1 Acestea sunt cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chislev, în al douăzecilea an, eram în fortăreaţa Susei.
2 Atunci a venit (la mine) unul dintre fraţii mei care se numea Hanani. El se deplasase din teritoriul numit Iuda (până în Susa) împreună cu alţi câţiva bărbaţi. Eu i-am întrebat despre iudeii supravieţuitori ai captivităţii şi despre Ierusalim.
3 Ei mi-au răspuns: „Supravieţuitorii captivităţii care trăiesc în acea provincie, înfruntă dificultăţi şi o mare ruşine! Zidul oraşului Ierusalim este dărâmat, iar porţile lui sunt arse!”
4 Când am auzit aceste lucruri, am stat jos şi am plâns foarte mult câteva zile. Am postit şi m-am rugat Dumnezeului cerului,
5 zicând: „Doamne, Dumnezeul cerului, Cel care eşti mare şi demn de respect. Tu faci tot ce prevede legământul şi Îţi menţii bunătatea faţă de cei care Te iubesc şi care Îţi respectă poruncile.
6 Te rog să Îţi apleci urechea şi să Îţi deschizi ochii, pentru ca să iei în considerare rugăciunea slujitorului Tău. Eu mă prezint cu ea înaintea Ta atât ziua, cât şi noaptea. Aceasta este o rugăciune pentru israelieni care sunt slujitorii Tăi. Astfel, eu Îţi mărturisesc păcatele pe care noi le-am comis faţă de Tine. Atât eu, cât şi familia mea, am păcătuit.
7 Te-am insultat şi nu am respectat poruncile, legile şi deciziile pe care Tu le-ai dat ca porunci lui Moise – sclavul Tău.
8 Aminteşte-Ţi de cuvintele pe care i le-ai dat, ca poruncă, lui Moise – sclavul Tău – când ai zis: «Dacă nu veţi fi loiali (Mie), vă voi dispersa printre celelalte popoare;
9 dar dacă vă veţi întoarce la Mine, dacă veţi respecta poruncile Mele şi veţi trăi astfel punându-le în practică, dacă veţi fi alungaţi până la marginea (cea mai) îndepărtată a cerului, chiar şi de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce în locul unde am ales să locuiască numele Meu!»
10 Ei sunt slujitorii Tăi şi formează poporul Tău pe care l-ai răscumpărat folosind marea Ta forţă a braţului Tău care are autoritate.
11 Doamne, Te rog să Îţi apleci urechea şi să asculţi rugăciunea slujitorului Tău şi a slujitorilor Tăi cărora le place să aibă respect faţă de numele Tău. Te rog să facilitezi astăzi succesul slujitorului Tău, ajutându-mă să fiu agreat de acest om!” În acel timp, eu eram responsabil cu băutura regelui.
1 În luna Nisan, în al douăzecilea an al guvernării regelui Artaxerxes, în timp ce vinul fusese pus în faţa lui, am luat din el şi l-am servit. Nu mai fusesem trist niciodată de când slujeam înaintea regelui.
2 El mi-a zis: „De ce ai faţa atât de tristă? Constat că (totuşi) nu eşti bolnav. Deci nu poate fi decât o întristare care provine din inimă!” Atunci mi-a fost foarte frică;
3 şi i-am răspuns regelui: „Să trăiască regele pentru totdeauna! Cum să nu am faţa tristă, când oraşul unde sunt mormintele strămoşilor mei, este în ruine, iar porţile lui au fost distruse de foc?!”
4 Regele m-a întrebat: „Ce doreşti să fac pentru tine?” Atunci m-am rugat Dumnezeului cerului;
5 şi i-am zis regelui: „Dacă regele consideră că este posibil şi dacă slujitorul tău este agreat, permite-mi să merg până în teritoriul numit Iuda, în care există oraşul unde sunt mormintele strămoşilor mei, ca să îl reconstruiesc.”
6 În timp ce regina era lângă el, regele m-a întrebat: „Cât va dura călătoria ta şi când te vei întoarce?” Am stabilit o dată; iar regele a fost binevoitor şi mi-a permis să plec. I-am mai zis regelui:
7 „Dacă regele consideră că este cazul, aş vrea să mi se dea scrisori adresate guvernatorilor provinciei de dincolo de râu – ca să îmi permită să trec atunci când voi ajunge în teritoriul numit Iuda.
8 Aş mai vrea o scrisoare adresată lui Asaf – paznicul pădurii regelui – ca să îmi dea lemne să fac grinzi pentru porţile fortăreţei de lângă Templu, pentru zidul oraşului şi pentru casa în care voi locui.” Regele mi-a dat tot ce am cerut – pentru că eram susţinut de mâna bună a Dumnezeului meu.
9 Am ajuns la guvernatorii provinciei de dincolo de râu; şi le-am dat scrisorile regelui. Regele trimisese împreună cu mine nişte conducători de armată şi nişte călăreţi.
10 Când horonitul Sanbalat şi slujitorul amonit numit Tobia au auzit acest lucru, au fost foarte deranjaţi pentru că venise cineva să lucreze pentru binele israelienilor.
11 Când am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo trei zile.
12 Apoi m-am trezit noaptea şi am luat cu mine câţiva oameni – fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu în inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine niciun alt animal, cu excepţia celui pe care mergeam călare.
13 Am plecat noaptea, trecând de „Poarta Văii”. M-am deplasat spre „Izvorul Dragonului” şi spre „Poarta Gunoiului”. M-am uitat cu atenţie la zidurile Ierusalimului care fuseseră dărâmate. Am privit şi la porţile oraşului care erau distruse de foc.
14 Când am vrut să trec prin „Poarta Izvorului” şi să merg spre „Lacul Regelui”, nu a fost suficient spaţiu (de trecere) pentru animalul pe care călăream.
15 Am trecut apoi prin vale, am urcat – în timp ce era tot noapte – şi m-am uitat cu atenţie la zid. Apoi am reintrat pe „Poarta Văii”; şi astfel m-am întors.
16 Administratorii nu ştiau nici unde am fost, nici ce am făcut acolo. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoţilor, nici celor care aveau o situaţie materială bună, nici leviţilor, nici administratorilor şi nici celorlalţi slujitori.
17 Apoi le-am zis: „Vedeţi starea dezastruoasă în care suntem! Ierusalimul este în ruine, iar porţile lui sunt distruse de foc. Haideţi să reconstruim zidul Ierusalimului – ca să nu ne mai fie ruşine (în faţa celorlalte popoare)!”
18 Apoi le-am povestit cât de mare a fost bunătatea Dumnezeului meu şi mâna Lui faţă de mine. Le-am relatat şi cuvintele pe care mi le-a spus regele. Atunci ei au zis: „Să mergem să construim!” Şi astfel, s-au încurajat pentru realizarea acestei lucrări bune.
19 Când horonitul Sanbalat împreună cu slujitorul amonit numit Tobia şi cu arabul Gheşem au aflat despre acest lucru, ne-au ridiculizat şi ne-au desconsiderat, zicând: „Ce faceţi voi acolo? Vă revoltaţi împotriva regelui?”
20 Eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerului ne va ajuta să reuşim! Noi – slujitorii Lui – vom începe să reconstruim. Dar voi nu aveţi nici moştenire, nici drepturi şi nici vreo altă dovadă că aparţineţi Ierusalimului.”
1 Marele preot Eliaşib împreună cu rudele lui care erau dintre preoţi, au început să reconstruiască „Poarta Oilor”. Au sfinţit-o şi i-au pus porţile. Ei au reconstruit până la „Turnul celor o sută” – pe care l-au sfinţit – şi până la „Turnul lui Hananel”.
2 Oamenii din Ierihon au reconstruit următoarea parte a zidului; iar Zacur – fiul lui Imri – a reconstruit-o pe următoarea.
3 Urmaşii lui Hasenaa au reconstruit zidul de la „Poarta Peştilor”. L-au placat cu scânduri şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele.
4 Meremot – fiul lui Uria, fiul lui Hacoţ – a refăcut următoarea parte a zidului; iar Meşulam – fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabel – a reconstruit-o pe următoarea. Ţadoc – fiul lui Baana – a refăcut următoarea parte a zidului.
5 Apoi, următoarea parte a fost refăcută de oamenii din Tecoa. Dar oamenii bogaţi nu au participat la lucrarea stăpânilor lor.
6 Ioiada – fiul lui Paseah – şi Meşulam – fiul lui Besodia – au refăcut zidul de la „Poarta Veche”. Ei l-au placat cu scânduri şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele.
7 Următoarea parte a zidului a fost refăcută de ghivonitul Melatia şi de meronotitul Iadon. Ei proveneau din Ghivon şi din Miţpa – teritorii care erau sub autoritatea guvernatorului provinciei de dincolo de râu.
8 Uziel – fiul aurarului Harhaia – a refăcut următoarea parte a zidului; iar Hanania – unul dintre producătorii de uleiuri parfumate – a construit următoarea parte. Au refăcut Ierusalimul până la „Zidul Lat”.
9 Refaia – fiul lui Hur – care era conducător în jumătate din teritoriul Ierusalimului, a refăcut următoarea parte a zidului.
