1

¹ Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

² pe care o promisese mai înainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi.

³ Ea Îl priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David în ce priveşte trupul,

⁴ iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu prin învierea din morţi, adică pe Isus Cristos, Domnul nostru,

⁵ prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei toate naţiunile,

⁶ între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Cristos.

⁷ Deci, vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos!

⁸ Mai întâi, Îi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.

⁹ Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă amintesc neîncetat în rugăciunile mele

¹⁰ şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârşit fericirea să vin la voi.

¹¹ Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar spiritual pentru întărirea voastră,

¹² sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi, şi eu.

¹³ Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori am avut de gând să vin la voi ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte naţiuni, dar am fost împiedicat până acum.

¹⁴ Eu sunt dator şi grecilor, şi barbarilor, şi celor învăţaţi, şi celor neînvăţaţi.

¹⁵ Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia, vouă, celor din Roma.

¹⁶ Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului,

¹⁷ deoarece în ea este revelată o dreptate pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: Cel drept va trăi prin credinţă.

¹⁸ Mânia lui Dumnezeu se manifestă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.

¹⁹ Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este revelat în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

²⁰ Într-adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui eternă şi dumnezeirea Lui, se văd clar de la crearea lumii, când te uiţi cu atenţie la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi,

²¹ fiindcă, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gânduri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

²² S-au lăudat că sunt înţelepţi şi au înnebunit;

²³ şi au schimbat gloria Dumnezeului nemuritor într-o imagine care seamănă cu omul muritor, cu păsări, animale cu patru picioare şi reptile.

²⁴ De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile,

²⁵ căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat creaţiei în locul Creatorului, care este binecuvântat etern! Amin.

²⁶ Din cauza aceasta Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

²⁷ tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au făcut parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

²⁸ Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri nepermise.

²⁹ Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,

³⁰ bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

³¹ fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

³² Şi, deşi ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar îi şi găsesc buni pe cei care le fac.

2

¹ Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care-l judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că îl judeci pe altul, te condamni singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.

² Ştim, într-adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor care fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.

³ Şi crezi tu, omule, care îi judeci pe cei care fac astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

⁴ au dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

⁵ Dar cu împietrirea inimii tale care nu vrea să se pocăiască îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a revelării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

⁶ care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

⁷ Şi anume, va da viaţa eternă celor care, prin perseverenţa în bine, caută gloria, cinstea şi nemurirea;

⁸ şi va da mânie şi urgie celor care, din duh de ceartă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

⁹ Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul; întâi peste iudeu, apoi peste grec.

¹⁰ Glorie, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele; întâi peste iudeu, apoi peste grec.

¹¹ Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

¹² Toţi cei care au păcătuit fără lege vor pieri fără lege şi toţi cei care au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.

¹³ Pentru că nu cei care aud Legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei care împlinesc Legea aceasta vor fi consideraţi drepţi.

¹⁴ Când naţiunile, deşi n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege

¹⁵ şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte conştiinţa lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele.

¹⁶ Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca prin Isus Cristos lucrurile ascunse ale oamenilor.

¹⁷ Tu, care te numeşti iudeu, care te bazezi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

¹⁸ care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege,

¹⁹ tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor care sunt în întuneric,

²⁰ sfătuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai etalonul cunoaşterii depline şi al adevărului –

²¹ tu, deci, care-i înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici: Să nu furi, furi?

²² Tu, care zici: Să nu comiţi adulter, comiţi adulter? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?

²³ Tu, care te făleşti cu Legea, îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

²⁴ Căci din cauza voastră este blasfemiat Numele lui Dumnezeu între naţiuni, după cum este scris.

²⁵ Circumcizia, negreşit, este de folos dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, circumcizia ta ajunge necircumcizie.

²⁶ Dacă, deci, cel necircumcis împlineşte poruncile Legii, necircumcizia lui nu i se va considera ea ca o circumcizie?

