1

¹ Iacov sluga lui Dumnezeu, şi a Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii care sunt întru risipire, să se bucure.

² Toată bucuria să socotiţi fraţii mei, când în multe feluri de ispite cădeţi.

³ Ştiind că lămurirea credinţei voastre lucrează răbdare.

⁴ Iar răbdarea lucru desăvârşit să aibă, ca să fiţi desăvârşit, şi întregi, şi întru nimic lipsiţi.

⁵ Iar de este cineva dintru voi lipsit de înţelepciune, să ceară de la Dumnezeu, carele dă tuturor din destul, şi nu înfruntează, şi i se va da lui.

⁶ Iar să ceară cu credinţă, nimic îndoindu-se. Pentru că cel ce se îndoieşte, asemenea este cu valul mării, care de vânturi se aruncă şi se învăluieşte.

⁷ Că să nu gândească omul acela, că va lua ceva de la Domnul.

⁸ Bărbatul îndoit (cu gândul) la suflet, nestatornic este întru toate căile sale.

⁹ Iar laudă-se fratele cel smerit întru înălţimea sa.

¹⁰ Şi cel bogat întru smerenia sa, căci ca floarea ierbii va trece.

¹¹ Că a răsărit Soarele împreună cu zăduhul, şi a uscat iarba, şi floarea ei a căzut; şi frumuseţea feţei ei a pierit. Aşa şi bogatul întru umbletele sale se va veşteji.

¹² Fericit bărbatul care rabdă ispita; căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, care o a făgăduit Dumnezeu celora ce îl iubesc pre el.

¹³ Nimeni ispitindu-se să zică, că de la Dumnezeu se ispiteşte; că Dumnezeu nu este ispititor celor răi (este neispitit de rele), şi el pre nimeni nu ispiteşte.

¹⁴ Ci fieştecare se ispiteşte de a sa poftă fiind tras şi amăgit.

¹⁵ După aceea pofta zămislind naşte păcat; iar păcatul săvârşindu-se naşte moarte.

¹⁶ Nu vă înşelaţi, fraţii mei cei iubiţi.

¹⁷ Toată darea cea bună, şi tot Darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele Luminilor, la care nu este schimbare, sau umbră de mutare.

¹⁸ El voind ne-a născut pre noi cu cuvântul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecare a zidirilor lui.

¹⁹ Drept aceea fraţii mei cei iubiţi, să fie tot omul grabnic spre a auzi, şi zăbavnic spre a grăi, zăbavnic spre mânie.

²⁰ Că mânia bărbatului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

²¹ Pentru aceea lepădând toată spurcăciunea, şi prisosinţa răutăţii, întru blândeţe primiţi cuvântul cel înlăuntru sădit, care poate să mântuiască sufletele voastre.

²² Şi fiţi făcători cuvântului, iar nu numai ascultători, amăgindu-vă înşivă pre voi.

²³ Pentru că de este cineva ascultător cuvântului, şi nu făcător, unul ca acesta asemenea este cu omul care îşi caută faţa facerii sale în oglindă.

²⁴ Pentru că s-a căutat pre sine şi s-a dus, şi îndată şi-a uitat în ce chip era.

²⁵ Iar cel ce s-a plecat (priveşte) în legea cea desăvârşit a slobozeniei, şi rămâne într-însa, acesta nu ascultător cu uitare făcându-se, ci făcător lucrului, acesta fericit va fi întru facerea ei.

²⁶ De se pare cuiva între voi că este bine credincios, şi nu îşi înfrânează limba sa, ci îşi înşală inima sa, acestuia înzadarnică este buna credinţă (Creştinătatea).

²⁷ Că buna credinţă cea curată şi nespurcată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este, a cerceta pre cei sărmani şi pre văduve întru necazurile lor, şi a se păzi pre sine nespurcat de către lume.

2

¹ Fraţii mei, nu întru alegerea feţelor să aveţi credinţa Domnului nostru Iisus Hristos al slavei.

² Că de va intra întru adunarea voastră vreun om având inel de aur, cu haină luminoasă, şi va intra şi vreun sărac cu haină proastă;

³ Şi veţi căuta la cel ce poartă haina cea luminoasă şi veţi zice lui: Tu şezi aici bine; şi săracului veţi zice: Tu stai acolo, sau şezi aici sub aşternutul picioarelor mele;

⁴ Şi nu v-aţi luat aminte (aţi judecat) întru voi, şi v-aţi făcut judecători de gânduri rele?

⁵ Ascultaţi, fraţii mei cei iubiţi, au nu Dumnezeu a ales pre săracii lumii acesteia bogaţi în credinţă, şi moştenitori Împărăţiei care o a făgăduit celor ce-l iubesc pre el?

⁶ Iar voi aţi necinstit pre cel sărac. Au nu bogaţii vă asupresc pre voi, şi aceia vă trag pre voi la judecăţi?

⁷ Au nu ei hulesc numele cel bun, care s-a chemat preste voi?

⁸ Însă de pliniţi legea cea împărătească dupre Scriptură: Să iubeşti pre aproapele tău ca însuţi pre tine, bine faceţi.

⁹ Iar de vă uitaţi în faţă, păcat faceţi, mustrându-vă de lege ca nişte călcători de lege.

¹⁰ Că oricine va păzi toată legea, şi va greşi întru una, s-a făcut tuturor vinovat.

¹¹ Că cel ce a zis: Să nu curveşti, a zis şi, Să nu ucizi; şi de nu curveşti, dar ucizi, te-ai făcut călcător legii.

¹² Aşa să grăiţi, şi aşa să faceţi, ca cum prin legea slobozeniei aveţi să vă judecaţi.

¹³ Că judecata fără de milă este, celui ce nu face milă; şi se laudă mila asupra judecăţii.

¹⁴ Ce folos este, fraţii mei, de ar zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Au poate credinţa să-l mântuiască pre dânsul?

¹⁵ Că de va fi fratele sau sora goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,

¹⁶ Şi va zice lor cineva dintru voi: Mergeţi cu pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi, şi nu le-ar da lor cele de treaba trupului, ce folos ar fi?

¹⁷ Aşa şi credinţa, dacă nu are fapte, moartă este singură.

¹⁸ Ci va zice cineva, tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta din faptele tale, şi eu îţi voi arăta ţie din faptele mele credinţa mea.

¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu unul este, bine faci; şi dracii cred şi se cutremură.

²⁰ Voieşti dar să înţelegi o omule deşarte, că credinţa fără de fapte moartă este?

²¹ Avraam, Părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, suind pre Isaac fiul său pre jertfelnic?

²² Vezi, că credinţa lucra dimpreună cu faptele lui, şi din fapte s-a plinit credinţa?

²³ Şi s-a plinit Scriptura care zice: Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu, şi i s-a socotit lui întru dreptate, şi prieten lui Dumnezeu s-a chemat.

²⁴ Vedeţi dar că din fapte se îndreptează omul, iar nu numai din credinţă?

²⁵ Aşijderea încă şi Raav curva au nu din fapte s-a îndreptat primind pre vestitori, şi pre altă cale scoţându-i?

²⁶ Că precum trupul fără de duh mort este, aşa şi credinţa fără de fapte moartă este.

3

¹ Nu fiţi mulţi dascăli, fraţii mei, ştiind că mai mare judecată vom să luăm.

² Că multe greşim toţi; de nu greşeşte cineva în cuvânt, acesta este bărbat desăvârşit, puternic a-şi înfrâna şi tot trupul.

³ Că iată şi cailor frâiele în gură le punem, ca să se supuie ei nouă, şi tot trupul lor îl întoarcem.

⁴ Iată şi corăbiile mari fiind, şi de iuţi vânturi împingându-se, se întorc de o prea mică cârmă încotro voieşte pornirea cârmaciului.

⁵ Aşa şi limba mic mădular este, şi mari se laudă. Iată, puţin foc şi cât de mare materie arde.

⁶ Şi limba este foc, lumea (podoaba) nedreptăţii; aşa limba este aşezată întru mădulările noastre, care spurcă tot trupul, şi aprinde roata naşterii, şi se aprinde de gheena.

⁷ Că toată firea şi a fiarelor, şi a păsărilor, şi a celor ce se târăsc, şi a peştilor, se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească.

⁸ Iar limba nimeni din oameni nu poate să o domolească; neînfrânată răutate, plină de otravă aducătoare de moarte.

⁹ Cu dânsa binecuvântăm pre Dumnezeu şi Tatăl, şi cu dânsa blestemăm pre oameni, care sunt făcuţi dupre asemănarea lui Dumnezeu.

¹⁰ Dintru aceiaşi gură iese buna cuvântare şi blestemul; nu trebuie, fraţii mei, acestea aşa să fie.

¹¹ Au doară izvorul dintru aceiaşi vână izvorăşte dulce şi amar?

¹² Au doară poate, fraţii mei, smochinul să facă măsline, sau viţa viei smochine? Aşa nici un izvor poate a face apă sărată şi dulce.

¹³ Cine este înţelept şi bine ştiutor întru voi? Să îşi arate din viaţa cea bună faptele sale întru blândeţele înţelepciunii.

¹⁴ Iar de aveţi râvnire amară şi prigonire întru inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici minţiţi împotriva adevărului.

¹⁵ Nu este înţelepciunea aceasta de sus pogorându-se, ci pământească, sufletească, drăcească.

¹⁶ Pentru că unde este râvnire şi prigonire, acolo este neaşezare, şi tot lucrul rău.

¹⁷ Iar înţelepciunea cea de sus, întâi este curată, apoi făcătoare de pace, blândă, plecată, plină de milă şi de roduri bune, fără de judecată, şi nefăţarnică.

¹⁸ Iar roada dreptăţii cu pace se seamănă celor ce fac pacea.

4

¹ De unde sunt războaie, şi de unde sfăzi între voi? Au nu de aici din dezmierdările voastre, care se oştesc întru mădularele voastre?

² Poftiţi şi nu aveţi, ucideţi şi pizmuiţi, şi nu puteţi dobândi. Vă sfădiţi şi faceţi războaie, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

³ Cereţi şi nu luaţi, pentru că rău cereţi, ca întru dezmierdările voastre să cheltuiţi.

⁴ Preacurvarilor şi preacurvelor, au nu ştiţi că dragostea lumii acesteia vrajbă este către Dumnezeu? Deci oricare va vrea să fie prieten lumii, vrăjmaş lui Dumnezeu se face.

⁵ Au vi se pare că în deşert Scriptura grăieşte? Spre zavistie pofteşte Duhul care locuieşte întru voi?

⁶ Ci mai mare dar dă. Pentru aceea zice: Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă dar.

⁷ Supuneţi-vă drept aceea lui Dumnezeu, staţi împotriva diavolului, şi va fugi de la voi.

⁸ Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi se va apropia de voi; curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor, şi vă curăţiţi inimile voastre cei îndoiţi la suflet (cu gândul).

⁹ Pătimiţi şi lăcrămaţi şi plângeţi, râsul vostru spre plâns să se întoarcă, şi bucuria întru tânguire.

¹⁰ Smeriţi-vă înaintea lui Dumnezeu, şi vă va înălţa pre voi.

¹¹ Nu grăiţi de rău unul pre altul fraţilor; că cela ce grăieşte de rău pre fratele său, şi judecă pre fratele său, grăieşte de rău legea, şi judecă legea; iar dacă judeci legea, nu eşti făcător legii, ci judecător.

¹² Unul este Puitorul legii şi Judecătorul, care poate să mântuiască şi să piardă; iar tu cine eşti care judeci pre altul?

¹³ Veniţi acum cei ce ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge întru acea cetate, şi vom face acolo un an, şi vom neguţători, şi vom dobândi.

¹⁴ Care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine. Că ce este viaţa voastră? Că abur este care întru puţin se arată şi după aceea piere.

¹⁵ În loc de a zice voi: De va vrea Domnul, şi vom fi vii, vom face aceasta şi aceea.

¹⁶ Iar acum vă lăudaţi întru trufiile voastre. Toată lauda de acest fel rea este.

¹⁷ Drept aceea celui ce ştie a face bine şi nu face, păcat este lui.

5

¹ Veniţi acum bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile ce vor să fie asupra voastră.

² Bogăţia voastră a putrezit, şi hainele voastre le-au mâncat moliile.

³ Aurul vostru şi argintul au ruginit, şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră, şi va mânca trupurile voastre ca focul; aţi strâns comoară la zilele cele de apoi.

⁴ Iată plata lucrătorilor celor ce au secerat ţarinile voastre, care o opriţi voi, strigă. Şi strigările secerătorilor în Urechile Domnului Savaot au intrat.

⁵ Desfătatu-v-aţi pre pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre ca în ziua junghierii.

⁶ Osândit-aţi, omorât-aţi pre cel drept; nu s-a pus împotriva voastră.

⁷ Drept aceea, fiţi îndelung răbdători, fraţii mei, până la venirea Domnului. Iată plugarul aşteaptă roada cea scumpă a pământului, îndelung răbdând pentru dânsa, până ce ia ploaie timpurie şi târzie.

⁸ Deci îndelung răbdaţi şi voi, întăriţi-vă inimile voastre, că venirea Domnului s-a apropiat.

⁹ Nu oftaţi unul asupra altuia, fraţilor, ca să nu vă osândiţi; iată Judecătorul înaintea uşilor stă.

¹⁰ Luaţi pildă de patimă rea, fraţii mei, şi de îndelungă răbdare, pre Prorocii care au grăit cu Numele Domnului.

¹¹ Iată fericim pre cei ce au răbdat. Răbdarea lui Iov aţi auzit, şi sfârşitul Domnului aţi văzut, căci mult milostiv este Domnul şi îndurat.

¹² Iar mai înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pre Cer, nici pre pământ, nici cu alt jurământ oricare, ci fie vouă ce este aşa, aşa; şi ce este nu, nu. Ca să nu cădeţi întru făţărnicie.

¹³ Pătimeşte rău cineva între voi? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte.

¹⁴ Este bolnav cineva între voi? Să cheme Preoţii Bisericii, şi să se roage pentru dânsul, ungându-l pre dânsul cu untdelemn, întru Numele Domnului.

¹⁵ Şi rugăciunea credinţei va mântui pre cel bolnav, şi îl va ridica pre dânsul Domnul, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui.

¹⁶ Mărturisiţi-vă unul altuia păcatele, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi; că mult poate rugăciunea dreptului, care se lucrează.

¹⁷ Ilie om era asemenea nouă pătimaş, şi cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă, şi nu a plouat pre pământ ani trei şi luni şase.

¹⁸ Şi iarăşi s-a rugat, şi Cerul a dat ploaie, şi pământul a odrăslit roada sa.

¹⁹ Fraţilor de se va rătăci cineva între voi de la adevăr, şi îl va întoarce cineva pre el,

²⁰ Să ştie că cel ce a întors pre cel păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui suflet din moarte, şi va acoperi mulţime de păcate.