1

¹ Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,

² către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei care au fost sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi şi către toţi cei care cheamă în vreun loc Numele lui Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru:

³ Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

⁴ Îi mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Cristos;

⁵ căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoaştere.

⁶ În felul acesta, mărturia despre Cristos a fost bine întărită în mijlocul vostru,

⁷ aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea revelării Domnului nostru Isus Cristos.

⁸ El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Cristos.

⁹ Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Cristos, Domnul nostru.

¹⁰ Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în mod desăvârşit într-un gând şi o simţire.

¹¹ Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei că între voi sunt certuri.

¹² Vreau să spun că fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel! – Şi eu al lui Apolo! – Şi eu al lui Chifa! – Şi eu al lui Cristos!

¹³ Cristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?

¹⁴ Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul din voi, în afară de Crisp şi Gaiu,

¹⁵ pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.

¹⁶ Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

¹⁷ De fapt, Cristos m-a trimis nu să botez, ci să predic Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Cristos să fie făcută zadarnică.

¹⁸ Fiindcă predicarea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem în curs de mântuire, este puterea lui Dumnezeu.

¹⁹ Căci este scris: Voi distruge înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.

²⁰ Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?

²¹ Căci, întrucât lumea cu înţelepciunea ei nu L-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să-i mântuiască pe credincioşi prin nebunia predicării crucii.

²² Iudeii, într-adevăr, cer minuni şi grecii caută înţelepciune;

²³ dar noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire şi pentru naţiuni o nebunie,

²⁴ dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

²⁵ Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.

²⁶ De exemplu, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi; printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de origine nobilă.

²⁷ Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să le facă de ruşine pe cele tari.

²⁸ Şi Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să le nimicească pe cele care sunt;

²⁹ pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

³⁰ Şi voi, prin El, sunteţi în Cristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare,

³¹ pentru ca, după cum este scris: Cine se laudă, să se laude în Domnul.

2

¹ Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau o înţelepciune strălucită,

² căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos, şi pe El răstignit.

³ Eu însumi, când am venit la voi, am fost slab, fricos şi am tremurat.

⁴ Şi învăţătura şi predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

⁵ pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

⁶ Totuşi, ceea ce predicăm noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a înţelepţilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.

⁷ Noi predicăm înţelepciunea lui Dumnezeu cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care a destinat-o Dumnezeu spre gloria noastră, mai înainte de eternitate,

⁸ şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din înţelepţii veacului acestuia; căci dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul gloriei.

⁹ Dar, după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi mintea omului nu le-a conceput, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc.

¹⁰ Nouă, însă, Dumnezeu ni le-a revelat prin Duhul Său; căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

¹¹ Într-adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu.

¹² Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

¹³ Şi vorbim despre ele nu folosind cuvinte învăţate de la înţelepciunea omenească, ci folosind cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire spirituală pentru lucrurile spirituale.

¹⁴ Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate spiritual.

¹⁵ Omul spiritual, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

¹⁶ Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură? Noi însă avem gândirea lui Cristos.

3

¹ Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni spirituali, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni fireşti, ca unor prunci în Cristos.

² V-am hrănit cu lapte, nu cu alimente tari, căci nu le puteaţi suporta; şi nici acum chiar nu le puteţi suporta,

³ pentru că tot fireşti sunteţi. Într-adevăr, când între voi sunt gelozii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi fireşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

⁴ Când unul zice: Eu sunt al lui Pavel! şi altul: Eu sunt al lui Apolo, nu sunteţi voi oameni fireşti?

⁵ Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut, şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.

⁶ Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.

⁷ Aşa că nici cel care sădeşte, nici cel care udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească.

⁸ Cel care sădeşte şi cel care udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.

⁹ Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

¹⁰ După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un maistru-zidar înţelept, am pus temelia şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să fie foarte atent cum clădeşte deasupra,

¹¹ căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Cristos.

