1

¹ Genealogia lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

² Lui Avraam i s-a născut Isaac; lui Isaac i s-a născut Iacov; lui Iacov i s-au născut Iuda şi fraţii lui;

³ lui Iuda i s-au născut Fares şi Zara, din Tamar; lui Fares i s-a născut Esrom; lui Esrom i s-a născut Aram;

⁴ lui Aram i s-a născut Aminadab; lui Aminadab i s-a născut Naason; lui Naason i s-a născut Salmon;

⁵ lui Salmon i s-a născut Boaz, din Rahab; lui Boaz i s-a născut Obed, din Rut; lui Obed i s-a născut Iese;

⁶ lui Iese i s-a născut regele David. Regelui David i s-a născut Solomon, din văduva lui Urie;

⁷ lui Solomon i s-a născut Roboam; lui Roboam i s-a născut Abia; lui Abia i s-a născut Asa;

⁸ lui Asa i s-a născut Iosafat; lui Iosafat i s-a născut Ioram; lui Ioram i s-a născut Ozia;

⁹ lui Ozia i s-a născut Ioatam; lui Ioatam i s-a născut Ahaz; lui Ahaz i s-a născut Ezechia;

¹⁰ lui Ezechia i s-a născut Manase; lui Manase i s-a născut Amon; lui Amon i s-a născut Iosia;

¹¹ lui Iosia i s-au născut Iehonia şi fraţii lui, în timpul exilului în Babilon.

¹² După exilarea în Babilon, lui Iehonia i s-a născut Salatiel; lui Salatiel i s-a născut Zorobabel;

¹³ lui Zorobabel i s-a născut Abiud; lui Abiud i s-a născut Eliachim; lui Eliachim i s-a născut Azor;

¹⁴ lui Azor i s-a născut Sadoc; lui Sadoc i s-a născut Achim; lui Achim i s-a născut Eliud;

¹⁵ lui Eliud i s-a născut Eleazar; lui Eleazar i s-a născut Matan; lui Matan i s-a născut Iacov;

¹⁶ lui Iacov i s-a născut Iosif, soţul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se numeşte Cristos.

¹⁷ Deci, de la Avraam până la David sunt paisprezece generaţii în total; de la David până la exilul în Babilon sunt paisprezece generaţii; şi de la exilul în Babilon până la Cristos sunt paisprezece generaţii.

¹⁸ Iar naşterea lui Isus Cristos a fost aşa:
Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

¹⁹ Iosif, soţul ei, era un om drept şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus în gând să se despartă de ea în linişte.

²⁰ Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i-a apărut în vis un înger al Domnului şi i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, soţia ta, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt.

²¹ Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui poporul Lui de păcatele sale.

²² Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin profetul, care zice:

²³ Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu şi-I vor pune numele Emanuel, care tradus înseamnă: Dumnezeu este cu noi.

²⁴ Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului şi a luat-o la el pe soţia sa.

²⁵ Dar nu s-a unit cu ea până când ea a născut un Fiu. Şi el I-a pus numele Isus.

2

¹ După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele tetrarhului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim

² şi au întrebat: Unde este Regele de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.

³ Când a auzit tetrarhul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.

⁴ A adunat toţi preoţii cei mai de seamă şi experţii în Lege ai poporului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Cristosul.

⁵ În Betleemul din Iudeea, i-au răspuns ei, căci iată ce a fost scris prin profetul:

⁶ Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai neînsemnat dintre conducătorii lui Iuda; căci din tine va ieşi un Conducător, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.

⁷ Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei Timpul în care se arătase steaua.

⁸ Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: Duceţi-vă şi căutaţi cu atenţie Pruncul şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.

⁹ După ce l-au ascultat pe tetrarh, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.

¹⁰ Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.

¹¹ Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.

¹² Apoi au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

¹³ După ce au plecat magii, un înger al Domnului s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod va căuta Pruncul, ca să-L omoare.

¹⁴ Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.

¹⁵ Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin profetul care zice: L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt.

¹⁶ Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să-i omoare pe toţi băieţii de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu timpul pe care îl aflase de la magi.

¹⁷ Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice:

¹⁸ Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult:
Rahela îşi jelea copiii
şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.

¹⁹ După ce a murit Irod, un înger al Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,

²⁰ şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viaţa Pruncului.

²¹ Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel.

²² Dar când a auzit că în Iudeea domneşte Arhelau în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în regiunea Galileii.

²³ A venit aici şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profeţi: că El va fi numit Nazarinean.

3

¹ În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi predica în pustiul Iudeii.

² El zicea: Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.

³ Acest Ioan este cel care fusese vestit prin profetul Isaia, când zice:
Iată vocea celui care strigă în pustie:
Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.

⁴ Ioan purta o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu o centură de piele. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

⁵ Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el

⁶ şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

⁷ Dar când a văzut că mulţi farisei şi saduchei vin să primească botezul lui, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

⁸ Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.

⁹ Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

¹⁰ Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc.

¹¹ Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

¹² Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

¹³ Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.

¹⁴ Dar Ioan căuta să-L oprească. Eu, zicea el, am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?

¹⁵ Drept răspuns, Isus i-a zis: Lasă-Mă acum, căci se cuvine să împlinim toată dreptatea. Atunci Ioan L-a lăsat.

¹⁶ De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

¹⁷ Şi din ceruri s-a auzit o voce care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.

4

¹ Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de Diavolul.

² Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.

³ Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.

⁴ Drept răspuns, Isus i-a zis: Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

⁵ Atunci Diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe acoperişul Templului

⁶ şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris:
El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta;
şi ei Te vor lua pe mâini,
ca nu cumva să-fii loveşti piciorul de vreo piatră.

⁷ De asemenea, este scris, a zis Isus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.

⁸ Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor şi I-a zis:

⁹ Toate aceste lucruri fii le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi mi Te vei închina mie.

¹⁰ Pleacă, Satano, i-a răspuns Isus. Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.

¹¹ Atunci Diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

¹² Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.

¹³ A părăsit Nazaretul şi a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în regiunea lui Zabulon şi Neftali,

¹⁴ ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:

¹⁵ Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea naţiunilor,

¹⁶ poporul acesta, care trăia în întuneric,
a văzut o mare lumină;
şi peste cei care trăiau în ţara umbrei morţii
a răsărit lumina.

¹⁷ De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.

¹⁸ Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o plasă în mare, căci erau pescari.

¹⁹ El le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.

²⁰ Îndată ei au lăsat plasele şi au mers după El.

²¹ De acolo a mers mai departe şi a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor Zebedei şi îşi cârpeau plasele. El i-a chemat.

²² Şi îndată ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.

²³ Isus străbătea toată Galileea învăţând mulţimile în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care era în popor.

²⁴ I s-a dus vestea în toată Siria; şi îi aduceau la El pe toţi cei care sufereau de diferite boli şi chinuri: pe cei stăpâniţi de demoni, pe epileptici şi pe paralitici; şi El îi vindeca.

²⁵ După El au mers mari mulţimi din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

5

¹ Când a văzut Isus mulţimile, S-a urcat pe munte şi, după ce S-a aşezat jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.

² Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:

³ Fericiţi sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

⁴ Fericiţi sunt cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

⁵ Fericiţi sunt cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!

⁶ Fericiţi sunt cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!

⁷ Fericiţi sunt cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

⁸ Fericiţi sunt cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!

⁹ Fericiţi sunt făcătorii de pace, căci ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu!

¹⁰ Fericiţi sunt cei persecutaţi din cauza dreptăţii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

¹¹ Fericiţi veţi fi când, din cauza Mea, oamenii vă vor calomnia, vă vor persecuta şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

¹² Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa i-au persecutat pe profeţii care au fost înainte de voi.

¹³ Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va primi iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

¹⁴ Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

¹⁵ Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub un vas oarecare, ci o pun în sfeşnic şi ea luminează tuturor celor din casă.

¹⁶ Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri.

¹⁷ Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Profeţii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.

¹⁸ Căci adevărat vă spun: cât timp nu va trece cerul şi pământul, nu va trece nici cea mai mică frântură de literă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

¹⁹ Aşa că oricine va strica una din cele mai mici dintre aceste porunci şi îi va învăţa pe oameni aşa va fi numit cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va împlini şi îi va învăţa pe alţii să le împlinească va fi numit mare în Împărăţia cerurilor.

²⁰ Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu va întrece dreptatea experţilor în Lege şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

²¹ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.

²² Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său Prostule! va cădea sub pedeapsa Sinedriului; iar oricine-i va zice: Nebunule, va cădea sub pedeapsa focului iadului.

²³ Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

²⁴ lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi să te împaci cu fratele tău; apoi vino să-ţi aduci darul.

²⁵ Caută să te împaci repede cu reclamantul tău, cât timp eşti cu el pe drum; ca nu cumva reclamantul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna gardianului şi să fii aruncat în închisoare.

²⁶ Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.

²⁷ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu comiţi adulter.

²⁸ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui.

²⁹ Deci, dacă, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în iad.

³⁰ Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi arunc-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în iad.

³¹ S-a zis iarăşi: Oricine îşi va lăsa soţia să-i dea un certificat de despărţire.

³² Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa soţia dintr-un alt motiv decât curvia îi dă prilejul să comită adulter; şi cine o va lua de soţie pe cea lăsată de soţul ei comite adulter.

³³ Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.

³⁴ Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum, nici pe cer, pentru că este tronul de domnie al lui Dumnezeu;

³⁵ nici pe pământ, pentru că este aşternu tul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.

³⁶ Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur fir de păr alb sau negru.

³⁷ Felul vostru de vorbire să fie: Da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la Cel rău.

³⁸ Aţi auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

³⁹ Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău. Ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt.

⁴⁰ Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina lasă-i şi cămaşa.

⁴¹ Dacă te obligă cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două.

⁴² Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui care vrea să se împrumute de la tine.

⁴³ Aţi auzit că s-a zis: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe vrăjmaşul tău.

⁴⁴ Dar Eu vă spun: Iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă asupresc şi vă persecută,

⁴⁵ ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

⁴⁶ Dacă îi iubiţi numai pe cei care vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi colectorii de impozite?

⁴⁷ Şi dacă îi îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?

⁴⁸ Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

6

¹ Aveţi grijă să nu vă îndepliniţi dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei, căci aşa nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

² Tu, dar, când faci acte de binefacere, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe străzi, pentru ca să fie lăudaţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

³ Ci tu, când faci acte de binefacere, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,

⁴ pentru ca binefacerea ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

⁵ Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

⁶ Ci tu, când te rogi, intră în cămăruţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

⁷ Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, ca păgânii, cărora li se pare că dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi.

⁸ Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie mai înainte ca să-I cereţi voi.

⁹ Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău;

¹⁰ vină Împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer, şi pe pământ.

¹¹ Pâinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi;

¹² şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm celor ce ne greşesc ;

¹³ şi nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de Cel rău. Căci a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi gloria în veci. Amin!

¹⁴ Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.

¹⁵ Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

¹⁶ Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

¹⁷ Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,

¹⁸ ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

¹⁹ Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;

²⁰ ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

²¹ Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

²² Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;

²³ dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

²⁴ Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi îl va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi banilor.

²⁵ De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici pentru trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

²⁶ Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

²⁷ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?

²⁸ Şi de ce vă îngrijoraţi pentru îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;

²⁹ totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată splendoarea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.

³⁰ Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

³¹ Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca?

³² Fiindcă toate aceste lucruri păgânii le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de ele.

³³ Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

³⁴ Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

7

¹ Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

² Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.

³ De ce vezi tu aşchia din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu atenţie la bârna din ochiul tău?

⁴ Sau cum poţi zice fratelui tău: Lasă-mă să scot aşchia din ochiul tău şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?…

⁵ Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi aşchia din ochiul fratelui tău.

⁶ Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi perlele voastre înaintea porcilor ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă sfâşie.

⁷ Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

⁸ Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; şi celui care bate i se deschide.

⁹ Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?

¹⁰ Sau dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?

¹¹ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor care I le cer!

¹² Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi profeţii.

¹³ Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei care intră pe ea.

¹⁴ Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o găsesc.

¹⁵ Feriţi-vă de profeţii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.

¹⁶ Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

¹⁷ Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

¹⁸ Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

¹⁹ Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

²⁰ Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.

²¹ Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

²² Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?

²³ Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care aţi trăit fără de lege.

²⁴ De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.

²⁵ A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.

²⁶ Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.

²⁷ A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.

²⁸ După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui;

²⁹ căci El îi învăţa ca unul care avea autoritate, nu cum îi învăţau experţii lor în Lege.

8

¹ Când S-a coborât Isus de pe munte, mulţimi mari au mers după El.

² Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.

³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: Da, vreau, fii curăţit! Îndată a fost curăţită lepra lui.

⁴ Apoi Isus i-a zis: Vezi să nu spui nimănui; ci du-te să te arăţi preotului şi adu darul pe care l-a hotărât Moise ca mărturie pentru ei.

⁵ Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion , care-L ruga

⁶ şi-I zicea: Doamne, sclavul meu zace în casă paralizat şi se chinuie cumplit.

⁷ Isus i-a zis: Voi veni să-l vindec.

⁸ Doamne, a răspuns centurionul, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu; spune numai un cuvânt şi sclavul meu va fi vindecat.

⁹ Căci şi eu sunt om sub autoritate; am sub autoritatea mea soldaţi şi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine, iar sclavului meu: Fă cutare lucru! şi-l face.

¹⁰ Când a auzit Isus aceste cuvinte, S-a mirat şi le-a zis celor care veneau după El: Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.

¹¹ Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor.

¹² Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

¹³ Apoi a zis centurionului: Du-te şi facăţi-se după credinţa ta. Şi sclavul lui s-a vindecat chiar în ceasul acela.

¹⁴ Isus S-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând în pat, cuprinsă de febră.

¹⁵ S-a atins de mâna ei şi a lăsat-o febra; apoi ea s-a ridicat şi a început să-I slujească.

¹⁶ Seara au adus la Isus mulţi oameni stăpâniţi de demoni. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi i-a vindecat pe toţi bolnavii,

¹⁷ ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice: El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.

¹⁸ Isus a văzut mulţimi mari împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.

¹⁹ Atunci s-a apropiat de El un expert al Legii şi I-a zis: Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.

²⁰ Isus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.

²¹ Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.

²² Vino după Mine, i-a răspuns Isus, şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.

²³ Isus S-a urcat într-o corabie şi ucenicii Lui au mers după El.

²⁴ Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.

²⁵ Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au trezit, strigând: Doamne, scapă-ne că pierim!

²⁶ El le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? Apoi S-a ridicat, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare.

²⁷ Oamenii se mirau şi ziceau: Ce fel de om este acesta încât Îl ascultă până şi vânturile şi marea?

²⁸ Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în regiunea gadarenilor, L-au întâmpinat doi oameni stăpâniţi de demoni, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.

²⁹ Şi iată că au început să strige: Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

³⁰ Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau.

³¹ Demonii Îl rugau pe Isus şi ziceau: Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.

³² Duceţi-vă, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare şi a pierit în ape.

³³ Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate ca să povestească tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu cei stăpâniţi de demoni.

³⁴ Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.

9

¹ Isus S-a urcat într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa.

² Şi iată că I-au adus un paralitic care zăcea pe o targă. Isus le-a văzut credinţa şi i-a zis paraliticului: Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!

³ Şi iată că unii din experţii Legii şi-au zis în ei înşişi: Omul acesta rosteşte blasfemii!

⁴ Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?

⁵ Căci ce este mai uşor? A zice: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te şi umblă?

⁶ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele – Scoală-te, a zis El paraliticului, ridică-ţi targa şi du-te acasă!

⁷ Paraliticul s-a ridicat şi s-a dus acasă.

⁸ Când au văzut mulţimile lucrul acesta, s-au înspăimântat şi L-au glorificat pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de autoritate.

⁹ De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut un om, numit Matei, stând la punctul de colectare a impozitelor. Şi i-a zis: Vino după Mine. Omul acela s-a ridicat şi a mers după El.

¹⁰ Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de colectori de impozite şi de păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.

¹¹ Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii?

¹² Isus i-a auzit şi le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi.

¹³ Duceţi-vă şi învăţaţi ce înseamnă: Milă vreau, iar nu jertfă! Căci n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.

¹⁴ Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus şi I-au zis: De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?

¹⁵ Isus le-a răspuns: Se pot jeli nuntaşii cât timp este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.

¹⁶ Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, pentru că şi-ar strica umplutura din haină şi ruptura ar fi mai rea.

¹⁷ Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă şi burdufurile se distrug; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.

¹⁸ Pe când le spunea Isus aceste cuvinte, iată că a venit unul din conducătorii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: Fiica mea adineauri a murit; dar vino şi pune-fii mâinile peste ea şi va învia.

¹⁹ Isus S-a ridicat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.

