1 Mulţi oameni au încercat să prezinte o relatare detaliată despre anumite lucruri întâmplate în vremurile noastre.
2 Ei au scris despre acestea bazaţi pe informaţii primite de la martori oculari; şi au obţinut astfel dreptul să fie slujitori ai Cuvântului.
3 Dragă Teofil, având în vedere acest fapt, am considerat că este cazul să îţi ofer varianta mea. Mai întâi am făcut o analiză a originii acestor lucruri, pentru ca să ţi le prezint în scris într-o ordine cronologică.
4 Astfel vei avea posibilitatea să verifici calitatea învăţăturilor pe care le-ai primit iniţial din relatările orale.
5 În timpul guvernării tetrarhului Irod în (provincia) Iudeea, exista un preot numit Zaharia. El aparţinea de gruparea lui Abia. Soţia (lui Zaharia) era una dintre fetele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau corecţi în relaţia lor cu Dumnezeu şi respectau fără excepţii toate poruncile şi regulile lui Iahve.
7 Ei erau bătrâni şi fără copii, Elisabeta fiind sterilă.
8 Dar în timp ce Zaharia era în slujbă pentru Dumnezeu împreună cu grupul de care aparţinea,
9 conform regulamentului preoţilor, el a fost desemnat prin tragere la sorţi să intre în templul lui Iahve ca să tămâieze.
10 În timpul ceremonialului tămâierii, toţi ceilalţi închinători se rugau afară.
11 Atunci, înaintea lui Zaharia a apărut un înger al lui Iahve, stând în picioare la dreapta altarului destinat tămâierii.
12 Zaharia a fost surprins de prezenţa lui şi i-a fost frică.
13 Dar îngerul i-a zis: „Zaharia, nu te speria! Te anunţ că rugăciunea ta a fost luată în considerare. În consecinţă, Elisabeta, soţia ta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine o sursă de bucurie şi vei avea motive să fii vesel; iar de naşterea lui se vor mai bucura mulţi (alţi) oameni.
15 El va fi mare înaintea lui Iahve. Nu va consuma nici vin, nici vreo altă băutură alcoolică; şi se va umple de Spirit Sfânt înainte de a se naşte.
16 Îi va readuce pe mulţi dintre descendenţii lui Israel la Dumnezeul lor numit Iahve.
17 Va merge înaintea Lui într-un mod asemănător spiritului şi autorităţii lui Ilie, cu scopul refacerii relaţiilor între părinţi şi copii. Va readuce pe cei sfidători la modul înţelept de viaţă al celor corecţi, pregătind astfel poporul pentru Iahve.”
18 Zaharia i-a zis îngerului: „Eu împreună cu soţia mea, suntem deja prea bătrâni! Cum garantezi că se va întâmpla ce mi-ai spus?”
19 Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu. Am fost trimis la tine ca să îţi comunic această veste bună.
20 Pentru că nu ai crezut că lucrurile prezise de mine se vor întâmpla la momentul potrivit, vei deveni mut. Nu vei mai putea vorbi până în ziua când se va întâmpla ce ţi-am spus.”
21 Mulţimea de oameni îl aştepta pe Zaharia să iasă şi se mira de întârzierea lui în templu.
22 Când a ieşit, nu a (mai) putut să le vorbească. Atunci ei au înţeles că Zaharia avusese o viziune în templu. El a început să comunice cu ei prin semne, pentru că devenise mut.
23 Când şi-a terminat slujba, Zaharia s-a dus acasă.
24 După un timp, soţia lui care se numea Elisabeta, a rămas însărcinată. În primele cinci luni, ea a păstrat secret acest lucru, zicându-şi:
25 „Ce mi se întâmplă, are o singură explicaţie: Iahve a decis să mă scape de desconsiderarea oamenilor faţă de mine!”
26 Când era ea în a şasea lună de sarcină, Dumnezeu a trimis pe îngerul Gabriel într-un oraş numit Nazaret care aparţinea provinciei Galileea.
27 El s-a dus la o fecioară care se numea Maria. Aceasta era logodită cu un bărbat numit Iosif – un descendent al (rege)lui David.
28 Intrând în locuinţa ei, îngerul i-a zis: „Te salut, Maria! Te anunţ că eşti beneficiara unui mare har; şi Iahve este cu tine!”
29 Maria a rămas surprinsă şi afectată de mesajul îngerului, neştiind cum să îl înţeleagă.
30 Îngerul a mai zis: „Nu te speria, Maria! Fii liniştită, pentru că Dumnezeu ţi-a făcut o mare favoare, acordându-ţi har:
31 vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare şi se va numi «Fiul Celui Foarte Înalt». Dumnezeul care se numeşte Iahve, Îi va oferi ocazia să guverneze la fel ca David.
33 Regatul Lui, format din descendenţii lui Iacov, va dăinui etern”.
34 Maria a zis îngerului: „Cum va fi posibil ce mi-ai spus? – Eu sunt (totuşi) fecioară…”
35 Îngerul i-a răspuns: „Spiritul Sfânt va veni şi va lucra în tine! Prin acţiunea Celui Foarte Înalt, tu vei naşte Sfântul care se va numi Fiul lui Dumnezeu.
36 Să ştii că şi Elisabeta care este rudă cu tine, a rămas însărcinată şi va naşte un fiu la bătrâneţe. Deşi fusese declarată sterilă, ea este acum în a şasea lună de sarcină.
37 Acest lucru demonstrează că nimic nu Îi este imposibil lui Dumnezeu!”
38 Maria a zis: „Sunt sclava lui Iahve. Aştept să mi se întâmple exact cum ai spus!” Apoi îngerul a dispărut din faţa ei.
39 După câteva zile, Maria a plecat grăbită într-un oraş muntos care aparţinea teritoriului lui Iuda.
40 Ajungând la familia lui Zaharia, a intrat în casă şi a salutat-o pe Elisabeta.
41 Când a auzit ea salutul Mariei, a simţit copilul mişcând şi a fost umplută cu Spiritul Sfânt.
42 Apoi a zis cu voce tare: „Cât de binecuvântată eşti tu în comparaţie cu celelalte femei! Şi cât de binecuvântat îţi este şi Copilul!
43 Nu înţeleg de ce mi s-a oferit onoarea să primesc în vizită pe mama Stăpânului meu…
44 Să ştii că în urma salutului tău, am simţit copilul mişcând.
45 Aceea care crede că ce i-a spus Iahve se va întâmpla, este o persoană fericită.”
46 Maria a zis: „Îl laud pe Iahve din suflet
47 şi mă bucur în spiritul meu pentru că Iahve îmi este Salvator.
48 El a privit la sclava Sa smerită şi a făcut ca de acum încolo să fiu numită fericită de toate generaţiile de oameni.
49 Cel Omnipotent a făcut lucruri remarcabile pentru mine! Numele Lui este sfânt,
50 iar generozitatea Sa trece din generaţie în generaţie pentru cei care Îl ascultă.
51 El a demonstrat că dispune de o mare forţă, făcând să eşueze planurile concepute de cei aroganţi.
52 A detronat pe cei care aveau o mare forţă şi a oferit locuri onorabile celor modeşti.
53 A săturat cu bunătăţi pe cei flămânzi, iar pe cei bogaţi i-a dat afară fără să le dea ceva.
54 I-a acordat ajutor sclavului Său, Iacov, pentru că Şi-a refăcut bunătatea faţă de el.
55 A procedat exact cum promisese strămoşilor noştri, începând cu Avraam şi continuând cu descendenţii lui, pentru eternitate!…”
56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproximativ trei luni. Apoi s-a întors acasă.
57 Timpul pentru sarcina Elisabetei a expirat; şi ea a născut un fiu.
58 Vecinii şi rudele ei au considerat că Iahve i-a acordat o mare favoare; şi au participat la bucuria ei.
59 Când au circumcis copilul în a opta zi de la naşterea lui, intenţia lor a fost să îi pună numele tatălui lui – Zaharia.
60 Dar mama lui a zis: „Nu! Îi vom pune numele Ioan!”
61 Ei au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu are acest nume.”
62 Au consultat şi pe tatăl copilului, întrebându-l prin intermediul semnelor cu privire la numele băiatului.
63 Zaharia a cerut o tăbliţă, pe care apoi a scris: El se numeşte Ioan. Atunci toţi (ceilalţi) au rămas surprinşi.
64 Chiar în acel moment, Zaharia a început să vorbească normal, lăudând pe Dumnezeu.
65 Toţi vecinii lor au fost afectaţi de frică; şi oamenii din toată acea zonă au aflat ce se întâmplase.
66 Ei reţineau informaţiile despre el şi se întrebau: „Oare ce va deveni acest copil?” Iar Iahve era în mod evident cu el.
67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Spiritul Sfânt şi a profeţit, zicând:
68 „Binecuvântez pe Iahve, pe Cel care este Dumnezeul lui Israel, pentru că Şi-a ajutat poporul şi l-a răscumpărat.
69 El ne-a ridicat un mare Salvator provenit dintre descendenţii sclavului său numit David.
70 A făcut exact cum prezisese folosindu-Se de gura sfinţilor Săi profeţi care au existat în vremurile vechi.
71 Ei anunţaseră salvare de duşmanii noştri şi din mâinile celor care ne urăsc.
72 Astfel, El Îşi demonstrează bunătatea faţă de strămoşii noştri şi Îşi aminteşte de sfântul Său legământ.
73 Acesta este în acord cu ce îi jurase Dumnezeu strămoşului nostru numit Avraam.
74 El îi spusese că după ce ne va salva de duşmanii noştri, ne va permite să Îi slujim fără frică,
75 trăind permanent în prezenţa Lui în sfinţenie şi în dreptate.
76 Iar tu, copile, vei fi numit Profet al Celui Foarte Înalt, pentru că vei merge înaintea lui Iahve ca să Îi pregăteşti drumul (Fiului Său).
77 Vei conştientiza poporul Său cu privire la conceptul salvării care constă în iertarea păcatelor,
78 graţie îndurării şi milei Dumnezeului nostru. Iar salvarea va veni la noi ca soarele atunci când răsare în zori.
79 Astfel vor fi luminaţi cei care erau în întuneric şi care trăiau ameninţaţi de iminenţa morţii; iar noi vom alege metoda păcii!”
80 Copilul creştea fizic şi se dezvolta spiritual. A locuit în zone de deşert până când şi-a făcut apariţia înaintea poporului Israel.
1 În acea vreme, Cezar Augustus a decretat un recensământ al tuturor oamenilor din imperiu.
2 Acel recensământ a fost primul de acest fel în perioada guvernării lui Quirinius în Siria.
3 Înregistrarea tuturor locuitorilor imperiului se făcea pentru fiecare cetăţean în localitatea originii strămoşilor lui.
4 Pentru că provenea genealogic din (regele) David, Iosif a plecat şi el din oraşul Nazaret aparţinând provinciei Galileea, în Betleem care aparţinea de provincia Iudeea.
5 Acolo urma să se înregistreze în evidenţa populaţiei (imperiului) împreună cu Maria – logodnica lui – care era însărcinată.
6 În timp ce erau acolo, Maria ajunsese la termenul când trebuia să nască.
7 Astfel, a născut pe primul ei copil. Era un băiat. L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că nu găsiseră loc de găzduire într-un han.
8 În acea regiune existau nişte păstori care stăteau cu oile pe câmp şi le păzeau în timpul nopţii.
9 Atunci un înger al lui Iahve a apărut înaintea lor, iar gloria lui a produs o lumină de mare intensitate. Păstorii s-au speriat foarte rău.
10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi! Vă aduc o veste bună care va produce o mare bucurie întregului popor.
11 Astăzi vi S-a născut un Salvator în oraşul lui David. El este Cristos, Stăpânul!
12 Îl veţi putea recunoaşte astfel: veţi găsi un copil nou-născut înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
13 Atunci a apărut în mod instantaneu o mulţime de îngeri care s-a unit cu el în lauda la adresa lui Dumnezeu, zicând:
14 „Glorie lui Dumnezeu şi pace pe pământ între oamenii pe care El îi agreează!”
15 După ce s-au întors îngerii în cer, păstorii au vorbit astfel între ei: „Să mergem la Betleem, ca să vedem personal lucrurile pe care ni le-a revelat Iahve.”
16 Au plecat repede; şi când au ajuns, au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu ieslea în care era culcat copilul lor.
17 După ce L-au văzut, au relatat (părinţilor Lui) ce li se spusese despre Copil.
18 Toţi (ceilalţi) care auzeau relatarea păstorilor, rămâneau foarte surprinşi.
19 Dar Maria reţinea totul cu mare atenţie şi se gândea profund la ce spuneau ei.
20 Păstorii au plecat (la turmele lor) glorificându-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toată revelaţia pe care le-o oferise şi pentru că ea a fost confirmată apoi de tot ce au văzut şi de tot ce au auzit.
21 Când copilul a împlinit opt zile, trebuia circumcis. Atunci I-au pus numele Isus. Despre acest nume vorbise îngerul (Mariei) înainte ca El să fi fost conceput (în uterul ei).
22 După ce au trecut zilele stabilite prin legea dată prin Moise referitoare la purificarea lor, Iosif şi Maria au dus Copilul la Ierusalim, ca să Îl dedice lui Iahve.
23 Aceasta era prevederea legii lui Iahve: dacă primul copil este băiat, va fi oferit lui Iahve.
24 Ei au respectat această regulă care spunea că I se va oferi lui Iahve un sacrificiu (ca înlocuitor al copilului) format dintr-o pereche de turturele sau din doi pui de porumbel.
25 În Ierusalim era un om care se numea Simeon. El era religios, corect (în relaţia lui cu Iahve) şi aştepta ca Israel să fie salvat de Dumnezeu. Spiritul Sfânt care îl ghida,
26 îl anunţase că nu va muri înainte să Îl vadă pe Cristos – pe Cel Trimis de Iahve.
27 Simeon a venit în Templu impulsionat de Spiritul Sfânt, tocmai atunci când Copilul Isus a fost adus de părinţii Lui ca să respecte poruncile legii referitoare la El.
28 Simeon L-a luat pe braţe şi a binecuvântat apoi pe Dumnezeu, zicând:
29 „Stăpâne, de-acum eliberează-l pe sclavul Tău în pace, aşa cum ai promis;
30 pentru că am văzut salvarea pe care ai trimis-o
31 şi pe care o pregătiseşi în prezenţa tuturor popoarelor.
32 Ea este lumina care a fost revelată tuturor naţiunilor şi care va fi gloria poporului Tău – Israel!”
33 Tatăl şi mama Copilului se mirau de cuvintele pe care le spunea Simeon (despre El).
34 Acesta i-a binecuvântat şi a zis mamei Lui care se numea Maria: „Acest Copil este destinat să fie cauza căderii şi a ridicării multora din Israel. El va fi remarcat prin opoziţia pe care o va suporta din partea oamenilor.
35 Chiar şi sufletul tău va fi «penetrat de o sabie», atunci când mulţi îşi vor prezenta în public concluziile lor (cu privire la El).”
36 Acolo mai exista şi o profetesă care se numea Ana. Ea era fata lui Fanuel care provenea din urmaşii lui Aşer. Ana era acum bătrână şi văduvă, după ce convieţuise şapte ani cu fostul ei soţ.
37 Avea optzeci şi patru de ani. Nu pleca din zona templului, ci slujea permanent lui Dumnezeu, postind şi rugându-se.
38 În acele momente, a venit şi ea; şi lăudând pe Dumnezeu, a început să vorbească despre Isus tuturor celor care aşteptau salvarea Ierusalimului.
39 După ce au respectat tot ce prevedea legea lui Iahve, s-au întors în oraşul Nazaret care aparţinea de provincia Galileea.
40 Copilul creştea fizic şi Se umplea de înţelepciune. Iar Dumnezeu Îi oferea permanent graţia Sa.
41 În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Paştelui, părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim.
42 Când avea El doisprezece ani, s-au dus la Ierusalim conform obiceiului sărbătorii.
43 După zilele consacrate sărbătorii, în timp ce părinţii Lui se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim fără ca ei să observe acest lucru.
44 Crezând că El este printre oamenii care călătoreau împreună cu ei, au mers o zi şi apoi L-au căutat în grupul rudelor şi în cel al cunoscuţilor lor;
45 dar nu L-au găsit. Atunci s-au întors în Ierusalim ca să Îl caute.
46 După trei zile, L-au găsit în templu, stând între învăţători pe care îi asculta şi cărora le punea întrebări.
47 Toţi cei care Îl auzeau, rămâneau foarte surprinşi de perspicacitatea Lui şi de răspunsurile pe care le oferea.
48 Când L-au văzut părinţii Lui, au fost (şi ei) foarte surprinşi. Mama Lui I-a zis: „Fiule, de ce ai avut acest comportament? Tatăl Tău împreună cu mine Te-am căutat îngrijoraţi!”
49 El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”
50 Dar ei nu au înţeles ce a vrut să le spună.
51 Apoi a plecat împreună cu părinţii şi au ajuns la Nazaret; iar El asculta de ei. Mama Lui reţinea în memorie toate aceste cuvinte.
52 Isus progresa fizic şi intelectual, fiind înţelept şi agreat atât de Dumnezeu, cât şi de oameni.
1 Era al cincisprezecelea an al guvernării cezarului Tiberius. Atunci, în Iudeea era guvernator Pilat din Pont, iar Irod era tetrarhul Galileeii. Fratele lui Irod, numit Filip, era tetrarh al Ituriei şi al Trahonitei; iar în Abilena era tetrarh Lisania.
2 În acea vreme, evreii aveau ca mari preoţi pe Ana şi pe Caiafa. Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Ioan – fiul lui Zaharia – prin intermediul Cuvântului Său, în deşert.
3 Ioan s-a dus în toate zonele învecinate cu Iordanul şi predica (despre) botezul (administrat în urma) pocăinţei pentru iertarea păcatelor.
4 Se întâmpla exact cum este scris în cartea care conţine profeţia lui Isaia: „Vocea care strigă în deşert, zice: «Pregătiţi-I lui Iahve drumul; nivelaţi-i cărările!
5 Orice vale va fi astupată; orice munte şi orice deal vor fi transformaţi într-un teritoriu fără denivelări. Potecile strâmbe vor fi îndreptate şi drumurile cu bolovani vor fi nivelate.
6 Orice om va vedea cum salvează Dumnezeu!»”.
7 Mulţimilor de oameni care veneau la el să îi solicite botezul, Ioan le spunea: „Pui de scorpioni, cine v-a învăţat să evitaţi (astfel) pedeapsa care urmează să vă fie administrată?
8 Demonstraţi-vă pocăinţa prin fapte! Să nu vă amăgiţi zicând: «Suntem descendenţii lui Avraam!»; pentru că Dumnezeu poate să facă descendenţi lui Avraam (chiar şi) din aceste pietre.
9 Toporul a fost deja înfipt la rădăcina pomilor! Orice pom care nu produce fructe bune, va fi tăiat şi va ajunge în foc.”
10 Mulţi îl întrebau: „Atunci ce trebuie să facem?”
11 Iar el le răspundea: „Cine are două cămăşi, să împartă cu cine nu are niciuna; şi cine are mâncare, să procedeze la fel.”
12 Au venit să solicite botezul şi nişte colectori de impozite. Aceştia i-au zis: „Învăţătorule, ce trebuie să facem?”
13 El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimănui în plus faţă de cât sunteţi autorizaţi să colectaţi.”
14 Au venit şi nişte soldaţi care au întrebat: „Dar noi, ce trebuie să facem?” Ioan le-a răspuns: „Să nu luaţi bani de la oameni cu forţa şi să nu formulaţi acuzaţii false împotriva lor; ci să fiţi mulţumiţi cu soldele voastre.”
15 Toţi oamenii erau în aşteptarea lui Cristos; şi se întrebau în sinea lor dacă nu cumva Ioan este Trimisul lui Dumnezeu.
16 Atunci Ioan, răspunzând acestei întrebări, a zis: „Eu vă botez doar cu apă. Dar va veni Acela care este superior mie. Eu nu merit (nici) să Îi dezleg cureaua încălţămintei Lui. El vă va boteza cu Spiritul Sfânt şi cu foc.
17 Va folosi lopata, pentru a despărţi grâul de pleavă. Îşi va curăţa terenul strângând grâul în grânar şi aruncând pleava într-un foc care arde permanent.”
18 Aşa predica Ioan Vestea Bună mulţimilor de oameni, dându-le multe alte sfaturi.
19 El făcuse reproşuri şi tetrarhului Irod, pentru că trăia în concubinaj cu soţia fratelui lui – Filip, şi pentru că făcea multe alte rele.
