1 Pavel care este apostol – şi totuşi nu ca trimis din partea unui grup de oameni sau ca reprezentant al unui singur om, ci fiind delegat chiar de Isus Cristos şi de Dumnezeu-Tatăl care L-a înviat.
2 Împreună cu toţi fraţii care sunt cu mine, trimit această epistolă comunităţilor de creştini din Galatia.
3 Vă dorim har şi pace de la Dumnezeu – Tatăl nostru şi de la Stăpânul Isus Cristos.
4 El S-a oferit pe Sine (ca sacrificiu) pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din sistemul acestei epoci rele, conform dorinţei lui Dumnezeu – Tatăl nostru.
5 Lui să Îi fie acordată gloria pentru totdeauna! Amin!
6 Sunt surprins de faptul că atât de repede (aveţi tendinţa să) vă întoarceţi de la Cel care v-a chemat prin harul lui Cristos, îndreptându-vă (atenţia) spre o altă „Veste Bună”.
7 Nu vreau să spun că ar exista o altă Veste Bună; ci vorbesc doar despre acel mesaj derutant pe care vi-l prezintă unii în locul Veştii Bune a lui Cristos.
8 Dar, de fapt, oricine ar mai veni să vă prezinte o „veste bună” diferită de cea pe care deja v-am proclamat-o – indiferent că aceia am fi noi sau chiar un înger din cer – să fie condamnat!
9 Vă repet: dacă cineva vă aduce o „veste bună” diferită de cea pe care deja aţi primit-o, să fie condamnat!
10 Oare intenţionez eu să fiu aprobat de oameni, ori de Dumnezeu? Dacă aş încerca să fiu agreat de oameni, nu aş mai fi sclavul lui Cristos.
11 Fraţilor, doresc să ştiţi că Vestea Bună pe care v-am prezentat-o, nu este de origine umană.
12 De fapt, eu nu am preluat-o şi nici nu am învăţat-o de la vreun om; ci am primit-o de la Isus Cristos prin revelaţie.
13 Voi aţi fost informaţi despre felul în care trăiam eu când eram un adept al religiei iudaice. Ştiţi că am persecutat violent comunitatea (slujitorilor) lui Dumnezeu; şi aveam intenţia să o distrug.
14 În ce priveşte religia iudeilor, eu progresasem atât de mult în devotamentul pentru tradiţiile strămoşilor mei, încât devenisem superior multor colegi care aveau aceeaşi vârstă ca mine.
15 Dar a venit o vreme când Dumnezeu m-a chemat prin harul Său. De fapt, chiar înainte să fi fost născut, El mă alesese
16 ca să predic naţiunilor (lumii); şi astfel, să Îl reveleze pe Fiul Său prin mine. Când a venit acel timp, nu m-am dus să mă consult cu nimeni
17 şi nici nu am plecat la Ierusalim să discut cu cei care fuseseră (desemnaţi) ca apostoli înaintea mea. Ci am mers în Arabia, de unde m-am întors în Damasc.
18 Apoi, după trei ani m-am dus la Ierusalim, unde l-am vizitat pe Chifa; şi am rămas la el cincisprezece zile.
19 Dar în acest timp, nu m-am întâlnit cu niciunul dintre (ceilalţi) apostoli, cu excepţia lui Iacov – fratele Stăpânului (nostru).
20 Vă asigur în faţa lui Dumnezeu că nu vă mint!
21 Apoi am plecat în teritoriile Siriei şi ale Ciliciei.
22 Dar pentru comunităţile din Iudeea care sunt în Cristos, eu eram o persoană încă necunoscută.
23 Ei doar auziseră (pe unii) oameni spunând: „Cel care ne persecuta la început, predică acum exact despre credinţa pe care încercase să o distrugă!”
24 Şi astfel, ei Îl glorificau pe Dumnezeu când auzeau ce se vorbea despre mine.
1 După paisprezece ani, am revenit în Ierusalim împreună cu Barnaba. Tot atunci îl luasem cu mine şi pe Titus.
2 Venisem acolo în urma unei revelaţii supranaturale; şi am avut în particular o discuţie cu cei care erau consideraţi lideri (între creştini). Lor le-am prezentat Vestea Bună pe care o predic celorlalte naţiuni, ca să testez corectitudinea acestui mesaj. Am vrut să mă asigur astfel că nu lucrasem şi că nu lucrez în mod inutil.
