1

¹ Pavel, chemat Apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi Sosten fratele.

² Bisericii lui Dumnezeu, care este în Corint, celor sfinţiţi întru Hristos Iisus, celor chemaţi sfinţi, împreună cu toţi cei ce cheamă Numele Domnului nostru Iisus Hristos, în tot locul, şi al lor şi al nostru.

³ Dar vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.

⁴ Mulţumesc Dumnezeului meu pururea pentru voi, pentru Darul lui Dumnezeu ce s-a dat vouă întru Hristos Iisus.

⁵ Că întru toate v-aţi îmbogăţit întru dânsul, în tot cuvântul, şi în toată ştiinţa.

⁶ Precum mărturisirea lui Hristos s-a adeverit întru voi.

⁷ Cât a nu fi lipsiţi voi nici întru un dar, aşteptând descoperirea Domnului nostru Iisus Hristos.

⁸ Care va şi întări pre voi până la sfârşit nevinovaţi, în ziua Domnului nostru Iisus Hristos.

⁹ Credincios este Dumnezeu, prin care v-aţi chemat spre împărtăşirea Fiului său, Iisus Hristos Domnului nostru.

¹⁰ Şi vă rog pre voi fraţilor pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să grăiţi aceeaşi, şi să nu fie între voi împerecheri; ci să fiţi întemeiaţi într-un gând şi într-o înţelegere.

¹¹ Pentru că mi s-a arătat mie pentru voi fraţii mei, de la cei ce sunt ai lui Cloe, că priciri sunt între voi.

¹² Şi zic aceasta, că fieştecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu al lui Apolo, iar eu al lui Kefa, iar eu al lui Hristos.

¹³ Au doară s-a împărţit Hristos? Au Pavel s-a răstignit pentru voi? Sau întru numele lui Pavel v-aţi botezat?

¹⁴ Mulţumesc lui Dumnezeu că nici pre unul din voi nu am botezat, fără numai pe Crisp şi pe Gae.

¹⁵ Ca să nu zică cineva, că întru numele meu am botezat.

¹⁶ Botezat-am şi casa lui Ştefana; iar mai mult nu ştiu să fi botezat pre altcineva.

¹⁷ Că nu m-a trimis pre mine Hristos să botez, ci să binevestesc, nu întru înţelepciunea cuvântului, ca să nu se facă înzadarnică Crucea lui Hristos.

¹⁸ Pentru că cuvântul Crucii celor pieritori nebunie este, iar nouă celor ce ne mântuim, Puterea lui Dumnezeu este.

¹⁹ Că scris este: Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor, şi ştiinţa celor ştiutori o voi lepăda.

²⁰ Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este întrebătorul veacului acestuia? Au nu a făcut nebună Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?

²¹ Că de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu nu a cunoscut lumea prin înţelepciune pre Dumnezeu, bine a voit Dumnezeu prin nebunia propovăduirii a mântui pre cei ce cred.

²² Pentru că şi Iudeii semn cer, şi Elinii înţelepciune caută.

²³ Iar noi propovăduim pre Hristos cel răstignit, Iudeilor adică sminteală, iar Elinilor nebunie.

²⁴ Iar aceloraşi singuri celor chemaţi iudeilor şi elinilor, pre Hristos Puterea lui Dumnezeu, şi Înţelepciunea lui Dumnezeu.

²⁵ Că ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este; şi ce este slab al lui Dumnezeu, mai tare decât oamenii este.

²⁶ Că vedeţi chemarea voastră fraţilor, că nu sunt mulţi înţelepţi după trup, nu sunt mulţi puternici, nu sunt mulţi de bun neam.

²⁷ Ci cele nebune ale lumii a ales Dumnezeu, ca pre cei înţelepţi să-i ruşineze; şi cele slabe ale lumii a ales Dumnezeu, ca să ruşineze pre cele tari.

²⁸ Şi cele de neam prost, şi nebăgate în seamă ale lumii a ales Dumnezeu, şi cele ce nu sunt, ca pre cele ce sunt să strice.

²⁹ Ca să nu se laude nici un trup înaintea lui Dumnezeu.

³⁰ Şi dintru dânsul voi sunteţi întru Hristos Iisus, carele s-a făcut nouă înţelepciune de la Dumnezeu, şi dreptate, şi sfinţire, şi izbăvire.

³¹ Ca precum este scris: Cel ce se laudă, întru Domnul să se laude.

2

¹ Şi eu venind la voi fraţilor, venit-am nu întru înălţarea cuvântului şi a înţelepciunii vestind vouă mărturisirea lui Dumnezeu.

² Că nu am judecat a şti ceva întru voi, fără numai pre Iisus Hristos, şi pre acesta răstignit.

³ Şi eu întru slăbiciune, şi întru frică, şi întru cutremur mare am fost la voi.

⁴ Şi cuvântul meu, şi propovăduirea mea nu era întru cuvinte îndemnătoare ale înţelepciunii omeneşti; ci întru arătarea Duhului, şi a puterii.

⁵ Ca credinţa voastră să nu fie întru înţelepciunea oamenilor, ci întru Puterea lui Dumnezeu.

⁶ Şi înţelepciune grăim întru cei desăvârşit; însă înţelepciune nu a veacului acestuia, nici a domnilor veacului acestuia care sunt pieritori.

⁷ Ci grăim Înţelepciunea lui Dumnezeu întru Taina cea ascunsă, care o a rânduit Dumnezeu mai înainte de veci spre slava noastră.

⁸ Care nimeni din domnii veacului acestuia o au cunoscut: Că de o ar fi cunoscut, nu ar fi răstignit pre Domnul Slavei.

⁹ Şi precum este scris: Cele ce ochiul nu a văzut, şi urechea nu a auzit, şi la inima omului nu s-a suit, care a gătit Dumnezeu celor ce îl iubesc pre dânsul.

¹⁰ Iar nouă ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul său: Că Duhul toate le cearcă, şi adâncurile lui Dumnezeu.

¹¹ Că cine ştie din oameni ale omului, fără numai duhul omului care este într-însul? Aşa şi ale lui Dumnezeu nimeni nu le ştie, fără numai Duhul lui Dumnezeu.

¹² Iar noi nu am luat duhul lumii, ci Duhul cel din Dumnezeu, ca să ştim cele ce sunt de la Dumnezeu dăruite nouă.

¹³ Care şi grăim, nu întru cuvinte învăţate ale înţelepciunii omeneşti, ci întru cele învăţate ale Duhului Sfânt, cele duhovniceşti cu cele duhovniceşti asemănându-le.

¹⁴ Iar omul cel sufletesc nu primeşte cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; că nebunie sunt lui, şi nu le poate înţelege, căci duhovniceşte se judecă.

¹⁵ Iar cel duhovnicesc le judecă pre toate, iar el de nimenea nu se judecă.

¹⁶ Că cine a cunoscut Gândul (Mintea) Domnului, carele să-l înveţe (îndrepteze) pre el? Iar noi avem Mintea lui Hristos.

3

¹ Şi eu fraţilor nu am putut grăi vouă ca celor duhovniceşti, ci ca celor trupeşti.

² Ca pre nişte prunci întru Hristos, cu lapte pre voi v-am hrănit, iar nu cu bucate; că încă nu puteţi; ci încă nici acum nu puteţi, că încă trupeşti sunteţi.

³ Căci când este între voi râvnire, şi prigonire, şi împerechere, au nu sunteţi trupeşti? Şi au nu dupre om umblaţi?

⁴ Căci când zice cineva: Eu sunt al lui Pavel; şi altul: Eu sunt al lui Apolo; au nu sunteţi trupeşti?

