1

1 După ce Saul murise, trecuseră două zile de când David se întorsese de la înfrângerea amaleciţilor; şi era în localitatea Ţiclag.

2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul. El era cu hainele rupte şi avea pământ pe cap. Când a ajuns înaintea lui David, a căzut cu faţa spre pământ şi i s-a închinat.

3 David l-a întrebat: „De unde vii?” El i-a răspuns: „Am reuşit să fug din tabăra israeliană.”

4 David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat acolo!” El i-a răspuns: „Oamenii au fugit din zona de conflict; şi mulţi dintre ei au murit! A murit atât Saul cât şi fiul lui numit Ionatan.”

5 David l-a mai întrebat pe tânărul care îi adusese aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul lui care se numeşte Ionatan au murit?”

6 Tânărul a răspuns: „Eram pe muntele Ghilboa. Acolo l-am văzut pe Saul care se sprijinea pe lancea lui; iar carele şi călăreţii inamicului veneau din ce în ce mai aproape de el.

7 Când Saul a privit în urmă şi m-a văzut, m-a chemat; iar eu i-am răspuns: «Sunt aici, la dispoziţia ta!»

8 El m-a întrebat: «Cine eşti?» Iar eu i-am răspuns: «Sunt amalecit.»

9 Atunci el mi-a zis: «Apropie-te de mine şi omoară-mă; pentru că sunt în agonia morţii, chiar dacă încă trăiesc!»

10 Atunci m-am apropiat de el şi l-am omorât, ştiind că dacă este rănit, nu va mai trăi mult timp. Apoi i-am luat coroana de pe cap şi brăţara de la braţ. Le-am adus aici, stăpânului meu.”

11 Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a rupt. Apoi toţi bărbaţii care erau cu el, au făcut acelaşi lucru.

12 Au plâns şi au postit până seara pentru (moartea lui) Saul, pentru fiul lui numit Ionatan, pentru armata lui Iahve şi pentru urmaşii lui Israel; pentru că muriseră loviţi de sabie.

13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veştile: „De unde eşti?” El i-a răspuns: „Sunt fiul unui străin amalecit.”

14 Atunci David i-a zis: „Cum ai avut curajul să acţionezi împotriva celui care este unsul lui Iahve şi nu ţi-a fost frică să îl omori?”

15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre oamenii lui; şi i-a zis: „Apropie-te şi doboară-l!” El l-a lovit; şi astfel, acel om a murit.

16 David i-a zis: „Doar tu vei responsabil de vărsarea sângelui tău; pentru că ai făcut cu gura ta declaraţii care te incriminează, zicând: «L-am omorât pe cel care este uns (în funcţia de rege) al lui Iahve.»!”

17 David a plâns pentru Saul şi pentru fiul lui numit Ionatan, compunând (şi) un cântec de jale (în onoarea lor).

18 El a poruncit apoi urmaşilor lui Iuda să înveţe acest cântec care a fost numit Cântecul Arcului. El este scris în Cartea lui Iaşar:

19 „Israel, gloria ta zace omorâtă pe zonele tale înalte. Cum au căzut vitejii tăi!

20 «Nu vorbiţi despre acest lucru în Gat; şi nu îl anunţaţi pe străzile Aşchelonului; pentru ca să nu se bucure fetele filistenilor şi să nu sară de satisfacţie fiicele celor necircumcişi.»

21 «O, voi, munţi ai Ghilboei! Nici roua şi nici ploaia să nu mai cadă peste voi! Nici recolte pe câmpiile voastre să nu mai aveţi pentru darurile de mâncare! Pentru că acolo au fost profanate scuturile vitejilor – scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu ulei.»

22 De la sângele celor omorâţi, de la grăsimea vitejilor, săgeata lui Ionatan nu venea înapoi; iar sabia lui Saul nu se învârtea fără să lovească pe cineva.

23 Saul şi Ionatan – cei care atunci când trăiau, s-au iubit şi s-au agreat – nici măcar în moarte nu au fost despărţiţi. Erau mai rapizi decât vulturii; şi aveau o forţă mai mare decât a leilor.

24 «Fiice ale lui Israel, plângeţi-l pe Saul – pe cel care vă îmbrăca în roşu-aprins şi cu multă eleganţă; pe acela care vă împodobea hainele cu ornamente de aur.»

25 Vai, cum au căzut luptătorii în mijlocul conflictului! Ionatan zace omorât pe zonele tale înalte.

26 «Frate Ionatan, sunt deprimat din cauza morţii tale! Mi-ai fost atât de drag! Dragostea ta pentru mine a fost specială: superioară dragostei pe care o pot oferi femeile.»

27 Cum au căzut luptătorii; şi cum au dispărut armele!”

2

1 După toate aceste lucruri, David L-a întrebat pe Iahve: „Să mă duc în vreunul dintre oraşele (teritoriu)lui (numit) Iuda?” Iahve i-a răspuns: „Du-te!” David L-a mai întrebat: „Unde să mă duc?” Iahve i-a răspuns: „La Hebron.”

2 David s-a dus acolo împreună cu soţiile lui: cu izreelita Ahinoam şi cu Abigail – văduva carmelitului Nabal.

3 David i-a luat şi pe oamenii care merseseră împreună cu el – pe fiecare împreună cu familia lui; iar aceştia au locuit în apropierea Hebronului.

4 Bărbaţii din teritoriile locuite de urmaşii lui Iuda au venit şi l-au uns acolo pe David ca rege pentru teritoriul numit Iuda. I s-a spus lui David că bărbaţii din Iabeş-Ghilad l-au înmormântat pe Saul.

5 Atunci el a trimis nişte mesageri la ei, spunându-le prin intermediul lor: „Să fiţi binecuvântaţi de Iahve pentru că aţi manifestat această bunătate faţă de stăpânul vostru – faţă de Saul – înmormântându-l.

6 Doresc ca Iahve să Îşi manifeste bunătatea faţă de voi şi să vă recompenseze! Pentru fapta pe care aţi făcut-o, mă voi comporta şi eu personal faţă de voi cu aceeaşi bunătate!

7 Acum, încurajaţi-vă şi fiţi luptători remarcabili; pentru că stăpânul vostru – Saul – a murit; iar oamenii din tribul lui Iuda m-a uns pe mine ca rege pentru ei.”

8 În acest timp, Abner – fiul lui Ner – conducătorul armatei lui Saul, l-a luat pe Iş-Boşet care era fiul lui Saul; şi l-a traversat Iordanul, în dreptul localităţii Mahanaiim.

9 Acolo l-a declarat rege în zona numită Ghilad, pentru aşuriţi, pentru Izreel, pentru teritoriul urmaşilor lui Efraim, pentru cel locuit de urmaşii lui Beniamin şi pentru întregul (teritoriu care s-a numit) Israel.

10 Iş-Boşet – fiul lui Saul – avea patruzeci de ani când a început să guverneze în Israel; şi a fost astfel rege pentru doi ani. Dar tribul lui Iuda l-a urmat pe David.

11 Timpul cât a guvernat David la Hebron ca rege al tribului lui Iuda, a fost de şapte ani şi şase luni.

12 Abner – fiul lui Ner – împreună cu slujitorii lui Iş-Boşet, a plecat din Mahanaiim şi s-a dus la Ghivon.

13 Atunci Ioab – fiul Ţeruiei – împreună cu slujitorii lui David, au plecat şi ei din locul în care erau; şi i-au întâlnit la iazul din Ghivon. Un grup stătea pe un mal al iazului şi altul pe celălalt mal.

14 Abner i-a zis lui Ioab: „Să se lupte tinerii între ei; iar noi vom asista!” Ioab a răspuns: „Sunt de acord!”

15 S-au prezentat nişte tineri în număr egal: erau doisprezece reprezentanţi pentru tribul lui Beniamin şi pentru Iş-Boşet; şi doisprezece reprezentanţi care îi slujeau lui David.

16 Fiecare şi-a apucat adversarul de cap şi i-a înfipt sabia între coaste. Astfel au murit toţi. Aşa se explică de ce acel loc din Ghivon s-a numit de atunci Helcat-Haţurim.

17 Lupta a fost foarte dură în acea zi; iar Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de slujitorii lui David.

18 Între ei erau acolo şi cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael alerga rapid: ca o capră sălbatică.

19 A plecat să urmărească pe Abner, fără să devieze la dreapta sau la stânga de la urmărirea lui.

20 Abner a privit în urmă; şi a întrebat: „Tu eşti, Asael” Asael i-a răspuns: „Da, eu sunt!”

21 Atunci Abner i-a zis: „Treci în dreapta sau în stânga, prinde pe unul dintre tineri şi ia-i armura!” Dar Asael nu a încetat să îl urmărească.

22 Abner i-a zis din nou lui Asael: „Nu mă mai urmări! De ce să fiu determinat să te omor? Cum îl voi privi atunci pe fratele tău – pe Ioab – în ochi?”

23 Dar Asael a refuzat să se oprească din acea urmărire. Atunci Abner l-a lovit în stomac cu vârful lăncii; şi ea i-a ieşit prin spate. Asael a murit pe loc; şi toţi cei care ajungeau la locul în care murise, se opreau.

24 Ioab şi Abişai au continuat să îl urmărească pe Abner. Când se însera, au ajuns la dealul Ama – în estul localităţii Ghiah – pe drumul care conduce spre deşertul Ghivon.

25 În acest timp, beniamiţii s-au adunat în jurul lui Abner şi au format un grup care s-a dus pe vârful unui alt deal.

26 Abner l-a strigat pe Ioab şi i-a zis: „Chiar este nevoie ca sabia să distrugă în continuare? Nu realizezi că se va sfârşi dramatic (pentru tine)? Cât timp va mai trece până când vei porunci oamenilor tăi să nu îşi mai urmărească fraţii?”

27 Ioab i-a răspuns: „Jur pe Dumnezeul care este viu că dacă nu ai fi vorbit, oamenii mei ar fi continuat urmărirea fraţilor lor până dimineaţă!”

28 Apoi Ioab a sunat din corn; şi toţi oamenii lui au încetat lupta. Nu i-au mai urmărit pe israelieni şi nici nu s-au mai luptat împotriva lor.

29 Atunci Abner împreună cu oamenii lui au mers toată acea noapte prin Araba. Au traversat Iordanul, au parcurs tot teritoriul Bitronul şi au ajuns la Mahanaiim.

30 În acest timp, Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner; şi şi-a adunat toţi oamenii. Dintre slujitorii lui David, cu excepţia lui Asael, muriseră doar nouăsprezece bărbaţi.

31 Dar slujitorii lui David omorâseră trei sute şaizeci de bărbaţi beniamiţii care fuseseră împreună cu Abner.

32 Apoi au luat corpul lui Asael şi l-au pus în mormântul familiei lui din Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea şi au ajuns la Hebron când se lumina.

3

1 Războiul dintre urmaşii lui Saul şi cei ai lui David a durat mult timp. David devenea o forţă din ce în ce mai mare, în timp ce familia lui Saul îşi perdea influenţa.

2 Fiii lui David care i s-au născut la Hebron, au fost: Amnon – primul născut. El era fiul izreelitei Ahinoam.

3 Chileab – era al doilea – fiul Abigailei, văduva carmelitului Nabal. Absalom a fost al treilea fiu al lui David. El era fiul Maacăi – fiica lui Talmai, regele Gheşurului.

4 Adonia – al patrulea – a fost fiul Haghitei. Şefatia – al cincilea – era fiul născut de Abital.

5 Al şaselea a fost Itream – fiul soţiei lui David numită Egla. Aceştia sunt fiii care i s-au născut lui David în localitatea Hebron.

6 În timpul războiului dintre urmaşii lui Saul şi cei ai lui David, Abner a devenit un luptător remarcabil între urmaşii lui Saul.

7 Saul avusese o concubină care se numea Riţpa. Ea era fiica lui Aia. Iş-Boşet i-a zis lui Abner: „De ce ai intrat la concubina tatălui meu?”

8 Abner s-a supărat foarte rău din cauza cuvintelor lui Iş-Boşet; şi i-a zis: „Ce sunt eu (pentru tine) – cap de câine? Susţin oare pe urmaşii lui Iuda? Astăzi am demonstrat loialitate faţă de urmaşii tatălui tău – Saul –, faţă de fraţii şi faţă prietenii lui. Nu te-am trădat oamenilor lui David; iar tu mă declari astăzi vinovat din cauza acestei femei!?

9 Dumnezeu să Îşi manifeste toată duritatea faţă de Abner dacă de acum înainte nu voi susţine pe David în tot ce Iahve i-a promis prin jurământ

10 când a zis că va lua guvernarea de la familia lui Saul şi va înălţa tronul lui David care va guverna în Israel şi pentru urmaşii Iuda, de la teritoriile locuite de către urmaşii Dan până la Beer-Şeba!”

11 Iş-Boşet nu a mai avut curajul să îi spună ceva lui Abner, pentru că îi era frică de el.

12 Apoi Abner a trimis din partea lui nişte mesageri la David, ca să îi spună: „A cui este ţara?” Apoi a adăugat: „Ratifică un legământ cu mine; şi eu te voi ajuta să determini întregul Israel să fie în favoarea ta.”

13 David a răspuns: „Sunt de acord. Voi face un legământ cu tine; dar cu o singură condiţie: să nu apari înaintea mea dacă nu mi-o aduci pe Mihal – fiica lui Saul – atunci când vii la mine!”

14 David a trimis mesageri la Iş-Boşet – fiul lui Saul – să îi spună: „Dă-mi-o pe soţia mea – pe Mihal – cu care m-am logodit după ce am adus (lui Saul) o sută de organe genitale exterioare de-ale filistenilor!”

15 Iş-Boşet a trimis pe cineva să o aducă; şi ea a fost luată de la soţul ei – de la Paltiel – fiul lui Laiş.

16 Soţul ei a mers împreună cu ea – plângând în urma ei – până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!” El s-a întors şi s-a dus acasă.

17 Apoi Abner a vorbit cu cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel; şi le-a zis: „Cu mai mult timp în urmă l-aţi dorit ca rege pe David.

18 Acum confirmaţi-l ca rege; pentru că Iahve a spus despre el: «Prin mâna sclavului Meu – David – Îmi voi salva poporul numit Israel de opresiunea filistenilor şi a tuturor duşmanilor lui.»”

19 Abner le-a vorbit şi beniamiţilor. Apoi s-a dus la Hebron, ca să îi spună lui David tot ce doreşte să facă Israel şi întregul trib al urmaşilor lui Beniamin.

20 A ajuns la David, la Hebron, însoţit de douăzeci de bărbaţi. David a organizat un banchet pentru ei.

21 Abner i-a zis lui David: „Permite-mi să plec şi să adun întregul Israel la stăpânul meu care este rege. Intenţionez astfel să îi determin să ratifice un legământ cu tine, ca să guvernezi oriunde doreşte sufletul tău!” David i-a permis lui Abner să se retragă; şi astfel el a plecat în pace.

22 Imediat după ce plecase Abner, a venit Ioab împreună cu slujitorii lui David. Se întorceau de la un jaf, aducând o mare pradă cu ei. Abner nu mai era împreună cu David la Hebron, pentru că îi permisese să plece; iar el plecase liniştit.

23 Când a venit Ioab împreună cu armata care era cu el, i s-a spus că Abner – fiul lui Ner – a fost la rege, că acesta i-a permis să plece şi că astfel el a plecat în pace.

24 Ioab a venit la rege şi i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a fost la tine, iar tu i-ai permis să plece. De ce?

25 Îl cunoşti bine pe Abner – fiul lui Ner! El a venit să te înşele, să îţi cunoască intenţiile şi să ştie tot ce faci!”

26 După ce a plecat de la David, Ioab a trimis mesageri la Abner. Astfel, prin intermediul lor, el l-a adus înapoi de la fântâna lui Sira. Dar David nu ştia nimic.

27 Atunci când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat separat, lângă poartă, prefăcându-se că ar dori să îi vorbească ceva în mod secret. Şi ca să îl răzbune pe fratele lui numit Asael, Ioab l-a lovit pe Abner în stomac. Astfel a murit Abner.

28 Când David a fost informat despre ce s-a întâmplat, a zis: „Eu şi regatul meu suntem nevinovaţi înaintea lui Iahve, pentru totdeauna, de moartea lui Abner – fiul lui Ner.

29 Declar că vina acestei morţi trebuie să fie în exclusivitate a lui Ioab şi a familiei tatălui lui! Să se întâmple ca între urmaşii lui să existe totdeauna cineva care să aibă o hemoragie, cineva lepros, cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă omorât de sabie şi cineva care să nu aibă ce să mănânce!”

