1

¹ Pavel Apostol al lui Iisus Hristos, dupre porunca lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru, şi a Domnului Iisus Hristos Nădejdii noastre.

² Lui Timotei adevăratului fiu întru credinţă: Dar, milă, pace, de la Dumnezeu Tatăl nostru, şi Hristos Iisus Domnul nostru.

³ Precum te-am rugat ca să rămâi în Efes, când mergeam în Macedonia, ca să porunceşti unora să nu înveţe întru alt chip.

⁴ Nici să ia aminte la basme şi la numere de neamuri fără de sfârşit, care fac întrebări mai vârtos decât iconomia lui Dumnezeu cea întru credinţă.

⁵ Iar sfârşitul poruncii este dragostea din inimă curată, şi din ştiinţă bună, şi din credinţă nefăţarnică.

⁶ De la care unii rătăcind s-au întors la cuvinte deşarte.

⁷ Vrând a fi învăţători de lege, neînţelegând nici cele ce grăiesc, nici pentru cele ce se întăresc.

⁸ Ci ştim că legea este bună, de o ţine cineva dupre lege.

⁹ Ştiind aceasta, că dreptului lege nu este pusă, ci celor fără de lege, şi nesupuşi, necredincioşilor, şi păcătoşilor, nedrepţilor, şi spurcaţilor, ucigătorilor de tată, şi ucigătorilor de mumă, ucigătorilor de oameni.

¹⁰ Curvarilor, sodomenilor, tâlharilor, mincinoşilor, celor ce se jură strâmb; şi orice alt ce se împrotiveşte învăţăturii celei sănătoase.

¹¹ Dupre Evanghelia Slavei a Fericitului Dumnezeu, care mi s-a încredinţat mie.

¹² Şi mulţămesc celui ce m-a întărit pre mine lui Hristos Iisus Domnului nostru, căci credincios m-a socotit, punându-mă întru slujbă.

¹³ Pre mine cel ce eram mai înainte hulitor, şi gonitor, şi ocărâtor; ci am fost miluit; că neştiind am făcut întru necredinţă.

¹⁴ Şi prea s-a înmulţit Darul Domnului nostru cu credinţa şi dragostea cea întru Hristos Iisus.

¹⁵ Credincios este cuvântul, şi de toată primirea vrednic, că Hristos Iisus a venit în lume să mântuiască pre cei păcătoşi, dintru care cel dintâi sunt eu.

¹⁶ Ci pentru aceasta am fost miluit, ca întru mine întâi să arate Iisus Hristos toată îndelunga răbdare, spre pildă celor ce vor să creadă întru dânsul spre viaţa cea veşnică.

¹⁷ Iar Împăratului Veacurilor celui nestricăcios, celui nevăzut, Unuia prea Înţeleptului Dumnezeu, cinste şi slavă în vecii vecilor, Amin.

¹⁸ Această poruncă îţi încredinţez ţie fiule Timotei dupre prorociile care s-au făcut mai înainte spre tine, ca să te oşteşti într-însele bună oştire.

¹⁹ Având credinţă şi bună ştiinţă, care unii lepădându-o, din credinţă au căzut.

²⁰ Dintru care este Imeneu, şi Alexandru, pre care i-am dat satanei ca să se pedepsească să nu hulească.

2

¹ Deci rogu-te mai înainte de toate să faceţi rugăciuni, cereri, făgăduinţe (rugi), mulţămite pentru toţi oamenii.

² Pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt întru dregătorii, ca să petrecem viaţă lină şi cu odihnă întru toată buna credinţă şi curăţia.

³ Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu Mântuitorului nostru.

⁴ Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie.

⁵ Că Unul este Dumnezeu, Unul şi Mijlocitor între Dumnezeu şi între oameni, Omul Iisus Hristos.

⁶ Cel ce s-a dat pre sine singur preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturisirea în vremurile sale.

⁷ Întru care sunt pus eu propovăduitor şi Apostol, (adevărul zic întru Hristos, nu mint) învăţător neamurilor întru credinţă şi întru adevăr.

⁸ Voiesc dar ca să se roage bărbaţii în tot locul, ridicându-şi mâinile curate, fără de mânie şi fără de îndoire.

