1 Vă relatăm despre lucrurile care au fost de la început, despre ce am auzit şi despre ce am văzut cu ochii noştri. Vă vorbim despre ce am observat personal şi despre lucruri pe care le-am atins cu mâinile noastre. Ele se referă la Cuvântul vieţii.
2 Această viaţă a fost revelată. Noi am văzut-o şi vorbim despre ea ca martori. Viaţa despre care vă spunem că ne-a fost revelată, este aceea eternă care era cu Tatăl.
3 Vă informăm despre lucrurile pe care le-am văzut şi pe care le-am auzit, pentru ca ele să devină astfel baza pentru părtăşia noastră. Noi realizăm această părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos.
4 Şi vă scriem (despre) aceste lucruri, pentru ca bucuria voastră să fie completă.
5 Vestea auzită de la El şi pe care v-o predicăm, este aceasta: Dumnezeu este lumină; şi în El nu există deloc întuneric.
6 Dacă afirmăm că avem părtăşie cu El, dar (în acelaşi timp) trăim în întuneric, minţim; şi astfel, comportamentul nostru demonstrează că nu trăim adevărul afirmat.
7 Dar dacă trăim în lumină aşa cum El este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; iar sângele lui Isus, Fiul Său, ne curăţă de orice păcat.
8 Dacă susţinem că nu am păcătuit, ne înşelăm pe noi înşine; şi atunci adevărul nu este în noi.
9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este corect şi îşi respectă promisiunea de a ni le ierta, curăţându-ne de orice nedreptate.
10 Dacă spunem că nu am păcătuit, declarăm în mod implicit că Dumnezeu este mincinos; iar Cuvântul Său nu este (atunci) în noi.
1 Dragii mei copii, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva dintre voi păcătuieşte, avem la Tatăl un „Avocat”. Acesta este Isus care pledează în mod corect în favoarea noastră,
2 fiindcă El reprezintă sacrificiul oferit pentru iertarea păcatelor noastre. Şi, de fapt, El nu S-a sacrificat doar pentru (a face posibilă) iertarea păcatelor noastre, ci pentru a oferi această şansă întregii lumi.
3 Ştim că Îl cunoaştem (pe Dumnezeu) prin faptul că Îi respectăm poruncile.
4 Cel care afirmă „Îl cunosc!” în timp ce nu se conformează poruncilor Sale, este un mincinos; şi (deci) adevărul nu este în el.
5 Dar cine îşi trăieşte viaţa conform Cuvântului Său, demonstrează că are o dragoste perfectă în relaţia lui cu Dumnezeu. Aceasta este dovada care ne arată că suntem în El.
6 Cine spune că rămâne în El, trebuie să trăiască aşa cum a trăit Isus.
7 Dragii mei, nu vă scriu o poruncă nouă; ci una veche pe care aţi avut-o de la început. Această veche poruncă este cuprinsă în Cuvântul pe care l-aţi auzit.
8 Şi totuşi, vă scriu acum ceva nou. Este vorba despre o poruncă a cărei respectare o puteţi remarca în viaţa lui Cristos şi care este valabilă (ca cerinţă) şi pentru voi. Având în vedere faptul că dispare întunericul şi că adevărata lumină deja îşi produce efectul,
9 cine susţine că este în lumină în timp ce îşi urăşte fratele, stă încă în întuneric.
10 Cine îşi iubeşte fratele, rămâne în lumină şi nu va provoca pe nimeni să păcătuiască.
11 Dar cel care îşi urăşte fratele, este în întuneric, trăieşte în întuneric; şi din cauza acestuia, nu ştie în ce direcţie merge.
12 Vă scriu vouă, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate datorită numelui Său.
13 Vă scriu (şi vouă), părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel care există de la început. Vă scriu (de asemenea) şi vouă, tinerilor, pentru că l-aţi învins pe cel rău.
14 V-am scris, copilaşilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel care este de la început. V-am scris, tinerilor, pentru că voi sunteţi rezistenţi; iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe cel rău.
15 Nu iubiţi sistemul numit „lume” şi nici conceptele acestuia. Dacă cineva iubeşte acest stil de viaţă (al lumii), nu are dragostea Tatălui în el;
16 pentru că tot ce reprezintă sistemul numit „lume” – pofta naturii umane păcătoase, lucrurile care sunt poftite prin vedere şi mândria determinată de posesiuni materiale – nu provine de la Tatăl.
