1

¹ Excelenţa Voastră, Teofil, Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o relatare atentă şi ordonată a evenimentelor care au avut loc printre noi,

² aşa cum ni le-au transmis acei care au văzut aceste lucruri de la început şi care au intrat în slujba proclamării Evangheliei,

³ am considerat şi eu că este necesar să ţi le scriu în ordine şi cu acurateţe (motiv pentru care am investigat cu atenţie totul, de la început),

⁴ astfel încât să poţi avea siguranţă cu privire la adevărul lucrurilor în care ai fost învăţat.

⁵ Pe când în Iudeea era rege Irod, a fost un preot pe care-l chema Zaharia şi care aparţinea grupului preoţesc cunoscut ca „al lui Abia”. Soţia lui se numea Elisabeta şi făcea parte dintre descendenţii lui Aron.

⁶ Amândoi erau oameni drepţi, ducând o viaţă ireproşabilă, după toate regulile şi poruncile date de Domnul.

⁷ Nu aveau nici un copil (pentru că Elisabeta n-a putut avea copii), iar acum amândoi erau oameni în vârstă.

⁸ S-a întâmplat că, în timp ce el îşi îndeplinea lucrarea de preot (pentru că tocmai venise rândul grupului său să slujească înaintea lui Dumnezeu,

⁹ când, conform obiceiului, se trăsese la sorţi pentru a vedea cine să intre în Templul Domnului ca să aducă jertfa de tămâie, el a fost cel care a ieşit la sorţi)

¹⁰ şi toată mulţimea poporului se ruga afară, în timpul orei în care se aducea jertfa de tămâie,

¹¹ i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare în dreapta altarului pentru jertfele de tămâie.

¹² Când l-a văzut, Zaharia a fost foarte tulburat şi l-a cuprins frica,

¹³ însă îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia! Dumnezeu ţi-a auzit rugăciunea şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele IOAN.

¹⁴ Vei fi bucuros şi fericit – şi mulţi se vor bucura de naşterea lui,

¹⁵ pentru că el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici o altă băutură alcoolică, va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui

¹⁶ şi-i va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor.

¹⁷ El va merge înaintea Lui, aşa cum a mers Ilie (adică în acelaşi spirit şi cu aceeaşi putere ca Ilie), îi va face pe părinţi să fie binevoitori faţă de copiii lor, îi va aduce pe cei neascultători înapoi la modul de gândire al celor drepţi şi va pregăti poporul pentru Domnul.”

¹⁸ Zaharia i-a zis îngerului: „Atât eu, cât şi soţia mea suntem bătrâni; după ce voi cunoaşte că este aşa?!”

¹⁹ Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc această veste bună.

²⁰ Vei fi mut şi nu vei mai putea rosti nici un cuvânt până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut mesajul meu – care se va împlini la vremea cuvenită.”

²¹ Oamenii îl aşteptau cu nelinişte pe Zaharia, pentru că întârzierea lui în Templu îi mira.

²² Când a ieşit, nu putea vorbi cu ei, aşa că şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Încerca să comunice cu ei prin gesturi – şi a rămas mai departe mut.

²³ Când i s-au terminat zilele de slujire s-a dus acasă.

²⁴ După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. A ţinut ascuns acest lucru timp de cinci luni, zicând:

²⁵ „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când s-a gândit să înlăture dispreţul cu care mă priveau oamenii!”

²⁶ În timp ce ea era în luna a şasea, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel într-un orăşel din Galileea, şi anume în Nazaret,

²⁷ la o fecioară care era logodită cu un bărbat pe care-l chema Iosif şi care făcea parte din linia genealogică a lui David. Pe ea o chema Maria.

²⁸ Îngerul i-a zis: „Te salut pe tine, cea căreia i s-a arătat bunătate! Domnul este cu tine!”

²⁹ Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne acest salut.

³⁰ Îngerul a continuat: „Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu!

³¹ Vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia Îi vei pune numele ISUS.

³² El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt”. Domnul Dumnezeu va face ca El să domnească aşa cum a domnit strămoşul Său, David;

³³ va împărăţi peste neamul lui Iacov în veci – Împărăţia Lui nu se va sfârşi niciodată.”

³⁴ Maria l-a întrebat pe înger: „Eu sunt fecioară – cum se va întâmpla lucrul acesta?”

³⁵ Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri – şi de aceea Cel Sfânt care se va naşte va fi numit „Fiul lui Dumnezeu”.

³⁶ Elisabeta, rudenia ta, a rămas şi ea însărcinată, la bătrâneţe, şi va naşte un fiu – iar acum ea, despre care se spunea că nu poate avea copii, este în luna a şasea –

³⁷ pentru că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu.”

³⁸ Maria a zis: „Eu sunt sclava Domnului – să mi se întâmple aşa cum ai spus!” Şi îngerul a plecat de la ea.

³⁹ Atunci Maria a plecat repede către regiunea muntoasă a Iudeii, unde se afla orăşelul în care locuia Zaharia,

⁴⁰ a intrat în casă şi a salutat-o pe Elisabeta.

⁴¹ Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, de bucurie, copilul a săltat în pântecele ei, iar ea a fost umplută de Duhul Sfânt

⁴² şi a zis cu voce tare: „Cât de binecuvântată eşti tu între toate femeile şi cât de binecuvântat este copilul tău!

⁴³ Oare de ce mi s-a întâmplat aceasta – ca mama Domnului meu să vină la mine?!

⁴⁴ Imediat ce ţi-am auzit vocea, atunci când m-ai salutat, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie!

⁴⁵ Fericită este cea care crede că ceea ce i-a spus Domnul se va întâmpla!”

⁴⁶ Maria a zis:

⁴⁷ „Îl laud pe Domnul pentru măreţia Lui! Mă bucur nespus de Dumnezeu, Salvatorul meu,

⁴⁸ pentru că El a privit spre sclava Sa umilă – iar de acum toate generaţiile mă vor considera fericită! –

⁴⁹ şi pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine! Numele Lui este sfânt

⁵⁰ şi îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie faţă de cei care-L respectă ca Dumnezeu!

⁵¹ El a făcut o lucrare mare prin puterea Lui; pe cei mândri în gândurile lor i-a spulberat,

⁵² pe cei puternici i-a dat jos de pe tronurile lor, iar celor umili le-a dat poziţii înalte;

⁵³ pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale;

⁵⁴ amintindu-Şi de îndurarea Lui, l-a ajutat pe Israel, sclavul Său,

⁵⁵ aşa cum le spusese strămoşilor noştri – lui Avraam şi urmaşilor săi, pe veci!”

⁵⁶ Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s-a întors acasă.

⁵⁷ A venit vremea ca Elisabeta să nască – şi a născut un băiat.

⁵⁸ Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat îndurarea faţă de ea într-un mod minunat şi s-au bucurat împreună cu ea.

⁵⁹ După opt zile de la naştere au circumcis copilul. Au vrut să-i pună numele tatălui său: „Zaharia”,

⁶⁰ dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema IOAN.”

⁶¹ Însă ceilalţi i-au răspuns: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume!”

⁶² Au încercat să se înţeleagă prin semne cu tatăl copilului, ca să vadă ce nume doreşte el să-i dea copilului.

⁶³ El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Îl cheamă IOAN” – şi toţi s-au mirat.

⁶⁴ Imediat Zaharia a putut din nou să vorbească şi să-L binecuvânteze pe Dumnezeu cu voce tare.

⁶⁵ Pe toţi cei din împrejurimi i-a cuprins frica şi în toată acea regiune a Iudeii se vorbea despre aceste lucruri.

⁶⁶ Toţi cei care le auzeau le ţineau minte ca pe nişte lucruri importante, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?” – pentru că puterea Domnului era cu el.

⁶⁷ Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a rostit următoarea profeţie:

⁶⁸ „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutorul poporului Său şi l-a răscumpărat!

⁶⁹ El ne-a ridicat un Salvator puternic, dintre descendenţii slujitorului Său, David,

⁷⁰ aşa cum a spus, cu multă vreme în urmă, prin sfinţii Săi profeţi.

⁷¹ El ne va scăpa de duşmanii noştri şi din mâinile celor care ne urăsc,

⁷² se va îndura de strămoşii noştri şi-Şi va aminti de legământul Lui cel sfânt

⁷³ şi de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, strămoşul nostru, – şi anume că ne va da voie

⁷⁴ să-L slujim fără teamă (fiind izbăviţi din mâinile duşmanilor),

⁷⁵ trăind întotdeauna în sfinţenie şi în dreptate.

⁷⁶ Iar tu, copile, vei fi numit „profet al Celui Preaînalt”, pentru că vei merge înaintea Domnului şi-I vei pregăti calea,

⁷⁷ făcând ca poporul Său să ştie că va fi salvat prin dobândirea iertării pentru vina păcatelor lor,

⁷⁸ datorită îndurării şi milei Dumnezeului nostru – iar salvarea va veni la noi aşa cum vin zorii:

⁷⁹ strălucind peste cei aflaţi în întuneric, sub ameninţarea iminenţei morţii, şi călăuzindu-ne spre pacea cu Dumnezeu.”

⁸⁰ Copilul a crescut şi a devenit un om cu o mare putere lăuntrică. A locuit în deşert până când s-a făcut cunoscut poporului Israel.

2

¹ În vremea aceea, Cezar Augustus a dat un decret oficial prin care poruncea ca toţi locuitorii imperiului să se înregistreze pentru plata censului.

² Această înregistrare s-a făcut pentru prima oară în perioada când în Siria era guvernator Quirinius.

³ Toţi se duceau să se înregistreze – fiecare în cetatea de unde provenea.

⁴ Iosif – pentru că făcea parte din linia genealogică a lui David – a plecat din orăşelul Nazaret din Galileea către Iudeea, în oraşul lui David, la Betleem,

⁵ ca să se înregistreze împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

⁶ În timp ce se aflau acolo, a venit vremea ca ea să nască.

⁷ A născut un băiat – Fiul ei cel întâi-născut – L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că la han nu găsiseră loc.

⁸ În regiunea aceea erau nişte păstori care rămăseseră afară ca să-şi păzească turma în timpul nopţii.

⁹ Deodată, un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi gloria Lui a strălucit în jurul lor, iar ei s-au speriat foarte tare.

¹⁰ Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:

¹¹ astăzi, în oraşul lui David, vi s-a născut un Salvator, şi anume Cristos, Domnul!

¹² Iată semnul după care Îl veţi recunoaşte: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.”

¹³ Şi imediat o mulţime de îngeri din ceruri s-au unit cu el, lăudându-L pe Dumnezeu:

¹⁴ „Glorie lui Dumnezeu, în ceruri, şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui!”

¹⁵ După ce îngerii au plecat de la ei înapoi în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem la Betleem, să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!”

¹⁶ S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul, culcat în iesle.

¹⁷ Când i-au văzut, le-au făcut de cunoscut ceea ce li se spusese despre acest Copil.

¹⁸ Toţi cei care-i auzeau pe păstori se mirau de spusele lor.

¹⁹ Maria, însă, ţinea minte toate aceste lucruri şi se gândea adânc la ele.

²⁰ Păstorii s-au întors glorificându-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru tot ceea ce au auzit şi au văzut, care au fost exact aşa cum li se spusese.

²¹ La opt zile după naştere, au circumcis Copilul şi I-au pus numele ISUS, nume pe care I-l dăduse îngerul încă înainte ca El să fi fost conceput în pântece.

²² După ce au trecut zilele de curăţire poruncite prin Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,

²³ aşa cum este scris în Legea Domnului: orice întâi-născut (băiat) va fi dedicat Domnului

²⁴ şi ca să aducă jertfă, aşa cum spune Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

²⁵ În Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept, ducea o viaţă evlavioasă şi aştepta ca Israel să primească salvarea promisă de Dumnezeu, iar Duhul Sfânt era peste el.

²⁶ Duhul Sfânt îi făcuse de cunoscut că nu va muri înainte de a-L vedea pe Cristos cel promis de Domnul.

²⁷ Călăuzit de Duhul, el s-a dus în Templu tocmai când părinţii L-au adus acolo pe Isus (ca să împlinească tradiţia Legii cu privire la El).

²⁸ Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

²⁹ „Acum, Stăpâne, eliberează-l pe sclavul Tău în pace, aşa cum ai spus,

³⁰ pentru că am văzut salvarea trimisă de Tine,

³¹ salvare pe care ai pregătit-o în prezenţa tuturor popoarelor –

³² lumină care să servească celorlalte naţiuni drept revelaţie, iar poporului Tău, Israel, drept glorie!”

³³ Tatăl şi mama lui Isus se mirau de cuvintele lui Simeon.

³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama Lui: „El este desemnat pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire din partea oamenilor.

³⁵ (Chiar tu însăţi vei trece printr-o durere sufletească atât de mare de parcă sufletul tău ar fi străpuns de o sabie.) Astfel, Domnul va face să iasă la iveală gândurile multora.”

³⁶ Era acolo şi prorociţa Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era acum în vârstă (după ce s-a căsătorit, ea a trăit împreună cu soţul ei şapte ani, apoi a rămas văduvă),

³⁷ avea optzeci şi patru de ani. Nu pleca niciodată de la Templu – postea şi se ruga, slujind lui Dumnezeu zi şi noapte.

³⁸ Deci se afla şi ea atunci acolo şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor care aşteptau ca Dumnezeu să elibereze Ierusalimul.

³⁹ După ce au împlinit toate lucrurile cerute de Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în orăşelul lor, Nazaret.

⁴⁰ Copilul creştea, se întărea şi se umplea de înţelepciune – iar Dumnezeu Îl însoţea cu harul Lui.

⁴¹ În fiecare an, părinţii Lui mergeau la Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui.

⁴² La vârsta de doisprezece ani i-a însoţit şi El la sărbătoare, conform obiceiului.

⁴³ După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, copilul Isus a rămas la Ierusalim, însă fără ca părinţii Lui să ştie.

⁴⁴ Ei au crezut că se află undeva în grupul celor care călătoreau împreună cu ei şi au călătorit aproximativ o zi – şi abia apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe.

⁴⁵ Nu L-au găsit, aşa că s-au întors să-L caute la Ierusalim.

⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în Templu, aşezat în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

⁴⁷ Toţi cei care-L auzeau rămâneau uluiţi de profunzimea de care dădea dovadă şi de răspunsurile Lui.

⁴⁸ Părinţii Lui au fost copleşiţi de uimire când L-au văzut, iar mama Lui i-a zis: „Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Tatăl Tău şi cu mine am fost foarte îngrijoraţi şi Te-am căutat!”

⁴⁹ El le-a răspuns: „De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”

⁵⁰ Ei n-au înţeles ce le-a zis El.

⁵¹ Apoi s-a întors împreună cu ei la Nazaret şi le-a fost ascultător. Mama Lui ţinea minte toate aceste lucruri.

⁵² Isus creştea atât fizic, cât şi în înţelepciune, şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu, şi oamenilor.

3

¹ În anul al cincisprezecelea al domniei Cezarului Tiberiu, pe când în Iudeea era guvernator Ponţiu Pilat, în Galileea era tetrarh Irod, în regiunile Ituriei şi Trahonitei era tetrarh Filip, fratele lui Irod, iar în Abilena era tetrarh Lisanias,

² în timpul marilor preoţi Ana şi Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

³ El s-a dus peste tot în împrejurimile Iordanului, predicând mesajul că oamenii trebuie să se pocăiască pentru a fi iertaţi de păcatele lor şi să fie botezaţi,

⁴ aşa cum scrie în cartea profetului Isaia:O voce strigă în deşert: „Pregătiţi-I Domnului calea, faceţi o cărare dreaptă pentru El!

⁵ Orice vale va fi umplută şi orice munte şi deal vor fi nivelate, drumurile strâmbe vor fi îndreptate şi locurile bolovănoase vor fi netezite –

⁶ şi toţi vor vedea felul în care salvează Dumnezeu!”

⁷ Ioan le spunea mulţimilor care veneau să fie botezate de el: „Pui de vipere! Cine v-a arătat cum să evitaţi pedeapsa pe care urmează s-o trimită Dumnezeu?!

⁸ Faceţi fapte care să dovedească pocăinţa voastră! Nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Suntem descendenţi ai lui Avraam!”, pentru că Dumnezeu poate să ridice descendenţi ai lui Avraam chiar şi din aceste pietre!

⁹ Toporul este deja pus la rădăcina copacilor, iar orice pom care nu dă fructe bune va fi tăiat şi aruncat în foc!”

¹⁰ Mulţimile l-au întrebat: „Şi atunci ce să facem?”

¹¹ El le-a răspuns: „Cel care are două cămăşi să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!”

¹² Au venit însă şi colectorii de impozite să fie botezaţi – şi l-au întrebat: „Învăţătorule, noi ce să facem?”

¹³ El le-a răspuns: „Să nu strângeţi mai mult decât aţi fost autorizaţi s-o faceţi!”

¹⁴ L-au întrebat şi soldaţii: „Noi ce să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi cu forţa bani de la oameni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva lor!”

¹⁵ Pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în ei înşişi, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristos,

¹⁶ Ioan le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel care este mai puternic decât mine (eu nu sunt vrednic nici măcar să-I dezleg curelele de la încălţăminte) – şi El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

¹⁷ El este Cel care are în mână lopata de treierat, deci El va curăţi grâul de pleavă şi-l va aduna în hambarul Lui, iar pleava o va arde într-un foc ce nu se stinge niciodată.”

¹⁸ Şi, cu multe şi diferite îndemnuri, el proclama poporului Evanghelia.

¹⁹ Însă tetrarhul Irod, pentru că Ioan îl mustra din cauza Irodiadei (care fusese soţia fratelui său, Filip) şi din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le făcuse,

²⁰ l-a mai adăugat la ele şi pe acela că l-a închis pe Ioan.

²¹ Printre toţi cei care fuseseră botezaţi din rândul poporului, a fost botezat şi Isus şi, în timp ce se ruga, s-au deschis cerurile

²² şi Duhul Sfânt a coborât peste El sub forma unui porumbel şi din cer s-a auzit o voce: „Tu eşti Fiul Meu pe care-L iubesc şi de Tine Îmi place!”

