1

¹ Revelaţia lui Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care se vor întâmpla în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând-o prin îngerul Său la robul Său Ioan,

² care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Cristos şi a spus tot ce a văzut.

³ Fericit este cine citeşte şi de cei care ascultă cuvintele acestei profeţii şi împlinesc lucrurile scrise în ea, căci timpul este aproape.

⁴ Ioan, către cele şapte Biserici, care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui care este, a Celui care era şi a Celui care vine şi din partea celor şapte duhuri care stau înaintea tronului Său,

⁵ şi din partea lui Isus Cristos, martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul regilor pământului!
A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său

⁶ şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său; a Lui să fie gloria şi puterea din eternitate în eternitate! Amin.

⁷ Iată că El vine pe nori şi orice ochi Îl va vedea; şi cei care L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din cauza Lui! Da, Amin.

⁸ Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel care este, Cel care era şi Cel care vine, Cel Atotputernic.

⁹ Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Cristos, mă aflam în insula care se numeşte Patmos, din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei lui Isus Cristos.

¹⁰ În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit în spatele meu o voce puternică, precum sunetul unei trâmbiţe,

¹¹ care zicea: Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.

¹² M-am întors să văd vocea care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur

¹³ şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe Cineva care semăna cu Fiul Omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu o centură de aur.

¹⁴ Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

¹⁵ picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi vocea Lui era ca vuietul unor ape mari.

¹⁶ În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.

¹⁷ Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

¹⁸ Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în eternitate. Eu ţin cheile morţii şi ale locuinţei morţilor.

¹⁹ Scrie deci lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care vor fi după ele.

²⁰ Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt şapte Biserici.

2

¹ Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: Iată ce zice Cel care ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel care umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

² Ştiu faptele tale, efortul tău şi răbdarea ta şi că nu-i poţi suferi pe cei răi; că i-ai pus la încercare pe cei care zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi.

³ Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din cauza Numelui Meu şi că n-ai obosit.

⁴ Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

⁵ Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

⁶ Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.

⁷ Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: Celui care va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.

⁸ Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel care a murit şi a înviat:

⁹ Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a lui Satan.

¹⁰ Nu te teme nicidecum de ce vei suferi. Iată că Diavolul îi va arunca în închisoare pe unii dintre voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da coroana vieţii.

¹¹ Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: Cel care va birui nicidecum nu va fi atins de a doua moarte.

¹² Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Iată ce zice Cel care are sabia ascuţită cu două tăişuri:

¹³ Ştiu unde locuieşti: acolo unde este tronul lui Satan. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea, nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satan.

¹⁴ Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care l-a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.

¹⁵ Tot aşa şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.

¹⁶ Pocăieşte-te, dar; altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.

¹⁷ Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: Celui care va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.

¹⁸ Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:

¹⁹ Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.

²⁰ Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care îşi zice profetesă să-i înveţe şi să-i amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.

²¹ I-am dat timp să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei.

²² Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor care comit adulter cu ea le voi trimite un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.

²³ Îi voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că Eu sunt Cel care cercetez rinichii şi inima; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.

²⁴ Vouă, însă, tuturor celorlalţi din Tiatira care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut adâncimile lui Satan, cum le numesc ei, vă zic: Nu pun peste voi altă greutate.

²⁵ Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!

²⁶ Celui care va birui şi celui care va împlini până la sfârşit lucrările Mele îi voi da autoritate peste naţiuni.

²⁷ Le va conduce cu un sceptru de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu autoritate de la Tatăl Meu.

²⁸ Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.

²⁹ Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

3

¹ Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Iată ce zice Cel care are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.

² Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.

³ Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.

⁴ Totuşi, ai în Sardes câteva nume care nu şi-au pătat hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.

⁵ Cel care va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.

⁶ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

⁷ Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care ţine cheia lui David, Cel care deschide şi nimeni nu va închide, Cel care închide şi nimeni nu va deschide:

⁸ Ştiu faptele tale; iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere şi ai împlinit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.

⁹ Iată că îţi dau din cei care sunt în sinagoga lui Satan, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale şi să ştie că te-am iubit.

¹⁰ Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care va veni peste lumea întreagă, ca să-i încerce pe locuitorii pământului.

¹¹ Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia coroana.