30 Ioab împreună cu fratele lui numit Abişai l-au omorât pe Abner pentru că în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor numit Asael.

31 David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă hainele, înconjuraţi-vă cu saci şi mergeţi plângând pentru (moartea lui) Abner!” Regele David mergea în urma sicriului în care era transportat Abner.

32 L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui; şi întregul popor a făcut acelaşi lucru.

33 Regele a cântat acest cântec de jale: „Oare este posibil să moară Abner cum moare un trădător?

34 Nu aveai mâinile legate şi nici picioarele imobilizate cu lanţuri! Ai murit ca unul care este învins de oameni laşi!” Şi tot poporul a plâns din nou pentru Abner.

35 Tot cei care erau prezenţi acolo, s-au apropiat de David ca să îl determine să mănânce cât mai era încă ziuă. Dar el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui!”

36 Acest lucru a fost cunoscut de întregul popor; şi a plăcut tuturor. De fapt, tot ce făcea regele a fost agreat de popor.

37 Astfel, în acea zi, tot poporul şi tot Israelul au ştiut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner.

38 Apoi David le-a zis slujitorilor lui: „Nu înţelegeţi că astăzi a căzut în Israel un prinţ care a fost un om remarcabil?

39 Astăzi, deşi sunt uns ca rege, eu nu am suficientă forţă (să acţionez împotriva lor); iar aceşti bărbaţi – fiii Ţeruiei – îmi sunt superiori. Doresc ca Iahve să îl recompenseze pe cel rău conform răutăţii lui!”

4

1 Când fiul lui Saul care se numea Iş-Boşet a auzit că Abner a fost omorât în localitatea Hebron, i-a dispărut curajul; şi întregul Israel s-a cutremurat.

2 Fiul lui Saul avea doi conducători care comandau grupurile de prădători. Unul se numea Baana, iar celălalt Recab. Aceştia erau fiii lui Rimon, un om care locuia în Beerot şi care provenea din clanul lui Beniamin. Se consideră că Beerot este unul dintre urmaşii lui Beniamin

3 pentru că beerotiţii fugiseră la Ghitaim. Ei au locuit acolo ca străini până astăzi.

4 Ionatan – fiul lui Saul – avea un fiu care era afectat de paralizie la ambele picioare. Acela avea vârsta de cinci ani când a venit cineva din Izreel aducând vestea că Saul şi Ionatan muriseră. Femeia care îl îngrijea, l-a luat şi a fugit cu el; dar pentru că se grăbea, copilul a căzut; şi astfel a paralizat. Numele lui era Mefiboşet.

5 Într-o zi, aceşti fii ai lui Rimon care locuia în Beerot, numiţi Recab şi Baana, au plecat spre casa lui Iş-Boşet; şi au ajuns acolo în timpul caniculei zilei: tocmai când el se odihnea – la prânz.

6 Au mers până în interiorul casei – ca atunci când ar fi dorit să ia de acolo nişte grâu; şi l-au înjunghiat în stomac. Apoi Recab şi fratele lui numit Baana, au reuşit să fugă.

7 Ei intraseră în casă în timp ce Iş-Boşet era culcat pe pat, în dormitorul lui. După ce l-au înjunghiat şi l-au omorât, i-au tăiat capul. Apoi i l-au luat cu ei şi au mers toată noaptea prin zona numită Araba.

8 Au adus capul lui Iş-Boşet la David – la Hebron – şi i-au zis regelui: „Priveşte capul lui Iş-Boşet – fiul lui Saul – duşmanul tău, care te-a tot urmărit ca să te omoare. Astăzi, Iahve l-a răzbunat pe stăpânul meu – care acum este rege – împotriva lui Saul şi a urmaşilor lui!”

9 Dar David le-a răspuns lui Recab şi fratelui lui numit Baana – care erau fiii lui Rimon din Beerot: „Jur pe Iahve care este viu şi care m-a salvat din toate necazurile,

10 că pe cel care mi-a zis: «Saul este mort!», crezând că îmi aduce veşti bune, l-am prins şi l-am omorât la Ţiclag. Aceasta a fost recompensa pentru vestea pe care mi-a adus-o.

11 Oare nu voi proceda cu atât mai mult cu nişte oameni condamnabili (ca voi), care omoară un om nevinovat în casa şi în patul lui? Credeţi că nu vă voi considera vinovaţi de moartea lui şi nu vă voi şterge de pe pământ?”

12 David a dat ordin oamenilor lui, care i-au omorât. Le-au tăiat mâinile şi picioarele; şi le-au atârnat corpurile lângă iazul din Hebron. Apoi au luat capul lui Iş-Boşet şi l-au înmormântat în mormântul lui Abner din Hebron.

5

1 Toate triburile lui Israel au venit la David – în localitatea Hebron – şi i-au zis: „Atât oasele cât şi carnea noastră, au origine comună!

2 Mai demult, când Saul era regele nostru, tu conduceai Israelul în războaie. De fapt, Iahve ţi-a promis: «Tu vei păstori poporul Meu numit Israel; şi vei fi conducătorul lui!»”

3 Toţi cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel veniseră la rege – în localitatea Hebron. Astfel, regele David a ratificat un legământ cu ei înaintea lui Iahve, la Hebron. Apoi ei l-au uns pe David ca rege al Israelului.

4 David avea treizeci de ani când a devenit rege; şi a guvernat patruzeci de ani.

5 La Hebron a guvernat în teritoriul numit (ulterior) Iuda o perioadă de şapte ani şi şase luni. La Ierusalim a guvernat treizeci şi trei de ani, atât pentru cei din teritoriul numit (ulterior) Israel, cât şi pentru cei din teritoriul numit (mai târziu) Iuda.

6 Regele a înaintat spre Ierusalim însoţit de gărzile lui, mergând împotriva iebusiţilor care locuiau acolo. Aceştia i-au zis lui David: „Nu vei intra aici; pentru că ţi se vor opune chiar şi orbii împreună cu ologii; şi vei fi astfel respins!” Ei credeau că David nu va reuşi să intre în oraş.

7 Dar David a capturat fortăreaţa Sionului, care s-a numit ulterior Oraşul lui David.

8 El zisese în acea zi: „Oricine vrea să îi învingă pe iebusiţi, să se folosească de tunelul de apă ca să ajungă la acei «ologi» şi la acei «orbi», care sunt duşmanii lui David!” De atunci s-a zis: „Orbilor şi ologilor nu li se permite să intre în palat.”

9 David s-a stabilit în fortăreaţă şi a numit-o „Oraşul lui David”. Apoi el a reconstruit oraşul şi l-a fortificat începând cu Milo până la partea de interior.

10 David a devenit o forţă care a ajuns din ce în ce mai mare, pentru că Iahve – Cel care Se numeşte şi Dumnezeul Armatelor – era cu el.

11 Hiram – regele Tirului – i-a trimis nişte reprezentanţi lui David. Aceia i-au adus lemn de cedru, tâmplari şi zidari care i-au construit un palat.

12 David a înţeles că Iahve l-a pus rege pentru Israel şi că El i-a consolidat guvernarea având în vedere (planul Lui faţă de) poporul Său numit Israel.

13 După ce a plecat din Hebron, David şi-a luat mai multe concubine şi soţii din Ierusalim; şi astfel, în familia lui s-au (mai) născut mulţi fii şi multe fiice.

14 Urmează prezentarea numelor celor care i s-au născut lui David la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon,

15 Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia,

16 Elişama, Eliada şi Elifelet.

17 Când au auzit filistenii că David a fost uns ca rege al Israelului, au plecat toţi să îl caute. Dar David a fost informat despre acest lucru; şi s-a adăpostit în fortăreaţă.

18 Filistenii au venit şi s-au dispersat în valea numită Refaim.

19 David L-a întrebat pe Iahve: „Să mă duc (să lupt) împotriva filistenilor? Îi vei face să ajungă la discreţia mea?” Iahve i-a răspuns lui David: „Du-te; pentru că în mod cert voi face ca filisteni să fie învinşi de mâna ta!”

20 David s-a dus la Baal-Peraţim; şi i-a învins acolo. El a zis: „Iahve i-a învins într-un mod categoric pe duşmanii care stăteau în faţa mea, acţionând împotriva lor ca apele care rup totul în drumul lor!” De atunci, (israelienii) au numit acel loc Baal-Peraţim.

21 Filistenii şi-au lăsat idolii acolo; iar David şi oamenii lui i-au luat.

22 Filistenii au venit din nou şi s-au răspândit în valea care se numea Refaim.

23 David L-a întrebat pe Iahve; iar El i-a răspuns: „Să nu îi ataci din faţă; ci du-te împotriva lor pe la spate şi atacă-i în dreptul arbuştilor de balsam.

24 Când vei auzi zgomotul de marş în vârful arbuştilor de balsam, să pleci la atac; pentru că atunci Iahve va merge în faţa ta, ca să învingă armata filistenilor.”

25 David a făcut aşa cum i-a poruncit Iahve care i-a lovit pe filisteni de la Ghivon până la Ghezer.

6

1 David i-a strâns din nou pe toţi luptătorii remarcabili din Israel. Ei erau treizeci de mii de bărbaţi.

2 Apoi David şi toţi oamenii care erau împreună cu el au plecat din Baala care era în teritoriul numit Iuda; şi au adus de acolo Cufărul lui Dumnezeu: acel Cufăr care poartă Numele lui Iahve – Dumnezeul Armatelor – Cel care stă între heruvimii de deasupra (capacului) ei.

3 După ce au luat Cufărul lui Dumnezeu din casa lui Abinadab, de pe deal, l-au pus într-un car nou. Uza şi Ahio – fiii lui Abinadab – conduceau acel nou car.

4 Ei au venit cu el, aducând Cufărul lui Dumnezeu din casa lui Abinadab, de pe deal. Ahio mergea în faţa Cufărului.

5 David, împreună cu toţi urmaşii lui Israel, sărbătoreau înaintea lui Iahve cu toată energia lor, cântând din lire, din harpe, din tamburine, din fluiere şi din cinele.

6 Când au ajuns la teritoriul lui Nahon, Uza şi-a întins mâna ca să prindă şi să susţină Cufărul lui Dumnezeu; pentru că altfel ar fi fost posibil ca boii să îl facă să cadă (din car).

7 Atunci s-a declanşat mânia lui Iahve împotriva lui Uza; şi Dumnezeu l-a lovit acolo pentru că se atinsese de Cufăr. Uza a murit acolo, lângă Cufărul lui Dumnezeu.

8 David s-a întristat pentru că mânia lui Iahve se declanşase împotriva lui Uza; şi a numit acel loc Pereţ-Uza. Acest nume a rămas până astăzi.

9 David s-a temut de Iahve în acea zi; şi a zis: „Cum să vină Cufărul lui Iahve la mine?”

10 Şi David nu a vrut să mai aducă Cufărul lui Iahve în oraşul lui; ci l-a dus în casa lui Obed-Edom, ghititul.

11 Cufărul lui Iahve a rămas în casa lui Obed-Edom, ghititul, pentru trei luni; iar Iahve i-a binecuvântat atât pe cei care formau familia lui pe Obed-Edom, cât şi pe el.

12 I s-a spus regelui David că Iahve a binecuvântat familia lui Obed-Edom şi tot ce are el din cauza Cufărului lui Dumnezeu. Atunci David s-a dus şi a adus Cufărul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în oraşul lui, în mijlocul bucuriei.

13 După fiecare şase paşi pe care îi făceau cei care duceau Cufărul lui Iahve, David sacrifica un bou şi un viţel gras.

14 David dansa cu toată forţa lui înaintea lui Iahve, fiind îmbrăcat cu o tunică făcută din fire de in.

15 Împreună cu toţi descendenţii lui Israel, David aducea Cufărul lui Iahve în mijlocul strigătelor şi al sunetului de corn.

16 În timp ce Cufărul lui Iahve intra în Oraşul lui David, Mihal – fiica lui Saul – privea pe fereastră. Când l-a văzut pe regele David sărind şi dansând înaintea lui Iahve, l-a desconsiderat în inima ei.

17 Au adus Cufărul lui Iahve şi l-au aşezat la locul lui, în mijlocul cortului pe care i l-a instalat David. Apoi David a venit înaintea lui Iahve cu animale pe care le-a ars integral şi cu sacrificii de pace.

18 După ce a terminat de oferit arderile integrale şi sacrificiile de pace, David a binecuvântat poporul în numele lui Iahve numit Dumnezeul Armatelor

19 şi a împărţit tuturor celor care formau poporul – adică întregii adunări a lui Israel: fiecărui bărbat şi fiecărei femei – câte o pâine, câte o bucată de carne şi câte o turtă cu stafide. Apoi tot poporul a plecat. Fiecare s-a dus la casa lui.

20 Atunci când David s-a întors să îşi binecuvânteze familia, Mihal – fiica lui Saul – a venit să îl întâmpine; şi i-a zis: „Cât de onorabil s-a comportat regele lui Israel astăzi, descoperindu-se în faţa servitoarelor slujitorilor lui, aşa cum s-ar fi descoperit un om de nimic!”

21 David i-a răspuns Mihalei: „Dacă am dansat, am făcut-o înaintea lui Iahve care m-a ales să fiu deasupra tatălui tău şi superior oricui din familia lui, punându-mă conducător peste poporul Lui, peste Israel!

22 Mă voi comporta chiar mai jos decât atât şi mă voi desconsidera şi mai mult în ochii mei. Dar în faţa servitoarelor despre care vorbeai, mă voi comporta astfel încât voi fi apreciat!”

23 Mihal – fiica lui Saul – nu a avut copii până în ziua morţii ei…

7

1 După ce regele David s-a instalat în palatul lui şi după ce Iahve i-a dat odihnă salvându-l de toţi duşmanii care erau jurul (ţării) lui,

2 i-a zis profetului Natan: „Priveşte! Eu locuiesc într-un palat făcut din (lemn de) cedru, în timp ce Cufărul lui Dumnezeu stă sub nişte pânze…”

3 Natan i-a răspuns regelui: „Du-te şi fă tot ce ai pe inimă, pentru că Iahve este cu tine!”

4 Dar în acea noapte, Cuvântul lui Iahve a venit la Natan şi i-a zis:

5 „Du-te şi spune-i sclavului Meu – lui David – astfel: «Iahve îţi zice: ‘Oare tu Îmi vei construi o casă de locuit?

6 (Este evident că) Eu nu am locuit într-o casă din ziua în care am scos poporul Israel din Egipt şi până astăzi; ci locuinţa în care am călătorit, a fost un cort.

7 Oriunde am călătorit împreună cu tot poporul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii lui – cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, Israel – să îmi construiască o casă din cedru?’».

8 Deci să îi spui sclavului Meu numit David, următoarele cuvinte: «Iahve care este Dumnezeul Armatelor, îţi zice: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu numit Israel.

9 Am fost cu tine permanent pe unde ai mers, am distrus din faţa ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un mare nume – ca al celor renumiţi de pe pământ.

10 Am păstrat un loc pentru poporul Meu – pentru Israel – şi l-am plantat acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie deranjat şi fără ca cei nedrepţi să îl mai poată exploata aşa cum se întâmplase mai înainte.

11 Am făcut acest lucru încă din zilele în care stabilisem judecători pentru poporul Meu – pentru Israel. Şi ţie îţi (promisesem că îţi) voi da odihnă, scăpându-te de provocările care ar putea veni din partea duşmanilor tăi. Acum Iahve te anunţă că El personal îţi va face o familie remarcabilă.

12 Astfel, când ţi se vor termina zilele (de viaţă) şi vei fi adăugat la (grupul format din) strămoşii tăi (decedaţi), îl voi pune pe tron pe urmaşul tău care va proveni din corpul tău; şi îi voi consolida guvernarea.

13 El va fi acela care va construi o casă dedicată numelui Meu; şi Eu îi voi consolida pentru totdeauna tronul de pe care va guverna.

14 Eu voi fi Tatăl lui; iar el va fi fiul Meu. Când va păcătui, îi voi face reproşuri lovindu-l cu o nuia omenească şi dându-i lovituri asemănătoare celor date de oameni;

15 dar nu voi îndepărta mila Mea de la el aşa cum am îndepărtat-o de la Saul pe care l-am eliminat din faţa ta.

16 Ci familia ta şi regatul tău vor fi etern înaintea Mea; iar tronul tău va fi consolidat şi va exista pentru totdeauna!’»”

