1

¹ Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,

² după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului,

³ am considerat şi eu că ar fi bine, Teofil, excelenţă, după ce am făcut cercetări amănunţite asupra tuturor acestor lucruri de la originea lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,

⁴ ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

⁵ În zilele lui Irod, tetrarhul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din grupare lui Abia. Soţia lui era dintre fetele lui Aaron şi se numea Elisabeta.

⁶ Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără abatere toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.

⁷ N-aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

⁸ Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupării lui,

⁹ după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.

¹⁰ În ceasul tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.

¹¹ Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.

¹² Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut şi l-a apucat frica.

¹³ Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.

¹⁴ El va fi pentru tine un motiv de bucurie şi de veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

¹⁵ Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.

¹⁶ El îi va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

¹⁷ Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul şi în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea ce lor drepţi, ca să gătească Domnului un popor bine pregătit pentru El.

¹⁸ Zaharia i-a zis îngerului: Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în vârstă.

¹⁹ Drept răspuns, îngerul i-a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

²⁰ Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.

²¹ Mulţimea însă îl aştepta pe Zaharia şi se mira de întârzierea lui în Templu.

²² Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una; şi a rămas mut.

²³ După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.

²⁴ Peste câtva timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. Căci, zicea ea,

²⁵ iată ce mi-a făcut Domnul când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ruşinea dintre oameni.

²⁶ În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,

²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

²⁸ Îngerul a intrat la ea şi i-a zis: Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!

²⁹ Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.

³⁰ Îngerul i-a zis: Nu te teme, Maria; căci ai primit îndurare înaintea lui Dumnezeu.

³¹ Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.

³² El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui Său David.

³³ Va domni etern peste casa lui Iacov şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

³⁴ Maria a zis îngerului: Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?

³⁵ Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine va fi numit Fiul lui Dumnezeu.

³⁶ Iată că Elisabeta, rudenia ta, a conceput şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în a şasea lună.

³⁷ Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.

³⁸ Maria a zis: Iată roaba Domnului; facămi-se după cuvintele tale! Şi îngerul a plecat de la ea.

³⁹ Maria s-a ridicat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.

⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.

⁴¹ Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.

⁴² Ea a strigat cu voce tare: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

⁴³ Cum de mi-a fost dat mie să vină la mine mama Domnului meu?

⁴⁴ Fiindcă, iată, cum mi-a ajuns la urechi urarea ta, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.

⁴⁵ Fericit este aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.

⁴⁶ Şi Maria a zis: Sufletul meu înalţă pe Domnul

⁴⁷ şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

⁴⁸ pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo toate generaţiile mă vor numi fericită,

⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt

⁵⁰ şi îndurarea Lui se întinde din generaţie în generaţie peste cei care se tem de El.

⁵¹ El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.

⁵² I-a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor şi i-a înălţat pe cei smeriţi.

⁵³ Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

⁵⁴ A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa –

⁵⁵ cum promisese părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în eternitate.

⁵⁶ Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

⁵⁷ Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască şi a născut un fiu.

⁵⁸ Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.

⁵⁹ În ziua a opta, au venit să circumcidă pruncul şi au vrut să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

⁶⁰ Dar mama lui a luat cuvântul şi a zis: Nu, ci se va numi Ioan.

⁶¹ Ei i-au zis: Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.

⁶² Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.

⁶³ Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: Numele lui este Ioan. Şi toţi s-au mirat.

⁶⁴ În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi el vorbea şi Îl binecuvânta pe Dumnezeu.

⁶⁵ Pe toţi vecinii i-a apucat frica; şi în toată regiunea aceea muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.

⁶⁶ Toţi cei ce le auzeau le păstrau în inima lor şi ziceau: Oare ce va fi pruncul acesta? Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el.

⁶⁷ Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a profeţit şi a zis:

⁶⁸ Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat poporul Său.

⁶⁹ Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David,

⁷⁰ cum vestise prin gura sfinţilor Săi profeţi, care au fost din vechime –

⁷¹ mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor care ne urăsc!

⁷² Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,

⁷³ potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

⁷⁴ că, după ce ne va scăpa din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va permite să-I slujim fără frică,

⁷⁵ trăind înaintea Lui în sfinţenie şi dreptate în toate zilele vieţii noastre.

⁷⁶ Şi tu, pruncule, vei fi numit profet al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui

⁷⁷ şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui –

⁷⁸ datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,

⁷⁹ ca să-i lumineze pe cei care zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!

⁸⁰ Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

2

¹ În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se facă recensământul tuturor oamenilor.

² Recensământul acesta s-a făcut prima dată pe când era guvernator în Siria Quirinius.

³ Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

⁴ Iosif s-a urcat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David –

⁵ să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

⁶ Pe când erau ei acolo, s-a împlinit timpul când trebuia să nască Maria.

⁷ Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

⁸ În regiunea aceea erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi vegheau noaptea împrejurul turmei lor.

⁹ Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi gloria Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.

¹⁰ Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:

¹¹ astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul.

¹² Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.

¹³ Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

¹⁴ Glorie lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.

¹⁵ După ce au plecat îngerii de la ei ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: Haideţi să mergem la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.

¹⁶ S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.

¹⁷ După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

¹⁸ Toţi cei care i-au auzit s-au mirat de cele ce spuneau păstorii.

¹⁹ Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.

²⁰ Şi păstorii s-au întors glorificând şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.

²¹ Când a venit ziua a opta în care trebuia circumcis Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El conceput în pântece.

²² Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim ca să-L prezinte înaintea Domnului –

²³ după cum este scris în Legea Domnului: Orice băiat întâi născut va fi închinat Domnului –

²⁴ şi ca să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

²⁵ Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el.

²⁶ Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să-L vadă pe Cristosul Domnului.

²⁷ El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când L-au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,

²⁸ Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

²⁹ Acum, eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

³⁰ Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,

³¹ pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,

³² lumina care să lumineze naţiunile şi gloria poporului Tău Israel.

³³ Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.

³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama Lui: Iată, Copilul acesta este destinat spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.

³⁵ Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se reveleze gândurile multor inimi.

³⁶ Mai era acolo şi o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu soţul ei şapte ani după fecioria ei.

³⁷ Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu şi zi şi noapte Îi slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.

³⁸ A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să-L laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor care aşteptau mântuirea Ierusalimului.

³⁹ După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

⁴⁰ Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El.

⁴¹ Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an la sărbătoarea Paştelor.

⁴² Când a fost El de doisprezece ani, au urcat la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.

⁴³ Apoi, după ce au trecut zilele sărbătorii, pe când se întorceau ei acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au observat lucrul acesta.

⁴⁴ Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie; şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.

⁴⁵ Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.

⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

⁴⁷ Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

⁴⁸ Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.

⁴⁹ El le-a zis: De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?

⁵⁰ Dar ei n-au înţeles cuvintele Lui.

⁵¹ Apoi S-a coborât împreună cu ei, a sosit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

⁵² Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

3

¹ În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era guvernator în Iudeea, Irod, tetrarh al Galileii; Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei şi al Trahonitei; Lisania, tetrarh al Abilenei,

² şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu i-a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.

³ Şi Ioan a umblat prin toată regiunea din împrejurimile Iordanului şi predica botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,

⁴ după cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia: Iată vocea celui ce strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.

⁵ Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal se vor preface în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.

⁶ Şi orice om va vedea mântuirea lui Dumnezeu.

⁷ Ioan zicea, dar, mulţimilor care veneau să fie botezate de el: Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

⁸ Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: Avem pe Avraam ca tată! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

⁹ Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.

¹⁰ Mulţimile îl întrebau şi ziceau: Atunci ce trebuie să facem?

¹¹ Drept răspuns, el le zicea: Cine are două haine să împartă cu cine n-are nici una; şi cine are de mâncare să facă la fel.

¹² Au venit şi nişte colectori de impozite să fie botezaţi şi i-au zis: Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?

¹³ El le-a răspuns: Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.

¹⁴ Nişte soldaţi îl întrebau şi ei şi ziceau: Dar noi ce trebuie să facem? El le-a răspuns: Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu soldele voastre.

¹⁵ Fiindcă poporul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan dacă nu cumva este el Cristosul,

¹⁶ Ioan, drept răspuns, le-a zis tuturor: Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

¹⁷ Acela are lopata în mână; El Îşi va curăţi aria cu desăvârşire şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

¹⁸ Astfel predica Ioan mulţimii Evanghelia şi-i dădea încă multe alte îndemnuri.

¹⁹ Dar tetrarhul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, soţia fratelui său Filip şi pentru toate relele pe care le făcuse,

²⁰ a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că l-a închis pe Ioan în închisoare.

²¹ După ce a fost botezată toată lumea, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul

²² şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit o voce care zicea: Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!