²⁰ Şi iată, o femeie, care de doisprezece ani avea o hemoragie, a venit prin spate şi s-a atins de poala hainei Lui.

²¹ Căci îşi zicea ea: Numai să mă pot atinge de haina Lui şi mă voi vindeca.

²² Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat. Şi femeia s-a vindecat chiar în ceasul acela.

²³ Când a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii şi când i-a văzut pe cei care cântau din fluier şi mulţimea bocind,

²⁴ le-a zis: Daţi-vă la o parte, căci fetiţa n-a murit, ci doarme! Ei îşi băteau joc de El.

²⁵ Dar, după ce a fost scoasă mulţimea afară, Isus a intrat în casă, a luat-o pe fetiţă de mână şi fetiţa s-a ridicat.

²⁶ Şi s-a dus vestea despre această minune în toată regiunea aceea.

²⁷ Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: Ai milă de noi, Fiul lui David!

²⁸ După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: Credeţi că pot face lucrul acesta? Da, Doamne, I-au răspuns ei.

²⁹ Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: Facă-vi-se după credinţa voastră!

³⁰ Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit în mod categoric şi le-a zis: Vedeţi să nu ştie nimeni.

³¹ Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în toată regiunea aceea.

³² Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut stăpânit de un demon.

³³ După ce a fost scos demonul din el, mutul a vorbit. Şi mulţimile, mirate, ziceau: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!

³⁴ Dar fariseii ziceau: Cu ajutorul prinţului demonilor scoate El demonii!

³⁵ Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând poporul în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în popor.

³⁶ Când a văzut mulţimile, I S-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.

³⁷ Atunci le-a zis ucenicilor Săi: Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii!

³⁸ Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.

10

¹ Apoi Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat autoritate să scoată afară duhurile necurate şi să vindece orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.

² Iată numele celor doisprezece apostoli:
Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;

³ Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, colectorul de impozite; Iacov, fiul lui Alfeu şi Levi, zis şi Tadeu;

⁴ Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut pe Isus.

⁵ Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare:
Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor;

⁶ ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.

⁷ Şi, pe drum, predicaţi şi ziceţi: Împărăţia cerurilor este aproape!

⁸ Vindecaţi-i pe bolnavi, înviaţi morţii, curăţiţi-i pe leproşi, scoateţi afară demonii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

⁹ Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în centurile voastre,

¹⁰ nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.

¹¹ În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca.

¹² La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine;

¹³ şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

¹⁴ Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

¹⁵ Adevărat vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma şi Gomora decât pentru cetatea aceea.

¹⁶ Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.

¹⁷ Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata Sinedriului şi vă vor bate în sinagogile lor.

¹⁸ Din cauza Mea veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea naţiunilor.

¹⁹ Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela,

²⁰ fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

²¹ Fratele îl va da la moarte pe fratele său şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor ridica împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.

²² Veţi fi urâţi de toţi din cauza Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

²³ Când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi termina de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.

²⁴ Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici sclavul mai presus de stăpânul său.

²⁵ Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui şi sclavului să fie ca stăpânul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?

²⁶ Aşa că, să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi relevat şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.

²⁷ Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să predicaţi de pe acoperişul caselor.

²⁸ Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel care poate să piardă şi sufletul şi trupul în iad.

²⁹ Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru.

³⁰ Cât despre voi, până şi firele de păr de pe cap, toate vă sunt numărate.

³¹ Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

³² De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;

³³ dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

³⁴ Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.

³⁵ Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa.

³⁶ Şi omul îi va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.

³⁷ Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

³⁸ Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.

³⁹ Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga.

⁴⁰ Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine.

⁴¹ Cine primeşte un profet, în numele unui profet, va primi răsplata unui profet; şi cine primeşte un om drept, în numele unui om drept, va primi răsplata unui om drept.

⁴² Şi oricine va da de băut fie şi numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

11

¹ După ce a terminat de dat învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să-i înveţe pe oameni şi să predice în cetăţile lor.

² Ioan a auzit din închisoare despre lucrările lui Cristos

³ şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: Tu eşti Acela care urmează să vină sau să aşteptăm pe altul?

⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:

⁵ Orbii îşi primesc vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se predică Evanghelia.

⁶ Fericit este acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.

⁷ Pe când se duceau ei, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?

⁸ Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine moi sunt în casele regilor.

⁹ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet;

¹⁰ căci el este acela despre care s-a scris:
Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care va pregăti calea înaintea Ta.

¹¹ Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

¹² Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei care dau năvală pun mâna pe ea.

¹³ Căci până la Ioan au profeţit toţi profeţii şi Legea.

¹⁴ Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să vină.

¹⁵ Cine are urechi de auzit să audă.

¹⁶ Cu cine voi asemăna generaţia aceasta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, care şed în pieţe şi strigă celor din jurul lor:

¹⁷ V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.

¹⁸ Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând şi ei zic: Are demon!

¹⁹ A venit Fiul omului mâncând şi bând şi ei zic: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de impozite şi al păcătoşilor! Totuşi, Înţelepciunea s-a dovedit dreaptă prin lucrările ei.

²⁰ Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.

²¹ Vai de tine, Horazine! a zis El. Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac şi cenuşă.

²² De aceea vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

²³ Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la locuinţa morţilor. Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.

²⁴ De aceea, vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru regiunea Sodomei decât pentru tine.

²⁵ În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat copiilor.

²⁶ Da, Tată, Te laud pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!

²⁷ Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L reveleze.

²⁸ Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.

²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

³⁰ Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.

12

¹ În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.

² Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este permis să facă în ziua sabatului.

³ Dar Isus le-a răspuns: Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit el şi cei care erau împreună cu el?

⁴ Că a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era permis să le mănânce nici lui, nici celor care erau cu el, ci numai preoţilor?

⁵ Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de sabat, preoţii calcă sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi?

⁶ Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.

⁷ Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: Milă vreau, iar nu jertfe, n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi.

⁸ Căci Fiul omului este Domn şi al sabatului.

⁹ Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.

¹⁰ Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată învinui pe Isus, L-au întrebat: Este permis a vindeca în zilele de sabat?

¹¹ El le-a răspuns: Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?

¹² Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este permis a face bine în zilele de sabat.

¹³ Atunci a zis omului aceluia: Întinde-ţi mâna! El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

¹⁴ Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să-L omoare pe Isus.

¹⁵ Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers mulţimi mari de oameni. El i-a vindecat pe toţi bolnavii

¹⁶ şi le-a poruncit în mod categoric să nu-L facă cunoscut,

¹⁷ ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:

¹⁸ Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti naţiunilor judecata.

¹⁹ El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi vocea pe străzi.

²⁰ Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.

²¹ Şi naţiunile vor spera în Numele Lui.

²² Atunci I-au adus un demonizat orb şi mut; şi Isus l-a vindecat, aşa că mutul vorbea şi vedea.

²³ Mulţimile, mirate, ziceau: Nu cumva este acesta Fiul lui David?

²⁴ Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: Omul acesta scoate demonii cu nimeni altul decât cu Beelzebul, prinţul demonilor!

²⁵ Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: Orice regat dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.

²⁶ Dacă Satan îl scoate afară pe Satan este dezbinat; deci cum poate dăinui regatul lui?

²⁷ Şi dacă Eu scot afară demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.

²⁸ Dar dacă Eu scot afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.

²⁹ Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă nu l-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.

³⁰ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.

³¹ De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor; dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.

³² Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

³³ Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.

³⁴ Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

³⁶ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.

³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi condamnat.

³⁸ Atunci unii din experţii Legii şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!

³⁹ Drept răspuns, El le-a zis: O generaţie vicleană şi adulteră cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona.

⁴⁰ Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele peştelui celui mare, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

⁴¹ Bărbaţii din Ninive se vor ridica alături de generaţia aceasta în ziua judecăţii
şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predicarea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

⁴² Regina de la miazăzi se va ridica alături de generaţia aceasta în ziua judecăţii şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

⁴³ Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.

⁴⁴ Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.

⁴⁵ Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo şi starea din urmă a acestui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu această generaţie vicleană.

⁴⁶ Pe când vorbea încă Isus mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.

⁴⁷ Atunci cineva I-a zis: Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.

⁴⁸ Dar Isus i-a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

⁴⁹ Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei!

⁵⁰ Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.

13

¹ În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.

² O mulţime de oameni s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se urce să şadă într-o corabie; iar toată mulţimea stătea pe ţărm.

³ El le-a vorbit despre multe lucruri în parabole, şi le-a zis: Iată, semănătorul a ieşit să semene.

⁴ Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.

⁵ O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.

⁶ Dar când a răsărit soarele, a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

⁷ O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.