3 Cu acea ocazie, nici chiar Titus care era împreună cu mine – deşi era grec – nu a fost obligat să se circumcidă.
4 Am procedat astfel din cauza falşilor fraţi care, într-un mod subtil, reuşiseră să pătrundă în grupul nostru. Ei ne urmăreau discret libertatea pe care o aveam în Isus Cristos, intenţionând ca (în final) să ne convingă să acceptăm sclavia (mozaismului).
5 Dar noi nu am aprobat ce spuneau ei nici măcar o clipă; şi am făcut acest lucru pentru ca adevărul pe care îl conţine Vestea Bună, să rămână cu voi.
6 Erau acolo unii care aveau statutul de lideri; dar eu nu am luat în considerare acest lucru, ştiind că şi Dumnezeu ignoră aceste diferenţe dintre oameni. Oricum, nici chiar aceşti lideri nu au adăugat nimic mesajului meu.
7 În acelaşi timp, ei au ajuns la concluzia că mie îmi fusese încredinţată responsabilitatea proclamării Veştii Bune celor necircumcişi. Şi ea era aceeaşi Veste Bună pe care o prezenta Petru celor circumcişi.
8 Acela care făcuse din Petru apostol pentru evrei, m-a desemnat şi pe mine ca apostol pentru celelalte naţiuni.
9 Deci Iacov, Chifa şi Ioan – care erau consideraţi fondatorii comunităţii creştinilor (din Ierusalim) – au cunoscut astfel harul care îmi fusese dat. În consecinţă, ei şi-au arătat aprobarea, dând mâna cu mine şi cu Barnaba. Au fost de acord ca noi să mergem să predicăm Vestea Bună celorlalte naţiuni, iar ei să o prezinte evreilor.
10 Ne-au mai cerut doar să nu uităm (să-i ajutăm) pe cei săraci; şi am urmărit să respectăm această cerinţă.
11 Dar când Chifa a venit din Antiohia, mi-am arătat direct dezaprobarea faţă de el, pentru că era de condamnat.
12 Până la apariţia unor oameni trimişi de Iacov, el mânca împreună cu cei care nu erau evrei. Dar după ce au venit aceia, s-a retras şi a stat (la masă) separat, pentru că se temea (să fie văzut) de cei circumcişi.
13 Exemplul lui a fost urmat şi de alţi iudei care s-au prefăcut împreună cu el. Chiar şi Barnaba a fost prins în capcana ipocriziei lor.
14 Când am constatat eu că ei nu trăiesc în acord cu adevărul Veştii Bune, i-am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti evreu, trăieşti ca celelalte naţiuni şi nu ca iudeii, cum îţi permiţi să obligi pe ceilalţi oameni să trăiască la fel ca evreii?!”
15 Noi suntem evrei prin naştere; deci nu suntem „păcătoşi” ca celelalte naţiuni.
16 Şi totuşi ştim că omul nu este considerat corect (în raportul lui cu Dumnezeu) prin faptul că respectă cerinţele legii (mozaice); ci prin credinţa în Isus Cristos. Acesta este motivul pentru care am crezut şi noi în Cristos Isus: ca să fim consideraţi drepţi nu prin faptele legii mozaice, ci prin credinţa în Cristos. Pentru că nimeni nu va fi considerat corect prin faptele legii (mozaice).
17 Dar dacă încercând să fim consideraţi corecţi (fiind) în Cristos, am fi descoperiţi şi noi ca fiind păcătoşi ca celelalte naţiuni, oare înseamnă că şi Cristos promovează păcatul? Nu! În niciun caz!
18 Dar dacă eu construiesc din nou acele lucruri (specifice religiei iudaice) pe care le dărâmasem, demonstrez că sunt un om care încalcă legea (mozaică).
19 De fapt, prin această lege (mozaică), eu am murit faţă de ea, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20 Am fost crucificat împreună cu Cristos; şi (acum) trăiesc. Dar ce trăiesc acum nu mă mai reprezintă, ci Cristos este Cel care trăieşte această viaţă în mine. Astfel, eu îmi trăiesc viaţa pe pământ prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit. El S-a oferit pe Sine Însuşi (ca Sacrificiu) pentru mine.