²³ Isus avea aproape treizeci de ani când a început să înveţe poporul şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,

²⁴ fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,

²⁵ fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,

²⁶ fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,

²⁷ fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,

²⁸ fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,

²⁹ fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,

³⁰ fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,

³¹ fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,

³² fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Boaz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,

³³ fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,

³⁴ fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,

³⁵ fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,

³⁶ fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,

³⁷ fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,

³⁸ fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

4

¹ Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu,

² unde a fost ispitit de Diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.

³ Diavolul I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.

⁴ Isus i-a răspuns: Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

⁵ Diavolul L-a urcat pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate regatele pământului

⁶ şi I-a zis: ţie Îţi voi da toată autoritatea şi gloria acestor regate; căci mie îmi este dată şi o dau oricui vreau.

⁷ Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.

⁸ Drept răspuns, Isus i-a zis: Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.

⁹ Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe acoperişul Templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;

¹⁰ căci este scris: El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;

¹¹ şi: Ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.

¹² Isus i-a răspuns: S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.

¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, Diavolul a plecat de la El, până la o vreme.

¹⁴ Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în toată regiunea din jur.

¹⁵ El îi învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era lăudat de toţi.

¹⁶ A venit în Nazaret, unde fusese crescut şi, după obiceiul Său, în ziua sabatului a intrat în sinagogă. S-a ridicat să citească

¹⁷ şi I s-a dat cartea profetului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:

¹⁸ Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc prizonierilor de război eliberarea şi orbilor primirea vederii; să dau drumul celor apăsaţi

¹⁹ şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.

²⁰ Pe urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi S-a aşezat jos. Toţi cei care se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.

²¹ Atunci a început să le spună: Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.

²² Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Oare nu este acesta fiul lui Iosif?

²³ Isus le-a zis: Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi şi Îmi veţi zice: Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.

²⁴ Dar, a adăugat El, adevărat vă spun că nici un profet nu este primit bine în patria lui.

²⁵ Ba încă, adevărat vă spun că pe timpul lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;

²⁶ şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, în afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.

²⁷ Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, în afară de Naaman, sirianul.

²⁸ Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.

²⁹ Şi s-au ridicat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până pe creasta muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.

³⁰ Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

³¹ S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo îi învăţa pe oameni în ziua sabatului.

³² Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu autoritate.

³³ În sinagogă se afla un om care avea un duh de demon necurat şi care a strigat cu voce tare:

³⁴ Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.

³⁵ Isus l-a certat şi i-a zis: Taci şi ieşi afară din omul acesta! Şi demonul, după ce l-a trântit jos în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.

³⁶ Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu autoritate şi cu putere duhurilor necurate şi ele ies afară!

³⁷ Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

³⁸ După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare şi L-au rugat pentru ea.

³⁹ El S-a aplecat spre ea, a certat febra şi febra a lăsat-o. Ea s-a ridicat îndată şi a început să le slujească.

⁴⁰ La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de diferite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca.

⁴¹ Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Cristosul.

⁴² Când s-a crăpat de zi, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El; voiau să-L oprească să nu plece de la ei.

⁴³ Dar El le-a zis: Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.

⁴⁴ Şi predica în sinagogile Galileii.

5

¹ Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea mulţimea ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

² Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele plasele.

³ S-a urcat într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi învăţa mulţimile din corabie.

⁴ Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: Depărteaz-o înspre larg şi aruncaţi-vă plasele pentru pescuire.

⁵ Drept răspuns, Simon I-a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca plasele!

⁶ După ce le-au aruncat, au prins aşa mulţime de peşti, că începeau să li se rupă plasele.

⁷ Au făcut semn însoţitorilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se scufunde corăbiile.

⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos,

⁹ fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei care erau cu el, din cauza pescuirii pe care o făcuseră.

¹⁰ Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, însoţitorii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.

¹¹ Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.

¹² Isus era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: Doamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.

¹³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: Da, vreau, fii curăţit! Îndată, l-a lăsat lepra.

¹⁴ Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. Ci du-te, i-a zis El, şi arată-te preotului şi adu pentru curăţirea ta ce a hotărât Moise, ca mărturie pentru ei.

¹⁵ Se răspândea tot mai mult vestea despre El şi oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

¹⁶ Iar El Se ducea în locuri pustii şi Se ruga.

¹⁷ Într-una din zile Isus învăţa mulţimile. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo, iar puterea Domnului era cu El ca să vindece.

¹⁸ Şi iată că nişte oameni purtau pe o targă un paralitic şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.

¹⁹ Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au urcat pe acoperişul casei şi l-au coborât cu targa printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.

²⁰ Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: Omule, păcatele îţi sunt iertate!

²¹ Experţii Legii şi fariseii au început să murmure şi să zică în ei înşişi: Cine este acesta, de rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?

²² Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: Pentru ce murmuraţi în inimile voastre?

²³ Ce este mai uşor: a zice: Păcatele îţi sunt iertate, sau a zice: Scoală-te şi umblă?

²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele: – ţie îţi poruncesc, a zis El paraliticului, scoală-te, ridică-ţi targa şi du-te acasă.

²⁵ Şi imediat paraliticul s-a ridicat în faţa lor, a ridicat targa pe care zăcea şi s-a dus acasă, glorificându-L pe Dumnezeu.

²⁶ Toţi au rămas uimiţi şi Îl glorificau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: Azi am văzut lucruri nemaipomenite.

²⁷ După aceea Isus a ieşit afară şi a văzut un colector de impozite numit Levi şezând la punctul de colectare a impozitelor şi i-a zis: Vino după Mine!

²⁸ Colectorul de impozite a lăsat totul, s-a ridicat şi a mers după El.

²⁹ Levi I-a pregătit un banchet mare la el în casă; şi o mulţime de colectori de impozite şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.

³⁰ Fariseii şi experţii Legii murmurau şi le ziceau ucenicilor Lui: Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii?

³¹ Isus a luat cuvântul şi le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi.

³² N-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.

³³ Ei I-au zis: Ucenicii lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau.

³⁴ El le-a răspuns: Oare îi puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei?

³⁵ Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.

³⁶ Le-a spus şi o parabolă: Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altfel rupe şi haina cea nouă, şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche.

³⁷ Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă şi burdufurile se distrug;

³⁸ ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează.

³⁹ Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, căci zice: Este mai bun cel vechi.

6

¹ Într-o zi de sabat s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

² Unii dintre farisei le-au zis: Pentru ce faceţi ce nu este permis să faceţi în ziua sabatului?

³ Isus le-a răspuns: Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit el şi cei care erau împreună cu el?

⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor care erau cu el, deşi nu era permis să le mănânce decât preoţii?

⁵ Şi le zicea: Fiul omului este Domn chiar şi al sabatului.

⁶ Într-o altă zi de sabat s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa mulţimea. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată.

⁷ Experţii Legii şi fariseii Îl pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.

⁸ Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai în mijloc. El s-a ridicat şi a stat în picioare.

⁹ Şi Isus le-a zis: Vă întreb: Este permis în ziua sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?

¹⁰ Atunci Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: Întinde-ţi mâna! El a întins-o şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

¹¹ Ei s-au umplut de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să-I facă lui Isus.

¹² În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

¹³ Când s-a făcut zi, i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume:

¹⁴ Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;

¹⁵ pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;

¹⁶ pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit vânzătorul.

¹⁷ S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

¹⁸ Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi.

¹⁹ Şi tot poporul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

²⁰ Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!

²¹ Ferice de voi, care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi, care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!

²² Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor alunga dintre ei, vă vor calomnia şi vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău, din cauza Fiului omului!

²³ Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa au făcut părinţii lor cu profeţii.

²⁴ Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!

²⁵ Vai de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi veţi boci!

²⁶ Vai de voi când toţi oamenii vă vor vorbi de bine! Fiindcă tot aşa au făcut părinţii lor cu profeţii mincinoşi!

²⁷ Dar Eu vă spun vouă care Mă ascultaţi: Iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,

²⁸ binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.

²⁹ Dacă te bate cineva peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt. Dacă îţi ia cineva haina cu forţa, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.

³⁰ Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu forţa ce este al tău, nu-i cere înapoi.

³¹ Ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

³² Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe ei.

³³ Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.

³⁴ Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care speraţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.

³⁵ Voi, însă, iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să speraţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.

³⁶ Fiţi, dar, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.

³⁷ Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi vi se va ierta.

³⁸ Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.

³⁹ Le-a spus şi parabola următoare: Oare poate un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

⁴⁰ Ucenicul nu este mai presus decât învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.

⁴¹ De ce vezi tu aşchia din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu atenţie la bârna din ochiul tău?

⁴² Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot aşchia din ochi şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi aşchia din ochiul fratelui tău.

⁴³ Nu există nici un pom bun care să facă rod rău şi nici un pom rău care să facă rod bun.

⁴⁴ Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.

⁴⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

⁴⁶ De ce-Mi ziceţi: Doamne, Doamne! şi nu faceţi ce spun Eu?

⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.

⁴⁸ Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o revărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.

⁴⁹ Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată şi prăbuşirea acestei case a fost mare.

