1

¹ Pavel sluga lui Dumnezeu, şi Apostol al lui Iisus Hristos dupre credinţa aleşilor lui Dumnezeu, şi dupre cunoştinţa adevărului, cea dupre buna credinţă.

² Întru nădejdea vieţii celei veşnice, care o a făgăduit nemincinosul Dumnezeu mai înainte de anii vecilor.

³ Şi a arătat în vremile sale Cuvântul său, prin propovăduirea, care mi s-a încredinţat mie, dupre porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu.

⁴ Lui Tit adevăratului fiu dupre credinţa cea de obşte: Dar, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl, şi Domnul Iisus Hristos Mântuitorul nostru.

⁵ Pentru aceasta te-am lăsat pre tine în Creta, ca cele ce lipsesc să le îndreptezi, şi să aşezi prin cetăţi Preoţi, precum eu ţi-am poruncit.

⁶ De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu întru ocară de curvie, sau neascultători.

⁷ Că se cuvine Episcopului să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, nefăcând spre plăcerea sa (nesemeţ), nemânios, neocărâtor, negrabnic a bate, neagonisitor de dobândă urâtă.

⁸ Ci iubitor de străini, iubitor de bine, întreg la minte (întru curăţie), drept, cuvios, înfrânat.

⁹ Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca puternic să fie şi a îndemna cu învăţătura cea sănătoasă, şi pre cei ce grăiesc împrotivă ai certa.

¹⁰ Că sunt mulţi nesupuşi, grăitori în deşert şi amăgitori, mai vârtos cei dintru tăierea împrejur.

¹¹ Cărora trebuie a le astupa gura, care răzvrătesc (răstoarnă) toate casele, învăţând cele ce nu se cad, pentru dobânda cea urâtă.

¹² Zis-a oarecare dintru dânşii proroc al lor: Cretanii pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta adevărată este.

¹³ Pentru care pricină ceartă-i pre ei aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă.

¹⁴ Neluând aminte la basmele jidoveşti, şi la poruncile oamenilor, care se întorc de către adevăr.

¹⁵ Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi, şi necredincioşi, nimic nu este curat, ci li s-a spurcat lor şi mintea şi ştiinţa.

¹⁶ Pre Dumnezeu mărturisesc că îl ştiu, iar cu faptele îl tăgăduiesc, urâţi fiind şi nesupuşi, şi spre tot lucrul bun netrebnici.

2

¹ Iar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii celei sănătoase.

² Bătrânii să fie treji, cucernici, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.

³ Aşijderea şi bătrânele întru îmbrăcăminte cu sfinţenie încuviinţate, neclevetitoare, nerobite de vin mult, învăţătoare de bine.

⁴ Ca să înţelepţească pre cele tinere să îşi iubească pre bărbaţii lor, să îşi iubească fiii.

⁵ Să fie întru întreagă înţelepciune, curate, cu grijă de casele lor. Bune, plecate bărbaţilor săi, ca să nu se hulească cuvântul lui Dumnezeu.

⁶ Pre cei tineri aşijderea îi îndeamnă să fie întru întreagă înţelepciune (întru curăţie).

⁷ Întru toate dând pre tine pildă de fapte bune, întru învăţătură, nestricare, cinste, nestricăciune.

⁸ Cuvânt sănătos, fără de prihană, ca cel protivnic să se ruşineze, neavând nimic a grăi de noi rău.

⁹ Slugile să se plece stăpânilor săi, întru toate să fie lor bineplăcuţi, nerăspunzându-le împrotivă, neviclenindu-i.

¹⁰ Ci credinţă bună arătându-le întru toate, ca pre învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu să o înfrumuseţeze întru toate.

¹¹ Că s-a arătat Darul lui Dumnezeu cel Mântuitor tuturor oamenilor.

¹² Învăţându-ne pre noi, ca lepădând păgânătatea, şi poftele cele lumeşti, cu întreagă înţelepciune, şi cu dreptate, şi cu bună credinţă să vieţuim în veacul de acum.

¹³ Aşteptând fericita nădejde, şi arătarea slavei Marelui Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

¹⁴ Care s-a dat pre sine pentru noi, ca să ne mântuiască pre noi de toată fărădelegea, şi să îşi curăţească luişi norod ales, râvnitor de fapte bune.

¹⁵ Acestea grăieşte, şi îndeamnă, şi mustră cu toată porunca; nimenea pre tine să nu te defaime.

3

¹ Adu-le aminte lor, domnilor şi stăpânilor să se supună, să asculte, spre tot lucrul bun să fie gata.

² Pre nimeni să nu hulească, să nu fie sfadnici, ci lini, arătând toată blândeţea către toţi oamenii.

³ Că eram şi noi oarecând fără de minte, neascultători, rătăcindu-ne, slujind poftelor, şi multora feluri de desfătări, întru răutate şi pizmă vieţuind, urâţi fiind şi urându-ne unul pre altul.

⁴ Iar când s-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni, a Mântuitorului nostru Dumnezeu,

⁵ Nu din lucrurile cele întru dreptate care am făcut noi, ci dupre a lui milă ne-a mântuit pre noi, prin Baia naşterii celei de-a doua, şi a înnoirii Duhului Sfânt.

⁶ Pre care l-a vărsat preste noi bogat prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru.

⁷ Ca îndreptându-ne prin Darul lui, moştenitori să fim dupre nădejdea vieţii celei veşnice.

⁸ Credincios este cuvântul; şi pentru acestea voiesc să adeverezi tu, ca să poarte grijă, la fapte bune să se nevoiască cei ce au crezut lui Dumnezeu; că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor.

⁹ Iar de întrebările cele nebune, şi de numere de neamuri, şi de prigoniri, şi de sfăzile cele pentru lege te fereşte, că sunt nefolositoare şi deşarte.

¹⁰ De omul eretic după una şi a doua sfătuire te fereşte.

¹¹ Ştiind că s-a răzvrătit unul ca acesta, şi greşeşte, fiind singur de sine osândit.

¹² Când voi trimite pre Arteman la tine, sau pre Tihic, nevoieşte-te să vii la mine în Nicopole, pentru că acolo am socotit să iernez.

¹³ Pre Zina ştiutorul legii şi pre Apolo degrab să îi trimiţi mai înainte, ca nimic lor să nu le lipsească.

¹⁴ Şi să se înveţe şi ai noştri să poarte grijă de fapte bune spre trebile cele de folos, ca să nu fie fără de roadă.

¹⁵ Închină-se ţie toţi cei ce sunt cu mine. Spune închinăciune celor ce ne iubesc pre noi întru credinţă. Darul cu voi toţi, Amin.