⁹ Aşijderea şi femeile întru podoabă de cinste, cu sfială şi cu întreagă înţelepciune să se împodobească pre sine; nu cu împletiturile părului, sau cu aur, sau cu mărgăritari, sau cu haine scumpe.

¹⁰ Ci (precum se cuvine femeilor celor ce se făgăduiesc temere de Dumnezeu), prin fapte bune.

¹¹ Femeia întru linişte să se înveţe cu toată ascultarea.

¹² Iar femeii să înveţe nu dau voie, nici a-şi stăpâni bărbatul, ci să fie întru linişte.

¹³ Că Adam întâi s-a zidit, apoi Eva.

¹⁴ Şi Adam nu s-a amăgit, iar femeia amăgindu-se a fost întru călcarea poruncii.

¹⁵ Dar se va mântui prin naşterea de fii, de vor petrece întru credinţă şi întru dragoste şi întru sfinţire, cu întreagă înţelepciune.

3

¹ Credincios este cuvântul, de pofteşte cineva Episcopie, bun lucru pofteşte.

² Însă se cade Episcopului să fie fără de prihană, al unei femei bărbat, treaz, întreg la minte, cucernic, iubitor de străini, învăţător, nebeţiv.

³ Negrabnic a bate, neagonisitor de dobândă urâtă, ci blând, nesfadnic, neiubitor de argint.

⁴ Casa sa bine chivernisindu-şi; feciori având ascultători, cu toată cucernicia.

⁵ Iar de nu ştie cineva a-şi chivernisi casa sa, cum de Biserica lui Dumnezeu va purta grijă?

⁶ Nu de curând fiind sădit (botezat); ca nu umflându-se în osânda diavolului să cadă.

⁷ Şi se cade lui şi mărturie bună să aibă de la cei din afară, ca nu în ocară să cadă, şi în cursa diavolului.

⁸ Diaconii aşijderea cucernici să fie, nu îndoiţi la cuvânt, nebăutori de vin mult, neagonisitori de dobândă urâtă.

⁹ Ci având taina credinţei întru ştiinţă curată.

¹⁰ Şi aceştia să se ispitească întâi, după aceea să se diaconească fără de prihană fiind.

¹¹ Femeile aşijderea cucernice, neclevetitoare, nelimbute, treze, credincioase întru toate.

¹² Diaconii să fie ai unei femei bărbaţi, feciorii bine chivernisindu-şi, şi casele lor.

¹³ Că cei ce slujesc bine, treaptă bună loruşi îşi dobândesc, şi multă îndrăznire întru credinţa cea întru Hristos Iisus.

¹⁴ Acestea scriu ţie, având nădejde că voi veni la tine fără zăbavă.

¹⁵ Iar de voi zăbovi, ca să ştii cum trebuieşte în casa lui Dumnezeu a petrece, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlp şi întărire a adevărului.

¹⁶ Şi cu adevărat mare este taina bunei credinţe (creştinătăţii), Dumnezeu s-a arătat în trup, s-a îndreptat în Duhul, s-a văzut de Îngeri, s-a propovăduit întru neamuri, s-a crezut în lume, s-a înălţat întru slavă.

4

¹ Iar Duhul arătat grăieşte că în vremile de apoi se vor depărta unii de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile cele drăceşti.

² Ale celor ce întru făţărie grăiesc minciuni, fiind arşi la a lor ştiinţă.

³ Oprind a se însura, a se feri de bucatele care Dumnezeu le-a făcut spre împărtăşire cu mulţumire, celor credincioşi, şi care au cunoscut adevărul.

⁴ De vreme ce toată făptura lui Dumnezeu este bună, şi nimic nu este de lepădat, care se ia cu mulţumire.

⁵ Că se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

⁶ Acestea toate de le vei spune fraţilor, bună slugă vei fi lui Iisus Hristos, hrănindu-te cu cuvintele credinţei, şi ale bunei învăţături, căreia ai urmat.

⁷ Iar de basmele cele spurcate şi băbeşti te fereşte, şi te obişnuieşte (te nevoieşte) pre tine spre buna credinţă.

