1

¹ Pavel Apostolul lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi Timotei fratele, Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii, care sunt în toată Ahaia.

² Dar vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.

³ Bine este cuvântat Dumnezeu, şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor, şi Dumnezeul a toată mângâierea.

⁴ Cel ce ne mângâie pre noi întru tot necazul nostru, ca să putem şi noi mângâia pre cei ce sunt întru tot necazul, prin mângâierea cu care ne mângâiem noi de la Dumnezeu.

⁵ Că precum prisosesc patimile lui Hristos întru noi, aşa prin Hristos prisoseşte şi mângâierea noastră.

⁶ Şi ori de pătimim necaz, pentru a voastră mângâiere şi mântuire, ceea ce se lucrează întru răbdarea acestoraşi patimi, care şi noi pătimim; ori de ne mângâiem, pentru a voastră mângâiere şi mântuire.

⁷ Şi nădejdea voastră este adeverită pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi patimilor noastre, aşa şi mângâierii.

⁸ Că nu voim să nu ştiţi voi, fraţilor, pentru necazul nostru ce s-a făcut nouă în Asia, că preste măsură am fost îngreoiaţi şi preste putinţă, cât nu aveam noi nădejde nici de viaţă.

⁹ Ci singuri întru noi judecata morţii am avut, ca să nu fim nădăjduindu-ne spre noi, ci întru Dumnezeu cel ce înviază morţii.

¹⁰ Carele dintru moarte ca aceasta ne-a izbăvit pre noi, şi ne izbăveşte, întru carele nădăjduim că încă ne va şi mai izbăvi.

¹¹ Ajutorând şi voi pentru noi cu rugăciunea, ca despre multe feţe darul cel către noi prin mulţi să se mulţămească pentru noi.

¹² Că lauda noastră aceasta este, mărturia ştiinţei noastre, că întru dreptate (neviclenie) şi întru curăţie Dumnezeiască, iar nu întru înţelepciune trupească, ci întru darul lui Dumnezeu am petrecut în lume, şi mai mult la voi.

¹³ Că nu scriem vouă altele, fără numai cele ce citiţi, sau şi ştiţi, şi am nădejde că şi până în sfârşit veţi cunoaşte.

¹⁴ Precum ne-aţi şi cunoscut pre noi din parte. Că lauda voastră suntem, precum şi voi a noastră în ziua Domnului nostru Iisus Hristos.

¹⁵ Şi cu această nădejde vroiam mai înainte să viu la voi, ca să aveţi al doilea dar.

¹⁶ Şi prin voi să trec la Macedonia, şi iarăşi din Macedonia să viu la voi, şi voi să mă petreceţi în Iudeea.

¹⁷ Deci aceasta vrând, au doară uşurarea minţii am întrebuinţat? Sau cele ce sfătuiesc, trupeşte le sfătuiesc? Ca să fie la mine ce este aşa, aşa; şi ce nu, nu?

¹⁸ Iar credincios este Dumnezeu, că cuvântul nostru ce a fost către voi, nu a fost aşa, şi nu.

¹⁹ Că Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, cel propovăduit întru voi prin noi, prin mine, şi prin Siluan, şi prin Timotei, nu a fost aşa, şi nu, ci aşa întru el a fost.

²⁰ (Căci câte sunt făgăduinţele lui Dumnezeu, întru el au pre aşa, şi întru el pre Amin,) spre slava lui Dumnezeu prin noi.

²¹ Iar cela ce ne adeverează pre noi, împreună cu voi întru Hristos, şi ne-a uns pre noi, Dumnezeu este.

²² Carele ne-a şi pecetluit pre noi, şi a dat arvuna Duhului întru inimile noastre.

²³ Şi eu martor pre Dumnezeu chem asupra sufletului meu, că cruţându-vă pre voi nu am venit până acum în Corint.

²⁴ Nu că doar avem stăpânire preste credinţa voastră, ci căci suntem împreună lucrători bucuriei voastre; că cu credinţa staţi.

2

¹ Şi am judecat acesta întru mine, ca să nu mai viu iarăşi cu întristare la voi.

² Măcar de vă şi întristez eu pre voi, dar care este cel ce mă veseleşte pre mine, fără numai cel ce se întristează de la mine?

³ Şi am scris vouă aceasta, ca nu dacă voi veni să am întristare, de cele ce mi se cădea să mă bucur, având nădejde spre voi toţi, că bucuria mea a voastră a tuturor este.

⁴ Că din multă scârbă şi necaz al inimii am scris vouă cu multe lăcrămi; nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea care am mai mult spre voi.

⁵ Iar de m-a întristat cineva, nu pre mine a întristat, ci din parte, ca să nu vă îngreunez pre voi pre toţi.

⁶ Că destul este unuia ca acesta certarea aceasta, care este de către mulţi.

⁷ Cât împrotivă mai mult să-i dăruiţi, şi să-l mângâiaţi; ca nu cumva pentru mai multă mâhnire să se înghită unul ca acela.

⁸ Pentru aceea vă rog pre voi să întăriţi spre acela dragoste.