¹² Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,

¹³ lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă; ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

¹⁴ Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.

¹⁵ Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.

¹⁶ Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

¹⁷ Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.

¹⁸ Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.

¹⁹ Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.

²⁰ Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi; ştie că sunt deşarte.

²¹ Nimeni să nu se laude, dar, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:

²² fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre,

²³ şi voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.

4

¹ Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Cristos şi ca nişte administratori ai tainelor lui Dumnezeu.

² Încolo, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.

³ Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un tron de judecată omenesc. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine,

⁴ căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt considerat drept. Cel care mă judecă este Domnul.

⁵ De aceea, să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu.

⁶ Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în limbaj figurat, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste ce este scris; şi nici unul din voi să nu se laude deloc cu unul împotriva celuilalt.

⁷ Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?

⁸ O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar dacă aţi împărăţi cu adevărat, ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!

⁹ Fiindcă se pare că Dumnezeu ne-a aşezat pe noi, apostolii, la sfârşitul procesiunii, ca pe cei condamnaţi să moară în arenă, ca să fim un spectacol pentru cosmos, atât pentru îngeri, cât şi pentru oameni.

¹⁰ Noi suntem nebuni pentru Cristos; voi, înţelepţi în Cristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, puşi în cinste; noi, dispreţuiţi!

¹¹ Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc,

¹² ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem blestemaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, răbdăm;

¹³ când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.

¹⁴ Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe copiii mei preaiubiţi.

¹⁵ Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Cristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie.

¹⁶ De aceea, vă rog să călcaţi pe urmele mele.

¹⁷ Pentru aceasta vi l-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Cristos şi de felul cum îi învăţ eu pe oameni pretutindeni, în toate Bisericile.

¹⁸ Unii s-au îngâmfat şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi.

¹⁹ Dar dacă va vrea Domnul, voi veni în curând la voi şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor care s-au îngâmfat.

²⁰ Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.

²¹ Ce vreţi? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

5

¹ Din toate părţile se spune că între voi este curvie, şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se întâlneşte, până acolo că unul din voi trăieşte cu soţia tatălui său.

² Şi voi v-aţi lăudat! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel care a comis fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru!

³ Cât despre mine, deşi n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, l-am şi judecat ca şi când aş fi fost de faţă pe cel care a făcut o astfel de faptă.

⁴ În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,

⁵ am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna lui Satan, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

⁶ Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?

⁷ Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum si sunteţi, fără aluat; căci Cristos, Pastele nostru, a fost jertfit.

⁸ Să celebrăm, dar, sărbătoarea aceasta nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului.

⁹ V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii.

¹⁰ Însă nu m-am referit la curvarii lumii acesteia, sau la cei lacomi de bani, sau la cei hrăpăreţi, sau cu cei care se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.

¹¹ Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, deşi îşi zice frate, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau calomniator, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.

¹² Într-adevăr, ce drept am eu să-i judec pe cei de afară? Nu este de datoria voastră să-i judecaţi pe cei dinăuntru?

¹³ Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi-l afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela.

6

¹ Cum! Când vreunul dintre voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?

² Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?

³ Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?

⁴ Deci, când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi îi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?

⁵ Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?

⁶ Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!

⁷ Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un defect pe care-l aveţi. Pentru ce nu suportaţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba?

⁸ Dar voi înşivă sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi încă pe fraţi!

⁹ Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici cei care comit adulter, nici homosexualii,

¹⁰ nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici calomniatorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

¹¹ Şi aşa eraţi unii dintre voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost consideraţi drepţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

¹² Toate lucrurile îmi sunt permise, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt permise, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.

¹³ Mâncărurile sunt pentru stomac şi stomacul este pentru mâncăruri, iar Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie, ci este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

¹⁴ Şi Dumnezeu, care L-a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa.

¹⁵ Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos? Voi lua eu mădularele lui Cristos şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!

