1

¹ Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:

² Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

³ Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,

⁴ care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să-i putem mângâia pe cei care se află în vreun necaz!

⁵ Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Cristos, tot aşa, prin Cristos avem parte din belşug şi de mângâiere.

⁶ Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.

⁷ Şi speranţa noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.

⁸ Într-adevăr, fraţilor, nu vrem să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam speranţă de viaţă.

⁹ Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii.

¹⁰ El ne-a scăpat şi ne scapă dintr-o astfel de moarte şi avem speranţa că ne va mai scăpa încă.

¹¹ Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.

¹² Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă conştiinţa noastră că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bazându-ne nu pe o înţelepciune firească, ci pe harul lui Dumnezeu.

¹³ Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi am speranţa că până la sfârşit veţi cunoaşte,

¹⁴ cum aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.

¹⁵ În această încredinţare voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un al doilea har.

¹⁶ Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia, apoi din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu condus de voi în Iudeea.

¹⁷ În luarea acestei hotărâri, am lucrat eu în mod uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în fire, ca să fie în mine Da, da şi Nu, nu?

¹⁸ Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi Da şi Nu.

¹⁹ Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost Da şi Nu, ci în El nu este decât Da.

²⁰ Într-adevăr, promisiunile lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt Da; de aceea şi Amin pe care-l spunem noi, prin El, este spre gloria lui Dumnezeu.

²¹ Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi care ne-a uns este Dumnezeu.

²² El ne-a şi sigilat şi ne-a pus în inimă garanţia Duhului.

²³ Îl iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.

²⁴ Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să contribuim şi noi la bucuria voastră, căci staţi tari în credinţă.

2

¹ Am hotărât, dar, în mine să nu mă întorc la voi cu întristare.

² Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine?

³ Şi v-am scris cum v-am scris ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor care trebuiau să-mi facă bucurie; şi sunt încredinţat cu privire la voi toţi că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.

⁴ V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.

⁵ Dacă a fost cineva o cauză de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi, cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.

⁶ Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de cei mai mulţi;

⁷ aşa că acum este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.

⁸ De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el,

⁹ căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în totul.

¹⁰ Dar pe cine iertaţi voi îl iert şi eu. Într-adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos,

¹¹ ca să nu îl lăsăm pe Satan să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în ignoranţă despre planurile lui.

¹² Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Cristos, deşi mi se deschisese acolo o uşă în Domnul,

¹³ n-am avut linişte în duhul meu, fiindcă nu l-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat rămas bun de la fraţi şi am plecat în Macedonia.

¹⁴ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Cristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii Lui.

¹⁵ Într-adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Cristos printre cei care sunt pe calea mântuirii şi printre cei care sunt pe calea pierzării;

¹⁶ pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

¹⁷ Căci noi nu deformăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu o inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Cristos.

3

¹ Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem nevoie, ca unii, de epistole de laudă către voi sau de la voi?

² Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

³ Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Cristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

⁴ Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Cristos.

⁵ Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Priceperea noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,

⁶ care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului; căci litera omoară, dar Duhul dă viaţa.

⁷ Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, avea atâta glorie, încât fiii lui Israel nu puteau să-şi aţintească ochii asupra feţei lui Moise, din cauza strălucirii feţei lui, deşi strălucirea aceasta era trecătoare,

⁸ cum n-ar avea glorie mai degrabă slujba Duhului?

⁹ Dacă slujba aducătoare de condamnare a fost glorificată, cu cât mai mult o întrece în glorie slujba aducătoare de dreptate?

¹⁰ Şi în privinţa aceasta, ce a fost glorificat nici n-a fost glorificat, din cauza gloriei care o întrece cu mult.

¹¹ Într-adevăr, dacă ce era trecător avea glorie, cu cât mai mult va rămâne în glorie ce este netrecător!

¹² Fiindcă avem, dar, o astfel de speranţă, noi lucrăm cu multă îndrăzneală

¹³ şi nu facem ca Moise, care îşi punea un văl peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.

¹⁴ Dar ei au rămas greoi la minte, căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, acest văl rămâne neridicat, fiindcă vălul este dat la o parte în Cristos.

¹⁵ Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne un văl peste inimile lor.

¹⁶ Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, vălul este luat.

¹⁷ Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea.

¹⁸ Noi toţi, cu faţa descoperită, reflectăm ca o oglindă, gloria Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din glorie în glorie, prin Duhul Domnului.

4

¹ De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am primit-o, noi nu cădem de oboseală.

² Ca unii care am renunţat la obiceiurile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu viclenie şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice conştiinţă omenească, înaintea lui Dumnezeu.

³ Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei care sunt pe calea pierzării,

⁴ a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei gloriei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.