20 Tuturor acestora, Irod a adăugat (mai târziu) arestarea şi încarcerarea lui Ioan.
21 După ce au fost botezaţi toţi cei care solicitau pe Ioan în acest scop, a fost botezat şi Isus. Şi în timp ce Se ruga, s-a deschis cerul,
22 iar Spiritul Sfânt a coborât spre El în mod fizic, sub forma unui porumbel. Atunci s-a auzit o voce care venea din cer, zicând: „Tu eşti Fiul Meu pe care Îl iubesc foarte mult. Sunt total satisfăcut de Tine!”
23 Isus avea aproximativ treizeci de ani când a început să înveţe poporul. Se credea despre El că era fiul lui Iosif, care la rândul lui a fost fiul lui Eli;
24 Eli a fost fiul lui Matat; Matat a fost fiul lui Levi; Levi a fost fiul lui Melhi; Melhi a fost fiul lui Ianai; Ianai a fost fiul lui Iosif;
25 Iosif a fost fiul lui Matatia; Matatia a fost fiul lui Amos; Amos a fost fiul lui Naum; Naum a fost fiul lui Esli; Esli a fost fiul lui Nagai;
26 Nagai a fost fiul lui Maat; Maat a fost fiul lui Matatia; Matatia a fost fiul lui Semei; Semei a fost fiul lui Ioseh; Ioseh a fost fiul lui Ioda;
27 Ioda a fost fiul lui Ioanan; Ioanan a fost fiul lui Resa; Resa a fost fiul lui Zorobabel; Zorobabel a fost fiul lui Salatiel; Salatiel a fost fiul lui Neri;
28 Neri a fost fiul lui Melhi; Melhi a fost fiul lui Adi; Adi a fost fiul lui Cosam; Cosam a fost fiul lui Elmadam; Elmadam a fost fiul lui Er;
29 Er a fost fiul lui Isus; Isus a fost fiul lui Eliezer; Eliezer a fost fiul lui Iorim; Iorim a fost fiul lui Matat; Matat a fost fiul lui Levi;
30 Levi a fost fiul lui Simeon; Simeon a fost fiul Iuda; Iuda a fost fiul lui Iosif; Iosif a fost fiul lui Ionam; Ionam a fost fiul lui Eliachim;
31 Eliachim a fost fiul lui Melea; Melea a fost fiul lui Mena; Mena a fost fiul lui Matata; Matata a fost fiul lui Natan; Natan a fost fiul lui David;
32 David a fost fiul lui Isai; Isai a fost fiul lui Iobed; Iobed a fost fiul lui Boaz; Boaz a fost fiul lui Salmon; Salmon a fost fiul lui Naason;
33 Naason a fost fiul lui Aminadab; Aminadab a fost fiul lui Admin; Admin a fost fiul lui Arni; Arni a fost fiul lui Esrom; Esrom a fost fiul lui Fares; Fares a fost fiul lui Iuda;
34 Iuda a fost fiul lui Iacov; Iacov a fost fiul lui Isaac; Isaac a fost fiul lui Avraam; Avraam a fost fiul lui Terah; Terah a fost fiul lui Nahor;
35 Nahor a fost fiul lui Seruh; Seruh a fost fiul lui Ragau; Ragau a fost fiul lui Falec; Falec a fost fiul lui Eber; Eber a fost fiul lui Sala;
36 Sala a fost fiul lui Cainam; Cainam a fost fiul lui Harfaxad; Harfaxad a fost fiul lui Sem; Sem a fost fiul lui Noe; Noe a fost fiul lui Lameh;
37 Lameh a fost fiul lui Metusala; Metusala a fost fiul lui Enoh; Enoh a fost fiul lui Iared; Iared a fost fiul lui Ialeleel; Ialeleel a fost fiul lui Cainan;
38 Cainan a fost fiul lui Enos; Enos a fost fiul lui Set; Set a fost fiul lui Adam; iar Adam a fost „fiul” lui Dumnezeu.
1 Plin de Spiritul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan şi a fost condus de Acesta în deşert.
2 Acolo a fost testat de diavol patruzeci de zile, timp în care nu a mâncat nimic. Apoi a flămânzit.
3 Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, ordonă acestei pietre să se transforme în pâine!”
4 Isus i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, [ci (şi) cu orice cuvânt care provine din gura lui Dumnezeu.»]”
5 Diavolul L-a dus pe un loc foarte înalt şi I-a prezentat într-o clipă toate regatele lumii;
6 apoi I-a zis: „Îţi voi oferi toată autoritatea şi toată gloria acestora – pentru că mie îmi este dată şi o confer oricui doresc.
7 Deci dacă Te vei închina înaintea mea, toate vor fi ale Tale.”
8 Răspunzând, Isus i-a zis: „La spatele Meu, Satan! Este scris: «Să te închini Dumnezeului tău numit Iahve; şi numai Lui să îi slujeşti.»”
9 Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a pus pe terasa templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
10 pentru că este scris: «El va porunci îngerilor Săi să Te păzească.»
11 şi «ei Te vor lua pe braţe ca să nu Îţi loveşti piciorul de vreo piatră.»”
12 Isus i-a răspuns: „S-a zis: «Să nu-L provoci pe Dumnezeul tău numit Iahve să acţioneze incorect!»”
13 După ce L-a testat pe Isus în toate felurile, diavolul a plecat temporar de la El.
14 Plin de forţa oferită de Spirit(ul Sfânt), Isus S-a întors în Galileea; şi oamenii au început să vorbească despre El în localităţile învecinate cu această zonă.
15 În timp ce El îi învăţa pe oameni în sinagogile lor, era lăudat de toţi.
16 A venit în Nazaret, unde crescuse ca şi copil. Conform obiceiului pe care îl avea, a intrat în sinagogă în ziua Sabatului. S-a ridicat să citească
17 şi I s-a dat cartea profetului Isaia. Când a deschis-o, a citit textul care avea următorul conţinut:
18 „Spiritul lui Iahve este cu Mine. El M-a desemnat să predic săracilor Vestea Bună. M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită şi să anunţ eliberarea prizonierilor. Am mai fost trimis să ofer vedere orbilor, să eliberez pe cei oprimaţi
19 şi să anunţ începutul anului în care putem beneficia de bunăvoinţa lui Iahve.”
20 Apoi a închis cartea, a dat-o înapoi celui care se îngrijea de păstrarea ei şi a stat jos. Toţi cei care erau în sinagogă, Îl priveau cu maximă atenţie.
21 Atunci a început să le spună: „Ce am citit din Scriptură, s-a întâmplat (chiar) astăzi!”
22 Toţi vorbeau bine despre El; şi mirându-se cu privire la cuvintele pline de har pe care le rostea, se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?”
23 Isus le-a zis: „Desigur, veţi considera că este cazul să Îmi spuneţi proverbul «Doctore, vindecă-Te pe Tine!», adică Îmi veţi pretinde: «Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum!»
24 Dar să ştiţi că niciun profet nu este apreciat corespunzător în patria lui.
25 Da, aşa este. Amintiţi-vă că pe vremea lui Ilie, deşi erau multe văduve în Israel atunci când a fost foamete din cauza secetei,
26 Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, cu excepţia aceleia din Sarepta, aparţinând de Sidon.
27 Iar pe vremea profetului Elisei, erau mulţi leproşi în Israel; şi totuşi, cu excepţia lui Naaman, sirianul, niciunul dintre ei nu a fost vindecat de lepra lui.”
28 Toţi oamenii care erau în sinagogă, s-au mâniat foarte rău când au auzit aceste remarci ale lui Isus.
29 Atunci s-au ridicat, L-au scos de acolo şi L-au dus pe creasta muntelui pe care era construit oraşul, ca să Îl arunce în prăpastie.
30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.
31 A coborât în Capernaum, care era un oraş din provincia Galileea. Acolo învăţa oamenii în ziua Sabatului.
32 Ei erau foarte surprinşi de faptul că îi învăţa cu o autoritate remarcabilă.
33 În sinagogă era un om posedat de un demon. Acesta a strigat cu voce tare:
34 „Ah! Isus din Nazaret, ce avem noi în comun? Ai venit să ne anihilezi? Îţi cunosc identitatea: eşti Sfântul lui Dumnezeu!”
35 Isus i-a ordonat: „Taci şi ieşi din acest om!” După ce l-a trântit pe pământ în mijlocul lor, demonul a ieşit din el fără să îi mai facă vreun rău.
36 Toţi au rămas foarte surprinşi şi se întrebau reciproc: „Ce înseamnă acest lucru? El dă ordine în mod autoritar demonilor; iar aceştia Îl ascultă, ieşind din oameni!”
37 Şi imediat, oamenii din toate zonele învecinate cu acea localitate, au aflat despre aceste lucruri.
38 Plecând din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon. Au găsit acolo pe soacra lui, având mare febră; şi L-au rugat pe Isus să facă ceva pentru situaţia ei.
39 Îndreptându-Se spre ea, El a certat febra care a şi încetat. Apoi femeia s-a ridicat imediat din pat şi a început să îi servească.
40 După apusul soarelui, toţi oamenii care aveau bolnavi în familie, i-au adus la Isus; iar El Îşi punea mâinile peste ei şi îi vindeca.
41 Din mulţi bolnavi ieşeau şi demoni care strigau: „Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu!” Dar El le interzicea în mod autoritar să vorbească, pentru că ştiau că este Cristos.
42 Când s-a făcut ziuă, Isus a plecat din zonă, intenţionând să ajungă într-un loc nepopulat. Dar mulţimile de oameni au început să Îl caute; şi până la urmă L-au găsit. Intenţionau să Îl oprească să plece de la ei.
43 Dar El le-a zis: „Trebuie să predic Vestea Bună a Regatului lui Dumnezeu şi în alte oraşe. Acesta este scopul pentru care am fost trimis!”
44 Astfel a continuat să predice în sinagogile din (provincia) Galileea.
1 Stând lângă Lacul Ghenezaret, mulţimile de oameni produceau aglomeraţie în jurul Lui, ca să audă (cât mai de aproape) Cuvântul lui Dumnezeu.
2 Isus a observat două bărci la mal. Erau ale unor pescari care coborâseră din ele ca să îşi cureţe plasele de pescuit.
3 El a urcat în una dintre ele. Aceea era barca lui Simon. Isus l-a rugat să o depărteze puţin de mal. Apoi El a stat jos în barcă şi de acolo învăţa mulţimile de oameni.
4 Când Şi-a terminat cuvântările, Isus i-a zis lui Simon: „Depărtează barca spre zona cu apă adâncă şi lansaţi-vă plasele pentru pescuit”.
5 Răspunzându-I, Simon a zis: „Învăţătorule, am obosit toată noaptea încercând astfel; şi nu am prins nimic! Dar dacă spui Tu, vom (mai) lansa plasele (odată).”
6 După ce le-au lansat, au prins în ele atât de mulţi peşti, încât ameninţau să se rupă.
7 Au cerut ajutorul celor care erau în cealaltă barcă. Astfel au reuşit să umple cu peşti ambele bărci până la limita lor de plutire.
8 Când a văzut Simon Petru tot ce s-a întâmplat, s-a dus la Isus şi I-a zis stând în genunchi: „Doamne, pleacă de la mine: sunt un om păcătos!”
9 A spus aceste cuvinte pentru că era foarte impresionat de modul special în care pescuiseră.
10 Aceeaşi reacţie au avut şi prietenii lui Simon. Aceştia se numeau Iacov şi Ioan. Ei erau fiii lui Zebedei. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Fii liniştit! De acum încolo vei fi pescar de oameni!”
11 După ce au adus bărcile la mal, ei au lăsat totul şi au mers după El.
12 Cu altă ocazie, Isus a fost întâlnit de un lepros într-un oraş. Acesta s-a aruncat la pământ în faţa Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi (de lepră)!”
13 Isus, întinzând mâna, s-a atins de el şi a zis: „Da, vreau! Fii curăţat (de boală)!” Atunci lepra a dispărut imediat.
14 Isus i-a ordonat să nu spună nimănui despre ce i s-a întâmplat. Apoi a adăugat: „Du-te la preot; şi când te vei prezenta în faţa lui (ca să fii examinat), să oferi ca evidenţă necesară lor ce a stabilit Moise pentru vindecarea ta.”
15 Oamenii vorbeau tot mai mult despre Isus şi veneau la El în mare număr ca să îl asculte şi ca să fie vindecaţi de bolile lor.
16 Iar El Se ducea în locuri pustii; şi Se ruga acolo.
17 În altă zi, în timp ce învăţa mulţimile de oameni, Isus era însoţit de forţa lui Iahve care Îi oferea posibilitatea să facă minuni. Acolo erau prezenţi şi nişte farisei împreună cu (unii) învăţători ai legii (mozaice), veniţi din toate satele Galileeii, din ale Iudeeii şi din Ierusalim.
18 S-a întâmplat că nişte oameni transportaseră cu targa pe unul care era paralizat şi intenţionau să ajungă cu el în faţa lui Isus.
19 Dar pentru că nu puteau să intre din cauza aglomeraţiei, s-au urcat pe acoperişul casei (în care era El) şi au coborât prin tavan paraliticul cu targa în care stătea, lăsându-l în mijlocul ei, chiar în faţa lui Isus.
20 Când le-a văzut credinţa, Isus a zis (paralizatului): „Omule, păcatele tale sunt iertate!”
21 Învăţătorii legii (mozaice) au început să protesteze, gândind astfel: „Cine Se crede Acesta? A pronunţat o blasfemie! Numai Dumnezeu poate ierta păcatele!”
22 Isus cunoştea ce gândeau ei şi le-a zis: „De ce protestaţi în interiorul vostru?
23 Ce este mai uşor să zici: «Îţi sunt iertate păcatele!», sau «Ridică-te şi umblă (sănătos)!»?
24 Dar pentru a vă demonstra că Fiul omului este autorizat pe pământ să ierte păcatele (oamenilor), «Îţi ordon», a zis El paraliticului, «să te ridici, să îţi strângi patul şi să te duci acasă!»”
25 Atunci, în mod instantaneu, acel om s-a ridicat din targa în care stătuse, a strâns-o şi s-a dus acasă glorificând pe Dumnezeu.
26 Toţi au rămas foarte surprinşi şi s-au speriat, exclamând: „Azi am asistat la ceva deosebit!”
27 După ce a ieşit, Isus a văzut un colector de taxe numit Levi, stând în locul (special) destinat acestui serviciu. El i-a zis: „Vino după Mine!”
28 Acel colector de taxe a abandonat orice (altă) activitate şi a mers după Isus.
29 Ajuns acasă, Levi a organizat o masă festivă la care, împreună cu ei, au participat mulţi alţi oaspeţi.
30 Fariseii şi învăţătorii legii mozaice comentau şi au zis discipolilor Săi: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?”
31 Isus le-a răspuns, zicând: „Oamenii care au nevoie de medic sunt cei bolnavi, nu aceia (declaraţi) sănătoşi!
32 Eu nu am venit cu intenţia să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.”
33 Ei I-au (mai) zis: „(Am observat că) discipolii lui Ioan şi cei ai fariseilor postesc frecvent şi fac rugăciuni, în timp ce ai Tăi (doar) mănâncă şi beau.”
34 Isus le-a răspuns: „Oare puteţi pretinde participanţilor la nuntă să postească în timp ce mirele este cu ei (la masă)?
35 Vor veni (şi) acele zile când mirele va fi luat dintre ei; şi atunci vor posti.”
36 Le-a mai spus şi o parabolă: „Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă ca să îl pună la una veche. Dar dacă ar proceda aşa, ar rupe haina nouă, iar peticul luat de la ea nu s-ar potrivi la cea veche.
37 Nici vinul nou nu se pune în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile vechi şi se varsă.
38 Vinul nou trebuie pus în burdufuri noi; şi astfel se vor păstra amândouă.
39 Nimeni nu doreşte să bea vin nou după ce a băut din cel vechi. Justificarea (oricui) este aceasta: «Vinul vechi este mai bun!»”
1 Într-o (altă) zi – destinată Sabatului – Isus trecea prin lanurile de grâu împreună cu discipolii Săi. Aceştia smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau (boabele).
2 Atunci unii dintre farisei le-au zis: „De ce faceţi ce nu este permis într-o zi de Sabat?”
3 Isus le-a răspuns: „Oare nu aţi citit ce a făcut David împreună cu aceia care au fost cu el atunci când erau flămânzi?
4 A intrat în casa lui Dumnezeu, a luat pâinile care erau oferite lui Iahve şi le-a mâncat împreună cu ei, deşi numai preoţilor le era permis să le mănânce.”
5 Apoi le-a zis: „Fiul Omului este Suveran chiar şi în ce priveşte Sabatul!”
6 În altă zi de Sabat, Isus intrase în sinagogă şi învăţa (pe cei adunaţi acolo). Între cei prezenţi era un om care avea mâna dreaptă deformată de paralizie.
7 Învăţătorii legii (mozaice) Îl urmăreau pe Isus ca să Îl acuze în cazul în care l-ar fi vindecat în acea zi de Sabat.
8 Dar El care le cunoştea intenţia, s-a adresat omului cu mâna paralizată, zicându-i: „Ridică-te şi stai la mijloc!” El a făcut aşa cum i s-a cerut.
9 Iar Isus le-a zis: „Am o întrebare: Ce este permis să faci în ziua Sabatului – ceva bun, sau ceva rău? Să salvezi o viaţă, sau să o distrugi?”
10 Apoi S-a uitat la toţi cei care erau în jurul Lui şi a zis acelui om: „Întinde-ţi mâna!” El a făcut cum i s-a cerut; şi mâna i-a devenit sănătoasă ca cealaltă.
11 Dar ei au fost foarte intrigaţi şi discutau despre ce ar putea să Îi facă lui Isus.
12 În acele zile, Isus S-a dus pe munte să Se roage. Acolo a stat toată noaptea rugându-Se lui Dumnezeu.
13 Când s-a făcut ziuă, Şi-a chemat discipolii şi a ales doisprezece dintre ei, numindu-i apostoli. Aceştia sunt următorii:
14 Simon, pe care l-a numit şi Petru; Andrei, fratele lui (Simon); Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu;
15 Matei; Toma; Iacov – fiul lui Alfeu; Simon, supranumit Zilotul;
16 Iuda – fiul lui Iacov; Iuda Iscarioteanul – cel care a devenit trădător.
17 A coborât cu ei şi a ajuns într-o câmpie unde (mai) erau mulţi (alţi) discipoli de-ai Săi şi o mare mulţime de oameni. Aceştia veniseră ca să Îl asculte şi ca să fie vindecaţi de bolile lor. Ei proveneau din toate zonele Iudeeii, din Ierusalim şi din jurul Tirului şi al Sidonului.
18 Cei posedaţi şi chinuiţi de demoni, erau vindecaţi;
19 iar ceilalţi (bolnavi) intenţionau să Îl atingă, pentru că din El ieşea o forţă care îi vindeca pe toţi.
20 Isus a privit spre discipolii Săi şi le-a zis: „Să ştiţi că voi, cei săraci, sunteţi grupul oamenilor fericiţi; pentru că Regatul lui Dumnezeu este al vostru!
21 Fiind flămânzi acum, sunteţi (totuşi) fericiţi; pentru că veţi fi săturaţi. Cei care plângeţi acum, sunteţi (tot) nişte oameni fericiţi; pentru că (în viitor) veţi râde.
22 Veţi fi fericiţi atunci când oamenii vă vor urî, vă vor expulza dintre ei, vă vor jigni şi vă vor defăima din cauza Fiului Omului.
23 Când se va întâmpla aşa, să vă bucuraţi şi să săriţi de veselie având în vedere marea recompensă care vă aşteaptă în cer. La fel a procedat şi generaţia strămoşilor lor cu profeţii.
24 Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că deja v-aţi primit aici recompensa!
25 Vai de voi care acum sunteţi sătui; pentru că voi veţi (deveni) flămânzi. Vai (şi) de voi care râdeţi acum; pentru că veţi ajunge să plângeţi!
26 Va fi vai de voi şi atunci când toţi oamenii vor avea doar laude la adresa voastră! La fel au procedat şi strămoşii voştri cu falşii profeţi…
27 Dar mă adresez vouă, care Mă ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii; faceţi bine celor care vă urăsc;
28 binecuvântaţi pe cei care vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei care se comportă rău cu voi, chinuindu-vă.
29 Când te loveşte cineva peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt. Iar dacă cineva îţi ia haina (cu forţa), nu te opune să îi laşi şi cămaşa.
30 Dă celui care îţi cere şi nu pretinde să îţi fie date înapoi lucrurile care ţi-au fost luate (abuziv).
31 Comportaţi-vă exact aşa cum aţi prefera să se comporte ceilalţi oameni cu voi.
32 Dacă iubiţi (numai) pe cei care vă iubesc, oare la ce recompensă vă mai aşteptaţi? Chiar şi păcătoşii manifestă iubire faţă de cei care îi iubesc.