⁹ Că pentru aceasta am şi scris, ca să cunosc cugetul vostru, de sunteţi întru toate ascultători.

¹⁰ Iar căruia dăruiţi ceva, şi eu; că şi eu de am dăruit ceva, căruia am dăruit, pentru voi în faţa lui Hristos; ca să nu fim cuprinşi de satana.

¹¹ Că nu este să nu ştim înţelegerile (amăgiturile) lui.

¹² Şi venind în Troada pentru Evanghelia lui Hristos, şi uşă mare deschisă fiind mie întru Domnul, nu am avut odihnă cu duhul meu, neaflând eu pre Tit fratele meu.

¹³ Ci lăsându-i (luând ziua bună) pre dânşii, am mers în Macedonia.

¹⁴ Iar mulţămită lui Dumnezeu, celui ce ne face pre noi pururea biruitori întru Hristos, şi arată mireasma cunoştinţei sale prin noi în tot locul.

¹⁵ Că a lui Hristos bună mireazmă suntem lui Dumnezeu întru cei ce se mântuiesc, şi întru cei ce pier.

¹⁶ Unora adică mireazmă a morţii spre moarte; iar altora mireazmă a vieţii spre viaţă. Şi spre acestea cine este vrednic?

¹⁷ Pentru că nu suntem ca cei mulţi care cârciumăresc (amesteacă) cuvântul lui Dumnezeu; ci ca din curăţie, ci ca de la Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu întru Hristos grăim.

3

¹ Au doară începem iarăşi pre noi a ne lăuda (a ne face cunoscuţi)? Au doară ne trebuiesc (precum oarecărora) cărţi de laudă către voi, sau de la voi de laudă?

² Cartea noastră voi sunteţi scrisă în inimile noastre, care se ştie şi se citeşte de toţi oamenii.

³ Arătându-vă că sunteţi carte a lui Hristos, cea slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul lui Dumnezeu celui Viu, nu în table de piatră, ci în tablele inimii cele trupeşti.

⁴ Şi nădejde ca aceasta avem prin Hristos către Dumnezeu.

⁵ Nu că vrednici suntem a cugeta ceva de la noi, ca dintru noi; ci vrednicia noastră este de la Dumnezeu.

⁶ Carele ne-a şi învrednicit pre noi a fi slujitori legii noi, nu slovei, ci duhului; că slova omoară, iar duhul face viu.

⁷ Iar dacă slujba morţii cea închipuită cu slove în pietre s-a făcut cu slavă, cât nu puteau fiii lui Israil să caute la faţa lui Moise, pentru slava feţei lui cea trecătoare,

⁸ Cum nu mai mult slujba duhului va fi cu slavă?

⁹ Că de a fost slujba osândirii slavă, cu mult mai vârtos prisoseşte slujba dreptăţii întru slavă.

¹⁰ Căci nici s-a slăvit ceea ce era slăvită, întru această parte, pentru slava cea covârşitoare.

¹¹ Că de a fost cea trecătoare, prin slavă; cu mult mai vârtos cea netrecătoare va fi întru slavă.

¹² Drept aceea având nădejde ca aceasta, multă îndrăznire întrebuinţăm.

¹³ Şi nu precum Moise punea acoperământ preste faţa sa, ca să nu caute fiii lui Israil la sfârşitul celei ce era trecătoare.

¹⁴ Ci s-au orbit înţelegerile lor; că până astăzi acelaşi acoperământ întru citirea legii vechi rămâne, nedescoperindu-se că întru Hristos se strică.

¹⁵ Ci până astăzi când se citeşte Moise, acoperământ pre inima lor zace.

¹⁶ Iar când se vor întoarce către Domnul, se va lua acoperământul.

¹⁷ Iar Domn Duhul este; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

¹⁸ Iar noi toţi cu faţă descoperită Slava Domnului ca prin oglindă privind, spre acelaşi chip ne prefacem, din slavă în slavă, ca de la Domnul Duhul.

4

¹ Pentru aceea având slujba acesta, dupre cum suntem miluiţi, nu slăbim.

² Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii, nu întru vicleşug umblând, nici amestecând cuvântul lui Dumnezeu, ci cu arătarea adevărului adeverindu-ne pre noi spre toată ştiinţa oamenilor, înaintea lui Dumnezeu.

³ Iar de este şi acoperită Evanghelia noastră, întru cei pieritori este acoperită.

⁴ Întru care Dumnezeu a orbit minţile necredincioşilor veacului acestuia; ca să nu le lumineze lor Lumina Evangheliei Slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut.

⁵ Că nu pre noi ne propovăduim, ci pre Hristos Iisus Domnul; iar pre noi slujitori vouă prin Iisus.

⁶ Că Dumnezeu care a zis să lumineze dintru întunerec lumină, acela a strălucit întru şi inimile noastre, spre luminarea cunoştinţei slavei lui Dumnezeu, în faţa lui Iisus Hristos.

⁷ Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca mulţimea puterii să fie a lui Dumnezeu, iar nu din noi.

