1

¹ Cuvântul cel dintâi am făcut o Teofile, pentru toate, cele ce a început Iisus a face şi a învăţa.

² Până în ziua, întru care poruncind Apostolilor prin Duhul Sfânt, pre care a ales, s-a Înălţat.

³ Cărora s-a şi pus înainte pre sineşi viu după Patima sa în multe semne, prin patruzeci de zile arătându-se lor, şi grăind cele pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

⁴ Şi cu dânşii petrecând, le-a poruncit lor, de la Ierusalim să nu se despartă: Ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, care aţi auzit de la mine.

⁵ Căci Ioan a botezat cu apă, iar voi vă veţi boteza cu Duh Sfânt, nu după multe zilele acestea.

⁶ Iar ei adunându-se l-au întrebat pre dânsul, zicând: Doamne, au întru acest an vei să aşezi Împărăţia lui Israil?

⁷ Iar el a zis către dânşii: Nu este vouă a şti anii, sau vremile, care Tatăl le-a pus întru a sa stăpânire.

⁸ Ci veţi lua putere venind Duhul Sfânt peste voi. Şi veţi fi mie mărturii, în Ierusalim, şi în toată Iudeea, şi Samaria, şi până la marginea pământului.

⁹ Şi acestea zicând, privind ei s-a Înălţat, şi Nor l-a luat pre el de la ochii lor.

¹⁰ Şi căutând ei la Cer, când mergea el, iată doi bărbaţi au stătut înaintea lor în veşminte albe.

¹¹ Care au şi zis: Bărbaţi Galileeni, ce staţi căutând spre Cer? Acest Iisus care s-a înălţat de la voi la Cer, aşa va veni precum l-aţi văzut pre el mergând la Cer.

¹² Atunci s-au întors Apostolii în Ierusalim, de la muntele ce se cheamă Eleon, care este aproape de Ierusalim, calea Sâmbetei având.

¹³ Şi dacă au intrat, s-au suit în casa de sus (în foişor) unde locuia Petru, şi Iacob, şi Ioan, şi Andrei, şi Filip, Toma, Vartolomeu, şi Matei, Iacov al lui Alfeu, şi Simon Zilotul, şi Iuda al lui Iacov.

¹⁴ Aceştia toţi erau aşteptând cu un cuget (cu un suflet) în rugăciune, şi în cerere, cu femeile, şi cu Maria Muma lui Iisus, şi cu fraţii lui.

¹⁵ Şi în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul Ucenicilor, a zis: (şi era mulţime de nume împreună, ca la o sută şi douăzeci)

¹⁶ Bărbaţi fraţi, se cădea a se plini scriptura aceasta, care a zis mai înainte Duhul Sfânt prin gura lui David, pentru Iuda, care s-a făcut povaţă celor ce au prins pre Iisus.

¹⁷ Căci numărat era împreună cu noi, şi luase soarta slujbei acesteia.

¹⁸ Deci acesta a câştigat loc din plata nedreptăţii, şi căzut fiind a pleznit peste mijloc şi s-au vărsat toate măruntaiele lui.

¹⁹ Şi s-a făcut aceasta cunoscută la toţi cei ce locuiau în Ierusalim, cât s-a chemat locul acela, cu limba lor, Akeldama, adică loc al sângelui.

²⁰ Pentru că scris este în Cartea Psalmilor: Facă-se curtea lui pustie, şi să nu fie cine să locuiască întru ea, şi Episcopia lui să o ia altul.

²¹ Deci se cuvine dintru aceşti bărbaţi care se adunau cu noi, în toată vremea, întru care intra şi ieşea între noi Domnul Iisus.

²² Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua întru care s-a Înălţat de la noi, să fie mărturie Învierii lui cu noi, unul dintru aceştia.

²³ Şi au pus pre doi, pre Iosif ce se cheamă Varsava, care s-a numit Iust, şi pe Matia.

²⁴ Şi rugându-se, au zis: Tu Doamne care ştii inimile tuturor, arată dintru aceşti doi pe unul, care ai ales.

²⁵ Să ia soarta slujbei şi Apostoliei acesteia, dintru care a căzut Iuda, să meargă în locul lui.

²⁶ Şi au dat sorţii lor. Şi a căzut soarta pe Matia; şi s-a numărat cu cei unsprezece Apostoli.

2

¹ Şi dacă s-a plinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toţi Apostolii împreună adunaţi la un loc.

² Şi s-a făcut fără de veste din Cer sunet, ca de suflare de vifor ce vine repede; şi a umplut toată casa unde şedeau.

³ Şi li s-au arătat lor limbi împărţite ca de foc; şi au şezut pre fieştecare din ei.

⁴ Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt, şi au început a grăi întru alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi.

⁵ Şi erau în Ierusalim locuitori Iudei, bărbaţi cucernici, dintru tot neamul ce este sub Cer.

⁶ Şi făcându-se glasul acela, s-a adunat mulţimea, şi s-au tulburat. Căci auzea fieştecare pre ei grăind în limba sa.

⁷ Şi se spăimântau toţi şi se mirau zicând unul către altul: Au nu sunt aceştia ce grăiesc toţi Galileeni?

⁸ Şi cum noi auzim fieştecare limba noastră, întru care ne-am născut?

⁹ Partenii, şi Midenii, şi Elamitenii, şi care locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea, şi în Capadocia, în Pont, şi în Asia.

¹⁰ În Frigia, şi în Pamfilia, în Egipt, şi în părţile Libiei cele de lângă Kirini, şi nemernicii Romani, Iudeii, şi Veneticii.

¹¹ Critenii, şi Arabii, auzim pre ei grăind în limbile noastre măririle lui Dumnezeu.

¹² Şi se spăimântau toţi şi se mirau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?

¹³ Iar alţii batjocorind ziceau, că de must sunt plini.

¹⁴ Şi stând Petru cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul său şi a zis lor: Bărbaţi Iudei şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta vouă să vă fie ştiută, şi ascultaţi cuvintele mele.

¹⁵ Pentru că nu precum se pare vouă, aceştia sunt beţi; că este al treilea ceas din zi.

¹⁶ Ci aceasta este ce s-a zis prin Prorocul Ioil:

¹⁷ Şi va fi în zilele cele de apoi, (zice Domnul), turna-voi din Duhul meu peste tot trupul, şi vor prorocii feciorii voştri, şi fetele voastre, şi tinerii voştri vedenii vor vedea, şi Bătrânii voştri visuri vor visa.

¹⁸ Încă şi peste slugile mele, şi peste slujnicele mele în zilele acelea voi turna din Duhul meu, şi vor proroci.

¹⁹ Şi voi da minuni în Cer sus, şi semne pre pământ jos, sânge, şi foc, şi fumegare de fum.

²⁰ Soarele se va întoarce întru întuneric, şi luna în sânge, mai înainte până ce va veni ziua Domnului cea mare şi luminată.

²¹ Şi va fi tot cela ce va chema Numele Domnului, se va mântui.

²² Bărbaţi Israiliteni, ascultaţi cuvintele acestea: Pre Iisus Nazarineanul, bărbat de la Dumnezeu arătat la voi cu puteri, şi cu minuni, şi cu semne, care a făcut printr-însul Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi.

²³ Pre acesta dupre sfatul cel rânduit, şi după mai înainte ştiinţa lui Dumnezeu dat luându-l, prin mâinile celor fără de lege răstignindu-l l-aţi omorât.

²⁴ Pre care Dumnezeu l-a Înviat, stricând durerile morţii, pentru că nu era cu putinţă a fi el de dânsa ţinut.

²⁵ Că David grăieşte pentru dânsul: Văzut-am pre Domnul înaintea mea pururea; că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.

²⁶ Pentru aceasta s-a veselit inima mea, şi s-a bucurat limba mea, încă şi trupul meu se va sălăşlui spre nădejde.

²⁷ Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pre cel Cuvios al tău să vadă stricăciune.

²⁸ Cunoscute ai făcut mie căile vieţii, umplea-mă-vei de veselie cu faţa ta.

²⁹ Bărbaţi fraţi, cade-se (se poate) a grăi cu îndrăznire către voi: Pentru Patriarhul David, că a şi murit şi s-a şi îngropat, şi mormântul lui este între noi până în ziua aceasta.

³⁰ Deci Proroc fiind, şi ştiind că cu jurământ s-a jurat Dumnezeu lui, că din rodul coapselor lui, dupre trup va ridica pre Hristos, să şază pre scaunul lui.

³¹ Mai înainte văzând, a grăit de Învierea lui Hristos: Că nu s-a lăsat sufletul lui în iad, nici trupul lui a văzut stricăciune.

³² Pre acest Iisus l-a înviat Dumnezeu; căruia noi toţi suntem mărturii.

³³ Drept aceea cu dreapta lui Dumnezeu Înălţându-se, şi făgăduinţa Duhului Sfânt luând de la Tatăl, a turnat aceasta, care acum voi vedeţi şi auziţi.

³⁴ Pentru că nu David s-a suit în Ceruri; ci zice însuşi: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta mea,

³⁵ Până ce voi pune pre vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale.

³⁶ Deci cu adeverire să ştie toată casa lui Israil, că Domn şi Hristos a făcut Dumnezeu pre Iisus acesta, pre care voi l-aţi răstignit.

³⁷ Iar ei auzind aceasta s-au umilit cu inima, şi au zis către Petru, şi către ceilalţi Apostoli:

³⁸ Ce vom face, Bărbaţi fraţi? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă, şi să se boteze fieştecare din voi, întru Numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor; şi veţi lua Darul Sfântului Duh.

³⁹ Pentru că vouă este făgăduinţa, şi feciorilor voştri, şi tuturor celor de departe, ori pre câţi va chema Domnul Dumnezeul nostru.

⁴⁰ Şi cu alte cuvinte mai multe mărturisea şi ruga (îndemna) pre dânşii zicând: Mântuiţi-vă de acest neam îndărătnic.

⁴¹ Deci ei, cu dragoste primind cuvântul lui s-au botezat; şi s-au adaos în ziua aceea suflete ca la trei mii.

⁴² Şi era aşteptând întru învăţătura Apostolilor, şi întru împărtăşirea, şi întru frângerea pâinii, şi întru rugăciune.

⁴³ Şi s-a făcut preste tot sufletul frică; că multe minuni şi semne prin Apostoli se făceau în Ierusalim.

⁴⁴ Şi toţi cei ce au crezut erau la aceeaşi, şi aveau toate de obşte.

⁴⁵ Şi moşiile şi averile le vindeau, şi le împărţeau pre ele tuturor dupre cum fieştecare avea lipsă.

⁴⁶ Şi în toate zilele aşteptând cu un cuget în Biserică, şi frângând în casă pâine primeau hrană cu bucurie, şi cu prostimea (simplitatea) inimii.

⁴⁷ Lăudând pre Dumnezeu, şi având har către tot norodul. Iar Domnul adăoga pre cei ce se mântuiau în toate zilele la Biserică.

3

¹ Şi împreună Petru şi Ioan s-au suit în Biserică în ceasul rugăciunii al nouălea.

² Şi un bărbat oarecare şchiop din pântecele maicii sale fiind, se purta, pre care îl punea în toate zilele înaintea uşii Bisericii ce se chema Frumoasă; ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Biserică.

³ Care văzând pre Petru şi pre Ioan vrând să intre în Biserică, cerea milostenie.

⁴ Iar Petru cu Ioan căutând la dânsul, au zis: Caută la noi.

⁵ Iar el cu osârdie căuta la dânşii, aşteptând să ia ceva de la ei.

⁶ Iar Petru a zis: Argint şi aur nu este la mine; iar ce am, aceea îţi dau: Întru Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul scoală şi umblă.

⁷ Şi apucându-l pre dânsul de mâna cea dreaptă, l-a ridicat; şi îndată i s-au întărit lui tălpile şi fluierile.

⁸ Şi sărind a stătut, şi umbla; şi a intrat cu dânşii în Biserică, umblând şi sărind, şi lăudând pre Dumnezeu.

⁹ Şi l-a văzut pre el tot norodul, umblând şi lăudând pre Dumnezeu.

¹⁰ Şi îl cunoştea pre el, că acesta era cel ce şedea pentru milostenie la uşa cea Frumoasă a Bisericii; şi s-au umplut de spaimă, şi de mirare, pentru ceea ce i s-a întâmplat lui.

¹¹ Şi ţinându-se şchiopul cel vindecat de Petru şi de Ioan, a alergat la dânşii tot norodul în pridvorul ce se cheamă al lui Solomon, înspăimântaţi.

¹² Iar Petru văzând a răspuns către norod: Bărbaţi Israiliteni, ce vă minunaţi de aceasta? Sau ce căutaţi la noi, ca cum cu a noastră putere, sau cucernicie, am fi făcut pre acesta să umble.

¹³ Dumnezeul lui Avraam, şi al lui Isaac, şi al lui Iacov, Dumnezeul Părinţilor noştri, a proslăvit pe Pruncul (Feciorul) său pre Iisus, pre care voi l-aţi dat, şi v-aţi lepădat de dânsul înaintea feţei lui Pilat, judecând el să-l slobozească.

¹⁴ Iar voi de cel Sfânt şi Drept v-aţi lepădat, şi aţi cerut bărbat ucigaş să vi se dăruiască vouă.

¹⁵ Iar pre Începătorul vieţii l-aţi omorât, pre care Dumnezeu l-a Înviat din morţi; căruia noi mărturii suntem.

¹⁶ Şi întru Credinţa Numelui lui, pre acesta, pre care îl vedeţi, şi îl ştiţi, l-a întărit Numele lui; şi credinţa cea printr-însul i-a dat lui toată întregimea aceasta înaintea voastră tuturor.

¹⁷ Şi acum, fraţilor, ştiu că prin neştiinţă aţi făcut, ca şi boierii voştri.

¹⁸ Ci Dumnezeu, cel ce mai înainte a vestit prin gura tuturor Prorocilor lui, că va pătimi Hristos, a plinit aşa.

¹⁹ Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre.

²⁰ Ca să vie vremi de răsuflare de la faţa Domnului; şi să vă trimită pre cel mai înainte propovăduit vouă pre Iisus Hristos.

²¹ Pre care trebuie Cerul să-l primească, până la anii aşezării tuturor, care a grăit Dumnezeu prin gura tuturor Sfinţilor săi Proroci din veac.

²² Pentru că Moise către părinţi a zis: Că Proroc va ridica vouă Domnul Dumnezeul vostru dintre fraţii voştri, ca pre mine; pre el să-l ascultaţi întru toate câte va grăi către voi.

²³ Şi va fi, tot sufletul, care nu va asculta pre Prorocul acela, se va pierde dintre norod.

²⁴ Şi toţi Prorocii de la Samuil, şi ceilalţi câţi au grăit, mai înainte au vestit zilele acestea.