¹⁶ Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: Cei doi se vor face un singur trup.

¹⁷ Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El.

¹⁸ Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat comis în afara trupului; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.

¹⁹ Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?

²⁰ Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Glorificaţi-L, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

7

¹ Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca bărbatul să nu se atingă de femeie.

² Totuşi, din cauza curviei, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei.

³ Soţul să-şi împlinească faţă de soţie datoria de soţ, şi tot aşa să facă şi soţia faţă de soţul ei.

⁴ Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul; tot astfel, nici soţul nu este stăpân peste trupul lui, ci soţia.

⁵ Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi decât doar prin bună înţelegere, pentru un timp, ca să vă concentraţi asupra postului şi rugăciunii; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satan din cauza nestăpânirii voastre.

⁶ Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă, nu fac din el o poruncă.

⁷ Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui, unul într-un fel, altul într-altul.

⁸ Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.

⁹ Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.

¹⁰ Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca soţia să nu se despartă de soţul ei.

¹¹ (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu soţul ei.) Şi nici soţul să nu-şi lase soţia.

¹² Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o soţie necredincioasă şi ea vrea să trăiască în continuare cu el, să nu se despartă de ea.

¹³ Şi dacă o femeie are un soţ necredincios şi el vrea să trăiască în continuare cu ea, să nu se despartă de soţul ei.

¹⁴ Căci soţul necredincios este sfinţit prin soţia credincioasă şi soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele; altfel copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.

¹⁵ Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi; Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.

¹⁶ Căci ce ştii tu, soţie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă îţi vei mântui soţia?

¹⁷ Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este ordinea pe care am aşezat-o în toate Bisericile.

¹⁸ Dacă cineva a fost chemat pe când era circumcis, să rămână circumcis. Dacă cineva a fost chemat pe când era necircumcis, să nu se circumcidă.

¹⁹ Circumcizia nu este nimic şi necircumcizia nu este nimic, ci împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

²⁰ Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.

²¹ Ai fost chemat când erai sclav? Să nu te nelinişteşti din cauza aceasta; dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte-te.

²² Căci sclavul chemat în Domnul este un om liber al Domnului. Tot aşa, cel liber care a fost chemat este un sclav al lui Cristos.

²³ Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; nu vă faceţi, dar, sclavi oamenilor.

²⁴ Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

²⁵ Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare.

²⁶ Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este.

²⁷ Eşti legat de o soţie? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o soţie? Nu căuta soţie.

²⁸ Însă dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti şi eu aş vrea să vi le cruţ.

²⁹ Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum timpul s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei care au soţii, să fie ca şi cum n-ar avea;

³⁰ cei care plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei care cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;

³¹ cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci lumea în forma ei actuală trece.

³² Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

³³ Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să-i placă soţiei.

³⁴ Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să-i placă soţului ei.

³⁵ Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-o capcană, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

³⁶ Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea; nu păcătuieşte, să se mărite.

³⁷ Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este liber să procedeze cum vrea şi a hotărât în inima lui să o păstreze pe fiica sa fecioară, face bine.

³⁸ Astfel, cine îşi mărită fata bine face şi cine n-o mărită mai bine face.

³⁹ O femeie măritată este legată de lege cât timp îi trăieşte soţul; dar dacă-i moare soţul, este liberă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.

⁴⁰ Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

8

¹ În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere. Dar cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte.

² Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.

³ Dar dacă-L iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

⁴ Deci, cât despre a mânca lucrurile jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu există decât un singur Dumnezeu.

⁵ Căci chiar dacă ar exista aşa-numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi dumnezei şi mulţi domni),

⁶ totuşi, pentru noi nu există decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Cristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.

⁷ Dar nu toţi au cunoaşterea aceasta; ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol, şi conştiinţa lor, care este slabă, este întinată.

⁸ Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu; nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.

⁹ Aveţi grijă însă ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.

