1

¹ Evanghelia despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, începe

² aşa cum a scris profetul Isaia:Iată, îl trimit înaintea Ta pe mesagerul Meu, iar el Îţi va pregăti calea;

³ în deşert răsună o voce: „Pregătiţi-I Domnului calea! Faceţi cărări drepte pentru El!”

⁴ Ioan Botezătorul a început să predice în deşert astfel: „Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi – şi Dumnezeu vă va ierta de vina păcatelor voastre!”

⁵ Toţi locuitorii din regiunea Iudeii şi din Ierusalim veneau la el şi după ce recunoşteau că au păcătuit, erau botezaţi de el în râul Iordan.

⁶ Ioan purta o îmbrăcăminte din păr de cămilă şi era încins cu un brâu de piele. Se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

⁷ El predica aşa: „După mine vine Cel care este mai puternic decât mine – şi căruia eu nu sunt vrednic nici măcar să mă aplec să-I dezleg curelele de la încălţăminte.

⁸ Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

⁹ În acele zile a venit Isus (din oraşul Nazaret din Galileea) şi a fost botezat de către Ioan în Iordan.

¹⁰ Imediat după ce a ieşit din apă a văzut cerurile despicându-se, iar Duhul a coborât peste El ca un porumbel.

¹¹ Din ceruri s-a auzit o voce: „Tu eşti Fiul Meu pe care-L iubesc; de Tine Îmi place!”

¹² Imediat după aceea, Duhul L-a dus în deşert,

¹³ unde a fost ispitit de Satan. A stat acolo patruzeci de zile, singur cu animalele sălbatice, şi îngerii Îl slujeau.

¹⁴ După ce Ioan a fost închis, Isus s-a dus în Galileea, iar acolo predica Evanghelia lui Dumnezeu,

¹⁵ spunând: „A venit vremea! Împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Pocăiţi-vă şi credeţi Evanghelia!”

¹⁶ În timp ce trecea pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei (fratele lui Simon), care tocmai aruncaseră mreaja în mare (ei erau de meserie pescari).

¹⁷ Isus le-a zis: „Veniţi după Mine! Vă voi face pescari de oameni!”

¹⁸ Ei şi-au părăsit imediat mrejele şi L-au urmat.

¹⁹ Puţin mai încolo i-a văzut pe Iacov şi pe Ioan (fratele lui; ei erau fiii lui Zebedei). Şi ei erau tot într-o barcă – îşi reparau mrejele.

²⁰ Imediat i-a chemat şi pe ei, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu angajaţii lui şi au plecat după Isus.

²¹ S-au îndreptat spre Capernaum şi, în Sabatul imediat următor, El a intrat în sinagogă să dea învăţătură.

²² Oamenii erau deosebit de uimiţi de învăţătura pe care o dădea El, pentru că El îi învăţa ca o persoană care are autoritate, nu ca învăţătorii Legii.

²³ Chiar atunci se afla în sinagoga lor un om stăpânit de un duh necurat.

²⁴ El a strigat: „Ce vrei cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!”

²⁵ Isus i-a poruncit: „Taci şi ieşi afară din el!”

²⁶ Duhul cel rău i-a provocat omului o criză şi, cu un strigăt puternic, a ieşit din el.

²⁷ Toţi oamenii au rămas foarte miraţi şi îşi spuneau unii altora: „Ce înseamnă aceasta? Este o învăţătură nouă, care are autoritate. El porunceşte chiar şi duhurilor şi ele Îl ascultă!”

²⁸ Şi I-a mers vestea imediat pretutindeni, în toată partea aceea de ţară din jurul Galileii.

²⁹ Chiar după ce au ieşit din sinagogă, Isus s-a dus împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei.

³⁰ Soacra lui Simon zăcea în pat cu febră – şi ei I-au vorbit imediat despre ea.

³¹ El s-a dus la ea, a prins-o de mână şi a ridicat-o – atunci febra a lăsat-o, iar ea a început să le slujească.

³² Seara, după ce a apus soarele, i-au adus la El pe toţi cei care sufereau de ceva şi pe toţi cei demonizaţi.

³³ Toţi oamenii din cetate se adunaseră la uşă.

³⁴ El a vindecat mulţi oameni care sufereau de diferite boli şi a scos afară mulţi demoni. Demonilor nu le permitea să vorbească, pentru că Îl cunoşteau.

³⁵ Dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, Isus S-a ridicat şi a ieşit. S-a dus într-un loc singuratic, unde s-a rugat.

³⁶ Dar Simon şi cei care erau cu El au încercat să afle unde este

³⁷ şi, când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută!”

³⁸ Isus le-a răspuns: „Haideţi să mergem în altă parte, în oraşele învecinate, ca să predic şi acolo, întrucât pentru aceasta am venit!”

³⁹ Deci s-a dus în Galileea, unde a predicat prin sinagogi şi a scos demoni.

⁴⁰ A venit la El un lepros care a îngenuncheat şi L-a rugat fierbinte, spunând: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti!”

⁴¹ Lui Isus I-a fost milă de el. A întins mâna, l-a atins şi i-a zis: „Vreau. Fii curăţit!”

⁴² Lepra l-a părăsit imediat şi a fost curăţit.

⁴³ Isus i-a poruncit cu severitate:

⁴⁴ „Să nu spui nimănui nimic! Du-te doar şi te arată preotului şi, pentru a oferi o dovadă că ai fost vindecat, adu jertfa poruncită de Moise pentru curăţire.”

⁴⁵ Dar el, după ce a plecat, a vorbit aşa de mult şi a împrăştiat vestea în aşa măsură, că Isus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea doar pe afară, prin locuri singuratice – şi veneau la El de pretutindeni.

2

¹ Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. S-a auzit că este acasă

² şi s-au adunat atât de mulţi oameni, încât nu mai era loc nici măcar afară, înaintea uşii. Isus le predica Evanghelia.

³ În acest timp a fost adus la El un paralitic, purtat de patru oameni.

⁴ Pentru că, din cauza mulţimii, n-au putut să ajungă la Isus, ei au dat la o parte acoperişul şi au făcut o spărtură prin care au coborât targa pe care zăcea paraliticul.

⁵ Când Isus a văzut credinţa lor, i-a zis paraliticului: „Dragul Meu, păcatele îţi sunt iertate!”

⁶ Acolo erau şi câţiva dintre învăţătorii Legii. Ei s-au gândit:

⁷ „Ce vorbeşte omul acesta? Rosteşte blasfemii! Cine mai poate ierta păcatele în afară de Dumnezeu?!”

⁸ Isus a ştiut imediat, în duhul Său, că ei gândeau aşa, de aceea le-a zis: „De ce gândiţi astfel?

⁹ Ce este mai uşor: să-i spui paraliticului: „Păcatele îţi sunt iertate!” sau: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!”?

¹⁰ Dar, ca să vedeţi că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele (şi atunci s-a întors spre paralitic),

¹¹ ţie îţi vorbesc: Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă!”

¹² El s-a ridicat imediat, şi-a luat targa şi a ieşit afară în faţa tuturor, aşa că toţi au rămas foarte uimiţi, Îl lăudau pe Dumnezeu şi ziceau: „N-am mai văzut niciodată aşa ceva!”

¹³ Isus a ieşit din nou pe malul mării – şi toată mulţimea a venit la El, iar El îi învăţa.

¹⁴ În timp ce trecea pe lângă masa unde se adunau impozitele, l-a văzut aşezat acolo pe Levi, fiul lui Alfeu, şi i-a zis: „Urmează-Mă!”, iar el s-a ridicat şi L-a urmat.

¹⁵ S-a dus la masă acasă la Levi. Mulţi colectori de impozite şi mulţi păcătoşi au stat acolo la masă cu Isus şi cu ucenicii Lui (pentru că erau mulţi care Îl urmau).

¹⁶ Când învăţătorii Legii şi fariseii au văzut că El mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu colectorii de impozite, i-au întrebat pe ucenicii Lui: „De ce mănâncă El cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii?”

¹⁷ Isus i-a auzit şi le-a răspuns: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi! N-am venit să-i chem pe cei care se cred drepţi, ci pe cei păcătoşi!”

¹⁸ Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau să postească – şi au venit la El şi L-au întrebat: „De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu?”

¹⁹ Isus le-a răspuns: „Cum este posibil ca invitaţii la nuntă să postească atâta vreme cât mirele este cu ei? Câtă vreme mirele este cu ei nu se poate ca ei să postească.

²⁰ Vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei – şi atunci vor posti.

²¹ Nimeni nu coase o bucată de pânză nouă (nebăgată la apă) pe o haină veche, pentru că, dacă ar face aşa, peticul nou ar sfâşia haina veche, aşa că ar face o ruptură şi mai mare.

²² De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi – pentru că, dacă ar face aşa, vinul cel nou ar face ca burdufurile să plesnească şi s-ar pierde astfel şi vinul, şi burdufurile – ci vinul nou se pune în burdufuri noi.”

²³ Într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu şi, în timp ce mergeau pe drum, ucenicii adunau spice.

²⁴ Fariseii I-au zis lui Isus: „Uită-te, de ce fac ei ceva ce nu este permis în ziua de Sabat?”

²⁵ El le-a răspuns: „N-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a avut nevoie de mâncare, pentru că el şi cei care erau cu el erau flămânzi?

²⁶ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu (pe vremea când Abiatar era mare preot) şi au mâncat pâinile închinate lui Dumnezeu, pâini pe care nici preoţilor nu le este îngăduit să le mănânce?”

²⁷ Şi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat –

²⁸ aşa că Fiul Omului este Domn şi peste Sabat.”

3

¹ Isus a intrat din nou în sinagogă şi acolo era un om care avea o mână deformată şi paralizată.

² (Ei Îl urmăreau să vadă dacă-l va vindeca în ziua de Sabat, ca să-L poată acuza.)

³ Isus i-a zis omului care avea mâna deformată şi paralizată: „Ridică-te şi stai în mijloc!”,

⁴ apoi li S-a adresat lor: „Ce este permis să faci în ziua de Sabat: bine sau rău? Să salvezi o viaţă sau să omori?” Însă ei tăceau.