21 Eu nu vreau să fac fără efect harul lui Dumnezeu pentru mine. (Vreau să spun că) dacă dreptatea provine din respectarea legii (mozaice), atunci moartea lui Cristos a fost inutilă…
1 O, galateni nechibzuiţi! Mă întreb cine este acela care a reuşit să producă faţă de voi efectul unui vrăjitor… Pentru că (se poate presupune că aşa) aţi ajuns să renunţaţi la acea imagine care Îl prezenta pe Isus crucificat.
2 Doresc să îmi răspundeţi la o singură întrebare: În ce mod aţi primit voi Spiritul (Sfânt) – făcând faptele pretinse de lege(a mozaică), ori crezând (mesajul Veştii Bune)?
3 Sunteţi chiar atât de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Spiritul Sfânt, doriţi acum să vă finalizaţi drumul prin efortul naturii voastre umane păcătoase?
4 Să înţeleg că aţi suferit (adversităţile) degeaba? – dacă în mod real a fost degeaba!
5 Oare Cel care vă oferă Spiritul Său şi care face minuni între voi, vă recompensează astfel pentru că v-aţi conformat cerinţelor legii (mozaice), sau pentru că aţi crezut când vi s-a predicat (Vestea Bună)?
6 Priviţi la Avraam: despre el se spune că „a crezut în Dumnezeu; şi astfel a fost considerat corect (în relaţia lui cu Dumnezeu).”.
7 Să înţelegeţi şi voi că descendenţii lui Avraam sunt aceia care au credinţă!
8 Anticipând faptul că Dumnezeu urma să considere corecte (şi acceptabile) prin credinţa lor (şi) pe celelalte naţiuni ale lumii, Scriptura prezintă această Veste Bună pe care El a oferit-o lui Avraam: „Toate naţiunile lumii vor fi binecuvântate prin tine!”
9 Astfel, cei care trăiesc bazaţi pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam care a crezut.
10 Toţi cei care se bazează pe fapte reprezentând respectarea cerinţelor legii (mozaice), sunt sub incidenţa blestemului. Şi se întâmplă aşa, pentru că este scris: „Oricine nu manifestă ascultare faţă de toate prevederile legii (mozaice), este blestemat”.
11 Acum, având în vedere faptul că „cel corect va trăi prin credinţă”, este evident că respectând cerinţele legii (mozaice), nimeni nu este considerat corect (şi acceptabil) în raportul lui cu Dumnezeu.
12 De fapt, legea (mozaică) nu conţine principiul credinţei; ci ea spune că „acela care face aceste lucruri, va trăi prin ele.”
13 În Scriptură (mai) este scris: „Oricine va fi spânzurat pe lemn, este un om blestemat.” Cristos ne-a răscumpărat de sub incidenţa blestemului legii (mozaice), acceptând ca în locul nostru să fie El sub efectul blestemului.
14 A făcut acest lucru pentru ca de binecuvântarea oferită lui Avraam să beneficieze naţiunile prin El; şi astfel, prin credinţă, noi să primim Spiritul promis.
15 Fraţilor, vă ofer acum o ilustraţie luată din viaţa noastră cotidiană: nimeni nu poate anula un testament şi nici nu îi poate adăuga ceva după ce el a fost autentificat.
16 Acum, noi ştim că promisiunile au fost făcute lui Avraam şi „seminţei” lui. În acest „testament” nu se vorbeşte despre descendenţi – ca şi cum s-ar fi referit la mai mulţi urmaşi – ci despre un singur descendent. Iar acest Descendent este Cristos!
17 Vreau să spun că legea (mozaică) promulgată cu patru sute treizeci de ani mai târziu faţă de apariţia acestui testament făcut de Dumnezeu, nu îi poate desfiinţa valabilitatea. În consecinţă, a fost imposibil să îi anuleze promisiunea.
18 Dacă moştenirea ar fi condiţionată de respectarea legii (mozaice), atunci ea nu ar mai proveni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a oferit această moştenire lui Avraam tocmai prin acea promisiune.
19 Atunci cum se justifică apariţia legii (mozaice)? Această lege a fost adăugată (acelui „testament”) din cauza încălcărilor prevederilor ei; şi a fost dată pe termen limitat: până în momentul venirii (în lume a) Descendentului căruia I se făcuse promisiunea. Legea (mozaică) a fost oferită prin îngeri şi cu participarea unui intermediar (uman).
20 Existenţa unui intermediar implică în mod necesar cele două părţi (participante la testament). Dar (în cazul acelui „testament”) Dumnezeu a fost singurul participant.