¹⁰ Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoaştere, că şezi la masă într-un templu închinat idolilor, conştiinţa lui, care este slabă, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?

¹¹ Şi astfel, el, care este slab, va pieri din cauza acestei cunoaşteri a tale; el, fratele pentru care a murit Cristos.

¹² Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi conştiinţa lor slabă, păcătuiţi împotriva lui Cristos.

¹³ De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să păcătuiască.

9

¹ Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul?

² Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi sigiliul apostoliei mele în Domnul.

³ Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor care mă acuză.

⁴ N-avem dreptul să mâncăm şi să bem?

⁵ N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie soţia noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?

⁶ Ori numai eu şi Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm?

⁷ Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?

⁸ Lucrurile acestea le spun în felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?

⁹ Într-adevăr, în Legea lui Moise este scris: Să nu legi gura boului care treieră grâul! Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?

¹⁰ Sau vorbeşte El special pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară trebuie să are cu speranţă şi cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu speranţa că va avea parte de el.

¹¹ Dacă am semănat printre voi bunurile spirituale, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre fireşti?

¹² Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Cristos.

¹³ Nu ştiţi că cei care îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei care slujesc altarului au parte de cele de pe altar?

¹⁴ Tot aşa, Domnul a hotărât ca cei care predică Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

¹⁵ Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva motivul meu de laudă.

¹⁶ Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine un motiv de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!

¹⁷ Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac din obligaţie, este o slujbă care mi-a fost încredinţată.

¹⁸ Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

¹⁹ Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să-i câştig pe cei mai mulţi.

²⁰ Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să-i câştig pe iudei; cu cei care sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (deşi nu sunt sub Lege), ca să-i câştig pe cei care sunt sub Lege;

²¹ cu cei care sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (deşi nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos), ca să-i câştig pe cei fără lege.

²² Am fost slab cu cei slabi, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii din ei.

²³ Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

²⁴ Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul primeşte premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul!

²⁵ Toţi cei care se luptă la jocurile olimpice se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să primească o coroană care se poate vesteji; noi să facem lucrul acesta pentru o coroană care nu se poate vesteji.

²⁶ Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.

²⁷ Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.

10

¹ Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare,

² toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;

³ toţi au mâncat aceeaşi mâncare spirituală

⁴ şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, pentru că au băut dintr-o stâncă spirituală care venea după ei; şi stânca era Cristos.

⁵ Totuşi, cei mai mulţi dintre ei nu I-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu.

⁶ Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept exemple, pentru ca să nu poftim lucruri rele, cum au poftit ei.

⁷ Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea şi s-a ridicat să danseze.

⁸ Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.

⁹ Să nu-L ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.

¹⁰ Să nu murmuraţi, cum au murmurat unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.

¹¹ Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept exemple şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.

¹² Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă.

¹³ Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

¹⁴ De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.

¹⁵ Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată; judecaţi voi singuri ce spun.

¹⁶ Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el părtăşia cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea părtăşia cu trupul lui Cristos?

¹⁷ Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.

¹⁸ Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei care mănâncă jertfele, nu sunt ei în părtăşie cu altarul?

¹⁹ Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva?

²⁰ Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc păgânii, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii.

²¹ Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa demonilor.

²² Sau vrem să Îl provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?

²³ Toate lucrurile sunt permise, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt permise, dar nu toate zidesc.

²⁴ Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.

²⁵ Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din cauza conştiinţei.

²⁶ Căci al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.

²⁷ Dacă vă invită un necredincios la o masă şi vreţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din cauza conştiinţei.

²⁸ Dar dacă vă spune cineva: Lucrul acesta a fost jertfit idolilor, să nu mâncaţi, din cauza celui care v-a înştiinţat şi din cauza conştiinţei; căci al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.

²⁹ Vorbesc aici nu de conştiinţa voastră, ci de conştiinţa altuia. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia?

³⁰ Dacă mănânc aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru care mulţumesc?

³¹ Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru gloria lui Dumnezeu.

