1

¹ Pavel Apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hristos, şi Dumnezeu Tatăl care l-a înviat pre el din morţi.

² Şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, Bisericilor Galatiei:

³ Dar vouă şi pace, de la Dumnezeu Tatăl, şi Domnul nostru Iisus Hristos.

⁴ Carele s-a dat pre sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pre noi dintru acest veac de acum rău, dupre voia lui Dumnezeu şi Tatălui nostru.

⁵ Căruia Slava în vecii vecilor, Amin.

⁶ Mă mir că aşa de curând vă mutaţi de la cel ce va chemat pre voi prin Darul lui Hristos, la altă Evanghelie.

⁷ Care nu este alta, fără numai sunt oarecare, ce vă tulbură pre voi, şi voiesc să strămute Evanghelia lui Hristos.

⁸ Ci măcar noi, sau Înger din Cer de vă va bine vesti vouă afară de ceea ce am bine vestit vouă, anatema să fie.

⁹ Precum am zis mai-nainte, şi acum iarăşi zic: Oricine de vă va bine vesti vouă, afară de ceea ce aţi luat, anatema să fie.

¹⁰ Că acum pre oameni aduc la adevăr, sau pre Dumnezeu? Sau caut oamenilor să plac? Că de aş plăcea încă oamenilor, nu aş fi slugă lui Hristos.

¹¹ Şi arăt vouă fraţilor, Evanghelia ceea ce bine s-a vestit de mine, că nu este dupre om.

¹² Că nici eu de la om o am luat pre aceasta, nici m-am învăţat; ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.

¹³ Că aţi auzit de petrecerea mea oarecând întru credinţa Iudaicească, că preste măsură goneam Biserica lui Dumnezeu, şi o stricam pre ea.

¹⁴ Şi spoream în credinţa Iudaicească mai mult decât mulţi din cei de o vârstă cu mine în neamul meu, foarte râvnitor fiind părinteştilor mele obiceiuri.

¹⁵ Iar când bine a voit Dumnezeu, cel ce m-a ales din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin Darul său,

¹⁶ Ca să descopere pre Fiul său întru mine, ca să-l binevestesc pre el întru neamuri, îndată nu m-am lipit de trup şi de sânge.

¹⁷ Nici m-am suit în Ierusalim, către Apostolii cei mai nainte de mine, ci m-am dus în Arabia, şi iarăşi m-am întors la Damasc.

¹⁸ Apoi după trei ani, m-am suit în Ierusalim, să văd pre Petru; şi m-am zăbovit la el cincisprezece zile.

¹⁹ Iar pre altul din Apostoli nu am văzut, fără numai pre Iacov fratele Domnului.

²⁰ Iar cele ce scriu vouă, iată înaintea lui Dumnezeu, că nu mint.

²¹ După aceea am venit în laturile Siriei şi ale Ciliciei.

²² Şi eram necunoscut la faţă de Bisericile Iudeii cele întru Hristos.

²³ Ci numai auzea, că cel ce ne gonea pre noi oarecând, acum bine vesteşte Credinţa care oarecând o pierdea.

²⁴ Şi slăvea întru mine pre Dumnezeu.

2

¹ Apoi după patrusprezece ani iarăşi m-am suit în Ierusalim cu Varnava, împreună luând şi pre Tit cu noi.

² Şi m-am suit dupre descoperire, şi le-am spus lor Evanghelia care propovăduiesc întru neamuri; iar deosebi celor ce se socotea (mai aleşi), ca nu cumva să alerg în deşert, sau să fi alergat.

³ Ci nici Tit carele era cu mine, Elin fiind, nu a fost silit să se taie împrejur.

⁴ Şi pentru fraţii cei mincinoşi ce veniseră, care intraseră pre ascuns să iscodească slobozenia noastră, care avem întru Hristos Iisus, ca pre noi să ne supună robiei.

⁵ Cărora nici cât este un ceas nu ne-am plecat supunerii, ca adevărul Evangheliei să rămâie întru voi.