⁵ A privit peste ei cu mânie, părându-I rău de încăpăţânarea lor voită, iar apoi i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” Omul şi-a întins mâna, iar ea s-a vindecat.

⁶ Fariseii şi irodienii au ieşit imediat afară şi au ţinut sfat împotriva Lui, plănuind cum să-L omoare.

⁷ Isus s-a dus din nou pe malul mării, împreună cu ucenicii Lui. L-a urmat o mare mulţime de oameni din Galileea. De asemenea, o mare mulţime de oameni din Iudeea,

⁸ din Ierusalim, din Idumeea, din regiunile aflate pe celălalt mal al Iordanului şi din regiunile Tirului şi Sidonului, când au auzit despre lucrurile pe care le făcea, au venit la El.

⁹ El le-a zis ucenicilor Lui să-I pregătească o barcă mică, din cauza mulţimii (ca să nu-L îmbulzească,

¹⁰ pentru că vindecase mulţi oameni, aşa că toţi cei care erau bolnavi se înghesuiau în jurul Lui încercând să-L atingă).

¹¹ Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

¹² El însă le avertiza cu severitate să nu-L facă de cunoscut.

¹³ S-a urcat pe munte – şi i-a chemat la Sine pe cei pe care a vrut, iar ei au venit la El.

¹⁴ El a desemnat doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El, pentru a-i trimite să predice

¹⁵ şi să le dea autoritate să scoată demoni.

¹⁶ Cei doisprezece care au fost desemnaţi sunt: Simon (pe care l-a numit Petru),

¹⁷ Iacov şi Ioan (fiii lui Zebedei, pe care i-a numit „Boanerghes”, care înseamnă „fiii tunetului”),

¹⁸ Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov (fiul lui Alfeu), Tadeu, Simon (zelotul)

¹⁹ şi Iuda (iscarioteanul, cel care L-a trădat).

²⁰ S-a dus în casă, dar mulţimea a venit din nou, aşa că ei nu puteau nici măcar să mănânce.

²¹ Cei din familia Lui au auzit şi au venit să pună mâna pe El, pentru că ziceau că a înnebunit.

²² Învăţătorii Legii care veniseră de la Ierusalim ziceau că îl are în El pe Beelzebul şi că scoate demonii cu ajutorul conducătorului acestora.

²³ Isus i-a chemat la El şi le-a vorbit folosind parabole: „Cum poate Satan să-l scoată afară pe Satan?!

²⁴ Dacă o împărăţie este divizată împotriva ei înseşi, acea împărăţie nu poate rezista.

²⁵ De asemenea, dacă o casă este divizată împotriva ei înseşi, nu va putea rezista.

²⁶ Iar dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi dacă împărăţia lui ajunge să fie divizată, atunci nu va putea rezista, ci se va termina cu el.

²⁷ Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i fure lucrurile, dacă nu-l leagă mai întâi pe cel puternic – abia atunci îi poate jefui casa.

²⁸ Vă spun, într-adevăr, că toate păcatele şi blasfemiile le vor fi iertate oamenilor,

²⁹ însă pentru cel care rosteşte blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu există iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic –

³⁰ pentru că au zis: „Are un duh necurat!”

³¹ Mama şi fraţii Lui veniseră şi se aflau afară, aşa că au trimis pe cineva să-L cheme.

³² Mulţimea aşezată în jurul Lui I-a zis: „Mama Ta, fraţii şi surorile Tale sunt afară şi Te caută!”

³³ El le-a răspuns: „Cine este mama Mea? Şi cine sunt fraţii Mei?”

³⁴ I-a privit pe cei aşezaţi în jurul Lui şi le-a zis: „Aceştia sunt mama Mea şi fraţii Mei,

³⁵ pentru că oricine îndeplineşte voia lui Dumnezeu Îmi este frate, soră şi mamă.”

4

¹ A început din nou să dea învăţături lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare, încât El S-a urcat într-o barcă, pe mare, iar toată mulţimea se afla pe mal.

² Folosea multe parabole pentru a-i învăţa.

³ „Ascultaţi! Un ţăran s-a dus să-şi semene ogorul.

⁴ În timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum – şi au mâncat-o păsările.

⁵ O altă parte a căzut pe un pământ stâncos, unde n-a avut mult pământ, aşa că plantele au răsărit repede (pentru că pământul nu era adânc),

⁶ dar când a răsărit soarele şi a dogorât deasupra lor, s-au uscat (pentru că nu aveau rădăcină).

⁷ O altă parte a căzut între mărăcini, iar mărăcinii au crescut şi au înăbuşit-o, aşa că n-a rodit.

⁸ O altă parte a căzut pe un pământ bun şi a dat rod: plantele au răsărit, au crescut şi au rodit, una – treizeci, alta – şaizeci, alta – o sută.”

⁹ Apoi le-a zis: „Ar trebui să luaţi aminte la aceste lucruri!”

¹⁰ După ce s-a împrăştiat mulţimea, ucenicii şi cei din jurul Lui L-au întrebat cu privire la parabolă.

¹¹ El le-a zis: „Vouă Dumnezeu v-a permis să cunoaşteţi misterul Împărăţiei Sale, dar celorlalţi toate li se spun în parabole,

¹² pentru cacei care privesc – să privească, dar să nu vadă, cei care ascultă – să asculte, dar să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi El să-i ierte.

¹³ Dacă nu înţelegeţi această parabolă, cum veţi înţelege toate celelalte parabole?

¹⁴ Ceea ce seamănă semănătorul este Cuvântul lui Dumnezeu.

¹⁵ Pământul de lângă drum sunt cei care aud Cuvântul, dar imediat vine Satan şi ia Cuvântul semănat în ei.

¹⁶ Pământul stâncos îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul şi îl primesc imediat bucuroşi,

¹⁷ dar Cuvântul nu prinde rădăcină, aşa că nu rezistă multă vreme. Atunci când vin necazuri sau prigoane din cauza Cuvântului, ei îşi pierd credinţa.

¹⁸ Pământul dintre mărăcini îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul,

¹⁹ dar îngrijorările din această lume, bogăţia înşelătoare şi dorinţa de a avea alte lucruri vin şi înăbuşă Cuvântul, aşa că el devine neroditor.

²⁰ Pământul cel bun îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci, altul – o sută.

²¹ Pune cineva lampa sub vreun vas sau sub pat?! Oare nu o pune pe un suport de unde să lumineze casa?

²² Nu există nici un lucru ascuns care nu va fi scos la lumină – şi orice lucru acoperit va fi descoperit.

²³ Ar fi bine să luaţi aminte la aceste lucruri!

²⁴ Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Dumnezeu se va purta cu voi aşa cum vă purtaţi şi voi cu alţii –

²⁵ celui care are i se va da, iar celui care n-are i se va lua chiar şi ce are.

²⁶ Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu acel om care şi-a semănat ogorul,

²⁷ apoi şi-a văzut de treabă zile de-a rândul, în timp ce sămânţa a răsărit şi a crescut fără ca el să ştie.

²⁸ Pământul rodeşte de la sine – mai întâi firul ca iarba, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu din spic.

²⁹ Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.

³⁰ Cu ce să comparăm Împărăţia lui Dumnezeu, sau cu ajutorul cărei parabole am putea s-o explicăm?

³¹ Cu parabola seminţei de muştar: atunci când este semănată în pământ, sămânţa de muştar este cea mai mică dintre toate seminţele,

³² dar după ce este semănată, creşte şi se face mai mare decât toate plantele de grădină. Dă ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuib la umbra ei.”

³³ Şi prin multe astfel de parabole El le vestea Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum erau ei în stare să asculte.

³⁴ Nu le vorbea fără parabole, dar ucenicilor Lui le explica pe toate, când rămânea doar cu ei.

³⁵ În seara acelei zile, le-a zis: „Să traversăm pe malul celălalt!”

³⁶ Au lăsat mulţimea şi s-au urcat în barca în care era Isus. Mai erau şi alte bărci cu El.

³⁷ S-a stârnit un vânt puternic, iar valurile se aruncau asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă.

³⁸ El era undeva în partea din spate a bărcii, dormind cu capul pe o pernă. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că vom pieri?!”

³⁹ El S-a sculat, a certat vântul şi i-a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!” Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare.

⁴⁰ Apoi le-a zis: „De ce sunteţi aşa de speriaţi? Încă n-aveţi credinţă?”

⁴¹ Toţi s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este acesta, de ascultă de El chiar şi vântul şi marea?”

5

¹ S-a dus pe malul celălalt al mării, în regiunea gherasenilor.

² Imediat după ce a coborât din barcă a întâlnit un om care avea un duh necurat.

³ Omul acesta locuia în morminte şi nimeni n-a putut să-l ţină legat nici măcar cu lanţuri –

⁴ fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe de mâini şi de picioare, dar rupsese şi făcuse bucăţi lanţurile şi cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni.

⁵ Toată noaptea şi toată ziua stătea prin morminte sau rătăcea prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre.

⁶ Când L-a văzut pe Isus, încă de la distanţă, a alergat, I s-a închinat

⁷ şi a strigat: „Ce vrei de la mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei pedepsi!”

⁸ (A zis aşa pentru că Isus îi spusese: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!”)

⁹ Isus l-a întrebat: „Cum te cheamă?” El I-a răspuns: „Legiune”, pentru că suntem mulţi.”

¹⁰ L-a rugat mult pe Isus să nu-l trimită afară din regiunea aceea.

¹¹ Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.

¹² Duhul necurat L-a rugat pe Isus: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să putem intra în ei!”

¹³ Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci – şi turma (cam două mii de porci) s-a repezit pe povârniş în jos şi s-a înecat în mare.

¹⁴ Păzitorii porcilor au fugit şi au anunţat acest lucru în cetate şi în împrejurimile ei – şi oamenii au venit să vadă ce se întâmplase.

¹⁵ Când au ajuns la Isus l-au văzut pe cel care fusese demonizat stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă – el, cel care fusese posedat de legiunea de demoni – şi li s-a făcut frică.

¹⁶ Cei care văzuseră cele întâmplate cu demonizatul şi cu porcii le-au povestit totul în amănunţime.

¹⁷ Atunci, ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.