10 Apoi, următoarea parte a zidului a fost refăcută de Iedaia – fiul lui Harumaf – chiar în dreptul casei lui; iar Hatuş – fiul lui Haşabnia – a refăcut următoarea parte de zid.
11 O altă parte a zidului şi „Turnul Cuptoarelor” au fost refăcute de Malchia – fiul lui Harim – şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab.
12 Şalum – fiul lui Haloheş – care era conducător pentru cealaltă jumătate a teritoriului Ierusalimului, a refăcut următoarea parte de zid, lucrând împreună cu fiicele lui.
13 Hanun şi locuitorii din Zanoah au refăcut zona numită „Poarta Văii”. I-au reconstruit zidul şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. Tot ei au mai refăcut şi o mie de coţi de zid: până la „Poarta Gunoiului”.
14 Malchia – fiul lui Recab –, conducătorul teritoriului numit Bet-Hacherem, a refăcut „Poarta Gunoiului”. El i-a reconstruit zidul şi i-a pus porţile, încuietorile şi zăvoarele.
15 Şalum – fiul lui Col-Hoze – conducătorul teritoriului Miţpei, a refăcut „Poarta Izvorului”. El i-a reconstruit zidul, i-a făcut acoperiş şi i-a pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. A mai refăcut şi zidul „Lacului Siloamului” care era în apropierea grădinii regelui – până la treptele care coboară din Oraşul lui David.
16 După el, Neemia – fiul lui Azbuc, care era conducător în jumătate din teritoriul Bet-Ţurului – a refăcut partea de zid care ajunge până în dreptul mormântului lui David, până la lacul artificial şi până la „Casa Vitejilor”.
17 După el au lucrat leviţii, conduşi de Rehum – fiul lui Bani – şi au refăcut următoarea parte a zidului. A urmat Haşabia – care era conducător în jumătate din teritoriul Cheilei. El a reconstruit zidul din dreptul teritoriului lui.
18 Apoi au lucrat la refacerea zidului şi rudele lor împreună cu Binui – fiul lui Henadad – care era conducător în cealaltă jumătate din teritoriul Cheilei.
19 Ezer – fiul lui Iosua, care era conducătorul Miţpei – a refăcut o altă parte a zidului: aceea care era în faţa drumului care conduce la zona din colţ, unde se făceau arme.
20 A urmat Baruc – fiul lui Zabai – care a refăcut cu multă pasiune o altă parte a zidului, adică de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib.
21 A urmat Meremot – fiul lui Uria, fiul lui Hacoţ – care a refăcut o altă parte a zidului: de la poarta casei lui Eliaşib până la capătul casei lui Eliaşib.
22 După el, preoţii din jurul Ierusalimului au refăcut următoarea parte a zidului.
23 Apoi, următoarea parte a fost refăcută de Beniamin şi de Haşub, chiar în dreptul caselor lor; iar Azaria – fiul lui Maaseia, fiul lui Anania – a refăcut zidul de lângă casa lui.
24 Apoi, o altă parte a zidului a fost refăcută de Binui – fiul lui Henadad: aceea din dreptul casei lui Azaria, până la unghi şi până la colţ.
25 Palal – fiul lui Uzai – a refăcut următoarea parte a zidului în dreptul unghiului şi a turnului care se ridică deasupra palatului de sus al regelui – aproape de curtea închisorii. După Palal a urmat Pedaia – fiul lui Paroş –
26 şi slujitorii de la Templu, care locuiau în Ofel. Ei au refăcut zidul până în dreptul „Porţii Apelor” – spre Est – şi până la turnul de la ieşire.
27 Au urmat oamenii din Tecoa. Ei au refăcut o altă parte a zidului: începând din dreptul marelui turn de la ieşire, până la zidul Ofelului.
28 Preoţii au refăcut partea de zid care era deasupra „Porţii Cailor” – fiecare în dreptul casei lui.
29 A urmat Ţadoc – fiul lui Imer – care a refăcut zidul în dreptul casei lui. După el, Şemaia – fiul lui Şecania, paznicul „Porţii de Est” – a refăcut altă parte de zid.
30 Au urmat Hanania – fiul lui Şelemia – şi Hanun care era al şaselea fiu al lui Ţalaf. Ei au refăcut o altă parte a zidului. După aceştia a urmat Meşulam – fiul lui Berechia – care a refăcut zidul în dreptul locuinţei lui modeste.
31 A urmat prelucrătorul de aur numit Malchia. El a refăcut zidul până în dreptul caselor slujitorilor de la Templu şi ale comercianţilor. Zidul construit de el a ajuns până în dreptul „Porţii de Control” şi până la camera care era deasupra colţului.
32 De la camera de deasupra colţului până la „Poarta Oilor”, zidul a fost refăcut de prelucrătorii aurului şi de comercianţi.
1 Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s-a mâniat şi a fost foarte supărat. Apoi i-a ridiculizat pe iudei,
2 zicând rudelor lui şi armatei Samariei: „Ce fac aceşti iudei incapabili? Pretind că vor reface zidul?! Vor reuşi să ofere sacrificii (zeului lor)? Vor termina vreodată? Vor readuce la viaţă acele pietre acoperite de grămezi de moloz şi arse de foc?”
3 Amonitul Tobia care era lângă el, a zis: „Şi chiar dacă vor construi, când se va urca pe el numai o vulpe, ea le va dărâma zidul lor de piatră!”
4 „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem desconsideraţi! Fă să vină aceste jigniri împotriva capului lor; şi fă ca ei să fie prădaţi de o ţară care să îi ia captivi!
5 Nu le acoperi vina şi nu le şterge păcatele care sunt înaintea Ta; pentru că i-au ridiculizat pe cei care construiesc!”
6 Am continuat să reconstruim zidul şi l-am ridicat până la jumătate din înălţimea lui; iar poporul lucra cu entuziasm.
7 Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi aşdodiţii au auzit că refacerea zidurilor Ierusalimului avansează şi că spărturile erau astupate, au fost foarte mânioşi.
8 S-au aliat toţi ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului şi să îi producă daune.
9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o gardă ca să ne apere de ei atât ziua cât şi noaptea.
10 Dar oamenii din (teritoriul numit) Iuda ziceau: „Forţa celor care transportă materiale de construcţii, se diminuează; şi sunt multe zone cu dărâmături. Nu vom putea să reconstruim (total) zidul!”
11 În acelaşi timp, duşmanii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până în momentul în care vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom omorî; şi vom face astfel să înceteze lucrarea!”
12 Iudeii care locuiau în jurul lor, au venit de zece ori şi ne-au informat despre toate locurile prin care intenţionau să vină (acei duşmani) împotriva noastră.
13 Astfel i-am pus pe unii din popor să stea (dispersaţi) pe lungimea zonei mai joase a zidului, în acele locuri libere din spatele lui. I-am poziţionat conform ordinii clanurilor lor; şi stăteau acolo cu săbiile, cu lăncile şi cu arcurile în mâini.
14 După ce m-am uitat la toate acestea, m-am ridicat şi le-am zis celor care aveau o situaţie materială bună, administratorilor şi celorlalţi din popor: „Nu vă temeţi de ei! Amintiţi-vă de Iahve – de Cel care este mare şi care îţi insuflă frică. Luptaţi pentru rudele voastre, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre!”
15 Când duşmanii noştri au auzit că am fost anunţaţi (despre intenţiile lor), Dumnezeu le-a distrus planurile. Astfel, noi ne-am putut întoarce toţi la (construirea) zid(ului) – fiecare la lucrarea lui.
16 Din acea zi, jumătate din numărul slujitorilor mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmaţi cu lănci, cu scuturi, cu arcuri şi cu echipament de protecţie. Conducătorii se poziţionaseră în spatele întregii familii a lui Iuda,
17 în timp ce poporul reconstruia zidul. Cei care transportau greutăţile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă îşi ţineau arma.
18 Fiecare participant la construcţie îşi avea sabia prinsă la mijloc în timp ce construia (zidul). Cel care suna din goarnă, stătea lângă mine.
19 Le-am zis celor cu situaţie materială bună, administratorilor şi celorlalţi din popor: „Lucrarea este de mari proporţii, iar noi suntem dispersaţi pe zid, departe unii de ceilalţi.
20 Din locul în care veţi auzi sunetul goarnei, să vă uniţi cu noi. Şi să ştiţi că Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!”
21 Am continuat să facem lucrarea. Jumătate dintre ei erau înarmaţi cu lănci. Lucrau de dimineaţa devreme până când apăreau stelele.
22 Tot atunci am mai zis poporului: „Fiecare om să rămână noaptea şi să doarmă la Ierusalim împreună cu slujitorul lui, pentru ca el ne fie ca santinelă noaptea; iar ziua să poată lucra!”
23 Şi astfel, nu ne-am mai dezbrăcat de haine – nici eu, nici rudele mele, nici slujitorii mei şi nici bărbaţii care stăteau ca santinele în spatele meu. Iar când mergeam să luăm apă, fiecare om avea arma cu el.