²³ Isus avea cam treizeci de ani când Şi-a început lucrarea şi era, după cum se credea, fiul lui Iosif, care fusese fiul lui Eli,

²⁴ care fusese fiul lui Matat, care fusese fiul lui Levi, care fusese fiul lui Melhi, care fusese fiul lui Ianai, care fusese fiul lui Iosif,

²⁵ care fusese fiul lui Matatia, care fusese fiul lui Amos, care fusese fiul lui Naum, care fusese fiul lui Esli, care fusese fiul lui Nagai,

²⁶ care fusese fiul lui Maat, care fusese fiul lui Matatia, care fusese fiul lui Semei, care fusese fiul lui Ioseh, care fusese fiul lui Iuda,

²⁷ care fusese fiul lui Ioanan, care fusese fiul lui Resa, care fusese fiul lui Zorobabel, care fusese fiul lui Salatiel, care fusese fiul lui Neri,

²⁸ care fusese fiul lui Melhi, care fusese fiul lui Adi, care fusese fiul lui Cosam, care fusese fiul lui Elmadam, care fusese fiul lui Er,

²⁹ care fusese fiul lui Iosua, care fusese fiul lui Eliezer, care fusese fiul lui Iorim, care fusese fiul lui Matat, care fusese fiul lui Levi,

³⁰ care fusese fiul lui Simeon, care fusese fiul lui Iuda, care fusese fiul lui Iosif, care fusese fiul lui Ionam, care fusese fiul lui Eliachim,

³¹ care fusese fiul lui Melea, care fusese fiul lui Mena, care fusese fiul lui Matata, care fusese fiul lui Natan, care fusese fiul lui David,

³² care fusese fiul lui Iese, care fusese fiul lui Obed, care fusese fiul lui Boaz, care fusese fiul lui Sala, care fusese fiul lui Naason,

³³ care fusese fiul lui Aminadab, care fusese fiul lui Admin, care fusese fiul lui Arni, care fusese fiul lui Esrom, care fusese fiul lui Fares, care fusese fiul lui Iuda,

³⁴ care fusese fiul lui Iacov, care fusese fiul lui Isaac, care fusese fiul lui Avraam, care fusese fiul lui Terah, care fusese fiul lui Nahor,

³⁵ care fusese fiul lui Seruh, care fusese fiul lui Ragau, care fusese fiul lui Peleg, care fusese fiul lui Eber, care fusese fiul lui Sala,

³⁶ care fusese fiul lui Cainan, care fusese fiul lui Arpaxad, care fusese fiul lui Sem, care fusese fiul lui Noe, care fusese fiul lui Lameh,

³⁷ care fusese fiul lui Metusala, care fusese fiul lui Enoh, care fusese fiul lui Iared, care fusese fiul lui Maleleel, care fusese fiul lui Cainan,

³⁸ care fusese fiul lui Enos, care fusese fiul lui Set, care fusese fiul lui Adam, care fusese fiul lui Dumnezeu.

4

¹ Plin de Duhul Sfânt, Isus s-a întors de la Iordan şi Duhul L-a condus în deşert,

² unde, timp de patruzeci de zile, a fost ispitit de Diavolul. În tot acest timp n-a mâncat nimic, aşa că la sfârşitul acelor zile a flămânzit.

³ Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să devină pâine!”

⁴ Isus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine!”

⁵ Atunci Diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, şi, într-o clipă, I-a arătat toate împărăţiile lumii,

⁶ apoi I-a zis: „Ţie Îţi voi da autoritatea peste toate acestea şi peste toată gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi eu o dau cui vreau –

⁷ aşadar, dacă te închini înaintea mea, toate vor fi ale Tale!”

⁸ Isus i-a răspuns: „Este scris:Domnului, Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti!”

⁹ Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus pe terasa Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici,

¹⁰ pentru că este scris:El le va da îngerilor Săi porunci cu privire la Tine – şi ei Te vor păzi

¹¹ şiei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te răneşti la picior, lovindu-Te de vreo piatră!”

¹² Isus i-a răspuns: „S-a zis: Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!”

¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, Diavolul a plecat de la El pentru o vreme.

¹⁴ Isus s-a întors în Galileea, însoţit de puterea Duhului Sfânt – şi vestea despre El s-a răspândit în toată regiunea.

¹⁵ El dădea învăţătură în sinagogile lor şi era lăudat de toţi.

¹⁶ S-a dus şi la Nazaret (unde crescuse) şi, ca de obicei, în ziua de Sabat a intrat în sinagogă şi S-a ridicat să citească din Scripturi.

¹⁷ I-a fost dată cartea profetului Isaia – a desfăşurat sulul cărţii şi a găsit pasajul unde scrie:

¹⁸ Duhul Domnului este peste Mine – El M-a desemnat să le proclam săracilor Evanghelia, M-a trimis să le anunţ prizonierilor eliberarea, iar orbilor recăpătarea vederii – să-i eliberez pe cei asupriţi

¹⁹ şi să anunţ sosirea timpului când Domnul Îşi revarsă bunăvoinţa!

²⁰ A înfăşurat sulul la loc şi i l-a dat înapoi slujitorului, iar după aceea S-a aşezat – şi ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui.

²¹ El a început să le vorbească astfel: „Astăzi s-a împlinit acest pasaj din Scripturi pe care l-aţi auzit citit.”

²² Toţi vorbeau bine despre El, se mirau de cuvintele pline de har pe care le rostea şi ziceau: „Nu este El oare fiul lui Iosif?”

²³ El le-a zis: „Cu siguranţă, Îmi veţi spune proverbul: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”, sau „Fă şi aici, în oraşul Tău, ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!”

²⁴ „Însă, le-a zis El, vă spun că, într-adevăr, nici un profet nu este primit cu bunăvoinţă în oraşul lui!

²⁵ Este adevărat ceea ce vă spun! Amintiţi-vă: pe vremea lui Ilie (atunci când n-a plouat timp de trei ani şi jumătate şi a fost o mare foamete în toată ţara) erau multe văduve în Israel,

²⁶ dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, ci la o femeie văduvă din oraşul sidonian Sarepta.

²⁷ Şi, de asemenea, pe vremea lui Elisei erau mulţi leproşi în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit – ci doar sirianul Naaman.”

²⁸ Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au înfuriat,

²⁹ s-au ridicat şi L-au izgonit din oraş – L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construit oraşul, ca să-L arunce jos de acolo,

³⁰ însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.

³¹ A venit la Capernaum – un oraş din Galileea – şi în zilele de Sabat dădea învăţătură.

³² Oamenii se mirau de învăţătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate.

³³ În sinagogă era un om care avea un duh necurat – şi el a strigat cu voce tare:

³⁴ „O! Ce vrei cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!”

³⁵ Isus i-a poruncit: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor, apoi a ieşit fără să-i mai facă vreun rău.

³⁶ Toţi au fost cuprinşi de uimire şi se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta? El le porunceşte cu autoritate şi cu putere chiar şi duhurilor necurate, iar ele ies afară!”

³⁷ – şi I s-a dus vestea în toată regiunea.

³⁸ S-a ridicat, a ieşit din sinagogă şi s-a dus acasă la Simon. Soacra acestuia era bolnavă, cu febră mare şi ei L-au rugat pentru ea.

³⁹ Isus s-a dus la patul ei, a mustrat febra – şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat imediat să le slujească.

⁴⁰ După apusul soarelui, toţi cei care aveau rude sau prieteni bolnavi de diferite boli i-au adus la El, iar El Şi-a pus mâinile peste fiecare dintre ei şi i-a vindecat.

⁴¹ De asemenea, din mulţi a scos şi demoni, care, când ieşeau, strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” El îi certa şi nu le permitea să spună acest lucru (pentru că ei ştiau că El este Cristos).

⁴² Când s-a făcut zi, a plecat de acolo, vrând să meargă într-un loc singuratic, dar mulţimile L-au căutat şi s-au dus la El. Nu vroiau să-L lase să plece de la ei,

⁴³ însă El le-a zis: „Trebuie să mă duc şi în alte oraşe să proclam Evanghelia despre Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că de aceea am fost trimis.”

⁴⁴ Apoi a predicat prin sinagogile din Iudeea.

5

¹ Într-o altă zi, Isus se afla pe malul lacului Ghenezaret şi oamenii se înghesuiau în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.

² A văzut că la mal erau trase două bărci şi că pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau mrejele.

³ Atunci Isus S-a suit într-una dintre bărci – era a lui Simon – i-a cerut s-o depărteze puţin de la mal, S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.

⁴ Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: „Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă mrejele să prindeţi peşte!”

⁵ Simon I-a răspuns: „Stăpâne, noi am trudit din greu toată noaptea, dar n-am prins nimic, însă, dacă Tu spui aşa, voi arunca mreaja!”

⁶ Au făcut aşa – şi au prins atât de mulţi peşti, încât aproape că li se rupeau mrejele.

⁷ Le-au făcut semn celor care lucrau împreună cu ei şi care se aflau în altă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau aproape să se scufunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că eu sunt un om păcătos!”

⁹ – deoarece fuseseră cuprinşi de uimire şi el, şi cei care erau cu el, din cauza pescuitului care avusese loc.

¹⁰ La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, care lucrau împreună cu Simon. Isus i-a zis lui Petru: „Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!”

¹¹ După ce au adus bărcile la mal, au lăsat totul şi L-au urmat.

¹² Într-o altă zi, în timp ce se afla într-una dintre cetăţi, era acolo şi un om plin de lepră, care, când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat: „Doamne, dacă vrei, Tu mă poţi vindeca şi mă poţi face astfel curat!”

¹³ Isus l-a atins şi a zis: „Vreau. Fii vindecat şi curăţit!” Şi imediat lepra s-a vindecat.

¹⁴ Isus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci să se ducă la preot ca să fie examinat, apoi, pentru a oferi o dovadă că a fost vindecat, să aducă jertfa pe care a poruncit-o Moise cu privire la curăţire.

¹⁵ Totuşi, vestea despre Isus se răspândea şi mai mult şi se adunau mulţimi mari de oameni ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

¹⁶ Iar El se ducea în locuri singuratice şi se ruga.

¹⁷ Într-o altă zi, în timp ce dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei şi învăţători ai Legii, veniţi de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, pentru ca să-i vindece pe bolnavi.

¹⁸ Nişte oameni au adus la El un om paralizat, întins pe o targă, şi încercau să intre cu el înăuntru, ca să-l pună înaintea lui Isus.

¹⁹ Dar, din cauza mulţimii, n-au reuşit să facă acest lucru, aşa că s-au suit pe acoperiş şi l-au coborât prin tavan cu targa, în mijlocul casei, în faţa lui Isus.

²⁰ Când a văzut Isus credinţa lor, a zis: „Omule, păcatele tale sunt iertate!”

²¹ Învăţătorii Legii şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine mai poate să ierte păcatele în afară de Dumnezeu?!”

²² Isus ştia ce gândesc ei, aşa că le-a zis: „De ce gândiţi aşa?

²³ Ce este mai uşor de zis: „Păcatele tale sunt iertate!” sau „Ridică-te şi umblă!”?

²⁴ Dar, ca să vedeţi că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele (şi aici i s-a adresat paraliticului), ţie îţi spun: Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă!”

²⁵ Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat targa pe care zăcuse şi s-a dus acasă lăudându-L pe Dumnezeu.

²⁶ Toţi au rămas uluiţi şi, fiind cuprinşi de teamă, Îl lăudau pe Dumnezeu, zicând: „Astăzi am văzut lucruri incredibile!”

²⁷ După acestea a plecat de acolo. L-a văzut la masa unde se strângeau impozitele pe unul dintre colectori, pe Levi, şi i-a zis: „Urmează-Mă!”

²⁸ El a lăsat totul, s-a ridicat şi L-a urmat.

²⁹ Apoi Levi a dat acasă la el o masă mare, pentru Isus. Alături de ei stăteau la masă o mulţime de colectori de impozite şi alţi oameni.

³⁰ Fariseii şi învăţătorii Legii s-au plâns ucenicilor Lui: „De ce stă la masă cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii?”

³¹ Însă Isus le-a răspuns: „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de doctor, ci oamenii bolnavi.

³² Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei care se cred drepţi, ci pe cei păcătoşi.”

³³ Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan postesc şi se roagă deseori, la fel fac şi ucenicii fariseilor, dar ai Tăi mănâncă şi beau!”

³⁴ Isus le-a zis: „Nu este posibil ca prietenii mirelui să postească atâta vreme cât mirele este cu ei, nu-i aşa?

³⁵ Vor veni însă zilele când mirele le va fi luat – atunci, în zilele acelea, vor posti!”

³⁶ Pentru a arăta aceasta le-a spus următoarea parabolă: „Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă ca să-l pună la o haină veche, pentru că haina cea nouă s-ar rupe, iar peticul rupt din haina cea nouă nu se potriveşte la haina veche.

³⁷ De asemenea, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, pentru că vinul cel nou ar face ca burdufurile să plesnească – şi el se va împrăştia, iar burdufurile vor fi distruse.

³⁸ De aceea, vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi.

³⁹ La fel, nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că zice: „Cel vechi este mai bun!”

6

¹ Într-o altă zi – era ziua de Sabat – trecea prin lanurile de grâu şi ucenicii Lui culegeau spice, le frecau în mână şi mâncau boabele.

² Atunci unii dintre farisei le-au zis: „De ce faceţi un lucru care nu este permis în ziua de Sabat?”

³ Isus le-a răspuns: „N-aţi citit ce a făcut David când lui şi celor care erau cu el li s-a făcut foame?

⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a luat pâinea închinată lui Dumnezeu (pâine pe care doar preoţilor le este permis s-o mănânce) – şi a mâncat din ea, dându-le şi celor care erau împreună cu el?”

⁵ Şi le-a zis: „Fiul Omului este Domn şi peste Sabat!”

⁶ Într-o altă zi, tot de Sabat, a intrat în sinagogă şi a început să dea învăţătură. Acolo se afla şi un om care avea mâna dreaptă deformată şi paralizată.

⁷ Învăţătorii Legii şi fariseii Îl urmăreau să vadă dacă vindecă în ziua de Sabat, ca să găsească astfel o acuzaţie împotriva Lui.

⁸ El însă le ştia gândurile, aşa că i-a zis acelui om: „Ridică-te şi stai în mijloc!” – şi el a făcut întocmai.

⁹ Apoi Isus le-a zis: „Vă întreb: ce este permis să faci în ziua de Sabat, bine sau rău? Să salvezi o viaţă sau s-o distrugi?”

¹⁰ S-a uitat la toţi cei din jur şi apoi i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” Omul a făcut aşa – şi mâna i s-a vindecat,

¹¹ dar ei s-au înfuriat foarte tare şi au început să discute între ei ce I-ar putea face lui Isus.

¹² Într-o altă zi, cam în aceeaşi perioadă, s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut toată noaptea rugându-se lui Dumnezeu.

¹³ Când s-a făcut zi, i-a chemat pe ucenici la El şi a ales doisprezece dintre ei, cărora le-a dat numele de apostoli –

¹⁴ Simon (căruia i-a dat numele „Petru”), Andrei (fratele lui Simon), Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu,

¹⁵ Matei, Toma, Iacov (fiul lui Alfeu), Simon (căruia i se zicea „zelotul”),

¹⁶ Iuda (fiul lui Iacov) şi Iuda (iscarioteanul, cel care a ajuns trădător).

¹⁷ A coborât cu ei şi S-a aşezat pe o câmpie, împreună cu mulţi dintre ucenicii Lui şi cu o mare mulţime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim şi din regiunea de coastă a Tirului şi Sidonului,

¹⁸ care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Erau vindecaţi, de asemenea, şi cei care sufereau din cauza duhurilor necurate.

¹⁹ Toată mulţimea încerca să-L atingă, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

²⁰ A privit spre ucenicii Lui şi le-a zis: „Fericiţi sunteţi voi, cei săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!

²¹ Fericiţi sunteţi voi, care acum sunteţi flămânzi, pentru că pe voi Dumnezeu vă va sătura! Fericiţi sunteţi voi, care acum plângeţi, pentru că voi veţi râde!

²² Fericiţi veţi fi atunci când oamenii vă vor urî, când nu vă vor mai primi între ei, când vă vor insulta şi vă vor defăima din cauza Fiului Omului!

²³ Bucuraţi-vă atunci – săriţi în sus de bucurie! – pentru că răsplata voastră din ceruri este mare! Aşa au făcut şi strămoşii voştri cu profeţii!

²⁴ Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că voi deja aţi primit toată mângâierea de care urma să aveţi parte!

²⁵ Vai de voi, cei care acum sunteţi sătui, pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi, cei care râdeţi acum, pentru că voi veţi fi îndureraţi şi veţi plânge!

²⁶ Vai de voi, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine (pentru că aşa au făcut şi strămoşii voştri cu profeţii falşi)!

²⁷ Vă spun însă vouă, cei care Mă auziţi: iubiţi-vă duşmanii! Faceţi-le bine celor care vă urăsc!

²⁸ Binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă! Rugaţi-vă pentru cei care se poartă rău cu voi şi vă chinuiesc!

²⁹ Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia haina nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa!

³⁰ Oricui îţi cere – dă-i, iar când cineva îţi ia ceva ce-ţi aparţine – nu i-l mai cere înapoi!

³¹ Purtaţi-vă cu oamenii aşa cum aţi dori să se poarte şi ei cu voi!

³² Dacă-i iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi?! Doar şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei!

³³ Dacă le faceţi bine celor care vă fac bine, ce răsplată mai aşteptaţi?! Doar şi păcătoşii fac aşa!

³⁴ Iar dacă-i împrumutaţi pe cei de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată mai aşteptaţi?! Şi păcătoşii dau cu împrumut ca să primească înapoi la fel!

³⁵ Voi, însă, iubiţi-i pe cei care vă sunt duşmani, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să speraţi că veţi primi ceva în schimb! Atunci răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, pentru că El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi!

³⁶ Fiţi îndurători, aşa cum şi Tatăl vostru este îndurător cu voi!

³⁷ Nu judecaţi – şi atunci nici Dumnezeu nu vă va judeca! Nu condamnaţi – şi atunci nici Dumnezeu nu vă va condamna! Iertaţi – şi atunci şi Dumnezeu vă va ierta!

³⁸ Daţi – şi atunci şi Dumnezeu vă va da! Veţi primi o măsură plină, îndesată, clătinată şi care dă pe deasupra, pentru că Dumnezeu se va purta cu voi aşa cum vă purtaţi şi voi cu alţii.”

³⁹ Le-a spus apoi o parabolă: „Oare poate un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?!

⁴⁰ Un ucenic nu poate fi deasupra învăţătorului său – ci orice ucenic, atunci când îşi termină pregătirea, va fi ca învăţătorul lui.

⁴¹ Cum se face că paiul din ochiul celui de lângă tine îl vezi – dar bârna din ochiul tău n-o observi?!

⁴² Cum poţi să-i spui celui de lângă tine: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!” fără să vezi însă bârna din ochiul tău?! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, pentru că abia apoi vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul celui de lângă tine!

⁴³ Nu se poate ca un pom bun să dea fructe rele şi nici ca un pom rău să dea fructe bune.

⁴⁴ Orice pom se cunoaşte după propriile lui roade. Nu se culeg smochine din mărăcini şi nici struguri din tufişurile de spini!

⁴⁵ Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul inimii lui, dar omul rău va scoate lucruri rele, pentru că inima lui este rea. Gura vorbeşte din lucrurile de care este plină inima!

⁴⁶ De ce-Mi spuneţi „Doamne, Doamne”, dacă nu faceţi ce spun Eu?!

⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă cel care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi ascultă de ele:

⁴⁸ el este ca un om care, atunci când şi-a construit casa, a săpat adânc şi i-a pus temelia pe stâncă. Când au venit inundaţiile şi când şuvoiul de apă a lovit casa aceea, ea n-a putut fi clătinată, pentru că fusese construită bine.

⁴⁹ Însă cel care aude, dar nu ascultă, este ca un om care şi-a construit casa direct pe pământ, fără să-i pună o temelie, iar când a lovit-o şuvoiul de apă s-a dărâmat imediat – şi distrugerea ei a fost groaznică.”

7

¹ După ce a terminat de spus poporului toate aceste lucruri, s-a dus în Capernaum.

² Sclavul unui centurion, sclav pe care centurionul îl aprecia, era bolnav, pe moarte.

³ Auzind despre Isus, centurionul i-a trimis la El pe bătrânii iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul.

⁴ Ei au venit la Isus şi L-au rugat insistent, cum au ştiut ei mai bine, spunând: „Merită să faci aceasta pentru el,

⁵ pentru că iubeşte poporul nostru şi el ne-a construit sinagoga!”

⁶ Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui la Isus ca să-I spună: „Stăpâne, nu Te mai deranja, pentru că eu nu merit să vii la mine acasă –

⁷ de aceea nu m-am considerat vrednic nici măcar să vin la Tine eu personal – dar este suficient să spui un cuvânt şi sclavul meu se va face bine!

⁸ Ştiu lucrul acesta pentru că şi eu sunt un om sub autoritate şi, la rândul meu, am autoritate asupra soldaţilor din subordinea mea, iar când spun unuia: „Du-te!”, el se duce, iar când spun altuia: „Vino!”, el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: „Fă cutare lucru!”, el îl face.”

⁹ Isus s-a mirat când a auzit aceste lucruri şi s-a întors către mulţimea care-L urma şi a zis: „Vă spun că în Israel n-am găsit pe nimeni care să aibă o asemenea credinţă!”

¹⁰ Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.

¹¹ După aceea, într-o altă zi, s-a dus într-un oraş, şi anume la Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El.

¹² Când s-au apropiat de poarta cetăţii, tocmai ieşea afară din cetate un cortegiu funerar – şi mortul fusese singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime mare de oameni din oraş însoţeau cortegiul.

¹³ Domnul a văzut-o pe văduvă şi I s-a făcut milă de ea. I-a zis: „Nu plânge!”

¹⁴ S-a dus şi a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi spun: Ridică-te!”

¹⁵ Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească – iar Isus i l-a dat mamei sale.

¹⁶ Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl lăudau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S-a ridicat între noi!” şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!”

¹⁷ I s-a dus vestea în toată Iudeea şi în toate împrejurimile.

¹⁸ Ucenicii lui Ioan i-au spus şi lui despre toate acestea, iar el i-a chemat pe doi dintre ei

¹⁹ şi i-a trimis la Domnul cu întrebarea: „Tu eşti Cel care urma să vină, sau trebuie să aşteptăm pe altul?”

²⁰ Ei au venit deci la Isus şi I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine cu întrebarea: „Tu eşti Cel care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?”

²¹ Chiar atunci, Isus i-a vindecat pe mulţi de neputinţe, de boli, de duhuri rele şi, de asemenea, multor orbi le-a dăruit vederea.

²² Isus le-a răspuns: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi, săracilor li se proclamă Evanghelia.

²³ Fericit este cel care nu are îndoieli cu privire la Mine!”

²⁴ După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în deşert? O trestie care se îndoaie în bătaia vântului?

²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat cu haine frumoase? Dar pe oamenii care se îmbracă în haine frumoase şi trăiesc în lux îi găsiţi în palate!

²⁶ Deci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet!

²⁷ El este cel despre care s-a scris:Îl trimit înaintea Ta pe mesagerul Meu – şi el Îţi va pregăti calea!

²⁸ Vă spun că Ioan este cel mai mare dintre toţi oamenii care au trăit vreodată. Însă cel mai mic din Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

²⁹ Tot poporul a auzit aceasta – şi chiar şi colectorii de impozite au ascultat de poruncile drepte ale lui Dumnezeu şi au fost botezaţi de Ioan.

³⁰ Însă fariseii şi experţii în Lege au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nefiind botezaţi de el.

³¹ Aşadar, cu cine i-aş putea compara pe oamenii din această generaţie? Cu cine seamănă ei?

³² Cu copiii care stau în piaţă şi-şi spun unii altora: „V-am cântat cântece de nuntă, dar n-aţi dansat, iar când v-am cântat cântece de jale n-aţi plâns!”

³³ La fel şi voi: despre Ioan Botezătorul, un om care nici nu mânca pâine, nici nu bea vin, spuneţi că a fost demonizat.

³⁴ Dar când vedeţi că Fiul Omului mănâncă şi bea, spuneţi: „Omul acesta este un mâncăcios, Îi place să bea vin şi este prieten cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii!”

³⁵ Însă înţelepciunea este arătată ca fiind dreaptă prin toţi copiii ei.”

³⁶ Unul dintre farisei L-a invitat să ia masa la el, iar Isus a intrat în casa lui şi S-a aşezat la masă.

³⁷ O femeie din oraş (femeie care trăise o viaţă păcătoasă), ştiind că Isus lua masa la acel fariseu, a adus un vas de alabastru plin cu un parfum foarte scump

³⁸ şi, stând în spate, la picioarele lui Isus, a început să plângă şi să-I ude picioarele cu lacrimile ei, apoi I le-a şters cu părul ei – şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.

³⁹ Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge – şi anume că este o păcătoasă!”

⁴⁰ Isus a răspuns astfel gândurilor lui: „Simon, vreau să-ţi spun ceva!” „Spune, Învăţătorule!”, a zis el.

⁴¹ Isus a continuat: „Doi oameni datorau bani unui cămătar. Unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt îi datora cincizeci.

⁴² Nu aveau cu ce să-şi plătească datoria, iar cămătarul le-a anulat-o amândurora. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?”

⁴³ Simon I-a răspuns: „Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!” Isus i-a zis: „Ai judecat corect.”

⁴⁴ S-a întors apoi către femeie şi i-a zis lui Simon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta – şi tu nu Mi-ai dat apă să-Mi spăl picioarele, dar ea Mi le-a udat cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei.

⁴⁵ Tu nu M-ai sărutat în semn de salut, dar ea, de când a venit, nu încetează să-Mi sărute picioarele.

⁴⁶ Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum.

⁴⁷ De aceea îţi spun că ea iubeşte atât de mult pentru că păcatele ei cele multe sunt iertate – dar cel căruia i se iartă puţin iubeşte puţin.”

⁴⁸ Şi a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!”

⁴⁹ Cei care stăteau la masă împreună cu El au început să-şi zică în ei înşişi: „Cine este acesta care iartă şi păcatele?!”

⁵⁰ Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a salvat. Du-te liniştită!”

8

¹ În zilele următoare a călătorit prin sate şi oraşe, predicând şi proclamând Evanghelia despre Împărăţia lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau împreună cu El

² şi, de asemenea, şi femeile care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe – Maria (cea numită Magdalena), din care ieşiseră şapte demoni,

³ Ioana (soţia lui Cuza, administratorul lui Irod), Suzana şi încă multe altele care Îl slujeau cu ceea ce aveau.

⁴ S-a adunat o mare mulţime şi oamenii continuau să vină la El de prin toate oraşele. El le vorbea, folosind parabole:

⁵ „Un ţăran s-a dus să-şi semene ogorul. În timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum – acolo a fost călcată în picioare sau au mâncat-o păsările.

⁶ O altă parte a căzut pe teren stâncos – după ce a crescut puţin, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.

⁷ O altă parte a căzut printre mărăcini – iar mărăcinii, crescând împreună cu plantele, le-au înăbuşit.

⁸ O altă parte din sămânţă a căzut însă pe pământ bun şi a rodit de o sută de ori mai mult.” După ce a spus aceste lucruri, a adăugat cu voce puternică: „Ar fi bine să luaţi aminte la aceste lucruri!”

⁹ Ucenicii Lui L-au întrebat care este semnificaţia acestei parabole.

¹⁰ El le-a zis: „Vouă Dumnezeu v-a dat capacitatea de a înţelege misterele Împărăţiei Sale, dar celorlalţi li se vorbeşte despre ea prin parabole, pentru casă nu vadă, deşi privesc, şi să nu înţeleagă, deşi ascultă.

¹¹ Semnificaţia parabolei este următoarea: sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.

¹² Pământul de lângă drum îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul, dar după aceea vine Diavolul şi-l ia din inimile lor, ca nu cumva să creadă şi să fie salvaţi.

¹³ Pământul stâncos îi reprezintă pe cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar Cuvântul nu prinde rădăcină, iar ei cred numai pentru o vreme şi, când vine timpul să fie puşi la încercare, renunţă.

¹⁴ Pământul dintre mărăcini îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul, dar îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile vieţii de fiecare zi înăbuşă Cuvântul şi-l împiedică să ajungă la coacere.

¹⁵ Pământul bun îi reprezintă însă pe cei care aud Cuvântul, îl păstrează într-o inimă bună şi deschisă şi continuă cu perseverenţă până când rodesc.

¹⁶ Nimeni nu aprinde o lampă ca s-o acopere cu un vas sau ca s-o pună sub pat, ci o aşază în aşa fel încât cei care intră să vadă lumina.

¹⁷ Nu există nici un lucru ascuns care nu va fi scos la lumină şi nici un lucru acoperit care să nu fie făcut cunoscut şi adus la lumină.

¹⁸ Aşadar, fiţi atenţi la felul cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va da, dar celui care n-are i se va lua chiar şi ceea ce crede că are!”

¹⁹ Mama şi fraţii Lui au venit la El, dar nu puteau ajunge la El din cauza mulţimii.

²⁰ L-au anunţat: „Mama şi fraţii Tăi sunt afară şi vor să Te vadă”,

²¹ însă Isus a răspuns: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi ascultă de El.”

²² Într-o altă zi, S-a suit în barcă împreună cu ucenicii Lui şi le-a zis: „Să mergem pe celălalt mal al lacului!” Şi au plecat.

²³ În timp ce navigau, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit o furtună şi barca se umplea repede cu apă şi ei erau în pericol.

²⁴ S-au dus la El, L-au trezit şi I-au zis: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!” El s-a trezit şi a poruncit vânturilor şi valurilor, iar ele au încetat şi s-a făcut linişte.

²⁵ Apoi i-a întrebat: „Unde vă este credinţa?!” Plini de frică şi de uimire, ei şi-au zis unii altora: „Cine este acesta care porunceşte chiar şi vânturilor şi apei – şi ele Îl ascultă?!”

²⁶ Au navigat mai departe, către regiunea gherasenilor, care se află pe partea cealaltă a lacului (faţă de Galileea).

²⁷ Când a coborât pe mal, a întâlnit un om din cetate care era demonizat – de multă vreme umbla fără haine şi nu locuia într-o casă, ci în morminte.

²⁸ Când L-a văzut pe Isus, a strigat, a căzut la pământ înaintea Lui şi a zis cu o voce puternică: „Ce vrei de la mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă pedepsi!”

²⁹ (Pentru că Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om; întrucât acesta punea de multe ori stăpânire pe el; demonizatul fusese păzit şi legat cu lanţuri de mâini şi de picioare, dar rupea lanţurile şi demonul îl ducea în deşert.)

³⁰ Isus l-a întrebat: „Cum te cheamă?” El I-a răspuns: „Legiune” – pentru că în el intraseră mai mulţi demoni;

³¹ şi-L rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc.

³² Acolo, pe munte, se afla la păscut o turmă mare de porci. L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat.

³³ Demonii au ieşit din om şi au intrat în porci – şi turma s-a repezit pe povârniş în jos şi s-a înecat în lac.

³⁴ Când păzitorii porcilor au văzut ce s-a întâmplat, au fugit şi au anunţat vestea în cetate şi pe câmp.

³⁵ Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus. L-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii aşezat la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi cu mintea întreagă – şi s-au umplut de frică.

³⁶ Cei care văzuseră le-au spus cum fusese vindecat cel demonizat.

³⁷ Atunci toată mulţimea gherasenilor şi a celor care locuiau prin împrejurimi I-au cerut lui Isus să plece de la ei, pentru că pe toţi îi cuprinsese frica. El s-a urcat în barcă şi s-a întors.

³⁸ Omul din care scosese demonii îi ceruse stăruitor să-l lase să vină cu El, dar Isus nu l-a lăsat, ci l-a trimis înapoi, spunându-i:

³⁹ „Întoarce-te acasă şi spune tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine!” Omul a plecat şi a spus prin toată cetatea ce-a făcut Isus pentru el.

⁴⁰ Când Isus s-a întors pe celălalt mal al lacului, toată mulţimea I-a urat bun venit, pentru că toţi Îl aşteptau.

⁴¹ Un om pe care îl chema Iair – şi care era conducătorul sinagogii – a venit, a căzut la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină la el acasă,

⁴² pentru că singura lui fetiţă, în vârstă de doisprezece ani, era pe moarte.În timp ce Se îndrepta spre casa conducătorului sinagogii, mulţimea se înghesuia în jurul Lui din toate părţile.

⁴³ O femeie care suferea de doisprezece ani de o scurgere de sânge (şi care cheltuise pe la doctori tot ce avea, dar fără ca vreunul s-o fi putut vindeca)

⁴⁴ s-a apropiat prin spate şi a atins marginea hainei lui Isus – şi, deodată, scurgerea ei de sânge s-a oprit.

⁴⁵ Isus a zis: „Cine M-a atins?” Pentru că toţi negau, Petru I-a zis: „Stăpâne, mulţimea se înghesuie în jurul Tău şi se îmbulzeşte din toate părţile!”

⁴⁶ Isus, însă, a răspuns: „Cineva M-a atins, pentru că ştiu că din Mine a ieşit o putere!”

⁴⁷ Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui şi I-a spus, înaintea întregii mulţimi, de ce L-a atins şi cum a fost vindecată imediat.

⁴⁸ El i-a zis: „Femeie, credinţa ta te-a vindecat! Du-te liniştită!”

⁴⁹ În timp ce El încă vorbea, a venit cineva de acasă de la conducătorul sinagogii şi i-a spus acestuia: „Fetiţa ta a murit; nu-L mai deranja pe Învăţător!”

⁵⁰ Însă Isus a auzit – şi i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede doar – şi ea va fi vindecată!”

⁵¹ A intrat în casă fără să mai lase pe nimeni dintre cei care erau cu El să intre, în afară de Petru, Ioan, Iacov, de tatăl şi de mama copilului.

⁵² Toţi plângeau şi o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu plângeţi, pentru că ea n-a murit, ci doarme!”

⁵³ Ei râdeau de El, pentru că ştiau că murise.

⁵⁴ Isus însă a luat-o de mână şi a zis cu voce tare: „Fetiţo, scoală-te!”

⁵⁵ Duhul ei s-a întors şi deodată ea s-a ridicat. El le-a poruncit să-i dea ceva de mâncare.

⁵⁶ Părinţii fetiţei au fost uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

9

¹ Isus i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi, de asemenea, le-a dat putere şi autoritate să vindece orice neputinţă,

² apoi i-a trimis să predice Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.

³ El le-a zis: „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum – nici toiag, nici traistă de călătorie, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi două cămăşi!

⁴ În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.

⁵ Dacă nu vă vor primi, să plecaţi din acel oraş şi, drept mărturie împotriva lor, să vă scuturaţi praful de pe picioare!”

⁶ Ei au plecat şi au călătorit prin sate, proclamând Evanghelia şi vindecând peste tot.

⁷ Irod, tetrarhul, a auzit despre toate câte se întâmplaseră – şi era total derutat, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat din morţi,

⁸ alţii ziceau că a apărut Ilie, iar alţii ziceau că a revenit la viaţă unul dintre profeţii din trecut.

⁹ Dar Irod zicea: „Pe Ioan l-am decapitat; deci cine este acesta despre care aud asemenea lucruri?” – şi încerca să-L vadă.

¹⁰ Apostolii s-au întors şi I-au relatat tot ce au făcut. Isus i-a luat deoparte şi s-au retras doar ei singuri într-un orăşel numit Betsaida.

¹¹ Dar mulţimile au aflat unde este şi L-au urmat. El le-a primit, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a făcut bine pe cei care aveau nevoie să fie vindecaţi.

¹² Dar ziua se apropia de sfârşit, aşa că cei doisprezece au venit la El şi I-au zis: „Dă drumul mulţimii, ca să se ducă prin sate şi prin împrejurimi să găsească găzduire şi ceva de mâncare, pentru că aici ne aflăm într-un loc pustiu!”

¹³ Însă El le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Ei I-au răspuns: „Nu avem cu noi mai mult de cinci pâini şi doi peşti; numai dacă nu ne ducem noi să cumpărăm de mâncare pentru toată mulţimea aceasta!”

¹⁴ (Erau cam cinci mii de bărbaţi.) Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-i în grupuri cam de câte cincizeci!”

¹⁵ Ei au făcut aşa – şi toţi s-au aşezat.

¹⁶ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor ca ei să le dea astfel de mâncare mulţimii.

¹⁷ Toţi au mâncat până s-au săturat şi au adunat şi douăsprezece coşuri cu ceea ce rămăsese.

¹⁸ Într-o altă zi, în timp ce se ruga (şi era doar cu ucenicii), i-a întrebat: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?”

¹⁹ Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, alţii zic că unul dintre profeţii din trecut a revenit la viaţă.”

²⁰ Isus a continuat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru a răspuns: „Cristos al lui Dumnezeu!”

²¹ Însă El i-a avertizat şi le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru,

²² zicându-le: „Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoţilor şi de către învăţătorii Legii, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.”

²³ Şi le-a spus tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, trebuie să renunţe la a mai urmări împlinirea propriilor dorinţe, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze;

²⁴ pentru că cel care vrea să-şi salveze viaţa şi-o va cheltui în zadar, dar cel care-şi va cheltui viaţa pentru Mine, chiar până la moarte, acela şi-o va salva.

²⁵ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă el însuşi ar fi distrus sau pierdut?

²⁶ Pentru că de cel căruia îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiului Omului Îi va fi ruşine atunci când va veni în gloria Sa, a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

²⁷ Vă spun adevărul: printre cei care stau aici se află unii care nu vor muri până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

²⁸ Într-o altă zi (cam la opt zile după aceea), i-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi s-au urcat pe munte ca să se roage.

²⁹ În timp ce se ruga, faţa Lui şi-a schimbat înfăţişarea şi hainele Lui au devenit orbitor de albe.

³⁰ Doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El – erau Moise şi Ilie,

³¹ care apăruseră în glorie, şi ei vorbeau despre moartea Sa, care urma să se întâmple în conformitate cu planul lui Dumnezeu în Ierusalim.

³² Petru şi cei care erau împreună cu ei adormiseră adânc, dar s-au trezit complet şi au văzut gloria Lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.

³³ Pe când se pregăteau să plece de la El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!” – dar nu ştia ce zice.

³⁴ În timp ce el spunea aceste lucruri, i-a acoperit un nor – şi i-a cuprins frica atunci când au intrat în nor –

³⁵ iar din nor s-a auzit o voce: „Acesta este Fiul Meu, pe care L-am ales! Ascultaţi-L!”

³⁶ Când vocea a încetat, Isus se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea şi n-au spus nimănui nimic despre ceea ce văzuseră.

³⁷ Într-o altă zi (în ziua următoare, când au coborât de pe munte) Isus a întâlnit o mulţime mare.

³⁸ Un om din mulţime a strigat: „Învăţătorule, Te rog să priveşti la fiul meu! Este singurul meu fiu –

³⁹ şi un duh pune stăpânire pe el şi strigă imediat; duhul îi pricinuieşte convulsii, spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit!

⁴⁰ I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!”

⁴¹ Isus a răspuns: „Cât de necredincioşi sunteţi! Cât mai trebuie oare să stau cu voi şi să mai am răbdare cu voi? Adu-l aici pe fiul tău!”

⁴² Chiar pe când venea, demonul l-a trântit la pământ în convulsii, însă Isus a poruncit duhului necurat – a vindecat astfel copilul şi i l-a dat înapoi tatălui său.

⁴³ Toţi au rămas uimiţi de marea putere a lui Dumnezeu.În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi:

⁴⁴ „Ascultaţi cu atenţie şi ţineţi minte ceea ce urmează să vă spun! Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.”

⁴⁵ Dar ei nu ştiau ce înseamnă acest lucru, pentru că era ascuns de ei, ca să nu-L poată înţelege; şi le era teamă să-L întrebe despre aceasta.

⁴⁶ Au început să se certe cu privire la care este cel mai mare dintre ei.

⁴⁷ Isus însă ştia ce gândesc ei, aşa că a luat un copil, l-a aşezat în picioare lângă El

⁴⁸ şi le-a zis: „Cel care, datorită Mie, primeşte acest copil – pe Mine Mă primeşte, iar cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine. Cine este considerat cel mai mic dintre voi toţi – acela este cel mai mare.”

⁴⁹ Ioan a zis: „Stăpâne, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău – şi nu l-am mai lăsat s-o facă pentru că nu ne urma.”

⁵⁰ Isus i-a răspuns: „Nu-l opriţi, pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi.”

⁵¹ Într-o altă zi, când deja se apropia timpul ca El să fie luat sus, a hotărât ferm să meargă la Ierusalim.

⁵² A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care au plecat şi au intrat într-un sat al Samariei, ca să facă pregătirile necesare pentru El.

⁵³ Dar aceştia nu L-au primit, pentru că le era clar că El hotărâse să se ducă la Ierusalim.

⁵⁴ Când au văzut acest lucru, Iacov şi Ioan, ucenicii Lui, au zis: „Doamne, vrei să spunem să coboare foc din cer şi să-i distrugă?”

⁵⁵ Însă Isus s-a întors şi i-a mustrat.

⁵⁶ Apoi au plecat într-un alt sat.

⁵⁷ În timp ce-şi continuau drumul, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde te vei duce!”

⁵⁸ Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să Se odihnească.”

⁵⁹ A zis altuia: „Urmează-Mă!” Dar acela I-a răspuns: „Doamne, dă-mi voie să am mai întâi grijă de tatăl meu până la moartea lui!”

⁶⁰ Însă Isus i-a zis: „Nu la aceasta M-am referit; tu du-te şi proclamă Împărăţia lui Dumnezeu!”

⁶¹ Altul a zis: „Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la familia mea!”

⁶² Dar Isus i-a zis: „Cel care ezită după ce a luat o hotărâre nu este de nici un folos pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”

10

¹ După aceea, Domnul a desemnat alţi şaptezeci şi doi de oameni şi i-a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate şi în orice loc unde urma să meargă El.

² El le-a spus: „Secerişul este atât de mare, dar lucrătorii sunt atât de puţini! Rugaţi-L pe Stăpânul Recoltei să trimită mai mulţi lucrători pentru a o aduna!

³ Duceţi-vă! Vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor…

⁴ Să nu luaţi cu voi nici pungă cu bani, nici traistă de călătorie, nici încălţăminte şi să nu vă opriţi să salutaţi pe nimeni pe drum!

⁵ Când intraţi într-o casă, să spuneţi mai întâi: „Pacea să fie cu această casă!”

⁶ Dacă se află acolo vreun om al păcii, salutul vostru de pace va rămâne cu el, dar dacă nu – se va întoarce la voi.

⁷ Să rămâneţi în casa aceea, să mâncaţi şi să beţi ce vă vor da, pentru că lucrătorul îşi merită plata. Să nu vă tot mutaţi dintr-o casă într-alta.

⁸ Dacă oamenii din cetatea în care aţi intrat vă vor primi, să mâncaţi ce vă vor da,

⁹ să-i vindecaţi pe cei bolnavi de acolo şi să spuneţi: „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape de voi!”

¹⁰ Dacă însă oamenii din cetatea în care aţi intrat nu vă vor primi, să vă duceţi pe străzile acelei cetăţi şi să ziceţi:

¹¹ „Ştergem până şi praful care ni s-a adunat pe picioare în cetatea voastră, ca o mărturie împotriva voastră, dar să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape!”

¹² Vă spun că în ziua aceea – a judecăţii – Sodomei îi va fi mai uşor decât acelei cetăţi!

¹³ Vai de tine, Horazin, şi vai de tine, Betsaida! Dacă ar fi avut loc în Tir şi Sidon minunile care au avut loc la voi, cei de acolo s-ar fi pocăit de multă vreme în sac şi cenuşă!

¹⁴ Însă la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi!

¹⁵ Iar tu, Capernaume, nu te înalţi tu până la cer? Dar vei coborî până în iad!

¹⁶ Cine vă ascultă pe voi Mă ascultă de fapt pe Mine, iar cine vă respinge pe voi Mă respinge de fapt pe Mine – şi cel care Mă respinge pe Mine Îl respinge de fapt pe Cel care M-a trimis pe Mine.”

¹⁷ Când cei şaptezeci şi doi s-au întors, erau plini de bucurie şi I-au spus lui Isus: „Doamne, chiar şi demonii ni se supun pe baza Numelui Tău!”

¹⁸ Însă El le-a zis: „L-am văzut pe Satan căzând din cer ca fulgerul.

¹⁹ V-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi v-am dat autoritate asupra întregii puteri a duşmanului – şi nimic nu vă va vătăma!

²⁰ Dar motivul pentru care trebuie să vă bucuraţi nu este faptul că vi se supun duhurile, ci faptul că numele voastre sunt scrise în ceruri!”

²¹ Atunci Duhul Sfânt L-a umplut de bucurie pe Isus. Isus a zis: „Îţi mulţumesc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei care au înţelepciune şi putere de pătrundere şi le-ai dezvăluit celor neînvăţaţi! Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie!…

²² Tatăl Meu Mi-a încredinţat Mie toate lucrurile – şi nimeni în afară de Tatăl nu ştie cine este Fiul şi, de asemenea, nimeni nu ştie cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia vrea Fiul să i-L facă de cunoscut.”

²³ Când erau doar ei singuri, Isus le-a zis ucenicilor: „Fericiţi sunt cei care văd lucrurile pe care le vedeţi voi!

²⁴ Vă spun că mulţi profeţi şi împăraţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!”

²⁵ Unul dintre experţii în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus. El a zis: „Învăţătorule, ce trebuie să fac pentru a primi viaţa veşnică?”

²⁶ Isus l-a întrebat: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?”

²⁷ El I-a răspuns: „Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”

²⁸ Isus a zis: „Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei trăi!”

²⁹ Însă acela vroia să se justifice, aşa că L-a întrebat din nou pe Isus: „Şi cine este aproapele meu?”

³⁰ Isus i-a răspuns: „Un om care cobora de la Ierusalim către Ierihon a fost atacat de tâlhari. Ei l-au dezbrăcat, l-au bătut şi apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

³¹ S-a întâmplat că pe acel drum cobora şi un preot care, după ce l-a văzut, l-a ocolit şi a mers mai departe.

³² De asemenea, a mai trecut pe acolo şi un levit, care, văzându-l, l-a ocolit şi a mers mai departe.

³³ Însă un samaritean, care călătorea şi el pe acolo, a venit la el şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el,

³⁴ aşa că s-a apropiat, i-a îngrijit rănile ungându-le cu ulei de măsline şi cu vin, i le-a bandajat, apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară şi l-a dus la han, unde a continuat să-l îngrijească.

³⁵ A doua zi, i-a dat hangiului doi dinari şi i-a zis: „Să-l îngrijeşti şi când mă voi întoarce, îţi voi plăti eu tot ce vei mai cheltui în plus pentru el.”

³⁶ Ce părere ai, care dintre aceştia trei a fost aproapele celui atacat de tâlhari?”

³⁷ El I-a răspuns: „Cel care a dat dovadă de îndurare faţă de el.” Isus i-a zis: „Du-te şi fă şi tu la fel!”

³⁸ Continuându-Şi drumul, a ajuns într-un sat oarecare şi o femeie, pe care o chema Marta, L-a primit în casa ei.

³⁹ Ea avea o soră, pe care o chema Maria. Aceasta s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta ceea ce spunea El.

⁴⁰ Marta însă, copleşită de cât era de lucru, a venit şi a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să muncesc singură? Spune-i, deci, să mă ajute!”

⁴¹ Domnul însă i-a răspuns: „Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te necăjeşti cu privire la multe lucruri,

⁴² însă doar unul este necesar! Pentru că Maria a făcut o alegere bună, acesta nu i se va lua!”

11

¹ Într-o altă zi, se afla într-un loc oarecare şi se ruga. După ce a terminat, ucenicii Lui I-au zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!”

² El le-a zis: „Aşa să vă rugaţi:Tată, sfinţească-se Numele Tău, Vie Împărăţia Ta!

³ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o în fiecare zi!

⁴ Iartă-ne păcatele noastre, pentru că şi noi îi iertăm pe cei care greşesc faţă de noi! Condu-ne, nu în ispită!”

⁵ Şi apoi le-a zis: „Să presupunem că unul dintre voi se duce la miezul nopţii acasă la un prieten al lui şi-i spune: „Prietene, împrumută-mi trei pâini,

⁶ pentru că tocmai a venit la mine un prieten al meu care se află într-o călătorie – şi n-am nimic ce să-i dau de mâncare!”,

⁷ iar acela i-ar răspunde din casă astfel: „Nu mă deranja; uşa este încuiată, iar eu şi copiii mei ne-am culcat; nu mă pot ridica să-ţi dau!”

⁸ Vă spun că, deşi nu s-ar ridica să-i dea pentru că-i este prieten, totuşi, fiindcă insistă fără ruşine, până la urmă tot se va ridica şi-i va da ceea ce-i trebuie.

⁹ Şi Eu vă spun: cereţi – şi vi se va da; căutaţi – şi veţi găsi; bateţi – şi vi se va deschide!

¹⁰ Pentru că cel care cere primeşte, cel care caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide uşa.

¹¹ Oare există printre voi vreun tată care să-i dea fiului său un şarpe, când acesta i-a cerut un peşte?

¹² Sau care să-i dea un scorpion atunci când i-a cerut un ou?

¹³ Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să le daţi copiilor voştri lucruri bune, cu cât mai mult va şti Tatăl care este în ceruri să le dea Duhul Sfânt celor care I-L cer!”

¹⁴ A scos un demon mut şi, după ce a ieşit demonul, omul (care fusese mut) a putut să vorbească, iar mulţimea a rămas uimită.

¹⁵ Unii dintre ei ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul, conducătorul demonilor!”

¹⁶ Alţii încercau să-L prindă în cursă cerându-I un semn din ceruri.

¹⁷ El însă le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie care este divizată împotriva ei înseşi va fi distrusă şi orice casă divizată împotriva ei înseşi se va prăbuşi.

¹⁸ Deci, dacă Satan este divizat împotriva lui însuşi, atunci cum va rezista împărăţia lui?! (Pentru că ziceţi că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul!)

¹⁹ Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, cei care vă urmează pe voi cu ajutorul cui îl scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri!

²⁰ Dacă, însă, Eu scot demonii cu ajutorul puterii lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!

²¹ Când un om puternic, pe deplin înarmat, îşi păzeşte locuinţa, atunci lucrurile lui sunt în siguranţă.

²² Dar când îl atacă unul şi mai puternic şi-l biruieşte, atunci îi ia toate armele şi armura pe care el s-a bazat şi împarte prada luată de la el.

²³ Cel care nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cel care nu adună cu Mine risipeşte.

²⁴ După ce iese afară dintr-un om, duhul necurat rătăceşte prin locuri pustii, lipsite de apă, căutând un loc unde să se odihnească, dar nu găseşte. Atunci îşi spune: „Mă voi întoarce în casa din care am plecat!” –

²⁵ însă o găseşte măturată şi împodobită.

²⁶ Atunci mai ia cu el încă şapte duhuri, mai rele decât el, şi se stabilesc toate acolo, iar starea din urmă a acelui om este mai rea decât a fost cea dintâi.”

²⁷ În timp ce El spunea aceste lucruri, o femeie din mulţime a strigat: „Fericită este femeia care Te-a născut şi care Te-a alăptat!”

²⁸ Dar El a zis: „Cu adevărat fericiţi sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi ascultă de El!”

²⁹ Când s-au adunat şi mai mulţi oameni, El a început să spună: „Această generaţie este o generaţie rea; doreşte un semn, dar nu i se va da alt semn în afară de semnul lui Iona.

³⁰ La fel cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa va fi şi Fiul Omului pentru generaţia aceasta.

³¹ În ziua judecăţii, împărăteasa din sud, din Seba, îi va condamna pe oamenii din generaţia aceasta, pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să asculte învăţăturile înţelepte ale lui Solomon, iar aici se află Cineva mai mare decât Solomon.

³² De asemenea, şi oamenii din Ninive vor condamna în ziua judecăţii această generaţie, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici se află Cineva mai mare decât Iona.

³³ Nimeni nu aprinde o lampă ca s-o ascundă sau ca să o pună sub un vas, ci o pune pe un suport, în aşa fel încât cei care intră să vadă lumina.

³⁴ Ochiul tău este pentru fiinţa ta ca o sursă de lumină. Când ochiul tău este sănătos, toată fiinţa ta este plină de lumină, dar când ochiul tău este rău, atunci şi fiinţa ta este plină de întuneric.

³⁵ Aşadar, ai grijă ca în tine să fie lumină!

³⁶ Deci, atunci când toată fiinţa ta este plină de lumină, fără ca nici o parte a ei să fie întunecată, este ca şi cum peste tine ar străluci lumina unei lămpi.”

³⁷ După ce Isus a terminat de vorbit, un fariseu L-a invitat să ia masa la el – aşa că Isus s-a dus la el, a intrat înăuntru şi S-a aşezat la masă.

³⁸ Fariseul s-a mirat când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă,

³⁹ dar Domnul i-a spus: „Voi, fariseii, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, în timp ce pe dinăuntru sunteţi plini de dorinţă de jaf şi de răutate.

⁴⁰ Nesăbuiţilor, oare nu Cel care a făcut exteriorul a făcut şi interiorul?

⁴¹ Dar daţi-le săracilor ceea ce se află în paharele şi în farfuriile voastre – şi toate lucrurile vor fi curăţite înaintea lui Dumnezeu pentru voi!

⁴² Însă vai de voi, fariseilor, pentru că voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate plantele din grădină, dar încălcaţi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu! Ori, tocmai acestea sunt lucrurile pe care trebuia să urmăriţi să le faceţi în primul rând – iar pe celelalte doar să aveţi grijă să nu le lăsaţi nefăcute!

⁴³ Vai de voi, fariseilor, pentru că vă place să vi se dea scaunele de onoare în sinagogi şi să fiţi salutaţi în pieţe!

⁴⁴ Vai de voi, pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii trec fără să ştie că trec peste morminte!”

⁴⁵ Unul dintre experţii în Lege I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri Tu ne insulţi şi pe noi!”

⁴⁶ Dar El a zis: „Vai şi de voi, experţi în Lege, pentru că îi faceţi pe oameni să ducă poveri mari şi grele, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu un deget!

⁴⁷ Vai de voi, pentru că le faceţi profeţilor morminte frumoase, dar chiar strămoşii voştri sunt aceia care i-au omorât!

⁴⁸ Aşadar, voi sunteţi martori la ceea ce au făcut strămoşii voştri şi sunteţi de acord cu faptele lor – pentru că, pe de o parte, ei au fost cei care i-au omorât, iar voi, pe de altă parte, sunteţi cei care le construiţi mormintele!

⁴⁹ Acesta este motivul pentru care Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, zice: „Le voi trimite profeţi şi apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor persecuta”,

⁵⁰ pentru ca oamenii acestei generaţii să fie acuzaţi de moartea tuturor profeţilor, de la crearea lumii şi până acum –

⁵¹ de la Abel şi până la Zaharia, care a pierit între altar şi Templu; da, vă spun că oamenii acestei generaţii vor fi consideraţi responsabili pentru acestea!

⁵² Vai de voi, experţi în Lege, pentru că voi aţi luat de la oameni cheile cunoaşterii – şi nu numai că nu cunoaşteţi voi, dar i-aţi împiedicat astfel şi pe ei să cunoască!”

⁵³ Când Isus a ieşit de acolo, învăţătorii Legii şi fariseii au început să-L critice cu asprime şi să-I pună tot felul de întrebări ostile cu privire la multe lucruri,

⁵⁴ alcătuind planuri prin care încercau să-L prindă spunând ceva greşit.

12

¹ Mulţimea s-a adunat din nou, cu miile. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de drojdia fariseilor – adică de ipocrizia lor!

² Nu există nici un secret care nu va fi dezvăluit şi nici un lucru ascuns care nu va fi făcut cunoscut!

³ Deci, orice spuneţi la întuneric se va auzi la lumină şi orice şoptiţi la ureche, ascunşi într-o cameră, se va striga în public.

⁴ Vă spun vouă, prietenii Mei: nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar care după aceea nu mai pot face nimic!

⁵ Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă mai degrabă de Cel care, după ce omoară, are şi autoritatea de a arunca în iad! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi!

⁶ Vrăbiile sunt ieftine: se vând câte cinci pe doi bani, nu-i aşa? Şi totuşi Dumnezeu nu uită să aibă grijă de nici una dintre ele!

⁷ În ceea ce vă priveşte pe voi, chiar şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate! Nu vă temeţi – voi sunteţi mai de valoare decât vrăbiile!

⁸ Vă spun că pe cel care Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea lui Dumnezeu,

⁹ dar cel care nu Mă va mărturisi în faţa oamenilor va fi respins în prezenţa îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰ Cel care vorbeşte împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va rosti blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

¹¹ Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea guvernatorilor sau înaintea autorităţilor, ca să fiţi judecaţi, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum vă veţi apăra sau ce veţi spune,

¹² pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar atunci ce trebuie să spuneţi.”

¹³ Un om din mulţime I-a zis: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă cu mine moştenirea lăsată de tatăl nostru!”

¹⁴ Dar Isus i-a răspuns: „Omule, cine M-a desemnat pe Mine să vă judec sau să fac împărţirea vreunei moşteniri între voi?!”

¹⁵ Apoi le-a zis: „Aveţi grijă şi feriţi-vă de orice fel de lăcomie, pentru că viaţa unui om nu stă în mulţimea lucrurilor pe care le are!”

¹⁶ Le-a spus apoi o parabolă: „Un om bogat avea pământ, iar pământul lui a rodit din belşug.

¹⁷ El şi-a zis: „Ce-o să fac, pentru că nu mai am unde să-mi depozitez recolta?!”

¹⁸ Apoi a zis: „Aşa voi face: îmi voi dărâma hambarele şi voi construi altele, mai mari – şi acolo îmi voi depozita grâul şi celelalte bunuri.

¹⁹ Apoi îmi voi zice: ai toate lucrurile necesare pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te!”

²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: „Nesăbuitule! În noaptea aceasta îţi voi cere viaţa – şi ale cui vor fi toate cele pe care le-ai pregătit?!”

²¹ Aşa este cel care adună comori pentru sine însuşi, dar care nu este bogat înaintea Dumnezeu!”

²² Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „Acesta este motivul pentru care vă spun să nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră (ce veţi mânca) sau cu privire la trupul vostru (cu ce vă veţi îmbrăca),

²³ pentru că viaţa este mai importantă decât mâncarea, iar trupul este mai important decât îmbrăcămintea.

²⁴ Gândiţi-vă la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu au cămări sau hambare – şi Dumnezeu îi hrăneşte; cu cât mai de valoare sunteţi voi decât păsările!

²⁵ Şi pe care dintre voi îl ajută îngrijorarea să adauge la viaţa lui măcar o clipă?!

²⁶ Aşadar, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi pentru celelalte?!

²⁷ Gândiţi-vă la felul cum cresc florile de pe câmp: ele nici nu trudesc din greu, nici nu torc – şi vreau să vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, n-a fost îmbrăcat atât de frumos ca vreuna dintre ele!

²⁸ Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp – care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor şi nu va mai fi – oare nu o va face cu mult mai mult pentru voi, o, oameni cu puţină credinţă?!

²⁹ Nu trebuie să fiţi îngrijoraţi cu privire la ce o să mâncaţi şi o să beţi –

³⁰ pentru că după toate acestea păgânii aleargă! Însă Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele!

³¹ În schimb, voi să urmăriţi Împărăţia Lui – şi aceste lucruri vă vor fi date de către El.

³² Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dăruiască Împărăţia!

³³ Vindeţi-vă bunurile, iar banii daţi-i celor săraci; faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, de o comoară în ceruri, unde aceasta nu piere, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie.

³⁴ Pentru că acolo unde vă este comoara, acolo vă este şi inima!

³⁵ Fiţi pregătiţi pentru orice ar veni – hainele să vă fie bine prinse la brâu şi lămpile aprinse!

³⁶ Fiţi ca acei oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la o nuntă, pentru ca atunci când va veni şi va bate la uşă, ei să fie gata să-i deschidă imediat.

³⁷ Fericiţi sunt sclavii aceia pe care stăpânul, atunci când vine, îi găseşte treji! Vă spun că, într-adevăr, acesta îşi va prinde hainele la brâu, îi va pune să şadă şi le va sluji!

³⁸ Şi fericiţi sunt cei pe care-i va găsi astfel chiar dacă el vine la miezul nopţii sau şi mai târziu!

³⁹ Voi ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, nu l-ar lăsa să-i spargă casa.

⁴⁰ Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni pe neaşteptate!”

⁴¹ Dar Petru L-a întrebat: „Doamne, parabola aceasta ai spus-o pentru noi sau pentru toţi?”

⁴² Domnul a zis: „Cine este, atunci, acel administrator care, pus responsabil de către stăpânul său peste ceilalţi slujitori, ca să le dea la vremea potrivită porţia de mâncare care li se cuvine, va fi credincios şi prevăzător?

⁴³ Fericit este sclavul acela pe care stăpânul lui, atunci când va veni, îl va găsi făcând aşa!

⁴⁴ Vă spun că, într-adevăr, îi va da autoritate peste tot ce are!

⁴⁵ Dar dacă sclavul acela îşi zice: „Stăpânul meu întârzie să vină!” şi începe să-i bată pe slujitori şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

⁴⁶ stăpânul acelui sclav va veni pe neaşteptate, îl va pedepsi aspru şi-l va face să împărtăşească soarta celor lipsiţi de credincioşie.

⁴⁷ Sclavul care ştie ce vrea stăpânul lui de la el, dar nu se pregăteşte, sau nu face aşa cum vrea stăpânul lui, va fi pedepsit cu multe lovituri de bici,

⁴⁸ iar cel care nu ştie, însă face ceva pentru care merită să fie biciuit, va fi pedepsit cu mai puţine lovituri de bici. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.

⁴⁹ Eu am venit să aduc foc pe pământ – şi cât aş vrea să fi fost deja aprins!

⁵⁰ Trebuie să fiu botezat cu un botez – şi cât de constrâns mă simt până când aceasta se va realiza!

⁵¹ Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci am venit să aduc dezbinare,

⁵² pentru că de acum înainte, acolo unde sunt cinci membri în familie, se vor dezbina: trei vor fi împotriva a doi şi doi împotriva a trei,

⁵³ tatăl va fi împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii ei şi nora împotriva soacrei.”

⁵⁴ Apoi le-a vorbit şi mulţimilor: „Când vedeţi că la apus se ridică un nor, ziceţi imediat: „Vine furtună!” – şi aşa se întâmplă.

⁵⁵ Când suflă vântul din sud, ziceţi: „Va fi arşiţă!” – şi aşa se întâmplă.

⁵⁶ Ipocriţilor, ştiţi să judecaţi ce înseamnă înfăţişarea cerului şi a pământului, dar nu ştiţi să judecaţi ce înseamnă timpul de acum?!

⁵⁷ De ce nu vreţi să judecaţi voi înşivă ce este corect?

⁵⁸ Dacă cineva îţi intentează un proces şi te duce înaintea judecătorului, fă tot ce poţi, pe drum, să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâinile ofiţerului, iar ofiţerul să te arunce în închisoare!

⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei plăti şi ultimul ban pe care-l datorezi!”

13

¹ Cam pe atunci au venit nişte oameni şi I-au spus lui Isus despre galileenii pe care Pilat pusese să fie ucişi în timp ce aduceau jertfe.

² El le-a răspuns: „Credeţi că acei galileeni au suferit o astfel de moarte pentru că au fost mai păcătoşi decât ceilalţi galileeni?

³ Vă spun că nu – dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel!

⁴ Sau credeţi că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului şi i-a ucis au fost mai vinovaţi decât toţi ceilalţi locuitori din Ierusalim?

⁵ Vă spun că nu – dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel!”

⁶ Le-a spus următoarea parabolă: „Un om îşi sădise în vie un smochin. S-a dus să vadă dacă a rodit, dar n-a găsit în el nici un rod.

⁷ Atunci i-a zis celui care-i îngrijea via: „Sunt deja trei ani de când vin să caut rod în acest smochin – şi nu găsesc! Taie-l deci; de ce să mai ocupe loc degeaba?!”

⁸ Însă acesta i-a răspuns: „Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta şi eu voi săpa în jurul lui şi îi voi pune gunoi;

⁹ iar apoi, dacă într-adevăr nu va rodi nici în anul care vine, îl vei tăia!”

¹⁰ Într-o zi de Sabat, se afla într-o sinagogă şi dădea învăţătură.

¹¹ Era acolo şi o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă – era încovoiată şi nu se putea îndrepta.

¹² Când a văzut-o, Isus i S-a adresat cu următoarele cuvinte: „Femeie, fii eliberată de neputinţa ta!”

¹³ Şi-a pus mâna peste ea şi deodată ea s-a îndreptat – şi-L lăuda pe Dumnezeu.

¹⁴ Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus vindecase în ziua de Sabat, a zis mulţimii: „Există şase zile de lucru – aşadar în acele zile să veniţi să fiţi vindecaţi, nu în ziua de Sabat!”

¹⁵ Dar Domnul i-a răspuns: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape în ziua de Sabat?!

¹⁶ Această femeie este una dintre descendentele lui Avraam, iar Satan a ţinut-o legată prin această neputinţă timp de optsprezece ani – nu trebuia oare să fie dezlegată de această neputinţă în ziua de Sabat?”

¹⁷ Toţi cei care I se împotriveau au rămas de ruşine la acest răspuns, în timp ce toată mulţimea se bucura de lucrurile minunate pe care le făcea El.

¹⁸ Deci a zis: „Cu ce seamănă Împărăţia lui Dumnezeu? Cu ce o voi compara?

¹⁹ Ea este ca o sămânţă de muştar pe care a sădit-o un om în grădina lui: ea a crescut şi a devenit un copac în ramurile căruia păsările îşi pot face cuiburi.”

²⁰ A zis apoi din nou: „Cu ce voi compara Împărăţia lui Dumnezeu?

²¹ Ea este ca şi drojdia pusă în făină: până la urmă face să dospească tot aluatul.”

²² Isus Şi-a continuat drumul spre Ierusalim dănd învăţătură în cetăţile şi satele prin care trecea.

²³ Cineva L-a întrebat: „Doamne, sunt puţini cei care vor fi salvaţi?” El le-a zis:

²⁴ „Faceţi tot ce puteţi ca să intraţi pe poarta îngustă, pentru că vă spun că vor fi mulţi care vor încerca să intre, dar nu vor putea.

²⁵ Când Stăpânul casei Se va ridica şi va încuia uşa, atunci voi, cei de afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, deschide-ne uşa!”, însă El vă va răspunde: „Nu ştiu cine sunteţi şi de unde veniţi!”

²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am stat la masă cu Tine şi pe străzile noastre ai dat Tu învăţătură!”

²⁷ Iar El vă va zice: „Nu ştiu cine sunteţi şi de unde veniţi! Plecaţi de la Mine, voi, oameni ai fărădelegii!”

²⁸ Şi veţi plânge şi veţi scrâşni din dinţi când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii stând în Împărăţia lui Dumnezeu – în timp ce voi veţi fi fost aruncaţi afară!

²⁹ Vor veni de la răsărit, de la apus, de la nord şi de la sud şi se vor aşeza la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!

³⁰ Cei care sunt ultimii vor fi primii, iar cei care sunt primii vor fi ultimii.”

³¹ Chiar atunci au venit câţiva dintre farisei şi I-au zis: „Irod vrea să Te omoare, aşa că ar fi bine să pleci de aici în altă parte!”

³² El le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i acelei vulpi: scot demoni şi vindec azi şi mâine, iar a treia zi voi termina –

³³ însă trebuie ca azi, mâine şi poimâine să-Mi continuu drumul, pentru că nu se poate ca un profet să moară afară din Ierusalim!

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De-atâtea ori am vrut să-i adun pe locuitorii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut!

³⁵ Însă casa voastră va fi părăsită! Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până când va veni vremea să ziceţi: Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului!”

14

¹ Într-altă zi de Sabat, s-a dus să ia masa acasă la unul dintre conducătorii fariseilor.

² A venit la El un om care era bolnav de hidropizie.

³ Isus i-a întrebat pe experţii în Lege şi pe farisei: „Este permis să vindeci în ziua de Sabat sau nu?”,

⁴ dar ei n-au spus nimic. Isus l-a vindecat pe omul acela şi l-a lăsat să plece,

⁵ iar lor le-a zis: „Există printre voi cineva, care, în cazul în care copilul sau boul lui cade într-o fântână în ziua de Sabat, nu-l va scoate imediat afară?”

⁶ N-au putut să-I răspundă nimic la aceasta.

⁷ Când i-a văzut pe cei invitaţi cum îşi aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea parabolă:

⁸ „Când te invită cineva la o nuntă, la masă, nu te aşeza pe locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat şi cineva mai de seamă decât tine,

⁹ iar gazda (care v-a invitat şi pe tine, şi pe el) să vină să-ţi spună: „Dă locul tău acestui om!”, pentru că atunci te vei duce cu ruşine să ocupi ultimul loc.

¹⁰ În schimb, când eşti invitat, du-te şi aşază-te pe locul cel mai puţin important, pentru ca atunci când vine cel care te-a invitat, să-ţi zică: „Prietene, vino şi aşază-te într-un loc mai bun!” Aceasta te va onora înaintea tuturor celorlalţi invitaţi –

¹¹ pentru că acela care se înalţă pe sine va fi umilit, iar acela care se umileşte va fi înălţat.”

¹² I S-a adresat apoi celui care-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei, la rândul lor, şi astfel să fii răsplătit pentru ceea ce ai făcut.

¹³ În schimb, atunci când dai o masă, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei şchiopi, pe cei orbi –

¹⁴ şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească şi atunci Dumnezeu va fi Cel care te va răsplăti, la învierea celor drepţi.”

¹⁵ Când a auzit aceasta, unul dintre invitaţi I-a zis: „Fericit este cel care va lua parte la masa din Împărăţia lui Dumnezeu!”

¹⁶ Însă Isus i-a zis: „Cineva a dat o masă mare şi a invitat mulţi oameni.

¹⁷ La ora anunţată pentru masă, şi-a trimis sclavul să le spună celor invitaţi: „Veniţi, pentru că masa este gata!”

¹⁸ Dar toţi, unul după altul, au început să se scuze. Primul a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!”

¹⁹ Altul I-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!”

²⁰ Altul I-a zis: „Tocmai m-am căsătorit – şi de aceea nu pot să vin!”

²¹ Sclavul s-a întors şi i-a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci omul acela s-a înfuriat şi i-a zis sclavului: „Ieşi repede pe străzile mari şi mici ale oraşului şi adu-i aici pe cei săraci, infirmi, orbi şi şchiopi!”

²² Sclavul s-a dus, apoi s-a întors şi i-a spus: „Stăpâne, am făcut ce ai poruncit – şi încă mai este loc!”

²³ Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieşi pe drumuri, pe cărări şi adu-i pe toţi cei pe care-i întâlneşti, ca să mi se umple casa!

²⁴ Şi vă spun că nimeni dintre cei care fuseseră invitaţi nu va gusta masa pe care am pregătit-o!”

²⁵ Îl însoţeau mulţimi mari, iar El le-a spus:

²⁶ „Dacă cineva care vine după Mine nu-şi urăşte tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile şi chiar pe sine însuşi, nu poate fi ucenicul Meu.

²⁷ Cel care nu-şi duce crucea lui însuşi şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

²⁸ Dacă vreunul dintre voi vrea să construiască un turn, nu se va aşeza el oare mai întâi să calculeze costul – să vadă dacă are suficienţi bani pentru a termina construcţia?

²⁹ Pentru ca după ce-i va fi pus temelia nu cumva să nu fie în stare să termine construcţia, iar toţi cei care vor vedea aceasta să înceapă să-şi bată joc de el,

³⁰ zicând: „Omul acesta a început să construiască şi n-a fost în stare să termine!”

³¹ Sau care împărat porneşte la război împotriva altui împărat fără ca mai întâi să se gândească bine dacă poate să meargă cu zece mii de soldaţi împotriva celui care vine cu douăzeci de mii?!

³² Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, el îi va trimite soli ca să ceară pace.

³³ Aşadar, la fel, nici unul dintre voi nu poate fi ucenicul Meu dacă nu renunţă la tot ce are.

³⁴ Într-adevăr, sarea este bună, dar dacă îşi pierde gustul, atunci prin ce şi-l va recăpăta iarăşi?

³⁵ Nu mai este de folos nici pentru pământ şi nici pentru grămada de gunoi, ci se aruncă. Ar trebui să luaţi seama la aceste lucruri!”

15

¹ Toţi colectorii de impozite şi toţi păcătoşii se adunau în jurul lui Isus ca să-L asculte,

² aşa că fariseii şi învăţătorii Legii bombăneau: „Acest om îi primeşte pe păcătoşi şi chiar mănâncă cu ei!!”

³ El însă le-a spus următoarea parabolă:

⁴ „Există oare printre voi vreun om care, dacă are o sută de oi şi pierde una dintre ele, să nu le lase singure pe câmp pe cele nouăzeci şi nouă rămase şi să nu se ducă după cea pierdută, până când o găseşte?!

⁵ Şi, după ce o găseşte, o pune bucuros pe umeri

⁶ şi vine acasă şi-şi adună prietenii şi vecinii şi le spune: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!”

⁷ Vă spun că o bucurie asemănătoare este şi în ceruri, atunci când un păcătos se pocăieşte – mai mare decât pentru nouăzeci şi nouă de „drepţi” care n-au nevoie de pocăinţă!

⁸ Sau, există vreo femeie care, dacă are zece drahme şi pierde una dintre ele, nu aprinde lumina, nu mătură casa şi nu se uită cu atenţie peste tot, până când o găseşte?!

⁹ Şi, când o găseşte, îşi adună prietenele şi vecinele şi le spune: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!”

¹⁰ Vă spun că tot aşa se bucură îngerii lui Dumnezeu când un păcătos se pocăieşte!”

¹¹ Apoi le-a zis: „Un om avea doi fii.

¹² Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: „Tată, dă-mi partea de moştenire care mi se cuvine!” Şi tatăl a împărţit între ei ceea ce avea.

¹³ Nu după multe zile, fiul cel tânăr şi-a transformat în bani toată averea şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit banii ducând o viaţă nesăbuită.

¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi a început să îndure lipsuri.

¹⁵ S-a dus şi s-a lipit pe lângă unul dintre cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.

¹⁶ Ar fi dorit foarte mult să mănânce din roşcovele pe care le mâncau porcii – însă nimeni nu-i dădea nimic.

¹⁷ Şi-a venit în fire şi şi-a zis: „Toţi angajaţii tatălui meu au mai mult decât pot mânca, iar eu mor de foame aici!

¹⁸ Voi pleca de aici şi mă voi duce la tatăl meu – şi-i voi spune: îTată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ta

¹⁹ şi nu mai merit să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi!î”

²⁰ A plecat de acolo şi s-a dus la tatăl lui. Tatăl lui l-a văzut încă de departe şi i s-a făcut milă de el, a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

²¹ Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ta şi nu mai merit să mă numesc fiul tău.”

²² Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: „Aduceţi repede cea mai bună haină şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i un inel în deget! Daţi-i încălţăminte în picioare!

²³ Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l – să mâncăm şi să sărbătorim,

²⁴ pentru că acest fiu al meu era mort – dar acum este iarăşi viu, era pierdut – dar a fost găsit!” Şi au început să sărbătorească.

²⁵ Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri

²⁶ şi l-a chemat pe unul dintre slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă.

²⁷ Acesta i-a răspuns: „S-a întors fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.”

²⁸ Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre înăuntru. Tatăl lui a ieşit şi l-a rugat să vină înăuntru,

²⁹ însă el i-a răspuns: „În toţi aceşti ani am muncit ca un sclav pentru tine şi niciodată nu ţi-am călcat porunca – dar mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei!

³⁰ Dar când a venit acest fiu al tău care ţi-a risipit averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!”

³¹ Tatăl, însă, i-a răspuns: „Copile, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău,

³² dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău a fost mort – şi acum trăieşte, a fost pierdut – şi acum a fost găsit!”

16

¹ Le-a vorbit apoi ucenicilor: „Administratorul unui om bogat a fost acuzat că risipeşte averea stăpânului său.

² Atunci stăpânul l-a chemat şi i-a zis: „Ce înseamnă lucrurile pe care le aud despre tine? Dă-mi un raport cu privire la administraţia ta, pentru că nu mai poţi fi administrator!”

³ Administratorul şi-a zis: „Ce-mi rămâne de făcut, pentru că stăpânul îmi va lua slujba de administrator? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerşesc – mi-ar fi ruşine.

⁴ Ştiu ce voi face pentru ca atunci când nu voi mai fi administrator oamenii să mă primească în casele lor!”

⁵ I-a chemat pe fiecare dintre cei care-i erau datori stăpânului său şi i-a zis primului: „Cât îi datorezi stăpânului meu?”

⁶ Omul i-a răspuns: „O sută de baţi de ulei.” Administratorul i-a zis: „Uite, aceasta este chitanţa cu ceea ce datorezi. Aşază-te repede şi scrie cincizeci!”

⁷ A zis apoi altuia: „Tu cu cât îi eşti dator?”, iar acela i-a răspuns: „Cu o sută de cori de grâu.” Administratorul i-a zis: „Uite, aceasta este chitanţa cu ceea ce datorezi. Scrie optzeci!”

⁸ Stăpânul l-a lăudat pe acest administrator incorect, deoarece acţionase cu înţelepciune – pentru că oamenii acestei lumi sunt mai înţelepţi cu cei la fel ca ei decât cei care-L slujesc pe Dumnezeu.

⁹ Şi Eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când ele nu mai există, să fiţi primiţi în locuinţele veşnice!

¹⁰ Cel care este credincios în lucruri mici este credincios şi în lucruri mari, iar cel care este incorect în lucruri mici este incorect şi în lucruri mari.

¹¹ Aşadar, dacă nu sunteţi credincioşi când este vorba de bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?!

¹² Şi dacă nu sunteţi credincioşi în lucrurile altuia, cine vă va da ce este al vostru?!

¹³ Nimeni nu poate fi în acelaşi timp sclavul a doi stăpâni: fie că pe unul îl va urî, iar pe celălalt îl va iubi, fie că va fi loial unuia, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi fi şi sclavii lui Dumnezeu şi sclavii bogăţiilor!”

¹⁴ Dar când fariseii (care iubesc bogăţia) au auzit toate acestea, au început să-şi bată joc de El.

¹⁵ El însă le-a zis: „Voi aveţi grijă să faceţi în aşa fel încât oamenii să vă considere „drepţi”, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile! Şi lucrurile pe care oamenii le consideră de mare valoare sunt considerate de către Dumnezeu detestabile.

¹⁶ Legea şi profeţii au fost în vigoare până la Ioan, dar de atunci se proclamă Evanghelia despre Împărăţia lui Dumnezeu – şi toţi folosesc forţa ca să intre în ea!

¹⁷ Însă este mai uşor să-şi înceteze existenţa cerul şi pământul decât să fie dată la o parte fie şi o parte dintr-o literă a Legii!

¹⁸ Cel care divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comite adulter şi, de asemenea, comite adulter şi cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată.

¹⁹ Era un om bogat, care se îmbrăca în haine din purpură şi din tot felul de ţesături frumoase şi se bucura trăind în lux în fiecare zi.

²⁰ Dar la poarta lui zăcea un om sărac, pe care-l chema Lazăr şi care avea trupul plin de bube.

²¹ El spera să se poată sătura cu resturile de mâncare ce cădeau de la masa celui bogat. Până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.

²² Săracul a murit, iar îngerii l-au dus şi l-au aşezat lângă Avraam. A murit apoi şi bogatul şi a fost îngropat.

²³ Din locuinţa morţilor, unde se afla în chinuri, a privit în sus şi l-a văzut de departe pe Avraam, iar apoi lângă Avraam l-a văzut şi pe Lazăr.

²⁴ Atunci a strigat: „Părinte Avraam, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi umezească vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, pentru că sufăr groaznic în focul acesta!”

²⁵ Însă Avraam i-a răspuns: „Copile, aminteşte-ţi că în timpul vieţii ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele – aşa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi.

²⁶ Pe lângă toate acestea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată şi, de asemenea, nici cei de acolo să nu poată trece la noi.”

²⁷ Bogatul a zis: „Atunci, părinte, te rog să-l trimiţi la familia tatălui meu

²⁸ (pentru că eu am cinci fraţi), ca să-i avertizeze, aşa încât să nu vină şi ei în locul acesta de chin!”

²⁹ Avraam i-a răspuns: „Ei au scrierile lui Moise şi ale profeţilor – să asculte de ele!”

³⁰ Dar bogatul a zis: „Nu, părinte Avraam, fiindcă se vor pocăi numai dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi!”

³¹ Însă Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu vor fi convinşi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi!”

17

¹ Le-a zis apoi ucenicilor: „Este imposibil să nu se întâmple lucruri care să-i facă pe oameni să păcătuiască, dar vai de cel prin care vin aceste lucruri!

² Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât dacă ar face ca vreunul dintre aceşti micuţi să păcătuiască!

³ Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă cel de lângă tine păcătuieşte faţă de tine, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l!

⁴ Chiar dacă păcătuieşte faţă de tine de şapte ori pe zi, dar se întoarce şi zice: „Mă pocăiesc!”, iartă-l!”

⁵ Apostolii I-au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”

⁶ Însă Domnul le-a răspuns: „Dacă aţi avea credinţă cât o sămânţă de muştar, atunci, dacă aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!”, v-ar asculta!

⁷ Să presupunem că unul dintre voi are un sclav care-i ară pământul sau îi paşte oile. Când sclavul acela vine de la câmp, îi va zice oare stăpânul lui: „Vino degrabă şi aşază-te la masă!”?!

⁸ Nu cumva îi va zice: „Pregăteşte-mi masa şi fii gata să-mi slujeşti câtă vreme stau la masă, iar după aceea vei lua masa şi tu!”?!

⁹ Oare îi va mulţumi el sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise?!

¹⁰ La fel şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să spuneţi: „Suntem sclavi care nu merită laude – am făcut ceea ce eram datori să facem.”

¹¹ Într-o altă zi din timpul călătoriei spre Ierusalim, trecând printre Samaria şi Galileea,

¹² a intrat într-un sat şi acolo a întâlnit zece leproşi. Aceştia, stând la distanţă,

¹³ au strigat: „Stăpâne Isus, îndură-te de noi!”

¹⁴ Când i-a văzut, Isus le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” – şi, în timp ce se duceau, au fost curăţiţi.

¹⁵ Unul dintre ei, văzând că a fost vindecat, s-a întors lăudându-L cu voce tare pe Dumnezeu

¹⁶ şi a căzut la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean.

¹⁷ Isus a zis: „Oare nu zece au fost curăţiţi?! Unde sunt ceilalţi nouă?

¹⁸ De ce numai acest străin s-a întors să-L laude pe Dumnezeu?”

¹⁹ Şi i-a zis omului: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat!”

²⁰ Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să poată fi văzută cu ochiul

²¹ şi nici nu se va zice: „Uite-o aici!”, sau „Acolo!”, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este între voi!”

²² Le-a zis apoi ucenicilor: „Va veni o vreme când veţi dori foarte mult să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea!

²³ Vi se va zice: „Uite-L aici!” sau „Uite-L acolo!”, dar să nu vă duceţi şi să nu alergaţi acolo,

²⁴ pentru că, la fel cum fulgerul luminează tot cerul, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului în ziua Lui!

²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere mult şi să fie respins de această generaţie.

²⁶ În zilele Fiului Omului va fi aşa cum a fost în vremea lui Noe –

²⁷ mâncau, beau şi se căsătoreau, până când Noe a intrat în corabie şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi.

²⁸ La fel s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, construiau, –

²⁹ dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat cu foc şi cu pucioasă şi i-a distrus pe toţi.

³⁰ Tot aşa va fi şi atunci când va fi revelat Fiul Omului.

³¹ În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş şi-şi va avea lucrurile în casă să nu coboare să le ia şi, de asemenea, cel de la câmp să nu se întoarcă după nimic!

³² Amintiţi-vă de soţia lui Lot!

³³ Cel care încearcă să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde va trăi.

³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat;

³⁵ din două femei care vor măcina în acelaşi loc, una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.”

³⁶

³⁷ Ei L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Isus le-a zis: „Vulturii se adună acolo unde se află un cadavru.”

18

¹ Le-a spus apoi o parabolă prin care să le arate că este necesar să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze:

² „Într-un oraş era un judecător care nici de Dumnezeu nu se temea şi nici de oameni nu-i era ruşine.

³ O văduvă din acel oraş a venit la el şi i-a zis: „Fă-mi dreptate în procesul cu pârâşul meu!”

⁴ O vreme el n-a vrut s-o asculte, dar în cele din urmă şi-a zis: „Chiar dacă nu mă tem nici de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine,

⁵ totuşi, din cauza faptului că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate până la urmă, ca să nu mai tot vină şi să mă obosească supărându-mă atâta!”

⁶ Apoi Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul cel nedrept?

⁷ Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă la El după ajutor zi şi noapte?! Va întârzia El oare?!

⁸ Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?…”

⁹ Le-a vorbit şi celor care erau convinşi că ei înşişi sunt „drepţi” şi care îi dispreţuiau pe ceilalţi. Le-a spus următoarea parabolă:

¹⁰ „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era un colector de impozite.

¹¹ Fariseul stătea în picioare singur, deoparte, şi se ruga aşa: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – dedaţi la jaf, nedrepţi, adulteri – şi nici ca acest colector de impozite!

¹² Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!”

¹³ Colectorul de impozite însă stătea mai la distanţă şi nu vroia nici măcar ochii să şi-i ridice spre cer, ci îşi ţinea capul în mâini şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”

¹⁴ Vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă considerat drept, decât celălalt – pentru că acela care se înalţă pe sine va fi umilit, iar acela care se umileşte va fi înălţat!”

¹⁵ Au fost aduşi la El nişte copii ca să-Şi pună mâinile peste ei, însă ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care-i aduceau.

¹⁶ Isus însă i-a chemat pe copii la El şi le-a zis ucenicilor: „Lăsaţi copiii să vină la Mine! Nu-i împiedicaţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei!

¹⁷ Vă spun, într-adevăr, că dacă cineva nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu aşa cum o primeşte un copil, cu siguranţă nu va intra în ea!”

¹⁸ Unul dintre conducătorii iudeilor L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac pentru a moşteni viaţa veşnică?”

¹⁹ Isus i-a zis: „De ce mă numeşti „bun”? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu!

²⁰ Cunoşti poruncile: să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi, respectă-ţi tatăl şi mama.”

²¹ El I-a răspuns: „Am respectat toate aceste lucruri încă din tinereţe.”

²² Când a auzit aceasta, Isus i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, apoi împarte săracilor ceea ce ai obţinut în urma vânzării – şi vei avea o comoară în ceruri; apoi vino şi urmează-Mă!”

²³ Dar când a auzit acest lucru, el s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

²⁴ Când Isus a văzut că se întristase foarte tare, a zis: „Cât de greu va fi pentru cei bogaţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁵ Este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechile acului, decât ca un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!”

²⁶ Cei care L-au auzit au zis: „Şi atunci cine poate fi salvat?”

²⁷ El le-a răspuns: „Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.”

²⁸ Petru I-a zis: „Uite, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!”

²⁹ El le-a răspuns: „Vă spun, într-adevăr, că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, soţia, fraţii, părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu,

³⁰ şi să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în era care urmează – viaţă veşnică.”

³¹ I-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Acum mergem la Ierusalim – şi se vor împlini toate cele scrise de profeţi cu privire la Fiul Omului;

³² El va fi dat în mâinile păgânilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat

³³ şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, însă a treia zi va învia.”

³⁴ Ucenicii n-au înţeles nimic din cele spuse – pentru că lucrul acesta le era ascuns şi n-au înţeles ce le vorbise El.

³⁵ Într-o altă zi, pe când se apropia de Ierihon, a trecut pe lângă un orb care stătea pe marginea drumului şi cerşea.

³⁶ Când a auzit zgomotul mulţimii care trecea, orbul a întrebat ce se întâmplă.

³⁷ I s-a spus că trece Isus din Nazaret.

³⁸ Atunci el a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!”

³⁹ Cei care mergeau în faţă îl mustrau şi-i spuneau să tacă, însă el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”

⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit ca orbul să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

⁴¹ „Ce vrei să fac pentru tine?” El I-a răspuns: „Doamne, să văd!”

⁴² Isus a zis: „Primeşte-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat!”

⁴³ Dintr-o dată, el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, lăudându-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru Îl lăuda pe Dumnezeu.

19

¹ A intrat în Ierihon şi traversa cetatea.

² Un om numit Zacheu – care era şeful colectorilor de impozite şi era foarte bogat –

³ încerca să vadă cine este Isus, dar nu putea, din cauza mulţimii (pentru că era mic de statură).

⁴ Atunci a alergat înainte pe drumul pe care ştia că urmează să treacă Isus şi s-a suit într-un sicomor, ca să-L poată vedea.

⁵ Când Isus a ajuns în dreptul acelui copac, a privit în sus, la el, şi i-a zis: „Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!”

⁶ Zacheu s-a dat repede jos din copac şi L-a primit cu bucurie.

⁷ Când au văzut acest lucru, toţi au început să bombănească: „S-a dus ca musafir în casa unui păcătos!!”

⁸ Zacheu însă I-a zis Domnului: „Uite, Doamne, le voi da săracilor jumătate din averea mea, iar dacă am înşelat pe cineva cu ceva – îi voi da înapoi de patru ori mai mult!”

⁹ Isus i-a zis: „Astăzi a intrat salvarea în această casă, deoarece şi el este un descendent al lui Avraam! –

¹⁰ pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să salveze ce era pierdut.”

¹¹ În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat prin a le spune o parabolă, pentru că se afla aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate imediat.

¹² Aşadar le-a zis: „Un nobil a plecat într-o ţară îndepărtată unde urma să fie învestit ca rege, urmând apoi să se întoarcă.

¹³ I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine şi le-a zis: „Folosiţi-le în afaceri şi vedeţi cât mai puteţi câştiga cu ele până când mă întorc eu!”

¹⁴ Dar concetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui o delegaţie care să-i spună: „Nu vrem ca acest om să fie rege peste noi!”

¹⁵ După ce a preluat domnia şi s-a întors, a poruncit să fie chemaţi sclavii cărora le dăduse banii, ca să afle cât au câştigat.

¹⁶ Primul care a venit a zis: „Stăpâne, cu mina ta am mai câştigat încă zece mine!”

¹⁷ Stăpânul i-a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai dat dovadă de credincioşie în lucruri mici, îţi dau autoritate peste zece cetăţi!”

¹⁸ A venit al doilea şi i-a zis: „Cu mina ta, stăpâne, am mai câştigat încă cinci!”

¹⁹ Stăpânul i-a zis şi acestuia: „Şi tu vei avea autoritate peste cinci cetăţi!”

²⁰ Un altul a venit şi i-a zis: „Stăpâne, uite, aceasta este mina ta – am ţinut-o ascunsă într-un ştergar,

²¹ pentru că m-am temut de tine, întrucât eşti un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus şi seceri ceea ce n-ai semănat!”

²² Stăpânul i-a zis: „Sclav rău, te voi condamna pe baza propriilor tale cuvinte! N-ai ştiut că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus şi secer ceea ce n-am semănat?

²³ Şi atunci de ce n-ai pus banii la bancă, pentru ca eu să-i iau cu dobândă atunci când mă întorc?!”

²⁴ Şi le-a zis celor care stăteau acolo: „Luaţi-i mina şi daţi-i-o celui care are zece mine

²⁵ (la care ei au zis: „Stăpâne, are zece!!”),

²⁶ pentru că vă spun că celui ce are, i se va da, iar celui care nu are i se va lua chiar şi ce are!

²⁷ Iar pe duşmanii mei, aceia care nu vroiau ca eu să fiu rege peste ei, aduceţi-i aici şi omorâţi-i în faţa mea!”

²⁸ După ce a spus aceste lucruri, Şi-a continuat drumul spre Ierusalim.

²⁹ Când s-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor”, i-a trimis înainte pe doi dintre ucenicii Săi

³⁰ şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinainte; când veţi intra în sat, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni, niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

³¹ Dacă vă va întreba cineva: „De ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi: „Domnul are nevoie de el!”

³² Cei trimişi au plecat şi au găsit aşa cum le spusese Isus.

³³ În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?”

³⁴ Ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el!”

³⁵ L-au adus la Isus, şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi L-au aşezat pe Isus călare deasupra.

³⁶ În timp ce El mergea, ei îşi întindeau hainele pe drum.

³⁷ Când s-a apropiat de panta care coboară de pe Muntele Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, a început să-L laude cu voce tare pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră.

³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în ceruri şi glorie lui Dumnezeu!”

³⁹ Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!”

⁴⁰ El le-a răspuns: „Vă spun într-adevăr că dacă ei vor tăcea, atunci pietrele vor striga!”

⁴¹ În timp ce se apropiau de cetate, Isus, văzând-o, a plâns pentru ea.

⁴² El a zis: „Dacă ai fi cunoscut în vremea aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea!… Dar acum ele sunt ascunse de înţelegerea ta!

⁴³ Vor veni peste tine zile când duşmanii vor ridica baricade în jurul tău, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile!

⁴⁴ Te vor distruge cu totul şi-i vor ucide pe locuitorii tăi – şi nu va mai rămâne în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când Dumnezeu a venit să te salveze!”

⁴⁵ A intrat în Templu şi a început să-i dea afară pe cei care vindeau acolo,

⁴⁶ spunându-le: „Este scris:Casa Mea va fi o casă de rugăciune, dar voi aţi transformat-o într-o peşteră de tâlhari!”

⁴⁷ Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, învăţătorii Legii şi oamenii de seamă ai poporului încercau să găsească o modalitate de a-L omorî,

⁴⁸ dar nu reuşeau, pentru că tot poporul Îl asculta cu mare atenţie.

20

¹ Într-o altă zi, în timp ce Isus dădea învăţătură şi proclama poporului Evanghelia în Templu, au venit conducătorii preoţilor, învăţătorii Legii şi bătrânii

² şi I-au zis: „Spune-ne, pe baza cărei autorităţi faci aceste lucruri – şi cine Ţi-a dat această autoritate?”

³ El le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare: Răspundeţi-Mi,

⁴ de unde avea Ioan dreptul să boteze, de la Dumnezeu, sau de la oameni?”

⁵ Ei au discutat între ei problema astfel: „Nu putem spune: „De la Dumnezeu”, pentru că va zice: „Atunci, de ce nu l-aţi crezut?”,

⁶ dar nu putem spune nici: „De la oameni”, pentru că tot poporul ne va ucide cu pietre, întrucât ei sunt convinşi că Ioan a fost profet.”

⁷ Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde.

⁸ Atunci Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune pe baza cărei autorităţi fac aceste lucruri.”

⁹ A început să vorbească poporului şi le-a spus următoarea parabolă: „Un om a plantat o vie şi a arendat-o unor oameni ca s-o lucreze, apoi a plecat pentru multă vreme într-o călătorie.

¹⁰ La vremea cuvenită a trimis un sclav la acei arendaşi, ca să-i dea partea lui din rodul viei, dar arendaşii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹¹ A trimis un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹² A trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit, apoi l-au aruncat afară.

¹³ Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu drag; probabil că pe el îl vor respecta!”

¹⁴ Însă când l-au văzut arendaşii, şi-au zis unii altora: „Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră!”,

¹⁵ aşa că l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Aşadar, ce le va face stăpânul viei?

¹⁶ Va veni şi-i va omorî pe acei arendaşi, iar via o va da altora.” Când au auzit aceasta, ei au zis: „Ferească cerul!”

¹⁷ Dar El i-a privit şi le-a zis: „Deci, ce înseamnă următorul pasaj din Scripturi:Piatra despre care constructorii au spus că nu este bună la nimica ajuns să fie pusă în cel mai important loc din clădire: în capul unghiului?

¹⁸ Cel care va cădea peste această piatră va fi sfărâmat în bucăţi, iar dacă ea va cădea peste cineva, îl va zdrobi.”

¹⁹ Atunci învăţătorii Legii şi conducătorii preoţilor au încercat să pună mâna pe El (pentru că ştiau că El spusese această parabolă împotriva lor), dar le-a fost frică de popor.

²⁰ Îl urmăreau îndeaproape, încercând să-L prindă în cursă cu vreo afirmaţie, pentru ca astfel să-L poată da în mâinile puterii şi autorităţii guvernatorului, aşa că au trimis la El nişte spioni, care, prefăcându-se a fi sinceri,

²¹ L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că ceea ce spui şi învăţătura pe care o dai este corectă, ştim că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi pe oameni să trăiască aşa cum cere Dumnezeu.

²² Trebuie să-i plătim tribut Cezarului sau nu?”

²³ El Şi-a dat seama de viclenia lor, aşa că le-a zis:

²⁴ „Arătaţi-mi un dinar! Ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe el?” Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului.”

²⁵ El le-a zis: „Aşadar, daţi-i Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

²⁶ Prin urmare n-au putut să-L prindă în cursă cu vreun lucru spus în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

²⁷ Au venit la El nişte saduchei (ei spun că nu există înviere) şi I-au pus următoarea întrebare:

²⁸ „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă un om are un frate căsătorit, iar acesta moare fără să fi avut copii, atunci el (fratele lui) trebuie să se căsătorească cu văduva, pentru ca acel om să nu rămână fără urmaşi.

²⁹ Aşadar, au fost şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă copii.

³⁰ Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi cu el s-a întâmplat la fel.

³¹ Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva – şi tot aşa toţi şapte: au murit fără să aibă copii.

³² Femeia a murit ultima dintre toţi.

³³ Deci, la înviere, a cui soţie va fi femeia, pentru că toţi şapte au fost căsătoriţi cu ea?!”

³⁴ Isus le-a răspuns: „Oamenii acestei lumi se căsătoresc,

³⁵ dar cei consideraţi vrednici să aibă parte de era viitoare şi de învierea dintre cei morţi nu se vor mai căsători,

³⁶ şi ei nu mai pot muri, întrucât ei sunt ca îngerii şi, de asemenea, sunt copiii lui Dumnezeu, fiindcă au avut parte de înviere.

³⁷ Iar în ceea ce priveşte faptul că morţii vor învia, chiar şi Moise a arătat clar acest lucru, când, acolo unde scrie despre rug, vorbeşte despre Domnul numindu-L Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

³⁸ Ori, Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, întrucât pentru El toţi sunt vii.”

³⁹ Unii dintre învăţătorii Legii I-au zis: „Învăţătorule, ai răspuns bine!”

⁴⁰ Nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe nimic.

⁴¹ El însă le-a zis: „Cum de se zice despre Cristos că este descendent al lui David?

⁴² Pentru că David însuşi, în cartea Psalmilor, spune aşa:Domnul I-a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,

⁴³ până când Îţi voi pune duşmanii la picioare!”

⁴⁴ Aşadar, David Îl numeşte „Domnul” lui – şi atunci cum este El descendentul lui?!”

⁴⁵ Le-a vorbit apoi ucenicilor în auzul întregului popor:

⁴⁶ „Feriţi-vă de învăţătorii Legii, cărora le place să umble îmbrăcaţi în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe, să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese;

⁴⁷ ei jefuiesc casele văduvelor, dar arată că se roagă lung. Aceştia vor fi judecaţi mult mai sever.”

21

¹ I-a văzut pe cei bogaţi care-şi puneau darurile în „cutia darurilor” (pentru vistieria Templului),

² dar a văzut şi o văduvă foarte săracă – şi ea a pus două monede mici.

³ Isus a zis: „Vă spun că, într-adevăr, această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi,

⁴ pentru că toţi aceştia au dăruit din ceea ce aveau în plus, dar ea, în sărăcia ei, a pus tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”

⁵ Când unii I-au vorbit despre Templu – cât este de împodobit cu pietrele lui frumoase şi cu jertfele lui, El a zis:

⁶ „Cât despre aceste lucruri pe care le vedeţi – vor veni zile când nu va rămâne piatră pe piatră, ci totul va fi dărâmat.”

⁷ Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul care va arăta că aceste lucruri urmează să aibă loc?”

⁸ El le-a zis: „Aveţi grijă să nu fiţi înşelaţi, pentru că vor veni mulţi şi vor folosi Numele Meu, spunând: „Eu sunt!” şi „A venit vremea!” Să nu vă duceţi după ei!

⁹ Şi să nu vă îngroziţi atunci când veţi auzi despre războaie şi răscoale, pentru că trebuie ca mai întâi să aibă loc acestea, însă sfârşitul nu va fi imediat.”

¹⁰ Apoi le-a zis: „O naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţii,

¹¹ vor fi cutremure mari, foamete şi epidemii peste tot, vor avea loc lucruri înspăimântătoare şi semne mari în cer.

¹² Dar, înainte de toate acestea, vă vor aresta, vă vor persecuta, vă vor judeca în sinagogi şi vă vor arunca în închisori, vă vor duce înaintea împăraţilor şi a guvernatorilor, din cauza Mea,

¹³ şi astfel veţi avea prilejul să depuneţi mărturie înaintea lor.

¹⁴ Luaţi hotărârea să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea,

¹⁵ pentru că Eu vă voi da ceea ce trebuie să spuneţi şi o asemenea înţelepciune, încât nici unul dintre duşmanii voştri nu vă va putea sta împotrivă şi nici nu va putea nega ceea ce spuneţi!

¹⁶ Veţi fi trădaţi de către părinţi, de către fraţi, de către rude şi de către prieteni, iar unii dintre voi vor fi omorâţi;

¹⁷ veţi fi urâţi de toţi din cauza Mea,

¹⁸ dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu va fi distrus.

¹⁹ Vă veţi salva dacă veţi rămâne neclintiţi.

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, atunci să ştiţi că a venit vremea ca el să fie distrus.

²¹ Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, cei din cetate să plece, iar cei de pe câmp să nu intre în cetate –

²² pentru că toate acestea sunt zilele pedepsei, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise.

²³ Vai de femeile care în zilele acelea vor fi însărcinate sau vor alăpta! Va fi un mare necaz peste ţară şi o mare urgie peste poporul acesta!

²⁴ Vor fi ucişi de sabie sau vor fi duşi în toate ţările, ca prizonieri de război, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către naţiuni până când vremea acestora se va încheia.

²⁵ Vor fi semne în soare, lună şi stele, iar pe pământ naţiunile vor fi disperate, încremenite de vuietul mării şi de urletul valurilor.

²⁶ Oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii – pentru că puterile din ceruri vor fi zguduite –

²⁷ şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu multă putere şi glorie.

²⁸ Atunci când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!”

²⁹ Le-a spus apoi o parabolă: „Uitaţi-vă la smochin – şi, de altfel, la toţi copacii:

³⁰ când vedeţi că deja le apar frunzele, ştiţi că se apropie vara.

³¹ La fel şi voi: când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

³² Vă spun că, într-adevăr, această generaţie nu va trece până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.

³³ Cerul şi pământul vor înceta să existe, dar cuvintele Mele nu.

³⁴ Aveţi grijă şi feriţi-vă ca nu cumva să vă încărcaţi inimile cu petreceri, cu beţii, sau cu îngrijorările vieţii – şi acea zi să vină asupra voastră pe neaşteptate,

³⁵ aşa cum se închide o capcană! Pentru că ea va veni cu siguranţă peste toţi oamenii de pe tot pământul!

³⁶ Fiţi pregătiţi tot timpul şi rugaţi-vă, ca să puteţi scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple şi să puteţi sta în picioare în faţa Fiului Omului!”

³⁷ În fiecare zi dădea învăţătură în Templu, iar în fiecare seară ieşea – şi-Şi petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor”.

³⁸ Tot poporul se trezea dis-de-dimineaţă şi venea la El, în Templu, ca să-L asculte.

22

¹ Se apropia sărbătoarea Azimilor (căreia i se spune şi „Paştele”).

² Conducătorii preoţilor şi învăţătorii Legii încercau să găsească o modalitate de a-L omorî pe Isus – pentru că le era frică de popor s-o facă pe faţă.

³ Atunci Satan a intrat în Iuda (cel numit „iscarioteanul”), care făcea parte din cei doisprezece.

⁴ Acesta s-a dus la conducătorii preoţilor şi la comandanţii gărzii Templului şi a discutat cu ei cum să-L dea în mâinile lor.

⁵ Ei s-au bucurat şi s-au oferit să-i dea bani,

⁶ iar el a fost de acord, aşa că a început să caute o ocazie să-L dea în mâinile lor, în aşa fel încât mulţimea să nu ştie.

⁷ În timpul sărbătorii Azimilor, a venit şi ziua în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte.

⁸ Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis: „Duceţi-vă şi pregătiţi-ne masa de Paşte!”

⁹ Ei L-au întrebat: „Unde vrei să facem pregătirile?”

¹⁰ Isus le-a răspuns: „Când veţi intra în oraş, veţi întâlni un om care duce un ulcior cu apă. Urmaţi-l până la casa în care va intra

¹¹ şi spuneţi-i stăpânului casei aşa: „Învăţătorul îţi spune: îUnde este camera în care pot lua masa de Paşte împreună cu ucenicii Mei?î”,

¹² iar el vă va arăta la etaj o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!”

¹³ Ei s-au dus, au găsit aşa cum le spusese Isus şi au pregătit masa de Paşte.

¹⁴ La timpul cuvenit, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii,

¹⁵ iar în timpul mesei le-a zis: „Am dorit atât de mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte, înainte de suferinţele Mele!

¹⁶ Vă spun că nu voi mai mânca masa de Paşte până când ea nu-şi va fi găsit împlinirea – în Împărăţia lui Dumnezeu!”

¹⁷ A luat apoi paharul, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi!

¹⁸ Vă spun că de acum nu voi mai bea din rodul viei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”

¹⁹ Apoi a luat o pâine, I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, le-a dat-o şi a zis: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi acest lucru în amintirea Mea!”

²⁰ În acelaşi fel, după ce a luat masa, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou, pecetluit cu sângele Meu – întrucât Eu mor ca jertfă pentru voi.