17 Natan l-a informat pe David cu exactitate despre toate aceste cuvinte şi despre toată această viziune.

18 Regele David a venit şi s-a prezentat înaintea lui Iahve, spunând: „Cine sunt eu, Doamne, Stăpânul meu, şi ce reprezintă familia mea, ca să mă aduci până aici?

19 Apoi, Doamne, Stăpânul meu, ca şi cum ar fi fost prea puţin ce ai făcut (pentru mine până în prezent), ai vorbit şi despre viitorul familiei sclavului Tău. Doamne, Stăpânul meu, oare acesta să fie modul Tău de a lucra cu omul?

20 Ce ar putea să îţi mai răspundă David? Tu, Doamne, Stăpânul meu, îl cunoşti pe sclavul Tău.

21 Tu ai făcut toate aceste lucrări speciale bazat pe cuvântul Tău şi pe (dorinţele din) inima Ta. Apoi le-ai revelat sclavului Tău!

22 Doamne, Stăpânul meu, ce extraordinar eşti Tu! Din tot ce am auzit cu urechile noastre, rezultă că nu este nimeni ca Tine şi nu există alt (dumne)zeu cu excepţia Ta!

23 Apoi, cine este ca poporul Tău – ca Israel – singura naţiune de pe pământ, pentru care a venit Dumnezeu să o recupereze pentru Sine, ca să fie poporul prin intermediul căruia numele Lui să ajungă faimos? Tu ai făcut pentru ţara Ta lucrări extraordinare care au produs frică în ceilalţi. Ai reabilitat poporul Tău scoţându-l din Egipt; şi ai alungat din drumul lui (multe) popoare împreună cu zeii lor.

24 Ai decis ca (oamenii din) poporul Tău, Israel, să fie proprietatea Ta. Ai făcut ca ei să fie poporul Tău pentru totdeauna; iar Tu – Doamne – ai acceptat să le fii Dumnezeu!

25 Şi acum, Doamne, Dumnezeule, consolidează pentru totdeauna promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la sclavul Tău şi despre familia lui. Îmi doresc să faci aşa cum ai zis.

26 Şi (astfel) să fie onorat numele Tău! Etern să se spună că Iahve – numit şi Comandantul Armatelor – este Dumnezeu în Israel; iar familia sclavului Tău David să aibă mereu continuitate înaintea Ta!

27 Tu, Doamne, Comandant al Armatelor – Dumnezeul lui Israel – ai revelat sclavului Tău că îi vei forma o familie (remarcabilă). Acesta este motivul pentru care a avut curaj sclavul Tău să îţi facă această rugăciune!

28 Deci Doamne, Stăpânul meu, Tu – Cel care eşti Dumnezeu şi ale cărui cuvinte sunt adevăr – i-ai promis sclavului Tău aceste lucruri bune.

29 Deci Te rog să fii binevoitor şi să binecuvântezi familia sclavului Tău, ca să continue să existe pentru totdeauna înaintea Ta. Pentru că Tu, Doamne, Stăpânul meu, ai vorbit; şi prin binecuvântarea Ta va fi binecuvântată pentru eternitate familia sclavului Tău!”

8

1 Apoi David i-a învins pe filisteni, i-a subordonat (israelienilor) şi a luat de sub autoritatea filistenilor oraşul Meteg-Ama.

2 Apoi i-a învins şi pe moabiţi. Pe aceştia i-a culcat la pământ şi i-a măsurat cu o funie. Cei care se încadrau la măsura de două lungimi de frânghie, erau omorâţi; iar aceia care se încadrau în a treia lungime de frânghie, erau lăsaţi să trăiască. Moabiţii i-au fost subordonaţi lui David şi i-au plătit o taxă obligatorie.

3 David l-a învins şi pe Hadad-Ezer – fiul lui Rehob – care era regele Ţobei, atunci când acesta s-a dus să recucerească un teritoriu de lângă Râul Eufrat.

4 David a capturat de la el o mie de care, şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de luptători care se deplasau şi luptau mergând pe jos. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, salvând dintre ei doar atâţi cât a fost necesar pentru o sută de care.

5 Arameii din Damasc au venit să îl ajute pe Hadad-Ezer care era regele Ţobei; dar David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei.

6 David a instalat grupuri de luptători în regatul arameu al Damascului. Astfel, arameii au fost subordonaţi lui David şi i-au plătit o taxă obligatorie. Iahve îl ajuta pe David să obţină victorie oriunde mergea.

7 David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim;

8 iar din Tebah şi din Berotai care erau oraşele lui Hadad-Ezer, regele David a luat foarte mult bronz.

9 Atunci când Toi – regele Hamatului – a auzit că David a învins întreaga armată a lui Hadad-Ezer,

10 l-a trimis pe fiul lui numit Ioram la regele David, ca să îl întrebe de sănătate. El intenţiona şi să îl laude, pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer – cu acela cu care şi el era în conflict – şi pentru că l-a învins. Ioram a adus cu el lucruri făcute din argint, din aur şi din bronz.

11 Regele David le-a închinat şi pe acestea lui Iahve, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare pe care şi le-a subordonat.

12 El luase acele metale preţioase de la Edom, de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalec. Ele au provenit şi din prada luată de la Hadad-Ezer – fiul lui Rehob – care fusese regele Ţobei.

13 Astfel, David a devenit renumit (în acea zonă). La întoarcere a omorât optsprezece mii de edomiţi în Valea Sării.

14 El a pus corpuri de armată şi în Edom. Pe tot teritoriul edomiţilor, el a instalat grupuri de luptători; şi toţi edomiţii au devenit servitorii lui David. Iahve făcea ca David să învingă oriunde mergea.

15 David guverna pentru întregul Israel. El judeca şi făcea dreptate întregului popor.

16 Ioab – fiul Ţeruiei – era conducătorul (suprem al) armatei; Iehoşafat – fiul lui Ahilud – era cronicar.

17 Ţadoc – fiul lui Ahitub – şi Ahimelec – fiul lui Abiatar – erau preoţi; Seraia era scrib.

18 Benaia – fiul lui Iehoiada – era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor; iar fiii lui David erau primii oameni (importanţi) de lângă rege.

9

1 David a întrebat: „Mai trăieşte cineva din familia lui Saul – căruia să îi pot arăta bunătate din cauza lui Ionatan?”

2 Familia lui Saul avusese un slujitor care se numea Ţiba. El a fost chemat la David. Regele l-a întrebat: „Tu eşti Ţiba?” El i-a răspuns: „Da, eu, slujitorul tău, sunt acela!”

3 Regele l-a întrebat: „Mai trăieşte vreun bărbat din familia lui Saul, căruia să îi pot arăta o bunătate ca cea a lui Dumnezeu?” Ţiba i-a răspuns: „Da: unul dintre fiii lui Ionatan încă trăieşte; dar are ambele picioare paralizate.”

4 Regele l-a mai întrebat: „Unde este acesta acum?” Ţiba i-a răspuns: „În casa lui Machir – fiul lui Amiel, din Lo-Debar.”

5 Regele David a trimis pe cineva la el; şi l-a adus din Lo-Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel.

6 Atunci când Mefiboşet – fiul lui Ionatan şi nepotul lui Saul – a ajuns în faţa lui David, şi-a aplecat faţa şi s-a închinat. David i-a zis: „Mefiboşet!” El i-a răspuns: „Slujitorul tău este aici, la dispoziţia ta!”

7 David i-a zis: „Nu te speria; pentru că vreau să mă comport cu tine cu bunătate – (ca recunoştinţă) pentru tatăl tău numit Ionatan. Îţi voi da înapoi toate terenurile care au fost ale bunicului tău – ale lui Saul – şi vei mânca mereu la masa mea!”

8 Mefiboşet i s-a închinat şi i-a zis: „Ce este slujitorul tău, ca să fii atent la un câine mort cum sunt eu?”

9 Regele l-a chemat apoi pe Ţiba care fusese slujitorul lui Saul şi i-a zis: „I-am redat nepotului stăpânului tău tot ce aparţinuse lui Saul şi întregii lui familii.

10 Tu, fiii tăi şi slujitorii tăi îi veţi lucra pământul şi îi veţi culege recolta – pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă hrană. Mefiboşet – nepotul stăpânului tău – va mânca (de-acum înainte) mereu la masa mea.” Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de slujitori.

11 El i-a răspuns regelui: „Slujitorul tău va face tot ce i-a poruncit să facă regele care este stăpânul meu!” Astfel, Mefiboşet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia.

12 Mefiboşet avea un fiu tânăr care se numea Mica. Toţi cei care locuiau în casa lui Ţiba, erau slujitorii lui Mefiboşet.

13 Mefiboşet locuia la Ierusalim, pentru că mânca mereu la masa regelui. El avea ambele picioare paralizate.

10

1 Apoi regele amoniţilor a murit; şi în locul lui a guvernat fiul acestuia care se numea Hanun.

2 David a zis: „Îi voi arăta loialitate lui Hanun – fiul lui Nahaş – exact cum s-a comportat şi tatăl lui faţă de mine.” David şi-a trimis slujitorii ca să îl susţină spiritual pe Hanun pentru moartea tatălui lui. Dar atunci când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor,

3 conducătorii amoniţi i-au zis stăpânului lor care se numea Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să îţi omagieze tatăl când trimite aceşti oameni ca să te susţină spiritual? David i-a trimis la tine pe aceşti slujitori ai lui ca să observe oraşul, să îl spioneze şi apoi să îl cucerească!”

4 Atunci Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras bărbile până la jumătate, le-a tăiat până la brâu jumătate din hainele cu care erau îmbrăcaţi şi i-a lăsat să plece aşa.

5 Când David a fost anunţat de acest lucru, a trimis pe cineva să le spună bărbaţilor care fuseseră atât de mult ridiculizaţi: „Rămâneţi în Ierihon până vă va creşte din nou barba; şi abia apoi să vă întoarceţi!”

6 Văzând că se făcuseră urâţi lui David, amoniţii au plătit douăzeci de mii de luptători care mergeau pe jos din armata arameilor existentă în Bet-Rehob şi în regatul arameu al Ţobei, ca să îl ajute (împotriva lui David). A solicitat şi regelui din Maaca un ajutor format din o mie de luptători şi încă douăsprezece mii de luptători adunaţi dintre bărbaţii din Tob.

7 Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată armata – formată numai din luptători remarcabili.

8 Amoniţii au ieşit din oraş şi şi-au ocupat poziţiile de luptă în faţa porţii. În acest timp, arameii din Ţoba şi din Rehob, luptătorii din Tob şi cei din Maaca şi-au pregătit armata în câmp deschis.

9 Ioab a văzut că urma să lupte atât cu cei din faţă, cât şi cu cei din spate. Atunci a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a organizat să lupte împotriva arameilor.

10 Apoi a pus restul armatei sub comanda fratelui lui numit Abişai. Pe aceia i-a organizat să lupte împotriva amoniţilor.

11 Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii îmi vor decima armata, să vii să mă ajuţi; iar dacă amoniţii îţi vor decima armata, voi veni eu să te ajut.

12 Fii o forţă remarcabilă şi încurajează-te pentru poporul nostru şi pentru oraşele Dumnezeului nostru. Să se întâmple ce va dori Iahve!”

13 Atunci când Ioab i-a atacat pe aramei cu armata lui, ei au fugit din faţa lui.

14 Văzând că arameii au fugit, amoniţii s-au retras şi ei din faţa lui Abişai, fugind în oraş. Atunci Ioab a oprit lupta şi s-a întors la Ierusalim.

15 Când au constatat că au fost învinşi de Israel, arameii şi-au adunat toate forţele.

16 Hadad-Ezer a chemat arameii care erau dincolo de râu. Aceia au venit la Helam. Erau comandaţi de Şobac – conducătorul armatei lui Hadad-Ezer.

17 Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israelienii, a trecut Iordanul şi a ajuns la Helam. Arameii s-au aşezat în poziţie de luptă împotriva lui David. După ce a început lupta,

18 arameii au fugit din faţa lui Israel. David le-a omorât arameilor şapte sute de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de luptători care se deplasau pe jos. L-a rănit şi pe Şobac care era conducătorul armatei lor. El a murit acolo.

19 Văzând că au fost învinşi de Israel, regii care luptau pentru Hadad-Ezer au acceptat pacea cu Israel şi s-au subordonat israelienilor. De atunci, arameilor le-a fost frică să îi mai ajute pe amoniţi.

11

1 La începutul anului, atunci când regii plecau la război, David l-a trimis pe Ioab să participe la acele conflicte împreună cu slujitorii lui şi cu întreaga armată a lui Israel. Ei i-au distrus pe amoniţi şi au asediat Raba. Dar David rămăsese la Ierusalim.

2 Într-o seară, regele s-a sculat de pe patul lui şi se plimba pe acoperişul palatului. De acolo a observat o femeie foarte frumoasă care se îmbăia.

3 David a trimis pe cineva să ştie cine este acea femeie. I s-a spus că se numeşte Batşeba – fiica lui Eliam – şi că este soţia hititului Urie.

4 David a trimis nişte oameni ca să o aducă la el. Ea a venit la el; şi David a întreţinut relaţii sexuale cu ea. Înainte de venirea la David, femeia tocmai terminase procesul de curăţare specific femeilor. Apoi ea s-a întors acasă.

5 Batşeba a rămas însărcinată; şi l-a anunţat pe David, zicând: „Sunt însărcinată!”

6 Atunci David i-a transmis lui Ioab: „Trimite-l la mine pe hititul Urie!” Ioab l-a trimis pe Urie la David.

7 Când a ajuns Urie la David, acesta l-a întrebat ce se întâmplă cu Ioab, în ce situaţie este armata şi despre modul în care avansează lupta.

8 Apoi David i-a spus lui Urie: „Du-te acasă şi spală-ţi picioarele!” Urie a ieşit din palatul regelui. Apoi, după el a fost trimis un dar din partea regelui.

9 Dar Urie nu s-a dus acasă; ci s-a culcat la intrarea în palat, lângă toţi slujitorii stăpânului lui.

10 Când i s-a spus lui David că Urie nu s-a dus acasă, el l-a întrebat: „Oare nu vii din călătorie? De ce nu te duci acasă?”

11 Urie i-a răspuns: „Cufărul lui Iahve împreună luptătorii din Israel şi cei din teritoriul urmaşilor lui Iuda stau în corturi. Stăpânul meu – Ioab – şi slujitorii stăpânului meu şi-au stabilit tabăra în câmp. Deci, cum aş putea să merg acasă să mănânc, să beau şi să mă culc cu soţia mea? Cât este de adevărat că eşti viu şi că sufletul tău trăieşte, este adevărat şi faptul că nu voi face acest lucru!”

12 David i-a zis: „Rămâi şi astăzi aici; iar mâine te voi trimite înapoi.” Urie a rămas în Ierusalim atunci şi în următoarea zi.

13 David l-a invitat să mănânce şi să bea împreună cu el; şi l-a îmbătat. Dar seara, în loc să meargă să se culce acasă, Urie s-a culcat în patul lui, lângă slujitorii stăpânului lui.

14 În următoarea dimineaţă, David a scris o scrisoare pentru Ioab; şi a trimis-o acestuia prin Urie.

15 În ea a scris: „Trimiteţi-l pe Urie în prima linie a conflictului, unde lupta este cea mai violentă; şi apoi retrageţi-vă de lângă el, ca să fie lovit şi să moară.”

16 După primirea acestei scrisori, în timp ce asedia oraşul, Ioab l-a pus pe Urie într-un loc despre care ştia că este apărat de luptători remarcabili.

17 Luptătorii din oraş au ieşit şi s-au luptat împotriva lui Ioab. Au murit câţiva dintre luptătorii lui David. Şi astfel a murit odată cu ei şi hititul Urie.

18 Apoi Ioab a trimis un om la David ca să îl anunţe despre tot ce se întâmplase în acea luptă.

19 A ordonat mesagerului, spunând: „Când vei termina de relatat regelui ce s-a întâmplat în această luptă,

20 dacă el se va mânia şi te va întreba: «De ce v-aţi luptat atât de aproape de oraş? Nu ştiaţi că vor arunca săgeţi de pe zid?

21 Cine l-a eliminat pe Abimelec – fiul lui Ierub-Beşet? Oare nu tocmai o femeie care a aruncat de pe zid o piatră de moară, cu care l-a omorât astfel la Tebeţ? Deci de ce v-aţi apropiat de zid?», atunci să îi spui: «Slujitorul tău – hititul Urie – a murit şi el în acest conflict.»”