³² Să nu fiţi cauză de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.

³³ După cum mă străduiesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.

11

¹ Imitaţi-mă pe mine, deoarece eu Îl imit pe Cristos.

² Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

³ Dar vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Cristos.

⁴ Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit necinsteşte Capul său.

⁵ Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul dezvelit necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.

⁶ Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.

⁷ Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi gloria lui Dumnezeu; pe când femeia este gloria bărbatului.

⁸ Într-adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;

⁹ şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

¹⁰ De aceea femeia, din cauza îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al autorităţii ei.

¹¹ Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

¹² Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.

¹³ Judecaţi voi singuri, este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?

¹⁴ Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung?

¹⁵ Pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung. Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.

¹⁶ Dacă iubeşte cineva polemica, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

¹⁷ Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.

¹⁸ Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred,

¹⁹ căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.

²⁰ Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi cina Domnului;

²¹ fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat.

²² Ce? N-aveţi case, pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să îi faceţi de ruşine pe cei care n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

²³ Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine

²⁴ şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea.

²⁵ Tot astfel, după cină a luat paharul şi a zis: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.

²⁶ Pentru că ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

²⁷ De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.

²⁸ Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.

²⁹ Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea propria lui condamnare, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

³⁰ Din cauza aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm.

³¹ Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

³² Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim condamnaţi odată cu lumea.

³³ Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

³⁴ Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre condamnare. Celelalte lucruri le voi hotărî când voi veni.

12

¹ În ce priveşte darurile spirituale, fraţilor, nu vreau să fiţi în ignoranţă.

² Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.

³ De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Isus să fie anatema! Şi nimeni nu poate zice: Isus este Domnul decât prin Duhul Sfânt.

⁴ Sunt diverse daruri, dar este acelaşi Duh;

⁵ sunt diverse slujbe, dar este acelaşi Domn;

⁶ sunt diverse lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.

⁷ Şi fiecăruia i se dă manifestarea Duhului spre folosul altora.

⁸ De exemplu, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoaştere, datorită aceluiaşi Duh;

⁹ altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul vindecărilor, prin acelaşi Duh;

¹⁰ altuia, puterea să facă minuni; altuia, profeţia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, diferite limbi şi altuia, interpretarea limbilor.

¹¹ Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum vrea.

¹² Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, deşi sunt mai multe, sunt un singur trup – tot aşa este şi Cristos.

¹³ Noi toţi, într-adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.

¹⁴ Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

¹⁵ Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup – nu este pentru aceasta din trup?

¹⁶ Şi dacă urechea ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup – nu este pentru aceasta din trup?

¹⁷ Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

¹⁸ Acum, dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a vrut El.

¹⁹ Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

²⁰ Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.

²¹ Ochiul nu poate zice mâinii: N-am nevoie de tine; nici capul nu poate zice picioarelor: N-am nevoie de voi.

²² Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt absolut necesare.

²³ Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multe podoabe. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru primesc mai multă frumuseţe,

²⁴ pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste,

²⁵ pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească unele de altele.

²⁶ Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.

²⁷ Voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare în parte mădularele lui.

²⁸ Şi Dumnezeu a hotărât în Biserică mai întâi, apostoli; în al doilea rând, profeţi; în al treilea rând, învăţători; apoi pe cei care au darul minunilor; apoi pe cei care au darul vindecărilor, ajutorărilor, conducerii şi vorbirii în diferite limbi.

²⁹ Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt profeţi? Toţi sunt învăţători? Toţi fac minuni?

³⁰ Toţi au darul vindecărilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi interpretează?

³¹ Umblaţi, dar, după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

13

¹ Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, dar n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un talger zângănitor.

² Şi chiar dacă aş avea darul profeţiei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

³ Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

⁴ Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu invidiază; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

⁵ nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

⁶ nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

⁷ acoperă totul, crede totul, speră totul, suferă totul.