⁸ Că obişnuinţa (nevoinţa) cea trupească, spre puţin este folositoare, iar buna credinţă spre toate este folositoare, având făgăduinţă a vieţii celei de acum, şi a celei viitoare.

⁹ Credincios este cuvântul, şi de toată primirea vrednic.

¹⁰ Că spre aceasta ne şi ostenim, şi suntem ocărâţi, căci am nădăjduit întru Dumnezeul cel viu, care este Mântuitor tuturor oamenilor, şi mai vârtos celor credincioşi.

¹¹ Porunceşte acestea şi învaţă.

¹² Nimeni tinereţele tale să nu le defaime; ci te fă pildă credincioşilor, cu cuvântul, cu petrecerea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.

¹³ Până ce voi veni, păzeşte (ia aminte la) citirea şi mângâierea, şi învăţătura.

¹⁴ Nu fii nebăgător de seamă de darul ce este întru tine, carele ţi s-a dat prin prorocie cu punerea mâinilor preoţiei.

¹⁵ De acestea să gândeşti, întru acestea fii, ca procopseala ta să fie arătată întru toate.

¹⁶ Păzeşte-te pre (ia aminte de) tine şi învăţătura, şi rămâi întru acestea; că acesta făcând şi pre tine te vei mântui, şi pre cei ce te vor asculta.

5

¹ Pre cel bătrân să nu îl înfruntezi, ci îl îndeamnă ca pre un părinte; pre cei mai tineri, ca pre nişte fraţi.

² Pre cele bătrâne, ca pre nişte maice; pre cele tinere ca pre nişte surori, întru toată curăţia.

³ Pre văduve le cinsteşte, pre cele ce sunt cu adevărat văduve.

⁴ Iar dacă vreo văduvă are feciori sau nepoţi, să se înveţe întâi a-şi chivernisi casa sa întru buna credinţă, şi să dea răsplătiri părinţilor; că aceasta este bună şi primită înaintea lui Dumnezeu.

⁵ Iar cea cu adevărat văduvă şi singură, nădăjduieşte întru Dumnezeu, şi se zăboveşte întru rugăciuni şi cereri noaptea şi ziua.

⁶ Iar ceea ce petrece întru desfătare, de vie este moartă.

⁷ Şi acestea porunceşte ca fără de prihană să fie.

⁸ Iar dacă cineva nu poartă grijă de ai săi, şi mai vârtos de ai casei sale, de credinţă s-a lepădat. Şi este decât cel necredincios mai rău.

⁹ Văduva să se aleagă nu mai puţin de şaizeci de ani, care a fost unui bărbat femeie.

¹⁰ Întru fapte bune fiind mărturisită, de a crescut feciori, de a primit străini, de a spălat picioarele sfinţilor, de a ajutat celor necăjiţi, de a urmat la tot lucrul bun.

¹¹ Iar de văduvele cele tinere te fereşte; căci când se înfierbântează împotriva lui Hristos, vor să se mărite.

¹² Având osândă, căci credinţa cea dintâi au lepădat.

¹³ Împreună încă şi fără de lucru a fi se învaţă, umblând din casă în casă, şi nu numai fără de lucru, ci şi limbute, şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cade.

¹⁴ Drept aceea voiesc ca cele tinere să se mărite, fii să nască, case să chivernisească, ca să nu dea nici o pricină protivnicului spre ocară.

¹⁵ Că iată unele s-au întors în urma satanei.

¹⁶ Iar de are vreun credincios sau credincioasă, văduve, să le ajute lor, şi să nu se îngreoieze Biserica, ca celor ce sunt cu adevărat văduve să le ajute.

¹⁷ Preoţii cei ce îşi ţin bine dregătoria, de îndoită cinste să se învrednicească; mai ales cei ce se ostenesc în cuvânt şi întru învăţătură.

¹⁸ Că zice Scriptura: Boului ce treieră să nu îi legi gura; şi, vrednic este lucrătorul de plata sa.

¹⁹ Împotriva Preotului (celui bătrân) pâră nu primi, fără numai prin două sau trei mărturii.

²⁰ Pre cei ce greşesc înaintea tuturor mustră-i, ca şi ceilalţi frică să aibă.

