1

¹ Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin porunca lui Dumnezeu, Salvatorul nostru, şi a lui Cristos Isus, speranţa noastră,

² către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!

³ Când m-am dus în Macedonia, te-am îndemnat să rămâi în Efes, ca să le porunceşti unora să nu dea altă învăţătură

⁴ şi să nu se ocupe cu mituri şi cu acele nesfârşite liste de strămoşi, care încurajează mai degrabă la speculaţii decât la planul lui Dumnezeu, care este prin credinţă.

⁵ Scopul unei astfel de porunci este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă sinceră.

⁶ Unii au deviat de la acestea şi s-au întors la discuţii fără rost,

⁷ dorind să fie învăţători ai Legii, însă fără să înţeleagă nici ceea ce spun, nici ceea ce susţin cu atâta tărie.

⁸ Ştim că Legea este bună, dacă cineva o foloseşte corect.

⁹ Ştim, de asemenea, că Legea nu este pentru cel drept, ci pentru cei care o calcă şi pentru cei neascultători, pentru cei lipsiţi de evlavie şi pentru cei păcătoşi, pentru cei care nu sunt sfinţi şi pentru cei lumeşti, pentru ucigaşii de tată şi pentru ucigaşii de mamă, pentru ucigaşii de oameni,

¹⁰ pentru cei imorali, pentru homosexuali, pentru vânzătorii de sclavi, pentru mincinoşi, pentru sperjuri şi pentru tot ceea ce este contrar învăţăturii sănătoase

¹¹ care este în conformitate cu Evanghelia glorioasă a fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredinţată mie.

¹² Îi mulţumesc lui Isus Cristos, Domnul nostru, care m-a întărit, pentru că m-a considerat credincios şi m-a desemnat în lucrarea Sa,

¹³ chiar dacă mai înainte am fost un blasfemiator, un persecutor şi un insultător. Am primit însă îndurare, întrucât, ca un necredincios, n-am ştiut ce fac,

¹⁴ dar harul Domnului nostru a fost mult mai abundent, împreună cu credinţa şi dragostea care sunt în Cristos Isus.

¹⁵ Acest cuvânt este vrednic de încredere şi pe deplin vrednic să fie primit: Cristos Isus a venit în lume ca să-i salveze pe cei păcătoşi – dintre care cel dintâi sunt eu.

¹⁶ De aceea am primit îndurare, pentru ca în mine, cel dintâi, Cristos Isus să-Şi poată arăta toată răbdarea, făcând din mine un exemplu pentru cei care vor crede mai târziu în El, pentru viaţa veşnică.

¹⁷ Ale Împăratului veşnic, ale nemuritorului, invizibilului şi singurului Dumnezeu să fie onoarea şi gloria, pentru totdeauna! Amin!

¹⁸ Îţi dau aceste instrucţiuni, Timotei, copilul meu, în conformitate cu profeţiile rostite mai înainte cu privire la tine, pentru ca, urmându-le, să poţi lupta lupta cea bună,

¹⁹ având credinţă şi o conştiinţă bună. Unii n-au mai ţinut seama de ea şi au naufragiat în credinţă –

²⁰ dintre ei sunt Imineu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna lui Satan, ca să fie învăţaţi să nu blasfemieze.

2

¹ Înainte de toate, te îndemn să faci cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii,

² pentru împăraţi şi pentru toţi cei care sunt în poziţii înalte, ca să putem trăi o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea.

³ Acest lucru este bun şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, Salvatorul nostru,

⁴ care vrea ca toţi oamenii să fie salvaţi şi să ajungă să cunoască adevărul.

⁵ Este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni – omul Cristos Isus.

⁶ El S-a dat pe Sine ca preţ de răscumpărare pentru toţi – despre aceasta s-a depus mărturie la timpul potrivit.

⁷ Pentru aceasta am fost desemnat ca predicator, apostol – spun adevărul, nu mint – şi învăţător al naţiunilor, în ce priveşte credinţa şi adevărul.

