1

¹ Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, către cei care au primit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos:

² Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Cristos!

³ Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce este necesar pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui care ne-a chemat prin gloria şi puterea Lui,

⁴ prin care El ne-a dat promisiunile Lui preţioase şi extrem de mari, ca prin ele să vă faceţi părtaşi ai naturii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.

⁵ De aceea, daţi-vă şi voi toată silinţa ca să uniţi cu credinţa voastră virtutea; cu virtutea, cunoaşterea;

⁶ cu cunoaşterea, stăpânirea de sine; cu stăpânirea de sine, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

⁷ cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

⁸ Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoaştere a Domnului nostru Isus Cristos.

⁹ Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.

¹⁰ De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.

¹¹ Într-adevăr, în felul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia eternă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.

¹² De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, deşi le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.

¹³ Dar consider că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji, aducându-vă aminte;

¹⁴ căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu va veni curând, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Cristos.

¹⁵ Îmi voi da silinţa, dar, ca şi după moartea mea să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.

¹⁶ Într-adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri măreţia Lui.

¹⁷ Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi glorie atunci când din gloria minunată s-a auzit deasupra Lui o voce, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.

¹⁸ Şi noi înşine am auzit această voce venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.

¹⁹ Şi avem cuvântul profeţiei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de zi şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.

²⁰ Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o profeţie din Scriptură nu se explică singură.

²¹ Căci nici o profeţie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduşi de Duhul Sfânt.

2

¹ În popor s-au ridicat şi profeţi mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, tăgăduindu-L pe Stăpânul care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.

² Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.

³ În lăcomia lor, vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar judecata îi paşte de mult şi distrugerea lor nu dormitează.

⁴ Căci, dacă nu i-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;

⁵ dacă n-a cruţat El lumea veche, ci l-a scăpat pe Noe, acest predicator al dreptăţii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;

⁶ dacă a condamnat El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească drept exemple celor care vor trăi în nelegiuire,

⁷ şi dacă l-a scăpat pe dreptul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi

⁸ (căci dreptul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui drept, din cauza celor pe care le vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite),

⁹ înseamnă că Domnul ştie să-i scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,

¹⁰ mai ales pe cei care umblă după pofta lor necurată şi dispreţuiesc stăpânirea. Îndrăzneţi şi aroganţi, ei nu se tem să vorbească de rău fiinţele cereşti.
Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească autorităţile,

¹¹ pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor.

¹² Dar aceştia, ca nişte animale fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor muri în însăşi stricăciunea lor

¹³ şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi pângăriţi, se pun pe chefuit la mesele de dragoste, când iau masa împreună cu voi.

¹⁴ Le scapără ochii de adulter şi nu se satură de păcătuit. Ademenesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi.

¹⁵ După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.

¹⁶ Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu voce omenească, a pus frâu nebuniei profetului.

¹⁷ Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună, lor le este păstrată bezna întunericului.

¹⁸ Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, îi ademenesc cu poftele firii şi cu desfrânări pe cei care de abia au scăpat de cei care trăiesc în rătăcire.

¹⁹ Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.

²⁰ Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.

²¹ Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.

²² Cu ei s-a întâmplat ce spune proverbul adevărat: Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.

3

¹ Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă doresc să vă produc o minte sănătoasă, prin înştiinţări,

² ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.

³ Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor,

⁴ şi vor zice: Unde este promisiunea venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul creaţiei!

⁵ Căci voit se fac că nu ştiu că odinioară cerurile au existat prin Cuvântul lui Dumnezeu şi, prin acelaşi Cuvânt, pământ a fost scos din apă şi cu ajutorul apei

⁶ şi că lumea de atunci a pierit tot prin apă.

⁷ Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

⁸ Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că pentru Domnul o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi.

⁹ Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

¹⁰ Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, corpurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde.

¹¹ Deci, fiindcă toate aceste lucruri se vor strica, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,

¹² aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi corpurile cereşti se vor topi de căldura focului?

¹³ Dar noi, potrivit promisiunii Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea.

¹⁴ De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără pată, fără vină şi în pace.

¹⁵ Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,

¹⁶ ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

¹⁷ Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria,

¹⁸ ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. A Lui să fie gloria acum şi în ziua eternităţii. Amin.