1

¹ Pavel Apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, dupre făgăduinţa vieţii care este întru Hristos Iisus.

² Lui Timotei iubitului fiu, dar, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl, şi Hristos Iisus Domnul nostru.

³ Mulţămesc lui Dumnezeu, căruia slujesc de la strămoşi, întru curată ştiinţă, că neîncetată am de tine pomenire întru rugăciunile mele noaptea şi ziua, dorind ca să te văd.

⁴ Aducându-mi aminte de lacrimile tale, ca să mă umplu de bucurie.

⁵ Pomenire luând de credinţa cea nefăţarnică care este întru tine; care s-a sălăşluit mai întâi în moaşa ta Loida, şi întru maica ta Evniki; şi încredinţat sunt că şi întru tine.

⁶ Pentru care pricină îţi aduc aminte ţie, ca să aprinzi darul lui Dumnezeu, care este întru tine prin punerea mâinilor mele.

⁷ Că nu ne-a dat nouă Dumnezeu duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al întregii înţelepciuni.

⁸ Deci nu te ruşina de mărturisirea Domnului nostru Iisus Hristos, nici de mine legatul lui; ci pătimeşte împreună cu Evanghelia dupre puterea lui Dumnezeu.

⁹ Carele ne-a mântuit pre noi, şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu dupre faptele noastre, ci dupre a sa mai înainte hotărâre şi darul carele s-a dat nouă întru Hristos Iisus mai înainte de anii vecilor.

¹⁰ Şi acum s-a arătat prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care moartea a stricat, şi a adus la lumină viaţa şi nestricăciunea prin Evanghelie.

¹¹ La care sunt pus eu propovăduitor, şi Apostol, şi învăţător neamurilor.

¹² Pentru care pricină şi acestea pătimesc; ci nu mă ruşinez; căci ştiu cui am crezut, şi încredinţat sunt, că puternic este a păzi lucrul cel încredinţat mie la ziua aceea.

¹³ Chipul cuvintelor celor sănătoase să aibi, care ai auzit de la mine întru credinţă, şi întru dragostea care este întru Hristos Iisus.

¹⁴ Lucrul bun cel încredinţat ţie să-l păzeşti prin Duhul cel Sfânt care locuieşte întru noi.

¹⁵ Ştii aceasta, că s-au întors de la mine toţi cei din Asia, dintru care este Figel, şi Ermogen.

¹⁶ Dea Domnul milă casei lui Onisifor, că de multe ori m-a odihnit, şi de lanţul meu nu s-a ruşinat.

¹⁷ Ci încă venind în Roma mai cu osârdie m-a căutat şi m-a aflat.

¹⁸ Dea lui Domnul să afle milă de la Domnul în ziua aceea; şi câte în Efes mi-a slujit mie, tu mai bine ştii.

2

¹ Deci tu, fiul meu, întăreşte-te în darul cel întru Hristos Iisus.

² Şi cele ce ai auzit de la mine prin multe mărturii, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care îndestulaţi vor fi a învăţa şi pre alţii.

³ Tu dar pătimeşte ca un bun viteaz al lui Iisus Hristos.

⁴ Nimeni ostaş fiind se amestecă cu lucruri lumeşti, ca voievodului (celui ce strânge oaste) să fie plăcut.

⁵ Şi de şi se va lupta cineva, nu se încununează, de nu se va lupta dupre lege.

⁶ Plugarului ce se osteneşte se cade întâi el din roade să mănânce.

⁷ Înţelege cele ce îţi grăiesc; dea ţie Domnul înţelepciune întru toate.

⁸ Adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos, care s-a sculat din morţi, din sămânţa lui David, dupre Evanghelia mea.

⁹ Întru care pătimesc până la legături ca un făcător de rele; ci cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă.

¹⁰ Pentru aceasta toate le rabd pentru cei aleşi, ca şi aceia să dobândească mântuirea, care este întru Hristos Iisus, cu slavă veşnică.

¹¹ Credincios este cuvântul: Că de am murit împreună cu Hristos, împreună cu dânsul vom şi via.

¹² De răbdăm, împreună vom şi împărăţi; de ne vom lepăda de El, şi El se va lepăda de noi.

¹³ De nu credem, El Credincios rămâne, a se tăgădui El pre sine nu poate.

¹⁴ Acestea să-i îndemni, mărturisindu-le înaintea lui Dumnezeu să nu se pricească în cuvinte spre nici un folos, fără numai spre surparea celor ce aud.

¹⁵ Nevoieşte-te să te arăţi pre tine însuţi lămurit înaintea lui Dumnezeu, lucrător neruşinat, drept îndreptând cuvântul adevărului.

¹⁶ Iar de cuvintele deşarte cele spurcate te fereşte, că spre mai multă păgânătate vor spori.

¹⁷ Şi cuvântul lor ca cangrena păşune va afla, dintru care este Imeneu şi Filit.

¹⁸ Care de la adevăr au rătăcit, zicând că învierea acum s-a făcut, şi răstoarnă credinţa oarecărora.

¹⁹ Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pre cei ce sunt ai lui, şi, să se depărteze de la nedreptate tot cel ce numeşte Numele Domnului.

²⁰ Şi în casa mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.

²¹ Deci de se va curăţi cineva pre sine dintru acestea, va fi vas de cinste sfinţit, şi de bună treabă Stăpânului, spre tot lucrul bun gătit.