⁸ Întru toate necaz pătimind, dar nu strâmtorându-ne; lipsiţi fiind, dar nu de tot deznădăjduindu-ne.

⁹ Goniţi fiind, dar nu părăsiţi; surpaţi fiind, dar nu prăpădiţi.

¹⁰ În toată vremea omorârea Domnului Iisus în trup purtându-o, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.

¹¹ Că pururea noi cei vii la moarte ne dăm pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.

¹² Pentru aceea dar moartea întru noi se lucrează, iar viaţa întru voi.

¹³ Iar având acelaşi duh al credinţei, precum este scris: Crezut-am, pentru aceea am şi grăit; şi noi credem, pentru aceea şi grăim.

¹⁴ Ştiind că cel ce a ridicat pre Domnul Iisus, şi pre noi prin Iisus ne va ridica, şi ne va pune împreună cu voi.

¹⁵ Că toate sunt pentru voi, ca darul înmulţindu-se prin cei mai mulţi să prisosească mulţumirea spre slava lui Dumnezeu.

¹⁶ Pentru aceea nu slăbim, ci de s-ar şi strica omul nostru cel din afară, dar cel dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.

¹⁷ Pentru că cea curând trecătoare uşurare a necazului nostru, cu covârşire întru covârşire, veşnică greutate a slavei lucrează nouă.

¹⁸ Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; că cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd, sunt veşnice.

5

¹ Că ştim că de se va strica casa noastră cea pământească a cortului acestuia, zidire de la Dumnezeu avem, casă nefăcută de mână, veşnică în Ceruri.

² Că de aceasta suspinăm, dorind să ne îmbrăcăm întru lăcaşul nostru cel din Cer.

³ Dacă şi după ce ne vom îmbrăca, nu ne vom afla goi.

⁴ Că cei ce suntem în cortul acesta suspinăm îngreunându-ne, pentru că nu voim să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm; ca ce este muritor să se înghită de viaţă.

⁵ Iar cel ce ne-a făcut pre noi spre însăşi aceasta Dumnezeu este, care a şi dat nouă arvuna Duhului.

⁶ Îndrăznind drept aceea pururea, şi ştiind, că petrecând în trup suntem depărtaţi de la Domnul.

⁷ (Că prin credinţă umblăm, iar nu prin vedere).

⁸ Nădăjduim, şi bine voim, mai bine să fim depărtaţi de trup, şi să petrecem cu Domnul.

⁹ Pentru aceea ne şi nevoim, ca ori petrecând, ori depărtaţi fiind, să fim plăcuţi lui.

¹⁰ Pentru că noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea divanului lui Hristos, ca să ia fieştecare după cum a făcut, cele ce s-au lucrat prin trup, ori bine, ori rău.

¹¹ Ştiind dar Frica Domnului, pre oameni aducem la adevăr, iar lui Dumnezeu arătaţi suntem; şi nădăjduim că şi întru ştiinţele voastre suntem arătaţi.

¹² Că nu ne lăudăm iarăşi pre noi înaintea voastră, ci pricină dăm vouă de laudă pentru noi, ca să aveţi spre cei ce se laudă în faţă, iar nu în inimă.

¹³ Că ori de ne-am ieşit din minte, lui Dumnezeu; ori de suntem întregi la minte, vouă.

¹⁴ Că dragostea lui Hristos ne ţine pre noi, socotind aceasta, că de a murit unul pentru toţi, iată dar toţi au murit.

¹⁵ Şi pentru toţi a murit, ca cei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci celui ce a murit pentru ei, şi a înviat.

¹⁶ Pentru aceea noi de acum pre nimeni nu ştim dupre trup, iar de am şi ştiut pre Hristos dupre trup, dar de acum nu îl mai ştim.

¹⁷ Deci dar oricare s-a făcut întru Hristos, făptură nouă este. Cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.

¹⁸ Şi toate de la Dumnezeu, care ne-a împăcat pre noi luişi prin Iisus Hristos, şi a dat nouă slujba împăcării.

¹⁹ Pentru că Dumnezeu era întru Hristos, împăcând lumea luişi, nesocotind lor păcatele lor, şi punând întru noi cuvântul împăcării.

²⁰ Drept aceea în locul lui Hristos vă rugăm, ca cum Dumnezeu s-ar ruga prin noi: Rugămu-vă în locul lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu.

²¹ Pentru că pre cel ce nu a cunoscut păcat, pentru noi păcat l-a făcut, ca noi să ne facem dreptatea lui Dumnezeu întru dânsul.

6

¹ Şi împreună lucrând, vă şi rugăm, ca nu în deşert darul lui Dumnezeu să primiţi voi.

² Că zice: În vreme primită te-am ascultat, şi în ziua mântuirii ţi-am ajutat ţie; iată acum este vreme bine primită, iată acum este ziua mântuirii.

³ Nici o sminteală întru nimic dând, ca slujba noastră să fie fără prihană.

⁴ Ci întru toate punându-ne pre noi înainte ca slujitori ai lui Dumnezeu, întru multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări.

