1

¹ Pavel, sluga lui Iisus Hristos, chemat Apostol, ales (rânduit) spre Evanghelia lui Dumnezeu.

² Care mai înainte a făgăduit, prin Prorocii săi întru Sfinte Scripturi,

³ Pentru Fiul său cel ce s-a născut din sămânţa lui David după trup.

⁴ Carele s-a hotărât Fiul lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, dintru Învierea din morţi a lui Iisus Hristos Domnul nostru.

⁵ (Prin care am luat Darul şi Apostolia, spre ascultarea credinţei, întru toate neamurile pentru Numele lui.

⁶ Întru care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos).

⁷ Tuturor celor din Roma, iubiţilor lui Dumnezeu, celor chemaţi sfinţi: Dar vouă, şi pace, de la Dumnezeu Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.

⁸ Întâi dară mulţumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos pentru voi toţi; căci credinţa voastră se vesteşte în toată lumea.

⁹ Că mărturie îmi este mie Dumnezeu, căruia slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului lui, că neîncetat fac pomenire de voi.

¹⁰ Totdeauna întru rugăciunile mele, rugându-mă ca doar cândva bine mi s-ar întâmpla (bine voi călători) cu voia lui Dumnezeu, ca să viu la voi.

¹¹ Că doresc să vă văd pre voi, ca să vă dau vouă ceva dar duhovnicesc spre întărirea voastră.

¹² Şi aceasta este, ca sa mă mângâi împreună cu voi, prin credinţa cea dimpreună a voastră şi a mea.

¹³ Şi nu voi să nu ştiţi voi, fraţilor, că de multe ori am gândit ca să viu la voi; şi am fost oprit până acum, ca să am ceva roadă şi întru voi, precum şi întru celelalte neamuri.

¹⁴ Că elinilor şi barbarilor, înţelepţilor şi neînţelepţilor dator sunt.

¹⁵ Aşijderea, (aşa este osârdia mea) cât este după a mea osârdie şi vouă celor din Roma să vă binevestesc.

¹⁶ Că nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos că Puterea lui Dumnezeu este spre mântuire tot celui ce crede, Iudeului mai întâi, şi Elinului.

¹⁷ Că dreptatea lui Dumnezeu întru dânsa se descoperă din credinţă în credinţă; precum este scris: Iar dreptul din credinţă va fi viu.

¹⁸ Pentru că se descopere mânia lui Dumnezeu din cer peste toată păgânătatea şi nedreptatea oamenilor, care ţin adevărul întru nedreptate.

¹⁹ Pentru ca ce este cunoscut (căci cunoştinţa) a lui Dumnezeu, arătat este întru dânşii; că Dumnezeu le-a arătat lor.

²⁰ Pentru că cele nevăzute ale lui de la zidirea lumii, din făpturi socotindu-se se văd, şi veşnică Puterea lui şi Dumnezeirea; ca să fie ei fără de răspuns.

²¹ De vreme ce cunoscând pre Dumnezeu, nu ca pre Dumnezeu l-au slăvit, sau i-au mulţumit, ci s-au făcut înzadarnici întru cugetele sale, şi s-a întunecat cea neînţelegătoare inima lor.

²² Zicându-se pre sine a fi înţelepţi, au nebunit;

²³ Şi au mutat Slava lui Dumnezeu celui nestricăcios, întru asemănarea chipului omului celui stricăcios, şi al păsărilor, şi al celor cu patru picioare, şi al celor ce se târăsc.

²⁴ Pentru aceea i-a şi dat Dumnezeu pre ei întru poftele inimilor lor întru necurăţie, ca să se spurce trupurile lor întru sineşi.

²⁵ Care au mutat adevărul lui Dumnezeu întru minciună; şi au cinstit, şi au slujit făpturii decât Făcătorului, carele este binecuvântat în veci Amin.

²⁶ Pentru aceea i-a dat pre ei Dumnezeu întru patimi de ocară; că şi femeile lor şi-au schimbat rânduiala cea firească întru ceea ce este împrotiva firii.

²⁷ Aşijderea şi bărbaţii lăsând cea după fire rânduială a părţii femeieşti, s-au aprins întru pofta sa unul spre altul, bărbaţi cu bărbaţi ruşinea lucrându-o; şi răsplătirea ce li se cădea, a rătăcirii lor, întru sineşi luându-o.

²⁸ Şi precum nu au cercat ei a avea pre Dumnezeu întru cunoştinţă, aşa i-a dat pre ei Dumnezeu întru minte neiscusită (nepricepută) a face cele ce nu se cad.

²⁹ Plini fiind de toată nedreptatea, de curvie, de vicleşug, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de sfadă, de înşelăciune, de năravuri rele.

³⁰ Şoptitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, aflători de rele, neascultători de părinţi.

³¹ Neînţelegători, nestatornici întru aşezământuri, fără dragoste, neîmpăcaţi, nemilostivi;

³² Care dreptatea lui Dumnezeu ştiind, (că cei ce fac unele ca acestea vrednici de moarte sunt), nu numai fac acestea, ci încă şi bine-voiesc cu cei ce le fac.

2

¹ Pentru aceea, fără de răspuns eşti, o omule, tot cel ce judeci; căci întru ce judeci pre altul, pre tine însuţi te osândeşti că aceleaşi faci cel ce judeci.

² Şi ştim că Judecata lui Dumnezeu este după adevăr asupra celor ce fac unele ca acestea.

³ Şi oare socoteşti aceasta, o omule, cel ce judeci pre cei ce fac unele ca acestea, şi tu însuţi aceleaşi faci, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

⁴ Sau au nu bagi seama de bogăţia Bunătăţii lui, şi de îngăduinţa, şi de îndelungă răbdarea lui; necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la pocăinţă?

⁵ Ci după împietrirea ta şi nepocăita inimă îţi aduni ţie mânie în ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.

⁶ Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

⁷ Celor ce după răbdarea lucrului bun adecă caută, slavă şi cinste şi nestricăciune, viaţa veşnică.

⁸ Iar celor prigonitori care se pun împrotiva adevărului, şi se supun nedreptăţii, mânie şi urgie.

⁹ Necaz şi strâmtorare peste tot sufletul omului celui făcător de rău, al Iudeului mai întâi şi al Elinului.

¹⁰ Iar slavă şi cinste şi pace tot celui ce face binele, Iudeului mai întâi, şi Elinului.

¹¹ Că nu este făţărnicie la Dumnezeu.

¹² Căci câţi fără de lege au greşit, fără de lege vor şi pieri; şi câţi în lege au greşit, prin lege se vor judeca.

¹³ Că nu auzitorii legii sunt drepţi la Dumnezeu; ci făcătorii legii se vor îndrepta.

¹⁴ Căci când neamurile cele ce nu au lege, din fire fac ale legii, aceia lege neavând, ei singuri îşi sunt lege.

¹⁵ Care arată fapta legii scrisă întru inimile sale, împreună mărturisindu-le lor cunoştinţa lor, şi cugetele lor întru sine pârându-se, s-au şi dându-şi răspuns de îndreptare.

¹⁶ În ziua când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, dupre Evanghelia mea prin Iisus Hristos.

¹⁷ Iată, tu te numeşti Iudeu, şi te odihneşti în lege, şi te lauzi întru Dumnezeu.

¹⁸ Şi cunoşti voia lui, şi alegi cele de folos, fiind învăţat din lege.

¹⁹ Şi te nădăjduieşti a fi povăţuitor orbilor, lumină celor dintru întuneric.

²⁰ Îndreptător celor fără de minte, învăţător pruncilor, având închipuirea ştiinţei, şi a adevărului în lege.