⁶ Iar de către cei ce se socoteau a fi ceva, oricare cândva erau, nici o grijă nu am; Dumnezeu faţă a omului nu ia, că cei ce se socoteau a fi ceva, nimic nu mi-au adăogat mai mult.

⁷ Ci încă împotrivă, văzând că mi s-a încredinţat mie Evanghelia netăierii împrejur, precum lui Petru a tăierii împrejur;

⁸ (Că cel ce a lucrat lui Petru spre apostolia tăierii împrejur, a lucrat şi mie întru neamuri).

⁹ Şi cunoscând darul lui Dumnezeu cel dat mie, Iacov şi Kefa, şi Ioan, care se socoteau a fi stâlpi, au dat mie şi lui Varnava dreapta împărtăşirii; ca noi la neamuri, iar ei la tăierea împrejur.

¹⁰ Numai ca să ne aducem aminte de cei lipsiţi, care m-am şi nevoit aceasta a face.

¹¹ Iar când a venit Petru în Antiohia, de faţă i-am stătut împotrivă, că era prihănit.

¹² Că mai înainte de a veni oarecare de la Iacov, cu neamurile mânca; iar dacă au venit, se ferea şi se osebea pre sine, temându-se de cei ce erau din tăierea împrejur.

¹³ Şi împreună s-au făţărnicit cu el şi ceilalţi Iudei; cât şi Varnava s-a tras cu făţărnicia lor.

¹⁴ Ci dacă am văzut că nu umblă drept dupre adevărul Evangheliei, am zis lui Petru înaintea tuturor: Dacă tu fiind Iudeu ca neamurile vieţuieşti, iar nu ca Iudeii, pentru ce sileşti pre neamuri să ţie ca Iudeii?

¹⁵ Noi din fire Iudei, iar nu din neamuri păcătoşi.

¹⁶ Ştiind că nu se îndreptează omul din faptele legii, ci numai prin credinţa lui Iisus Hristos, şi noi întru Hristos Iisus am crezut, ca să ne îndreptăm din credinţa lui Hristos, iar nu din faptele legii; că nu se va îndrepta din faptele legii tot trupul.

¹⁷ Iar dacă căutând să ne îndreptăm întru Hristos, ne-am aflat şi singuri păcătoşi, au doară Hristos este slujitor păcatului? Să nu fie.

¹⁸ Că dacă cele ce am stricat, aceleaşi iarăşi le zidesc, călcător de poruncă pre mine mă adeverez.

¹⁹ Că eu prin lege legii am murit, ca să viez lui Dumnezeu.

²⁰ Cu Hristos împreună m-am răstignit; iar viez, nu de acum eu, ci viază întru mine Hristos. Iar ce viez acum în trup, întru credinţa Fiului lui Dumnezeu viez, carele m-a iubit, şi s-a dat pre sine pentru mine.

²¹ Nu lepăd Darul lui Dumnezeu, că de este prin lege dreptatea, Hristos dar în zadar a murit.

3

¹ O fără de minte Galateni, cine pre voi v-a zavisuit să nu vă plecaţi adevărului, cărora mai înainte vă era scris Iisus Hristos înaintea ochilor între voi răstignit?

² Aceasta voiesc numai să ştiu de la voi: Din faptele legii aţi luat Duhul, sau din auzul credinţei?

³ Aşa de fără de minte sunteţi, începând cu duhul, acum în trup vă săvârşiţi?

⁴ Atâtea aţi pătimit în zadar? Dacă şi în zadar.

⁵ Deci cel vă dă vouă Duhul, şi lucrează puteri întru voi, oare din faptele legii, sau din auzul credinţei?

⁶ Precum şi Avraam a crezut lui Dumnezeu, şi i s-a socotit lui întru dreptate.

⁷ Să ştiţi dar, că cei ce sunt din credinţă, aceia sunt fii lui Avraam.

⁸ Şi văzând mai nainte scriptura, că din credinţă îndreptează Dumnezeu pre neamuri, mai nainte a binevestit lui Avraam: Că se vor blagoslovi întru tine toate neamurile.

⁹ Pentru aceea cei ce sunt din credinţă, se blagoslovesc împreună cu Credinciosul Avraam.