21 Acest lucru înseamnă că legea (mozaică) este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Desigur că nu! Dacă ar fi fost oferită o lege care să garanteze viaţa, atunci dreptatea ar fi provenit din respectarea ei.
22 Dar Scriptura spune că toată lumea este sub influenţa şi efectele păcatului – pentru ca promisiunea să fie valabilă (doar) pentru cei care cred în Cristos Isus.
23 Înainte de apariţia credinţei, noi eram „închişi şi păziţi” de legea (mozaică). Acest lucru s-a întâmplat până la revelarea credinţei.
24 Deci legea (mozaică) a fost „pedagogul” nostru care ne-a îndrumat spre Cristos, ca să fim consideraţi (apoi) corecţi prin credinţă.
25 După ce a venit această epocă a credinţei, noi nu mai suntem sub îndrumarea acelui „pedagog”.
26 Prin credinţa în Isus Cristos Isus, voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu.
27 Toţi care aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu El.
28 Nu mai contează dacă cineva este iudeu sau grec, sclav sau om liber, bărbat sau femeie; pentru că toţi formaţi o unitate în Cristos Isus.
29 Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, voi aveţi statutul de urmaşi ai lui Avraam; iar acest lucru înseamnă că sunteţi moştenitorii acelei promisiuni pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui Avraam.
1 De fapt, atât timp cât moştenitorul este copil, deşi el este proprietarul (de drept al) tuturor lucrurilor, nu are mai multe drepturi decât un sclav.
2 În tot acest timp, el este sub supravegherea tutorilor care îi administrează proprietatea până la timpul decis de tatăl lui.
3 În mod asemănător, când eram şi noi „copii”, trăiam în sclavia concepţiilor elementare ale lumii.
4 Dar la momentul stabilit de Dumnezeu, El a trimis pe Fiul Său. Acesta a fost născut din femeie şi a apărut în lumea noastră atunci când legea (mozaică) încă era în vigoare.
5 El a venit ca să îi răscumpere pe cei care trăiau sub dominaţia legii (mozaice); pentru ca astfel, să putem beneficia de înfiere.
6 Acum, pentru că sunteţi fii (ai Lui), Dumnezeu a trimis Spiritul Fiului Său în inimile voastre. El este Cel care strigă „Abba!”, adică „Tată!”.
7 Astfel se confirmă faptul că nu mai eşti sclav, ci fiu. Iar dacă ai devenit fiu, eşti şi moştenitor datorită lui Dumnezeu (care îţi este Tată).
8 Atunci când nu Îl cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi sclavii celor care, prin natura lor, nu sunt dumnezei.
9 Dar acum Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu; şi este mai corect să spunem că (mai întâi) aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu. În aceste condiţii, cum se explică oare faptul că acceptaţi să reveniţi la statutul de sclavi ai acelor învăţături elementare sărace?
10 Constat că voi respectaţi unele obiceiuri legate de anumite zile, luni, anotimpuri şi ani.
11 Mă tem ca lucrarea mea între voi să nu fi avut efectul dorit.
12 Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine; pentru că şi eu sunt ca voi. Nu îmi faceţi astfel nicio nedreptate.
13 Voi ştiţi că atunci când v-am predicat Vestea Bună, eram bolnav.
14 Acela a fost un test pentru voi. Dar nu m-aţi respins (din cauza bolii), ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu sau ca şi cum eu aş fi fost Cristos Isus!
15 Deci nu înţeleg ce s-a întâmplat cu acea fericire pe care o aveaţi la început. Am remarcat faptul că atunci, dacă ar fi fost posibil, v-aţi fi scos ochii şi mi i-aţi fi dat…
16 Oare am devenit acum duşmanul vostru (doar) pentru că v-am spus adevărul?
17 Acei oameni care vă atrag spre ei, o fac cu pasiune, dar nu cu bune intenţii. Ei doresc doar să vă despartă de mine, ca să fiţi total dedicaţi intereselor lor.
18 Este bine ca totdeauna să fiţi devotaţi unor scopuri bune; şi să faceţi acest lucru nu doar atunci când eu sunt împreună cu voi.
19 Copiii mei, pentru voi suport din nou „durerile naşterii” până în momentul în care imaginea lui Cristos va fi evidentă în viaţa voastră.