17 „Lumea” şi aspiraţiile acestui sistem sunt efemere; dar cine se conformează dorinţei lui Dumnezeu, rămâne pentru eternitate!
18 Dragi copii, aceasta este „ultima oră”; şi conform informaţiei pe care o aveaţi despre venirea Anticristului, (să ştiţi că) acum deja au apărut mulţi anticrişti. Aceasta este realitatea care confirmă faptul că a venit „ultima oră”.
19 Ei provin dintre ai noştri; dar nu fac parte dintre noi. Dacă ar fi aparţinut grupului nostru, ar fi rămas cu noi. Prin plecarea lor se demonstrează faptul că nu toţi (care au fost cu noi) erau în realitate dintre ai noştri.
20 Dar voi aţi fost „unşi” de Cel Sfânt; şi în consecinţă, cunoaşteţi adevărul.
21 Deci nu vă scriu pentru că nu aţi cunoaşte adevărul, ci tocmai pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu provine din adevăr.
22 Cine este mincinosul? Oare nu este el acela care neagă faptul că Isus este Cristos? Da, acela care neagă pe Tatăl şi pe Fiul, este Anticristul!
23 Cine Îl respinge pe Fiul, nu Îl are nici pe Tatăl. Cel care Îl recunoaşte pe Fiul, Îl are şi pe Tatăl.
24 Să rămână în voi ce aţi auzit de la început. Dacă se va întâmpla aşa, atunci veţi rămâne şi voi în Fiul şi în Tatăl.
25 Iar Promisiunea pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa eternă.
26 V-am scris aceste lucruri gândindu-mă la cei care intenţionează să vă înşele.
27 Dar voi aveţi acea „ungere” venită de la El; şi ea rămâne în voi. În consecinţă, nu aveţi nevoie să vă înveţe altcineva, ci trebuie să rămâneţi în El exact aşa cum vă învaţă ea în toate aspectele; pentru că această învăţătură nu reprezintă o minciună, ci este doctrină corectă.
28 Acum, dragi copii, rămâneţi în El; pentru ca atunci când Se va revela El, să avem încredere şi să nu ne fie ruşine la apariţia Lui.
29 Dacă ştiţi că El este corect, atunci să (mai) ştiţi şi că oricine practică dreptatea, este născut din El.
1 Remarcaţi marea dragoste pe care ne-a demonstrat-o Tatăl! Ea se concretizează în faptul că ne-a numit copii ai lui Dumnezeu; şi suntem! Lumea nu ne cunoaşte (ca având acest statut) aşa cum nu L-a cunoscut nici pe El.
2 Dragii mei, acum suntem copii ai lui Dumnezeu; şi ce vom fi, încă nu s-a revelat. Dar ştim că atunci când va reveni Cristos, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
3 Oricine are în el această speranţă, se purifică în conformitate cu modelul pe care ni-l oferă Cristos.
4 Oricine păcătuieşte, încalcă legea; şi, de fapt, păcatul este nerespectarea legii.
5 Ştiţi că Fiul lui Dumnezeu a apărut (în lumea noastră) ca să ia păcatele oamenilor; şi în El nu există păcat.
6 Oricine rămâne în El, nu îşi mai trăieşte viaţa în păcat. Acela în al cărui comportament păcatul este regula de viaţă, nu L-a văzut şi nici nu L-a cunoscut (pe Cristos).
7 Dragi copii, să nu vă înşele nimeni (din acest punct de vedere): cel care practică dreptatea, este un om corect, conform modelului oferit de Cristos.
8 Dar acela care are păcatul ca regulă a vieţii lui, este de la diavol – cel care păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu a apărut (în lumea noastră) ca să distrugă lucrările diavolului.
9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu mai are ca regulă a vieţii lui trăirea în păcat; pentru că în el este natura lui Dumnezeu. Deci nu poate trăi o viaţă caracterizată (permanent) de păcat, pentru că a fost născut din Dumnezeu.
10 Acesta este testul în baza căruia se poate determina cine este copilul lui Dumnezeu şi cine este copilul diavolului: oricine nu practică (de regulă) dreptatea în viaţa lui, nu este de la Dumnezeu. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cel care nu îşi iubeşte fratele.