²⁵ Voi sunteţi fii Prorocilor, şi ai legăturii (aşezământului) care a pus Dumnezeu către părinţii voştri, grăind către Avraam: Şi întru sămânţa ta se vor blagoslovi toate Neamurile pământului.

²⁶ Vouă întâi, Dumnezeu Înviind pre Pruncul său pre Iisus, l-a trimis pre el blagoslovindu-vă pre voi; când vă întoarceţi fieştecare de la vicleşugurile voastre.

4

¹ Şi grăind ei către norod, venit-au asupra lor Preoţii, şi Voievodul Bisericii, şi Saducheii.

² Părându-le rău pentru că învăţa ei pre norod, şi vestea întru Iisus Învierea cea din morţi.

³ Şi şi-au pus pre dânşii mâinile, şi i-au pus pre ei la pază până a doua zi, că era seară.

⁴ Iar mulţi din cei ce auziseră cuvântul, au crezut; şi s-a făcut numărul bărbaţilor ca la cinci mii.

⁵ Şi a fost a doua zi de s-au adunat boierii, şi Bătrânii, şi Cărturarii în Ierusalim.

⁶ Şi Ana Arhiereul, şi Caiafa, şi Ioan, şi Alexandru, şi câţi erau din neamul Arhieresc.

⁷ Şi punându-i pre ei în mijloc, i-au întrebat, cu ce putere, sau cu ce nume aţi făcut voi aceasta?

⁸ Atunci Petru, umplându-se de Duh Sfânt, a zis către dânşii: Boieri ai norodului, şi Bătrânii lui Israil.

⁹ De vreme ce noi astăzi suntem întrebaţi pentru facerea de bine a unui om bolnav, întru cine acesta s-a mântuit,

¹⁰ Cunoscut să fie vouă tuturor şi la tot norodul lui Israil: Că întru Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, pre care Dumnezeu l-a înviat din morţi; întru acela acesta stă înaintea voastră sănătos.

¹¹ Aceasta este Piatra care nu s-a băgat în seamă de către voi ziditorii, care s-a făcut în capul unghiului.

¹² Şi nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru că nici nume este altul sub Cer dat întru oameni, întru care trebuie să ne mântuim noi.

¹³ Şi văzând îndrăznirea lui Petru, şi a lui Ioan, şi ştiind, că oameni necărturari sunt şi simpli, se mirau; şi îi cunoşteau pre dânşii că cu Iisus fuseseră.

¹⁴ Iar văzând pre omul cel tămăduit cu ei stând, nimic nu aveau a zice împrotivă.

¹⁵ Ci poruncindu-le lor să iasă afară din sobor, vorbeau întru sine,

¹⁶ Zicând: Ce vom face oamenilor acestora? Căci cum că cunoscut semn s-a făcut printr-înşii, tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim este arătat, şi nu putem tăgădui.

¹⁷ Ci ca nu mai mult să se lăţească în norod, cu înfricoşare să-i înfricoşăm pre ei, ca mai mult să nu grăiască pre Numele acesta nici unuia din oameni.

¹⁸ Şi chemându-i pre ei, le-au poruncit lor, ca nicidecum să nu mai grăiască nici să înveţe pre Numele lui Iisus.

¹⁹ Iar Petru şi Ioan răspunzând au zis către dânşii: De este drept înaintea lui Dumnezeu, a asculta pre voi mai vârtos decât pre Dumnezeu, judecaţi.

²⁰ Pentru că nu putem noi cele ce am văzut şi am auzit, să nu le grăim.

²¹ Iar ei înfricoşându-i pre dânşii, i-au slobozit; nimic aflând cum i-ar munci pre ei, pentru norod. Că toţi proslăveau pre Dumnezeu, pentru ceea ce s-a făcut.

²² Pentru că mai mult decât de patruzeci de ani era omul acela, întru care se făcuse semnul acela al tămăduirii.

²³ Iar după ce s-au slobozit, au venit la ai săi, şi le-au spus, câte au zis către dânşii Arhiereii şi Bătrânii.

²⁴ Iar ei auzind, toţi dimpreună au ridicat glas către Dumnezeu, şi au zis: Stăpâne tu Dumnezeule cel ce ai făcut Cerul şi pământul şi marea, şi toate cele ce sunt într-însele.

²⁵ Care ai zis prin gura lui David slugii tale: Pentru ce s-au întărâtat neamurile, şi noroadele au cugetat cele deşarte?

²⁶ Stătut-au de faţă împăraţii pământului, şi boierii s-au adunat împreună, asupra Domului şi asupra Unsului lui.

²⁷ Că s-au adunat cu adevărat în cetatea aceasta, asupra Sfântului Pruncului (Feciorului) tău Iisus, pre care l-ai uns, Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israil.

²⁸ Să facă câte mâna ta şi sfatul tău mai înainte a rânduit să fie.

²⁹ Şi acum Doamne caută împotriva îngrozirilor lor; şi dă robilor tăi cu toată îndrăzneala să grăiască cuvântul tău.

³⁰ Când vei tinde mâna ta spre tămăduire, şi semne şi minuni să se facă prin Numele Sfântului Pruncului tău Iisus.

³¹ Şi rugându-se ei, s-a clătit locul unde erau adunaţi; şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt, şi grăiau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăznire.

³² Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut, era unul; şi nici unul ceva dintru averile lui zicea că este al său, ci le era lor toate de obşte.

³³ Şi cu mare putere da mărturia Apostolii de Învierea Domnului Iisus, şi mare dar era preste ei toţi.

³⁴ Şi nimeni nu era lipsit între ei; că toţi care aveau ţarini sau case, vânzându-le aduceau preţurile celor ce se vindeau.

³⁵ Şi le puneau la picioarele Apostolilor, şi se da la fieştecare dupre cum cineva avea trebuinţă.

³⁶ Iar Iosi cel ce s-a numit Varnava de Apostoli, (care se tâlcuieşte, fiul mângâierii), Levit, Critean de neam,

³⁷ Având el ţarină, vânzând, a adus preţul, şi l-a pus la picioarele Apostolilor.

5

¹ Iar un om oarecare anume Anania, împreună cu Sapfira femeia sa şi-au vândut ţarina.

² Şi a ascuns din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte oarecare, o au pus la picioarele Apostolilor.

³ Iar Petru a zis: Anania, pentru ce a umplut satana inima ta, să minţi (să amăgeşti) tu Duhului Sfânt, şi să ascunzi din preţul ţarinii; au nu rămânând ţie rămânea?

⁴ Şi vânzându-se, întru a ta stăpânire era. Căci ai pus întru inima ta lucrul acesta? Nu ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.

⁵ Iar Anania auzind cuvintele acestea, căzând a murit; şi s-a făcut frică mare peste toţi cei ce auzeau acestea.

⁶ Şi sculându-se cei mai tineri l-au luat pre el, şi scoţându-l l-au îngropat.

⁷ Şi a fost după ce au trecut ca trei ceasuri, şi femeia lui neştiind ceea ce se făcuse, a intrat.

⁸ Iar Petru a zis ei: Spune-mi mie, de aţi vândut întru atâta ţarina. Iar ea a zis: Cu adevărat întru atâta.

⁹ Iar Petru a zis către dânsa: Căci v-aţi vorbit între voi a ispiti Duhul Domnului; iată picioarele celor ce au îngropat pre bărbatul tău lângă uşă, şi te vor scoate.

¹⁰ Şi a căzut îndatăşi la picioarele lui, şi a murit. Şi intrând tinerii o au aflat moartă, şi scoţându-o o au îngropat lângă bărbatul ei.

¹¹ Şi s-a făcut frică mare peste toată Biserica, şi peste toţi cei ce auzeau acestea.

¹² Iar prin mâinile Apostolilor se făceau semne şi minuni multe întru norod; şi erau toţi cu un gând în pridvorul lui Solomon.

¹³ Iar din ceilalţi nimeni nu cuteza să se lipească de ei; ci îi mărea pre ei norodul.

¹⁴ Şi mai vârtos se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei.

¹⁵ Cât şi pre uliţe scoteau pe cei bolnavi, şi îi puneau pre paturi, şi pre năsălii, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbreze pre vreunul dintru ei.

¹⁶ Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile cele de prinprejur în Ierusalim, aducând pe cei bolnavi, şi pre cei chinuiţi de duhurile cele necurate; care se tămăduiau toţi.

¹⁷ Şi sculându-se Arhiereul şi toţi care erau cu dânsul (care era eres al Saducheilor), s-au umplut de pizmă.

¹⁸ Şi şi-au pus mâinile lor preste Apostoli, şi i-au pus pre ei în paza de obşte.

¹⁹ Iar Îngerul Domnului noaptea a deschis uşile temniţei, şi scoţându-i pre dânşii a zis:

²⁰ Mergeţi şi stând grăiţi în Biserică norodului, toate cuvintele vieţii acesteia.

²¹ Şi auzind au intrat de dimineaţă în Biserică, şi învăţau; iar venind Arhiereul şi cei ce erau cu el, au adunat soborul, şi pre toţi Bătrânii fiilor lui Israil, şi au trimis la temniţă să-i aducă pre dânşii.

²² Iar slugile mergând, nu i-au aflat pe ei în temniţă; şi întorcându-se, au spus.

²³ Zicând, că temniţa o am găsit încuiată cu toată întărirea, şi pre străjeri stând înaintea uşilor; iar deschizând, înlăuntru pre nimeni nu am aflat.

²⁴ Şi dacă auziră cuvintele acestea, Preotul şi Voievodul Bisericii, şi Arhiereul, se mirau de dânşii, ce va să fie aceasta.

²⁵ Iar viind oarecare le-a spus lor zicând: Că iată bărbaţii pre care i-aţi pus în temniţă, sunt în Biserică stând şi învăţând pre norod.

²⁶ Atunci mergând Voievodul cu slugile, i-au adus pre ei, nu cu sila (că se temea de norod să nu-i ucidă cu pietre).

²⁷ Şi aducându-i pre ei i-a pus în sobor; şi i-a întrebat Arhiereul, zicând:

²⁸ Au nu cu poruncă v-am poruncit vouă să nu învăţaţi pre Numele acesta? Şi iată aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră; şi veţi să aduceţi asupra noastră Sângele omului acestuia.

²⁹ Iar răspunzând Petru şi Apostolii, au zis: Trebuie a asculta pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni.

³⁰ Dumnezeul Părinţilor noştri a sculat pre Iisus, pre care voi l-aţi omorât, spânzurându-l pe lemn.

³¹ Pre acesta Dumnezeu Începător şi Mântuitor l-a înălţat cu dreapta sa, ca sa dea pocăinţă lui Israil şi iertare păcatelor.

³² Şi noi suntem lui mărturii, cuvintelor acestora, şi Duhul Sfânt pre care l-a dat Dumnezeu celor ce îl ascultă pre el.

³³ Iar auzind foarte se mâniau (crăpau) şi se sfătuiau să-i omoare pre dânşii.

³⁴ Şi sculându-se oarecare Fariseu în sobor, anume Gamaliil, învăţător de lege, cinstit la tot norodul, a poruncit ca să fie Apostolii puţin ceva afară.

³⁵ Şi a zis către dânşii: Bărbaţi Israiliteni, luaţi-vă aminte vouă, de oamenii aceştia ce veţi să faceţi.

³⁶ Pentru că mai înainte de aceste zile, s-a sculat Teida, zicând cum că el este oarecare mare, lângă care s-au lipit număr de bărbaţi ca la patru sute. Care s-a omorât, şi toţi câţi îl ascultau pre el s-au risipit şi s-au făcut întru nimic.

³⁷ După acesta s-a sculat Iuda Galileanul, în zilele scrisorii, şi a despărţit norod mult după dânsul, şi acela a pierit, şi toţi câţi îl ascultau pre el s-au risipit.

³⁸ Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia, şi îi lăsaţi pre ei. Căci de va fi de la oameni sfatul acesta, sau lucrul acesta, se va risipi.

³⁹ Iar de este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-l risipiţi, ca nu cumva şi luptători de Dumnezeu să vă aflaţi.

⁴⁰ Şi au ascultat pre el, şi chemând pre Apostoli, bătându-i le-a poruncit să nu grăiască pre Numele lui Iisus, şi i-au slobozit pre ei.

⁴¹ Deci ei se duceau bucurându-se de la faţa soborului, căci pentru Numele lui s-au învrednicit a se necinsti.

⁴² Şi toată ziua în Biserică şi prin case nu încetau a învăţa, şi a binevesti pe Iisus Hristos.

6

¹ Şi în zilele acelea, înmulţindu-se Ucenicii, au făcut cârtire Elinii împotriva Evreilor, căci văduvele lor se treceau cu vederea întru slujba cea de toate zilele.

² Şi chemând cei doisprezece pe mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este cu plăcere nouă ca lăsând cuvântul lui Dumnezeu, să slujim meselor.

³ Socotiţi drept aceea fraţilor dintre voi şapte bărbaţi mărturisiţi, plini de Duh Sfânt, şi de înţelepciune, pre care să-i rânduim la treaba acesta.

⁴ Iar noi întru rugăciune şi întru slujba cuvântului ne vom zăbovi.

⁵ Şi a plăcut cuvântul acesta înaintea a toată mulţimea; şi au ales pre Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pre Filip, şi pre Prohor, şi pre Nicanor, şi pre Timon, şi pre Parmena, şi pre Nicolae nemernicul Antiohian.

⁶ Pre care i-au pus înaintea Apostolilor; şi rugându-se, şi-au pus preste dânşii mâinile.

⁷ Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea numărul ucenicilor în Ierusalim foarte; şi multă mulţime de Preoţi se supunea la Credinţă.

⁸ Şi Ştefan fiind plin de credinţă şi de putere, făcea minuni şi semne mari întru norod.

⁹ Şi s-au sculat unii din Sinagoga ce se zicea a Libertinilor, şi a Cirinenilor, şi a Alexandrinilor, şi a celor de la Cilicia, şi Asia, de se pricea cu Ştefan.

¹⁰ Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului, cu care grăia.

¹¹ Atunci au scos pre nişte bărbaţi ce ziceau: Că l-am auzit pre el grăind cuvinte de hulă împrotiva lui Moise şi a lui Dumnezeu.

¹² Şi au întărâtat pre norod şi pre Bătrâni, şi pre Cărturari, şi năvălind l-au răpit pre dânsul şi l-au adus la sobor.

¹³ Şi au pus mărturii mincinoase care ziceau: Omul acesta nu încetează a grăi cuvinte de hulă, împrotiva acestui loc sfânt şi a legii.

¹⁴ Pentru că l-am auzit pre el zicând: Că Iisus Nazarineanul acesta va strica locul acesta, şi va schimba obiceiurile care ne-a dat nouă Moise.

