1

¹ Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoaşterea adevărului care este potrivit cu evlavia,

² în speranţa vieţii eterne, promise mai înainte de eternitate de Dumnezeu, care nu poate să mintă,

³ ci Şi-a revelat Cuvântul la timpul Lui, prin predicarea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

⁴ către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amândurora: Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Mântuitorul nostru!

⁵ Te-am lăsat în Creta, ca să pui în ordine ce mai rămâne de pus în ordine, şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:

⁶ dacă este cineva fără pată, soţ al unei singure soţii, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.

⁷ Căci episcopul , ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav;

⁸ ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat,

⁹ să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă, pentru ca să fie capabil să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să-i înfrunte pe adversari.

¹⁰ Într-adevăr, mai ales printre cei circumcişi sunt mulţi nesupuşi, guralivi şi amăgitori,

¹¹ cărora trebuie să li se închidă gura. Ei dezorientează familii întregi, învăţându-i pe oameni, pentru un câştig murdar, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe.

¹² Unul dintre ei, chiar profet al lor, a zis: Cretanii sunt totdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare rele, nişte pântece leneşe.

¹³ Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă

¹⁴ şi să nu se ţină de basme evreieşti şi de porunci date de oameni care se întorc de la adevăr.

¹⁵ Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi nimic nu este curat: până şi mintea şi conştiinţa le sunt pângărite.

¹⁶ Ei se laudă că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o urâciune, nesupuşi şi incapabili de vreo faptă bună.

2

¹ Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.

² Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.

³ Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici defăimătoare, nici dedate la vin, să-i înveţe pe alţii ce este bine,

⁴ ca să le înveţe pe soţiile mai tinere să-şi iubească soţii şi copiii,

⁵ să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse soţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.

⁶ Sfătuieşte-i, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi

⁷ şi dă-te pe tine însuţi ca exemplu de fapte bune în toate privinţele, iar în învăţătură dă dovadă de curăţie, de demnitate,

⁸ de vorbire sănătoasă şi fără greşeală, ca adversarul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.

⁹ Sfătuieşte-i pe sclavi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,

¹⁰ să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă întru totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

¹¹ Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat

¹² şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,

¹³ aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

¹⁴ El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune pentru fapte bune.

¹⁵ Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.

3

¹ Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi autorităţilor, să le asculte, să fie gata să facă orice lucru bun,

² să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.

³ Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în invidie, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.

⁴ Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui pentru oameni,

⁵ El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în dreptate, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

⁶ pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru,

⁷ pentru ca, odată consideraţi drepţi prin harul Lui, să ne facem în speranţă moştenitori ai vieţii eterne.

⁸ Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să porunceşti aceste lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

⁹ Dar de întrebările nebune, de genealogii, de certuri şi neînţelegeri privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice.

¹⁰ După prima şi a doua mustrare, depărtează-te de cel care aduce dezbinări,

¹¹ căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind condamnat.

¹² Când îi voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m-am hotărât să iernez.

¹³ Ai grijă de legiuitorul Zena şi de Apolo, să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor.

¹⁴ Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile urgente şi să nu stea neroditori.

¹⁵ Toţi cei ce sunt cu mine te salută. Salută-i pe cei care ne iubesc în credinţă. Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.