²⁷ Cel necircumcis după naştere care împlineşte Legea nu te va condamna el pe tine, care o calci, deşi ai litera Legii şi circumcizia?

²⁸ Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu şi circumcizie nu este aceea care este pe dinafară, în carne.

²⁹ Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru şi circumcizie este aceea a inimii, în Duh, nu în literă; un astfel de iudeu îşi primeşte lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

3

¹ Care este, deci, întâietatea iudeului, sau care este folosul circumciziei?

² Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

³ Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?

⁴ Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: Ca să fii găsit drept în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.

⁵ Dar dacă nelegiuirea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)

⁶ Nicidecum! Pentru că altfel cum va judeca Dumnezeu lumea?

⁷ Şi dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre gloria Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?

⁸ Şi de ce să nu facem răul ca să rezulte bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Condamnarea acestor oameni este dreaptă.

⁹ Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,

¹⁰ după cum este scris: Nu este nici un om drept, nici unul măcar.

¹¹ Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să-L caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

¹² Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

¹³ Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;

¹⁴ gura le este plină de blestem şi de amărăciune;

¹⁵ au picioarele grăbite să verse sânge;

¹⁶ prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;

¹⁷ nu cunosc calea păcii;

¹⁸ frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.

¹⁹ Ştim însă că tot ce spune Legea spune celor care sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

²⁰ Căci nimeni nu va fi considerat drept înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoaşterea deplină a păcatului.

²¹ Dar acum s-a arătat o dreptate pe care o dă Dumnezeu fără Lege – despre ea mărturisesc Legea şi Profeţii –

²² şi anume, dreptatea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa lui Isus Cristos pentru toţi şi peste toţi cei care cred în El. Nu este nici o deosebire.

²³ Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu.

²⁴ Şi sunt consideraţi drepţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus.

²⁵ Pe El Dumnezeu L-a predestinat să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate dreptatea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în timpul îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,

²⁶ pentru ca acum să-Şi arate dreptatea Lui în aşa fel încât să fie drept şi totuşi să considere drept pe cel care crede în Isus.

²⁷ Unde este dar motivul de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.

²⁸ Pentru că noi credem că omul este considerat drept prin credinţă, fără faptele Legii.

²⁹ Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al naţiunilor? Da, este şi al naţiunilor,

³⁰ deoarece Dumnezeu este unul singur şi El îi va considera drepţi prin credinţă pe cei circumcişi şi tot prin credinţă şi pe cei necircumcişi.

³¹ Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

4

¹ Ce vom zice, dar, că a primit prin firea lui strămoşul nostru Avraam?

² Dacă Avraam a fost considerat drept prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

³ Căci ce zice Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a considerat ca dreptate.

⁴ Însă celui care lucrează, plata cuvenită i se consideră nu ca un har, ci ca ceva datorat,

⁵ pe când celui care nu lucrează, ci crede în Cel care-l consideră pe păcătos drept, credinţa pe care o are el îi este considerată ca dreptate.

⁶ Tot astfel, şi David îl numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl consideră drept.

⁷ Ferice, zice el, de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!

⁸ Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!

⁹ Fericirea aceasta este numai pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem că lui Avraam credinţa i-a fost considerată ca dreptate.

¹⁰ Dar cum i-a fost considerată? După sau înainte de circumcizia lui? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.

¹¹ Apoi a primit ca semn circumcizia, ca o pecete a acelei dreptăţi pe care o primise prin credinţă, când era necircumcis. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, deşi nu sunt circumcişi; ca, adică, să li se considere şi lor dreptatea aceasta;

¹² şi pentru ca să fie şi tatăl celor circumcişi, adică al acelora care nu numai că sunt circumcişi, dar şi calcă pe urmele acelei credinţe pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era circumcis.

¹³ Într-adevăr, promisiunea făcută lui Avraam sau seminţei lui că va moşteni lumea n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeliul acelei dreptăţi care se primeşte prin credinţă.