7

¹ După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea mulţimii care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.

² Un centurion avea un sclav la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte.

³ Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, centurionul a trimis la El nişte conducători ai iudeilor ca să-L roage să vină să-l vindece pe sclavul lui.

⁴ Aceştia au venit la Isus, L-au rugat insistent şi au zis: Merită să-i faci acest bine;

⁵ căci iubeşte naţiunea noastră şi el ne-a zidit sinagoga.

⁶ Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când centurionul a trimis la El nişte prieteni să-I spună: Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu.

⁷ De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi un cuvânt şi sclavul meu va fi vindecat.

⁸ Căci şi eu, care sunt sub autoritatea altuia, am sub mine soldaţi. Şi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi sclavului meu: Fă cutare lucru! şi-l face.

⁹ Când a auzit Isus aceste cuvinte, S-a mirat de centurion, S-a întors spre mulţimea care mergea după El şi a zis: Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.

¹⁰ Când s-au întors acasă, trimişii l-au găsit sănătos pe sclavul care fusese bolnav.

¹¹ În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi o mulţime mare.

¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.

¹³ Domnul, a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!

¹⁴ Apoi S-a apropiat şi S-a atins de sicriu. Cei care îl duceau s-au oprit. El a zis: Tinerelule, scoală-te îţi spun!

¹⁵ Mortul s-a ridicat în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus i l-a dat înapoi mamei lui.

¹⁶ Toţi au fost cuprinşi de frică, Îl glorificau pe Dumnezeu şi ziceau: Un mare profet s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat poporul Său.

¹⁷ Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

¹⁸ Ucenicii lui Ioan i-au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.

¹⁹ Ioan a chemat doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: Tu eşti Acela care va veni sau să aşteptăm pe altul?

²⁰ Aceştia, când s-au prezentat înaintea lui Isus, I-au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: Tu eşti Acela care va veni sau să aşteptăm pe altul?

²¹ Chiar în clipa aceea, Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

²² Şi, drept răspuns, le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se predică Evanghelia.

²³ Fericit este acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.

²⁴ După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să le spună mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?

²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine moi şi cei care trăiesc în desfătări sunt în casele regilor.

²⁶ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet.

²⁷ El este acela despre care este scris: Iată, îl trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.

²⁸ Vă spun că dintre cei născuţi din femeie nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

²⁹ Şi toată mulţimea care l-a auzit şi chiar şi colectorii de impozite i-au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;

³⁰ dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

³¹ Cu cine voi asemăna, dar, oamenii din generaţia aceasta? Şi cu cine seamănă ei?

³² Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.

³³ Într-adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: Are demon.

³⁴ A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de impozite şi al păcătoşilor.

³⁵ Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.

³⁶ Un fariseu L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat la masă.

³⁷ Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir aromat

³⁸ şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să I le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.

³⁹ Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L invitase şi-a zis: Omul acesta, dacă ar fi un profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.

⁴⁰ Isus a luat cuvântul şi i-a zis: Simone, am să-ţi spun ceva. Spune, Învăţătorule, I-a răspuns el.

⁴¹ Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.

⁴² Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care dintre ei îl va iubi mai mult?

⁴³ Simon I-a răspuns: Consider că acela căruia i-a iertat mai mult. Isus i-a zis: Drept ai judecat.

⁴⁴ Apoi S-a întors spre femeie şi i-a zis lui Simon: O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.

⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărutarea; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

⁴⁶ Capul nu Mi l-ai uns cu ulei; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

⁴⁷ De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.

⁴⁸ Apoi i-a zis femeii: Iertate îţi sunt păcatele!

⁴⁹ Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?

⁵⁰ Dar Isus i-a zis femeii: Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.

8

¹ Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi predica şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;

² şi mai erau şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni;

³ Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod; Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.

⁴ Când s-a strâns o mulţime mare şi au venit la El oameni din diferite cetăţi, Isus a spus parabola aceasta:

⁵ Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.

⁶ O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.

⁷ O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.

⁸ O altă parte a căzut pe pământ bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit. După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: Cine are urechi de auzit să audă.

⁹ Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are parabola aceasta.

¹⁰ El le-a răspuns: Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în parabole, ca deşi văd, să nu vadă şi deşi aud, să nu înţeleagă.

¹¹ Iată ce înţeles are parabola aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.

¹² Cei reprezentaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt cei care aud; apoi vine Diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.

¹³ Cei reprezentaţi prin sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred un timp, iar când vine ispita cad.

¹⁴ Sămânţa care a căzut între spini îi reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

¹⁵ Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.

¹⁶ Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina.

¹⁷ Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.

¹⁸ Aveţi grijă, dar, la felul cum ascultaţi; căci celui ce are i se va da; dar celui ce n-are i se va lua şi ce i se pare că are.

¹⁹ Mama şi fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din cauza mulţimii.

²⁰ Cineva I-a spus: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.

²¹ Dar El, drept răspuns, a zis: Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.

²² Într-una din zile, Isus S-a urcat într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: Haideţi să trecem dincolo de lac. Şi au plecat.

²³ Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.

²⁴ Au venit la El, L-au trezit şi au zis: Învăţătorule, Învăţătorule, murim. Isus S-a ridicat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit; şi s-a făcut linişte.

²⁵ Apoi a zis ucenicilor Săi: Unde vă este credinţa? Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?

²⁶ Au venit cu corabia în regiunea gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.

²⁷ Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate stăpânit de mai mulţi demoni. De mult timp nu se mai îmbrăca în haine şi nu-şi mai avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.

²⁸ Când L-a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu voce tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui.

²⁹ Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de mult timp; era păzit legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de demon prin pustiuri.

³⁰ Isus l-a întrebat: Cum te numeşti? Legiune, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi demoni în el.

³¹ Şi demonii Îl rugau insistent pe Isus să nu le poruncească să se ducă în adânc.

³² Acolo pe munte era o turmă mare de porci care păşteau. Şi demonii L-au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.

³³ Demonii au ieşit din omul acela, au intrat în porci şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat.

³⁴ Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.

³⁵ Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi l-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.

³⁶ Cei care văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de demoni.

³⁷ Tot poporul din regiunea gherghesenilor L-a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a urcat într-o corabie şi S-a întors.

³⁸ Omul din care ieşiseră demonii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis:

³⁹ Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu. El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

⁴⁰ La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.

⁴¹ Şi iată că a venit un om numit Iair, care era un conducător al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă,

⁴² pentru că avea o singură fiică de vreo doisprezece ani, care era pe moarte. Pe drum, Isus era îmbulzit de mulţimi.

⁴³ Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie; ea îşi cheltuise toată averea cu medicii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.

⁴⁴ Ea s-a apropiat prin spate şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, hemoragia s-a oprit.

⁴⁵ Şi Isus a zis: Cine s-a atins de Mine? Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: Cine s-a atins de Mine?

⁴⁶ Dar Isus a răspuns: S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.

⁴⁷ Femeia, când s-a văzut descoperită, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui şi a spus în faţa întregului popor din ce cauză se atinsese de El şi cum fusese vindecată imediat.

⁴⁸ Isus i-a zis: Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.

⁴⁹ Pe când vorbea El încă, vine unul din casa conducătorului sinagogii şi-i spune: Fiica ta a murit, nu Îl mai supăra pe Învăţătorul.

⁵⁰ Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: Nu te teme; crede numai şi va fi vindecată.

⁵¹ Când a ajuns la casa conducătorului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.

⁵² Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.

⁵³ Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.

⁵⁴ Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu voce tare: Fetiţo, scoală-te!

⁵⁵ Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a ridicat imediat. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.

⁵⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

9

¹ Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi autoritate peste toţi demonii şi să vindece bolile.

² Apoi i-a trimis să predice Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.

³ Să nu luaţi nimic cu voi pe drum, le-a zis El; nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.

⁴ În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.

⁵ Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.

⁶ Ei au plecat şi au mers din sat în sat predicând Evanghelia şi făcând pretutindeni vindecări.

⁷ Tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile făcute de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi,

⁸ alţii ziceau că s-a arătat Ilie şi alţii ziceau că a înviat vreun profet din cei din vechime.

⁹ Dar Irod zicea: Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta despre care aud astfel de lucruri? Şi căuta să-L vadă.

¹⁰ Apostolii, când s-au întors, I-au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida.

¹¹ Mulţimile au înţeles lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi îi vindeca pe cei ce aveau nevoie de vindecare.

¹² Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: Dă drumul mulţimilor ca să se ducă în satele şi cătunele din împrejurimi ca să găzduiască şi să-şi caute de-ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu.

¹³ Isus le-a zis: Daţi-le voi să mănânce! Dar ei au răspuns: N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm hrană pentru tot poporul acesta.

¹⁴ Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus le-a zis ucenicilor Săi: Puneţi-i să şadă jos în grupuri de câte cincizeci.

¹⁵ Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.

¹⁶ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă mulţimii.

