1

¹ Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: sănătate!

² Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin diferite încercări,

³ ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare.

⁴ Dar răbdarea trebuie să-şi facă în mod desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.

⁵ Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

⁶ Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc; pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

⁷ Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,

⁸ căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

⁹ Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui;

¹⁰ bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui; căci va trece ca floarea ierbii.

¹¹ Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade jos şi frumuseţea înfăţişării ei piere; aşa se va vesteji bogatul în căile lui.

¹² Fericit este cel care rabdă ispita. Căci după ce fost găsit bun, va primi coroana vieţii, pe care a promis-o Dumnezeu celor care-L iubesc.

¹³ Nimeni, când este ispitit, să nu zică: sunt ispitit de Dumnezeu; căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

¹⁴ Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi ademenit.

¹⁵ Apoi pofta, când a conceput, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată comis, aduce moartea.

¹⁶ Nu vă înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi:

¹⁷ orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

¹⁸ El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim primele roade ale creaturilor Lui.

¹⁹ Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, foarte încet la mânie,

²⁰ căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

²¹ De aceea, renunţaţi la orice necurăţie şi la orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

²² Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.

²³ Căci dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă

²⁴ şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită imediat cum era.

²⁵ Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea libertăţii, şi va persevera în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

²⁶ Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi stăpâneşte limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.

²⁷ Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să-i cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

2

¹ Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, căutând la faţa omului.

² Căci, de exemplu, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină splendidă, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost,

³ şi voi priviţi spre cel care poartă haina splendidă şi-i ziceţi: Tu stai în locul acesta bun! şi apoi ziceţi săracului: Tu stai acolo în picioare! sau: Stai jos, la picioarele mele!

⁴ nu faceţi voi oare o deosebire între voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?

⁵ Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: nu i-a ales Dumnezeu pe cei care sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei, pe care a promis-o celor care îl iubesc?

⁶ Şi voi îl dispreţuiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea tribunalelor?

⁷ Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

⁸ Dacă împliniţi Legea regească, potrivit Scripturii: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi.

⁹ Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca nişte călcători de Lege.

¹⁰ Căci, cine împlineşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

¹¹ Căci Cel care a zis: Să nu comiţi adulter, a zis şi: Să nu ucizi. Acum, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

¹² Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care vor fi judecaţi de o lege a libertăţii.

¹³ Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a avut milă; dar mila învinge judecata.

¹⁴ Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?

¹⁵ Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele

¹⁶ şi unul dintre voi le zice: Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă! fără să le dea cele necesare trupului, la ce i-ar folosi?

¹⁷ Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.

¹⁸ Dar va zice cineva: Tu ai credinţa şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.

¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi demonii cred… şi se înfioară!

²⁰ Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?

²¹ Avraam, părintele nostru, n-a fost el considerat drept prin fapte, când l-a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

²² Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.

²³ Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi i s-a considerat ca dreptate; şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.

²⁴ Vedeţi dar că omul este considerat drept prin fapte şi nu numai prin credinţă.

²⁵ Tot aşa şi prostituata Rahav: n-a fost şi ea considerată dreaptă prin fapte, când i-a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

²⁶ După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

3

¹ Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.

² Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.

³ De exemplu, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le conducem tot trupul.

⁴ Iată şi corăbiile: cât de mari sunt şi, deşi sunt împinse de vânturi iuţi, totuşi sunt conduse de o cârmă foarte mică, după plăcerea căpitanului.

⁵ Tot aşa şi limba este un mic mădular şi se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!

⁶ Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul iadului.

⁷ Toate speciile de animale sălbatice, de păsări, de reptile, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de oameni,

⁸ dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.

⁹ Cu ea îl binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

¹⁰ Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

¹¹ Oare din acelaşi izvor ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?

¹² Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici izvorul sărat nu poate da apă dulce.

¹³ Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii.

¹⁴ Dar dacă aveţi în inima voastră invidie amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

¹⁵ Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească , demonică.

¹⁶ Căci acolo unde este invidie şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

¹⁷ Înţelepciunea care vine de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.

¹⁸ Şi rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace.

4

¹ De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din plăcerile voastre, care se luptă în mădularele voastre?

² Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, sunteţi plini de invidie şi nu puteţi primiţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

³ Sau cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.

⁴ Suflete adultere, nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

⁵ Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.

⁶ Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.

⁷ Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi.

⁸ Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!

⁹ Simţiţi-vă ticăloşia, bociţi şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în plâns şi bucuria voastră în întristare!

¹⁰ Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.

¹¹ Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine îl vorbeşte de rău pe un frate sau îl judecă pe fratele său vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.

¹² Unul singur este Dătătorul şi Judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să distrugă. Dar tu cine eşti de îl judeci pe aproapele tău?

¹³ Ascultaţi acum, voi, care ziceţi: Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face comerţ şi vom câştiga.

¹⁴ Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţin şi apoi dispare.

¹⁵ Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.

¹⁶ Pe când acum vă lăudaţi în aroganţa voastră. Orice laudă de felul acesta este rea.

¹⁷ Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, comite un păcat!

5

¹ Ascultaţi acum, voi, bogaţilor! Plângeţi şi bociţi din cauza nenorocirilor care vor veni peste voi.

² Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii.

³ Aurul şi argintul vostru au ruginit şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră; are să vă mănânce carnea ca focul. V-aţi strâns comori în zilele din urmă!

⁴ Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.

⁵ Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel.

⁶ Aţi condamnat, aţi omorât pe cel drept, care nu vi se împotrivea!

⁷ Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă rodul scump a pământului şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie.

⁸ Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.

⁹ Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.

¹⁰ Fraţii mei, luaţi-i ca exemplu de suferinţă şi de răbdare pe profeţii care au vorbit în Numele Domnului.

¹¹ Iată, noi îi numim fericiţi pe cei care au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

¹² Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt fel de jurământ. Ci da al vostru să fie da şi nu să fie nu, ca să nu cădeţi sub judecată.

¹³ Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!

¹⁴ Este vreunul printre voi bolnav? Să-i cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu ulei în Numele Domnului.

¹⁵ Rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

¹⁶ Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept.

¹⁷ Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi şi s-a rugat cu insistenţă să nu plouă, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.

¹⁸ Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul.

¹⁹ Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr şi-l întoarce un altul,

²⁰ să ştiţi că cine-l întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.