⁵ Căci noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Domnul Cristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.

⁶ Căci Dumnezeu, care a zis: Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.

⁷ Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.

⁸ Suntem încolţiţi în toate felurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu disperaţi;

⁹ persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.

¹⁰ Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.

¹¹ Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din cauza lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

¹² Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.

¹³ Însă, fiindcă avem acelaşi Duh al credinţei, potrivit cu ceea ce este scris: Am crezut, de aceea am vorbit! şi noi credem şi de aceea vorbim.

¹⁴ Şi ştim că Cel care L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.

¹⁵ Căci toate aceste lucruri se întâmplă în folosul vostru, pentru ca harul mare, primit prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre gloria lui Dumnezeu.

¹⁶ De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.

¹⁷ Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate eternă de glorie;

¹⁸ pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt eterne.

5

¹ Ştim, într-adevăr, că dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este eternă.

² Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc;

³ negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.

⁴ Chiar în cortul acesta, deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.

⁵ Şi Cel care ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat garanţia Duhului.

⁶ Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul –

⁷ pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. –

⁸ Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

⁹ De aceea ne şi străduim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.

¹⁰ Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

¹¹ Ca unii care cunoaştem, deci, frica de Domnul, pe oameni căutăm să-i convingem; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine şi sper că şi voi ne cunoaşteţi bine în conştiinţele voastre.

¹² Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare şi nu cu ce este în inimă.

¹³ Într-adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem.

¹⁴ Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, deoarece considerăm că dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.

¹⁵ Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei.

¹⁶ Aşa că de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în mod firesc; şi chiar dacă L-am cunoscut pe Cristos în mod firesc, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.

¹⁷ Căci, dacă este cineva în Cristos, este o creaţie nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

¹⁸ Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin Isus Cristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării:

¹⁹ că, adică, Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă predicarea acestei împăcări.

²⁰ Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos; şi ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

²¹ Pe Cel care n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El.

6

¹ Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.

² Căci El zice: La timpul potrivit te-am ascultat, în ziua mântuirii te-am ajutat. Iată că acum este timpul potrivit; iată că acum este ziua mântuirii.

³ Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie calomniată.

⁴ Ci în toate privinţele arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,

⁵ în bătăi, în închisori, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi;

⁶ prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută,

⁷ prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de atac şi de apărare pe care le dă dreptatea;

⁸ în onoruri şi în batjocură, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, deşi spunem adevărul;

⁹ ca nişte necunoscuţi, deşi suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, deşi nu suntem omorâţi;

¹⁰ ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

¹¹ Ne-am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima.

¹² Noi nu ne-am închis inima faţă de voi, dar voi v-aţi închis-o faţă de noi.

¹³ Faceţi-ne şi voi la fel; vă vorbesc ca unor copii ai mei: lărgiţi-vă şi voi!

¹⁴ Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între dreptate şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?

¹⁵ Ce înţelegere poate fi între Cristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

¹⁶ Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.

¹⁷ De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi.

¹⁸ Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.

7

¹ Deci, fiindcă avem astfel de promisiuni, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

² Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am făcut rău nimănui, n-am înşelat pe nimeni.

³ Nu spun aceste lucruri ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.

⁴ Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.

⁵ Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut deloc odihnă. Am fost necăjiţi în toate felurile: de afară lupte, dinăuntru temeri.

⁶ Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.

⁷ Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră pasionată, despre lacrimile voastre, despre pasiunea voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.

⁸ Deşi v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (deşi pentru puţin timp) –

⁹ totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nimic de suferit din partea noastră.

¹⁰ Într-adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.

¹¹ Căci, uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce pasiune! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.

¹² Aşa că, dacă v-am scris nu v-am scris nici din cauza celui care a provocat ruşinea, nici din cauza celui care a suferit ruşinea, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.

¹³ De aceea am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost înviorat de voi toţi.

¹⁴ Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit.

¹⁵ El are o şi mai mare dragoste pentru voi, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră, a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur.

¹⁶ Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.

8

¹ Fraţilor, vrem să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.

² În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere unui belşug de dărnicie din partea lor.

³ Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor.

⁴ Şi ne-au rugat cu mari insistenţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi.

⁵ Şi au făcut aceasta nu numai cum sperasem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

⁶ Noi, dar, l-am rugat pe Tit să ducă la bun sfârşit această strângere de ajutoare pe care o începuse.

⁷ După cum creşteţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoaştere, în orice fel de înflăcărare şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să creşteţi şi în această binefacere.

⁸ Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru înflăcărarea altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre.

⁹ Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos. El, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.

¹⁰ În această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi vreţi.

¹¹ Terminaţi dar acum de făcut; pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.

¹² Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.

