1

¹ Teofile, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să-i înveţe pe oameni,

² de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.

³ După suferinţa Lui li S-a prezentat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.

⁴ Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo promisiunea Tatălui, pe care, le-a zis El, aţi auzit-o de la Mine.

⁵ Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.

⁶ Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: Doamne, în timpul acesta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?

⁷ El le-a răspuns: Nu este treaba voastră să ştiţi timpurile sau datele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub autoritatea Sa.

⁸ Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.

⁹ După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

¹⁰ Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se urca El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb,

¹¹ şi au zis: Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.

¹² Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua sabatului.

¹³ Când au ajuns acasă, s-au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul şi Iuda, fiul lui Iacov.

¹⁴ Toţi aceştia perseverau într-un gând în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.

¹⁵ În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor – numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis:

¹⁶ Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor care L-au prins pe Isus.

¹⁷ El era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.

¹⁸ Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.

¹⁹ Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: Acheldama, adică: Ogorul Sângelui.

²⁰ Într-adevăr, în cartea Psalmilor este scris: Locuinţa lui să rămână pustie şi nimeni să nu locuiască în ea! Şi: Slujba lui s-o ia altul!

²¹ Trebuie, deci, ca dintre cei care ne-au însoţit tot timpul cât a trăit Domnul Isus între noi,

²² cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie pus deoparte unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.

²³ Ei au pus înainte doi bărbaţi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.

²⁴ Apoi au făcut următoarea rugăciune: Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceştia doi l-ai ales,

²⁵ ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta din care Iuda a căzut ca să meargă la locul lui.

²⁶ Au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

2

¹ În ziua Cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc.

² Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde erau ei.

³ Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

⁴ Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din toate naţiunile care sunt sub cer.

⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

⁷ Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni?

⁸ Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră în care ne-am născut?

⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,

¹⁰ Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,

¹¹ cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!

¹² Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: Ce vrea să zică aceasta?

¹³ Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: Sunt plini de must!

¹⁴ Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

¹⁶ Ci aceasta este ce a fost spus prin profetul Ioel:

¹⁷ În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice om; fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri!

¹⁸ Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor profeţi.

¹⁹ Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;

²⁰ soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

²¹ Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

²² Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi,

²³ pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.

²⁴ Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

²⁵ Căci David zice despre El: Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

²⁶ De aceea, mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde,

²⁷ căci nu-mi vei lăsa sufletul în locuinţa morţilor şi nu vei permite ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

²⁸ Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta.

²⁹ Cât despre patriarhul David, să-mi fie permis, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

³⁰ Fiindcă David era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe tronul lui;

³¹ despre învierea lui Cristos a profeţit şi a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea.

³² Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai lui.

³³ Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

³⁴ Căci David nu s-a urcat în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,

³⁵ până ce îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.

³⁶ Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.

³⁷ După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: Fraţilor, ce să facem?

³⁸ Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

³⁹ Căci promisiunea aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.

⁴⁰ Şi cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna şi zicea: Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii ticăloase.

⁴¹ Cei care au primit predica lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

⁴² Ei perseverau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

⁴³ Fiecare era plin de frică şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.

⁴⁴ Toţi cei care credeau erau împreună la un loc şi aveau toate în comun.

⁴⁵ Îşi vindeau ogoarele şi averile şi banii îi împărţeau între ei, după nevoile fiecăruia.

⁴⁶ Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.

⁴⁷ Ei Îl lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului popor. Şi Domnul îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau mântuiţi.

3

¹ Petru şi Ioan se urcau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii; era ceasul al nouălea.

² Acolo era un om paralizat din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită Frumoasă, ca să ceară de pomană de la cei care intrau în Templu.

³ Când omul acesta a văzut că Petru şi Ioan voiau să intre în Templu, le-a cerut de pomană.

⁴ Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: Uită-te la noi!

⁵ Şi el se uita la ei cu atenţie şi aştepta să primească ceva de la ei.

⁶ Atunci Petru i-a zis: Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: În Numele lui Isus Cristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!

⁷ L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;

⁸ dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu umblând, sărind şi lăudându-L pe Dumnezeu.

⁹ Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-L pe Dumnezeu.

¹⁰ Îl cunoşteau că era cel care şedea la Poarta Frumoasă a Templului ca să ceară de pomană şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.

¹¹ Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, toată mulţimea, mirată, a alergat la ei în porticul zis al lui Solomon.

¹² Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis mulţimii: Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin evlavia noastră l-am fi făcut pe omul acesta să umble?

¹³ Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, L-a glorificat pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, deşi el era de părere să-I dea drumul.

¹⁴ Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.

¹⁵ L-aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.

¹⁶ Prin credinţa în Numele lui Isus, l-a întărit Numele Lui pe omul acesta pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o vindecare deplină, cum vedeţi cu toţii.

¹⁷ Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.

¹⁸ Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor profeţilor Lui: că, adică, Cristosul Său va suferi.

¹⁹ Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul timpurile de înviorare

²⁰ şi să-L trimită pe Cel care a fost destinat mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos,

²¹ pe care cerul trebuie să-L primească, până la timpurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste timpuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi profeţi din vechime.

²² Într-adevăr, Moise le-a zis părinţilor noştri: Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un profet ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.

²³ Şi oricine nu va asculta de Profetul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul poporului.

²⁴ De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea.

²⁵ Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când i-a zis lui Avraam: Toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta.

²⁶ Dumnezeu, după ce L-a ridicat pe Robul Său Isus, vi L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcându-l pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.

4

¹ Pe când vorbeau Petru şi Ioan mulţimii, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii,

² foarte necăjiţi că învăţau mulţimile şi vesteau în Isus învierea din morţi.

³ Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până a doua zi, căci se înserase.

⁴ Însă mulţi din cei care auziseră cuvântarea au crezut şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.

⁵ A doua zi mai marii poporului, conducătorii naţiunii şi experţii Legii s-au adunat împreună la Ierusalim,

⁶ cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei care se trăgeau din familia marilor preoţi.

⁷ I-au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?

⁸ Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: Mai mari ai poporului şi conducători ai lui Israel!

⁹ Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,

¹⁰ s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot poporul lui Israel! Omul acesta se prezintă înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.

¹¹ El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.

¹² În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.

¹³ Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că ei nu erau oameni învăţaţi ci oameni de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.

¹⁴ Dar fiindcă îl vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.

¹⁵ Le-au poruncit doar să iasă afară din Sinedriu, s-au sfătuit între ei

¹⁶ şi au zis: Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune evidentă, pe care n-o putem tăgădui.

¹⁷ Dar, ca să nu se răspândească vestea aceasta mai departe în popor, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.

¹⁸ Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să nu-i mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.

¹⁹ Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu,

²⁰ căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.

²¹ I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din cauza mulţimii; fiindcă toţi Îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

²² Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.

²³ După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi conducătorii poporului.

²⁴ Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele!

²⁵ Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: Pentru ce se frământă naţiunile şi pentru ce se gândesc popoarele la lucruri deşarte?

²⁶ Regii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.

²⁷ Într-adevăr, împotriva Robului Tău cel sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu naţiunile şi cu mulţimile lui Israel,

²⁸ ca să facă tot ce destinase mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.

²⁹ Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala

³⁰ şi întinde-fii mâna, ca să se facă vindecări, minuni şi semne prin Numele Robului Tău cel sfânt, Isus.

³¹ După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

³² Mulţimea celor care crezuseră era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate în comun.

³³ Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.

³⁴ Căci nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă; toţi cei care aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute

³⁵ şi-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

³⁶ Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică în traducere fiul mângâierii, un levit originar din Cipru,

³⁷ a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

5

¹ Dar un om numit Anania a vândut o moşioară, cu soţia lui, Safira,

² şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea soţiei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.

³ Petru i-a zis: Anania, pentru ce ţi-a umplut Satan inima ca să-L minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

⁴ Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? Nu i-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.

⁵ Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică i-a apucat pe toţi cei care ascultau aceste lucruri.

⁶ Tinerii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.

⁷ Cam după trei ceasuri, a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase.

⁸ Petru i-a zis: Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara? Da, a răspuns ea, cu atâta.

⁹ Atunci Petru i-a zis: Cum de v-aţi înţeles între voi să-L ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău, sunt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.

¹⁰ Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei.

¹¹ O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei care au auzit aceste lucruri.

¹² Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi stăteau împreună în porticul lui Solomon

¹³ şi nici unul din ceilalţi nu avea curajul să se lipească de ei, dar mulţimea îi lăuda în gura mare.

¹⁴ Numărul celor care credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult,

¹⁵ până acolo că îi scoteau pe bolnavi chiar pe străzi şi îi puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

¹⁶ Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine şi îi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi se vindecau.

¹⁷ Însă marele preot şi toţi cei care erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au ridicat plini de invidie,

¹⁸ au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea comunităţii.

¹⁹ Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis:

²⁰ Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi mulţimii toate cuvintele vieţii acesteia.