22 Mesagerul a plecat. Când a ajuns la David, i-a relatat tot ce îl învăţase Ioab să îi spună.

23 El i-a zis: „Acei oameni au fost superiori nouă în forţa pe care o deţineau. Au venit împotriva noastră în câmpie. Noi i-am respins până în faţa porţii oraşului.

24 Dar luptătorii de pe zid au tras cu arcul în slujitorilor tăi; şi unii dintre cei care luptau pentru rege, au murit. În acest conflict a murit şi hititul Urie – slujitorul tău.”

25 Atunci David i-a zis mesagerului: „Spune-i lui Ioab: «Să nu te descurajeze acest lucru; pentru că sabia omoară când pe unul, când pe altul. Intensifică asediul împotriva oraşului şi distruge-l.» Iar tu să îl încurajezi!”

26 Când a auzit soţia lui Urie că soţul ei a murit, a plâns pentru el.

27 După ce au trecut zilele de jale, David a trimis pe cineva la ea; şi a adus-o în palatul lui. Ea i-a devenit soţie; şi i-a născut un fiu. Dar această faptă a lui David nu a plăcut lui Iahve.

12

1 Iahve l-a trimis pe Natan la David. Ajungând la David, Natan i-a zis: „Într-un anume oraş trăiau doi oameni. Unul era bogat, iar celălalt era sărac.

2 Cel care era bogat, avea un mare număr de oi şi de vite.

3 Dar omul sărac nu avea altceva decât o oaie tânără pe care o cumpărase. Avea grijă de ea şi o creştea împreună cu el şi cu copiii lui. Mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din cana lui şi dormea la pieptul lui. Îi era ca o fiică.

4 A venit un călător la omul bogat. Dar el nu şi-a permis să ia niciuna dintre oile sau dintre vitele lui ca să îi pregătească (acelui vizitator) să mănânce; ci a luat de la omul sărac acea oaie tânără şi i-a gătit-o celui care venise la el!”

5 David a devenit foarte mânios faţă de acel om (bogat); şi i-a zis lui Natan: „Jur pe Iahve care este viu că omul care a făcut acest lucru, trebuie pedepsit cu moartea!

6 Să dea înapoi patru oi tinere pentru această faptă şi pentru că nu a avut milă!”

7 Atunci Natan i-a zis: „Tu eşti acel om! Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, îţi zice: «Te-am uns ca rege pentru Israel şi te-am scăpat de ameninţările lui Saul.

8 Ţi-am dat familia stăpânului tău şi ţi-am pus în braţe soţiile stăpânului tău. Ţi-am dat autoritate în (teritoriul numit) Israel şi în (cel numit) Iuda. Dacă toate acestea ar fi fost insuficiente, aş fi adăugat altele.

9 De ce ai sfidat Cuvântul lui Iahve şi ai păcătuit împotriva Lui? L-ai omorât pe hititul Urie cu sabia; iar pe soţia lui ai luat-o ca să fie soţia ta… L-ai omorât pe Urie cu sabia amoniţilor.

10 Pentru că ai făcut aceste fapte, să ştii că sabia nu se va îndepărta de familia ta niciodată. Prin aceste fapte, tu M-ai sfidat luând-o pe soţia hititului Urie ca să îţi fie soţie.»

11 Acum, ascultă ce îţi mai spune Iahve: «Voi aduce dezastrul împotriva ta; şi el va veni chiar din propria ta familie! Îţi voi lua soţiile sub privirea ta şi le voi da altuia; iar el se va culca cu ele la lumina zilei!

12 Tu ai lucrat în secret; dar Eu voi face să se întâmple la lumina zilei ce am spus prin aceste cuvinte – înaintea întregului Israel!»”

13 David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva lui Iahve!” Natan i-a răspuns: „Iahve ţi-a iertat păcatul; şi nu vei muri.

14 Totuşi, pentru că prin această faptă ai făcut pe duşmanii lui Iahve să Îl desconsidere, copilul care ţi s-a născut, va muri!”

15 Natan a plecat acasă; iar Iahve a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Urie lui David. El s-a îmbolnăvit grav.

16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit; apoi a intrat în palat şi a stat culcat la pământ toată noaptea.

17 Consilierii palatului lui au insistat, rugându-l să se ridice de la pământ; dar el nu a acceptat şi nici nu a vrut să mănânce cu ei.

18 În a şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să îi vorbească despre acest lucru; pentru că îşi ziceau: „Când copilul trăia, îi vorbeam şi el nu ne asculta. Cum să avem acum curajul să îi spunem că a murit copilul? I s-ar face mai mult rău!”

19 David a observat că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei; şi a înţeles că murise copilul. I-a întrebat: „A murit copilul?” Ei i-au răspuns: „Da, a murit.”

20 Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele. Apoi a intrat în casa lui Iahve şi s-a închinat. După ce s-a întors acasă, a cerut să i se dea să mănânce; şi a mâncat.

21 Slujitorii lui l-au întrebat: „Ce înseamnă ce faci tu? Atunci când trăia copilul, posteai şi plângeai; iar acum, când el a murit, te ridici de la pământ şi mănânci!”

22 David le-a răspuns: „Cât timp trăia copilul, posteam şi plângeam pentru că îmi ziceam: «Este posibil ca Iahve să aibă milă de mine; şi poate copilul va trăi.»

23 Dar acum, după ce deja a murit, de ce să mai postesc? Aş putea oare să îl aduc înapoi? Eu voi merge la el; dar el nu se va mai întoarce la mine!”

24 David a consolat-o pe soţia lui – pe Batşeba. A intrat la ea (şi au avut din nou relaţii intime). Ea a născut un fiu pe care l-au numit Solomon. Iahve îl iubea.

25 El a transmis prin profetul Natan că ar fi bine să îl numească Iedidia – care înseamnă „de dragul lui Iahve”.

26 În acest timp, Ioab a asediat Raba amoniţilor şi a luat controlul oraşului regal.

27 Apoi a trimis mesageri la David să îi spună: „Am luptat împotriva Rabei; şi acum deţinem controlul surselor de apă ale oraşului.

28 Strânge restul luptătorilor, asediază oraşul şi cucereşte-l, ca să nu îl cuceresc eu şi să primească astfel numele meu.”

29 David a strâns toată armata (de care mai dispunea), s-a îndreptat spre Raba, a luptat împotriva ei şi a cucerit-o.

30 A luat coroana de pe capul regelui lor. Ea cântărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre preţioase. Acea coroană fost pusă pe capul lui David. Prada luată din oraş era foarte multă.

31 Pe locuitorii oraşului i-a dat afară din el, i-a pus să presteze (pentru israelieni) munci folosind fierăstraie, grape de fier şi seceri de fier. I-a obligat să lucreze şi la fabricarea cărămizilor. La fel a procedat şi cu celelalte oraşe amonite. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întreaga armată.

13

1 După ce trecuse o perioadă de timp, Absalom – fiul lui David – avea o soră frumoasă care se numea Tamar. Unul dintre fiii lui David care se numea Amnon, s-a îndrăgostit de ea.

2 Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit dorind-o pe Tamar. Ea era fecioară; şi pentru Amnon era dificil să îi facă ceva.

3 Amnon avea un prieten care se numea Ionadab – fiul lui Şimea – fratele lui David. Ionadab era un om foarte abil.

4 El l-a întrebat pe Amnon: „De ce tu care eşti fiul regelui, arăţi din ce în ce mai slăbit în fiecare dimineaţă? Nu vrei să îmi spui?” Amnon i-a răspuns: „Sunt îndrăgostit de Tamar – adică de sora fratelui meu numit Absalom.”

5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în patul tău şi prefă-te că eşti bolnav. Atunci când tatăl tău va veni să te vadă, să îi spui: «Te rog, să vină sora mea Tamar şi să îmi dea să mănânc ceva. Să îmi prepare mâncarea sub privirea mea, ca să o pot vedea; şi astfel, să pot mânca din mâna ei.»”

6 Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să îl vadă; iar Amnon i-a zis: „Te rog, să vină sora mea – Tamar – să îmi coacă două turte sub privirea mea şi să mănânc din mâna ei.”

7 David a trimis pe cineva acasă la Tamar ca să îi spună: „Te rog să te duci acasă la fratele tău care se numeşte Amnon şi să îi pregăteşti ceva ca să mănânce.”

8 Tamar s-a dus acasă la fratele ei numit Amnon. Ea l-a găsit culcat. A făcut nişte cocă din care i-a copt turtele sub privirea lui.

9 Apoi a luat tigaia şi l-a servit. Dar Amnon nu a vrut să mănânce. El a zis: „Toţi ceilalţi să iasă din casă!” Şi toţi slujitorii au ieşit.

10 Atunci Amnon i-a zis Tamarei: „Adu mâncarea în dormitor, pentru ca să pot mânca din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a adus fratelui lui numit Amnon în dormitor.

11 Când ea s-a apropiat de el ca să îi dea să mănânce, el a apucat-o şi a ţinut-o cu forţa, zicând: „Soro, vino şi culcă-te cu mine!”

12 Tamar i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă viola! Nu comite această faptă păcătoasă oribilă; pentru că un asemenea lucru nu este permis să se întâmple în (poporul) Israel.

13 Unde mă voi duce cu ruşinea mea? Iar tu vei fi considerat un om foarte vinovat în poporul Israel. Te rog să vorbeşti cu regele; şi el nu se va opune când îi voi cere să fiu a ta!”

14 Dar el nu a vrut să o asculte; şi pentru că avea o forţă mai mare decât a ei, a obligat-o să se culce cu el; şi astfel a dezonorat-o…

15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult pe Tamar – chiar mai mult decât o iubise. Amnon i-a zis: „Ridică-te şi pleacă!”

16 Ea i-a zis: „Nu! Alungându-mă, faci un rău mai mare decât cel pe care deja l-ai făcut!” Dar Amnon nu a vrut să o asculte.

17 El l-a chemat pe tânărul care-l slujea şi i-a zis: „Daţi-o afară pe această femeie şi închideţi uşa după ea!”

18 Slujitorul lui a făcut exact cum i se poruncise. Tamar era îmbrăcată cu o robă decorată. Aşa se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare.

19 După ce a fost alungată (din casa lui Amnon), ea şi-a presărat cenuşă pe cap, şi-a rupt roba decorată pe care o purta, şi-a pus mâinile pe cap şi a plecat ţipând.

20 Absalom – fratele ei – a întrebat-o: „Fratele tău numit Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci şi nu fi supărată pentru ce s-a întâmplat; pentru că el este fratele tău.” Atunci Tamar a rămas cu durerea (sufletească) în casa fratelui ei numit Absalom.

21 Când regele David a auzit ce s-a întâmplat, a fost foarte supărat.

22 Absalom nu a mai vorbit deloc cu Amnon; dar îl ura pe Amnon pentru că o dezonorase pe sora lui numită Tamar.

23 După doi ani, Absalom îşi tundea oile la Baal-Haţor, lângă teritoriul locuit de urmaşii lui Efraim. Absalom i-a invitat acolo pe toţi fiii regelui.

24 El s-a dus la rege şi i-a zis: „Să ştii că slujitorul tău îşi tunde oile. Te rog să vii cu slujitorii lui la slujitorul tău!”

25 Dar regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiule; nu vom veni toţi, ca să nu îţi fie greu din cauza noastră.” Deşi Absalom a insistat, regele nu a vrut să meargă; dar l-a binecuvântat.

26 Atunci Absalom i-a zis: „Te rog să permiţi ca măcar fratele meu numit Amnon să vină cu noi!” Regele l-a întrebat: „De ce să vină tocmai Amnon cu tine?”

27 Dar Absalom a insistat şi l-a determinat pe rege să îl trimită pe Amnon împreună cu toţi ceilalţi fii ai lui care au mers cu el.

28 Absalom le-a dat slujitorilor lui următoarea poruncă: „Aşteptaţi până când inima lui Amnon va fi veselă din cauza vinului; şi când vă voi zice: «Loviţi-l pe Amnon!», atunci să îl omorâţi. Să nu vă fie frică să faceţi acest lucru! Oare nu v-am dat eu această poruncă? Fiţi curajoşi şi demonstraţi-vă abilitatea de luptători!”

29 Slujitorii lui Absalom au procedat cu Amnon exact cum le poruncise stăpânul lor. Atunci toţi ceilalţi fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit.

30 În timp ce veneau ei spre palat, regele a fost anunţat că Absalom i-a omorât pe toţi fiii regelui şi că nu a lăsat să trăiască pe niciunul dintre ei.

31 Atunci regele s-a sculat, şi-a rupt hainele şi s-a culcat la pământ. Slujitorii lui stăteau în picioare, având şi ei hainele rupte.

32 Dar Ionadab – fiul lui Şimea – care era fratele lui David, i-a spus regelui: „Să nu creadă stăpânul meu vestea care spune că toţi tinerii, fii ai regelui, au fost omorâţi. Numai Amnon a murit. Acest lucru a fost planificat de Absalom încă din ziua în care Amnon a dezonorat-o pe sora lui numită Tamar.

33 Deci să nu se supere stăpânul meu – regele – din cauza acestui zvon care spune că fiii regelui au murit; pentru că doar Amnon a murit!”

34 În acest timp, Absalom fugise. Când paznicul de pe zid a privit, a observat la depărtare un mare grup de oameni care coborau muntele venind pe drumul dinspre vest.

35 Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Priveşte: sosesc fiii regelui, aşa cum a spus slujitorul tău!”

36 Fiii regelui au ajuns înainte să termine el de vorbit. Ei au început să plângă în hohote. Atunci chiar şi regele împreună cu slujitorii lui au început să plângă foarte tare.

37 Absalom a fugit şi s-a dus la Talmai – la fiul lui Amihud – care era regele Gheşurului. Regele David plângea după fiul lui în fiecare zi.

38 După ce Absalom a fugit şi a ajuns în Gheşur, a rămas acolo trei ani.

39 Regele David a încetat să îl urmărească pe Absalom, pentru că se obişnuise cu faptul că Amnon a murit.

14

1 Ioab – fiul Ţeruiei – a observat că regelui îi era dor de Absalom.

2 A trimis pe cineva la Tecoa şi a adus de acolo o femeie înţeleaptă. Apoi el i-a zis femeii: „Prefă-te că eşti în doliu. Îmbracă-te cu haine de doliu şi să nu te ungi cu ulei. Să arăţi ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort.

3 Să te duci astfel la rege şi să îi vorbeşti cum te voi învăţa eu.” Şi Ioab i-a precizat acelei femei ce să spună (regelui).

4 Când femeia din Tecoa a ajuns la rege, a căzut cu faţa spre pământ şi i s-a închinat. Ea i-a zis: „Regele meu, ajută-mă!”

5 Regele a întrebat-o: „Ce necaz ai?” Femeia i-a răspuns: „Eu sunt o femeie văduvă. Soţul meu a murit.

6 Slujitoarea ta mai avea doi fii care într-o zi se băteau pe câmp; şi nu era nimeni acolo care să îi despartă. Astfel, unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât.

7 Acum, tot clanul a venit împotriva slujitoarei tale, spunându-i: «Predă-ni-l pe cel care şi-a omorât fratele, ca să îl omorâm; pentru că i-a luat viaţa fratelui lui. Îl vom distruge şi pe moştenitor!» Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas. Vor face ca soţul meu să rămână fără nume şi fără moştenitor pe pământ…”

8 Regele i-a răspuns femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci pentru tine!”

9 Femeia din Tecoa i-a zis regelui: „O, rege, stăpânul meu, să fiu vinovată eu şi familia tatălui meu. Iar regele şi tronul lui să rămână fără vină!”

10 Regele i-a zis: „Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine; şi nu se va mai atinge de tine!”

11 Atunci femeia i-a făcut regelui următoarea rugăminte: „Doresc ca regele să îşi amintească de numele Dumnezeul lui – de Iahve – pentru ca să îl împiedice pe cel care doreşte să răzbune sângele celui mort mărind dezastrul prin omorârea fiului meu (care încă trăieşte)!” Regele i-a zis: „Jur pe Iahve care este viu, că niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!”

12 Atunci femeia i-a mai zis: „Te rog să permiţi slujitoarei tale să îi spună ceva regelui – stăpânului meu.” Regele i-a zis: „Vorbeşte!”

13 Ea i-a spus: „De ce ai planificat un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că din vorbele lui, regele se face vinovat prin faptul că nu îl aduce înapoi pe cel pe care l-a alungat.