¹⁵ Şi căutând spre el toţi cei ce şedeau în sobor, au văzut faţa lui ca o faţă de Înger.

7

¹ Şi a zis Arhiereul: Oare acestea aşa sunt? Iar el a zis:

² Bărbaţi fraţi, şi părinţi, ascultaţi: Dumnezeul slavei s-a arătat Părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai nainte până a locui el în Haran.

³ Şi a zis către dânsul: Ieşi din pământul tău, şi din rudenia ta.

⁴ Şi vino în pământul carele îl voi arăta ţie. Atunci ieşind din pământul Haldeilor, a locuit în Haran; şi de acolo după ce a murit tatăl lui, l-a mutat pre el în pământul acesta, întru care voi locuiţi.

⁵ Şi nu i-a dat lui moştenire într-însul nici un pas de picior. Şi a făgăduit că îl va da lui spre stăpânire pre el, şi seminţiei lui după dânsul, nefiind la el fiu.

⁶ Şi a grăit aşa Dumnezeu, că va fi sămânţa lui nemernică, în pământ străin, şi o vor robi pre ea, şi o vor chinui ani patru sute.

⁷ Şi neamul la care vor sluji, îl voi judeca eu, a zis Dumnezeu, şi după acestea vor ieşi, şi vor sluji mie în locul acesta.

⁸ Şi i-a dat lui aşezământul Tăierii împrejur, şi aşa a născut pre Isaac şi l-a tăiat împrejur pre el în ziua a opta, şi Isaac pre Iacov, şi Iacov pre cei doisprezece Patriarhi.

⁹ Şi Patriarhii pizmuind lui Iosif, l-au vândut la Egipt, şi era Dumnezeu cu dânsul.

¹⁰ Şi l-a scos pre el din toate necazurile lui, şi i-a dat lui dar şi înţelepciune înaintea lui Faraon împăratul Egiptului, şi l-a pus pre el povăţuitor peste Egipt şi peste toată casa lui.

¹¹ Şi a venit foamete peste tot pământul Egiptului, şi al lui Canaan, şi necaz mare, şi nu aflau de mâncat (hrană) părinţii noştri.

¹² Şi auzind Iacov că sunt bucate în Egipt, a trimis pre părinţii noştri întâi.

¹³ Şi întru al doilea rând s-a arătat Iosif fraţilor lui, şi s-a făcut lui Faraon arătat neamul lui Iosif.

¹⁴ Şi trimiţând Iosif a chemat pre tatăl său Iacov, şi toată rudenia lui, cu suflete şaptezeci şi cinci.

¹⁵ Şi s-a pogorât Iacov în Egipt, şi a murit el şi părinţii noştri.

¹⁶ Şi s-au mutat în Sihem, şi s-au pus în mormântul care a cumpărat Avraam cu preţ de argint de la fii lui Emor al lui Sihem.

¹⁷ Iar cum se apropia vremea făgăduinţei, care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut norodul şi s-au înmulţit în Egipt.

¹⁸ Până ce s-a sculat alt împărat, care nu ştia pre Iosif.

¹⁹ Acesta meşteşugind neamul nostru, a chinuit pre părinţii noştri, ca să lepede pruncii lor să nu vieze.

²⁰ Întru care vreme s-a născut Moise, şi era plăcut lui Dumnezeu, care s-a hrănit luni trei în casa tătâne-său.

²¹ Şi lepădându-se el, l-a luat fata lui Faraon, şi l-a crescut pre el eişi fecior.

²² Şi s-a învăţat Moise toată înţelepciunea egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte.

²³ Iar când se plineau lui patruzeci de ani, s-a suit în inima lui ca să cerceteze pre fraţii săi fii lui Israil.

²⁴ Şi văzând pre oarecare pătimind strâmbătate, l-a apărat şi a făcut izbândă celui asuprit, ucigând pre egiptean.

²⁵ Şi gândea cum că pricep fraţii lui, că Dumnezeu prin mâna lui dă lor mântuire, iar ei nu au înţeles.

²⁶ Şi a doua zi s-a arătat lor sfădindu-se ei, şi i-a îndemnat spre pace zicând: Bărbaţi, fraţi sunteţi voi, pentru ce faceţi strâmbătate unul altuia?

²⁷ Iar cel ce făcea strâmbătate aproapelui, l-a împins pre el zicând: Cine te-a pus pre tine domn şi judecător peste noi?

²⁸ Au voieşti tu să mă omori precum ai omorât ieri pre egipteanul?

²⁹ Şi a fugit Moise pentru cuvântul acesta, şi s-a făcut nemernic în pământul lui Madiam, unde a născut doi fii.

³⁰ Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, s-a arătat lui în pustia muntelui Sinai Îngerul Domnului în para focului rugului.

³¹ Iar Moise văzând s-a minunat de vedenie, şi apropiindu-se el să ia aminte, s-a făcut Glasul Domnului către el:

³² Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. Şi cutremurându-se Moise nu cuteza să caute.

³³ Şi a zis lui Domnul: Dezleagă încălţămintea picioarelor tale; pentru că locul întru care stai, pământ sfânt este.

³⁴ Văzând am văzut chinuirea norodului meu celui din Egipt, şi suspinul lor am auzit, şi m-am pogorât să-i scot pre ei, şi acum vino să te trimit în Egipt.

³⁵ Pre acest Moise de care s-au lepădat zicând: Cine te-a pus pre tine domn şi judecător? Pre acesta Dumnezeu domn şi izbăvitor l-a trimis, prin mâna Îngerului celui ce s-a arătat lui în rug.

³⁶ Acesta i-a scos pre ei făcând minuni, şi semne în pământul Egiptului, şi la Marea Roşie, şi în pustie, ani patruzeci.

³⁷ Acesta este Moise, cel ce a zis fiilor lui Israil: Proroc va ridica vouă Domnul Dumnezeul vostru dintre fraţii voştri, ca mine, pre el să ascultaţi.

³⁸ Acesta este acela ce a fost întru adunare în pustie cu Îngerul, care grăia lui în muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, carele au primit cuvinte vii să ne dea nouă.

³⁹ La care nu au vrut să se facă ascultători părinţii noştri, ci l-au lepădat, şi s-au întors cu inimile lor în Egipt.

⁴⁰ Zicând lui Aaron: Fă nouă dumnezei, care vor merge înaintea noastră, pentru că Moise acesta, care ne-a scos pre noi din pământul Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat lui.

⁴¹ Şi au făcut viţel în zilele acelea, şi au adus jertfă idolului, şi se veseleau întru lucrurile mâinilor sale.

⁴² Şi s-a întors Dumnezeu, şi i-a dat pre ei să slujească Oştii Cerului, precum este scris în Cartea Prorocilor: Au junghieri şi jertfe aţi adus mie ani patruzeci în pustie, casa lui Israil?

⁴³ Şi aţi luat cortul lui Moloh, şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile care le-aţi făcut să vă închinaţi lor, şi voi muta pre voi dincolo de Babilon.

⁴⁴ Cortul mărturiei era întru Părinţii noştri în pustie, precum a rânduit cel ce grăia lui Moise, să-l facă pre el, după asemănarea care a văzut.

⁴⁵ Pre care l-au şi adus primindu-l Părinţii noştri cu Iisus, întru stăpânirea neamurilor, pre care le-a gonit Dumnezeu de la faţa părinţilor noştri, până în zilele lui David.

⁴⁶ Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să afle lăcaş Dumnezeului lui Iacov.

⁴⁷ Iar Solomon i-a zidit lui casă.

⁴⁸ Iar cel Înalt nu în lăcaşuri făcute de mâini locuieşte, precum Prorocul zice:

⁴⁹ Cerul este mie scaun, şi pământul reazim picioarelor mele; ce casă îmi veţi zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?

⁵⁰ Au nu mâna mea a făcut acestea toate?

⁵¹ Voi cei tari în cerbice, şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, pururea împrotiva Duhului Sfânt staţi, precum părinţii voştri, şi voi.

⁵² Pre care din Proroci nu au gonit părinţii voştri? Şi au omorât pre cei ce mai înainte vesteau de venirea celui Drept, căruia acum voi vânzători şi ucigători v-aţi făcut.

⁵³ Care aţi luat legea întru rânduiele ale Îngerilor, şi nu o aţi păzit.

⁵⁴ Şi ei auzind acestea, crăpau în inimile sale, şi scrâşneau cu dinţii împrotiva lui.

⁵⁵ Iar Ştefan fiind plin de Duh Sfânt, căutând la Cer a văzut slava lui Dumnezeu, şi pre Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

⁵⁶ Şi a zis: Iată, văd Cerurile deschise, şi pre Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

⁵⁷ Iar ei strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile sale, şi au năvălit toţi cu un cuget asupra lui.

⁵⁸ Şi scoţându-l afară din cetate, îl ucideau cu pietre; şi mărturiile şi-au pus hainele sale lângă picioarele unui tânăr ce se chema Saul.

⁵⁹ Şi ucideau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne Iisuse primeşte duhul meu.

⁶⁰ Şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti (pune) lor păcatul acesta; şi aceasta zicând, a adormit.

8

¹ Şi Saul era binevoind spre uciderea lui, şi s-a făcut în ziua aceea goană mare asupra Bisericii din Ierusalim, şi toţi s-au risipit prin ţinuturile Iudeii, şi ale Samariei, afară de Apostoli.

² Şi au îngropat pre Ştefan bărbaţi cucernici, şi au făcut plângere mare peste dânsul.

³ Şi Saul strica Biserica, mergând prin case şi trăgând bărbaţi şi femei le da temniţă.

⁴ Deci ei risipindu-se trecură binevestind cuvântul.

⁵ Iar Filip pogorându-se în cetatea Samariei, propovăduia lor pre Hristos.

⁶ Iar norodul lua aminte cu un cuget la cele ce se grăia de la Filip, auzind şi văzând semnele care le făcea.

⁷ Pentru că din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare ieşeau; şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat.

⁸ Şi s-a făcut bucurie mare în cetatea aceea.

⁹ Iar un bărbat oarecare anume Simon, era mai înainte în cetate vrăjind şi amăgind neamul Samariei, zicând cum că ar fi el oarecare mare.

¹⁰ La care luau aminte toţi de la mic până la mare, zicând: Acesta este puterea lui Dumnezeu cea mare.

¹¹ Iară lua aminte la el, pentru că de multă vreme cu vrăjile i-a fost amăgit pre ei.

¹² Iar dacă au crezut lui Filip care propovăduia de Împărăţia lui Dumnezeu, şi de Numele lui Iisus Hristos, s-au botezat bărbaţi şi femei.

¹³ Atunci şi Simon acela a crezut, şi botezându-se petrecea cu Filip; şi văzând puterile cele mari, şi semnele ce se făceau, spăimântându-se se mira.

¹⁴ Iar auzind Apostolii cei din Ierusalim, cum că a primit Samaria cuvântul lui Dumnezeu, au trimis către dânşii pre Petru şi pre Ioan.

¹⁵ Care pogorându-se, s-au rugat pentru ei, ca să ia Duh Sfânt.

¹⁶ Pentru că încă nici peste unul dintru ei nu se pogorâse, ci numai botezaţi erau întru Numele Domnului Iisus.

¹⁷ Atunci puneau mâinile peste ei, şi luau Duh Sfânt.

¹⁸ Şi văzând Simon că prin punerea mâinilor Apostolilor se dă Duh Sfânt, a adus lor bani.

¹⁹ Zicând: Daţi şi mie această putere, ca ori pe care voi pune mâinile, să ia Duh Sfânt.

²⁰ Iar Petru a zis către el: Argintul tău să fie cu tine întru pierzare, căci ai socotit că Darul lui Dumnezeu cu bani se agoniseşte.

²¹ Nu este ţie parte, nici soartă întru cuvântul acesta; pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

²² Pocăieşte-te drept aceea de răutatea ta aceasta, şi te roagă lui Dumnezeu, doar ţi s-ar ierta ţie cugetul inimii tale.

²³ Pentru că întru amărăciune a fierei, şi întru legătură a nedreptăţii te văd că eşti.

²⁴ Şi răspunzând Simon, a zis: Rugaţi-vă voi pentru mine către Domnul, ca nimic dintru acestea care aţi zis să nu vie asupra mea.

²⁵ Deci ei mărturisind şi grăind cuvântul Domnului, s-au întors în Ierusalim, şi în multe sate de-ale Samarinenilor au binevestit.

²⁶ Şi Îngerul Domnului a grăit către Filip zicând: Scoală-te şi mergi spre amiazăzi, la calea ce coboară din Ierusalim în Gaza, aceasta este pustie.

²⁷ Şi sculându-se, a mers; şi iată un bărbat arab famen, puternic al Kandakiei Împărătesei Arabilor; care era peste toate visteriile ei, care a fost venit să se închine în Ierusalim.

²⁸ Şi era întorcându-se, şi şezând în căruţa sa, citea pre Prorocul Isaia.

²⁹ Iar Duhul a zis lui Filip: Apropie-te şi te lipeşte de căruţa aceasta.

³⁰ Şi alergând Filip, l-a auzit citind el pre Prorocul Isaia, şi a zis: Oare înţelegi cele ce citeşti?

³¹ Iar el zis: Cum voi putea, de nu mă va povăţui cineva? Şi a rugat pre Filip de s-a suit şi a şezut cu el.

³² Iar cuvântul scripturii, care citea, era acesta: Ca o oaie spre junghiere s-a adus; şi ca un miel înaintea celui ce-l tunde pre el fără de glas; aşa nu îşi deschide gura sa.

³³ Întru smerenia lui judecata lui s-a ridicat, şi neamul lui cine îl va spune? Că se ridică de la pământ viaţa lui.

³⁴ Şi răspunzând Famenul, a zis lui Filip: Rogu-te, pentru cine zice Prorocul acestea? Pentru sine, sau pentru altcineva?

³⁵ Şi deschizând Filip gura sa, şi începând din scriptura aceasta, a binevestit lui pre Iisus.

³⁶ Şi mergând ei pre cale, au venit la oarecare apă; şi a zis famenul: Iată apă, ce mă opreşte a mă boteza?

³⁷ Iar Filip a zis lui: De crezi din toată inima ta, cu putinţă este. Şi el răspunzând, a zis: Cred că Fiul lui Dumnezeu este Iisus Hristos.

³⁸ Şi a poruncit să stea căruţa, şi s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip şi Famenul, şi l-a botezat pre el.

³⁹ Iar dacă a ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pre Filip, şi nu l-a mai văzut pre el Famenul; şi mergea în calea sa bucurându-se.

⁴⁰ Iar Filip s-a aflat în Azot, şi trecând binevestea în toate cetăţile, până a venit el la Cesareea.