²¹ Deci cela ce înveţi pre altul, pre tine nu te înveţi? Cela ce propovăduieşti să nu fure, furi?

²² Cela ce zici să nu preacurvească, preacurveşti? Cela ce urăşti idolii, furi cele Sfinte?

²³ Cela ce te lauzi în lege, prin călcarea legii necinsteşti pre Dumnezeu?

²⁴ Că Numele lui Dumnezeu pentru voi se huleşte întru neamuri, precum este scris.

²⁵ Că tăierea împrejur foloseşte, dacă faci legea; iar dacă eşti călcător de lege, tăierea ta împrejur netăiere împrejur s-a făcut.

²⁶ Drept aceea de va păzi netăierea împrejur îndreptările legii, au nu se va socoti netăierea lui împrejur în loc de tăiere împrejur?

²⁷ Şi va judeca netăierea împrejur cea din fire plinind legea, pre tine carele prin slovă şi prin tăierea împrejur eşti călcător de lege.

²⁸ Că nu cel din afară arătat este Iudeu; nici cea din afară arătată în trup este tăiere împrejur.

²⁹ Ci cel întru ascuns, Iudeu, şi tăierea împrejur a inimii întru Duhul, iar nu prin slovă; a căruia lauda nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.

3

¹ Ce este dar mai mult Iudeului? Sau care este folosul tăierii împrejur?

² Mult în tot chipul; întâi că lor s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.

³ Că ce este, dacă nu au crezut unii? Au doar necredinţa lor va face netrebnică pre Credinţa lui Dumnezeu?

⁴ Să nu fie. Ci fie Dumnezeu adevărat, şi tot omul mincinos; precum este scris: Ca să te îndreptezi întru cuvintele tale, şi să biruieşti când vei judeca tu.

⁵ Şi de vreme ce nedreptatea noastră adeverează pre dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Au doar nedrept este Dumnezeu, carele aduce mânia? (Ca un om grăiesc).

⁶ Să nu fie. Că în ce chip va judeca Dumnezeu lumea?

⁷ Că de vreme ce adevărul lui Dumnezeu întru a mea minciună a prisosit spre slava lui, drept ce încă şi eu ca un păcătos mă judec?

⁸ Şi nu (precum suntem huliţi, şi precum zic unii că grăim noi,) ca să facem cele rele, ca să vie cele bune; a cărora osânda dreaptă este.

⁹ Ce dar, întrecem? Nicicum, pentru că mai înainte am vinuit pre Iudei şi pre Elini, că toţi sub păcat sunt.

¹⁰ Precum este scris: Că nu este drept nici unul.

¹¹ Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pre Dumnezeu.

¹² Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.

¹³ Groapă deschisă gâtlejul lor, cu limbile lor vicleneau; venin de aspidă sub buzele lor.

¹⁴ A cărora gură de blestem şi de amărăciune este plină.

¹⁵ Grabnice sunt picioarele lor a vărsa sânge.

¹⁶ Sfărâmare şi nevoie întru căile lor;

¹⁷ Şi calea păcii nu au cunoscut.

¹⁸ Nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lor.

¹⁹ Şi ştim că câte zice lege, celor ce sunt în legea zice: Ca toată gura să se astupe, şi să se supuie (vinovată să fie) toată lumea lui Dumnezeu.

²⁰ Pentru că din faptele legii nu se va îndrepta tot trupul înaintea lui; că prin lege este cunoştinţa păcatului.

²¹ Iar acum afară de lege dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat, fiind mărturisită de lege şi de Proroci.

²² Iar dreptatea lui Dumnezeu prin credinţa lui Iisus Hristos la toţi, şi preste toţi cei ce cred; că nu este osebire.

²³ Pentru că toţi au greşit, şi se lipsesc de slava lui Dumnezeu.

²⁴ Care se îndreptează în har întru Darul lui, prin răscumpărarea cea întru Hristos Iisus.

²⁵ Pe carele l-a rânduit Dumnezeu curăţire prin credinţa întru Sângele lui spre arătarea dreptăţii lui, pentru slăbănogirea păcatelor celor mai nainte făcute.

²⁶ Întru multă răbdarea lui Dumnezeu, spre arătarea dreptăţii lui în vremea de acum, ca să fie el drept, şi îndreptând pre cel ce este din credinţa lui Iisus.

²⁷ Deci unde este lauda? S-a încuiat. Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.

²⁸ Socotim dară că cu credinţa se va îndrepta omul fără faptele legii.

²⁹ Au doară Dumnezeu este al Iudeilor numai, iar nu şi al neamurilor? Adevărat, şi al neamurilor.

³⁰ Căci Unul este Dumnezeu, care va îndrepta tăierea împrejur din credinţă, şi netăierea împrejur prin credinţă.

³¹ Deci au doară stricăm legea prin credinţă? Să nu fie. Ci întărim legea.

4

¹ Deci ce vom zice, că Avraam părintele nostru să fi aflat dupre trup?

² Că de s-a îndreptat Avraam din fapte, are laudă, ci nu la Dumnezeu.

³ Că ce zice Scriptura? Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu, şi s-a socotit lui întru dreptate.

⁴ Şi celui ce lucrează plata nu i se socoteşte după dar, ci după datorie.

⁵ Iar celui ce nu lucrează, ci crede întru cela ce îndreptează pre cel necredincios, i se socoteşte credinţa lui întru dreptate.

⁶ Precum şi David zice fericirea omului, căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără de fapte:

⁷ Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.

⁸ Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul.

⁹ Deci fericirea aceasta, întru tăierea împrejur este numai, sau şi întru netăierea împrejur? Că zicem, că s-a socotit lui Avraam credinţa întru dreptate.

¹⁰ Dar cum i s-a socotit lui? Întru tăierea împrejur fiind, sau întru netăierea împrejur? Nu întru tăierea împrejur, ci întru netăierea împrejur.

¹¹ Şi semnul tăierii împrejur a luat, pecete a dreptăţii credinţei, celei întru netăierea împrejur; ca să fie el tată tuturor celor ce cred prin netăierea împrejur, ca să se socotească şi lor spre dreptate.

¹² Şi tată tăierii împrejur, nu numai celor ce sunt din tăierea împrejur, ci şi celor ce umblă în urmele credinţei, celei dintru netăierea împrejur, a Părintelui nostru Avraam.

¹³ Că nu prin lege este lui Avraam făgăduinţa, sau seminţiei lui, ca să fie el moştenitor lumii; ci prin dreptatea credinţei.

¹⁴ Că de sunt cei din lege moştenitori, în zadarnică s-a făcut credinţa, şi s-a stricat făgăduinţa.

¹⁵ Că legea mânie lucrează; că unde nu este lege, acolo nici călcare de lege este.

¹⁶ Pentru aceasta din credinţă, ca dupre dar, ca să fie stătătoare făgăduinţa la toată seminţia; nu numai la ceea ce este din lege, ci şi la ceea ce este din credinţa lui Avraam, care este tată nouă tuturor.

¹⁷ (Precum este scris: Că tată a multe neamuri te-am pus,) înaintea lui Dumnezeu, căruia a crezut, celui ce înviază morţii, şi cheamă cele ce nu sunt ca cum ar fi.

¹⁸ Carele mai (afară) presus de nădejde întru nădejde a crezut, că va fi el tată a multe neamuri, după cum i s-a zis: Aşa va fi sămânţa ta.

¹⁹ Şi neslăbind cu credinţa, nu s-a uitat la trupul său cel omorât, fiind mai de o sută de ani, şi la omorârea pântecelui Sarrei.

²⁰ Şi întru făgăduinţa lui Dumnezeu nu s-a îndoit cu necredinţa, ci s-a întărit cu credinţa dând slavă lui Dumnezeu.