⁸ O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci şi altul treizeci.

⁹ Cine are urechi de auzit să audă.

¹⁰ Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: De ce le vorbeşti în parabole?

¹¹ Isus le-a răspuns: Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

¹² Căci celui care are i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel care n-are se va lua chiar şi ce are.

¹³ De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, deşi văd, nu văd şi deşi aud, nu aud, nici nu înţeleg.

¹⁴ Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice:
Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.

¹⁵ Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.

¹⁶ Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!

¹⁷ Adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.

¹⁸ Ascultaţi, dar, ce înseamnă parabola semănătorului.

¹⁹ Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.

²⁰ Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,

²¹ dar n-are rădăcină în el, ci rezistă un timp; şi cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza Cuvântului, se leapădă îndată de el.

²² Sămânţa căzută între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.

²³ Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.

²⁴ Isus le-a pus înainte o altă parabolă şi le-a zis: Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ogorul lui.

²⁵ Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.

²⁶ Când au răsărit firele de grâu şi au rodit, s-a descoperit şi neghina.

²⁷ Sclavii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Stăpâne, n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De unde are dar neghină?

²⁸ El le-a răspuns: Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Şi sclavii i-au zis: Vrei dar să mergem s-o smulgem?

²⁹ Nu, le-a zis el, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.

³⁰ Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi la timpul secerişului, voi spune secerătorilor: Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.

³¹ Isus le-a pus înainte o altă parabolă şi le-a zis: Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său.

³² Grăuntele acesta, într-adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.

³³ Le-a spus o altă parabolă, şi anume: Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.

³⁴ Isus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole şi nu le vorbea deloc fără parabole,

³⁵ ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul, care zice: Voi vorbi în parabole, voi spune lucruri ascunse de la crearea lumii.

³⁶ Atunci Isus a dat drumul mulţimilor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: Explică-ne parabola cu neghina din ogor.

³⁷ El le-a răspuns: Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul omului.

³⁸ Ogorul este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii Celui rău.

³⁹ Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰ Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.

⁴¹ Fiul omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt prilej de păcătuire şi pe cei care trăiesc fără de lege

⁴² şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

⁴³ Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.

⁴⁴ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.

⁴⁵ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută perle frumoase.

⁴⁶ Şi când găseşte o perlă de mare preţ, se duce să vândă tot ce are şi o cumpără.

⁴⁷ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o plasă aruncată în mare, care prinde tot felul de peşti.

⁴⁸ După ce s-a umplut, pescarii o scot la mal, se aşează jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.

⁴⁹ Tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii. Îngerii vor ieşi, îi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni

⁵⁰ şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

⁵¹ Aţi înţeles voi toate aceste lucruri? i-a întrebat Isus. Da, Doamne, I-au răspuns ei.

⁵² Şi El le-a zis: De aceea, orice ucenic care a învăţat tot ce trebuie despre Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.

⁵³ După ce a terminat Isus parabolele acestea a plecat de acolo.

⁵⁴ A venit în patria Sa şi a început să-i înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei care-L auzeau se mirau şi ziceau: De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?

⁵⁵ Oare nu este El Fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?

⁵⁶ Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?

⁵⁷ Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire.
Dar Isus le-a zis: Nicăieri nu este preţuit un profet mai puţin decât în patria şi în casa Lui.

⁵⁸ Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din cauza necredinţei lor.

14

¹ În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus

² şi le-a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.

³ Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip;

⁴ pentru că Ioan îi zicea: Nu-ţi este permis s-o ai de soţie.

⁵ Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, pentru că poporul îl considera pe Ioan un profet.

⁶ Dar, când se sărbătorea ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod.

⁷ De aceea i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.

⁸ Îndemnată de mama ei, ea a zis: Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

⁹ Tetrarhul s-a întristat, dar din cauza jurămintelor sale şi de ochii celor care şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.

¹⁰ Şi a trimis să îi taie capul lui Ioan în închisoare.

¹¹ Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus mamei sale.

¹² Ucenicii lui Ioan au venit şi i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus să-I dea de ştire lui Isus.

¹³ Când a auzit Isus vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.

¹⁴ Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o mulţime mare, I S-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi.

¹⁵ Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: Locul acesta este pustiu şi timpul iată că a trecut; dă drumul mulţimii să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.

¹⁶ N-au nevoie să plece, le-a răspuns Isus; daţi-le voi să mănânce.

¹⁷ Dar ei I-au zis: N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.

¹⁸ Şi El le-a zis: Aduceţi-i aici la Mine!

¹⁹ Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor.

²⁰ Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline de firimituri.

²¹ Cei care mâncaseră erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

²² Îndată după aceea, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor.

²³ După ce a dat drumul mulţimilor, S-a urcat pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase şi El era singur acolo.

²⁴ În timpul acesta, corabia era înconjurată de valuri în mijlocul mării, căci vântul era împotrivă.

²⁵ Când se îngâna ziua cu noaptea , Isus a venit la ei umblând pe mare.

²⁶ Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: Este o nălucă! Şi de frică au ţipat.

²⁷ Isus le-a zis îndată: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!

²⁸ Doamne, I-a răspuns Petru, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.

²⁹ Vino! i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape, ca să meargă la Isus.

³⁰ Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se scufunde, a strigat: Doamne, scapă-mă!

³¹ Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru cete-ai îndoit?

³² Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.

³³ Cei care erau în corabie au venit să se închine înaintea lui Isus şi I-au zis: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!

³⁴ După ce au trecut marea, au venit în regiunea Ghenezaretului.

³⁵ Oamenii din locul acela, care Îl cunoşteau pe Isus, au trimis să se dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii.

³⁶ Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.

15

¹ Atunci nişte farisei şi nişte experţi ai Legii din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis:

² Pentru ce calcă ucenicii Tăi tradiţia strămoşească? Fiindcă nu-şi spală mâinile când mănâncă.

³ Drept răspuns, El le-a zis: Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul tradiţiei voastre?

⁴ Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.

⁵ Dar voi spuneţi: Cine va zice tatălui său sau mamei sale: Cu orice te-aş putea ajuta I-am închinat lui Dumnezeu,

⁶ acela nu mai are obligaţia să-l cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul tradiţiei voastre.

⁷ Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, când a zis:

⁸ Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

⁹ Degeaba Mi se închină ei: ei prezintă ca învăţături sănătoase nişte porunci omeneşti.

¹⁰ Isus a chemat mulţimea la El şi a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:

¹¹ Nu ce intră în gură face ca un om să fie necurat, ci ce iese din gură, aceea face ca un om să fie necurat.

¹² Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?

¹³ Drept răspuns, El le-a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.

¹⁴ Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.

¹⁵ Petru a luat cuvântul şi I-a zis: Explică-ne parabola aceasta.

¹⁶ Isus a zis: Şi voi tot fără pricepere sunteţi?

¹⁷ Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în stomac şi apoi este aruncat afară?

¹⁸ Dar ce iese din gură vine din inimă şi aceea face ca un om să fie necurat.

¹⁹ Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile.

²⁰ Iată lucrurile care fac ca un om să fie necurat; dar a mânca cu mâinile nespălate nu face ca un om să fie necurat.

²¹ Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în regiunile Tirului şi Sidonului.

²² Şi iată că o femeie canaaneancă a venit din regiunile acelea şi a început să strige către El: Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon.

²³ El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat insistent: Dă-i drumul, căci strigă după noi.

²⁴ Drept răspuns, El a zis: Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.

²⁵ Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: Doamne, ajută-mă!

²⁶ Drept răspuns, El i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci căţeilor!

²⁷ Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

²⁸ Atunci Isus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum vrei. Şi fiica ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.

²⁹ Isus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă Marea Galileii. S-a urcat pe munte şi S-a aşezat jos acolo.

³⁰ Atunci au venit la El mulţimi mari, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat;

³¹ aşa că mulţimile se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd; şi Îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel.

³² Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: Mi-este milă de mulţimea aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.

³³ Ucenicii I-au zis: De unde să luăm în pustiul acesta atâtea pâini ca să săturăm aşa mulţime?

³⁴ Câte pâini aveţi? i-a întrebat Isus. Şapte, I-au răspuns ei, şi puţini peştişori.

³⁵ Atunci Isus a poruncit mulţimii să şadă pe pământ.

³⁶ A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt totul şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit mulţimii.

³⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşuri pline cu firimituri.

³⁸ Cei care mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

³⁹ Pe urmă Isus a dat drumul mulţimii, S-a urcat în corabie şi a trecut în regiunea Magdalei.