9

¹ Iar Saul încă suflând cu îngrozire şi cu ucidere împrotiva Ucenicilor Domnului, a mers la Arhiereu.

² Şi a cerut de la el cărţi în Damasc la Sinagoguri, ca de ar afla pre vreunii care să fie din calea aceasta, şi bărbaţi şi femei, legaţi să-i aducă în Ierusalim.

³ Şi mergând, a fost când s-a apropiat el de Damasc, fără de veste a strălucit peste el Lumină din Cer.

⁴ Şi căzând pre pământ, a auzit Glas zicând lui: Saul, Saul, ce mă goneşti?

⁵ Şi a zis: Cine eşti Doamne? Iar Domnul a zis lui: Eu sunt Iisus, pre care tu goneşti, cu greu îţi este ţie a lovi cu piciorul împrotiva boldurilor (a călca în smicea).

⁶ Şi tremurând, şi spăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Şi Domnul către el: Scoală-te şi intră în cetate, şi se va spune ţie ce trebuie tu să faci.

⁷ Iar bărbaţii care mergeau pre cale cu el, sta încremeniţi, auzind glasul, şi pre nimeni văzând.

⁸ Şi s-a sculat Saul de la pământ, şi deschizându-şi ochii săi, pre nimeni nu vedea. Şi ducându-l de mâini l-au băgat în Damasc.

⁹ Şi a fost trei zile nevăzând; şi nici a mâncat, nici a băut.

¹⁰ Şi era un ucenic în Damasc, anume Anania; şi a zis către el Domnul în vedenie: Anania. Iar el a zis: Iată eu, Doamne.

¹¹ Iar Domnul către el: Sculându-te mergi pe uliţa ce se cheamă dreaptă, şi caută în casa lui Iuda pre Saul anume, Tarsenean, că iată se roagă.

¹² Şi a văzut în vedenie pre un bărbat anume Anania, intrând şi punându-şi pre el mâna ca iarăşi să vadă.

¹³ Şi a răspuns Anania: Doamne, auzit-am de la mulţi pentru bărbatul acesta, câte rele a făcut Sfinţilor tăi în Ierusalim.

¹⁴ Încă şi aici are putere de la Arhierei, să lege pre toţi care cheamă Numele tău.

¹⁵ Şi a zis către el Domnul: Mergi, că Vas al alegerii (ales) îmi este mie acesta, ca să poarte Numele meu înaintea neamurilor, şi a împăraţilor, şi a fiilor lui Israil.

¹⁶ Că Eu voi arăta lui câte i se cade să pătimească el pentru Numele meu.

¹⁷ Şi a mers Anania, şi a intrat în casă; şi punându-şi pre el mâinile, a zis: Saule frate, Domnul Iisus, care s-a arătat ţie pre calea care veneai, m-a trimis ca să vezi, şi să te umpli de Duh Sfânt.

¹⁸ Şi îndată au căzut de pre ochii lui ca nişte solzi, şi a văzut îndată, şi sculându-se s-a botezat.

¹⁹ Şi luând mâncare s-a întărit; şi a fost Saul cu ucenicii care erau în Damasc câteva zile.

²⁰ Şi îndată în Sinagoguri a propovăduit pre Hristos, că acesta este Fiul lui Dumnezeu.

²¹ Şi se mirau toţi cei ce auzeau, şi ziceau: Au nu este acesta cel ce a prădat în Ierusalim pre cei ce chemau Numele acesta? Şi aici pentru aceia a venit, ca legaţi pre ei să-i ducă la Arhierei?

²² Iar Saul mai vârtos se întărea, şi tulbura pre Iudeii cei ce locuiau în Damasc, dovedind că acesta este Hristos.

²³ Şi dacă s-au plinit zile multe, s-au sfătuit Iudeii ca să-l omoare pre dânsul.

²⁴ Şi s-a făcut lui Saul cunoscut vicleşugul lor; şi păzeau porţile ziua şi noaptea, ca să-l omoare pre el.

²⁵ Şi luându-l pre dânsul Ucenicii noaptea, l-au slobozit peste zid lăsându-l într-o coşniţă.

²⁶ Şi mergând Saul în Ierusalim, se ispitea să se lipească de Ucenici; şi toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic.

²⁷ Iar Varnava luându-l pre el l-a adus la Apostoli, şi le-a spus lor în ce chip pre cale a văzut pre Domnul, şi cum că i-a grăit lui, şi în ce chip în Damasc cu îndrăzneală a grăit întru Numele lui Iisus.

²⁸ Şi era cu ei intrând şi ieşind în Ierusalim, şi cu îndrăzneală vorbind, întru Numele Domnului Iisus.

²⁹ Şi grăia şi se întreba cu elinii (elinistenii); iar ei căutau să-l omoare pre el.

³⁰ Şi dacă au înţeles Fraţii, l-au dus pre el în Cesareea, şi l-au trimis în Tars.

³¹ Iar Bisericile prin toată Iudeea, şi Galileea, şi Samaria, aveau pace, zidindu-se şi umblând întru Frica Domnului, şi întru mângâierea Duhului Sfânt se înmulţea.

³² Şi a fost, Petru trecând pe la toţi, a venit şi la Sfinţii ce locuiau în Lida.

³³ Şi a aflat acolo pre un om oarecare anume Enea, de opt ani zăcând în pat, care era slăbănog.

³⁴ Şi a zis Petru lui: Enea, vindecă-te Iisus Hristos; scoală-te, şi-ţi aşterne ţie; şi îndată s-a sculat.

³⁵ Şi l-au văzut pre el toţi cei ce locuiau în Lida, şi în Asarona, care s-au întors la Domnul.

³⁶ Iar în Ioppe era o uceniţă anume Tavita, care tâlcuindu-se se zice Căprioară; aceasta era plină de fapte bune şi de milostenii ce făcea.

³⁷ Şi a fost în zilele acelea bolnăvindu-se ea a murit, şi scăldându-o o au pus în foişor.

³⁸ Şi aproape fiind Lida de Ioppe, ucenicii auzind că Petru este într-însa, au trimis pre doi bărbaţi la dânsul rugându-l, să nu pregete a veni până la ei.

³⁹ Şi sculându-se Petru a mers cu dânşii; pre care dacă a venit, l-au dus în foişor; şi au stătut înaintea lui toate văduvele plângând, şi arătând hainele şi îmbrăcămintele câte făcea, fiind cu dânsele Căprioara.

⁴⁰ Şi scoţând Petru pe toţi afară, şi îngenunchind s-a rugat, şi întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală; iar ea şi-a deschis ochii săi, şi văzând pre Petru a şezut.

⁴¹ Şi dându-i ei mâna, o a ridicat pre ea; şi chemând pre Sfinţi şi pre văduve, o a dat pre ea vie.

⁴² Şi s-a auzit aceasta prin toată Ioppe, şi mulţi au crezut în Domnul.

⁴³ Şi a fost de a rămas el zile destule în Ioppe la un Simon oarecare curelar.

10

¹ Iar un bărbat oarecare era în Cezareea anume Cornelie, Sutaş din ceata ce se chema Italienească.

² Cucernic, şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi făcând milostenii multe norodului, şi rugându-se lui Dumnezeu de-a pururea.

³ Şi a văzut întru vedenie aievea, ca la al noulea ceas din zi, pre Îngerul lui Dumnezeu intrând către el, şi zicând lui: Cornelie.

⁴ Iar el căutând spre dânsul, şi înfricoşându-se, a zis: Ce este Doamne? Şi i-a zis lui: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit întru pomenire înaintea lui Dumnezeu.

⁵ Şi acum trimite în Ioppe bărbaţi, şi cheamă pre oarecare Simon, ce se numeşte Petru.

⁶ Acesta găzduieşte la oarecare Simon curelar, căruia este casa lângă mare; acesta va spune ţie, ce trebuie tu să faci.

⁷ Şi dacă s-a dus Îngerul care grăia cu Cornelie, chemând pre doi din slugile sale, şi pre un ostaş cucernic din cei ce îi slujeau lui,

⁸ Şi povestindu-le lor toate, i-a trimis în Ioppe.

⁹ Iar a doua zi mergând ei pre cale, şi de cetate apropiindu-se, s-a suit Petru în casa de sus să se roage în ceasul al şaselea.

¹⁰ Şi foarte flămânzind vrea să guste. Şi gătind aceia, căzut-a peste dânsul uimire.

¹¹ Şi a văzut Cerul deschis, şi pogorându-se peste el un vas ca o masă de pânză mare, în patru colţuri legat, şi slobozindu-se pre pământ.

¹² Întru care erau toate cele câte cu patru picioare ale pământului, şi fiarele, şi cele ce se târăsc, şi păsările Cerului.

¹³ Şi s-a făcut glas către el: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă.

¹⁴ Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne; că niciodată nu am mâncat tot ce este spurcat sau necurat.

¹⁵ Şi Glasul iarăşi a doua oară către el: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu nu le spurca.

¹⁶ Şi aceasta s-a făcut de trei ori; şi iarăşi s-a ridicat vasul la Cer.

¹⁷ Şi daca a venit întru sine, se mira Petru ce ar putea să fie vedenia care a văzut; şi iată, bărbaţii cei trimişi de la Cornelie, întrebând de casa lui Simon, au stătut înaintea porţii.

¹⁸ Şi strigând întrebau, de găzduieşte aici Simon, cel ce se numeşte Petru.

¹⁹ Iar Petru gândind pentru vedenie, i-a zis lui Duhul: Iată, trei bărbaţi te caută pre tine.

²⁰ Ci sculându-te te pogoară şi mergi împreună cu ei, nimic îndoindu-te, pentru că eu i-am trimis pre ei.

²¹ Şi pogorându-se Petru către bărbaţii cei trimişi de la Cornelie către el, a zis: Iată, eu sunt pre carele căutaţi. Ce este pricina pentru care aţi venit?

²² Iară ei au zis: Cornelie Sutaşul, bărbat drept şi temător de Dumnezeu, şi mărturisit de tot neamul Iudeilor, răspuns a luat de la Înger Sfânt, să te cheme pre tine la casa lui, şi să audă graiuri de la tine.

²³ Deci el chemând înlăuntru pre ei, i-a ospătat. Iar a doua zi Petru a ieşit cu ei, şi unii din fraţii cei din Ioppe au mers cu dânsul.

²⁴ Şi în cealaltă zi au intrat în Cesareea. Iar Cornelie era aşteptându-i pre ei, chemându-şi împreună rudeniile sale şi prietenii cei iubiţi.

²⁵ Şi a fost când era să intre Petru, l-a întâmpinat Cornelie, şi căzând la picioarele lui i s-a închinat.

²⁶ Iar Petru l-a ridicat pre el, zicând: Scoală, şi eu însumi om sunt.

²⁷ Şi vorbind cu el a intrat, şi i-a aflat pre mulţi, care se adunaseră.

²⁸ Şi a zis către ei: Voi ştiţi că nu se cuvine bărbatului Iudeu să se lipească sau să se apropie către cel de alt neam; şi mie Dumnezeu mi-a arătat ca pre nici un om să nu zic spurcat sau necurat.

²⁹ Drept aceea şi fără îndoire am venit fiind chemat; deci vă întreb pentru ce pricină m-aţi chemat?

³⁰ Şi Cornelie a zis: Din ziua a patra până în ceasul acesta eram postindu-mă, şi întru al nouălea ceas rugându-mă în casa mea, şi iată, un bărbat a stătut înaintea mea în haină luminată.

³¹ Şi a zis: Cornelie, auzitu-ţi-s-a rugăciunea ta, şi milosteniile tale s-au pomenit înaintea lui Dumnezeu.

³² Trimite dar în Ioppe, şi cheamă pre Simon ce se numeşte Petru; acesta găzduieşte în casa lui Simon curelarul lângă mare; carele dacă va veni, va spune ţie.

³³ Deci numaidecât am trimis la tine; şi tu bine ai făcut căci ai venit. Acum dar noi toţi înaintea lui Dumnezeu stăm, să ascultăm toate câte sunt poruncite ţie de la Dumnezeu.

³⁴ Şi deschizând Petru gura a zis: Cu adevărat cunosc, că Dumnezeu nu este făţarnic.

³⁵ Ci în tot neamul cela ce se teme de el şi face dreptate, primit este la dânsul.

³⁶ Cuvântul care l-a trimis fiilor lui Israil, binevestind pace prin Iisus Hristos. Acesta este al tuturor Domn.

³⁷ Voi ştiţi cuvântul ce s-a făcut prin toată Iudeea: Începând din Galileea după botezul pre care l-a propovăduit Ioan.

³⁸ Pre Iisus cel din Nazaret, cum l-a uns pre el Dumnezeu cu Duhul Sfânt, şi cu putere. Care a umblat bine făcând, şi vindecând pre toţi cei împresuraţi de diavolul. Că Dumnezeu era cu dânsul.

³⁹ Şi noi suntem mărturii tuturor care a făcut în ţinutul Iudeilor, şi în Ierusalim; pre care l-au omorât spânzurându-l pre lemn.

⁴⁰ Pre acesta Dumnezeu l-a Înviat a treia zi, şi l-a dat să se facă arătat.

⁴¹ Nu la tot norodul; ci nouă mărturiilor celor mai nainte rânduite de la Dumnezeu; care am mâncat şi am băut împreună cu el, după ce a înviat din morţi.

⁴² Şi a poruncit nouă să propovăduim norodului, şi să mărturisim, că el este cel rânduit de la Dumnezeu Judecător viilor şi morţilor.

⁴³ De acesta toţi Prorocii mărturisesc, că iertare păcatelor va lua prin Numele lui, tot cel ce va crede întru dânsul.

⁴⁴ Încă grăind Petru cuvintele acestea, a căzut Duhul Sfânt peste toţi cei ce auzeau cuvântul.

⁴⁵ Şi s-au spăimântat credincioşii cei din tăierea împrejur, câţi veniseră cu Petru; căci şi preste neamuri Darul Duhului Sfânt s-a vărsat.

⁴⁶ Pentru că îi auzeau pre ei grăind în limbi, şi mărind pre Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:

⁴⁷ Au doară poate cineva opri apa, ca să nu se boteze aceştia, care au luat Duhul Sfânt ca şi noi?

⁴⁸ Şi le-a poruncit lor să se boteze întru Numele Domnului. Atunci l-au rugat pre el să petreacă la dânşii câteva zile.

11

¹ Şi au auzit Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, că şi neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu.

² Şi când s-a suit Petru în Ierusalim, se priceau cu el cei din tăierea împrejur, zicând:

³ Căci către bărbaţi netăiaţi împrejur ai intrat, şi ai mâncat cu ei.