⁸ Aşadar, vreau ca în orice loc bărbaţii să se roage ridicând mâini sfinte, fără mânie şi ceartă;

⁹ de asemenea, femeile trebuie să se îmbrace decent şi modest, cu haine potrivite, nu cu împletituri ale părului şi aur sau perle, nici cu haine scumpe,

¹⁰ ci cu fapte bune, aşa cum se cuvine pentru nişte femei care se declară credincioase.

¹¹ O femeie să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

¹² Nu dau voie femeii să înveţe sau să aibă autoritate asupra bărbatului, ci să stea în tăcere;

¹³ pentru că Adam a fost făcut mai întâi, apoi Eva,

¹⁴ şi nu Adam a fost înşelat, ci Eva a fost înşelată şi a devenit neascultătoare,

¹⁵ dar va fi salvată în timpul naşterii de copii, dacă rămâne în credinţă, dragoste şi sfinţenie, cu cumpătare.

3

¹ Acest cuvânt este vrednic de încredere: dacă cineva doreşte poziţia de episcop, doreşte o lucrare bună.

² Episcopul trebuie să fie un om ireproşabil, soţ al unei singure femei, demn, cumpătat, ordonat, ospitalier, capabil să înveţe pe alţii,

³ să nu bea, să nu fie violent, ci blând şi paşnic, să nu iubească banii,

⁴ să-şi conducă bine casa, având copiii în supunere, cu toată demnitatea –

⁵ pentru că, dacă cineva nu ştie să-şi conducă familia, cum se va ocupa de nevoile bisericii lui Dumnezeu? –

⁶ să nu fie convertit de curând, ca să nu se umfle de mândrie şi să cadă în condamnarea Diavolului.

⁷ Trebuie să aibă o bună mărturie din partea celor din afară, ca să nu cadă în dispreţ şi în cursa Diavolului.

⁸ Diaconii, de asemenea, trebuie să aibă un caracter bun, să nu fie cu două feţe, să nu bea mult vin, să nu fie lacomi de câştig,

⁹ să păstreze misterul credinţei cu o conştiinţă curată.

¹⁰ Mai întâi trebuie să fie verificaţi şi abia apoi, dacă se dovedesc a fi fără pată, să slujească drept diaconi.

¹¹ De asemenea, soţiile lor trebuie să aibă un caracter bun, să nu fie defăimătoare, să fie demne, credincioase în toate.

¹² Diaconul trebuie să fie soţul unei singure femei, să-şi conducă bine casa şi copiii,

¹³ pentru că aceia care slujesc bine ca diaconi îşi câştigă o poziţie bună pentru ei înşişi şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Cristos Isus.

¹⁴ Sper să vin la tine curând, însă îţi scriu acestea pentru ca,

¹⁵ dacă întârzii, să ştii cum trebuie să te porţi în familia lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului cel viu, stâlpul şi temelia adevărului.

¹⁶ Fără îndoială, misterul religiei noastre este mare.El a fost revelat în trup, a fost arătat drept prin Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost predicat naţiunilor, a fost crezut în lume, a fost luat în glorie.

4

¹ Duhul spune că în vremurile din urmă unii se vor îndepărta de la credinţă, vor crede duhuri care înşală şi învăţături ale demonilor,

² care vin din ipocrizia oamenilor mincinoşi, a căror conştiinţă a fost însemnată cu fierul roşu.

³ Ei interzic căsătoria şi se abţin de la mâncarea pe care Dumnezeu a creat-o pentru a fi primită cu mulţumire de către cei care cred şi care cunosc adevărul,

⁴ pentru că orice lucru creat de Dumnezeu este bun şi nimic din ceea ce este primit cu mulţumire nu trebuie să fie respins,

⁵ pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

⁶ Dacă-i vei învăţa pe fraţi aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Cristos Isus, educat în lucrurile credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai primit-o.

⁷ Nu da nici o atenţie miturilor lumeşti, caracteristice femeilor bătrâne! Disciplinează-te pentru evlavie,

⁸ pentru că, în timp ce disciplinarea trupului este de un oarecare folos, evlavia este de folos în toate, având promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare.