16

¹ Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le dea un semn din cer.

² Drept răspuns, Isus le-a zis: Când se înserează, voi ziceţi: Va fi timp frumos, căci cerul este roşu.

³ Şi dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, căci cerul este roşu întunecat. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele timpurilor nu le puteţi deosebi?

⁴ O generaţie vicleană şi adulteră cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona.
Apoi i-a lăsat şi a plecat.

⁵ Ucenicii trecuseră de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini cu ei.

⁶ Isus le-a zis: Aveţi grijă şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.

⁷ Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: Ne zice asta pentru că n-am luat pâini!

⁸ Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini?

⁹ Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat?

¹⁰ Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat?

¹¹ Cum de nu înţelegeţi că nu v-am vorbit de pâini? Ci v-am spus să vă feriţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?

¹² Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

¹³ Isus a venit în regiunea Cezareii lui Filip şi i-a întrebat pe ucenicii Săi: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?

¹⁴ Ei au răspuns: Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din profeţi.

¹⁵ Dar voi, le-a zis El, cine ziceţi că sunt?

¹⁶ Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!

¹⁷ Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au revelat lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

¹⁸ Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.

¹⁹ Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.

²⁰ Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Cristosul.

²¹ De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să sufere mult din partea conducătorilor poporului, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea experţilor Legii; că va fi omorât şi că a treia zi va învia.

²² Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu fii se întâmple aşa ceva!

²³ Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: Înapoia Mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de-ale oamenilor.

²⁴ Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

²⁵ Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.

²⁶ Şi ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

²⁷ Căci Fiul omului va veni în gloria Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

²⁸ Adevărat vă spun că unii din cei care stau aici nu vor gusta moartea până nu Îl vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.

17

¹ După şase zile, Isus i-a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.

² El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

³ Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.

⁴ Petru a luat cuvântul şi I-a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, voi clădi aici trei locuinţe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.

⁵ Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit o voce care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea: de El să ascultaţi!

⁶ Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.

⁷ Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis: Ridicaţi-vă, nu vă temeţi!

⁸ Ei şi-au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni decât pe Isus singur.

⁹ Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: Să nu vorbiţi nimănui despre vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morţi.

¹⁰ Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: Oare de ce zic experţii Legii că întâi trebuie să vină Ilie?

¹¹ Drept răspuns, Isus le-a zis: Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile.

¹² Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa va suferi şi Fiul omului din partea lor.

¹³ Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

¹⁴ Când au ajuns la mulţime, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis:

¹⁵ Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic şi suferă rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă.

¹⁶ L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.

¹⁷ O, generaţie necredincioasă şi pornită la rău! a răspuns Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l aici la Mine.

¹⁸ Isus a certat demonul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a vindecat chiar în ceasul acela.

¹⁹ Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis, deoparte: Noi de ce n-am putut să-l scoatem?

²⁰ Din cauza puţinei voastre credinţe, le-a zis Isus. Adevărat vă spun că dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui munte: Mută-te de aici acolo, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

²¹ Dar acest soi de demoni nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.

²² Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.

²³ Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia. Ucenicii s-au întristat foarte mult.

²⁴ Când au ajuns în Capernaum, cei care strângeau impozitul pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte impozitul?

²⁵ Ba da, a răspuns Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau impozite sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?

²⁶ Petru I-a răspuns: De la străini. Şi Isus i-a zis: Aşadar fiii sunt scutiţi.

²⁷ Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea un statir ; ia-l şi dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine.

18

¹ În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?

² Isus a chemat la El un copilaş, l-a aşezat în mijlocul lor

³ şi le-a zis: Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

⁴ De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.

⁵ Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.

⁶ Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

⁷ Vai de lume, din cauza prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

⁸ Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul etern.

⁹ Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul iadului.

¹⁰ Feriţi-vă să nu dispreţuiţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd mereu faţa Tatălui Meu care este în ceruri.

¹¹ Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

¹² Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu le lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să o caute pe cea rătăcită?

¹³ Şi dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.

¹⁴ Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru ceresc să piară nici unul măcar din aceşti micuţi.

¹⁵ Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

¹⁶ Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice cuvânt să fie sprijinit pe mărturia a doi sau trei martori.

¹⁷ Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un colector de impozite.

¹⁸ Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

¹⁹ Vă mai spun, iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

²⁰ Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.

²¹ Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: Doamne de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?

²² Isus i-a zis: Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

²³ De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu slujitorii lui.

²⁴ A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de talanţi.

²⁵ Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe soţia lui, pe copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria.

²⁶ Slujitorul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: Stăpâne, mai lasă-mi puţin timp şi-ţi voi plăti tot.

²⁷ Stăpânul acelui slujitor, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.

²⁸ Slujitorul acela, când a ieşit afară, l-a întâlnit pe unul din colegii lui de serviciu care-i era dator o sută de dinari. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.

²⁹ Colegul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi-i zicea: Mai lasă-mi puţin timp şi-ţi voi plăti.

³⁰ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până îi va plăti datoria.

³¹ Când au văzut colegii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus să-i spună stăpânului lor toate cele petrecute.

³² Atunci stăpânul l-a chemat la el pe slujitorul acesta şi i-a zis: Slujitor viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.

³³ Oare nu se cuvenea să ai şi tu milă de colegul tău, cum am avut eu milă de tine?

³⁴ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.

³⁵ Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc, dacă nu-l iertaţi din toată inima pe fratele vostru.

19

¹ După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan.

² După El au mers mulţimi mari; şi acolo i-a vindecat pe cei bolnavi.

³ Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: Oare este permis unui bărbat să-şi lase soţia pentru orice motiv?

⁴ Drept răspuns, El le-a zis: Oare n-aţi citit că Creatorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască

⁵ şi a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup?

⁶ Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.

⁷ Pentru ce, dar, I-au zis ei, a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea soţiei un certificat de despărţire şi s-o lase?

⁸ Isus le-a răspuns: Din cauza împietririi inimilor voastre a permis Moise să vă lăsaţi soţiile; dar de la început n-a fost aşa.

⁹ Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă soţia dintr-un alt motiv decât curvia şi ia pe alta de soţie comite adulter; şi cine ia de soţie pe cea lăsată de bărbat comite adulter.

¹⁰ Ucenicii Lui I-au zis: Dacă astfel stau lucrurile cu bărbatul şi soţia lui, nu este de folos să se însoare.

¹¹ El le-a răspuns: Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.

¹² Fiindcă sunt eunuci care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt eunuci care au fost făcuţi eunuci de oameni; şi sunt eunuci care singuri s-au făcut eunuci pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.

¹³ Atunci I-au adus nişte copilaşi ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.

¹⁴ Şi Isus le-a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.

¹⁵ După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

¹⁶ Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa eternă?

¹⁷ El i-a răspuns: De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile.

¹⁸ Care? L-a întrebat el. Şi Isus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă,

¹⁹ să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

²⁰ Tânărul I-a zis: Toate aceste porunci le-am împlinit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?

²¹ Dacă vrei să fii desăvârşit, i-a zis Isus, du-te şi vinde ce ai, dă săracilor şi astfel vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.

²² Când a auzit tânărul cuvintele acestea, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe averi.

²³ Isus le-a zis ucenicilor Săi: Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

²⁴ Vă mai spun, iarăşi, că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁵ Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas foarte uimiţi şi au zis: Atunci cine poate să fie mântuit?

²⁶ Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.

²⁷ Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?

²⁸ Isus le-a răspuns: Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe tronul măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

²⁹ Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau fii, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa eternă.

³⁰ Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.

20

¹ Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi angajeze lucrători la vie.

² S-a înţeles cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis la vie.

³ A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.

⁴ Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce vi se va cuveni. Şi s-au dus.

⁵ A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.

⁶ Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit alţi oameni stând în piaţă şi le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru?

⁷ Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a angajat nimeni. Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi veţi primi ce vi se va cuveni.

⁸ Seara, stăpânul viei i-a zis administratorului său: Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.

⁹ Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un dinar.

¹⁰ Când au venit cei dintâi, considerau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un dinar fiecare.

¹¹ După ce au primit banii, murmurau împotriva gospodarului

¹² şi ziceau: Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi arşiţa zilei.

¹³ Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine pentru un dinar?

¹⁴ Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.

¹⁵ Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?

¹⁶ Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.

¹⁷ Pe când Se urca Isus la Ierusalim, pe drum i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis:

¹⁸ Iată că ne urcăm la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi ale experţilor Legii. Ei Îl vor condamna la moarte

¹⁹ şi-L vor da în mâinile naţiunilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.

²⁰ Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.