¹² Pe cel care va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care se va coborî din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.

¹³ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

¹⁴ Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Iată ce zice Cel care este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu:

¹⁵ Ştiu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

¹⁶ Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

¹⁷ Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

¹⁸ te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi alifie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.

¹⁹ Eu îi mustru şi îi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc; fii pasionat, dar, şi pocăieşte-te!

²⁰ Iată Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva vocea Mea şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.

²¹ Celui ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe tronul Meu, după cum şi Eu am biruit şi am stat cu Tatăl Meu pe tronul Lui.

²² Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

4

¹ După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Vocea dintâi pe care o auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine mi-a zis: Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ce se va întâmpla după aceste lucruri.

² Imediat am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un tron şi pe tronul acesta stătea Cineva.

³ Cel care stătea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi tronul era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.

⁴ Împrejurul tronului stăteau douăzeci şi patru de tronuri; şi pe aceste tronuri stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe şi pe capete aveau coroane de aur.

⁵ Din tron ieşeau fulgere, voci şi tunete, înaintea tronului ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

⁶ În faţa tronului mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul tronului şi împrejurul tronului stau patru creaturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.

⁷ Cea dintâi creatură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om şi a patra seamănă cu un vultur care zboară.

⁸ Fiecare din aceste patru creaturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!

⁹ Când aceste creaturi vii aduceau glorie, cinste şi mulţumiri Celui care stătea pe tron şi care este viu etern,

¹⁰ cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui care stătea pe tron şi se închinau Celui care este viu din eternitate în eternitate, îşi aruncau coroanele înaintea tronului şi ziceau:

¹¹ Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!

5

¹ Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui care stătea pe tron o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, sigilată cu şapte sigilii.

² Şi am văzut un înger puternic, care striga cu voce răsunătoare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă sigiliile?

³ Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.

⁴ Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.

⁵ Şi unul din bătrâni mi-a zis: Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit, ca să deschidă cartea şi cele şapte sigilii ale ei.

⁶ Şi la mijloc, între tron şi cele patru creaturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

⁷ El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui care stătea pe tron.

⁸ Când a luat cartea, cele patru creaturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o harpă şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.

⁹ Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi sigiliile: căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi de orice naţiune.

¹⁰ Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor domni pe pământ.

¹¹ M-am uitat şi împrejurul tronului, în jurul creaturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit vocea multor îngeri; numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.

¹² Ei ziceau cu voce răsunătoare: Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, gloria şi lauda!

¹³ Şi pe toate creaturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: A Celui care stă pe tron şi a Mielului să fie lauda, cinstea, gloria şi puterea în eternitate!

¹⁴ Şi cele patru creaturi vii ziceau: Amin!
Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui care este viu din eternitate în eternitate.

6

¹ Când a rupt Mielul cel dintâi din cele şapte sigilii, m-am uitat şi am auzit-o pe una dintre cele patru creaturi vii zicând cu o voce ca de tunet: Vino şi vezi!

² M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel care stătea pe el avea un arc; i s-a dat o coroană şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.

³ Când a rupt Mielul al doilea sigiliu, am auzit-o pe a doua creatură vie zicând: Vino şi vezi.

⁴ Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel care stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii şi i s-a dat o sabie mare.

⁵ Când a rupt Mielul sigiliul al treilea, am auzit-o pe a treia creatură vie zicând: Vino şi vezi! M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel care stătea pe el avea în mână un cântar.

⁶ Şi în mijlocul celor patru creaturi vii, am auzit o voce care zicea: O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu atingi uleiul şi vinul!

⁷ Când a rupt Mielul sigiliul al patrulea, am auzit vocea celei de a patra creaturi zicând: Vino şi vezi!

⁸ M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel care stătea pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea după el locuinţa morţilor. Li s-a dat autoritate peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu epidemie şi cu animalele sălbatice de pe pământ.

⁹ Când a rupt Mielul sigiliul al cincilea, am văzut sub altar sufletele celor care fuseseră înjunghiaţi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi datorită mărturiei pe care o ţinuseră.

¹⁰ Ei strigau cu voce răsunătoare tare şi ziceau: Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, întârzii să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?