²¹ Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi a Domnului Iisus Hristos, şi a Îngerilor lui celor aleşi, ca să păzeşti acestea fără de căutare în faţă, nimic făcând dupre rugăminte (plecare).

²² Mâinile degrab să nu îţi pui pre nimeni, nici te face părtaş în păcate străine; pre tine curat te păzeşte.

²³ De acum nu mai bea apă, ci puţin vin primeşte pentru stomacul tău, şi pentru cele dese slăbiciunile tale.

²⁴ Ale unora oameni păcatele sunt arătate mergând mai înainte la judecată; iar ale unora şi în urmă vin.

²⁵ Aşijderea şi faptele cele bune arătate sunt, şi cele ce sunt întru alt chip a se ascunde nu pot.

6

¹ Câţi sunt sub jug robi, pre stăpânii săi de toată cinstea vrednici să-i socotească, ca să nu se hulească Numele lui Dumnezeu şi învăţătura.

² Iar care au stăpâni credincioşi, să nu îi defaime căci fraţi sunt; ci mai vârtos să le slujească, căci credincioşi sunt şi iubiţi, cei ce facerea de bine primesc. Acestea învaţă şi îndeamnă.

³ Iar de învaţă cineva întru alt chip, şi nu se apropie de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos, şi de învăţătura cea dupre buna credinţă,

⁴ Acela s-a trufit neştiind nimic, ci bolnăvindu-se întru întrebări, şi în cuvinte de prigonire, dintru care se face pizma, pricirea, hulele,

⁵ Prepusurile cele viclene, zăbavele cele deşarte ale oamenilor celor stricaţi la minte, şi lipsiţi de adevăr, care socotesc a fi câştig buna credinţă (Creştinătatea). Depărtează-te de la unii ca aceia.

⁶ Însă câştig mare este buna credinţă cu îndestulare.

⁷ Că nimic nu am adus în lume, arătat este că nici a scoate ceva nu putem.

⁸ Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea îndestulaţi vom fi.

⁹ Iar cei ce vor să se îmbogăţească, cad în ispite şi în curse, şi în pofte multe fără de socoteală şi vătămătoare, care cufundă pre oameni în pierire şi în pierzare.

¹⁰ Că rădăcina tuturor răutăţilor este iubirea de argint, care unii poftindu-o au rătăcit din credinţă, şi s-au pătruns cu dureri multe.

¹¹ Iar tu o omul lui Dumnezeu fugi de acestea, şi urmează dreptatea, buna credinţă, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţele.

¹² Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă-te de viaţa cea veşnică, la care şi chemat eşti, şi ai mărturisit mărturisirea cea bună înainte a multe mărturii.

¹³ Poruncescu-ţi înaintea lui Dumnezeu care înviază toate, şi înaintea lui Hristos Iisus, care a mărturisit înaintea lui Pilat din Pont cea bună mărturisire,

¹⁴ Să păzeşti tu porunca nespurcată, şi nevinovată, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos.

¹⁵ Pre care în vremile sale o va arăta cel Fericit şi singur Puternic, Împăratul împăraţilor, şi Domnul domnilor.

¹⁶ Care singur are nemurire, şi locuieşte întru lumină neapropiată; pre care nu l-a văzut nimeni din oameni, nici a-l vedea poate, căruia cinstea şi stăpânirea veşnică, Amin.

¹⁷ Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte, ca să nu se înalţe cu gândul, nici să nădăjduiască spre avuţia cea nestătătoare, ci întru Dumnezeul cel viu, care dă nouă toate bogat spre desfătare.

¹⁸ Să facă lucruri bune, să se îmbogăţească întru fapte bune, să fie lesne dătători, împărtăşitori.

¹⁹ Agonisindu-şi loruşi temelie bună în veacul cel viitor, ca să ia viaţa cea veşnică.

²⁰ O Timoteie, lucrul cel încredinţat ţie păzeşte-l, depărtându-te de glasurile deşarte cele spurcate, şi de vorbele cele potrivnice ale ştiinţei celei ce minte numele.

²¹ Cu care unii lăudându-se, întru credinţă au rătăcit. Darul cu tine. Amin.