact cum îşi strânge găina puii sub aripi! Dar nu ai acceptat…

38 Acum, să ştiţi că această «casă» va rămâne goală;

39 pentru că începând din acest moment, nu Mă veţi mai vedea, până când veţi zice: «Să fie binecuvântat Cel care vine în numele lui Iahve!»”

24

1 În timp ce Isus pleca din (zona) templu(lui), discipolii Lui s-au apropiat de El ca să Îi arate din exterior impunătoarea construcţie a acestuia.

2 Dar Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: din tot ce vedeţi acum, nu vor mai rămâne nici măcar două pietre unite. Totul va fi dărâmat.”

3 El a stat jos pe Muntele Măslinilor, iar discipolii Săi au venit şi L-au întrebat separat: „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Care va fi dovada venirii Tale şi a sfârşitului acestui secol?”

4 Răspunzând, Isus le-a zis: „Fiţi atenţi să nu fiţi duşi în eroare de cineva!

5 Vor veni mulţi în numele Meu şi vor zice «Eu sunt Cristos!» Şi astfel vor înşela pe mulţi.

6 Veţi auzi despre războaie şi vor apărea tot felul de veşti despre implicaţiile lor. Să nu vă speriaţi; pentru că toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul nu va fi atunci.

7 Un popor se va revolta împotriva altui popor; şi un regat se va opune altuia. În unele zone vor fi cutremure de pământ, foamete şi epidemii.

8 Dar toate acestea nu vor reprezenta decât începutul durerilor.

9 Atunci vă vor preda chinuitorilor şi vă vor omorî. Din cauza numelui Meu, veţi fi urâţi de toate naţiunile lumii.

10 În aceste condiţii, mulţi îşi vor pierde credinţa; se vor trăda unii pe alţii şi se vor duşmăni unii pe alţii.

11 Îşi vor face apariţia mulţi pseudo-profeţi care vor înşela mulţi oameni.

12 Din cauza înmulţirii nedreptăţilor, dragostea celor mai mulţi (credincioşi) se va diminua.

13 Dar cine va rezista până la sfârşit, va fi salvat.

14 Această Veste Bună a Regatului va fi predicată în toată lumea, ca să fie o probă (în vederea Judecăţii) pentru toate naţiunile lumii. Atunci va veni sfârşitul.

15 Când veţi vedea pe reprezentantul distrugerii (despre care a vorbit profetul Daniel) ajuns în locul sfânt” – cine citeşte, să înţeleagă despre ce este vorba –,

16 „cei care vor fi în Iudeea, să fugă spre munţi.

17 Cine va fi pe terasa casei, să nu (mai) coboare să îşi ia ceva din ea;

18 iar cine va fi la câmp, să nu se (mai) întoarcă să îşi ia haina.

19 Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele care vor alăpta în acele zile.

20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna şi nici într-o zi de Sabat.

21 Pentru că atunci va fi un necaz atât de mare, încât nu va avea echivalent în toată istoria lumii.

22 Iar dacă acele zile nu ar fi fost reduse, nimeni nu ar scăpa. Dar din cauza celor aleşi, ele vor fi mai puţine.

23 Atunci, dacă vă va spune cineva «Să ştiţi că aici (sau acolo) este Cristos», să nu îl credeţi!

24 Îşi vor face apariţia cristoşi falşi şi profeţi falşi. Aceştia vor face mari demonstraţii de forţă, realizând miracole cu scopul de a păcăli chiar şi pe cei aleşi.

25 Remarcaţi faptul că v-am prezentat totul anticipat!

26 Deci dacă vă vor zice: «Cristos este în deşert», să nu vă duceţi acolo! Sau dacă vi se va zice: «El este în camere secrete», să nu credeţi.

27 Pentru că apariţia Fiului Omului va fi asemănătoare fulgerului care se vede de la Est la Vest.

28 Oriunde va fi un corp mort, acolo se vor aduna vulturii.

29 Imediat după dezastrul din acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu va mai lumina, stelele vor cădea din cer pe pământ şi corpurile cereşti vor fi destabilizate.

30 Atunci va fi evidentă pe cer apariţia Fiului Omului. Toate familiile pământului vor plânge şi vor privi cu regret pe Fiul omului venind pe norii cerului cu autoritate şi într-o mare glorie.

31 El Îşi va trimite îngerii cu trompeta care va produce un sunet de mare intensitate – de la o margine a cerului până la cealaltă; şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru puncte cardinale.