1 Bărbaţi care aparţineau poporului, împreună cu soţiile lor, au prezentat o mare reclamaţie formulată împotriva fraţilor lor iudei.
2 Erau unii care spuneau: „Noi, fiii şi fiicele noastre suntem mulţi. Să ni se dea grâu, ca să avem ce să mâncăm; şi astfel, să putem trăi!”
3 Alţii ziceau: „Ne punem garanţie terenurile agricole, viile şi casele – ca să avem grâu în timpul foametei!”
4 Şi mai erau unii care ziceau: „Am fost obligaţi să împrumutăm argint. Astfel, noi ne-am dat terenurile agricole şi viile în schimbul taxelor imperiale.
5 Deşi aparţinem aceluiaşi popor şi fiii noştri sunt ca ai lor, constatăm acum că suntem determinaţi să ne dăm fiii şi fiicele să meargă în sclavie… Câteva dintre fetele noastre au fost deja luate ca sclave. Nu putem să facem nimic (pentru schimbarea acestei situaţii); iar terenurile agricole şi viile noastre aparţin altora!”
6 M-am mâniat foarte mult când le-am auzit reclamaţiile prezentate.
7 După ce m-am gândit, am certat pe cei care aveau o situaţie materială bună şi pe administratori. Le-am spus: „Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri?!” Am convocat o mare adunare împotriva lor;
8 şi le-am zis: „Noi, conform posibilităţilor noastre, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei care fuseseră vânduţi celorlalte popoare! Iar acum, voi vă vindeţi fraţii chiar nouă?!” Ei tăceau, pentru că nu aveau ce să răspundă.
9 Eu am mai zis: „Ce faceţi voi, nu este bine! Oare nu ar trebui să umblaţi în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu ajungeţi ridicoli în faţa popoarelor care ne duşmănesc?
10 Atât eu, cât şi fraţii şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grâu. Şi am stabilit ulterior să le iertăm această datorie!
11 Daţi-le înapoi astăzi terenurile agricole, viile, măslinii şi casele. Să le daţi şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din uleiul pe care le-aţi cerut de la ei ca dobândă!”
12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi; şi nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face exact cum ai zis.” Atunci i-am chemat pe preoţi şi i-am pus să jure înaintea lor că vor face aşa cum au promis.
13 Mi-am scuturat mantaua şi am zis: „Aşa să scuture Dumnezeu din familia lui şi din proprietatea lui pe orice om care nu îşi va respecta cuvântul! Aşa să fie scuturat şi lăsat fără nimic!” Toată adunarea a răspuns: „Amin!” Şi L-au lăudat pe Iahve. Poporul a făcut exact cum a promis.
14 Din ziua în care am fost desemnat guvernatorul lor în teritoriul numit Iuda – adică din al douăzecilea an al guvernării regelui Artaxerxes şi până în al treizeci şi doilea an al guvernării acestuia – au trecut doisprezece ani. În toată această perioadă de timp, nici eu şi nici fraţii mei nu am trăit din veniturile de guvernator.
15 Înainte de mine, primii guvernatori exploatau poporul, luând de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de şecheli de argint. Chiar şi slujitorii lor practicau exploatarea poporului. Dar eu nu am procedat astfel – din frică de Dumnezeu.
16 Am fost preocupat de lucrarea refacerii acestui zid; şi nu mi-am cumpărat terenuri agricole. De fapt, toţi slujitorii mei erau adunaţi acolo ca să participe la lucrare.
17 În plus, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbaţi dintre iudei şi dintre administratori, în afară de cei care veneau acolo şi aparţineau de popoarele din jur.
18 În fiecare zi mi se pregătea: un bou, şase oi alese şi păsări; iar la fiecare zece zile, se aducea vin din abundenţă şi de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am acceptat să primesc plata de guvernator – pentru că lucrarea (de reconstruire a zidului) apăsa mult acest popor.
19 „Aminteşte-ţi de mine – Dumnezeul meu – pentru binele pe care l-am făcut; şi reţine tot ce am realizat pentru acest popor!”
1 Sanbalat, Tobia, arabul Gheşem şi ceilalţi duşmani ai noştri au fost anunţaţi că am reconstruit zidul şi că nu au mai rămas zone care sa nu fie refăcute. Încă nu instalasem porţile în locurile de acces în oraş.
2 Atunci Sanbalat şi Gheşem mi-au trimis următorul mesaj: „Vino să ne întâlnim în unul dintre satele care sunt în valea Ono!” Ei intenţionau să îmi facă rău.
3 Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să vin. De ce să cauzez oprirea lucrului cât timp lipsesc ca să vin la voi?”
4 Au trimis acelaşi mesaj de patru ori; iar eu le-am răspuns de fiecare dată la fel.
5 A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis un mesaj prin slujitorul lui care ţinea în mână o scrisoare deschisă.
6 În ea scria: „Se spune printre popoare – iar Gheşem confirmă informaţia – că tu şi iudeii planificaţi să vă revoltaţi; şi în acest scop reconstruieşti zidul. Conform aceluiaşi zvon, tu intenţionezi să le fii rege;
7 şi chiar ai desemnat profeţi să anunţe despre tine la Ierusalim şi să zică: «Există un rege în (fostul teritoriul numit) Iuda!» Să fii convins că aceste lucruri vor fi cunoscute de rege. Deci vino să vorbim despre ele!”
8 Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Cuvintele pe care le spui, nu sunt adevărate! Tu personal le-ai conceput!”
9 Ei toţi doreau să ne sperie; şi îşi ziceau: „Vor abandona lucrarea. Ea nu se va finaliza!” Eu m-am rugat „Întăreşte-mi braţele(, Doamne)!”.
10 M-am dus la Şemaia – fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel – care se închisese în casă; şi el mi-a zis: „Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului; apoi să închidem porţile Templului, pentru că vor veni să te omoare! Da, să ştii că ei vor veni noaptea să te omoare!”
11 „Eu i-am răspuns: «Un om ca mine să fugă şi să intre în Templu, ca să îşi salveze viaţa?! Nu voi intra!»”
12 Am înţeles că nu Dumnezeu îl trimisese; ci profeţise astfel împotriva mea pentru că era plătit în acest scop de Tobia şi de Sanbalat.
13 Fusese mituit să mă sperie, ca să fac aşa cum îmi spunea el şi să păcătuiesc. Atunci ei ar fi vorbit rău despre mine, ca să mă facă de ruşine.
14 „Dumnezeul meu, aminteşte-Ţi de Tobia şi de Sanbalat; şi nu uita aceste fapte ale lor! Aminteşte-Ţi şi de profetesa Noadia, ca şi de ceilalţi profeţi care au vrut să mă sperie!”
15 Zidul a fost terminat în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul – în cincizeci şi două de zile.
16 Toţi duşmanii noştri au auzit de acest lucru; şi toate popoarele din jurul nostru s-au temut (de noi), s-au smerit foarte mult şi au recunoscut că noi am făcut această lucrare cu ajutorul (Dumne)zeului nostru.
17 În acele zile, mulţi dintre cei care aveau o situaţie materială bună din teritoriul numit Iuda, îi trimiteau scrisori lui Tobia.
18 Ei procedau astfel pentru că mulţi din teritoriul numit Iuda erau legaţi cu el prin jurământ. Tobia era ginerele lui Şecania – fiul lui Arah; iar fiul lui numit Iehohanan era căsătorit cu fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia.
19 Aceştia lăudau faptele bune ale lui Tobia în prezenţa mea. Apoi se duceau la el şi îl informau despre ce spuneam eu. Şi Tobia îmi tot trimitea scrisori ca să mă sperie.
1 După ce s-a reconstruit zidul şi i-am fixat porţile, au fost puşi în slujbele lor portarii, cântăreţii şi leviţii.
2 Am dat ordine pentru Ierusalim rudei mele care se numea Hanani şi lui Hanania – conducătorul zonei fortificate – care era un om ce depăşea pe mulţi în seriozitate şi în frică de Dumnezeu.
3 Eu le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de mijlocul zilei! În timp ce portarii continuă să supravegheze zona, porţile să fie închise şi zăvorâte! Să puneţi ca paznici pe locuitorii Ierusalimului; şi fiecare să stea la locul de pază în dreptul casei lui.”
4 Oraşul era larg şi avea mult spaţiu, dar poporul din mijlocul lui era puţin, iar casele încă nu fuseseră reconstruite.
5 Dumnezeul meu mi-a pus în inimă dorinţa să îi adun pe cei cu o situaţie materială bună, pe administratori şi pe oamenii din popor – ca să îi înscriu în listele genealogice. Am descoperit cartea care conţinea genealogia primilor israelieni veniţi din captivitate. În ea am găsit scrise următoarele cuvinte:
6 „Aceştia sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului. Ei sunt aceia pe care Nabucodonosor – regele Babilonului – îi dusese în captivitate şi care s-au întors la Ierusalim – în teritoriul numit Iuda – fiecare în oraşul lui.
