1 Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
2 După cum este scris în profetul Isaia: Iată, îl trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…
3 Vocea celui care strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
4 A venit Ioan care boteza în pustiu, predicând botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor.
5 Toată regiunea Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
6 Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă şi înprejurul mijlocului era încins cu o centură de piele. El se hrănea cu lăcuste şi cu miere sălbatică.
7 Ioan predica şi zicea: După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să-I dezleg curelele încălţămintei.
8 Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.
9 În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
10 Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel.
11 Şi din ceruri s-a auzit o voce care zicea: Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.
12 Îndată Duhul L-a mânat pe Isus în pustiu,
13 unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satan. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice şi-I slujeau îngerii.
14 După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi predica Evanghelia lui Dumnezeu.
15 El zicea: S-a împlinit timpul şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.
16 Pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o plasă în mare, căci erau pescari.
17 Isus le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.
18 Îndată, ei şi-au lăsat plasele şi au mers după El.
19 A mers puţin mai departe şi i-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care şi ei erau într-o corabie şi îşi reparau plasele.
20 Îndată i-a chemat; şi ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată şi au mers după El.
21 S-au dus la Capernaum. Şi în ziua sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă şi a început să înveţe mulţimile.
22 Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui, căci îi învăţa ca unul care are autoritate, nu cum îi învăţau experţii Legii.
23 În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige:
24 Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!
25 Isus l-a certat şi i-a zis: Taci şi ieşi afară din omul acesta!
26 Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere şi scoţând un strigăt puternic.
27 Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate şi ele Îl ascultă!
28 Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.
29 După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei.
30 Soacra lui Simon zăcea în pat, cuprinsă de febră: şi îndată I-au spus lui Isus despre ea.
31 El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o şi a lăsat-o febra. Apoi ea a început să le slujească.
32 Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El toţi bolnavii şi pe toţi cei stăpâniţi de demoni.
33 Şi toată cetatea era adunată la uşă.
34 El i-a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli; de asemenea, a scos mulţi demoni şi nu-i lăsa pe demoni să vorbească, pentru că-L cunoşteau.
35 A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a ridicat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.
36 Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute
37 şi când L-au găsit, I-au zis: Toţi Te caută.
38 El le-a răspuns: Haideţi să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit.
39 Şi S-a dus să predice în sinagogi prin toată Galileea; şi scotea demonii.
40 A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.
41 Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: Da, vreau, fii curăţit!
42 Îndată l-a lăsat lepra şi s-a curăţit.
43 Isus i-a poruncit în mod categoric, i-a spus să plece imediat
44 şi i-a zis: Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te şi arată-te preotului şi adu pentru curăţirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
45 Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nici o cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.
1 După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă
2 şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.
3 Au venit la el nişte oameni, care I-au adus un paralitic purtat de patru inşi.
4 Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo targa în care zăcea paraliticul.
5 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis paraliticului: Fiule, păcatele îţi sunt iertate!
6 Unii din experţii Legii care erau de faţă gândeau în inimile lor:
7 Cum vorbeşte omul acesta astfel? Spune blasfemii! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?
8 Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?
9 Ce este mai uşor: a zice paraliticului: Păcatele îţi sunt iertate, ori a zice: Scoală-te, ridică-ţi targa şi umblă?
10 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele,
11 ţie îţi poruncesc – a zis El paraliticului – scoală-te, ridică-ţi targa şi du-te acasă.
12 Şi îndată paraliticul s-a ridicat, şi-a ridicat targa şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi Îl glorificau pe Dumnezeu şi ziceau: Niciodată n-am mai văzut aşa ceva!
13 Isus a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El şi El îi învăţa pe toţi.
14 Pe când trecea pe acolo, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la punctul de colectare a impozitelor. Şi i-a zis: Vino după Mine! Levi s-a ridicat şi a mers după El.
15 Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi colectori de impozite şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui, căci erau mulţi care mergeau de obicei după El.
16 Experţii Legii şi fariseii, când L-au văzut mâncând cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: De ce mănâncă El şi bea cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii?
17 Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
18 Ucenicii lui Ioan şi fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi I-au zis lui Isus: Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
19 Isus le-a răspuns: Oare pot posti nuntaşii cât timp este mirele cu ei? Cât timp îl au pe mire cu ei nu pot posti.
20 Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei şi atunci vor posti în ziua aceea.
21 Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi şi mai rea ruptură se face.
22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se distrug; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.
23 S-a întâmplat că într-o zi de sabat Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu.
24 Fariseii I-au zis: Vezi, de ce fac ei ce nu este permis să facă în ziua sabatului?
25 Isus le-a răspuns: Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?
26 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este permis să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?
27 Apoi le-a zis: sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sabat;
28 aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al sabatului.
1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată.
2 Ei Îl pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua sabatului, ca să-L poată învinui.
3 Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc!
4 Apoi le-a zis: Este permis în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi? Dar ei tăceau.
5 Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: Întinde-ţi mâna! El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
6 Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L omoare.
7 Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileea; şi o mare mulţime de oameni din Iudeea,
8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi Sidonului, când a auzit tot ce făcea, a venit la El.