32 Puteţi învăţa o lecţie privind smochinul: când ramura lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că se apropie vara.

33 În mod asemănător, când veţi vedea întâmplându-se toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape: chiar la uşi!

34 Vă spun adevărul: lucrurile despre care v-am vorbit, se vor întâmpla în timpul acestei generaţii.

35 Cerul şi pământul nu vor supravieţui; dar cuvintele Mele vor rămâne confirmate de tot ce se va întâmpla.

36 Cu excepţia Tatălui, nimeni nu ştie ziua şi ora când se vor întâmpla aceste lucruri – nici îngerii din cer şi nici (chiar) Fiul!

37 Va fi ceva asemănător cu zilele în care trăia Noe.

38 În perioada premergătoare potopului, oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până când a intrat Noe în corabie.

39 Nu au ştiut nimic din tot ce urma să se întâmple până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi (prin surprindere). Ceva asemănător se va întâmpla şi la venirea Fiului Omului.

40 Atunci, dintre doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.

41 Dintre două femei care vor măcina la moară, una va fi luată iar alta va fi lăsată.

42 Vegheaţi permanent, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Stăpânul vostru.

43 Să ştiţi că dacă stăpânul unei case ar şti la ce oră din noapte vine hoţul, ar sta treaz şi nu i-ar permite să îi spargă casa.

44 Deci fiţi şi voi pregătiţi; pentru că Fiul Omului va veni în momentul în care nu vă aşteptaţi.

45 Cine doreşte să fie sclavul demn de încredere şi înţelept lăsat de Stăpânul lui să coordoneze grupa slujitorilor şi să le dea hrana la momentul potrivit?

46 Acel sclav pe care Stăpânul îl va găsi procedând aşa la venirea lui, este un om fericit.

47 Să ştiţi că va fi pus să administreze toate lucrurile Stăpânului lui.

48 Dar dacă sclavul este unul rău, va zice în inima lui «Stăpânul meu întârzie!»

49 Dacă în consecinţă va începe apoi să îşi bată colegii de muncă, să mănânce şi să bea cu beţivii,

50 Stăpânul lui va reveni în ziua în care el nu se aşteaptă la acest lucru,

51 îl va tăia în două; şi va avea destinul ipocriţilor. Acolo va fi plâns şi chin devastator.

25

1 Atunci Regatul ceresc se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.

2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar celelalte cinci erau înţelepte.

3 Când şi-au luat candelele, cele nechibzuite nu au luat şi ulei (suplimentar) în vase.

4 Dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi ulei (de rezervă) în vase.

5 Fiindcă mirele întârzia, toate fecioarele au aţipit şi apoi au adormit.

6 La mijlocul nopţii s-a auzit un anunţ: «Vine mirele! Ieşiţi în întâmpinarea lui!»

7 Atunci toate fecioarele s-au trezit şi şi-au pregătit candelele.

8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din uleiul vostru, pentru că ni se sting candelele!»

9 Cele înţelepte le-au răspuns: «Nu! Este posibil ca astfel să nu fie suficient nici pentru noi şi nici pentru voi! Mai bine duceţi-vă la cei care vând ulei şi cumpăraţi-vă.»

10 În timp ce se duceau ele să îşi cumpere ulei, a venit mirele. Cele care erau pregătite, au intrat cu el în camera de nuntă şi uşa acesteia a fost apoi încuiată.

11 După un timp, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Domnule, deschide-ne!»

12 Dar el, răspunzând a zis: «Nu vă cunosc!»

13 Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi nici ziua şi nici momentul în care va veni Fiul Omului.

14 Atunci Regatul ceresc se va asemăna cu un om care înainte de a pleca în altă ţară, şi-a chemat sclavii şi le-a oferit în administrare din bunurile lui.

15 Unuia i-a dat cinci mine, altuia două şi altuia una. Apoi a plecat.

16 Cel care primise cele cinci mine, s-a dus imediat şi a făcut comerţ cu ele, câştigând astfel încă cinci.

17 La fel a procedat şi cel care primise cele două mine, câştigând încă două.

18 Cel care nu primise decât o mină, a făcut o groapă în pământ şi apoi a ascuns acolo banii stăpânului lui.

19 După mult timp, stăpânul acelor sclavi s-a întors şi a ascultat raportul fiecăruia.

20 Cel care primise cinci mine, a venit şi i-a prezentat încă cinci, zicând: «Stăpâne, mi-ai dat în administrare cinci mine. Am câştigat cu ele încă cinci.»