¹³ Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi,

¹⁴ ci este vorba de o potrivire; în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire;

¹⁵ după cum este scris: Cel care strânsese mult n-avea nimic de prisos şi cel care strânsese puţin nu ducea lipsă.

¹⁶ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaşi pasiune pentru voi.

¹⁷ Căci el a primit îndemnul nostru; ba încă, stăpânit de o pasiune arzătoare, a pornit de bună voie spre voi.

¹⁸ L-am trimis cu el şi pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate Bisericile.

¹⁹ Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o facem spre gloria Domnului şi ca o dovadă a bunăvoinţei noastre.

²⁰ În felul acesta, vrem ca nimeni să nu ne calomnieze cu privire la acest belşug de ajutoare de care îngrijim.

²¹ Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

²² L-am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui pasiune am pus-o la încercare de atâtea ori în multe împrejurări şi care, de data aceasta, arată mult mai multă pasiune, datorită marii lui încrederi în voi.

²³ Astfel, fie avându-l în vedere pe Tit, care este părtaşul şi colaboratorul meu în mijlocul vostru, fie avându-i în vedere pe fraţii noştri, care sunt trimişii Bisericilor şi lauda lui Cristos,

²⁴ daţi-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.

9

¹ Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinţi.

² Cunosc, într-adevăr, bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către macedonieni şi le spun că Ahaia este gata de acum un an. Şi pasiunea voastră i-a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei.

³ I-am trimis totuşi pe fraţi, pentru ca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus.

⁴ Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine şi nu vă vor găsi gata, n-aş vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de ruşine în încrederea aceasta.

⁵ De aceea, am considerat necesar să-i rog pe fraţi să vină mai înainte la voi şi să pregătească strângerea darurilor promise de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie.

⁶ Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.

⁷ Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau din obligaţie, căci pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.

⁸ Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din belşug, să prisosiţi în orice faptă bună,

⁹ după cum este scris: A împrăştiat, a dat săracilor, dreptatea lui rămâne în eternitate.

¹⁰ Cel care dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele dreptăţii voastre.

¹¹ În modul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie care, prin noi, va face să I se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.

¹² Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi un motiv de multe mulţumiri către Dumnezeu.

¹³ Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să-L glorifice pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Cristos şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi

¹⁴ şi-i face să se roage pentru voi şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.

¹⁵ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

10

¹ Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Cristos – eu, cel smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru şi plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe

² – vă rog, dar, să nu mă faceţi ca atunci când voi fi de faţă să apelez cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.

³ Deşi trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.

⁴ Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să dărâme întăriturile.

⁵ Noi răsturnăm invenţiile minţii şi orice prejudecată care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos.

⁶ Îndată ce se va împlini ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.

⁷ La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că este al lui Cristos, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Cristos, tot aşa suntem şi noi.

⁸ Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.

⁹ Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.

¹⁰ De fapt, zic ei, epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere; dar când este de faţă el însuşi este moale şi cuvântul lui n-are nici o greutate.

¹¹ Cine judecă aşa să fie încredinţat că aşa cum suntem în cuvânt, în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă!

¹² Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături cu ei înşişi, sunt fără pricepere.

¹³ Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura limitelor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru, ca să ajungem până la voi.

¹⁴ Nu ne întindem prea mult, ca şi când n-am fi ajuns până la voi, căci, într-adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Cristos.

¹⁵ Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem speranţa că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi câmpul nostru de lucru între voi nespus de mult, după măsura noastră.

¹⁶ Aşa că vom putea predica Evanghelia şi în regiunile care sunt dincolo de a voastră, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata.

¹⁷ Ci, oricine se laudă, să se laude în Domnul.

¹⁸ Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.

11

¹ O, de aţi putea suporta puţină nebunie din partea mea! Ei, haideţi, suportaţi-mă!

² Căci sunt gelos pentru voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă prezint înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată.

³ Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia faţă de Cristos.

⁴ Într-adevăr, dacă vine cineva să vă predice un alt Isus pe care noi nu l-am predicat, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, o, cum îl îngăduiţi de bine!

⁵ Dar consider că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia nespus de aleşi!

⁶ Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă şi în cunoaştere; şi am arătat lucrul acesta printre voi în tot felul şi în toate privinţele.

⁷ Sau am făcut un păcat când m-am smerit pe mine însumi ca să fiţi înălţaţi voi şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?

⁸ Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.

⁹ Şi când eram la voi şi m-am găsit în nevoie, n-am fost o povară nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit fraţii când au venit din Macedonia. În toate m-am ferit şi mă voi feri să vă împovărez cu ceva.