9 Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de mulţime.
10 Căci El îi vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli se înghesuiau spre El, ca să se atingă de El.
11 Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
12 Dar El le poruncea îndată în mod categoric să nu-L facă de cunoscut.
13 Pe urmă Isus S-a urcat pe munte; a chemat la El pe cine a vrut şi ei au venit la El.
14 A ales dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să predice.
15 Le-a dat şi autoritate să vindece bolile şi să scoată demonii.
16 Iată-i pe cei doisprezece pe care i-a ales: Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17 Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care tradus înseamnă: Fiii tunetului;
18 Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul
19 şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.
20 Au intrat în casă şi s-a adunat din nou mulţimea, aşa că nu puteau nici măcar să prânzească.
21 Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: Şi-a ieşit din minţi.
22 Şi experţii Legii, care se coborâseră din Ierusalim, ziceau: Este stăpânit de Beelzebul; scoate demonii cu ajutorul prinţului demonilor.
23 Isus i-a chemat la El şi le-a zis, în parabole: Cum poate Satan să-l scoată afară pe Satan?
24 Dacă un regat este dezbinat împotriva lui însuşi, regatul acela nu poate dăinui.
25 Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăşi, casa aceea nu poate dăinui.
26 Tot astfel, dacă Satan se răscoală împotriva lui însuşi, este dezbinat şi nu poate dăinui, ci s-a sfârşit cu el.
27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria, decât dacă l-a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.
28 Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta,
29 dar oricine va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va primi iertare niciodată, ci este vinovat de un păcat etern.
30 Aceasta, pentru că ei ziceau: Are un duh necurat.
31 Atunci au venit mama şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis să-L cheme.
32 Mulţimea stătea în jurul Lui, când I-au spus: Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.
33 El a răspuns: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
34 Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: Iată, a zis El, mama Mea şi fraţii Mei!
35 Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.
1 Isus a început iarăşi să înveţe mulţimile lângă mare. Fiindcă se adunase o mulţime foarte mare la El, S-a urcat şi S-a aşezat într-o corabie, pe mare; iar mulţimea stătea pe ţărm, lângă mare.
2 Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în parabole şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:
3 Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc;
6 dar când a răsărit soarele, a pălit; şi pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.
8 O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci şi alta o sută.
9 Apoi a zis: Cine are urechi de auzit să audă.
10 Când a fost singur, cei care erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat care era înţelesul parabolelor.
11 Vouă, le-a zis El, v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei care nu sunt din numărul vostru toate lucrurile sunt prezentate în parabole,
12 pentru ca deşi privesc, să privească şi să nu vadă şi deşi aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.
13 El le-a mai zis: Nu înţelegeţi parabola aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte parabole?
14 Semănătorul seamănă Cuvântul.
15 Cei reprezentaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satan îndată şi ia Cuvântul semănat în ei.
16 Tot aşa, cei reprezentaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie;
17 dar n-au rădăcină în ei, ci rezistă un timp; şi cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza Cuvântului, se leapădă îndată de el.
18 Alţii sunt cei reprezentaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei care aud Cuvântul,
19 dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.
20 Alţii, apoi, sunt reprezentaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.
21 El le-a mai zis: Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub un vas oarecare sau sub pat? Nu este ea adusă ca să fie pusă în sfeşnic?
22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină.
23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24 El le-a mai zis: Fiţi atenţi la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.
25 Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.
26 El a mai zis: Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ;
27 fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără ca el să ştie cum.
28 Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;
29 şi când este coaptă rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerişul.
30 El a mai zis: Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce parabolă o vom prezenta?
31 Se aseamănă cu un grăunte de muştar care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ;
32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.
33 Isus le vestea Cuvântul prin multe parabole de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă.
34 Nu le vorbea deloc fără parabolă; dar, când era singur la o parte, le explica ucenicilor Săi toate lucrurile.
35 În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: Să trecem în partea cealaltă.
36 După ce au dat drumul mulţimii, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
37 S-a stârnit o mare furtună, care arunca valurile în corabie, aşa că aproape s-a umplut cu apă.
38 Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au trezit şi I-au zis: Învăţătorule, nu-fii pasă că murim?
39 El S-a ridicat, a certat vântul şi a zis mării: Taci fără gură! Vântul a stat şi s-a făcut o linişte deplină.
40 Apoi le-a zis: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?
41 I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: Cine este Acesta încât Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?
1 Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în regiunea gadarenilor.
2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile şi nimeni nu-l putea potoli.
5 Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
6 Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7 şi a strigat cu voce tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşti!
8 Căci Isus îi zicea: Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!
9 Cum te numeşti? l-a întrebat Isus. Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.
10 Şi Îl ruga insistent să nu-i trimită afară din regiunea aceea.
11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
12 Şi demonii L-au rugat şi au zis: Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.
13 Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci şi turma s-a repezit de pe râpă în mare; erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Au venit la Isus; şi iată-l pe cel care fusese stăpânit de demoni şi avusese legiunea de demoni şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
16 Cei care văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel stăpânit de demoni şi cu porcii.
17 Atunci au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.
18 Pe când Se urca El în corabie, omul care fusese stăpânit de demoni Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.