¹¹ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţin timp, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

¹² Când a rupt Mielul sigiliul al şaselea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele

¹³ şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

¹⁴ Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate insulele s-au mutat din locurile lor.

¹⁵ Regii pământului, domnitorii, căpitanii armatelor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi sclavii şi toţi oamenii liberi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.

¹⁶ Şi ziceau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care stă pe tron şi de mânia Mielului,

¹⁷ căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?

7

¹ După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

² Şi am văzut un alt înger, care urca dinspre răsăritul soarelui şi care avea sigiliul Dumnezeului celui viu. El a strigat cu voce răsunătoare celor patru îngeri, cărora le fusese dat să distrugă pământul şi marea,

³ zicând: Nu distrugeţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!

⁴ Şi am auzit numărul celor care fuseseră sigilaţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.

⁵ Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau sigilaţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;

⁶ din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;

⁷ din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;

⁸ din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost sigilaţi.

⁹ După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare mulţime, pe care nu putea s-o numere nimeni, din fiecare naţiune, din fiecare seminţie, din fiecare popor şi din fiecare limbă, care stătea în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;

¹⁰ şi strigau cu o voce puternică şi ziceau: Mântuirea este a Dumnezeului nostru care stă pe tron şi a Mielului!

¹¹ Şi toţi îngerii stăteau în jurul tronului, în jurul bătrânilor şi în jurul celor patru creaturi vii. Ei s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa tronului, s-au închinat lui Dumnezeu

¹² şi au zis: Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, gloria, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în eternitate! Amin.

¹³ Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mia zis: Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?

¹⁴ Doamne, i-am răspuns eu, Tu ştii. Şi el mi-a zis: Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.

¹⁵ Pentru aceasta stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel care stă pe tron Îşi va întinde peste ei cortul Lui.

¹⁶ Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai arde nici soarele, nici vreo altă arşiţă.

¹⁷ Căci Mielul, care stă în mijlocul tronului, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.

8

¹ Când a rupt Mielul sigiliul al şaptelea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.

² Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu şi li s-au dat şapte trâmbiţe.

³ Apoi a venit un alt înger care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea tronului.

⁴ Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.

⁵ Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au dezlănţuit tunete, voci, fulgere şi un cutremur de pământ.

⁶ Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele.

⁷ Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ; şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.

⁸ Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare a devenit sânge;

⁹ şi a treia parte din creaturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit; şi a treia parte din corăbii au fost distruse.

¹⁰ Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor.

¹¹ Steaua se chema Pelin; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că deveniseră amare.

¹² Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea de asemenea.

¹³ M-am uitat, şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu voce răsunătoare: Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care vor mai suna.

9

¹ Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului

² şi a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

³ Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o autoritate, ca autoritatea pe care o au scorpionii pământului.

⁴ Li s-a zis să nu distrugă iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai oamenii care n-aveau pe frunte sigiliul lui Dumnezeu.

⁵ Li s-a dat autoritate nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul unui om înţepat de scorpion.

⁶ În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei.

⁷ Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de coroane, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.

⁸ Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.

⁹ Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă în luptă.

¹⁰ Aveau nişte cozi ca de scorpioni, cu ace. Şi în cozile lor stătea autoritatea pe care o aveau ca să-i atace pe oameni cinci luni.

¹¹ Peste ele îl aveau ca rege pe îngerul adâncului, care pe evreieşte se numeşte Abadon, iar pe greceşte Apolion.

¹² Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.

¹³ Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit o voce din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,

¹⁴ şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţă: Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!

¹⁵ Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.

¹⁶ Armata lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.

¹⁷ Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

¹⁸ A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor.

¹⁹ Căci autoritatea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele atacau.

²⁰ Ceilalţi oameni care n-au fost ucişi de aceste urgii nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

²¹ Şi nu s-au pocăit de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de hoţiile lor.

10

¹ Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.

² În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ

³ şi a strigat cu voce puternică, aşa cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă vocile lor.

⁴ Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă vocile lor, eram gata să încep să scriu; şi am auzit din cer o voce care zicea: Sigilează ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!

⁵ Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer

⁶ şi a jurat pe Cel care este viu din eternitate în eternitate, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o întârziere,

⁷ ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, profeţilor.

⁸ Şi vocea pe care o auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: Du-te şi ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!