¹⁴ Căci, dacă moştenitori sunt cei care se ţin de Lege, credinţa este zadarnică şi promisiunea este nimicită,

¹⁵ pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

¹⁶ De aceea, moştenitori sunt cei care se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har şi pentru ca promisiunea să fie garantată pentru toată sămânţa lui Avraam; nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

¹⁷ după cum este scris: Te-am destinat să fii tatăl multor naţiuni. El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.

¹⁸ Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor naţiuni, după cum i se spusese: Aşa va fi sămânţa ta.

¹⁹ Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

²⁰ El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, i-a dat glorie lui Dumnezeu,

²¹ deplin încredinţat că El ce promite poate să şi împlinească.

²² De aceea, credinţa aceasta i-a fost considerată ca dreptate.

²³ Dar nu numai pentru el este scris că i-a fost considerată ca dreptate,

²⁴ ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi considerată, nouă celor care credem în Cel care L-a înviat din morţi pe Isus Cristos, Domnul nostru,

²⁵ care a fost dat din cauza fărădelegilor noastre şi a înviat din cauză că am fost consideraţi drepţi.

5

¹ Deci, fiindcă suntem consideraţi drepţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

² Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.

³ Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul produce răbdare,

⁴ răbdarea produce caracter, iar caracterul produce speranţa.

⁵ Însă speranţa aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

⁶ Căci pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiţi.

⁷ Pentru un om drept cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară.

⁸ Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.

⁹ Deci, cu atât mai mult acum, când suntem consideraţi drepţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

¹⁰ Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.

¹¹ Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit împăcarea.

¹² De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din cauză că toţi au păcătuit…

¹³ (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă cât timp nu este o lege.

¹⁴ Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei care nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o prefigurare a Celui care urma să vină.

¹⁵ Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala, căci, dacă prin greşeala unuia singur cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi.

¹⁶ Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus condamnarea; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare.

¹⁷ Dacă, deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei care primesc în toată plinătatea harul şi darul dreptăţii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Cristos!)

¹⁸ … Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o condamnare ce i-a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de dreptate care dă viaţa.

¹⁹ Căci, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.

²⁰ Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult,

²¹ pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând dreptatea, ca să dea viaţa eternă prin Isus Cristos, Domnul nostru.

6

¹ Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul?

² Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

³ Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui?

⁴ Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

⁵ Într-adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

⁶ Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;

⁷ căci cine a murit de drept este eliberat de păcat.

⁸ Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,

⁹ întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.

¹⁰ Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

¹¹ Tot aşa şi voi înşivă, consideraţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru.

¹² Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

¹³ Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi-I lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe nişte unelte ale dreptăţii.

¹⁴ Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

¹⁵ Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.

¹⁶ Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la dreptate?

¹⁷ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de etalonul învăţăturii pe care aţi primit-o.

¹⁸ Şi prin chiar faptul că aţi fost eliberaţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai dreptăţii. –

¹⁹ Vorbesc omeneşte din cauza neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că făceaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale dreptăţii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

²⁰ Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate.

²¹ Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine; pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.

²² Dar acum, odată ce aţi fost eliberaţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa eternă.

²³ Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa eternă în Isus Cristos, Domnul nostru.

7

¹ Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului cât timp trăieşte el?

² Căci femeia măritată este legată prin Lege de soţul ei cât timp trăieşte el, dar dacă-i moare soţul este dezlegată de legea soţului ei.

³ Dacă, deci, când îi trăieşte soţul ea se mărită cu altul, va fi numită adulteră, dar dacă-i moare soţul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este adulteră dacă se mărită cu altul.

⁴ Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui care a înviat din morţi; şi aceasta ca să aducem rod pentru Dumnezeu.

⁵ Căci când trăiam în firea pământească patimile păcatelor, stârnite de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.

⁶ Dar acum am fost eliberaţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să-I slujim lui Dumnezeu într-un Duh nou, iar nu după vechea literă.

⁷ Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?
Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De exemplu, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: Să nu pofteşti!

⁸ Apoi păcatul a folosit prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege păcatul este mort.

⁹ Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat şi eu am murit.

¹⁰ Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a cauzat moartea.