⁵ Cine dar este Pavel, şi cine este Apolo? Fără numai slujitori, prin care aţi crezut, fieştecăruia precum Domnul i-a dat.

⁶ Eu am sădit, Apolo a udat, iar Dumnezeu a făcut creşterea.

⁷ Pentru aceea nici cel ce sădeşte este ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu cel ce dă creşterea.

⁸ Iar cel ce sădeşte şi cel ce udă una sunt; şi fieştecare va lua plata sa după osteneala sa.

⁹ Pentru că ai lui Dumnezeu împreună lucrători suntem; a lui Dumnezeu arătură, a lui Dumnezeu zidire sunteţi.

¹⁰ Dupre darul lui Dumnezeu care este dat mie, ca un înţelept meşter mai mare temelie am pus, iar altul zideşte; însă fieştecare să socotească cum zideşte.

¹¹ Că altă temelie nimeni nu poate să pună, afară de ceia ce este pusă, carele este Iisus Hristos.

¹² Iar de zideşte cineva pre această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemne, fân, trestie;

¹³ Al fieştecăruia lucru arătat va fi; că ziua îl va arăta. Pentru că cu foc se va descoperi; şi al fieştecăruia lucru în ce chip va fi, focul îl va lămuri.

¹⁴ Şi al căruia lucru va rămânea, care a zidit, plată va lua.

¹⁵ Iar al căruia lucru va arde, se va păgubi; iar el însuşi se va mântui, însă aşa, ca prin foc.

¹⁶ Au nu ştiţi că sunteţi casa lui Dumnezeu? Şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte întru voi?

¹⁷ De va strica cineva casa lui Dumnezeu, strica-l-va pe acela Dumnezeu; căci Casa lui Dumnezeu Sfântă este, care sunteţi voi.

¹⁸ Nimeni pre sine să nu se înşele: De i se pare cuiva între voi că este înţelept în veacul acesta, nebun să se facă, ca să fie înţelept.

¹⁹ Pentru că înţelepciunea lumii acesteia, nebunie este la Dumnezeu, că scris este: Cel ce prinde pre cei înţelepţi întru priceperea lor.

²⁰ Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte.

²¹ Drept aceea nimenea să nu se laude între oameni, că toate ale voastre sunt.

²² Ori Pavel, ori Apolo, ori Kefa, ori lumea, ori viaţa, ori moartea, ori acestea de acum, ori cele viitoare; toate ale voastre sunt.

²³ Iar voi, ai lui Hristos; iar Hristos, al lui Dumnezeu.

4

¹ Aşa să ne socotească pre noi omul, ca pre nişte slugi ale lui Hristos, şi ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.

² Iar ceia ce se caută deacia întru ispravnici, ca credincios cineva să se afle.

³ Iar mie prea puţin îmi este ca să mă judec de către voi, sau de ziuă omenească; ci nici însumi pre mine mă judec.

⁴ Pentru că nimic pre mine nu mă ştiu vinovat; ci nu întru acesta m-am îndreptat. Iar cela ce mă judecă pre mine, Domnul este.

⁵ Drept aceea mai-nainte de vreme nimic să nu judecaţi, până ce va veni Domnul; carele va şi lumina cele ascunse ale întunericului, şi va arăta sfaturile inimilor; şi atunci lauda va fi fieştecăruia de la Dumnezeu.

⁶ Şi acestea fraţilor, le-am închipuit întru mine şi întru Apolo pentru voi, ca întru noi să vă învăţaţi, ca nu mai mult decât ce este scris să gândiţi; ca să nu vă mândriţi unul pentru altul împotriva celuilalt.

⁷ Că cine te alege pre tine? Şi ce ai care nu ai luat? Iar dacă şi ai luat, ce te lauzi ca cum nu ai fi luat?

⁸ Iată sătui sunteţi, iată v-aţi îmbogăţit, fără de noi aţi împărăţit; şi o de aţi fi împărăţit; ca şi noi împreună cu voi să împărăţim.

⁹ Că mi se pare că Dumnezeu pre noi Apostolii cei mai de apoi ne-a arătat, ca pre nişte rânduiţi spre moarte. Pentru că priveală ne-am făcut lumii, şi Îngerilor, şi oamenilor.

¹⁰ Noi nebuni pentru Hristos, iar voi înţelepţi întru Hristos; noi slabi, iar voi tari; voi slăviţi, iar noi necinstiţi.

¹¹ Până în ceasul de acum, şi flămânzim, şi însetoşăm, şi suntem goi, şi pătimim, şi nu suntem aşezaţi.

¹² Şi ostenim lucrând cu mâinile noastre; ocărâţi fiind, grăim de bine; izgoniţi fiind, răbdăm.

¹³ Huliţi, mângâiem; ca nişte gunoi ne-am făcut lumii, tuturor lepădătură până acum.

¹⁴ Nu înfruntându-vă pre voi scriu acestea, ci ca pre nişte fii ai mei iubiţi învăţându-vă.

¹⁵ Că de aţi avea zece mii de dascăli întru Hristos, dar nu mulţi părinţi; că întru Hristos Iisus prin Evanghlie eu v-am născut pre voi.

¹⁶ Rogu-vă dar pre voi să fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.

¹⁷ Pentru acesta am trimis la voi pre Timotei, care este fiu al meu iubit, şi credincios întru Domnul, carele va aduce vouă aminte căile mele cele ce sunt întru Hristos, precum pretutindeni întru toată Biserica învăţ.

¹⁸ Că nevenind la voi, s-au semeţit unii.

¹⁹ Ci voi veni curând la voi, de va vrea Domnul, şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au semeţit, ci puterea.

²⁰ Că nu este în cuvânt Împărăţia lui Dumnezeu, ci întru putere.

²¹ Ce voiţi? Cu toiag să viu la voi, sau cu dragoste, şi cu Duhul blândeţii?

5

¹ Cu adevărat se aude între voi curvie, şi curvie ca aceea, care nici între păgâni nu se numeşte, ca să aibă cineva pre femeia tătâne-său.

² Şi voi v-aţi semeţit, şi nu mai bine aţi plâns, ca să se ridice din mijlocul vostru, cel ce a făcut fapta aceasta.

³ Eu dar nefiind la voi cu trupul, iar cu Duhul fiind de faţă acolo, iată am judecat ca cum aş fi de faţă, pre cel ce a făcut aceasta aşa.

⁴ Întru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu Puterea Domnului nostru Iisus Hristos,

⁵ Să daţi pre unul ca acela satanei spre chinuirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.

⁶ Nu este bună lauda voastră. Au nu ştiţi că puţin aluat toată frământătura dospeşte?

⁷ Curăţiţi dar aluatul cei vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum sunteţi fără de aluat. Că Paştile noastre Hristos pentru noi s-a jertfit.

⁸ Pentru aceea să prăznuim, nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului; ci întru azimile curăţiei şi ale adevărului.

⁹ Scris-am vouă în epistolie, să nu vă amestecaţi cu curvarii.

¹⁰ Şi cu adevărat nu cu curvarii lumii acesteia, sau cu lacomii, sau cu răpitorii, sau cu slujitorii idolilor; de vreme ce ar fi trebui dar să ieşiţi din lumea aceasta.

¹¹ Iar acum am scris vouă, să nu vă amestecaţi, dacă vreunul numindu-se frate, va fi curvar, sau lacom, sau slujitor idolilor, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor, cu unul ca acesta nici să mâncaţi.

¹² Că ce îmi este mie a judeca pre cei din afară? Au nu pre cei dinlăuntru voi îi judecaţi?