¹⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.

¹⁸ Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, avându-i cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: Cine zic oamenii că sunt Eu?

¹⁹ Ei I-au răspuns: Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un profet din cei din vechime.

²⁰ Dar voi, i-a întrebat El, cine ziceţi că sunt? Cristosul lui Dumnezeu! I-a răspuns Petru.

²¹ Isus le-a poruncit în mod categoric să nu spună nimănui lucrul acesta.

²² Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să sufere multe, să fie tăgăduit de conducătorii poporului, de preoţii cei mai de seamă şi de experţii Legii, să fie omorât şi a treia zi să învieze.

²³ Apoi le-a zis tuturor: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.

²⁴ Fiindcă oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.

²⁵ Şi ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi?

²⁶ Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele se va ruşina şi Fiul omului de el când va veni în gloria Sa, şi a Tatălui, şi a sfinţilor îngeri.

²⁷ Adevărat vă spun că sunt unii din cei care stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁸ Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a urcat pe munte să Se roage.

²⁹ Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.

³⁰ Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,

³¹ care se arătaseră în glorie şi vorbeau despre exodul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.

³² Petru şi însoţitorii lui erau îngreuiaţi de somn; dar când s-au trezit bine, au văzut gloria lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.

³³ În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru I-a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine să fim aici; să clădim trei locuinţe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie. Nu ştia ce spune.

³⁴ Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.

³⁵ Şi din nor s-a auzit o voce care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.

³⁶ Când s-a auzit vocea aceea, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut şi n-au spus în zilele acelea nimănui nimic din cele ce văzuseră.

³⁷ A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o mulţime mare L-a întâmpinat pe Isus.

³⁸ Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: Învăţătorule, Te rog, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.

³⁹ Îl apucă un duh şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură şi cu greu pleacă duhul de la el, după ce l-a epuizat de tot.

⁴⁰ I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut.

⁴¹ O generaţie necredincioasă şi pornită la rău, a răspuns Isus; până când voi fi cu voi şi vă voi răbda? Adu-l aici pe fiul tău.

⁴² Pe când venea băiatul, demonul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat şi i l-a dat înapoi tatălui său.

⁴³ Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.

$Pe când toţi se mirau de tot ce făcea Isus, El le-a zis ucenicilor Săi:

⁴⁴ Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!

⁴⁵ Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.

⁴⁶ Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.

⁴⁷ Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El

⁴⁸ şi le-a zis: Oricine îl primeşte pe acest copilaş în Numele Meu pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.

⁴⁹ Ioan a luat cuvântul şi a zis: Învăţătorule, noi am văzut un om scoţând demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.

⁵⁰ Nu-l opriţi, i-a răspuns Isus, fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi.

⁵¹ Când s-a apropiat timpul în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.

⁵² A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor ca să-I pregătească un loc de găzduit.

⁵³ Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.

⁵⁴ Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?

⁵⁵ Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi de ce duh sunteţi inspiraţi!

⁵⁶ Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Şi au plecat într-un alt sat.

⁵⁷ Pe când erau pe drum, un om i-a zis: Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.

⁵⁸ Isus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.

⁵⁹ Altuia i-a zis: Vino după Mine! Doamne, I-a răspuns el, lasă-mă să mă duc întâi să-l îngrop pe tatăl meu.

⁶⁰ Dar Isus i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii, iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.

⁶¹ Un altul a zis: Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.

⁶² Isus i-a răspuns: Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

10

¹ După aceea Domnul a mai pus deoparte alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde urma să treacă El.

² Şi le-a zis: Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.

³ Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

⁴ Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.

⁵ În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: Pacea să fie peste casa aceasta!

⁶ Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămânea peste el; altfel, ea se va întoarce la voi.

⁷ Să rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă.

⁸ În oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte;

⁹ să-i vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.

¹⁰ Dar în oricare cetate veţi intra şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe străzile ei şi să ziceţi:

¹¹ Scuturăm împotriva voastră chiar şi praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.

¹² Eu vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.

¹³ Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă.

¹⁴ De aceea, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

¹⁵ Şi tu, Capernaum, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până în locuinţa morţilor.

¹⁶ Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel care M-a trimis pe Mine.

¹⁷ Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi în Numele Tău.

¹⁸ Isus le-a zis: L-am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer.

¹⁹ Iată că v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.

²⁰ Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

²¹ În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Tată, Domn al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat copiilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit Tu cu cale.

²² Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L reveleze.

²³ Apoi S-a întors spre ucenici şi le-a spus deoparte: Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi!

²⁴ Căci vă spun că mulţi profeţi şi regi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut; să audă ce auziţi voi şi n-au auzit.

²⁵ Un învăţător al Legii s-a ridicat să-L ispitească pe Isus şi I-a zis: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?

²⁶ Isus i-a zis: Ce este scris în Lege? Ce citeşti în ea?

²⁷ El a răspuns: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

²⁸ Bine ai răspuns, i-a zis Isus; fă aşa şi vei avea viaţa eternă.

²⁹ Dar el, care voia să se îndreptăţească, I-a zis lui Isus: Şi cine este aproapele meu?

³⁰ Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.

³¹ Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot şi, când l-a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.

³² Un levit trecea şi el prin locul acela şi când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.

³³ Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

³⁴ S-a apropiat să-i lege rănile şi a turnat peste ele ulei şi vin; apoi l-a pus pe animalul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.

³⁵ A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi bani, i-a dat hangiului şi i-a zis: Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.

³⁶ Care dintre aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?

³⁷ Cel căruia i-a fost milă de el, a răspuns învăţătorul Legii. Du-te şi fă şi tu la fel, i-a zis Isus.

³⁸ Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.

³⁹ Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui.

⁴⁰ Marta era ocupată cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: Doamne, nu-fii pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să mă ajute.

⁴¹ Drept răspuns, Isus i-a zis: Marta, Marta, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,

⁴² dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.

11

¹ Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a terminat rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.

² El le-a zis: Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vină Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

³ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;

⁴ şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de Cel rău.

⁵ Apoi le-a mai zis: Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: Prietene, împrumută-mi trei pâini,

⁶ căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte;

⁷ şi dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini,

⁸ vă spun: chiar dacă nu s-ar ridica să i le dea pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru insistenţa lui supărătoare, tot se va ridica şi-i va da tot ce-i trebuie.

⁹ De aceea şi Eu vă spun: Cereţi şi vi se va da: căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

¹⁰ Fiindcă oricine cere primeşte; cine caută găseşte şi celui care bate i se deschide.

¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

¹² Sau dacă cere un ou, să-i dea un scorpion?

¹³ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor care I-L cer!

¹⁴ Isus a scos dintr-un bolnav un demon care era mut. După ce a ieşit demonul, mutul a vorbit şi mulţimile s-au mirat.

¹⁵ Dar unii ziceau: El scoate demonii cu Beelzebul, prinţul demonilor.

¹⁶ Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.

¹⁷ Isus le-a cunoscut gândurile şi le-a zis: un regat dezbinat împotriva lui este pustiit şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta.

¹⁸ Deci, dacă Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot demonii cu Beelzebul?

¹⁹ Şi dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei înşişi vor fi judecătorii voştri.

²⁰ Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.

²¹ Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost.

²² Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruie, atunci îi ia cu forţa toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el.

²³ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

²⁴ Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit.

²⁵ Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită.

²⁶ Atunci se duce şi mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşează în ea şi starea de pe urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.

²⁷ Pe când spunea Isus aceste cuvinte, o femeie din mulţime şi-a ridicat glasul şi a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi de pieptul care Te-a alăptat!

²⁸ Şi El a răspuns: Ferice mai degrabă de cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!

²⁹ Pe când mulţimile se strângeau cu grămada, El a început să spună: Generaţia aceasta este o generaţie vicleană; ea cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona.

³⁰ Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru generaţia aceasta.

³¹ Regina de la miazăzi se va ridica în ziua judecăţii alături de bărbaţii acestei generaţii şi-i va condamna; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

³² Bărbaţii din Ninive se vor ridica în ziua judecăţii alături de generaţia aceasta şi-o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predicarea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

³³ Nimeni n-aprinde o lumină ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub un vas, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina.

³⁴ Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.

³⁵ Ai grijă, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.

³⁶ Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi cu totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.

³⁷ Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să mănânce la el. El a intrat şi S-a aşezat la masă.

³⁸ Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz.

³⁹ Dar Domnul i-a zis: Voi, fariseii, curăţaţi partea din afară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntrul vostru este plin de jaf şi de răutate.

⁴⁰ Nebunilor, oare Acela care a făcut partea din afară n-a făcut-o şi pe cea dinăuntru?

⁴¹ Faceţi mai bine acte de binefacere din lucrurile dinăuntru şi atunci toate vă vor fi curate.

⁴² Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate zarzavaturile şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

⁴³ Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi în sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!

⁴⁴ Vai de voi, experţi ai Legii şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.