7 Ei au venit împreună cu: Zerub-Babel, Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum şi Baana. Acum urmează numărul acestor oameni din poporul lui Israel:
8 Urmaşii lui Paroş au fost două mii o sută şaptezeci şi doi.
9 Urmaşii lui Şefatia au fost de trei sute şaptezeci şi doi.
10 Urmaşii lui Arah au fost şase sute cincizeci şi doi.
11 Urmaşii lui Pahat-Moab – dintre descendenţii lui Iosua şi ai lui Ioab – au fost două mii opt sute optsprezece.
12 Urmaşii lui Elam au fost o mie două sute cincizeci şi patru.
13 Urmaşii lui Zatu au fost opt sute patruzeci şi cinci.
14 Urmaşii lui Zacai au fost şapte sute şaizeci.
15 Urmaşii lui Binui au fost şase sute patruzeci şi opt.
16 Urmaşii lui Bebai au fost şase sute douăzeci şi opt.
17 Urmaşii lui Azgad au fost două mii trei sute douăzeci şi doi.
18 Urmaşii lui Adonicam au fost şase sute şaizeci şi şapte.
19 Urmaşii lui Bigvai au fost două mii şaizeci şi şapte.
20 Urmaşii lui Adin au fost şase sute cincizeci şi cinci.
21 Urmaşii lui Ater – dintre descendenţii lui Ezechia – au fost nouăzeci şi opt.
22 Urmaşii lui Haşum au fost trei sute douăzeci şi opt.
23 Urmaşii lui Beţai au fost trei sute douăzeci şi patru.
24 Urmaşii lui Harif au fost o sută doisprezece.
25 Urmaşii lui Ghivon au fost nouăzeci şi cinci.
26 Oamenii care proveneau din localitatea Betleem şi din Netofa cu fost în total o sută optzeci şi opt.
27 Oamenii din Anatot au fost o sută douăzeci şi opt.
28 Oamenii din Bet-Azmavet au fost patruzeci şi doi.
29 Oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot au fost în total şapte sute patruzeci şi trei.
30 Oamenii din Rama şi din Gheva au fost în total şase sute douăzeci şi unu.
31 Oamenii din Micmas au fost o sută douăzeci şi doi.
32 Oamenii din Betel şi din Ai au fost o sută douăzeci şi trei.
33 Oamenii din celălalt Nebo au fost cincizeci şi doi.
34 Urmaşii celuilalt Elam au fost o mie două sute cincizeci şi patru.
35 Urmaşii lui Harim au fost trei sute douăzeci.
36 Urmaşii lui Ierihon au fost trei sute patruzeci şi cinci.
37 Urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono au fost în total şapte sute douăzeci şi unu.
38 Urmaşii lui Senaa au fost trei mii nouă sute treizeci.
39 Preoţii – urmaşi ai lui Iedaia, din familia lui Iosua – au fost în total nouă sute şaptezeci şi trei.
40 Urmaşii lui Imer au fost o mie cincizeci şi doi.
41 Urmaşii lui Paşhur au fost o mie două sute patruzeci şi şapte.
42 Urmaşii lui Harim au fost o mie şaptesprezece.
43 Leviţii – urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Cadmiel, dintre descendenţii lui Hodavia – au fost în total şaptezeci şi patru.
44 Cântăreţii – urmaşi ai lui Asaf – au fost o sută patruzeci şi opt.
45 Portarii – urmaşi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Acub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai – au fost în total o sută treizeci şi opt.
46 Urmează slujitorii de la Templu. Ei erau urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,
47 ai lui Cheros, ai lui Sia, ai lui Padon,
48 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Şalmai,
49 ai lui Hanan, ai lui Ghidel, ai lui Gahar,
50 ai lui Reaia, ai lui Reţin, ai lui Necoda,
51 ai lui Gazam, ai lui Uza, ai lui Paseah,
52 ai lui Besai, ai lui Meunim, ai lui Nefuşsim,
53 ai lui Bacbuc, ai lui Hacufa, ai lui Harhur,
54 ai lui Baţlit, ai lui Mehida, ai lui Harşa,
55 ai lui Barcos, ai lui Sisera, ai lui Temah,
56 ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa.
57 Urmaşii slujitorilor lui Solomon erau descendenţi ai lui Sotai, ai lui Soferet, ai lui Prida,
58 ai lui Iaala, ai lui Darcon, ai lui Ghidel,
59 ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim, ai lui Amon.
60 Toţi slujitorii de la Templu împreună cu slujitorii lui Solomon au fost în total trei sute nouăzeci şi doi.”
61 Urmează lista celor care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan şi din Imer – fără să îşi fi putut dovedi familia şi (nici) că provin din poporul Israel.
62 Urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Necoda au fost în total şase sute patruzeci şi doi.
63 Au fost şi preoţi – urmaşii lui Hobaia, ai lui Hacoţ şi ai lui Barzilai care a luat-o ca soţie pe una dintre fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele lui.
64 Aceştia şi-au căutat listele lor genealogice; dar nu le-au găsit. Astfel, au fost eliminaţi din preoţie pentru că au fost consideraţi necuraţi.
65 Administratorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile foarte sfinte până când preotul nu va decide acest lucru consultând Urim şi Tumim.
66 În toată adunarea erau în total patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni.
67 În acest număr nu au fost incluşi slujitorii şi slujitoarele lor. Ei erau şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Apoi, cântăreţii şi cântăreţele au fost în total două sute patruzeci şi cinci.
68 Acest popor venise cu şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catâri,
69 patru sute treizeci şi cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
70 Câţiva dintre conducătorii de familii au făcut donaţii pentru lucrare(a de refacere a zidului oraşului Ierusalim). Chiar guvernatorul a depus în tezaur personal (ca donaţie) pentru acest scop: o mie de darici de aur, cincizeci de cupe de aur şi cinci sute treizeci de haine preoţeşti.
71 Câţiva dintre conducătorii familiilor au donat pentru lucrare, în tezaur: douăzeci de mii de darici de aur şi două mii două sute de mine de argint.
72 Restul poporului a donat: douăzeci de mii de darici de aur, două mii de mine de argint şi şaizeci şi şapte de haine preoţeşti.
73 Deci preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, unii oameni din popor, slujitorii de la Templu şi întregul popor Israel s-au aşezat în oraşele lor. Când începea a şaptea lună, israelienii erau în oraşele lor.
1 Tot poporul s-a strâns ca un singur om în zona din faţa porţii apelor. Ei i-au spus scribului Ezra să aducă acea carte a legii lui Moise, în care erau scrise acele porunci pe care Iahve le dăduse poporului Israel.
2 Preotul Ezra a adus legea înaintea adunării formate din: bărbaţi, femei şi din toţi cei care puteau să o înţeleagă. Era prima zi din a şaptea lună.
3 Ezra a citit din lege în locul din faţa porţii apelor, de când răsărea soarele şi până la mijlocul zilei, în prezenţa tuturor bărbaţilor, femeilor şi a celor care puteau să o înţeleagă. Tot poporul asculta cu atenţie citirea cărţii legii.
4 Scribul Ezra stătea pe o platformă făcută din lemn. Ea fusese construită cu acea ocazie. Lângă el, – la dreapta lui – stăteau: Matitia, Şema, Anaia, Uria, Hilchia şi Maaseia; iar la stânga lui erau: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
5 Ezra a deschis cartea în timp ce întregul popor îl urmărea – pentru că era poziţionat mai sus decât ceilalţi. Când a deschis cartea, tot poporul s-a ridicat pe picioare.
6 Ezra L-a binecuvântat pe Marele Dumnezeu care se numeşte Iahve; şi întregul popor i-a urmat exemplul ridicând mâinile. Ei au răspuns: „Amin! Amin!” Apoi s-au aplecat şi s-au închinat lui Iahve cu faţa întoarsă spre pământ.
7 Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii ajutau poporul să înţeleagă legea. Toţi ceilalţi din popor stăteau în picioare.
8 Ei citeau clar din cartea legii lui Dumnezeu şi îi precizau semnificaţia – astfel încât poporul să înţeleagă ce i se citise.
9 Guvernatorul Neemia, preotul şi scribul Ezra, împreună cu leviţii care învăţau poporul, au zis tuturor: „Această zi este sfântă pentru Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve. Nu vă lamentaţi şi nu plângeţi!” El le-a spus aceste cuvinte pentru că tot poporul începuse să plângă după ce auzise cuvintele legii.
10 Ei le-au mai zis: „Duceţi-vă şi mâncaţi mâncăruri de bună calitate, beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte ceva şi celor care nu au nimic pregătit; pentru că este o zi sfântă pentru Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve. Nu vă întristaţi; pentru că bucuria care vă vine de la Iahve, va fi forţa voastră!”
11 Leviţii temperau poporul, zicându-i: „Linişte! Aceasta este o zi sfântă! Nu fiţi supăraţi!”
12 Tot poporul s-a dus apoi să mănânce, să bea şi să trimită şi altora ceva de mâncare şi de băut. Au făcut acest lucru cu mare bucurie, pentru că înţeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.
13 A doua zi, conducătorii familiilor întregului popor, preoţii şi leviţii au fost convocaţi de scribul Ezra, ca să li se explice cuvintele legii.