¹³ Iar pre cei din afară Dumnezeu îi va judeca. Şi scoateţi afară pre cel rău dintre voi înşivă.

6

¹ Au doară îndrăzneşte cineva din voi, având vreo pâră împotriva altuia, a se judeca la cei nedrepţi, şi nu la cei sfinţi?

² Au nu ştiţi că sfinţii vor să judece lumea? Şi de se judecă întru voi lumea, nevrednici sunteţi de judecăţi mai mici.

³ Au nu ştiţi că pre Îngeri vom să judecăm, cu cât mai vârtos cele lumeşti?

⁴ Deci de aveţi judecăţi lumeşti, pre cei nebăgaţi în seamă întru adunare, să-i puneţi să judece.

⁵ Şi aceasta ca să vă ruşinaţi zic vouă; aşa nu este între voi înţelept nici unul, carele să poată judeca între fratele său?

⁶ Ci frate cu frate se judecă, şi aceasta la necredincioşi?

⁷ Deci dar cu adevărat păcat este vouă, căci judecăţi aveţi între voi. Pentru ce mai bine nu suferiţi strâmbătatea? Pentru ce mai bine nu răbdaţi paguba?

⁸ Ci voi înşivă faceţi strâmbătate, şi aduceţi pagubă, şi mai vârtos fraţilor.

⁹ Au nu ştiţi, că nedrepţii Împărăţia lui Dumnezeu nu o vor moşteni? Nu vă înşelaţi: Nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nici preacurvarii, nici malahenii, nici sodomenii,

¹⁰ Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici ocărâtorii, nici răpitorii, Împărăţia lui Dumnezeu nu o vor moşteni.

¹¹ Şi acestea unii aţi fost; ci v-aţi spălat, ci v-aţi sfinţit, ci v-aţi îndreptat întru Numele Domnului Iisus, şi întru Duhul Dumnezeului nostru.

¹² Toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos; toate îmi sunt slobode, ci eu nu voi să fiu biruit de ceva.

¹³ Bucatele pântecelui, şi pântecele bucatelor; iar Dumnezeu şi pre acela şi pre acelea va strica. Iar trupul nu curviei, ci Domnului, şi Domnul trupului.

¹⁴ Iar Dumnezeu şi pre Domnul l-a sculat, şi pre noi ne va scula cu puterea sa.

¹⁵ Dar nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulările lui Hristos? Deci dar pre mădulările lui Hristos le voi face mădulări ale curviei? Să nu fie.

¹⁶ Au nu ştiţi că cel ce se lipeşte de curvă un trup este? Că vor fi, zice, amândoi un trup.

¹⁷ Iar cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este.

¹⁸ Fugiţi de curvie. Că tot păcatul carele va face omul afară de trup este; iar cel ce curveşte, întru al său trup greşeşte.

¹⁹ Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş Duhului Sfânt ce locuieşte întru voi, pre carele îl aveţi de la Dumnezeu, şi nu sunteţi ai voştri?

²⁰ Că sunteţi cumpăraţi cu preţ. Proslăviţi dar pre Dumnezeu în trupul vostru, şi întru duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

7

¹ Iar pentru care mi-aţi scris: Bine este omului de femeie să nu se atingă.

² Iar pentru curvii, fieştecare să-şi aibă femeia sa, şi fieştecare să-şi aibă bărbatul său.

³ Femeii bărbatul datornica dragoste să-i dea; aşijderea şi femeia bărbatului.

⁴ Femeia trupul său nu îşi stăpâneşte, ci bărbatul; aşijderea şi bărbatul, trupul său nu îşi stăpâneşte, ci femeia.

⁵ Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna voinţă (cu învoială) la o vreme; ca să vă îndeletniciţi în post şi în rugăciune, şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu vă ispitească pre voi satana pentru neînfrânarea voastră.

⁶ Şi aceasta o zic vouă dupre sfat (pogorâre), iar nu dupre poruncă.

⁷ Că voiesc ca toţi oamenii să fie precum şi eu; ci fieştecare are darul său de la Dumnezeu, unul aşa, iar altul întru alt chip.

⁸ Iar zic celor necăsătoriţi şi văduvelor, bine este lor, de vor rămânea precum şi eu.

⁹ Iar de nu se vor putea ţinea, să se căsătorească; că mai bine este să se căsătorească, decât să se aprindă.

¹⁰ Iar celor căsătoriţi poruncesc nu eu, ci Domnul: Femeia de bărbat să nu se despartă.

¹¹ Iar de se va despărţi, să nu se mărite, sau să se împace cu bărbatul său; şi bărbatul pre femeie să nu o lase.

¹² Iar celorlalţi eu zic, nu Domnul: De are vreun frate femeie necredincioasă şi ea va voi să vieţuiască cu el, să nu o lase pre ea.

¹³ Şi femeia de are bărbat necredincios, şi acela va voi să vieţuiască cu dânsa, să nu îl lase pre el.

¹⁴ Pentru că se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia (credincioasă), şi se sfinţeşte femeia necredincioasă, prin bărbat (credincios); că întru alt chip, feciorii voştri necuraţi ar fi, iar acum sfinţi sunt.

¹⁵ Iar de se desparte cel necredincios, desparte-se; că nu este robit fratele, sau sora întru unele ca acestea, că spre pace ne-a chemat pre noi Dumnezeu.

¹⁶ Că ce ştii, femeie, de îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii, bărbate, de îţi vei mântui femeia?

¹⁷ Fără numai fieştecăruia precum a împărţit Dumnezeu, şi fieştecare precum l-a chemat Domnul, aşa să umble; şi aşa întru toate Bisericile poruncesc.

¹⁸ De este cineva chemat, fiind tăiat împrejur, să nu poftească (să nu se tragă) netăiere împrejur. Întru netăiere împrejur cineva s-a chemat, să nu se taie împrejur.

¹⁹ Tăierea împrejur nimic este, şi netăierea împrejur nimic este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.

²⁰ Fieştecare întru chemarea care s-a chemat, întru aceea să rămâie.

²¹ Rob eşti chemat? Nu te griji, ci deşi poţi să fii slobod, mai mult te supune.

²² Că cel ce este chemat întru Domnul rob, slobod Domnului este; aşijderea şi cel ce este chemat slobod, rob este lui Hristos.

²³ Cu preţ sunteţi cumpăraţi: Nu vă faceţi robi oamenilor.

²⁴ Fieştecare întru ce este chemat fraţilor, întru aceea să rămâie înaintea lui Dumnezeu.

²⁵ Iar pentru fecioare, porunca Domnului nu am, iar sfat dau, ca un miluit de la Domnul, a fi credincios.

²⁶ Socotesc dar că acest lucru este bun pentru aceasta de acum nevoie, că bine este omului aşa a fi.

²⁷ Legatu-te-ai cu femeie? Nu căuta dezlegare; Dezlegatu-te-ai de femeie? Nu căuta femeie.

²⁸ Iar de te-ai şi însurat, nu ai greşit; şi de s-a măritat fecioara, nu a greşit; dar necaz în trup vor avea unii ca aceştia; iar eu vă cruţ pre voi.

²⁹ Iar aceasta zic fraţilor, că vremea de acum scurtă este; că şi cei ce au femei, să fie ca şi cum nu ar avea.

³⁰ Şi cei ce plâng, ca cum nu ar plânge; şi cei ce se bucură, ca cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca cum nu ar stăpâni.

³¹ Şi cei ce se folosesc cu lumea aceasta, ca cum nu s-ar folosi. Că trece chipul lumii acesteia.

³² Şi voiesc ca voi fără de grijă să fiţi. Cel neînsurat grijeşte de ale Domnului, cum va plăcea Domnului.