⁴⁵ Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne calomniezi şi pe noi.

⁴⁶ Vai şi de voi, învăţători ai Legii, a răspuns Isus. Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

⁴⁷ Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele profeţilor pe care i-au ucis părinţii voştri.

⁴⁸ Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei i-au ucis pe profeţi, iar voi le zidiţi mormintele.

⁴⁹ De aceea, Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: Le voi trimite profeţi şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor persecuta,

⁵⁰ ca să se ceară de la această generaţie sângele tuturor profeţilor care a fost vărsat de la crearea lumii:

⁵¹ de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la generaţia aceasta!

⁵² Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoaşterii: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei care voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.

⁵³ După ce a ieşit de acolo, experţii Legii şi fariseii au început să-L asalteze cu întrebări şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;

⁵⁴ I-au întins astfel laţuri ca să prindă vreun cuvânt din gura Lui pentru care să-L poată învinui.

12

¹ În vremea aceea, când se strânseseră mulţimile cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.

² Nu este nimic acoperit care nu va fi re velat, nici ascuns care nu va fi cunoscut.

³ De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi vorbit la ureche, în cămăruţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

⁴ Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic.

⁵ Vă voi arăta de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are autoritatea să arunce în iad; da, vă spun, de El să vă temeţi.

⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

⁷ Şi chiar firele de păr din cap, toate vă sunt numărate. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

⁸ Eu vă spun: Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

⁹ dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰ Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta.

¹¹ Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea guvernatorilor şi înaintea autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;

¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.

¹³ Unul din mulţime I-a zis lui Isus: Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.

¹⁴ Omule, i-a răspuns Isus, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?

¹⁵ Apoi le-a zis: Aveţi grijă şi feriţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa omului nu stă în belşugul averii sale.

¹⁶ Şi le-a spus parabola aceasta: Ogorul unui om bogat rodise mult.

¹⁷ Şi el se gândea în sine şi zicea: Ce voi face, fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele?

¹⁸ Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele

¹⁹ şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!

²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?

²¹ Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.

²² Isus le-a zis apoi ucenicilor săi: De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

²³ Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

²⁴ Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

²⁵ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?

²⁶ Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?

²⁷ Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun că nici Solomon, în toată splendoarea lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.

²⁸ Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?

²⁹ Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea.

³⁰ Căci toate aceste lucruri păgânii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele.

³¹ Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

³² Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.

³³ Vindeţi ce aveţi şi faceţi acte de binefacere. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia.

³⁴ Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

³⁵ Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse.

³⁶ Şi să fiţi ca nişte oameni care îl aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată când va veni şi va bate la uşă.

³⁷ Ferice de sclavii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească.

³⁸ Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de sclavii aceia, dacă-i va găsi veghind!

³⁹ Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

⁴⁰ Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

⁴¹ Doamne, I-a zis Petru, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?

⁴² Şi Domnul a zis: Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la timpul potrivit?

⁴³ Ferice de sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!

⁴⁴ Adevărat vă spun că îl va pune peste toată averea sa.

⁴⁵ Dar dacă sclavul acela îşi zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

⁴⁶ stăpânul acelui sclav va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.

⁴⁷ Sclavul acela care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

⁴⁸ Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, acela va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult i se va cere mai mult.

⁴⁹ Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!

⁵⁰ Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!

⁵¹ Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci mai degrabă dezbinare.

⁵² Căci de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

⁵³ Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei şi nora împotriva soacrei.

⁵⁴ El a mai zis mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, ziceţi imediat: Vine ploaia. Şi aşa se întâmplă.

⁵⁵ Şi când vedeţi suflând vântul din sud, ziceţi: Va fi arşiţă. Şi aşa se întâmplă.

⁵⁶ Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi: timpul acesta cum de nu-l deosebiţi?

⁵⁷ Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?

⁵⁸ Când te duci cu reclamantul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna gardianului şi gardianul să te arunce în închisoare.

⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.

13

¹ În vremea aceea au venit unii şi I-au istorisit lui Isus ce li se întâmplase unor galileeni al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.

² Credeţi voi, le-a răspuns Isus, că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?

³ Eu vă spun: nu; ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

⁴ Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?

⁵ Eu vă spun: nu; ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

⁶ El a spus şi parabola aceasta: Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi n-a găsit.

⁷ Atunci a zis vierului: Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l! La ce să mai cuprindă pământul degeaba?

⁸ Doamne, i-a răspuns vierul, mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină.

⁹ Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.

¹⁰ Isus învăţa mulţimile într-o sinagogă în ziua sabatului.

¹¹ Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.

¹² Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.

¹³ Şi-a întins mâinile peste ea: îndată ea s-a îndreptat şi Îl glorifica pe Dumnezeu.

¹⁴ Dar conducătorul sinagogii, mâniat că Isus făcuse vindecarea aceasta în ziua sabatului, a luat cuvântul şi a zis mulţimii: Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi şi nu în ziua sabatului!

¹⁵ Făţarnicilor, i-a răspuns Domnul; oare în ziua sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce să-l adape?

¹⁶ Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satan o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sabatului?

¹⁷ Pe când vorbea El astfel, toţi adversarii Lui au rămas ruşinaţi; şi mulţimea se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

¹⁸ El a mai zis: Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna?

¹⁹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.

²⁰ El a zis iarăşi: Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?

²¹ Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.

²² Isus umbla prin cetăţi şi prin sate învăţând poporul şi călătorind spre Ierusalim.

²³ Cineva I-a zis: Doamne, oare puţini sunt cei care sunt pe calea mântuirii? El a răspuns:

²⁴ Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea.

²⁵ Odată ce Stăpânul casei Se va ridica şi va încuia uşa, voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: Doamne, Doamne, deschide-ne! Drept răspuns, El vă va zice: Nu ştiu de unde sunteţi.

²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi pe străzile noastre ai învăţat mulţimile.

²⁷ Şi El va răspunde: Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine voi care lucraţi fără de lege.

²⁸ Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.

²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.

³⁰ Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.

³¹ În aceeaşi zi au venit câţiva farisei şi I-au zis: Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.

³² Duceţi-vă, le-a răspuns El, şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot demoni şi fac vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi termina.

³³ Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului.

³⁴ Ierusalim, Ierusalim, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să-i strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

³⁵ Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea, până veţi zice: Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului!

14

¹ Într-o zi de sabat, Isus a intrat în casa unuia din conducătorii fariseilor ca să mănânce. Fariseii Îl pândeau de aproape.

² Şi înaintea Lui era un om bolnav de hidropizie.

³ Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: Oare este permis a vindeca în ziua sabatului sau nu?

⁴ Ei tăceau. Atunci Isus l-a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul.

⁵ Pe urmă, le-a zis: Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară în ziua sabatului?

⁶ Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste cuvinte.

⁷ Apoi, când a văzut că cei invitaţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o parabolă. Şi le-a zis:

⁸ Când eşti invitat de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei invitaţi de el să fie altul mai cu vază decât tine

⁹ şi cel ce te-a invitat şi pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: Dă locul tău omului acestuia. Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.

¹⁰ Ci, când eşti invitat, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca atunci când va veni cel ce te-a invitat să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor care vor fi la masă împreună cu tine.

¹¹ Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.

¹² A zis şi celui care-L poftise: Când dai un prânz sau o cină, să nu-i chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

¹³ Ci, când dai o masă, cheamă-i pe săraci, pe paralitici, pe şchiopi, pe orbi.

¹⁴ Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.

¹⁵ Unul din cei care şedeau la masă cu El, când a auzit aceste cuvinte, I-a zis: Fericit este acela care va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!

¹⁶ Şi Isus i-a răspuns: Un om a dat o cină mare şi i-a invitat pe mulţi.

¹⁷ La ceasul cinei l-a trimis pe sclavul său să le spună celor invitaţi: Veniţi, căci iată că toate sunt gata.

¹⁸ Dar toţi, parcă fuseseră înţeleşi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierţi.

¹⁹ Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.

²⁰ Un altul a zis: Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.

²¹ Când s-a întors sclavul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi i-a zis sclavului său: Du-te degrabă în pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.

²² La urmă, sclavul a zis: Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc.

²³ Şi stăpânul i-a zis sclavului: Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei pe care-i vei găsi obligă-i să intre, ca să mi se umple casa.

²⁴ Căci vă spun că nici unul din cei invitaţi nu va gusta din cina mea.

²⁵ Împreună cu Isus mergeau mulţimi mari. El S-a întors şi le-a zis:

²⁶ Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

²⁷ Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

²⁸ Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?

²⁹ Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi şi toţi cei care-l vor vedea să înceapă să râdă de el

³⁰ şi să zică: Omul acesta a început să zidească şi n-a putut termina.

³¹ Sau care rege, când merge să se bată în război cu un alt rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

³² Altfel, pe când celălalt rege este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.

³³ Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.

³⁴ Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?

³⁵ Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.

15

¹ Toţi colectorii de impozite şi toţi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.