¹¹ Căci păcatul a folosit prilejul, prin poruncă m-a amăgit şi chiar prin ea m-a omorât.

¹² Aşa că Legea, negreşit, este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.

¹³ Atunci, un lucru bun mi-a lucrat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să fie descoperit ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul prin poruncă să se arate din cale afară de păcătos.

¹⁴ Ştim, într-adevăr, că Legea este spirituală; dar eu sunt firesc, vândut rob păcatului.

¹⁵ Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

¹⁶ Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.

¹⁷ Şi atunci nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

¹⁸ Ştiu, într-adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

¹⁹ Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

²⁰ Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

²¹ Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

²² Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu,

²³ dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.

²⁴ O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?…

²⁵ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu: prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, dar, cu mintea eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

8

¹ Acum, dar, nu există nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

² Într-adevăr, legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.

³ Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a condamnat păcatul în firea pământească trimiţându-L, din cauza păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,

⁴ pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

⁵ Într-adevăr, cei care trăiesc după îndemnurile firii pământeşti se gândesc la lucrurile firii pământeşti; pe când cei care trăiesc după îndemnurile Duhului se gândesc la lucrurile Duhului.

⁶ Şi gândirea la lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când gândirea la lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

⁷ Fiindcă gândirea la lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.

⁸ Deci, cei care sunt în firea pământească nu pot să-I placă lui Dumnezeu.

⁹ Voi, însă, nu mai sunteţi în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui.

¹⁰ Şi dacă Cristos este în voi, trupul vostru, da, este mort din cauza păcatului; dar duhul vostru este viu din cauza dreptăţii.

¹¹ Şi dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Cristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din cauza Duhului Său, care locuieşte în voi.

¹² Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

¹³ Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

¹⁴ Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

¹⁵ Şi voi n-aţi primit un duh de robie ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un Duh de înfiere care ne face să strigăm: Ava! adică: Tată!

¹⁶ Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

¹⁷ Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El.

¹⁸ Eu consider că suferinţele de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu gloria viitoare, care ne va fi revelată.

¹⁹ De asemenea, şi creaţia aşteaptă cu o dorinţă înflăcărată revelarea fiilor lui Dumnezeu.

²⁰ Căci creaţia a fost supusă descompunerii – nu de voie, ci din cauza celui care a supus-o – cu speranţa, însă,

²¹ că şi ea va fi eliberată din robia descompunerii, ca să aibă parte de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.

²² Dar ştim că până în ziua de azi toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii.

²³ Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

²⁴ Căci în speranţa aceasta am fost mântuiţi. Dar o speranţă care se vede nu mai este speranţă; pentru că ce se vede se mai poate spera?

²⁵ Pe când, dacă sperăm ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

²⁶ Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

²⁷ Şi Cel care cercetează inimile ştie care este gândirea Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

²⁸ De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor care sunt chemaţi după planul Său.

²⁹ Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi predestinat să fie conformaţi chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

³⁰ Şi pe aceia pe care i-a predestinat, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat i-a şi considerat drepţi; iar pe aceia pe care i-a considerat drepţi i-a şi glorificat.

³¹ Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

³² El, care nu L-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

³³ Cine va ridica vreo învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i consideră drepţi!

³⁴ Cine-i va condamna? Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

³⁵ Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?

³⁶ După cum este scris: Din cauza Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem consideraţi ca nişte oi de tăiat.

³⁷ Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.

³⁸ Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

³⁹ nici înălţimea, nici adâncimea, nici altceva din toată creaţia nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.

9

¹ Spun adevărul în Cristos, nu mint; conştiinţa mea luminată de Duhul Sfânt îmi este martoră

² că simt o mare întristare şi am o durere neîncetată în inimă,

³ căci aproape că doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.

⁴ Ei sunt israeliţi, au înfierea, gloria, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, promisiunile,

⁵ patriarhii şi din ei a ieşit, după trup, Cristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat etern. Amin!

⁶ Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei care se coboară din Israel, sunt Israel;

⁷ şi, deşi sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele.