14 Desigur, noi toţi vom muri până la urmă – ca nişte ape care cad pe pământ şi nu se mai adună. Dar Dumnezeu nu doreşte să ia viaţa; ci concepe metode prin care cel alungat să se poată întoarce la El!

15 Aşa se explică de ce am venit să îi vorbesc regelui – stăpânului meu; pentru că ce fac oamenii, m-a speriat. Slujitoarea ta şi-a zis: «Să-i vorbesc regelui; şi poate el va aproba cererea slujitoarei lui.

16 Poate că regele o va asculta şi o va scăpa pe slujitoarea lui de cei care vor să o şteargă pe ea şi pe fiul ei din moştenirea lui Dumnezeu.»

17 Acum, slujitoarea ta îţi mai spune: «Îmi doresc să îmi aducă pace cuvintele stăpânului meu care este rege! Pentru că stăpânul meu – regele – este ca un înger al lui Dumnezeu. El ştie să înţeleagă binele şi răul. Şi Dumnezeul tău numit Iahve să fie cu tine!»”

18 Regele i-a zis femeii: „Să nu eviţi răspunsul (corect) la întrebarea pe care ţi-o voi pune.” Femeia i-a zis: „Să întrebe stăpânul meu, regele!”

19 Atunci regele a întrebat-o: „Oare nu este cu tine mâna lui Ioab în toate aceste lucruri?” Femeia i-a răspuns: „Jur pe sufletul tău care este viu – rege, stăpânul meu – că nimeni nu poate devia nici la dreapta nici la stânga de la tot ce ai zis. Da, slujitorul tău – Ioab – mi-a poruncit (să vin la tine) şi tot el a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte.

20 Slujitorul tău – Ioab – a procedat aşa ca să schimbe situaţia. Dar stăpânul meu are o înţelepciune ca a unui înger al lui Dumnezeu; şi astfel, el cunoaşte tot ce se întâmplă în ţară.”

21 Regele i-a zis atunci lui Ioab: „Să ştii că vreau să fac acest lucru! Deci du-te şi adu-l pe tânărul Absalom!”

22 Ioab a căzut cu faţa spre pământ, s-a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. El a zis: „Astăzi slujitorul tău ştie că a obţinut favoarea stăpânului lui care este rege; pentru că regele a făcut aşa cum i-a cerut slujitorului lui!”

23 Ioab s-a ridicat, a plecat la Gheşur şi l-a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim.

24 Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui; şi să nu îmi vadă faţa!” Astfel, Absalom s-a întors acasă la el; şi nu a văzut faţa regelui.

25 În tot Israelul nu era niciun om atât de cunoscut pentru frumuseţea lui cum era Absalom. Din partea de sus a capului şi până la talpa piciorului, el nu avea niciun defect şi nimic neplăcut.

26 Când îşi tundea părul – iar el făcea acest lucru în fiecare an, pentru că părul crescut îi devenea prea greu –, acesta cântărea două sute de şecheli, conform unităţii regale pentru greutăţi.

27 În familia lui Absalom s-au născut trei fii şi o fiică. Acea fiică a fost numită Tamar. Ea era foarte frumoasă.

28 Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să îl întâlnească pe rege.

29 Apoi Absalom l-a chemat pe Ioab, intenţionând să îl trimită la rege. Dar Ioab nu a vrut să vină. L-a chemat a doua oară; dar el tot nu a acceptat să vină.

30 Atunci Absalom le-a zis slujitorilor lui: „Terenul agricol al lui Ioab este aproape de al meu; şi are semănat orz pe el. Mergeţi acolo şi daţi-i foc!” Slujitorii lui au făcut exact cum le poruncise.

31 Când a aflat Ioab ce se întâmplase, s-a dus acasă la Absalom şi l-a întrebat: „De ce au dat foc slujitorii tăi recoltelor de pe terenul meu agricol?”

32 Absalom a răspuns: „Pentru că nu ai venit când te-am chemat. Am vrut să te trimit la rege să îi spui: «De ce am venit din Gheşur? Nu ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?» Acum te anunţ că doresc să văd faţa regelui; şi dacă este vreun păcat în mine, atunci să mă omoare!”

33 Ioab s-a dus la rege şi i-a spus acest lucru. Atunci regele l-a chemat la el pe Absalom. El a venit la rege şi i s-a închinat cu faţa spre pământ; iar regele l-a sărutat pe Absalom.

15

1 După toate acestea, Absalom avea un car tras de cai; şi îl serveau cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.

2 Se trezea dimineaţa devreme şi stătea pe marginea drumului care conducea spre poarta oraşului. Oricine venea la rege cu vreo neînţelegere pe care acesta trebuia să o judece, era chemat de Absalom care îl întreba de unde provine; şi astfel, acela îi spunea clanul de care aparţine.

3 Atunci Absalom îi zicea: „Tu ai dreptate: cauza ta este justă; dar nimeni din partea regelui nu te va asculta.”

4 Apoi adăuga: „Dacă aş fi pus judecător al poporului, oricine ar avea vreo neînţelegere sau vreo cauză de judecat, ar veni la mine şi eu i-aş face dreptate!”

5 Absalom întindea mâna oricui se apropia de el să i se închine; apoi îl îmbrăţişa şi îl săruta.

6 Aşa se comporta Absalom faţă de toţi israelienii care veneau la rege ca să le judece cazurile (de nedreptate). Astfel, Absalom câştiga (în favoarea lui) inima bărbaţilor lui Israel.

7 După o perioadă de patru ani, Absalom i-a zis regelui: „Te rog să îmi permiţi să merg la Hebron ca să respect un jurământ pe care I l-am făcut lui Iahve;

8 pentru că atunci când era în Aram – la Gheşur – slujitorul tău a făcut un jurământ spunând: «Dacă Iahve mă va aduce înapoi – la Ierusalim –, Îi voi sluji Lui!»”

9 Regele i-a răspuns: „Mergi liniştit.” Atunci Absalom a plecat imediat la Hebron.

10 De acolo, el a trimis mesageri la toate triburile lui Israel, ca să le spună: „Atunci când veţi auzi sunetul cornului, să ziceţi: «Absalom s-a urcat pe tron la Hebron!»”

11 Absalom era însoţit de două sute de oameni din Ierusalim. Ei fuseseră invitaţi de el. În naivitatea lor, îl însoţeau fără să bănuiască nimic.

12 În timp ce aducea sacrificiile, Absalom a trimis pe cineva în oraşul Ghilo ca să se ducă la ghilonitul Ahitofel – consilierul lui David. Complotul lua amploare; şi tot mai mulţi din popor treceau de partea lui Absalom.

13 Cineva a venit şi i-a zis lui David: „Israelienii au trecut de partea lui Absalom (ca rege)!”

14 Atunci David le-a zis tuturor slujitorilor lui: „Să fugim repede! Altfel, nu vom scăpa de Absalom! Să plecăm cât de repede putem; ca să nu fie el mai rapid decât noi şi să ne ajungă! Pentru că astfel va aduce dezastrul împotriva noastră; şi va omorî populaţia oraşului cu sabia!”

15 Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi sunt pregătiţi să facă tot ce va decide stăpânul nostru care (încă) este rege!”

16 Astfel, regele a plecat urmat de întreaga lui familie. A lăsat totuşi zece concubine pentru îngrijirea palatului.

17 Regele a plecat împreună cu toţi cei care îl urmau; şi s-au oprit într-un loc, la o anumită distanţă (de oraş).

18 Toţi slujitorii care îl urmau, au trecut prin faţa lui: cheretiţii, peletiţii şi cei şase sute de gatiţi care îl însoţiseră din Gat.

19 Atunci regele i-a zis gatitului Itai: „Tu de ce vii cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele Absalom; pentru că eşti un străin; şi ai fost alungat din ţara ta!

20 Eşti venit de puţin timp; şi acum crezi că îmi permit să fac din tine un rătăcitor – cum suntem noi care nu ştim unde vom merge!? Nu! Întoarce-te împreună cu oamenii tăi; şi îţi doresc ca bunătatea şi seriozitatea să te însoţească!”

21 Itai i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu şi pe stăpânul meu – regele – care este viu, că acolo unde se va duce stăpânul meu – regele – indiferent că va însemna moarte sau viaţă, acolo va fi şi slujitorul tău!”

22 Regele i-a răspuns: „Bine; atunci vino şi treci înaintea mea!” Astfel, gatitul Itai, împreună cu toţi oamenii şi toţi cu copiii care erau cu el, au trecut înaintea lui David.

23 Locuitorii din acel teritoriu plângeau în hohote în timp ce îi vedeau trecând. Regele a trecut şi el valea Chidron; şi toţi cei care îl însoţeau, s-au deplasat mergând spre deşert.

24 Exista acolo şi Ţadoc împreună cu toţi leviţii care transportau Cufărul Legământului făcut (de Israel) cu Dumnezeu. Leviţii au pus jos Cufărul lui Dumnezeu; iar Abiatar a oferit (lui Iahve) sacrificii până când au ieşit toţi din oraş.

25 Apoi regele i-a zis lui Ţadoc: „Du Cufărul lui Dumnezeu înapoi în oraş. Dacă voi găsi acceptare la Iahve, atunci El mă va aduce înapoi şi mă va lăsa să revăd acest Cufăr şi locuinţa lui.

26 Dar dacă va spune: «Nu te agreez!», sunt pregătit ca El să facă cu mine ce consideră că trebuie făcut!”

27 Apoi regele l-a mai întrebat: „Oare nu eşti tu omul care vede (ce toţi ceilalţi nu pot vedea)? Întoarceţi-vă liniştiţi în oraş: atât tu împreună cu fiul tău Ahimaaţ, cât şi Abiatar împreună cu fiul lui numit Ionatan.

28 Eu voi aştepta la intrarea în deşert, până voi primi veşti de la voi.”

29 Astfel, Ţadoc şi Abiatar au dus Cufărul lui Dumnezeu înapoi – la Ierusalim – şi au rămas acolo.

30 David urca Muntele Măslinilor plângând, cu capul acoperit şi desculţ. Toţi cei care erau cu el, şi-au acoperit capetele; şi urcau şi ei plângând.

31 David a fost anunţat că Ahitofel a trecut de partea lui Absalom şi că el este printre trădători. Atunci David a zis: „Te rog, Doamne, să faci ca Ahitofel să îi dea sfaturi greşite lui Absalom!”

32 Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii aveau obiceiul să I se închine lui Dumnezeu, architul Huşai îl aştepta acolo (pe David) cu tunica sfâşiată şi având pus pământ pe cap.

33 David i-a zis: „Dacă vii cu noi, vei fi doar o complicaţie în plus pentru mine.

34 Dar ai putea să te întorci în oraş şi să îi spui lui Absalom: «Regele meu, voi fi slujitorul tău. Până acum am fost slujitorul tatălui tău; dar acum doresc să fiu slujitorul tău!». Atunci vei putea dejuca sfaturile lui Ahitofel (date lui Absalom), făcându-le să fie în favoarea mea.

35 Vei avea acolo cu tine pe Ţadoc şi pe Abiatar care sunt preoţi. Orice vei auzi vorbindu-se în palatul regelui, să le transmiţi lor.

36 Împreună cu ei mai există acolo şi fiii lor: Ahimaaţ – fiul lui Ţadoc – şi Ionatan – fiul lui Abiatar. Să îmi transmiteţi prin ei orice veţi afla.”

37 Huşai – prietenul lui David – a intrat în Ierusalim chiar atunci când intra şi Absalom în oraş.

16

1 Imediat după ce a trecut de vârful muntelui, Ţiba – slujitorul lui Mefiboşet – l-a întâmpinat pe David. Ţiba avea cu el o pereche de măgari care cărau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine şi un burduf cu vin.

2 Regele l-a întrebat: „Ce vrei să faci cu aceste lucruri?” Ţiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să călătorească pe ei; iar pâinile şi turtele sunt aduse pentru hrana tinerilor. Vinul va fi foarte util când vor umbla prin deşert şi vor fi extenuaţi din cauza setei.”

3 Regele l-a mai întrebat: „Unde este nepotul stăpânului tău?” Ţiba i-a răspuns: „A rămas în Ierusalim; pentru că a zis: «Astăzi, urmaşii lui Israel îmi vor da înapoi proprietăţile bunicului meu!»”

4 Atunci regele i-a zis: „Tot ce aparţinuse lui Mefiboşet, este acum al tău!” Ţiba i-a zis: „Mă închin în faţa ta! Îmi doresc ca regele – stăpânul meu – să manifeste bunăvoinţă faţă de mine.”

5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, a ieşit din oraş un bărbat care a început să blesteme. El se numea Şimei – fiul lui Ghera – şi aparţinea clanului lui Saul.

6 A început să arunce cu pietre în David şi în toţi slujitorii lui, în timp ce întreaga armată (care era cu el) şi toţi luptătorii remarcabili stăteau la dreapta şi la stânga regelui.

7 În timp ce îl blestema pe David, Şimei striga: „Pleacă! Pleacă, om al sângelui – cel care face acte de nedreptate!

8 Iahve a întors împotriva ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul căruia i-ai luat guvernarea. Astfel, acum Iahve i-a dat guvernarea fiului tău numit Absalom; iar tu ai ajuns să fii distrus, pentru că eşti un om al sângelui!”

9 Abişai – fiul Ţeruiei – i-a zis regelui: „Cum îşi permite acest câine mort să îl blesteme pe stăpânul meu, pe rege? Permite-mi să mă duc şi să îi retez capul!”

10 Dar regele a zis: „Ce am eu în comun cu voi, fii ai Ţeruiei? El procedează astfel pentru că Iahve i-a zis: «Blestemă-l pe David!» Deci cine va avea curajul să îi zică: «De ce faci acest lucru?»?”

11 Apoi David le-a zis atât lui Abişai cât şi tuturor slujitorilor lui: „Chiar fiul meu intenţionează să mă omoare. Cu atât mai mult şi-ar dori acum acest beniamit să mă vadă mort! Lăsaţi-l să blesteme; pentru că Iahve i-a spus să facă acest lucru!

12 Poate că Iahve va privi spre necazul meu şi îmi va face bine în locul blestemului lui de astăzi!”

13 David şi oamenii lui şi-au continuat drumul. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând. El arunca pietre şi praf după David.

14 În final, David şi toţi cei care îl însoţeau, au ajuns foarte obosiţi la un anume loc; şi s-au odihnit acolo.

15 În acest timp, Absalom şi toţi israelienii care îl însoţeau au ajuns la Ierusalim. Împreună cu el era acolo şi Ahitofel.

16 După ce au ajuns la Ierusalim – architul Huşai – prietenul lui David, a venit la Absalom şi a zis: „Să trăiască regele! Să trăiască regele!”

17 Absalom l-a întrebat: „Aşa îţi demonstrezi loialitatea pe care o ai faţă de prietenul tău (David)? De ce nu te-ai dus împreună cu el?”

18 Huşai i-a răspuns: „Pentru că voi fi de partea celui pe care l-a ales atât Iahve cât şi acest popor format din toţi israelienii. Cu acela voi rămâne!

19 De fapt, cui ar trebui să îi slujesc? Oare nu fiului lui? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.”

20 Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună! Ce să facem?”

21 Ahitofel l-a sfătuit, zicându-i: „Intră la concubinele regelui care au fost lăsate să îngrijească palatul! Astfel, tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui; şi aşa vor fi încurajaţi toţi cei care sunt de partea ta!”

22 Atunci au instalat un cort pentru Absalom pe acoperiş; şi el a intrat la concubinele tatălui lui sub privirea întregului Israel.

23 În acele vremuri, sfatul care venea de la Ahitofel, avea aceeaşi autoritate ca atunci când ar fi fost un răspuns direct de la Dumnezeu. Aşa erau considerate toate sfaturile pe care le dădea Ahitofel: atât lui David, cât şi lui Absalom.

17

1 Ahitofel l-a rugat pe Absalom, zicându-i: „Permite-mi să aleg douăsprezece mii de oameni şi să plec repede la noapte în urmărirea lui David.

2 Îl voi ataca prin surprindere, tocmai când va fi obosit şi slăbit. Voi aduce teroarea în tabăra lui; şi toţi cei care o formează, vor fugi. Atunci îl voi omorî numai pe rege.

3 Astfel voi întoarce tot poporul la tine; şi moartea omului pe care îl cauţi va însemna revenirea celorlalţi (luptători) de partea ta. Apoi toţi ceilalţi (israelieni) se vor întoarce în pace (acasă)!”