20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se mirau.
21 După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat o mulţime mare în jurul Lui. El stătea lângă mare.
22 Atunci a venit unul din conducătorii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, conducătorul s-a aruncat la picioarele Lui
23 şi I-a făcut următoarea rugăminte insistentă: Fetiţa mea este pe moarte; Te rog, vino şi pune-fii mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.
24 Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergeau mulţi oameni şi-L îmbulzeau.
25 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie.
26 Ea suferise mult, din partea multor medici; cheltuise tot ce avea şi nu simţise nici o uşurare, ba încă îi era mai rău.
27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit prin spate prin mulţime şi s-a atins de haina Lui.
28 Căci îşi zicea ea: Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi vindeca.
29 Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a vindecat de boală.
30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele?
31 Ucenicii I-au zis: Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: Cine s-a atins de Mine?
32 El se uita împrejur să o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33 Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit şi s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul.
34 Dar Isus i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!
35 Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni din casa conducătorului sinagogii, care-i spun: Fiica ta a murit; pentru ce Îl mai superi pe Învăţătorul?
36 Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, crede numai!
37 Şi n-a permis nimănui să-L însoţească, în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38 Au ajuns la casa conducătorului sinagogii. Acolo Isus a văzut agitaţie şi pe unii care plângeau şi boceau mult.
39 A intrat înăuntru şi le-a zis: Pentru ce faceţi atâta agitaţie şi pentru ce plângeţi? Fata n-a murit, ci doarme.
40 Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, i-a luat cu El pe tatăl fetei, pe mama ei şi pe cei care-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea fata.
41 A apucat-o de mână şi i-a zis: Talita cumi, care tradus înseamnă: Fetiţo, scoală-te, îţi zic!
42 Îndată fetiţa s-a ridicat şi a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
43 Isus le-a poruncit în mod categoric să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să i se dea de mâncare fetiţei.
1 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.
2 Când a venit ziua sabatului, a început să înveţe mulţimea în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?
3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi? Şi găseau o pricină de poticnire în El.
4 Dar Isus le-a zis: Un profet nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.
5 N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
6 Şi se mira de necredinţa lor.
$Isus străbătea satele din jur şi învăţa mulţimile.
7 Atunci i-a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.
8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă în centură;
9 să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.
10 Apoi le-a zis: În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.
11 Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.
12 Ucenicii au plecat şi au predicat pocăinţa.
13 Scoteau mulţi demoni şi ungeau cu ulei mulţi bolnavi şi-i vindecau.
14 Tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: Ioan Botezătorul a înviat din morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.
15 Alţii ziceau: Este Ilie. Iar alţii ziceau: Este un profet ca unul din profeţi.
16 Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, a zis: Ioan acela căruia i-am tăiat capul a înviat din morţi.
17 Căci Irod însuşi trimisese să-l prindă pe Ioan şi-l legase în închisoare, din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip, pentru că o luase de soţie.
18 Şi Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este permis să o ai pe soţia fratelui tău!
19 Irodiada îl ura pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,
20 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om drept şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.
21 Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi sărbătorea ziua de naştere, şi a dat o petrecere pentru curtenii săi, pentru conducătorii armatei şi pentru cei ce guvernau Galileea.
22 Fiica Irodiadei a intrat la petrecere, a dansat şi i-a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Tetrarhul i-a zis fetei: Cere-mi orice vrei şi-ţi voi da.
23 Apoi a adăugat cu jurământ: Orice îmi vei cere îţi voi da, fie şi jumătate din regatul meu.
24 Fata a ieşit afară şi i-a zis mamei sale: Ce să cer? Şi mama sa i-a răspuns: Capul lui Ioan Botezătorul.
25 Ea s-a grăbit să vină îndată la tetrarh şi i-a făcut următoarea cerere: Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor sale şi din cauza oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.
27 A trimis îndată un soldat de pază cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Soldatul de pază s-a dus şi i-a tăiat capul lui Ioan în închisoare,
28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei şi fata l-a dat mamei sale.
29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit să-i ridice trupul şi l-au pus într-un mormânt.
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.
31 Isus le-a zis: Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin. Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau timp nici să mănânce.
32 Au plecat, dar, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.
33 Oamenii i-au văzut plecând şi i-au recunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.
34 Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o mulţime mare de oameni şi I S-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.
35 Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite.
36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele din jur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.
37 Daţi-le voi să mănânce, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?
38 Şi El i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Duceţi-vă să vedeţi. S-au dus să vadă câte pâini au şi I-au răspuns: Cinci, şi doi peşti.
39 Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, grupuri-grupuri, pe iarba verde.
40 Şi s-au aşezat jos în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.
41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă mulţimii. La fel şi cei doi peşti, i-a împărţit tuturor.
42 Au mâncat toţi şi s-au săturat;
43 şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.
44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
45 Îndată, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul mulţimii.
46 După ce Şi-a luat rămas bun de la mulţime, S-a dus pe munte ca să Se roage.
47 Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.
48 I-a văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi într-a patra strajă din noapte a mers spre ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei.