²¹ Şi adeverit fiind că ce i-a făgăduit, puternic este a şi face,

²² pentru aceea i s-a şi socotit lui spre dreptate.

²³ Şi nu s-au scris pentru el numai că i s-a socotit lui spre dreptate;

²⁴ ci şi pentru noi, cărora va să i se socotească, celor ce credem întru cela ce a sculat pre Iisus Hristos Domnul nostru din morţi.

²⁵ Carele s-a vândut pentru greşalele noastre, şi s-a sculat pentru îndreptarea noastră.

5

¹ Drept aceea îndreptaţi fiind din credinţă, pace avem către Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos.

² Prin care şi apropiere am aflat prin credinţă la darul acesta, întru care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea Slavei lui Dumnezeu.

³ Şi nu numai, ci ne şi lăudăm întru necazuri, ştiind că necazul răbdare lucrează.

⁴ Iar răbdarea curăţire, iar curăţirea nădejde.

⁵ Iar nădejdea nu ruşinează: Că dragostea lui Dumnezeu s-a vărsat întru inimile noastre, prin Duhul Sfânt cel ce s-a dat nouă.

⁶ Pentru că Hristos încă fiind noi neputincioşi, în vremea cea cuviincioasă, pentru cei necredincioşi a murit.

⁷ Că abia va muri cineva pentru cel drept; că pentru cel bun poate şi îndrăzneşte cineva a muri.

⁸ Şi întăreşte Dumnezeu dragostea sa spre noi că încă păcătoşi fiind noi, Hristos pentru noi a murit.

⁹ Cu mult mai vârtos dar acum îndreptaţi fiind cu Sângele lui, ne vom mântui printr-însul de mânie.

¹⁰ Că de vreme ce fiind noi vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului lui, cu mult mai vârtos fiind împăcaţi, ne vom mântui întru viaţa lui.

¹¹ Şi nu numai, ci ne şi lăudăm întru Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos; prin carele acum împăcarea am luat.

¹² Pentru aceea precum printr-un om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat moartea, şi aşa la toţi oamenii moartea a trecut, întru carele toţi au greşit.

¹³ Că până la lege păcatul era în lume; dar păcat nu se socotea nefiind legea.

¹⁴ Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu au greşit după asemănarea greşelii lui Adam, carele era chip al celui viitor.

¹⁵ Ci nu precum greşeala, aşa şi darul; că de au murit prin greşeala unuia cei mulţi, cu mult mai vârtos harul lui Dumnezeu şi Darul, prin harul al unuia om Iisus Hristos, întru mulţi s-a înmulţit.

¹⁶ Şi nu precum prin unul ce a greşit, este Darul, că păcatul dintru unul este spre osândire; iar Darul din multe greşale spre îndreptare.

¹⁷ Că de vreme ce pentru greşala unuia, moartea a împărăţit prin unul; cu mult mai vârtos cei ce au luat prisosinţa darului şi a harului dreptăţii, vor împărăţi întru viaţă prin cel unul Iisus Hristos.

¹⁸ Pentru aceea dar precum prin greşala unuia întru toţi oamenii a intrat osândirea, aşa prin îndreptarea unuia întru toţi oamenii a intrat îndreptarea vieţii.

¹⁹ Că precum pentru neascultarea unui om, păcătoşi s-au făcut cei mulţi; aşa şi prin ascultarea unuia, drepţi se vor face cei mulţi.

²⁰ Iar legea a intrat, ca să se înmulţească greşala, şi unde s-a înmulţit păcatul, acolo a prisosit Darul.

²¹ Ca precum a împărăţit păcatul spre moarte, aşa şi Darul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos Domnul nostru.

6

¹ Ce vom zice dar? Rămânea-vom în păcat, ca să se înmulţească Darul? Să nu fie.

² Căci care am murit păcatului, în ce chip încă vom mai fi vii întru dânsul?

³ Au nu cunoaşteţi că câţi întru Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea lui ne-am botezat?

⁴ Împreună cu el ne-am îngropat prin Botez întru moarte; ca în ce chip s-a sculat Hristos din morţi prin Slava Tatălui, aşa şi noi întru înnoirea vieţii să umblăm.

⁵ Că de vreme ce împreună odrăsliţi ne-am făcut cu asemănarea morţii lui, deci şi Învierii lui vom fi părtaşi.

⁶ Aceasta ştiind, că omul nostru cel vechi cu dânsul împreună s-a răstignit, ca să se strice trupul păcatului, ca să nu mai slujim noi păcatului.

⁷ Pentru că cel ce a murit, s-a îndreptat de păcat.

⁸ Că de am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi via împreună cu dânsul.

⁹ Ştiind că Hristos cel ce a înviat din morţi, nu mai moare; că moartea pre dânsul nu îl mai stăpâneşte.

¹⁰ Că ce a murit, păcatului odată a murit; iar ce viază, viază lui Dumnezeu.

¹¹ Aşa şi voi socotiţi-vă pre voi morţi a fi păcatului, şi vii lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus Domnul nostru.

¹² Să nu împărăţească dar păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să-l ascultaţi pre el întru poftele lui.

¹³ Nici să vă faceţi mădulările voastre arme de nedreptate păcatului; ci să vă puneţi pre voi înaintea lui Dumnezeu ca din morţi vii, şi mădulările voastre, arme de dreptate înaintea lui Dumnezeu.

¹⁴ Că păcatul pre voi nu vă stăpâneşte; că nu sunteţi sub lege, ci sub dar.

¹⁵ Ce dară? Păcătui-vom, că nu suntem sub lege, ci sub dar? Să nu fie.

¹⁶ Au nu ştiţi că celui ce vă daţi pre voi robi spre ascultare, robi sunteţi aceluia pre carele ascultaţi? Sau păcatului spre moarte, sau ascultării spre dreptate?

¹⁷ Ci mulţumim lui Dumnezeu, căci aţi fost robi păcatului, dar aţi ascultat din inimă dupre chipul învăţăturii la care v-aţi dat.

¹⁸ Şi slobozindu-vă de păcat, v-aţi făcut robi dreptăţii.

¹⁹ Omeneşte grăiesc, pentru slăbiciunea trupului vostru: Că precum v-aţi făcut mădulările voastre roabe necurăţiei, şi fărădelegii spre fărădelege, aşa acum să vă faceţi mădulările voastre roabe dreptăţii spre sfinţenie.

²⁰ Căci când eraţi robi păcatului, eraţi slobozi de dreptate.

²¹ Care dar roadă aţi avut atunci întru acelea, de care acum vă ruşinaţi? Că sfârşitul acelora este moartea.

²² Iar acum slobozindu-vă din păcat, şi făcându-vă robi lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţenie, iar sfârşitul, viaţa veşnică.

²³ Pentru că plata (leafa) păcatului este moartea; iar Darul lui Dumnezeu, viaţa veşnică întru Hristos Iisus Domnul nostru.

7

¹ Au nu ştiţi fraţilor, că celor ce ştiu legea grăiesc: Că legea stăpâneşte pre om în câtă vreme trăieşte?

² Că femeia cu bărbat legată este de lege cu bărbatul ce trăieşte; iar de i-a murit bărbatul ei, s-a dezlegat de legea bărbatului.

³ Drept aceea trăindu-i bărbatul ei, preacurvă se cheamă, de va fi cu alt bărbat; iar de-i va muri bărbatul ei, slobodă este de lege, a nu fi ea preacurvă, fiind cu alt bărbat.

⁴ Pentru aceea fraţii mei, şi voi v-aţi omorât legii prin trupul lui Hristos, ca să fiţi voi ai altuia, ai celui ce a Înviat din morţi, ca să aducem roadă lui Dumnezeu.

⁵ Căci când eram în trup, patimile păcatelor cele prin lege, se lucrau întru mădulările noastre, ca să aducă roadă morţii.

⁶ Iar acum ne-am slobozit de lege, murind noi aceleia întru care eram ţinuţi; ca să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu întru vechitura slovei.

⁷ Ce dar vom zice? Au doară legea păcat este? Să nu fie. Ci păcatul nu l-am cunoscut, fără numai prin lege. Că şi pre poftă nu o aş fi ştiut, de nu ar fi zis legea: Să nu pofteşti.

⁸ Şi pricină luând păcatul prin poruncă, a lucrat întru mine toată pofta; că fără de lege, păcatul era mort.

⁹ Şi eu trăiam fără de lege oarecând; iar venind porunca, păcatul a înviat.

¹⁰ Iar eu am murit; şi mi s-a aflat mie porunca care era spre viaţă, aceasta a fi spre moarte.

¹¹ Că păcatul luând pricină prin poruncă, m-a amăgit, şi prin aceea m-a omorât.

¹² Drept aceea legea sfântă este; şi porunca sfântă, şi dreaptă, şi bună.

¹³ Deci oare ce era bun mie s-a făcut spre moarte? Să nu fie. Ci păcatul, ca să se arate păcat, prin ce era bun lucrându-mi moarte. Ca să se facă peste măsură păcătos păcatul prin poruncă.

¹⁴ Căci ştim că legea duhovnicească este, iar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.

¹⁵ Că ceea ce lucrez, nu ştiu; că nu care voiesc eu, aceea fac; ci care urăsc, aceea lucrez.

¹⁶ Iar de fac aceasta care nu voiesc, laud legea că este bună.

¹⁷ Iar acum nu eu fac aceea, ci păcatul care locuieşte întru mine.

¹⁸ Pentru că ştiu că nu locuieşte întru mine, adecă în trupul meu, ce este bun. Că a voi se află la mine, iar a face binele, nu aflu.

¹⁹ Că nu fac binele care voiesc, ci răul carele nu îl voiesc, acela fac.

²⁰ Iar de fac aceasta care nu voiesc eu, iată nu fac eu aceasta, ci păcatul care locuieşte întru mine.

²¹ Aflu drept aceea legea mie celui ce voiesc să fac binele, că ce este rău la mine se află.

²² Că împreună mă veselesc cu legea lui Dumnezeu dupre omul cel dinlăuntru.

²³ Dar văd altă lege întru mădularele mele, oştindu-se împotriva legii minţii mele, şi dându-mă pre mine rob legii păcatului, care este întru mădularele mele.

²⁴ Ticălos om sunt eu! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?

²⁵ Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos Domnul nostru. Deci dar, eu însumi cu mintea mea slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.

8

¹ Nici o pedeapsă drept aceea nu este acum celor ce sunt întru Hristos Iisus, care nu umblă după trup, ci după Duh.

² Că legea Duhului vieţii întru Hristos Iisus, m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.

³ Pentru că ceea ce era cu neputinţă legii, întru care era slabă prin trup, Dumnezeu pre Fiul său trimiţând întru asemănarea trupului păcatului, (a săvârşit,) şi pentru păcat a osândit păcatul în trup.

⁴ Ca îndreptarea legii să se plinească întru noi, care nu umblăm după trup, ci dupre Duh.

⁵ Că cei ce sunt dupre trup, cele ale trupului cugetă; iar cei ce dupre Duh, cele ale Duhului.

⁶ Pentru că cugetul trupului este moarte; iar cugetul Duhului viaţă şi pace.

⁷ Pentru că cugetul trupului vrăjmaş este la Dumnezeu; că legii lui Dumnezeu nu se supune, că nici poate.

⁸ Şi cei ce sunt în trup, lui Dumnezeu a plăcea nu pot.

⁹ Iar voi nu sunteţi în trup, ci în Duh; că Duhul lui Dumnezeu locuieşte întru voi. Iar de nu are cineva Duhul lui Hristos, acela nu este al lui.

¹⁰ Iar de este Hristos întru voi, trupul dar este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate.

¹¹ Iar de locuieşte întru voi Duhul celui ce a sculat pre Iisus din morţi, cela ce a sculat pre Hristos din morţi, va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, pentru Duhul lui cel ce locuieşte întru voi.

¹² Drept aceea fraţilor datori suntem, nu trupului ca să vieţuim după trup.

¹³ Că de vieţuiţi după trup, veţi să muriţi. Iar de veţi omorî cu Duhul faptele trupului, veţi fi vii.

¹⁴ Căci câţi cu Duhul lui Dumnezeu se poartă, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu.

¹⁵ Pentru că nu aţi luat iarăşi duhul robiei spre temere, ci aţi luat Duhul punerii de fii, întru carele strigăm, Avva Părinte.

¹⁶ Însuşi Duhul acesta mărturiseşte dimpreună cu duhul nostru, că suntem fii ai lui Dumnezeu.

¹⁷ Iar de suntem fii, suntem dar şi moştenitori, moştenitori adecă ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori ai lui Hristos; de vreme ce pătimim împreună cu dânsul, ca să ne şi proslăvim împreună cu dânsul.

¹⁸ Că socotesc că nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum, către Slava cea viitoare care va să se descopere către noi.

¹⁹ Pentru că nădejdea zidirii descoperirea fiilor lui Dumnezeu aşteaptă.

²⁰ Că deşertăciunii s-a supus zidirea, nu de voie, ci pentru cel ce o a supus.

²¹ Spre nădejde, că şi singură zidirea aceasta se va slobozi din robia stricăciunii, întru slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu.

²² Căci ştim, că toată zidirea împreună suspină, şi împreună are durere până acum.

²³ Şi nu numai, ci şi care avem pârga Duhului, şi noi singuri întru noi suspinăm, aşteptând punerea de fii, pre izbăvirea trupului nostru.

²⁴ Că prin nădejde ne-am mântuit; însă nădejdea care se vede nu este nădejde. Că ceea ce vede cineva, pentru ce şi o nădăjduieşte?

²⁵ Iar dacă ceea ce nu vedem nădăjduim, prin răbdare aşteptăm.

²⁶ Aşijderea şi Duhul împreună ajutorează nouă întru slăbiciunile noastre; pentru că de ce ne vom ruga, precum se cade, nu ştim. Ci singur Duhul se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite.

²⁷ Iar cela ce cearcă inimile, ştie ce este cugetul Duhului; că dupre Dumnezeu se roagă pentru sfinţi.

²⁸ Şi ştim că celor ce iubesc pre Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, acelora adică care după punerea înainte (dupre voinţă) sunt chemaţi.

²⁹ Că pre care mai înainte i-a cunoscut, mai înainte i-a şi hotărât ca să fie asemenea chipului Fiului său; ca să fie el întâiu născut între mulţi fraţi.

³⁰ Iar pre care mai înainte i-a hotărât, pre aceştia i-a şi chemat; şi pre care i-a chemat, pre aceştia i-a şi îndreptat; iar pre care i-a îndreptat, pre aceştia i-a şi proslăvit.

³¹ Ce vom zice dar către acestea? De este Dumnezeu pentru noi, cine este împotriva noastră?

³² Că cel ce nu a părtinit (nu a cruţat) Fiului său, ci pentru noi toţi l-a dat pre dânsul, cum nu împreună cu el şi toate ne va dărui nouă?

³³ Cine va pârî împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel ce îndreptează.

³⁴ Cine este cel ce judecă spre pierzare? Hristos este cel ce a murit, şi mai ales carele a şi înviat, care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, carele şi se roagă pentru noi.