4 Atât Absalom, cât şi toţi cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel, au considerat că acest sfat este unul bun.

5 Dar Absalom a (mai) zis: „Chemaţi-l şi pe architul Huşai, să auzim ce va zice şi el.”

6 Când a venit Huşai, Absalom i-a zis: „Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem aşa cum a zis el? Dacă nu, propune-ne tu o alternativă!”

7 Huşai a răspuns: „De această dată, sfatul dat de Ahitofel nu este bun.

8 Tu ştii că tatăl tău şi oamenii lui sunt luptători remarcabili; iar acum sunt înfuriaţi ca o ursoaică rămasă în câmp după ce i-au fost răpiţi puii. În plus, pentru că tatăl tău este un om învăţat cu războiul, nu va sta noaptea împreună cu poporul.

9 Chiar acum este ascuns în vreo peşteră sau în vreun alt loc. Dacă unul dintre grupurile tale înarmate va fi învins de la început, atunci oricine va auzi despre acest lucru, va spune: «Armata care este de partea lui Absalom, a fost învinsă (de cea condusă de David)

10 Astfel, chiar şi celor mai curajoşi luptători – care au un curaj ca de leu – li se va topi inima de frică; pentru că tot Israelul ştie că tatăl tău este un erou şi că are nişte luptători renumiţi împreună cu el.

11 Deci sfatul meu este acesta: adună tot Israelul la tine, de la teritoriile locuite de urmaşii lui Dan şi până la Beer-Şeba – o mulţime cât nisipul de pe malul mării – şi condu-i tu personal în această luptă.

12 Apoi îl vom ataca (pe David) acolo unde îl vom găsi; vom veni împotriva lui în forţă aşa cum cade roua pe pământ; şi nu va fi lăsat să trăiască nici el, nici vreunul dintre oamenii lui.

13 Dacă se va retrage în vreun oraş, toţi israelienii vor aduce funii şi îl vom trage spre vale până nu va mai rămâne din el nici măcar o pietricică!”

14 Absalom şi tot consiliul bătrânilor lui Israel, au zis: „Sfatul architului Huşai este mai bun decât cel al lui Ahitofel!” S-a întâmplat aşa pentru că Iahve decisese să îi facă să ignore sfatul bun al lui Ahitofel, ca să aducă dezastrul împotriva lui Absalom.

15 Huşai a vorbit atât preoţilor Ţadoc şi Abiatar care au fost la sfatul dat de Ahitofel lui Absalom, cât şi celor din consiliul bătrânilor lui Israel care fuseseră prezenţi la sfatul pe care l-a dat el personal.

16 El le-a zis: „Trimiteţi-i imediat un mesaj lui David şi spuneţi-i: «Să nu stai în această noapte lângă vadurile deşertului; ci să traversezi repede, ca să nu fie omorât regele împreună cu toţi oamenii care sunt cu el.»”

17 Ionatan şi Ahimaaţ aşteptau veştile la En-Roghel; pentru că nu aveau curajul să intre în oraş. Exista o slujitoare care venea şi îi informa despre ce se întâmpla (în tabăra adversă); iar ei se duceau şi îl anunţau pe regele David.

18 Totuşi, un tânăr i-a văzut şi i-a spus lui Absalom despre ce se întâmpla. După ce au aflat despre acest lucru, cei doi au plecat repede şi au ajuns la casa unui om din localitatea Bahurim. Acela avea în curte o fântână; iar cei doi au coborât în ea.

19 Soţia omului a luat o pătură pe care a întins-o peste fântână; şi a împrăştiat grâu pe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva.

20 Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii şi au întrebat-o: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?” Femeia le-a răspuns: „Au traversat pârâul!” Ei i-au căutat pe cei doi, dar nu i-au găsit; şi astfel s-au întors la Ierusalim.

21 După ce s-au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieşit din fântână şi s-au dus să îl anunţe pe regele David. Ei i-au zis lui David: „Ridicaţi-vă şi traversaţi repede râul; pentru că acesta este sfatul pe care l-a dat Ahitofel împotriva voastră!”

22 David, împreună cu cei care erau cu el, au traversat rapid Iordanul; şi până s-a luminat, nu a mai rămas niciunul care să nu fi traversat râul.

23 Văzând că sfatul lui nu a fost luat în considerare, Ahitofel şi-a pus şaua pe măgar şi a plecat repede acasă, în oraşul lui. Şi-a organizat treburile în familie şi apoi s-a spânzurat. Astfel a murit Ahitofel; şi a fost înmormântat în mormântul tatălui lui.

24 David a ajuns la Mahanaiim, în timp ce Absalom traversa Iordanul împreună cu toţi israelienii.

25 Absalom l-a desemnat pe Amasa ca şi conducător al armatei, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelian numit Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail – fiica lui Naha – şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.

26 Israelienii împreună cu Absalom şi-au stabilit tabăra pe teritoriul Ghiladului.

27 Atunci când David a ajuns la Mahanaiim, Şobi – fiul lui Nahaş – din Raba amoniţilor, împreună cu Machir – fiul lui Amiel – din Lo-Debar şi cu ghiladitul Barzilai – din Roghelim –

28 au adus paturi, ligheane, vase făcute din pământ frământat, grâu, orz, făină, grâu prăjit, fasole şi linte.

29 Mai aveau miere, lapte bătut, oi şi brânză de vaci – pentru ca David şi cei care erau cu el să aibă ce să mănânce. Ei îşi ziceau: „Poporul este flămând, obosit şi însetat în urma călătoriei prin deşert.”

18

1 David a numărat pe cei care formau acea armată venită împreună cu el; şi a desemnat comandanţi pentru grupuri de mii şi pentru grupuri de sute de luptători.

2 A pus o treime din armată sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abişai – fiul Ţeruiei şi frate al lui Ioab –, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor: „Desigur că voi veni şi eu cu voi!”

3 Cei care formau armata, i-au răspuns: „Nu este bine să vii cu noi. Dacă vom fugi, duşmanii nu se vor uita atât de mult la situaţia noastră chiar dacă jumătate dintre noi ar muri. Dar tu faci cât zece mii dintre noi. Deci considerăm că ar fi mai bine să ne susţii acţionând din oraş!”

4 Regele le-a răspuns: „Voi face cum consideraţi voi că este mai bine!” Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată armata ieşea cu sutele şi cu miile.

5 Regele le-a ordonat lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai să se comporte delicat cu tânărul Absalom; şi întreaga armată a auzit această poruncă pe care regele a dat-o fiecărui conducător referitor la Absalom.

6 Armata a ieşit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel; iar lupta a fost intensă în pădurea din teritoriul locuit de urmaşii lui Efraim.

7 Armata lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David; şi a fost un mare masacru în acea zi. În acea luptă au fost omorâţi douăzeci de mii de oameni.

8 Lupta s-a extins pe întreg teritoriul; şi în acea zi, pădurea a consumat mai mulţi oameni decât cei care muriseră loviţi cu sabia.

9 Absalom era călare pe un catâr. El a fost surprins descoperit în faţa slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu acel catâr pe sub ramurile încurcate ale unui mare stejar. Capul lui Absalom s-a prins între ramurile stejarului; şi el a rămas astfel atârnat între cer şi pământ, în timp ce catârul lui a plecat mai departe.

10 Unul dintre luptători a văzut acest lucru; şi i-a spus lui Ioab: „L-am văzut pe Absalom, atârnând de un stejar!”

11 Ioab l-a întrebat: „Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai omorât acolo pe loc? Ţi-aş fi dat zece şecheli de argint şi o centură!”

12 Acel om i-a răspuns lui Ioab: „Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de şecheli de argint, nu aş ridica mâna împotriva fiului regelui! Ştiu că în auzul nostru v-a poruncit regele – atât ţie, cât şi lui Abişai şi lui Itai – să aveţi grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom.

13 Dacă l-aş fi omorât ca un laş, acest lucru nu ar fi rămas necunoscut regelui; iar tu nu m-ai fi apărat!”

14 Ioab i-a răspuns: „Nu am timp de pierdut cu tine!” A luat trei lănci şi le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce el era încă viu, prins între ramurile stejarului.

15 Au venit în continuare zece dintre tinerii care transportau armele lui Ioab, l-au înconjurat pe Absalom şi l-au lovit până când a murit.

16 Ioab a sunat apoi din corn; şi la chemarea lui, armata s-a întors de la urmărirea israelienilor.

17 L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o mare groapă şi au aruncat cu pietre, făcând din ele o movilă deasupra lui. Israelienii au fugit fiecare acasă.

18 În timp ce trăia, Absalom îşi construise un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea niciun fiu care să îi perpetueze numele. A pus monumentului propriul lui nume; şi chiar până astăzi, acela se numeşte „Monumentul lui Absalom”.

19 Ahimaaţ – fiul lui Ţadoc – i-a zis lui Ioab: „Permite-mi să alerg şi să îi duc regelui vestea bună că Iahve l-a salvat din mâna duşmanilor lui!”

20 Ioab i-a răspuns: „Nu tu vei duce veştile astăzi! Tu le vei duce altă dată. Astăzi nu tu vei merge cu veştile; pentru că a murit fiul regelui.”

21 Apoi i-a poruncit unui cuşit astfel: „Du-te şi spune-i regelui ce ai văzut!” Cuşitul s-a închinat înaintea lui Ioab şi a plecat fugind.

22 Ahimaaţ – fiul lui Ţadoc – i-a zis din nou lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, permite-mi şi mie să alerg după cuşit!” Ioab l-a întrebat: „Fiule, de ce vrei să alergi? Nu sunt nişte veşti pentru care să fii recompensat!”

23 Ahimaaţ i-a zis: „Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg!” Ioab i-a spus: „Bine; aleargă!” Ahimaaţ a alergat pe drumul care traversează Araba şi l-a depăşit pe cuşit.

24 În timp ce David stătea între cele două porţi, paznicul s-a urcat pe acoperişul porţii, spre zid. Privind de acolo, a observat un om singur care alerga.

25 Atunci l-a strigat pe rege şi i-a vorbit despre acest lucru. Regele a zis: „Dacă este singur, înseamnă că aduce veşti.” Omul se apropia din ce în ce mai mult.

26 După un timp, paznicul a văzut un alt om care alerga; şi a strigat spre portar, zicând: „Văd un alt om singur, care aleargă!” Regele a zis: „Şi acela aduce veşti!”

27 Paznicul a spus: „Felul de alergare al primului om, pare să fie al lui Ahimaaţ – fiul lui Ţadoc.” Regele a zis: „Înseamnă că aduce veşti bune; pentru că acesta este un om bun!”

28 Ahimaaţ i-a strigat regelui: „Totul este bine!” Apoi s-a închinat cu faţa spre pământ înaintea lui; şi i-a zis: „Să fie binecuvântat Iahve – Dumnezeul tău – Cel care i-a făcut să fie învinşi de noi pe cei ce se revoltaseră împotriva stăpânului meu care este rege!”

29 Apoi regele a întrebat: „Tânărul Absalom este bine?” Ahimaaţ a răspuns: „Atunci când a fost trimis de Ioab, slujitorul tău a văzut o mare mulţime de oameni în dezordine; dar nu ştie despre ce era vorba.”

30 Regele i-a zis: „Aşteaptă puţin separat de noi!” Astfel, Ahimaaţ a stat într-un alt loc.

31 Imediat a venit şi cuşitul, care a zis: „Am veşti bune pentru stăpânul meu, pentru rege. Iahve te-a salvat astăzi din mâna tuturor celor care deciseseră să lupte împotriva ta!”

32 Regele l-a întrebat: „Tânărul Absalom este bine?” Cuşitul i-a răspuns: „Ca acest tânăr să fie toţi duşmanii stăpânului meu – regele – împreună cu toţi cei care decid să vină împotriva ta ca să îţi facă vreun rău!”

33 Atunci regele, foarte afectat, s-a dus în camera care era construită deasupra porţii; şi a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!”

19

1 Ioab a fost anunţat că David plânge şi că îl jeleşte pe Absalom.

2 Astfel, acea zi în care trebuia să se sărbătorească victoria, s-a transformat într-o zi de jale pentru întregul popor; pentru că israelienii a aflat atunci că regele plânge pentru moartea fiului lui.

3 În aceeaşi zi, cei care formau armata, au intrat în oraş ca nişte oameni ruşinaţi care ar fi fugit din luptă.

4 Regele îşi acoperise faţa şi striga tare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

5 Ioab a intrat în palatul regelui şi i-a zis: „Tu acoperi astăzi de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi – ale celor care ţi-au salvat viaţa ţie, fiilor, fiicelor, soţiilor şi concubinelor tale.

6 Tu îi iubeşti pe cei care te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc. Astăzi ne-ai arătat că pentru tine, aceşti conducătorii şi luptători nu înseamnă nimic. Înţeleg că dacă Absalom ar fi acum viu iar noi toţi am fi morţi, tu ai fi mai mulţumit…

7 Deci ridică-te, ieşi şi vorbeşte slujitorilor tăi aşa cum aşteaptă ei de la tine; pentru că dacă nu vei face acest lucru, îţi jur pe Iahve că toţi te vor părăsi în această noapte! Dezastrul ar fi astfel mai mare decât tot ce ţi s-a întâmplat din tinereţe şi până astăzi!”

8 Regele s-a dus la poartă şi a stat acolo. Poporul a fost anunţat: „Să ştiţi că regele stă la poartă!” Atunci toţi au venit înaintea regelui, după ce israelienii fugiseră la corturile lor.

9 În toate clanurile urmaşilor lui Israel, toţi oamenii vorbeau între ei, zicând: „Regele ne-a eliberat de opresiunea duşmanilor noştri. El a fost cel care ne-a salvat de dominaţia filistenilor; iar acum a fost obligat să fugă din ţară, alungat de Absalom.

10 Dar acest Absalom, pe care l-am uns să guverneze pentru noi, a murit în timpul conflictului. Deci de ce nu spuneţi nimic ca să îl aduceţi pe rege înapoi?”

11 Când a auzit regele David ce vorbesc între ei toţi israelienii, a trimis preoţilor Ţadoc şi Abiatar următorul mesaj: „Întrebaţi-i pe cei din consiliul bătrânilor care sunt pe teritoriul urmaşilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiţi voi ultimii care să îl aduceţi pe rege înapoi acasă?

12 Voi aparţineţi aceluiaşi trib din care provin şi eu. Deci de ce să fiţi ultimii care să îl aduceţi acasă pe rege?»

13 Iar lui Amasa să îi spuneţi: «Nu ştii că oasele şi carnea noastră au origine comună? Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea Lui, dacă începând de astăzi nu vei fi tu conducătorul armatei, în locul lui Ioab!»”

14 Regele a câştigat astfel inima tuturor bărbaţilor din teritoriile numite Iuda. Ei s-au comportat ca şi cum ar fi fost un singur om. Au trimis un mesaj regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.”

15 Regele s-a întors; şi ajunsese la Iordan. În acest timp, israelienii din teritoriile urmaşilor lui Iuda veniseră la Ghilgal, ca să îl întâmpine pe rege şi să îl traverseze Iordanul.

16 Beniamitul Şimei – fiul lui Ghera – din Bahurim, s-a grăbit să vină înaintea regelui David împreună cu oamenii din teritoriile lui Iuda.

17 Îl însoţeau o mie de bărbaţi din teritoriile locuite de urmaşii lui Beniamin. Împreună cu ei era şi Ţiba – slujitorul familiei lui Saul –, cei cincizeci de fii ai lui şi cei douăzeci de slujitori. Au venit repede la Iordan, acolo unde era regele.

18 El a traversat vadul ca să ajute familia regelui să treacă pe cealaltă parte şi ca să facă orice ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul – Şimei – fiul lui Ghera, s-a aplecat înaintea regelui;

19 apoi i-a zis: „Îmi doresc ca stăpânul meu să nu ia în considerare nedreptatea mea şi să nu îşi amintească de răul pe care slujitorul lui i l-a făcut atunci când stăpânul meu – regele – pleca din Ierusalim. Să nu fie supărat regele pentru ce s-a întâmplat.

20 Slujitorul tău recunoaşte că a păcătuit; dar să ştii că astăzi vin primul din întregul trib al lui Iosif ca să îl întâmpin pe stăpânul meu, pe rege!”

21 Abişai – fiul Ţeruiei – a zis: „Nu trebuie oare ca Şimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul lui Iahve?”