49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat,
50 pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: Curaj, Eu sunt, nu vă temeţi!
51 Apoi S-a urcat la ei în corabie şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,
52 căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53 După ce au trecut marea, au venit în regiunea Ghenezaretului şi au tras la mal.
54 Când au ieşit din corabie, oamenii L-au cunoscut îndată pe Isus,
55 au alergat prin toate împrejurimile şi au început să-i aducă pe bolnavi pe tărgi pretutindeni pe unde se auzea că era El.
56 Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi puneau pe bolnavi în pieţe şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau vindecaţi.
1 Fariseii şi câţiva experţi ai Legii veniţi din Ierusalim s-au adunat la Isus.
2 Ei i-au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. –
3 Fariseii, însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare grijă mâinile, după tradiţia strămoşească.
4 Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au îmbăiat. Sunt multe alte obiceiuri pe care obişnuiau ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. –
5 Şi fariseii şi experţii Legii L-au întrebat: Pentru ce nu ţin ucenicii Tăi tradiţia strămoşească, ci prânzesc cu mâinile nespălate?
6 Isus le-a răspuns: Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, după cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.
8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia aşezată de oameni, precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor şi faceţi multe alte lucruri din acestea.
9 El le-a mai zis: Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi tradiţia voastră.
10 Căci Moise a zis: Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi: Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.
11 Voi, dimpotrivă, ziceţi: Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: Cu orice te-aş putea ajuta este Corban, adică dat lui Dumnezeu, face bine;
12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său ori pentru mama sa.
13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!
14 Pe urmă a chemat din nou mulţimile la Sine şi le-a zis: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
15 În afara omului nu este nimic care, intrând în el, să-l poată face necurat; dar ce iese din om, aceea-l face necurat.
16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
17 După ce a intrat în casă, pe când era departe de mulţime, ucenicii Lui L-au întrebat care era înţelesul acestei parabole.
18 El le-a zis: Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om din afară nu-l poate face necurat?
19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, şi apoi este dat afară? A zis astfel, făcând toate mâncărurile curate.
20 El le-a mai zis: Ce iese din om, aceea face ca un om să fie necurat.
21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, adulterele, curviile, uciderile,
22 furturile, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunile, faptele ruşinoase, ochiul rău, blasfemia, trufia, nebunia.
23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi îl fac necurat pe om.
24 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunea Tirului şi a Sidonului. A intrat într-o casă dorind să nu ştie nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns.
25 Căci îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El şi a venit şi s-a aruncat la picioarele Lui.
26 Femeia aceasta era o grecoaică de origine siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată demonul din fiica ei.
27 Isus i-a zis: Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci căţeilor.
28 Da, Doamne, I-a răspuns ea; dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.
29 Atunci Isus i-a zis: Pentru cuvintele acestea, du-te; a ieşit demonul din fiica ta.
30 Şi când a intrat femeia în casa ei a găsito pe copilă culcată în pat şi ieşise demonul din ea.
31 Isus a părăsit regiunea Tirului şi a venit iarăşi prin Sidon la Marea Galileii trecând prin regiunea Decapole.
32 I-au adus un surd care vorbea greu şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.
33 El l-a luat la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu saliva Lui.
34 Apoi Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi a zis: Efata! adică Deschide-te!
35 Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte clar.
36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât ei Îl vesteau mai mult.
37 Ei erau uimiţi peste măsură de mult şi ziceau: Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi să vorbească.
1 În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou o mulţime mare de oameni şi n-avea ce mânca, Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:
2 Mi-e milă de mulţimea aceasta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca.
3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, vor leşina de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.
4 Ucenicii I-au răspuns: Cum ar putea cineva să-i sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici, într-un loc pustiu?
5 Câte pâini aveţi? i-a întrebat Isus. Şapte, I-au răspuns ei.
6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ; a luat cele şapte pâini şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărţit mulţimii.
7 Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.
8 Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşuri pline cu firimituri.
9 Erau aproape patru mii de inşi. Apoi Isus le-a dat drumul.
10 Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei.
11 Fariseii au venit deodată şi au început o polemică cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.
12 Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: Pentru ce cere generaţia aceasta un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da deloc un semn.
13 Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.
14 Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.
15 Isus îi avertiza şi le zicea: Aveţi grijă să vă feriţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!
16 Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: Fiindcă n-avem pâini.
17 Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?
18 Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat? Douăsprezece, I-au răspuns ei.
20 Şi când am frânt cele şapte pâini pentru cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat? Şapte, I-au răspuns ei.
21 Şi El le-a zis: Tot nu înţelegeţi?
22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.
23 Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus salivă pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: Vezi ceva?
24 El s-a uitat şi a zis: Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.
25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a cerut să se uite ţintă şi când s-a uitat, a fost vindecat şi a văzut toate lucrurile clar.
26 Atunci Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: Să nu intri în sat şi nici să nu spui cuiva în sat.
27 Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: Cine zic oamenii că sunt Eu?
28 Ei I-au răspuns: Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: unul din profeţi.
29 Dar voi, i-a întrebat El, cine ziceţi că sunt Eu? Tu eşti Cristosul! I-a răspuns Petru.
30 Isus le-a poruncit în mod categoric să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să sufere mult, să fie tăgăduit de conducătorii poporului, de preoţii cei mai de seamă şi de experţii Legii, să fie omorât şi după trei zile să învieze.