14 Au constatat că în legea dată de Iahve prin Moise este scris ca poruncă obligaţia ca israelienii să locuiască în corturi tot timpul sărbătorii din a şaptea lună.
15 Ei au mai înţeles că trebuie să proclame şi să anunţe în toate oraşele lor şi în Ierusalim, următoarea veste: „Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier şi ramuri de alţi copaci stufoşi – ca să faceţi corturi – exact cum este scris.”
16 Poporul a plecat, a adunat ramuri şi şi-a făcut corturi – fiecare pe acoperişul casei lui, în curtea lui sau în curţile casei lui Dumnezeu, respectiv în zona de la poarta apelor şi în aceea de la poarta numită Efraim.
17 Toată mulţimea de oameni care se întorsese din captivitate, şi-a făcut corturi şi a locuit în ele. Israelienii nu mai procedaseră astfel din vremea lui Iosua, fiul lui Nun. Astfel, fost o bucurie foarte mare.
18 Au citit din cartea legii lui Dumnezeu în fiecare zi – din prima (zi a sărbătorii) până în ultima. Au celebrat sărbătoarea şapte zile; iar în a opta zi au avut o adunare sfântă – aşa cum fusese stabilit.
1 În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, israelienii, înconjuraţi la mijloc cu saci şi cu pământ pe cap, au venit împreună pentru ţinerea unui post.
2 Cei care aparţineau poporului Israel, s-au separat de toţi străinii; şi stând în picioare, şi-au mărturisit păcatele lor şi nedreptăţile strămoşilor lor.
3 Apoi s-au dus la locurile lor; şi un sfert din zi au citit din cartea legii Dumnezeului lor numit Iahve. Într-un alt sfert al zilei, şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Dumnezeul lor care se numeşte Iahve.
4 Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au urcat pe platforma leviţilor şi au strigat cu mare intensitate spre Dumnezeul lor numit Iahve.
5 Leviţii, Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: „Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Dumnezeul vostru numit Iahve – Cel care este din eternitate în eternitate! Să Îţi fie binecuvântat numele Tău glorificat care este deasupra oricărei binecuvântări şi deasupra oricărei laude!
6 Tu eşti Iahve; şi în afară de Tine, nu este un altul! Tu ai făcut cerul şi cerul cerului cu toată armata constelaţiei lor. Tu ai creat Pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu oferi viaţă tuturor vietăţilor. Ţie se închină «armata cerului».
7 Tu eşti Iahve – (Dumne)zeul care l-a ales pe Avram. Tu eşti Cel care l-ai scos din Ur – din Caldeea – şi i-ai pus numele Avraam.
8 Tu ai văzut că în inima lui Îţi era loial; şi ai ratificat cu el un legământ. În cadrul lui, tu i-ai promis că îi vei da ca ţară teritoriul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al periziţilor, al iebusiţilor şi pe cel al ghirgasiţilor. I-ai promis că tot acel teritoriu îl vei da urmaşului lui. Acum noi vedem că Ţi-ai respectat promisiunea; pentru că Tu eşti corect.
9 Apoi ai văzut suferinţele strămoşilor noştri în Egipt, ai auzit cum strigau după ajutor de pe malul Mării Roşii.
10 Ai făcut semne şi minuni împotriva faraonului, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui – pentru că ai văzut mândria lor faţă de strămoşii noştri – şi astfel Ţi-ai făcut un renume, cum se poate constata astăzi.
11 Ai despărţit marea înaintea lor; şi ei au trecut prin mijlocul mării ca pe un teren uscat. Dar ai aruncat în adâncuri pe urmăritorii lor, ca pe o piatră care ajunge în ape adânci.
12 Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua şi printr-un stâlp de foc noaptea – ca să le luminezi drumul pe care mergeau.
13 Ai coborât pe muntele Sinai şi le-ai vorbit din cer. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, regulamente şi porunci bune.
14 Le-ai oferit sfântul Tău Sabat şi le-ai dat porunci, reguli şi o lege prin sclavul Tău numit Moise.
15 Atunci când le era foame, le-ai dat pâine din cer; iar atunci când le era sete, le-ai scos apă din stâncă. Le-ai poruncit să vină să ia în proprietate ţara despre care Tu ai jurat că le-o vei da.
16 Dar ei – strămoşii noştri – au devenit aroganţi, şi-au făcut ambiţii personale şi nu Ţi-au ascultat poruncile.
17 Au refuzat să asculte ce le spuneai; şi nu şi-au amintit de extraordinarele Tale lucrări pe care le-ai făcut printre ei. Au fost ambiţioşi; şi în revolta lor, şi-au desemnat un conducător, intenţionând să se întoarcă în sclavia în care trăiseră. Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător, bun şi milos; nu Te mânii imediat şi eşti plin de bunătate. Aşa se explică faptul că nu i-ai abandonat.
18 Ei şi-au făcut un viţel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!»; şi au devenit astfel vinovaţi de multă blasfemie.
19 Dar chiar şi atunci, Tu Ţi-ai demonstrat marea Ta bunătate şi nu i-ai abandonat în deşert. Stâlpul de nor nu a încetat să îi ghideze ziua pe drum; iar stâlpul de foc a continuat să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuia să se deplaseze.
20 Le-ai dat chiar şi bunul Tău Spirit ca să îi înveţe. Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor; şi ai continuat să le dai apă când le era sete.
21 Patruzeci de ani i-ai îngrijit în deşert; şi nu le-a lipsit nimic. Nu li s-au învechit hainele şi nu li s-au umflat picioarele.
22 Le-ai dat în mână regate şi popoare ale căror teritorii le-ai împărţit între ei. Astfel, au moştenit teritoriul lui Sihon – adică cel condus de regele din Heşbon – şi teritoriul lui Og, regele Başanului.
23 Le-ai înmulţit fiii care au ajuns ca stelele cerului; şi i-ai adus în ţara în care le-ai spus părinţilor lor să intre ca să o ia în proprietate.
24 Fiii lor au intrat şi au luat această ţară în proprietatea lor. Tu i-ai smerit înaintea israelienilor pe locuitorii acelor teritorii – pe canaaniţi – şi ai făcut ca (evreii) să îi învingă pe regii lor şi pe popoarele ţării; iar (israelieni)lor le-a plăcut acest lucru.
25 Au cucerit oraşe fortificate şi terenuri agricole productive. Au luat în proprietatea lor case, diverse bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini şi mulţi pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat şi au avut satisfacţie pentru că Ţi-ai manifestat astfel marea Ta bunătate faţă de ei.
26 Dar apoi au fost neascultători, s-au revoltat împotriva Ta, au aruncat legea Ta la spatele lor, i-au omorât pe profeţii Tăi care vorbeau (categoric) împotriva lor ca să îi determine să se întoarcă la Tine; şi au devenit astfel vinovaţi de multă blasfemie.
27 Atunci i-ai făcut să ajungă la discreţia duşmanilor lor care i-au exploatat. Totuşi, în vremea necazului lor, ei au strigat spre Tine; iar Tu i-ai auzit din cer. În marea Ta bunătate, le-ai dat salvatori care i-au eliberat din opresiunea duşmanilor lor.
28 Dar când au avut odihnă, ei au făcut din nou ce este rău în faţa Ta. Atunci iar i-ai lăsat la discreţia duşmanilor lor care le-au fost stăpâni. Dar ei s-au întors şi au strigat din nou spre Tine; iar Tu i-ai auzit din cer. Manifestându-Ţi bunătatea, Tu i-ai salvat de multe ori.
29 I-ai avertizat să se întoarcă la respectarea legii Tale; dar ei au devenit aroganţi, nu au ascultat de cerinţele poruncilor Tale şi au păcătuit încălcând deciziile Tale – deşi (ai spus că) omul care le respectă, va trăi. Şi-au întors spatele cu revoltă, au fost ambiţioşi şi nu au ascultat.
30 I-ai tolerat aşa mulţi ani; dar i-ai avertizat prin Spiritul Tău, vorbindu-le prin profeţii Tăi. Totuşi, ei nu au luat în considerare ce le spuneai. Astfel, i-ai făcut să ajungă la discreţia popoarelor străine.
31 Cu toate acestea, datorită marii Tale bunătăţi, nu i-ai distrus (total), nici nu i-ai abandonat; pentru că Tu eşti un Dumnezeu milos şi plin de compasiune!
32 Acum, Dumnezeul nostru, – Dumnezeule mare, autoritar şi care inspiri frică –, Tu, cel care-Ţi menţii legământul şi bunătatea: nu considera ca fiind puţin lucru toate adversităţile pe care le-am suportat atât noi cât şi regii noştri, conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri şi strămoşii noştri. Deci tot poporul Tău a suportat toate acestea încă din vremea regilor Asiriei şi până acum!
33 Referitor la tot ce a venit împotriva noastră, recunoaştem că Tu ai fost corect; pentru că ţi-ai respectat promisiunile, dar noi am făcut ce este rău!
34 Regii, conducătorii, preoţii şi părinţii noştri nu au respectat legea Ta. Ei nu s-au conformat cerinţelor poruncilor şi nici avertizărilor Tale prin care i-ai prevenit.