⁸ Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt consideraţi ca sămânţă.

⁹ Căci cuvântul acesta este o promisiune: Pe vremea aceasta Mă voi întoarce şi Sara va avea un fiu.

¹⁰ Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a conceput doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

¹¹ Căci, deşi cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere nu prin fapte, ci prin Cel care cheamă –

¹² i s-a zis Rebecăi: Cel mai mare va fi rob celui mai mic,

¹³ după cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.

¹⁴ Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

¹⁵ Căci El i-a zis lui Moise: Voi avea milă de oricine-Mi va place să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va place să Mă îndur.

¹⁶ Aşadar, nu depinde nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

¹⁷ Fiindcă Scriptura îi zice lui Faraon: Te-am ridicat special ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit pe tot pământul.

¹⁸ Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

¹⁹ Dar îmi vei zice: Atunci de ce mai învinovăţeşte? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?

²⁰ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui care l-a făcut: Pentru ce m-ai făcut aşa?

²¹ Nu are olarul autoritate asupra lutului său, ca din aceeaşi bucată de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de dispreţ?

²² Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi reveleze puterea, a suportat cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire

²³ şi să-Şi arate bogăţia gloriei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie?

²⁴ Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni,

²⁵ după cum se zice în Osea: Voi numi popor al Meu pe cel care nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită.

²⁶ Şi acolo unde li se zicea: Voi nu sunteţi poporul Meu, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.

²⁷ Isaia, pe de altă parte, strigă cu privire la Israel:
Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.

²⁸ Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui.

²⁹ Şi, cum zisese Isaia mai înainte: Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

³⁰ Deci ce vom zice? Naţiunile care nu umblau după dreptate au primit dreptatea, şi anume dreptatea care se primeşte prin credinţă;

³¹ pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea dreptatea, n-a ajuns la Legea aceasta.

³² Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,

³³ după cum este scris: Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere; şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine.

10

¹ Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.

² Le mărturisesc că ei au pasiune pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:

³ pentru că, întrucât n-au cunoscut dreptatea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să prezinte o dreptate a lor înşişi şi nu s-au supus astfel dreptăţii pe care o dă Dumnezeu.

⁴ Căci Cristos este ţelul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată primi dreptatea.

⁵ Într-adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte dreptatea pe care o dă Legea va trăi prin ea.

⁶ Pe când iată cum vorbeşte dreptatea pe care o dă credinţa: Să nu zici în inima ta: Cine se va înălţa în cer? (Să-L coboare adică pe Cristos din cer.)

⁷ Sau: Cine va coborî în Adânc? (Să-L învieze adică pe Cristos din morţi.)

⁸ Ce zice ea deci? Cuvântul este aproape de tine: este în gura ta şi în inima ta. Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei pe care-l predicăm noi.

⁹ Dacă Îl mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

¹⁰ Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

¹¹ după cum zice Scriptura: Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.

¹² Într-adevăr, nu este nici o deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei care-L cheamă.

¹³ Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

¹⁴ Dar cum îl vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără vestitor?

¹⁵ Şi cum vor vesti, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor care vestesc pacea, ale celor care vestesc Evanghelia!

¹⁶ Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: Doamne, cine a crezut mărturia noastră?

¹⁷ Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.

¹⁸ Dar eu întreb: N-au auzit ei? Ba da; căci vocea lor a răsunat pe tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.

¹⁹ Dar întreb iarăşi: N-a ştiut Israel lucrul acesta? Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: Vă voi provoca invidia prin ceea ce nu este o naţiune, vă voi stârni mânia printr-o naţiune fără pricepere.

²⁰ Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: Am fost găsit de cei care nu Mă căutau; M-am revelat celor care nu întrebau de Mine.

²¹ Pe când, despre Israel zice: Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.

11

¹ Întreb dar: A lepădat Dumnezeu poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.

² Dumnezeu n-a lepădat poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum I se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:

³ Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au dărâmat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?

⁴ Dar ce-i răspunde Dumnezeu? Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.