³³ Iar cel ce s-a însurat grijeşte de ale lumii, cum va plăcea femeii.

³⁴ Se deosebeşte femeia şi fecioara; cea nemăritată se grijeşte de ale Domnului, cum va plăcea Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul, şi cu sufletul; iar cea măritată se grijeşte de ale lumii, cum va plăcea bărbatului.

³⁵ Şi aceasta spre al vostru folos zic, nu ca să vă pun vouă cursă, ci spre buna cuviinţă şi apropiere de Domnul fără sminteală (răspândire).

³⁶ Iar de i se pare cuiva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă îi trec tinereţele, şi aşa trebuie a se face, ce voieşte facă, nu greşeşte, mărită-se.

³⁷ Iar carele stă întemeiat în inimă, neavând nevoie, şi are stăpânire pentru a sa voie, şi aceasta a judecat întru inima sa, a păzi pre fecioara sa, bine face.

³⁸ Deci dar şi cel ce îşi mărită pre fecioara sa bine face; iar cel ce nu o mărită, mai bine face.

³⁹ Femeia legată este de lege, în câtă vreme trăieşte bărbatul ei; iar dacă va adormi bărbatul ei, slobodă este dupre care va vrea să se mărite, numai întru Domnul.

⁴⁰ Iar mai fericită este de va rămânea aşa, dupre sfatul meu; că mi se pare că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

8

¹ Iar pentru cele ce se jertfesc idolilor, ştim, că toţi avem cunoştinţă, însă cunoştinţa face semeţ, iar dragostea zideşte.

² Iar de i se pare cuiva că ştie ceva, încă nimic nu a cunoscut, precum se cade a cunoaşte.

³ Iar de iubeşte cineva pre Dumnezeu, acela cunoscut este de dânsul.

⁴ Iar pentru mâncarea jertfelor idoleşti, ştim că idolul nimic nu este în lume; şi cum că nu este alt Dumnezeu fără numai unul.

⁵ Pentru că deşi sunt care se zic dumnezei, ori în Cer, ori pre pământ, (precum sunt dumnezei mulţi, şi domni mulţi).

⁶ Ci nouă un Dumnezeu este Tatăl, dintru care sunt toate, şi noi întru dânsul; şi unul Domnul Iisus Hristos prin care sunt toate, şi noi printr-însul.

⁷ Ci nu este întru toţi cunoştinţa; iar oarecare cu ştiinţa idolului până acum, ca o jertfă idolească mănâncă, şi ştiinţa lor fiind slabă se spurcă.

⁸ Iar mâncarea nu ne va pune pre noi înaintea lui Dumnezeu. Că nici de vom mânca ne prisoseşte, nici de nu vom mânca, ne lipseşte.

⁹ Ci vedeţi ca nu cumva slobozenia voastră aceasta, să fie sminteală celor neputincioşi din fraţi.

¹⁰ Că de te va vedea cineva pre tine cel ce ai cunoştinţă, şezând în capiştea idolilor, au nu ştiinţa lui slab fiind, se va întări ca să mănânce jertfele idoleşti?

¹¹ Şi va pieri fratele tău cel neputincios pentru cunoştinţa ta, pentru care Hristos a murit.

¹² Şi aşa greşind împrotiva fraţilor, şi bătând ştiinţa lor cea neputincioasă, împrotiva lui Hristos greşiţi.

¹³ Pentru aceea dacă face mâncarea sminteală fratelui meu, nu voi mânca carne în veac, ca să nu fac sminteală fratelui meu.

9

¹ Au nu sunt Apostol? Au nu sunt slobod? Au nu pre Iisus Hristos Domnul l-am văzut? Au nu lucrul meu voi sunteţi întru Domnul?

² De nu sunt Apostol altora, dar vouă sunt; că pecetea apostoliei mele, voi sunteţi întru Domnul.

³ Răspunsul meu la cei ce mă cercetează pre mine, acesta este.

⁴ Au nu avem putere a mânca şi a bea?

⁵ Au nu avem putere pre o soră femeie a purta, ca şi ceilalţi Apostoli, şi Fraţii Domnului, şi Kefa?

⁶ Au numai eu singur şi Varnava nu avem putere a nu lucra?

⁷ Cine slujeşte în oaste vreodată cu leafa sa? Sau cine sădeşte vie, şi din roada ei nu mănâncă? Sau cine paşte turmă, şi din laptele ei nu mănâncă?

⁸ Au doară dupre om acestea grăiesc? Au nu şi legea acestea zice?

⁹ Că în legea lui Moise scris este: Să nu legi gura boului ce treieră. Au doară de boi se grijeşte Dumnezeu?

¹⁰ Au doară pentru noi cu adevărat zice: Că pentru noi s-a scris: Ca întru nădejde cel ce ară, dator este să are; şi cel ce treieră, de nădejdea sa trebuie să aibă parte, întru nădejde.

¹¹ Dacă am semănat noi vouă cele duhovniceşti, au mare lucru este, de vom secera noi ale voastre cele trupeşti?

¹² Dacă au parte alţii de puterea voastră, au nu mai vârtos noi? Ci nu am făcut dupre puterea aceasta; ci toate le răbdăm ca să nu dăm vreo zăticnire (piedică) Evangheliei lui Hristos.

¹³ Au nu ştiţi că cei ce lucrează cele sfinte, din Biserică mănâncă? Şi care slujesc Oltarului, cu Oltarul se împărtăşesc (împărţesc)?

¹⁴ Aşa şi Domnul a rânduit celor ce propovăduiesc Evanghelia, din Evanghelie să trăiască.

¹⁵ Iar eu nici una de acestea nu am făcut. Şi nu am scris acestea ca aşa să se facă întru mine; că mai bine îmi este a muri decât lauda mea să o facă cineva înzadarnică.

¹⁶ Că de binevestesc, nu îmi este mie laudă, că nevoie îmi zace asupra. Iar amar mie este de nu voi binevesti.

¹⁷ Că de fac aceasta de voie, plată am; iar dacă de silă, dregătorie îmi este mie încredinţată.

¹⁸ Care dar este plata? Ca binevestind, fără plată să pun Evanghelia lui Hristos, ca să nu fac eu dupre puterea mea întru buna vestire.

¹⁹ Că slobod fiind de toate, tuturor m-am făcut rob; ca pre cei mai mulţi să dobândesc.

²⁰ Că m-am făcut Iudeilor ca un Iudeu, ca pre Iudei să-i dobândesc.

²¹ Celor de sub lege, ca un supus legii, nefiind sub lege, ca pre cei de sub lege să dobândesc. Celor fără de lege, ca un fără de lege (nefiind fără de lege lui Dumnezeu, ci întru lege lui Hristos), ca să dobândesc pre cei fără de lege.

²² M-am făcut celor neputincioşi ca un neputincios, ca pre cei neputincioşi să dobândesc. Tuturor toate m-am făcut, ca oricum (negreşit) pre vreunii să mântuiesc.

²³ Şi aceasta fac pentru Evanghelie, ca împreună părtaş ei să mă fac.

²⁴ Au nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de priveală, toţi adică aleargă, dar unul ia darul? Aşa să alergaţi, ca să apucaţi.

²⁵ Iar tot cel ce se nevoieşte, de toate se înfrânează. Şi aceia adică ca să ia cunună stricăcioasă, iar noi nestricăcioasă.

²⁶ Eu drept aceea aşa alerg, nu ca cum nu aş şti; aşa dau război, nu ca cum aş fi bătând văzduhul.

²⁷ Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva altora propovăduind, însumi să mă fac netrebnic.