³⁵ Cine ne va despărţi pre noi de dragostea lui Dumnezeu? Necazul, sau strâmtorarea, sau goana, sau foametea, sau golătatea, sau nevoia, sau sabia?

³⁶ Precum este scris: Că pentru tine suntem omorâţi toată ziua, socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiere.

³⁷ Ci întru acestea toate prea biruim, pentru cela ce ne-a iubit pre noi.

³⁸ Pentru că încredinţat sunt, că nici moartea, nici viaţa, nici Îngerii, nici Căpeteniile, nici Puterile, nici cele de acum, nici cele viitoare;

³⁹ Nici înălţimea, nici adâncul, nici altă făptură oarecare nu poate pre noi să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este întru Hristos Iisus Domnul nostru.

9

¹ Adevărul zic întru Hristos, nu mint, împreună mărturisindu-mi mie cunoştinţa gândului meu prin Duhul Sfânt.

² Că întristare mare îmi este mie, şi neîncetată durere inimii mele.

³ Că aş fi poftit eu însumi a fi anatema de la Hristos pentru fraţii mei şi rudele mele dupre trup.

⁴ Care sunt Israiliteni, a cărora este punerea de fii, şi slava, şi aşezământurile, şi punerea de lege, şi slujba, şi făgăduinţele.

⁵ Ai cărora sunt părinţii, şi dintru care este Hristos după trup, care este peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci Amin.

⁶ Ci nu ca cum că a căzut cuvântul lui Dumnezeu; că nu toţi care sunt din Israil, aceştia sunt Israil.

⁷ Nici căci sunt sămânţa lui Avraam, toţi sunt fii, ci întru Isaac (a zis) se va numi ţie sămânţă.

⁸ Adică nu care sunt fii ai trupului, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu; ci care sunt fii ai făgăduinţei, se socotesc întru sămânţă.

⁹ Că al făgăduinţei este cuvântul acesta: Întru această vreme voi veni, şi va fi Sarrei fiu.

¹⁰ Şi nu numai, ci şi Rebecca, dintru unul având aşternut, de la Isaac Părintele nostru.

¹¹ Că încă nici fiind ei născuţi nici făcând ceva bine sau rău, ca cea după alegere rânduială (punere înainte; sfat) a lui Dumnezeu să rămână nu din fapte, ci de la cel ce cheamă.

¹² I s-a zis ei: Că cel mai mare va sluji celui mai mic.

¹³ Precum este scris: Pre Iacov am iubit, iar pe Isav am urât.

¹⁴ Ce dar vom zice? Au doară este nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie.

¹⁵ Că lui Moise zice: Voi milui pre care miluiesc; şi nu mă voi îndura de carele nu mă îndur.

¹⁶ Deci dar nu este nici a celui ce voieşte, nici a celui ce aleargă, ci a lui Dumnezeu celui ce miluieşte.

¹⁷ Că zice Scriptura lui Faraon: Că spre însăşi acesta te-am ridicat, ca să arăt întru tine puterea mea; şi ca să se vestească Numele meu în tot pământul.

¹⁸ Deci dar pre care voieşte miluieşte, şi pre care voieşte împietreşte.

¹⁹ Îmi vei zice dar mie: Ce mă prihăneşte? Că voii lui cine poate sta împotrivă?

²⁰ Ci o omule, tu cine eşti, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Au doară va zice făptura celui ce o a făcut pre ea: Căci m-ai făcut aşa?

²¹ Au nu are putere olarul preste lut, ca dintru aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste?

²² Iar dacă vrând Dumnezeu să-şi arate mânia, şi să-şi descopere puterea sa, a suferit (a adus) întru multă răbdare vase ale mâniei gătite spre pieire;

²³ Şi ca să-şi arate bogăţia slavei sale spre vase ale milei, care a gătit mai înainte spre slavă.

²⁴ Pre care ne-a şi chemat pre noi, nu numai din Iudei, ci şi din neamuri.

²⁵ Precum la Osie zice: Chema-voi pre cel nu este norodul meu, norodul meu; şi pre cea neiubită, iubită.

²⁶ Şi va fi, în locul unde s-a zis lor: Nu norodul meu sunteţi voi, acolo se vor chema fii lui Dumnezeu celui viu.

²⁷ Iar Isaia strigă pentru Israil: De va fi numărul fiilor lui, Israil ca nisipul mării, rămăşiţa se va mântui.

²⁸ Pentru că cuvânt săvârşind şi scurtând întru dreptate, că cuvânt scurt va face Domnul pre pământ.

²⁹ Şi precum a zis mai înainte Isaia: De nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot sămânţă, ca Sodoma ne-am fi făcut, şi cu Gomora ne-am fi asemănat.

³⁰ Ce dar vom zice? Că neamurile care nu umblau după dreptate au ajuns dreptatea, însă dreptatea care este din credinţă.

³¹ Iar Israil umblând după legea dreptăţii, la legea dreptăţii nu a ajuns.

³² Pentru ce? Căci nu din credinţă, ci ca din faptele legii; că s-au poticnit de piatra poticnirii.

³³ Precum este scris: Iată, pun în Sion piatră de poticnire, şi piatră de sminteală, şi tot cel ce va crede întru ea, nu se va ruşina.

10

¹ Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele, şi rugăciunea cea către Dumnezeu, pentru Israil este spre mântuire.

² Că mărturisesc lor, că dragostea lui Dumnezeu au, ci nu dupre cunoştinţă.

³ Că neştiind dreptatea lui Dumnezeu, şi căutând să îşi pună dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu nu s-au supus.

⁴ Că sfârşitul legii este Hristos, spre îndreptare tot celui ce crede.

⁵ Că Moise scrie de dreptatea care este din lege, că omul care face acelea, viu va fi într-însele.

⁶ Iar dreptatea cea din credinţă, aşa zice: Să nu zici întru inima ta: Cine se va sui în cer? Adică să pogoare pre Hristos.

⁷ Sau cine se va pogorî întru adânc? Adică să ridice pre Hristos din morţi.

⁸ Dar ce zice Scriptura? Aproape este de tine cuvântul în gura ta, şi întru inima ta; adică cuvântul credinţei care propovăduim.

⁹ Că de vei mărturisi cu gura ta pre Domnul Iisus, şi vei crede întru inima ta, că Dumnezeu l-a ridicat pre el din morţi, te vei mântui.

¹⁰ Că cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.

¹¹ Că zice Scriptura: Tot cel ce crede întru el nu se va ruşina.

¹² Că nu este osebire Iudeului şi Elinului; pentru că acelaşi este Domnul tuturor, care îmbogăţeşte pre toţi cei ce-l cheamă pre el.

¹³ Că tot oricare va chema Numele Domnului se va mântui.

¹⁴ Cum dar vor chema întru carele nu au crezut? Şi cum vor crede, de carele nu au auzit? Şi cum vor auzi, fără de propovăduitor?

¹⁵ Şi cum vor propovădui, de nu se vor trimite? Precum este scris: Cât sunt de frumoase picioarele ale celor ce bine vestesc pacea, ale celor ce bine vestesc cele bune.

¹⁶ Ci nu toţi au ascultat Evanghelia; că Isaia zice: Doamne, cine a crezut auzului nostru?

¹⁷ Deci credinţa este din auz, iar auzul prin cuvântul lui Dumnezeu.

¹⁸ Ci zic: Au doară nu au auzit? Ci în tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.

¹⁹ Ci zic: Au nu a cunoscut Israil? Întâi Moise zice: Eu voi întărâta pre voi spre cel ce nu este neam, spre neam neînţelegător voi mânia pre voi.

²⁰ Iar Isaia îndrăzneşte şi zice: Aflatu-m-am celor ce nu mă caută pre mine, arătatu-m-am celor ce nu întreabă de mine.