⁵ Tot aşa şi în timpul de acum, există o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.

⁶ Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altfel harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altfel fapta n-ar mai fi faptă.

⁷ Deci ce urmează? Că Israel n-a primit ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a primit, pe când ceilalţi au fost împietriţi,

⁸ după cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.

⁹ Şi David zice: Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.

¹⁰ Să li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.

¹¹ Întreb dar: S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea naţiunilor, ca să-l facă pe Israel gelos;

¹² dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru naţiuni, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?

¹³ V-o spun vouă, naţiunilor: întrucât sunt apostol al naţiunilor, îmi onorez slujba mea,

¹⁴ şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din poporul meu şi să-i mântuiesc pe unii din ei.

¹⁵ Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, dacă nu viaţă din morţi?

¹⁶ Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.

¹⁷ Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,

¹⁸ nu te lăuda faţă de ramuri. Dacă te lauzi, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

¹⁹ Dar vei zice: Ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.

²⁰ Adevărat: au fost tăiate din cauza necredinţei lor şi tu stai în picioare prin credinţă. Nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!

²¹ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.

²² Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei care au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altfel vei fi tăiat şi tu.

²³ Şi chiar ei, dacă nu perseverează în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.

²⁴ Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit împotriva firii tale într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

²⁵ Fraţilor, pentru ca să nu vă consideraţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al naţiunilor.

²⁶ Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

²⁷ Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.

²⁸ În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din cauza părinţilor lor.

²⁹ Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.

³⁰ După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu şi după cum prin neascultarea lor aţi primit îndurare acum,

³¹ tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca prin îndurarea arătată vouă să primească şi ei îndurare.

³² Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.

³³ O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!

³⁴ Şi într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost consilierul Lui?

³⁵ Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?

³⁶ Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria în toată eternitatea! Amin.

12

¹ Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o închinare spirituală.

² Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită.

³ Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă sentimente cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

⁴ Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare şi mădularele n-au toate aceeaşi funcţie,

⁵ tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Cristos; dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.

⁶ Deoarece avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat; cine are darul profeţiei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.

⁷ Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.

⁸ Cine îi îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine conduce să conducă cu pasiune. Cine face acte de binefacere, să le facă cu bucurie.

⁹ Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fievă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.

¹⁰ Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.

¹¹ Să nu vă lipsească niciodată înflăcărarea, ci fiţi totdeauna plini de pasiune în slujirea Domnului.

¹² Bucuraţi-vă în speranţă. Fiţi răbdători în necaz. Perseveraţi în rugăciune.

¹³ Ajutaţi-i pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.

¹⁴ Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută; binecuvântaţi, şi nu blestemaţi.

¹⁵ Bucuraţi-vă cu cei care se bucură; plângeţi cu cei care plâng.

¹⁶ Aveţi aceleaşi sentimente unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă consideraţi singuri înţelepţi.

¹⁷ Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor.

¹⁸ Dacă este cu putinţă, în măsura în care depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

¹⁹ Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti, zice Domnul.

²⁰ Dimpotrivă; dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.

²¹ Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

13

¹ Oricine să fie supus autorităţilor celor mai înalte; căci nu este autoritate care să nu vină de la Dumnezeu. Şi autorităţile care sunt au fost destinate de Dumnezeu.

² De aceea, cine se împotriveşte autorităţii, se împotriveşte ordinii puse de Dumnezeu; şi cei care se împotrivesc îşi vor primi condamnarea.

³ Guvernanţii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de autorităţi? Fă binele şi vei avea laudă de la ele.

⁴ Ele sunt slujitoarele lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. Ele sunt în slujba lui Dumnezeu ca să-L răzbune şi să-l pedepsească pe cel care face rău.

⁵ De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul conştiinţei.

⁶ Tot pentru aceasta să plătiţi şi impozitele. Căci guvernanţii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând neîncetat tocmai slujba aceasta.

⁷ Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi; cui datoraţi impozitul, daţi-i impozitul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

⁸ Să nu datoraţi nimănui nimic altceva decât să vă iubiţi unii pe alţii; căci cine îi iubeşte pe alţii a împlinit Legea.