²¹ El a întrebat-o: Ce vrei? Porunceşte, I-a zis ea, ca în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.

²² Drept răspuns Isus a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu? Putem, I-au zis ei.

²³ Şi El le-a răspuns: Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu: dar onoarea de a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu depinde de Mine, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.

²⁴ Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.

²⁵ Isus i-a chemat şi le-a zis: Ştiţi că domnitorii naţiunilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu autoritate.

²⁶ Între voi să nu fie aşa. Ci oricine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;

²⁷ şi oricine va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.

²⁸ Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.

²⁹ Când au ieşit din Ierihon, o mare mulţime a mers după Isus.

³⁰ Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

³¹ Mulţimea îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

³² Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: Ce vreţi să vă fac?

³³ Doamne, I-au zis ei, să ni se deschidă ochii!

³⁴ Lui Isus I S-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au primit vederea şi au mers după El.

21

¹ Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici

² şi le-a zis: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.

³ Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi îndată îi va trimite.

⁴ Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul, care zice:

⁵ Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.

⁶ Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus.

⁷ Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El S-a aşezat deasupra.

⁸ Cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

⁹ Mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care veneau în urmă strigau: Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!

¹⁰ Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi fiecare zicea: Cine este acesta?

¹¹ Este Isus, Profetul din Nazaretul Galileii, răspundeau mulţimile.

¹² Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. I-a dat afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei

¹³ şi le-a zis: Este scris: Casa Mea se va numi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.

¹⁴ Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu şi El i-a vindecat.

¹⁵ Dar preoţii cei mai de seamă şi experţii în Lege, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în Templu şi zicând: Osana, Fiul lui David! s-au umplut de mânie.

¹⁶ Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Da, le-a răspuns Isus. Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: Tu ai scos laude din gura copiilor şi din gura celor care sug?

¹⁷ Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate şi S-a îndreptat spre Betania şi a rămas acolo peste noapte.

¹⁸ Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.

¹⁹ A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: De acum încolo niciodată să nu mai dea rod din tine! Şi îndată smochinul s-a uscat.

²⁰ Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?

²¹ Drept răspuns, Isus le-a zis: Adevărat vă spun că dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut acestui smochin, ci chiar dacă aţi zice acestui munte: Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare, se va face.

²² Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.

²³ Isus S-a dus în Templu şi, pe când învăţa mulţimile, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi conducătorii poporului şi I-au zis: Cu ce autoritate faci Tu lucrurile acestea şi cine fii-a dat autoritatea aceasta?

²⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: Vă voi pune şi Eu o întrebare şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.

²⁵ Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni? Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: Dacă vom răspunde: Din cer, ne va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?

²⁶ Şi dacă vom răspunde: De la oameni, ne temem de mulţime, pentru că toţi îl consideră pe Ioan drept profet.

²⁷ Atunci I-au răspuns lui Isus: Nu ştim! Şi El, la rândul Lui, le-a zis: Nici Eu nu vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.

²⁸ Ce credeţi? Un om avea doi fii; s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi să lucrezi în via mea!

²⁹ Nu vreau, i-a răspuns el. Pe urmă i-a părut rău şi s-a dus.

³⁰ S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: Mă duc, stăpâne! Şi nu s-a dus.

³¹ Care din amândoi a făcut voia tatălui său? Cel dintâi, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: Adevărat vă spun că colectorii de impozite şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.

³² Fiindcă Ioan a venit la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut. Dar colectorii de impozite şi prostituatele l-au crezut: şi, deşi aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi pocăit în cele din urmă ca să-l credeţi.

³³ Ascultaţi o altă parabolă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat în altă ţară.

³⁴ Când a venit timpul roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la vieri ca să ia partea lui de rod.

³⁵ Vierii au pus mâna pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

³⁶ A mai trimis alţi sclavi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel.

³⁷ La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Îl vor primi cu cinste pe fiul meu!

³⁸ Dar vierii, când l-au văzut pe fiul, au zis între ei: Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.

³⁹ Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

⁴⁰ Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el acelor vieri?

⁴¹ Ei I-au răspuns: Pe ticăloşii aceia îi va pedepsi aspru şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.

⁴² Isus le-a zis: N-aţi citit niciodată în Scripturi că: Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?

⁴³ De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unei popor care va aduce roadele cuvenite.

⁴⁴ Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera.

⁴⁵ După ce au auzit parabolele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei

⁴⁶ şi căutau să-L prindă; dar se temeau de mulţimi, pentru că ele Îl considerau drept profet.

22

¹ Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis:

² Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.

³ I-a trimis pe sclavii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.

⁴ Apoi a trimis alţi sclavi şi le-a zis: Spuneţi celor invitaţi: Iată că am pregătit sărbătoarea mea; viţeii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.

⁵ Dar ei, fără să le pese de invitaţia lui, au plecat: unul la ogorul lui şi altul la negustoria lui.

⁶ Ceilalţi au pus mâna pe sclavi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.

⁷ Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis armatele sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

⁸ Atunci le-a zis sclavilor săi: Nunta este gata; dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.

⁹ Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.

¹⁰ Sclavii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

¹¹ Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

¹² Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit.

¹³ Atunci împăratul le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

¹⁴ Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.

¹⁵ Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Isus cu vorba.

¹⁶ I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-fii pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

¹⁷ Spune-ne, dar, ce crezi? Se cuvine să plătim impozit Cezarului sau nu?

¹⁸ Isus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

¹⁹ Arătaţi-Mi banul impozitului. Şi ei I-au adus un dinar.

²⁰ El i-a întrebat: Chipul acesta şi literele scrise pe el ale cui sunt?

²¹ Ale Cezarului, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

²² Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

²³ În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu există înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

²⁴ Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia de soţie pe soţia fratelui său şi să-i ridice urmaş.

²⁵ Aşadar, erau la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat-o fratelui său pe soţia lui.

²⁶ Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.

²⁷ La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

²⁸ La înviere, soţia căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.

²⁹ Drept răspuns, Isus le-a zis: Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰ Căci la înviere oamenii nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

³¹ Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:

³² Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.

³³ Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

³⁴ Când au auzit fariseii că Isus a închis gura saducheilor s-au strâns la un loc.

³⁵ Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

³⁶ Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

³⁷ Isus i-a răspuns: Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.

³⁸ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

³⁹ Iar a doua, asemenea ei, este: Să-L iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

⁴⁰ În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.

⁴¹ Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:

⁴² Ce credeţi voi despre Cristos? Al cui fiu este? Al lui David, I-au răspuns ei.

⁴³ Şi Isus le-a zis: De ce atunci David, fiind inspirat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:

⁴⁴ Domnul a zis Domnului Meu: Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?

⁴⁵ Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?

⁴⁶ Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

23

¹ Atunci Isus, pe când vorbea mulţimilor şi ucenicilor Săi,

² a zis: Experţii Legii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.

³ Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le împliniţi, împliniţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.

⁴ Ei leagă sarcini împovărătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

⁵ Toate faptele lor ei le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi;

⁶ umblă după locurile dintâi la serbări şi după scaunele dintâi în sinagogi;

⁷ le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: Rabi! Rabi!

⁸ Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Cristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.

⁹ Şi Tată să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.

¹⁰ Să nu vă numiţi Învăţători, fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Cristosul.

¹¹ Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.

¹² Oricine se va înălţa va fi smerit şi oricine se va smeri va fi înălţat.

¹³ Vai de voi, experţi ai Legii şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei care vor să intre nu-i lăsaţi să intre.

¹⁴ Vai de voi, experţi ai Legii şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare pedeapsă.

¹⁵ Vai de voi, experţi ai Legii şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un părtaş la credinţă; şi, după ce a ajuns părtaş la credinţă, faceţi din el un fiu al iadului, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.

¹⁶ Vai de voi, sfătuitori orbi, care ziceţi: Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.

¹⁷ Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?

¹⁸ Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.

¹⁹ Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul sau altarul, care sfinţeşte darul?

²⁰ Deci cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;

²¹ cine jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el;

²² şi cine jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel care şade pe el.

²³ Vai de voi, experţi ai Legii şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

²⁴ Sfătuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

²⁵ Vai de voi, experţi ai Legii şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.

²⁶ Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea din afară să fie curată.

²⁷ Vai de voi, experţi ai legii şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie.

²⁸ Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelegi.

²⁹ Vai de voi, experţi ai Legii şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele profeţilor, împodobiţi gropile celor drepţi

³⁰ şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui profeţilor.

³¹ Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor care i-au omorât pe profeţi.

³² Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!