⁹ M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. Ia-o, mi-a zis el, şi mănânc-o; ea îţi va amărî stomacul, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.

¹⁰ Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut stomacul de amărăciune.

¹¹ Apoi mi-au zis: Trebuie să profeţeşti din nou cu privire la multe popoare, naţiuni, limbi şi regi.

11

¹ Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei care se închină în el.

² Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată naţiunilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.

³ Voi da celor doi martori ai mei să profeţească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.

⁴ Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.

⁵ Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc care-i mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să moară în felul acesta.

⁶ Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele profeţiei lor şi au putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor dori.

⁷ Când îşi vor termina mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.

⁸ Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa marii cetăţi, care în sens spiritual se numeşte Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor.

⁹ Şi oameni din orice popor, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice naţiune vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.

¹⁰ Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi vor râde de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi îi chinuiseră pe locuitorii pământului.

¹¹ Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare şi o mare frică i-a apucat pe cei care i-au văzut.

¹² Şi au auzit din cer o voce tare, care le zicea: Urcaţi-vă aici! Şi s-au urcat într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.

¹³ În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi I-au dat glorie Dumnezeului cerului.

¹⁴ A doua urgie a trecut. Iată că a treia urgie vine curând.

¹⁵ Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit voci puternice, care ziceau: Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Cristosului Său. Şi El va domni din eternitate în eternitate.

¹⁶ Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor s-au aruncat cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu

¹⁷ şi au zis: Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule Atotputernic, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să stăpâneşti.

¹⁸ Naţiunile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit timpul să-i judeci pe cei morţi, să-i răsplăteşti pe robii Tăi profeţi, pe sfinţi şi pe cei care se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să-i distrugi pe cei care distrug pământul!

¹⁹ Şi Templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au fost fulgere, voci, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.

12

¹ În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o coroană de douăsprezece stele pe cap.

² Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi suferea mult ca să nască.

³ În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne, şi şapte coroane regale pe capete.

⁴ Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.

⁵ Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El va conduce toate naţiunile cu un sceptru de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său.

⁶ Şi femeia a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.

⁷ Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,

⁸ dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.

⁹ Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

¹⁰ Şi am auzit în cer o voce puternică, ce zicea: Acum a venit mântuirea, puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului Lui; pentru că acuzatorul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

¹¹ Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

¹² De aceea, bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp.

¹³ Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început s-o urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

¹⁴ Şi cele două aripi ale vulturului cel mare i-au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.

¹⁵ Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.

¹⁶ Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.

¹⁷ Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care împlineşte poruncile lui Dumnezeu şi ţine mărturia lui Isus Cristos.

13

¹ Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece coroane regale şi pe capete avea nume de dispreţ.

² Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, tronul lui şi o autoritate mare.

³ Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira de fiară.

⁴ Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?

⁵ I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi blasfemii. Şi i s-a dat autoritate să lucreze patruzeci şi două de luni.

⁶ Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească blasfemii împotriva lui Dumnezeu, să-I calomnieze Numele, cortul şi pe cei care locuiesc în cer.

⁷ I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie, peste orice popor, peste orice limbă şi peste orice naţiune.

⁸ Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat de la crearea lumii.

⁹ Cine are urechi să audă!

¹⁰ Cine este marcat pentru captivitate va merge în captivitate, cine este marcat să fie ucis cu sabia va fi ucis cu sabie: aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

¹¹ Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.

¹² Ea lucra cu toată autoritatea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

¹³ Făcea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.

¹⁴ Şi-i amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea le-a zis locuitorilor pământului să facă o imagine fiarei care avea rana de sabie şi trăia.

¹⁵ I s-a dat putere să dea suflare imaginii fiarei, ca imaginea fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei care nu se vor închina imaginii fiarei.

¹⁶ Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte

¹⁷ şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.

¹⁸ Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.

14

¹ Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

² Şi am auzit venind din cer o voce ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi vocea pe care am auzit-o era ca a celor care cântă cu harpa; şi cântau din harpele lor.

³ Cântau o cântare nouă înaintea tronului, înaintea celor patru creaturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

⁴ Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini şi-L urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

⁵ Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu.

⁶ Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie eternă, pentru ca s-o predice locuitorilor pământului, oricărei naţiuni, oricărui trib, oricărei limbi şi oricărui popor.