⁹ De fapt: Să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti şi orice altă poruncă mai poate exista se cuprind în porunca aceasta: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

¹⁰ Dragostea nu face rău aproapelui; dragostea, deci, este împlinirea Legii.

¹¹ Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm. Este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

¹² Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

¹³ Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii, nu în curvii şi în fapte de ruşine, nu în certuri şi în invidie,

¹⁴ ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos şi nu vă preocupaţi de firea pământească, pentru a-i satisface poftele.

14

¹ Primiţi-l bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.

² Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.

³ Cine mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cine nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu-l judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.

⁴ Cine eşti tu, care-l judeci pe sclavul altuia? Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.

⁵ Unul consideră o zi mai presus decât alta; pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.

⁶ Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.

⁷ Într-adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine şi nici unul din noi nu moare pentru sine.

⁸ Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.

⁹ Căci Cristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să domnească şi peste cei morţi, şi peste cei vii.

¹⁰ Dar pentru ce îl judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce îl dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom prezenta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos.

¹¹ Fiindcă este scris: Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă Îi va da glorie lui Dumnezeu.

¹² Aşa că fiecare din noi Îi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

¹³ Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

¹⁴ Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel care crede că este necurat.

¹⁵ Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din cauza unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu îl nimici prin mâncarea ta pe acela pentru care a murit Cristos!

¹⁶ Nu faceţi ca binele vostru să fie vorbit de rău.

¹⁷ Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

¹⁸ Cine Îi slujeşte lui Cristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

¹⁹ Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.

²⁰ Să nu nimiceşti pentru o mâncare lucrarea lui Dumnezeu. La drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere este rău.

²¹ Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.

²² Încredinţarea pe care o ai păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel care nu se condamnă singur în ce găseşte bine.

²³ Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este condamnat, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.

15

¹ Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.

² Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.

³ Căci nici Cristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, după cum este scris: Batjocurile celor care Te batjocoresc pe Tine au căzut peste Mine.

⁴ Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

⁵ Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi sentimente unii faţă de alţii, după exemplu lui Cristos Isus,

⁶ pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu un glas, să-L glorificaţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.

⁷ Aşadar, acceptaţi-vă unii pe alţii cum v-a acceptat şi pe voi Cristos, spre gloria lui Dumnezeu.

⁸ Cristos a fost, într-adevăr, un slujitor al circumciziei, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să întărească promisiunile date părinţilor

⁹ şi ca naţiunile să-L glorifice pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: De aceea Te voi lăuda printre naţiuni şi voi cânta Numelui Tău.

¹⁰ Este zis iarăşi: Veseliţi-vă, naţiuni, împreună cu poporul Lui.

¹¹ Şi iarăşi: Lăudaţi pe Domnul toate naţiunile; glorificaţi-L toate popoarele.

¹² Tot astfel şi Isaia zice: Din Iese va ieşi o Rădăcină, care Se va ridica să domnească peste naţiuni; şi naţiunile vor spera în El.

¹³ Dumnezeul speranţei să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în speranţă!

¹⁴ În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoaştere şi astfel sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.

¹⁵ Totuşi, ici-colo v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu,

¹⁶ ca să fiu slujitorul lui Isus Cristos între naţiuni. Eu îmi împlinesc cu jertfire slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca naţiunile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt.

¹⁷ Eu, dar, mă pot lăuda în Isus Cristos, în slujirea lui Dumnezeu.

¹⁸ Căci n-aş îndrăzni să amintesc nici un lucru pe care să nu-l fi făcut Cristos prin mine, ca să aducă naţiunile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,

¹⁹ fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările din jur, până la Iliric, am răspândit din plin Evanghelia lui Cristos.

²⁰ Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,

²¹ după cum este scris: Aceia cărora nu li se predicase despre El Îl vor vedea şi cei care n-auziseră de El Îl vor cunoaşte.

²² Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi.

