1

¹ Pavel, apostol nu din partea oamenilor, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi,

² şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:

³ Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Cristos!

⁴ El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.

⁵ A Lui să fie gloria din eternitate în eternitate! Amin.

⁶ Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel care v-a chemat prin harul lui Cristos la o altă Evanghelie.

⁷ Nu doar că este o altă Evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi vor să răstoarne Evanghelia lui Cristos.

⁸ Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă predice o Evanghelie diferită de aceea pe care v-am predicat-o noi, să fie anatema.

⁹ Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă predică cineva o Evanghelie diferită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

¹⁰ Caut eu oare în clipa aceasta să primesc bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Cristos.

¹¹ Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia predicată de mine nu este de origine omenească;

¹² pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin revelaţia lui Isus Cristos.

¹³ Aţi auzit, într-adevăr, care era purtarea mea de altădată în religia iudeilor, cum, adică, persecutam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea

¹⁴ şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din poporul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o pasiune nespus de mare pentru tradiţiile strămoşeşti.

¹⁵ Dar când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale

¹⁶ să-L reveleze în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între naţiuni, îndată n-am întrebat nici un om,

¹⁷ nici nu m-am urcat la Ierusalim la cei care au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.

¹⁸ După trei ani m-am urcat la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile.

¹⁹ Dar n-am văzut pe nici un alt apostol, decât pe Iacov, fratele Domnului.

²⁰ În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.

²¹ După aceea m-am dus în regiunile Siriei şi Ciliciei.

²² Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Cristos care sunt în Iudeea.

²³ Ele auzeau doar spunându-se: Cel care ne persecuta odinioară, acum predică credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.

²⁴ Şi Îl slăveau pe Dumnezeu din cauza mea.

2

¹ După paisprezece ani, m-am urcat din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba şi l-am luat cu mine şi pe Tit.

² M-am urcat, în urma unei revelaţii, şi le-am arătat Evanghelia pe care o predic eu între naţiuni, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

³ Nici chiar Tit, care era cu mine, deşi era grec, n-a fost obligat să se circumcidă

⁴ din cauza fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească libertatea pe care o avem în Cristos Isus, cu gândul să ne aducă la robie;

⁵ noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

⁶ Cei care sunt consideraţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei cei cu vază, nu mi-au adăugat nimic.

⁷ Ba, dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei circumcişi –

⁸ căci Cel care făcuse din Petru apostolul celor circumcişi făcuse şi din mine apostolul naţiunilor –

⁹ şi când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să predicăm: noi la naţiuni, iar ei la cei circumcişi.

¹⁰ Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci; şi chiar aşa am şi căutat să fac.

¹¹ Dar când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă pe faţă, căci era de condamnat.

¹² Într-adevăr, înainte de venirea unora din partea lui Iacov, el mânca împreună cu naţiunile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor circumcişi.

¹³ Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în capcana făţărniciei lor.

¹⁴ Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca celelalte naţiuni şi nu ca iudeii, cum obligi naţiunile să trăiască în felul iudeilor?

¹⁵ Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre naţiuni.

¹⁶ Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este considerat drept prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Isus, ca să fim consideraţi drepţi prin credinţa în Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi considerat drept prin faptele Legii.

¹⁷ Dar dacă, în timp ce căutăm să fim consideraţi drepţi în Cristos şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Cristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!

¹⁸ Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.

¹⁹ Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

²⁰ Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc; dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.

²¹ Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea se primeşte prin Lege, degeaba a murit Cristos.

3

¹ O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Isus Cristos ca răstignit?

² Iată numai ce vreau să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?

³ Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?

⁴ În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, într-adevăr, e în zadar!

⁵ Cel care vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

⁶ Tot aşa şi Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi credinţa aceasta i-a fost considerată ca dreptate.

⁷ Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei care au credinţă.

⁸ Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va considera drepte naţiunile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: Toate naţiunile vor fi binecuvântate în tine.

⁹ Aşa că cei care se bazează pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

¹⁰ Căci toţi cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: Blestemat este oricine nu perseverează în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.

¹¹ Şi faptul că nimeni nu este considerat drept înaintea lui Dumnezeu prin Lege este evident, căci cel drept prin credinţă va trăi.

¹² Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă, ci ea zice: Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.

¹³ Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: Blestemat e oricine este atârnat pe lemn –

¹⁴ pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste naţiuni în Cristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul promis.

¹⁵ Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor) un testament, chiar al unui om, odată confirmat, nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.

¹⁶ Acum, promisiunile au fost făcute lui Avraam şi urmaşului lui. Nu zice: şi urmaşilor (ca şi cum ar fi vorba de mai mulţi), ci ca şi cum ar fi vorba numai de unul: Şi urmaşului tău, adică Cristos.

¹⁷ Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a confirmat Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat, aşa ca promisiunea să fie anulată de Legea venită după patru sute treizeci de ani.

¹⁸ Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din promisiune; şi Dumnezeu printr-o promisiune i-a dat-o lui Avraam.

¹⁹ Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza călcărilor de lege, până când urma să vină Sămânţa, căreia îi fusese făcută promisiunea; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.

²⁰ Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu este unul singur.

²¹ Atunci oare Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, dreptatea ar veni din Lege.

²² Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor care cred, prin credinţa lui Isus Cristos.

²³ Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie revelată.

²⁴ Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Cristos, ca să fim consideraţi drepţi prin credinţă.

²⁵ După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

²⁶ Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa lui Cristos Isus.