³³ Şerpi, pui de vipere! Cum veţi scăpa de pedeapsa iadului?

³⁴ De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi experţi ai Legii. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi persecuta din cetate în cetate,

³⁵ ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.

³⁶ Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste generaţia aceasta.

³⁷ Ierusalime, Ierusalime, care îi omori pe profeţi şi îi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, dar n-aţi vrut!

³⁸ Iată că vi se lasă casa pustie,

³⁹ căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului!

24

¹ La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

² Dar Isus le-a zis: Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.

³ El S-a aşezat jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?

⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: Aveţi grijă să nu vă înşele cineva.

⁵ Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: Eu sunt Cristosul! Şi îi vor înşela pe mulţi.

⁶ Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.

⁷ O naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi un regat împotriva altui regat; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumă.

⁸ Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor naşterii.

⁹ Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate naţiunile pentru Numele Meu.

¹⁰ Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.

¹¹ Se vor ridica mulţi profeţi mincinoşi şi îi vor înşela pe mulţi.

¹² Şi din cauza înmulţirii fărădelegilor, dragostea celor mai mulţi se va răci.

¹³ Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

¹⁴ Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul.

¹⁵ De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit profetul Daniel, aşezată în locul sfânt – cine citeşte să înţeleagă! –

¹⁶ atunci cei care vor fi în Iudeea să fugă la munţi;

¹⁷ cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă;

¹⁸ şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.

¹⁹ Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele care vor alăpta în zilele acelea!

²⁰ Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat.

²¹ Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.

²² Şi dacă zilele acelea nu ar fi scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din cauza celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

²³ Atunci, dacă vă va spune cineva: Iată, Cristosul este aici sau acolo, să nu-l credeţi.

²⁴ Căci se vor ridica cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să-i înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

²⁵ Iată că v-am spus toate acestea mai dinainte.

²⁶ Deci, dacă vă vor zice: Iată-L în pustiu, să nu vă duceţi acolo! Iată-L în cămăruţe ascunse, să nu credeţi.

²⁷ Căci cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.

²⁸ Unde va fi stârvul , acolo se vor aduna vulturii.

²⁹ Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.

³⁰ Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi Îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare glorie.

³¹ El va trimite îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru puncte cardinale, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

³² De la smochin învăţaţi exemplul lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

³³ Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.

³⁴ Adevărat vă spun că nu va trece generaţia acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.

³⁵ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

³⁶ Dar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

³⁷ Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.

³⁸ Într-adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie

³⁹ şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

⁴⁰ Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.

⁴¹ Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.

⁴² Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.

⁴³ Să ştiţi că dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

⁴⁴ De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

⁴⁵ Care este deci sclavul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceilalţi slujitori ai săi, ca să le dea hrana la timp?

⁴⁶ Fericit este sclavul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!

⁴⁷ Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

⁴⁸ Dar dacă este un sclav rău, care zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină!

⁴⁹ Dacă va începe să-i bată pe tovarăşii lui de muncă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,

⁵⁰ stăpânul acelui sclav va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,

⁵¹ îl va tăia în două şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

25

¹ Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.

² Cinci din ele erau nechibzuite şi cinci înţelepte.

³ Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele ulei.

⁴ Dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi ulei în vase.

⁵ Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit.

⁶ La miezul nopţii s-a auzit un strigăt: Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!

⁷ Atunci toate fecioarele acelea s-au ridicat şi şi-au pregătit candelele.

⁸ Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din uleiul vostru, căci ni se sting candelele.

⁹ Dar cele înţelepte le-au răspuns: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei care vând ulei şi cumpăraţi-vă.

¹⁰ Pe când se duceau ele să cumpere ulei, a venit mirele: cele care erau gata au intrat cu el în sala de nuntă şi s-a încuiat uşa.

¹¹ Mai pe urmă au venit şi celelalte fecioare şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne!

¹² Dar el, drept răspuns, le-a zis: Adevărat vă spun că nu vă cunosc!

¹³ Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul când va veni Fiul omului.

¹⁴ Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, i-a chemat pe sclavii săi şi le-a încredinţat averea sa.

¹⁵ Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul – fiecăruia după puterea lui – şi a plecat.

¹⁶ Îndată, cel care primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.

¹⁷ Tot aşa, cel care primise cei doi talanţi câştigat şi el alţi doi cu ei.

¹⁸ Cel care nu primise decât un talant s-adus şi a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.

¹⁹ După mult timp, stăpânul acelor sclavi s-a întors şi le-a cerut socoteala.

²⁰ Cel care primise cei cinci talanţi a venit, a mai adus cinci talanţi şi a zis: Stăpâne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.

²¹ Stăpânul său i-a zis: Bine, sclav bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.

²² Cel care primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: Stăpâne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.

²³ Stăpânul său i-a zis: Bine, sclav bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!

²⁴ Cel care nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: Stăpâne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat.

²⁵ Mi-a fost teamă şi m-am dus să ascund talantul în pământ; iată ce este al tău!

²⁶ Stăpânul său i-a răspuns: Sclav viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;

²⁷ prin urmare, se cuvenea ca tu să-mi fi dat banii la schimbătorii de bani şi, la venirea mea, mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!

²⁸ Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi.

²⁹ Pentru că celui care are i se va da şi va avea de prisos; dar de la cel care n-are se va lua şi ce are!

³⁰ Iar pe sclavul acela netrebnic aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

³¹ Când va veni Fiul omului în gloria Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe tronul gloriei Sale.

³² Toate naţiunile lumii vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre

³³ şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

³⁴ Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, ca să moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la crearea lumii.

³⁵ Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncare; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi M-aţi primit;

³⁶ am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în închisoare şi aţi venit la Mine.

³⁷ Atunci cei drepţi Îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi fii-am dat să mănânci? Sau, fiindu-fii sete, fii-am dat să bei?

³⁸ Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?

³⁹ Când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?

⁴⁰ Drept răspuns, Împăratul le va zice: Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.

⁴¹ Apoi va zice celor de la stânga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel etern, care a fost pregătit pentru Diavol şi îngerii lui!

⁴² Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau;

⁴³ am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi n-aţi venit pe la Mine.

⁴⁴ Atunci Îi vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-fii sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu fii-am slujit?

⁴⁵ Şi El, drept răspuns, le va zice: Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.

⁴⁶ Şi aceştia vor merge în pedeapsa eternă, iar cei drepţi vor merge în viaţa eternă.

26

¹ După ce a terminat Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi:

² Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!

³ Atunci preoţii cei mai de seamă, experţii Legii şi conducătorii poporului s-au adunat în curtea marelui preot care se numea Caiafa

⁴ şi s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Isus prin viclenie şi să-L omoare.

⁵ Dar ziceau: Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în mulţime.

⁶ Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,

⁷ s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu un mir foarte scump; şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.

⁸ Ucenicii s-au supărat când au văzut lucrul acesta şi au zis: Ce rost are risipa aceasta?

⁹ Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.

¹⁰ Când a auzit Isus, le-a zis: De ce o necăjiţi pe femeie? Ea a făcut un lucru frumos pentru Mine.

¹¹ Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

¹² Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.

¹³ Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.

¹⁴ Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă

¹⁵ şi le-a zis: Ce îmi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre? Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.

¹⁶ Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej potrivit ca să Îl dea pe Isus în mâinile lor.

¹⁷ În ziua dintâi a sărbătorii Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: Unde vrei să-fii pregătim să mănânci Paştele?

¹⁸ El le-a răspuns: Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.

¹⁹ Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.

²⁰ Seara, Isus S-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

²¹ Pe când mâncau, El a zis: Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.

²² Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: Nu cumva sunt eu, Doamne?

²³ Drept răspuns, El le-a zis: Cel care a întins mâna cu Mine în farfurie, acela Mă va vinde.

²⁴ Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!

²⁵ Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Da, i-a răspuns Isus, tu eşti!

²⁶ Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: Luaţi şi mâncaţi; acesta este trupul Meu.

²⁷ Apoi a luat un pahar şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, l-a dat ucenicilor, zicând: Beţi toţi din el,

²⁸ căci acesta este sângele Meu, sângele noului legământ, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

²⁹ Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.

³⁰ După ce au cântat cântarea, au ieşit în Muntele Măslinilor.

³¹ Atunci Isus le-a zis: În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite.

³² Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.

³³ Petru a luat cuvântul şi I-a zis: Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.

³⁴ Adevărat îţi spun, i-a zis Isus, că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.

³⁵ Petru I-a răspuns: Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.

³⁶ Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi le-a zis ucenicilor: Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.