²¹ Când au auzit ei aceste cuvinte, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe mulţimile. Marele preot şi cei care erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat Sinedriul şi pe toţi conducătorii fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare să-i aducă pe apostoli.

²² Gărzile, la venirea lor, nu i-au găsit în închisoare. S-au întors şi au spus astfel:

²³ Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija şi pe păzitori stând în picioare la uşi; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.

²⁴ Când au auzit aceste cuvinte, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări.

²⁵ Cineva a venit şi le-a spus: Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi învaţă mulţimile.

²⁶ Atunci căpitanul Templului a plecat cu gărzile şi i-au adus; dar nu cu forţa, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de mulţime.

²⁷ După ce i-au adus, i-au pus înaintea Sinedriului. Şi marele preot i-a întrebat astfel:

²⁸ Nu v-am poruncit noi în mod categoric să nu învăţaţi mulţimile în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om.

²⁹ Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

³⁰ Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.

³¹ Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

³² Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor care ascultă de El.

³³ Când au auzit ei aceste cuvinte s-au înfuriat şi s-au sfătuit să-i omoare.

³⁴ Dar un fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii preţuit de tot poporul, s-a ridicat în picioare în Sinedriu, a poruncit să-i scoată puţin afară pe apostoli.

³⁵ Apoi le-a zis: Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine la ce aveţi de gând să le faceţi oamenilor acestora.

³⁶ Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva şi căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât şi toţi cei care îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi.

³⁷ După el s-a ivit Iuda Galileanul, pe timpul recensământului, şi a tras mulţi oameni de partea lui: a pierit şi el şi toţi cei care-l urmaseră au fost risipiţi.

³⁸ Şi acum, eu vă spun: Nu-i mai necăjiţi pe oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni se va nimici;

³⁹ dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă treziţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.

⁴⁰ Ei au ascultat de el. Şi, după ce i-au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul.

⁴¹ Ei au plecat dinaintea Sinedriului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.

⁴² Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să-i înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Cristos.

6

¹ În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele.

² Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: Nu este potrivit ca noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.

³ De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune în lucrarea aceasta.

⁴ Iar noi vom persevera neîncetat în rugăciune şi în predicarea Cuvântului.

⁵ Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. I-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.

⁶ I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.

⁷ Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.

⁸ Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în popor.

⁹ Unii din sinagoga numită a liberţilor, a cirinenilor şi a alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o polemică cu Ştefan,

¹⁰ dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

¹¹ Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: Noi l-am auzit rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu.

¹² Au stârnit poporul, pe conducătorii poporului şi pe experţii Legii, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în Sinedriu.

¹³ Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de blasfemie împotriva acestui locaş sfânt şi împotriva Legii.

¹⁴ Într-adevăr, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma locaşul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.

¹⁵ Toţi cei care erau în Sinedriu s-au uitat ţintă la Ştefan şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.

7

¹ Marele preot a zis: Aşa stau lucrurile?

² Ştefan a răspuns: Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.

³ Şi i-a zis: Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.

⁴ El a ieşit atunci din ţara caldeenilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.

⁵ Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui şi seminţei lui după el, deşi n-avea nici un copil.

⁶ Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi înrobită şi va fi chinuită patru sute de ani.

⁷ Dar naţiunea căreia îi vor sluji o voi judeca Eu, a zis Dumnezeu. După aceea vor ieşi şi-Mi vor sluji în locul acesta.

⁸ Apoi i-a dat legământul circumciziei şi astfel Avraam, când i s-a născut Isaac, l-a circumcis în ziua a opta; lui Isaac i s-a născut Iacov şi el l-a circumcis; şi lui Iacov cei doisprezece patriarhi.

⁹ Iar patriarhii, care îl invidiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el

¹⁰ şi l-a scăpat din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi favoare înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus administrator peste Egipt şi peste toată casa lui.

¹¹ A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare şi părinţii noştri nu găseau alimente.

¹² Iacov a auzit că în Egipt era grâu şi i-a trimis pe părinţii noştri prima dată acolo.

¹³ Şi când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi şi Faraon a aflat din ce familie era Iosif.

¹⁴ Apoi Iosif a trimis să-l cheme pe tatăl său Iacov şi toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.

¹⁵ Iacov s-a coborât în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.

¹⁶ Şi au fost strămutaţi la Sihem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem.

¹⁷ Se apropia timpul când trebuia să se împlinească promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

¹⁸ până când s-a ridicat un alt împărat, care nu-l cunoştea pe Iosif.

¹⁹ Împăratul acesta a uneltit împotriva poporului nostru şi i-a chinuit pe părinţii noştri, până acolo încât să-şi abandoneze pruncii, ca să nu trăiască.

²⁰ În timpul acesta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.

²¹ Şi când a fost abandonat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei.

²² Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi în fapte.

²³ El avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorinţa să-i cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.

²⁴ L-a văzut pe unul din ei suferind o nedreptate; i-a luat apărarea, l-a răzbunat pe cel asuprit şi l-a omorât pe egiptean.

²⁵ Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da eliberarea; dar n-au priceput.

²⁶ A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace. Oamenilor, a zis el, voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?

²⁷ Dar cel care-l nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit şi i-a zis: Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?

²⁸ Vrei să mă omori şi pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?

²⁹ La auzul acestor cuvinte, Moise a fugit şi s-a dus şi a locuit ca străin în Madian, unde i s-au născut doi fii.

³⁰ Peste patruzeci de ani i s-a arătat un înger în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug.

³¹ Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit vocea Domnului,

³² care i-a zis: Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.

³³ Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.

³⁴ Am văzut suferinţa poporului Meu care este în Egipt, le-am auzit gemetele şi M-am coborât să-i eliberez. Acum du-te, te voi trimite în Egipt.

³⁵ Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei când au zis: Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător? Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi eliberator, cu ajutorul îngerului care i se arătase în rug.

³⁶ El i-a scos din Egipt şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie şi în pustiu, patruzeci de ani.

³⁷ Acest Moise le-a zis fiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un profet ca mine: de el să ascultaţi.

³⁸ El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustiu, cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.

³⁹ Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt

⁴⁰ şi i-au zis lui Aaron: Fă-ne nişte dumnezei care să meargă înaintea noastră; că-ci cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat.

⁴¹ Şi în zilele acelea au făcut un viţel, au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrul mâinilor lor.

⁴² Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a lăsat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?…

⁴³ Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi exila dincolo de Babilon.

⁴⁴ Părinţii noştri aveau în pustiu cortul întâlnirii, aşa cum îl hotărâse Cel care i-a spus lui Moise să-l facă după chipul pe care-l văzuse.

⁴⁵ Şi părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub îndrumarea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de naţiunile pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David.

⁴⁶ David a găsit milă înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.

⁴⁷ Şi Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.

⁴⁸ Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice profetul:

⁴⁹ Cerul este tronul Meu şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?

⁵⁰ N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?

⁵¹ Oameni încăpăţânaţi, necircumcişi cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

⁵² Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? I-au omorât pe cei care vesteau mai dinainte venirea Celui Drept, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât,

⁵³ voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri şi n-aţi păzit-o!…

⁵⁴ Când au auzit ei aceste cuvinte, s-au înfuriat şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.

⁵⁵ Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu

⁵⁶ şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

⁵⁷ Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.

⁵⁸ L-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

⁵⁹ Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne Isuse, primeşte duhul meu!

⁶⁰ Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu voce tare: Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta! Şi după aceste cuvinte, a adormit.

8

¹ Saul fusese de acord cu uciderea lui Ştefan. În ziua aceea a pornit o mare persecuţie împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.

² Nişte oameni temători de Dumnezeu l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mare durere.

³ Saul, în ce-l priveşte, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, îi lua cu forţa pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în închisoare.

⁴ Cei care se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi predicau Cuvântul.

⁵ Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a predicat pe Cristos.

⁶ Mulţimile luau aminte cu un gând la cele spusese de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.

⁷ Căci din mulţi oameni stăpâniţi de demoni ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau vindecaţi.

⁸ Şi a fost o mare bucurie în cetatea a-ceasta.

⁹ În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el făcea vrăji şi punea în uimire poporul Samariei.

¹⁰ Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu atenţie şi ziceau: Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare.

¹¹ Îl ascultau cu atenţie, pentru că mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.

¹² Dar când l-au crezut pe Filip, care predica Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.

¹³ Chiar şi Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.

¹⁴ Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.

¹⁵ Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.

¹⁶ Căci nu Se coborâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.

¹⁷ Atunci Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste ei şi aceia au primit Duhul Sfânt.

¹⁸ Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani

¹⁹ şi le-a zis: Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.

²⁰ Dar Petru i-a zis: Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea primi cu bani!

²¹ Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.

²² Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă,

²³ căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.

²⁴ Simon a răspuns: Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.

²⁵ După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au predicat, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor.

²⁶ Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip şi i-a zis: Ridică-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim spre Gaza şi care este pustiu.

²⁷ Filip s-a ridicat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un eunuc cu mare putere la regina Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,

²⁸ se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi îl citea pe profetul Isaia.