10

¹ Şi nu voiesc ca să nu ştiţi voi fraţilor, că părinţii noştri toţi sub cort au fost; şi toţi prin mare au trecut.

² Şi toţi prin Moise s-au botezat, în nor şi în mare.

³ Şi toţi aceeaşi mâncare duhovnicească au mâncat.

⁴ Şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut. Că beau din piatra cea duhovnicească care urma; iar piatra era Hristos.

⁵ Ci nu întru cei mai mulţi dintru dânşii a binevoit Dumnezeu, pentru că au căzut în pustie.

⁶ Şi acestea pilde s-au făcut nouă, ca să nu fim noi poftitori de rele, precum şi aceia au poftit.

⁷ Nici slujitori idolilor să vă faceţi, precum unii dintr-înşii, precum este scris: Şezut-a norodul de a mâncat şi a băut, şi s-a sculat de a jucat.

⁸ Nici să curvim precum unii dintr-înşii au curvit, şi au căzut întru o zi douăzeci şi trei de mii.

⁹ Nici să ispitim pre Hristos, precum şi unii dintru dânşii au ispitit, şi de şerpi au pierit.

¹⁰ Nici să cârtiţi precum unii dintru dânşii au cârtit, şi s-au pierdut de pierzătorul.

¹¹ Şi aceste pilde toate s-au întâmplat acelora; iar s-au scris spre a noastră învăţătură, la care sfârşiturile veacurilor au ajuns.

¹² Pentru aceea celui ce i se pare că stă, să ia aminte ca să nu cadă.

¹³ Ispită pre voi nu v-a ajuns, fără numai omenească; iar credincios este Dumnezeu, carele nu vă va lăsa pre voi să vă ispitiţi, mai mult decât puteţi, ci împreună cu ispita va face şi sfârşitul, ca să o puteţi voi suferi.

¹⁴ Pentru aceea iubiţii mei, fugiţi de slujirea idolilor.

¹⁵ Ca celor înţelepţi grăiesc: Judecaţi voi ceea ce eu grăiesc.

¹⁶ Paharul blagosloveniei, carele blagoslovim, au nu este împărtăşirea Sângelui lui Hristos? Pâinea care frângem, au nu este împărtăşirea Trupului lui Hristos?

¹⁷ Căci o pâine, un trup, cei mulţi suntem. Că toţi dintru o pâine ne împărtăşim.

¹⁸ Vedeţi pre Israil dupre trup: Au nu cei ce mănâncă jertfele părtaşi oltarului sunt?

¹⁹ Deci ce zic eu? Că doară idolul este ceva? Sau ce se jertfeşte idolului este ceva?

²⁰ Ci pentru că cele ce jertfesc neamurile, dracilor jertfesc, iar nu lui Dumnezeu. Nu voiesc dară ca să vă faceţi voi părtaşi dracilor.

²¹ Nu puteţi bea Paharul Domnului, şi paharul dracilor. Nu puteţi fi mesei Domnului părtaşi, şi mesei dracilor.

²² Au întărâta-vom pre Domul spre mânie? Au mai tari decât el suntem?

²³ Toate îmi sunt slobode, ci nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt slobode, ci nu toate zidesc.

²⁴ Nimeni al său să nu caute, ci fieştecarele al altuia.

²⁵ Tot ce se vinde în măcelărie să mâncaţi, nimic cercând pentru ştiinţă.

²⁶ Că al Domnului este pământul, şi plinirea lui.

²⁷ Şi de vă cheamă pre voi cineva din cei necredincioşi, şi voiţi să mergeţi, tot ce se pune înaintea voastră să mâncaţi, nimic cercând pentru ştiinţă.

²⁸ Iar de va zice vouă cineva: Aceasta este jertfită idolilor, să nu mâncaţi pentru acela ce v-a spus, şi pentru ştiinţă; că al Domnului este pământul, şi plinirea lui.

²⁹ Iar ştiinţa zic nu a ta, ci a celuilalt. Că pentru ce slobozenia mea se judecă de altă ştiinţă?

³⁰ Dacă mă împărtăşesc eu prin dar, pentru ce mă hulesc de care eu mulţumesc?

³¹ Deci ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi.

³² Fără sminteală fiţi şi Iudeilor, şi Elinilor, şi Bisericii lui Dumnezeu.

³³ Precum şi eu întru toate tuturor plac, necăutând folosul meu, ci al celor mulţi, ca să se mântuiască.

11

¹ Următori fiţi mie, precum şi eu lui Hristos.

² Iară vă laud pre voi fraţilor, că de toate ale mele vă aduceţi aminte, şi precum am dat vouă, cele date (predaniile) ţineţi.

³ Şi voiesc să ştiţi voi, că a tot bărbatul Capul este Hristos, iar capul femeii este bărbatul, iar Capul lui Hristos Dumnezeu.

⁴ Tot bărbatul rugându-se, sau prorocind, cu capul acoperit (având pre cap) îşi ruşinează capul lui.

⁵ Iar toată femeia rugându-se, sau prorocind, cu capul dezvelit îşi ruşinează capul ei, că una este şi aceeaşi ca cum ar fi rasă.

⁶ Că de nu se înveleşte femeia, să se şi tundă. Iar de este lucru de ruşine femeii a se tunde sau a se rade, învelească-se.

⁷ Că bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, chipul şi slava lui Dumnezeu fiind; iar femeia slava bărbatului este.

⁸ Că nu este bărbatul din femeie, ci femeia din bărbat.

⁹ Că nu s-a zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

¹⁰ Pentru aceea datoare este femeia să aibă învelitoare în cap pentru Îngeri.

¹¹ Însă nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat întru Domnul.

¹² Că precum este femeia din bărbat, aşa şi bărbatul prin femeie; şi toate de la Dumnezeu.

¹³ Întru voi înşivă judecaţi: Oare cu cuviinţă este femeia dezvelită să se roage lui Dumnezeu?

¹⁴ Au nu şi singură firea vă învaţă pre voi, că bărbatul de îşi lasă părul necinste lui este?

¹⁵ Iar femeia de îşi lasă părul, slavă ei este, de vreme ce părul este dat ei în loc de învelitoare.

¹⁶ Iar de se vede că este cineva prigonitor, noi obicei ca acesta nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.

¹⁷ Şi aceasta poruncindu-vă nu vă laud, că nu spre mai bine, ci spre mai rău vă adunaţi.

¹⁸ Pentru că întâi, când vă adunaţi voi în Biserică, aud că se fac între voi împerecheri, şi despre o parte cred.

¹⁹ Că trebuie să fie şi eresuri între voi, ca cei lămuriţi să se facă arătaţi între voi.

²⁰ Drept aceea când vă adunaţi voi împreună, nu este a mânca cină a Domnului.

²¹ Că fieştecare îşi pune cina sa mai-nainte spre mâncare; şi unul este flămând, iar altul este beat.

²² Au doară nu aveţi case ca să mâncaţi, şi să beţi? Sau pre Biserica lui Dumnezeu defăimaţi şi ruşinaţi pre cei lipsiţi? Ce voi zice vouă? Lăuda-voi pre voi? Întru aceasta nu vă laud.

²³ Că eu am luat de la Domnul care am şi dat vouă, că Domnul Iisus în noaptea întru care s-a vândut, a luat pâine.

²⁴ Şi mulţămind a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este Trupul meu, carele se frânge pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea mea.

²⁵ Aşijderea şi Paharul după cină zicând: Acest Pahar legea cea nouă este întru Sângele meu; aceasta să faceţi de câte ori veţi bea, întru pomenirea mea.

²⁶ Că de câte ori veţi mânca Pâinea aceasta, şi veţi bea Paharul acesta, moartea Domnului vestiţi, până când va veni.