²³ Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,

²⁴ sper să vă văd în trecere, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.

²⁵ Acum merg la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.

²⁶ Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim.

²⁷ Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că dacă naţiunile au avut parte de binecuvântările lor spirituale, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor materiale.

²⁸ După ce-mi voi împlini, dar, însărcinarea aceasta şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania şi voi trece pe la voi.

²⁹ Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Cristos.

³⁰ Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

³¹ ca să fiu ferit de răzvrătiţii din Iudeea şi pentru ca slujba pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinţi

³² şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă înviorez puţin în mijlocul vostru.

³³ Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

16

¹ V-o dau în grijă pe Fibi, sora noastră, care este diaconiţă a Bisericii din Chencrea;

² s-o primiţi în Domnul, într-un chip vrednic de sfinţi şi s-o ajutaţi în orice ar avea nevoie de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.

³ Transmiteţi salutări Priscilei şi lui Acuila, colaboratorii mei în Cristos Isus,

⁴ care şi-au pus capul în joc ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre naţiuni.

⁵ Transmiteţi salutări şi Bisericii care se adună în casa lor. Transmiteţi salutări lui Epenet, preaiubitul meu, care a fost cel dintâi rod al Asiei pentru Cristos.

⁶ Transmiteţi salutări Mariei, care s-a ostenit mult pentru voi.

⁷ Transmiteţi salutări lui Andronic şi lui Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de închisoare, care sunt cu vază între apostoli. Ei au venit la Cristos mai înainte de mine chiar.

⁸ Transmiteţi salutări lui Ampliat, preaiubitul meu în Domnul.

⁹ Transmiteţi salutări lui Urban, colaboratorul nostru în Cristos şi lui Stache, preaiubitul meu.

¹⁰ Transmiteţi salutări lui Apele, încercatul slujitor al lui Cristos. Transmiteţi salutări celor din casa lui Aristobul.

¹¹ Transmiteţi salutări lui Ierodion, ruda mea. Transmiteţi salutări celor din casa lui Narcis, care sunt ai Domnului.

¹² Transmiteţi salutări Trifenei şi Trifosei, care se ostenesc pentru Domnul. Transmiteţi salutări Persidei preaiubite, care s-a ostenit mult pentru Domnul.

¹³ Transmiteţi salutări lui Ruf, cel ales în Domnul, şi mamei lui, care s-a arătat a fi şi mama mea.

¹⁴ Transmiteţi salutări lui Asincrit, lui Flegon, lui Hermes, lui Patroba, lui Herma şi fraţilor care sunt împreună cu ei.

¹⁵ Transmiteţi salutări lui Filolog şi Iuliei, lui Nereu şi surorii lui, lui Olimpa şi tuturor sfinţilor care sunt împreună cu ei.

¹⁶ Transmiteţi-vă salutări unii altora cu o sărutare sfântă.
Toate Bisericile lui Cristos vă trimit sănătate.

¹⁷ Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei care fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.

¹⁸ Căci astfel de oameni nu-I slujesc lui Cristos, Domnul nostru, ci stomacului lor; şi, prin cuvinte dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.

¹⁹ Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur, dar, de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele şi proşti în ce priveşte răul.

²⁰ Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi! Amin.

²¹ Timotei, colaboratorul meu, vă transmite salutări; tot aşa şi Luciu, Iason şi Sosipater, rudele mele.

²² Vă transmit salutări în Domnul, eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta.

²³ Gaiu, gazda mea şi a întregii Biserici, vă transmite salutări. Erast, vistiernicul cetăţii, vă transmite salutări; tot aşa şi fratele Cuart.

²⁴ Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

²⁵ Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Cristos – potrivit cu revelarea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,

²⁶ dar a fost arătată acum prin scrierile profeţilor şi, prin porunca Dumnezeului celui etern, a fost adusă la cunoştinţa tuturor naţiunilor, spre ascultarea credinţei –

²⁷ a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să-I fie gloria, prin Isus Cristos, din eternitate în eternitate! Amin.