⁵ Întru bătăi, în temniţe, în neaşezări, în ostenele, în privegheri, în posturi.

⁶ Întru curăţie, întru cunoştinţă, întru îndelunga răbdare, în bunătate, întru Duhul Sfânt, în dragoste nefăţarnică.

⁷ Întru cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga.

⁸ Prin slavă şi necinste, prin grăire de rău şi laudă, ca nişte înşelători, şi adevăraţi.

⁹ Ca nişte necunoscuţi, şi cunoscuţi; ca cei murim, şi iată suntem vii; ca nişte pedepsiţi, şi nu omorâţi.

¹⁰ Ca nişte întristaţi, iar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, iar pre mulţi îmbogăţind; ca nimic având, şi toate avându-le.

¹¹ Gura noastră s-a deschis către voi Corinteni, inima noastră s-a lărgit.

¹² Nu vă strâmtoraţi întru noi, ci vă strâmtoraţi în pântecele vostru.

¹³ Pentru aceeaşi răsplătire, ca unor fii vă grăiesc, lărgiţi-vă şi voi.

¹⁴ Nu vă înjugaţi întru alt jug cu cei necredincioşi. Că ce împărtăşire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împreunare are lumina cu întunericul?

¹⁵ Sau ce unire are Hristos cu Veliar? Sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios?

¹⁶ Sau ce însoţire este Bisericii lui Dumnezeu cu idolii? Că voi sunteţi Biserica lui Dumnezeu celui Viu, precum a zis Dumnezeu: Că voi locui întru ei, şi voi umbla; şi voi fi lor Dumnezeu, şi ei îmi vor fi mie norod.

¹⁷ Pentru aceea ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi, zice Domnul; şi de necurăţie să nu vă atingeţi, şi eu voi primi pre voi.

¹⁸ Şi voi fi vouă Tată, şi voi veţi fi mie fii, şi fete, zice Domnul Atotţiitorul.

7

¹ Deci acestea făgăduinţe având iubiţilor, să ne curăţim pre noi de toată spurcăciunea trupului şi a duhului, făcând sfinţenie întru frica lui Dumnezeu.

² Cuprindeţi-ne pre noi, pre nimeni nu am nedreptăţit, nimănui stricăciune nu am făcut, spre nimeni nu ne-am lăcomit.

³ Nu spre osândire zic; că am zis mai-nainte, că în inimile noastre sunteţi, ca împreună să murim, şi împreună să viem.

⁴ Multă îmi este îndrăzneala către voi. Multă îmi este lauda pentru voi; umplutu-m-am de mângâiere, de prisosit am bucurie întru tot necazul nostru.

⁵ Că venind noi în Macedonia, nici o odihnă nu a avut trupul nostru, ci întru toate am fost necăjiţi: Din afară războaie, dinlăuntru temeri.

⁶ Ci cel ce mângâie pre cei smeriţi, ne-a mângâiat pre noi Dumnezeu cu venirea lui Tit.

⁷ Şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea, cu care s-a mângâiat de voi, spunându-ne nouă dorirea voastră, plângerea voastră, râvna voastră pentru mine, cât eu mai mult m-am bucurat.

⁸ Pentru aceea de v-am şi întristat pre voi prin epistolie, nu mă căiesc, măcar de mă şi căiam; că văd că epistolia aceea, măcar de v-a şi întristat la o vreme.

⁹ Acum mă bucur, nu căci v-aţi fost întristat, ci căci v-aţi fost întristat spre pocăinţă; că v-aţi fost întristat dupre Dumnezeu, ca întru nimic să nu vă păgubiţi de către noi.

¹⁰ Că întristarea care este dupre Dumnezeu, pocăinţă spre mântuire fără de căinţă lucrează; iar întristarea lumii moarte lucrează.

¹¹ Că iată aceasta singură, căci dupre Dumnezeu v-aţi întristat voi, câtă sârguinţă a făcut întru voi, ci (şi) răspuns, ci (şi) mânie, ci (şi) frică, ci (şi) dorinţă, ci (şi) râvnă, ci (şi) izbândă; întru toate v-aţi arătat pre voi, curaţi a fi întru acest lucru.

¹² Deci de am şi scris vouă, nu pentru cel ce a nedreptăţit, nici pentru cel ce s-a nedreptăţit; ci ca să se arate către voi sârguinţa noastră cea pentru voi înaintea lui Dumnezeu.

¹³ Pentru aceasta ne-am mângâiat de mângâierea voastră, iar mult mai vârtos ne-am bucurat de bucuria lui Tit, că s-a odihnit duhul lui de către voi toţi.

¹⁴ Că ori de ce m-am lăudat înaintea lui pentru voi, nu m-am ruşinat; ci precum toate întru adevăr le-am grăit vouă, aşa şi lauda noastră ce a fost către Tit, adevărată s-a făcut.

¹⁵ Şi inima lui mai mult este spre voi aducându-şi aminte de ascultarea voastră a tuturor, că cu frică şi cu cutremur l-aţi primit pre el.

¹⁶ Mă bucur că de toate am nădejde spre voi.