35 Stând în regatul lor, atunci când trăiau în mijlocul multor bunătăţi primite de la Tine în acea ţară mare şi bogată pe care le-ai dat-o, ei nu Ţi-au slujit şi nu s-au întors de la faptele lor rele.
36 Şi acum stăm astăzi aici ca sclavi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri ca să îi mănânce fructele şi ca să beneficieze de bunătăţile ei! Suntem sclavi chiar în această ţară!
37 Producţia ei îi îmbogăţeşte pe acei regi pe care Tu i-ai desemnat să fie stăpânii noştri – din cauza păcatelor noastre. Ei sunt stăpâni aici şi acţionează aşa cum doresc împotriva corpurilor noastre şi împotriva vitelor noastre; iar noi suntem într-un mare necaz!”
38 Cu privire la toate acestea, noi am ratificat în scris o înţelegere irevocabilă. Au semnat acel document conducătorii, leviţii şi preoţii.
1 Urmează lista celor care au semnat. Ei au fost: guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia; Zedechia,
2 Seraia, Azaria, Ieremia,
3 Paşhur, Amaria, Malchia,
4 Hatuş, Şebania, Maluh,
5 Harim, Meremot, Obadia,
6 Daniel, Ghinton, Baruc,
7 Meşulam, Abia, Miiamin,
8 Maazia, Bilgai şi Şemaia. Toţi aceştia erau preoţi.
9 Apoi au semnat leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui. Dintre urmaşii lui Henadad, au semnat: Cadmiel
10 şi rudele lor: Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,
11 Mica, Rehob, Haşabia,
12 Zacur, Şerebia, Şebania,
13 Hodia, Bani şi Beninu.
14 Apoi au semnat conducătorii poporului: Paroş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,
15 Buni, Azgad, Bebai,
16 Adonia, Bigvai, Adin,
17 Ater, Ezechia, Azur,
18 Hodia, Haşum, Beţai,
19 Harif, Anatot, Nebai,
20 Magpiaş, Meşulam, Hezir,
21 Meşezabel, Ţadoc, Iadua,
22 Pelatia, Hanan, Anaia,
23 Osea, Hanania, Haşub,
24 Haloheş, Pilha, Şobec,
25 Rehum, Haşabna, Maaseia,
26 Ahia, Hanan, Anan,
27 Maluh, Harim şi Baana.
28 Restul poporului era format din: preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, slujitorii de la Templu şi toţi aceia care se separaseră de popoarele străine de dragul legii lui Dumnezeu. Ei erau împreună cu soţiile lor, cu fiii şi cu fiicele lor şi cu toţi aceia care aveau cunoştinţe şi înţelegeau (ce semnează).
29 Toţi aceştia au venit lângă rudele lor care erau dintre lideri şi s-au obligat cu jurământ să trăiască în conformitate cu legea lui Dumnezeu dată prin intermediul lui Moise – sclavul lui Dumnezeu –, să o respecte şi să pună în aplicare toate poruncile, toate regulile şi toate deciziile lui Iahve – Stăpânul nostru.
30 Atunci am promis: „Nu ne vom mai da fetele ca soţii celor care aparţin popoarelor din ţară; şi nu le vom mai lua pe fetele lor ca soţii pentru fiii noştri.
31 Când popoarele ţării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse şi diferite alimente, nu vom mai cumpăra nimic de la ele nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al şaptelea an vom lăsa terenul necultivat; şi vom anula plata oricărei dobânzi pretinsă cuiva.
32 Am decis să respectăm şi porunca ce prevedea o donaţie de o treime dintr-un şechel pe an pentru slujba de la Templul Dumnezeului nostru.
33 Astfel, ce se aduna, urma să fie folosit pentru pâinea prezentării, pentru darul de mâncare care era oferit continuu, pentru arderea integrală continuă, pentru sacrificiile aduse în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, pentru darurile sfinte, pentru sacrificiile aduse ca substituire a pedepsei pentru păcatele lui Israel, ca şi pentru tot ce se referea la lucrarea de la Templul Dumnezeului nostru.
34 Noi – preoţii, leviţii şi oameni din popor – conform familiilor noastre, am tras la sorţi pentru lemnele care trebuie aduse ca dar în fiecare an la Templul Dumnezeului nostru – la anumite date stabilite – ca să fie arse pe altarul Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve – aşa cum este scris în lege.
35 Am mai decis ca în fiecare an să aducem la lui Iahve, primele cereale şi primele fructe ale tuturor pomilor.
36 Am mai decis că aşa cum prevedea legea, vom aduce la Templul Dumnezeului nostru pe primii născuţi dintre fiii noştri şi dintre vitele noastre: pe primii născuţi ai vacilor şi ai oilor noastre. Noi ne vom prezenta cu ei la preoţii care fac slujba în Templul Dumnezeului nostru.
37 Vom aduce preoţilor, în cămările Templului Dumnezeului nostru, primele produse făcute din coca noastră, din donaţiile noastre, din fructe, din must şi din ulei. Le vom da leviţilor a zecea parte din cerealele care sunt produse pe terenurile noastre agricole. Chiar şi leviţii vor putea să ia acea zecime în toate oraşele unde lucrăm.
38 Preotul – care este urmaşul lui Aaron – să îi însoţească pe leviţi când vor lua a zecea parte din venituri; iar leviţii să o ducă la Templul Dumnezeului nostru, în camerele tezaurului acestuia.
39 Israelienii şi leviţii trebuie să aducă cerealele, mustul şi uleiul donat (ca a zecea parte din veniturile lor) în camerele în care sunt puse vasele Sanctuarului – acolo unde slujesc preoţii, portarii şi cântăreţii. Nu vom mai uita de Templul Dumnezeului nostru!”
1 Conducătorii poporului şi-au stabilit locuinţa la Ierusalim; iar restul poporului a tras la sorţi pentru ca unul din zece să locuiască la Ierusalim – sfântul oraş – şi ceilalţi nouă să locuiască în alte oraşe.
2 Poporul i-a binecuvântat pe toţi bărbaţii care au ales benevol să locuiască la Ierusalim.
3 Urmează lista conducătorilor de provincie care şi-au stabilit locuinţa la Ierusalim. În oraşele teritoriului numit Iuda, fiecare om şi-a stabilit locuinţa acolo unde îşi avea proprietatea moştenită – atât israelieni, cât şi preoţi, leviţi, slujitorii de la Templu şi urmaşi ai slujitorilor lui Solomon.
4 La Ierusalim şi-au stabilit locuinţa unii dintre urmaşii lui Iuda şi ai lui Beniamin. Dintre urmaşii lui Iuda au rămas: Ataia – fiul lui Uzia. Uzia a fost fiul lui Zaharia. Zaharia a fost fiul lui Amaria. Amaria a fost fiul lui Şefatia. Şefatia a fost fiul lui Mahalalel care a fost un urmaş al lui Pereţ.
5 Apoi a rămas (la Ierusalim) Maaseia, fiul lui Baruc. Baruc a fost fiul lui Col-Hoze. Col-Hoze a fost fiul lui Hazaia. Hazaia a fost fiul lui Adaia. Adaia a fost fiul lui Ioiarib. Ioiarib a fost fiul lui Zaharia. Zaharia a fost fiul lui Şela.
6 Toţi urmaşii lui Pereţ care şi-au stabilit locuinţa la Ierusalim, au fost patru sute şaizeci şi opt de oameni luptători remarcabili.
7 Dintre urmaşii lui Beniamin, a rămas Salu, fiul lui Meşulam. Meşulam a fost fiul lui Ioed. Ioed a fost fiul lui Pedaia. Pedaia a fost fiul lui Colaia. Colaia a fost fiul lui Maaseia. Maaseia a fost fiul lui Itiel. Itiel a fost fiul lui Ieşaia.
8 Salu a fost însoţit de Gabai şi de Salai. Urmaşii lui Beniamin (care au rămas la Ierusalim) au fost în total nouă sute douăzeci şi opt de oameni.
9 Ioel – fiul lui Zicri – era comandantul lor; şi Iuda – fiul lui Hasnua – era al doilea conducător al oraşului.
10 Dintre preoţi a rămas Iedaia, fiul lui Ioiarib şi Iachin.
11 A mai rămas la Ierusalim Seraia – fiul lui Hilchia. Hilchia a fost fiul lui Meşulam. Meşulam a fost fiul lui Ţadoc. Ţadoc a fost fiul lui Meraiot. Meraiot a fost fiul lui Ahitub – supraveghetorul Templului lui Dumnezeu.
12 Au mai rămas rudele lor care aveau grijă de lucrarea de la Templu – în total opt sute douăzeci şi doi. A rămas şi Adaia – fiul lui Ieroham. Ieroham a fost fiul lui Pelalia. Pelalia a fost fiul lui Amţi. Amţi a fost fiul lui Zaharia. Zaharia a fost fiul lui Paşhur. Paşhur a fost fiul lui Malchia.
13 Împreună cu Adaia au rămas rudele lui – conducători de familii. Ei erau în total două sute patruzeci şi doi. Apoi a rămas (la Ierusalim) Amaşsai, fiul lui Azarel. Azarel a fost fiul lui Ahzai. Ahzai a fost fiul lui Meşilemot. Meşilemot a fost fiul lui Imer.