¹⁰ Căci câţi sunt din faptele legii, sunt sub blestem; că scris este: Blestemat este tot cel ce nu va rămânea întru toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă pre ele.

¹¹ Iar cum că nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu prin lege, arătat este: Că dreptul din credinţă va fi viu.

¹² Iar legea nu este din credinţă, ci omul care va face acestea va fi viu întru ele.

¹³ Hristos ne-a răscumpărat pre noi din blestemul legii, făcându-se pentru noi blestem, pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pre lemn.

¹⁴ Ca întru neamuri blagoslovenia lui Avraam să se facă întru Hristos Iisus, ca făgăduinţa Duhului să o luăm prin credinţă.

¹⁵ Fraţilor, ca un om (dupre om) grăiesc: Că şi aşezământul (diata) omului cel întărit nimeni nu îl strică, sau îl mai adaogă.

¹⁶ Iar lui Avraam s-au grăit făgăduinţele, şi seminţei lui, nu zice: Şi seminţelor, ca de mulţi, ci ca de unul: Şi seminţei tale; carele este Hristos.

¹⁷ Şi aceasta zic, pre aşezământul cel întărit mai înainte de la Dumnezeu întru Hristos, legea care după patru sute şi treizeci de ani s-a făcut, nu îl leapădă ca să strice făgăduinţa.

¹⁸ Că de este din lege moştenirea, nu mai este din făgăduinţă; iar lui Avraam prin făgăduinţă i-a dăruit Dumnezeu.

¹⁹ Ce este dar? Pentru călcările de porunci s-a adaos legea, până ce era să vie sămânţa, căreia era făgăduit, rânduită fiind prin Îngeri, cu Mâna Mijlocitorului.

²⁰ Iar Mijlocitorul al unuia nu este, iar Dumnezeu unul este.

²¹ Deci dar legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Să nu fie. Că de s-ar fi dat lege care să poată învia, adevărat din lege ar fi dreptatea.

²² Ci a închis Scriptura toate sub păcat, ca făgăduinţa din Credinţa lui Iisus Hristos să se dea celor ce cred.

²³ Iar mai înainte de venirea credinţei sub lege eram păziţi, închişi fiind spre credinţa care era să se descopere.

²⁴ Pentru aceea legea învăţătoare (pedagog) ne-a fost nouă spre Hristos, ca din credinţă să ne îndreptăm.

²⁵ Iar dacă a venit Credinţa nu mai suntem sub învăţător (pedagog).

²⁶ Că toţi fii ai lui Dumnezeu suntem prin credinţă întru Hristos Iisus.

²⁷ Că oricâţi întru Hristos v-aţi botezat, întru Hristos v-aţi îmbrăcat; nu este Iudeu, nici elin; nu este rob, nici slobod.

²⁸ Nu este parte bărbătească şi femeiască; că voi toţi unul sunteţi întru Hristos Iisus.

²⁹ Iar dacă sunteţi voi ai lui Hristos, iată a lui Avraam sămânţă sunteţi, şi dupre făgăduinţă moştenitori.

4

¹ Iară zic, în câtă vreme moştenitorul prunc este, nimic nu se osebeşte de slugă, stăpân tuturor fiind.

² Ci sub epitropi şi iconomi este, până la vremea cea rânduită de tatăl său.

³ Aşa şi noi, când eram prunci, sub stihiile lumii eram robiţi.

⁴ Iar când a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pre Fiul său cel născut din femeie, carele s-a făcut sub lege.

⁵ Ca pre cei de sub lege să-i răscumpere, ca să luăm moştenirea fiască.

⁶ Iar căci sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimile voastre, care strigă, Avva Părintele.

⁷ Pentru aceea nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, şi moştenitor eşti lui Dumnezeu prin Iisus Hristos.

⁸ Ci atuncea necunoscând pre Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei.

⁹ Iar acum după ce aţi cunoscut pre Dumnezeu, iar mai vârtos după ce v-aţi cunoscut de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la cele slabe şi sărace stihii, cărora iarăşi de iznoavă voiţi a le sluji?

