1

¹ Pavel, apostol al lui Isus Cristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Cristos, speranţa noastră,

² către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!

³ După cum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes ca să le porunceşti unora să nu-i înveţe pe alţii altă învăţătură

⁴ şi să nu se ţină de basme şi de genealogii fără de sfârşit, care dau naştere mai mult la polemici decât fac să înainteze lucrarea lui Dumnezeu prin credinţă; aşa fac şi acum.

⁵ Ţinta poruncii este dragostea care vine dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută.

⁶ Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de vorbe deşarte.

⁷ Ei vor să fie învăţători ai Legii şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.

⁸ Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,

⁹ căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel drept, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de mamă, pentru ucigaşii de oameni,

¹⁰ pentru curvari, pentru homosexuali, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei care jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase,

¹¹ potrivit cu Evanghelia gloriei fericitului Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată mie.

¹² Mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru care m-a întărit, că m-a considerat vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui,

¹³ cu toate că mai înainte eram un blasfemiator, un persecutor şi un batjocoritor. Dar am primit îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă.

¹⁴ Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Cristos Isus.

¹⁵ O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.

¹⁶ Dar am primit îndurare, pentru ca Isus Cristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca un exemplu pentru cei care urmează să creadă în El, ca să primească viaţa eternă.

¹⁷ A Împăratului eternităţii, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie cinstea şi gloria din eternitate în eternitate! Amin.

¹⁸ Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după profeţiile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te lupţi lupta cea bună

¹⁹ şi să păstrezi credinţa şi o conştiinţă curată, pe care unii au pierdut-o şi au căzut din credinţă.

²⁰ Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna lui Satan, ca să se înveţe să nu blasfemieze.

2

¹ Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,

² pentru regi şi pentru toţi cei care sunt ridicaţi în funcţii înalte, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.

³ Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

⁴ care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului.

⁵ Căci există un singur Dumnezeu şi există un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos,

⁶ care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; faptul acesta trebuia mărturisit la timpul cuvenit,

⁷ şi predicatorul şi apostolul Lui am fost pus eu – spun adevărul în Cristos, nu mint – ca să învăţ naţiunile credinţa şi adevărul.

⁸ Vreau, dar, ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli.

⁹ Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în mod cuviincios, cu modestie şi sfială, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu perle, nici cu haine scumpe,

¹⁰ ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

¹¹ Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

¹² Femeii nu-i dau voie să-i înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.

¹³ Căci întâi a fost creat Adam, şi apoi Eva.

¹⁴ Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

¹⁵ Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă perseverează cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.

3

¹ Adevărat este cuvântul acesta: Dacă doreşte cineva să fie episcop , doreşte un lucru bun.

² Dar trebuie ca episcopul să fie fără pată, soţul unei singure soţii, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, capabil să-i înveţe pe alţii.

³ Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu certăreţ, nu iubitor de bani,

⁴ să-şi conducă bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.

⁵ Căci dacă cineva nu ştie să-şi conducă bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?

⁶ Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se mândrească şi să cadă în condamnarea Diavolului.

⁷ Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ruşine şi să cadă în capcana Diavolului.

⁸ Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav;

⁹ ci să păstreze taina credinţei într-o conştiinţă curată.

¹⁰ Trebuie verificaţi întâi şi, numai dacă sunt fără pată, să fie diaconi.

¹¹ Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, să nu fie bârfitoare, ci cumpătate, credincioase în toate lucrurile.

¹² Diaconii să fie soţi ai unei singure soţii şi să ştie să-şi conducă bine copiii şi casele lor;

¹³ pentru că cei care slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Cristos Isus.

¹⁴ Îţi scriu aceste lucruri cu speranţa că voi veni în curând la tine.

¹⁵ Dar dacă voi întârzia, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.

¹⁶ Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei. Cel care a fost arătat în trup a fost dovedit drept de către Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost predicat printre naţiuni, a fost crezut în lume, a fost înălţat în glorie.

4

¹ Dar Duhul spune clar că în timpurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă, ca să se lipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile demonilor,

² abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însăşi conştiinţa lor.

³ Ei opresc căsătoria şi consumarea alimentelor, pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei care cred şi cunosc adevărul.