33 Dacă faceţi (şi voi) bine (doar) celor care vă fac bine, ce recompensă mai aşteptaţi? Aşa procedează (chiar) şi păcătoşii!
34 Iar dacă oferiţi ceva sub formă de împrumut cu speranţa recuperării datoriei, oare la ce recompensă vă mai aşteptaţi? Păcătoşii procedează la fel, pretinzând înapoi ce au împrumutat cuiva.
35 Dar voi iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine (semenilor) şi împrumutaţi fără a mai spera că datornicii vor restitui datoria. Astfel, recompensa voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Foarte Înalt, care este bun (chiar) şi cu cei nerecunoscători şi răi.
36 Deci fiţi şi voi la fel de buni ca Tatăl vostru.
37 Să nu faceţi evaluări de pe o poziţie ca cea de judecător; şi astfel nici voi nu veţi fi judecaţi în acest mod. Nu condamnaţi; şi (în consecinţă) nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi; şi veţi fi (la rândul vostru) iertaţi.
38 Daţi; şi veţi primi (apoi) o cantitate mult mai mare care vă va depăşi aşteptările; pentru că vi se va da în conformitate cu unitatea de măsură folosită de voi atunci când dăruiţi altora.”
39 Le-a spus apoi şi următoarea parabolă: „Poate oare un orb să conducă (bine) pe un altul tot orb? Nu! Vor cădea amândoi în(tr-o) groapă…
40 Discipolul nu poate fi superior (în pregătire) învăţătorului lui; ci după ce şi-a însuşit cunoştinţele corespunzătoare, este la nivelul învăţătorului.
41 Cum se explică faptul că vezi aşchia pe care o are în ochi fratele tău, în timp ce nu vezi bârna din propriul tău ochi?
42 Cum poţi să spui fratelui tău: «Permite-mi să îţi scot aşchia din ochi.», când tu ai o bârnă în al tău?! Ipocritule, scoate întâi bârna din ochiul tău; şi apoi vei vedea clar să scoţi aşchia din ochiul semenului tău!
43 Este imposibil ca un pom bun să facă fructe rele sau unul rău să producă fructe bune.
44 Orice pom bun se recunoaşte după fructele pe care le produce. Spinii nu produc smochine şi nici mărăcinii nu au ca fruct struguri.
45 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul rău al inimii lui. Se întâmplă aşa, pentru că ce vorbeşte gura, provine din surplusul inimii!
46 De ce vă adresaţi Mie zicând «Doamne, Doamne!» dacă nu vă conformaţi cerinţelor Mele?!
47 Vă voi ilustra cazul celui care vine la Mine şi se conformează cuvintelor pe care i le adresez.
48 El este ca acel om care atunci când a construit o casă, a săpat adânc şi i-a pus temelia pe stâncă. În consecinţă, când a venit un torent de apă, acea casă nu a putut fi afectată de el, pentru că fusese bine construită.
49 Dar cine nu pune în practică ce aude, este ca un om care şi-a construit casa direct pe pământ şi fără temelie. Când a venit şuvoiul de apă, acea casă a sfârşit printr-o mare prăbuşire!”
1 După ce a terminat aceste cuvântări adresate poporului, Isus S-a dus în Capernaum.
2 Sclavul foarte apreciat al unui centurion, era bolnav şi aproape de moarte.
3 Auzind vorbindu-se despre Isus, centurionul a trimis la El pe nişte (bătrâni) reprezentanţi ai iudeilor ca să Îl solicite să vină şi să îi vindece sclavul.
4 Ajungând la Isus, aceştia au insistat cu rugămintea lor, zicând: „Merită să îi faci acest bine;
5 pentru că iubeşte naţiunea noastră şi el (este cel care) ne-a construit sinagoga!”
6 Isus a plecat împreună cu ei. Dar când încă nu se depărtase (mult) de casă, prietenii centurionului au venit la Isus şi I-au transmis următorul mesaj din partea acestuia: „Stăpâne, nu Te mai deranja să vii la mine acasă, pentru că nu merit (acest favor).
7 Datorită acestui fapt, nici nu am venit eu personal la Tine. Consider că este suficient să pronunţi (doar) un cuvânt pentru ca sclavul meu să se facă sănătos!
8 Îţi propun acest lucru, pentru că şi eu, care sunt subordonat autorităţii, o exercit în relaţia cu soldaţii din subordinea mea. Astfel, când zic unuia «Du-te!», se duce. Când ordon altuia «Vino!», vine; iar când spun sclavului meu «Fă cutare lucru!», execută ce i-am cerut.”
9 Auzind aceste cuvinte, Isus a fost surprins de mesajul centurionului. Apoi S-a întors spre mulţimea de oameni care Îl urma şi a zis: „Să ştiţi că nici chiar în Israel nu am găsit o credinţă atât de mare!”
10 Când s-au întors cei trimişi (la Isus), au constatat că sclavul (centurionului) devenise sănătos.
11 Într-o altă zi, Isus S-a dus într-un oraş numit Nain. Era urmat de discipoli şi de o mare mulţime de oameni.
12 Când s-au apropiat de poarta oraşului, au văzut mulţi oameni care ieşeau din el ca să participe la înmormântarea singurului fiu al unei femei văduve.
13 El a văzut-o, I-a fost milă de ea şi i-a zis: „Nu (mai) plânge!”
14 Apoi S-a apropiat şi s-a atins de sicriu; iar cei care îl duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinere, cu tine vorbesc: ridică-te!”
15 Cel care fusese mort, s-a ridicat şi a început să vorbească. Iar Isus l-a dat înapoi mamei lui.
16 Toţi au experimentat un sentiment de frică, L-au glorificat pe Dumnezeu şi au zis: „A apărut un mare profet între noi!” şi „Dumnezeu Îşi ajută poporul Său!”
17 Iar vestea despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi în toate localităţile din jur.
18 Discipolii lui Ioan i-au relatat şi lui despre toate aceste lucruri.
19 Atunci el şi-a trimis la Isus pe doi dintre discipoli cu următoarea întrebare: Tu eşti Acela care urma să vină (după mine), sau să aşteptăm pe altul?
20 Când s-au prezentat în faţa lui Isus, aceştia I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, vrând să ştie: Tu eşti Acela despre care a spus că va veni (după el), sau să aşteptăm pe altul?”
21 Chiar atunci, Isus tocmai vindecase pe mulţi de infirmităţi, de boli, de influenţă demonică şi de orbire.
22 Ca răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă la Ioan şi relataţi-i ce aţi văzut şi ce aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se predică Vestea Bună.
23 Acela care nu are dubii cu privire la identitatea Mea, este un om fericit!”
24 După ce au plecat cei trimişi de Ioan, Isus a început să vorbească mulţimilor de oameni despre el, zicând: „Ce aţi vrut să vedeţi când aţi mers în deşert? O trestie care se îndoaie când bate vântul?
25 Sau oare ce credeaţi că veţi găsi acolo? Un om îmbrăcat în haine frumoase? Cei care poartă asemenea haine şi care trăiesc o viaţă de lux, sunt în palatele regilor.
26 Ce speraţi (totuşi) să vedeţi? Un profet?! Da, vă asigur că aţi văzut mai mult decât un profet!
27 El este cel despre care s-a scris: «Îţi voi trimite înainte pe mesagerul Meu; şi el Îţi va pregăti drumul.».
28 Să ştiţi că Ioan este mai mare decât oricare om care s-a născut vreodată din femeie! Totuşi, cel mai mic în Regatul lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
29 Şi apoi, toţi acei oameni care l-au auzit pe Ioan, printre care erau chiar şi colectori de impozite, au recunoscut că Dumnezeu are dreptate, acceptând botezul administrat de el.
30 Dar fariseii şi învăţătorii legii (mozaice) au refuzat planul lui Dumnezeu pentru ei, respingând botezul lui.
31 Oare cu cine seamănă oamenii din această generaţie?
32 Ei se aseamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi îşi zic unii altora: «V-am cântat cu fluierul (ca pentru nuntă) şi nu aţi dansat; v-am cântat ceva trist şi nu aţi plâns.»
33 La fel (de insensibili) aţi fost şi voi faţă de cazul lui Ioan Botezătorul. El nu a venit mâncând (pâine) şi nici bând (vin); iar voi aţi declarat despre el că este demonizat…
34 Iar când aţi observat că Fiul Omului mănâncă şi că bea, aţi spus: «Priviţi un om mâncăcios, căruia Îi place să bea vin şi să fie prieten cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii!».
35 Dar prin rezultatele ei, Înţelepciunea şi-a demonstrat corectitudinea!”
36 Unul dintre farisei L-a invitat pe Isus să servească masa la el. Şi astfel Isus a intrat în casa lui, aşezându-Se la masă.
37 Acolo a venit din oraş şi o femeie păcătoasă care auzise că Isus era la masă în casa fariseului. Ea a adus un vas de alabastru plin cu ulei parfumat foarte scump.
38 Stând în spate, la picioarele lui Isus, plângea şi Îi stropea picioarele cu lacrimile ei; apoi I le ştergea cu părul capului, le săruta şi le ungea cu (acel) ulei parfumat.
39 Când a văzut ce se întâmpla, fariseul care Îl invitase (pe Isus), s-a gândit: „Dacă Acest Om ar fi un (adevărat) profet, ar şti că femeia care Îl atinge este o păcătoasă!”
40 Isus a început să vorbească şi a zis: „Simon, doresc să îţi spun ceva.” El i-a răspuns: „Vorbeşte, Învăţătorule!”
41 „Doi oameni erau datori unui cămătar. Unul îi era dator cinci sute de dinari, iar celălalt îi datora cincizeci de dinari.
42 Fiindcă niciunul dintre ei nu avea posibilitatea să îşi plătească datoria, i-a absolvit de ea, anulându-le-o. Doresc să îmi spui care dintre cei doi îl va iubi mai mult?”
43 Simon I-a răspuns: „Consider că cel căruia i-a anulat datoria mai mare.” Isus i-a zis: „Ai judecat corect!”
44 Apoi s-a întors către femeie şi i-a zis lui Simon: „O vezi? Atunci când am intrat în casa ta, nu Mi-ai oferit apă să Îmi spăl picioarele; dar ea Mi le-a stropit cu lacrimi şi Mi le-a şters cu părul ei.
45 Tu nu M-ai salutat sărutându-Mă; dar de când a intrat, ea nu încetează să Îmi sărute picioarele.
46 Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei, dar ea Mi-a uns picioarele cu ulei parfumat.
47 Deci să ştii că iubirea ei mare se explică prin faptul că multele păcate pe care le-a făcut, îi sunt (deja) iertate! Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin…”
48 Apoi a zis femeii: „Păcatele tale sunt iertate!”
49 Cei care stăteau cu El la masă, au început să gândească astfel: „Cine este Acesta să Îşi permită să ierte păcate?”
50 Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a salvat. Poţi pleca liniştită!”
1 În următoarele zile, Isus S-a deplasat dintr-un oraş în altul şi din sat în sat, predicând Vestea Bună a Regatului lui Dumnezeu. Era însoţit de cei doisprezece (discipoli).
2 Îl mai urmau şi nişte femei pe care le eliberase de influenţe demonice şi de boli. Acestea se numeau: Maria, supranumită Magdalena – din care ieşiseră şapte demoni;
3 Ioana, care era soţia lui Cuza – administratorul lui Irod; Suzana şi alte femei care Îl slujeau cu ce aveau.
4 Veniseră (în jurul lui Isus) mulţi oameni din diferite oraşe; iar El le-a spus următoarea parabolă:
5 „Semănătorul a plecat să facă însămânţări. În timp ce semăna, o parte din cantitatea de seminţe a căzut lângă drum. Acolo, unele seminţe au fost călcate cu picioarele, iar pe altele le-au mâncat păsările.
6 O altă parte a seminţelor a căzut pe un teren pietros. Au răsărit în scurt timp, dar apoi s-au uscat, pentru că nu au găsit (suficientă) umezeală.
7 Altă parte a seminţelor a căzut printre mărăcini care, în timp ce creşteau împreună, au împiedicat dezvoltarea (normală a) noilor plante.
8 O altă parte a seminţelor a căzut pe un sol fertil, în care a produs o recoltă (de seminţe) de o sută de ori mai mare faţă de cantitatea însămânţată.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine vrea să ia în considerare mesajul (Meu), să reţină ce (tocmai) am spus!”
9 Unii dintre discipoli L-au întrebat cu privire la semnificaţia acestei parabole.
10 El le-a răspuns: „Vouă vi s-a oferit posibilitatea cunoaşterii secretelor Regatului lui Dumnezeu; dar ceilalţi au acces la ele (numai) prin intermediul parabolelor – pentru ca, «deşi văd şi aud, să nu ajungă să le înţeleagă».
11 Vă voi spune acum semnificaţia parabolei: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Seminţele căzute lângă drum îi reprezintă pe cei care (mai întâi) aud (Cuvântul); dar apoi, acesta este furat de diavol din inima lor, ca să nu creadă şi astfel să nu fie salvaţi.
13 Cei reprezentaţi de seminţele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinaţi», au o credinţă temporară. În consecinţă, când sunt confruntaţi cu vreo tentaţie spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad.
14 Seminţele căzute între mărăcini îi reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, lasă ca preocupările faţă de nevoile urgente pământeşti, ca şi bogăţiile sau plăcerile cotidiene, să îl obstrucţioneze; şi astfel nu produc «fructul» care să ajungă la «coacere».
15 Seminţele căzute pe pământ fertil reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl păstrează într-o inimă bună şi curată, ajungând în mod perseverent la cele mai bune rezultate.
16 Niciun om nu aprinde o lumină ca să o pună sub un vas, ci într-un suport, de unde poate să fie văzută de toţi cei care intră (în acea încăpere).
17 Nimic din ce este ascuns sau secret nu va rămâne nedescoperit; ci va fi pus în evidenţă de lumină.
18 Deci fiţi atenţi la modul în care ascultaţi; pentru că cel care (deja) are (ceva), va mai primi. Dar de la cel care nu are (mai nimic), se va lua chiar şi ce în mod iluzoriu consideră că are!”
19 Mama şi fraţii lui Isus veniseră la El; dar nu puteau să Îi vorbească din cauza mulţimii de oameni (care era în jurul Lui).
20 Cineva I-a spus: „Mama Ta, împreună cu fraţii Tăi sunt afară şi vor să Te vadă!”
21 Dar El a răspuns: „Pentru Mine, mamă şi fraţi sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi îl pun în practica vieţii lor!”
22 Într-o altă zi, Isus a urcat într-o barcă împreună cu discipolii Săi. El le-a zis: „Să traversăm lacul.” Şi au plecat.
23 În timp ce ei vâsleau, Isus a adormit. Pe acel lac s-a declanşat o furtună care ameninţa să umple barca de apă; şi toţi erau în pericol (de scufundare).
24 Venind la Isus, L-au trezit şi au zis: „Învăţătorule, suntem în pericol de moarte!” Isus S-a ridicat, a certat vântul şi valurile (provocate de el); apoi, acestea au încetat şi s-a făcut linişte.
25 Atunci a zis discipolilor: „Unde vă este credinţa?” Plini de frică şi mirându-se, ei au zis unii altora: „Cine este Acesta? El dă ordin vântului şi valurilor, iar ele I se subordonează!”
26 Au continuat să se deplaseze (cu barca) şi au ajuns în zona unde locuiau gherasenii, pe cealaltă parte a lacului Galileeii.
27 Când a ieşit pe mal, L-a întâmpinat un om demonizat care ieşea din oraş. Acesta nu mai locuia de mult timp într-o casă, ci umbla dezbrăcat printre morminte.
28 Când L-a văzut pe Isus, a ţipat. Apoi a căzut înaintea Lui şi a zis cu voce tare: „Ce am eu în comun cu Tine, Isus, Fiul Dumnezeului Foarte Înalt? Te rog să nu mă pedepseşti!”
29 Isus îi ordonase demonului să iasă din omul pe care îl poseda de mult timp; pentru că deşi fusese păzit şi legat cu lanţuri de mâini şi de picioare, le rupea şi era condus cu forţa de demon în zone de deşert.
30 Isus l-a întrebat: „Cum te numeşti?” El a răspuns: „Numele meu este «Legiune»!” – pentru că în acel om intraseră mai mulţi demoni.
31 Aceştia Îl rugau insistent pe Isus, cerându-I să nu le ordone să se ducă în Adânc.
32 În acea zonă, era o mare turmă de porci care păşteau pe munte. Demonii L-au rugat pe Isus să le permită să intre în acei porci. El a acceptat cererea lor.
33 Demonii au ieşit din acel om şi au intrat în porci. Atunci ei au coborât rapid panta şi au intrat în apa lacului, unde s-au înecat.
34 Paznicii porcilor au fugit în oraş şi prin satele din jurul lui, relatând despre ce se întâmplase.
35 Oamenii au venit să verifice (informaţia primită) şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi cu mintea sănătoasă. Atunci ei s-au speriat.
36 Martorii oculari au povestit cum fusese vindecat fostul demonizat.
37 Pentru că erau afectaţi de frică, toţi cei (veniţi) din zona gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei. Atunci Isus a urcat într-o barcă şi S-a întors.
38 Omul din care ieşiseră demonii, Îl ruga să Îi permită să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis înapoi şi i-a zis:
39 „Du-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a relatat în tot oraşul despre ce făcuse Isus (pentru el).
40 Când a revenit (pe celălalt mal), pentru că toţi Îl aşteptau, Isus a fost primit cu mare entuziasm.
41 Atunci a venit la Isus un om care se numea Iair – un lider al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, rugându-L să vină la el acasă,
42 unde singura lui fetiţă, în vârstă de doisprezece ani, era aproape moartă. În timp ce Se deplasa spre casa lui (Iair), mulţimea de oameni producea aglomeraţie în jurul Lui.
43 Între aceştia era şi o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie. Ea îşi cheltuise tot ce avea plătind medicilor care nu au putut să o vindece.
44 Apropiindu-se pe la spatele lui Isus, s-a atins de marginea de jos a hainei Lui. Şi imediat, hemoragia ei s-a oprit.
45 Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Pentru că nimeni nu recunoştea, Petru şi ceilalţi care erau în jurul Lui, au zis: „Învăţătorule, vezi că mulţimile de oameni Te înconjoară şi fac aglomeraţie în jurul Tău! De ce mai întrebi «Cine s-a atins de Mine?»?”
46 Isus le-a răspuns: „S-a atins cineva într-un mod care M-a făcut să simt că din Mine a ieşit o forţă.”
47 Când a constatat că este descoperită, acea femeie a venit tremurând; şi aruncându-se jos înaintea Lui, a spus în auzul tuturor de ce se atinsese de El şi cum fusese vindecată instantaneu.
48 Isus i-a zis: „Curaj, femeie! Credinţa ta te-a vindecat! Du-te (acasă) liniştită!”
49 În timp ce încă vorbea El, a venit cineva din partea liderului sinagogii şi i-a spus acestuia: „Nu-L mai deranja pe Învăţător; pentru că fiica ta a murit…”
50 Dar Isus, când a auzit aceste cuvinte, a zis conducătorului sinagogii: „Nu te speria! Important este să crezi; şi va fi vindecată!”
51 Când a ajuns la casa lui, nu a permis nimănui să intre acolo. Excepţie au făcut Petru, Iacov, Ioan, împreună cu tatăl şi cu mama fetei.
52 Toţi plângeau şi o jeleau. Atunci Isus a zis: „Nu (mai) plângeţi! Fetiţa nu a murit, ci doarme!”
53 Ei l-au ridiculizat, pentru că ştiau că (fata) murise.
54 Dar după ce i-a dat pe toţi afară, Isus a apucat-o de mână şi a strigat cu voce tare: „Fetiţo, scoală-te!”
55 Spiritul s-a întors în ea şi s-a ridicat imediat. Apoi Isus le-a cerut să îi dea (fetei) să mănânce.
56 Părinţii ei au rămas foarte surprinşi. Dar Isus le-a ordonat să nu relateze nimănui despre ce s-a întâmplat.
1 Isus a chemat pe cei doisprezece discipoli ai Săi şi le-a conferit autoritatea să acţioneze împotriva tuturor demonilor şi posibilitatea să vindece bolile.
2 Apoi i-a trimis să predice (despre) Regatul lui Dumnezeu şi să vindece oamenii bolnavi.
3 El le-a zis: „Să nu luaţi cu voi (în această deplasare) nici baston, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici două haine.