²¹ Însă mâna trădătorului Meu este aici, la masă, cu Mine –

²² pentru că Fiul Omului va muri, aşa cum a fost hotărât, dar vai de acel om prin care este El trădat!”

²³ Ei au început să se întrebe între ei care ar putea fi cel care urma s-o facă.

²⁴ Au început să se certe între ei cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare,

²⁵ dar Isus le-a zis: „Regii acestei lumi domnesc peste popoarele lor, iar cei care le guvernează sunt numiţi „binefăcători”.

²⁶ Între voi să nu fie aşa, ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte.

²⁷ Cine este cel mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte la masă? Oare nu cel care stă la masă? Dar Eu sunt între voi ca cel care slujeşte!

²⁸ Însă voi sunteţi cei care au rămas cu Mine în timpul încercărilor Mele –

²⁹ şi Eu vă dau autoritatea de a conduce, aşa cum şi Tatăl Meu Mi-a dat-o Mie,

³⁰ pentru că veţi mânca şi veţi bea la masa Mea, veţi sta pe tronuri şi veţi domni peste cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

³¹ Simon, Simon! Satan a cerut şi a primit permisiunea să vă cearnă – aşa cum un ţăran cerne grâul de pleavă –

³² dar Eu M-am rugat pentru tine, pentru ca tu să nu-ţi pierzi credinţa! Iar când te vei întoarce, va trebui să-i întăreşti pe fraţii tăi!”

³³ Însă Petru I-a zis: „Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!”

³⁴ Dar Isus i-a zis: „Îţi spun, Petru, că nu va cânta cocoşul astăzi până când vei fi spus de trei ori că nu Mă cunoşti!”

³⁵ Le-a zis: „Când v-am trimis fără pungă cu bani, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus oare lipsă de ceva?” Ei I-au răspuns: „De nimic!”

³⁶ Isus a continuat: „Acum, însă, cel care are pungă cu bani, s-o ia! La fel şi traista! Iar cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una!

³⁷ Cu Mine trebuie să se împlinească ceea ce este scris, şi anume: El a fost considerat unul din cei nelegiuţi – pentru că ceea ce este scris despre Mine se împlineşte.”

³⁸ Ei au zis: „Doamne, uite aici două săbii!” Isus le-a răspuns: „De-ajuns!”

³⁹ A ieşit şi, aşa cum obişnuia, S-a îndreptat spre Muntele Măslinilor. L-au urmat şi ucenicii.

⁴⁰ Când au ajuns, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu fiţi biruiţi de încercare!”

⁴¹ Apoi El S-a retras cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi s-a rugat:

⁴² „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta – dar să se împlinească nu voia Mea, ci voia Ta!”

⁴³ I s-a arătat un înger din ceruri, ca să-L întărească.

⁴⁴ În neliniştea şi suferinţa Lui interioară, se ruga cu şi mai multă ardoare, iar transpiraţia Lui a devenit ca nişte cheaguri de sânge care cădeau pe pământ.

⁴⁵ S-a ridicat de la rugăciune şi s-a dus la ucenici – şi i-a găsit adormiţi, epuizaţi de încordarea lor interioară.

⁴⁶ Le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă să nu fiţi biruiţi de încercare!”

⁴⁷ În timp ce El încă vorbea, au venit o mulţime de oameni, iar Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor ca să le arate drumul. S-a apropiat de Isus şi L-a sărutat.

⁴⁸ Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?”

⁴⁹ Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” –

⁵⁰ şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹ Dar Isus a răspuns: „Opriţi-vă!” A atins urechea acelui om şi l-a vindecat.

⁵² Isus le-a zis celor care veniseră după El, conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor: „Aţi venit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar?

⁵³ În fiecare zi eram cu voi în Templu, şi nu M-aţi arestat! Dar acesta este timpul vostru, când întunericul are autoritate!”

⁵⁴ L-au prins şi L-au dus la casa marelui preot. Petru Îl urma de la distanţă.

⁵⁵ În mijlocul curţii fusese aprins un foc, iar Petru s-a aşezat şi el între cei care stăteau în jurul focului.

⁵⁶ Una din slujnicele aşezate lângă foc l-a văzut şi, privind ţintă la el, a zis: „Şi acesta era cu El!”

⁵⁷ Însă Petru a negat, zicând: „Nu-L cunosc, femeie!”

⁵⁸ După puţin timp, l-a observat un altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!” Dar Petru a zis: „Nu sunt, omule!”

⁵⁹ Cam o oră mai târziu, un altul a insistat: „Cu siguranţă că şi acesta era cu El, pentru că este galileean!”

⁶⁰ Dar Petru a zis: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Şi deodată, încă în timp ce el vorbea, a cântat cocoşul.

⁶¹ Domnul s-a întors şi a privit drept la Petru, iar Petru şi-a adus aminte de ceea ce-i spusese Domnul – şi anume: „Astăzi, încă înainte de a cânta cocoşul, vei spune de trei ori că nu Mă cunoşti!” –

⁶² şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

⁶³ Oamenii care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau.

⁶⁴ L-au legat la ochi şi-I ziceau: „Profeţeşte, cine Te-a lovit?!”

⁶⁵ Şi rosteau multe alte insulte împotriva Lui.

⁶⁶ Când s-a făcut zi, s-a întrunit sfatul bătrânilor poporului împreună cu conducătorii preoţilor şi cu învăţătorii Legii. Isus a fost dus înaintea lor, în Sinedriu

⁶⁷ şi ei I-au zis: „Dacă Tu eşti Cristos, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede,

⁶⁸ iar dacă vă voi pune vreo întrebare, nu-Mi veţi răspunde.

⁶⁹ De acum, Fiul Omului va fi aşezat în cea mai înaltă poziţie de autoritate – la dreapta Dumnezeului cel Atotputernic.”

⁷⁰ Toţi au zis: „Deci Tu eşti Fiul lui Dumnezeu?” Dar El le-a zis: „Aşa cum spuneţi: da, sunt.”

⁷¹ Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturii?! Noi înşine am auzit ce a spus El – cu gura Lui!”

23

¹ Mulţimea s-a ridicat şi toţi au plecat să-L ducă pe Isus la Pilat.

² Au început să-L acuze astfel: „Pe acest om L-am prins îndemnându-ne poporul să facă ceea ce n-ar trebui să facă, spunându-le să nu plătească tributul cerut de Cezar şi afirmând că El este Cristos, Regele!”

³ Pilat L-a întrebat: „Tu eşti Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Aşa cum spui.”

⁴ Pilat le-a zis conducătorilor preoţilor şi mulţimilor: „Eu nu-L găsesc vinovat de nimic pe omul acesta!”

⁵ Dar ei au insistat: „Stârneşte răscoală în popor, în toată Iudeea, cu învăţătura aceasta! A început din Galileea şi acum a ajuns aici!”

⁶ Când a auzit acest lucru, Pilat L-a întrebat dacă este galileean

⁷ şi, aflând că se afla sub jurisdicţia lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în acele zile la Ierusalim.

⁸ Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, pentru că de multă vreme vroia să-L vadă, fiindcă auzise vorbindu-se despre El – şi spera să-L vadă făcând vreun semn.

⁹ I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Conducătorii preoţilor şi învăţătorii Legii s-au ridicat şi au început să-L acuze cu vehemenţă.

¹¹ Irod şi soldaţii lui şi-au bătut joc de El şi L-au tratat cu dispreţ. L-au îmbrăcat într-o robă frumoasă şi L-au trimis înapoi la Pilat.

¹² În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul (înainte se duşmăniseră).

¹³ Pilat i-a chemat pe conducătorii preoţilor, pe conducătorii poporului şi poporul

¹⁴ şi le-a zis: „L-aţi adus pe omul acesta la mine, acuzându-L că îndeamnă poporul să facă ceea ce n-ar trebui să facă; eu L-am interogat în faţa voastră, dar n-am găsit nici un lucru de care să fie vinovat, aşa cum L-aţi acuzat voi.

¹⁵ Şi nici Irod nu L-a găsit vinovat (pentru că ni L-a trimis înapoi). Acest om n-a făcut nimic pentru care să merite moartea.

¹⁶ Aşadar, după ce-L voi biciui, Îl voi elibera!”

¹⁷

¹⁸ Însă toată mulţimea a strigat: „Omoară-L! Eliberează-ni-l pe Baraba!”

¹⁹ (Acesta se afla în închisoare pentru o răscoală în oraş şi pentru crimă.)

²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Isus,

²¹ însă ei strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”

²² Pilat le-a zis a treia oară: „De ce? Ce rău a făcut acesta? Nu L-am găsit vinovat de nici un lucru pentru care să merite moartea! Aşadar, după ce-L voi biciui, Îl voi elibera!”

²³ Dar ei au continuat să strige tot mai tare şi să-i ceară să fie răstignit – şi strigătele lor au biruit:

²⁴ Pilat a hotărât să le îndeplinească cererea.

²⁵ Deci l-a eliberat, aşa cum cereau ei, pe cel care fusese închis pentru răscoală şi crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, să facă ce vor cu El.

²⁶ În timp ce-L duceau de-acolo, l-au prins pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, s-o ducă după Isus.

²⁷ Pe Isus Îl urma o mare mulţime de oameni şi de femei, care-L plângeau şi-L jeleau.

²⁸ Dar Isus s-a întors către ele şi le-a zis: „Femei din Ierusalim, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri,

²⁹ pentru că vor veni zilele în care se va spune: „Fericite sunt cele care n-au putut avea copii, cele care n-au născut şi n-au alăptat!”!

³⁰ Atunci vor începe să le zică munţilor: „Cădeţi peste noi!” şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!”

³¹ Pentru că dacă i se fac aceste lucruri unui copac verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!”

³² Au adus încă doi oameni – nişte răufăcători – ca să fie omorâţi împreună cu El.

³³ Au ajuns în locul numit „Craniul”, i-au răstignit acolo pe Isus şi pe cei doi răufăcători – unul la stânga şi unul la dreapta.

³⁴ Isus, însă, zicea: „Tată, iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac!” Şi-au împărţit între ei hainele Lui, trăgând la sorţi.

³⁵ Poporul stătea şi se uita. Conducătorii poporului îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a salvat – să Se salveze şi pe Sine, dacă este Cristos, Cel pe care L-a ales Dumnezeu!”

³⁶ Chiar şi soldaţii îşi băteau joc de El – au venit şi I-au dat să bea vin acru,

³⁷ zicându-I: „Dacă Tu eşti Regele iudeilor, salvează-Te!”

³⁸ Deasupra Lui era o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor”.

³⁹ Unul dintre cei doi răufăcători răstigniţi Îl insulta, zicând: „Oare nu eşti Tu Cristos?! Salvează-Te pe Tine – şi salvează-ne şi pe noi!”

⁴⁰ Celălalt însă l-a mustrat: „Oare nu te temi de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi sentinţă?

⁴¹ Dar pentru noi este drept, deoarece noi primim ceea ce merităm pentru ce-am făcut, însă El n-a făcut nimic rău!”

⁴² Şi a adăugat: „Isuse, aminteşte-Ţi de mine atunci când vei veni ca rege!”

⁴³ Isus i-a zis: „Îţi spun că, într-adevăr, astăzi vei fi cu Mine în rai!”

⁴⁴ Cam pe la douăsprezece s-a făcut întuneric peste toată ţara, până pe la trei.

⁴⁵ Soarele s-a întunecat, iar perdeaua care era înăuntrul Templului s-a despicat la mijloc.

⁴⁶ Isus a strigat tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” După ce a spus aceasta, a murit.

⁴⁷ Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L-a lăudat pe Dumnezeu şi a zis: „Cu siguranţă că omul acesta era un om drept!”

⁴⁸ Toate mulţimile adunate în faţa acestei privelişti, văzând ce se întâmplă, s-au întors bătându-şi piepturile cu durere.

⁴⁹ Toţi cei care-L cunoşteau, inclusiv femeile care-L urmaseră din Galileea, stăteau la distanţă şi se uitau la aceste lucruri.

⁵⁰ Era un om pe care-l chema Iosif şi care era membru al Sinedriului – un om bun şi drept

⁵¹ (el nu fusese de acord cu planurile şi cu acţiunile lor). Era din Arimateea, un oraş din Iudeea, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.

⁵² El a venit la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus.

⁵³ După ce I-a luat jos trupul, L-a înfăşurat în pânză şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.

⁵⁴ Era ziua pregătirii şi începea Sabatul.

⁵⁵ Femeile (cele care-L urmaseră din Galileea) s-au dus şi ele cu Iosif şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui Isus;

⁵⁶ apoi s-au întors şi au pregătit uleiuri aromate şi parfumuri.În ziua de Sabat s-au odihnit, conform poruncii.

24

¹ Dar în prima zi din săptămână, pe când se iveau zorile, s-au dus la mormânt, cu uleiurile aromate pe care le pregătiseră.

² Au găsit rostogolită piatra de la intrarea în mormânt.

³ Au intrat înăuntru, dar n-au găsit trupul Domnului Isus.

⁴ În timp ce stăteau acolo, mirate şi neliniştite, li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare, stând în picioare lângă ele.

⁵ Ele s-au înfricoşat şi s-au plecat la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi?

⁶ Nu este aici: a fost înviat! Amintiţi-vă ce vă spunea când era încă în Galileea,

⁷ şi anume că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit, iar a treia zi să fie înviat.”

⁸ Ele şi-au amintit cuvintele Lui,

⁹ s-au întors de la mormânt şi i-au anunţat atât pe cei unsprezece, cât şi pe toţi ceilalţi.

¹⁰ (Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri au fost: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – şi celelalte care erau împreună cu ele.)

¹¹ Însă li s-a părut că aceste lucruri sunt absurdităţi şi nu le-au crezut pe femei.

¹² Totuşi, Petru s-a ridicat şi a alergat până la mormânt. Când s-a aplecat să privească înăuntru, a văzut doar fâşiile de pânză. Apoi s-a întors, întrebându-se ce s-a întâmplat.

¹³ În ziua aceea, doi dintre ei se aflau pe drum, îndreptându-se către Emaus – un sat aflat cam la unsprezece kilometri de Ierusalim.

¹⁴ Aceştia vorbeau între ei despre lucrurile care se întâmplaseră.

¹⁵ În timp ce vorbeau, Isus Însuşi s-a apropiat de ei şi Şi-a continuat drumul alături de ei,

¹⁶ dar ei nu L-au putut recunoaşte.

¹⁷ El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi pe drum?” Ei au rămas în continuare trişti,

¹⁸ iar unul dintre ei, pe care-l chema Cleopa, i-a răspuns: „Tu eşti singurul străin din Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în zilele acestea?!”

¹⁹ El i-a întrebat: „Ce anume?” „Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, care era un profet şi pe care atât Dumnezeu, cât şi poporul întreg Îl considerau puternic în fapte şi cuvinte

²⁰ şi cele privitoare la felul cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit.

²¹ Noi speram că El este Cel care va elibera Israelul… Mai mult: pe lângă toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri;

²² iar câteva femei din grupul nostru ne-au uimit cu totul: dis-de-dimineaţă ele s-au dus la mormânt –

²³ şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut, într-o vedenie, nişte îngeri care le-au spus că El trăieşte.

²⁴ Unii din grupul nostru s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

²⁵ El le-a zis: „O, cât de nesăbuiţi şi cât de înceţi sunteţi atunci când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii!

²⁶ Nu trebuia oare Cristos să sufere şi să intre în gloria Lui?!”

²⁷ Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.

²⁸ Când s-au apropiat de satul către care mergeau, El a dat impresia că vrea să meargă mai departe.

²⁹ Însă ei L-au îndemnat: „Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite!” Atunci a intrat înăuntru şi a rămas cu ei.

³⁰ S-a aşezat cu ei la masă, a luat pâinea, I-a mulţumit lui Dumnezeu, apoi a frânt-o şi le-a dat-o.

³¹ Atunci L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut pentru ei.

³² Şi-au zis unul altuia: „Oare nu ne ardeau inimile când ne vorbea pe drum şi când ne explica Scripturile?”

³³ Şi s-au ridicat chiar atunci şi s-au întors la Ierusalim – i-au găsit pe cei unsprezece şi pe ceilalţi care mai erau împreună cu ei,

³⁴ iar aceştia le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr – şi i S-a arătat lui Simon!”

³⁵ La rândul lor, ei le-au povestit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut atunci când a frânt pâinea.

³⁶ În timp ce ei vorbeau, El Însuşi li S-a arătat, stând în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”

³⁷ Ei au intrat în panică şi s-au umplut de frică. Credeau că văd o stafie.

³⁸ El le-a zis: „De ce sunteţi neliniştiţi şi de ce începeţi să aveţi îndoieli?

³⁹ Uitaţi-vă la mânile şi la picioarele Mele: chiar Eu sunt! Atingeţi-Mă şi vedeţi: o stafie n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu!”

⁴⁰ Zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui.

⁴¹ Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”

⁴² I-au dat o bucată de peşte fript,

⁴³ iar El l-a luat şi l-a mâncat în faţa lor.

⁴⁴ Le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în scrierile profeţilor şi în psalmi.”

⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

⁴⁶ Le-a zis: „Cristos trebuia să sufere şi a treia zi să fie înviat dintre cei morţi –

⁴⁷ şi trebuie ca pocăinţa şi iertarea păcatelor să fie predicate la toate naţiunile, în Numele Lui, începând din Ierusalim.

⁴⁸ Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

⁴⁹ Iar Eu voi trimite peste voi ceea ce a promis Tatăl Meu: să staţi în cetate până când va coborî peste voi puterea lui Dumnezeu!”

⁵⁰ Apoi i-a condus afară din cetate, spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat,

⁵¹ şi în timp ce-i binecuvânta S-a îndepărtat de ei şi a fost luat în cer.

⁵² Ei I s-au închinat, apoi s-au întors la Ierusalim foarte bucuroşi.

⁵³ Stăteau tot timpul în Templu şi-L lăudau pe Dumnezeu.