32 Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru, însă, L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.
33 Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru şi i-a zis: Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.
34 Apoi a chemat la El mulţimea împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
35 Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din cauza Mea şi din cauza Evangheliei o va mântui.
36 Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în această generaţie adulteră şi păcătoasă Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în gloria Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.
1 El le-a mai zis: Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.
2 După şase zile, Isus i-a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri deoparte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.
3 Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de un alb pe care nici un înălbitor de pe pământ nu îl poate da.
4 Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, şi stătea de vorbă cu Isus.
5 Petru a luat cuvântul şi I-a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine să stăm aici; să clădim trei locuinţe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.
6 Căci nu ştia ce să zică, aşa spaimă îi apucase.
7 A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit o voce care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!
8 Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur, dar n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9 Pe când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi.
10 Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi.
11 Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: Pentru ce zic experţii Legii că trebuie să vină întâi Ilie?
12 El le-a răspuns: Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile, tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să sufere mult şi să fie calomniat.
13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.
14 Când au ajuns la ucenici, au văzut o mulţime împrejurul lor şi pe experţii Legii polemizând cu ei.
15 De îndată ce L-a văzut mulţimea pe Isus, s-a mirat şi a alergat la El să I se închine.
16 El i-a întrebat: Despre ce vorbiţi cu ei?
17 Şi un om din mulţime I-a răspuns: Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut.
18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.
19 O, generaţie necredincioasă! le-a zis Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine.
20 L-au adus la El. Şi, cum L-a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl lui: De când îi vine aşa? Din copilărie, a răspuns el.
22 Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-fii milă de noi şi ajută-ne.
23 Isus a răspuns: Tu zici: Dacă poţi!… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!
24 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!
25 Când a văzut Isus că mulţimea aleargă spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el.
26 Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: A murit!
27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a ridicat în picioare.
28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?
29 Acest soi de demoni, le-a zis El, nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.
30 Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
31 Căci îi învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî şi a treia zi după ce-L vor omorî va învia.
32 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.
33 Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei ca să ştie cine este cel mai mare.
35 Atunci Isus S-a aşezat jos, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor!
36 A luat un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe şi le-a zis:
37 Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi în Numele Meu Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine.
38 Ioan I-a zis: Învăţătorule, noi am văzut un om scoţând demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.
39 Nu-l opriţi, a răspuns Isus, căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată vorbi de rău îndată după aceea.
40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
42 Dar dacă îl va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
43 Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât să ai două mâini şi să mergi în iad, în focul care nu se stinge,
44 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop decât să ai două picioare şi să fii aruncat în iad, în focul care nu se stinge,
46 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul iadului,
48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
50 Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.
1 Isus a plecat de acolo şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan. Mulţimile s-au adunat din nou la El şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.
2 Au venit la El fariseii şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase soţia.
3 Drept răspuns, El le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?
4 Moise, au zis ei, a dat voie ca bărbatul să scrie un certificat de despărţire şi s-o lase.
5 Isus le-a zis: Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.
6 Dar de la începutul lumii, Dumnezeu i-a creat ca bărbăt şi ca femeie.
7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa.
8 Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.
9 Deci ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă.
10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus.
11 El le-a zis: Oricine îşi lasă soţia şi ia pe alta de soţie comite adulter faţă de ea;
12 şi dacă o soţie îşi lasă soţul şi ia pe altul de bărbat, comite adulter.
13 I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i-au certat pe cei care îi aduceau.
14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
15 Adevărat vă spun că cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu nici un chip nu va intra în ea!
16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
17 Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?
18 Pentru ce Mă numeşti bun? i-a zis Isus. Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
19 Cunoşti poruncile: Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să nu înşeli, să-i cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.
20 El I-a răspuns: Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am împlinit cu grijă din tinereţea mea.
21 Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: Îţi lipseşte un lucru: du-te şi vinde tot ce ai, dă săracilor şi astfel vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.
22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe averi.
23 Isus S-a uitat împrejurul Lui şi le-a zis ucenicilor Săi: Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei care au averi!
24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: Fiilor, cât de greu este pentru cei care se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
25 Mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
26 Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: Cine poate atunci să fie mântuit?
27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.
28 Petru a început să-I zică: Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.
29 Isus a răspuns: Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie
30 şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu persecuţii; iar în veacul viitor, viaţa eternă.
31 Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.
32 Ei erau pe drum şi se urcau la Ierusalim; Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus i-a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.
33 Iată, a zis El, ne urcăm la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi ale experţilor Legii. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da în mâinile naţiunilor,
34 care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar după trei zile va învia.
35 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-fii vom cere.
36 El le-a zis: Ce vreţi să vă fac?
37 Dă-ne, I-au zis ei, să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în gloria Ta.
38 Isus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl voi bea Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu?
39 Putem, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu îl veţi bea şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu veţi fi botezaţi,
40 dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu depinde de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.
41 Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.
42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: Ştiţi că cei priviţi drept conducători ai naţiunilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu autoritate.