²⁹ Duhul i-a zis lui Filip: Du-te şi ajunge carul acesta!

³⁰ Filip a alergat şi l-a auzit pe etiopian citindu-l pe profetul Isaia. El i-a zis: Înţelegi tu ce citeşti?

³¹ Eunucul a răspuns: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi l-a rugat pe Filip să se urce în car şi să şadă împreună cu el.

³² Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: El a fost dus ca o oaie la tăiere şi, ca un miel fără glas înaintea celui care-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;

³³ în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine îi va descrie pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.

³⁴ Eunucul i-a zis lui Filip: Te rog, despre cine vorbeşte profetul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?

³⁵ Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i L-a predicat pe Isus.

³⁶ Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi eunucul a zis: Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?

³⁷ Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, se poate. Eunucul a răspuns: Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.

³⁸ A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă şi Filip l-a botezat pe eunuc.

³⁹ Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut. În timp ce eunucul îşi vedea de drum plin de bucurie,

⁴⁰ Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi predica Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

9

¹ Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot

² şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă-i va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

³ Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

⁴ El a căzut la pământ şi a auzit o voce care-i zicea: Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi?

⁵ Cine eşti Tu, Doamne? a răspuns el. Şi Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care-L persecuţi. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.

⁶ Tremurând şi plin de frică, el a zis: Doamne, ce vrei să fac? Scoală-te, i-a zis Domnul, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.

⁷ Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau într-adevăr vocea, dar nu vedeau pe nimeni.

⁸ Saul s-a ridicat de la pământ şi, cu toate că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.

⁹ Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

¹⁰ În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: Anania! Iată-mă Doamne, a răspuns el.

¹¹ Şi Domnul i-a zis: Scoală-te, du-te pe strada care se numeşte Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă

¹² şi a văzut în vedenie un om numit Anania intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi primească iarăşi vederea.

¹³ Doamne, a răspuns Anania, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;

¹⁴ ba şi aici are autoritate din partea preoţilor celor mai de seamă ca să-i lege pe toţi care cheamă Numele Tău.

¹⁵ Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea naţiunilor, înaintea regilor şi înaintea fiilor lui Israel;

¹⁶ şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.

¹⁷ Anania a plecat şi, după ce a intrat în casă, şi-a pus mâinile peste Saul şi a zis: Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să primeşti vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.

¹⁸ Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a primit iarăşi vederea. Apoi s-a ridicat şi a fost botezat.

¹⁹ După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.

²⁰ Şi îndată a început să predice în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

²¹ Toţi cei care-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei care chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?

²² Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi îi făcea de ruşine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul.

²³ După câtva timp, iudeii s-au sfătuit să-l omoare;

²⁴ şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.

²⁵ Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-un coş.

²⁶ Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

²⁷ Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc predicase cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

²⁸ De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim

²⁹ şi predica cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi polemiza şi cu evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.

³⁰ Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis la Tars.

³¹ Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.

³² Pe când îi cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a coborât şi la cei care locuiau în Lida.

³³ Acolo a găsit un om, şi anume pe Enea, care zăcea de opt ani paralizat în pat.

³⁴ Enea, i-a zis Petru, Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul. Şi Enea s-a sculat îndată.

³⁵ Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

³⁶ În Iope era o ucenică numită Tabita, nume care în traducere este Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi de acte de binefacere.

³⁷ În vremea aceea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au îmbăiat-o, au pus-o într-o cameră de sus.

³⁸ Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: Nu întârzia să vii până la noi.

³⁹ Petru s-a ridicat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele.

⁴⁰ Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: Tabita, scoală-te! Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.

⁴¹ El i-a dat mâna şi a ridicat-o sus. I-a chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.

⁴² Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

⁴³ Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar numit Simon.

10

¹ În Cezareea era un om cu numele Corneliu, centurion din cohorta numită Italiana.

² Omul acesta era evlavios şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe acte de binefacere pentru popor şi se ruga întotdeauna lui Dumnezeu.

³ Pe la ceasul al nouălea din zi a văzut clar într-o vedenie că un înger al lui Dumnezeu a intrat la el şi i-a zis: Corneliu!

⁴ Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile şi binefacerile tale s-au urcat înaintea lui Dumnezeu şi El Şi-a adus aminte de ele.

⁵ Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru.

⁶ El găzduieşte la un om numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare; acela îţi va spune ce trebuie să faci.

⁷ Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi şi un soldat evlavios din aceia care-i slujeau tot timpul

⁸ şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

⁹ A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a urcat să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.

¹⁰ I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.

¹¹ A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată în cele patru colţuri, coborându-se şi lăsându-se în jos pe pământ.

¹² În ea se aflau tot felul de animale cu patru picioare şi reptile de pe pământ şi păsările cerului.

¹³ Şi o voce i-a zis: Petre, ridică-te, taie şi mănâncă.

¹⁴ Nicidecum, Doamne, a răspuns Petru. Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat.

¹⁵ Şi vocea i-a zis iarăşi a doua oară: Ce a curăţit Dumnezeu să nu numeşti pângărit.

¹⁶ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori şi îmediat după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

¹⁷ Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, s-au oprit la poartă

¹⁸ şi au întrebat cu voce tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.

¹⁹ Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: Iată că te caută trei oameni;

²⁰ ridicăte, coboară-te şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.

²¹ Petru, deci, s-a coborât şi le-a zis oamenilor acelora: Eu sunt acela pe care-l căutaţi; ce vreţi?

²² Ei i-au răspuns: Centurionul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot poporul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu printr-un înger sfânt să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.

²³ Petru, deci, i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.

²⁴ A doua zi, s-a ridicat şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi cu prietenii apropiaţi pe care-i chemase.

²⁵ Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat.

²⁶ Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis: Ridică-te, şi eu sunt om!

²⁷ Şi vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi mulţi oameni.

²⁸ Ştiţi, le-a zis el, că nu îi este permis de Lege unui iudeu să se asocieze cu cineva dintr-o altă naţiune sau să vină la el, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc nici un om pângărit sau necurat.

²⁹ De aceea am venit fără împotrivire când m-aţi chemat; vă întreb, dar, cu ce gând aţi trimis după mine?

³⁰ Corneliu a răspuns: Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare

³¹ şi a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de binefacerile tale.

³² Trimite, dar, la Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.

³³ Am trimis îndată la tine şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.

³⁴ Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: Într-adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,

³⁵ ci că în orice naţiune, cine se teme de El şi face acte ale dreptăţii este primit de El.

³⁶ El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Cristos, care este Domnul tuturor.

³⁷ Ştiţi vestea care circulă prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului predicat de Ioan;

³⁸ cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi îi vindeca pe toţi cei care erau apăsaţi de Diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

³⁹ Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât atârnându-L pe lemn.

⁴⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a permis să Se arate

⁴¹ nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.

⁴² Isus ne-a poruncit să predicăm mulţimii şi să mărturisim că El a fost destinat de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

⁴³ Toţi profeţii mărturisesc despre El că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.

⁴⁴ Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei care ascultau Cuvântul.

⁴⁵ Toţi credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste naţiuni;

⁴⁶ căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

⁴⁷ Se poate opri apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?

⁴⁸ Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

11

¹ Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi naţiunile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

² Şi când S-a urcat Petru la Ierusalim, l-au mustrat cei circumcişi

³ şi i-au zis: Ai intrat în casa unor oameni necircumcişi şi ai mâncat cu ei.

⁴ Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:

⁵ Eram în cetatea Iope şi pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată în cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine.

⁶ Când m-am uitat în ea, am văzut animalele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, reptilele şi păsările cerului

⁷ şi am auzit o voce care mi-a zis: Petre, ridică-te, taie şi mănâncă.

⁸ Dar eu am răspuns: Nicidecum, Doamne, căci nimic pângărit sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.

⁹ Şi vocea mi-a zis a doua oară din cer: Ce a curăţit Dumnezeu să nu numeşti pângărit.

¹⁰ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.

¹¹ Şi iată că, îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine s-au oprit la poarta casei în care eram.

¹² Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului.

¹³ El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui îngerul stând înaintea lui şi zicându-i: Trimite la Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru,

¹⁴ care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.

¹⁵ Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început.

¹⁶ Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când a zis: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.

¹⁷ Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?

¹⁸ După ce au auzit aceste lucruri s-au potolit, L-au glorificat pe Dumnezeu şi au zis: Dumnezeu a dat, deci, şi naţiunilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.

¹⁹ Cei care se împrăştiaseră din cauza persecuţiei întâmplate cu prilejul lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi predicau Cuvântul numai iudeilor.

²⁰ Totuşi, printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, le-au vorbit şi grecilor şi le-au predicat Evanghelia Domnului Isus.

²¹ Mâna Domnului era cu ei şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.

²² Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia.

²³ Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inima hotărâtă alipiţi de Domnul.

²⁴ Căci Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi o mulţime destul de mare s-a adăugat pentru Domnul.