4 Cât timp vă veţi afla într-o localitate, să rămâneţi la aceeaşi gazdă până veţi pleca din zonă.
5 Iar dacă nu veţi fi primiţi, să ieşiţi din oraşul acelor oameni şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca (o) probă împotriva lor.”
6 Ei au plecat şi au mers din sat în sat, predicând Vestea Bună şi vindecând oameni în toate locurile (pe unde treceau).
7 Tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre tot ce făcea Isus şi nu ştia ce să creadă. Unii susţineau că a înviat Ioan,
8 alţii pretindeau că ar fi apărut Ilie, iar alţii considerau că ar fi înviat unul dintre profeţii din timpurile străvechi.
9 Dar Irod spunea: „Pe Ioan l-am decapitat! Cine ar putea să fie Acesta despre care aud asemenea lucruri?” Şi intenţiona să Îl vadă.
10 Apostolii s-au întors şi I-au relatat (lui Isus) tot ce au făcut. El i-a luat şi S-a retras cu ei separat, lângă un oraş numit Betsaida.
11 Mulţimile de oameni au înţeles acest lucru şi au mers după El. Isus i-a primit, le-a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu şi a vindecat pe cei care aveau nevoie de sănătate.
12 Pentru că se însera, cei doisprezece (discipoli) s-au apropiat şi I-au zis: „Oferă oamenilor posibilitatea să se ducă în satele şi în zonele (locuite) din apropiere să îşi găsească mâncare şi gazdă; pentru că aici suntem într-o zonă nelocuită!”
13 Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „Nu avem decât cinci pâini şi doi peşti. Problema s-ar putea rezolva numai dacă am merge să cumpărăm alimente pentru toţi aceşti oameni.”
14 Acolo erau (adunaţi) aproximativ cinci mii de bărbaţi. Isus le-a zis discipolilor Săi: „Împărţiţi-i în grupuri de câte cincizeci de persoane şi spuneţi-le să stea jos.”
15 Ei au procedat aşa cum le spusese (Isus) şi le-au cerut să stea jos.
16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer şi a rostit o benedicţiune pentru ele. Apoi le-a rupt şi le-a dat discipolilor ca să le împartă mulţimii de oameni.
17 Au mâncat toţi până s-au săturat; şi au umplut douăsprezece coşuri cu ce a rămas (din peşti şi din pâini).
18 Într-o altă zi, Isus era împreună cu discipolii, intenţionând să Se roage. Atunci El i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”
19 Ei I-au răspuns: „Unii spun că ai fi Ioan Botezătorul, alţii susţin că eşti Ilie, iar alţii afirmă că eşti un profet care a existat în vremurile străvechi şi care a înviat.”
20 El le-a zis: „Dar care este părerea voastră (cu privire la persoana Mea)?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Cristos, Cel trimis de Dumnezeu!”
21 Isus le-a ordonat în mod categoric să nu spună nimănui acest lucru (despre El).
22 Apoi le-a spus că Fiul Omului trebuie să suporte multă suferinţă, şi că va fi contestat de bătrânii conducători ai poporului (evreu), de preoţi şi de învăţătorii legii (mozaice). Le-a mai spus că toţi aceştia vor vota în favoarea omorârii Lui, dar că a treia zi va învia.
23 Apoi le-a zis tuturor: „Dacă doreşte cineva să Mă urmeze, să se dezică de felul lui de a fi, să îşi ia crucea în fiecare zi şi (aşa) să Îmi urmeze exemplul!
24 Să ştiţi că oricine va dori să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar cine îşi va consuma viaţa pentru Mine, o va recupera.
25 Şi, de fapt, ce avantaj ar fi pentru cineva să câştige toată lumea, dacă (după ce o are) s-ar distruge singur?
26 Vă spun aceste lucruri pentru că atunci când Fiul Omului va veni în gloria Sa, a Tatălui şi a sfinţilor îngeri, Îi va trata pe cei care s-au ruşinat de El şi de cuvintele Sale, cu propria lor atitudine.
27 Să ştiţi că unii dintre cei care sunt aici, nu vor muri până nu vor vedea Regatul lui Dumnezeu.”
28 La aproximativ opt zile după ce spusese aceste cuvinte, Isus S-a dus să Se roage pe munte. A luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov.
29 În timp ce Se ruga, faţa Lui şi-a schimbat aspectul, iar îmbrăcămintea I-a devenit albă strălucitoare.
30 Doi bărbaţi discutau cu El. Aceştia erau Moise şi Ilie.
31 Ei apăruseră în glorie şi vorbeau cu Isus despre moartea Lui care urma să se întâmple în Ierusalim.
32 Petru dormea profund împreună cu ceilalţi (doi discipoli). Când s-au trezit, au văzut gloria lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.
33 În momentul când aceştia se despărţeau de Isus, Petru I-a zis: „Învăţătorule, este bine să rămânem aici. Propun să facem trei adăposturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!” Dar el nu ştia ce zice.
34 În timp ce vorbea (Petru), a venit un nor care i-a acoperit. Când i-au văzut intrând în nor, discipolii s-au speriat.
35 Apoi, din el s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiu Meu pe care Îl iubesc foarte mult. Să ascultaţi de El!”
36 În timp ce erau pronunţate aceste cuvinte, Isus a rămas singur. Discipolii nu au vorbit nimănui despre ce văzuseră (acolo).
37 A doua zi, când au coborât de pe munte, Isus a fost întâmpinat de o mare mulţime de oameni.
38 Şi din mijlocul ei, un om a strigat: „Învăţătorule, Te rog să ai milă de singurul fiu al meu:
39 este chinuit de un spirit (rău). În crizele pe care i le produce, zbiară, are convulsii şi face spumă la gură. Acest spirit îl abandonează abia după ce l-a agresat până la epuizare!
40 I-am rugat pe discipolii Tăi să îl scoată; dar nu au reuşit!”
41 Isus a răspuns: „Vai cât de necredincioasă şi de orientată spre rău este această generaţie! Oare cât timp vă voi mai suporta? Adu-ţi fiul aici!”
42 În timp ce venea băiatul, demonul l-a trântit şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a certat spiritul rău şi i-a redat tatălui fiul vindecat.
43 Toţi au rămas foarte surprinşi de surprinzătoarele lucruri pe care le poate face Dumnezeu. Dar în timp ce toţi se mirau de ce făcea Isus, El le-a zis discipolilor:
44 „Fiţi foarte atenţi la ce vă spun acum: Fiul Omului va fi trădat şi va ajunge la discreţia oamenilor!”
45 Dar discipolii nu ştiau ce înseamnă aceste cuvinte, pentru că semnificaţia lor le era ascunsă, ca să nu le înţeleagă. Şi le era teamă să Îi solicite lui Isus o explicaţie.
46 Apoi au început să discute între ei, pentru ca să ştie cine ar fi cel mai mare (în grupul lor).
47 Isus, care ştia ce gândeau ei, a luat un copil şi l-a pus lângă El.
48 Apoi le-a zis: „Cine primeşte acest copil în numele Meu, (de fapt) pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte, Îl primeşte (şi) pe Cel care M-a trimis. Să ştiţi că cine este cel mai mic între voi, (în realitate) este cel mai mare.”
49 Ioan a zis: „Învăţătorule, noi am văzut un om care făcea exorcizări în numele Tău; şi i-am interzis să le mai facă, pentru că nu aparţinea grupului nostru.”
50 Isus i-a răspuns: „Să nu îi mai interziceţi acest lucru; pentru că cine nu se manifestă ostil faţă de voi, este de partea voastră.”
51 Când se apropiase timpul în care Isus urma să fie luat în cer, El a privit spre Ierusalim, decis să meargă acolo.
52 A trimis câţiva reprezentanţi de-ai Săi într-un sat locuit de samariteni, ca să Îi pregătească o gazdă.
53 Dar acei oameni nu au acceptat să îl primească – pentru că (de fapt,) Isus urma să meargă în Ierusalim.
54 În urma acestui refuz, discipolii Săi numiţi Iacov şi Ioan, au zis: „Doamne, vrei să ordonăm să coboare foc din cer şi să îi distrugă – aşa cum a făcut (altădată) Ilie?”
55 Isus S-a întors spre ei şi le-a făcut reproşuri, [zicându-le: „Nu ştiţi ce fel de spirit vă inspiră!
56 Fiul Omului nu a venit să distrugă sufletele oamenilor, ci să le salveze.]” Apoi au plecat în alt sat.
57 În timp ce erau pe drum, un om I-a zis (lui Isus): „Domnule, Te voi urma oriunde vei merge.”
58 Isus i-a răspuns: „Vulpile au culcuşurile lor, iar păsările dorm în cuiburi; dar Fiul Omului nu are un loc unde să se odihnească.”
59 A zis altuia: „Vino după Mine!” Acela I-a răspuns: „Domnule, lasă-mă mai întâi să mă duc să îl îngrijesc pe tatăl meu până va muri!”
60 Dar Isus i-a zis: „Lasă pe aceşti oameni să se îngrijească reciproc, iar tu du-te şi proclamă Regatul lui Dumnezeu!”
61 Altul I-a zis (lui Isus): „Te voi urma, dar permite-mi ca mai întâi să mă duc să spun «La revedere!» familiei mele!”
62 Isus i-a răspuns: „Nimeni nu se califică pentru Regatul lui Dumnezeu dacă după ce a luat plugul de coarne, priveşte înapoi!”
1 Apoi Isus a selectat alţi şaptezeci de discipoli şi i-a trimis câte doi înaintea Lui, în toate oraşele şi în toate localităţile pe unde urma să treacă El.
2 Acelora le-a zis: „Secerişul este mare, dar cei care lucrează în cadrul lui, sunt puţini! Deci rugaţi pe Stăpânul recoltelor să trimită mai mulţi (oameni) pentru a I le aduna!
3 Duceţi-vă! Dar să ştiţi că vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4 Să nu luaţi cu voi nici pungă (cu bani), nici traistă şi nici încălţăminte (de schimb). Pe drumul pe care veţi merge, să nu întreţineţi discuţii cu nimeni.
5 Când veţi intra într-o casă, să spuneţi mai întâi: «Pacea să fie cu această casă!».
6 Iar dacă va exista acolo vreun reprezentant al păcii, ce aţi urat voi, să i se întâmple. În caz contrar, pacea se va întoarce la voi.
7 În casa unde veţi fi serviţi, să rămâneţi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va oferi; pentru că orice lucrător merită să fie (astfel) recompensat. Să nu vă schimbaţi locul de găzduire de la o casă la alta.
8 În orice oraş unde veţi fi primiţi, să mâncaţi ce vi se va oferi.
9 Să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să proclamaţi următorul mesaj: «Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!»
10 Dar dacă nu veţi fi primiţi, să mergeţi pe străzile acelui oraş şi să ziceţi:
11 «Praful pe care îl scuturăm de pe picioarele noastre va fi o probă împotriva voastră. Oricum, Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!».
12 Vă asigur că la Judecată, (chiar şi) Sodoma va primi o pedeapsă mai mică decât acel oraş…
13 Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Dacă ar fi fost făcute în Tir şi în Sidon minunile care s-au întâmplat în voi, de mult timp s-ar fi pocăit stând (îmbrăcaţi) în sac şi (presăraţi cu) cenuşă.
14 Aşa se explică faptul că la Judecată, pedeapsa pentru Tir şi pentru Sidon va fi mai mică decât pedeapsa voastră.
15 Oare tu, Capernaum, (crezi că) vei fi înălţat până la cer? Nu! Vei fi coborât până în locuinţa morţilor.
16 Cine vă ascultă, (de fapt,) pe Mine Mă ascultă; şi cine vă desconsideră, faţă de Mine se comportă astfel; iar această desconsiderare la adresa Mea, este una îndreptată împotriva Celui care M-a trimis.”
17 Cei şaptezeci (de discipoli) s-au întors plini de bucurie şi I-au zis: „Doamne, când lucrăm în numele Tău, chiar şi demonii ni se subordonează!”
18 Isus le-a zis: „L-am văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger.
19 V-am oferit autoritate să călcaţi peste şerpi, peste scorpioni şi peste toată forţa duşmanului. În aceste condiţii, nimic rău nu vi se poate întâmpla.
20 Totuşi, să nu vă bucuraţi pentru că vi se subordonează demonii; ci bucuria voastră să fie motivată de faptul că numele voastre sunt scrise în cer.”
21 În acele momente, Isus a experimentat prin Spiritul Sfânt (o mare) bucurie; şi a zis: „Doamne, Tată al cerului şi al pământului, Îţi mulţumesc pentru că în timp ce ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi inteligenţi, le-ai revelat «copiilor». Da, Tată, (Îţi mulţumesc pentru că) aşa ai considerat Tu că este cazul să procedezi!”
22 „Tatăl Mi-a conferit autoritate peste toate lucrurile. Nimeni nu ştie cine este Fiul, cu excepţia Tatălui; şi nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, cu excepţia Fiului şi a aceluia căruia Fiul vrea să i-L reveleze.”
23 Apoi S-a întors spre discipoli, şi le-a spus separat: „Este un privilegiu special pentru cei care văd lucrurile la care asistaţi voi!
24 Să ştiţi că mulţi profeţi şi regi şi-au dorit să fie contemporani cu lucrurile pe care le-aţi văzut şi pe care le-aţi auzit; dar nu au avut această posibilitate.”
25 Un învăţător al legii (mozaice) a venit la Isus cu intenţia să Îl testeze; şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?”
26 Isus i-a zis: „Ce scrie în lege? Ce citeşti acolo (în ea)?”
27 El a răspuns: „«Să-L iubeşti pe Dumnezeul tău care se numeşte Iahve cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată energia ta şi cu toată mintea ta.» şi «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.»”
28 Isus i-a zis: „Ai dat un răspuns corect. Procedează aşa (cum scrie) şi vei avea viaţa eternă.”
29 Dar el, ca şi când răspunsul nu ar fi fost satisfăcător, a întrebat pe Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
30 Isus i-a vorbit din nou şi a zis: „Un om cobora din Ierusalim la Ierihon. Pe drum, a fost atacat de nişte tâlhari care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot ce avea, l-au bătut foarte rău şi au plecat lăsându-l aproape mort.
31 Din întâmplare, pe acelaşi drum venea un preot. Atunci când l-a văzut (pe cel jefuit), şi-a continuat călătoria, trecând pe lângă el.
32 Pe acelaşi traseu călătorea şi un levit, care atunci când l-a văzut (pe cel căzut), a trecut mai departe pe lângă el.
33 Dar un samaritean care era în călătorie, a venit, s-a oprit în locul unde era omul căzut; şi când l-a văzut, i-a fost milă de el.
34 Atunci i-a bandajat rănile şi a turnat pe ele ulei şi vin. Apoi l-a pus pe animalul lui şi l-a dus la un han, unde l-a îngrijit.
35 A doua zi, când urma să plece ca să îşi continue drumul, a dat hangiului doi dinari şi i-a zis: «Îngrijeşte-l; şi când voi reveni, îţi voi restitui tot ce vei mai cheltui pentru el.».
36 Care dintre cei trei a demonstrat că este aproapele celui atacat de tâlhari?”
37 Învăţătorul legii (mozaice) I-a răspuns: „Consider că cel căruia i-a fost milă de el.” Isus i-a zis: „Du-te şi procedează şi tu la fel!”
38 În drumul pe care mergea împreună cu discipolii, Isus a trecut printr-un sat. Acolo era o femeie numită Marta, care L-a primit în casa ei.
39 Avea şi o soră care se numea Maria. Ea s-a aşezat jos, la picioarele Lui şi Îi asculta cuvintele.
40 Marta, care era preocupată cu multe activităţi legate de servire(a musafirilor), a zis lui Isus: „Doamne, nu Te interesează că servesc singură? Spune-i surorii mele, Maria, să mă ajute!”
41 Răspunzându-i, Isus i-a zis: „Marta, Marta, observ că tu te îngrijorezi şi te agiţi pentru multe lucruri;
42 dar (în realitate) există un singur aspect care contează. Iar Maria a făcut alegerea bună; şi astfel, ea şi-a rezervat un drept care nu îi poate fi luat!”
1 Într-o (altă) zi, Isus Se ruga într-un anumit loc. Când Şi-a terminat rugăciunea, unul dintre discipolii Săi I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum şi-a învăţat şi Ioan discipolii.”
2 El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru, care eşti în cer! Să fie sfinţit numele Tău! Dorim venirea Regatului Tău şi să se facă ce doreşti pe pământ aşa cum se face în cer!
3 Dă-ne în fiecare zi pâinea de care avem nevoie;
4 şi iartă-ne greşelile, pentru că şi noi iertăm pe cei care ne greşesc. Nu ne lăsa să fim expuşi ispitei, ci salvează-ne de testele celui rău.”
5 Apoi le-a mai zis: „Să presupunem că unul dintre voi are un prieten la care se duce la mijlocul nopţii, zicându-i: «Prietene, împrumută-mi trei pâini,
6 pentru că a venit la mine, dintr-o călătorie, un bun prieten; şi nu am ce să îi dau să mănânce!».
7 Este posibil ca din interiorul casei, acest prieten să răspundă: «Nu mă deranja! Am încuiat uşa şi m-am culcat în pat împreună cu copiii. Nu pot să mă (mai) ridic să îţi dau pâini!»
8 Vă asigur că dacă prietenia (lor) nu va fi un argument suficient de convingător, insistenţa lui supărătoare îl va determina (până la urmă) să se ridice din pat şi să îi dea tot ce îi trebuie.
9 Conform acestei ilustraţii, Eu vă spun: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi (la uşă) şi vi se va deschide.
10 Pentru că oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte şi celui care bate (la o uşă), i se deschide.»
11 Care tată va oferi fiului lui o piatră atunci când el îi cere pâine; ori un şarpe în loc de peşte?
12 Sau îi va da oare un scorpion atunci când el cere un ou?
13 Deci dacă voi care sunteţi răi, ştiţi să oferiţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult (şi) Tatăl vostru din cer, va oferi Spiritul Sfânt celor care I-l cer.”
14 Isus a exorcizat un bolnav care era mut. După ce a ieşit demonul, cel care fusese mut vorbea şi a produs o mare uimire mulţimilor de oameni (care l-au văzut).
15 Dar unii dintre ei ziceau: „El face exorcizări cu Beelzebul – conducătorul demonilor”.
16 Alţii, ca să Îi testeze autoritatea, Îi cereau să Şi-o demonstreze făcând un miracol.
17 Isus le-a cunoscut intenţiile şi le-a zis: „Un regat afectat de tensiuni interne, este distrus; şi o casă dezbinată, ajunge la prăbuşire.
18 Deci dacă pretindeţi că Eu fac exorcizări cu Beelzebul, rezultă că Satan se auto-dezbină. Atunci cum oare va supravieţui regatul lui?
19 Iar dacă Eu dau afară demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine sunt aliaţi atunci când fac exorcizări? Din această cauză, ei personal vor fi judecătorii voştri!
20 Dar dacă Eu fac exorcizări cu degetul lui Dumnezeu, înseamnă că Regatul Lui v-a invadat!
21 Când omul dispune de forţă şi este bine înarmat, îşi păzeşte casa; iar averile lui sunt protejate.
22 Dar dacă îl atacă unul care are o forţă mai mare decât a lui şi îl învinge, atunci îi ia toate armele pe care se baza şi împarte toate lucrurile de care l-a jefuit.
23 Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea; iar cel care nu adună împreună cu Mine, risipeşte!
24 După ce iese dintr-un om, spiritul rău umblă prin zone fără apă, căutând un loc de odihnă. Fiindcă nu o găseşte, zice: «Voi reveni de unde am plecat!»
25 Şi când vine în vechea lui locuinţă, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce şi mai ia cu el alţi şapte demoni mai răi decât el. Vin împreună în acea «casă», o transformă în domiciliul lor şi fac ca în final, situaţia acelui om să devină mai rea decât era ea la început.”
27 În timp ce vorbea Isus, o femeie din mulţimea de oameni, I s-a adresat, zicând: „Femeia care Te-a născut şi care Te-a alăptat, se poate considera fericită!”
28 Dar El a răspuns: „Mult mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi care îl pun în practică!”
29 În timp ce se adunau mari mulţimi de oameni, Isus a început să spună: „Această generaţie este una perfidă: solicită o dovadă divină; dar nu va primi alta decât cea a profetului Iona.
30 Pentru această generaţie, Fiul Omului va fi exact ce a fost Iona pentru niniveni.
31 Regina din Est va fi un martor al acuzării pentru această generaţie; pentru că ea a venit de la mare distanţă ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi totuşi, aici este Unul mai mare decât Solomon!
32 La Judecată, bărbaţii din Ninive vor fi proba care va justifica acuzarea acestei generaţii; pentru că ei s-au pocăit în urma predicii lui Iona; şi totuşi, aici este Unul mai mare decât Iona!