² Şi fariseii şi experţii Legii murmurau şi ziceau: Omul acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.

³ Dar El le-a spus parabola aceasta:

⁴ Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde una din ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?

⁵ După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri

⁶ şi când se întoarce acasă, îi cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.

⁷ Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de pocăinţă.

⁸ Sau care femeie, dacă are zece drahme de argint şi pierde una dintre ele, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu atenţie până când o găseşte?

⁹ După ce a găsit-o, le cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi le zice: Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem.

¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.

¹¹ El a mai zis: Un om avea doi fii.

¹² Cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi tatăl le-a împărţit averea.

¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.

¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă.

¹⁵ Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.

¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.

¹⁷ Şi-a venit în fire şi a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!

¹⁸ Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta

¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul din sclavii tăi.

²⁰ Şi s-a ridicat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat şi l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult.

²¹ Fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.

²² Dar tatăl a zis sclavilor săi: Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.

²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să sărbătorim,

²⁴ căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să sărbătorească.

²⁵ Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri.

²⁶ L-a chemat pe unul din sclavi şi a început să-l întrebe ce este.

²⁷ Sclavul acela i-a răspuns: Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.

²⁸ El s-a umplut de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.

²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: Iată, eu îţi slujesc ca un sclav de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să sărbătoresc cu prietenii mei;

³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.

³¹ Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.

³² Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.

16

¹ Isus a mai spus ucenicilor Săi: Un om bogat avea un administrator, care a fost învinuit că-i risipeşte averea.

² El l-a chemat şi i-a zis: Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă socoteală de administrarea ta, pentru că nu mai poţi fi administrator.

³ Administratorul şi-a zis: Ce voi face dacă îmi ia stăpânul slujba? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

⁴ Ştiu ce voi face, pentru ca atunci când voi fi dat afară din slujbă, ei să mă primească în casele lor.

⁵ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi i-a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu?

⁶ O sută de măsuri de ulei, a răspuns el. Şi i-a zis: Ia-ţi registrul, şi aşază-te degrabă şi scrie cincizeci.

⁷ Apoi a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? O sută de măsuri de grâu, a răspuns el. Şi i-a zis: Ia-ţi registrul şi scrie optzeci.

⁸ Stăpânul lui l-a lăudat pe administratorul nedrept pentru că lucrase cu înţelepciune. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.

⁹ Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri să vă primească în locuinţele eterne.

¹⁰ Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.

¹¹ Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?

¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

¹³ Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni, căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi îl va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi banilor.

¹⁴ Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.

¹⁵ Isus le-a zis: Voi căutaţi să vă arătaţi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este detestabil înaintea lui Dumnezeu.

¹⁶ Legea şi profeţii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se predică: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.

¹⁷ Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de literă din Lege.

¹⁸ Oricine îşi lasă soţia şi ia pe alta de soţie comite adulter; şi cine o ia de soţie pe cea lăsată de bărbatul ei comite adulter.

¹⁹ Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi de strălucire.

²⁰ La uşa lui zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube.

²¹ Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.

²² Cu timpul, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat.

²³ Pe când era el în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui

²⁴ şi a strigat: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.

²⁵ Fiule, i-a răspuns Avraam, adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune şi Lazăr şi le-a luat pe cele rele; acum, aici el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.

²⁶ Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei care ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.

²⁷ Bogatul a zis: Te rog, dar, părinte Avraame, să-l trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu,

²⁸ căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.

²⁹ Avraam a răspuns: Îi au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei.

³⁰ Nu, părinte Avraame, a zis el; ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.

³¹ Şi Avraam i-a răspuns: Dacă nu-i ascultă pe Moise şi pe profeţi, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.

17

¹ Isus le-a zis ucenicilor Săi: Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin!

² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare decât să-l facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

³ Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!

⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: Îmi pare rău! – să-l ierţi.

⁵ Apostolii I-au zis Domnului: Măreşte-ne credinţa!

⁶ Şi Domnul a zis: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare şi v-ar asculta.

⁷ Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: Vino îndată şi aşază-te la masă?

⁸ Nu-i va zice mai degrabă: Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?

⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de sclavul acela, pentru că sclavul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte sclavi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.

¹¹ Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea.

¹² Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat deoparte,

¹³ şi-au ridicat glasul şi au zis: Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!

¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a zis: Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor! Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi.

¹⁵ Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors glorificându-L pe Dumnezeu
cu voce tare.

¹⁶ S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean.

¹⁷ Isus a luat cuvântul şi a zis: Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi
nouă unde sunt?

¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să-L glorifice pe Dumnezeu?

¹⁹ Apoi i-a zis: Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.

²⁰ Fariseii L-au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.

²¹ Nu se va zice: Uite-o aici sau: Uite-o acolo! Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

²² Şi le-a zis ucenicilor: Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului şi n-o veţi vedea.

²³ Vi se va zice: Iată-L aici, iată-L acolo! Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.

²⁴ Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de generaţia aceasta.

²⁶ Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

²⁷ mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi.

²⁸ Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

²⁹ dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.

³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Seva arăta Fiul omului.

³¹ În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.

³² Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot.

³³ Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi.

³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată.

³⁶ Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.

³⁷ Ucenicii L-au întrebat: Unde, Doamne? Iar El a răspuns: Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.

18

¹ Isus le-a spus o parabolă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat şi să nu renunţe.

² El le-a zis: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

³ În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: Fă-mi dreptate în cearta cu reclamantul meu.

⁴ Mult timp el n-a vrut să-i facă dreptate. Dar pe urmă şi-a zis: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

⁵ totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.

⁶ Domnul a adăugat: Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

⁷ Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, deşi întârzie faţă de ei?

⁸ Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?

⁹ A mai spus şi parabola aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.

¹⁰ Doi oameni s-au urcat la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul colector de impozite.

¹¹ Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca şi colectorul acesta de impozite.

¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.

¹³ Colectorul de impozite stătea deoparte şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!

¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă considerat drept decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.

¹⁵ I-au adus şi nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, i-au certat pe aceia care-i aduceau.

¹⁶ Isus i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.

¹⁷ Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.

¹⁸ Un conducător L-a întrebat pe Isus: Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa eternă?

¹⁹ Pentru ce Mă numeşti bun? i-a răspuns Isus. Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

²⁰ Ştii poruncile: Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.

²¹ Toate aceste lucruri, I-a zis el, le-am păzit din tinereţea mea.

²² Când a auzit Isus aceste cuvinte, i-a zis: Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino şi urmează-Mă.

²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.

²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei care au averi!

²⁵ Fiindcă mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶ Cei ce-L ascultau au zis: Atunci cine poate fi mântuit?

²⁷ Isus a răspuns: Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.

²⁸ Atunci Petru a zis: Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.

²⁹ Şi Isus le-a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu

³⁰ şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa eternă.

³¹ Isus i-a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: Iată că ne urcăm la Ierusalim şi tot ce a fost scris prin profeţi despre Fiul omului se va împlini.

³² Căci va fi dat în mâna naţiunilor; Îl vor batjocori, Îl vor defăima, Îl vor scuipa;

³³ şi după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.

³⁴ Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

³⁵ Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.

³⁶ Când a auzit mulţimea trecând, a întrebat ce este.

³⁷ I-au spus: Trece Isus din Nazaret.

³⁸ Şi el a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

³⁹ Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine!

⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:

⁴¹ Ce vrei să-ţi fac? Doamne, a răspuns el, să-mi primesc vederea.

⁴² Şi Isus i-a zis: Primeşte-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.

⁴³ Imediat orbul şi-a primit vederea şi a mers după Isus glorificându-L pe Dumnezeu. Toată mulţimea, când a văzut cele întâmplate, I-a dat laudă lui Dumnezeu.

19

¹ Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.

² Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele colectorilor de impozite,

³ căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură.

⁴ A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.

⁵ Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: Zacheu, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.

⁶ Zacheu s-a dat jos degrabă şi L-a primit cu bucurie.

⁷ Când au văzut lucrul acesta, toţi murmurau şi ziceau: A intrat să găzduiască la un om păcătos!

⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor; şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.

⁹ Isus i-a zis: Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.

¹⁰ Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o parabolă, pentru că era aproape de Ierusalim şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.

¹² Deci a zis: Un om de origine nobilă s-a dus într-o ţară îndepărtată ca să-şi ia un regat, şi apoi să se întoarcă.

¹³ A chemat zece din sclavii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: Puneţi-le în negoţ până mă voi întoarce.

¹⁴ Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi.

¹⁵ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase regatul, a pus să-i cheme pe sclavii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.

¹⁶ Cel dintâi a venit şi i-a zis: Doamne, mina ta a mai adus zece mine.

¹⁷ El i-a zis: Bine, sclav bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte autoritatea peste zece cetăţi.

¹⁸ A venit al doilea şi i-a zis: Doamne, mina ta a mai adus cinci mine.

¹⁹ El i-a zis şi lui: Primeşte şi tu autoritatea peste cinci cetăţi.