²⁵ Barnaba s-a dus apoi la Tars ca să-l caute pe Saul;

²⁶ şi când l-a găsit l-a adus în Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii şi au învăţat mulţi oameni. Pentru prima dată ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

²⁷ În vremea aceea au coborât nişte profeţi din Ierusalim în Antiohia.

²⁸ Unul din ei, numit Agab, s-a ridicat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, într-adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

²⁹ Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea,

³⁰ ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

12

¹ Cam în timpul acela, tetrarhul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască,

² şi l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

³ Când a văzut că lucrul acesta le place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. –
Erau zilele sărbătorii Azimilor. –

⁴ După ce l-a prins şi l-a băgat în închisoare, l-a pus sub paza a patru grupe de câte patru soldaţi, cu gândul ca după Paşte să-l scoată înaintea poporului.

⁵ Deci Petru era păzit în închisoare şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

⁶ În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l aducă la judecată, Petru dormea între doi soldaţi, legat de mâini cu două lanţuri şi nişte paznici păzeau uşa închisorii.

⁷ Şi, iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate şi o lumină a strălucit în închisoare. Îngerul l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: Scoală-te repede! Lanţurile i-au căzut jos de la mâini.

⁸ Apoi îngerul i-a zis: Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: Îmbracă-ţi haina şi vino după mine.

⁹ Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.

¹⁰ După ce au trecut de prima şi de a doua strajă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate şi ea li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o stradă. Îndată îngerul a plecat de lângă el.

¹¹ Când şi-a venit Petru în fire, a zis: Acum văd cu adevărat că Domnul l-a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.

¹² După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau.

¹³ A bătut la uşa care dădea în portic şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine este.

¹⁴ A cunoscut glasul lui Petru şi de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.

¹⁵ Eşti nebună! i-au zis ei. Dar ea insista şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: Este îngerul lui.

¹⁶ Petru, însă, bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.

¹⁷ Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din închisoare şi a zis: Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor. Apoi a ieşit şi s-a dus în alt loc.

¹⁸ Când s-a făcut zi, soldaţii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a întâmplat cu Petru.

¹⁹ Irod, după ce l-a căutat în toate părţile şi nu l-a găsit, i-a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. Pe urmă s-a coborât din Iudeea în Cezareea, ca să rămână acolo.

²⁰ Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el şi după ce l-au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste dormitorul tetrarhului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara tetrarhului.

²¹ Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui regale, s-a aşezat pe tronul lui şi le-a vorbit.

²² Mulţimea a strigat: Voce de Dumnezeu, nu de om!

²³ Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu Îi dăduse glorie lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.

²⁴ Însă Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult şi numărul ucenicilor se mărea.

²⁵ Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luându-l cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.

13

¹ În Biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnaba; Simon, numit Niger; Luciu din Cirena; Manaen, care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod; şi Saul.

² Pe când Îi slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Puneţi-Mi-i deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.

³ Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

⁴ Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.

⁵ Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau ca slujitor pe Ioan.

⁶ După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu cu numele Bar-Isus,

⁷ care era cu guvernatorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă i-a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

⁸ Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se traduce numele lui – le stătea împotrivă şi căuta să-l abată pe guvernator de la credinţă.

⁹ Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el

¹⁰ şi i-a zis: Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul Diavolului, vrăjmaş al oricărei dreptăţi, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?

¹¹ Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele o vreme. Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.

¹² Atunci guvernatorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

¹³ Pavel şi însoţitorii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim.

¹⁴ Din Perga şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua sabatului au intrat în sinagogă şi s-au aşezat.

¹⁵ După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să le zică: Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiţi.

¹⁶ Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis: Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!

¹⁷ Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste poporul acesta în timpul rămânerii lui în ţara Egiptului şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.

¹⁸ Timp de aproape patruzeci de ani le-a suferit purtarea în pustiu.

¹⁹ Şi, după ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pământul lor pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

²⁰ După aceste lucruri le-a dat judecători, până la profetul Samuel.

²¹ Ei au cerut atunci un rege. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin;

²² apoi l-a înlăturat şi le-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit astfel: L-am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.

²³ Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după promisiunea Sa, i-a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.

²⁴ Înainte de venirea Lui, Ioan predicase botezul pocăinţei întregului popor al lui Israel.

²⁵ Şi Ioan, când era la sfârşitul misiunii lui, a zis: Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor.

²⁶ Fraţilor, copii ai lui Avraam, şi cei care vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.

²⁷ Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor nu L-au cunoscut pe Isus şi prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele profeţilor, care se citesc în fiecare sabat.

²⁸ Deşi n-au găsit în El nici o vină de moarte, totuşi ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare.

²⁹ Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt.

³⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.

³¹ El S-a arătat timp de mai multe zile celor care urcaseră cu El din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui înaintea poporului.

³² Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că promisiunea făcută părinţilor noştri,

³³ Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, confirmându-L pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.

³⁴ Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: Vă voi împlini cu toată credincioşia promisiunile sfinte pe care i le-am făcut lui David.

³⁵ De aceea mai zice şi în alt psalm: Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

³⁶ Şi David, după ce a slujit celor din timpul lui după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea.

³⁷ Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea.

³⁸ Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor

³⁹ şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

⁴⁰ Astfel, aveţi grijă să nu vi se întâmple ce se spune în profeţi:

⁴¹ Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.

⁴² Când au ieşit afară, oamenii i-au rugat să le vorbească şi în sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.

⁴³ Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i îndemnau să persevereze în harul lui Dumnezeu.

⁴⁴ În sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

⁴⁵ Iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l batjocoreau.

⁴⁶ Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa eternă, iată că ne întoarcem spre naţiuni,

⁴⁷ căci aşa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus ca să fii Lumina naţiunilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.

⁴⁸ Naţiunile se bucurau când auzeau lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei care erau destinaţi să primească viaţa eternă au crezut.

⁴⁹ Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.

⁵⁰ Dar iudeii le-au provocat pe femeile evlavioase cu vază şi pe conducătorii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au alungat dincolo de hotarele lor.

⁵¹ Pavel şi Barnaba şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia,

⁵² în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

14

¹ În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, încât o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut.

² Dar iudeii care n-au crezut, au stârnit şi au răzvrătit sufletele naţiunilor împotriva fraţilor.

³ Totuşi au rămas destul de mult timp în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi permitea să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.

⁴ Mulţimea din cetate s-a dezbinat; unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii.

⁵ Naţiunile şi iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare că să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.

⁶ Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în regiunea dimprejur.

⁷ Şi au predicat Evanghelia acolo.

⁸ În Listra era un om neputincios de picioare, paralizat din naştere, care nu umblase niciodată.

⁹ El şedea jos şi îl asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie vindecat,

¹⁰ i-a zis cu voce tare: Ridică-te drept în picioare. Şi el s-a ridicat dintr-o săritură şi a început să umble.

¹¹ La vederea celor făcute de Pavel, mulţimile şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.

¹² Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că mânuia cuvântul.

¹³ Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi coroane înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu mulţimile.

¹⁴ Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul mulţimii şi au strigat:

¹⁵ Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi natură cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul, şi marea, şi tot ce este în ele.

¹⁶ El, în veacurile trecute, a lăsat toate naţiunile să umble pe căile lor,

¹⁷ deşi, la drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.

¹⁸ Abia au putut să împiedice cu cuvintele acestea mulţimile să le aducă jertfă.

¹⁹ Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte iudei care au stârnit mulţimile. Aceştia, după ce l-au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate crezând că a murit.

²⁰ Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a ridicat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.

²¹ După ce au predicat Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,

²² întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să persevereze în credinţă şi spunea că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

²³ Au stabilit prezbiteri în fiecare Biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.

²⁴ Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,

²⁵ au vestit Cuvântul în Perga şi s-au coborât la Atalia.

²⁶ De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o făcuseră.

²⁷ După venirea lor, au adunat Biserica şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese naţiunilor uşa credinţei.

²⁸ Şi au rămas destul de mult timp acolo cu ucenicii.

15

¹ Câţiva oameni veniţi din Iudeea îi învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sunteţi circumcişi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.

² Pavel şi Bamaba au avut cu ei un viu schimb de cuvinte şi păreri contradictorii şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei să se urce la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să le ceară părerea asupra acestei neînţelegeri.

³ După ce au fost conduşi de Biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea naţiunilor la Dumnezeu şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

⁴ Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

⁵ Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că naţiunile trebuie să fie circumcise şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

⁶ Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă ca să vadă ce este de făcut.

⁷ După ce s-a discutat mult, s-a ridicat Petru şi le-a zis: Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, naţiunile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.

⁸ Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.

⁹ N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.

¹⁰ Acum, dar, de ce-L ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe umerii ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

¹¹ Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.

¹² Toată adunarea a tăcut şi i-a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul naţiunilor.

¹³ Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: Fraţilor, ascultaţi-mă!

¹⁴ Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste naţiuni, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.