¹⁸ Pe când Se suia în barcă, cel care fusese demonizat L-a rugat să-l lase să vină cu El,

¹⁹ dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a spus: „Du-te acasă, la familia ta, şi spune-le tot ce a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut îndurare faţă de tine!”

²⁰ El a plecat şi a început să predice prin Decapole despre tot ce făcuse Isus pentru el – şi toţi se mirau.

²¹ Isus a traversat din nou marea cu barca şi când a ajuns pe celălalt mal, s-a adunat la El o mare mulţime, acolo, pe malul mării.

²² A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe care-l chema Iair, a căzut la picioarele Lui

²³ şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea – şi ea va fi salvată şi va trăi!”

²⁴ Isus a plecat cu el.L-a urmat o mare mulţime şi toţi se înghesuiau în jurul Lui, din toate părţile.

²⁵ O femeie, care suferea de doisprezece ani de o scurgere de sânge

²⁶ (care îndurase multe din partea multor medici şi-şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, pentru că, din contră, se îmbolnăvise şi mai rău)

²⁷ auzise despre Isus şi a venit prin mulţime, prin spate, şi I-a atins haina,

²⁸ pentru că îşi zicea: „Dacă aş atinge măcar haina Lui, aş fi vindecată!”

²⁹ Imediat scurgerea s-a oprit şi ea a simţit că se vindecase de boala ei.

³⁰ Isus Şi-a dat seama imediat că ieşise putere din El, aşa că s-a întors în mijlocul mulţimii şi a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”

³¹ Ucenicii I-au răspuns: „Nu vezi că mulţimea se îmbulzeşte din toate părţile?! Cum de întrebi: „Cine M-a atins?”?!”

³² Isus, însă, a privit în jur şi a văzut-o pe cea care făcuse aceasta,

³³ iar femeia, plină de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul.

³⁴ Isus i-a zis: „Femeie, credinţa ta te-a vindecat! Du-te liniştită şi fii vindecată de boala ta!”

³⁵ În timp ce El încă vorbea, au venit şi l-au anunţat pe conducătorul sinagogii: „Fiica ta a murit; de ce să-L mai necăjeşti pe Învăţător?”

³⁶ Însă Isus a auzit ce spuneau ei, dar nu le-a dat atenţie, ci a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!”

³⁷ N-a permis nimănui să-L urmeze în afară de Petru, Iacov şi Ioan (fratele lui Iacov).

³⁸ A intrat în casa conducătorului sinagogii şi a văzut acolo larmă, plâns şi bocete multe –

³⁹ şi le-a zis: „De ce plângeţi şi faceţi atâta larmă? Copilul n-a murit, ci doarme.”

⁴⁰ Ei au râs de El. Isus, însă, i-a scos pe toţi afară, apoi i-a luat pe părinţii copilului şi pe cei care veniseră cu El şi a intrat în camera unde era copilul.

⁴¹ A prins copilul de mână şi i-a zis: „Talitha koum!”, care tradus înseamnă: „Fetiţo, ţie îţi vorbesc, scoală-te!”

⁴² Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă (avea doisprezece ani).

⁴³ El le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva de mâncare.

6

¹ Isus a plecat de acolo şi s-a dus în oraşul de unde era El. Ucenicii Lui L-au urmat.

² În ziua de Sabat a început să dea învăţătură în sinagogă. L-au auzit mulţi oameni – şi au rămas uimiţi. Ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui?

³ Oare nu este acesta tâmplarul, Fiul Mariei şi fratele lui Iacov, Ioan, Iuda şi Simon? Şi oare nu locuiesc surorile Lui aici, printre noi?” Şi astfel ei L-au respins.

⁴ Isus le-a zis: „Un profet nu este respectat în oraşul lui, între rudele lui sau în familia lui.”

⁵ N-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat –

⁶ şi a fost foarte mirat de lipsa lor de credinţă.S-a dus apoi prin satele din jur, să dea învăţătură.

⁷ I-a chemat pe cei doisprezece şi i-a trimis doi câte doi, dându-le şi autoritate asupra duhurilor necurate.

⁸ Le-a poruncit ca, în afară de toiag, să nu ia nimic cu ei – nici pâine, nici traistă, nici bani –,

⁹ ci să se încalţe cu sandale şi să nu-şi ia două cămăşi.

¹⁰ Le-a zis: „Când intraţi undeva într-o casă, să rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.

¹¹ Dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi, drept mărturie împotriva lor, să vă scuturaţi chiar şi praful care vi s-a adunat pe picioare.”

¹² Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască,

¹³ au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu ulei şi i-au vindecat.

¹⁴ Regele Irod a auzit despre El (pentru că numele Lui devenise cunoscut) şi a zis că Ioan Botezătorul a înviat dintre cei morţi – şi de aceea lucrează aceste puteri prin El

¹⁵ (alţii ziceau că El este Ilie, iar alţii că este un profet ca unul dintre profeţii din trecut,

¹⁶ dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan, cel pe care l-am decapitat, acela a fost înviat!”)

¹⁷ – pentru că Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l închisese. Făcuse aceasta din cauza Irodiadei – fosta soţie a lui Filip, fratele lui Irod – cu care Irod era acum căsătorit.

¹⁸ Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis să fii căsătorit cu soţia fratelui tău!”

¹⁹ Irodiada îl duşmănea din acest motiv şi vroia să-l omoare, dar nu putea,

²⁰ pentru că Irod se temea de Ioan, fiindcă ştia că este un bărbat drept şi sfânt, îl proteja şi, deşi îl asculta cu multă surprindere şi nelinişte, îi plăcea totuşi să-l asculte.

²¹ A venit însă un moment favorabil, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod. El a dat atunci un banchet la care au fost invitaţi demnitarii lui, ofiţeri şi oameni de seamă din Galileea.

²² Fiica Irodiadei a venit şi a dansat – şi lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: „Cere-mi orice vrei şi-ţi voi da!”

²³ Şi a jurat că-i va da orice-i va cere, „…până la o jumătate din regatul meu!”

²⁴ Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei: „Ce să cer?” Mama ei i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul!”

²⁵ Ea a intrat imediat înăuntru şi i-a cerut regelui: „Vreau să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”

²⁶ Regele s-a întristat foarte tare, pentru că, din cauza jurămintelor făcute în faţa invitaţilor, nu putea s-o refuze.

²⁷ A trimis imediat poruncă să-i fie adus capul lui Ioan Botezătorul. Ioan a fost decapitat în închisoare,

²⁸ iar capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale.

²⁹ Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit şi au luat trupul lui Ioan – şi l-au înmormântat.

³⁰ Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.

³¹ Isus le-a zis: „Haideţi să mergem într-un loc singuratic, ca să vă odihniţi puţin!” – pentru că tot timpul erau oameni care veneau şi plecau, şi ei n-avuseseră timp nici măcar să mănânce.

³² Au plecat deci cu barca, doar ei, într-un loc singuratic.

³³ Însă mulţi oameni i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că din toate cetăţile au alergat pe jos (pe mal) până acolo – şi au venit la ei.

³⁴ Când a ajuns şi El, a văzut mulţimea mare de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca oile care n-au păstor. A început deci să-i înveţe multe lucruri.

³⁵ Se făcuse deja foarte târziu, aşa că ucenicii au venit la El şi I-au zis: „Acesta este un loc singuratic şi este foarte târziu;

³⁶ lasă-i să plece, ca să meargă prin împrejurimi şi prin sate să-şi cumpere ceva de mâncare.”

³⁷ Isus le-a răspuns: „Daţi-le voi de mâncare!” Ei au zis: „Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?”

³⁸ Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!” După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: „Cinci – şi doi peşti.”

³⁹ Isus le-a poruncit să se aşeze toţi pe iarbă, grupuri-grupuri.

⁴⁰ Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.

⁴¹ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a rostit binecuvântarea, a rupt pâinile în bucăţi şi le-a dat ucenicilor Lui, ca să le dea oamenilor de mâncare – şi a împărţit tuturor şi cei doi peşti.

⁴² Au mâncat toţi până s-au săturat

⁴³ şi au adunat şi douăsprezece coşuri pline cu ceea ce rămăsese din pâini şi din peşti.

⁴⁴ Cei care mâncaseră pâinile erau cam cinci mii de bărbaţi.

⁴⁵ Apoi Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să se urce imediat în barcă şi să meargă înaintea Lui pe malul celălalt, la Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimilor.

⁴⁶ După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, s-a dus pe munte să se roage.

⁴⁷ Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe mal.

⁴⁸ A văzut că ei se chinuiau cu vâslitul, pentru că aveau vântul din faţă, şi, cam între trei şi şase dimineaţa, s-a dus la ei mergând pe mare; vroia să treacă pe lângă ei.

⁴⁹ Când L-au văzut mergând pe mare, au crezut că este o stafie şi au ţipat,

⁵⁰ pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut. Imediat însă Isus a vorbit cu ei: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeţi!”

⁵¹ S-a urcat la ei în barcă – iar vântul a stat. Ei s-au mirat foarte tare,

⁵² pentru că nu fuseseră în stare să înţeleagă ce anume s-a întâmplat cu pâinile.

⁵³ Au traversat pe celălalt mal, în regiunea dinspre Ghenezaret, şi au ancorat acolo.

⁵⁴ Imediat după ce a coborât din barcă, oamenii din regiunea aceea L-au recunoscut

⁵⁵ şi au alergat de peste tot acolo unde auziseră că se afla El, aducându-i împreună cu ei, pe tărgi, şi pe cei bolnavi.

⁵⁶ Şi oriunde mergea – în sate, în cetăţi, pe câmpuri – îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase să-I atingă măcar marginea hainei – şi toţi cei care-L atingeau se vindecau.

7

¹ S-au adunat la El fariseii şi câţiva dintre învăţătorii Legii care veniseră de la Ierusalim

² şi i-au văzut pe câţiva dintre ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile „necurate” (adică fără să se spele pe mâini –

³ pentru că fariseii şi toţi iudeii, respectând tradiţia bătrânilor, nu mănâncă dacă nu se spală pe mâini

⁴ sau, de asemenea, când vin din piaţă nu mănâncă dacă nu s-au spălat – şi mai sunt încă multe alte reguli pe care le respectă ca tradiţie, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz şi a paturilor).