⁴ Şi începând Petru le-a spus lor pre rând, zicând:

⁵ Eu eram în cetatea Ioppe rugându-mă, şi am văzut întru uimirea minţii vedenie, pogorându-se un vas ca o masă de pânză mare de patru colţuri slobozindu-se din Cer, şi a venit până la mine.

⁶ În care căutând, luam seama, şi am văzut cele câte cu patru picioare ale pământului, şi fiarele, şi cele ce se târăsc, şi paserile Cerului.

⁷ Şi am auzit glas zicând mie: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă.

⁸ Şi am zis: Nicidecum, Doamne. Că tot ce este spurcat sau necurat, nici odinioară nu a intrat în gura mea.

⁹ Şi mi-a răspuns mie glasul al doilea rând din Cer, zicând: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu nu le spurca.

¹⁰ Şi aceasta s-a făcut de trei ori; şi iarăşi s-au ridicat toate la cer.

¹¹ Şi iată, îndată trei oameni veniră la casa în care eram, trimişi de la Cezareea la mine.

¹² Şi mi-a zis mie Duhul să merg împreună cu ei nimic îndoindu-mă; şi au venit împreună cu mine şi aceşti şase fraţi, şi am intrat în casa bărbatului.

¹³ Şi au vestit nouă cum au văzut pre Înger în casa lui stând, şi zicând lui: Trimite la Ioppe bărbaţi, şi cheamă pre Simon cel ce se numeşte Petru.

¹⁴ Care va grăi către tine graiuri, întru care te vei mântui tu, şi toată casa ta.

¹⁵ Şi când am început eu a grăi, a căzut Duhul Sfânt peste ei, ca şi peste noi întru început.

¹⁶ Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului cum a zis: Ioan a botezat cu apă, iar voi vă veţi boteza cu Duh Sfânt.

¹⁷ Deci dacă a dat lor Dumnezeu întocmai Darul, ca şi nouă, crezând întru Domnul Iisus Hristos, dar eu ce puternic eram, să opresc pre Dumnezeu?

¹⁸ Şi auzind acestea au încetat, şi slăveau pre Dumnezeu, zicând: Şi neamurilor dar a dat Dumnezeu pocăinţa spre viaţă.

¹⁹ Deci cei ce s-au risipit pentru tulburarea ce s-a făcut pentru Ştefan, au trecut până la Fenicia, şi la Cipru, şi la Antiohia, nimănui grăind cuvântul, fără numai Iudeilor.

²⁰ Şi erau unii dintre ei bărbaţi Ciprioţi, şi Cirineni, care intrând în Antiohia, grăiau către Elini binevestind pre Domnul Iisus.

²¹ Şi era Mâna Domnului cu ei; şi mult număr crezând, s-au întors la Domnul.

²² Şi s-a auzit cuvântul pentru dânşii în urechile Bisericii celei din Ierusalim; şi au trimis pre Varnava să meargă până la Antiohia.

²³ Care mergând şi văzând Darul lui Dumnezeu, s-a bucurat; şi îndemna pre toţi ca întru voinţa inimii (precum au pus în inimă) să petreacă întru Domnul.

²⁴ Căci era bărbat bun, şi plin de Duh Sfânt, şi de credinţă; şi s-au adaos norod mult la Domnul.

²⁵ Şi a mers Varnava în Tars să caute pre Saul.

²⁶ Şi aflându-l, l-a dus în Antiohia. Şi a fost un an deplin de s-au adunat ei în Biserică, şi au învăţat norod mult; şi s-au numit întâi în Antiohia ucenicii Creştini.

²⁷ Iar în zilele acelea s-au pogorât din Ierusalim Proroci în Antiohia.

²⁸ Şi sculându-se unul dintre dânşii anume Agav, însemna prin Duhul, că foamete mare va să fie în toată lumea; care a şi fost în zilele lui Claudie Cezarul.

²⁹ Iar ucenicii, dupre cum cine avea, au aşezat fieştecare din ei a trimite spre slujba fraţilor celor ce locuiau în Iudeea.

³⁰ Care au şi făcut, trimiţând la cei bătrâni prin mâna lui Varnava şi a lui Saul.

12

¹ Şi în vremea aceea pus-a Irod împăratul mâinile, ca să facă rău unora din Biserică.

² Şi a ucis pre Iacov fratele lui Ioan cu sabia.

³ Şi văzând că plăcut este Iudeilor, a adaos a prinde şi pre Petru (şi era în zilele azimilor).

⁴ Pre care şi prinzându-l l-a băgat în temniţă, dându-l la patru căpetenii câte cu patru ostaşi, ca să-l păzească pre el; vrând după Paşti să-l scoată la norod.

⁵ Deci Petru se păzea în temniţă, iar rugăciune se făcea neîncetată de la Biserică către Dumnezeu pentru dânsul.

⁶ Şi când vrea să-l scoată pre el Irod, în noaptea acea era Petru dormind între doi ostaşi legat cu două lanţuri, şi păzitorii înaintea uşii păzeau temniţa.

⁷ Şi iată, Îngerul Domnului a venit, şi Lumină a strălucit în casă; şi lovind în coaste pre Petru, l-a deşteptat pre el zicând: Scoală-te curând; şi au căzut lanţurile din mâinile lui.

⁸ Şi a zis Îngerul către el: Încinge-te, şi te încalţă cu încălţămintele tale, şi a făcut aşa. Şi a zis lui: Îmbracă-te în haina ta, şi vino după mine.

⁹ Şi ieşind mergea după el, şi nu ştia că este adevărat aceea ce se făcea prin Înger, ci i se părea că vedenie vede.

¹⁰ Şi trecând straja cea dintâi, şi cea a doua, au venit la poarta cea de fier ce ducea în cetate; care singură s-a deschis lor, şi ieşind au trecut o uliţă, şi îndată s-a dus Îngerul de la el.

¹¹ Şi Petru venindu-şi întru sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat, că a trimis Domnul pre Îngerul său, şi m-a scos din mâna lui Irod, şi din toată aşteptarea norodului Iudeilor.

¹² Şi luând aminte a venit la casa Mariei maicii lui Ioan, ce se chema Marcu, unde erau mulţi adunaţi, şi făcând rugăciune.

¹³ Şi bătând Petru în uşa porţii, a mers o slujnică să asculte, anume Rodi.

¹⁴ Şi cunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci alergând înlăuntru a spus că Petru stă înaintea porţii.

¹⁵ Iar ei au zis către dânsa: Au ai înnebunit? Iar ea se întărea că este aşa. Iar ei ziceau: Îngerul lui este.

¹⁶ Iar Petru nu înceta bătând, şi deschizându-i l-au văzut pre el, şi s-au spăimântat.

¹⁷ Şi făcându-le cu mâna să tacă, le-a povestit lor în ce chip Domnul l-a scos pre el din temniţă, şi a zis: Spuneţi lui Iacov, şi Fraţilor acestea, şi ieşind s-a dus întru alt loc.

¹⁸ Şi făcându-se ziuă, nu puţină tulburare era între slujitori, oare ce să se fi făcut Petru.

¹⁹ Iar Irod cerându-l pre el, şi neaflându-l, cercetând pre străjeri, a poruncit să-i omoare. Şi pogorând de la Iudeea la Cezareea petrecea.

²⁰ Şi era Irod mânios pre cei din Tir, şi pre Sidoneni, şi toţi dimpreună veniseră la el, şi plecând pre Vlast, care era peste cămara împăratului, cerea pace, pentru că se hrănea ţara lor din pământul împărătesc.

²¹ Iar întru o zi rânduită Irod îmbrăcându-se în haină împărătească, şi şezând la divan, grăia către dânşii.

²² Iar norodul striga: Glas Dumnezeiesc, şi nu omenesc.

²³ Şi îndată l-a lovit pre el Îngerul Domnului, pentru că nu a dat lui Dumnezeu slava, şi făcându-se mâncat de viermi a murit.

²⁴ Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.

²⁵ Iar Varnava şi Saul s-au întors din Ierusalim la Antiohia, plinind slujba; luând împreună şi pre Ioan, cel ce se chema Marcu.

13

¹ Şi erau oarecare la Biserica cea din Antiohia, Proroci şi Învăţători; Varnava, şi Simon ce se chema Niger, şi Luchie Cirineanul, şi Manain care era crescut împreună cu Irod, cel a patra parte stăpânitor, şi Saul.

² Şi slujind ei Domnului, şi postindu-se, a zis Duhul Sfânt: Osebiţi mie pre Varnava şi pre Saul, la lucrul la care i-am chemat pre ei.

³ Atunci postind şi rugându-se şi punându-şi pre ei mâinile, i-au slobozit.

⁴ Deci aceştia trimişi fiind de Duhul Sfânt, s-au pogorât în Seleucia, şi de acolo au mers cu corabia în Cipru.

⁵ Şi venind în Salamin, vesteau cuvântul lui Dumnezeu în Sinagogurile Iudeilor, şi aveau şi pre Ioan slugă.

⁶ Şi străbătând ostrovul până la Pafos, au aflat pre oarecare vrăjitor, proroc mincinos Iudeu, căruia era numele Variisus.

⁷ Care era împreună cu antipatul Serghie Pavel, bărbat înţelept; acesta chemând pre Varnava şi pre Saul, poftea să audă cuvântul lui Dumnezeu.

⁸ Iar Elima vrăjitorul (că aşa se tâlcuieşte numele lui) sta împrotivă, căutând să întoarcă pe antipat de la credinţă.

⁹ Iar Saul (ce se zice şi Pavel) umplându-se de Duh Sfânt, şi căutând la el, a zis:

¹⁰ O, plinule de toată viclenia, şi de toată răutatea, fiul diavolului, vrăjmaş a toată dreptatea; nu vei înceta răzvrătind căile Domnului cele drepte?

¹¹ Şi acum iată, mâna Domnului peste tine, şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme; şi îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi umblând împrejur, căuta povăţuitori.

¹² Atunci văzând Antipatul ceea ce s-a făcut a crezut, mirându-se de învăţătura Domnului.

¹³ Şi purcezând de la Pafos Pavel şi cei ce erau cu dânsul, au venit în Perghia Pamfiliei, iar Ioan despărţindu-se de dânşii, s-a întors în Ierusalim.

¹⁴ Iar ei trecând din Perghia au venit în Aniohia Pisidiei; şi intrând în Sinagogă în ziua Sâmbetelor, au şezut.

¹⁵ Şi după citirea Legii şi a Prorocilor au trimis mai marii Singogăi la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, de este întru voi cuvânt de mângâiere către norod, grăiţi.

¹⁶ Şi sculându-se Pavel, şi făcându-le cu mâna, a zis: Bărbaţi Israiliteni, şi care vă temeţi de Dumnezeu ascultaţi:

¹⁷ Dumnezeul norodului acestuia al lui Israil, a ales pre părinţii noştri, şi pre norod l-a învăţat, când era nemernic în pământul Egiptului, şi cu Braţ înalt i-a scos pre ei dintr-însul.

¹⁸ Şi ca la vreme de patruzeci de ani a răbdat năravurile lor în pustie.

¹⁹ Şi pierzând neamuri şapte în pământul lui Canaan, le-a dat lor întru moştenire pământul lor.

²⁰ Şi după acestea, ca la patru sute şi cincizeci de ani, le-a dat lor judecători până la Samuil Prorocul.

²¹ Şi după aceea au cerut împărat, şi le-a dat Dumnezeu lor pre Saul feciorul lui Kis, bărbat din seminţia lui Veniamin, ani patruzeci.

²² Şi schimbându-l pre el, le-a ridicat lor pre David să le fie împărat, pentru care a şi zis, mărturisindu-l: Aflat-am pre David al lui Iesei, bărbat după inima mea, care va face toate voile mele.

²³ Din sămânţa acestuia Dumnezeu după făgăduinţă a ridicat lui Israil Mântuitor pre Iisus.

²⁴ Mai înainte propovăduind Ioan înaintea Feţei venirii lui Botezul pocăinţei la tot norodul lui Israil.

²⁵ Iar dacă şi-a plinit Ioan călătoria, zicea: Cine mă socotiţi a fi? Nu sunt eu; ci iată, vine după mine, căruia nu sunt vrednic încălţămintea picioarelor a dezlega.

²⁶ Bărbaţi fraţi, fiii neamului lui Avraam, şi care între voi se tem de Dumnezeu, vouă cuvântul mântuirii acesteia s-a trimis.

²⁷ Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim, şi boierii lor, pre acesta necunoscându-l, şi glasurile Prorocilor cele ce în toate Sâmbetele se citesc, judecând, au plinit.

²⁸ Şi nici o vină de moarte aflând, au cerut de la Pilat să-l omoare pre el.

²⁹ Şi dacă au săvârşit toate, cele ce erau pentru el scrise, pogorându-l de pre lemn l-au pus în mormânt.

³⁰ Iar Dumnezeu l-a sculat pre el din morţi.

³¹ Care s-a arătat în zile multe celor ce s-au suit împreună cu dânsul din Galileea în Ierusalim; care sunt lui mărturii către norod.

³² Şi noi vouă binevestim făgăduinţa cea făcută către părinţi.

³³ Că pre aceea Dumnezeu o a plinit nouă fiilor acelora, înviind pre Iisus. Precum şi în Psalmul al doilea scris este: Fiul meu eşti tu, eu astăzi te-am născut pre tine.

³⁴ Iar cum că l-a înviat pre el din morţi, ca mai mult să nu se întoarcă spre stricăciune, aşa a zis: Că voi da vouă cele cuvioase ale lui David, cele credincioase.

³⁵ Drept aceea şi întru alt loc zice: Nu vei da pre cel Cuvios al tău să vadă stricăciune.

³⁶ Pentru că David în neamul său, slujind sfatului lui Dumnezeu, a adormit, şi s-a adaos lângă părinţii săi, şi a văzut stricăciune.

³⁷ Iar pre care Dumnezeu l-a înviat, nu a văzut stricăciune.

³⁸ Deci cunoscut să fie vouă bărbaţi fraţi, că prin acesta iertare păcatelor vouă se vesteşte; şi despre toate cele ce nu aţi putut în legea lui Moise să vă îndreptaţi.

³⁹ Întru acesta tot cela ce crede se îndreptează.

⁴⁰ Socotiţi dară ca să nu vie asupra voastră ce s-a zis prin Proroci:

⁴¹ Vedeţi cei nebăgători de seamă, şi vă miraţi, şi vă stingeţi; că lucru eu lucrez în zilele voastre, lucru căruia nu veţi crede, de va povesti cineva vouă.

⁴² Şi ieşind ei din Sinagoga Iudeilor, i-au rugat neamurile, ca în Sâmbăta cea viitoare să li se grăiască lor graiurile acestea.