¹⁵ Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum este scris:

¹⁶ După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou,

¹⁷ pentru ca rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul, ca şi toate naţiunile peste care este chemat Numele Meu,

¹⁸ zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia îi sunt cunoscute din eternitate.

¹⁹ De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre naţiuni care se întorc la Dumnezeu,

²⁰ ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de animale sugrumate şi de sânge.

²¹ Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l vestesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de sabat.

²² Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi i-au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.

²³ Şi au scris astfel prin ei: Apostolii, prezbiterii şi fraţii, către fraţii dintre naţiuni, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!

²⁴ Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin cuvintele lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă circumcideţi şi să împliniţi Legea,

²⁵ noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

²⁶ oamenii aceştia care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos.

²⁷ I-am trimis, dar, pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.

²⁸ Căci a părut potrivit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie,

²⁹ adică să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.

³⁰ Ei, deci, şi-au luat rămas bun de la Biserică şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.

³¹ După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.

³² Iuda şi Sila, care şi ei erau profeţi, i-au îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte.

³³ După câtva timp, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi.

³⁴ Totuşi Sila a găsit cu cale să rămână acolo.

³⁵ Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau mulţimile şi predicau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.

³⁶ După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.

³⁷ Barnaba voia să îl ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu,

³⁸ dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.

³⁹ Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba l-a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru.

⁴⁰ Pavel şi l-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.

⁴¹ El a străbătut Siria şi Cilicia întărind Bisericile.

16

¹ Pe urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec.

² Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.

³ Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat, l-a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era grec.

⁴ Pe când trecea prin cetăţi, îi învăţa pe fraţi să împlinească hotărârile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim.

⁵ Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi.

⁶ Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin regiunea Frigiei şi Galatiei.

⁷ Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

⁸ Au trecut atunci prin Misia şi s-au coborât la Troa.

⁹ Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: Treci în Macedonia şi ajută-ne!

¹⁰ După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

¹¹ După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.

¹² De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate din acea regiune a Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.

¹³ În ziua sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Ne-am aşezat şi le-am vorbit femeilor care erau adunate acolo.

¹⁴ Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

¹⁵ După ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: Dacă mă consideraţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea. Şi ne-a forţat să intrăm.

¹⁶ Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o sclavă care avea un duh de ghicire . Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.

¹⁷ Sclava aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.

¹⁸ Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: În Numele lui Isus Cristos, îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

¹⁹ Când au văzut stăpânii sclavei că s-a dus speranţa câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea conducătorilor cetăţii.

²⁰ I-au dat pe mâna guvernanţilor şi au zis: Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte iudei

²¹ care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.

²² Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor şi guvernanţii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele.

²³ După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare şi l-au atenţionat pe gardian să-i păzească bine.

²⁴ Gardianul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în închisoarea dinăuntru şi le-a pus picioarele în butuci.

²⁵ Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.

²⁶ Deodată s-a produs un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile închisorii. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.

²⁷ Gardianul s-a trezit şi, când a văzut uşile închisorii deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.

²⁸ Dar Pavel a strigat cu glas tare: Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici.

²⁹ Atunci gardianul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;

³⁰ i-a scos afară şi le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

³¹ Pavel şi Sila i-au răspuns: Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.

³² Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui.

³³ Gardianul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.

³⁴ După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

³⁵ Când s-a făcut zi, guvernanţii cetăţii i-au trimis pe cei care purtau nuielele să-i spună gardianului: Dă-le drumul oamenilor acelora.

³⁶ Şi gardianul i-a spus lui Pavel aceste cuvinte: Guvernanţii cetăţii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace.

³⁷ Dar Pavel le-a zis: După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în închisoare şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!

³⁸ Cei care purtau nuielele au spus aceste cuvinte guvernanţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că sunt romani.

³⁹ Guvernanţii cetăţii au venit să-i potolească, i-au scos afară din închisoare şi i-au rugat să părăsească cetatea.

⁴⁰ Ei au ieşit din închisoare şi au intrat în casa Lidiei şi, după ce i-au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.

17

¹ Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.

² Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de sabat a vorbit cu ei din Scripturi,

³ dovedind şi explicând că Cristosul trebuia să sufere şi să învieze din morţi. Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu, zicea el, este Cristosul.

⁴ Unii din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.

⁵ Dar iudeii care nu crezuseră, din invidie, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut o gloată şi au stârnit cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi îi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la mulţime.

⁶ Fiindcă nu i-au găsit, l-au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea guvernanţilor cetăţii şi au strigat: Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici,

⁷ şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului şi spun că este un alt Rege: Isus.

⁸ Prin aceste cuvinte, iudeii au tulburat mulţimea şi pe guvernanţii cetăţii,

⁹ care i-au dat drumul lui Iason şi celorlalţi numai după ce au primit de la ei o garanţie.

¹⁰ Fraţii i-au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor.

¹¹ Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu multă înflăcărare şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.

¹² Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut.

¹³ Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să stârnească mulţimile.

¹⁴ Atunci fraţii l-au condus imediat pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea.

¹⁵ Cei care-l însoţeau pe Pavel l-au condus până la Atena. Apoi s-au întors, cu instrucţiunea pentru Sila şi Timotei ca să vină cât mai repede la el.

¹⁶ Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se tulbura duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

¹⁷ În sinagogă stătea, deci, de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.

¹⁸ Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: Ce vrea să spună palavragiul acesta? Alţii, când au auzit că-L vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.

¹⁹ Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?

²⁰ Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.

²¹ Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

²² Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.

²³ Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: Unui Dumnezeu necunoscut! Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.

²⁴ Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.

²⁵ El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

²⁶ El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; a hotărât fiecăruia timpul şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

²⁷ ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi să se străduiască să-L găsească bâjbâind, deşi nu este departe de fiecare din noi.

²⁸ Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: Suntem din neamul lui…

²⁹ Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugul şi iscusinţa omului.

³⁰ Dumnezeu nu ţine seama de timpurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

³¹ pentru că a destinat o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a destinat pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi.

³² Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.

³³ Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.

³⁴ Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

18

¹ După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.

² Acolo a găsit un iudeu numit Acuila, originar din Pont, venit de curând din Italia, cu soţia lui, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei

³ şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau împreună; meseria lor era facerea corturilor.

⁴ Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de sabat şi îi convingea pe iudei şi pe greci.

⁵ Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedicat cu totul predicării şi le dovedea iudeilor că Isus este Cristosul.

⁶ Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la naţiuni.

⁷ Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

⁸ Dar Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care îl auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.

⁹ Noaptea, Domnul i-a zis lui Pavel într-o vedenie: Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea,

¹⁰ căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mulţi oameni în această cetate.

¹¹ Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

¹² Pe când era Galion guvernator al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un singur gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată

¹³ şi au zis: Omul acesta îi stârneşte pe oameni să I se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.

¹⁴ Pavel voia să înceapă să vorbească, tocmai când Galion le-a zis iudeilor: Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo încălcare a legii, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!

¹⁵ Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.

¹⁶ Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.

¹⁷ Atunci au pus toţi mâna pe Sosten, conducătorul sinagogii, şi l-au bătut înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

¹⁸ Pavel a mai rămas destul de mult timp în Corint. Apoi, şi-a luat la revedere de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse un jurământ.

¹⁹ Au ajuns în Efes şi Pavel i-a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii,

²⁰ care l-au rugat să rămână la ei mai mult timp. El însă n-a vrut,

²¹ ci şi-a luat rămas bun de la ei şi a zis: Trebuie neapărat ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi. Şi a plecat din Efes.

²² S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a urcat la Ierusalim şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a coborât în Antiohia.

²³ După ce a petrecut puţin timp în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc regiunea Galatiei şi Frigiei, întărindu-i pe toţi ucenicii.

²⁴ La Efes a venit un iudeu numit Apolo, originar din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.

²⁵ El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înflăcărat şi vorbea şi îi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, deşi nu cunoştea decât botezul lui Ioan.

²⁶ A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai amănunţit Calea lui Dumnezeu.

²⁷ Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au încurajat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, i-a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei care crezuseră,

²⁸ căci îi înfrunta cu putere pe iudei înaintea mulţimii şi le dovedea din Scripturi că Isus este Cristosul.

19

¹ Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin regiunile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit câţiva ucenici

² şi le-a zis: Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Ei i-au răspuns: Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.

³ Dar cu ce botez aţi fost botezaţi? le-a zis. Şi ei au răspuns: Cu botezul lui Ioan.

⁴ Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel care venea după el, adică în Isus.

⁵ Când au auzit ei aceste cuvinte, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.

⁶ Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi profeţeau.

⁷ Erau cam doisprezece bărbaţi în total.

⁸ Pe urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să-i convingă pe cei care-l ascultau.

⁹ Dar fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea poporului, Pavel a plecat de la ei, i-a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi mulţimile în şcoala unuia numit Tiran.

¹⁰ Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei care locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului.

¹¹ Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,

¹² până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele.

¹³ Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei care aveau duhuri rele, zicând: Vă conjur pe Isus, pe care-L vesteşte Pavel, să ieşiţi afară!

