1

¹ Simeon Petru slugă şi Apostol al lui Iisus Hristos, celor ce au dobândit împreună cu noi credinţă întocmai cinstită, întru dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos:

² Dar vouă şi pace să se înmulţească întru cunoştinţa lui Dumnezeu, şi a lui Hristos Iisus Domnului nostru.

³ Precum (fiindcă) nouă Dumnezeiească puterea lui toate cele ce sunt spre viaţă şi buna credinţă ne-a dăruit, prin cunoştinţa celui ce ne-a chemat pre noi prin slavă şi prin fapta bună.

⁴ Prin care cele scumpe şi mari făgăduinţe s-au dăruit nouă, ca prin acestea să vă faceţi părtaşi Dumnezeieştii Firi, fugind de cea din lume întru poftă stricăciune.

⁵ Şi întru aceasta singură toată nevoinţa punând, sporiţi întru credinţa voastră, fapta bună; iar întru fapta bună, cunoştinţa.

⁶ Iar întru cunoştinţă, înfrânarea; iar întru înfrânare, răbdarea; iar întru răbdare, buna credinţă (creştinătatea); iar întru buna credinţă, iubirea de fraţi.

⁷ Iar întru iubirea de fraţi, dragostea.

⁸ Că acestea întru voi fiind şi înmulţindu-se, nu deşerţi nici fără de roadă vor face pre voi spre cunoştinţa Domnului nostru Iisus Hristos.

⁹ Că cel ce nu are acestea, orb este, nevăzând, uitare luând de curăţia păcatelor sale celor de demult.

¹⁰ Pentru aceea fraţilor mai vârtos nevoiţi-vă ca să faceţi adeverită chemarea şi alegerea voastră. Că acestea făcând, nu veţi greşi niciodată.

¹¹ Că aşa din destul se va da vouă intrarea întru veşnica Împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos.

¹² Pentru aceea nu mă voi lenevi a vă aduce aminte vouă pururea de acestea, măcar că şi ştiţi şi sunteţi întăriţi întru adevărul acesta.

¹³ Însă mi se pare a fi cu dreptul, până când sunt întru acest trup, a vă deştepta pre voi cu aducerea aminte.

¹⁴ Ştiind că fără de zăbavă este lepădarea trupului meu, precum şi Domnul nostru Iisus Hristos mi-a arătat mie.

¹⁵ Iar mă voi nevoi şi pururea a vă avea pre voi şi după ieşirea mea, ca să faceţi pomenire de acestea.

¹⁶ Că nu urmând basmelor celor meşteşugite am spus vouă puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci singuri văzători fiind Măririi aceluia.

¹⁷ Că a luat de la Dumnezeu Tatăl Cinste şi Slavă glas ca acesta venind către dânsul de la Slava cea cu mare cuviinţă: Acesta este Fiul meu cel iubit întru care bine am voit.

¹⁸ Şi acest glas noi l-am auzit din Cer pogorându-se, fiind cu dânsul în Muntele cel Sfânt.

¹⁹ Şi avem mai adevărat cuvântul cel prorocesc, la care bine faceţi luând aminte, ca la o lumină ce străluceşte în loc întunecos, până ce ziua va lumina, şi Luceafărul va răsări întru inimile voastre.

²⁰ Aceasta mai întâi ştiind, că toată prorocia Scripturii cu a sa dezlegare nu se face.

²¹ Pentru că nu prin voia oamenilor s-a făcut cândva prorocie, ci purtându-se de Duhul Sfânt au grăit omenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu.

2

¹ Însă au fost şi proroci mincinoşi întru norod, precum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor băga eresuri de pierzare, şi se vor lepăda de Stăpânul cel ce i-a răscumpărat pre dânşii, aducându-şi lor grabnică pierzare.

² Şi mulţi vor merge în urma înverşunărilor lor, prin care se va huli calea adevărului.

³ Şi pentru lăcomia cu cuvinte amăgitoare pre voi vă vor precupi; a cărora judecata încă de mult nu zăboveşte, şi pierzarea lor nu dormitează.

⁴ Că de vreme ce Dumnezeu pre Îngerii care au greşit nu i-a cruţat, ci cu lanţurile întunericului în tartar legându-i, i-a dat spre judecată a se păzi.

⁵ Şi lumea cea dintâi nu o a cruţat, ci pre Noe al optulea mărturisitor al dreptăţii l-a păzit, potop în lume acelor necredincioşi aducând.

⁶ Şi cetăţile sodomlenilor, şi ale gomorului arzându-le, cu sfărmare le-a osândit; pildă punând celor ce vor să petreacă întru păgânătate.

⁷ Şi pre dreptul Lot ce era necăjit de petrecerea cea dimpreună a celor fără de lege întru înverşunare, l-a izbăvit.

⁸ Pentru că cu vederea şi cu auzul dreptul acela vieţuind între dânşii, din zi în zi îşi muncea sufletul cel drept cu faptele lor cele fără de lege.

⁹ Ştie Domnul pre cei bine credincioşi a-i izbăvi de ispită, iar pre cei nedrepţi a-i păzi la ziua judecăţii ca să se muncească.

¹⁰ Iar mai vârtos pre cei ce umblă dinapoia trupului întru pofta spurcăciunii, şi de Domnie nu bagă seamă, îndrăzneţi obraznici, slavele hulind nu se cutremură.