43 Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru
44 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.
45 Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!
46 Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă.
47 El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
48 Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: Fiul lui David, ai milă de mine!
49 Isus S-a oprit şi a zis: Chemaţi-l! L-au chemat pe orb şi i-au zis: Curaj, scoală-te, căci te cheamă.
50 Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a venit la Isus.
51 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: Ce vrei să-ţi fac? Rabuni, I-a răspuns orbul, să primesc vederea.
52 Şi Isus i-a zis: Du-te, credinţa ta te-a mântuit. Îndată orbul şi-a primit vederea şi a mers pe drum după Isus.
1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi din ucenicii Săi
2 şi le-a zis: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră; îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă nici un om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
3 Dacă vă va întreba cineva: Pentru ce faceţi lucrul acesta? să răspundeţi: Domnul are nevoie de el. Şi îndată îl va trimite înapoi aici.
4 Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.
5 Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?
6 Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el.
8 Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.
9 Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile preaînalte!
11 Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile din jur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
12 A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.
13 A zărit de departe un smochin care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă timpul smochinelor.
14 Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: Niciodată să nu mai mănânce nimeni rod din tine! Şi ucenicii au auzit aceste cuvinte.
15 Au ajuns în Ierusalim şi Isus a intrat în Templu. A început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei.
16 Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.
17 Şi-i învăţa şi zicea: Oare nu este scris: Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate naţiunile? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.
18 Preoţii cei mai de seamă şi experţii Legii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot poporul era uimit de învăţătura Lui.
19 Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.
20 Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.
21 Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi I-a zis lui Isus: Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.
22 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Adevărat vă spun că dacă va zice cineva muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24 De aceea, vă spun că orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea.
25 Şi când staţi în picioare să vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.
26 Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
27 S-au dus din nou în Ierusalim. Şi pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, experţii Legii şi conducătorii poporului
28 şi I-au zis: Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Şi cine fii-a dat autoritatea aceasta ca să le faci?
29 Isus le-a răspuns: Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.
30 Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!
31 Ei, însă, vorbeau astfel între ei: Dacă răspundem: Din cer, va zice: Dar de ce nu l-aţi crezut?
32 Şi dacă vom răspunde: De la oameni… se temeau de mulţime, căci toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33 Atunci I-au răspuns lui Isus: Nu ştim. Şi Isus le-a zis: Nici Eu nu vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.
1 Isus a început pe urmă să le vorbească în parabole. Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.
2 La timpul roadelor, a trimis la vieri un sclav ca să ia de la ei din roadele viei.
3 Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
4 A trimis iarăşi la ei un alt sclav; ei l-au rănit la cap şi l-au batjocorit.
5 A mai trimis un altul, pe care l-au omorât; apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.
6 Mai avea un singur fiu preaiubit; în cele din urmă l-a trimis şi pe el la ei. Îl vor primi cu cinste pe fiul meu! şi-a zis el.
7 Dar vierii aceia au zis între ei: Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră
8 Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi i-au aruncat trupul afară din vie.
9 Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, îi va nimici pe vierii aceia şi via o va da altora.
10 Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului;
11 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?
12 Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de mulţime. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus parabola aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat.
13 Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni ca să-L prindă cu vorba.
14 Aceştia au venit şi I-au zis: Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-fii pasă de nimeni; căci nu Te uiţi la faţa oamenilor şi îi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Se cuvine să plătim impozit Cezarului sau nu?
15 Să plătim sau să nu plătim? Isus le-a cunoscut făţărnicia şi le-a răspuns: Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd.
16 I-au adus un dinar şi Isus i-a întrebat: Chipul acesta şi literele scrise pe el ale cui sunt? Ale Cezarului, I-au răspuns ei.
17 Atunci Isus le-a zis: Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Şi se mirau foarte mult de El.
18 Saducheii, care zic că nu există înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:
19 Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne soţia fără să aibă copii, fratele său să o ia pe soţia lui şi să ridice urmaş fratelui său.
20 Erau, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş.
21 Al doilea a luat-o de soţie pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.
22 Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
23 La înviere, soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.
24 Drept răspuns, Isus le-a zis: Oare nu vă rătăciţi voi din cauză că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25 Căci după ce vor învia din morţi, nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
26 În ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?
27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!
28 Unul din experţii Legii, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus le răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: Care este cea dintâi dintre toate poruncile?
29 Isus i-a răspuns: Cea dintâi este aceasta: Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn;
30 şi: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta; iată porunca dintâi.
31 Iar a doua este următoarea: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.
32 Expertul Legii I-a zis: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El
33 şi că a-L iubi cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
34 Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
35 Pe când învăţa mulţimea în Templu, Isus a zis: Cum zic experţii Legii că Cristosul este fiul lui David?
36 Însuşi David, fiind inspirat de Duhul Sfânt, a zis: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.
37 Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui? Şi mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
38 În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: Feriţi-vă de experţii Legii, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
39 Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la banchete;
40 casele văduvelor le mănâncă şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare pedeapsă va veni peste ei.
41 Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca lumea bani în vistierie. Mulţi care erau bogaţi aruncau mult.