33 Nimeni nu aprinde o lampă ca să o ascundă (undeva) sau ca să o pună sub un vas; ci o pune într-un suport, pentru ca cei care intră (în acea cameră) să beneficieze de lumina ei.
34 Ochiul este organul care percepe lumina pentru tine. Dacă el este sănătos, corpul tău va recepta toată lumina cu care acesta vine în contact. Dar dacă ochiul tău este bolnav, corpul tău va primi numai întuneric.
35 Fii atent la faptul că este posibil ca lumina pe care o receptezi astfel, să fie percepută ca întuneric!
36 Deci când corpul tău va fi total expus luminii, este ca atunci când ar beneficia de lumina unei lămpi mari aprinse.”
37 În timp ce vorbea Isus, un fariseu L-a invitat să servească masa de prânz în casa lui. El a intrat şi s-a aşezat la masă.
38 Fariseul s-a mirat observând că Isus nu Se spălase (ritual) pe mâini înainte de a servi masa.
39 Dar El i-a zis: „Voi, fariseii, curăţaţi partea exterioară a paharului şi a farfuriei; dar interiorul vostru este plin de abuzuri şi de răutate.
40 Nebunilor, oare Cel care a făcut exteriorul, nu a creat şi interiorul?
41 Mai bine începeţi cu interiorul, făcând fapte care să demonstreze bunătate; şi atunci vor fi curate şi lucrurile care reprezintă exteriorul.
42 Dar (în prezent) voi sunteţi într-o situaţie foarte periculoasă! În timp ce oferiţi lui Dumnezeu a zecea parte (chiar) din mentă, din rută şi din toate zarzavaturile, uitaţi să practicaţi dreptatea şi dragostea de Dumnezeu… Trebuie să vă caracterizeze şi acestea, în timp ce le faceţi pe celelalte!
43 Vai de voi, farisei! Pentru că urmăriţi să ocupaţi locurile privilegiate din sinagogi şi vă place să fiţi salutaţi cu cel mai mare respect de oameni în locuri publice!
44 Vai de voi, experţi ai legii (mozaice) şi farisei ipocriţi! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie (pe ce calcă).”
45 Unul dintre învăţătorii legii (mozaice), I-a zis (lui Isus): „Învăţătorule, cu aceste afirmaţii ne insulţi şi pe noi!”
46 Isus a răspuns: „Şi voi, învăţătorii legii (mozaice), sunteţi într-o situaţie la fel de critică! Pentru că pretindeţi oamenilor să respecte multe reguli; şi astfel le daţi responsabilităţi, fără să îi ajutaţi nici măcar cu un deget la îndeplinirea lor!
47 Vai de voi! Pentru că aţi ajuns să renovaţi mormintele profeţilor omorâţi de părinţii voştri!
48 Prin acest gest, voi demonstraţi că aprobaţi faptele părinţilor voştri. Ei i-au omorât, iar voi împodobiţi mormintele celor omorâţi de ei…
49 În consecinţă, Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli. Pe unii îi vor omorî, iar pe alţii îi vor persecuta.
50 Şi astfel, această generaţie va deveni vinovată de omorârea tuturor profeţilor care au existat de la crearea lumii…»
51 Lista va începe cu Abel şi se va termina cu Zaharia care a fost omorât între altar şi Templu! Da, vă asigur că această generaţie va plăti pentru tot ce am amintit!
52 Vai de voi, experţi ai legii (mozaice)! Pentru că voi aţi monopolizat cunoaşterea; şi nu numai că v-aţi plafonat, ci le-aţi luat şi altora dreptul la cunoaştere.”
53 După ce a ieşit de acolo, experţii legii (mozaice) şi fariseii au început să Îl determine pe Isus să vorbească, punându-I multe întrebări provocatoare.
54 Intenţionau ca astfel să Îl poată acuza, folosindu-se (în acest scop) de propriile Lui declaraţii.
1 Mulţimile de oameni se adunau din nou cu miile. Atunci Isus S-a adresat discipolilor Săi, astfel: „Feriţi-vă de «drojdia» fariseilor care se pune în evidenţă prin ipocrizia pe care o practică ei.
2 Nu există niciun secret care (până la urmă) să nu fie cunoscut; şi niciun lucru ascuns nu va rămâne nedezvăluit.
3 Deci, orice aţi afirmat la întuneric, va fi spus la lumină; şi orice aţi vorbit şoptind la ureche într-o cameră, va fi făcut public (de pe acoperişul caselor).
4 Vă spun în calitate de prieteni ai Mei: să nu vă temeţi de cei care distrug corpul şi care apoi nu mai pot face nimic.
5 Ci să vă temeţi de Cel care după ce a distrus corpul, are autoritatea să (vă) trimită în iad. Da, vă avertizez că de El trebuie să vă temeţi!
6 Deşi vrăbiile sunt atât de ieftine încât se vând cinci bucăţi pe doi bani, Dumnezeu are grijă de fiecare dintre ele.
7 Iar în ce vă priveşte, chiar şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate! Deci să nu vă temeţi; pentru că voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii.
8 Vă asigur că cel care Mă va prezenta înaintea oamenilor, va fi lăudat de Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9 Dar cine se va dezice de Mine înaintea oamenilor, va fi respins înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Oricine va vorbi împotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar cine va rosti împotriva Spiritul Sfânt (vre)o blasfemie, nu va putea primi iertare.
11 Când vă vor duce în faţa (reprezentanţilor) sinagogilor, înaintea guvernatorilor şi înaintea autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la răspunsurile pe care va trebui să le daţi pentru apărarea voastră.
12 Spiritul Sfânt vă va învăţa, chiar în acele momente, ce va trebui să spuneţi.”
13 Unul din mulţimea de oameni, I-a zis: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă (corect) moştenirea noastră.”
14 Isus i-a răspuns: „Omule, cine M-a desemnat pe Mine ca judecător ca să fac împărţirea moştenirii între voi?”
15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi evitaţi orice fel de lăcomie de bani; pentru că viaţa omului nu depinde de mulţimea lucrurilor pe care le are.”
16 Le-a mai spus şi această parabolă: „Pământul unui om bogat produsese multe recolte.
17 El îşi zicea în gând: «Ce voi face? Nu mai am loc unde să pun atâtea cereale!
18 Am totuşi o soluţie: să stric vechile grânare şi să fac altele mai mari, unde voi putea să adun toată recolta.
19 Apoi voi zice sufletului meu: ‘Ai aici tot ce îţi trebuie pentru mulţi ani! Odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te!’».
20 Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în această noapte îţi voi lua sufletul! Ale cui vor fi toate aceste lucruri pe care le-ai adunat?»
21 Tot aşa se va întâmpla şi cu cel care îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
22 Apoi Isus le-a zis discipolilor Săi: „Acesta este motivul pentru care vă spun să nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă la ce veţi mânca; nici cu privire la corpul vostru, gândindu-vă cu ce îl veţi îmbrăca.
23 Viaţa valorează mai mult decât hrana şi corpul are o valoare mai mare decât îmbrăcămintea.
24 Priviţi cu atenţie la corbi: ei nu seamănă, nu au campanii de strângere a recoltei, nu au nici depozit de cereale şi nici grânar; şi totuşi Dumnezeu le asigură hrana! Dar voi sunteţi mult mai valoroşi decât păsările!
25 Apoi, chiar dacă vă îngrijoraţi, care dintre voi ar reuşi astfel să îşi lungească viaţa cu un cot?
26 Deci dacă îngrijorându-vă, nu puteţi face nici cel mai mic lucru, ce rezolvaţi când vă neliniştiţi cu privire la celelalte?
27 Priviţi cu atenţie la crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; şi totuşi, vă spun că nici Solomon în toată gloria lui, nu a avut haine atât de frumoase ca ale lor.
28 Deci dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată (să ardă) în cuptor, cu atât mai mult vă va asigura El şi vouă îmbrăcămintea de care aveţi nevoie!
29 Să nu vă încărcaţi mintea cu gânduri despre ce veţi mânca sau ce veţi bea.
30 Aceasta este practica celorlalte naţiuni. Iar Tatăl vostru vă cunoaşte nevoile.
31 Fiţi preocupaţi cu prioritate de Regatul lui Dumnezeu; şi toate aceste lucruri vi se vor oferi suplimentar.
32 Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl tău îţi oferă Regatul cu plăcere!
33 Vindeţi ce aveţi şi faceţi acte de binefacere. Să aveţi pungi care nu se învechesc; şi adunaţi-vă o comoară în cer, unde va fi ferită de hoţi şi de rugină.
34 Pentru că inima voastră va fi acolo unde vă este comoara!
35 Să fiţi bine echipaţi şi cu torţele aprinse.
36 Să vă comportaţi ca nişte oameni care îşi aşteaptă stăpânul ca să îi deschidă atunci când se va întoarce de la nuntă.
37 Sclavii pe care stăpânul îi va găsi veghind la revenirea lui, sunt nişte oameni fericiţi! Vă spun că se va echipa, îi va pune să stea la masă şi (el personal) îi va servi.
38 Când va veni el, indiferent că apare în timpul când îşi face serviciul de pază a doua sau a treia gardă, sclavii pe care îi va găsi veghind, sunt nişte oameni fericiţi.
39 Fiţi siguri că dacă ar şti proprietarul unei case la ce oră va veni hoţul, ar veghea şi nu i-ar permite să i-o spargă.
40 În mod asemănător, fiţi şi voi pregătiţi, pentru că Fiul Omului va veni atunci când nu vă aşteptaţi!”
41 Petru I-a zis: „Doamne, spui această parabolă (numai) pentru noi, sau ea îi vizează pe toţi?”
42 Iar Iahve i-a zis: „Cine este sclavul serios şi înţelept, care va fi desemnat de stăpân să dea hrană la timpul adecvat slugilor lui?
43 Cel care va proceda aşa, va fi fericit la (re)venirea stăpânului.
44 Vă asigur că îi va oferi slujba de administrator al întregii lui averi.
45 Dar dacă acel sclav îşi va zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină.»; şi dacă va începe să bată bărbaţii şi femeile din subordinea lui, să mănânce, să bea şi să se îmbete,
46 stăpânul lui va reveni prin surprindere. Îl va tăia în bucăţi şi va avea destinul administratorilor care nu lucrează cu responsabilitate.
47 Sclavul care cunoştea regulile stabilite de stăpânul lui şi nu le-a respectat, va fi pedepsit cu multe lovituri.
48 Dar cel care nu le cunoştea, deşi ar merita o mare pedeapsă, va primi puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult(ă administrare), va avea o şi mai mare responsabilitate.
49 Eu am venit să aduc (un) foc pe pământ; şi doresc să se aprindă chiar acum!
50 Urmează să Mi se administreze un botez; şi sunt intens preocupat ca acest lucru să se întâmple!
51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă asigur că nu; ci mai degrabă dezbinare!
52 De acum înainte, într-o casă unde vor fi cinci persoane, trei dintre ele vor fi în conflict cu două, iar două nu se vor înţelege cu celelalte trei.
53 Tatăl va fi în conflict cu fiul şi invers; mama nu se va înţelege cu fiica şi nici fiica nu va trăi în armonie cu mama; acelaşi lucru se va întâmpla în raporturile dintre soacră şi noră…”
54 El a mai zis mulţimilor de oameni: „Când vedeţi un nor care apare în timp ce soarele apune, ziceţi imediat: «Vine ploaia.» Şi aşa se întâmplă.
55 Iar când constataţi că suflă vântul dinspre Sud, ziceţi: «Va fi caniculă.»; şi exact aşa se întâmplă!
56 Ipocriţilor, cum se explică faptul că ştiţi să interpretaţi aspectele pământului şi ale cerului, dar în acelaşi timp nu înţelegeţi semnificaţia acestor vremuri?
57 Şi de ce nu judecaţi voi personal ce este corect?
58 Când te duci la tribunal împreună cu reclamantul tău, fă tot ce depinde de tine să te împaci cu el până ajungeţi acolo. Astfel vei evita să fii adus în faţa judecătorului, de unde ar urma să fii predat gardianului care te-ar băga în închisoare.
59 Te asigur că dacă ai ajunge acolo, nu ai mai putea ieşi din ea decât după ce vei plăti până la ultimul ban (pe care îl datorezi).”
1 În acea vreme, au venit nişte oameni şi I-au relatat lui Isus despre galileenii pe care Pilat i-a omorât în timp ce îşi ofereau jertfele lor (de animale).
2 Isus le-a zis: „Credeţi că ce s-a întâmplat se explică prin faptul că acei galileeni au fost mai păcătoşi decât alţii?
3 Eu vă asigur că răspunsul este «Nu!». Şi dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi fi distruşi la fel!
4 Sau credeţi că cei optsprezece (bărbaţi) peste care a căzut turnul din Siloam, erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi locuitori ai Ierusalimului?
5 Eu vă spun că nu; iar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi muri la fel!”
6 El a mai spus şi această parabolă: „Un om avea un smochin sădit în via lui. A venit să culeagă fructe din el, dar nu le-a găsit.
7 Atunci a zis viticultorului: «Sunt trei ani de când vin şi doresc să culeg fructe produse de acest smochin. Taie-l! De ce să mai ocupe terenul în mod inutil?»
8 Viticultorul i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi acest an; voi săpa în jurul lui şi îi voi pune gunoi (la rădăcină).
9 Poate că de acum încolo va produce fructe; iar dacă nu se va întâmpla aşa, îl vei (putea) tăia!»”
10 Isus învăţa mulţimile de oameni într-o sinagogă, în ziua Sabatului.
11 Acolo era o femeie care de optsprezece ani era posedată de un spirit de invaliditate. Ea era cocoşată, fiindu-i imposibil să stea în poziţie verticală.
12 Când a văzut-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de handicapul tău!”
13 El Şi-a întins mâinile peste ea; şi imediat s-a îndreptat. Apoi glorifica pe Dumnezeu.
14 Dar liderul sinagogii, fiind supărat pe Isus pentru că făcuse această vindecare în ziua Sabatului, a zis mulţimilor de oameni: „Sunt şase zile în care omul trebuie să lucreze. Veniţi atunci să fiţi vindecaţi; nu în ziua (consacrată) Sabatului!”
15 Isus le-a răspuns: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu îşi dezleagă boul sau măgarul de la iesle ca să îi ducă să îi adape în ziua de Sabat?
16 Cu atât mai mult când este vorba despre această femeie – o fiică a lui Avraam! Satan o ţinea legată de optsprezece ani. Oare nu era normal să i se desfacă această legătură în ziua destinată Sabatului?”
17 În timp ce vorbea El astfel, toţi duşmanii Lui au rămas ruşinaţi; iar ceilalţi se bucurau de lucrurile remarcabile pe care le făcea El.
18 Isus a mai zis: „Cu ce se aseamănă Regatul lui Dumnezeu? Cu ce îl vom compara?
19 Se aseamănă cu o sămânţă de muştar semănată de un om în grădina lui. Ea a crescut, a devenit (ca) un copac mare, iar păsările zburătoare şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.”
20 El a zis din nou: „Cu ce voi asemăna Regatul lui Dumnezeu?
21 Se aseamănă cu drojdia pusă de o femeie în cocă; şi astfel, compoziţia este determinată să crească.”
22 Isus umbla prin oraşe şi prin sate, învăţând poporul şi călătorind spre Ierusalim.
23 Cineva L-a întrebat: „Doamne, oare sunt puţini cei salvaţi?” El i-a răspuns:
24 „Daţi-vă tot interesul să intraţi pe poarta strâmtă. Pentru că mulţi vor intenţiona să intre, dar nu vor putea.
25 Din momentul în care Stăpânul casei Se va ridica şi va încuia uşa, voi veţi rămâne afară, de unde veţi începe să bateţi şi să ziceţi: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» Iar El vă va răspunde: «Nu ştiu de unde proveniţi!»
26 Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta; şi (chiar) pe străzile noastre ai învăţat mulţi oameni!»
27 Dar El va răspunde: «Vă asigur că nu ştiu de unde sunteţi. Plecaţi din faţa Mea! Voi aţi trăit sfidând legile Mele!».
28 Veţi plânge şi veţi strânge din dinţi când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Regatul lui Dumnezeu, iar pe voi excluşi din el…
29 Vor veni (oameni) de la Est şi de la Vest, de la Nord şi de la Sud – şi vor sta la masă în Regatul lui Dumnezeu.
30 Să ştiţi că cei care vor fi ultimii, vor ajunge (să fie) primii; iar cei care vor fi primii, vor ajunge ultimii.”
31 În aceeaşi zi au venit câţiva farisei (la Isus) şi I-au zis: „Pleacă de aici, pentru că Irod intenţionează să Te omoare!”
32 Isus le-a răspuns: „Duceţi-vă şi spuneţi acelei vulpi astfel: «Să ştii că fac exorcizări şi vindecări azi şi mâine; iar a treia zi voi înceta (să le mai fac).»
33 Dar azi, mâine şi poimâine Mă deplasez pe drumul pe care am plecat; pentru că este imposibil ca un profet să moară în exteriorul Ierusalimului.”
34 „Ierusalim! Ierusalim! Tu omori pe profeţi şi dai cu pietre în cei trimişi la tine! De atâtea ori am vrut să îi adun pe fiii tăi aşa cum îşi strânge găina puii sub aripi; dar ai refuzat!…
35 Acum, această casă vă va rămâne fără locuitori: pentru că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: «Este binecuvântat Cel care vine în numele lui Iahve!»”
1 Într-o (altă) zi de Sabat, Isus a intrat să servească masa în casa unuia dintre liderii fariseilor. Ceilalţi (farisei) Îl urmăreau de la mică distanţă.
2 Înaintea Lui a venit un om care era bolnav de hidropizie.
3 Isus S-a adresat învăţătorilor legii (mozaice) şi fariseilor, zicându-le: „Este permis oare să vindeci în ziua de Sabat, sau este interzis?”
4 Dar ei tăceau. Atunci Isus l-a apucat de mână pe acel om; şi după ce l-a vindecat, i-a dat ocazia să plece.
5 Apoi le-a zis: „Cine dintre voi nu îşi scoate imediat copilul sau boul din fântână, dacă se întâmplă să îi să cadă acolo în ziua Sabatului?”
6 După ce a fost pusă această întrebare, nimeni nu a răspuns nimic.
7 Apoi, când a văzut că cei invitaţi îşi alegeau locurile onorabile, le-a spus o parabolă, zicând:
8 „Când eşti invitat la nuntă, să nu ocupi locul din faţă. Ar fi posibil ca altcineva dintre cei invitaţi să fie mai apreciat decât tine.
9 În consecinţă, cel care v-a invitat, ar putea să îţi zică: «Oferă locul tău acelui om!» Atunci vei fi obligat să ocupi ruşinat ultimul loc…
10 Deci atunci când eşti invitat, ocupă de la început ultimul loc; pentru ca atunci când va veni cel care te-a invitat, să îţi zică: «Prietene, mută-te mai în faţă!» Acest gest te va onora în faţa celorlalţi invitaţi;
11 pentru că oricine se înalţă (singur), va fi smerit; iar cine se smereşte, va fi înălţat.”
12 Apoi S-a adresat şi celui care Îl invitase: „Când oferi o masă de prânz sau o cină, să nu îţi chemi nici prietenii, nici fraţii, nici rudele şi nici vecinii bogaţi; pentru ca să eviţi situaţia în care ei te-ar recompensa pentru gestul tău, făcându-ţi aceeaşi invitaţie.
13 Ci atunci când oferi o masă, cheamă pe săraci, pe infirmi, pe şchiopi şi pe orbi.
14 Procedând aşa, vei fi un om fericit; pentru că deşi ei nu au posibilitatea să te recompenseze, vei primi recompensa la învierea celor corecţi.”
15 Auzind aceste cuvinte, unul dintre cei care participau la acea masă, I-a zis (lui Isus): „Cel care va servi masa în Regatul lui Dumnezeu, este un om fericit!”
16 Isus i-a răspuns: „Un om a oferit o cină la care a avut mulţi invitaţi.
17 La ora când trebuia servită masa, şi-a trimis sclavul să spună celor invitaţi: «Veniţi! Totul este pregătit!»
18 Dar fiecare dintre ei a refuzat invitaţia, scuzându-se. Primul i-a transmis următorul mesaj: «Te rog să mă ierţi că te refuz; dar (tocmai) am cumpărat un teren agricol şi trebuie să mă duc să îl văd.».
19 Altul a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi trebuie să mă duc să îi testez; deci te rog să mă ierţi (pentru că voi absenta).»