22 Regele i-a răspuns: „Fiii Ţeruiei, noi nu gândim deloc la fel! De ce sunteţi astăzi împotriva mea? Să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel tocmai astăzi? Nu este evident că de-acum sunt (din nou) rege pentru tot Israelul?”

23 Apoi regele i-a zis lui Şimei: „Nu vei muri!” Şi i-a promis acest lucru printr-un jurământ.

24 Mefiboşet – nepotul lui Saul – a venit şi el acolo să îl întâmpine pe rege. Din ziua în care regele plecase şi până când revenise în pace, Mefiboşet nu îşi îngrijise picioarele, nu îşi tunsese barba şi nu îşi spălase hainele.

25 Când a venit de la Ierusalim ca să întâmpine regele, David l-a întrebat: „Mefiboşet, de ce nu ai venit cu mine?”

26 Mefiboşet i-a răspuns: „O, rege, stăpânul meu! Slujitorul tău, fiind handicapat, s-a gândit: «Voi pune şaua pe un măgar şi voi putea merge cu regele.» Dar slujitorul meu m-a trădat.

27 L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu care este rege. Totuşi, stăpânul meu – regele – este ca un înger al lui Dumnezeu! Acum fă ce consideri că este cazul să faci!

28 Toţi urmaşii bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, din partea regelui. Şi totuşi, tu i-ai permis slujitorului tău să mănânce la masa ta… Ce alte drepturi aş mai putea cere de la rege?”

29 Regele i-a zis: „De ce tot vorbeşti atât de mult? Am decis deja: tu şi Ţiba veţi împărţi teritoriul moştenit!”

30 Mefiboşet i-a răspuns: „Din moment ce stăpânul meu – regele – s-a întors cu bine acasă, este posibil ca Ţiba să ia acum totul.”

31 Ghiladitul Barzilai a venit şi el din Roghelim şi l-a însoţit pe rege până a ajuns dincolo de Iordan; apoi l-a lăsat să meargă mai departe.

32 Barzilai era foarte bătrân. El avea optzeci de ani: şi pentru că era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp locuise la Mahanaiim.

33 Regele i-a zis lui Barzilai: „Vino cu mine la Ierusalim; şi eu voi îngriji de tine!”

34 Barzilai l-a întrebat: „Oare câţi ani voi mai trăi, ca să merg să stau la Ierusalim cu regele?

35 Am ajuns la vârsta de optzeci de ani. Pot eu să mai disting între ce este bun şi ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Oare pot eu să mai aud (ca altădată) cântecele cântăreţilor şi ale cântăreţelor? De ce să fie slujitorul tău o complicaţie în plus pentru stăpânul meu, pentru rege?

36 Slujitorul tău îl va însoţi pe rege dincolo de Iordan, dar numai puţin. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea recompensă?

37 Te rog să permiţi slujitorului tău să se întoarcă şi să moară în oraşul lui, unde sunt înmormântaţi tatăl şi mama lui. Dar să ştii că este aici slujitorul tău: Chimham. Să îl ia stăpânul meu – regele – cu el; şi să se comporte cu acesta cum va dori!”

38 Regele i-a zis: „Bine. Chimham va veni cu mine şi mă voi comporta cu el aşa cum vei dori tu; iar ţie îţi voi oferi orice vei cere de la mine.”

39 Întregul popor a traversat Iordanul. Apoi l-a traversat şi regele. El l-a sărutat şi l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors apoi acasă.

40 Regele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Îl însoţeau întreaga armată a urmaşilor lui Iuda şi jumătate din armata lui Israel.

41 Toţi bărbaţii lui Israel au venit la rege şi i-au zis: „De ce bărbaţii (teritoriu)lui (numit) Iuda – fraţii noştri – te-au furat şi l-au traversat pe rege Iordanul împreună cu familia lui şi cu toţi oamenii care îl însoţesc pe David?”

42 Bărbaţii (teritoriu)lui (numit) Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă supăraţi pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?”

43 Bărbaţii (teritoriu)lui (numit) Israel le-au zis bărbaţilor (teritoriu)lui (numit) Iuda: „Noi avem dreptul la a ne revendica regele de zece ori mai mult decât voi! Deci pentru David, noi avem mai multe drepturi decât voi! Acum, de ce ne desconsideraţi? Noi am fost primii care l-am chemat pe regele nostru înapoi!” Cuvintele bărbaţilor din teritoriul numit (mai târziu) Iuda au avut mai mare autoritate decât cuvintele bărbaţilor din teritoriul numit (ulterior) Israel.

20

1 Exista acolo şi un om păcătos care se numea Şeba – fiul lui Bicri – din tribul lui Beniamin. Acela a sunat din corn şi a zis: „Noi nu avem nimic în comun cu David şi nicio moştenire împreună cu fiul lui Işai. Israel, mergi la corturile tale!”

2 Atunci toţi bărbaţii lui Israel l-au abandonat pe David şi l-au urmat pe Şeba – fiul lui Bicri. Dar bărbaţii (teritoriu)lui (numit) Iuda au rămas fideli regelui lor tot drumul pe care el l-a parcurs de la Iordan până la Ierusalim.

3 După ce a ajuns acasă – la Ierusalim – David le-a luat pe cele zece concubine pe care le lăsase să îngrijească palatul şi le-a ţinut într-o casă, sub supraveghere. Le-a îngrijit, dar nu a mai avut relaţii intime cu ele. Acestea au rămas închise până în ziua morţii lor; şi au trăit astfel ca nişte văduve.

4 Regele i-a zis lui Amasa: „Cheamă-i aici la mine pe bărbaţii din teritoriul numit Iuda. În trei zile să îi aduci înaintea mea! Să fii şi tu prezent împreună cu ei, aici!”

5 Amasa a plecat să execute ordinul regelui; dar a întârziat, depăşind timpul stabilit de el.

6 Atunci David i-a zis lui Abişai: „Să ştii că Şeba – fiul lui Bicri – ne va face mai mult rău decât ne-a făcut Absalom. Ia împreună cu tine pe slujitorii stăpânului tău şi urmăreşte-l; ca să nu găsească oraşe fortificate şi să scape de noi!”

7 Astfel, oamenii lui Ioab, cheretiţii, peletiţii şi toţi luptătorii remarcabili au plecat din Ierusalim, comandaţi de Abişai, ca să îl urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

8 În timp ce erau ei la acea mare stâncă din Ghivon, a venit şi Amasa să îi întâlnească. Ioab era îmbrăcat cu o manta de război; şi peste ea avea la şold o centură cu o sabie în teacă. În timp ce mergea spre Amasa, i-a ieşit sabia din teacă.

9 Ioab l-a salutat pe Amasa şi i-a zis: „Ce mai faci, frate?” Apoi l-a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să îl sărute.

10 Amasa nu a observat sabia pe care Ioab o avea în mână. Astfel, el l-a lovit cu ea în stomac şi a făcut să îi iasă organele interne pe pământ. Amasa a murit fără să fie nevoie de încă o lovitură. Apoi Ioab, împreună cu fratele lui numit Abişai, a continuat să îl urmărească pe Şeba – fiul lui Bicri.

11 Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângă corpul lui Amasa şi striga: „Cine este de partea lui Ioab şi cine este de partea lui David, să îl urmeze pe Ioab!”

12 Corpul lui Amasa stătea pe pământ în sânge, în mijlocul drumului. Slujitorul lui Ioab a văzut că toţi luptătorii se opreau. Când a constatat el că fiecare om se oprea în dreptul lui Amasa, i-a tras corpul de pe drum pe câmp şi l-a învelit cu o haină.

13 După ce corpul lui Amasa a fost luat din drum, toţi oamenii l-au urmat pe Ioab care îl urmărea pe Şeba, fiul lui Bicri.

14 El a parcurs toate teritoriile locuite de clanurile lui Israel; şi a mers spre Abel-Bet-Maaca. Toţi beriţii s-au adunat şi l-au urmat.

15 Ioab împreună cu oamenii lui, au venit şi l-au asediat pe Şeba în localitatea Abel-Bet-Maaca. Au organizat asaltul oraşului până la înălţimea unde era partea superioară a zidului; şi au început să îl dărâme.

16 Atunci o femeie înţeleaptă din oraş a strigat: „Ascultaţi! Ascultaţi! Spuneţi-i lui Ioab să se apropie ca să îi vorbesc!”

17 Ioab s-a apropiat; iar femeia l-a întrebat: „Tu eşti Ioab?” El i-a răspuns: „Da, eu sunt!” Femeia i-a zis: „Ascultă ce doreşte să îţi spună slujitoarea ta!” Ioab i-a zis: „Ascult!”

18 Femeia a continuat: „Mai demult exista obiceiul să se spună: «Să întrebăm la Abel!» Şi atunci totul se termina.

19 Noi suntem unul dintre oraşele pacifiste şi loiale (lui David) din Israel; iar tu intenţionezi să distrugi un oraş care este (ca) o mamă în acest teritoriu. De ce vrei să decimezi moştenirea lui Iahve?”

20 Ioab i-a răspuns femeii: „În niciun caz nu intenţionez să devastez şi să (vă) distrug.

21 Nu vreau acest lucru! Dar un om din regiunea muntoasă a urmaşilor lui Efraim – numit Şeba – fiul lui Bicri, s-a revoltat împotriva regelui: împotriva lui David. Daţi-mi-l doar pe el; şi mă voi îndepărta de oraş!” Femeia i-a zis lui Ioab: „Bine. Capul lui îţi va fi aruncat de pe zid!”

22 Femeia i-a convins pe toţi cei din oraş cu sfatul ei înţelept. Aceştia i-au tăiat capul lui Şeba – fiul lui Bicri – şi i l-au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din corn; şi oamenii lui s-au retras de lângă oraş. Apoi fiecare a plecat la cortul lui. Ioab s-a întors la rege, în Ierusalim.

23 Ioab era conducătorul întregii armate a lui Israel. Benaia – fiul lui Iehoiada – era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor.

24 Adoniram era comandantul celor care prestau munci obligatorii. Iehoşafat – fiul lui Ahilud – era cronicar.

25 Şeva era scrib; iar Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.

26 Iairitul Ira era preotul personal al lui David.

21

1 În timpul guvernării lui David, a fost o foamete care a durat trei ani consecutivi. David L-a întrebat pe Iahve (de ce se întâmpla aşa); şi El i-a zis: „Această foamete a venit din cauza lui Saul şi a familiei lui sângeroase, pentru că i-a omorât pe ghivoniţi!”

2 Atunci regele David i-a chemat pe ghivoniţi ca să le vorbească. Ghivoniţii nu erau israelieni, ci nişte supravieţuitori ai amoriţilor. Israelienii le-au jurat că le vor permite să trăiască; dar Saul, în pasiunea lui pentru (cauza celor numiţi) Israel şi (a celor numiţi) Iuda, a vrut să îi extermine.

3 David i-a întrebat pe ghivoniţi: „Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aş putea să mă achit de datoria pe care o avem faţă de voi, ca să binecuvântaţi moştenirea lui Iahve?”

4 Ghivoniţii i-au răspuns: „Nu vrem să luăm de la Saul şi de la familia lui nici argint şi nici aur. În acelaşi timp, nu este datoria noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Regele le-a zis: „Voi face tot ce îmi cereţi!”

5 Atunci ei i-au zis regelui: „Pentru că acest om (numit Saul) ne-a decimat poporul şi intenţiona să ne extermine total ca să dispărem de pe tot teritoriul lui Israel,

6 să ni se dea şapte bărbaţi dintre fiii lui ca să îi spânzurăm înaintea lui Iahve, în Ghiva lui Saul – omul special ales de Iahve!” Regele le-a răspuns: „Bine; vi-i voi da!”

7 Dar din cauza jurământului făcut înaintea lui Iahve între el şi Ionatan – fiul lui Saul – David l-a scăpat pe Mefiboşet – fiul lui Ionatan – fiul lui Saul.

8 I-a luat pe Armoni şi pe Mefiboşet care erau cei doi fii născuţi de Riţpa – fiica lui Aia – în familia lui Saul, împreună cu cei cinci fii pe care îi născuse Merab – fiica lui Saul – în familia meholatitului Adriel – fiul lui Barzilai;

9 şi i-a predat ghivoniţilor. Aceştia i-au spânzurat pe un deal, înaintea lui Iahve. Toţi cei şapte au murit împreună. Ei au fost omorâţi în primele zile ale seceratului, când se secara orzul.

10 Riţpa – fiica lui Aia – a luat un sac şi l-a pus sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului şi până când a început să cadă ploaia peste acele corpuri (moarte), ea le-a păzit în timpul zilei de păsările prădătoare şi în timpul nopţii de animalele sălbatice.

11 David a fost informat despre ce făcea Riţpa – fiica lui Aia – concubina lui Saul.

12 Atunci regele s-a dus şi a adus osemintele lui Saul şi ale fiului lui numit Ionatan de la locuitorii din Iabeş-Ghilad. Aceia le furaseră din zona numită Bet-Şan, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au omorât pe Saul la Ghilboa.

13 David a adus de acolo osemintele lui Saul şi ale fiului lui numit Ionatan. Au fost adunate şi ale celor care tocmai fuseseră spânzuraţi.

14 Au înmormântat osemintele lui Saul şi ale fiului lui numit Ionatan în teritoriul lui Beniamin – la Ţela – în mormântul tatălui lui care se numise Chiş. Astfel, slujitorii (lui David) au făcut tot ce poruncise regele. După ce au procedat astfel, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru ţară.

15 Între filisteni şi Israel a fost un nou conflict; iar David a plecat la luptă împotriva lor împreună cu oamenii lui. Dar, după un timp, David a obosit.

16 Işbi-Benob – unul dintre urmaşii lui Rafa – care avea o lance cu un vârf de bronz cu greutatea de trei sute de şecheli – şi care era echipat cu o sabie nouă – intenţiona să îl omoare pe David.

17 Dar a venit Abişai – fiul Ţeruiei – şi l-a ajutat pe David care l-a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci oamenii lui David i-au spus jurându-i: „Nu vei mai merge împreună cu noi la război; pentru ca să nu stingi lumina lui Israel!”

18 Apoi a mai existat o luptă împotriva filistenilor, la Gob. Atunci, huşatitul Sibecai l-a omorât pe Saf care era unul dintre urmaşii lui Rafa.

19 În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan – fiul betleemitului Iaare-Oreghim – l-a omorât pe Goliat din Gat, care avea o lance al cărei mâner era ca sulul unui ţesător.

20 A mai fost o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaş, care avea câte şase degete la ambele mâini şi la ambele picioare, adică douăzeci şi patru de degete în total. Şi acesta provenea din Rafa.

21 El a ridiculizat poporul Israel. Dar Ionatan – fiul lui Şimea care era fratele lui David, l-a omorât.

22 Aceşti patru fiii i s-au născut lui Rafa în Gat; dar au fost omorâţi de David şi de slujitorii lui.

22

1 După ce Iahve l-a salvat de toţi duşmanii lui şi de Saul, David a compus un cântec pe care l-a dedicat lui Iahve.

2 Cuvintele acestui cântec spun: „Iahve este Stânca mea, Fortăreaţa mea şi Salvatorul meu!

3 Dumnezeu este Stânca mea în care mă adăpostesc. El este: Scutul meu, Cornul salvării mele, Fortificaţia mea, Scăparea mea şi Salvatorul meu! «Tu mă scapi de opresiune!»

4 Eu Îl chem în ajutor pe Iahve – pe Cel care merită să fie lăudat; şi sunt scăpat de duşmanii mei!

5 Mă înfăşuraseră valurile morţii, mă înconjuraseră din toate părţile torenţii dezastrului!

6 Legăturile locuinţei morţilor mă afectau complet; şi mă prinseseră laţurile morţii.

7 Dar în această situaţie de necaz, L-am chemat pe Iahve; am strigat spre Dumnezeul meu. El mi-a auzit vocea din Templul Său; şi apelul meu a ajuns până la urechile Sale.

8 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul. Chiar şi temeliile cerului s-au cutremurat. Ele s-au agitat pentru că El se mâniase!