²⁷ Drept aceea oricare va mânca Pâinea aceasta, sau va bea Paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi Trupului şi Sângelui Domnului.

²⁸ Ci să se ispitească omul pre sine, şi aşa din Pâine să mănânce, şi din Pahar să bea.

²⁹ Că cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, judecată luişi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului.

³⁰ Pentru acesta între voi mulţi sunt neputincioşi şi bolnavi, şi dorm mulţi.

³¹ Că de ne-am fi judecat pre noi singuri, nu ne-am fi osândit.

³² Iar judecându-ne de la Domnul, ne certăm, ca nu cu lumea să ne osândim.

³³ Deci dar fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, unul pre altul să aşteptaţi.

³⁴ Iar de flămânzeşte cineva, acasă să mănânce, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Iar celelalte, dacă voi veni, le voi rândui.

12

¹ Iar pentru cele duhovniceşti fraţilor, nu voi ca să nu ştiţi voi.

² Că ştiţi când eraţi neamuri, cum către idolii cei fără de glas, ca cum aţi fi fost traşi, vă duceaţi.

³ Pentru aceea vă arăt vouă, că nimeni cu Duhul lui Dumnezeu grăind, nu zice anatema pre Iisus; şi nimeni nu poate numi pre Domnul Iisus, fără numai întru Duhul Sfânt.

⁴ Şi sunt osebiri darurilor, iară acelaşi Duh.

⁵ Şi osebiri slujbelor sunt, iară acelaşi Domn.

⁶ Şi osebiri lucrărilor sunt, iară acelaşi este Dumnezeu, care lucrează toate întru toţi.

⁷ Şi fieştecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.

⁸ Că unuia prin Duhul se dă cuvântul înţelepciunii, iar altuia cuvântul cunoştinţei, întru acelaşi Duh.

⁹ Şi altuia Credinţa, întru acelaşi Duh; iar altuia darurile tămăduirilor, întru acelaşi Duh.

¹⁰ Iar altuia lucrările puterilor, iar altuia prorocie, iar altuia alegerile duhurilor, iar altuia feluri de limbi, iar altuia tălmăcirea limbilor.

¹¹ Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind deosebi fieştecăruia, precum voieşte.

¹² Că precum trupul unul este, şi mădulări are multe; şi toate mădulările ale unui trup multe fiind, un trup sunt; aşa şi Hristos.

¹³ Pentru că printr-un Duh noi toţi într-un trup ne-am botezat, ori Iudei, ori elini, ori robi, ori cei slobozi; şi toţi într-un Duh ne-am adăpat.

¹⁴ Că şi trupul nu este un mădular, ci multe.

¹⁵ Că de ar zice piciorul, că nu sunt mână, nu sunt din trup; au doară pentru aceea nu este din trup?

¹⁶ Şi de ar zice urechea, că nu sunt ochi, nu sunt din trup; au doară pentru aceea nu este din trup?

¹⁷ Că de ar fi tot trupul ochi, unde ar fi auzul? Şi de ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?

¹⁸ Iar acum a pus Dumnezeu mădulările, pre unul fieştecare dintr-însele în trup, precum a voit.

¹⁹ Iar de ar fi fost toate un mădular, unde ar fi trupul?

²⁰ Iar acum multe mădulare cu adevărat sunt, dar un trup este.

²¹ Şi nu poate ochiul să zică mâinii, nu am trebuinţă de tine, sau iarăşi capul picioarelor, nu am trebuinţă de voi.

²² Ci cu mult mai vârtos mădulările trupului care se socotesc a fi mai slabe, sunt mai de treabă.

²³ Şi care ni se pare că sunt mai necinstite decât trupul (la trup), acestora cinste mai multă le dăm; şi cele nesocotite ale noastre, mai multă slavă au.

²⁴ Iar cele de cinste ale noastre, nu au trebuinţă. Ci Dumnezeu a tocmit trupul, celui mai de jos mai multă cinste dând.

²⁵ Ca să nu fie dezbinare în trup, ci să se grijească mădularele între sine asemenea unul de altul.

²⁶ Şi ori de pătimeşte un mădular, pătimesc toate mădularele dimpreună; ori de se slăveşte un mădular, împreună se bucură toate mădularele.

²⁷ Iar voi sunteţi trupul lui Hristos, şi mădulări din parte.

²⁸ Şi pre unii a pus Dumnezeu în Biserică, întâi pre Apostoli, al doilea pre Proroci, a treia pre dascăli, după aceea pre puteri, apoi darurile tămăduirilor, ajutorinţele, isprăvniciile, felurile limbilor. Au doară toţi sunt Apostoli?

²⁹ Au doară toţi Proroci? Au doară toţi dascăli? Au doară toţi puteri?

³⁰ Au doară toţi au darurile tămăduirilor? Au doară toţi în limbi grăiesc? Au doară toţi tălmăcesc?

³¹ Ci să râvniţi darurile cele mai bune; şi încă mai înaltă cale vă arăt vouă.

13

¹ De aş grăi în limbile omeneşti, şi Îngereşti, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

² Şi de aş avea prorocie, şi de aş şti toate tainele, şi toată ştiinţa, şi de aş avea toată credinţa, cât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

³ Şi de aş împărţi toată avuţia mea, şi de aş da trupul meu să îl arză, şi dragoste nu am, nici un folos nu îmi este.

⁴ Dargostea îndelung rabdă, dragostea se milostiveşte, dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se semeţeşte, nu se trufeşte.

⁵ Nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se întărâtă, nu gândeşte răul.

⁶ Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

⁷ Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

⁸ Dragostea nici odinioară nu cade. Şi ori prorociile de vor lipsi, ori limbile de vor înceta, ori cunoştinţa de se va strica.

⁹ Pentru că din parte cunoaştem, şi din parte prorocim.

¹⁰ Iar când va veni cea desăvârşit, atunci cea din parte se va strica.

¹¹ Când eram prunc ca un prunc grăiam, ca un prunc cugetam, ca un prunc gândeam; iar dacă m-am făcut bărbat am lepădat cele prunceşti.

¹² Că vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură (în chip întunecat), iar atunci faţă către faţă; acum cunosc din parte, iar atuncea voi cunoaşte precum şi cunoscut sunt.

¹³ Şi acum rămâne Credinţa, Nădejdea, Dragostea, aceste trei; iară mai mare decât acestea este Dragostea.

14

¹ Urmaţi dragostea, şi râvniţi cele duhovniceşti, iar mai vârtos ca să prorociţi.

² Că cel ce grăieşte în limbă, nu grăieşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; că nimenea nu aude, ci cu Duhul grăieşte taine.

³ Iar cel ce proroceşte, oamenilor grăieşte zidire, şi îndemnare, şi mângâiere.

⁴ Cel ce grăieşte în limbă, pre sine singur zideşte; iar cel ce proroceşte, Biserica zideşte.

⁵ Şi voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi, iar mai vârtos, să prorociţi. Că mai mare este cel ce proroceşte, decât cel ce grăieşte în limbi, fără numai de va tălmăci, ca Biserica zidire să ia.

⁶ Iar acum fraţilor de voi veni la voi grăind în limbi, ce voi folosi vouă, de nu voi grăi vouă, sau întru descoperire, sau întru cunoştinţă, sau întru prorocie, sau întru învăţătură?

⁷ Că precum cele neînsufleţite ce dau glas, ori surla (fluierul), ori alăuta, de nu vor da osebire în versuri, cum se va cunoaşte glasul surlei, sau zicerea alăutei?

⁸ Că trâmbiţa de va da glas fără de semn, cine se va găti la război?