⁸ Dragostea nu va pieri niciodată. Profeţiile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoaşterea va avea sfârşit.

⁹ Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte;

¹⁰ dar când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi.

¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

¹² Acum vedem ca într-o oglindă, neclar, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut deplin.

¹³ Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

14

¹ Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile spirituale, dar mai ales să profeţiţi.

² Într-adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu le vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.

³ Cine profeţeşte, dimpotrivă, le vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere.

⁴ Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine profeţeşte zideşte sufleteşte Biserica.

⁵ Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să profeţiţi. Cine profeţeşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, în afară de cazul când interpretează aceste limbi, pentru ca Biserica să primească zidire sufletească.

⁶ Într-adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici revelaţie, nici cunoaştere, nici profeţie, nici învăţătură?

⁷ Chiar şi lucrurile neînsufleţite care dau un sunet, fie un fluier sau o harpă, dacă nu dau sunete clare, cine va şti ce se cântă cu fluierul sau cu harpa?

⁸ Şi dacă trâmbiţă scoate un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?

⁹ Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba un cuvânt inteligibil, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.

¹⁰ Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi nici una din ele nu este fără sunete inteligibile.

¹¹ Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte şi cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine.

¹² Tot aşa şi voi, fiindcă sunteţi pasionaţi după daruri spirituale, să căutaţi să le aveţi din belşug în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.

¹³ De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o interpreze.

¹⁴ Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

¹⁵ Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.

¹⁶ Altfel, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde Amin cel lipsit de daruri la mulţumirile pe care le aduci tu, când el nu ştie ce spui?

¹⁷ Negreşit, tu Îi mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.

¹⁸ Îi mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.

¹⁹ Dar în Biserică vreau mai bine să spun cinci cuvinte inteligibile, ca să îi învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

²⁰ Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci la răutate fiţi prunci, iar la minte fiţi oameni maturi.

²¹ În Lege este scris: Voi vorbi poporului acestuia în altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.

²² Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Profeţia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.

²³ Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi din aceia fără daruri sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?

²⁴ Dar dacă toţi profeţesc şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este convins de toţi, este judecat de toţi.

²⁵ Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, I se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

²⁶ Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o revelaţie, altul un cuvânt în altă limbă, altul o interpretare, toate să se facă spre zidirea sufletească.

²⁷ Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să interpreteze.

²⁸ Dacă nu este cine să interpreteze, să tacă în Biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.

²⁹ Cât despre profeţi, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.

³⁰ Şi dacă este făcută o revelaţie unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.

³¹ Fiindcă puteţi să profeţiţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să primească învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.

³² Duhurile profeţilor le sunt supuse profeţilor;

³³ căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.

³⁴ Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este permis să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.

³⁵ Dacă vor să primească învăţătură asupra unui lucru, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.

³⁶ Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?

³⁷ Dacă crede cineva că este profet sau inspirat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.

³⁸ Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!

³⁹ Astfel, deci, fraţilor, aspiraţi după profeţie, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.

⁴⁰ Dar toate să se facă în mod cuviincios şi în ordine.

15

¹ Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi primit-o în care aţi rămas,

² şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o; altfel, degeaba aţi crezut.

³ V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

⁴ că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

⁵ şi că i S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

⁶ După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

⁷ Pe urmă i s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

⁸ După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie.

⁹ Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am persecutat Biserica lui Dumnezeu.

¹⁰ Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi; totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

¹¹ Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi aşa predicăm şi voi aşa aţi crezut.

¹² Iar dacă se predică faptul că Cristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?

¹³ Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a înviat.

¹⁴ Şi dacă n-a înviat Cristos, atunci predicarea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră.

¹⁵ Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El L-a înviat pe Cristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

¹⁶ Căci, dacă nu înviază morţii, nici Cristos n-a înviat.

¹⁷ Şi dacă n-a înviat Cristos, credinţa voastră este zadarnică; voi sunteţi încă în păcatele voastre,

¹⁸ şi prin urmare şi cei care au adormit în Cristos sunt pierduţi.