⁴³ Şi risipindu-se Sinagoga, mulţi din Iudei, şi din nemernicii cei cucernici au mers după Pavel şi după Varnava; care grăind lor îi îndemnau pre ei să rămână întru darul lui Dumnezeu.

⁴⁴ Iar în cealaltă Sâmbătă, mai toată cetatea s-a adunat să audă cuvântul lui Dumnezeu.

⁴⁵ Şi văzând Iudeii noroadele, s-au umplut de pizmă, şi stau împotriva celor ce se grăiau de Pavel împrotivindu-se şi hulind.

⁴⁶ Iar Pavel şi Varnava, îndrăznind au zis: Vouă întâi era cu cuviinţă a se grăi cuvântul lui Dumnezeu, iar de vreme ce îl lepădaţi pre el, şi nevrednici pre voi vă judecaţi de viaţa cea veşnică, iată, ne întoarcem la neamuri.

⁴⁷ Că aşa ne-a poruncit nouă Domnul: Pusu-te-am pre tine spre lumină neamurilor, ca să fii tu spre mântuire până la marginea pământului.

⁴⁸ Şi auzind neamurile se bucurau, şi slăveau cuvântul Domnului; şi au crezut câţi erau rânduiţi spre viaţa veşnică.

⁴⁹ Şi se purta cuvântul Domnului prin toată ţara.

⁵⁰ Iar Iudeii au invitat pre femeile cele cucernice şi de cinste, şi pre cei de frunte ai cetăţii, şi au ridicat goană asupra lui Pavel, şi a lui Varnava, şi i-a scos pre ei din hotarele lor.

⁵¹ Iar ei scuturând praful picioarelor sale asupra lor, au venit în Iconia.

⁵² Iar ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfânt.

14

¹ Şi a fost în Iconia de au intrat ei dimpreună în Sinagoga Iudeilor, şi aşa au grăit, cât au crezut din Iudei şi din Elini mulţime multă.

² Iar Iudeii cei ce nu credeau, au ridicat şi au răzvrătit sufletele neamurilor asupra fraţilor.

³ Deci multă vreme au zăbovit, cu îndrăzneală grăind întru Domnul cela ce mărturisea cuvântul Darului său, dând semne şi minuni a se face prin mâinile lor.

⁴ Şi s-a împărţit mulţimea cetăţii, şi unii erau cu Iudeii, iar unii cu Apostolii.

⁵ Şi dacă s-a făcut pornirea neamurilor, şi a Iudeilor împreună cu boierii lor, ca să-i ocărască şi să-i ucidă cu pietre pre ei,

⁶ Înţelegând au fugit la cetăţile Licaoniei, la Listra şi la Dervi, şi în ţinutul deprinprejur;

⁷ şi acolo era binevestind.

⁸ Şi un bărbat oarecare în Listra neputincios la picioare şedea, şchiop din pântecele maicii sale fiind, care niciodată nu a fost umblat.

⁹ Acesta asculta pre Pavel când grăia; care căutând la el, şi văzând că are credinţă a se mântui,

¹⁰ A zis cu mare glas: Scoală pe picioarele tale drept; şi a sărit şi umbla.

¹¹ Iar noroadele văzând ceea ce a făcut Pavel, au ridicat glasul lor, licaoneşte zicând: dumnezeii asemănându-se oamenilor s-au pogorât către noi.

¹² Şi numeau pre Varnava, Dia; iar pre Pavel, Ermi; de vreme ce el era povăţuitorul cuvântului.

¹³ Iar preotul lui Dia celui ce era înaintea cetăţii lor, tauri şi cununi înaintea porţilor aducând, împreună cu noroadele vrea să le facă jertfă.

¹⁴ Şi auzind Apostolii, Varnava şi Pavel, rupându-şi hainele sale, au sărit în norod, strigând.

¹⁵ Şi zicând: Bărbaţi, căci faceţi acestea? Şi noi oameni suntem asemenea pătimaşi ca voi, care binevestim vouă, ca să vă întoarceţi de la aceste deşarte spre Dumnezeul cel Viu, care a făcut Cerul şi pământul, şi marea, şi toate cele ce sunt într-însele.

¹⁶ Care întru neamurile cele trecute, a lăsat toate limbile să umble în căile lor.

¹⁷ Însă nu s-a lăsat pre sine nemărturisit, că bine făcând, din Cer a dat nouă ploi, şi timpuri roditoare, umplând de hrană, şi de veselie inimile noastre.

¹⁸ Şi acestea zicând, abia au potolit pre noroade ca să nu le jertfească lor.

¹⁹ Şi au venit de la Antiohia şi Iconia Iudeei, şi îndemnând pre noroade, şi cu pietre lovind pre Pavel, l-au tras afară din cetate, gândind că a murit.

²⁰ Iară înconjurându-l pre el ucenicii, sculându-se a intrat în cetate. Şi a doua zi a ieşit împreună cu Varnava în Dervi.

²¹ Şi bine vestind cetăţii aceea, şi învăţând pre mulţi, s-au întors în Listra, şi în Iconia, şi în Antiohia.

²² Întărind sufletele ucenicilor, şi rugându-i să rămână în Credinţă; şi cum că prin multe necazuri se cade nouă a intra întru Împărăţia lui Dumnezeu.

²³ Şi hirotonindu-le lor Preoţi pre la Biserici, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pre ei Domnului, întru care au crezut.

²⁴ Şi trecând Pisidia, au venit în Pamfilia.

²⁵ Şi grăind în Perghia cuvântul, s-au pogorât în Atalia.

²⁶ Şi de acolo au mers cu corabia în Antiohia, de unde erau daţi Darului lui Dumnezeu spre lucrul care l-au plinit.

²⁷ Şi viind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei, şi cum că a deschis neamurilor uşa credinţei.

²⁸ Şi au petrecut acolo vreme nu puţină împreună cu ucenicii.

15

¹ Şi oarecare pogorându-se din Iudeea învăţa pre fraţi: Că de nu vă veţi tăia împrejur după obiceiul lui Moise, nu veţi putea să vă mântuiţi.

² Deci făcându-se pricire şi întrebare nu puţină de către Pavel şi Varnava împrotiva acelora, au rânduit să se suie Pavel şi Varnava, şi alţi oarecare dintru ei, la Apostoli şi la Bătrâni în Ierusalim, pentru întrebarea aceasta.

³ Deci ei trimişi fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia, şi Samaria, povestind de întoarcerea neamurilor, şi făceau bucurie mare tuturor fraţilor.

⁴ Şi dacă au venit în Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, şi de Apostoli, şi de Bătrâni; şi au vestit câte a făcut Dumnezeu cu dânşii.

⁵ Iar s-au sculat oarecare din cei din eresul Fariseilor care crezuseră, zicând: Că trebuie a-i tăia împrejur pre ei, şi a le porunci să păzească legea lui Moise.

⁶ Şi s-au adunat Apostolii şi Bătrânii, să vadă de cuvântul acesta.

⁷ Şi multă întrebare făcându-se, sculându-se Petru a zis către ei: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din zilele cele mai dinainte Dumnezeu întru noi a ales, ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei, şi să creadă.

⁸ Şi Cunoscătorul de inimi Dumnezeu le-a mărturisit lor, dând lor Duhul cel Sfânt ca şi nouă.

⁹ Şi nimic nu a osebit între noi şi între ei, cu credinţa curăţind inimile lor.

¹⁰ Acum dar ce ispitiţi pre Dumnezeu, a pune jug peste cerbicea ucenicilor, care nici Părinţii noştri, nici noi nu am putut să-l purtăm?

¹¹ Ci prin Darul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui ca şi aceia.

¹² Şi a tăcut toată mulţimea, şi asculta pre Varnava şi pre Pavel, care povesteau câte a făcut Dumnezeu, semne şi minuni întru neamuri printr-înşii.

¹³ Iar dacă au tăcut ei, a răspuns Iacov, zicând: Bărbaţi fraţi ascultaţi-mă pre mine.

¹⁴ Simeon a spus cum întâi Dumnezeu a socotit să ia din neamuri norod întru Numele lui.

¹⁵ Şi cu aceasta se întocmesc cuvintele Prorocilor, după cum este scris:

¹⁶ După acestea mă voi întoarce, şi voi zidi cortul lui David cel căzut, şi cele săpate ale lui le voi zidi, şi voi îndrepta pre el.

¹⁷ Ca să caute ceilalţi din oameni pre Domnul, şi toate neamurile peste care s-a chemat Numele meu peste ei, zice Domnul cela ce face acestea toate.

¹⁸ Cunoscute din veac sunt la Dumnezeu toate lucrurile lui.

¹⁹ Pentru aceea eu judec, a nu supăra pe cei ce din neamuri se întorc la Dumnezeu.

²⁰ Ci a le trimite (scrie) lor, ca să se ferească de pângăriciunile idolilor, şi de curvie, şi de sugrumat, şi de sânge.

²¹ Pentru că Moise din neamurile cele de demult, prin toate cetăţile pre cei ce îl propovăduiesc pre el are, în Sinagoguri în toată Sâmbăta citindu-se.

²² Atunci s-a părut Apostolilor şi Bătrânilor împreună cu toată adunarea, ca alegând bărbaţi dintru ei, să trimită la Antiohia împreună cu Pavel şi cu Varnava, pre Iuda cel ce se chema Varsava, şi pre Sila, bărbaţi care povăţuiau întru fraţi.

²³ Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii, şi Bătrânii, şi fraţii, celor de la Antiohia, şi Siria, şi Cilicia fraţi, celor ce sunt din neamuri, să se bucure.

²⁴ De vreme ce am auzit că oarecare dintru noi ieşind v-au tulburat pre voi, cu cuvinte slăbind sufletele voastre, zicând să vă tăiaţi împrejur, şi să păziţi legea, cărora noi nu am poruncit.

²⁵ Părutu-s-a nouă care ne-am adunat cu un suflet, ca alegând bărbaţi, să-i trimitem către voi, împreună cu cei iubiţi ai noştri, Varnava şi Pavel.

²⁶ Oameni care şi-au dat sufletele lor, pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos.

²⁷ Drept aceea am trimis pre Iuda şi pre Sila, care şi ei cu cuvântul vor vesti acesteaşi.

²⁸ Pentru că s-a părut Sfântului Duh, şi nouă, ca mai mult nici o greutate să se puie peste voi, afară de cele de nevoie acestea:

²⁹ A vă feri de cele jertfite idolilor, şi de sânge, şi de sugrumat, şi de curvie; de care de vă veţi păzi pre voi, bine veţi face, fiţi sănătoşi.

³⁰ Deci aceştia slobozindu-se au venit la Antiohia, şi adunând mulţimea, au dat cartea.

³¹ Şi citindu-o s-au bucurat pentru mângâiere.

³² Şi Iuda şi Sila, şi ei Proroci fiind, prin cuvânt mult au mângâiat pre fraţi şi i-au întărit.

³³ Şi făcând acolo câtăva vreme, s-au slobozit cu pace de la fraţi către Apostoli.

³⁴ Iar lui Sila i s-a părut să rămână acolo.

³⁵ Iar Pavel şi Varnava se zăboveau în Antiohia, învăţând, şi binevestind împreună cu alţii mulţi cuvântul Domnului.

³⁶ Iar după câteva zile, a zis Pavel către Varnava: Întorcându-ne să cercetăm pre fraţii noştri prin toate cetăţile, întru care am vestit cuvântul Domnului, cum petrec.

³⁷ Iar Varnava voia să ia împreună pre Ioan ce se chema Marcu.

³⁸ Iar Pavel zicea, că pre cel ce s-a despărţit de ei din Pamfilia, şi nu a mers cu dânşii la lucru, să nu îl ia împreună.

³⁹ Drept aceea s-a făcut împerechere între dânşii, cât s-au despărţit ei unul de altul; şi Varnava luând pe Marcu, a mers cu corabia în Cipru.

⁴⁰ Iar Pavel alegând pre Sila s-au dus dându-se Darului lui Dumnezeu de către fraţi.

⁴¹ Şi trecea prin Siria şi prin Cilicia, întărind Bisericile.

16

¹ Şi au sosit în Dervi şi Listra; şi iată, un ucenic oarecare era acolo anume Timotei, fiu al unei femei Iudee credincioasă, iar tatăl lui Elin.

² Care se mărturisea de fraţii cei ce erau în Listra şi Iconia.

³ Pre acesta a voit Pavel să meargă împreună cu el; şi luându-l l-a tăiat împrejur pre el, pentru Iudeii cei ce erau în locurile acelea; pentru că ştiau toţi pre tatăl lui că era Elin.

⁴ Şi cum treceau prin cetăţi le da învăţătură să păzească dogmele cele rânduite de Apostoli, şi de bătrânii cei din Ierusalim.

⁵ Deci Bisericile se întăreau cu credinţa, şi prisoseau cu numărul în toate zilele.

⁶ Şi trecând Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Sfântul Duh a grăi cuvântul în Asia.

⁷ Venind spre Misia, se ispitea a merge spre Bitinia, şi nu i-a lăsat pre ei Duhul.

⁸ Şi trecând Misia s-au pogorât în Troada.

⁹ Şi vedenie noaptea s-a arătat lui Pavel: Bărbat oarecare macedonean era stând, rugându-l pre el şi zicând: Trecând la Macedonia ajută-ne nouă.

¹⁰ Iar dacă a văzut vedenia, îndată am cercat, să ieşim în Macedonia, socotind că ne cheamă pre noi Domnul să le binevestim lor.

¹¹ Drept aceea pornind de la Troada, am mers drept la Samotraki, şi a doua zi la Neapoli.

¹² Şi de acolo la Filipi, care este cea întâi a părţii Macedoniei cetate, Kolonia, şi eram întru această cetate petrecând câteva zile.

¹³ Şi în ziua Sâmbetelor am ieşit afară din cetate lângă râu, unde se socotea a fi rugăciune, şi şezând grăiam femeilor celor ce se adunaseră.

¹⁴ Şi o femeie anume Lidia care vindea pânze mohorâte, din cetatea Tiatirilor, cinstind pre Dumnezeu, asculta; căreia Domnul a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce se grăiau de Pavel.

¹⁵ Şi dacă s-a botezat ea şi casa ei, s-a rugat zicând: De m-aţi judecat pre mine a fi credincioasă Domnului, intrând în casa mea rămâneţi, şi ne-a silit pre noi.

¹⁶ Şi a fost când mergeam noi la rugăciune, o oarecare slujnică având duh Pitonicesc, ne-a întâmpinat pre noi; care dobândă multă da stăpânilor ei vrăjind.

¹⁷ Aceasta urmând lui Pavel şi nouă, striga zicând: Aceşti oameni robii lui Dumnezeu celui de sus sunt, care vestesc vouă calea mântuirii.