⁷ El zicea cu o voce răsunătoare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!

⁸ Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate naţiunile din vinul mâniei curviei ei!

⁹ Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu voce puternică: Dacă se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

¹⁰ va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

¹¹ Şi fumul chinului lor se urcă în sus în eternitate. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei care se închină fiarei şi imaginii ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.

¹² Aici este răbdarea sfinţilor care împlinesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

¹³ Şi am auzit o voce din cer, care zicea: Scrie: Fericiţi sunt acum încolo de morţii care mor în Domnul! – Da, zice Duhul; ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!

¹⁴ Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor stătea Cineva care semăna cu un Fiu al omului; pe cap avea o coroană de aur, iar în mână o seceră ascuţită.

¹⁵ Şi un alt înger a ieşit din Templu şi striga cu voce tare Celui care stătea pe nor: Pune secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului este copt.

¹⁶ Atunci Cel care stătea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.

¹⁷ Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.

¹⁸ Şi un alt înger, care avea autoritate asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu voce răsunătoare către cel care avea cosorul cel ascuţit: Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.

¹⁹ Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

²⁰ Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii .

15

¹ Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a terminat mânia lui Dumnezeu.

² Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu harpele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai imaginii ei şi ai numărului numelui ei.

³ Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al naţiunilor!

⁴ Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va glorifica Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!

⁵ După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul, sau Cortul Mărturiei.

⁶ Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor şi erau încinşi în jurul pieptului cu centuri de aur.

⁷ Şi una din cele patru creaturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu din eternitate în eternitate.

⁸ Şi Templul s-a umplut de fum, din gloria lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor fi sfârşit cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

16

¹ Şi am auzit o voce puternică, ce venea din Templu şi care le zicea celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!

² Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă i-a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau imaginii ei.

³ Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a prefăcut în sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice creatură vie, chiar şi tot ce era în mare.

⁴ Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au prefăcut în sânge.

⁵ Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.

⁶ Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge, şi sunt vrednici.

⁷ Şi am auzit altarul zicând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!

⁸ Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să-i ardă pe oameni cu focul lui.

⁹ Şi oamenii au fost arşi de o arşiţă mare, şi au blasfemiat Numele Dumnezeului care are autoritate peste aceste urgii şi nu s-au pocăit, ca să-I dea glorie.

¹⁰ Al cincilea a vărsat potirul lui peste tronul fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.

¹¹ Şi L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor.

¹² Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor care vor veni din est.

¹³ Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura profetului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.

¹⁴ Acestea sunt duhuri de demoni care fac semne nemaipomenite şi care se duc la regii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul marii zile a Dumnezeului Atotputernic. –

¹⁵ Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea! –

¹⁶ Duhurile cele rele i-au strâns în locul care în evreieşte se numeşte Armaghedon.

¹⁷ Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din tron, a ieşit o voce puternică, ce zicea: S-a sfârşit!

¹⁸ Şi au urmat fulgere, voci, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de mare, cum de când este omul pe pământ n-a fost un cutremur aşa de mare.

¹⁹ Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile naţiunilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.

²⁰ Toate insulele au fugit şi munţii nu mai erau de găsit.

²¹ O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant , a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.

17

¹ Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit să vorbească cu mine şi mi-a zis: Vino să-ţi arăt judecata marii prostituate celei mari, care stă pe ape mari.

² Cu ea s-au desfrânat regii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei!

³ Şi m-a dus în Duhul într-un pustiu. Şi am văzut o femeie stând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de dispreţ şi avea şapte capete şi zece coarne.

⁴ Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de urâciuni şi de necurăţiile desfrânării ei.

⁵ Pe frunte purta scris un nume, o taină: Babilonul cel mare, mama prostituatelor şi urâciunilor pământului.

⁶ Şi am văzut-o pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martirilor lui Isus. Când am văzut-o, am fost cuprins de o mare uimire.

⁷ Şi îngerul mi-a zis: De ce te miri? îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

⁸ Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea se va ridica din adânc şi se va duce la moarte. Şi locuitorii pământului ale căror nume n-au fost scrise de la crearea lumii în cartea vieţii se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este şi va veni. –

⁹ Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care stă femeia.