¹⁰ Pe adevărul lui Cristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi acest motiv de laudă în regiunile Ahaiei!

¹¹ Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Ştie Dumnezeu!

¹² Dar lucrez şi voi lucra astfel ca să tai orice prilej celor care caută un prilej ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă.

¹³ Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Cristos.

¹⁴ Şi nu este de mirare, căci chiar Satan se preface într-un înger de lumină.

¹⁵ Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.

¹⁶ Iarăşi spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau, altfel spus, suportaţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţin.

¹⁷ Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.

¹⁸ De vreme ce mulţi se laudă după firea pământească, mă voi lăuda şi eu.

¹⁹ Doar voi îi suportaţi cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteţi înţelepţi!

²⁰ Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, răbdaţi!

²¹ Spre ruşinea mea o spun că am fost slabi! Totuşi, orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune şi eu înainte.

²² Sunt ei evrei? Şi eu sunt! Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei sămânţă a lui Avraam? Şi eu sunt!

²³ Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – Eu sunt şi mai mult. În osteneli, şi mai mult; în închisori, şi mai mult; în lovituri fără număr; de multe ori în primejdii de moarte.

²⁴ De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una,

²⁵ de trei ori am fost bătut cu nuiele, odată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori s-a sfârâmat corabia cu mine, o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.

²⁶ Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din poporul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.

²⁷ În osteneli şi necazuri, în vegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!

²⁸ Şi, pe lângă lucrurile din afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.

²⁹ Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?

³⁰ Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

³¹ Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care este binecuvântat etern, ştie că nu mint!…

³² În Damasc, guvernatorul regelui Areta păzea cetatea Damascului ca să mă prindă,

³³ dar am fost dat jos pe o fereastră, într-un coş, peste zid, şi am scăpat din mâinile lor.

12

¹ E nevoie să mă laud, deşi nu este de folos. Mă voi referi totuşi la vedeniile şi revelaţiile Domnului.

² Cunosc un om în Cristos, care acum paisprezece ani a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).

³ Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie)

⁴ a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este permis unui om să le rostească.

⁵ Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar, întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

⁶ Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să nu aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine.

⁷ Şi ca să nu mă umflu de mândrie datorită strălucirii acestor revelaţii, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.

⁸ De trei ori L-am rugat pe Domnul să mi-l ia.

⁹ Şi El mi-a zis: Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.

¹⁰ De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în calomnii, în nevoi, în persecuţii, în strâmtorări, pentru Cristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.

¹¹ Am ajuns nebun. Voi m-aţi silit. Dar trebuia ca voi să mă lăudaţi, căci, deşi nu sunt nimic, totuşi cu nimic n-am fost mai prejos decât aceşti apostoli aşa de minunaţi.

¹² Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi.

¹³ Într-adevăr, în ce aţi fost voi puşi mai prejos decât celelalte Biserici, în afară doar că numai eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta!

¹⁴ Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi şi tot nu vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.

¹⁵ Şi eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

¹⁶ Fie şi-aşa! Nu v-am fost povoară deloc. Dar, zic ei, ca un om isteţ ce sunt, v-am prins prin şiretlic.

¹⁷ Dar am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi?

¹⁸ L-am rugat pe Tit să vină să vă vadă şi împreună cu el l-am trimis şi pe fratele. A cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Duh şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?

¹⁹ De mult timp voi vă închipuiţi că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos, şi toate aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră.

²⁰ Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc ceartă, invidie, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.

²¹ Mă tem ca, la venirea mea la voi, să nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi şi să trebuiască să-i plâng pe mulţi din cei care au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile pe care le-au făcut.

13

¹ Vin la voi pentru a treia oară. Orice cuvânt să fie sprijinit pe mărturia a doi sau trei martori.

² Cum am spus când am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi, când nu sunt de faţă, spun iarăşi mai dinainte celor care au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi că dacă mă voi întoarce la voi, n-am să cruţ deloc,

³ căci căutaţi o dovadă că Cristos vorbeşte în mine; El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere între voi.

⁴ Într-adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.

⁵ Pe voi înşivă verificaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Cristos este în voi? În afară numai de cazul în care sunteţi descalificaţi.

⁶ Dar sper că veţi recunoaşte că noi nu suntem descalificaţi.

⁷ Totuşi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău, nu pentru ca să ne putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept descalificaţi.

⁸ Căci n-avem nici o putere împotriva adevărului, ci numai pentru adevăr.

⁹ Într-adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră.

¹⁰ Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri când nu sunt de faţă, pentru ca atunci când voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare.

¹¹ Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu o gândire, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.

¹² Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfântă.

¹³ Toţi sfinţii vă trimit sănătate.

¹⁴ Harul Domnului Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.