21 Stăpânul acelui sclav i-a zis: «Excelent, sclav bun şi demn de încredere; ai procedat bine, deşi ai avut puţini bani. În consecinţă, te voi pune să administrezi multe lucruri. Te invit să participi la atmosfera bucuriei stăpânului tău!»

22 Cel care primise cele două mine, a venit şi el şi a zis: «Stăpâne, mi-ai oferit în administrare două mine; iar eu am câştigat cu ele încă două.»

23 Stăpânul lui i-a zis: «Bine ai procedat! Şi tu eşti un sclav capabil şi demn de încredere. Pentru că ai ştiut să administrezi bine puţine lucruri, te voi face administrator al multor lucruri. Participă împreună cu stăpânul tău la bucuria lui!»

24 Cel care nu primise decât o mină, a venit să îşi prezinte şi el raportul activităţii; şi a zis: «Stăpâne, am ştiut că eşti un om care seceră acolo unde nu a semănat şi care adună de unde nu a vânturat.

25 În consecinţă, mi-a fost frică şi ţi-am ascuns mina în pământ. Acum, poftim ce îţi aparţine!»

26 Stăpânul acelui sclav i-a zis: «Sclav perfid şi leneş! Ai ştiut deci că secer de unde nu am semănat şi că am obiceiul să strâng (cereale) de unde nu am vânturat.

27 În acest caz era normal ca tu să îmi fi dat banii în administrarea celor care se ocupă cu schimbul lor; iar la întoarcerea mea, i-aş fi luat înapoi cu dobândă!»

28 Apoi a mai zis: «Luaţi-i mina şi daţi-o celui care are zece;

29 pentru că cel care are, va primi (şi va avea) suplimentar; dar de la cel care nu are (nimic suplimentar), se va lua (chiar) şi ce are!

30 Iar pe acest sclav incapabil, aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plâns şi chin devastator.»

31 Când va veni Fiul Omului în glorie împreună cu îngerii sfinţi, va sta pe tronul Lui glorios.

32 Vor fi strânse acolo toate naţiunile lumii. El va face o separare între ei, exact cum procedează un păstor când desparte oile de capre.

33 Va pune «oile» la dreapta, iar «caprele» la stânga Lui.

34 Atunci Regele va vorbi celor de la dreapta Lui, astfel: «Voi, cei binecuvântaţi de Tatăl Meu, veniţi să moşteniţi Regatul care v-a fost pregătit de la începutul lumii;

35 pentru că în timp ce am fost flămând, Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi M-aţi primit;

36 am fost în lipsă de haine şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vizitaţi; iar când am fost în închisoare, aţi venit pe la Mine.»

37 Atunci cei corecţi Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci; sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat să bei?

38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit (în locuinţa noastră); sau fără haine şi Te-am îmbrăcat?

39 Când am constatat noi că eşti bolnav sau în închisoare şi Te-am vizitat?»

40 Răspunzându-le, Regele le va zice: «Vă spun adevărul: de fiecare dată când aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte simpli fraţi ai Mei, (de fapt) Mie Mi le-aţi făcut.»

41 Apoi va spune celor de la stânga Lui: «Plecaţi din faţa Mea, blestemaţilor, în focul etern care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui;

42 pentru că am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau.

43 Am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost fără haine şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare, dar nu aţi venit să Mă vizitaţi.»

44 Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând, fiindu-Ţi sete, străin, fără haine, bolnav sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit?»

45 Iar El, răspunzând, le va zice: «De fiecare dată când nu aţi făcut aceste lucruri de care ar fi avut nevoie unul dintre aceşti simpli fraţi ai Mei, (de fapt) Mie nu Mi le-aţi făcut!»

46 Iar aceştia vor merge să îşi suporte pedeapsa eternă, în timp ce oamenii corecţi vor primi viaţa eternă.”

26

1 După ce a terminat Isus toate aceste cuvântări, a zis discipolilor Lui:

2 „Ştiţi că după două zile vom sărbători Paştele; iar Fiul Omului va fi condamnat la moartea prin crucificare.”

3 În acea vreme, liderii preoţilor, scribii şi bătrânii poporului (evreu) s-au reunit în curtea marelui preot care se numea Caiafa.

4 Acolo au discutat despre arestarea lui Isus folosind un trădător şi despre planul omorârii Lui.

5 Dar au decis să fie precauţi, zicând: „Să nu acţionăm în timpul sărbătorii, ca să nu se producă dezordine publică!”

6 În timp ce Isus era în localitatea Betania, în casa lui Simon leprosul,

7 s-a apropiat de El o femeie care adusese un vas de gips ornamentat, în care era un ulei parfumat care valora foarte mult. În timp ce stătea Isus la masă, ea a turnat uleiul parfumat pe capul Lui.

8 Discipolilor le-a fost necaz când au văzut ce a făcut ea; şi au zis: „Cum se justifică această risipă?

9 Este o cantitate de ulei parfumat care putea fi vândută foarte scump; apoi, banii obţinuţi s-ar fi putut oferi săracilor!”

10 Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce supăraţi femeia? Ea a făcut un gest frumos faţă de Mine.

11 Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi; dar pe Mine nu Mă aveţi mereu (ca acum).

12 Turnând acest ulei parfumat pe corpul Meu, ea Mi l-a pregătit pentru înmormântare.

13 Vă spun adevărul: Oriunde se va predica această Veste Bună în toată lumea, se va relata şi ce a făcut această femeie; şi astfel oamenii vor aminti (mereu) de ea.”

14 Atunci unul dintre cei doisprezece (discipoli) numit Iuda iscarioteanul, s-a dus la liderii preoţilor

15 şi le-a zis: „Ce vreţi să îmi daţi ca să vi-L predau?” Ei i-au oferit treizeci de monede de argint.

16 Din acel moment, Iuda urmărea o ocazie favorabilă pentru a li-L preda pe Isus.

17 În prima zi a sărbătorii Azimelor, discipolii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să Îţi pregătim să mănânci Paştele?”

18 El le-a răspuns: „Duceţi-vă în oraş la cutare om şi spuneţi-i: «Învăţătorul a zis: ‘Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paştele cu discipolii Mei în casa ta.’»”

19 Discipolii au procedat cum le ceruse Isus şi au pregătit Paştele.

20 Seara, Isus a stat la masă cu cei doisprezece discipoli ai Săi.

21 În timp ce mâncau, El le-a zis: „Vă spun adevărul: unul dintre voi Mă va trăda!”

22 Ei s-au întristat foarte mult şi au început să Îi zică unul după altul: „Doamne, oare nu sunt eu (acela)?”

23 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Cel care Mă va trăda este acela care a întins mâna (odată) cu Mine spre vas.

24 Desigur, este o certitudine faptul că Fiul Omului Se îndreaptă spre moarte, în conformitate cu ce este scris despre El. Dar vai de acel om prin intermediul căruia este trădat Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut.”

25 Iuda, trădătorul, a vorbit (şi el) şi I-a zis: „Oare eu sunt (acela), Învăţătorule?” Isus i-a răspuns: „Da, tu eşti acela!”

26 În timp ce mâncau ei (cina pascală), Isus a luat o pâine; şi după ce a rostit benedicţiunea, a rupt-o şi a dat-o discipolilor, zicând: „Luaţi şi mâncaţi. Aceasta reprezintă corpul Meu.”

27 Apoi a luat un pahar; şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el.

28 Reprezintă sângele Meu – sânge care ratifică Noul Legământ. El se varsă în vederea iertării păcatelor.

29 Vă asigur că de acum încolo nu voi mai bea din acest produs al viţei până în momentul în care îl voi bea cu voi nou în Regatul Tatălui Meu.”

30 După ce au cântat imnul Paştelui, au mers la Muntele Măslinilor.

31 Atunci Isus le-a zis: „În această noapte, toţi Mă veţi considera ca pe o mare dificultate pentru voi. Se va întâmpla aşa, pentru că este scris: «Voi bate păstorul, iar oile vor fi risipite.»

32 Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

33 Petru a zis: „Chiar dacă toţi ceilalţi Te-ar considera o dificultate (pentru ei), eu niciodată nu voi fi în această situaţie!”

34 Isus i-a zis: „Îţi spun adevărul: chiar în această noapte te vei dezice de Mine de trei ori.”

35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi dezice de Tine!” Apoi toţi discipolii au zis aceste cuvinte.