¹⁴ Cei care făceau lucrul acesta erau şapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.

¹⁵ Duhul cel rău le-a răspuns: Pe Isus Îl cunosc; şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?

¹⁶ Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a doborât pe amândoi şi i-a torturat în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

¹⁷ Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes şi i-a apucat frica pe toţi; şi Numele Domnului Isus era glorificat.

¹⁸ Mulţi din cei care crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.

¹⁹ Şi unii din cei care făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de drahme;

²⁰ cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

²¹ După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel a hotărât să se ducă la Ierusalim trecând prin Macedonia şi Ahaia. După ce voi merge acolo, îşi zicea el, trebuie să văd şi Roma.

²² A trimis în Macedonia două din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas puţin timp în Asia.

²³ Pe vremea aceea, s-a făcut o mare agitaţie referitor la Calea Domnului.

²⁴ Un argintar numit Dimitrie făcea replici în argint ale templului Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele.

²⁵ I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră depinde de meseria aceasta;

²⁶ şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a convins şi a abătut mulţi oameni şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.

²⁷ Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este considerat ca o nimica şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.

²⁸ Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: Mare este Diana efesenilor!

²⁹ Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi i-au luat cu ei pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.

³⁰ Pavel voia să vină înaintea mulţimii, dar nu l-au lăsat ucenicii.

³¹ Chiar şi unii din mai marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.

³² Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.

³³ Atunci l-au scos din mulţime pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna şi voia să se apere înaintea mulţimii.

³⁴ Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas timp de aproape două ceasuri: Mare este Diana efesenilor!

³⁵ Totuşi secretarul oraşului a potolit mulţimea şi a zis: Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?

³⁶ Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic dintr-o pornire nechibzuită.

³⁷ Căci i-aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de blasfemie împotriva zeiţei noastre.

³⁸ Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt oameni ai legii; să depună plângere unii împotriva altora.

³⁹ Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărâ într-o adunare legală a tribunalului.

⁴⁰ Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem nici un temei ca să putem îndreptăţi agitaţia aceasta.

⁴¹ După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

20

¹ Când a încetat agitaţia, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat la revedere de la ei şi a plecat în Macedonia.

² A străbătut regiunea aceasta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,

³ unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar iudeii i-au întins curse. Atunci a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

⁴ I-a avut ca însoţitori până în Asia pe Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.

⁵ Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat la Troa.

⁶ Iar noi, după zilele sărbătorii Azimilor am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.

⁷ În prima zi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, le vorbea ucenicilor şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii.

⁸ În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

⁹ Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort.

¹⁰ Dar Pavel s-a coborât, s-a aplecat peste el, l-a luat în braţe şi a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.

¹¹ După ce s-a urcat iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit mult timp până la zi. Apoi a plecat.

¹² Tânărul a fost adus viu şi lucrul acesta a fost cauza unei mari mângâieri.

¹³ Noi l-am aşteptat pe Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne înţeleseserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.

¹⁴ Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene.

¹⁵ De aici am mers pe mare şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos; ne-am oprit în Troghilion şi a doua zi am venit la Milet.

¹⁶ Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă timpul în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.

¹⁷ Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi i-a chemat pe prezbiterii Bisericii.

¹⁸ Când au venit la el, le-a zis: Ştiţi cum m-am purtat cu voi întotdeauna, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei.

¹⁹ Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor.

²⁰ Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă predic şi să vă învăţ înaintea mulţimilor şi în case

²¹ şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Cristos.

²² Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.

²³ Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

²⁴ Dar eu nu ţin cu orice preţ la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.

²⁵ Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat predicând Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶ De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.

²⁷ Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

²⁸ Fiţi atenţi, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi , ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

²⁹ Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârâ între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma

³⁰ şi se vor ridica din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri dăunătoare, ca să-i tragă pe ucenici de partea lor.

³¹ De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.

³² Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.

³³ N-am poftit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.

³⁴ Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru nevoile mele şi ale celor care erau cu mine.

³⁵ În toate privinţele v-am dat un exemplu şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: Este mai ferice să dai decât să primeşti.

³⁶ După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi.

³⁷ Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, l-au îmbrăţişat pe Pavel şi l-au sărutat.

³⁸ Căci erau întristaţi mai ales de cuvântul pe care îl spusese el că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au condus până la corabie.

21

¹ După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de acolo la Patara.

² Am găsit o corabie care urma să treacă în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat.

³ Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde urma să se descarce corabia.

⁴ Acolo i-am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, îi spuneau lui Pavel să nu se urce la Ierusalim.

⁵ Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum; şi ne-au condus toţi, cu soţiile şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat.

⁶ Apoi ne-am luat la revedere unii de la alţii şi noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă.

⁷ După ce ne-am terminat călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi.

⁸ A doua zi am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip Evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.

⁹ El avea patru fiice fecioare care profeţeau.

¹⁰ Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un profet numit Agab, s-a coborât din Iudeea,

¹¹ şi a venit la noi. A luat centura lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: Iată ce zice Duhul Sfânt: Aşa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela a cui este centura aceasta şi-l vor da în mâinile naţiunilor.

¹² Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo l-am rugat pe Pavel să nu se urce la Ierusalim.

¹³ Atunci Pavel a răspuns: De ce plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.

¹⁴ Dacă am văzut că nu-l putem convinge, n-am mai insistat şi am zis: Facă-se voia Domnului!

¹⁵ După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am urcat la Ierusalim.

¹⁶ Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care urma să găzduim.

¹⁷ Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.

¹⁸ A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.

¹⁹ După ce i-a salutat, le-a istorisit în amănunt ce făcuse Dumnezeu în mijlocul naţiunilor prin lucrarea lui.

²⁰ Când l-au auzit, L-au glorificat pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de pasiune pentru Lege.

²¹ Dar ei au auzit despre tine că îi înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre naţiuni să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi circumcidă copiii şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.

²² Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea se va aduna, căci vor auzi că ai venit.

²³ Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut un jurământ.

²⁴ Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi plăteşte tu pentru ei ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după tradiţie şi împlineşti Legea.

²⁵ Cu privire la naţiunile care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de curvie.

²⁶ Atunci Pavel i-a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

²⁷ Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii din Asia, când l-au văzut pe Pavel în Templu, au stârnit tot poporul, au pus mâinile pe el

²⁸ şi au început să strige: Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care predică pretutindeni şi în toată lumea împotriva poporului nostru, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba încă a introdus şi nişte greci în Templu şi a pângărit acest locaş sfânt.

²⁹ Într-adevăr, îl văzuseră mai înainte pe Trofim efeseanul împreună cu el în cetate şi credeau că Pavel îl introdusese în Templu.

³⁰ Toată cetatea s-a pus în mişcare şi s-au strâns mulţimi din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.

³¹ Pe când încercau să-l omoare, a ajuns vestea la căpitanul armatei că tot Ierusalimul s-a tulburat.

³² Acesta a luat îndată soldaţi şi centurioni şi a alergat la ei. Când i-au văzut pe căpitan şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel.

³³ Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.

³⁴ Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime; deci fiindcă nu putea să înţeleagă adevărul din cauza gălăgiei, a poruncit să-l ducă în fortăreaţă.

³⁵ Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din cauza îmbulzelii mulţimii stârnite;

³⁶ căci mulţimea se ţinea după el şi striga: La moarte cu el!

³⁷ Tocmai când era să fie introdus în fortăreaţă, Pavel i-a zis căpitanului: îmi este permis să-ţi spun ceva? Căpitanul a răspuns: Ştii greceşte?

³⁸ Nu cumva eşti egipteanul acela care s-a răsculat cu puţin în urmă şi i-a dus în pustiu pe cei patru mii de tâlhari?

³⁹ Eu sunt iudeu, a spus Pavel, din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc mulţimii.

⁴⁰ După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel s-a ridicat în picioare pe trepte şi a făcut semn mulţimii cu mâna. S-a făcut o mare tăcere şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

22

¹ Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!

² Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au făcut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:

³ Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc în amănunţime Legea părinţilor noştri şi am fost tot atât de plin de pasiune pentru Dumnezeu cum sunteţi şi voi toţi azi.

⁴ Am persecutat până la moarte această Cale, am legat şi am pus în închisoare bărbaţi şi femei;

⁵ marele preot şi tot Sinedriul conducătorilor poporului îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să-i aduc legaţi la Ierusalim pe cei care se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

⁶ Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

⁷ Am căzut la pământ şi am auzit o voce care-mi zicea: Saul, Saul, pentru ce Mă persecuţi?

⁸ Cine eşti, Doamne? am răspuns eu. Şi El mi-a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L persecuţi.

⁹ Cei care erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit vocea Celui care vorbea.

¹⁰ Atunci am zis: Ce să fac, Doamne? Scoală-te, mi-a răspuns Domnul, du-te la Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.

¹¹ Fiindcă nu puteam să văd nimic, din cauza strălucirii luminii aceleia, cei care erau cu mine m-au luat de mână şi aşa am ajuns în Damasc.