8

¹ Şi arătăm vouă, fraţilor, de darul lui Dumnezeu cel dat întru Bisericile Macedoniei.

² Că întru ispită de necaz, prisosinţa bucuriei lor, şi sărăcia lor cea adâncă a sporit spre bogăţia bunătăţii lor.

³ Căci dupre putere (mărturisesc), şi preste putere voioşi (binevoitori) au fost.

⁴ Cu multă rugăminte rugându-ne pre noi ca să luăm darul şi împărtăşirea slujbei celei către sfinţi.

⁵ Şi nu precum aveam nădejde, ci singuri pre sine s-au dat întâi Domnului, şi nouă prin voia lui Dumnezeu.

⁶ Cât am rugat noi pre Tit, ca precum mai-nainte a început, aşa să şi săvârşească întru voi şi darul acesta.

⁷ Şi precum întru toate prisosiţi cu Credinţa, şi cu cuvântul, şi cu cunoştinţa, şi cu toată sârguinţa, şi cu dragostea voastră către noi, aşa şi întru darul acesta să prisosiţi.

⁸ Nu ca cum aş porunci grăiesc, ci prin sârguinţa altora, şi adeverinţa dragostei voastre dovedind.

⁹ Că ştiţi Darul Domnului nostru Iisus Hristos, că pentru voi a sărăcit bogat fiind, ca voi cu sărăcia lui să vă îmbogăţiţi.

¹⁰ Şi sfat întru aceasta vă dau: Că aceasta este vouă de folos, care nu numai a face, ci încă şi a vrea aţi început mai-nainte din anul trecut.

¹¹ Iar acum şi a face să pliniţi; ca precum v-a fost osârdia a vrea, aşa să fie şi a plini dintru cele ce aveţi.

¹² Că de este pusă înainte osârdia, pre cât are cineva, este bineprimită, iar nu pre cât nu are.

¹³ Că nu ca să fie altora odihnă, iar vouă necaz; ci dintru întocmire în vremea de acum, ca prisosinţa voastră să plinească lipsa acelora.

¹⁴ Ca şi prisosinţa acelora să plinească lipsa voastră, ca să fie întocmire.

¹⁵ Precum este scris: Celui cu cel mult, nu i-a prisosit; şi celui cu cel puţin, nu i-a lipsit.

¹⁶ Şi mulţămită fie lui Dumnezeu celui ce a dat această osârdie pentru voi în inima lui Tit.

¹⁷ Căci îndemnarea aceea o a primit, şi fiind mai osârduitor, de bună voie a ieşit la voi.

¹⁸ Şi am trimis împreună cu el şi pre fratele, a căruia lauda întru Evanghelie este prin toate Bisericile.

¹⁹ (Şi nu numai, ci şi hirotonisit este de Biserici, să fie soţie călătoriei noastre, cu darul acesta ce se slujeşte de noi, spre slava Domnului şi osârdia voastră).

²⁰ Ferindu-ne de aceasta, ca să nu ne prihănească pre noi cineva întru această îndestulată şi mare strânsoare ce se slujeşte de noi.

²¹ Că facem purtare de grijă de cele bune, nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

²² Şi am trimis împreună cu ei şi pre fratele nostru, pre carele l-am ispitit întru multe de multe ori că este osârduitor, iar acum cu mult mai osârduitor, pentru nădăjduirea cea multă spre voi.

²³ Şi ori pentru Tit, părtaş mie este, şi întru voi împreună lucrător; ori fraţi ai noştri, Apostoli ai Bisericilor, Slava lui Hristos.

²⁴ Drept aceea arătarea dragostei voastre, şi a laudei noastre pentru voi, spre dânşii să o arătaţi în faţa Bisericilor.

9

¹ Că pentru slujba cea către sfinţi, de prisosit este a scrie vouă.

² Că ştiu osârdia voastră, cu care pentru voi mă laud către Macedoneni; că Ahaia s-a gătit din anul trecut, şi râvna cea din voi pre cei mai mulţi a îndemnat.

³ Şi am trimis pre fraţi, ca nu în deşert să fie lauda noastră cea pentru voi în partea aceasta, ca (precum am zis) să fiţi gata.

⁴ Ca nu cumva de vor veni împreună cu mine Macedonenii, şi vă vor afla pre voi negătiţi, să ne ruşinăm noi, (ca să nu zicem voi) întru starea aceasta a laudei.

⁵ Drept aceea de nevoie a fi am socotit, a îndemna pre fraţi ca să vie mai-nainte la voi, şi să gătească cea mai-nainte făgăduită a voastră blagoslovenie, ca să fie aceea gata aşa ca o blagoslovenie, iar nu ca o lăcomie.

⁶ Şi aceasta, cel ce seamănă cu scumpete, cu scumpete va şi secera; iar cel ce seamănă întru blagoslovenii, întru blagoslovenii va şi secera.

⁷ Fieştecare precum se îndură cu inima, nu dintru mâhnire, sau de silă; că pre dătătorul de bună voie iubeşte Dumnezeu.