36 Atunci Isus a ajuns cu ei într-un loc înconjurat cu garduri, numit Ghetsimani. Acolo, El a zis discipolilor Săi: „Staţi aici până Mă voi duce puţin mai departe să Mă rog.”

37 A luat cu El pe Petru împreună cu Iacov şi Ioan care erau fiii lui Zebedei. Atunci Isus a trecut printr-o mare agonie.

38 El le-a zis: „Am în suflet o întristare specifică morţii. Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!”

39 Apoi a mers puţin mai departe, a căzut cu faţa spre pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este posibil, ia din faţa Mea acest «pahar»! Totuşi, accept să se întâmple nu cum vreau Eu, ci cum doreşti Tu!”

40 Apoi a venit la discipoli pe care i-a găsit dormind; şi i-a zis lui Petru: „Cum? – nici măcar o oră nu aţi fost capabili să vegheaţi împreună cu Mine?!

41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi la examen! Desigur, în comparaţie cu spiritul, partea fizică a omului este mult mai lipsită de energie…”

42 S-a depărtat de ei a doua oară; şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu va fi posibil să Îmi fie luat «paharul» fără «să îl beau», accept să se întâmple cum vrei Tu!”

43 S-a întors din nou la discipoli şi i-a găsit dormind, pentru că somnul îi învinsese.

44 I-a lăsat, S-a depărtat de ei şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.

45 Apoi a venit la discipoli şi le-a zis: „De acum încolo puteţi să dormiţi şi să vă odihniţi! – A venit momentul în care Fiul Omului va fi predat păcătoşilor…

46 Sculaţi-vă! Să mergem! Se apropie trădătorul…”

47 În timp ce vorbea El, a venit Iuda – unul dintre cei doisprezece discipoli – cu o mare mulţime de oameni, având cu ei săbii şi bâte. Erau trimişi de liderii preoţilor şi de bătrânii (religioşi ai) poporului (evreu).

48 Trădătorul stabilise cu ei următorul consemn: „Cel pe care trebuie să Îl arestaţi este Acela pe care Îl voi săruta.”

49 Imediat, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Să trăieşti, Învăţătorule!” Apoi L-a sărutat.

50 Isus i-a zis: „Prietene, fă ce ai venit să faci!” Atunci acei oameni s-au apropiat, L-au prins pe Isus şi L-au arestat.

51 Unul dintre cei care era cu Isus, şi-a scos sabia, a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; pentru că toţi cei care o pun în acţiune, vor fi distruşi tot cu sabia!

53 Crezi că Mi-ar fi greu să Îl rog pe Tatăl Meu să Mă apere? Imediat Mi-ar putea pune la dispoziţie cel puţin douăsprezece armate mari de îngeri…

54 Dar atunci cum s-ar mai confirma Scripturile care spun că aşa trebuie să Mi se întâmple?”

55 Apoi, Isus S-a adresat mulţimii de oameni care veniseră, zicându-le: „Aţi plecat după Mine, să Mă prindeţi, ca după un tâlhar – cu săbii şi cu bâte. Aţi fi putut să Mă arestaţi în oricare dintre zilele când am fost în Templu, şi totuşi nu aţi făcut-o.”

56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se confirme ce prevestiseră profeţii în cărţile lor! Atunci toţi discipolii L-au abandonat şi au fugit…

57 Cei care L-au prins pe Isus, L-au dus la marele preot unde erau adunaţi scribii şi bătrânii.

58 Petru L-a urmat de la distanţă, până în curtea marelui preot. Apoi a intrat acolo şi a stat jos împreună cu gardienii, ca să vadă cum se vor sfârşi toate acestea.

59 Liderii preoţilor, bătrânii şi toţi ceilalţi din Sanhedrin căutau pe cineva care să facă o declaraţie falsă, în baza căreia ei să poată decide omorârea lui Isus.

60 Dar deşi s-au prezentat mulţi martori mincinoşi, declaraţiile lor nu le puteau justifica decizia. În final, au venit doi

61 şi au zis: „Acesta a spus: «Eu pot să stric templul lui Dumnezeu şi să îl reconstruiesc în trei zile.»”

62 Marele preot s-a ridicat şi a zis: „Nu răspunzi nimic la acuzaţiile pe care le-au formulat aceştia împotriva Ta?”

63 Isus tăcea. Şeful preoţilor a vorbit din nou, zicând: „Îţi cerem sub jurământ să ne spui dacă Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu!”

64 Isus a răspuns: „Da! Sunt! Iar de-acum încolo veţi vedea pe «Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu, în suprema poziţie de autoritate şi venind deasupra norilor cerului!»”

65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Aceasta este blasfemie! Mai avem oare nevoie de vreun martor? Acum aţi auzit-o direct de la El!

66 Cum consideraţi că trebuie să procedăm?” Ei au răspuns: „Este vinovat! Merită moartea!”

67 Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit cu pumnii. Apoi cei care Îl biciuiau,

68 ziceau: „Cristos, profeţeşte-ne cine Te-a lovit!”

69 Dar Petru stătea afară, în curte. A venit o servitoare la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus, galileeanul!”

70 El s-a dezis în faţa tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să spui!”

71 Când s-a dus spre ieşire, l-a văzut o altă servitoare care a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret!”

72 El a negat din nou cu jurământ, zicând: „Nu cunosc pe acest om!”

73 După puţin timp, au venit ceilalţi oameni care erau acolo şi i-au zis lui Petru: „Suntem siguri că şi tu eşti unul dintre acei oameni; ne demonstrezi acest lucru prin dialectul pe care-l foloseşti când vorbeşti – pentru că seamănă cu al lor.”

74 Atunci Petru a început să se blesteme şi să jure, zicând: „Nu cunosc pe acest om!” Şi în acel moment, a cântat cocoşul.

75 Atunci Petru şi-a amintit că Isus îi spusese: „Înainte să cânte cocoşul, te vei dezice de Mine de trei ori.” Şi plecând afară, a plâns cu un profund regret…

27

1 Dimineaţa devreme, toţi liderii preoţilor şi bătrânii poporului au decis organizarea unui consiliu pentru a definitiva planul cu privire la omorârea lui Isus.

2 După ce L-au legat, L-au dus şi L-au predat guvernatorului Pilat din Pont.

3 Atunci Iuda, trădătorul, când a constatat că Isus fusese condamnat la moarte, a regretat ce făcuse. Apoi a adus înapoi cele treizeci de monede de argint şi le-a dat liderilor preoţilor şi bătrânilor,

4 zicând: „Am păcătuit; pentru că am trădat un Om căruia I se va vărsa sângele fără să fie vinovat!” Ei au răspuns: „Nu ne interesează. Este propria ta decizie!”

5 Iuda a aruncat aceste monede de argint în templu şi apoi s-a spânzurat.

6 Liderii preoţilor au adunat banii de argint şi au zis: „Nu ne putem permite să îi punem în cutia cu donaţii pentru templu, pentru că reprezintă contravaloarea unei vieţi omeneşti…”

7 După ce s-au consultat, au cumpărat cu acei bani „Grădina Olarului”, pentru a fi folosită ca cimitir pentru înmormântarea celor care nu erau evrei.

8 Acest fapt a făcut ca acea grădină să se numească până astăzi „Grădina sângelui”.

9 Astfel s-a întâmplat exact cum a fost prezis prin intermediul profetului Ieremia, care zisese: „Au luat cele treizeci de monede de argint – suma evaluării făcute de poporul Israel –

10 şi le-au folosit pentru (a cumpăra) «Grădina Olarului», cum îmi spusese Iahve.”

11 Isus a fost prezentat în faţa guvernatorului. Acesta L-a întrebat: „Eşti Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Da! Sunt!”

12 Dar nu a răspuns nimic la acuzaţiile liderilor preoţilor şi ale bătrânilor.

13 Atunci Pilat I-a zis: „Nu auzi de câte lucruri Te acuză ei?”

14 Isus nu a mai pronunţat ca răspuns nici măcar un cuvânt. Acest fapt l-a făcut pe guvernator să rămână foarte surprins.

15 La fiecare sărbătorire a Paştelor, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut – cel pe care îl doreau oamenii din societatea iudaică.

16 Atunci exista în închisoare un deţinut notoriu numit Baraba.

17 În timp ce erau ei adunaţi, Pilat le-a zis: „Pe care doriţi să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Isus care Se numeşte (şi) Cristos?”

18 El ştia că Isus îi fusese predat din invidia celor care i L-au adus.

19 În timp ce stătea pe scaunul de judecător, Pilat a primit un mesaj de la soţia lui, care îi spunea: „Să nu te implici deloc în acest caz. Ţine cont de faptul că ai de-a face cu un om corect; şi din cauza Lui, noaptea trecută, am avut un coşmar în vis.”