9 Se ridica fum din nările Lui; şi ieşea foc din gura Lui. Avea cărbuni aprinşi în ea…

10 A aplecat cerul şi a coborât (spre pământ); iar sub picioarele Lui erau nori negri.

11 Zbura călărind pe un heruvim. Plutea pe aripile vântului.

12 Se acoperise cu întuneric; şi în jurul Lui erau grămezi de ape şi nori denşi.

13 Din strălucirea care era degajată înaintea Sa, ieşeau cărbuni aprinşi.

14 Iahve a tunat din cer; Cel Foarte Înalt a făcut să I se audă vocea.

15 A aruncat săgeţi şi i-a dispersat pe duşmani. A trimis fulgerul şi i-a determinat să fugă.

16 Când a făcut Iahve reproşuri şi când a suflat cu nările Lui, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii!

17 El S-a întins de la înălţime şi m-a apucat: m-a scos din acele mari ape.

18 M-a scăpat de duşmanul meu care deţinea o forţă superioară. M-a salvat de duşmanii mei care îmi erau superiori în forţă.

19 Ei mi-au opus rezistenţă în ziua necazului meu; dar Iahve a fost ajutorul meu.

20 El m-a scos la loc larg; m-a salvat pentru că El mă agreează.

21 Iahve m-a recompensat conform dreptăţii mele; El s-a comportat cu mine conform mâinilor mele curate.

22 A procedat aşa pentru că m-am conformat cerinţelor Sale şi nu am fost vinovat faţă de Dumnezeul meu.

23 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea; şi nu am încălcat deloc deciziile Lui.

24 M-am comportat ireproşabil înaintea Lui şi m-am ferit de nedreptate.

25 Iahve m-a recompensat conform dreptăţii mele; şi a făcut ca ce mi s-a întâmplat, să fie exact cum am fost eu de curat înaintea ochilor Săi.

26 «Cu cel care îşi respectă cuvântul, Tu Te comporţi la fel; Tu eşti corect cu omul corect.

27 Cu cel care trăieşte corect, Tu eşti la fel de corect; dar Te opui celui înşelător.

28 Tu salvezi poporul smerit; dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel arogant!

29 Doamne, Tu eşti candela mea!» Iahve face lumină în întunericul meu.

30 «Cu Tine merg în forţă împotriva invadatorilor.» Cu Dumnezeul meu sar peste zidul consolidat!

31 Când mă uit la Dumnezeu, văd cum metodele Lui sunt perfecte; iar Cuvântul lui Iahve este confirmat (de tot ce se întâmplă). El este o protecţie pentru toţi cei care se încred în El!

32 Cine este Dumnezeu în afară de Iahve? Cu excepţia Dumnezeul nostru, cine mai este ca o stâncă?

33 Dumnezeu este fortăreaţa mea care rezistă atacurilor; şi El mi-a definitivat situaţia.

34 Tot El mi-a susţinut picioarele, făcându-le să fie ca ale caprelor sălbatice; şi m-a aşezat pe înălţimi.

35 Îmi antrenează mâinile pentru luptă; şi braţele mele întind arcul de aramă.

36 «Tu îmi dai scutul salvării Tale; şi ajutorul Tău mă face renumit!

37 Tu îmi lărgeşti drumul pe care calcă paşii mei, ca să nu îmi alunece picioarele!

38 Îmi urmăresc duşmanii şi îi distrug; nu mă întorc până nu îi anihilez!

39 Îi distrug şi îi strivesc până nu se mai ridică. Ei cad sub picioarele mele!

40 Tu mă echipezi cu forţă pentru luptă; şi îi smereşti pe duşmanii mei sub picioarele mele.

41 Tu faci ca duşmanii mei să fugă din faţa mea; şi îi distrug pe cei care mă urăsc.

42 Ei se uită în jur, dar nimeni nu îi salvează; strigă spre Iahve, dar El nu le răspunde.

43 Îi pisez ca praful pământului şi îi strivesc ca noroiul de pe străzile înguste.

44 Tu mă scapi de acuzaţiile poporului meu; mă păstrezi în funcţia de conducător al celorlalte naţiuni. Îmi slujeşte un popor pe care nu îl cunosc.

45 Fiii străinului îmi cer favoarea; şi imediat cum aud ce le spun, ei se conformează poruncilor mele.

46 Fiii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor!»

47 Iahve este viu! Să fie binecuvântată Stânca mea! Dumnezeu să fie aclamat. El este Stânca Salvării mele!

48 Dumnezeu este Cel care mă răzbună; şi tot El îmi subordonează popoare.

49 Iahve mă scapă de duşmanii mei. «Tu mă ridici deasupra celor care mă duşmănesc; Tu mă scapi de omul exploatator.

50 Şi pentru că aşa procedezi Tu cu mine, Te voi lăuda printre celelalte popoare, Doamne; şi voi cânta, lăudând numele Tău!»

51 El face ca regele Său să obţină mari victorii. Manifestă milă faţă de unsul Său – faţă de David – şi faţă de urmaşii lui pentru totdeauna!”

23

1 Urmează prezentarea ultimelor cuvinte ale lui David. Acesta este mesajul lui David – fiul lui Işai – omul pe care l-a înălţat Dumnezeu, unsul Dumnezeului lui Iacov şi cântăreţul plăcut al lui Israel:

2 „Spiritul lui Iahve vorbeşte prin mine şi Cuvântul Lui este pe limba mea.

3 Dumnezeul lui Israel a vorbit; Stânca lui Israel mi-a zis: «Cel care îi conduce pe oameni cu dreptate, stăpânind cu frică de Dumnezeu,

4 este ca lumina dimineţii atunci când răsare soarele pe cerul senin. El seamănă cu razele soarelui după ploaie – care fac să crească iarba din pământ».

5 Oare nu este aşa familia mea în faţa lui Dumnezeu? El a ratificat cu mine un legământ valabil pentru totdeauna, bine conceput în toate aspectele şi pe care îl respectă în cele mai mici amănunte. Oare nu va face El să rezulte din respectarea acestui legământ tot ce conduce la salvarea şi bucuria mea?

6 Dar cei nedrepţi sunt toţi ca nişte spini buni de aruncat, pe care nu poţi să îi iei cu mâna.

7 Oricine îi atinge, foloseşte o unealtă de fier sau mânerul unei lance; şi îi arde imediat!”

8 Urmează lista care cuprinde numele luptătorilor remarcabili pe care îi avea David: Ioşeb-Başebet – un tahchemonit. El era comandant între primii trei dintre cei mai remarcabili luptători. Ioşeb-Başebet şi-a ridicat lancea şi a luptat împotriva a opt sute de duşmani, pe care i-a omorât într-un conflict.

9 Următorul era Elazar – fiul lui Dodo – urmaşul lui Ahohi. Şi el a fost unul dintre cei trei luptători remarcabili care, împreună cu David, s-a opus filistenilor adunaţi la Pas-Damim pentru război. Atunci, israelienii se retrăgeau;

10 dar el a rămas pe loc şi a omorât filisteni până când i-a obosit mâna şi i-a rămas încleştată pe sabie. Iahve a facilitat o mare victorie în acea zi. Armata s-a întors la Elazar doar ca să ia prada.

11 Un alt luptător remarcabil a fost Şama – fiul hararitului Aghe. Odată, filistenii se adunaseră la Lehi, unde exista un teren pe care crescuse linte. Armata (israeliană) fugise din faţa filistenilor;

12 dar Şama a stat în mijlocul acelui teren şi l-a apărat, omorându-i pe filisteni. Iahve a favorizat atunci o mare victorie.

13 Altădată, în timpul seceratului, cei trei care făceau parte dintr-un grup de treizeci de comandanţi, au venit la David, la peştera Adulam, în timp ce un grup înarmat al filistenilor îşi stabilise tabăra în valea Refaim.

14 David era atunci în fortăreaţă, iar armata organizată a filistenilor era la Betleem.

15 Lui David i s-a făcut sete; şi a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?”

16 Cei trei luptători remarcabili au reuşit să treacă neobservaţi prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului şi au adus-o la David evitând orice (posibil) incident. Dar el nu a vrut să o bea; ci a vărsat-o înaintea lui Iahve,

17 spunând: „Doamne, în niciun caz nu voi face aşa ceva! Să beau eu sângele bărbaţilor care şi-au riscat viaţa?” Şi astfel nu a băut din acea apă. Acesta este un exemplu care arată în ce acţiuni riscante se puteau implica cei trei luptători.

18 Abişai – fratele lui Ioab – fiul Ţeruiei, era conducătorul lor. El a luptat cu lancea împotriva a trei sute de duşmani; şi i-a omorât. Astfel, el şi-a câştigat un renume în faţa celor trei luptători.

19 Era mai respectat decât ceilalţi; şi a ajuns chiar comandantul lor; dar nu s-a ridicat la valoarea celor trei luptători.

20 Benaia – fiul lui Iehoiada – era şi el un luptător remarcabil; şi provenea din Cabţeel. Benaia a făcut lucruri extraordinare. El i-a omorât pe doi dintre cei mai renumiţi luptători moabiţi; iar într-o zi în care ninsese, a coborât într-o fântână, unde a omorât un leu.

21 A omorât şi un egiptean uriaş. Acela era înarmat cu o lance, în timp ce Benaia s-a dus spre el doar cu un toiag. El a smuls lancea din mâna egipteanului şi l-a omorât cu propria lui lance.

22 Asemenea acţiuni făcea Benaia – fiul lui Iehoiada; şi a devenit la fel de apreciat ca cei trei luptători remarcabili.

23 Era mai respectat decât cei treizeci; dar nu a avut performanţele celor trei. David l-a desemnat să îi fie conducătorul gărzii personale.

24 Dintre cei treizeci, făceau parte: Asael, fratele lui Ioab; Elhanan, fiul lui Dodo din Betleem;

25 haroditul Şama; haroditul Elica;

26 paltitul Heleţ; Ira, fiul tecoanitului Icheş;

27 Abiezer din Anatot; huşatitul Mebunai;

28 ahohitul Ţalmon; netofatitul Maharai;

29 Heled, fiul netofatitului Baana; Itai, fiul lui Ribai, din Ghiva beniamiţilor;

30 piratonitul Benaia; Hidai din văile Gaaş;

31 arbatitul Abi-Albon; barhumitul Azmavet;

32 şaalbonitul Eliahba; fiii lui Iaşen; Ionatan,

33 fiul araritului Şama; Ahiam, fiul araritului Şarar;

34 Elifelet, fiul maacatitului Ahasbai; Eliam, fiul ghilonitului Ahitofel;

35 carmelitul Heţrai; arbitul Paarai;

36 Igal, fiul lui Natan din Ţoba; gaditul Bani;

37 amonitul Ţelec; beerotitul Naharai, cel care îi transporta armele lui Ioab, fiul Ţeruiei;

38 itritul Ira, itritul Gareb

39 şi hititul Urie. Împreună, ei erau treizeci şi şapte de luptători.

24

1 Mânia lui Iahve s-a declanşat încă o dată împotriva lui Israel; şi l-a provocat pe David împotriva lor, spunându-i: „Du-te şi fă recensământul celor din teritoriul (poporu)lui (numit) Israel şi al celor din teritoriul (poporului) numit Iuda!”

2 Regele le-a zis lui Ioab şi conducătorilor armatei care erau cu el: „Mergeţi prin teritoriul tuturor triburilor lui Israel – de la cel locuit de urmaşii lui Dan până la Beer-Şeba – şi faceţi recensământul poporului, ca să ştiu la cât a ajuns numărul (bărbaţilor) lui!”

3 Dar Ioab i-a zis regelui: „Dumnezeul tău care se numeşte Iahve să înmulţească poporul de o sută de ori mai mult; şi doresc ca stăpânul meu – regele – să considere că acest lucrul nu este suficient! Totuşi, de ce doreşte regele – care este stăpânul meu – să facă acest recensământ?”

4 Dar porunca regelui dată lui Ioab şi conducătorilor armatei nu s-a modificat. Atunci Ioab şi conducătorii armatei au plecat de la rege ca să facă recensământul oamenilor din poporul Israel.

5 După ce au traversat Iordanul, şi-au stabilit tabăra la Aroer – la sudul oraşului – în mijlocul unei văi înguste. Apoi au traversat teritoriul numit Gad şi s-au deplasat spre Iazer.

6 Au ajuns în Ghilad şi în teritoriul lui Tahtim-Hodşi; apoi au mers la Dan-Iaan şi prin vecinătăţile acestuia până înspre Sidon.

7 Au ajuns până la oraşul Tir şi în toate oraşele hiviţilor, ale canaaniţilor, îndreptându-se spre Beer-Şeba, în partea de sud a teritoriului numit Iuda.

8 Au parcurs astfel toată ţara; şi după nouă luni şi douăzeci de zile, s-au întors la Ierusalim.

9 Ioab i-a dat regelui numărul bărbaţilor care formau poporul. În (teritoriul numit mai târziu) Israel erau opt sute de mii de bărbaţi apţi pentru război; iar în (cel numit ulterior) Iuda – cinci sute de mii de bărbaţi.

10 După ce a făcut acest recensământ al poporului, David a simţit reproşuri în conştiinţa lui. El I-a zis lui Iahve: „Am comis un mare păcat prin ce am făcut! Dar acum, Doamne, Te rog să ierţi păcatul sclavului Tău; pentru că am lucrat total ca un nebun!”

11 În următoarea dimineaţă, atunci când David s-a trezit, Cuvântul lui Iahve a venit la profetul Gad – cel care primea viziuni pentru David – şi i-a zis:

12 „Du-te şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Iahve: ‘Îţi prezint trei dezastre! Alege unul dintre ele; şi te voi lovi cu acela!’»”

13 Gad a venit la David şi l-a anunţat, spunându-i: „Ce alegi? Şapte ani de foamete în ţară, trei luni în timpul cărora să fugi din faţa duşmanilor tăi în timp ce ei te vor urmări, sau trei zile în timpul cărora să fie în ţară o epidemie? Acum, gândeşte-te şi decide ce trebuie să răspund Celui care m-a trimis!”

14 David i-a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare încurcătură! Mai bine să fim pedepsiţi direct de mâna lui Iahve – pentru că mila Lui este nelimitată – decât să ajung la discreţia oamenilor!”

15 Iahve a trimis o epidemie în Israel. Ea a acţionat începând din acea dimineaţă şi până la expirarea timpului stabilit. Din teritoriile locuite de urmaşii lui Dan şi până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.

16 În timp ce îngerul stătea cu mâna întinsă spre Ierusalim şi îl distrugea, Iahve a regretat faptul că se întâmpla acel dezastru; şi i-a zis îngerului care distrugea poporul: „Suficient! Retrage-ţi mâna!” Îngerul lui Iahve era lângă terenul agricol al iebusitului Aravna.

17 Când a văzut îngerul care lovea poporul, David I-a zis lui Iahve: „Este deja un lucru ştiut de toţi: că eu sunt cel care a păcătuit! Eu am comis păcatul! Dar oare ce au făcut aceste oi? Te rog, fă ca mâna Ta să acţioneze numai împotriva mea şi împotriva familiei mele!”

18 Gad a venit la David în acea zi; şi i-a zis: „Du-te şi construieşte-I lui Iahve un altar pe terenul agricol al iebusitului Aravna!”

19 David s-a dus şi a făcut exact cum îi poruncise Iahve prin Gad.

20 Aravna s-a uitat; şi a văzut atât pe rege cât şi pe slujitorii lui venind spre el. Atunci a ieşit din acel teren şi s-a aplecat cu faţa spre pământ înaintea regelui.

21 El l-a întrebat: „De ce a venit stăpânul meu – regele – la slujitorul lui?” David i-a răspuns: „Doresc să îţi cumpăr acest teren, ca să construiesc aici un altar (dedicat) lui Iahve; şi astfel să înceteze dezastrul care a venit împotriva poporului.”

22 Aravna, i-a zis lui David: „Stăpânul meu – regele – poate să îşi aducă animale şi să le sacrifice aşa cum doreşte. Aici sunt şi boii care vor fi arşi integral; iar uneltele de treierat şi jugul pot fi folosite ca lemne.

23 Aravna le va dona pe toate acestea regelui!” Apoi a mai zis: „Doresc ca Dumnezeul tău care se numeşte Iahve, să te primească!”

24 Dar regele i-a zis lui Aravna: „Nu aşa! Vreau să cumpăr toate acestea de la tine. Îţi voi plăti pentru ele! Nu voi aduce lui Iahve – Stăpânului meu – arderi integrale care să nu mă coste nimic!” Astfel, David a cumpărat terenul şi boii cu cincizeci de şecheli de argint.

25 Apoi David a construit acolo un altar (închinat) lui Iahve; şi I-a adus arderi integrale şi sacrificii de pace. Iahve a răspuns rugăciunilor făcute pentru ţară; şi astfel a fost oprit dezastrul care venise peste Israel.