42 A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan.
43 Atunci Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie;
44 căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.
1 Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce clădiri!
2 Isus i-a răspuns: Vezi tu aceste clădiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.
3 Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte:
4 Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?
5 Isus a început atunci să le spună: Aveţi grijă să nu vă înşele cineva.
6 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: Eu sunt Cristosul! Şi îi vor înşela pe mulţi.
7 Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.
8 O naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi un regat împotriva altui regat; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor naşterii.
9 Fiţi atenţi la voi înşivă. Vă vor da pe mâna curţilor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din cauza Mea veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie.
10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie predicată tuturor naţiunilor.
11 Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
12 Fratele va da la moarte pe fratele său şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor ridica împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.
13 Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.
14 Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cuvine să fie – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.
15 Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea.
16 Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
17 Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
18 Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna.
19 Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi şi cum nici nu va mai fi vreodată.
20 Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din cauza celor aleşi.
21 Dacă vă va zice cineva atunci: Iată, Cristosul este aici sau: Iată-L acolo, să nu-l credeţi.
22 Căci se vor ridica cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
23 Feriţi-vă; iată că vi le-am spus pe toate dinainte.
24 Dar în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,
25 stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26 Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu glorie.
27 Atunci îi va trimite pe îngerii Săi şi îi va aduna pe cei aleşi din cele patru puncte cardinale, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28 Luaţi învăţătură de la smochin, prin exemplul lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte ştiţi că vara este aproape.
29 Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
30 Adevărat vă spun că nu va trece generaţia aceasta până nu se vor împlini toate aceste lucruri.
31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32 Dar despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33 Aveţi grijă, vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va veni timpul acela.
34 Se va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă sclavilor săi autoritate, arată fiecăruia care este datoria lui şi îi porunceşte portarului să vegheze.
35 Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa.
36 Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.
37 Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!
1 După două zile era sărbătoarea Paştelor şi a Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi experţii Legii căutau cum să-L prindă pe Isus cu viclenie şi să-L omoare.
2 Căci ziceau: Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.
3 Pe când stătea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
4 Unii dintre ei s-au necăjit şi au zis: Ce rost are risipa aceasta de mir?
5 Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de dinari şi să se dea săracilor. Şi erau foarte necăjiţi pe femeia aceea.
6 Dar Isus le-a zis: Lăsaţi-o în pace. De ce o supăraţi? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
7 căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul dinainte pentru îngropare.
9 Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.
10 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus.
11 Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au promis bani. Şi Iuda căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
12 În ziua dintâi a sărbătorii Azimilor, când jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis: Unde vrei să ne ducem să-fii pregătim ca să mănânci Paştele?
13 El i-a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: Duceţi-vă în cetate; acolo veţi întâlni un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el.
14 Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice: Unde este camera de oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?
15 Şi vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele pentru noi.
16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.
17 Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
18 Pe când şedeau ei la masă şi mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.
19 Ei au început să se întristeze şi să-i zică unul după altul: Nu cumva sunt eu?
20 Este unul din cei doisprezece, le-a răspuns El; şi anume cel care întinde mâna cu Mine în farfurie.
21 Fiul omului, negreşit, Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.
22 Pe când mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.
23 Apoi a luat un pahar şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat şi au băut toţi din el.
24 Şi le-a zis: Acesta este sângele Meu, sângele noului legământul, care se varsă pentru mulţi.
25 Adevărat vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.
26 După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit în Muntele Măslinilor.
27 Isus le-a zis: În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentru că este scris: Voi bate Păstorul şi oile vor fi risipite.
28 Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.
29 Petru i-a zis: Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.
30 Şi Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.
31 Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.
32 S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus le-a zis ucenicilor Săi: Staţi aici până Mă voi ruga.
33 I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare.
34 El le-a zis: Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!
35 Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi S-a rugat ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
36 El zicea: Ava – adică: Tată – ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce vreau Eu, ci ce vrei Tu.
37 Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi i-a zis lui Petru: Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de înflăcărare, dar trupul este neputincios.
39 S-a dus iarăşi şi S-a rugat zicând aceleaşi cuvinte.
40 Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
41 În sfârşit, a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42 Ridicaţi-vă; haideţi să mergem; iată că se apropie vânzătorul!
43 Şi îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de experţii Legii şi de conducătorii poporului.
44 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: Pe care-L voi săruta, Acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază.
45 Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: Învăţătorule! Şi L-a sărutat mult.
46 Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus şi L-au prins.
47 Unul din cei care stăteau lângă El a scos sabia, l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
48 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
49 În toate zilele am fost cu voi şi învăţam oamenii în Templu, şi nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.
50 Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
51 După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el,
52 dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală.
53 Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, conducătorii poporului şi experţii Legii.
54 Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot; s-a aşezat jos împreună cu gărzile şi se încălzea la para focului.
55 Preoţii cei mai de seamă şi tot Sinedriul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una,
56 pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
57 Unii s-au ridicat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:
58 Noi L-am auzit zicând: Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omeneşti.
59 Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
60 Atunci marele preot s-a ridicat în picioare în mijlocul adunării, L-a întrebat pe Isus şi I-a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?