⁹ Aşa şi voi prin limbă, de nu veţi da cuvânt cu bună înţelegere, cum se va cunoaşte ceea ce se va grăi? Că veţi fi grăind în văzduh.

¹⁰ Atâtea de multe, de se va întâmpla, sunt felurile glasurilor în lume, şi nici unul dintr-însele este fără de glas.

¹¹ Deci de nu voi şti puterea glasului, voi fi celui ce grăieşte barbar; şi cel ce grăieşte, mie barbar.

¹² Aşa şi voi de vreme ce sunteţi râvnitori duhurilor, spre zidirea Bisericii să căutaţi ca să prisosiţi.

¹³ Pentru aceea cel ce grăieşte în limbi, să se roage, ca să şi tălmăcească.

¹⁴ Pentru că de mă voi ruga cu limba, duhul meu se roagă; iar mintea mea fără de roadă este.

¹⁵ Ce dar este? Ruga-mă-voi cu duhul, ruga-mă-voi şi cu mintea; cânta-voi cu duhul, cânta-voi şi cu mintea.

¹⁶ Pentru că de vei binecuvânta cu duhul, cel ce plineşte locul celui prost, cum va zice Amin după mulţumirea ta, de vreme ce, ce zici nu ştie?

¹⁷ Că tu bine mulţumeşti, dar celălalt nu se zideşte.

¹⁸ Mulţumesc Dumnezeului meu, că mai mult decât voi toţi grăiesc în limbi.

¹⁹ Ci în Biserică voiesc cinci cuvinte a grăi cu mintea mea, ca şi pre alţii să-i învăţ, decât zece mii de cuvinte în limbă.

²⁰ Fraţilor, nu fiţi prunci cu minţile, ci cu răutatea fiţi prunci, iar cu minţile fiţi desăvârşit.

²¹ În lege scrie: Că întru alte limbi, şi cu alte buze voi grăi norodului acestuia, şi nici aşa nu mă vor asculta pre mine, zice Domnul.

²² Drept aceea limbile spre semn sunt, nu credincioşilor, ci celor necredincioşi; iar prorocia nu necredincioşilor, ci celor ce cred.

²³ Deci dar de s-ar aduna toată Biserica împreună, şi toţi ar grăi în limbi, şi ar intra şi de cei neînvăţaţi sau necredincioşi, au nu ar zice că sunteţi nebuni?

²⁴ Iar de prorociţi toţi, şi ar intra vreun necredincios sau neînvăţat, se vădeşte de toţi, se judecă de toţi.

²⁵ Şi aşa cele ascunse ale inimii lui arătate se fac; şi aşa căzând pre faţă se va închina lui Dumnezeu zicând: Că cu adevărat Dumnezeu întru voi este.

²⁶ Ce este dar fraţilor? Când vă adunaţi fieştecarele dintru voi, psalm are, învăţătură are, limbă are, descoperire are, tălmăcire are, toate spre zidire să se facă.

²⁷ De grăieşte cineva în limbă, câte doi, sau mai mulţi câte trei, şi pre rând, şi unul din voi să tălmăcească.

²⁸ Iar de nu va fi tălmăcitor, să tacă în Biserică, şi numai lui să-şi grăiască, şi lui Dumnezeu.

²⁹ Iar prorocii doi sau trei să grăiască, şi ceilalţi să ia seama (să judece).

³⁰ Iar de se va descoperi altuia ce şade, cel dintâi să tacă.

³¹ Că puteţi câte unul toţi a proroci, ca toţi să se înveţe, şi toţi să se mângâie.

³² Şi duhurile Prorocilor, Prorocilor se supun.

³³ Că Dumnezeu nu este al tulburării, ci al păcii, precum întru toate Bisericile Sfinţilor.

³⁴ Femeile voastre în Biserică să tacă. Că nu li s-a dat voie lor să grăiască, ci să fie plecate, precum şi legea zice.

³⁵ Iar de voiesc să se înveţe ceva, acasă să-şi întrebe pre bărbaţii lor; că ruşine este femeilor să grăiască în Biserică.

³⁶ Au de la voi Cuvântul lui Dumnezeu a ieşit? Sau numai la voi a ajuns?

³⁷ De i se pare cuiva că este proroc, sau duhovnicesc, înţeleagă cele ce scriu vouă, că ale Domnului sunt porunci.

³⁸ Iar de nu înţelege cineva, nu înţeleagă.

³⁹ Deci fraţilor, râvniţi a proroci, şi a grăi în limbi să nu opriţi.

⁴⁰ Toate cu cuviinţă şi dupre rânduială să se facă.

15

¹ Şi arăt vouă fraţilor Evanghelia care am binevestit vouă, care aţi şi primit, întru care şi staţi.

² Prin care vă şi mântuiţi, cu ce cuvânt am binevestit vouă, de ţineţi, fără numai de nu în zadar aţi crezut.

³ Că am dat vouă întâi, care am şi luat: Cum că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi.

⁴ Şi cum că s-a îngropat, şi cum că a Înviat a treia zi după Scripturi.

⁵ Şi cum că s-a arătat lui Kefa, apoi celor unsprezece.

⁶ După aceea s-a arătat (la) preste cinci sute de fraţi deodată; din care cei mai mulţi sunt până acum, iar unii au şi adormit.

⁷ După aceea s-a arătat lui Iacov, apoi Apostolilor tuturor.

⁸ Iar pre urmă decât toţi, ca unui născut fără de vreme, s-a arătat şi mie.

⁹ Că eu sunt mai micul Apostolilor, carele nu sunt vrednic a mă chema Apostol, pentru că am gonit Biserica lui Dumnezeu.

¹⁰ Iar cu darul lui Dumnezeu sunt ce sunt; şi darul lui carele este întru mine nu a fost înzadarnic, ci mai mult decât toţi aceia m-am ostenit, însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu, carele este cu mine.

¹¹ Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim, şi aşa aţi crezut.

¹² Iar de vreme ce Hristos se propovăduieşte că s-a sculat din morţi, cum zic unii între voi, că înviere morţilor nu este?

¹³ Şi de nu este înviere morţilor, nici Hristos dară nu a Înviat.

¹⁴ Iar dacă nu a înviat Hristos, înzadarnică dară este propovăduirea noastră, înzadarnică dară este şi credinţa voastră.

¹⁵ Ne aflăm încă şi mărturii mincinoase ale lui Dumnezeu, că am fi mărturisit împotriva lui Dumnezeu, că a înviat pre Hristos, pre carele nu l-a înviat, dacă morţii nu se vor scula.

¹⁶ Că de nu se vor scula morţii, nici Hristos nu s-a sculat.

¹⁷ Iar dacă Hristos nu s-a sculat, înzadarnică este credinţa voastră, încă sunteţi în păcatele voastre.

¹⁸ Încă şi cei ce au adormit întru Hristos, au pierit.

¹⁹ Şi de nădăjduim întru Hristos numai în viaţa aceasta, mai ticăloşi decât toţi oamenii suntem.

²⁰ Iar acum Hristos s-a sculat din morţi; începătură celor adormiţi s-a făcut.

²¹ Că de vreme ce prin om s-a făcut moartea, prin om şi învierea morţilor.

²² Că precum întru Adam toţi mor, aşa întru Hristos toţi vor învia.

²³ Şi fieştecare întru a sa rânduială. Începătura Hristos, după aceea cei ce sunt ai lui Hristos întru venirea lui.

²⁴ Apoi sfârşitul, când va da Împărăţia lui Dumnezeu şi Tatăl; când va strica toată domnia, şi toată stăpânia şi puterea.