20 Un altul i-a zis: «Tocmai m-am căsătorit. Acesta este motivul pentru care nu pot veni.».
21 Sclavul s-a întors şi a prezentat stăpânului lui aceste răspunsuri. Atunci stăpânul s-a înfuriat şi a zis sclavului: «Du-te repede şi adu aici pe cei săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi din locurile publice şi de pe străzile oraşului.»
22 După ce a executat ordinul stăpânului lui, sclavul a zis: «Stăpâne, am făcut cum ai ordonat; şi tot mai este loc.»
23 Atunci stăpânul i-a zis sclavului: «Mergi pe drumuri, pe cărări şi adu-i aici pe toţi aceia pe care îi vei întâlni – ca să mi se umple casa.
24 Pentru că vă asigur că niciunul dintre cei invitaţi (iniţial) nu va gusta din cina mea!»”
25 Isus era însoţit de mari mulţimi de oameni. El s-a întors şi le-a zis:
26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu îşi urăşte tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar şi propria persoană, nu poate fi discipolul Meu.
27 Acela care nu îşi poartă crucea şi nu Mă urmează, nu Îmi poate fi discipol.
28 Cine dintre voi nu îşi face calculele cheltuielilor când intenţionează să construiască un turn – pentru a vedea dacă va putea să îl termine?
29 Altfel, după ce i-a pus temelia, constatând că nu poate finaliza construirea lui, cei care îl vor vedea, îl vor ridiculiza,
30 zicând: «Acest om nu a fost capabil să termine ce a început (să construiască)!»
31 Sau care rege, atunci când se duce să lupte contra altuia, nu se consultă mai întâi – să se convingă dacă va putea să meargă (la luptă) cu zece mii de oameni împotriva celui care vine să lupte având douăzeci de mii?
32 Dacă va constata că nu are şanse să învingă, renunţă la luptă; şi în timp ce este departe de celălalt (rege), îşi trimite reprezentanţii, propunându-i pacea.
33 În mod asemănător, niciunul dintre voi nu poate fi discipolul Meu dacă nu renunţă la tot ce are.
34 Sarea este bună atât timp cât îşi păstrează proprietatea de a săra; dar dacă şi-a pierdut-o, oare cum şi-ar mai reface-o?
35 Atunci nu mai este utilă nici pentru pământ, nici ca gunoi, ci este abandonată. Cine este atent la mesajul Meu, să reţină aceste lucruri!”
1 Toţi colectorii de impozite şi toţi păcătoşii se apropiau de Isus ca să Îi asculte mesajul.
2 Fariseii şi învăţătorii legii (mozaice) comentau, zicând: „Acest Om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă împreună cu ei!”
3 Dar El le-a spus următoarea parabolă:
4 „Să presupunem că aveţi o sută de oi şi pierdeţi pe una dintre ele. Care dintre voi nu ar lăsa pe celelalte nouăzeci şi nouă pe câmp, ca să se ducă să o găsească pe cea pierdută?
5 Şi după ce a găsit-o, o pune bucuros pe umeri.
6 Apoi, când se întoarce acasă, chemându-şi prietenii şi vecinii, le zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia care fusese pierdută!».
7 În mod asemănător, în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni corecţi care nu au nevoie de pocăinţă.
8 Sau dacă o femeie are zece drahme (de argint) şi pierde una dintre ele, oare nu va aprinde o lumină şi nu va mătura casa cu atenţie până o va găsi?
9 Iar după ce a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele, zicându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine; pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!»
10 În mod asemănător, îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”
11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui lui: «Tată, dă-mi partea care îmi revine din avere!» Iar tatăl le-a împărţit ce avea.
13 După câteva zile, cel mai tânăr fiu şi-a transformat tot ce avea în bani şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo a risipit totul, trăind imoral.
14 După ce a cheltuit toţi banii, în acea ţară a fost foamete; iar el a început să suporte lipsuri.
15 Atunci s-a angajat să lucreze pentru unul dintre locuitorii acelei ţări. Acela l-a trimis pe câmpurile lui, să îi păzească porcii.
16 Îşi dorea foarte mult să mănânce şi el roşcovele pe care le consumau porcii; dar nu i le oferea nimeni…
17 Atunci şi-a revenit şi a zis: «Toţi angajaţii tatălui meu au pâine din abundenţă, iar eu mor de foame aici!
18 Voi pleca din acest loc, mă voi duce la tatăl meu şi îi voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta.
19 Nu mai merit să mă numesc fiul tău. Acceptă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi!’».
20 S-a ridicat şi a plecat la tatăl lui. Când era încă departe, tatăl lui l-a văzut şi i s-a făcut milă de el. A alergat (înaintea lui), l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.
21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta. Nu mai merit să mă numesc fiul tău.»
22 Dar tatăl a zis sclavilor lui: «Aduceţi repede cea mai bună haină şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare!
23 Aduceţi viţelul îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să sărbătorim;
24 pentru că acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să îşi manifeste bucuria.
25 Fiul lui cel mai mare era la câmp. Când s-a întors şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri.
26 A chemat pe unul dintre sclavi şi l-a întrebat ce se întâmplă.
27 Acel sclav a răspuns: «A revenit fratele tău; iar tatăl tău a tăiat viţelul îngrăşat, pentru că l-a revăzut sănătos.»
28 Atunci el s-a înfuriat şi nu a vrut să intre în casă. Tatăl lui a ieşit şi l-a rugat să intre.
29 Dar el i-a răspuns: «Vezi că îţi slujesc ca un sclav de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am încălcat deciziile. Şi (totuşi) mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei.
30 Iar acum, când a venit acest fiu al tău care şi-a consumat averea împreună cu prostituatele, i-ai tăiat viţelul îngrăşat!»
31 Tatăl i-a zis: «Fiule, tu eşti permanent cu mine; şi tot ce am, îţi aparţine!
32 Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm; pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit!»”
1 Isus a mai spus discipolilor Săi: „Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că îi risipeşte averea.
2 El l-a chemat şi i-a zis: «Aud spunându-se lucruri grave despre tine! Deci fă-mi un raport cu privire la activitatea ta ca administrator; pentru că (în consecinţă) nu mai poţi exercita această funcţie.»
3 Administratorul şi-a zis: «Ce voi face atunci când stăpânul îmi va lua administraţia? Nu aş fi capabil să supravieţuiesc muncind cu sapa; şi (apoi) mi-ar fi ruşine să cerşesc.
4 Dar ştiu ce aş putea să fac (acum) pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi pierde această slujbă!»
5 A chemat pe fiecare dintre cei care erau datori stăpânului lui; şi apoi a zis primului (datornic): «Cât eşti dator stăpânului meu?»
6 El a răspuns: «O sută de baţi de ulei.» Atunci (administratorul) i-a zis: «Scrie aici repede pe chitanţă (numai) cincizeci.»
7 Apoi a zis altuia: «Dar tu, cât trebuie să dai înapoi (stăpânului)?» El a răspuns: «O sută de cori de grâu.» Atunci (administratorul) a zis: «Scrie pe chitanţă (numai) optzeci.»
8 Stăpânul l-a lăudat pe acest administrator incorect, pentru că acţionase în mod înţelept. Să ştiţi că în relaţiile cu semenii lor, oamenii acestei lumi sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
9 Iar Eu vă spun: Folosiţi-vă (înţelept) bogăţiile pentru care nu aveţi dreptul de proprietar. Şi astfel, când veţi muri, veţi beneficia de prietenia celor care vă vor primi în locuinţele lor eterne.
10 Cine este corect în administrarea lucrurilor de mică valoare, este corect şi când le va administra pe cele de mare valoare; iar cine este necinstit în administrarea celor mai nesemnificative bunuri, va fi necinstit şi când va administra bunuri valoroase.
11 Deci dacă nu aţi procedat corect cu bogăţiile faţă de care nu aveaţi dreptul de proprietar, cine vă va oferi adevăratele bogăţii?
12 Şi dacă nu aţi fost cinstiţi administrând proprietatea altuia, cine vă va oferi o proprietate personală?
13 Niciun slujitor nu poate servi (la fel) doi stăpâni. Ori va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, ori va aprecia pe unul şi va desconsidera pe celălalt. Nu puteţi fi în acelaşi timp atât sclavii lui Dumnezeu, cât şi ai bogăţiilor.”
14 Fariseii care ascultaseră aceste cuvinte, Îl ridiculizau (pe Isus). Ei procedau astfel pentru că iubeau banii.
15 Isus le-a zis: „Voi vă daţi interesul să vă prezentaţi corecţi în faţa oamenilor; dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile. Şi astfel, ce este apreciat de oameni, nu are nicio valoare pentru Dumnezeu.
16 Până la apariţia lui Ioan (Botezătorul), oamenii au avut «Legea» şi «Profeţii». Dar de atunci încoace, se predică Vestea Bună a Regatului lui Dumnezeu; şi cine intră în el, o face foarte decis!
17 Este mai uşor să dispară cerul şi pământul decât să fie anulată măcar o literă din «Lege»!
18 Oricine îşi abandonează soţia şi îşi ia altă femeie (ca soţie), comite adulter (faţă de prima); iar bărbatul care se căsătoreşte cu femeia abandonată (de altul), comite adulter (faţă de fostul ei soţ).
19 A fost un om bogat, care se îmbrăca cu haine scumpe şi în fiecare zi trăia bucurându-se de o viaţă de lux.
20 La uşa lui stătea un om sărac, numit Lazăr, care avea corpul plin de bube.
21 Ar fi dorit mult să se sature cu resturile care cădeau de la masa bogatului. (În acest timp), câinii veneau şi îi lingeau rănile.
22 Dar într-o zi, Lazăr a murit; şi a fost dus de îngeri lângă Avraam. Apoi a murit şi bogatul; şi l-au înmormântat.
23 În timp ce era el în locuinţa morţilor, chinuindu-se, a privit în sus şi l-a văzut pe Avraam împreună cu Lazăr.
24 Atunci a strigat: «Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite pe Lazăr să îşi înmoaie degetul în apă şi să îmi răcorească limba; pentru că mă chinuiesc foarte rău în acest foc!»
25 Avraam i-a răspuns: «Fiule, aminteşte-ţi că în timpul vieţii, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr pe cele rele. Acum, el este într-un loc confortabil, iar tu în agonie!
26 În plus, între noi şi voi a fost pusă o mare prăpastie care face imposibilă trecerea dintr-o parte în alta.»
27 Bogatul a zis: «Părinte, atunci te rog să trimiţi pe Lazăr la familia tatălui meu,
28 unde mai am cinci fraţi; şi să îi avertizeze, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin!»
29 Dar Avraam i-a răspuns: «Au acolo scrierile lui Moise şi ale profeţilor – să asculte de ele!»
30 El a zis: «Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei care au murit, se vor pocăi!»
31 Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi!»”
1 Isus le-a zis apoi discipolilor Săi: „Este imposibil să nu apară ocazii de păcătuire. Dar vai de acela prin care vin ele!
2 Decât să provoace la păcătuire pe unul dintre aceşti micuţi, mai bine i s-ar lega de gât o piatră de moară şi apoi ar fi (astfel) aruncat în mare.
3 Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă cel de lângă tine păcătuieşte împotriva ta, reproşează-i acest fapt! Şi dacă regretă ce a făcut, iartă-l!
4 Să îl ierţi chiar dacă ar păcătui de şapte ori pe zi faţă de tine şi dacă tot de atâtea ori îţi spune «Iartă-mă!»”
5 Atunci apostolii au zis lui Isus: „Măreşte-ne credinţa!”
6 El a zis: „Dacă aţi avea credinţă (măcar) cât o sămânţă de muştar, aţi zice acestui dud: «Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!», şi ar executa ce i-aţi cerut!
7 Să presupunem că aveţi un sclav care lucrează pământul şi merge cu oile la păscut. Când acesta se întoarce de la câmp, care dintre voi i-ar zice: «Vino şi aşază-te la masă!»?
8 Oare nu ar fi mult mai normal să îi spună «Pregăteşte masa şi serveşte-mă; apoi vei putea lua masa şi tu!»?
9 Se va simţi el dator (să-i mulţumească) sclavului pentru că a făcut ceva care (oricum) era dator să facă?! Nu cred!
10 În mod asemănător, atunci când aţi făcut tot ce vi s-a ordonat, să ziceţi şi voi: «Suntem nişte sclavi care nu merită laude. Doar ne-am făcut datoria!»”
11 În timp ce călătorea spre Ierusalim, Isus a trecut printre Samaria şi Galileea.
12 Când intra într-un sat, a întâlnit zece leproşi. Ei au stat la distanţă de El
13 şi au strigat: „Isus, Învăţătorule, ai milă de noi!”
14 Când i-a văzut, Isus le-a zis: „Duceţi-vă şi prezentaţi-vă în faţa preoţilor!” În timp ce se duceau, au fost curăţaţi (de lepră).
15 Unul dintre ei, atunci când a constatat că este vindecat, s-a întors şi lăuda pe Dumnezeu cu vocea lui.
16 Apoi s-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. El era samaritean…
17 Isus a zis: „Oare nu au fost vindecaţi toţi cei zece? Unde sunt ceilalţi nouă?
18 Oare de ce s-a întors doar acest străin ca să Îl glorifice pe Dumnezeu?”
19 Apoi i-a zis: „Ridică-te! Poţi pleca! Credinţa ta te-a salvat!”
20 Fariseii L-au întrebat pe Isus când va veni Regatul lui Dumnezeu. Răspunzându-le, El le-a zis: „Regatul lui Dumnezeu nu îşi face apariţia într-un mod care să îl facă vizibil cu ochii.
21 Nu se va putea zice despre el «Este aici!» sau «Este acolo!»; pentru că Regatul lui Dumnezeu este (deja) între voi!”
22 Apoi le-a zis discipolilor Săi: „Va veni timpul când veţi dori să vedeţi una dintre zilele Fiului Omului, dar vă va fi imposibil!
23 Vi se va zice: «Este aici!» sau «Este acolo!»; dar să nu vă duceţi şi nici să nu îi urmaţi (pe cei care fac aceste afirmaţii).
24 Pentru că Fiul Omului, în ziua stabilită pentru revenirea Lui, Îşi va face apariţia la fel ca fulgerul care luminează tot cerul.
25 Dar până atunci, trebuie ca mai întâi să fie respins de oamenii acestei generaţii, care Îi vor face multe rele.
26 În zilele (dinaintea revenirii) Fiului Omului, se va întâmpla exact ca în vremea când trăia Noe:
27 oamenii mâncau, beau şi se căsătoreau până când Noe a intrat în corabie. Apoi a venit potopul care i-a distrus pe toţi…
28 Ce se va întâmpla, va semăna şi cu zilele în care trăia Lot. Atunci oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi construiau;
29 dar când Lot a ieşit din Sodoma, au murit toţi sub o ploaie de foc şi de sulf.
30 La fel se va întâmpla şi în ziua când Fiul Omului Îşi va face apariţia.
31 Atunci, cine va fi pe terasa casei, să nu coboare să îşi ia vasele din ea; iar cine va fi la câmp, să nu se mai întoarcă.
32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot!
33 Oricine va intenţiona să îşi scape viaţa, o va pierde; şi oricine va accepta să şi-o piardă, o va recupera!
34 Să ştiţi că în acea noapte, dintre doi bărbaţi care dorm în acelaşi pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
35 Dintre două femei care vor măcina la aceeaşi moară, una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.
36 Dintre doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, iar altul va fi lăsat.”
37 Discipolii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El le-a răspuns: „Vulturii se adună în locul unde există un cadavru!”
1 Isus le-a spus apoi o parabolă, ca să le demonstreze că trebuie să se roage permanent, cu insistenţă.
2 El le-a zis: „Într-un oraş exista un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi căruia nu îi era ruşine de oameni.
3 În acel oraş exista şi o văduvă care venea şi îl solicita frecvent, zicând: «Fă-mi dreptate în procesul pe care îl am cu cel care m-a reclamat!»
4 Mult timp, el a refuzat să îi facă dreptate. Dar în final şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nu îmi este ruşine de oameni (pentru faptele mele),
5 măcar pentru deranjul pe care mi-l produce insistenţa acestei văduve, îi voi face dreptate!»”
6 Iahve a adăugat: „Aţi auzit ce a spus judecătorul incorect?
7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă la El ziua şi noaptea cerându-I ajutorul? Deşi (aparent) El întârzie să le răspundă,
8 vă asigur că le va face dreptate în scurt timp. Dar atunci când Fiul Omului va veni pe pământ, va găsi El credinţă?”
9 A mai spus încă o parabolă. Aceasta îi viza pe unii care se considerau „corecţi” şi îi desconsiderau pe ceilalţi.
10 „Doi oameni au mers la templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt era colector de impozite.
11 Fariseul stătea în picioare separat şi se ruga astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: jefuitori, nedrepţi, adulteri; şi nici ca acest colector de impozite…
12 Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zece la sută din toate veniturile mele.»
13 Colectorul de impozite stătea la distanţă mai mare şi nu avea curajul nici să privească spre cer; ci îşi bătea pieptul şi zicea: «Dumnezeule, sunt păcătos! Ai milă de mine!»
14 Eu vă asigur că nu primul, ci acesta s-a întors acasă considerat corect. Pentru că oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.”
15 I-au fost aduşi nişte copii ca să îi atingă cu mâinile. Dar discipolii au făcut reproşuri celor care îi aduceau.
16 Isus i-a chemat pe copii şi a zis (celorlalţi): „Lăsaţi-i pe copii să vină la Mine! Nu le refuzaţi această dorinţă! Pentru că Regatul lui Dumnezeu aparţine celor care sunt ca ei!
17 Vă spun adevărul: nimeni nu va intra în Regatul lui Dumnezeu dacă nu îl va primi ca un copil!”
18 Unul dintre lideri L-a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa eternă?”
19 Isus i-a răspuns: „De ce Mă numeşti bun? Cu excepţia lui Dumnezeu, nimeni nu este bun.
20 Cunoşti poruncile: să nu comiţi adulter, să nu comiţi crimă, să nu furi, să nu faci o declaraţie falsă, să îţi cinsteşti tatăl şi mama.”
21 El I-a zis: „Am respectat toate aceste cerinţe încă de când eram tânăr.”
22 Când a auzit acest răspuns, Isus i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru. Vinde tot ce ai, împarte săracilor banii (astfel) obţinuţi şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-Mă!”
23 Când a auzit el aceste cuvinte, a rămas foarte dezamăgit; pentru că avea multe bogăţii.
24 Isus l-a văzut întristat şi a zis (celorlalţi): „Cei care au averi, vor intra foarte greu în Regatul lui Dumnezeu!
25 Îi este mai uşor unei cămile să treacă prin urechea acului, decât unui bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu!”
26 Cei care Îl ascultau, au zis: „În acest caz, cine poate să fie salvat?”
27 Isus le-a răspuns: „Ce este imposibil oamenilor, Îi este posibil lui Dumnezeu.”
28 Atunci Petru a zis: „Vezi că noi am lăsat totul şi Te-am urmat…”
29 Dar Isus le-a zis: „Vă asigur că acela care a renunţat pentru Regatul lui Dumnezeu la: casă, soţie, fraţi, părinţi sau copii,
30 va primi mai mult în această viaţă, iar în existenţa viitoare va beneficia de viaţa eternă.”
31 Isus i-a luat separat pe cei doisprezece (discipoli) şi le-a zis: „Să ştiţi că mergem la Ierusalim, unde se va întâmpla tot ce au scris profeţii despre Fiul Omului.
32 El va ajunge la discreţia neevreilor, care Îl vor ridiculiza, Îl vor defăima şi Îl vor scuipa.
33 Apoi, după ce Îl vor bate cu nuiele, Îl vor omorî. Dar a treia zi (de la moartea Lui), va învia!”
34 Ei nu percepeau semnificaţia acestor cuvinte, pentru că ea le era inaccesibilă; şi astfel, nu au înţeles nimic din tot ce le spunea (El).
35 În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, a trecut pe un drum la marginea căruia era un orb care cerşea.
36 Când a auzit mulţimea de oameni trecând, (orbul) a întrebat ce se întâmplă.
37 Ei i-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
38 Atunci el a strigat: „Isus, fiul lui David, ai milă de mine!”
39 Cei care mergeau înainte, îl certau şi îi cereau să tacă. Dar el striga mai tare: „Isus, fiul lui David, ai milă de mine!”
40 Isus S-a oprit şi a poruncit ca orbul să fie adus la El. După ce s-a apropiat de El, Isus l-a întrebat:
41 „Ce doreşti să îţi fac?” El a răspuns: „Doamne, doresc să pot vedea!”