⁸ Şi Puternic este Dumnezeu să prisosească tot darul întru voi, ca întru toate pururea toată îndestularea având, să prisosiţi spre tot lucrul bun.

⁹ (Precum este scris: Împărţit-au, dat-au săracilor, dreptatea lui rămâne în veac.

¹⁰ Iar cel ce dă sămânţă semănătorului, să vă dea şi pâine spre mâncare, şi să înmulţească sămânţa voastră, şi să crească roadele dreptăţii voastre).

¹¹ Ca întru toate să vă îmbogăţiţi spre toată bunătatea (darea cea cu îndestulare), care lucrează prin noi mulţămită lui Dumnezeu.

¹² Căci slujba ascultării acesteia, nu numai plineşte lipsele sfinţilor, ci şi prisoseşte prin multe mulţămite lui Dumnezeu.

¹³ (Prin adeverirea slujbei acesteia slăvind ei pre Dumnezeu, pentru ascultarea mărturisirii voastre la Evanghelia lui Hristos, şi pentru bunătatea împărtăşirii către dânşii, şi către toţi.)

¹⁴ Şi cu rugăciunea lor pentru voi; care vă doresc pre voi pentru Darul lui Dumnezeu cel prea mult întru voi.

¹⁵ Iar mulţămită lui Dumnezeu pentru Darul lui cel nespus.

10

¹ Şi însumi eu Pavel vă rog pre voi, prin blândeţele şi liniştirea lui Hristos; care de faţă sunt smerit între voi, iar depărtat fiind îndrăznesc spre voi.

² Şi vă rog pre voi ca şi de faţă fiind să nu îndrăznesc cu îndrăznirea, cu care socotesc să îndrăznesc împrotiva unora, care ne socotesc pre noi că umblăm după trup.

³ Că în trup umblând, nu ne oştim trupeşte.

⁴ (Că armele oştirii noastre nu sunt trupeşti, ci puternice lui Dumnezeu, spre surparea tăriilor).

⁵ Surpând izvodirile minţii, şi toată înălţarea ce se ridică împotriva ştiinţei lui Dumnezeu, şi robind toată înţelegerea spre ascultarea lui Hristos.

⁶ Şi gata având a pedepsi toată neascultarea, când se va plini ascultarea voastră.

⁷ La cele din faţă vă uitaţi? De se nădăjduieşte cineva că este al lui Hristos, aceasta să gândească iarăşi de la sine, că precum el este al lui Hristos, aşa şi noi ai lui Hristos suntem.

⁸ Că de mă voi şi lăuda ceva mai mult pentru puterea noastră, care ne-a dat Domnul nouă, spre zidire iar nu spre risipirea voastră, nu mă voi ruşina.

⁹ Ci ca să nu mă arăt, ca cum v-aş speria pre voi prin scrisori.

¹⁰ Că Epistoliile, zice, grele sunt şi tari; iar venirea trupului este slabă şi cuvântul defăimat.

¹¹ Aceasta să socotească unul ca acela, că în ce chip suntem cu cuvântul prin Epistolii, nefiind de faţă, întru acest chip suntem şi de faţă cu lucrurile.

¹² Că nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne amestecăm cu unii ce se laudă pre sineşi singuri; ci aceia între sine pre sineşi măsurându-se, şi asemănându-se pre sine loruşi, nu pricep.

¹³ Iar noi nu întru cele ce sunt peste măsură ne vom lăuda, ci după măsura îndreptarului cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu măsură, să ajungă şi până la voi.

¹⁴ Că nu ca cum nu am fi ajuns la voi, mai mult ne întindem pre noi, că şi până la voi am ajuns cu Evanghelia lui Hristos.

¹⁵ Nu întru cele ce sunt preste măsură lăudându-ne în osteneli străine, ci având nădejde, că crescând credinţa voastră, ne vom mări întru voi dupre îndreptarul nostru de prisosit.

¹⁶ Ca şi în părţile cele mai departe de voi să propovăduim Evanghelia, nu întru îndreptar străin în cele gata să ne lăudăm.

¹⁷ Iar cel ce se laudă, întru Domnul să se laude.

¹⁸ Că nu cel ce se laudă pre sine este ales, ci pre carele Domnul îl laudă.

11

¹ O de m-aţi fi suferit puţin pentru neînţelepţia; dar şi mă suferiţi.

² Că vă râvnesc (iubesc) pre voi cu râvnă a lui Dumnezeu; că v-am logodit unui Bărbat, Fecioară curată să vă pun înaintea lui Hristos.

³ Ci mă tem ca nu cumva precum şarpele a amăgit pre Eva cu vicleşugul său, aşa să se strice şi înţelegerile voastre de la adeverinţa cea întru Hristos.

⁴ Că de ar propovădui cel ce vine pre alt Iisus, pre carele nu am propovăduit, sau de aţi lua alt Duh, care nu aţi luat, sau altă Evanghelie, care nu aţi primit, bine l-aţi suferi.

⁵ Că socotesc cum că cu nimic nu sunt mai jos decât Apostolii cei mai mari.