²¹ Iar către Israil zice: Toată ziua am întins mâinile mele către norodul cel neascultător, şi împotrivă grăitor.

11

¹ Zic drept aceea: Au doar a lepădat Dumnezeu pre norodul său? Să nu fie; că şi eu Israilitean sunt din sămânţa lui Avraam, din neamul lui Veniamin.

² Nu a lepădat Dumnezeu pre norodul său, pre carele mai înainte a cunoscut. Au nu ştiţi de Ilie ce zice Scriptura? Cum se roagă lui Dumnezeu împotriva lui Israil zicând:

³ Doamne, pre Prorocii tăi au omorât, şi Oltarele tale au surpat, şi eu am rămas singur, şi caută sufletul meu.

⁴ Dar ce îi zice lui Dumnezeescul răspuns? Lăsatu-mi-am mie şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.

⁵ Aşadar şi în vremea aceasta rămăşiţă (lăsare) dupre alegerea Darului s-a făcut.

⁶ Şi de este dupre Dar, de aceea nu este din fapte; că apoi darul nu ar fi dar; iar de este din fapte, de aceea nu este Darul, că apoi fapta nu ar fi faptă.

⁷ Ce dar? Ce căuta Israil, aceea nu a nimerit, iar alegerea a nimerit, iar ceilalţi s-au împietrit.

⁸ Precum este scris: Datu-le-a lor Dumnezeu duh de umilinţă (împietrire), ochi ca să nu vază, şi urechi ca să nu audă până în ziua de astăzi.

⁹ Şi David zice: Facă-se masa lor spre cursă, şi spre laţ şi spre sminteală, şi spre răsplătire lor.

¹⁰ Întunece-se ochii lor ca să nu vază, şi spinarea lor de tot o gârboveşte.

¹¹ Zic drept aceea, au doară s-au poticnit ca să cadă? Să nu fie; ci prin poticnirea lor mântuire s-a făcut neamurilor, ca să râvnească pre ele.

¹² Şi de vreme ce poticnirea lor este bogăţie lumii, şi împuţinarea lor bogăţie neamurilor, cu cât mi mult plinirea lor?

¹³ Că vouă zic neamurilor, întrucât sunt eu neamurilor Apostol, slujba mea o slăvesc.

¹⁴ Că doară aş face trupul meu să râvnească, şi să mântuiesc pre vreunii dintr-înşii.

¹⁵ Că de este lepădarea lor împăcare lumii, ce alt este luarea, fără numai viaţă din morţi?

¹⁶ Că de este pârga (începătura) sfântă, este şi frământătura; şi de este rădăcina sfântă, sunt şi ramurile.

¹⁷ Iar de s-au şi frânt unele din ramuri, iar tu măslin sălbatec fiind te-ai altoit întru ele, şi părtaş rădăcinii şi grăsimei măslinului te-ai făcut,

¹⁸ Nu te lăuda asupra ramurilor, iar de te lauzi, nu porţi tu pre rădăcină, ci rădăcina pre tine.

¹⁹ Dar vei zice: Frântu-s-au ramurile ca să mă altoiesc eu.

²⁰ Bine, pentru necredinţa s-au frânt, iar tu pentru credinţa stai; nu te înălţa cu mintea, ci te teme.

²¹ Că de nu a părtinit Dumnezeu ramurilor celor fireşti, nu cumva şi ţie să nu-ţi părtinească.

²² Vezi dar bunătatea, şi nepărtinirea (asprimea) lui Dumnezeu: Spre cei ce au căzut nepărtinire, iar spre tine bunătate, de vei rămânea în bunătate; de vreme ce şi tu te vei tăia.

²³ Şi aceia iarăşi, de nu vor rămânea în necredinţă, se vor altoi; că puternic este Dumnezeu iarăşi să-i altoiască pre ei.

²⁴ Că dacă tu din măslinul cel din fire sălbatec te-ai tăiat, şi afară de fire te-ai altoit în măslin bun, cu cât mai vârtos aceştia care sunt dupre fire, se vor altoi întru al lor măslin.

²⁵ Pentru că nu voiesc ca să nu ştiţi voi fraţilor taina aceasta (ca să nu fiţi întru voi singuri înţelepţi), că orbire din partea lui Israil s-a făcut, până ce va intra plinirea neamurilor.

²⁶ Şi aşa tot Israilul se va mântui, precum este scris: Veni-va din Sion cel ce izbăveşte, şi va întoarce necurăţiile (păgânătăţile) de la Iacov.

²⁷ Şi aceasta este lor cea de la mine făgăduinţă, când voi lua păcatele lor.

²⁸ Dupre Evanghelie cu adevărat vrăjmaşi sunt pentru voi, iar după alegere iubiţi pentru părinţi.

²⁹ Că fără căinţă sunt darurile şi chemarea lui Dumnezeu.

³⁰ Că precum şi voi oarecând nu aţi crezut lui Dumnezeu, iar acum v-aţi miluit prin necredinţa acestora,

³¹ Aşa şi aceştia acum nu au crezut întru mila voastră, ca şi ei să se miluiască.

³² Că a încuiat Dumnezeu pre toţi întru necredinţă, ca pre toţi să-i miluiască.

³³ O adâncul bogăţiei, şi al înţelepciunii, şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercate judecăţile lui, şi neurmate căile lui!

³⁴ Că cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s-a făcut lui sfetnic?

³⁵ Sau cine i-a dat mai-nainte lui, şi i se va răsplăti lui?

³⁶ Că dintr-însul şi printr-însul întru dânsul sunt toate, aceluia Slava în veci Amin.

12

¹ Rogu-vă dar pre voi fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu: Să vă puneţi înainte trupurile voastre jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, slujba voastră cea cuvântătoare.

² Şi să nu vă asemănaţi (închipuiţi) chipului veacului acestuia, ci să vă schimbaţi la faţă, întru înnoirea minţii voastre, ca să cunoaşteţi voi, care este voia lui Dumnezeu cea bună şi plăcută şi deplin.

³ Că zic prin darul ce mi s-a dat mie, tuturor celor ce sunt între voi, a nu cugeta înalt afară decât li se cade a cugeta, ci a cugeta spre a fi cu mintea întreagă, precum fieştecăruia a împărţit Dumnezeu măsura credinţei.

⁴ Că precum într-un trup multe mădulări avem, şi mădulările nu au toate o lucrare.

⁵ Întru acestaşi chip şi cei mulţi un trup suntem întru Hristos, iar fieştecare, unul altuia mădulare.

⁶ Şi având daruri de multe feluri dupre darul care este dat nouă; ori prorocie dupre măsura credinţei;

⁷ Ori slujbă întru slujbă; ori cela ce învaţă întru învăţătură.

⁸ Ori cel ce mângâie întru mângâiere, cel ce dăruieşte întru nevicleşug, cel ce este ispravnic întru osârdie, cel ce miluieşte întru buna voinţă.

⁹ Dragostea nefăţarnică, urând răul, şi lipindu-vă de lucrul bun.

¹⁰ Cu dragoste frăţească unul pre altul iubind, cu cinstea unul pre altul mai mare făcând.

¹¹ Cu osârdia nelenevoşi, cu duhul arzând, Domnului slujind.

¹² Întru nădejde bucurându-vă, întru necaz răbdând, întru rugăciune îngăduind.

¹³ În trebuinţele sfinţilor părtaşi fiind, iubirea de străini urmând.

¹⁴ Binecuvântaţi pre cei ce vă gonesc pre voi, binecuvântaţi şi nu osândiţi.

¹⁵ Bucura-ţi-vă cu cei ce se bucură, şi plângeţi cu cei ce plâng.