¹¹ Unde Îngerii cu tăria şi cu puterea mai mari fiind, nu aduc asupra lor înaintea Domnului judecată cu hulă.

¹² Iar aceştia ca nişte dobitoace necuvântătoare fireşti născute, spre vânare şi stricăciune, întru cele ce nu înţeleg hulind, întru stricăciunea lor vor pieri.

¹³ Luând plata nedreptăţii, dulceaţă socotind pre desfătarea cea din toate zilele, spurcaţi şi necuraţi, care se hrănesc cu înşelăciunile sale, mâncând cu voi.

¹⁴ Ochi având plini de preacurvie şi de păcat nepărăsit, amăgind sufletele cele neîntărite, inimă deprinsă în lăcomie având, fiii blestemului.

¹⁵ Lăsând calea cea dreaptă au rătăcit, urmând calea lui Valaam din Bosor, care plata nedreptăţii a iubit.

¹⁶ Iar mustrare a fărădelegii sale a avut asin necuvântător, care cu glas omenesc grăind, a oprit nebunia prorocului.

¹⁷ Aceştia sunt izvoare fără de apă, nori care se poartă de vifor, cărora negura întunericului în veac se păzeşte.

¹⁸ Pentru că cele semeţe ale deşertăciunii spunând, amăgesc cu pofte trupeşti şi cu înverşunări pre cei ce cu adevărat au scăpat de la cei ce vieţuiesc întru înşelăciune.

¹⁹ Slobozenie lor făgăduindu-li-se, singuri robi fiind ai stricăciunii; pentru că ori de ce s-a biruit cineva, despre aceea s-a şi robit.

²⁰ Că dacă după ce au scăpat de la spurcăciunile lumii prin cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acelea iarăşi împleticindu-se se biruiesc, s-au făcut lor cele de pre urmă mai rele decât cele dintâi.

²¹ Pentru că mai bine era lor a nu cunoaşte calea dreptăţii, decât după ce o au cunoscut a se întoarce înapoi de la sfânta poruncă ce li s-a dat lor.

²² Că s-a întâmplat lor pilda cea adevărată, adică: Câinele s-a întors la borâtura sa, şi, porcul s-a scăldat în noroiul tinii.

3

¹ Şi aceasta acum, iubiţilor, a doua epistolie scriu vouă, întru care deştept cu aducerea aminte mintea voastră cea curată.

² Ca să vă aduceţi aminte de graiurile cele mai înainte grăite de sfinţii Proroci, şi de porunca noastră care suntem Apostoli ai Domnului şi Mântuitorului Iisus.

³ Aceasta mai înainte ştiind, că vor veni în zilele cele de apoi batjocoritori, care vor umbla dupre poftele lor.

⁴ Şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii lui? Că de când Părinţii au adormit, toate aşa rămân din începutul zidirii.

⁵ Că aceasta vrând ei nu ştiu, că Cerurile au fost de demult, şi pământul din apă, şi prin apă s-a aşezat cu cuvântul lui Dumnezeu.

⁶ Prin care lumea cea de atunci cu apă înecându-se a pierit.

⁷ Iar Cerurile acestea de acum şi pământul cu al aceluiaşi cuvânt sunt puşi sub păstrare, păzindu-se focului la ziua judecăţii şi a pierderii oamenilor celor necredincioşi.

⁸ Iar aceasta una să nu se tăinuiască de voi, iubiţilor, că o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi.

⁹ Nu va zăbovi Domnul făgăduinţa, precum oarecare zăbavă o socotesc; ci îndelung rabdă pentru noi, nevrând ca să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă.

¹⁰ Şi va veni ziua Domnului ca un fur noaptea, întru care Cerurile cu sunet vor trece, stihiile arzând se vor strica; şi pământul şi cele de pre dânsul lucruri vor arde.

¹¹ Deci dacă au acestea toate a se strica, în ce fel trebuie să fiţi voi întru sfintele petreceri cele dimpreună şi întru faptele bunei credinţe?

¹² Aşteptând şi dorind a fi mai degrabă venirea zilei lui Dumnezeu, pentru care Cerurile arzând se vor strica, şi stihiile aprinzându-se se vor topi.

¹³ Că Ceruri noi şi pământ nou, dupre făgăduinţa lui aşteptăm, întru care dreptatea locuieşte.

¹⁴ Pentru aceea, iubiţilor, acestea aşteptând, nevoiţi-vă să vă aflaţi lui nespurcaţi şi neîntinaţi în pace.

¹⁵ Şi pre îndelunga răbdare a Domnului nostru, mântuire să o socotiţi; precum şi iubitul nostru frate Pavel, dupre înţelepciunea cea dată lui a scris vouă.

¹⁶ Precum şi întru toate epistoliile sale grăind de acestea; întru care sunt unele cu anevoie a se înţelege, care cei neînvăţaţi şi neîntăriţi le răzvrătesc ca şi pre celelalte scripturi, spre a lor pierzare.

¹⁷ Deci voi, iubiţilor, mai înainte ştiind păziţi-vă, ca nu cu înşelăciunea celor fără de lege fiind strămutaţi, să cădeţi de la întărirea voastră.

¹⁸ Ci să creşteţi întru darul şi cunoştinţa Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos; Acestuia slava şi acum, şi în ziua veacului, Amin.