42 Isus i-a zis: „Primeşte-ţi vederea! Credinţa ta te-a vindecat!”
43 Imediat, orbul şi-a primit vederea şi a mers după Isus, glorificând pe Dumnezeu. Când au văzut ce se întâmplase, toţi oamenii care erau acolo au lăudat pe Dumnezeu.
1 Isus intrase în Ierihon şi traversa oraşul.
2 Acolo locuia un om numit Zacheu – şeful colectorilor de impozite.
3 El intenţiona să vadă pe Isus; dar din cauza mulţimii de oameni, îi era imposibil; pentru că era mic de statură.
4 Atunci a alergat înainte pe drumul pe care urma să treacă (Isus) şi s-a urcat într-un sicomor, ca să Îl poată vedea.
5 Când a ajuns în acel loc, Isus a privit în sus şi i-a zis: „Zacheu, coboară repede; pentru că azi trebuie să rămân în casa ta!”
6 Zacheu a coborât imediat şi L-a primit cu bucurie.
7 Când au văzut acest lucru, toţi comentau, zicând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8 Dar Zacheu a zis lui Isus: „Să ştii, Doamne, că am decis să dau săracilor jumătate din averea mea; şi voi restitui oamenilor de patru ori sumele de bani cu care i-am înşelat!”
9 Isus a zis: „Azi a intrat salvarea în această casă; pentru că şi el este unul dintre descendenţii lui Avraam;
10 (şi beneficiază de faptul că) Fiul Omului a venit să caute şi să salveze pe cei care erau pierduţi!”
11 În timp ce ascultau ei aceste lucruri, fiind aproape de Ierusalim, Isus a mai spus o parabolă pentru cei care credeau că Regatul lui Dumnezeu îşi va face apariţia în scurt timp.
12 În consecinţă, El le-a zis: „Un nobil a plecat într-o ţară îndepărtată, de unde urma să revină după ce era investit ca rege.
13 A chemat zece sclavi şi le-a dat zece mine, zicându-le: «Faceţi comerţ cu ele până voi reveni!»
14 Dar concetăţenii lui îl urau; şi au trimis o delegaţie cu următorul mesaj: «Nu vrem ca acest om să fie regele nostru!»
15 Când a revenit după ce şi-a luat regatul, a dat ordin să vină sclavii cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare din comerţul făcut cu ei.
16 Primul şi-a prezentat raportul, zicând: «Stăpâne, cu mina ta am mai câştigat alte zece mine!»
17 El i-a zis: «Excelent! Eşti un sclav bun! Fiindcă ai demonstrat că eşti capabil să administrezi bine puţine lucruri, primeşti din partea mea autoritatea de a administra zece oraşe!»
18 A venit al doilea (sclav) şi a zis: «Stăpâne, cu mina ta am mai câştigat alte cinci mine!»
19 El i-a zis: «Îţi ofer şi ţie autoritatea de a administra cinci oraşe!»
20 Un alt sclav, i-a zis: «Stăpâne, poftim mina pe care am păstrat-o într-un prosop;
21 pentru că mi-a fost frică, ştiind că eşti un om dur care ia de unde nu a pus şi care seceră ce nu a semănat…»
22 Stăpânul i-a zis: «Sclav rău, te voi judeca în conformitate cu afirmaţiile tale. Deci ştiai că sunt un om dur, care ia de unde nu a pus şi care seceră ce nu a semănat.
23 În acest caz, de ce nu ai dus banii la cei care se ocupă cu schimbul lor, ca să îi fi luat înapoi cu dobândă?»
24 Apoi le-a zis celor care erau prezenţi acolo: «Luaţi-i mina şi daţi-o celui care are zece mine!»
25 Ei i-au zis: «Stăpâne, el are (deja) zece mine!»
26 Dar el le-a răspuns: «Da, celui care are, i se va (mai) da; dar celui care nu are, i se va lua chiar şi ce are!
27 Iar despre duşmanii mei care mi-au refuzat dreptul de a guverna, am decis să îi aduc aici şi să fie omorâţi în faţa mea!»”
28 După ce a vorbit astfel, Isus a plecat şi Şi-a continuat drumul, mergând spre Ierusalim.
29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania care sunt în apropierea muntelui numit „al Măslinilor”, Isus Şi-a trimis doi dintre discipoli,
30 zicând: „Duceţi-vă în satul din faţa voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă nu a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31 Dacă vă va întreba cineva «De ce îl dezlegaţi?», să îi spuneţi: «Stăpânul are nevoie de el!»”
32 Cei care fuseseră trimişi, s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus.
33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi măgăruşul?”
34 Ei au răspuns: „Stăpânul are nevoie de el.”
35 Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au pus hainele pe măgăruş, iar pe Isus L-au pus călare deasupra.
36 În timp ce mergea Isus, oamenii îşi întindeau hainele pe drum.
37 Când S-a apropiat de Ierusalim, în dreptul pantei care coboară dinspre Muntele Măslinilor, toţi discipolii erau plini de bucurie; şi au început să laude pe Dumnezeu cu mare intensitate în vocea lor pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau: „Regele care vine în numele lui Iahve, este binecuvântat! Pace în cer şi glorie lui Dumnezeu!”
39 Unii dintre fariseii care erau în acea mulţime de oameni, au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi discipolii!”
40 El le-a răspuns: „Vă spun că dacă ei vor tăcea, vor striga pietrele!”
41 Când S-a apropiat de oraş şi l-a văzut, Isus a plâns pentru el,
42 zicând: „Ce bine ar fi fost să fi cunoscut şi tu măcar în această zi lucrurile care puteau să îţi ofere pacea! Dar acum nu le mai poţi înţelege!
43 Vei fi obligat să trăieşti zile când duşmanii tăi te vor încercui cu şanţuri, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile.
44 Te vor distruge împreună cu toţi locuitorii din tine şi nu vor lăsa nici măcar două pietre împreună – pentru că nu ai cunoscut vremea când ţi s-a oferit posibilitatea salvării…”
45 Apoi Isus a intrat în Templu şi a început să dea afară pe cei care făceau comerţ în el,
46 zicându-le: „Este scris: «Casa Mea se va numi o casă de rugăciune.» Dar voi aţi făcut din ea un cuib de infractori!”
47 Isus învăţa în fiecare zi mulţimile de oameni care erau în Templu. În acest timp, liderii preoţilor, învăţătorii legii (mozaice) şi conducătorii naţiunii (iudaice) intenţionau să Îl omoare.
48 Dar ei încă nu aveau o strategie de evitare a reacţiei poporului care Îl asculta cu mare interes.
1 Într-o zi, Isus învăţa mulţimea de oameni din apropierea templului, predicându-i Vestea Bună. Atunci au venit la El liderii preoţilor, învăţătorii legii mozaice şi conducătorii poporului (evreu).
2 Aceştia I-au zis: „Spune-ne: cu aprobarea cui faci aceste lucruri? Cine Te-a autorizat să le faci?”
3 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Am şi Eu o întrebare. Doresc să ştiu:
4 De unde provenea botezul lui Ioan – din cer, sau de la oameni?”
5 Dar ei au ezitat să răspundă şi gândeau astfel: „Dacă răspundem «Din cer.», ne va zice «Atunci, de ce nu l-aţi crezut?».
6 Iar dacă vom răspunde «De la oameni.», tot poporul ne va omorî cu pietre; pentru că oamenii sunt convinşi că Ioan a fost un profet.”
7 Atunci au răspuns lui Isus că nu ştiu de unde provenea botezul lui Ioan.
8 Iar Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune în baza cărei autorizări fac aceste lucruri!”
9 Apoi a început să spună poporului această parabolă: „Un om a plantat o viţă de vie, a arendat-o unor viticultori şi a plecat pentru un timp îndelungat într-o altă ţară.
10 Când era timpul strângerii fructelor, (proprietarul viei) a trimis la viticultori un sclav, ca să îi dea partea lui din producţia de struguri. Dar viticultorii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
11 A trimis un alt sclav; dar viticultorii l-au bătut şi pe acela, l-au ridiculizat şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
12 A mai trimis un al treilea sclav. Ei l-au rănit şi l-au dat afară (din vie).
13 Proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, pe care îl iubesc foarte mult. Poate că pe el îl vor primi onorabil!»
14 Dar atunci când l-au văzut (venind), viticultorii au zis: «Priviţi: vine cel care este moştenitorul de drept al viei! Haideţi să îl omorâm, pentru ca moştenirea (lui) să fie a noastră!»
15 L-au scos din vie şi l-au omorât. În aceste condiţii, ce le va face proprietarul viei?
16 Va veni, îi va distruge şi va arenda via altor viticultori.” Când au auzit ei această concluzie, au zis: „În niciun caz!”
17 Dar Isus le-a zis: „Ce semnificaţie au aceste cuvinte care au fost scrise: «Piatra pe care zidarii au aruncat-o (ca fiind inutilă), a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile.
18 Oricine va cădea peste această piatră, va fi sfărâmat; iar acela peste care va cădea ea, va fi anihilat»?”
19 Liderii preoţilor şi învăţătorii legii (mozaice) intenţionau să Îl prindă chiar atunci; dar se temeau de popor. Înţeleseseră că spunând această parabolă, Isus vorbise despre ei.
20 Intenţionând să Îl predea (în final) guvernatorului, ei au trimis la El nişte spioni care se prezentau ca fiind sinceri. În realitate, aceştia urmăreau afirmaţiile lui Isus, pentru a le folosi împotriva Lui.
21 Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că în vorbirea Ta îi înveţi pe oameni corect cum să se raporteze la Dumnezeu şi că nu îi evaluezi bazat pe lucruri exterioare.
22 Este normal să plătim Cezarului impozit, sau nu?”
23 Isus, care le înţelesese viclenia, le-a răspuns: „De ce Mă testaţi?
24 Arătaţi-Mi un dinar. Ale cui sunt imaginea împreună cu literele imprimate pe el?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului!”
25 Atunci El le-a zis: „Daţi Cezarului ce îi aparţine şi oferiţi-I lui Dumnezeu ce este al Lui!”
26 Atunci au constatat că nu pot folosi afirmaţiile Lui ca pe o capcană care L-ar fi discreditat public; şi mirându-se de răspunsul primit, au tăcut!
27 Au venit la Isus şi nişte saduchei. Aceştia făceau parte din grupul celor care susţineau că nu există posibilitatea învierii. Ei I-au zis:
28 „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că «dacă cineva moare şi îi rămâne soţia (văduvă) fără să fi avut copii cu ea, fratele lui să o ia pe acea femeie ca soţie şi să conceapă împreună copii, care vor fi consideraţi ca urmaşi ai celui mort.»
29 S-a întâmplat că au existat şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi (după un timp) a murit fără să aibă copii.
30 Al doilea s-a căsătorit cu femeia (rămasă văduvă); dar a murit şi el fără să aibă copii cu ea.
31 Cazul s-a repetat cu al treilea, până la al şaptelea.
32 În final, a murit şi femeia…
33 (Întrebarea noastră este aceasta:) Când va fi Învierea, a cui soţie va fi femeia? – pentru că toţi cei şapte (fraţi) au avut-o (pe pământ) ca soţie!”
34 Isus le-a răspuns: „Cât trăiesc pe pământ, oamenii se căsătoresc.
35 Dar cei care vor beneficia de învierea dintre morţi în viaţa viitoare, nu se vor mai căsători!
36 Acolo nici nu vor mai putea muri, pentru că fiind înviaţi în calitate de fii ai lui Dumnezeu, ei vor fi ca îngerii.
37 Dar dovada că morţii învie, vă este oferită chiar de Moise, în textul unde vorbeşte despre acel tufiş. Acolo, el Îl numeşte pe Iahve, «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»
38 Iar El nu este un zeu al celor morţi, ci Dumnezeul celor vii!”
39 Unii dintre învăţătorii legii (mozaice), au zis: „Învăţătorule, ai dat un bun răspuns!”
40 Apoi nimeni nu a mai avut curajul să Îi pună întrebări.
41 Isus le-a zis: „Cum se explică faptul că Cristos este fiul lui David?
42 În cartea Psalmilor, David spune: «Stăpânul a zis Stăpânului meu: ‘Stai la dreapta Mea,
43 până Îţi voi pune duşmanii sub picioare.’
44 Deci David Îl numeşte Stăpân. Atunci cum este el (în acelaşi timp) fiul lui?»”
45 Apoi le-a vorbit discipolilor în auzul tuturor (celor prezenţi acolo):
46 „Feriţi-vă de învăţătorii legii (mozaice), cărora le place să umble îmbrăcaţi cu robe lungi şi să fie salutaţi cu cel mai mare respect în public! Ei urmăresc să ocupe locurile din faţă în sinagogi şi se aşază la mesele festive pe cele mai onorabile locuri.
47 În timp ce fac rugăciuni lungi în faţa oamenilor, aceştia jefuiesc proprietăţile văduvelor. Din această cauză, ei vor primi o condamnare mai mare!”
1 Isus a privit spre cutia unde se colectau banii (pentru Templu) şi a văzut nişte bogaţi care introduceau darurile lor în ea.
2 A (mai) văzut şi o văduvă săracă donând două monede mici.
3 Atunci a zis: „Vă asigur că această văduvă a donat mai mult decât toţi ceilalţi.
4 Pentru că donaţia lor a fost făcută din ce aveau în plus; dar ea, în sărăcia ei, a dat tot ce mai avea pentru supravieţuire.”
5 În timp ce unii vorbeau despre pietrele cu care era împodobit Templul şi despre jertfele din el, Isus le-a zis:
6 „Va veni timpul când nu vor mai rămâne două pietre împreună; ci totul va fi dărâmat!”
7 Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi ce anume le va preceda?”
8 Isus a răspuns: „Fiţi atenţi să nu vă înşele cineva. Pentru că vor veni mulţi în numele Meu şi vor zice «Eu sunt Cristos!» şi «Timpul a expirat!». Să nu îi urmaţi.
9 Când veţi auzi despre existenţa unor conflicte armate şi despre revolte, să nu vă speriaţi; pentru că trebuie ca acestea să se întâmple mai întâi. Dar nu atunci va veni sfârşitul.”
10 Apoi le-a zis: „O naţiune va intra în conflict cu alta şi un regat se va revolta împotriva altuia.
11 În anumite zone vor fi mari cutremure de pământ, iar în altele va fi foamete şi vor apărea epidemii. Se vor întâmpla lucruri înfricoşătoare şi îşi vor face apariţia fenomene cosmice interpretabile.
12 Dar înainte de toate acestea, vă vor aresta şi vă vor persecuta. Vă vor preda liderilor sinagogilor şi vă vor băga în închisori. Din cauza numelui Meu, veţi fi determinaţi să ajungeţi în faţa regilor şi înaintea guvernatorilor.
13 Vi se vor întâmpla aceste lucruri ca să aveţi ocazia să faceţi declaraţii în faţa lor.
14 Reţineţi că nu va trebui să vă pregătiţi răspunsurile (apărării voastre);
15 pentru că vă voi asigura cuvintele şi înţelepciunea pentru care duşmanii voştri nu vor găsi replică!
16 Veţi fi predaţi lor chiar şi de cei care vă sunt părinţi, fraţi, rude şi prieteni. Şi unii dintre voi vor fi omorâţi.
17 Din cauza numelui Meu, veţi suporta ura tuturor.
18 Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va distruge.
19 Răbdând, vă veţi salva sufletul.
20 Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, să ştiţi că în scurt timp va fi distrus.
21 Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi. Cei din Ierusalim, să plece de-acolo; iar aceia care vor fi pe câmp, să nu (mai) intre în el.
22 Acele zile vor aduce pedeapsa care va fi în conformitate cu ce este scris.
23 Vai de femeile care vor fi însărcinate atunci şi de cele care vor alăpta; pentru că poporul acestei ţări va ajunge într-o mare dificultate.
24 Unii vor fi tăiaţi cu sabia, iar alţii vor fi duşi ca prizonieri în toate ţările. Ierusalimul va fi călcat în picioare de către (celelalte) naţiuni până va expira timpul lor.
25 Cu soarele, cu luna şi cu stelele se vor întâmpla lucruri surprinzătoare; iar pe pământ, naţiunile lumii vor fi în criză, neştiind ce să facă în timp ce în mare se vor produce valuri (uriaşe).
26 Oamenii vor muri de frica lucrurilor care vor urma să vină pe pământ; pentru că sistemul cosmic va fi destabilizat.
27 Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind cu autoritate şi în mare glorie deasupra norilor.
28 Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă ridicaţi capul şi să priviţi (spre cer); pentru că salvarea voastră este aproape.”
29 Apoi le-a spus o parabolă: „Observaţi smochinul şi toţi ceilalţi copaci.
30 Când îi vedeţi înfrunzind, ştiţi că se apropie vara.
31 În mod asemănător, când veţi vedea aceste lucruri întâmplându-se, să ştiţi că Regatul lui Dumnezeu este aproape.
32 Vă asigur că tot ce v-am spus (despre Ierusalim), se va întâmpla în timpul acestei generaţii.
33 Cerul şi pământul vor fi distruse; dar cuvintele Mele nu vor fi infirmate de ce se va întâmpla.
34 Pentru ca acea zi să nu vă surprindă (nepregătiţi), fiţi atenţi la inima voastră, să nu ajungă încărcată de îmbuibare cu mâncare şi băutură şi să fie preocupată cu îngrijorările vieţii cotidiene.
35 Lucrurile care se vor întâmpla, vor veni ca o capcană pentru toţi oamenii de pe pământ.
36 Vegheaţi permanent şi rugaţi-vă, ca să puteţi scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple şi ca să puteţi sta în picioare în faţa Fiului Omului!”
37 În timpul zilei, Isus învăţa poporul în (apropiere de) templu; iar noaptea Se ducea şi stătea pe Muntele măslinilor.
38 Şi (apoi) tot poporul venea în (zona) templu(lui) dimineaţa devreme, ca să Îl asculte.
1 Se apropia timpul sărbătorii Azimelor, care se mai numea (implicit) şi sărbătoarea Paştelor.
2 Liderii preoţilor şi învăţătorii legii (mozaice) discutau (între ei) despre o metodă (specială) prin care să Îl omoare pe Isus; pentru că le era frică de reacţia mulţimilor de oameni.
3 Dar Satan a intrat în Iuda care se mai numea şi „iscarioteanul”. El era unul dintre cei doisprezece (discipoli).
4 Iuda s-a dus la liderii preoţilor şi la comandanţii gărzii templului, ca să stabilească împreună cu ei cum să li-L predea pe Isus.
5 Ei s-au bucurat şi au decis să îi ofere bani.
6 După ce le-a promis că li-L va preda, Iuda urmărea un moment favorabil în care acest lucru să se întâmple în absenţa mulţimilor de oameni.
7 În cadrul sărbătorii, a venit ziua când trebuia sacrificat mielul pascal.
8 Isus a zis lui Petru şi lui Ioan: „Duceţi-vă şi pregătiţi-ne masa pascală!”
9 Ei L-au întrebat: „Unde doreşti să o pregătim?”
10 El le-a răspuns: „Când veţi intra în oraş, veţi întâlni un om ducând un ulcior cu apă. Mergeţi după el; şi în casa în care va intra,
11 să spuneţi proprietarului ei: «Învăţătorul te întreabă: ‘Unde este camera de oaspeţi în care voi mânca Paştele cu discipolii Mei?’»
12 El vă va prezenta o cameră mare la etaj, aranjată (pentru noi). Acolo să faceţi pregătirile (pentru Paşte).”
13 Ei au plecat şi au găsit totul exact cum le spusese Isus. Şi au pregătit masa de Paşte.
14 La momentul corespunzător, Isus S-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece apostoli.
15 El le-a zis: „Am avut o mare dorinţă să mănânc aceste Paşte împreună cu voi înainte de tot ce urmează să sufăr.
16 Să ştiţi că de acum încolo, nu le voi mai mânca până când nu se va demonstra practic semnificaţia lor în Regatul lui Dumnezeu.”
17 Apoi a luat un pahar, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi conţinutul lui între voi.
18 Să ştiţi că de acum încolo nu voi mai bea (ce se produce) din fructul viei până va veni Regatul lui Dumnezeu.”
19 Apoi a luat pâine; şi după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a rupt-o şi le-a dat-o, zicând: „Aceasta reprezintă corpul Meu care se sacrifică pentru voi. Să vă amintiţi de Mine, făcând şi voi acelaşi lucru (cu o pâine).”
20 Continuând, a luat paharul, li l-a dat şi a zis: „Conţinutul acestui pahar reprezintă sângele Meu care se varsă pentru voi, ratificând Noul Legământ.