¹⁸ Şi aceasta făcea în multe zile, iar supărându-se Pavel, şi întorcându-se, a zis duhului: Poruncescu-ţi ţie întru Numele lui Iisus Hristos, să ieşi dintr-însa; şi a ieşit întru acel ceas.

¹⁹ Şi văzând stăpânii ei că s-a dus nădejdea câştigului lor, prinzând pre Pavel şi pre Sila, i-au dus în târg la cei mai mari.

²⁰ Şi ducându-i pre ei la Voievozi, au zis: Aceşti oameni tulbură cetatea noastră, Iudei fiind.

²¹ Şi vestesc obiceiuri, care nu este slobod nouă a le primi, nici a le face, Romani fiind noi.

²² Şi s-a ridicat norodul asupra lor; şi Voievozii rupându-le lor hainele, au poruncit să îi bată cu toiege.

²³ Şi multe lovituri dându-le lor, i-a băgat în temniţă, poruncind temnicerului prea bine să-i păzească pre ei.

²⁴ Care poruncă ca aceea luând, i-a pus pre ei în temniţa cea mai dinăuntru, şi picioarele lor le-a băgat în gros.

²⁵ Iar în miezul nopţii, Pavel şi Sila rugându-se, lăudau pre Dumnezeu; şi îi auzeau pre dânşii cei legaţi.

²⁶ Şi fără de veste s-a făcut cutremur mare, cât s-au clătit temeliile temniţei; şi numaidecât s-au deschis toate uşile, şi legăturile tuturor s-au dezlegat.

²⁷ Şi deşteptându-se temnicerul, şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia voia să se omoare, socotind că au scăpat cei legaţi.

²⁸ Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Nimic rău să nu îţi faci ţie, că toţi suntem aici.

²⁹ Şi cerând lumânare a sărit înlăuntru, şi tremurând a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila.

³⁰ Şi scoţându-i pre ei afară, a zis: Domnilor, ce mi se cade să fac să mă mântuiesc?

³¹ Iar ei au zis: Crede întru Domnul Iisus Hristos, şi te vei mântui tu şi casa ta.

³² Şi i-au grăit lui cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui.

³³ Şi luându-i pre ei întru acel ceas al nopţii, i-a spălat de rane, şi s-a botezat el şi ai lui toţi îndatăşi.

³⁴ Şi ducându-i pre ei în casa sa, le-a pus masă; şi s-a bucurat cu toată casa sa crezând întru Dumnezeu.

³⁵ Şi făcându-se ziuă, au trimis Voievozii pre purtătorii de toiege, zicând: Sloboade pre oamenii aceia.

³⁶ Şi a spus temnicerul cuvintele acestea către Pavel, că au trimis Voievozii ca să vă sloboziţi; acum dar ieşiţi şi mergeţi cu pace.

³⁷ Iar Pavel a zis către ei: După ce ne-au bătut pre noi înaintea norodului fără de judecată, oameni Romani fiind, ne-au pus în temniţă, şi acum pre ascuns ne scot pre noi? Că nu este aşa; ci să vie ei să ne scoată.

³⁸ Şi au vestit Voievozilor purtătorii de toiege graiurile acestea; şi s-au temut auzind că Romani sunt.

³⁹ Şi venind, s-au rugat lor, şi socotindu-i îi poftea să iasă din cetate.

⁴⁰ Şi ieşind din cetate, au intrat la Lidia, şi văzând pre fraţi, i-au mângâiat pre ei şi, au ieşit.

17

¹ Şi trecând prin Amfipoli, şi Apolonia, au venit în Tesalonic, unde era Sinagoga Iudeilor.

² Şi după obiceiul său Pavel a intrat la ei; şi în trei Sâmbete s-a întrebat cu ei din Scripturi.

³ Dovedind şi arătându-le că se cădea lui Hristos să pătimească, şi să Învieze din morţi; şi cum că acesta este Hristos Iisus, pre care eu vestesc vouă.

⁴ Şi unii dintr-înşii au crezut; şi s-au însoţit cu Pavel şi cu Sila, şi mulţime multă din Elinii cei cucernici, şi din femeile cele de frunte nu puţine.

⁵ Iar Iudeii cei necredincioşi umplându-se de pizmă, şi luând lângă ei pre nişte oameni răi din cei proşti, şi făcând gloată au întărâtat cetatea; şi năvălind asupra casei lui Iason căutau să-i scoată pre ei la norod.

⁶ Şi neaflându-i pre ei, trăgeau pre Iason şi pre unii din fraţi la mai marii cetăţii, strigând: Că cei ce au tulburat toată lumea, aceştia şi aici au venit.

⁷ Pre care i-a primit Iason, şi aceştia toţi împotriva rânduielilor Cezarului fac, zicând că este alt împărat Iisus.

⁸ Şi au tulburat pre norod, şi pre mai marii cetăţii care auzeau acestea.

⁹ Şi luând multe de la Iason şi de la ceilalţi, i-au slobozit pre ei.

¹⁰ Şi fraţii îndată noaptea au trimis pre Pavel şi pre Sila la Veria; care mergând au intrat în Sinagoga Iudeilor.

¹¹ Şi aceştia erau mai de bun neam decât cei din Tesalonic, care au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele cercând scripturile, de sunt acestea aşa.

¹² Mulţi dară dintru dânşii au crezut, şi din femeile Elinilor cele de cinste, şi din bărbaţi nu puţini.

¹³ Şi dacă au înţeles Iudeii cei din Tesalonic, că în Veria s-a vestit de Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi acolo tulburând noroadele.

¹⁴ Şi îndată atunci fraţii au trimis pre Pavel să meargă spre mare; şi au rămas Sila şi Timotei acolo.

¹⁵ Iar cei ce grijeau să scape pre Pavel, l-au dus pre el până la Atena, şi luând poruncă către Sila şi Timotei, ca cum mai curând să vie la el, s-au dus.

¹⁶ Iar în Atena aşteptându-i pre ei Pavel, se întărâta întru dânsul duhul lui, văzând cetatea plină de idoli.

¹⁷ Drept aceea, se întreba în Sinagogă cu Iudeii, şi cu cei credincioşi; şi în târg în toate zilele cu cei ce se întâmpla.

¹⁸ Iar oarecare din Epicurii şi din Stoicii filosofi se priceau cu el; şi unii ziceau: Oare ce voieşte acest semănător de cuvinte să grăiască? Iar alţii: Se pare că de străini dumnezei este vestitor; căci pre Iisus şi Învierea lui binevestea lor.

¹⁹ Şi prinzându-l pre dânsul, l-au dus la Areopag, zicând: Oare putem a înţelege ce este această învăţătură nouă, care de tine se grăieşte?

²⁰ Pentru că străine oarecare bagi în auzurile noastre, drept aceea voim să ştim, ce vor să fie acestea.

²¹ (Că Atenienii toţi, şi cei străini care mergeau acolo, la nimic alt nu se zăboveau, fără numai a zice sau a auzi ceva nou).

²² Şi stând Pavel în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi Atenieni, întru toate vă văd pre voi ca cum aţi fi mai cucernici.

²³ Pentru că trecând, şi privind închinăciunile voastre, am aflat şi un jertfelnic, întru care era scris: Necunoscutului Dumnezeu; pre care dar necunoscându-l voi îl cinstiţi, pre acesta eu îl vestesc vouă.

²⁴ Dumnezeu care a făcut lumea, şi toate cele ce sunt într-însa, acesta fiind Domnul Cerului şi al pământului, nu în Biserici făcute de mâini locuieşte.

²⁵ Nici de mâini omeneşti se slujeşte, având trebuinţă de ceva; de vreme ce el dă tuturor viaţă, şi suflare şi toate.

²⁶ Şi a făcut dintru un sânge tot neamul omenesc, să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele mai înainte rânduite, şi hotarele locuinţei lor.

²⁷ Să caute pre Domnul, că doar l-ar simţi pre el şi l-ar afla; măcar că nu este departe de fieştecare din noi.

²⁸ Căci întru dânsul viem, şi ne mişcăm, şi suntem. Precum şi oarecare din poeticii voştri au zis: Că al lui şi neam suntem.

²⁹ Deci de vreme ce neam al lui Dumnezeu suntem, nu suntem datori a socoti cum că Dumnezeu este asemenea aurului, sau argintului, sau pietrei care este cioplitură a meşteşugului şi a gândului omului.

³⁰ Deci anii neştiinţei aceştia trecându-i cu vederea Dumnezeu, acum porunceşte tuturor oamenilor pretutindeni să se pocăiască.

³¹ Pentru că a pus ziuă, întru care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care mai înainte l-a rânduit, dând credinţă tuturor, înviindu-l pre dânsul din morţi.

³² Iar auzind învierea morţilor, unii îşi băteau joc; iar alţii au zis: Te vom mai auzi iarăşi pre tine pentru aceasta.

³³ Şi aşa Pavel a ieşit din mijlocul lor.

³⁴ Iar oarecare bărbaţi lipindu-se de el au crezut: Între care era şi Dionisie Areopagitul, şi o femeie anume Damaris, şi alţii împreună cu dânşii.

18

¹ Iar după acestea ieşind Pavel din Atena, a venit la Corint.

² Şi aflând pre oarecare iudeu anume Ahila, de neam din Pont, care de curând venise din Italia, şi pre Priscila femeia lui, (pentru că a fost poruncit Claudie să iasă toţi Iudeii din Roma), a venit la ei.

³ Şi pentru că era de un fel de meşteşug cu ei, a rămas lângă dânşii şi lucra; pentru că erau făcători de corturi cu meşteşugul.

⁴ Şi se pricea în Sinagogă în toate Sâmbetele, şi încredinţa şi pre Iudei şi pre Elini.

⁵ Iar dacă s-a pogorât de la Macedonia Sila şi Timotei, se cuprinsese de Duhul Pavel, mărturisind Iudeilor că Iisus este Hristos.

⁶ Şi stând ei împrotivă şi hulind, scuturându-şi hainele, a zis către dânşii: Sângele vostru asupra capului vostru; curat sunt eu, de acum la neamuri mă voi duce.

⁷ Şi mutându-se de acolo a venit la casa oarecăruia anume Iust, care cinstea pre Dumnezeu, a cărui casă era alături cu Sinagoga.

⁸ Iar Krisp, mai marele Sinagogăi, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui, şi mulţi din Corinteni auzind credeau şi se botezau.

⁹ Şi a zis Domnul în vedenie noaptea lui Pavel: Nu te teme, ci grăieşte şi, nu tăcea.

¹⁰ Că eu sunt cu tine, şi nimeni nu se va ispiti asupra ta, ca să-ţi facă rău; pentru că norod mult este mie în cetatea aceasta.

¹¹ Şi a şezut un an şi şase luni, învăţând întru ei cuvântul lui Dumnezeu.

¹² Şi Galion fiind Antipat (dregător) în Ahaia, s-au ridicat toţi Iudeii cu un suflet asupra lui Pavel, şi l-au dus pre el la divan.

¹³ Zicând că afară de lege acesta îndeamnă pre oameni să cinstească pre Dumnezeu.

¹⁴ Şi vrând Pavel să deschidă gura, a zis Galion către Iudei: De ar fi vreo nedreptate sau vreo faptă rea o Iudeilor, după cuviinţă v-aş fi suferit pre voi.

¹⁵ Iar de vreme ce este întrebare pentru cuvânt, şi pentru nume, şi pentru legea voastră, veţi căuta voi, pentru că judecător acestora eu nu vreau să fiu.

¹⁶ Şi i-a gonit pre ei de la divan.

¹⁷ Şi apucând toţi Elinii pre Sosten mai marele Sinagogăi, îl bătea înaintea divanului, şi nimic de acestea lui Galion nu îi era lui grijă.

¹⁸ Iar Pavel încă mai îngăduind zile multe, despărţindu-se (luându-şi ziua bună) de la fraţi, a mers pre apă la Siria, şi împreună cu el Priscila şi Ahila, care şi-au tuns capul în Kegxrees, pentru că avea făgăduinţă.

¹⁹ Şi au sosit în Efes, şi pre aceia i-a lăsat acolo; iar el intrând în Sinagogă se întreba cu Iudeii.

²⁰ Şi rugându-l ei ca să rămână la dânşii mai multă vreme, nu a voit.

²¹ Ci s-a despărţit (luându-şi ziua bună) de la ei, zicând: Mi se cade cu adevărat ca Praznicul cel ce vine să-l fac în Ierusalim, şi iarăşi mă voi întoarce la voi, de va voi Dumnezeu. Şi a purces de la Efes.

²² Şi pogorându-se în Cezareea, suindu-se şi închinându-se adunării, s-a pogorât la Antiohia.

²³ Şi făcând acolo câtăva vreme, s-a dus trecând de rând prin ţinutul Galatiei, şi prin Frigia, întărind pre toţi ucenicii.

²⁴ Iar un Iudeu oarecare anume Apolos, Alexandrin de neam, bărbat meşter la cuvânt, a venit în Efes, puternic fiind întru scripturi.

²⁵ Acesta era învăţat calea Domnului, şi fierbând cu duhul grăia, şi învăţa cu deadinsul cele ce sunt pentru Domnul, ştiind numai botezul lui Ioan.

²⁶ Acesta a început a grăi cu îndrăzneală în Sinagogă; şi auzindu-l pre el Ahila şi Priscila, l-au luat, şi mai cu amăruntul i-au spus lui calea lui Dumnezeu.

²⁷ Şi vrând el să treacă în Ahaia, îndemnându-se fraţii, au scris ucenicilor să-l primească pre el, care mergând acolo mult a ajutat cu darul celor ce crezuseră.

²⁸ Pentru că tare înfrunta pre Iudei înaintea norodului, arătându-le din scripturi că Iisus este Hristos.

19

¹ Şi a fost când era Apolos în Corint, Pavel trecând prin părţile cele de sus, a venit în Efes; şi aflând pre oarecare ucenici,

² A zis către ei: Luat-aţi Duh Sfânt după ce aţi crezut? Iar ei au zis către dânsul: Încă nici de este Duh Sfânt am auzit.

³ Şi a zis către ei: Dar în ce v-aţi botezat? Iar ei au zis: În botezul lui Ioan.

⁴ Iar Pavel a zis: Ioan a botezat botezul pocăinţei, norodului zicând, să creadă întru acela ce vine după dânsul, adică întru Hristos Iisus.

⁵ Şi auzind s-au botezat întru Numele Domnului Iisus.

⁶ Şi punându-şi Pavel mâinile preste ei, a venit Duhul Sfânt preste dânşii, şi grăiau în limbi, şi proroceau.

⁷ Şi era de toţi bărbaţii ca la doisprezece.

⁸ Şi el intrând în Sinagogă, cu îndrăzneală grăia în trei luni întrebându-se şi adeverind cele de Împărăţia lui Dumnezeu.