²⁵ Pentru că se cade lui a Împărăţi, până ce va pune pre toţi vrăjmaşii sub picioarele sale.

²⁶ Vrăjmaşul cel mai de pre urmă moartea se va surpa.

²⁷ Pentru că toate le-a supus sub picioarele lui; iar când zice că toate sunt supuse lui, arătat este, că afară de cela ce i-a supus lui toate.

²⁸ Iar dacă se vor supune lui toate, atunci şi însuşi Fiul se va supune celui ce i-a supus lui toate, ca să fie Dumnezeu toate întru toate (întru toţi).

²⁹ Că ce vor face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu se vor scula morţii nicicum, drept ce se şi botează pentru cei morţi?

³⁰ Pentru ce dar şi noi ne primejduim în tot ceasul?

³¹ În toate zilele mor; pre lauda voastră, care am întru Hristos Iisus Domnul nostru.

³² De m-am luptat ca un om cu fiarele în Efes, ce folos îmi este? Dacă morţii nu se vor scula, să mâncăm şi să bem, că mâine vom să murim.

³³ Nu vă înşelaţi: Strică pre obiceiurile cele bune vorbele cele rele.

³⁴ Trezviţi-vă cu dreptate, şi nu greşiţi; că oarecari au necunoştinţa lui Dumnezeu; spre ruşinare vouă grăiesc.

³⁵ Ci va zice cineva: Cum se vor scula morţii şi cu ce trup vor veni?

³⁶ Nebune, tu ce sameni, nu înviază, de nu va muri.

³⁷ Şi ce sameni, nu trupul carele va să se facă sameni, ci numai grăunţul gol, de se întâmplă de grâu, sau de altceva din celelalte.

³⁸ Iar Dumnezeu îi dă lui trup, precum voieşte, şi fieştecăruia din seminţe trupul ei.

³⁹ Nu tot trupul este acelaşi trup; ci altul este trupul oamenilor, şi altul trupul dobitoacelor, şi altul al peştilor, şi altul al paserilor.

⁴⁰ Şi sunt trupuri cereşti, şi trupuri pământeşti. Ci alta este slava celor cereşti, şi alta celor pământeşti.

⁴¹ Alta este slava soarelui, şi alta este slava lunii, şi alta slava stelelor; că stea de stea se deosebeşte în slavă.

⁴² Aşa şi învierea morţilor: Seamănă-se întru stricăciune, sculase-va întru nestricăciune.

⁴³ Seamănă-se întru necinste, sculase-va întru slavă; seamănă-se întru slăbiciune, scula-se-va întru putere.

⁴⁴ Seamănă-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc; este trup sufletesc, este şi trup duhovnicesc.

⁴⁵ Că aşa şi scris este: Făcutu-s-a omul cel dintâi Adam în suflet viu, iar Adam cel după urmă în duh de viaţă făcător.

⁴⁶ Ci nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel sufletesc, apoi cel duhovnicesc.

⁴⁷ Omul cel dintâi din pământ, pământesc; omul cel al doilea Domnul din Cer.

⁴⁸ În ce chip cel pământesc, aşa şi cei pământeşti; şi în ce chip cel Ceresc, aşa şi cei Cereşti.

⁴⁹ Şi precum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui Ceresc.

⁵⁰ Iar acesta zic fraţilor, că carne şi sânge Împărăţia lui Dumnezeu să moştenească nu pot, nici stricăciunea pre nestricăciune va moşteni.

⁵¹ Iată taină vouă zic: Că nu toţi vom adormi, iar toţi ne vom schimba.

⁵² Întru o cirtă, întru clipeala ochiului, întru trâmbiţa cea de apoi. Pentru că va trâmbiţa, şi morţii se vor scula nestricaţi, şi noi ne vom schimba.

⁵³ Că se cade stricăciosul acesta să se îmbrace întru nestricăciune, şi muritorul acesta să se îmbrace întru nemurire.

⁵⁴ Iar când se va îmbrăca stricăciosul acesta întru nestricăciune, şi muritorul acesta se va îmbrăca întru nemurire; atunci va fi cuvântul cel ce este scris: Înghiţitu-s-a moartea întru biruinţă. Unde îţi este moarte boldul tău?

⁵⁵ Unde îţi este iadule biruinţa ta?

⁵⁶ Iar boldul morţii păcatul este; iar puterea păcatului este legea.

⁵⁷ Iar lui Dumnezeu mulţămită, celui ce ne-a dat nouă biruinţa prin Domul nostru Iisus Hristos.

⁵⁸ Drept aceea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclătiţi, sporind întru lucrul Domului pururea, ştiind că şi osteneala voastră nu este deşartă întru Domnul.

16

¹ Iar pentru milostenia care este pentru sfinţi, precum am rânduit Bisericilor Galatiei, aşa şi voi să faceţi.

² Întru una din Sâmbete (a Sâmbetelor) fieştecare din voi să pună la sine, strângând ce se va îndura; ca nu dacă voi veni, atunci să se facă strânsoarea.

³ Iar după ce voi veni, pre care veţi socoti, pre aceia cu cărţi îi vom trimite să ducă darul vostru în Ierusalim.

⁴ Şi de va fi cu cuviinţă să merg şi eu, cu mine vor merge.

⁵ Şi voi veni la voi, dacă voi trece Macedonia (că prin Macedonia voi să trec).

⁶ Şi la voi de se va întâmpla, mă voi zăbovi, sau voi şi ierna; ca voi să mă petreceţi ori încotro voi merge.

⁷ Că nu voiesc să vă văd pre voi acum în treacăt, ci am nădejde câtăva vreme să mă zăbovesc la voi, de va îngădui Domnul.

⁸ Şi voi rămânea în Efes până la Praznicul a cincizeci de zile.

⁹ Că mi s-a deschis mie uşă mare şi spre folos; şi protivnici sunt mulţi.

¹⁰ Şi de va veni Timotei, socotiţi să fie fără frică la voi; că lucrul Domnului lucrează ca şi eu.

¹¹ Deci nimeni pre el să nu-l defaime, ci să-l petreceţi cu pace, ca să vie la mine; că îl aştept pre el cu fraţii.

¹² Iar pentru fratele Apolo, mult l-am rugat ca să vie la voi cu fraţii, şi cu adevărat nu a fost Voia, ca să vie acum, iar va veni când vreme bună va afla.

¹³ Privegheaţi staţi în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă.

¹⁴ Toate ale voastre cu dragoste să fie.

¹⁵ Şi vă rog pre voi fraţilor, ştiţi casa lui Ştefana, că este începătura (pârga) Ahaiei, şi spre slujba sfinţilor s-au rânduit pre sine.

¹⁶ Ca şi voi să vă plecaţi la unii ca aceştia, şi la tot cel ce împreună lucrează şi se osteneşte.

¹⁷ Iar mă bucur de venirea lui Ştefana, şi a lui Fortunat, şi a lui Ahaic; căci lipsa voastră aceştia o au împlinit.

¹⁸ Că au odihnit duhul meu, şi al vostru. Să cunoaşteţi dar pre unii ca aceştia.

¹⁹ Închină-se vouă Bisericile Asiei. Închină-se vouă întru Domnul mult Ahila, şi Priscila, împreună cu Biserica cea din casa lor.

²⁰ Închină-se vouă fraţii toţi. Închinaţi-vă unul altuia cu sărutare sfântă.

²¹ Închinăciunea cu mâna mea a lui Pavel.

²² Cela ce nu iubeşte pre Domnul nostru Iisus Hristos, să fie anatema: maranata.

²³ Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi.

²⁴ Dragostea mea cu voi cu toţi întru Hristos Iisus. Amin.