²⁰ A venit un altul şi i-a zis: Doamne, iată-ţi mina pe care am păstrat-o învelită într-un ştergar,

²¹ căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.

²² Stăpânul i-a zis: Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;

²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la schimbătorii de bani, pentru ca la întoarcerea mea să-i fi luat înapoi cu dobândă?

²⁴ Apoi le-a zis celor ce erau de faţă: Luaţi-i mina şi daţi-o celui ce are zece mine.

²⁵ Doamne, i-au zis ei, el are zece mine.

²⁶ Iar el le-a zis: Vă spun că celui ce are i se va da; dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are.

²⁷ Cât despre vrăjmaşii mei care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.

²⁸ După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se urca spre Ierusalim.

²⁹ Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis doi din ucenicii Săi

³⁰ şi le-a zis: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.

³¹ Dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi? să-i spuneţi aşa: Pentru că Domnul are nevoie de el.

³² Cei ce fuseseră trimişi, s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus.

³³ Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?

³⁴ Ei au răspuns: Domnul are nevoie de el.

³⁵ Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi L-au aşezat pe Isus călare deasupra.

³⁶ Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.

³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să-L laude pe Dumnezeu cu voce tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

³⁸ Ei ziceau: Binecuvântat este Regele care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi glorie în locurile preaînalte!

³⁹ Unii farisei din mulţime I-au zis lui Isus: Învăţătorule, ceartă-fii ucenicii!

⁴⁰ Şi El a răspuns: Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea

⁴² şi a zis: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.

⁴³ Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:

⁴⁴ te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut timpul când ai fost cercetată.

⁴⁵ Pe urmă a intrat în Templu şi a început să-i scoată afară pe cei care vindeau şi cumpărau în el.

⁴⁶ Şi le-a zis: Este scris: Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.

⁴⁷ Isus învăţa în toate zilele mulţimile în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, experţii în Lege şi conducătorii naţiunii căutau să-L omoare;

⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul Îi sorbea cuvintele de pe buze.

20

¹ Într-una din acele zile, pe când învăţa Isus mulţimea în Templu şi predica Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi experţii Legii, cu conducătorii poporului

² şi I-au zis: Spune-ne cu ce autoritate? Cine fii-a dat autoritatea aceasta?

³ Drept răspuns, El le-a zis: Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

⁴ Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?

⁵ Dar ei gândeau astfel între ei: Dacă răspundem: Din cer, va zice: Atunci de ce nu l-aţi crezut?

⁶ Şi dacă răspundem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan era un profet.

⁷ Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

⁸ Şi Isus le-a zis: Nici Eu n-am să vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

⁹ Apoi a început să spună mulţimii parabola aceasta: Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară pentru un timp îndelungat.

¹⁰ La timpul roadelor, a trimis la vieri un sclav, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹¹ A mai trimis un alt sclav; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹² A mai trimis un al treilea sclav; ei l-au
rănit şi pe acela şi l-au scos afară.

¹³ Stăpânul viei a zis: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.

¹⁴ Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.

¹⁵ Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?

¹⁶ Va veni, îi va pierde pe vierii aceia şi via o va da altora. Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: Nicidecum!

¹⁷ Dar Isus i-a privit drept în faţă şi le-a zis: Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera?

¹⁹ Preoţii cei mai de seamă şi experţii Legii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de mulţime. Pricepuseră că Isus spusese parabola aceasta împotriva lor.

²⁰ Au început să-L pândească pe Isus; şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna autorităţilor şi pe mâna guvernatorului.

²¹ Spionii aceştia L-au întrebat: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi îi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

²² Se cuvine să plătim impozit Cezarului sau nu?

²³ Isus le-a înţeles viclenia şi le-a răspuns: Pentru ce Mă ispitiţi?

²⁴ Arătaţi-Mi un dinar. Al cui chip şi ale cui litere sunt scrise pe el? Ale Cezarului, au răspuns ei.

²⁵ Atunci El le-a zis: Daţi, dar, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.

²⁶ Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea mulţimii, ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

²⁷ Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi L-au întrebat pe Isus:

²⁸ Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: Dacă moare fratele cuiva având soţie, dar fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe soţia lui şi să ridice urmaş fratelui său.

²⁹ Au fost, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără copii.

³⁰ Pe soţia lui a luat-o al doilea şi a murit şi el fără copii.

³¹ A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.

³² În urma tuturor, a murit şi femeia.

³³ Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de soţie.

³⁴ Isus le-a răspuns: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită,

³⁵ dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita,

³⁶ pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

³⁷ Dar că morţii înviază a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre Rug, când Îl numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

³⁸ Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

³⁹ Unii din experţii Legii au luat cuvântul şi au zis: Învăţătorule, bine ai zis.

⁴⁰ Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.

⁴¹ Isus le-a zis: Cum se zice că Cristosul este fiul lui David?

⁴² Căci însuşi David zice în Cartea Psalmilor: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,

⁴³ până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.

⁴⁴ Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?

⁴⁵ Atunci le-a zis ucenicilor Săi în auzul întregului popor:

⁴⁶ Feriţi-vă de experţii Legii, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la mesele festive;

⁴⁷ şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare pedeapsă.

21

¹ Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie.

² A văzut şi o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi.

³ Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi;

⁴ căci toţi aceştia au dăruit din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.

⁵ Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:

⁶ Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.

⁷ Învăţătorule, L-au întrebat ei, când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?

⁸ Isus a răspuns: Aveţi grijă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: Eu sunt Cristosul şi: Timpul se apropie. Să nu mergeţi după ei.

⁹ Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.

¹⁰ Apoi, le-a zis El, o naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi un regat împotriva altui regat.

¹¹ Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer.

¹² Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori, vă vor târî înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor, din cauza Numelui Meu.

¹³ Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.

¹⁴ fiineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde,

¹⁵ căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi adversarii voştri.

¹⁶ Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.

¹⁷ Veţi fi urâţi de toţi din cauza Numelui Meu.

¹⁸ Dar nici un fir de păr din cap nu vi se va pierde.

¹⁹ Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele voastre.

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.

²¹ Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el.

²² Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.

²³ Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva poporului acestuia.

²⁴ Vor cădea sub ascuţişul săbiei, vor fi luaţi sclavi printre toate naţiunile şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de naţiuni, până se vor împlini timpurile naţiunilor.

²⁵ Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre naţiuni, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

²⁶ oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

²⁷ Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi glorie mare.

²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că scăparea voastră se apropie.

²⁹ Şi le-a spus o parabolă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii.

³⁰ Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.

³¹ Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

³² Adevărat vă spun că nu va trece generaţia aceasta până când se vor împlini toate aceste lucruri.

³³ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

³⁴ Fiţi atenţi, la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile de îmbuibare cu mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

³⁵ Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pământului.

³⁶ Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.

³⁷ Ziua, Isus învăţa poporul în Templu, iar noaptea Se ducea şi o petrecea în muntele care se numeşte Muntele Măslinilor.

³⁸ Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu ca să-L asculte.

22

¹ Sărbătoarea Azimilor, numită Paştele, se apropia.

² Preoţii cei mai de seamă şi experţii Legii căutau un mijloc cum să-L omoare pe Isus, căci se temeau de mulţime.

³ Dar Satan a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

⁴ Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu comandanţii gărzilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.

⁵ Ei s-au bucurat şi au fost de acord să-i dea bani.

⁶ După ce le-a promis că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej potrivit să-L dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea mulţimii.

⁷ Ziua sărbătorii Azimilor în care trebuiau jertfite Paştele a venit.

⁸ Şi Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: Duceţi-vă şi pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm.

⁹ Unde vrei să-l pregătim? L-au întrebat ei.

¹⁰ El le-a răspuns: Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra

¹¹ şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este camera de oaspeţi în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?

¹² Şi vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.

¹³ Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.

¹⁴ Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă cu cei doisprezece apostoli.

¹⁵ El le-a zis: Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de suferinţa Mea;

¹⁶ căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁷ Şi a luat un pahar, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi;

¹⁸ pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁹ Apoi a luat pâine şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea.

²⁰ Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat zicând: Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.

²¹ Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

²² Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este destinat. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!

²³ Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

²⁴ Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei va fi considerat cel mai mare?

²⁵ Isus le-a zis: Regii naţiunilor domnesc peste ele; şi celor care le stăpânesc li se dă numele de binefăcători.

²⁶ Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel care conduce ca cel care slujeşte.

²⁷ Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu, totuşi, sunt în mijlocul vostru ca cel care slujeşte la masă.

²⁸ Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.

²⁹ De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

³⁰ ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

³¹ Domnul a zis: Simone, Simone, Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul.

³² Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să îi întăreşti pe fraţii tăi.

³³ Doamne, I-a zis Petru, cu Tine sunt gata să merg chiar şi în închisoare şi la moarte.

³⁴ Şi Isus i-a zis: Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.

³⁵ Apoi le-a mai zis: Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? De nimic, I-au răspuns ei.