⁶ Iar de sunt şi prost cu cuvântul, dar nu cu ştiinţa, ci pretutindeni am fost arătaţi întru toate la voi.

⁷ Au doară păcat am făcut, pre mine smerindu-mă, ca voi să vă înălţaţi? Că în dar Evanghelia lui Dumnezeu am binevestit vouă.

⁸ Alte Biserici am jefuit luând de cheltuială spre a sluji vouă; şi venind de faţă la voi, şi fiind lipsit, nimănui nu am făcut supărare.

⁹ Că lipsa mea o au împlinit fraţii care veniseră de la Macedonia; şi întru toate m-am păzit pre mine vouă fără de supărare, şi mă voi păzi.

¹⁰ Este adevărul lui Hristos întru mine, că lauda aceasta nu se va îngrădi mie în laturile Ahaiei.

¹¹ Pentru ce? Pentru că doară nu vă iubesc pre voi? Dumnezeu ştie.

¹² Iar ceea ce fac, şi voi face, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, ca întru ceea ce se laudă, să se afle ca şi noi.

¹³ Că unii ca aceia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, închipuindu-se întru Apostolii lui Hristos.

¹⁴ Şi nu este de minunat; că însuşi satana se preface în înger de lumină.

¹⁵ Nu este dar lucru mare de se prefac şi slujitorii lui ca slujitorii dreptăţii, cărora va fi sfârşitul dupre faptele lor.

¹⁶ Iarăşi zic, ca să nu mă socotească cineva că sunt fără de minte; iar de nu, măcar ca pre un fără de minte primiţi-mă, ca puţin ceva să mă laud şi eu.

¹⁷ Iar ce grăiesc, nu grăiesc dupre Domnul, ci ca întru neînţelepţie, în starea aceasta a laudei.

¹⁸ De vreme ce mulţi se laudă dupre trup, şi eu mă voi lăuda.

¹⁹ Că cu dulceaţă suferiţi pre cei neînţelepţi, fiind voi înţelepţi.

²⁰ Că suferiţi de vă robeşte cineva pre voi, de vă mănâncă cineva, de vă ia cineva, de se semeţeşte cineva, de vă bate cineva peste obraz.

²¹ Spre necinste (defăimându-vă) zic, ca cum noi am fi neputincioşi. Iar întru ce îndrăzneşte cineva (întru neînţelepţie zic) îndrăznesc şi eu.

²² Iudei sunt? Şi eu; Israiliteni sunt? Şi eu; Sămânţa lui Avraam sunt? Şi eu.

²³ Slugi ale lui Hristos sunt? Ca un neînţelept grăiesc, mai vârtos eu. Întru ostenele mai mult, întru bătăi cu asupră, în temniţă peste măsură, în morţi de multe ori.

²⁴ De la Iudei de cinci ori câte patruzeci fără una am luat.

²⁵ De trei ori cu toiege am fost bătut; o dată cu pietre am fost împroşcat; de trei ori s-a sfărmat corabia cu mine; o noapte şi o zi întru adânc am făcut.

²⁶ În călătorii de multe ori, în primejdii în râuri, în primejdii de către tâlhari, în primejdii de către rudenii, în primejdii de către neamuri, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii în mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi.

²⁷ Întru osteneală şi în supărare, în privegheri de multe ori, în foame şi în sete, în posturi adeseori, în frig şi în golătate.

²⁸ Fără de cele din afară; năvăliri asupra mea în toate zilele, grija tuturor Bisericilor.

²⁹ Cine este neputincios, şi eu să nu fiu neputincios? Cine se sminteşte, şi eu să nu mă aprinz?

³⁰ De se cuvine a mă lăuda, de neputinţele mele mă voi lăuda.

³¹ Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint.

³² În Damasc mai marele norodului a lui Areta împăratul păzea cetatea Damascului, vrând să mă prindă.

³³ Şi pre o fereastră întru o coşniţă m-am slobozit preste zid, şi am scăpat din mâinile lui.

12

¹ Însă a mă lăuda nu îmi este de folos, că voi veni întru vedeniile şi descoperirile Domnului.

² Ştiu pre un om întru Hristos, mai-nainte cu paisprezece ani (sau în trup, nu ştiu; sau afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie), că s-a răpit unul ca acesta până la al treilea Cer.

³ Şi ştiu pre acest om (sau în trup nu ştiu, sau afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie),

⁴ Că s-a răpit în Rai, şi a auzit cuvinte nespuse, care nu este slobod omului a le grăi.

⁵ Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine nu mă voi lăuda, fără numai întru neputinţele mele.

⁶ Că de voi şi vrea să mă laud, nu voi fi fără de minte, că adevărul voi grăi; iară las, ca să nu cugete cineva de mine mai mult decât vede, sau aude ceva de la mine.

⁷ Şi pentru mulţimea arătărilor, ca să nu mă înalţ, datu-mi-s-a mie îmbolditor trupului, îngerul satanei, ca să mă bată peste obraz, ca să nu mă înalţ.