21 Dar cel care Mă va trăda, întinde mâna împreună cu Mine la această masă.
22 Este o certitudine că Fiul Omului va muri; dar vai de acel om prin care va fi El trădat!”
23 Atunci (discipolii) au început să se întrebe unii pe alţii, încercând să înţeleagă cine dintre ei ar putea fi acela.
24 Între apostoli a mai apărut şi o controversă, în timp ce încercau să răspundă la întrebarea „Care dintre ei va fi considerat cel mai mare.”
25 Isus le-a zis: „Regii de pe pământ guvernează peste popoarele lor; şi cei care îşi exercită (astfel) autoritatea faţă de oameni, primesc numele de «binefăcători».
26 În raporturile dintre voi, să nu copiaţi acest model. Ci acela considerat ca fiind cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; iar cel care conduce, să fie ca cel care slujeşte.
27 Cine este mai mare: acela care stă la masă, sau cel care slujeşte la masă? Oare nu acela care stă la masă? Şi totuşi, Eu am fost între voi ca Cel care slujeşte la masă.
28 Voi sunteţi cei care aţi rămas permanent cu Mine în toate momentele dificile prin care am trecut…
29 Acesta este motivul pentru care vă ofer autoritatea să guvernaţi în Regatul pe care Mi l-a pregătit Tatăl!
30 Acolo veţi mânca, veţi bea şi veţi sta pe douăsprezece tronuri ca să judecaţi pe urmaşii celor doisprezece fii ai lui Israel.”
31 Isus a zis: „Simon, Simon, să ştii că Satan a cerut (aprobarea) să vă «cearnă» ca atunci când se separă grâul de pleavă.
32 Dar Eu m-am rugat pentru tine, pentru ca să nu îţi pierzi credinţa! Şi după ce te vei întoarce, (va trebui) să îţi încurajezi fraţii!”
33 Dar Petru I-a zis: „Doamne, sunt pregătit să merg cu Tine în închisoare şi chiar la moarte!”
34 Isus i-a zis: „Petru, te asigur că astăzi, înainte să cânte cocoşul, te vei dezice de Mine de trei ori, susţinând că nu Mă cunoşti!”
35 Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă (cu bani), fără traistă (cu alimente) şi fără încălţăminte (de schimb), v-a lipsit ceva?” Ei au răspuns: „Nu!”
36 Iar El le-a zis: „Acum, dimpotrivă: cine are vreo pungă (cu bani) sau traistă (cu alimente), să le ia! Iar cine nu are sabie, să îşi vândă haina şi să îşi cumpere una!
37 Să ştiţi că trebuie să se întâmple cu Mine exact cum este scris: «El a fost tratat ca un infractor.» Şi acele lucruri prezise despre Mine, se vor întâmpla în scurt timp.”
38 Ei I-au zis: „Doamne, priveşte: avem aici două săbii!” Iar El le-a răspuns: „Este suficient!”
39 Conform obiceiului, după ce au ieşit, au mers împreună cu Isus la Muntele Măslinilor.
40 Când au ajuns acolo, Isus le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi la probă.”
41 Apoi S-a depărtat de ei la distanţa la care ajungea o piatră aruncată cu mâna. Acolo a îngenuncheat şi a început să Se roage.
42 El zicea: „Tată, dacă eşti de acord, depărtează acest «pahar» din faţa Mea! Totuşi, accept să se întâmple aşa cum doreşti Tu, nu cum vreau Eu!”
43 Atunci a apărut un înger din cer ca să Îl susţină.
44 Ajunsese într-o agonie ca cea premergătoare morţii; şi a început să Se roage cu o mai mare intensitate. Transpiraţia I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
45 După ce S-a rugat, S-a ridicat şi a venit la discipoli, pe care i-a găsit dormind, afectaţi de întristare.
46 Atunci le-a zis: „De ce dormiţi? Ridicaţi-vă şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi la examen!”
47 În timp ce încă vorbea, a venit o mare mulţime de oameni conduşi spre El de Iuda care era unul dintre cei doisprezece (discipoli). El s-a apropiat de Isus ca să Îl sărute.
48 Iar Isus i-a zis: „Iuda, cu un (simplu) sărut Îl trădezi pe Fiul Omului?”
49 Cei care erau cu Isus, au înţeles ce urma să se întâmple; şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”
50 Iar unul dintre ei l-a atacat pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Isus i-a zis: „Lăsaţi-i! Suficient!” Apoi s-a atins de urechea acelui om şi l-a vindecat.
52 Isus S-a adresat apoi liderilor preoţilor, comandanţilor gărzii templului şi conducătorilor poporului care veniseră să Îl aresteze: „Aţi plecat după Mine cu săbii şi cu bâte – ca şi cum aş fi un tâlhar!
53 Aţi fi putut să Mă arestaţi în oricare dintre zilele când eram în curtea templului! Dar acesta este timpul vostru, când întunericul are autoritate.”
54 După ce L-au prins pe Isus, L-au dus în casa marelui preot. Petru mergea după El, urmându-L de la distanţă.
55 Apoi a stat jos împreună cu cei care se încălzeau la un foc făcut în mijlocul curţii.
56 Una dintre femeile care slujeau acolo, a privit fix spre el şi a zis: „Şi acest om era cu El!”
57 Dar Petru s-a dezis şi a spus: „Femeie, nu Îl cunosc!”
58 După puţin timp, L-a văzut altcineva şi a zis: „Şi tu eşti unul dintre acei oameni!” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei!”
59 După aproximativ o oră, altcineva susţinea acelaşi lucru, zicând: „Nu mai avem niciun dubiu că şi acest om era cu El, pentru că este galileean!”
60 Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Şi, în timp ce spunea aceste cuvinte, a cântat cocoşul.
61 Isus S-a întors şi a privit spre Petru, care şi-a amintit că (El) îi spusese: „Înainte să cânte cocoşul, te vei dezice de Mine de trei ori!”
62 Apoi a ieşit (de-acolo) şi a început să plângă cu mare regret.
63 Oamenii care Îl păzeau pe Isus, Îl ridiculizau şi Îl băteau.
64 După ce L-au legat la ochi, L-au lovit peste faţă şi L-au întrebat (ironic): „Profeţeşte: cine Te-a lovit?”
65 Apoi pronunţau multe alte insulte la adresa Lui.
66 Când s-a făcut ziuă, conducătorii poporului, liderii preoţilor şi învăţătorii legii (mozaice) au convocat Sinedriul şi L-au adus pe Isus acolo, în mijlocul lor. Ei I-au zis:
67 „Spune-ne: Tu eşti Cristos?” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
68 iar dacă vă voi întreba, nu Îmi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera!
69 De acum încolo, Fiul Omului va sta în poziţia de autoritate de la dreapta lui Dumnezeu!”
70 Ei I-au zis toţi: „Deci eşti Fiul lui Dumnezeu?” Iar El le-a răspuns: „Da, exact aşa cum spuneţi!”
71 Ei au răspuns: „De ce mai căutăm alte declaraţii ca bază pentru acuzarea Lui? Noi personal deja am auzit ce a afirmat cu propria Lui gură!”
1 Toţi s-au ridicat şi au dus pe Isus la Pilat.
2 Acolo au început să Îl acuze, zicând: „Pe acest om L-am surprins provocând poporul la revoltă, pronunţându-Se împotriva achitării impozitelor către Cezar şi pretinzând că El este Cristos, Regele (evreilor).”
3 Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Da, sunt!”
4 Pilat a zis liderilor preoţilor şi mulţimilor de oameni: „Acestui Om nu I-am găsit nicio vină!”
5 Dar ei insistau, zicând: „Prin învăţătura pe care o propagă începând din Galileea şi până aici, El provoacă poporul la revoltă!”
6 Auzind aceste cuvinte, Pilat a întrebat dacă Isus este galileean.
7 Iar când a constatat că zona de unde provenea El este sub jurisdicţia lui Irod, L-a trimis la el. În acele zile, Irod era în Ierusalim.
8 Atunci când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult. Bazat pe informaţiile pe care le avea despre El, Irod spera ca atunci când Îl va vedea, Isus să facă o minune în faţa lui.
9 I-a pus multe întrebări, dar Isus nu a răspuns la niciuna dintre ele.
10 Liderii preoţilor şi învăţătorii legii (mozaice) erau prezenţi acolo şi Îl acuzau vehement.
11 Irod şi soldaţii lui L-au ridiculizat şi L-au tratat cu desconsiderare. Apoi L-au îmbrăcat cu o robă frumoasă şi L-au trimis înapoi la Pilat.
12 În acea zi, Irod şi Pilat care fuseseră duşmani, s-au împrietenit.
13 Pilat a adunat pe liderii preoţilor, pe conducătorii poporului şi pe ceilalţi oameni care erau prezenţi acolo.
14 Apoi le-a zis: „L-aţi adus la mine pe acest Om, ca pe Unul care provoacă poporul la revoltă. Şi după ce L-am interogat cu atenţie în faţa voastră, constat că niciuna dintre acuzaţiile voastre împotriva Lui, nu se poate proba cu fapte.
15 Nici Irod nu a putut stabili vreun cap de acuzare împotriva Lui, pentru că L-a trimis înapoi. Deci acest Om nu a făcut nimic care să merite pedeapsa capitală.
16 După ce voi ordona să fie bătut, eu Îl voi elibera!”
17 [Cu ocazia fiecărei sărbători a Paştelui, Pilat trebuia să le graţieze câte un deţinut.]
18 Ei au strigat, scandând: „Pe El, omoară-L! Vrem graţierea lui Baraba!”
19 Iar acesta fusese băgat în închisoare pentru o crimă făcută în oraş cu ocazia unei revolte.
20 Pilat li s-a adresat din nou, intenţionând să Îl elibereze pe Isus.
21 Dar ei au strigat: „Crucifică-L! Crucifică-L!”
22 Pilat le-a vorbit a treia oară, zicând: „Dar ce rele a făcut? Eu nu am găsit nimic care să justifice pedepsirea Lui cu moartea. Deci, după ce voi ordona să fie bătut, Îl voi elibera!”
23 Dar ei au continuat să strige insistent în favoarea crucificării Lui. În final, ce strigau ei a fost luat în considerare.
24 Astfel, Pilat a decis să le îndeplinească cererea.
25 L-a graţiat pe cel care fusese băgat în închisoare pentru crimă – aşa cum ceruseră ei. Iar pe Isus L-a predat lor, ca să facă ce vor cu El.
26 În timp ce Îl duceau să îl crucifice, l-au obligat pe un anume Simon din Cirena care se întorcea de la câmp, să ducă în spate crucea lui Isus.
27 În urma lui Isus mergea o mare mulţime de oameni şi de femei care plângeau şi care regretau ce se întâmpla cu El.
28 Dar Isus S-a întors spre ele şi le-a zis: „Locuitoare ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru Mine, ci pentru voi şi pentru copiii voştri.
29 Pentru că va veni timpul când se va zice: «Sunt fericite femeie sterile, acelea care (încă) nu au născut şi cele care nu au alăptat!»
30 Atunci (oamenii) vor începe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!» şi dealurilor «Acoperiţi-ne!».
31 Iar dacă aceste lucruri se întâmplă copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”
32 Împreună cu Isus erau duşi doi infractori, ca să fie omorâţi.
33 Când au ajuns la locul numit „Craniul”, L-au crucificat acolo împreună cu cei doi infractori. Unul a fost aşezat la stânga lui Isus, iar celălalt la dreapta Lui.
34 Isus zicea: „Tată, iartă-i, pentru că (ei) nu ştiu ce fac!” Au tras la sorţi pentru hainele Lui, ca să ştie ce să ia fiecare.
35 Acolo veniseră mulţi oameni care asistau la ce se întâmpla. Conducătorii poporului (evreu) Îl ridiculizau pe Isus şi ziceau: „Pretinde că i-a salvat pe alţii! Să Se salveze (acum) pe Sine, dacă El este Cristos, Cel ales de Dumnezeu!”
36 Soldaţii aveau faţă de El aceeaşi atitudine de desconsiderare. Se apropiau de El, Îi dădeau oţet
37 şi ziceau: „Dacă eşti Regele iudeilor, salvează-Te!”
38 Deasupra Lui era o inscripţie (făcută în limba greacă, în limba latină şi în limba aramaică): Acesta este Regele iudeilor.
39 Unul dintre tâlharii crucificaţi, Îl ridiculiza şi el, zicând: „Oare nu eşti Tu Cristos? Salvează-Te (întâi) pe Tine şi (apoi) salvează-ne şi pe noi!”
40 Dar celălalt i s-a opus, zicând: „Nu ai teamă de Dumnezeu? Tu eşti pus sub aceeaşi acuzare (ca a Lui);
41 dar în timp ce pentru noi ea este meritată, acest Om o suportă fără să fi făcut niciun rău…”
42 Apoi I-a zis lui Isus: „Doamne, aminteşte-Ţi de mine atunci când vei veni ca Rege!”
43 Isus i-a răspuns: „Te asigur că astăzi vei fi cu Mine în rai!”
44 În a şasea oră a zilei, s-a făcut întuneric în toată ţara. Acest întuneric a persistat până în a noua oră a zilei.
45 În timp ce soarele s-a întunecat, perdeaua din interiorul Templului s-a rupt prin mijloc.
46 Isus a strigat: „Tată, în mâinile Tale Îmi predau spiritul!” Şi după ce a spus aceste cuvinte, a murit.
47 Văzând ce se întâmplase, centurionul a glorificat pe Dumnezeu şi a zis: „Acesta a fost un om (care a murit) nevinovat!”
48 Tot poporul care venise şi asistase la acest „spectacol”, a plecat de-acolo bătându-se cu pumnul în piept.
49 Şi toţi cei care făceau parte din grupul intim al lui Isus, împreună cu grupul femeilor, stăteau separat şi priveau la ce se întâmpla.
50 Exista un membru-consilier al Sinedriului care se numea Iosif. El era un om bun, cu reverenţă faţă de Dumnezeu
51 şi nu participase cu ceilalţi la luarea deciziilor (împotriva lui Isus). Provenea din Arimateea – un oraş al iudeilor. Iosif era dintre aceia care aşteptau Regatul lui Dumnezeu.
52 El s-a dus la Pilat şi i-a cerut corpul lui Isus.
53 L-a dat jos de pe cruce, l-a înfăşurat într-o pânză de in şi l-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră. În acel mormânt nu mai fusese pus nimeni.
54 Era ziua pregătirii, la finalul căreia începea Sabatul.
55 Femeile care veniseră cu Isus din Galileea, au mers după Iosif şi au văzut atât mormântul, cât şi felul în care a fost pus corpul lui Isus în el.
56 S-au întors şi au pregătit uleiuri aromate şi parfumuri. Apoi, în conformitate cu legea (mozaică), în ziua de Sabat, s-au odihnit.
1 În prima zi a săptămânii, aceste femei împreună cu altele au venit la mormânt dimineaţa devreme şi au adus uleiurile parfumate pe care le preparaseră.
2 Piatra de la intrarea în mormânt, a fost găsită răsturnată.
3 Au intrat în el, dar nu au găsit acolo corpul lui Isus.
4 În timp ce ele erau dezorientate, au apărut doi bărbaţi îmbrăcaţi cu haine strălucitoare.
5 Speriate, femeile s-au plecat cu feţele până la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce căutaţi între cei morţi pe Acela care este viu?
6 Nu (mai) este aici, ci a înviat! Amintiţi-vă ce v-a spus când încă era în Galileea.
7 Atunci zicea că Fiul Omului trebuie să ajungă la discreţia păcătoşilor, să fie crucificat şi a treia zi să învie!”
8 Ele şi-au amintit cuvintele lui Isus.
9 La întoarcerea lor de la mormânt, au relatat celor unsprezece (discipoli) şi tuturor celorlalţi despre aceste lucruri.
10 Cele care i-au informat pe apostoli despre ele, au fost: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov, împreună cu toate celelalte.
11 Dar ei au considerat cuvintele lor ca fiind nişte basme; şi nu le-au crezut ca relatând despre ceva real.
12 Totuşi, Petru s-a ridicat şi a fugit la mormânt. S-a aplecat şi a privit în interiorul lui; dar nu a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ. Apoi, mirat de ce se întâmplase, s-a întors acasă.
13 În aceeaşi zi, doi dintre discipoli erau pe drum, deplasându-se spre Emaus. Această localitate era la o distanţă de şaizeci de stadii de Ierusalim.
14 În drumul lor, ei discutau despre tot ce se întâmplase.
15 În timp ce vorbeau, li S-a alăturat Isus, mergând pe drum împreună cu ei.
16 Dar le era imposibil să Îl recunoască.
17 El le-a zis: „Despre ce discutaţi în timp ce mergeţi pe acest drum?” Atunci ei s-au oprit şi L-au privit trişti.
18 Apoi, răspunzând, unul dintre ei care se numea Cleopa, a zis: „De ce nu ştii ce s-a întâmplat în aceste zile în Ierusalim? Eşti cumva un străin?”
19 El i-a zis: „Ce (s-a întâmplat)?” Iar ei au răspuns: „Este vorba despre Isus din Nazaret, care atât în faţa lui Dumnezeu, cât şi în faţa oamenilor, era un remarcabil profet în fapte şi în cuvinte.
20 Liderii preoţilor şi bătrânii noştri L-au condamnat la moarte prin crucificare.
21 Noi speram că El va elibera pe Israel. Dar acum este a treia zi de când deja s-au întâmplat aceste lucruri.
22 Am fost şi mai surprinşi când nişte femei din grupul nostru care au fost la mormânt(ul Lui) dimineaţa devreme,
23 ne-au relatat la întoarcere că li s-ar fi revelat acolo şi nişte îngeri care spuneau că El este viu!
24 Unii dintre cei care erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit totul aşa cum spuseseră femeile; dar pe El nu L-au văzut!”
25 Atunci Isus le-a zis: „O, cât de incapabili sunteţi şi cât de nedecisă vă este inima atunci când trebuie să credeţi tot ce au spus profeţii!
26 Oare nu trebuia să suporte Cristos toate aceste lucruri şi să intre (astfel) în gloria Sa?”
27 Apoi a început cu scrierile lui Moise şi a continuat cu toţi profeţii, explicându-le în toate Scripturile, textele care vorbeau despre El.
28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, Isus a dat impresia că vrea să meargă mai departe.
29 Dar ei I-au zis în mod insistent: „Rămâi cu noi; pentru că se apropie seara. Ziua aproape a trecut!” Apoi El a intrat ca să rămână cu ei.
30 În timp ce stăteau la masă împreună, El a luat pâinea; şi după ce a rostit binecuvântarea, a rupt-o şi le-a dat-o.
31 Atunci L-au recunoscut; dar El a dispărut din faţa lor.
32 Apoi au zis unul altuia: „Nu este aşa că ne încălzea inimile pe drum când ne explica Scripturile care vorbeau despre El?”
33 Chiar în acel moment s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece (discipoli) şi pe ceilalţi împreună cu ei,
34 zicând: „Faptul că Stăpânul a înviat, este o certitudine! El s-a revelat lui Simon!”
35 Apoi ei au relatat ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au recunoscut în momentul când a rupt pâinea.
36 În timp ce vorbeau ei despre aceste lucruri, a apărut Isus în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
37 Ei s-au speriat; şi în panica pe care au experimentat-o, credeau că văd un spirit.
38 Dar El le-a zis: „De ce sunteţi dezorientaţi? Şi de ce gândiţi astfel?
39 Priviţi la mâinile şi la picioarele Mele – Eu sunt! Convingeţi-vă, pipăindu-Mă! Un spirit nu are carne şi oase ca Mine!”
40 Apoi le-a arătat mâinile şi picioarele Lui.
41 Dar pentru că din cauza (impactului) bucuriei încă nu credeau (ce vedeau) şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare?”
42 I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure cu miere.
43 El le-a luat şi le-a mâncat înaintea lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile despre care am vorbit cu voi, când vă spuneam că trebuie să se întâmple practic tot ce este scris despre Mine în Lege, în Profeţi şi în Psalmi.”
45 Atunci i-a ajutat să înţeleagă Scripturile cu mintea lor.
46 Apoi le-a zis: „Aşa cum scrie, Cristos trebuia să suporte multă durere şi să învie a treia zi dintre cei morţi.
47 Şi urmează ca începând din Ierusalim, să se predice tuturor naţiunilor, în numele Lui, despre pocăinţă şi despre iertarea păcatelor.
48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
49 Să ştiţi că voi trimite peste voi ce a promis Tatăl Meu. Dar să rămâneţi în oraş până veţi fi îmbrăcaţi cu autoritatea (care va veni) de sus.”
50 Ei au mers afară (din oraş) până spre Betania, unde El Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.
51 În timp ce îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.
52 După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim experimentând o mare bucurie.
53 Stăteau tot timpul în (zona) templu(lui) şi Îl lăudau pe Dumnezeu.