²² Iar de poftele tinereţelor fugi, şi urmează Dreptatea, Credinţa, Dragostea, Pacea, cu toţi cei ce cheamă pre Domnul din inimă curată.

²³ Iar de întrebările cele nebune şi neînţelepte te fereşte, ştiind că nasc vrăjbi.

²⁴ Şi slugii Domnului nu i se cade să se sfădească, ci blând să fie către toţi, învăţător, suferitor.

²⁵ Cu blândeţe certând pre cei ce stau împrotivă. Poate cândva le va da lor Dumnezeu pocăinţă spre cunoştinţa adevărului.

²⁶ Şi vor scăpa din cursa diavolului, prinşi fiind ei de dânsul spre a lui voie.

3

¹ Şi aceasta să ştii, că în zilele cele de apoi vor veni vremi cumplite.

² Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, măreţi, trufaşi, hulitori, de părinţi neascultători, nemulţumitori, necuraţi.

³ Fără de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaţi, nedumestnici, neiubitori de bine.

⁴ Vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu.

⁵ Având chipul bunei credinţe (creştinătăţii), iar puterea ei tăgăduind; şi de aceştia te fereşte.

⁶ Că dintru aceştia sunt cei ce se vâră prin case, şi robesc pre femeiuştile cele îngreunate de păcate, cele ce se poartă cu multe feluri de pofte.

⁷ Care pururea se învaţă, şi niciodată la cunoştinţa adevărului a veni nu pot.

⁸ În ce chip şi Ianis şi Iambris s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi fiind la minte, nelămuriţi în credinţă.

⁹ Ci nu vor spori mai mult, că nebunia lor arătată va fi tuturor, precum şi a acelora s-a făcut.

¹⁰ Iar tu ai urmat învăţăturii mele, petrecerii, voii, credinţei, îndelungii răbdări, dragostei, îngăduinţei.

¹¹ Gonirilor, pătimirilor; care mi s-au făcut mie în Antiohia, în Iconia, în Listra, ce fel de goane am răbdat, şi din toate m-a izbăvit Domnul.

¹² Şi toţi care voiesc cu bună credinţă a vieţui întru Hristos Iisus, goniţi vor fi.

¹³ Iar oamenii cei vicleni şi fermecători, vor procopsi spre mai rău, care înşală şi singuri se înşală.

¹⁴ Iar tu petreci întru cele ce te-ai învăţat şi încredinţat, ştiind de la cine te-ai învăţat.

¹⁵ Şi căci din pruncie Sfintele Scripturi ştii, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.

¹⁶ Toată Scriptura este de Dumnezeu însuflată, şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea spre dreptate.

¹⁷ Ca să fie deplin omul lui Dumnezeu, spre tot lucrul bun desăvârşit.

4

¹ Mărturisesc eu drept aceea înaintea lui Dumnezeu, şi Domnului Iisus Hristos, care va să judece vii şi morţii, întru arătarea sa şi Împărăţia sa.

² Propovăduieşte cuvântul, stai asupră cu vreme şi fără de vreme; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare şi cu învăţătura.

³ Că va fi vreme când învăţătura cea sănătoasă nu o vor primi, ci dupre poftele lor îşi vor alege (grămădi) loruşi învăţători, scărpinându-se la urechi.

⁴ Şi de la adevăr auzul îşi vor întoarce, iar la basme se vor pleca.

⁵ Iar tu priveghează întru toate, pătimeşte rău, fă lucrul Evanghelistului, slujba ta fă-o deplin.

⁶ Că eu iată mă jertfesc, şi vremea despărţirii mele s-a apropiat.

⁷ Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.

⁸ De acum mi s-a gătit (mi se aşteaptă) mie cununa dreptăţii, care îmi va da (răsplăti) mie Domnul în ziua aceea, Judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea lui.

⁹ Sileşte-te a veni la mine curând.

¹⁰ Că Dimas m-a lăsat, iubind veacul de acum, şi s-a dus în Tesalonic; Crisc în Galatia, Tit în Dalmaţia.

¹¹ Luca este singur cu mine; pre Marcu luându-l să-l aduci cu tine, că îmi este mie de bună treabă în slujbă.

¹² Iar pre Tihic l-am trimis în Efes.

¹³ Felonul care l-am lăsat în Troada la Carp, venind să îl aduci, şi cărţile, mai vârtos cele de piele.

¹⁴ Alexandru faurul de aramă multe rele mi-a făcut mie, plătească-i Domnul dupre faptele lui.

¹⁵ De care şi tu te păzeşte, că foarte a stătut împrotiva cuvintelor noastre.

¹⁶ Întru răspunsul meu cel dintâi nimeni nu a mers cu mine, ci toţi m-au părăsit, să nu li se socotească lor.

¹⁷ Iar Domnul a stătut lângă mine şi m-a întărit, ca prin mine propovăduirea să se plinească, şi să o audă toate neamurile; şi m-a izbăvit pre mine din gura leului.

¹⁸ Şi mă va izbăvi Domnul de tot lucrul rău, şi mă va mântui la Împărăţia sa cea Cerească, căruia slava în vecii vecilor, Amin.

¹⁹ Spune închinăciune Priscilei şi lui Ahila, şi casei lui Onisifor.

²⁰ Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat în Milit fiind bolnav.

²¹ Sileşte-te a veni mai înainte de iarnă; închină-se ţie Eubul, şi Pud, şi Lin, şi Claudia, şi toţi fraţii.

²² Domnul Iisus Hristos cu duhul tău. Darul cu voi, Amin.