¹² Şi a venit la mine un om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine.

¹³ El mi-a zis: Frate Saule, primeşte-ţi din nou vederea! Chiar în clipa aceea, mi-am primit vederea şi m-am uitat le el.

¹⁴ El mi-a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să Îl vezi pe Cel Drept şi să auzi cuvinte din gura Lui,

¹⁵ căci îi vei fi martor faţă de toţi oamenii pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit.

¹⁶ Şi acum, ce mai stai? Ridică-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.

¹⁷ Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească;

¹⁸ şi L-am văzut pe Domnul care-mi zicea: Grăbeşte-te, ieşi repede din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.

¹⁹ Şi am zis: Doamne, ei ştiu că eu îi băgăm în închisori şi îi băteam prin sinagogi pe cei care cred în Tine,

²⁰ şi că atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor care-l omorau.

²¹ Atunci El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite departe, la naţiuni.

²² Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat vocea şi au zis: Ia de pe pământ un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!

²³ Strigau, îşi aruncau hainele şi aruncau praf în aer.

²⁴ Căpitanul a poruncit să-l ducă pe Pavel în fortăreaţă şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce cauză strigau aşa împotriva lui.

²⁵ Pe când îl legau cu curele, Pavel i-a zis centurionului care era de faţă: Vă este permis să bateţi un roman care nu este condamnat?

²⁶ La auzul acestor cuvinte, centurionul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi i-a zis: Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.

²⁷ Şi când a venit căpitanul, i-a zis lui Pavel: Spune-mi, eşti roman? Da, i-a răspuns el.

²⁸ Căpitanul a zis: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta. Şi eu, a zis Pavel, sunt chiar născut roman.

²⁹ Imediat, cei care urmau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească; ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

³⁰ A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este învinuit de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Sinedriul; apoi l-a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.

23

¹ Pavel s-a uitat ţintă la Sinedriu şi a zis: Fraţilor, eu am trăit cu toată curăţia conştiinţei mele înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…

² Marele preot Anania a poruncit celor care stăteau lângă el să-l lovească peste gură.

³ Atunci Pavel i-a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu stai să mă judeci după Lege şi porunceşti să mă lovească împotriva Legii!

⁴ Cei care stăteau lângă el i-au zis: Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?

⁵ Şi Pavel a zis: N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: Pe mai marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău.

⁶ Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei iar alta farisei, a strigat în plin Sinedriu: Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din cauza speranţei în învierea morţilor sunt dat în judecată.

⁷ Când a zis cuvintele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei şi adunarea s-a dezbinat.

⁸ Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.

⁹ S-a făcut o mare agitaţie; şi câţiva experţii în Lege din partida fariseilor s-au ridicat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?…

¹⁰ Fiindcă cearta creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit soldaţilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă.

¹¹ În noaptea următoare, Domnul i S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.

¹² În ziua următoare, iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu îl vor omorâ pe Pavel.

¹³ Cei care făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci.

¹⁴ Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la conducătorii poporului şi le-au zis: Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu îl vom omorâ pe Pavel.

¹⁵ Acum dar, voi, împreună cu Sinedriul, daţi de ştire căpitanului şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi cauza mai amănunţit; şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.

¹⁶ Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în fortăreaţă şi i-a spus lui Pavel.

¹⁷ Pavel l-a chemat pe unul din centurioni şi i-a zis: Du-l pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.

¹⁸ Centurionul l-a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan şi i-a zis: Deţinutul Pavel m-a chemat şi m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.

¹⁹ Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte şi l-a întrebat: Ce ai să-mi spui?

²⁰ El a răspuns: Iudeii s-au sfătuit să te roage să-l aduci mâine pe Pavel înaintea Sinedriului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai amănunţit.

²¹ Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata şi n-aşteaptă decât aprobarea ta.

²² Căpitanul l-a lăsat pe tânărul să plece şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.

²³ Pe urmă, a chemat doi centurioni şi le-a zis: La ceasul al treilea din noapte să aveaţi gata două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de lăncieri, ca să meargă până la Cezareea.

²⁴ Le-a poruncit să aducă şi animale pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la guvernatorul Felix.

²⁵ Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:

²⁶ Claudius Lisias către excelenţa sa, guvernatorul Felix: plecăciune!

²⁷ Acest om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei şi eu m-am dus repede cu soldaţii şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman.

²⁸ Am vrut să aflu cauza pentru care-l învinuiau şi l-am adus înaintea Sinedriului lor.

²⁹ Am găsit că era învinuit pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu comisese nici o nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.

³⁰ Mi s-a dat însă de ştire că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine şi am făcut cunoscut şi celor care-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.

³¹ Soldaţii, după porunca pe care o primiseră, l-au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatrida.

³² A doua zi i-au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în fortăreaţă.

³³ Ajunşi în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna guvernatorului şi l-au adus pe Pavel înaintea lui.

³⁴ Guvernatorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat de unde este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia, i-a zis:

³⁵ Te voi asculta când vor veni reclamanţii tăi. Şi a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.

24

¹ După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din conducătorii poporului şi cu un avocat, numit Tertul. Au adus înaintea guvernatorului plângere împotriva lui Pavel.

² Pavel a fost chemat şi Tertul a început să-l învinuiască astfel: Felix, excelenţă, faci să ne bucurăm de multă pace mare şi naţiunea aceasta a devenit prosperă prin grija ta.

³ Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în tot timpul şi în tot locul.

⁴ Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte.

⁵ L-am găsit pe omul acesta, care este o ciumă; pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei nazarinenilor

⁶ şi a încercat să pângărească chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră,

⁷ dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu multă forţă

⁸ şi a poruncit reclamanţilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl învinuim noi.

⁹ Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile.

¹⁰ După ce i-a făcut guvernatorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul naţiunii acesteia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.

¹¹ Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am urcat să mă închin la Ierusalim.

¹² Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală în popor.

¹³ Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă învinuiesc acum.

¹⁴ Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Profeţi

¹⁵ şi am în Dumnezeu speranţa aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

¹⁶ De aceea mă străduiesc să am totdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

¹⁷ După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc ajutoare poporului meu şi să aduc daruri la Templu.

¹⁸ Tocmai atunci nişte iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu tulburare.

¹⁹ Ei înşişi ar trebui să se prezinte înaintea ta şi să mă învinuiască, dacă au ceva împotriva mea.

²⁰ Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea Sinedriului,

²¹ în afară doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.

²² Felix, care ştia destul de bine despre Calea aceasta, i-a amânat zicând: Am să cercetez cauza voastră când va veni căpitanul Lisias.

²³ Şi a poruncit centurionului să-l păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai liber şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

²⁴ După câteva zile, a venit Felix cu soţia lui Drusila, care era iudeică; l-a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos Isus.

²⁵ Dar, pe când vorbea Pavel despre dreptate, despre stăpânirea de sine şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: De astă dată, du-te; când voi mai avea prilejul, te voi chema.

²⁶ Totodată, el spera că Pavel îi va da bani, de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

²⁷ Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor şi l-a lăsat pe Pavel în închisoare.

25

¹ Festus, când a venit în provincea sa, după trei zile s-a urcat de la Cezareea la Ierusalim.

² Preoţii cei mai de seamă şi conducătorii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu insistenţă

³ şi i-au cerut, ca o favoare pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o capcană ca să-l omoare pe drum.

⁴ Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi urma să plece în curând acolo.

⁵ Deci, a zis el, cei mai de vază dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l învinovăţească.

⁶ Festus n-a întârziat între ei decât opt sau zece zile; apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi s-a aşezat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.

⁷ Când a sosit Pavel, iudeii care veniseră de la Ierusalim l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi.

⁸ Pavel a început să se apere şi a zis: N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.

⁹ Festus, care voia să primească bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns, i-a zis lui Pavel: Vrei să te urci la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?

¹⁰ Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.

¹¹ Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă învinuiesc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.

¹² Atunci Festus, după ce s-a consultat cu consilierii lui, a răspuns: De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.

¹³ După câteva zile, regele Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea ca să-l felicite pe Festus.

¹⁴ Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus i-a spus regelui cum stau lucrurile cu Pavel şi a zis: Felix a lăsat în închisoare un om,

¹⁵ împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi conducătorii iudeilor şi i-au cerut condamnarea.

¹⁶ Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea la moarte nici un om, înainte ca cel învinuit să fi fost pus faţă în faţă cu reclamanţii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este învinuit.

¹⁷ Ei au venit deci aici şi, fără întârziere, m-am aşezat a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să îl aducă pe omul acesta.

¹⁸ Reclamanţii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu.

¹⁹ Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu.

²⁰ Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

²¹ Dar Pavel a cerut să-i fie reţinută cauza ca să fie supusă hotărârii împăratului şi am poruncit să fie păzit până când îl voi trimite la Cezar.