20 Aş fi preferat să fiu acum împreună cu voi şi să schimb tonul vocii; pentru că m-aţi surprins!
21 Am o întrebare pentru voi care (încă mai) doriţi să respectaţi legea (mozaică): luaţi în considerare ce spune ea?
22 Dacă răspunsul vostru este „Da”, atunci trebuie să observaţi că în ea scrie despre Avraam care a avut doi fii. Unul provenea dintr-o sclavă, iar celălalt dintr-o femeie liberă.
23 Fiul care i se născuse din femeia sclavă, a avut o naştere naturală. Dar cel pe care l-a avut de la femeia liberă, s-a născut în urma unei promisiuni.
24 Aceste lucruri trebuie interpretate şi ca nişte simboluri. Cele două femei reprezintă cele două legăminte. Unul dintre ele este cel care a fost dat pe muntele Sinai; şi naşte copii-sclavi. El este echivalentul Agarei.
25 Această femeie numită Agar simbolizează Muntele Sinai din Arabia şi corespunde Ierusalimului de astăzi, care este în sclavie împreună cu locuitorii lui.
26 Dar mama noastră este Ierusalimul ceresc, unde există libertate!
27 De fapt, aşa este scris: „Bucură-te femeie sterilă – tu care nu poţi avea copii şi care nu poţi să naşti; ţipă şi strigă de bucurie tu, care nu suferi durerile specifice naşterii! Pentru că femeia care a fost abandonată, va avea mai mulţi copii decât cea care are soţ!”
28 Fraţilor, voi sunteţi ca Isaac, adică fii născuţi în urma unei promisiuni.
29 Atunci, fiul care se născuse în mod natural, îl persecuta pe cel care fusese născut prin intervenţia remarcabilă a Spiritului. Acelaşi lucru se întâmplă şi acum.
30 Dar cum continuă Scriptura? Ea spune astfel: „Alung-o pe femeia sclavă împreună cu fiul ei; pentru că fiul sclavei nu va fi moştenitor împreună cu fiul femeii libere.”
31 Fraţilor, vreau să vă spun că noi nu suntem fiii sclavei, ci ai femeii libere.
1 Cristos ne-a eliberat ca să trăim în libertate. Deci păstraţi-vă cu fermitate acest statut şi nu acceptaţi din nou jugul sclaviei!
2 Eu, Pavel, vă recomand să luaţi în considerare cu cea mai mare atenţie ce vă spun acum: dacă vă veţi circumcide, Cristos nu vă va (mai) fi deloc util.
3 Apoi, vă asigur din nou că orice om care acceptă să fie circumcis, trebuie să respecte toată legea (mozaică).
4 Iar voi, care doriţi să fiţi consideraţi corecţi prin respectarea legii (mozaice), v-aţi despărţit de Cristos şi aţi căzut din har!
5 Prin credinţă, noi aşteptăm cu răbdare ca prin Spiritul Sfânt, să beneficiem de dreptatea pe care o sperăm;
6 pentru că în Cristos Isus, nu este important dacă cineva este circumcis sau necircumcis. Ce contează este doar credinţa care lucrează prin dragoste.
7 Voi mergeaţi pe drumul bun. Cine oare v-a oprit de la ascultarea de adevăr?
8 Argumentele care v-au convins în acest sens, nu provin de la Cel care v-a chemat.
9 Puţină drojdie are efect (semnificativ) pentru întreaga cantitate de cocă!
10 Referitor la voi, eu am încrederea în Stăpân(ul nostru) că nu veţi gândi altfel (decât v-am învăţat). Şi oricine ar fi cel care vă produce confuzie, îşi va suporta condamnarea.
11 Fraţilor, dacă eu încă mai predic (aprobând) circumcizia, de ce mai sunt persecutat? Şi dacă aş accepta-o (ca necesară), atunci ofensa pe care o produce crucea, ar fi eliminată.
12 Referitor la cei care vă aduc confuzia, vă spun să îi lăsaţi să se automutileze!
13 Dar voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate. Totuşi, nu vă folosiţi de această libertate (ca de un pretext) pentru a trăi conform principiilor naturii voastre umane păcătoase; ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
14 De fapt, toată legea (mozaică) se poate rezuma prin următoarea poruncă: „Iubeşte-l pe cel de lângă tine exact cum te iubeşti pe tine însuţi!”