14 Împreună cu toţi aceştia, au rămas la Ierusalim rudele lor care erau luptători remarcabili. Ei au fost în total o sută douăzeci şi opt de persoane. Comandantul lor era Zabdiel – fiul lui Haghedolim.
15 Dintre leviţi a rămas (la Ierusalim) Şemaia, fiul lui Haşub. Haşub a fost fiul lui Azricam. Azricam a fost fiul lui Haşabia. Haşabia a fost fiul lui Buni.
16 Au mai rămas (la Ierusalim) Şabtai şi Iozabad – doi dintre conducătorii leviţilor, responsabili cu lucrarea din curtea Templului lui Dumnezeu.
17 A rămas la Ierusalim şi Matania, fiul lui Mica. Mica a fost fiul lui Zabdi. Zabdi a fost fiul lui Asaf – conducătorul care începea lauda prin rugăciune. A rămas şi Bacbuchia – care era al doilea dintre rudele lui – şi Abda, fiul lui Şamua. Şamua a fost fiul lui Galal. Galal a fost fiul lui Iedutun.
18 Toţi leviţii din sfântul oraş erau două sute optzeci şi patru.
19 Dintre portari a rămas Acub, Talmon şi rudele lor care păzeau porţile. Ei au fost în total o sută şaptezeci şi doi.
20 Ceilalţi israelieni – preoţi şi leviţi – şi-au stabilit locuinţa în toate oraşele teritoriului numit Iuda, fiecare în proprietatea lui moştenită (de la strămoşi).
21 Slujitorii de la Templu locuiau în Ofel. Ţiha şi Ghişpa erau conducătorii slujitorilor de la Templu.
22 Uzi era supraveghetorul leviţilor în Ierusalim. Uzi a fost fiul lui Bani. Bani a fost fiul lui Haşabia. Haşabia a fost fiul lui Matania. Matania a fost fiul lui Mica. Aceştia făceau parte dintre urmaşii lui Asaf şi erau cântăreţi. Ei răspundeau de lucrarea de la Templu,
23 pentru că exista o poruncă a regelui referitoare la cântăreţi. Prin decretul lui, ei erau susţinuţi în fiecare zi, conform nevoilor lor.
24 Petahia – fiul lui Meşezabel, unul dintre urmaşii lui Zerah care a fost fiul lui Iuda – era administratorul regelui pentru popor.
25 Unii dintre urmaşii lui Iuda şi-au stabilit locuinţa în Chiriat-Arba şi în satele din jurul lui, în Dibon şi în satele din jurul lui, în Iecabţeel şi în satele din jurul lui,
26 în Ieşua, în Molada, în Bet-Pelet,
27 în Haţar-Şual, în Beer-Şeba şi în satele din jurul lui,
28 în Ţiclag, în Mecona şi în satele din jurul lui,
29 în En-Rimon, în Ţora şi în Iarmut,
30 în Zanoah, în Adulam şi în satele din jurul lor, în Lachiş şi în câmpiile din jurul lui, ca şi în Azeca şi în satele din jurul lui. Astfel, ei şi-au (re)stabilit locuinţele din Beer-Şeba până în valea Hinom.
31 Urmaşii lui Beniamin şi-au stabilit locuinţele începând din Gheva şi continuând în Micmas, în Aia, în Betel şi în satele din jurul lui,
32 în Anatot, în Nob, în Anania,
33 în Haţor, în Rama, în Ghitaim,
34 în Hadid, în Ţeboim, în Nebalat,
35 în Lod, în Ono şi în valea Haraşim.
36 Unii dintre leviţii familiilor lui Iuda şi-au stabilit locuinţele în teritoriul locuit de urmaşii lui Beniamin.
1 Urmează lista preoţilor şi a leviţilor care s-au întors împreună cu Zerub-Babel – fiul lui Şealtiel – şi cu Iosua. Ei au fost: Seraia, Ieremia, Ezra,
2 Amaria, Maluh, Hatuş,
3 Şecania, Rehum, Meremot,
4 Ido, Ghinton, Abia,
5 Miiamin, Maadia, Bilga,
6 Şemaia, Ioiarib, Iedaia,
7 Salu, Amoc, Hilchia şi Iedaia. Aceştia au fost conducători ai preoţilor şi ale rudelor lor încă din vremea lui Iosua.
8 Dintre leviţi s-au întors: Iosua, Binui, Cadmiel, Şerebia, Iuda şi Matania care, împreună cu rudele lui, era responsabil cu cântecele de laudă.
9 Au mai fost şi Bacbuchia împreună cu Uni – rudele lor – care îşi făceau slujbele lângă ei.
10 În familia lui Iosua s-a născut Ioiachim. În familia lui Ioiachim s-a născut Eliaşib. În familia lui Eliaşib s-a născut Ioiada.
11 În familia lui Ioiada s-a născut Ionatan. În familia lui Ionatan s-a născut Iadua.
12 Când trăia Ioiachin, conducătorii familiilor preoţeşti au fost următorii: pentru Seraia – Meraia; pentru Ieremia – Hanania;
13 pentru Ezra – Meşulam; pentru Amaria – Iehohanan;
14 pentru Maluh – Ionatan; pentru Şecania – Iosif;
15 pentru Harim – Adna; pentru Meremot – Helcai;
16 pentru Ido – Zaharia; pentru Ghinton – Meşulam;
17 pentru Abia – Zicri; pentru Miniamin şi Moadia – Piltai;
18 pentru Bilga – Şamua; pentru Şemaia – Iehonatan;
19 pentru Ioiarib – Matnai; pentru Iedaia – Uzi;
20 pentru Salai – Calai; pentru Amoc – Eber;
21 pentru Hilchia – Haşabia; pentru Iedaia – Netanel.
22 Conducătorii familiilor leviţilor şi ai preoţilor din vremea când trăiau Eliaşib, Ioiada, Iohanan şi Iadua, au fost înscrişi în timpul guvernării persanului Darius.
23 Conducătorii familiilor urmaşilor lui Levi au fost înscrişi în „Cartea cronicilor” până în vremea în care a trăit Iohanan, fiul lui Eliaşib.
24 Conducătorii leviţilor numiţi Haşabia, Şerebia şi Iosua – fiul lui Cadmiel – împreună cu rudele lor care stăteau unii în dreptul celorlalţi, erau responsabili cu oferirea laudei şi a mulţumirii la adresa lui Iahve – aşa cum poruncise David, omul lui Dumnezeu.
25 Matania, Bacbuchia, Obadia, Meşulam, Talmon şi Acub erau paznicii care aveau grijă de magaziile de la porţi.
26 Aceştia au trăit pe vremea lui Ioiachim – fiul lui Iosua, fiul lui Ioţadac –, a guvernatorului Neemia şi a preotului şi scribului Ezra.
27 Cu ocazia dedicării zidurilor Ierusalimului, leviţii au fost chemaţi din toate locurile unde erau, ca să vină la Ierusalim şi să celebreze acea consacrare cu bucurie, cu mulţumire şi cântând cu cinelul, cu harpa şi cu lira.
28 S-au adunat cântăreţii care locuiau în jurul Ierusalimului. Au venit cei din satele netofatiţilor,
29 cei din Bet-Ghilgal şi cei din teritoriul Ghevei şi Azmavetului – pentru că acei cântăreţii îşi construiseră locuinţe în jurul Ierusalimului.
30 S-au sfinţit atât preoţii, cât şi leviţii. Apoi ei au sfinţit poporul, porţile şi zidul Ierusalimului.
31 I-am pus pe conducătorii „lui Iuda” să se urce pe zid; şi am organizat două mari grupuri de cântăreţi vocali. Primul mare grup de cântăreţi a plecat şi s-a deplasat în partea dreaptă, mergând pe zid spre poarta gunoiului.
32 În urma leviţilor mergeau Hoşaia cu jumătate dintre conducătorii lui Iuda,
33 Azaria, Ezra, Meşulam,
34 Iuda, Beniamin, Şemaia şi Ieremia.
35 Mai erau unii dintre preoţi cu goarnele lor, însoţiţi de Zaharia, fiul lui Ionatan. Ionatan a fost fiul lui Şemaia. Şemaia a fost fiul lui Matania. Matania a fost fiul lui Micaia. Micaia a fost fiul lui Zacur. Zacur a fost fiul lui Asaf.
36 Erau însoţiţi de Şemaia, de Azarel, de Milalai, de Ghilalai, de Maai, de Netanel, de Iuda şi de Hanani, – rudele lui –, care aveau instrumentele muzicale stabilite de David, omul lui Dumnezeu. Eruditul Ezra mergea în faţa lor.
37 Când au ajuns la poarta izvorului, au mers înainte, au urcat pe treptele oraşului lui David şi apoi au ajuns pe partea de sus a zidului, pe deasupra palatului lui David, până la poarta apelor, spre Est.
38 Al doilea grup de cântăreţi a plecat în partea stângă; iar eu, împreună cu cealaltă jumătate din popor, am mers după leviţi pe zid. Am continuat drumul trecând pe deasupra turnului cuptoarelor, până la zidul lat.