¹⁰ Sunt şi şapte regi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă şi când va veni, el va rămâne puţin timp.

¹¹ Şi fiara care era şi nu mai este, ea însăşi este al optulea rege; este din numărul celor şapte şi merge la moarte.

¹² Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece regi care n-au primit încă regatul, ci vor primi autoritate regală timp de un ceas împreună cu fiara.

¹³ Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi autoritate lor.

¹⁴ Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.

¹⁵ Apoi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut, pe care stă prostituata, sunt popoare, mulţimi, naţiuni şi limbi.

¹⁶ Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urî pe prostituată, o vor jefui şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc;

¹⁷ căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se în-voiască pe deplin şi să dea fiarei autoritatea lor regală, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.

¹⁸ Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are autoritate peste regii pământului.

18

¹ După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare autoritate; şi pământul s-a luminat de gloria lui.

² El a strigat cu voce puternică şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al demonilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;

³ pentru că toate naţiunile au băut din vinul mâniei desfrâului ei şi regii pământului s-au desfrânat cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.

⁴ Apoi am auzit din cer o altă voce, care zicea: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

⁵ Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

⁶ Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea şi întoar-ceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!

⁷ Pe cât s-a glorificat pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: Stau ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!

⁸ Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile pentru ea: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

⁹ Şi regii pământului care s-au desfrânat şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci.

¹⁰ Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: Vai! Vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! într-o clipă ţi-a venit judecata!

¹¹ Comercianţii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:

¹² marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de perle, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici diferite feluri de lemn de citrice, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;

¹³ nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miresmele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici uleiul, nici făina fină, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici sclavii, nici sufletele oamenilor.

¹⁴ Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, splendide, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi.

¹⁵ Cei care fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de teama chinului ei. Vor plânge, se vor tângui

¹⁶ şi vor zice: Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu perle!

¹⁷ Atâtea bogăţii într-un ceas s-au distrus! – Şi toţi căpitanii, toţi cei care merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei care câştigă din mare stăteau departe;

¹⁸ şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: Care cetate era ca cetatea cea mare?

¹⁹ Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se boceau, ţipau şi ziceau: Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de obiecte scumpe i-a îmbogăţit pe toţi cei care aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!

²⁰ Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.

²¹ Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!

²² Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de harpe, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici suflători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine nici un meşter în vreo meserie oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.

²³ Lumina lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine vocea mirelui şi a miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate naţiunile au fost amăgite de vrăjitoria ta

²⁴ şi pentru că acolo a fost găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ.

19

¹ După aceea am auzit în cer ca o voce puternică a unei mari mulţimi, care zicea: Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, gloria, cinstea şi puterea,

² pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat-o pe prostituata cea mare, care strica pământul cu desfrâul ei şi a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei.

³ Şi au zis a doua oară: Aleluia! Fumul ei se ridică în eternitate!

⁴ Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru creaturi vii s-au aruncat la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, care stătea pe tron. Şi au zis: Amin! Aleluia!

⁵ Şi din acest tron a ieşit o voce care zicea: Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!

⁶ Şi am auzit ceva ca vocea unei mari mulţimi, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic, a început să domnească.

⁷ Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm glorie! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit

⁸ şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat. (Inul subţire reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.)

⁹ Apoi mi-a zis: Scrie: Fericiţi sunt cei chemaţi la banchetul nunţii Mielului! Apoi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!

¹⁰ Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei.)

¹¹ Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel care stătea pe el se numea Cel credincios şi Cel adevărat şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.

¹² Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încoronat cu multe coroane regale şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.

¹³ Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: Cuvântul lui Dumnezeu.

¹⁴ Armatele din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.

¹⁵ Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească naţiunile cu ea, pe care le va conduce cu un sceptru de fier; şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu.

¹⁶ Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.

¹⁷ Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu o voce răsunătoare şi le-a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: Veniţi, adunaţi-vă la banchetul cel mare al lui Dumnezeu,

¹⁸ ca să mâncaţi carnea regilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, liberi şi sclavi, mici şi mari!

¹⁹ Şi am văzut fiara şi pe regii pământului şi armatele lor adunate ca să facă război cu Cel care stătea călare pe cal şi cu armata Lui.