⁹ Acest cuvânt este vrednic de încredere şi pe deplin vrednic să fie primit;

¹⁰ pentru aceasta trudim şi luptăm, pentru că ne-am pus speranţa în Dumnezeul cel viu, care este Salvatorul tuturor oamenilor, mai ales al celor credincioşi.

¹¹ Porunceşte şi învaţă aceste lucruri!

¹² Nimeni să nu te dispreţuiască pentru că eşti tânăr! Fii un exemplu pentru credincioşi – în vorbire, în comportament, în dragoste, în credinţă, în curăţie!

¹³ Până când voi veni eu, dă atenţie citirii din Scriptură, încurajării, învăţăturii!

¹⁴ Să nu neglijezi darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin profeţie, după ce grupul de bătrâni şi-a pus mâinile peste tine!

¹⁵ Fă aceste lucruri şi dedică-te lor, pentru ca progresul tău să fie văzut de toţi!

¹⁶ Fii atent la tine însuţi şi la învăţătura pe care o dai! Rămâi în aceste lucruri, pentru că, făcând aceasta, te vei salva pe tine şi pe ascultătorii tăi!

5

¹ Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci încurajează-l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe nişte fraţi;

² pe femeile bătrâne – ca pe nişte mame; pe cele tinere – ca pe nişte surori, cu toată curăţia.

³ Ajută-le şi respectă-le pe văduvele care sunt într-adevăr singure!

⁴ Însă dacă o văduvă are copii sau nepoţi, trebuie ca aceştia să înveţe mai întâi să-şi îndeplinească îndatoririle religioase faţă de ai lor şi să-şi răsplătească părinţii, pentru că acest lucru este plăcut înaintea Domnului.

⁵ O văduvă care este într-adevăr văduvă şi fără familie îşi pune speranţa în Dumnezeu şi este în permanenţă, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni,

⁶ însă văduva care trăieşte pentru plăceri este moartă, chiar dacă trăieşte.

⁷ Porunceşte aceste lucruri, ca să fie fără reproş,

⁸ dar dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci şi-a negat credinţa şi este mai rău decât un necredincios.

⁹ Să nu pui pe listă nici o văduvă decât dacă are mai mult de şaizeci de ani, dacă a fost soţia unui singur bărbat,

¹⁰ dacă este vorbită de bine pentru faptele ei bune, dacă este o mamă care şi-a crescut bine copiii, dacă a fost ospitalieră, cu sinceritate şi smerenie, faţă de cei sfinţi, dacă i-a ajutat pe cei în necaz, dacă s-a dedicat pentru tot felul de fapte bune.

¹¹ Să nu primeşti văduvele tinere, pentru că, atunci când poftele lor le înving dedicarea pentru Cristos, vor să se căsătorească –

¹² şi astfel sunt vinovate pentru că şi-au călcat prima promisiune.

¹³ Se învaţă să fie leneşe, să umble din casă în casă – şi nu doar că sunt leneşe, ci sunt şi bârfitoare şi sâcâitoare, spunând ceea ce nu trebuie să spună.

¹⁴ Vreau mai degrabă ca văduvele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să-şi conducă familia şi să nu dea nici o ocazie nimănui care este împotriva noastră să ne vorbească de rău.

¹⁵ Deja unii s-au întors înapoi, să-l urmeze pe Satan.

¹⁶ Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, ea trebuie să le ajute şi să nu fie împovărată biserica, pentru ca acelea care sunt cu adevărat văduve să poată fi ajutate.

¹⁷ Bătrânii care fac o lucrare bună în calitate de conducători trebuie să fie consideraţi vrednici să primească o dublă onoare, mai ales cei care trudesc în predicare şi învăţare,

¹⁸ pentru că Scriptura spune: Nu lega gura boului când treieră şi Lucrătorul îşi merită plata.

¹⁹ Să nu accepţi nici o acuzaţie împotriva unui bătrân, decât dacă sunt doi sau trei martori.