15 Dar dacă voi vă „muşcaţi” şi vă „mâncaţi” între voi, fiţi atenţi să nu vă distrugeţi unii pe alţii.
16 Eu vă spun să umblaţi conduşi de Spirit; şi astfel nu veţi mai satisface dorinţele (rele ale) naturii voastre (umane) păcătoase.
17 Această natură umană existentă în viaţa trăită pe pământ, are aspiraţii contrare Spiritului; iar aspiraţiile Spiritului sunt opuse celor pe care le manifestă această natură păcătoasă a omului. Deci ele reprezintă două tendinţe rivale, astfel încât nu puteţi face tot ce doriţi.
18 Iar dacă trăiţi conduşi de Spirit, nu sunteţi subordonaţi (principiului) legii (mozaice).
19 Este evident că faptele naturii umane păcătoase sunt, de exemplu: imoralitatea sexuală, impuritatea, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, gelozia, mânia, egoismul, neînţelegerile, dezbinările şi formarea de partide;
21 invidia, beţiile, orgiile şi alte fapte asemănătoare cu acestea. Vă avertizez aşa cum v-am mai spus, că cei care fac aceste lucruri, nu vor fi moştenitori ai Regatului lui Dumnezeu!
22 Dar „fructul” Spiritului este: dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, generozitate, credinţă,
23 blândeţe, autocontrol. Nu există lege împotriva acestor lucruri!
24 Cei care sunt ai lui Cristos, şi-au crucificat natura umană păcătoasă împreună cu pasiunile şi dorinţele ei.
25 Dacă trăim prin Spirit, să facem fapte care sunt în acord cu natura Lui.
26 Să nu fim mândri, provocându-ne unii pe alţii; şi nici să nu ne invidiem unii pe alţii.
1 Fraţilor, dacă cineva este surprins făcând ceva care reprezintă un păcat, voi care sunteţi spirituali, să îl corectaţi în spiritul blândeţii. Şi (oricine ai fi,) să fii atent, pentru că poţi ajunge să fii ispitit şi tu!
2 Duceţi-vă sarcinile unii altora; şi astfel veţi respecta (în mod practic) legea lui Cristos.
3 Dacă vreunul (dintre voi) consideră că el este o persoană importantă, deşi acest lucru nu este adevărat, singur îşi creează doar o iluzie.
4 Fiecare să îşi verifice lucrarea, fără să se compare cu alţii; şi abia atunci se va putea lăuda cu ce a făcut;
5 pentru că fiecare trebuie să îşi testeze propriile lui acţiuni.
6 Cel care primeşte instruire din Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ofere din bunurile lui (materiale) şi celui care l-a învăţat.
7 Nu vă înşelaţi! Dumnezeu refuză să Se lase batjocorit: omul „seceră” ce „a semănat”!
8 Cel care „a semănat” în natura lui umană păcătoasă, „va secera” din ea distrugerea; iar cel care „seamănă” în Spirit, „va secera” din El viaţa eternă.
9 Să nu obosim făcând binele; pentru că dacă nu vom renunţa, vom beneficia de rezultatele muncii noastre.
10 Deci să facem bine tuturor oamenilor – mai ales fraţilor de credinţă – de fiecare dată când avem această oportunitate.
11 Priviţi cât de mari sunt literele cu care v-am scris aceste cuvinte chiar cu mâna mea!
12 Toţi cei care vor să facă o bună impresie în faţa oamenilor, încearcă să vă constrângă la acceptarea circumciziei; şi ei fac acest lucru doar ca să nu fie persecutaţi din cauza crucii lui Cristos.
13 Totuşi, în realitate, nici cei care sunt circumcişi nu respectă (în totalitate) legea (mozaică)… Ci vor doar ca voi să acceptaţi circumcizia, pentru ca apoi să se laude că au reuşit să vă determine să faceţi ce vor ei.
14 Dar eu mă voi lăuda doar referindu-mă la crucea Stăpânului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificată faţă de mine şi eu faţă de ea.
15 Nici circumcizia şi nici necircumcizia nu reprezintă nimic (semnificativ). Ce contează (cu adevărat) este să fii o nouă creaţie.
16 Peste cei care trăiesc în conformitate cu această regulă şi peste „Israelul” lui Dumnezeu, să vină pace şi milă!
17 De acum înainte, nimeni să nu mă mai deranjeze; pentru că am pe corpul meu semnele lui Isus.
18 Fraţilor, doresc ca harul Stăpânului nostru Isus Cristos să fie cu spiritul vostru.