¹⁶ Aceeaşi unul către altul cugetând, nu cele înalte cugetând, ci cu cei smeriţi împreună purtându-vă; nu fiţi înţelepţi întru voi înşivă.

¹⁷ Nimănui rău pentru rău răsplătind, făcând purtare de grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor.

¹⁸ De este cu putinţă în cât este despre voi, cu toţi oamenii având pace.

¹⁹ Nu vă izbândiţi singuri vouă iubiţilor, ci daţi loc mâniei. Că scris este: A mea este izbânda, eu voi răsplăti, zice Domnul.

²⁰ Drept aceea de flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i lui pâine, de însetează, adapă-l pre el; că aceasta făcând, cărbuni de foc grămădeşti pe capul lui.

²¹ Nu te birui de rău; ci biruieşte cu binele pre rău.

13

¹ Tot sufletul stăpânirilor celor mai înalte să se supuie; că nu este stăpânire fără numai de la Dumnezeu; şi stăpâniile care sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite.

² Pentru aceea cela ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu se împotriveşte; şi care se împotrivesc, judecată îşi vor lua loruşi.

³ Că dregătorii nu sunt frică faptelor celor bune, ci celor rele; iară voieşti să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă bine, şi vei avea laudă de la dânsa.

⁴ Că slujitor al lui Dumnezeu este ţie spre bine; iar de faci rău, teme-te. Că nu în zadar poartă sabia, că slujitor al lui Dumnezeu este, izbânditor spre mânie celui ce face răul.

⁵ Pentru aceea trebuie să vă supuneţi, nu numai pentru mânia ci şi pentru ştiinţa.

⁶ Că pentru aceasta şi dajdii daţi, că slujitori ai lui Dumnezeu sunt, spre însăşi aceasta îndeletnicindu-se.

⁷ Daţi dar tuturor cele ce sunt cu datorie; celui cu dajdia, dajdie; celui cu dijma, dijmă; celui cu frica, frică; celui cu cinstea, cinste.

⁸ Nimănui cu nimic nu fiţi datori, fără numai cu a iubi unul pre altul; că cel ce iubeşte pre altul, legea a plinit.

⁹ Pentru că aceea, adică, să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă, să nu pofteşti, şi ori care altă poruncă, întru acest cuvânt se cuprinde: Adică, să iubeşti pre vecinul tău ca însuţi pre tine.

¹⁰ Dragostea nu lucrează rău vecinului, drept aceea plinirea legii este dragostea.

¹¹ Şi aceasta, ştiind vremea, că acum vreme este noi din somn să ne sculăm. Că mai aproape este nouă mântuirea acum, decât când am crezut.

¹² Că noaptea a trecut, iar ziua s-a apropiat; să lepădăm dar lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm în arma luminii.

¹³ Ca ziua cu bun chip să umblăm, nu în ospeţe, şi în beţii, nu întru curvii, şi întru faptele de ruşine, nu întru pricire de pizmă.

¹⁴ Ci vă îmbrăcaţi întru Domnul nostru Iisus Hristos, şi purtarea de grijă a trupului să nu o faceţi spre pofte.

14

¹ Şi pre cel slab întru credinţă primiţi-l, nu întru îndoirea gândurilor.

² Că unul crede că va mânca toate, iar cel slab legume mănâncă.

³ Cel ce mănâncă pre cel ce nu mănâncă să nu îl defăimeze; şi cel ce nu mănâncă, pre cel ce mănâncă să nu îl osândească. Că Dumnezeu l-a primit pre dânsul.

⁴ Tu cine eşti care judeci pre sluga străină? Domnului său stă sau cade; şi va sta, că Puternic este Dumnezeu a-l pune pre dânsul să stea.

⁵ Unul judecă zi peste zi, iar altul judecă în toate zilele, fieştecare întru a sa minte să se adevereze.

⁶ Cel ce socoteşte ziua, Domnului socoteşte; şi cel ce nu socoteşte ziua, Domnului nu o socoteşte; şi cel ce mănâncă, Domnului mănâncă, că mulţumeşte lui Dumnezeu. Şi cel ce nu mănâncă, Domnului nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.

⁷ Că nimenea din noi lui-şi viază, şi nimenea lui-şi moare.

⁸ Că de viem, Domnului viem; şi de murim, Domnului murim. Deci sau de viem, sau de murim, ai Domnului suntem.

⁹ Că spre aceasta Hristos şi a murit, şi a înviat, şi a vieţuit, ca să stăpânească şi pre cei morţi şi pre cei vii.

¹⁰ Dar tu ce judeci pre fratele tău? Sau şi tu ce defăimezi pre fratele tău? Că toţi vom să stăm înaintea Judecăţii lui Hristos.

¹¹ Pentru că scris este: Viu sunt eu, zice Domnul, că mie se va pleca tot genunchiul, şi toată limba se va mărturisi lui Dumnezeu.

¹² Deci dar fieştecarele din noi, de sine îşi va da seama înaintea lui Dumnezeu.

¹³ Deci mai mult să nu judecăm unul pre altul; ci aceasta mai vârtos să judecaţi, ca să nu puneţi împiedicare fratelui sau sminteală.

¹⁴ Ştiu şi bine adeverit sunt în Hristos Iisus: Că nimic nu este spurcat prin sine fără numai celui ce i se pare a fi ceva spurcat, aceluia este spurcat.

¹⁵ Iar de se mâhneşte fratele tău pentru bucate, iată nu umbli după dragoste; nu pierde cu bucatele tale pre acela, pentru care Hristos a murit.

¹⁶ Ca să nu se hulească dar lucrul vostru cel bun.

¹⁷ Că nu este Împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură; ci dreptate şi pace, şi bucurie întru Duhul Sfânt.

¹⁸ Că cel ce întru acestea slujeşte lui Hristos, bineplăcut este lui Dumnezeu, şi ales la oameni.

¹⁹ Deci cele ce sunt ale păcii să le urmăm, şi cele ce sunt spre zidirea unuia către altul.

²⁰ Pentru mâncare nu strica lucrul lui Dumnezeu, că toate sunt curate; ci rău este omului celui ce prin sminteală mănâncă.

²¹ Bine este a nu mânca carne, nici a bea vin, nici de care fratele tău se sminteşte, sau se poticneşte, sau se slăbeşte.

²² Tu credinţă ai: Întru tine însuţi să o aibi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pre sine întru ceea ce alege.

²³ Iar cel ce se îndoieşte cu gândul, dacă mănâncă, se osândeşte; pentru că nu este din credinţă, şi tot ce nu este din credinţă, păcat este.

15

¹ Şi datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi, şi nu nouă să plăcem.

² Ci fieştecarele din noi să facă spre plăcere vecinului întru bine, spre zidire.

³ Că şi Hristos nu luişi singur a făcut spre plăcere; ci precum este scris: Ocările celor ce te ocărăsc pre tine au căzut preste mine.

⁴ Căci câte s-au scris mai-nainte, spre învăţătura noastră s-au scris; ca prin răbdare şi mângâierea Scripturilor nădejde să avem.

⁵ Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să dea vouă aceiaşi să gândiţi între voi întru Hristos Iisus.

⁶ Ca toţi într-un suflet cu o gură să slăviţi pre Dumnezeu, şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.

⁷ Deci dar primiţi unii pre alţii, precum şi Hristos a primit pre voi întru slava lui Dumnezeu.

⁸ Şi zic (eu) că Iisus Hristos a fost slujitor tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să întărească făgăduinţele părinţilor.

⁹ Iar neamurilor pentru milă, să proslăvească pre Dumnezeu; precum este scris: Pentru acesta mă voi mărturisi ţie întru neamuri Doamne, şi Numelui tău voi cânta.