20 Liderii preoţilor şi bătrânii (evreilor) au convins mulţimea de oameni să ceară eliberarea lui Baraba şi omorârea lui Isus.

21 Guvernatorul a vorbit, zicând: „Pe care dintre cei doi vreţi să îl pun în libertate?” Ei au răspuns: „Pe Baraba!”

22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus care Se numeşte (şi) Cristos?” Ei au răspuns: „Să fie crucificat!”

23 Guvernatorul a zis: „Dar ce rău a comis?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie crucificat!”

24 Când a constatat că nu se rezolvă nimic şi că agitaţia creşte, Pilat a luat apă, şi-a spălat mâinile în public şi a zis: „Eu sunt nevinovat în legătură cu omorârea acestui om corect! Este problema voastră, pentru care vă asumaţi răspunderea.”

25 Atunci au strigat toţi: „Acceptăm ca noi şi copiii noştri să fim responsabili de vărsarea sângelui Lui!”

26 Atunci Pilat le-a eliberat pe Baraba; iar pe Isus L-a predat ca să fie crucificat, după ce a ordonat să fie bătut cu nuiele.

27 Soldaţii guvernatorului au adus pe Isus în sala de judecată şi s-au adunat în jurul Lui.

28 L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină roşie.

29 Au împletit o coroană de spini pe care I-au pus-o pe cap; apoi I-au pus o trestie în mâna dreaptă, îngenuncheau înaintea lui, Îl ridiculizau şi ziceau: „Să trăieşti, Regele iudeilor!”

30 Scuipau spre El, Îi luau trestia şi Îl loveau cu ea în cap.

31 După ce şi-au bătut joc de El în acest mod, L-au dezbrăcat de haina roşie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus la locul de execuţie prin crucificare.

32 În timp ce ieşeau din oraş, au întâlnit pe un om din Cirena care se numea Simon; şi l-au obligat să ducă crucea lui Isus.

33 Când au ajuns într-un loc numit „Golgota” care înseamnă „Locul craniului”,

34 I-au dat să bea vin amestecat cu pelin; dar după ce a gustat, a refuzat să îl bea.

35 După ce L-au crucificat, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi. Astfel s-a întâmplat exact ce fusese anunţat prin intermediul profetului care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei; şi au tras la sorţi pentru cămaşa Mea.”

36 Apoi au stat jos şi Îl păzeau.

37 Deasupra capului, I-au scris vina: „Acesta este Isus, Regele iudeilor”.

38 Împreună cu El au (mai) fost crucificaţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.

39 Cei care treceau şi priveau ce se întâmpla, Îl ridiculizau, dădeau din cap şi ziceau:

40 „Tu care (ai zis că) strici Templul şi că îl reconstruieşti în trei zile, salvează-Te (mai întâi) pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”

41 Liderii preoţilor împreună cu scribii şi cu bătrânii, Îl ridiculizau şi ei, zicând:

42 „Pe alţii «i-a salvat»; dar pe Sine nu Se poate salva! Dacă este Regele Israelului, să coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!

43 S-a încrezut în Dumnezeu?! Să Îl scape acum Dumnezeu, dacă Îl iubeşte! Pentru că a pretins că este Fiul lui Dumnezeu!”

44 Tâlharii care erau crucificaţi împreună cu El, Îl insultau în mod asemănător.

45 De la a şasea oră a zilei până la a noua, s-a făcut întuneric în toată ţara.

46 Când era a noua oră din zi, Isus a strigat cu voce tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai abandonat?”

47 Unii dintre cei care stăteau acolo, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Îl strigă pe Ilie.”

48 Imediat, unul dintre ei a luat un burete, l-a înmuiat în oţet, l-a pus în capătul unei trestii şi i L-a dat să bea.

49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă-L! Să vedem dacă va veni Ilie să Îl salveze!”

50 Isus a strigat din nou cu mare intensitate în voce; şi apoi a murit.

51 Imediat, perdeaua din interiorul templului s-a rupt pe la mijloc de sus până jos. Pământul a produs un cutremur, stâncile s-au despicat,

52 mormintele s-au deschis şi mulţi sfinţi au înviat în corpurile pe care le avuseseră iniţial.