¹⁹ Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus speranţa în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

²⁰ Dar acum, Cristos a înviat din morţi, primul rod al celor adormiţi.

²¹ Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

²² Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia în Cristos;

²³ dar fiecare la rândul lui. Cristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei care sunt ai lui Cristos.

²⁴ Pe urmă, va veni sfârşitul, când El va da împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice autoritate şi orice putere.

²⁵ Căci trebuie ca El să domnească până îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

²⁶ Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.

²⁷ Dumnezeu, într-adevăr, a pus totul sub picioarele Lui. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel care I-a supus totul.

²⁸ Şi când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui care I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹ Altfel ce ar face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

³⁰ Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?

³¹ În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru.

³² Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.

³³ Nu vă înşelaţi: Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.

³⁴ Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu-L cunosc pe Dumnezeu; spre ruşinea voastră o spun.

³⁵ Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?

³⁶ Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu înviază, dacă nu moare mai întâi.

³⁷ Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.

³⁸ Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum vrea; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

³⁹ Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

⁴⁰ Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti.

⁴¹ Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.

⁴² Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în ne-putrezire,

⁴³ este semănat în ruşine şi înviază în glorie, este semănat în neputinţă şi înviază în putere,

⁴⁴ este semănat trup firesc şi înviază trup spiritual. Dacă există un trup firesc, există şi un trup spiritual.

⁴⁵ De aceea este scris: Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

⁴⁶ Dar întâi vine nu ce este spiritual, ci ce este firesc; ce este spiritual vine pe urmă.

⁴⁷ Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.

⁴⁸ Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

⁴⁹ Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

⁵⁰ Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

⁵¹ Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi

⁵² Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.

⁵³ Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

⁵⁴ Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

⁵⁵ Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?

⁵⁶ Puterea morţii este păcatul şi boldul păcatului este Legea.

⁵⁷ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!

⁵⁸ De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrarea Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

16

¹ Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am hotărât în Bisericile Galatiei.

² În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.

³ Şi când voi veni, îi voi trimite cu epistole pe cei pe care îi veţi considera vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.

⁴ Dacă va fi potrivit să mă duc şi eu, vor merge cu mine.

⁵ La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.

⁶ Poate mă voi opri pe la voi sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă însoţiţi acolo unde mă voi duce.

⁷ De data aceasta nu vreau să vă văd în trecere, ci sper să mai rămân cu voi puţin timp, dacă va îngădui Domnul.

⁸ Voi mai rămâne totuşi în Efes până la Cincizecime,

⁹ căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi adversari.

¹⁰ Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să fie fără frică la voi, căci el este prins ca şi mine în lucrarea Domnului.

¹¹ Nimeni dar să nu-l dispreţuiască. Să-l conduceţi în pace, ca să vină la mine, pentru că îl aştept cu fraţii.

¹² Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n-a vrut nicidecum să vină acum; va veni însă când va avea ocazia.

¹³ Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!

¹⁴ Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!

¹⁵ Încă un îndemn, fraţilor: cunoaşteţi casa lui Ştefana, ştiţi că ea este cel dintâi rod al Ahaiei şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor.

¹⁶ Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni, şi fiecăruia care ajută în lucrare şi se osteneşte.

¹⁷ Mă bucur de venirea lui Stefana, a lui Fortunat şi a lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră,

¹⁸ căci mi-au înviorat duhul meu şi al vostru. Să ştiţi, dar, să preţuiţi pe astfel de oameni.

¹⁹ Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.

²⁰ Toţi fraţii vă trimit sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă.

²¹ Urările de sănătate sunt scrise cu însăşi mâna mea: Pavel.

²² Dacă nu Îl iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Cristos să fie anatema! Maranata (Domnul nostru vine!).

²³ Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi.

²⁴ Dragostea mea este cu voi cu toţi în Cristos Isus. Amin.