³⁶ Şi El le-a zis: Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.

³⁷ Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: El a fost pus în numărul celor fără de lege. Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.

³⁸ Doamne, I-au zis ei, iată aici două săbii. Şi El le-a zis: Destul!

³⁹ După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

⁴⁰ Când a ajuns la locul acela, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.

⁴¹ Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,

⁴² zicând: Tată, dacă vrei, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.

⁴³ Atunci I s-a arătat un înger din cer ca să-L întărească.

⁴⁴ A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

⁴⁵ După ce S-a rugat, S-a ridicat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare

⁴⁶ şi le-a zis: Pentru ce dormiţi? Ridicaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.

⁴⁷ Pe când vorbea El încă, iată că a venit o mulţime. Şi cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute.

⁴⁸ Şi Isus i-a zis: Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul omului?

⁴⁹ Cei care erau cu Isus au văzut ce urma să se întâmple şi au zis: Doamne, să lovim cu sabia?

⁵⁰ Şi unul din ei l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹ Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: Lăsaţi-i! Până aici! Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.

⁵² Isus le-a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, comandanţilor gărzii Templului şi conducătorilor poporului, care veniseră împotriva Lui: Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege?

⁵³ În toate zilele eram cu voi în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului.

⁵⁴ După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au introdus în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.

⁵⁵ Au aprins un foc în mijlocul curţii şi s-au aşezat jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.

⁵⁶ O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: Şi omul acesta era cu El.

⁵⁷ Dar Petru s-a lepădat şi a zis: Femeie, nu-L cunosc.

⁵⁸ Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: Şi tu eşti unul din oamenii aceia. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt dintre ei.

⁵⁹ Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galilean.

⁶⁰ Petru a răspuns: Omule, nu ştiu ce zici. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.

⁶¹ Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.

⁶² Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

⁶³ Oamenii care Îl păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.

⁶⁴ L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau zicând: Profeţeşte, cine Te-a lovit?

⁶⁵ Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.

⁶⁶ Când s-a făcut zi, conducătorii poporului, preoţii cei mai de seamă şi experţii Legii s-au adunat împreună şi L-au adus pe Isus în Sinedriul lor. Ei I-au zis:

⁶⁷ Dacă eşti Tu Cristosul, spune-ne! Isus le-a răspuns: Dacă vă voi spune, nu veţi crede

⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.

⁶⁹ De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.

⁷⁰ Toţi au zis: Eşti Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu? Şi El le-a răspuns: Aşa cum o spuneţi: da, sunt.

⁷¹ Atunci ei au zis: Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.

23

¹ S-au ridicat toţi şi L-au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

² Şi au început să-L învinuiască şi să zică: Pe omul acesta l-am găsit stârnind poporul nostru la răscoală, oprindu-l a plăti impozit Cezarului şi zicând că el este Cristosul, Regele.

³ Pilat L-a întrebat: Eşti Tu Regele iudeilor? Da, i-a răspuns Isus, sunt.

⁴ Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi mulţimii: Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta.

⁵ Dar ei insistau şi mai mult şi ziceau: Stârneşte poporul şi învaţă oamenii prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galilean.

⁷ Şi când a aflat că este de sub autoritatea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

⁸ Irod, când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă, din cauza celor auzite despre El; şi spera să-L vadă făcând vreo minune.

⁹ I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Preoţii cei mai de seamă şi experţii Legii stăteau acolo şi-L învinuiau cu vehemenţă.

¹¹ Irod, cu soldaţii lui de pază, se purta cu El cu dispreţ şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.

¹² În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

¹³ Pilat i-a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe conducătorii poporului şi poporul

¹⁴ şi le-a zis: Mi L-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care stârneşte poporul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu atenţie înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-L acuzaţi.

¹⁵ Nici Irod nu I-a găsit nici o vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.

¹⁶ Eu, deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.

¹⁷ La fiecare sărbătoare a Paştelor Pilat trebuia să le elibereze câte un deţinut.

¹⁸ Ei au strigat cu toţii într-un glas: La moarte cu Omul acesta şi eliberează-ni-l pe Baraba!

¹⁹ Baraba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.

²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să-I dea drumul lui Isus.

²¹ Dar ei au strigat: Răstigneşte-L, răstigneşte-L!

²² Pilat le-a zis pentru a treia oară: Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.

²³ Dar ei strigau în gura mare şi cereau insistent să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.

²⁴ Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.

²⁵ Le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să facă ce vor cu El.

²⁶ Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă după Isus.

²⁷ În urma lui Isus mergea o mare mulţime de oameni şi femei, care se tânguiau, se băteau în piept şi boceau după El.

²⁸ Isus S-a întors spre ele şi le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.

²⁹ Căci, iată, vor veni zile când se va zice: Fericiţi sunt cele sterpe, fericit este pântecele care n-au născut şi de pieptul care n-a alăptat!

³⁰ Atunci vor începe să zică munţilor: Cădeţi peste noi! şi dealurilor: Acoperiţi-ne!

³¹ Căcidacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?

³² Împreună cu El duceau şi doi răufăcător, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.

³³ Când au ajuns la locul numit Craniul, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.

³⁴ Isus zicea: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

³⁵ Mulţimea stătea acolo şi privea. Conducătorii poporului îşi băteau joc de Isus şi ziceau: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi, dacă este El Cristosul, Alesul lui Dumnezeu.

³⁶ Soldaţii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet

³⁷ şi-I ziceau: Dacă eşti Tu Regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!

³⁸ Deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este Regele iudeilor.

³⁹ Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: Nu eşti Tu Cristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieştene şi pe noi!

⁴⁰ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi condamnare?

⁴¹ Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut nici un rău.

⁴² Şi I-a zis lui Isus: Doamne, adu-fii aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!

⁴³ Isus i-a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.

⁴⁴ Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.

⁴⁵ Soarele s-a întunecat şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.

⁴⁶ Isus a strigat cu voce tare: Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul! Şi când a zis aceste cuvinte Şi-a dat duhul.

⁴⁷ Centurionul, când a văzut ce se întâmplase, L-a glorificat pe Dumnezeu şi a zis: Cu adevărat, Omul acesta era drept!

⁴⁸ Şi tot poporul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.

⁴⁹ Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau deoparte şi se uitau la cele ce se petreceau.

⁵⁰ Era un consilier al Sinedriului, numit Iosif, om bun şi evlavios,

⁵¹ care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.

⁵² Omul acesta s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus.

⁵³ L-a dat jos de pe cruce, l-a înfăşurat într-o pânză de in şi l-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.

⁵⁴ Era ziua Pregătirii şi începea ziua sabatului.

⁵⁵ Femeile care veniseră cu Isus din Galileea l-au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

⁵⁶ s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua sabatului, s-au odihnit, după Lege.

24

¹ În prima zi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.

² Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

³ au intrat înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

⁴ Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

⁵ Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel care este viu?

⁶ Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

⁷ când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.

⁸ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

⁹ La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

¹⁰ Cele care au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau împreună cu ele.

¹¹ Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.

¹² Dar Petru s-a ridicat şi a fugit la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

¹³ În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim,

¹⁴ şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

¹⁵ Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

¹⁶ Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

¹⁷ El le-a zis: Ce cuvinte sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

¹⁸ Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea? –

¹⁹ Ce? i-a întrebat El. – Şi ei I-au răspuns: Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un profet puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului popor?

²⁰ Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit?

²¹ Noi speram că El este Acela care îl va elibera pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

²² Ba încă nişte femei de-ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

²³ nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.

²⁴ Unii din cei care erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit totul aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.

²⁵ Atunci Isus le-a zis: O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii!

²⁶ Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri şi să intre în gloria Sa?

²⁷ Şi a început de la Moise şi de la toţi profeţii şi le-a explicat în toate Scripturile ce era cu privire la El.

²⁸ Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe,

²⁹ dar ei au insistau de El şi au zis: Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut. Şi a intrat să rămână cu ei.

³⁰ Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.

³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

³² Şi au zis unul către altul: Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?

³³ S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi i-au găsit pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei adunaţi la un loc

³⁴ şi zicând: A înviat Domnul cu adevărat şi i S-a arătat lui Simon.

³⁵ Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

³⁶ Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă!

³⁷ Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

³⁸ Dar El le-a zis: Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

³⁹ Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.

⁴⁰ (Şi după ce a zis aceste cuvinte, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)

⁴¹ Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?

⁴² I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.

⁴³ El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.

⁴⁴ Apoi le-a zis: Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.

⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile.

⁴⁶ Şi le-a zis: Aşa este scris şi aşa trebuia să sufere Cristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

⁴⁷ Şi să se predice tuturor naţiunilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

⁴⁸ Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

⁴⁹ Şi iată că voi trimite peste voi promisiunea Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

⁵⁰ El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

⁵¹ Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

⁵² După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

⁵³ Şi tot timpul stăteau în Templu şi Îl lăudau şi Îl binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.