³⁷ I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare.

³⁸ Isus le-a zis atunci: Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.

³⁹ Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.

⁴⁰ Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine?

⁴¹ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, într-adevăr, este plin de înflăcărare, dar carnea este neputincioasă.

⁴² S-a îndepărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!

⁴³ S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.

⁴⁴ I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară zicând aceleaşi cuvinte.

⁴⁵ Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.

⁴⁶ Sculaţi-vă, haideţi să mergem; iată că se apropie vânzătorul.

⁴⁷ Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o mulţime mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de conducătorii poporului.

⁴⁸ Vânzătorul le dăduse semnul acesta: Pe cine-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!

⁴⁹ Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: Plecăciune, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.

⁵⁰ Isus i-a zis: Prietene, ce ai venit să faci, fă! Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.

⁵¹ Unul din cei care erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

⁵² Atunci Isus i-a zis: Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri.

⁵³ Crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

⁵⁴ Dar atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?

⁵⁵ În clipa aceea, Isus a zis mulţimii: Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi stăteam în mijlocul vostru şi învăţam mulţimile în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.

⁵⁶ Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin profeţi.
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

⁵⁷ Cei care L-au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi experţii Legii şi conducătorii poporului.

⁵⁸ Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru şi s-a aşezat împreună cu gărzile, ca să vadă sfârşitul.

⁵⁹ Preoţii cei mai de seamă, conducătorii poporului şi tot Sinedriul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus ca să-L poată omorî.

⁶⁰ Dar n-au găsit nici una, deşi s-au prezentat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi

⁶¹ şi au spus: Omul acesta a zis: Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.

⁶² Marele preot s-a ridicat în picioare şi I-a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?

⁶³ Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu.

⁶⁴ Da, i-a răspuns Isus, sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo Îl veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.

⁶⁵ Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: Blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit blasfemia Lui.

⁶⁶ Ce credeţi? Ei au răspuns: Este vinovat! Să fie pedepsit cu moartea.

⁶⁷ Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit,

⁶⁸ zicând: Cristoase, profeţeşte-ne – cine Te-a lovit?

⁶⁹ Petru, însă, stătea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: Şi tu erai cu Isus Galileanul!

⁷⁰ Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: Nu ştiu ce vrei să zici.

⁷¹ Când a ieşit în portic, l-a văzut o altă slujnică şi le-a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Isus din Nazaret.

⁷² El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: Nu-L cunosc pe omul acesta!

⁷³ Peste puţin, cei care stăteau acolo s-au apropiat şi i-au zis lui Petru: Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te trădează.

⁷⁴ Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: Nu-L cunosc pe omul acesta! În clipa aceea a cântat cocoşul

⁷⁵ şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Atunci a ieşit afară şi a plâns cu amar.

27

¹ Când s-a făcut zi, toţi preoţii cei mai de seamă şi conducătorii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus ca
să-L omoare.

² După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat
pe mâna guvernatorului Pilat din Pont.

³ Atunci lui Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat la moarte, i-a părut rău, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi conducătorilor poporului

⁴ şi le-a zis: Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat. Ce ne pasă nouă? i-au răspuns ei. Treaba ta.

⁵ Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus şi s-a spânzurat.

⁶ Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: Nu este permis să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.

⁷ Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia fiarina Olarului, ca loc pentru îngroparea străinilor.

⁸ Iată de ce ţarina aceea este numită până în ziua de azi: fiarina Sângelui.

⁹ Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel,

¹⁰ şi i-au dat pe ţarina Olarului, după cum îmi poruncise Domnul.

¹¹ Isus S-a prezentat înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat: Eşti Tu Regele iudeilor? Da, i-a răspuns Isus, sunt.

¹² Dar n-a răspuns nimic la învinuirile celor mai de seamă preoţi şi ale conducătorilor poporului.

¹³ Atunci Pilat I-a zis: N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

¹⁴ Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că se mira foarte mult guvernatorul.

¹⁵ La fiecare sărbătoare a Paştelor, guvernatorul avea obiceiul să elibereze un deţinut pe care-l voiau ei.

¹⁶ Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba.

¹⁷ Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: Pe cine vreţi să vi-l eliberez? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Cristos?

¹⁸ Căci ştia că din invidie Îl dăduseră ei pe Isus în mâinile lui.

¹⁹ Pe când stătea Pilat pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: Să n-ai nimic de-a face cu dreptul acesta; căci azi am suferit mult în vis din cauza lui.

²⁰ Preoţii cei mai de seamă şi conducătorii poporului au convins mulţimea să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

²¹ Guvernatorul a luat cuvântul şi le-a zis: Pe care din cei doi vreţi să îl eliberez? Pe Baraba, au răspuns ei.

²² Pilat le-a zis: Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos? Să fie răstignit! i-au răspuns cu toţii.

²³ Guvernatorul a zis: Dar ce rău a făcut? Ei au început să strige şi mai tare: Să fie răstignit!

²⁴ Când a văzut Pilat că n-ajunge la nici un rezultat, ci că se face mai multă agitaţie, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea poporului şi a zis: Eu sunt nevinovat de sângele dreptului acestuia. Treaba voastră!

²⁵ Şi tot poporul a răspuns: Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.

²⁶ Atunci Pilat l-a eliberat pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.

²⁷ Soldaţii guvernatorului L-au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată cohorta soldaţilor.

²⁸ L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.

²⁹ Au împletit o coroană de spini pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: Plecăciune, Regele iudeilor!

³⁰ Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau în cap.

³¹ După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina cea stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

³² Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit un om din Cirena numit Simon şi l-au obligat să ducă crucea lui Isus.

³³ Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă Locul Craniului,

³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.

³⁵ După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul, care zice: Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.

³⁶ Apoi s-au aşezat jos şi-L păzeau.

³⁷ Şi I-au scris deasupra capului vina: Acesta este Isus, Regele iudeilor.

³⁸ Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.

³⁹ Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap

⁴⁰ şi ziceau: Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!

⁴¹ Preoţii cei mai de seamă, împreună cu experţii Legii şi conducătorii poporului îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:

⁴² Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!

⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!

⁴⁴ Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.

⁴⁵ De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toatăţara.

⁴⁶ Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu voce tare: Eli, Eli, lama sabactani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

⁴⁷ Unii din cei care stăteau acolo, când au auzit aceste cuvinte, au zis: Îl strigă pe Ilie!

⁴⁸ Şi îndată, unul din ei a alergat să aducă un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.

⁴⁹ Dar ceilalţi ziceau: Lasă-L, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.

⁵⁰ Isus a strigat iarăşi cu voce tare şi Şi-a dat duhul.

⁵¹ Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

⁵² mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

⁵³ Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

⁵⁴ Centurionul şi cei care Îl păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!

⁵⁵ Acolo erau şi multe femei care priveau de departe; ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească.

⁵⁶ Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose şi mama fiilor lui Zebedei.

⁵⁷ Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.

⁵⁸ El s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.

⁵⁹ Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in

⁶⁰ şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.

⁶¹ Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi stăteau în faţa mormântului.

⁶² A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat

⁶³ şi i-au zis: Domnule, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia.

⁶⁴ Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună poporului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.

⁶⁵ Pilat le-a zis: Aveţi o strajă; duceţi-vă şi păziţi cum puteţi.

⁶⁶ Ei au plecat şi au întărit mormântul, sigilând piatra şi punând strajă.

28

¹ La sfârşitul zilei sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

² Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a rostogolit piatra de la uşa mormântului şi s-a aşezat pe ea.

³ Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

⁴ Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.

⁵ Dar îngerul a luat cuvântul şi le-a zis femeilor: Nu vă temeţi, căci ştiu că voi Îl căutaţi pe Isus care a fost răstignit.

⁶ Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi să vedeţi locul unde zăcea Domnul;

⁷ şi duceţi-vă repede să spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.

⁸ Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.

⁹ Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: Bucuraţi-vă! Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.

¹⁰ Atunci Isus le-a zis: Nu vă temeţi; duceţi-vă şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea.

¹¹ Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste celor mai de seamă preoţi despre toate cele întâmplate.

¹² Aceştia s-au adunat împreună cu conducătorii poporului, au ţinut sfat, au dat soldaţilor mulţi bani

¹³ şi le-au zis: Spuneţi aşa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.

¹⁴ Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile guvernatorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.

¹⁵ Soldaţii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.

¹⁶ Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele unde le poruncise Isus să meargă.

¹⁷ Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

¹⁸ Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

¹⁹ Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh

²⁰ şi învăţându-i să împlinească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.