⁵ Atunci fariseii şi învăţătorii Legii L-au întrebat pe Isus: „De ce ucenicii Tăi nu respectă tradiţia bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile necurate?”

⁶ El le-a răspuns: „Mare dreptate a avut Isaia când a profeţit cu privire la voi, ipocriţilor, că:Poporul acesta Mă onorează doar cu vorba, dar inimile lor sunt departe de Mine!

⁷ Însă Mi se închină în zadar, pentru că învăţăturile pe care le dau ei sunt porunci făcute de oameni!

⁸ Voi aţi refuzat să ascultaţi poruncile lui Dumnezeu – pentru ca, în schimb, să respectaţi tradiţiile omeneşti!

⁹ Cât de bine aţi ştiut să ocoliţi poruncile lui Dumnezeu ca să vă puteţi păstra tradiţia voastră!

¹⁰ Moise a spus: Respectă-ţi tatăl şi mama! şi Cel care-şi insultă tatăl sau mama trebuie să fie omorât!,

¹¹ însă voi ziceţi: „Dacă cineva spune tatălui sau mamei sale: îLucrurile cu care te-aş putea ajuta sunt korban (adică închinate lui Dumnezeu)î,

¹² acel om nu mai este dator să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!” –

¹³ şi astfel, prin tradiţia voastră, aţi respins Cuvântul lui Dumnezeu, desconsiderându-i autoritatea! Şi faceţi încă multe alte lucruri de acest fel!”

¹⁴ A chemat din nou mulţimea şi le-a vorbit astfel: „Ascultaţi-Mă cu toţii şi înţelegeţi!

¹⁵ Nu există nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată pângări, ci ceea ce iese din om, aceea îl pângăreşte!”

¹⁶

¹⁷ După ce a părăsit mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat cu privire la parabolă.

¹⁸ El le-a zis: „Deci nici voi nu sunteţi în stare să înţelegeţi?! Nu vă daţi seama că ceea ce intră din afară în om nu-l poate pângări,

¹⁹ pentru că nu intră în inima lui, ci în stomac, apoi este dat afară din trupul lui?!” (A declarat astfel „curate” toate alimentele.)

²⁰ Apoi a continuat: „Ceea ce iese din om, aceea îl pângăreşte,

²¹ pentru că din inima omului vin gândurile rele, imoralitatea sexuală, furturile, crimele,

²² adulterele, lăcomia, faptele rele, trădarea, depravarea, invidia, blasfemia, aroganţa, prostia!

²³ Toate aceste rele vin dinăuntru şi-l pângăresc pe om!”

²⁴ De acolo a plecat spre regiunea Tirului. Vrând să nu ştie nimeni că se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat.

²⁵ Imediat, o femeie care auzise despre El şi a cărei fetiţă avea un duh necurat a venit la El şi a căzut la picioarele Lui.

²⁶ Femeia era, însă, o grecoaică de origine siro-feniciană. Ea I-a cerut să scoată demonul din fetiţa ei,

²⁷ dar Isus i-a zis: „Lasă să se sature întâi copiii, pentru că nu se cade să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţeluşi!”

²⁸ Ea I-a răspuns: „Doamne, dar şi căţeluşii de sub masă mănâncă din firimiturile căzute de la copii!”

²⁹ El i-a zis: „Pentru răspunsul acesta poţi să te duci acasă liniştită: demonul a ieşit din fetiţa ta!”

³⁰ Ea a plecat acasă şi a găsit copilul culcat pe pat – iar demonul ieşise.

³¹ A plecat din nou din regiunea Tirului şi s-a dus, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin regiunea Decapolelor.

³² Au adus la El un surd, care, de asemenea, vorbea greu şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste El.

³³ Isus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui,

³⁴ apoi a privit spre cer, a oftat şi a zis: „Effatha!”, care înseamnă: „Deschide-te!” –

³⁵ şi, imediat, omul a putut din nou să audă şi să vorbească (şi vorbea corect).

³⁶ Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei spuneau mai mult.

³⁷ Oamenii erau foarte uimiţi şi ziceau: „El pe toate le face bine: chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi să vorbească!”

8

¹ În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime – şi nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis:

² „Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine aici fără să aibă de mâncare,

³ iar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor cădea de oboseală pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.”

⁴ Ucenicii I-au răspuns: „Aici este un loc pustiu; de unde s-ar putea găsi destulă mâncare pentru atâţia oameni?”

⁵ Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Ei I-au răspuns: „Şapte.”

⁶ El a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ, apoi a luat cele şapte pâini, a rostit binecuvântarea, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Lui, pentru ca aceştia să le împartă mulţimii, iar ei le-au împărţit.

⁷ Aveau şi câţiva peştişori – i-a binecuvântat şi li i-a dat şi pe aceştia.

⁸ Au mâncat, s-au săturat şi au umplut şi şapte coşuri cu ceea ce rămăsese.

⁹ (Cei care mâncaseră erau cam patru mii de bărbaţi.) Apoi Isus i-a lăsat să plece,

¹⁰ iar El S-a suit îndată în barcă, împreună cu ucenicii Lui, şi s-au îndreptat spre regiunile Dalmanutei.

¹¹ Au venit la El fariseii şi au început să stea de vorbă cu El. I-au cerut să le arate un semn din ceruri, încercând prin aceasta să-L prindă în cursă.

¹² Isus a oftat adânc în Sine şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Vă spun într-adevăr că acestei generaţii Dumnezeu nu-i va da nici un semn.”

¹³ I-a lăsat, S-a suit în barcă şi s-a dus pe celălalt mal.

¹⁴ Ucenicii uitaseră să ia pâini – şi nu aveau nici măcar o pâine cu ei în barcă.

¹⁵ Isus le-a poruncit: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!”

¹⁶ Ei au început să vorbească unii cu alţii: „N-avem pâine!”

¹⁷ Isus ştia despre ce vorbesc ei, aşa că le-a zis: „De ce vorbiţi între voi despre faptul că n-aveţi pâine? Nu gândiţi? Nici nu vă daţi seama? Nu sunteţi în stare să înţelegeţi?

¹⁸ Nu vedeţi, cu toate că aveţi ochi? Şi, cu toate că aveţi urechi, nu auziţi? Ia amintiţi-vă,

¹⁹ atunci când cu acele cinci pâini s-au hrănit cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu ceea ce a rămas aţi strâns?” Ei au răspuns: „Douăsprezece.”

²⁰ „Dar atunci când cu şapte pâini s-au hrănit patru mii, câte coşuri aţi strâns cu ceea ce a rămas?” Ei au răspuns: „Şapte.”

²¹ Şi El le-a zis: „Încă nu vă daţi seama?”

²² S-a dus la Betsaida, iar acolo I-au adus un orb, ca să-l atingă.

²³ Isus a luat orbul de mână şi l-a dus afară din sat. A pus salivă pe ochii lui, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”

²⁴ Omul a privit şi i-a răspuns: „Văd oameni, dar seamănă cu nişte copaci care umblă.”

²⁵ Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii lui, iar omul a văzut atunci limpede – i-a revenit vederea şi acum vedea totul clar.

²⁶ Isus l-a trimis acasă spunându-i: „Să nu intri prin sat!”

²⁷ Isus şi ucenicii Lui s-au îndreptat către satele care ţin de Cezareea lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

²⁸ Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, alţii zic că eşti unul dintre profeţi.”

²⁹ Isus a continuat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Cristosul!”

³⁰ Isus le-a poruncit să nu spună nimănui despre El.

³¹ Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de bătrânii poporului, de conducătorii preoţilor şi de învăţătorii Legii, să fie omorât, iar a treia zi să învie.

³² Le-a vorbit deschis despre aceasta. Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre,

³³ însă Isus s-a întors, i-a privit pe ucenici şi l-a mustrat pe Petru: „Pleacă, Satan, pentru că tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la ale oamenilor!”

³⁴ A chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi a început să le vorbească: „Dacă vrea cineva să Mă urmeze, trebuie să renunţe la a mai urmări împlinirea propriilor lui dorinţe, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze,

³⁵ pentru că cel care vrea să-şi salveze viaţa şi-o va cheltui în zadar, dar cel care-şi va cheltui viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, chiar până la moarte, acela şi-o va salva.

³⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde viaţa?

³⁷ Sau, ce poate da un om în schimbul vieţii sale?

³⁸ Iar de cel căruia îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie lipsită de credincioşie şi păcătoasă, de acela şi Fiului Omului Îi va fi ruşine când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.

9

¹ Şi le-a zis: „Vă spun, într-adevăr, că sunt câţiva aici care nu vor muri până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”

² După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus pe un munte înalt (doar ei singuri).

³ Acolo Şi-a schimbat înfăţişarea în faţa lor, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un nălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă;

⁴ de asemenea, i-au văzut pe Ilie şi pe Moise stând de vorbă cu Isus.

⁵ Petru I-a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.”

⁶ Nu ştia ce să zică, pentru că fuseseră cuprinşi de teamă.

⁷ Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit o voce: „Acesta este Fiul Meu pe care-L iubesc – ascultaţi-L!”

⁸ Ei s-au uitat imediat în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni în afară de Isus şi de ei.

⁹ În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până când Fiul Omului nu va învia dintre cei morţi.

¹⁰ Ei au respectat porunca Lui, dar au început să se întrebe: „Ce înseamnă „înviere dintre cei morţi”?”

¹¹ Şi L-au întrebat: „Din ce cauză spun învăţătorii Legii că trebuie să vină mai întâi Ilie?”

¹² El le-a răspuns: „Într-adevăr, Ilie vine primul, pentru a pregăti toate lucrurile; totuşi, cum de spun Scripturile că Fiul Omului va suferi mult şi se vor purta rău cu El?

¹³ Însă Eu vă spun nu numai că Ilie a venit, dar şi că ei au făcut cu el tot ce-au vrut, aşa cum este scris despre el.”

¹⁴ Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte învăţători ai Legii care discutau aprins cu ei.

¹⁵ Imediat toată mulţimea L-a văzut – şi au rămas uluiţi. Au alergat la El şi L-au salutat.

¹⁶ El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?”

¹⁷ Un om din mulţime I-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, pentru că are în el un duh rău şi nu poate vorbi.

¹⁸ Când îl prinde, îl trânteşte la pământ în convulsii şi copilul face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte cu totul. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.”

¹⁹ Isus i-a răspuns: „Cât de necredincioşi sunteţi! Cât mai trebuie oare să stau cu voi? Până când să mai am răbdare cu voi? Aduceţi-l la Mine!”

²⁰ L-au adus la El şi imediat ce duhul L-a văzut pe Isus, l-a trântit la pământ pe copil, care se rostogolea în convulsii şi făcea spume la gură.

²¹ Isus l-a întrebat pe tatăl copilului: „De câtă vreme i se întâmplă aşa?” El I-a răspuns: „Din copilărie.

²² Şi de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare… Dar, dacă poţi, ai milă de noi!”

²³ Isus i-a răspuns: „Dacă poţi”… Totul este posibil pentru cel care crede!”

²⁴ Imediat tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută-mă să-mi înving necredinţa!”

²⁵ Când Isus a văzut că mulţimea se îngrămădea tot mai mult, a poruncit duhului necurat: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!”

²⁶ Duhul a strigat, i-a provocat copilului convulsii puternice şi apoi a ieşit. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că murise.

²⁷ Isus însă l-a prins de mână şi l-a ridicat – şi copilul s-a ridicat în picioare.

²⁸ Când a intrat în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

²⁹ El le-a zis: „Pe demonii de acest fel nimeni nu-i poate face să iasă decât cu ajutorul rugăciunii.”

³⁰ De acolo au plecat prin Galileea – dar Isus nu vroia să ştie nimeni unde se află,

³¹ pentru că îi învăţa pe ucenici: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor, iar ei Îl vor omorî, însă a treia zi după ce-L vor fi omorât va învia.”

³² Dar ei n-au înţeles ce le spunea El – şi se temeau să-L întrebe.

³³ După ce au ajuns în Capernaum, pe când se aflau în casă, i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum?”

³⁴ Însă ei tăceau, pentru că pe drum purtaseră o dispută cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.

³⁵ Isus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: „Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.”

³⁶ A luat un copil, l-a aşezat în mijlocul lor şi, îmbrăţişându-l, le-a spus:

³⁷ „Cel care primeşte pe vreunul dintre aceşti copii de dragul Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte de fapt pe Cel care M-a trimis pe Mine.”

³⁸ Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni pe baza Numelui Tău – şi nu l-am mai lăsat s-o facă, pentru că nu ne urma.”

³⁹ Dar Isus a zis: „Nu-l opriţi, pentru că nimeni care face minuni pe baza Numelui Meu nu va putea ca imediat după aceea să spună lucruri rele despre Mine, insultându-Mă.

⁴⁰ Cel care nu este împotriva noastră este pentru noi.

⁴¹ Iar cel care vă dă un pahar de apă pentru că sunteţi ai lui Cristos – vă spun adevărul! – nu-şi va pierde răsplata.

⁴² Însă pentru cel care ar împinge pe vreunul dintre aceşti micuţi să-şi piardă credinţa în Mine, ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră de moară – din cele mari – şi să fie aruncat în mare.

⁴³ Dacă mâna ta te împinge să cazi în păcat, taie-o, pentru că este mai bine pentru tine să intri în viaţă infirm, decât să ai două mâini şi să mergi în iad, în focul care nu se stinge.

⁴⁴

⁴⁵ Şi dacă piciorul tău te împinge să cazi în păcat, taie-l, pentru că este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, dar să fii aruncat în iad.

⁴⁶

⁴⁷ De asemenea, dacă ochiul tău te împinge să-ţi pierzi credinţa, scoate-l, pentru că este mai bine pentru tine să ai un singur ochi, dar să intri în Împărăţia lui Dumnezeu, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în iad,

⁴⁸ unde viermele nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁹ Orice om va fi sărat cu foc.

⁵⁰ Sarea este bună; dar dacă ea îşi pierde gustul, prin ce o veţi face să şi-l recapete iarăşi? Să aveţi deci sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”

10

¹ S-a ridicat şi a plecat de acolo, îndreptându-Se spre regiunea Iudeii şi spre regiunile de pe celălalt mal al Iordanului. Mulţimile s-au adunat din nou în jurul Lui şi El, după cum Îi stătea în obicei, îi învăţa.

² Nişte farisei au venit să-L întrebe dacă îi este îngăduit unui soţ să divorţeze de soţia lui. Încercau astfel să-L prindă în cursă.

³ Dar Isus i-a întrebat: „Ce v-a poruncit Moise?”

⁴ Ei I-au răspuns: „Moise a permis ca soţul să divorţeze de soţia lui dându-i un certificat de divorţ.”

⁵ Dar Isus le-a zis: „El a scris această poruncă din cauza încăpăţânării voastre,

⁶ însă la început Dumnezeu i-a creat bărbat şi femeie

⁷ şi de aceea soţul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui,

⁸ iar cei doi vor fi una. Deci ei nu mai sunt doi, ci una.

⁹ Aşadar omul nu trebuie să despartă ceea ce Dumnezeu a unit prin căsătorie.”

¹⁰ În casă ucenicii L-au întrebat cu privire la aceasta.

¹¹ El le-a zis: „Dacă cineva divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter împotriva soţiei lui.

¹² De asemenea, dacă o soţie divorţează de soţul ei şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter.”

¹³ Au adus la El nişte copii, ca să se atingă de ei, dar ucenicii îi mustrau pe cei care-i aduceau.

¹⁴ Când a văzut acest lucru, Isus a fost indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine! Nu-i împiedicaţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei!

¹⁵ Vă spun, într-adevăr, că dacă cineva nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu aşa cum o primeşte un copil, nu va intra în ea.”

¹⁶ I-a îmbrăţişat pe copii, Şi-a pus mâinile peste ei şi i-a binecuvântat.

¹⁷ În timp ce pleca, a alergat în calea Lui un om care a îngenuncheat şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac pentru a moşteni viaţa veşnică?”

¹⁸ Isus i-a zis: „De ce Mă numeşti „bun”? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu.

¹⁹ Cunoşti poruncile: să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu minţi, să nu înşeli, respectă-ţi tatăl şi mama.”

²⁰ El I-a răspuns: „Învăţătorule, am respectat toate aceste lucruri încă din tinereţe.”

²¹ Isus l-a privit cu dragoste şi i-a zis: „Îţi mai lipseşte un singur lucru: du-te şi vinde tot ce ai, apoi dă săracilor ceea ce ai obţinut în urma vânzării – şi vei avea o comoară în ceruri; apoi vino şi urmează-Mă!”

²² Omul a fost surprins şi descurajat de aceste cuvinte şi a plecat foarte trist, pentru că era foarte bogat.

²³ Isus a privit în jur şi le-a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu va fi pentru cei bogaţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!”

²⁴ Ucenicii au fost uluiţi când au auzit ce-a zis El, însă Isus a repetat: „Copii, cât de greu se intră în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁵ Este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un om bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”

²⁶ Ei au rămas cu totul uluiţi şi-şi ziceau: „Şi atunci cine poate fi salvat?”

²⁷ Isus i-a privit şi le-a zis: „Acest lucru este imposibil pentru oameni, dar nu şi pentru Dumnezeu, pentru că la Dumnezeu totul este posibil.”

²⁸ Petru a început să-I zică: „Uite, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”

²⁹ Isus i-a zis: „Vă spun, într-adevăr, că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, fratele, sora, mama, tatăl, copilul sau ogorul din cauza Mea şi din cauza Evangheliei

³⁰ şi care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, împreună cu persecuţii, iar în era care urmează să vină – viaţa veşnică.

³¹ Mulţi dintre cei care sunt primii vor fi ultimii, iar mulţi dintre cei care sunt ultimii vor fi primii.”

³² Se aflau pe drumul care urcă spre Ierusalim. Isus mergea înaintea ucenicilor. Ei erau neliniştiţi, iar mulţimea care-L urma era plină de teamă. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care urmau să I se întâmple:

³³ „Acum mergem la Ierusalim; acolo Fiul Omului va fi dat în mâinile conducătorilor preoţilor şi ale învăţătorilor Legii, iar ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da în mâinile păgânilor,

³⁴ care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor omorî – dar a treia zi va învia.”

³⁵ Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El şi I-au zis: „Învăţătorule, vrem să ne îndeplineşti o cerere.”

³⁶ Isus i-a întrebat: „Care?”

³⁷ Ei I-au răspuns: „Unul dintre noi să stea la dreapta Ta, iar celălalt la stânga, atunci când vei sta pe tron, în glorie, în Împărăţia Ta.”

³⁸ Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul suferinţei pe care-l voi bea Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu?”

³⁹ Ei au zis: „Putem.” Isus a continuat: „Da, veţi bea paharul pe care-l voi bea Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu,

⁴⁰ însă nu Eu sunt Cel care spune cine urmează să stea la dreapta şi la stânga Mea, ci acolo vor sta cei pentru care au fost pregătite acele locuri.”

⁴¹ Când au auzit ceilalţi zece acest lucru au fost indignaţi de cererea lui Iacov şi a lui Ioan.

⁴² Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai naţiunilor stăpânesc peste ele, iar oamenii lor de seamă au autoritate asupra celorlalţi.

⁴³ Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci acela care vrea să devină mai mare între voi trebuie să fie slujitorul vostru,

⁴⁴ iar acela care vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul tuturor,

⁴⁵ pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru ca mulţi să poată fi eliberaţi.”

⁴⁶ S-a dus la Ierihon, iar când a plecat de acolo, împreună cu ucenicii Lui şi cu o mare mulţime de oameni, un om orb – Bartimeu, fiul lui Timeu – care stătea pe marginea drumului şi cerşea,

⁴⁷ a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!”

⁴⁸ Mulţi îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”

⁴⁹ Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Ei l-au chemat pe orb: „Curaj! Ridică-te, te cheamă!”

⁵⁰ El şi-a aruncat haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus.

⁵¹ Isus l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul I-a răspuns: „Învăţătorul meu, să văd!”

⁵² Isus i-a zis: „Poţi pleca; credinţa ta te-a vindecat!” Imediat el a putut vedea din nou – şi L-a urmat pe Isus pe drum.

11

¹ Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat,

² spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în sat, veţi găsi legat un măgăruş care nu a fost încălecat niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

³ Dacă vă va întreba cineva: „De ce faceţi aceasta?”, să spuneţi: „Domnul are nevoie de el şi îl va trimite imediat înapoi aici.”

⁴ Ei au plecat, au găsit măgăruşul legat lângă uşa unei case, afară, în stradă, şi l-au dezlegat.

⁵ Cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de luaţi măgăruşul?”

⁶ Ei au răspuns aşa cum le spusese Isus – şi i-au lăsat să plece.

⁷ Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele pe el şi Isus a încălecat.

⁸ Mulţi îşi întindeau hainele pe drum, iar alţii aşezau pe drum ramuri înfrunzite tăiate de pe câmp.

⁹ Cei care mergeau înainte şi cei care veneau după El strigau: „Laudă Ţie! Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului!

¹⁰ Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia tatălui nostru, David! Laudă lui Dumnezeu!”

¹¹ A intrat în Templul din Ierusalim, s-a uitat la toate lucrurile din jur şi, pentru că se făcuse seara târziu, a ieşit din cetate împreună cu cei doisprezece.

¹² A doua zi, după ce a ieşit din Betania, I s-a făcut foame.

¹³ A văzut de departe un smochin înfrunzit şi S-a îndreptat spre el să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor.

¹⁴ Atunci a zis smochinului: „Niciodată să nu mai mănânce cineva fructe din tine!” Ucenicii L-au auzit.

¹⁵ S-a dus la Ierusalim, a intrat în Templu şi a început să-i dea afară pe cei care vindeau sau cumpărau în Templu. A răsturnat mesele celor care schimbau bani şi scaunele celor care vindeau porumbei

¹⁶ şi nu lăsa pe nimeni să care vreun vas prin Templu.

¹⁷ Îi învăţa: „Oare nu este scris:Casa Mea se va numi „casă de rugăciune” pentru toate naţiunile? Dar voi aţi transformat-o într-o peşteră de tâlhari!”

¹⁸ Conducătorii preoţilor şi învăţătorii Legii au auzit lucrul acesta şi au început să caute un mod în care să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece mulţimea era foarte uimită de învăţătura Lui.

¹⁹ De aceea, când se însera, Isus şi ucenicii Lui ieşeau afară din cetate.

²⁰ A doua zi de dimineaţă, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini,

²¹ iar Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”

²² Isus i-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

²³ Vă spun, într-adevăr, că dacă cineva ar spune acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!” şi nu ar avea îndoieli în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, aşa ar fi!

²⁴ Acesta este motivul pentru care vă spun ca atunci când cereţi ceva în rugăciune să credeţi că aţi primit – şi aşa va fi.

²⁵ De asemenea, când vă rugaţi, să iertaţi pe oricine, indiferent ce aţi avea împotriva lui, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte vouă păcatele.”

²⁶

²⁷ A intrat din nou în Ierusalim şi, în timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, învăţătorii Legii şi bătrânii

²⁸ şi L-au întrebat: „Pe baza cărei autorităţi faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?”

²⁹ Isus le-a zis: „Vă voi pune o întrebare, iar dacă Îmi veţi răspunde la ea vă voi spune pe baza cărei autorităţi fac aceste lucruri.

³⁰ De unde avea Ioan dreptul să boteze, de la Dumnezeu sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!”

³¹ Ei au vorbit între ei aşa: „Nu putem spune: „De la Dumnezeu”, pentru că va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”,

³² dar nu putem spune nici: „De la oameni” (pentru că se temeau de mulţime, deoarece toţi îl considerau pe Ioan un profet).

³³ Aşa că I-au răspuns lui Isus: „Nu ştim.” Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun pe baza cărei autorităţi fac aceste lucruri.”

12

¹ A început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc şi i-a construit un turn de pază, apoi a arendat-o unor oameni ca s-o lucreze şi a plecat de acasă într-o călătorie.

² La vremea cuvenită a trimis la arendaşi un sclav, ca să ia de la ei o parte din rodul viei.

³ Arendaşii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi fără nimic.

⁴ Din nou a trimis la ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut peste cap şi l-au tratat într-un mod ruşinos.

⁵ A trimis apoi un altul, dar pe acesta l-au omorât, şi apoi încă mulţi alţii, însă pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.

⁶ Singurul pe care mai rămăsese să-l trimită era fiul lui cel iubit. În cele din urmă l-a trimis la ei, zicându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta.”

⁷ Însă arendaşii şi-au zis: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră!”

⁸ L-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.

⁹ Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va omorî pe arendaşi, iar via o va da altora.

¹⁰ Oare n-aţi citit unde scrie:Piatra despre care constructorii au spus că nu este bună la nimic a ajuns să fie pusă în cel mai important loc din clădire: în capul unghiului.

¹¹ Domnul a făcut acest lucru – şi ce minunat este el!

¹² Ei căutau o cale să-L aresteze, întrucât ştiau că această parabolă fusese spusă împotriva lor, dar se temeau de mulţime, aşa că L-au lăsat să plece.

¹³ I-au trimis la El pe câţiva dintre farisei şi dintre irodieni ca să încerce să-L prindă în cursă prin întrebări.

¹⁴ Ei I-au zis: „Învăţătorule, ştim că întotdeauna ceea ce spui este adevărat, că nu Te laşi influenţat de nimic şi că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi pe oameni să trăiască aşa cum cere Dumnezeu. Se cuvine să plătim Cezarului impozitul cerut de el sau nu?”

¹⁵ El le-a văzut ipocrizia şi a zis: „De ce încercaţi să Mă împingeţi la rău? Aduceţi-Mi un dinar, să-l văd.”

¹⁶ Ei I-au adus şi Isus i-a întrebat: „Ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe monedă?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.”

¹⁷ Isus le-a zis: „Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Ei au rămas foarte miraţi de El.

¹⁸ Au venit la El saducheii (ei spun că nu există înviere) şi L-au întrebat:

¹⁹ „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă un om căsătorit moare fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva, pentru ca acel om să nu rămână fără urmaşi.

²⁰ Au fost şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă urmaşi.

²¹ Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar a murit şi el fără urmaşi. La fel s-a întâmplat şi cu al treilea –

²² şi nici unul dintre cei şapte n-a lăsat urmaşi. Femeia a murit ultima dintre toţi.

²³ La înviere a cui soţie va fi ea, pentru că toţi şapte au fost căsătoriţi cu ea?!”

²⁴ Isus le-a zis: „Oare nu greşiţi voi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu?

²⁵ La înviere oamenii nu se vor mai căsători, ci vor fi ca îngerii din ceruri.

²⁶ N-aţi citit în cartea lui Moise (acolo unde scrie despre tufişul care ardea) ce scrie cu privire la învierea morţilor? Dumnezeu i-a spus lui Moise: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov –

²⁷ deci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii! Foarte mult greşiţi!”

²⁸ Unul dintre învăţătorii Legii venise la El şi auzise discuţia. Când a văzut că Isus a răspuns bine, L-a întrebat: „Care poruncă este cea mai importantă dintre toate?”

²⁹ Isus i-a răspuns: „Prima şi cea mai importantă poruncă este: Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn.

³⁰ Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.

³¹ A doua este: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi! Nu există nici o poruncă mai mare decât acestea.”

³² Învăţătorul Legii I-a zis: „Bine, Învăţătorule, este adevărat ceea ce ai spus, şi anume că El este unul singur şi nu este altul în afară de El –

³³ şi că porunca de a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea şi cu toată puterea şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai importantă decât orice jertfă de animale.”

³⁴ Isus a văzut că Îi răspunsese cu înţelepciune şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.” De atunci nimeni n-a mai îndrăznit să-i pună întrebări.

³⁵ În timp ce dădea învăţătură în Templu, Isus a spus: „Cum de zic învăţătorii Legii despre Cristos că este descendent al lui David?

³⁶ David însuşi spune, inspirat de Duhul Sfânt, Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până când Îţi voi pune duşmanii la picioare!”

³⁷ Şi dacă David însuşi Îl numeşte „Domn”, cum este El atunci descendentul său?” Mulţimea Îl asculta cu încântare.

³⁸ În învăţătura Lui, spunea: „Feriţi-vă de învăţătorii Legii, cărora le place să umble îmbrăcaţi în robe lungi şi să fie salutaţi prin pieţe,

³⁹ să li se dea locurile de onoare la mese şi scaunele de onoare în sinagogi;

⁴⁰ ei jefuiesc casele văduvelor, dar se prefac că se roagă lung. Aceştia vor fi judecaţi mult mai sever.”

⁴¹ S-a aşezat în faţa „cutiei darurilor” (pentru trezoreria Templului) şi se uita la oamenii care puneau bani în ea. Mulţi dintre oamenii bogaţi puneau mult.

⁴² A venit şi o văduvă săracă şi ea a pus două monede mici, care făceau cât un codrant.

⁴³ Isus i-a chemat pe ucenicii Lui şi le-a zis: „Vă spun că, într-adevăr, această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care şi-au adus darul la vistierie,

⁴⁴ pentru că toţi au pus din ceea ce aveau în plus, dar ea a pus, din sărăcia ei, tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”

13

¹ După ce a ieşit din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: „Învăţătorule, uite ce pietre! Şi ce clădiri minunate!”

² Isus i-a răspuns: „Vezi clădirile acestea mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră, ci totul se va dărâma!”

³ S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, faţă în faţă cu Templul şi, în timp ce erau doar ei singuri, Petru, Iacov, Andrei şi Ioan L-au întrebat:

⁴ „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul ce va arăta că urmează să aibă loc toate acestea.”

⁵ Isus a început să le vorbească astfel: „Aveţi grijă ca nu cumva cineva să vă înşele!

⁶ Vor veni mulţi şi vor folosi Numele Meu, spunând: „Eu sunt!” – şi-i vor înşela pe mulţi.

⁷ Când veţi auzi în apropiere zgomot de bătălii, iar din depărtare vor veni ştiri despre războaie, să nu vă alarmaţi, pentru că trebuie ca astfel de lucruri să se întâmple, dar încă nu va fi sfârşitul.

⁸ O naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţii, vor fi cutremure peste tot, va fi foamete; dar acestea sunt doar începutul durerilor naşterii.

⁹ Şi fiţi atenţi la voi înşivă! Vă vor da în mâinile Consiliilor, veţi fi bătuţi în sinagogi, veţi fi duşi în faţa guvernatorilor şi în faţa împăraţilor din cauza Mea, ca să depuneţi mărturie în faţa lor.

¹⁰ Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie predicată la toate naţiunile.

¹¹ Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ceea ce veţi vorbi, pentru că vi se va da chiar atunci – nu voi veţi fi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.

¹² Vă puteţi aştepta să fiţi trădaţi şi daţi la moarte de către oricine: fratele – de frate, copilul – de tatăl lui, părinţii – de copiii lor.

¹³ Toţi vă vor urî din cauza Mea, însă cel care va rămâne neclintit până la sfârşit va fi salvat.

¹⁴ Când veţi vedea urâciunea care aduce pustiire stând acolo unde n-ar trebui să stea (cititorul să înţeleagă), atunci cei din Iudeea să fugă în munţi,

¹⁵ cel care se află pe acoperişul casei să nu se mai ducă să-şi ia ce are în casă,

¹⁶ iar cel care se află pe câmp să nu se mai întoarcă să-şi ia haina.

¹⁷ Vai de femeile care în zilele acelea vor fi însărcinate sau vor alăpta!

¹⁸ Rugaţi-vă să nu se întâmple iarna,

¹⁹ pentru că atunci va fi o suferinţă aşa de mare, cum n-a mai fost de la început, de când a creat Dumnezeu lumea şi până acum – şi nici nu va mai fi!

²⁰ Iar dacă Domnul n-ar fi redus numărul acelor zile, nimeni n-ar supravieţui, însă din cauza celor pe care i-a ales Dumnezeu, zilele acelea vor fi mai puţine.

²¹ Dacă vă va zice cineva atunci: „Uite, Cristos este aici!” sau „Acolo!”, să nu credeţi,

²² pentru că vor veni cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi minuni neobişnuite, ca să-i înşele, dacă se poate, chiar şi pe cei aleşi.

²³ Voi să fiţi atenţi şi să vă feriţi; v-am avertizat cu privire la toate acestea!

²⁴ Dar în zilele de după aceste suferinţe, soarele se va întuneca, luna nu va mai străluci,

²⁵ stelele vor cădea din cer, iar puterile din ceruri vor fi zguduite.

²⁶ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu multă putere şi glorie.

²⁷ El Îşi va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna de pe tot pământul pe cei aleşi ai Lui.

²⁸ Învăţaţi de la smochin exemplul lui: când mlădiţa lui este fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape.

²⁹ La fel şi voi: când veţi vedea că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că timpul este aproape, gata să vină.

³⁰ Vă spun, într-adevăr, că această generaţie nu va trece până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.

³¹ Cerul şi pământul vor înceta să existe, dar cuvintele Mele nu.

³² Iar despre acea zi sau acea oră nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci doar Tatăl.

³³ Aveţi grijă şi urmăriţi ce se întâmplă, pentru că nu ştiţi când va sosi acel moment!

³⁴ Este ca şi cu acel om care a plecat de acasă într-o călătorie şi care, la plecare, a încredinţat diferite responsabilităţi fiecăruia dintre sclavii săi şi i-a poruncit portarului să vegheze.

³⁵ Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei – poate fi seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa –

³⁶ şi nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind!

³⁷ Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi!”

14

¹ Sărbătoarea Azimilor şi a Paştelui urma să înceapă peste două zile. Conducătorii preoţilor şi învăţătorii Legii încercau să pună la cale un plan cu ajutorul căruia să-L aresteze pe Isus folosind trădarea, apoi să-L omoare –

² însă ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se stârnească vreo răscoală în popor.”

³ În timp ce se afla în Betania, luând masa în casa lui Simon leprosul a venit o femeie cu un vas de alabastru, plin cu parfum de nard curat – un parfum foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru şi a vărsat parfumul pe capul lui Isus.

⁴ Unii au fost indignaţi şi au zis: „Care este scopul acestei risipe de parfum?

⁵ Acest parfum se putea vinde cu trei sute de dinari, care să fie daţi săracilor!” – şi o certau pe femeie cu asprime.

⁶ Însă Isus a zis: „Lăsaţi-o în pace! De ce o necăjiţi? Ea a făcut un lucru frumos pentru Mine!

⁷ Pe săraci îi aveţi cu voi întotdeauna şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.

⁸ Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul dinainte, pregătindu-Mă astfel pentru îngropare.

⁹ Vă spun, într-adevăr, că în toată lumea unde se va predica Evanghelia se va spune şi ce a făcut această femeie, pentru ca oamenii să-şi amintească de ea.”

¹⁰ Atunci Iuda iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L trădeze.

¹¹ Ei s-au bucurat când au auzit aceasta şi i-au promis bani, aşa că Iuda a început să caute un prilej pentru a-L trăda.

¹² În prima zi a sărbătorii Azimilor, când se jertfeşte mielul de Paşte, ucenicii L-au întrebat: „Unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim masa de Paşte?”

¹³ El i-a trimis pe doi dintre ucenici în cetate şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate – şi veţi întâlni un om care duce un vas cu apă; urmaţi-l până la casa unde va intra el, iar acolo spuneţi stăpânului casei aşa:

¹⁴ „Învăţătorul zice: îCare este camera în care Eu şi ucenicii Mei vom lua masa de Paşte?î”

¹⁵ El vă va arăta la etaj o cameră mare şi gata aranjată – acolo să faceţi pregătiri pentru noi.”

¹⁶ Ucenicii au plecat şi s-au dus în cetate şi acolo au găsit aşa cum le spusese Isus. Au pregătit masa de Paşte,

¹⁷ iar seara a venit Isus cu cei doisprezece.

¹⁸ În timp ce se aflau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Vă spun, într-adevăr, că cel care Mă va da în mâinile lor este unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine.”

¹⁹ Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe, unul câte unul: „Nu-i aşa că nu eu?”

²⁰ El le-a zis: „Unul din cei doisprezece care mănâncă cu Mine.

²¹ Fiul Omului va muri, aşa cum este scris cu privire la El, dar vai de acela care-L va trăda pe Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el nici să nu se fi născut!”

²² În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o, le-a dat-o ucenicilor şi a zis: „Luaţi! Acesta este trupul Meu.”

²³ A luat apoi un pahar şi, după ce a rostit binecuvântarea, l-a dat ucenicilor şi toţi au băut din el.

²⁴ Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sânge care pecetluieşte legământul, întrucât Eu mor ca jertfă pentru mulţi oameni.

²⁵ Vă spun că, într-adevăr, nu voi mai bea din rodul viţei până când îl voi bea nou, în Împărăţia lui Dumnezeu.”

²⁶ După ce au cântat, s-au dus pe Muntele Măslinilor.

²⁷ Isus le-a zis: „Toţi veţi fi împinşi să Mă trădaţi, pentru că este scris:Voi lovi de moarte păstorul – şi oile se vor împrăştia.

²⁸ Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.”

²⁹ Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi Te vor trăda, eu n-o voi face!”

³⁰ Isus i-a răspuns: „Îţi spun, într-adevăr, că astăzi, în noaptea aceasta, înainte de al doilea cântat al cocoşului, vei spune de trei ori că nu Mă cunoşti.”

³¹ Dar Petru a insistat şi mai tare: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine – tot nu voi spune că nu Te cunosc!” Şi toţi au spus la fel.

³² S-au dus într-un loc numit Ghetsimani şi acolo Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-vă aici până când Eu mă voi ruga.”

³³ I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan. A fost cuprins de nelinişte şi de tulburare –

³⁴ şi le-a zis: „Sunt atât de îndurerat, încât durerea aproape că Mă omoară – rămâneţi aici şi staţi treji!”

³⁵ S-a îndepărtat puţin, a căzut la pământ şi s-a rugat ca, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la El ceasul acela greu.

³⁶ A zis: „Tată, la Tine totul este posibil. Îndepărtează acest pahar de la Mine! Totuşi, fie nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!”

³⁷ A venit şi i-a găsit pe ucenici dormind – şi i-a zis lui Petru: „Simon, dormi?! N-ai putut să stai treaz nici măcar o oră?!

³⁸ Staţi treji şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în păcat atunci când sunteţi ispitiţi! Duhul este înflăcărat, dar trupul este slab.”

³⁹ S-a dus şi s-a rugat iar, spunând aceleaşi cuvinte,

⁴⁰ apoi a venit din nou şi i-a găsit iarăşi dormind, pentru că le era foarte somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.

⁴¹ Când a venit a treia oară, le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Ajunge! A sosit ora – Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.

⁴² Sculaţi-vă şi haideţi să mergem! Uite că vine cel care M-a trădat!”

⁴³ Şi imediat, în timp ce El vorbea încă, a sosit Iuda, unul din cei doisprezece, împreună cu o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de către conducătorii preoţilor, de către învăţătorii Legii şi de către bătrâni.

⁴⁴ Trădătorul le dăduse următorul semn de recunoaştere: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi şi să-L luaţi sub pază!”

⁴⁵ Când a venit, s-a îndreptat imediat spre Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!”, apoi L-a sărutat.

⁴⁶ Atunci ei au pus mâna pe Isus şi L-au arestat.

⁴⁷ Văzând aceasta, unul din cei care se aflau acolo a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.

⁴⁸ Isus le-a zis: „Aţi venit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar?

⁴⁹ Eram cu voi în Templu în fiecare zi şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! Însă aşa se împlinesc Scripturile!”

⁵⁰ Toţi L-au părăsit şi au fugit.

⁵¹ Un tânăr, care avea doar o pânză înfăşurată în jurul trupului, Îl urma pe Isus. L-au prins şi pe el,

⁵² dar el a lăsat pânza în mâinile lor şi a fugit dezbrăcat.

⁵³ Pe Isus L-au dus la marele preot, iar acolo s-au adunat toţi conducătorii preoţilor, bătrânii şi învăţătorii Legii.

⁵⁴ Petru L-a urmat de la distanţă, până în curtea palatului marelui preot. S-a aşezat împreună cu slujitorii de la palat şi se încălzea la foc.

⁵⁵ Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu încercau să găsească o mărturie împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, dar n-au găsit,

⁵⁶ pentru că, deşi mulţi dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau între ele.

⁵⁷ Unii s-au ridicat şi au depus împotriva Lui o mărturie falsă, spunând:

⁵⁸ „Noi L-am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, şi în trei zile voi construi un altul, care nu va fi făcut de mâna omului” –

⁵⁹ dar nici măcar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturia lor.

⁶⁰ Marele preot s-a ridicat în picioare, în mijloc, şi L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce înseamnă mărturia pe care o aduc aceştia împotriva Ta?”

⁶¹ Însă Isus a continuat să tacă şi nu i-a răspuns nimic. Marele preot L-a întrebat din nou: „Tu eşti Cristos, Fiul Celui vrednic de a fi lăudat?”

⁶² Isus a răspuns: „Da, Eu sunt.Şi Îl veţi vedea pe Fiul Omului aşezat în cea mai înaltă poziţie de autoritate – la dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii de pe cer.”

⁶³ Marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?!

⁶⁴ Aţi auzit blasfemia! Ce ziceţi?” Toţi L-au condamnat, considerând că este vinovat şi merită pedeapsa cu moartea.

⁶⁵ Unii au început să-L scuipe şi, acoperindu-I faţa, să-L lovească cu pumnii şi să-I zică: „Profeţeşte!”, apoi slujitorii L-au luat de acolo, pălmuindu-L.

⁶⁶ În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot

⁶⁷ şi când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el şi a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!”

⁶⁸ Dar el a negat, spunând: „Nu ştiu şi nu înţeleg ce spui!” A ieşit afară, în faţa porţii – şi atunci a cântat cocoşul.

⁶⁹ Slujnica l-a văzut şi a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este dintre ei!”,

⁷⁰ dar el a negat din nou. După puţin timp, cei care se aflau acolo i-au zis lui Petru: „Cu siguranţă că eşti unul dintre ei, pentru că eşti galileean!”

⁷¹ Însă el a început să se blesteme şi să jure: „Nu-L cunosc pe acest om despre care vorbiţi!”

⁷² Şi imediat a cântat cocoşul a doua oară, iar Petru şi-a amintit ce-i spusese Isus („Înainte de al doilea cântat al cocoşului vei spune de trei ori că nu Mă cunoşti.”) şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.

15

¹ Imediat ce s-a făcut zi, conducătorii preoţilor, bătrânii, învăţătorii Legii şi întreg Sinedriul s-au adunat să se sfătuiască şi L-au trimis pe Isus legat la Pilat, dându-L în mâinile lui.

² Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Aşa cum spui.”

³ Conducătorii preoţilor i-au adus multe acuzaţii

⁴ şi Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte Te acuză ei!”

⁵ Dar, spre mirarea lui Pilat, Isus tot n-a răspuns nimic.

⁶ La fiecare sărbătoare de Paşte, Pilat le elibera un deţinut – cel pe care-l cereau ei.

⁷ Era unul numit Baraba, închis împreună cu răsculaţii (el comisese o crimă în timpul unei răscoale).

⁸ Mulţimea s-a adunat şi a început să-i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea de obicei.

⁹ Pilat i-a întrebat: „Vreţi să vi-L eliberez pe regele iudeilor?”

¹⁰ (Pilat ştia că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoţilor în mâinile lui.)

¹¹ Însă conducătorii preoţilor stârniseră mulţimea să ceară ca să-l elibereze în schimb pe Baraba.

¹² Pilat i-a întrebat iar: „Aşadar ce vreţi să fac cu Cel pe care-L numiţi „regele iudeilor”?”

¹³ Însă ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!”

¹⁴ Dar Pilat le-a zis: „De ce? Ce rău a făcut?” Însă ei strigau şi mai tare: „Răstigneşte-L!”

¹⁵ Pilat vroia să facă pe placul mulţimii, aşa că l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să fie biciuit, L-a dat în mâinile lor, ca să-L răstignească.

¹⁶ Ostaşii L-au dus în curtea palatului guvernatorului (adică în fortăreaţa romană) şi au chemat toată compania.

¹⁷ L-au îmbrăcat cu o mantie de purpură şi I-au împletit o cunună de spini.

¹⁸ Au început să-L salute cu: „Să trăieşti, rege al iudeilor!”,

¹⁹ Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau şi îngenuncheau înaintea Lui, închinându-I-se.

²⁰ După ce şi-au bătut aşa joc de El, L-au dezbrăcat de mantia de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui, apoi L-au dus afară, să-L răstignească.

²¹ Au obligat un trecător (un om care venea de la câmp, şi anume Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf) să ducă crucea lui Isus.

²² L-au dus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „locul craniului”.

²³ I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar n-a vrut să-l ia.

²⁴ L-au răstignit, apoi şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi pentru ele, ca să vadă cine ce să ia.

²⁵ Era nouă dimineaţa când L-au răstignit.

²⁶ Au pus o inscripţie cu acuzaţia adusă împotriva Lui: „Regele iudeilor”.

²⁷ Împreună cu El au răstignit şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.

²⁸

²⁹ Cei care treceau pe acolo Îl ocărau, dădeau din cap şi ziceau: „Aha! Tu, Cel care dărâmi Templul şi în trei zile îl reconstruieşti la loc,

³⁰ salvează-Te şi dă-Te jos de pe cruce!”

³¹ Tot aşa Îl batjocoreau între ei şi conducătorii preoţilor şi învăţătorii Legii, zicând: „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva!

³² „Cristos”!! „Regele lui Israel”!! Să coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Chiar şi cei răstigniţi împreună cu El Îl insultau.

³³ Pe la douăsprezece s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ora trei,

³⁴ iar pe la trei Isus a strigat cu voce tare: Eli, Eli, lama sabactani?, care tradus înseamnă Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

³⁵ Cei care se aflau pe acolo L-au auzit şi au zis: „Uite că-l strigă pe Ilie!”

³⁶ Cineva a alergat şi a umplut un burete cu vin acru, apoi l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L dea jos!”

³⁷ Dar, cu un strigăt puternic, Isus a murit.

³⁸ Atunci perdeaua care era înăuntrul Templului s-a despicat în două, de sus până jos.

³⁹ Când centurionul care se afla în faţa crucii a văzut cum a murit, a zis: „Într-adevăr, acest om era Fiul lui Dumnezeu!”

⁴⁰ Erau acolo şi nişte femei care stăteau şi priveau de departe, iar între ele erau şi Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov cel tânăr şi a lui Iose, precum şi Salome,

⁴¹ care Îl urmaseră şi care-L slujiseră pe când se afla în Galileea, şi încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

⁴² Când se făcuse deja seară, pentru că era ziua pregătirii, adică ziua de dinainte de Sabat,

⁴³ Iosif din Arimateea, un om respectat din Sinedriu şi care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat şi să-i ceară trupul lui Isus.

⁴⁴ Pilat s-a mirat că murise deja şi l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă a murit.

⁴⁵ Centurionul l-a asigurat de aceasta, aşa că Pilat i-a dăruit lui Iosif trupul.

⁴⁶ Iosif a cumpărat pânză, apoi L-a dat jos, L-a înfăşurat în pânză, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă şi a rostogolit o piatră la uşa mormântului.

⁴⁷ Maria Magdalena şi Maria (mama lui Iose) au văzut unde fusese pus.

16

¹ După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacov) şi Salome au cumpărat alifii şi uleiuri parfumate, ca să se ducă să-L ungă

² şi, în prima zi după Sabat, foarte de dimineaţă (încă pe când se crăpa de zi), s-au dus la mormânt,

³ zicându-şi între ele: „Cine ne va rostogoli piatra de la uşa mormântului?”

⁴ Însă, când s-au uitat, au văzut că piatra (care era foarte mare) fusese rostogolită.

⁵ Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat cu o robă lungă, albă, şezând în partea dreaptă – şi s-au speriat.

⁶ Însă el le-a zis: „Nu vă speriaţi! Voi Îl căutaţi pe Isus din Nazaret, Cel care a fost răstignit; nu este aici: a fost înviat! Uitaţi-vă să vedeţi locul unde-L puseseră,

⁷ apoi duceţi-vă şi spuneţi-le ucenicilor Lui – şi lui Petru – că El merge înaintea voastră în Galileea şi că acolo Îl veţi vedea, aşa cum v-a spus!”

⁸ Ele au ieşit afară şi au plecat în fugă de la mormânt, pentru că tremurau şi erau pline de uimire – şi n-au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.

⁹ În zorii primei zile de după Sabat, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, cea din care scosese şapte demoni,

¹⁰ iar ea s-a dus şi i-a anunţat pe cei care fuseseră cu El şi care acum erau trişti şi plângeau.

¹¹ Dar când aceştia au auzit că trăieşte şi că fusese văzut de ea, n-au crezut.

¹² După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S-a arătat sub o înfăţişare diferită.

¹³ Aceştia s-au dus şi i-au anunţat pe ceilalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.

¹⁴ Mai târziu, li S-a arătat celor unsprezece, pe când stăteau la masă şi i-a certat pentru necredinţa lor şi pentru că fuseseră aşa de încăpăţânaţi şi nu i-au crezut pe cei care L-au văzut după ce înviase.

¹⁵ Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi-le tuturor Evanghelia!

¹⁶ Cel care va crede şi va fi botezat va fi salvat, iar cel care nu va crede va fi condamnat.

¹⁷ Semnele care-i vor însoţi pe cei care cred sunt următoarele: pe baza Numelui Meu vor scoate demoni, vor vorbi în limbi noi,

¹⁸ nici o otravă aducătoare de moarte nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi, iar aceştia se vor face bine.”

¹⁹ Aşadar, după ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost luat sus în ceruri şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu.

²⁰ Ei s-au dus şi au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei şi însoţea Cuvântul cu semne, pentru a-l confirma.