61 Isus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: Eşti Tu, Cristosul, Fiul Celui binecuvântat?
62 Da, sunt, i-a răspuns Isus. Şi Îl veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
63 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: Ce nevoie mai avem de martori?
64 Aţi auzit blasfemia. Ce părere aveţi? Toţi L-au condamnat să fie pedepsit cu moartea.
65 Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Profeţeşte! Iar gărzile L-au primit în palme.
66 Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
67 Când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: Şi tu erai cu Isus din Nazaret!
68 El s-a lepădat şi a zis: Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici. Apoi a ieşit în portic. Şi a cântat cocoşul.
69 Când l-a văzut slujnica, a început iarăşi să le spună celor ce stăteau acolo: Acesta este unul dintre oamenii aceia.
70 Şi el s-a lepădat din nou. După puţin timp, cei care stăteau acolo i-au zis iarăşi lui Petru: Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti galilean şi vorbirea ta seamănă cu a lor.
71 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: Nu-L cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi!
72 Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi gândindu-se la acest lucru a început să plângă.
1 Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au ţinut imediat sfat cu conducătorii poporului, experţii Legii şi tot Sinedriul. După ce L-au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat.
2 Pilat L-a întrebat: Eşti Tu Regele iudeilor? Da, sunt, i-a răspuns Isus.
3 Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.
4 Pilat L-a întrebat din nou: Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!
5 Isus n-a mai dat nici un răspuns, lucru care l-a mirat pe Pilat.
6 La fiecare sărbătoare a Paştelor, Pilat elibera din închisoare câte un deţinut pe care îl cereau ei.
7 În închisoare era unul numit Baraba, închis împreună cu complicii lui din cauza unui omor pe care-l comiseseră într-o răscoală.
8 Mulţimea s-a urcat şi a început să-i ceară lui Pilat să le dea ceea ce obişnuia să le dea întotdeauna.
9 Pilat le-a răspuns: Vreţi să vi-L eliberez pe Regele iudeilor?
10 Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din invidie Îl dăduseră în mâna lui.
11 Dar preoţii cei mai de seamă au stârnit mulţimea să-i ceară lui Pilat să îl elibereze mai bine pe Baraba.
12 Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: Dar ce vreţi să fac cu Acela pe care-L numiţi Regele iudeilor?
13 Ei au strigat din nou: Răstigneşte-L!
14 Dar ce rău a făcut? le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: Răstigneşte-L!
15 Pilat a vrut să facă pe placul mulţimii şi l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.
16 Soldaţii L-au adus pe Isus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat acolo toată cohorta soldaţilor.
17 L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o coroană de spini şi I-au pus-o pe cap.
18 Apoi au început să-I ureze şi să zică: Plecăciune, Regele iudeilor!
19 Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.
20 După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
21 L-au obligat să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.
22 Şi L-au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă: Locul Craniului.
23 I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.
24 După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.
25 Când L-au răstignit, era ceasul al treilea.
26 Deasupra Lui era scrisă vina Lui: Regele iudeilor.
27 Împreună cu El au mai răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui.
28 Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: A fost pus în numărul celor fărădelege.
29 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: Uă! Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile,
30 mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi coboară-Te de pe cruce!
31 Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu experţii Legii îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine Însuşi nu Se poate mântui!
32 Cristosul, Regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem! Cei răstigniţi împreună cu El de asemenea îşi băteau joc de El.
33 La ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
34 Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu voce tare: Eloi, Eloi, lama sabactani, care tradus înseamnă: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
35 Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: Iată, îl cheamă pe Ilie!
36 Şi unul din ei a alergat şi a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!
37 Dar Isus a scos un strigăt puternic şi Şi-a dat duhul.
38 Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos.
39 Centurionul care stătea în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
40 Acolo erau şi nişte femei, care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena; Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,
41 care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei, care se urcaseră împreună cu El în Ierusalim.
42 Când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea sabatului –
43 a venit Iosif din Arimateea, un membru cu vază al Sinedriului, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.
44 Pilat s-a mirat că murise aşa de repede; l-a chemat pe centurion şi l-a întrebat dacă a murit de mult.
45 După ce s-a încredinţat de la centurion că a murit, i-a dăruit lui Iosif trupul.
46 Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, L-a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.
47 Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.
1 După ce a trecut ziua sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
2 În ziua dintâi a săptămânii s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.
3 Femeile ziceau una către alta: Cine ne va răsturna piatra de la uşa mormântului?
4 Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată.
5 Au intrat în mormânt, au văzut un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb şi s-au înspăimântat.
6 El le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Îl căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.
7 Dar duceţi-vă şi spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.
8 Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.
9 (Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.
10 Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi boceau.
11 Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.
12 După aceea, S-a arătat sub o altă înfăţişare la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară.
13 Aceştia s-au dus şi au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14 În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu-i crezuseră pe cei care-L văzuseră înviat.
15 Apoi le-a zis: Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură.
16 Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi condamnat.
17 Iată semnele care îi vor însoţi pe cei care vor crede: în Numele Meu vor scoate demoni; vor vorbi în limbi noi;
18 vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.
19 Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu.
20 Iar ei au plecat şi au predicat pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)