²² Agripa i-a zis lui Festus: Aş vrea să-l aud şi eu pe omul acela. Mâine, a răspuns Festus, îl vei auzi.

²³ A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu mult fast şi au intrat în sala de audieri împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

²⁴ Atunci Festus a zis: Rege Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.

²⁵ Fiindcă am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit.

²⁶ Eu n-am nimic temeinic de scris stăpânului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.

²⁷ Căci mi se pare fără sens să trimit un deţinut fără să arăt de ce este învinuit.

26

¹ Agripa i-a zis lui Pavel: Ai voie să te aperi! Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel:

² Mă consider fericit, rege Agripa, că mă voi apăra astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt învinuit de iudei,

³ căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.

⁴ Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul poporului meu.

⁵ Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre.

⁶ Şi acum sunt dat în judecată pentru speranţa promisiunii pe care le-a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri

⁷ şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care Îi slujesc neîncetat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această speranţă, rege, sunt învinuit eu de iudei!

⁸ Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?

⁹ Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,

¹⁰ şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în închisoare mulţi sfinţi, căci am primit autoritatea aceasta de la preoţii cei mai de seamă şi, când erau condamnaţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.

¹¹ I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să spună blasfemii. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi persecutam până şi în cetăţile străine.

¹² În acest scop, m-am dus la Damasc, cu autoritate şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.

¹³ Pe la amiază, rege, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul însoţitorilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe a soarelui.

¹⁴ Am căzut cu toţii la pământ şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.

¹⁵ Cine eşti, Doamne? am răspuns eu. Şi Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care-L persecuţi.

¹⁶ Dar ridică-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.

¹⁷ Te-am ales din mijlocul acestui popor şi din mijlocul naţiunilor, la care te trimit,

¹⁸ ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.

¹⁹ De aceea, rege Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti,

²⁰ ci am predicat întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la naţiuni, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

²¹ Iată de ce au pus iudeii mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare.

²² Dar, datorită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă îndepărtez cu nimic de la ce au spus profeţii şi Moise că se va întâmpla,

²³ şi anume că Cristosul trebuie să sufere şi că, după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumina poporului nostru şi naţiunilor.

²⁴ Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu voce tare: Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.

²⁵ Nu sunt nebun, excelenţa ta, Festus, a răspuns Pavel, dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.

²⁶ Regele ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!

²⁷ Crezi tu în Profeţi, rege Agripa? Ştiu că crezi.

²⁸ Şi Agripa i-a zis lui Pavel: Curând mai vrei tu să mă convingi să mă fac creştin!

²⁹ Fie curând, fie târziu, a răspuns Pavel, să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei care mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, în afară de lanţurile acestea.

³⁰ Regele, guvernatorul, Berenice şi toţi cei care erau împreună cu ei, s-au ridicat

³¹ şi, când au plecat, au zis unii către alţii: Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.

³² Şi Agripa i-a zis lui Festus: Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar.

27

¹ După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva deţinuţi i-au dat pe mâna unui centurion al cohortei Augusta, numit Iuliu.

² Ne-am urcat într-o corabie de la Adramit, care urma să meargă pe coasta Asiei şi am pornit. Îl aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic.

³ A doua zi am ajuns la Sidon şi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei.

⁴ După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice.

⁵ După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.

⁶ Acolo centurionul a găsit o corabie din Alexandria care mergea în Italia şi ne-a urcat în ea.

⁷ Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.

⁸ De abia am mers cu corabia de-a lungul insulei şi am ajuns la un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape cetatea Lasea.

⁹ Trecuse destul de mult timp şi călătoria pe mare devenea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea postului. De aceea Pavel i-a înştiinţat pe ceilalţi

¹⁰ şi le-a zis: Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.

¹¹ Centurionul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corabiei decât de cuvintele lui Pavel.

¹² Şi fiindcă portul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, port din Creta, aşezat spre sud-vest şi spre nord-vest, ca să ierneze acolo.

¹³ Începuse să sufle un vânt uşor dinspre sud şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia de-a lungul Cretei.

¹⁴ Dar nu după mult timp, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon.

¹⁵ Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului şi ne-am lăsat duşi în voia lui.

¹⁶ Am trecut repede prin josul unei insule numită Clauda şi abia am putut să punem mâna pe barca de salvare.

¹⁷ După ce au ridicat-o în sus, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au legat corabia cu frânghii şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt.

¹⁸ Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie

¹⁹ şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am aruncat uneltele corabiei.

²⁰ Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile şi furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice speranţă de scăpare.

²¹ Oamenii nu mâncaseră de mult timp. Atunci Pavel s-a ridicat în picioare în mijlocul lor şi a zis: Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.

²² Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că nici unul din voi nu va pieri şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei.

²³ Un înger al Dumnezeului căruia Îi aparţin şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi noapte

²⁴ şi mi-a zis: Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei care merg cu corabia împreună cu tine.

²⁵ De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.

²⁶ Dar trebuie să dăm peste o insulă.

²⁷ În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ.

²⁸ Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.

²⁹ De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei şi doreau să se facă zi.

³⁰ Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi dădeau drumul bărcii de salvare în mare, sub pretext că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei,

³¹ Pavel i-a zis centurionului şi soldaţilor: Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.

³² Atunci soldaţii au tăiat funiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să cadă jos.

³³ Înainte de zi, Pavel i-a rugat pe toţi să mănânce şi a zis: Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură.

³⁴ De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; şi nu vi se va pierde nici un fir de păr din cap.

³⁵ După ce a spus aceste cuvinte, a luat pâine, I-a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce.

³⁶ Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au început şi ei să mănânce.

³⁷ În corabie eram cu toţii două sute şaptezeci şi şase de suflete.

³⁸ După ce s-au săturat, au uşurat corabia aruncând grâul în mare.

³⁹ Când s-a făcut zi, n-au recunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă.

⁴⁰ Au tăiat ancorele, ca să le dea drumul în mare şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului şi s-au îndreptat spre mal.

⁴¹ Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a înfipt corabia şi partea dinainte a corabiei s-a înţepenit şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.

⁴² Soldaţii au fost de părere să-i omoare pe deţinuţi, ca să nu scape vreunul prin înot.

⁴³ Centurionul, însă, care voia să-l scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei care pot înota să se arunce de pe corabie în apă şi să ajungă cei dintâi la ţărm,

⁴⁴ iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie; şi aşa s-a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat.

28

¹ După ce am scăpat de primejdie, am aflat că insula se numea Malta.

² Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din cauză că ploua şi se lăsase un frig mare.

³ Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o viperă a ieşit afară din cauza căldurii şi s-a lipit de mâna lui.

⁴ Barbarii, când au văzut vipera spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, deşi a fost scăpat din mare.

⁵ Pavel a scuturat vipera în foc şi n-a simţit nici un rău.

⁶ Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nici un rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau că este un zeu.

⁷ În împrejurimi erau proprietăţile guvernatorului insulei, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.

⁸ Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav, având febră şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.

⁹ Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din insula aceea şi au fost vindecaţi.

¹⁰ Ni s-a dat mare cinste şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

¹¹ După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase pe insulă şi care purta semnul Dioscurilor.

¹² Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile.

¹³ De acolo, am mers înainte pe lângă coastă şi am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul dinspre sud, după două zile, am venit la Puzole,

¹⁴ unde am întâlnit nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.

¹⁵ Din Roma ne-au ieşit înainte, până în Forul lui Apiu şi până la Cele Trei Cârciumi, fraţii care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat.

¹⁶ Când am ajuns la Roma, centurionul i-a predat pe deţinuţi căpitanului gărzilor palatului, iar lui Pavel i s-a permis să rămână în altă parte, cu un soldat care-l păzea.

¹⁷ După trei zile, Pavel i-a chemat pe conducătorii iudeilor şi, când s-au adunat, le-a zis: Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva poporului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim şi de acolo am fost dat în mâinile romanilor.

¹⁸ După ce m-au supus cercetării, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.

¹⁹ Dar iudeii s-au împotrivit şi am fost obligat să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am, dealtfel, deloc de gând să învinuiesc poporul meu.

²⁰ De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi; căci din cauza speranţei lui Israel port eu acest lanţ.

²¹ Ei i-au răspuns: Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici nici un frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

²² Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte împotrivire.

²³ Au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Profeţi, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara.

²⁴ Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.

²⁵ Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste cuvinte: Bine a spus Duhul Sfânt prin profetul Isaia părinţilor voştri,

²⁶ când a zis: Du-te la poporul acesta şi zi-i: Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi şi nu veţi vedea,

²⁷ căci inima acestui popor s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.

²⁸ Să ştiţi, dar, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor şi o vor asculta.

²⁹ Când a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

³⁰ Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Îi primea pe toţi care veneau să-l vadă,

³¹ predica Împărăţia lui Dumnezeu şi îi învăţa pe oameni cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică cele privitoare la Domnul Isus Cristos.