²⁰ Cu privire la cei care persistă în păcat: mustră-i înaintea tuturor, pentru ca şi ceilalţi să fie avertizaţi.

²¹ Îţi cer, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Cristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să asculţi de aceste instrucţiuni fără prejudecăţi şi fără să arăţi părtinire în ceea ce faci!

²² Nu te grăbi să-ţi pui mâinile peste nimeni! Nu lua parte la păcatele altora! Păstrează-te curat!

²³ Să nu bei doar apă, ci ia şi puţin vin pentru stomacul tău, pentru că deseori eşti bolnav.

²⁴ Păcatele unor oameni sunt deosebit de evidente – merg înaintea lor la judecată, iar păcatele altora îi urmează.

²⁵ La fel, şi faptele bune sunt deosebit de evidente, dar chiar când nu sunt, ele nu pot rămâne ascunse.

6

¹ Cei care sunt sub jugul sclaviei trebuie să-şi privească stăpânii ca fiind vrednici de tot respectul, pentru ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.

² Cei care au stăpâni credincioşi nu trebuie să le arate mai puţin respect pentru că sunt fraţi, ci să le slujească şi mai mult, pentru că cei care beneficiază de lucrarea lor bună sunt credincioşi şi-i iubesc.Învaţă şi porunceşte aceste lucruri!

³ Dacă cineva învaţă o altă învăţătură şi nu este de acord cu cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos şi cu învăţătura care este în conformitate cu evlavia,

⁴ aceasta înseamnă că este mândru, nu înţelege nimic, ci are o dorinţă nesănătoasă de certuri şi dispute care duc la invidie, neînţelegeri, blasfemii, bănuieli rele

⁵ şi la neînţelegerile permanente ale oamenilor cu mintea pervertită, privaţi de adevăr şi care cred că evlavia este un mijloc de îmbogăţire.

⁶ Evlavia este, într-adevăr, un mare câştig, dacă este însoţită de mulţumire,

⁷ pentru că noi n-am adus nimic în lume şi nu putem lua nimic din ea.

⁸ Dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte, aceasta ar trebui să ne ajungă.

⁹ Cei care vor să se îmbogăţească vor cădea în ispită, în cursă şi în multe dorinţe nebune şi vătămătoare, care-i ruinează şi-i distrug pe oameni,

¹⁰ pentru că iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele. Unii oameni, dornici de bani, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.

¹¹ Însă tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea!

¹² Luptă-te lupta cea bună a credinţei! Pune mâna pe viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai depus o bună mărturie înaintea multor martori!

¹³ Îţi poruncesc, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Cristos Isus, care a depus o bună mărturie înaintea lui Pilat,

¹⁴ să asculţi de poruncă şi s-o ţii curată şi fără reproş până la arătarea Domnului nostru,

¹⁵ care va avea loc la timpul potrivit – El, care este fericitul şi singurul conducător, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,

¹⁶ singurul care este nemuritor, care locuieşte într-o lumină de care nimeni nu se poate apropia, pe care nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poate vedea! Ale Lui să fie onoarea şi puterea veşnică! Amin!

¹⁷ Porunceşte-le celor care sunt bogaţi în veacul de acum să nu se îngâmfe, să nu-şi pună speranţa în bogăţie, care este nesigură, ci în Dumnezeu, care ne dă din abundenţă totul, ca să ne bucurăm.

¹⁸ Ei trebuie să facă binele, să fie bogaţi în fapte bune, să fie generoşi cu alţii,

¹⁹ aşezând pentru ei înşişi o bună temelie pentru viitor, ca astfel să pună mâna pe viaţa care este într-adevăr viaţă.

²⁰ Timotei, păzeşte ceea ce ţi s-a încredinţat! Evită ceea ce este lumesc, vorbele goale şi contradicţiile a ceea ce în mod fals este numit cunoaştere;

²¹ intrând în ele, unii s-au rătăcit de la credinţă.Harul să fie cu voi!