11 De fapt, „Să ne iubim unii pe alţii!” este mesajul pe care l-aţi auzit de la început.
12 În contrast cu această cerinţă, este exemplul lui Cain care era de la cel rău şi care şi-a omorât fratele. Dar oare de ce l-a omorât? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui lui erau corecte.
13 Fraţilor, să nu vă miraţi dacă vă urăşte lumea.
14 Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă; şi acest lucru se demonstrează prin faptul că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte, rămâne în moarte.
15 Oricine îşi urăşte fratele, este criminal. Şi ştiţi că niciun criminal nu are viaţa eternă (care să rămână) în el.
16 Noi am cunoscut dragostea demonstrată de faptul că El Şi-a sacrificat viaţa pentru noi. Acelaşi lucru trebuie să îl facem şi noi pentru fraţi!
17 Dar să presupunem că cineva care are bunuri materiale, vede pe fratele lui căruia îi lipseşte chiar şi strictul necesar. Dacă refuză să aibă milă de el, oare se mai poate spune că rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?!
18 Copilaşilor, să nu iubim (doar) cu vorba şi cu buzele, ci să practicăm adevărata dragoste demonstrată prin fapte!
19 Astfel vom şti că aparţinem adevărului şi ne vom linişti inima (stând) în prezenţa lui Dumnezeu,
20 indiferent de lucrurile cu care ne-ar condamna ea. Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul.
21 Iubiţilor, dacă inimile noastre nu ne condamnă, avem curaj (când ne prezentăm) înaintea lui Dumnezeu.
22 Şi atunci vom primi de la El ce vom cere, pentru că respectăm poruncile Lui şi facem ce Îi place.
23 Porunca Lui este aceasta: să credem în numele Fiului Său – Isus Cristos – şi să ne iubim unii pe alţii exact cum ne-a cerut El.
24 Cel care se conformează poruncilor Sale respectându-le, rămâne în Dumnezeu; şi El rămâne în acel om. Cunoaştem că El rămâne în noi prin Spiritul pe care ni L-a dat.
1 Iubiţilor, să nu credeţi orice spirit (acceptând afirmaţiile şi/sau pretenţiile lui ca fiind adevărate); ci să testaţi spiritele, verificând dacă sunt de la Dumnezeu. Pentru că în lume au apărut mulţi profeţi falşi.
2 Să-l testaţi, verificând dacă cineva vorbeşte în acord cu Spiritul lui Dumnezeu. Şi astfel, orice spirit care recunoaşte că Isus Cristos a venit (în lumea noastră) într-un corp fizic (real), (vă va demonstra că) este de la Dumnezeu.
3 Dar orice spirit care nu Îl recunoaşte pe Isus, nu provine de la Dumnezeu, ci este reprezentantul anticristului despre care aţi auzit că urmează să vină; şi, de fapt, el deja este acum în lume.
4 Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu; şi în consecinţă, i-aţi învins; pentru că cel care este în voi, este mai mare decât cel care este în lume.
5 Ei aparţin acestui sistem numit „lume”; şi oamenii acestei „lumi” le ascultă mesajul lor specific.
6 Dar noi suntem din Dumnezeu. Cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu, ascultă ce spunem noi; iar cel care nu este din Dumnezeu, refuză să ne asculte. Acesta este modul în care cunoaştem spiritul care promovează adevărul în contrast cu cel care propagă concepţii greşite.
7 Dragii mei, să ne iubim unii pe alţii; pentru că dragostea provine de la Dumnezeu. Oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi Îl cunoaşte pe Dumnezeu.
8 Cine nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
9 Dragostea lui Dumnezeu ni s-a demonstrat prin faptul că El L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, pentru ca noi să trăim prin El.
10 Această dragoste implică faptul că ea nu a fost iniţiată de noi, ci a plecat de la Dumnezeu spre noi; şi în consecinţă, El L-a trimis pe Fiul Său ca sacrificiu pentru păcatele noastre.
11 Dragii mei, dacă acesta este modul în care ne-a iubit Dumnezeu, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.
12 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi. Şi atunci dragostea Lui „se maturizează” în viaţa noastră.
13 Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi (şi) prin faptul că ne-a dat (din) Spiritul Său.
14 Noi am văzut şi declarăm în calitate de martori că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Salvator al lumii.
15 Dacă cineva afirmă că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el rămâne în Dumnezeu.
16 Noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi. Dumnezeu este dragoste. Cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu; şi Dumnezeu rămâne în acel om.