⁴ Căci orice creatură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri,

⁵ pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

⁶ Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Cristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum.

⁷ Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Deprinde-te să fii evlavios.

⁸ Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare.

⁹ Iată un cuvânt adevărat şi cu totul vrednic de primit:

¹⁰ noi muncim, într-adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus speranţa în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor şi mai ales al celor credincioşi.

¹¹ Porunceşte şi învaţă aceste lucruri.

¹² Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii un exemplu pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.

¹³ Până voi veni, fii foarte atent la citirea, la îndemnarea şi la învăţătura pe care o dai altora.

¹⁴ Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin profeţie, cu punerea mâinilor de către grupul prezbiterilor .

¹⁵ Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, dedică-te pe deplin lor, pentru ca înaintarea ta să fie evidentă pentru toţi.

¹⁶ Veghează asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; perseverează în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă.

5

¹ Nu îl mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi;

² pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia.

³ Cinsteşte-le pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.

⁴ Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întâi faţă de cei din casa lor şi să răsplătească efortul părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.

⁵ Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus speranţa în Dumnezeu şi perseverează zi şi noapte în cereri şi rugăciuni.

⁶ Dar cea dedată la plăceri, deşi trăieşte, este moartă.

⁷ Porunceşte şi aceste lucruri, ca să fie fără vină.

⁸ Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.

⁹ O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur soţ,

¹⁰ să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să-i fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor în orice faptă bună.

¹¹ Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti, pentru că, atunci când poftele le despart de Cristos, vor să se mărite din nou

¹² şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintâi.

¹³ Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi guralive şi iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie vorbit.

¹⁴ Vreau, dar, ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea adversarului nici un prilej de batjocură,

¹⁵ căci unele s-au şi întors să-l urmeze pe Satan.

¹⁶ Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute şi să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.

¹⁷ Prezbiterii care conduc bine să fie onoraţi cu îndoită cinste, mai ales cei care se îndeletnicesc cu predicarea şi cu învăţătura pe care o dau altora.

¹⁸ Căci Scriptura zice: Să nu legi gura boului când treieră bucate; şi: Vrednic este lucrătorul de plata lui.

¹⁹ Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.

²⁰ Pe cei care păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.

²¹ Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Cristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să împlineşti aceste lucruri fără prejudecăţi şi să nu faci nimic cu părtinire.

²² Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă şi să nu te faci părtaş păcatelor altora. Pe tine însuţi păstrează-te curat.

²³ Să nu mai bei numai apă, ci foloseşte şi puţin vin, din cauza stomacului tău şi datorită deselor tale îmbolnăviri.

²⁴ Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.

²⁵ Tot aşa şi faptele bune sunt cunoscute: şi cele ce nu sunt cunoscute, nu pot să rămână ascunse.

6

¹ Toţi cei care sunt sub jugul sclaviei să-i considere pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.

² Iar cei care au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt fraţi, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei care se bucură de binefacerile slujbei lor sunt credincioşi şi preaiubiţi. Învaţă-i pe oameni aceste lucruri şi porunceşte-le.

³ Dacă dă cineva oamenilor învăţături diferite şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos şi de învăţătura care duce la evlavie,

⁴ este plin de mândrie şi nu ştie nimic; ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a polemicilor, din care se nasc invidia, certurile, defăimările, bănuielile rele,

⁵ zadarnicele controverse ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.

⁶ Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.

⁷ Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

⁸ Deci, dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.

⁹ Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în capcană şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi pierzare.

¹⁰ Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.

¹¹ Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.

¹² Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa eternă la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.

¹³ Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Cristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont,

¹⁴ să împlineşti porunca fără pată şi fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos,

¹⁵ care va fi făcută la timpul ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Regele regilor şi Domnul domnilor,

¹⁶ singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea eternă! Amin.

¹⁷ Îndeamnă-i pe bogaţii veacului acestuia să nu se mândrească şi să nu-şi pună încrederea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.

¹⁸ Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii,

¹⁹ aşa ca să-şi strângă pentru viitor drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă.

²⁰ Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecărelile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel,

²¹ pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă. Harul să fie cu voi! Amin.