¹⁰ Zilele păziţi, şi lunile, şi vremile, şi anii.

¹¹ Mă tem de voi, nu cumva în zadar să mă fi ostenit la voi.

¹² Fiţi precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Fraţilor, rogu-vă pre voi, cu nimic nu m-aţi nedreptăţit.

¹³ Iar ştiţi că prin slăbiciunea trupului, am binevestit vouă întâi.

¹⁴ Şi ispita mea ce era în trupul meu nu o aţi defăimat, nici o aţi lepădat, ci ca pre un Înger al lui Dumnezeu m-aţi primit, ca pre Iisus Hristos.

¹⁵ Deci care era (unde este) fericirea voastră? Că mărturisesc vouă, că de ar fi fost cu putinţă, ochii voştri scoţându-i i-aţi fi dat mie.

¹⁶ Deci dar au vrăjmaş m-am făcut vouă, grăindu-vă vouă adevărul?

¹⁷ Vă râvnesc ei pre voi, nu bine; ci vor să vă osebească pre voi, ca să le urmaţi lor.

¹⁸ Iar bine este a urma (a fi râvniţi) pururea în lucrul bun, şi nu numai când suntem de faţă la voi.

¹⁹ Feţii mei, pre care iarăşi cu durere vă nasc, până ce se va închipui Hristos întru voi.

²⁰ Şi aş vrea să fiu acum la voi, şi să îmi schimb glasul meu, că nu mă pricep de voi.

²¹ Spuneţi-mi cei ce voiţi să fiţi sub lege, legea nu o auziţi?

²² Pentru că scris este, că Avraam doi feciori a avut, unul din slujnică, iar altul din cea slobodă.

²³ Ci cel din slujnică după trup s-a născut, iar cel din cea slobodă, prin făgăduinţă.

²⁴ Care au altă înţelegere: Că acestea sunt cele două legi, una din muntele Sinai ce naşte spre robie, care este Agar.

²⁵ Că Agar, muntele Sinai este în Arabia, şi se alătură cu Ierusalimul acest de acum, şi slujeşte cu feciorii săi.

²⁶ Iar Ierusalimul cel de sus slobod este, care este maică nouă tuturor.

²⁷ Că scris este: Veseleşte-te cea stearpă care nu naşti; glăsuieşte şi strigă ceea ce nu ai durere; că mai mulţi sunt fii celei pustii, decât ai celeia ce are bărbat.

²⁸ Iar noi fraţilor, dupre Isaac fii ai făgăduinţei suntem.

²⁹ Ci precum atunci cel ce se născuse dupre trup, gonea pre cel după duh, aşa şi acum.

³⁰ Dar ce zice Scriptura? Goneşte pre slujnică şi pre feciorul ei; că nu va moşteni fiul slujnicei, cu fiul celei slobode.

³¹ Drept aceea, fraţilor, nu suntem fii ai slujnicii, ci ai celei slobode.

5

¹ Întru slobozenia dar, cu care Hristos pre noi ne-a slobozit, staţi, şi nu cu jugul robiei iarăşi vă cuprindeţi.

² Iată eu Pavel zic vouă, că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nimic vouă nu va folosi.

³ Şi mărturisesc la tot omul ce se taie împrejur, că dator este să plinească toată legea.

⁴ Înzadarnici v-aţi făcut de către Hristos, cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin lege; din dar aţi căzut.

⁵ Că noi cu Duhul din credinţă, nădejdea dreptăţii aşteptăm.

⁶ Că întru Hristos Iisus nici tăierea împrejur poate ceva, nici netăierea împrejur; ci credinţa care se lucrează prin dragoste.

⁷ Alergaţi bine, cine v-a oprit să nu vă plecaţi adevărului?

⁸ Sfatul (îndemnarea) acesta nu este de la cel ce v-a chemat pre voi.

⁹ Puţin aluat toată frământătura dospeşte.

¹⁰ Eu am nădejde de voi întru Domnul, că alt nimic nu veţi gândi; iar cel ce vă tulbură pre voi, va purta judecata oricare va fi.