²⁷ Toţi care aţi fost botezaţi pentru Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos.

²⁸ Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici sclav, nici om liber; nu mai este nici bărbat, nici femeie, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos Isus.

²⁹ Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori prin promisiune.

4

¹ Dar cât timp moştenitorul este minor, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, deşi este stăpân peste tot.

² Ci este sub tutori şi îngrijitori, până la timpul hotărât de tatăl său.

³ Tot aşa şi noi, când eram minori, eram sub robia învăţăturilor elementare ale lumii.

⁴ Dar când s-a împlinit timpul, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,

⁵ ca să-i răscumpere pe cei care erau sub Lege, pentru ca să primim înfierea.

⁶ Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: Ava, adică: Tată!

⁷ Aşa că nu mai eşti sclavul, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.

⁸ Odinioară, când nu Îl cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor care, din firea lor, nu sunt dumnezei.

⁹ Dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături elementare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?

¹⁰ Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.

¹¹ Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.

¹² Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nici o nedreptate.

¹³ Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am predicat Evanghelia pentru prima dată.

¹⁴ Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Cristos Isus.

¹⁵ Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat.

¹⁶ M-am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentru că v-am spus adevărul?

¹⁷ Nu cu gând bun sunt plini de pasiune ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de pasiune faţă de ei.

¹⁸ Este bine să fiţi plin de pasiune totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi.

¹⁹ Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până când va lua Cristos chip în voi!

²⁰ O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi şi să-mi schimb tonul, căci nu ştiu ce să mai cred!

²¹ Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi Legea?

²² Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi unul din femeia liberă.

²³ Dar cel din roabă s-a născut în mod firesc, iar cel din femeia liberă s-a născut prin promisiune.

²⁴ Lucrurile acestea trebuie luate într-un alt sens: acestea sunt două legăminte. Unul de pe Muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar –

²⁵ căci Agar este Muntele Sinai din Arabia – şi corespunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.

²⁶ Dar Ierusalimul cel de sus este liber şi el este mama noastră.

²⁷ Fiindcă este scris: Bucură-te, stearpo, care nu naşti deloc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu soţ.

²⁸ Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai promisiunii.

²⁹ Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel care se născuse în mod firesc îl persecuta pe cel care se născuse prin Duhul, tot aşa se întâmplă şi acum.

³⁰ Dar ce zice Scriptura? Alung-o pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere.

³¹ De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii libere. Cristos ne-a eliberat ca să fim liberi.

5

¹ Rămâneţi dar tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.

² Iată, eu, Pavel, vă spun că dacă vă veţi circumcide, Cristos nu vă va folosi la nimic.

³ Şi mărturisesc iarăşi încă o dată oricărui om care primeşte circumcizia că este dator să împlinească toată Legea.

⁴ Voi, care vreţi să fiţi consideraţi drepţi prin Lege, v-aţi despărţit de Cristos, aţi căzut din har.

⁵ Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea dreptăţii.

⁶ Căci în Isus Cristos nici circumcizia, nici necircumcizia n-are vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

⁷ Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?

⁸ Convingerea aceasta nu vine de la Cel care v-a chemat.

⁹ Puţin aluat face să dospească toată plămădeala.

¹⁰ Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel care vă tulbură îşi va purta condamnarea, oricine ar fi el.

¹¹ Cât despre mine, fraţilor, dacă mai predic circumcizia, de ce mai sunt persecutat? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.

¹² Şi schilodească-se odată cei care vă tulbură!

¹³ Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate. Numai nu faceţi din libertate un motiv ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.

¹⁴ Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

¹⁵ Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, aveţi grijă să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.

¹⁶ Zic dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

¹⁷ Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti; acestea sunt lucruri opuse unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce vreţi.

¹⁸ Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.

¹⁹ Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea,

²⁰ închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, geloziile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,

²¹ invidiile, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

²² Rodul Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, amabilitatea, credincioşia,

²³ blândeţea, stăpânirea de sine. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

²⁴ Cei care sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

²⁵ Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

²⁶ Să nu umblăm după o glorie deşartă, provocându-ne unii pe alţii la mânie şi invidiindu-ne unii pe alţii.

6

¹ Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi care sunteţi spirituali să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi fii atent la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

² Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Cristos.

³ Dacă vreunul crede că este ceva, deşi nu este nimic, se înşală singur.

⁴ Fiecare să-şi cerceteze fapta lui şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, nu şi cu privire la alţii;

⁵ căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.

⁶ Cine primeşte învăţătura în Cuvânt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.

⁷ Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

⁸ Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească descompunerea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa eternă.

⁹ Să nu obosim în facerea binelui; căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

¹⁰ Aşadar, cât avem prilejul, să facem bine tuturor, şi mai ales fraţilor în credinţă.

¹¹ Uitaţi-vă cu ce litere mari v-am scris, cu însăşi mâna mea!

¹² Toţi cei care umblă după plăcerea oamenilor vă obligă să primiţi circumcizia, numai ca să nu sufere ei persecuţie pentru crucea lui Cristos.

¹³ Căci nici ei, care au primit circumcizia, nu păzesc Legea, ci vor doar ca voi să primiţi circumcizia, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru.

¹⁴ În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume!

¹⁵ Căci în Cristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu sunt nimic, ci a fi o creaţie nouă.

¹⁶ Şi peste toţi cei care vor umbla după etalonul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!

¹⁷ De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.

¹⁸ Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin.