1

¹ Apocalipsa (descoperirea) a lui Iisus Hristos, care Dumnezeu i-a dat lui, ca să arate robilor săi cele ce trebuie să fie degrab; şi a arătat trimiţând pre Îngerul său robului său Ioan.

² Care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu, şi mărturisirea lui Iisus Hristos, şi câte a văzut.

³ Fericit este cel ce citeşte, şi cei ce aud cuvintele prorociei acesteia, şi păzesc cele scrise întru dânsa. Că vremea aproape este.

⁴ Ioan celor şapte Biserici care sunt în Asia: Dar vouă şi pace de la cel ce este, şi cel ce era, şi cel ce vine, şi de la cele şapte Duhuri, care sunt înaintea Scaunului lui.

⁵ Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel Credincios, cel întâi născut din morţi, şi Stăpânul împăraţilor pământului, care ne-a iubit pre noi, şi cu Sângele său ne-a spălat de păcatele noastre.

⁶ Şi ne-a făcut Împăraţi şi Preoţi lui Dumnezeu şi Tatălui său; Lui slava, şi puterea în vecii vecilor. Amin.

⁷ Iată vine cu norii, şi îl va vedea pre el tot ochiul, şi cei ce l-au împuns, şi vor plânge înaintea lui toate seminţiile pământului. Aşa, Amin.

⁸ Eu sunt Alfa, şi Omega, începutul şi sfârşitul, zice Domnul, cel ce este, şi cel ce era, şi cel ce vine Atotţiitorul.

⁹ Eu Ioan cel ce sunt şi fratele vostru, şi părtaş întru necazul, şi întru Împărăţia, şi întru răbdarea întru Iisus Hristos. Fost-am în ostrovul ce se cheamă Patmos pentru cuvântul lui Dumnezeu, şi pentru mărturisirea lui Iisus Hristos.

¹⁰ Fost-am în Duh întru o zi Duminecă, şi am auzit după mine Glas mare ca de trâmbiţă.

¹¹ Zicând: Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi, şi cel de pre urmă; şi, ce vezi scrie în carte, şi trimite celor şapte Biserici ce sunt în Asia, la Efes, şi la Smirna, şi la Pergam, şi la Tiatiri, şi la Sardes, şi la Filadelfia, şi la Laodiceea.

¹² Şi m-am întors să văd Glasul care vorbea cu mine, şi întorcându-mă am văzut şapte Sfeşnice de aur.

¹³ Şi în mijlocul celor şapte Sfeşnice asemenea Fiului Omului, îmbrăcat cu haină lungă, şi încins pre la ţâţe cu brâu de aur.

¹⁴ Iar Capul lui, şi Părul alb ca lâna cea albă, ca zăpada; şi Ochii lui ca para focului.

¹⁵ Şi Picioarele lui asemenea cu arama de Liban, ca întru un cuptor fiind arse, şi Glasul lui, ca glas de ape multe.

¹⁶ Şi având în Mâna sa cea dreaptă şapte stele, şi din Gura lui Sabie cu două ascuţituri ascuţită (iute) ieşind, şi Faţa lui precum soarele luminează întru puterea sa.

¹⁷ Şi dacă l-am văzut pre el, am căzut la Picioarele lui ca un mort; şi a pus Mâna sa cea dreaptă preste mine, zicând mie: Nu te teme; Eu sunt cel dintâi, şi cel de pre urmă.

¹⁸ Şi cel ce sunt viu, şi am fost mort, şi iată sunt viu în vecii vecilor, Amin. Şi am cheile iadului, şi ale morţii.

¹⁹ Scrie cele ce ai văzut, şi cele ce sunt, şi cele ce vor să fie după acestea.

²⁰ Taina celor şapte stele, care le-ai văzut în dreapta mea, şi cele şapte sfeşnice de aur; cele şapte stele Îngerii celor şapte Biserici sunt. Şi cele şapte Sfeşnice care le-ai văzut, şapte Biserici sunt.

2

¹ Îngerului Bisericii Efesului scrie: Acestea zice cel ce ţine cele şapte Stele în dreapta sa, cel ce umblă în mijlocul celor şapte Sfeşnice de aur.

² Ştiu faptele tale, şi osteneala ta, şi răbdarea ta, şi cum că nu poţi suferi pre cei răi; şi ai ispitit pre cei ce se zic pre sine apostoli, şi nu sunt. Şi i-ai aflat pre ei mincinoşi.

³ Şi ai purtat, şi ai răbdare, şi pentru Numele meu te-ai ostenit, şi nu ai încetat.

⁴ Ci am asupra ta, că dragostea ta cea dintâi o ai părăsit.

⁵ Drept aceea adu-ţi aminte de unde ai căzut, şi te pocăieşte, şi fă faptele cele dintâi. Iar de nu, viu la tine curând, şi voi mişca Sfeşnicul tău din locul său, de nu te vei pocăi.

⁶ Şi aceasta ai, că urăşti faptele Nicolaitenilor, care şi eu le urăsc.

⁷ Cela ce are ureche, auză ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui voi da lui să mănânce din Pomul vieţii, care este în mijlocul Raiului lui Dumnezeu.

⁸ Şi Îngerului Bisericii Smirnenilor scrie: Acestea zice cel dintâi şi cel de pre urmă, care a murit, şi a înviat.

⁹ Ştiu faptele tale, şi necazul, şi sărăcia, (ci bogat eşti) şi hula celor ce se zic pre sine Iudei, şi nu sunt, ci Sinagogă a satanei.

¹⁰ Nimic nu te teme de cele ce vei să pătimeşti; că iată diavolul va să arunce dintru voi în temniţă, ca să vă ispitiţi; şi veţi avea necaz în zece zile; fii credincios până la moarte, şi voi da ţie Cununa vieţii.

¹¹ Cel ce are ureche, auză ce zice Duhul Bisericilor: Cel ce biruieşte nu se va nedreptăţi de moartea cea de a doua.

¹² Şi Îngerului Bisericii celei din Pergam scrie: Acestea zice cel ce are sabia cea cu două ascuţite ascuţită (iute).

¹³ Ştiu faptele tale, şi unde locuieşti, unde este scaunul satanei. Şi ţii Numele meu, şi nu ai lepădat Credinţa mea în zilele, în care Antipa martorul meu cel credincios, carele s-a ucis la voi, unde locuieşte satana.

¹⁴ Ci am asupra ta puţine, că ai acolo pre cei ce ţin învăţătura lui Valaam, carele învăţa pre Valac să puie sminteală înaintea fiilor lui Israil, ca să mănânce de cele jertfite idolilor, şi să curvească.

¹⁵ Aşa ai şi tu pre cei ce ţin învăţătura Nicolaitenilor, care eu o urăsc.

¹⁶ Pocăieşte-te, iar de nu, vin la tine curând, şi voi face cu ei război cu Sabia Gurii mele.

¹⁷ Cel ce are ureche, auză ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce biruieşte voi da lui să mănânce din manna cea ascunsă, şi voi da lui piatră albă, şi în piatră nume nou scris, care nimenea nu îl ştie, fără numai cel ce îl ia.

¹⁸ Şi Îngerului Bisericii celei din Tiatiri scrie: Acestea zice Fiul lui Dumnezeu, cel ce are Ochii săi ca para focului, şi Picioarele sale sunt asemenea cu arama de Liban.

¹⁹ Ştiu faptele tale, şi dragostea, şi slujba, şi credinţa, şi răbdarea ta, şi faptele tale cele de pre urmă sunt mai multe decât cele dintâi.

²⁰ Ci am asupra ta puţine, că laşi pre femeia Izabel, care se zice pre sine prorociţă, a învăţa şi a amăgi pre robii mei, să curvească, şi să mănânce cele jertfite idolilor.

²¹ Şi am dat ei vreme ca să se pocăiască de curvia sa, şi nu s-a pocăit.

²² Iată eu o pun pre ea în pat, şi pre cei ce curvesc cu ea în necaz mare, de nu se vor pocăi de faptele sale.

²³ Şi pre fiii ei îi voi ucide cu moarte, şi vor cunoaşte toate Bisericile, că eu sunt cel ce cerc rărunchii, şi inimile, şi voi da vouă unuia fieştecăruia dupre faptele voastre.

²⁴ Iară vouă zic şi celorlalţi din Tiatiri: Câţi nu au învăţătura aceasta, şi care nu au cunoscut adâncurile satanei, precum zic: Nu voi pune preste voi altă greutate.

²⁵ Însă ce aveţi, ţineţi până voi veni.

²⁶ Şi celui ce biruieşte şi celui ce păzeşte până în sfârşit faptele mele, voi da lui stăpânire preste neamuri.

²⁷ Şi le va păstori pre ele cu toiag de fier, ca vasele de lut (ca vasele olăreşti) se vor zdrobi (să le zdrobească) precum şi eu am luat de la Tatăl meu.

²⁸ Şi voi da lui steaua cea de dimineaţă.

²⁹ Cel ce are ureche, auză ce Duhul zice Bisericilor.

3

¹ Şi Îngerului Bisericii celei din Sardes scrie: Acestea zice cel ce are şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte Stele: Ştiu faptele tale, că ai nume că trăieşti, şi eşti mort.

² Priveghează, şi întăreşte pre celelalte care vor să moară, că nu am aflat faptele tale deplin înaintea lui Dumnezeu.

³ Drept aceea adu-ţi aminte cum ai luat şi ai auzit, şi ţine, şi te pocăieşte; iar de nu vei priveghea, voi veni asupra ta ca furul, şi nu vei cunoaşte în care ceas voi veni asupra ta.

⁴ Ai puţine nume şi în Sardes, care nu şi-au întinat hainele lor, şi vor umbla împreună cu mine în albe; că vrednici sunt.

⁵ Cel ce biruieşte, acesta se va îmbrăca în haine albe, şi nu voi şterge numele lui din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Părintelui meu, şi înaintea Îngerilor lui.

⁶ Cela ce are ureche, auză ce Duhul zice Bisericilor.

⁷ Şi Îngerului Bisericii celei din Filadelfia scrie: Acestea zice cel sfânt, cel adevărat, care are cheia lui David; cel ce deschide, şi nimenea nu închide; şi închide, şi nimenea nu deschide.

⁸ Ştiu faptele tale; iată am dat înaintea ta uşă deschisă, şi nimenea nu poate să o închidă pre ea; că mică putere ai, şi ai păzit cuvântul meu, şi nu ai tăgăduit Numele meu.

⁹ Iată dau din sinagoga satanei, a celor ce se zic pre sine a fi Iudei, şi nu sunt, ci mint; iată voi face pre ei ca să vie, şi să se închine înaintea picioarelor tale, şi vor cunoaşte că te-am iubit pre tine.

¹⁰ Pentru că ai păzit cuvântul răbdării mele, şi eu te voi păzi pre tine de ceasul ispitei ce va să fie preste toată lumea, ca să ispitească pre cei ce locuiesc pre pământ.

¹¹ Iată, vin curând; ţine ce ai, ca nimenea să nu îţi ia cununa ta.

¹² Cel ce biruieşte, îl voi face pre el stâlp în Biserica Dumnezeului meu, şi nu va ieşi afară mai mult, şi voi scrie preste el Numele Dumnezeului meu, şi Numele Cetăţii Dumnezeului meu, Ierusalimului celui nou, care se pogoară din Cer de la Dumnezeul meu, şi Numele meu cel nou.

¹³ Cel ce are ureche, auză ce Duhul zice Bisericilor.

¹⁴ Şi Îngerului Bisericii celei din Laodiceea scrie: Acestea zice cel ce este Amin, Martorul cel credincios, şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu.

¹⁵ Ştiu faptele tale, că nici rece eşti nici fierbinte, o de ai fi rece, sau fierbinte.

¹⁶ Iar fiindcă eşti cald, şi nici fierbinte, nici rece, te voi vărsa din Gura mea.

¹⁷ Că zici: Că bogat sunt, şi m-am îmbogăţit, şi de nimic nu am lipsă. Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos, şi mişel, şi sărac, şi orb, şi gol.

¹⁸ Sfătuiescu-te să cumperi de la mine aur lămurit din foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci, şi să nu se arate ruşinea goliciunii tale; şi cu Colirion unge ochii tăi, ca să vezi.

¹⁹ Eu ori pre câţi iubesc îi mustru şi îi cert; râvneşte dar şi te pocăieşte.

²⁰ Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul meu, şi va deschide uşa, voi intra la el, şi voi cina cu el, şi el cu mine.

²¹ Cel ce biruieşte, voi da lui să şadă cu mine pre Scaunul meu, precum şi eu am biruit, şi am şezut cu Tatăl meu pre Scaunul lui.

²² Cel ce are ureche, auză ce Duhul zice Bisericilor.

4

¹ După acestea am văzut, şi iată, uşă deschisă în Cer; şi Glasul cel dintâi, care l-am auzit, ca de trâmbiţă ce vorbea cu mine, zicând: Suie-te aici şi voi arăta ţie cele ce trebuie să fie dupre acestea.

² Şi îndată am fost în Duh; şi iată, Scaun era pus în Cer, şi preste scaun cel ce şedea.

³ Şi cel ce şedea la vedere era asemenea ca piatra Iaspis, şi Sardinul; şi Curcubeu împrejurul scaunului asemenea la vedere ca piatra Smaraldului.

⁴ Şi împrejurul Scaunului douăzeci şi patru de scaune; şi pre scaune am văzut pre cei douăzeci şi patru de Bătrâni şezând, îmbrăcaţi cu haine albe, şi aveau pre capetele sale cununi de aur.

⁵ Şi din scaun ies fulgere, şi glasuri, şi tunete; şi şapte făclii de foc arzând înaintea scaunului, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

⁶ Şi înaintea scaunului mare de sticlă asemenea cu cristalul; şi în mijlocul scaunului, şi împrejurul lui, patru Vieţuitori plini fiind de ochi, dinainte, şi dinapoi.

⁷ Şi Vieţuitorul cel dintâi asemenea leului, şi al doilea Vieţuitor asemenea viţelului, şi al treilea Vieţuitor având faţa ca omul, şi al patrulea Vieţuitor asemenea vulturului ce zboară.

⁸ Şi cei patru Vieţuitori, unul fieştecare avea câte şase aripi împrejur, şi înlăuntru erau plini de ochi; şi odihnă nu au ziua şi noaptea, zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, cel ce era, şi cel ce este, şi cel ce vine.

⁹ Şi când vor da Vieţuitorii slavă, şi cinste, şi mulţămită celui ce şade pre Scaun, celui ce este viu în vecii vecilor.

¹⁰ Vor cădea cei douăzeci şi patru de Bătrâni înaintea celui ce şade pre Scaun, şi se vor închina celui ce este Viu în vecii vecilor, şi vor pune cununile lor înaintea Scaunului, zicând:

¹¹ Vrednic eşti Doamne a lua Slava, şi Cinstea, şi Puterea, că tu ai zidit toate, şi pentru voia ta sunt, şi s-au zidit.

5

¹ Şi am văzut în Dreapta celui ce şedea pre scaun carte scrisă dinlăuntru şi din afară, pecetluită cu şapte peceţi.

² Şi am văzut pre un Înger tare, strigând cu glas mare: Cine este vrednic a deschide cartea şi a dezlega peceţile ei?

³ Şi nimenea nu putea în Cer, nici pre pământ, nici sub pământ, a deschide cartea, nici a o vedea pre ea.

⁴ Iar eu plângeam mult, că nimenea nu s-a aflat vrednic a deschide, şi a citi cartea, nici a o vedea pre ea.

⁵ Şi unul din Bătrâni zice mie: Nu plânge; iată a biruit Leul cel din seminţia Iudei, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea, şi să dezlege cele şapte peceţi ale ei.

⁶ Şi am văzut, şi iată în mijlocul scaunului, şi a celor patru Vieţuitori, şi în mijlocul Bătrânilor Miel stând ca cum ar fi fost junghiat, având coarne şapte, şi ochi şapte, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu care se trimit în tot pământul.

⁷ Şi a venit şi a luat cartea din dreapta celui ce şedea pre scaun.

⁸ Şi când a luat cartea, cei patru Vieţuitori, şi cei douăzeci şi patru de Bătrâni au căzut înaintea Mielului având fieştecare Alăute, şi Năstrăpi de aur pline de tămâieri, care sunt rugăciunile sfinţilor.

⁹ Şi cântă cântare nouă zicând: Vrednic eşti să iei cartea, şi să deschizi peceţile ei; căci te-ai junghiat, şi ne-ai răscumpărat pre noi lui Dumnezeu cu Sângele tău din toată seminţia, şi limba, şi norodul, şi neamul.

¹⁰ Şi ne-ai făcut pre noi Dumnezeului nostru, Împăraţi şi Preoţi, şi vom împărăţi pre pământ.

¹¹ Şi am văzut, şi am auzit glas de Îngeri mulţi împrejurul Scaunului, şi a Vieţuitorilor, şi a Bătrânilor, şi era numărul lor milioane de milioane, şi mii de mii.

¹² Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul care s-a junghiat ca să ia puterea, şi bogăţia, şi înţelepciunea, şi tăria, şi cinstea, şi slava, şi bună cuvântarea.

¹³ Şi toată făptura, care este în Cer, şi pre pământ, şi sub pământ, şi cele ce sunt în mare, şi cele ce sunt într-însele toate, am auzit, zicând: Celui ce şade pre scaun, şi Mielului bună cuvântarea, şi cinstea, şi slava, şi puterea în vecii vecilor.

¹⁴ Şi cei patru Vieţuitori ziceau: Amin. Şi cei douăzeci şi patru de Bătrâni au căzut, şi s-au închinat celui viu în vecii vecilor.

6

¹ Şi am văzut când a deschis Mielul una din cele şapte peceţi, şi am auzit pre unul din cei patru Vieţuitori zicând ca cu glas de tunet: Vino şi vezi.

² Şi am văzut, şi iată un cal alb, şi cel ce şedea pre el avea arc, şi s-a dat lui cunună, şi a ieşit biruind, şi ca să biruiască.

³ Şi când a deschis a doua pecete, am auzit pre al doilea Vieţuitor, zicând: Vino, şi vezi.

⁴ Şi a ieşit alt cal roşu (roib), şi celui ce şedea pre cal i s-a dat lui să ia pacea de pre pământ, ca unul pre altul să se junghie; şi s-a dat lui sabie mare.

⁵ Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit pre Vieţuitorul al treilea zicând: Vino şi vezi. Şi am văzut, şi iată un cal negru, şi cel ce şedea pre el, avea cumpănă în mâna sa.

⁶ Şi am auzit glas în mijlocul celor patru Vieţuitori zicând: Un hinic de grâu întru un dinar, şi trei hinici de orz întru un dinar, şi untul de lemn şi vinul, să nu vătămaţi.

⁷ Şi când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul Vieţuitorului celui al patrulea zicând: Vino, şi vezi.

⁸ Şi am văzut, şi iată un cal galben, şi celui ce şedea pre el îi era numele moartea, şi iadul urma cu ea; şi s-a dat lor putere ca să omoare preste a patra parte a pământului cu sabie, şi cu foamete, şi cu moarte, şi de fiarele pământului.

⁹ Şi când a deschis a cincea pecete, am văzut sub Jertfelnic sufletele celor junghiaţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu, şi pentru mărturisirea care avea.

¹⁰ Şi au strigat cu glas mare, zicând: Până când Stăpânul cel sfânt şi adevărat nu judeci, şi nu izbândeşti sângele nostru de la cei ce locuiesc pre pământ?

¹¹ Şi fieştecăruia li s-a dat Veşminte albe, şi li s-a zis lor, ca să se odihnească încă puţină vreme, până ce se vor plini şi cei dimpreună robi cu ei, şi fraţii lor, care vor să se omoare ca şi ei.

¹² Şi am văzut când au deschis pecetea a şasea, iată cutremur mare s-a făcut, şi Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, şi Luna s-a făcut ca sângele.

¹³ Şi Stelele Cerului au căzut pre pământ, precum smochinul leapădă smochinele cele crude ale lui, când se clăteşte de vânt mare.

¹⁴ Şi Cerul s-a osebit ca o carte învălindu-se, şi tot muntele şi ostrovul din locurile sale s-au mişcat.

¹⁵ Şi împăraţii pământului, şi domnii, şi bogaţii, şi căpitanii, şi cei puternici, şi tot cel rob, şi cel slobod, s-au ascuns în peşteri, şi în pietrele munţilor.

¹⁶ Şi zic munţilor, şi pietrelor: Cădeţi preste noi, şi ne ascundeţi pre noi de către Faţa celui ce şade pre Scaun, şi de mânia Mielului.

¹⁷ Că a venit Ziua cea mare a mâniei lui, şi cine va putea să stea?

7

¹ Şi după acestea am văzut patru Îngeri stând în cele patru unghiuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, să nu sufle vânt pre pământ, nici preste mare, nici pre tot copacul.

² Şi am văzut alt Înger suindu-se de la Răsăritul Soarelui, având Pecetea lui Dumnezeu celui Viu; şi a strigat cu glas mare celor patru Îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea.

³ Zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce vom pecetlui pe robii Dumnezeului nostru preste frunţile lor.

⁴ Şi am auzit numărul celor pecetluiţi o sută patruzeci şi patru de mii pecetluiţi din toată seminţia fiilor lui Israil.

⁵ Din seminţia Iudei, douăsprezece mii, pecetluiţi; din seminţia lui Rubin, douăsprezece mii, pecetluiţi; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii, pecetluiţi.

⁶ Din seminţia lui Aser, douăsprezece mii, pecetluiţi; din seminţia lui Neftalim, douăsprezece mii, pecetluiţi; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii, pecetluiţi.

⁷ Din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii, pecetluiţi; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii, pecetluiţi; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii, pecetluiţi;

⁸ Din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii, pecetluiţi; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii, pecetluiţi; din seminţia lui Veniamin, douăsprezece mii, pecetluiţi.

⁹ După acestea am văzut, şi iată, gloată mare, din tot neamul, şi seminţiile, şi noroadele, şi limbile, stând înaintea Scaunului, şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în Veşminte albe şi finici în mâinile lor.

¹⁰ Şi strigau cu glas mare, zicând: Mântuirea Dumnezeului nostru celui ce şade pre Scaun, şi Mielului.

¹¹ Şi toţi Îngerii stau împrejurul Scaunului, şi a Bătrânilor, şi a celor patru Vieţuitori, şi au căzut înaintea Scaunului pre feţele sale, şi s-au închinat lui Dumnezeu.

¹² Zicând: Amin. Bună cuvântarea, şi slava, şi înţelepciunea, şi mulţămita, şi cinstea, şi puterea, şi tăria Dumnezeului nostru, în vecii vecilor Amin.

¹³ Şi a răspuns unul din cei Bătrâni, zicându-mi mie: Aceştia care sunt îmbrăcaţi cu Veşmintele cele albe, cine sunt şi de unde au venit?

¹⁴ Şi am zis lui: Doamne, tu ştii. Şi mi-a zis mie: Aceştia sunt cei ce vin din necazul cel mare, şi şi-au spălat Veşmintele sale, şi şi-au albit Veşmintele sale cu Sângele Mielului.

¹⁵ Pentru aceasta sunt înaintea Scaunului lui Dumnezeu, şi slujesc lui ziua şi noaptea în Biserica lui; şi cel ce şade pre Scaun, se va sălăşlui preste ei.

¹⁶ Nu vor flămânzi mai mult, nici vor însetoşa mai mult, nici va mai cădea preste ei Soarele, nici tot zăduful.

¹⁷ Că Mielul cel din mijlocul Scaunului va paşte pre ei, şi îi va povăţui pre ei la izvoară de ape vii, şi va şterge Dumnezeu toată lacrăma de la ochii lor.

8

¹ Şi când a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în Cer ca la o jumătate de ceas.

² Şi am văzut pre cei şapte Îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-a dat lor şapte Trâmbiţe.

³ Şi alt Înger a venit, şi a stătut pre Jertfelnic, având Cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâi multe, ca să dea rugăciunilor tuturor sfinţilor preste Jertfelnicul cel de aur, care este înaintea Scaunului.

⁴ Şi s-a suit fumul tămâilor cu rugăciunile sfinţilor din mâna Îngerului înaintea lui Dumnezeu.

⁵ Şi a luat Îngerul Cădelniţa, şi o a umplut din focul Jertfelnicului, şi o a aruncat pre pământ, şi s-au făcut glasuri, şi tunete, şi fulgere, şi cutremure.

⁶ Şi cei şapte Îngeri, care aveau cele şapte Trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiţeze.

⁷ Şi Îngerul cel dintâi a trâmbiţat, şi s-a făcut grindină, şi foc amestecat cu sânge, şi s-a aruncat pre pământ, şi a treia parte din copaci au ars, şi toată iarba verde a ars.

⁸ Şi al doilea Înger a trâmbiţat, şi ca un munte mare arzând cu foc s-a aruncat în mare, şi a treia parte din mare s-a făcut sânge.

⁹ Şi au murit a treia parte din zidiri în mare, care avea suflete, şi a treia parte din corăbii s-au stricat.

¹⁰ Şi al treilea Înger a trâmbiţat, şi a căzut din Cer stea mare arzând ca o făclie, şi a căzut preste a treia parte din râuri şi preste izvoarele apelor.

¹¹ Şi numele stelei se zice Pelin, şi s-a făcut a treia parte din ape ca pelinul, şi mulţi din oameni au murit de ape, că se făcuse amară.

¹² Şi al patrulea Înger a trâmbiţat, şi s-a rănit a treia parte a Soarelui, şi a treia parte a Lunii, şi a treia parte a stelelor, aşa, cât s-a întunecat a treia parte a lor, şi ziua să nu lumineze a treia parte a ei, şi noaptea aşijderea.

¹³ Şi am văzut şi am auzit pre un Înger zburând în mijlocul Cerului, zicând cu glas mare: Vai, vai, vai celor ce locuiesc pre pământ de celelalte glasuri de trâmbiţă ale celor trei Îngeri, care vor să trâmbiţeze.

9

¹ Şi al cincilea Înger a trâmbiţat, şi am văzut o stea din Cer căzând pre pământ, şi s-a dat ei cheia fântânii adâncului.

² Şi a deschis fântâna adâncului, şi s-a suit fum din fântână ca fumul unui cuptor mare, şi s-a întunecat soarele şi văzduhul de fumul fântânii.

³ Şi din fum au ieşit lăcuste pre pământ, şi li s-a dat lor putere, precum au putere scorpiile pământului.

⁴ Şi s-a zis lor: Să nu vatăme iarba pământului, nici toată verdeaţa, nici tot copacul, fără numai pre oamenii, care nu au pecetea lui Dumnezeu pre frunţile lor.

⁵ Şi li s-a dat lor, ca să nu îi omoare pre ei, ci ca să se chinuiască luni cinci; şi chinul lor, ca chinul scorpiei, când loveşte pre om.

⁶ Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea, şi nu o vor afla; şi vor pofti să moară, şi moartea va fugi de la ei.

⁷ Şi asemănările lăcustelor erau asemenea cailor celor gătiţi spre război; şi pre capetele lor ca nişte cununi asemenea aurului, şi feţele lor, ca feţele oamenilor.

⁸ Şi aveau păr, ca părul femeilor, şi dinţii lor erau ca ai leilor.

⁹ Şi aveau zale, ca zalele cele de fier; şi sunetul aripilor lor ca sunetul de care cu mulţi cai, care aleargă la război.

¹⁰ Şi au cozi asemenea scorpiilor, şi bolduri erau în cozile lor, şi puterea lor a vătăma pe oameni luni cinci.

¹¹ Şi au preste ele împărat pre îngerul adâncului, numele lui evreieşte este Avvadon, iar în limba elinească are nume Apollion (adică pierzătorul).

¹² Un vai a trecut, iată mai vin încă două vaiuri după acestea.

¹³ Şi al şaselea Înger a trâmbiţat, şi am auzit un glas din cele patru cornuri ale Jertfelnicului celui de aur, care este înaintea lui Dumnezeu.

¹⁴ Zicând Îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: Dezleagă pre cei patru îngeri legaţi la râul cel mare Eufratul.

¹⁵ Şi s-au dezlegat cei patru îngeri care erau gătiţi spre ceasul, şi ziua, şi luna, şi anul, ca să omoare a treia parte din oameni.

¹⁶ Şi numărul oştilor călărimii două milioane de milioane; şi am auzit numărul lor.

¹⁷ Şi aşa am văzut caii în vedenie, şi pre cei ce şedeau pre ei având zale de foc, şi de Iachint, şi de piatră pucioasă; şi capetele cailor, ca capetele leilor, şi din gurile lor ieşea foc şi fum, şi piatră pucioasă.

¹⁸ De acestea trei bătăi s-au omorât a treia parte din oameni, de foc, şi de fum, şi de piatră pucioasă ce ieşea din gurile lor.

¹⁹ Că puterile lor în gura lor sunt, că cozile lor sunt asemenea şerpilor, având capete, şi cu acestea vatămă.

²⁰ Şi ceilalţi oameni, care nu au murit de ranele acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor sale, ca să nu se închine dracilor, şi idolilor celor de aur, şi de argint, şi de aramă, şi de piatră, şi de lemn, care nici a vedea pot, nici a auzi, nici a umbla.

²¹ Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

10

¹ Şi am văzut alt Înger tare pogorându-se din Cer, îmbrăcat cu nor, şi curcubeu era pre capul lui, şi faţa lui ca soarele, şi picioarele lui ca stâlpii de foc.

² Şi avea în mâna sa Cărticică deschisă, şi a pus piciorul lui cel drept pre mare, iar cel stâng pre pământ.

³ Şi a strigat cu glas mare, precum răcneşte leul; şi când a strigat, au grăit cele şapte tunete glasurile sale.

⁴ Şi când au grăit cele şapte tunete glasurile sale, vroiam să scriu. Şi am auzit Glas din Cer zicând mie: Pecetluieşte cele ce au grăit cele şapte tunete, şi acestea nu le scrie.

⁵ Şi Îngerul pre care l-am văzut, stând pre mare şi pre pământ, şi-a ridicat mâna sa spre Cer.

⁶ Şi s-a jurat întru cel ce este viu în vecii vecilor, care a zidit Cerul şi cele ce sunt într-însul şi pământul şi cele ce sunt într-însul, şi marea şi cele ce sunt într-însa, că vreme mai mult nu va fi.

⁷ Ci în zilele glasului Îngerului al şaptelea când va vrea să trâmbiţeze, se va săvârşi taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor săi Prorocilor.

⁸ Şi glasul care l-am auzit din Cer, iarăşi a vorbit cu mine, şi a zis: Mergi de ia Cărticica cea deschisă în mâna Îngerului ce stă pre mare şi pre pământ.

⁹ Şi m-am dus la Înger, şi i-am zis lui: Dă-mi mie Cărticica; şi mi-a zis: Ia-o şi o mănâncă pre ea; şi va amărî pântecele tău, iară gura ta va fi dulce ca mierea.

¹⁰ Şi am luat Cărticica din mâna Îngerului, şi o am mâncat pre ea, şi era în gura mea dulce ca mierea, şi după ce o am mâncat, s-a amărât pântecele meu.

¹¹ Şi îmi zice mie: Trebuie tu iarăşi să proroceşti la noroade, şi la neamuri, şi la limbi, şi la împăraţi mulţi.

11

¹ Şi mi s-a dat mie trestie asemenea unui toiag, şi a stătut Îngerul, zicând: Scoală-te, şi măsoară Biserica lui Dumnezeu, şi Jertfelnicul, şi pre cei ce se închină întru dânsa.

² Şi curtea cea din afară de Biserică o scoate afară, şi să nu o măsori pre ea, că s-a dat neamurilor; şi Cetatea cea sfântă o vor călca patruzeci şi două de luni.

³ Şi voi da celor doi martori ai mei, şi vor proroci zile o mie două sute şasezeci, îmbrăcaţi cu saci.

⁴ Aceştia sunt cei doi Măslini, şi cele două Sfeşnice, care stau înaintea Dumnezeului pământului.

⁵ Şi de va vrea cineva să-i vatăme pre ei, foc iese din gura lor, şi mistuieşte pre vrăjmaşii lor, şi de va vrea cineva să-i vatăme pre ei, aşa trebuie acela să se omoare.

⁶ Aceştia au putere a închide Cerul ca să nu plouă ploaie în zilele prorociei lor, şi putere au preste ape a le întoarce în sânge, şi a bate pământul cu totă rana, ori de câte ori vor voi.

⁷ Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se suie din adânc va face război cu ei, şi îi va birui pre ei, şi îi va omorî pre ei.

⁸ Şi trupurile cele căzute ale lor vor zăcea în uliţa cetăţii celei mari, care duhovniceşte se cheamă Sodoma, şi Egipt, unde şi Domnul nostru s-a răstignit.

⁹ Şi vor vedea din noroade, şi din seminţii, şi din limbi, şi din neamuri trupurile cele moarte ale lor zile trei şi jumătate, şi trupurile cele moarte ale lor nu vor lăsa să le puie în mormânturi.

¹⁰ Şi cei ce locuiesc pre pământ se vor bucura de ei, şi se vor veseli, şi vor trimite daruri unul altuia, că aceşti doi Proroci au chinuit pre cei ce locuiesc pre pământ.

¹¹ Şi după acele trei zile şi jumătate, Duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat întru ei; şi au stătut pre picioarele sale, şi frică mare a căzut preste cei îi vedeau pre ei.

¹² Şi au auzit Glas mare din Cer zicând lor: Suiţi-vă aicea, şi s-au suit în Cer pre nor; şi i-au văzut pre ei vrăjmaşii lor.

¹³ Şi întru acel ceas s-a făcut cutremur mare, şi a căzut a zecea parte din cetate, şi s-au omorât întru acel cutremur nume de oameni şapte mii; şi ceilalţi s-au înfricoşat, şi au dat slavă Dumnezeului Cerului.

¹⁴ Al doilea vai a trecut; al treilea vai iată vine degrab.

¹⁵ Şi al şaptelea Înger a trâmbiţat, şi s-au făcut glasuri mari în Cer, zicând: Făcutu-s-au împărăţiile lumii, ale Domnului nostru, şi ale Hristosului lui, şi va împărăţi în vecii vecilor.

¹⁶ Şi cei douăzeci şi patru de Bătrâni care înaintea lui Dumnezeu şed pre scaunele sale, au căzut pre feţele sale, şi s-au închinat lui Dumnezeu.

¹⁷ Zicând: Mulţămim ţie Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, cel ce eşti, şi cel ce erai, şi cel ce vii; că ai luat puterea ta cea tare, şi ai Împărăţit.

¹⁸ Şi neamurile s-au mâniat, şi a venit mânia ta, şi vremea celor morţi ca să se judece, şi să dai plată robilor tăi Prorocilor, şi sfinţilor, şi celor ce se tem de Numele tău, celor mici, şi celor mari; şi să strici pre cei ce strică pământul.

¹⁹ Şi s-a deschis Biserica lui Dumnezeu în Cer, şi s-a văzut Sicriul Legii lui în Biserica lui, şi s-au făcut fulgere, şi glasuri, şi tunete, şi cutremur, şi grindină mare.

12

¹ Şi semn mare s-a văzut în Cer: Femeie îmbrăcată cu Soarele, şi Luna sub picioarele ei, şi pre Capul ei Cunună din douăsprezece stele.

² Şi având în Pântece, striga chinuindu-se şi muncindu-se să nască.

³ Şi s-a văzut alt semn în Cer, şi iată un balaur mare roşu, având capete şapte, şi coarne zece, şi pre capetele lui şapte cununi.

⁴ Şi coada lui trage a treia parte din stelele Cerului, şi le-a aruncat pre ele pre pământ; şi balaurul a stătut înaintea Femeii celei ce vrea să nască, ca când va naşte, pre Fiul ei să-l mănânce.

⁵ Şi a născut Fiu parte bărbătească, care va să pască toate neamurile cu toiag de fier, şi s-a răpit Fiul ei la Dumnezeu, şi la Scaunul lui.

⁶ Şi Femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de la Dumnezeu, ca acolo să o odihnească pre ea zile o mie două sute şase zeci.

⁷ Şi s-a făcut război în Cer: Mihail şi Îngerii lui au dat război cu balaurul, şi balaurul a dat război, şi îngerii lui.

⁸ Şi nu au biruit, nici loc s-a aflat lor mai mult în Cer.

⁹ Şi s-a aruncat balaurul cel mare, şarpele cel vechi, care se cheamă diavol, şi satana, cel ce înşală toată lumea, s-a aruncat pre pământ, şi îngerii lui cu el s-au aruncat.

¹⁰ Şi am auzit Glas mare în Cer zicând: Acum s-a făcut mântuirea, şi puterea, şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi puterea Hristosului lui; că s-a aruncat pârâtorul Fraţilor noştri, cel ce pâra pre ei înaintea Dumnezeului nostru ziua şi noaptea.

¹¹ Şi ei l-au biruit pre el pentru Sângele Mielului, şi pentru cuvântul mărturiei lor; şi nu şi-au iubit sufletele sale până la moarte.

¹² Pentru aceasta bucura-ţi-vă Cerurile, şi cei ce locuiesc într-însele; vai celor ce locuiesc pământul, şi marea, că s-a pogorât diavolul la voi având mânie mare, ştiind că puţină vreme are.

¹³ Şi când a văzut balaurul că s-a aruncat pre pământ, a gonit pre Femeia care a născut parte bărbătească.

¹⁴ Şi s-a dat Femeii două aripi ale Vulturului celui mare, ca să zboare în pustie la locul său, unde se hrăneşte acolo o vreme, şi vremi, şi jumătate de vreme de către faţa şarpelui.

¹⁵ Şi a slobozit şarpele dupre Femeie din gura sa apă ca un râu, ca să o ducă râul pre ea.

¹⁶ Şi a ajutat pământul Femeii, şi şi-a deschis pământul gura sa, şi a înghiţit râul, care l-a slobozit balaurul din gura sa.

¹⁷ Şi s-a mâniat balaurul pre Femeie, şi s-a dus să facă război cu ceilalţi ai seminţiei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi au mărturia lui Iisus Hristos.

13

¹ Şi am stătut pre nisipul mării. Şi am văzut suindu-se din mare o fiară, care avea capete şapte, şi coarne zece, şi preste coarnele ei zece steme, şi preste capetele ei nume de hulă.

² Şi fiara care o am văzut era asemenea Pardosului, şi picioarele ei ca şi ale ursului, şi gura ei ca gura leului, şi i-a dat ei balaurul puterea sa, şi scaunul său, şi stăpânire mare.

³ Şi am văzut unul din capetele ei, ca cum ar fi junghiat spre moarte; şi rana morţii ei s-a vindecat; şi s-a mirat tot pământul dinapoia fiarei.

⁴ Şi s-au închinat balaurului celui ce a dat putere fiarei, şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei? Cine poate să se bată cu ea?

⁵ Şi s-a dat ei gură care grăia mari, şi hule, şi s-a dat ei stăpânire să facă război luni patruzeci şi două.

⁶ Şi şi-a deschis gura sa spre hulă asupra lui Dumnezeu, ca să hulească Numele lui, şi Cortul lui, şi pre cei ce locuiesc în Cer.

⁷ Şi s-a dat ei să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască pre ei; şi s-a dat ei stăpânire preste toată seminţia, şi limba, şi neamul.

⁸ Şi se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pre pământ, ale cărora nume nu sunt scrise în Cartea vieţii Mielului celui junghiat de la întemeierea lumii.

⁹ De are cineva ureche, auză.

¹⁰ De adună cineva robie, în robie merge; de va ucide cineva cu sabia, trebuie şi el de sabie să se ucigă. Aicea este răbdarea, şi Credinţa sfinţilor.

¹¹ Şi am văzut altă fiară suindu-se de pre pământ, şi avea coarne două asemenea mielului, şi grăia ca un balaur.

¹² Şi stăpânirea fiarei celei dintâi toată o face înaintea ei, şi face pământul, şi pre cei ce locuiesc pre dânsul, ca să se închine fiarei celei dintâi, a căreia s-a vindecat rana morţii ei.

¹³ Şi face semne mari, ca şi foc să facă să se pogoare din Cer pre pământ înaintea oamenilor.

¹⁴ Şi înşală pre cei ce locuiesc pre pământ, pentru semnele care i s-a dat ei să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pre pământ, să facă chip fiarei, care are rana sabiei, şi a trăit.

¹⁵ Şi s-a dat ei a da duh chipului fiarei, ca să şi grăiască chipul fiarei, şi să facă ca câţi nu se vor închina chipului fiarei, să se omoare.

¹⁶ Şi face pre toţi cei mici şi pre cei mari, şi pre cei bogaţi şi pre cei săraci, şi pre cei slobozi şi pre cei robi, ca să le dea lor semn (semn scris) preste mâna lor cea dreaptă, sau preste frunţile lor.

¹⁷ Şi ca nimenea să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei.

¹⁸ Aicea este înţelepciunea, cel ce are minte, socotească numărul fiarei; că număr de om este, şi numărul ei, 666.

14

¹ Şi am văzut, şi iată Miel stând pre muntele Sionului, şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau Numele Tatălui lui scris pre frunţile lor.

² Şi am auzit glas din Cer ca glas de ape multe, şi ca glas de tunet mare; şi Glas am auzit de alăutari, zicând cu alăutele lor.

³ Şi cântă ca o cântare nouă înaintea Scaunului, şi înaintea celor patru Vieţuitori (Vite), şi a Bătrânilor; şi nimenea nu putea a cunoaşte cântarea, fără numai cele o sută patruzeci şi patru de mii, cumpăraţi de pre pământ.

⁴ Aceştia sunt care cu femei nu s-au întinat: că sunt feciorelnici; aceştia sunt care merg dupre Miel, oriunde se va duce; aceştia sunt cumpăraţi din oameni, pârgă lui Dumnezeu, şi Mielului.

⁵ Şi în gura lor nu s-a aflat vicleşug; că nevinovaţi sunt înaintea Scaunului lui Dumnezeu.

⁶ Şi am văzut alt Înger zburând în mijlocul Cerului, având Evanghelie veşnică, ca să binevestească celor ce locuiesc pre pământ, şi la tot neamul, şi seminţia, şi limba, şi norodul.

⁷ Zicând cu Glas mare: Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi lui slavă; că a venit ceasul judecăţii lui; şi vă închinaţi celui ce a făcut Cerul, şi pământul, şi marea, şi izvoarele apelor.

⁸ Şi alt Înger a urmat zicând: A căzut, a căzut Babilonul cetatea cea mare, că din vinul mâniei curviei ei a adăpat toate neamurile.

⁹ Şi al treilea Înger a urmat lor, zicând cu glas mare: Oricine se închină fiarei, şi chipului ei, şi ia însemnare pre fruntea sa, sau pre mâna sa,

¹⁰ Şi acesta va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat în paharul mâniei lui, şi se va chinui cu foc, şi cu piatră pucioasă înaintea Sfinţilor Îngeri, şi înaintea Mielului.

¹¹ Şi fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei, şi chipului ei, şi cel ce ia semnul numelui ei.

¹² Aicea este răbdarea sfinţilor; aicea cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi Credinţa lui Iisus.

¹³ Şi am auzit Glas din Cer zicând mie: Scrie: Fericiţi cei morţi, care în Domnul mor de acum. Aşa, zice Duhul, ca să se odihnească de ostenelele lor; iar faptele lor vor urma cu ei.

¹⁴ Şi am văzut, şi iată nor alb, şi cel ce şedea pre nor, asemenea cu Fiu al Omului, având în Capul lui cunună de aur, şi în Mâna lui secere ascuţită.

¹⁵ Şi alt Înger a ieşit din Biserică strigând cu mare glas celui ce şedea pre nor: Trimite secera ta, şi seceră, că ţi-a venit ţie ceasul de a secera, că s-a uscat secerişul pământului.

¹⁶ Şi a aruncat cel ce şedea pre nor secera sa pre pământ; şi s-a secerat pământul.

¹⁷ Şi alt Înger a ieşit din Biserica cea din Cer, având şi el seceră ascuţită.

¹⁸ Şi alt Înger a ieşit din Jertfelnic având stăpânire preste foc; şi a strigat cu glas mare celui ce avea secera cea ascuţită, zicând: Trimite secera ta cea ascuţită, şi culege strugurii viei pământului, că s-au copt strugurii ei.

¹⁹ Şi a aruncat Îngerul secera lui pre pământ, şi a cules via pământului, şi o a pus în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

²⁰ Şi s-a călcat teascul afară de cetate, şi a ieşit sânge din teasc până la frâiele cailor de o mie şi şase sute de stadii.

15

¹ Şi am văzut alt semn în Cer mare şi minunat, şapte Îngeri, având şapte rane cele de apoi, că întru acelea s-a săvârşit mânia lui Dumnezeu.

² Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pre cei ce biruia din fiară, şi din chipul ei, şi din semnul ei, şi din numărul numelui ei, stând pre marea cea de sticlă, având alăute ale lui Dumnezeu.

³ Şi cântă cântarea lui Moise robului lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând: Mari şi minunate sunt lucrurile tale Doamne Dumnezeule Atotţiitorule; drepte şi adevărate căile tale, Împărate al sfinţilor.

⁴ Cine nu se va teme de tine Doamne, şi nu va slăvi Numele tău? Că tu eşti unul Sfânt; că toate neamurile vor veni, şi se vor închina înaintea ta; că dreptăţile tale s-au arătat.

⁵ Şi după acestea am văzut, şi iată s-a deschis Biserica Cortului mărturiei în Cer.

⁶ Şi au ieşit cei şapte Îngeri, care aveau cele şapte rane din Biserică, îmbrăcaţi cu in curat, şi strălucit, şi încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur.

⁷ Şi unul din cei patru Vieţuitori a dat celor şapte Îngeri şapte fiale (năstrăpi) de aur pline de mânia lui Dumnezeu, celui viu în vecii vecilor.

⁸ Şi s-a umplut Biserica de fum din slava lui Dumnezeu, şi din Puterea lui; şi nimenea nu putea să intre în Biserică, până ce se vor sfârşi cele şapte rane ale celor şapte Îngeri.

16

¹ Şi am auzit Glas mare din Biserică zicând celor şapte Îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi fialele mâniei lui Dumnezeu pre pământ.

² Şi s-a dus cel dintâi, şi a vărsat fiala sa pre pământ, şi s-a făcut rană rea şi mare în oamenii cei ce aveau semnul fiarei, şi cei ce s-au închinat chipului ei.

³ Şi al doilea Înger a vărsat fiala sa în mare, şi s-a făcut sânge ca de mort; şi tot sufletul viu a murit în mare.

⁴ Şi al treilea Înger a vărsat fiala sa în râuri, şi în izvoarele apelor, şi s-a făcut sânge.

⁵ Şi am auzit pre Îngerul apelor zicând: Drept eşti, Doamne, cel ce eşti, şi cel ce erai, şi cel Cuvios, că ai judecat acestea.

⁶ Că sângele sfinţilor şi al Prorocilor au vărsat, şi sânge le-ai dat lor să bea; că vrednici sunt.

⁷ Şi am auzit pre altul din Jertfelnic zicând: Aşa Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale.

⁸ Şi al patrulea Înger a vărsat fiala sa preste soare, şi i s-a dat lui să pălească pre oameni cu foc.

⁹ Şi s-au pălit oamenii cu pălitură mare, şi au hulit Numele lui Dumnezeu celui ce are stăpânire preste ranele acestea, şi nu s-au pocăit ca să dea slavă lui.

¹⁰ Şi al cincilea Înger a vărsat fiala sa preste scaunul fiarei, şi s-a făcut împărăţia ei întunecoasă, şi îşi muşca limbile lor de durere.

¹¹ Şi au hulit pre Dumnezeul Cerului de durerile lor şi de ranele lor, şi nu s-au pocăit de faptele sale.

¹² Şi al şaselea Înger a vărsat fiala sa preste râul cel mare Eufratul; şi a secat apa lui, ca să se gătească cale împăraţilor celor de la răsăriturile soarelui.

¹³ Şi am văzut din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura prorocului celui mincinos trei duhuri necurate asemenea broaştelor.

¹⁴ Că sunt duhuri ale dracilor, care fac semne, care merg la împăraţii pământului, şi a toată lumea, ca să-i adune pre ei la războiul zilei aceleia celei mari a lui Dumnezeu Atotţiitorului.

¹⁵ Iată viu ca furul, fericit este cel ce priveghează, şi păzeşte veşmintele sale, ca să nu umble gol, şi vor vedea ruşinarea lui.

¹⁶ Şi i-a strâns pre ei la locul ce se cheamă evreieşte Armagheddon.

¹⁷ Şi al şaptelea Înger a vărsat fiala sa în aer, şi a ieşit glas mare din Biserica Cerului, de la Scaun, zicând: S-a făcut.

¹⁸ Şi s-au făcut glasuri, şi fulgere, şi tunete, şi cutremur s-a făcut mare, în ce fel nu s-a făcut de când oamenii s-au făcut pre pământ, ca acest cutremur aşa mare.

¹⁹ Şi s-a făcut Cetatea cea mare în trei părţi, şi cetăţile neamurilor au căzut, şi Babilonul cel mare a venit întru pomenire înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea lui paharul vinului mâniei iuţimii lui.

²⁰ Şi tot ostrovul a fugit, şi munţii nu s-au aflat.

²¹ Şi grindină mare ca talantul se pogoară din Cer preste oameni; şi au hulit oamenii pre Dumnezeu de rana grindinii; că mare este rana ei foarte.

17

¹ Şi a venit unul din cei şapte Îngeri, care avea cele şapte fiale, şi a grăit cu mine, zicând: Vino să îţi arăt ţie judecata curvei celei mari, care şade preste apele cele multe.

² Cu care au curvit împăraţii pământului, şi s-au îmbătat de vinul curviei ei cei ce locuiesc pre pământ.

³ Şi m-a dus pre mine în pustie în duh, şi am văzut o femeie şezând pre o fiară roşie plină de nume de hulă, care avea capete şapte, şi coarne zece.

⁴ Şi femeia era îmbrăcată cu porfiră şi cu roşu, şi poleită cu aur, şi cu piatră scumpă, şi cu mărgăritaruri, având pahar de aur în mâna ei plin de urâciuni, şi de necurăţia curviei sale.

⁵ Şi în fruntea ei nume scris: Taină; Babilonul cel mare maica curvelor, şi a spurcăciunilor pământului.

⁶ Şi am văzut pre femeie beată de sângele sfinţilor, şi de sângele martorilor lui Iisus; şi m-am mirat, văzându-o pre ea, cu mirare mare.

⁷ Şi mi-a zis Îngerul: Pentru ce te-ai mirat? Eu voi spune ţie taina femeii, şi a fiarei ce o poartă pre ea, care are cele şapte capete, şi cele zece coarne.

⁸ Fiara care o ai văzut, era, şi nu este, şi va să se suie din adânc, şi în pieire să meargă, şi se vor mira cei ce locuiesc pre pământ (ale cărora nume nu sunt scrise în Cartea vieţii de la întemeierea lumii) văzând pre fiară că era, şi nu este, măcar că este.

⁹ Aicea este mintea ceea ce are înţelepciune; cele şapte capete sunt şapte munţi, unde şade femeia preste ei.

¹⁰ Şi împăraţi şapte sunt; cinci au căzut, şi unul este, celălalt încă nu a venit; şi când va veni, puţin trebuie el să rămâie.

¹¹ Şi fiara care era, şi nu este, şi acesta al optulea este, şi din cei şapte este, şi întru pieire merge.

¹² Şi cele zece coarne care le-ai văzut, zece împăraţi sunt, care nu au luat încă împărăţia, ci stăpânire ca nişte împăraţi întru un ceas iau cu fiara.

¹³ Aceştia un gând au, şi puterea şi stăpânirea lor o vor da fiarei.

¹⁴ Aceştia cu Mielul vor face război, şi Mielul îi va birui pre ei, că este Domnul domnilor, şi Împăratul împăraţilor; şi cei cu el, chemaţi, şi aleşi, şi Credincioşi.

¹⁵ Şi îmi zice mie: Apele care le-ai văzut unde şade curva, noroade şi gloate sunt, şi neamuri, şi limbi.

¹⁶ Şi cele zece coarne care le-ai văzut la fiară, aceştia vor urî pre curvă, şi pustie o vor face pre ea şi goală, şi cărnurile ei vor mânca, şi pre ea o vor arde cu foc.

¹⁷ Că Dumnezeu a dat în inimile lor ca să se facă sfatul lui, şi să facă un gând, şi să dea împărăţia lor fiarei până ce se vor sfârşi graiurile lui Dumnezeu.

¹⁸ Şi femeia pe care o ai văzut, este cetatea cea mare, care are împărăţia preste împăraţii pământului.

18

¹ Şi după aceasta am văzut Înger pogorându-se din Cer, care avea putere mare, şi pământul s-a luminat de slava lui.

² Şi a strigat întru tărie cu glas mare, zicând: A căzut Babilonul cel mare, şi s-a făcut lăcaş dracilor, şi pază a tot duhul necurat, şi pază a toată pasărea necurată şi urâtă.

³ Că din vinul mâniei curviei ei au băut toate neamurile, şi împăraţii pământului cu ea au curvit, şi neguţătorii pământului din puterea desfătărilor ei s-au îmbogăţit.

⁴ Şi am auzit alt Glas din Cer zicând: Ieşiţi dintr-însa norodul meu, ca să nu vă împărtăşiţi cu păcatele ei, şi ca să nu luaţi din bătăile ei.

⁵ Că au ajuns păcatele ei până la Cer, şi şi-a adus aminte Dumnezeu de nedreptăţile ei.

⁶ Răsplătiţi-i ei precum şi ea v-a răsplătit vouă, şi îi îndoiţi ei îndoite dupre faptele ei; cu paharul carele a dres, dregeţi-i ei îndoit.

⁷ Cât s-a slăvit pre sine, şi s-a desfătat, pre atâta daţi-i ei chin şi plângere; că întru inima ei zice: Şed împărăteasă, şi văduvă nu sunt, şi plângere nu voi vedea.

⁸ Pentru aceea întru o zi vor veni ranele ei, moarte, şi plângere, şi foamete, şi cu foc se va arde, că tare este Domnul Dumnezeu, cel ce o judecă pre ea.

⁹ Şi o vor plânge pre ea, şi vor tângui de ea împăraţii pământului, cei ce au curvit şi s-au dezmierdat cu ea, când vor vedea fumul arderii ei.

¹⁰ Departe stând pentru frica muncii ei, zicând: Vai, vai cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că întru un ceas a venit judecata ta.

¹¹ Şi neguţătorii pământului plâng, şi o jelesc pre ea; că povara lor nimenea nu o cumpără mai mult.

¹² Podoabă de aur, şi de argint, şi de piatră scumpă, şi de mărgăritar, şi de vison, şi de porfiră, şi de mătase, şi de roşu, şi tot lemnul de tiin, şi tot vasul de elefant, şi tot vasul de lemn scump, şi de aramă, şi de fier, şi de marmură.

¹³ Şi scorţişoară, şi tămâieri, şi mir, şi tămâie, şi vin, şi unt de lemn, şi făină de grâu, şi grâu, şi dobitoace, şi oi, şi cai, şi căruţe, şi trupuri, şi suflete de oameni.

¹⁴ Şi poama poftei sufletului tău s-a dus de la tine, şi toate cele grase şi luminate s-au dus de la tine, şi mai mult nu le vei mai afla pre ele.

¹⁵ Neguţătorii acestora, care s-au îmbogăţit de la ea, departe vor sta pentru frica pedepsei ei, plângând, şi tânguindu-se.

¹⁶ Şi zicând: Vai, vai cetatea cea mare, cea îmbrăcată cu vison, şi cu porfiră, şi cu roşu, şi poleită cu aur, şi cu piatră scumpă şi cu mărgăritaruri; că într-un ceas s-a pustiit atâta bogăţie.

¹⁷ Şi tot cârmaciul, şi toată gloata cea din corăbii, şi corăbierii, şi oricâţi lucrează marea de departe au stătut.

¹⁸ Şi strigau văzând fumul arderii ei, zicând: Care era asemenea cu cetatea cea mare?

¹⁹ Şi îşi puneau ţărână pre capetele lor, şi strigau plângând, şi tânguindu-se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, întru care s-au îmbogăţit de preţul ei toţi cei ce au corăbii în mare, că întru un ceas s-a pustiit.

²⁰ Veseleşte-te de ea Cerule, şi Sfinţii Apostoli, şi Prorocii, că a judecat Dumnezeu judecata voastră despre dânsa.

²¹ Şi un Înger tare a ridicat o piatră mare ca de moară, şi o a aruncat în mare, zicând: Aşa cu pornire se va arunca Babilonul cetatea cea mare, şi nu se va mai afla.

²² Şi glas de lăutari, şi de muzici, şi de fluieraşi, şi de trâmbiţaşi nu se va mai auzi întru tine; şi tot meşterul a tot meşteşugul nu se va mai afla întru tine.

²³ Şi sunet de moară nu se va mai auzi întru tine; şi lumină de făclie nu se va mai ivi întru tine, şi glas de mire şi de mireasă nu se va mai auzi întru tine; că neguţătorii tăi erau boierii pământului, căci cu fermecătoria ta s-au înşelat toate neamurile.

²⁴ Şi într-însa s-a aflat sânge de Proroci, şi de sfinţi, şi de toţi cei junghiaţi pre pământ.

19

¹ Şi după acestea am auzit ca un glas mare de gloată multă în Cer zicând: Aliluia. Mântuirea, şi slava, şi cinstea, şi puterea Domnului Dumnezeului nostru.

² Că adevărate şi drepte sunt judecăţile lui, că a judecat pre curva cea mare, care a stricat pământul cu curvia sa, şi a izbândit sângele robilor săi din mâna ei.

³ Şi a doua oară au zis: Aliluia. Şi fumul ei se suie în vecii vecilor.

⁴ Şi au căzut Bătrânii cei douăzeci şi patru, şi cei patru Vieţuitori şi s-au închinat lui Dumnezeu celui ce şade pre scaun zicând: Amin. Aliluia.

⁵ Şi glas din scaun a ieşit zicând: Lăudaţi pre Dumnezeul nostru toţi robii lui, şi cei ce vă temeţi de dânsul, şi cei mici, şi cei mari.

⁶ Şi am auzit ca un glas de gloată multă, şi ca un glas de ape multe, şi ca un glas de tunete tari, zicând: Aliluia; că a împărăţit Domnul Dumnezeu Atotţiitorul.

⁷ Să ne bucurăm, şi să ne veselim, şi să dăm slava lui, că a venit Nunta Mielului, şi Femeia lui s-a gătit pre sine.

⁸ Şi s-a dat ei ca să se îmbrace cu Vison curat, şi strălucit, că Visonul sunt îndreptările sfinţilor.

⁹ Şi îmi zice mie: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la Cina Nunţii Mileului. Şi îmi zice mie: Aceste cuvinte adevărate sunt ale lui Dumnezeu.

¹⁰ Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui, şi îmi zice mie: Vezi, nu. Împreună cu tine rob sunt, şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus; lui Dumnezeu te închină, că mărturia lui Iisus este Duhul prorociei.

¹¹ Şi am văzut Cerul deschis, şi iată un cal alb, şi cel ce şedea pre el se chema Credincios, şi adevărat, şi întru dreptate judecă, şi dă război.

¹² Iar Ochii lui ca para focului, şi pre Capul lui Steme multe, având nume scris, care nimenea nu îl ştie, fără numai el.

¹³ Şi îmbrăcat în haină vopsită cu sânge, şi se cheamă numele lui: Cuvântul lui Dumnezeu.

¹⁴ Şi Oştile cele din Cer urma după el pre cai albi, îmbrăcaţi fiind în vison alb şi curat.

¹⁵ Şi din Gura lui iese sabie ascuţită, ca cu dânsa să lovească neamurile, şi el le va paşte pre ele cu toiag de fier; şi el calcă teascul vinului mâniei şi iuţimii lui Dumnezeu Atotţiitorului.

¹⁶ Şi are preste haina, şi preste Coapsa sa Numele scris: Împăratul împăraţilor, şi Domnul domnilor.

¹⁷ Şi am văzut pre un Înger stând în Soare, şi a strigat cu glas mare, zicând tuturor paserilor celor ce zboară în mijlocul Cerului: Veniţi, şi vă adunaţi la Cina marelui Dumnezeu.

¹⁸ Ca să mâncaţi trupuri de împăraţi, şi trupuri de căpitani, şi trupurile celor tari, şi trupurile cailor, şi ale celor ce şed pre ei, şi trupurile tuturor celor slobozi, şi celor robi, şi celor mici, şi celor mari.

¹⁹ Şi am văzut pre fiară, şi pre împăraţii pământului, şi oştile lor adunate, ca să facă război cu cel ce şade pre cal, şi cu oastea lui.

²⁰ Şi s-a prins fiara, şi cu ea prorocul cel mincinos, care a făcut semnele înaintea ei, cu care a amăgit pre cei ce au luat semnul fiarei, şi pre cei ce s-au închinat chipului ei; vii s-au aruncat amândoi în iezerul cel de foc care arde cu piatră pucioasă.

²¹ Şi ceilalţi s-au ucis cu sabia celui ce şedea pre cal, care ieşea din Gura lui; şi toate păsările s-au săturat din trupurile lor.

20

¹ Şi am văzut Înger pogorându-se din Cer, având cheia adâncului, şi lanţ mare în mâna lui.

² Şi a prins pre balaur, pre şarpele cel vechi, care este diavol şi satana, şi l-a legat pre el o mie de ani.

³ Şi l-a băgat pre el în adânc, şi l-a închis, şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu înşele mai mult pre neamuri până se vor plini o mie de ani; şi după acestea trebuie el să se dezlege puţină vreme.

⁴ Şi am văzut scaune, şi au şezut pre ele, şi judecată li s-a dat lor; şi pre sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus, şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, şi care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei; şi nu au luat semnul pre fruntea lor, şi pre mâna lor; şi au vieţuit, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

⁵ Iar ceilalţi morţi nu au înviat până nu se vor sfârşi mia cea de ani. Aceasta este învierea cea dintâi.

⁶ Fericit şi sfânt este cel ce are parte întru învierea cea dintâi; preste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi Preoţi ai lui Dumnezeu, şi ai lui Hristos; şi vor împărăţi cu el o mie de ani.

⁷ Şi dacă se va plini acea mie de ani, se va dezlega satana din temniţa lui.

⁸ Şi va ieşi să înşele neamurile cele ce sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pre Gog, şi pre Magog, să-i adune pre ei la război, al cărora număr este ca nisipul mării.

⁹ Şi s-au suit pre latul pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor, şi cetatea cea iubită. Şi s-a pogorât foc de la Dumnezeu din Cer, şi i-a mâncat pre ei.

¹⁰ Şi diavolul cel ce îi înşela pre ei s-a aruncat în iezerul cel de foc şi de piatră pucioasă, unde este fiara şi prorocul cel mincinos, şi se vor chinui ziua şi noaptea în vecii vecilor.

¹¹ Şi am văzut scaun alb mare, şi pre cel ce şedea pre el, de a căruia Faţă a fugit pământul, şi Cerul, şi loc nu s-a aflat lor.

¹² Şi am văzut pre morţi, pre cei mici, şi pre cei mari stând înaintea lui Dumnezeu, şi cărţi s-au deschis. Şi altă Carte s-a deschis, care este a vieţii; şi s-au judecat morţii din cele scrise în cărţile acelea dupre faptele lor.

¹³ Şi marea a dat pre morţii cei dintr-însa, şi moartea şi iadul au dat pre morţii cei dintr-înşii; şi s-au judecat fieştecare dupre faptele lor.

¹⁴ Şi moartea şi iadul s-au aruncat în iezerul cel de foc; aceasta este moartea cea a doua.

¹⁵ Şi oricare nu s-a aflat scris în Cartea vieţii, s-a aruncat în iezerul cel de foc.

21

¹ Şi am văzut Cer nou, şi pământ nou, că Cerul cel dintâi, şi pământul cel dintâi a trecut, şi marea nu mai este.

² Şi eu Ioan am văzut cetatea cea sfântă Ierusalimul cel nou pogorându-se de la Dumnezeu din Cer gătită ca o mireasă împodobită bărbatului său.

³ Şi am auzit glas mare din Cer zicând: Iată Cortul lui Dumnezeu cu oamenii, şi se va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi noroade ale lui, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei, Dumnezeu al lor.

⁴ Şi va şterge Dumnezeu toată lacrăma de la ochii lor, şi moartea nu va fi mai mult, nici plângere, nici strigare, nici durere nu va fi mai mult, că cele dintâi au trecut.

⁵ Şi a zis cel ce şedea pre Scaun: Iată, toate le fac noi. Şi îmi zice mie: Scrie, că cuvintele acestea adevărate şi credincioase sunt.

⁶ Şi mi-a zis mie: S-a făcut; Eu sunt Alfa, şi Omega, începutul şi sfârşitul; Eu celui însetat din izvorul apei vieţii voi da în dar.

⁷ Cel ce va birui, va moşteni toate, şi eu voi fi lui Dumnezeu, şi el va fi mie fiu.

⁸ Iar celor fricoşi, şi necredincioşi, şi păcătoşi, şi spurcaţi, şi ucigaşi, şi curvari, şi fermecători, şi închinători de idoli, şi tuturor celor mincinoşi, partea lor în iezerul cel ce arde cu foc, şi cu piatră pucioasă, care este moartea cea a doua.

⁹ Şi a venit către mine unul din cei şapte Îngeri, care avea cele şapte fiale care erau pline de cele şapte rane cele mai de pre urmă; şi a grăit cu mine, zicând: Vino să-ţi arăt ţie Femeia mireasa Mielului.

¹⁰ Şi m-a dus pre mine în duh întru un munte mare, şi înalt, şi mi-a arătat mie cetatea cea mare Ierusalimul cel sfânt, pogorându-se din Cer de la Dumnezeu.

¹¹ Având Slava lui Dumnezeu, şi Luminătorul ei asemenea cu piatră prea scumpă, şi cu piatra Iaspis ce este ca cristalul.

¹² Şi având zid mare şi înalt, având porţi douăsprezece, şi la porţi Îngeri doisprezece, şi nume scrise deasupra, care sunt cele douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israil.

¹³ Despre răsărit, porţi trei; despre miază noapte, porţi trei; despre miază zi, porţi trei; despre apus, porţi trei.

¹⁴ Şi zidul cetăţii avea temelii douăsprezece, şi într-însele numele celor doisprezece Apostoli ai Mielului.

¹⁵ Şi cel ce vorbea cu mine, avea trestie de aur ca să măsoare cetatea, şi porţile ei, şi zidul ei.

¹⁶ Şi cetatea este în patru colţuri, şi lungimea ei este atât cât şi lăţimea; şi a măsurat cetatea cu trestia la stadii de douăsprezece mii; lungimea, şi lăţimea, şi înălţimea ei întocmai sunt.

¹⁷ Şi a măsurat zidul ei de o sută patruzeci şi patru de coţi, măsură a omului, care este a Îngerului.

¹⁸ Şi era zidirea zidului ei Iaspis, şi cetatea aur curat asemenea sticlei celei curate.

¹⁹ Şi temeliile zidului cetăţii cu toată piatra scumpă împodobite: Temelia cea dintâi, Iaspis; a doua, Safir; a treia, Halkidon; a patra, Smarald.

²⁰ A cincea, Sardonix; a şasea, Sardion; a şaptea, Hrisolit; a opta, Virill; a noua, Topaz; a zecea, Hrisoprasos; a unsprezecea, Iakint; a douăsprezecea, Ametist.

²¹ Şi cele douăsprezece porţi, douăsprezece mărgăritaruri, una fieştecare poartă era dintru un mărgăritar; şi uliţa cetăţii aur curat, ca sticla cea luminoasă.

²² Şi Biserică nu am văzut întru dânsa: Că Domnul Dumnezeu Atotţiitorul este Biserica ei, şi Mielul.

²³ Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să lumineze întru ea, că Slava lui Dumnezeu o a luminat pre ea, şi Luminătorul ei Mielul.

²⁴ Şi neamurile celor ce se mântuiesc întru lumina ei vor umbla, şi împăraţii pământului aduc slava şi cinstea lor întru dânsa.

²⁵ Şi porţile ei nu se vor închide ziua, că noapte nu va fi acolo.

²⁶ Şi vor aduce slava, şi cinstea neamurilor întru dânsa.

²⁷ Şi nu va intra întru dânsa tot ce este spurcat, şi face spurcăciune, şi minciună, fără numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.

22

¹ Şi mi-a arătat mie râu limpede al apei vieţii, luminos ca Cristalul ieşind din Scaunul lui Dumnezeu, şi al Mielului.

² În mijlocul uliţii ei şi a râului de o parte şi de alta Lemnul vieţii, făcând roduri douăsprezece, în fieştecare lună dându-şi rodul său; şi frunzele lemnului spre sănătatea neamurilor.

³ Şi tot blestemul nu va mai fi acolo; şi Scaunul lui Dumnezeu, şi al Mielului vor fi într-însa; şi slugile lui vor sluji lui.

⁴ Şi vor vedea Faţa lui, şi Numele lui pre frunţile lor.

⁵ Şi noapte nu va fi acolo, şi trebuinţă nu au de făclie, şi de lumina soarelui; că Domnul Dumnezeu îi luminează pre ei; şi vor împărăţi în vecii vecilor.

⁶ Şi mi-a zis mie: Aceste cuvinte sunt credincioase, şi adevărate, şi Domnul Dumnezeul sfinţilor Proroci a trimis pre Îngerul său să arate robilor săi, cele ce trebuie să fie degrab.

⁷ Iată, viu degrab: Fericit este cel ce păzeşte cuvintele Prorociei cărţii acesteia.

⁸ Şi eu Ioan cel ce văd acestea şi aud; şi când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor Îngerului ce îmi arăta mie acestea.

⁹ Şi îmi zice: Vezi, nu; că dimpreună cu tine rob sunt şi cu fraţii tăi Prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele cărţii acesteia; lui Dumnezeu te închină.

¹⁰ Şi îmi zice: Să nu pecetluieşti cuvintele Prorociei cărţii acesteia, că vremea aproape este.

¹¹ Cel ce face strâmbătate, mai facă strâmbătate; şi cel ce spurcă, mai spurce; şi cel drept, mai facă dreptate; şi cel sfânt, mai sfinţească-se.

¹² Iată viu degrab; şi plata mea cu mine, ca să dau fieştecăruia precum va fi fapta lui.

¹³ Eu sunt Alfa, şi Omega; Începutul, şi Sfârşitul; cel dintâi, şi cel de pre urmă.

¹⁴ Fericiţi cei ce fac poruncile lui, ca să fie stăpânirea lor preste lemnul vieţii, şi pre porţi să intre în cetate.

¹⁵ Iar afară câinii, şi fermecătorii, şi curvarii, şi ucigaşii, şi închinătorii de idoli, şi tot cel ce iubeşte, şi face minciună.

¹⁶ Eu Iisus am trimis pre Îngerul meu, ca să mărturisească vouă acestea în Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David Steaua cea strălucitoare şi de dimineaţă.

¹⁷ Şi Duhul, şi Mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel însetat vie, şi cel ce voieşte, ia apa vieţii în dar.

¹⁸ Că mărturisesc la tot cel ce aude cuvintele Prorociei cărţii acesteia: De va adaoge cineva la acestea, va pune Domnul Dumnezeu preste el toate ranele cele scrise în cartea aceasta.

¹⁹ Şi de va scoate cineva din cuvintele cărţii prorociei acesteia, va scoate Dumnezeu partea lui din Cartea vieţii, şi din Cetatea cea sfântă, şi din cele scrise în cartea aceasta.

²⁰ Zice cel ce mărturiseşte acestea: Aşa, viu curând. Amin. Aşa, vino Doamne Iisuse.

²¹ Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi. Amin.