¹⁰ Şi iarăşi zice: Veseliţi-vă neamuri cu norodul lui.

¹¹ Şi iarăşi: Lăudaţi pre Domnul toate neamurile, lăuda-ţi-l pre el toate noroadele.

¹² Şi iarăşi Isaia zice: Fi-va rădăcina lui Iesei, şi cel ce se va scula să stăpânească pre neamuri, întru acela neamurile vor nădăjdui.

¹³ Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pre voi de toată bucuria şi pacea crezând, spre a prisosi voi întru nădejde cu puterea Duhului Sfânt.

¹⁴ Şi adeverit sunt şi eu însumi fraţii mei pentru voi, că şi voi plini sunteţi de bunătate, plini de toată ştiinţa, putând şi unii pre alţii a vă învăţa.

¹⁵ Şi mai cu îndrăzneală am scris vouă fraţilor din parte, ca cum v-aş mai aduce aminte vouă: Pentru darul ce mi s-a dat mie de la Dumnezeu.

¹⁶ Ca să fiu eu slujitor lui Iisus Hristos întru neamuri, cu slujbă sfântă lucrând Evanghelia lui Dumnezeu; ca să fie jertfa (aducerea) neamurilor bine primită, sfinţită întru Duhul Sfânt.

¹⁷ Drept aceea am laudă întru Hristos Iisus, întru cele ce sunt către Dumnezeu.

¹⁸ Că nu voi cuteza a zice ceva din cele ce nu a lucrat Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor cu cuvântul şi cu fapta.

¹⁹ Întru puterea semnelor, şi a minunilor, întru puterea Duhului lui Dumnezeu; aşa încât din Ierusalim şi împrejur până la Iliric, am plinit Evanghelia lui Hristos.

²⁰ Şi aşa m-am nevoit bine a vesti, nu unde s-a numit Hristos, ca să nu zidesc pre temelie străină.

²¹ Ci precum este scris: Cărora nu s-a vestit pentru dânsul, îl vor vedea; şi care nu au auzit, vor înţelege.

²² Pentru aceea mă şi opream de multe ori a veni la voi.

²³ Iar acum ne mai având loc întru aceste laturi, şi dorinţă având a veni către voi de mulţi ani,

²⁴ Când voi merge în Spania, voi veni la voi, că am nădejde trecând pre acolo să vă văd pre voi, şi de voi să mă petrec acolo, după ce mă voi sătura mai-nainte de voi din parte.

²⁵ Iar acum merg în Ierusalim slujind sfinţilor.

²⁶ Că bine a voit Macedonia şi Ahaia a face o împărtăşire oarecare la săracii sfinţilor care sunt în Ierusalim.

²⁷ Că bine au voit, şi datori sunt lor. Că de vreme ce întru cele duhovniceşti ale lor s-au împărtăşit neamurile, datori sunt şi întru cele trupeşti a le sluji lor.

²⁸ Aceasta dar săvârşind, şi pecetluind lor roada aceasta, voi merge prin voi în Spania.

²⁹ Şi ştiu că venind către voi, întru plinirea blagosloveniei Evangheliei lui Hristos voi veni.

³⁰ Şi vă rog pre voi fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, ca împreună cu mine să vă nevoiţi, întru rugăciuni pentru mine către Dumnezeu.

³¹ Ca să mă izbăvesc de cei neascultători în Iudeea, şi ca să fie slujba mea în Ierusalim bine primită sfinţilor.

³² Ca cu bucurie să viu la voi prin voia lui Dumnezeu, şi să mă odihnesc împreună cu voi.

³³ Iar Dumnezeul păcii cu voi cu toţi, Amin.

16

¹ Şi laud (încredinţez) vouă pre Fibi sora noastră, care este slujitoare Bisericii din Kegxrees.

² Ca să o primiţi pre ea întru Domnul dupre vrednicia sfinţilor, şi să-i fiţi ajutători ei întru tot lucrul orice ar pofti de la voi, că şi aceasta ajutătoare a fost multora şi mie însumi.

³ Spuneţi închinăciune Priscilei şi lui Ahila, celor împreună cu mine lucrători întru Hristos Iisus.

⁴ Care pentru sufletul meu grumajii lor şi-au pus, cărora nu numai eu singur mulţumesc, ci şi toate Bisericile neamurilor, şi Bisericii celei din casa lor.

⁵ Spuneţi închinăciune lui Epenet iubitului meu, care este pârga Ahaiei întru Hristos.

⁶ Spuneţi închinăciune Mariamii, care mult s-a ostenit pentru noi.

⁷ Spuneţi închinăciune lui Andronic şi lui Iunie rudelor mele şi soţiilor mele în robie, care sunt vestiţi între Apostoli, care şi mai înainte de mine au fost întru Hristos.

⁸ Spuneţi închinăciune lui Amplie iubitului meu în Domnul.

⁹ Spuneţi închinăciune lui Urban celui împreună cu noi lucrător întru Hristos, şi lui Stahie, iubitului meu.

¹⁰ Spuneţi închinăciune lui Apelan, celui ales întru Hristos. Spuneţi închinăciune celor ce sunt din ai lui Aristobul.

¹¹ Spuneţi închinăciune lui Irodion, rudei mele. Spuneţi închinăciune celor ce sunt din ai lui Narcis, care sunt întru Domnul.

¹² Spuneţi închinăciune Trifenii şi Trifoasei, care s-au ostenit întru Domnul. Spuneţi închinăciune Persidei iubitei, care mult s-a ostenit întru Domnul.

¹³ Spuneţi închinăciune lui Ruf celui ales întru Domnul, şi mumei lui şi a mea.

¹⁴ Spuneţi închinăciune lui Asingrit, lui Flegont, lui Erman, lui Patrova, lui Ermin, şi fraţilor celor ce sunt împreună cu ei.

¹⁵ Spuneţi închinăciune lui Filolog, şi Iuliei, lui Nirea, şi surorii lui, şi lui Olimpan, şi tuturor sfinţilor celor împreună cu ei.

¹⁶ Închina-ţi-vă unul altuia cu sărutare sfântă. Închină-se vouă Bisericile lui Hristos.

¹⁷ Şi vă rog pre voi fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac împerecheri şi smintele împotriva învăţăturii care voi v-aţi învăţat; şi vă feriţi de ei.

¹⁸ Că unii ca aceia Domului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pântecelui lor; şi prin cuvinte bune, şi prin cuvântare de bine înşală inimile celor proşti.

¹⁹ Că ascultarea voastră la toţi a ajuns, şi mă bucur drept aceea de voi, şi voiesc să fiţi înţelepţi spre bine, şi proşti spre rău.

²⁰ Iar Dumnezeul păcii să zdrobească pre satana sub picioarele voastre curând; Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi.

²¹ Închină-se vouă Timotei cel împreună cu mine lucrător, şi Lucie, şi Iason, şi Sosipatru rudele mele.

²² Închinu-mă vouă şi eu Tertie, cel ce am scris cartea întru Domnul.

²³ Închină-se vouă Gae, gazda mea şi a toată adunarea; închină-se vouă Erast dregătorul cetăţii, şi Kuart fratele.

²⁴ Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi, Amin.

²⁵ Iar celui ce poate să vă întărească pre voi după Evanghelia mea, şi propovăduirea lui Iisus Hristos, după descoperirea tainei care din anii vecilor era tăcută,

²⁶ Iar acum s-a arătat, şi prin Scripturile Prorocilor, dupre Porunca veşnicului Dumnezeu, spre ascultarea credinţei, întru toate neamurile s-a cunoscut.

²⁷ Unuia prea înţeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos; căruia slava în veci, Amin.