39 Apoi am mers pe deasupra porţii lui Efraim, pe deasupra porţii vechi, pe deasupra porţii peştilor, a turnului lui Hananel, a turnului celor o sută, pe deasupra porţii oilor şi ne-am oprit la poarta închisorii.
40 Cele două grupuri de cântăreţi s-au oprit la Templul lui Dumnezeu; şi odată cu acestea, am ajuns şi eu însoţit de jumătate dintre conducători.
41 Preoţii Eliachim, Maaseia, Miniamin, Micaia, Elioenai, Zaharia şi Hanania, erau (pregătiţi să cânte) cu goarnele.
42 Cântăreţii Maaseia, Şemaia, Elazar, Uzi, Iehohanan, Malchia, Elam şi Ezer au cântat cu vocea lor, fiind conduşi de Iezrahia.
43 În acea zi s-au adus foarte multe sacrificii; şi s-au bucurat toţi cei prezenţi acolo – pentru că Dumnezeu le dăduse o mare bucurie. Chiar femeile şi copiii se bucurau împreună cu ei; iar zgomotul veseliei din Ierusalim putea fi auzit de departe.
44 În acea zi au fost desemnaţi nişte bărbaţi responsabili ai acelor camere care erau folosite pentru colectarea darurilor benevole, pentru primele recolte şi pentru a zecea parte din venituri. Ei erau responsabili să adune în ele – de pe terenurile agricole ale oraşelor – acele cantităţi stabilite de lege pentru preoţi şi pentru leviţi. S-a luat această decizie pentru că bucuria celor din teritoriul numit Iuda era cauzată de faptul că preoţii şi leviţii erau la locul lor,
45 făcând slujba lui Dumnezeu şi slujba curăţării (de păcate). La fel procedau cântăreţii şi portarii – conform regulilor stabilite şi poruncite de David şi de fiul lui numit Solomon.
46 Cândva, în vremea guvernării (rege)lui David şi a (conducătoru)lui Asaf, existau conducători care supravegheau cântăreţii şi cântecele de laudă şi de mulţumire pentru Iahve.
47 Toţi oamenii din Israel de pe vremea lui Zerub-Babel şi a lui Neemia, au dat în fiecare zi ce era stabilit că trebuie dat cântăreţilor şi portarilor. Ei au pus separat şi ce era pentru leviţi; iar aceia au pus separat ce era dat pentru urmaşii lui Aaron.
1 În acea zi s-a citit în auzul poporului din cartea lui Moise; şi s-a găsit scris în ea că amonitului şi moabitului le este interzisă pentru totdeauna (şi fără excepţii) intrarea în adunarea lui Dumnezeu –
2 pentru că nu i-au întâmpinat pe israelieni cu pâine şi cu apă, ci l-au plătit pe Balaam ca să acţioneze împotriva lor blestemându-i. Şi totuşi, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare.
3 Când au auzit ce prevede legea, i-au separat de ceilalţi pe toţi aceia din Israel care aveau o descendenţă mixtă.
4 Înainte de acest lucru, preotul Eliaşib care era responsabilul camerelor din Templul lui Dumnezeu şi care era rudă cu Tobia,
5 îi pregătise acestuia o mare sală – chiar acolo unde mai demult era obiceiul să se pună darurile benevole, tămâia, vasele, zecimea din grâu, din must şi din ulei – ca donaţie care era stabilită pentru susţinerea leviţilor, a cântăreţilor, a portarilor şi a preoţilor.
6 Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, pentru că mă întorsesem la rege în al treizeci şi doilea an al guvernării lui Artaxerxes, regele Babilonului. După un timp i-am cerut regelui aprobare;
7 şi m-am întors la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care-l făcuse Eliaşib pregătindu-i lui Tobia o sală în curţile Templului lui Dumnezeu.
8 M-am supărat foarte rău şi am aruncat din acea sală toate lucrurile lui Tobia.
9 Am dat porunci să se cureţe camerele; şi am pus din nou acolo vasele pentru slujba de la Templului lui Dumnezeu, darurile benevole şi tămâia.
10 Am mai auzit că nu se mai dăduseră lucrurile stabilite pentru leviţi. Astfel, leviţii şi cântăreţii care aveau o slujbă (în Templu), se întorseseră fiecare la proprietatea lui.
11 Am reproşat acest lucru conducătorilor, zicându-le: „De ce aţi abandonat Templul lui Dumnezeu?” Apoi i-am adunat pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus din nou în slujbele lor.
12 Toţi oamenii din teritoriul numit Iuda au început din nou să îşi aducă în magazii a zecea parte din grâu, din must şi din ulei.
13 I-am numit responsabili ai magaziilor pe preotul Şelemia, pe scribul Ţadoc şi pe levitul Pedaia; iar pe Zacur – fiul lui Matania – l-am desemnat ca ajutor al lor, pentru că ei erau recunoscuţi ca oameni de încredere. Trebuia ca ei să împartă rudelor lor bunurile din magazii.
14 „Aminteşte-ţi de mine, Dumnezeul meu; şi nu-mi uita faptele pe care le-am făcut pentru Templul lui Dumnezeu şi pentru regulile de acolo!”
15 Tot în acele zile am văzut pe unii din teritoriul numit Iuda călcând în teasc în ziua destinată Sabatului şi pe alţii aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri cu vin, struguri, smochine şi diferite alte greutăţi. Ei le aduceau la Ierusalim în ziua de Sabat. I-am certat chiar în ziua în care îşi vindeau mărfurile.
16 Mai erau şi nişte tirieni care locuiau acolo şi care aduseseră peşte şi diverse alte mărfuri. Ei le vindeau la Ierusalim celor din teritoriul numit Iuda – tot în ziua destinată Sabatului.
17 I-am certat pe oamenii din teritoriul numit Iuda care aveau o situaţie materială bună, zicându-le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi, profanând ziua de Sabat?
18 Oare nu aşa au făcut şi strămoşii voştri care au determinat pe Dumnezeul nostru să aducă împotriva noastră şi împotriva acestui oraş tot acest necaz? Profanând Sabatul, voi nu faceţi decât să aduceţi mai multă mânie împotriva lui Israel!”
19 Apoi am poruncit ca atunci când umbra ajunge la porţile Ierusalimului, înainte să înceapă timpul Sabatului, să se închidă porţile (oraşului). Am mai ordonat să nu se deschidă acele porţi decât după ce se termină Sabatul. Am pus la porţi pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu permită intrarea mărfurilor în oraş în timpul zilei de Sabat.
20 Dar comercianţii şi vânzătorii diverselor mărfuri au înnoptat în exteriorul Ierusalimului o dată şi chiar de două ori.
21 Le-am făcut reproşuri, zicându-le: „De ce aţi rămas noaptea lângă zid? Dacă veţi mai proceda aşa, vă voi aresta!” Şi astfel, de atunci nu au mai venit acolo în timpul zilei de Sabat.
22 Am poruncit leviţilor care se sfinţiseră să îşi ia ca responsabilitate sarcina păzirii porţilor şi să sfinţească astfel ziua de Sabat. „Pentru toate acestea, aminteşte-Ţi de mine, Dumnezeul meu, şi ai milă de mine, în conformitate cu marea Ta bunătate!”
23 Tot atunci am mai văzut că unii iudei se căsătoriseră cu femei aşdodite, amonite şi moabite.
24 Jumătate dintre fiii lor vorbeau limba aşdodită şi nu cunoşteau pe aceea a iudeilor, ci doar limba unui popor sau a altuia.
25 I-am certat, i-am blestemat, iar pe unii dintre bărbaţi i-am pălmuit şi le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Dumnezeu, zicând astfel: „Nu ne vom mărita fiicele cu fiii celorlalte popoare şi nu ne vom căsători nici fiii şi nici chiar noi înşine cu fiicele lor!”
26 Apoi le-am spus: „Oare nu în acelaşi fel a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era niciun alt rege ca el între toate popoarele; şi era iubit de Dumnezeu. El îl desemnase ca rege al întregului popor Israel. Şi totuşi, pe el l-au atras în păcat femeile (care proveneau din popoare) străine.
27 Acum trebuie să mai auzim şi despre voi că aţi comis acest mare rău şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru căsătorindu-vă cu femei (aparţinând popoarelor) străine?”
28 Unul dintre urmaşii lui Ioiada – fiul marelui preot Eliaşib – era ginerele horonitului Sanbalat. În consecinţă, eu l-am alungat de la mine.
29 „Dumnezeul meu, Aminteşte-ţi de ei; pentru că au profanat atât preoţia cât şi legământul preoţilor şi pe cel al leviţilor!”
30 I-am curăţat pe preoţi şi pe leviţi de orice străin şi i-am repus la locul unde îşi îndeplineau datoriile lor. Fiecare era în slujba specifică lui.
31 Am mai făcut ordine pentru lemnele aduse ca dar şi pentru primele recolte. „Aminteşte-ţi de mine, Dumnezeul meu, şi fă să se întoarcă toate acestea în avantajul meu!”