17 Astfel este perfectată dragostea în noi, pentru ca în ziua când va fi Judecata (finală), noi să avem curaj pentru că vom fi trăit în această lume ca El.
18 În dragoste nu există frică; ci dragostea perfectă alungă frica. De fapt, frica apare în legătură cu pedeapsa. Iar cel care are frică, nu a ajuns la maturitate în dragoste.
19 Noi îl iubim ca o consecinţă a faptului că mai întâi El a fost Cel care ne-a iubit.
20 Dacă cineva declară: „Îl iubesc pe Dumnezeu!” şi în acelaşi timp îşi urăşte fratele, este un mincinos. Dacă el nu îşi iubeşte fratele pe care îl vede, nu Îl poate iubi (nici) pe Dumnezeu pe care nu Îl vede!
21 Porunca pe care o avem de la El, se formulează astfel: cine Îl iubeşte pe Dumnezeu, trebuie să îşi iubească şi fratele!
1 Oricine crede că Isus este (aceeaşi persoană care se mai numeşte şi) Cristos, este născut din Dumnezeu. Şi oricine Îl iubeşte pe Tatăl, iubeşte şi pe acela care este născut din El.
2 Ne verificăm dacă iubim pe copiii lui Dumnezeu văzând dacă Îl iubim pe El şi dacă Îi respectăm poruncile.
3 Dragostea noastră faţă de Dumnezeu se demonstrează prin respectarea poruncilor Lui. Nu ne este dificil să respectăm aceste porunci,
4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu, devine victorios în confruntarea cu stilul de gândire şi de comportament al lumii. Iar această victorie este obţinută prin credinţa noastră.
5 Cine este cel victorios în faţa acestui sistem numit „lume”? Desigur că acela care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu!
6 El este Cel care a venit cu apă şi cu sânge. Isus Cristos nu a venit numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge. Iar Spiritul este Cel care confirmă acest lucru din postura de martor; pentru că Spiritul este (Cel care afirmă doar) adevărul.
7 Există trei (Persoane) în calitate de martori [în cer: Tatăl, Cuvântul şi Spiritul Sfânt; şi aceştia sunt în armonie unul cu celălalt. Apoi sunt trei martori pe pământ]:
8 Spiritul, apa şi sângele; iar cei trei susţin aceleaşi lucruri.
9 Dacă acceptăm (ca adevărată) declaraţia făcută de oameni, atunci ce spune Dumnezeu are mai mare valoare, pentru că reprezintă afirmaţia pe care a făcut-o El despre Fiul Său.
10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, acceptă această declaraţie. Dar cel care nu Îl crede pe Dumnezeu, nu acceptă declaraţia pe care a făcut-o El despre Fiul Său; şi astfel, acel om afirmă în mod indirect că Dumnezeu este mincinos.
11 Declaraţia despre care vorbim, este aceasta: Dumnezeu ne-a oferit viaţa eternă; iar această viaţă este în Fiul Său.
12 Cine are pe Fiul, are viaţa. Dar cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa!
13 Am scris aceste lucruri pentru voi, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţa eternă.
14 Avem curaj să ne apropiem de Dumnezeu, ştiind că dacă cerem ceva care este în acord cu dorinţa Lui, ne ascultă.
15 Şi când suntem siguri că ne ascultă cu privire la ce Îi cerem, ştim că devenim proprietarii de fapt ai lucrurilor cerute.
16 Dacă cineva constată că fratele lui a comis un păcat care nu duce la moarte, să se roage pentru el. Şi Dumnezeu îi va oferi (acelui frate) viaţa, pentru că făcuse un păcat care nu duce la moarte. Dar există şi păcat care duce la moarte. Să nu se roage pentru un astfel de caz.
17 Orice încălcare a legii este păcat; dar nu orice asemenea păcat duce la moarte.
18 Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu trăieşte o viaţă a cărei regulă este trăirea în păcat; iar cel (de lângă el) care este născut din Dumnezeu, îl apără, astfel încât cel rău nu îl poate atinge.
19 Noi ştim că suntem din Dumnezeu şi că întreaga lume este sub controlul celui rău.
20 Mai ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a oferit capacitatea de înţelegere, ca să cunoaştem pe Cel adevărat. Şi noi suntem în Cel Adevărat – în Fiul Său, Isus Cristos. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa eternă.
21 Copilaşilor, feriţi-vă de idoli!