1

¹ Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos.

² Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, pe care vă amintim neîncetat în rugăciunile noastre,

³ căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria speranţei în Domnul nostru Isus Cristos.

⁴ Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră.

⁵ Într-adevăr, Evanghelia noastră v-a fost predicată nu numai cu cuvinte, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală Căci ştiţi că din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.

⁶ Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt,

⁷ aşa că aţi ajuns un exemplu pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

⁸ Într-adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, astfel încât nu mai este nevoie să mai vorbim de ea.

⁹ Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat

¹⁰ şi să-L aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare.

2

¹ Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.

² După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.

³ Căci predicarea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.

⁴ Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.

⁵ Într-adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am folosit cuvinte linguşitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.

⁶ N-am căutat glorie de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să cerem cinste.

⁷ Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.

⁸ Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne-aţi ajuns.

⁹ Vă aduceţi aminte, fraţilor, de oboseala şi munca noastră, cum lucram zi şi noapte ca să nu fim sarcină nici unuia din voi şi vă predicam Evanghelia lui Dumnezeu.

¹⁰ Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără vină faţă de voi, care credeţi.

¹¹ Ştiţi, iarăşi, că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă mărturiseam,

¹² să vă purtaţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi gloria Sa.

¹³ De aceea, Îi mulţumim neîncetat lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este într-adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.

¹⁴ Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Cristos Isus, în Iudeea, pentru că şi voi aţi suferit din partea celor din naţiunea voastră aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor.

¹⁵ Iudeii aceştia L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, pe noi ne-au persecutat; nu-I plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,

¹⁶ căci ne opresc să vorbim naţiunilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.

¹⁷ Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi un timp de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.

¹⁸ Astfel, o dată, şi chiar de două ori, am dorit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satan.

¹⁹ Căci cine este, într-adevăr, speranţa, sau bucuria, sau coroana gloriei noastre? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui?

²⁰ Da, voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.

3

¹ De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am considerat mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena

² şi vi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Cristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,

³ pentru ca nimeni dintre voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem destinaţi.

⁴ Şi când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea de suferit necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.

⁵ Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul şi efortul nostru să fi fost zadarnic.

⁶ Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută amintire despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.

⁷ De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.

⁸ Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.

⁹ Cum putem noi oare să-I mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem datorită vouă înaintea Dumnezeului nostru?

¹⁰ Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.

¹¹ Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Cristos să ne netezească drumul la voi!

¹² Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,

¹³ ca să vi se întărească inimile şi să fie fără vină în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Cristos împreună cu toţi sfinţii Săi.

4

¹ Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să-I fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus să creşteţi tot mai mult în privinţa aceasta.

² Ştiţi, într-adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.

³ Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră. Să vă feriţi de curvie.

⁴ Fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,

⁵ nu în aprinderea poftei, ca popoarele care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

⁶ Nimeni să nu se poarte cu viclenie şi cu nedreptate în relaţiile cu fratele său, pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am mărturisit.

⁷ Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.

⁸ De aceea, cine dispreţuieşte aceste învăţături îl dispreţuieşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.

⁹ Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem, căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii

¹⁰ şi-i iubiţi într-adevăr pe toţi fraţii care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să creşteţi tot mai mult în ea.

¹¹ Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.

¹² Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi nevoie de nimeni.

¹³ Nu dorim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei care au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au speranţă.

¹⁴ Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei care au adormit în El.

¹⁵ Iată, într-adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu o vom lua înaintea celor care au adormit.

¹⁶ Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu vocea unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos.

¹⁷ Apoi, noi cei vii care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

¹⁸ Mângâiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

5

¹ Cât despre timpuri şi date, n-aveţi nevoie să vi se scrie, fraţilor,

² pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.

³ Când vor zice: Pace şi linişte! atunci o nenorocire neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi mijloc de scăpare.

⁴ Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.

⁵ Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.

⁶ De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

⁷ Căci cei care dorm, dorm noaptea, şi cei care se îmbată, se îmbată noaptea.

⁸ Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif speranţa mântuirii.

⁹ Fiindcă Dumnezeu nu ne-a destinat pentru mânie, ci ca să primim mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos,

¹⁰ care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.

¹¹ De aceea, mângâiaţi-vă şi încurajaţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi într-adevăr.

¹² Vă rugăm, fraţilor, să-i cinstiţi pe cei care lucrează între voi, care vă conduc în Domnul şi care vă sfătuiesc.

¹³ Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, datorită lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.

¹⁴ Vă rugăm de asemenea, fraţilor, să-i mustraţi pe cei care trăiesc în neorânduială, să-i îmbărbătaţi pe cei descurajaţi, să-i sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.

¹⁵ Vegheaţi ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine, atât între voi, cât şi faţă de toţi.

¹⁶ Bucuraţi-vă întotdeauna.

¹⁷ Rugaţi-vă neîncetat.

¹⁸ Mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.

¹⁹ Nu stingeţi Duhul.

²⁰ Nu dispreţuiţi profeţiile,

²¹ ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.

²² Feriţi-vă de orice pare a fi rău.

²³ Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără pată, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

²⁴ Cel care v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

²⁵ Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.

²⁶ Salutaţi-i pe toţi fraţii cu o sărutare sfântă.

²⁷ În Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor.

²⁸ Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.