¹¹ Iar eu fraţilor de propovăduiesc încă tăiere împrejur, pentru ce mai sunt gonit? Iată s-a surpat sminteala Crucii.

¹² O de s-ar tăia (de s-ar scopi) de tot cei ce vă răzvrătesc pre voi.

¹³ Că voi la slobozenie v-aţi chemat, fraţilor, numai să nu daţi slobozenia voastră spre prilej trupului, ci prin dragoste să slujiţi unul altuia.

¹⁴ Că toată legea într-un cuvânt se plineşte: Adică, să iubeşti pre vecinul tău ca însuţi pre tine.

¹⁵ Iar de vă muşcaţi unul pre altul şi vă mâncaţi, căutaţi să nu vă mistuiţi unul de către altul.

¹⁶ Şi vă zic: Cu Duhul să umblaţi, şi pofta trupului să nu săvârşiţi.

¹⁷ Că trupul pofteşte împotriva Duhului; iar Duhul împotriva trupului. Şi aceştia se împotrivesc unul altuia, ca nu cele ce aţi voi, acestea să faceţi.

¹⁸ Şi de vă purtaţi cu Duhul, nu sunteţi sub lege.

¹⁹ Iar faptele trupului arătate sunt: Care sunt, preacurvia, curvia, necurăţia, înverşunarea.

²⁰ Slujirea idolilor, fermecătoriile, vrăjbile, sfezile, zavistiile, mâniile, gâlcevile, împerecherile, eresurile.

²¹ Pizmele, uciderile, beţiile, ospeţele cele cu cântece, şi cele asemenea acestora; care mai înainte le spun vouă, precum am şi mai spus: Că cei ce fac unele ca acestea Împărăţia lui Dumnezeu nu o vor moşteni.

²² Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţele, înfrânarea poftelor.

²³ Împotriva acestora nu este lege.

²⁴ Iar care sunt ai lui Hristos, trupul şi-au răstignit împreună cu patimile şi cu poftele.

²⁵ De trăim cu Duhul, cu Duhul să şi umblăm.

²⁶ Să nu fim măreţi în deşert, unul pre altul întărâtând, unul altuia pizmuind.

6

¹ Fraţilor, de va şi cădea vreun om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi pre unul ca acela cu duhul blândeţelor; păzindu-te pre tine, ca să nu cazi şi tu în ispită.

² Purtaţi sarcinile unul altuia, şi aşa pliniţi legea lui Hristos.

³ Că de se socoteşte cineva că este ceva, nimic fiind, pre sine se înşală.

⁴ Iar fapta sa fieştecine să-şi ispitească, şi atunci întru sine numai va avea laudă, iar nu întru altul.

⁵ Că fieştecare sarcina sa îşi va purta.

⁶ Şi să împărtăşească cel ce se învaţă cuvântul, pre cel ce învaţă, întru toate bunătăţile.

⁷ Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu se batjocoreşte; că ce va semăna omul, aceea va şi secera.

⁸ Căci cel ce seamănă în trupul său, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă întru Duhul, din Duh va secera viaţa veşnică.

⁹ Şi făcând binele să nu slăbim, că la vremea sa vom secera neostenind.

¹⁰ Deci dar până când avem vreme, să facem bine către toţi, şi mai vârtos către cei ai noştri de o credinţă.

¹¹ Vedeţi cu ce fel de slove am scris vouă cu mâna mea.

¹² Câţi vor să se fălească în trup, aceia vă silesc pre voi să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu pătimească gonire despre Crucea lui Hristos.

¹³ Că nici singuri cei ce se taie împrejur păzesc legea; ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca în trupul vostru să se laude.

¹⁴ Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care mie lumea s-a răstignit, şi eu lumii.

¹⁵ Că întru Hristos Iisus nici tăierea împrejur poate ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.

¹⁶ Şi câţi vor umbla cu canonul (dreptarul) acesta, pace peste ei, şi milă, şi peste Israilul lui Dumnezeu.

¹⁷ Iar mai mult mie nimeni să nu îmi facă supărare, că eu ranele Domnului Iisus pre trupul meu le port.

¹⁸ Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu duhul vostru, fraţilor. Amin.