²⁰ Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea a fost prins profetul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care-i amăgise pe cei care primiseră semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.

²¹ Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui care stătea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.

20

¹ Apoi am văzut coborându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia adâncului şi un lanţ mare.

² El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani.

³ L-a aruncat în adânc, l-a închis acolo şi a sigilat intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele naţiunile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţin timp.

⁴ Şi am văzut nişte tronuri; şi celor care au stat pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor cărora li se tăiase capul datorită mărturiei lui Isus şi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor care nu s-au închinat fiarei şi imaginii ei şi nu au primit semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au domnit cu Cristos o mie de ani.

⁵ Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este prima înviere.

⁶ Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o autoritate; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni cu El o mie de ani.

⁷ Când se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat;

⁸ şi va ieşi din închisoarea lui, ca să înşele naţiunile care sunt în cele patru puncte cardinale ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

⁹ Şi ei s-au aşezat pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.

¹⁰ Şi Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi profetul mincinos. Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în eternitate.

¹¹ Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel care stătea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.

¹² Şi i-am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea tronului. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

¹³ Marea i-a dat înapoi pe morţii care erau în ea; moartea şi locuinţa morţilor i-au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

¹⁴ Şi moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

¹⁵ Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

21

¹ Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era.

² Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei.

³ Şi am auzit o voce puternică ce ieşea din tron şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui, iar Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

⁴ El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici bocet, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.

⁵ Cel care stătea pe tron a zis: Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Şi a adăugat: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.

⁶ Apoi mi-a zis: S-a sfârşit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui căruia îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.

⁷ Cel care va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu.

⁸ Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, urâcioşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.

⁹ Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: Vino să-ţi arăt mireasa, soţia Mielului!

¹⁰ Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu,

¹¹ având gloria lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.

¹² Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece triburi din Israel.

¹³ Spre est erau trei porţi; spre nord, trei porţi; spre sud, trei porţi; şi spre vest, trei porţi.

¹⁴ Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

¹⁵ Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.

¹⁶ Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de stadii . Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau egale.

¹⁷ I-a măsurat şi zidul şi-a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi , după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.

¹⁸ Zidul era făcut din iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.

¹⁹ Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de calcedoniu; a patra, de smarald;

²⁰ a cincea, de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de hiacint; a douăsprezecea, de ametist.

²¹ Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece perle. Fiecare poartă era dintr-o singură perlă. Strada cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.

²² În cetate n-am văzut nici un Templu, pentru că Domnul Dumnezeu cel Atotputernic şi Mielul sunt Templul ei.

²³ Cetatea n-are nevoie nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează gloria lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul.

²⁴ Naţiunile vor umbla în lumina ei şi regii pământului îşi vor aduce gloria şi cinstea lor în ea.

²⁵ Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.

²⁶ În ea vor aduce gloria şi cinstea naţiunilor.

²⁷ Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în urâciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.

22

¹ Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care curgea din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului

² prin mijlocul pieţei. Şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea naţiunilor.

³ Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.

⁴ Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

⁵ Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea nevoie nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor domni în eternitate.

⁶ Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor profeţilor, l-a trimis pe îngerul Său să le arate robilor Săi lucrurile care se vor întâmpla în curând. –

⁷ Şi iată, Eu vin curând ! – Fericit este cel care împlineşte cuvintele profeţiei din cartea aceasta!

⁸ Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.

⁹ Dar el mi-a zis: Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei care împlinesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.

¹⁰ Apoi mi-a zis: Să nu sigilezi cuvintele profeţiei din cartea aceasta. Căci timpul este aproape.

¹¹ Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără vină să trăiască şi mai departe fără vină şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!

¹² Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.

¹³ Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.

¹⁴ Fericit sunt cei care îşi spală hainele ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!

¹⁵ Afară sunt câinii, vrăjitorii, desfrânaţii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

¹⁶ Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.

¹⁷ Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino! Şi cine aude să zică: Vino! Şi celui care îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

¹⁸ Mărturisesc oricui aude cuvintele profeţiei din cartea aceasta că dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

¹⁹ Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.

²⁰ Cel care mărturiseşte aceste lucruri zice: Da, Eu vin curând. Amin! Vino, Doamne Isuse!

²¹ Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.