53 Ei au ieşit din morminte; şi după învierea Lui, au intrat în oraş, prezentându-se în faţa multora.

54 Centurionul şi cei care păzeau pe Isus împreună cu el, s-au speriat foarte mult în timp ce observau cutremurul şi tot ce s-a întâmplat. Ei au zis: „Suntem siguri că Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

55 Acolo erau şi multe femei care priveau de la depărtare. Ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să Îi slujească.

56 Între ele era Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iose, împreună cu soţia lui Zebedei.

57 Spre seară a venit un om bogat din Arimateea. Se numea Iosif şi era un discipol al lui Isus.

58 El s-a dus la Pilat şi i-a cerut aprobarea să ia corpul lui Isus de pe cruce. Pilat a dat ordin să îi fie dat.

59 Iosif a luat corpul lui Isus şi l-a înfăşurat într-o pânză curată de in.

60 Apoi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă şi care era proprietatea lui. La sfârşit, a rostogolit o mare piatră la intrarea în mormânt şi a plecat.

61 Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi stăteau în faţa mormântului.

62 A doua zi, care urmează zilei Pregătirii (pentru sărbătoare), liderii preoţilor şi fariseii s-au dus împreună la Pilat

63 şi i-au zis: „Stăpâne, ne-am amintit că Acel înşelător, în timp ce era viu, a zis: «După trei zile voi învia!»

64 Dorim să dai ordin ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi. Să nu existe posibilitatea ca discipolii Lui să vină să Îi fure corpul şi apoi să spună că a înviat. Dacă totuşi s-ar întâmpla aşa, această eroare finală ar fi mai gravă decât prima.”

65 Pilat le-a zis: „Aveţi la dispoziţie o gardă. Duceţi-vă şi păziţi cum puteţi.”

66 Ei au plecat şi au asigurat paza mormântului, sigilând piatra şi instalând garda.

28

1 La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă femeie numită (tot) Maria, s-au dus să vadă mormântul.

2 Atunci s-a produs un mare cutremur de pământ, în timp ce un înger al lui Iahve a coborât din cer. El a rostogolit piatra care era pusă la intrarea în mormânt şi apoi a stat pe ea.

3 Aspectul lui era ca cel al fulgerului, iar îmbrăcămintea îi era albă ca zăpada.

4 Soldaţii gărzii au tremurat de frică şi au rămas nemişcaţi, ca nişte morţi.

5 Dar îngerul a vorbit femeilor, zicând: „Nu vă temeţi! Ştiu că Îl căutaţi pe Isus care a fost crucificat.

6 Nu este aici; a înviat, exact cum zisese. Veniţi să vedeţi locul unde a stat Stăpânul (vostru).

7 Apoi duceţi-vă repede şi spuneţi discipolilor Lui că a înviat. Să ştiţi că El vă va aştepta la această întâlnire în Galileea. Acolo Îl veţi (putea) vedea. Să reţineţi această informaţie pe care v-am dat-o!”

8 Ele au plecat repede de la mormânt cu frică şi cu mare bucurie; şi au alergat spre locul unde erau discipolii, ca să îi anunţe.

9 Dar s-a întâmplat că le-a întâlnit Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat ca să Îi cuprindă picioarele şi I s-au închinat.

10 Atunci Isus le-a zis: „Să nu vă fie frică! Duceţi-vă şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea. Acolo Mă vor (putea) vedea.”

11 În timp ce se duceau ele, au intrat în oraş unii dintre soldaţii gărzii şi au informat pe liderii preoţilor despre tot ce se întâmplase.

12 Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au făcut un consiliu, au dat soldaţilor mulţi bani

13 şi le-au zis: „Să spuneţi (oricui) astfel: «Discipolii Lui au venit şi L-au furat în timp ce noi dormeam.»

14 Şi dacă guvernatorul va auzi şi el această explicaţie, îl vom linişti noi şi vă vom scăpa de consecinţe.”

15 Soldaţii au luat banii şi au procedat exact cum au fost învăţaţi. Şi astfel, această informaţie s-a răspândit printre iudei până astăzi.

16 Cei unsprezece discipoli s-au dus în Galileea la muntele unde le spusese Isus să meargă.

17 Atunci când L-au văzut, I s-au închinat; dar unii nu erau siguri că ce văd este chiar realitate…

18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Mi-a fost dată toată autoritatea atât în cer, cât şi pe pământ!

19 Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile lumii, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit.

20 Şi învăţaţi-i să respecte toate poruncile pe care vi le-am dat. Iar Eu voi fi permanent cu voi, până la sfârşit.”