⁸ Pentru aceasta de trei ori pre Domnul am rugat, ca să-l depărteze de la mine.

⁹ Şi mi-a zis mie: Destul îţi este ţie Darul meu; că Puterea mea întru neputinţă se săvârşeşte. Deci cu dulceaţă mă voi lăuda mai mult întru neputinţele mele, ca să locuiască întru mine Puterea lui Hristos.

¹⁰ Pentru aceea binevoiesc întru neputinţe, întru defăimări, în nevoi, în goane, întru strâmtorări pentru Hristos; căci când slăbesc, atunci sunt tare.

¹¹ Făcutu-m-am fără de minte lăudându-mă, voi m-aţi silit; că mie mi se cădea să fiu lăudat de către voi, că cu nimic nu sunt mai de jos decât Apostolii cei mai mari, măcar că nimic sunt.

¹² Că semnele Apostolului s-au lucrat întru voi, întru toată răbdarea, prin semne, şi minuni, şi puteri.

¹³ Că ce este de care să fiţi mai lipsiţi decât celelalte Biserici; fără numai că eu nu v-am făcut supărare? Dăruiţi-mi mie nedreptatea aceasta.

¹⁴ Iată a treia oară cu aceasta gata sunt a veni la voi, şi nu voi supăra pre voi, că nu caut ale voastre, ci pre voi; că nu sunt datori fiii să agonisească părinţilor, ci părinţii fiilor.

¹⁵ Iar eu prea cu dulceaţă voi cheltui, şi mă voi cheltui şi pre mine pentru sufletele voastre; măcar că mai mult iubindu-vă pre voi, mai puţin sunt iubit de voi.

¹⁶ Ci fie, eu nu v-am îngreunat pre voi, ci fiind isteţ, cu meşteşug v-am prins pre voi.

¹⁷ Au doară prin cineva din cei ce am trimis la voi v-am jefuit pre voi?

¹⁸ Am rugat pre Tit, şi împreună cu el am trimis pre fratele, au doară v-a jefuit ceva Tit? Au nu cu acelaşi Duh am umblat? Au nu pre aceleaşi urme?

¹⁹ Au iar vă pare că ne îndreptăm înaintea voastră? Înaintea lui Dumnezeu întru Hristos grăim; şi acestea toate, iubiţii mei, pentru a voastră zidire.

²⁰ Că mă tem nu cumva dacă voi veni, să vă aflu pre voi precum nu voiesc; şi eu să mă aflu vouă precum nu voiţi; nu cumva să fie prigoniri, pizme, mânii, sfăzi, clevetiri, şoptiri, semeţii, netocmiri.

²¹ Nu cumva iarăşi dacă voi veni să mă smerească Dumnezeul meu la voi, şi voi plânge pre mulţi care au greşit mai-nainte, şi nu s-au pocăit de necurăţia, şi curvia, şi spurcăciunea care au făcut.

13

¹ Iată a treia oară cu aceasta viu la voi; în gura a două şi a trei mărturii va sta tot graiul.

² Am zis mai-nainte, şi iarăşi zic mai-nainte, precum când am fost de faţă la voi a doua oară, şi acum nefiind de faţă, scriu celor ce mai-nainte au greşit, şi celorlalţi tuturor; că de voi veni iarăşi, nu voi cruţa.

³ De vreme ce căutaţi ispitire a lui Hristos celui ce grăieşte întru mine, care la voi nu este neputincios, ci puternic întru voi.

⁴ Că de s-a şi răstignit dintru neputinţă, dar este Viu din puterea lui Dumnezeu; pentru că şi noi suntem neputincioşi întru El, ci vom fi vii împreună cu dânsul din puterea lui Dumnezeu spre voi.

⁵ Pre voi înşivă vă ispitiţi de sunteţi întru credinţă, pre voi înşivă vă cercaţi; au nu vă cunoaşteţi pre voi, că Iisus Hristos este întru voi? Fără numai de sunteţi netrebnici.

⁶ Ci nădăjduiesc că veţi cunoaşte, că noi nu suntem netrebnici.

⁷ Iar mă rog lui Dumnezeu să nu faceţi nici un rău; nu ca să ne arătăm noi lămuriţi, ci ca să faceţi voi binele, iar noi ca nişte netrebnici să fim.

⁸ Că nu putem ceva împrotiva adevărului, ci pentru adevărul.

⁹ Că ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari; de aceasta ne şi rugăm, pentru a voastră întemeiere.

¹⁰ Pentru aceasta acestea scriu nefiind de faţă la voi, ca fiind de faţă să nu fac cu asprime, dupre puterea care mi-a dat mie Domnul spre zidire, iar nu spre surpare.

¹¹ Deci, fraţilor, bucuraţi-vă, fiţi desăvârşit, mâgâiaţi-vă, aceiaşi cugetaţi, pace să aveţi; şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.

¹² Închinaţi-vă unul altuia cu sărutare sfântă.

¹³ Închină-se vouă toţi sfinţii.

¹⁴ Darul Domnului nostru Iisus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh, cu voi cu toţi, Amin.