⁹ Iar de vreme ce unii se împietreau şi nu ascultau grăind de rău calea înaintea norodului, Pavel depărtându-se de la ei, a osebit pe ucenici, în toate zilele pricindu-se în şcoala unui Tirran.

¹⁰ Şi aceasta s-a făcut în doi ani, cât toţi cei ce locuiau în Asia, au auzit cuvântul Domnului Iisus, şi Iudeii şi Elinii.

¹¹ Şi puteri nu mici făcea Dumnezeu, prin mâinile lui Pavel.

¹² Cât şi peste cei ce erau bolnavi se aduceau de pre trupul lui mahrămi, sau ştergătoare (basmale), şi se depărtau de la ei bolile, şi duhurile cele rele ieşeau dintr-înşii.

¹³ Şi s-au ispitit oarecare din Iudeii cei ce înconjura jurători a chema preste cei ce aveau duhurile cele rele, Numele Domnului Iisus, zicând: Jurămu-vă pre voi cu Iisus, pre care Pavel propovăduieşte.

¹⁴ Şi era oarecare feciori ai lui Skeva Iudeului Arhierelui şapte, care făceau aceasta.

¹⁵ Şi răspunzând duhul cel rău a zis: Pre Iisus cunosc, şi pre Pavel ştiu, dar voi cine sunteţi?

¹⁶ Şi sărind asupra lor omul întru care era duhul cel rău, şi biruindu-i pre ei, s-a întărit asupra lor, cât goi şi răniţi au fugit din casa aceea.

¹⁷ Şi aceasta s-a făcut ştiută la toţi Iudeii şi Elinii cei ce locuiau în Efes, şi a căzut frică peste toţi aceia, şi se mărea Numele Domnului Iisus.

¹⁸ Şi mulţi din cei ce crezuseră veneau de se mărturiseau, şi vesteau faptele lor.

¹⁹ Şi mulţi din cei ce făcuse vrăjile, aducând cărţile le ardea înaintea tuturor; şi au socotit preţurile lor, şi au aflat cincizeci de mii de arginţi.

²⁰ Aşa cu tărie cuvântul Domnului creştea, şi se întărea.

²¹ Şi dacă s-au săvârşit acestea, a pus Pavel cu Duhul, ca trecând prin Macedonia şi Ahaia, să meargă în Ierusalim, zicând: Că după ce voi fi acolo, trebuie şi Roma să o văd.

²² Şi trimiţând la Macedonia doi din cei ce slujeau lui, pre Timotei şi pre Erast, el a rămas câtăva vreme în Asia.

²³ Şi s-a făcut în vremea aceea tulburare nu puţină pentru calea Domnului.

²⁴ Pentru că un argintar oarecare anume Dimitrie, făcând biserici de argint Artemidei, da meşterilor lucru nu puţin.

²⁵ Pre care adunându-i, şi pre cei ce erau lucrători de unele ca acestea, a zis: Bărbaţilor, ştiţi că dintru acest lucru este câştigul nostru.

²⁶ Şi vedeţi şi auziţi, că nu numai în Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta mult norod învăţând a mutat zicând, că nu sunt dumnezei cei ce de mâini se fac.

²⁷ Şi nu numai această parte a noastră se primejduieşte a veni spre defăimare, ci şi biserica dumnezeoaiei celei mari Artemidei, întru nimic a se socoti, va încă să se surpe şi mărimea ei, pre care toată Asia şi lumea o cinsteşte.

²⁸ Şi auzind, şi umplându-se de mânie, striga zicând: Mare este Artemida Efesenilor.

²⁹ Şi s-a umplut toată cetatea de tulburare, şi s-au pornit toţi într-un suflet la privelişte, răpind împreună şi pe Gae şi pe Aristarh Macedonenii, soţiile lui Pavel.

³⁰ Iar Pavel vrând să intre în norod, nu l-au lăsat pre el ucenicii.

³¹ Încă şi unii din mai marii Asiei, fiind lui prieteni, trimiţând la dânsul îl rugau să nu se dea pre sine în privelişte.

³² Deci alţii altceva strigau, pentru că era adunarea tulburată, şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce s-au adunat.

³³ Iar din norod au scos înainte pre Alexandru, punându-l pre el înainte Iudeii; iar Alexandru făcând cu mâna, vrea să răspundă norodului.

³⁴ Iar cunoscând, că este Iudeu, un glas s-a făcut de către toţi, care ca vreo două ceasuri strigau: Mare este Artemida Efesenilor.

³⁵ Iar Logofătul aşezând (potolind) norodul, a zis: Bărbaţi Efeseni, cine este omul acela, care nu ştie cetatea Efesenilor că este purtătoare de grija bisericii Artemidei dumnezeoiaiei celei mari, şi a lui Diopet?

³⁶ Deci fără de îndoială fiind acestea, se cuvine voi să vă astâmpăraţi, şi nimic cu obrăznicie să nu faceţi.

³⁷ Că aţi adus pre bărbaţii aceştia, nici furi de cele sfinte, (fiind), nici hulind pre dumnezeoiaia voastră.

³⁸ Iar de are Dimitrie, şi cei împreună cu el meşteri, către cineva cuvânt, judecători sunt, şi dregători, pârască-se unul pre altul.

³⁹ Iar dacă pentru altceva cercaţi, întru cea după lege adunare se va dezlega.

⁴⁰ Pentru că ne primejduim să ne vinuim de zarvă pentru ziua de astăzi, fiindcă nici o pricină nu este, pentru care am putea să dăm seamă pentru tulburarea acesta.

⁴¹ Şi acestea zicând a slobozit adunarea.

20

¹ Iar după ce a încetat gâlceava, chemând Pavel pre ucenici, şi închinându-se lor, a ieşit să meargă în Macedonia.

² Şi trecând prin părţile acelea, şi mângâindu-i pre ei cu cuvinte multe, a venit în Elada.

³ Şi făcând trei luni, fiindcă s-a făcut vicleşug asupra lui despre Iudei, vrând el să se suie în Siria, s-a făcut socoteală să se întoarcă prin Macedonia.

⁴ Şi mergea împreună cu el până la Asia, Sosipatru Verianul; şi din Tesaloniceni Aristarh şi Secund, şi Gae Dervianul, şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim.

⁵ Aceştia mergând înainte, ne-au aşteptat pre noi în Troada.

⁶ Iar noi am mers pre apă, după zilele azimilor de la Filipi, şi în cinci zile am venit la ei în Troada, unde am zăbovit şapte zile.

⁷ Iar întru una din Sâmbete adunaţi fiind ucenicii să frângă pâine, Pavel vorbea cu dânşii vrând să purceadă a doua zi; şi a lungit cuvântul până la miezul nopţii.

⁸ Şi erau făclii multe în foişor sus unde erau adunaţi.

⁹ Şi şezând un tinerel anume Eutih întru o fereastră, cuprins fiind de somn greu, vorbind Pavel de multe, plecându-se de somn, a căzut jos din casa de sus cea din rândul al treilea, şi l-au luat mort.

¹⁰ Iar Pavel pogorându-se a căzut peste el, şi îmbrăţişându-l, a zis: Nu vă tulburaţi, că sufletul lui într-însul este.

¹¹ Şi suindu-se şi frângând pâine, şi mâncând, şi mult vorbind cu ei până la ziuă, aşa a ieşit.

¹² Iar pe copil l-au adus viu, şi s-au mângâiat nu puţin.

¹³ Iar noi venind la corabie am mers la Ason, de acolo vrând ca să luăm pe Pavel pentru că aşa era rânduit, vrând el să meargă pre uscat pedestru.

¹⁴ Şi dacă s-a întâlnit cu noi la Ason, luându-l pre el am venit la Mitilini.

¹⁵ Şi de acolo înotând cu corabia a doua zi am sosit în preajma Hiului, şi în cealaltă zi am ajuns în Samos, şi rămânând în Tronghilion, a doua zi am venit la Milit.

¹⁶ Pentru că a socotit Pavel să treacă Efesul, ca să nu i se facă lui să zăbovească în Asia că se grăbea de ar putea în ziua Praznicului a cincizeci de zile să fie în Ierusalim.

¹⁷ Şi din Milit, trimiţând în Efes, a chemat pre Prezbiterii Bisericii.

¹⁸ Şi dacă au venit la el, a zis lor: Voi ştiţi din ziua cea dintâi, întru care am intrat în Asia, cum am fost cu voi în toată vremea.

¹⁹ Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrămi şi ispite care mi s-au întâmplat mie întru vicleşugurile Iudeilor.

²⁰ Cum nimic nu am ferit dintru cele de folos, ca să nu vă vestesc vouă, şi să vă învăţ pre voi, înaintea norodului şi prin case.

²¹ Mărturisind şi Iudeilor şi Elinilor, pocăinţa cea către Dumnezeu, şi credinţa cea întru Domnul nostru Iisus Hristos.

²² Şi acum iată eu legat fiind, cu Duhul merg în Ierusalim, neştiind cele ce mi se vor întâmpla mie întru el.

²³ Fără numai că Duhul cel Sfânt prin cetăţi mărturiseşte zicând: Că legături şi necazuri pre mine mă aşteaptă.

²⁴ Ci nici de una nu bag seamă, nici am sufletul meu cinstit mie, fără numai ca să săvârşesc alergarea mea cu bucurie, şi slujba care am luat de la Domnul Iisus, a mărturisi Evanghelia Darului lui Dumnezeu.

²⁵ Şi acum iată eu ştiu că nu veţi mai vedea faţa mea voi toţi, pe la care am trecut propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶ Pentru aceea mă mărturisesc vouă în ziua de astăzi, că curat sunt eu de sângele tuturor.

²⁷ Pentru că nu m-am ferit ca să nu vă vestesc vouă sfatul lui Dumnezeu.

²⁸ Drept aceea luaţi aminte de voi, şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pre voi Episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, care o a câştigat cu Sângele său.

²⁹ Că eu ştiu aceasta că după ducerea mea vor intra lupi grei întru voi, care nu vor cruţa turma.

³⁰ Şi dintru voi înşivă se vor scula bărbaţi, grăind îndărătnicii, ca să tragă pre ucenici după dânşii.

³¹ Pentru aceea privegheaţi aducându-vă aminte, că trei ani noaptea şi ziua nu am încetat cu lăcrămi învăţând pe unul fieştecare dintre voi.

³² Şi acum vă încredinţez pre voi, fraţilor, lui Dumnezeu, şi cuvântului Darului lui; care poate să vă zidească, şi să vă dea vouă moştenire între toţi cei Sfinţiţi.

³³ Argintul sau aurul sau haina nici a unuia nu am poftit.

³⁴ Singuri voi ştiţi, că trebilor mele, şi celora ce sunt cu mine, au slujit mâinile acestea.

³⁵ Toate am arătat vouă, ca aşa ostenindu-vă se cade să ajutaţi celor slabi, aducând-vă aminte de cuvântul Domnului Iisus, că el a zis: Mai fericit este a da decât a lua.

³⁶ Şi acestea zicând, plecându-şi genunchele sale, împreună cu toţi cu ei s-a rugat.

³⁷ Şi multă plângere a fost tuturor, şi căzând pre grumajii lui Pavel îl sărutau pre el.

³⁸ Cuprinzându-i jale mai vârtos pentru cuvântul care le-a fost zis, că nu vor mai vedea faţa lui, şi îl petreceau pre el la corabie.

21

¹ Şi după ce a fost a purcede noi despărţindu-ne de la ei, mergând drept, am venit la Kon, şi a doua zi la Rodos, şi de acolo la Patra.

² Şi aflând corabie trecând la Finichi, suindu-ne într-însa am purces.

³ Şi ivindu-ne la Cipru, şi lăsându-l pre el în stânga, mergeam la Siria, şi ne-am pogorât în Tir, pentru că acolo era corabia a descărca povara.

⁴ Şi aflând ucenici, am rămas acolo şapte zile, care ziceau lui Pavel prin Duhul să nu se suie la Ierusalim.

⁵ Şi când a fost nouă de am împlinit zilele, ieşind mergeam, petrecându-ne pre noi toţi împreună cu femei şi cu copii, până afară din cetate, şi plecând genunchele pre ţărmuri am făcut rugăciune.

⁶ Şi închinându-ne unii altora am intrat în corabie, iar aceia s-au întors la ale sale.

⁷ Iar noi calea pre apă săvârşind, de la Tir am venit la Ptolemaida, şi închinându-ne fraţilor, am rămas o zi la ei.

⁸ Iar a doua zi ieşind cei ce erau cu Pavel au venit în Cezareea; şi intrând în casa lui Filip Evanghelistul, care era din cei şapte Diaconi, am rămas la el.

⁹ Şi acesta avea patru fete fecioare Prorociţe.

¹⁰ Şi zăbovindu-ne noi acolo multe zile, s-a pogorât din Iudeea oarecare Proroc anume Agav.

¹¹ Şi venind către noi şi luând brâul lui Pavel, şi legându-şi mâinile şi picioarele, a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pre bărbatul, al căruia este brâul acesta, aşa îl vor lega în Ierusalim Iudeii, şi îl vor da în mâinile neamurilor.

¹² Şi dacă am auzit acestea, îl rugam noi şi cei de loc de acolo, ca să nu se suie el în Ierusalim.

¹³ Şi a răspuns Pavel: Ce faceţi de plângeţi, şi îmi întristaţi inima? Că eu nu numai a fi legat, ci şi a muri în Ierusalim gata sunt, pentru Numele Domnului Iisus.

¹⁴ Şi neputându-l noi pleca pre el, am încetat zicând: Voia Domnului să fie.

¹⁵ Iar după zilele acestea gătindu-ne ne suiam în Ierusalim.

¹⁶ Şi au venit împreună şi din ucenicii de la Cezareea cu noi, aducând la care să ne sălăşluim, pe Mnason oarecare Cipriot, vechi ucenic.

¹⁷ Şi sosind noi în Ierusalim, cu bucurie ne-au primit pre noi fraţii.

¹⁸ Iar a doua zi a intrat Pavel împreună cu noi către Iacov, şi toţi Bătrânii au venit.

¹⁹ Şi închinându-se lor, spunea câte una pre rând, cele ce a făcut Dumnezeu întru neamuri prin slujba lui.

²⁰ Şi ei auzind, slăveau pre Domnul; şi au zis lui: Vezi frate, câte mii de Iudei sunt care au crezut; şi toţi sunt râvnitori legii.

²¹ Şi au înţeles pentru tine, că înveţi despărţire de la Moise pre toţi Iudeii cei dintre neamuri, zicând, să nu-şi taie împrejur pre fii lor, nici după obiceiuri să umble.

²² Ce dar este? Cu adevărat trebuie mulţime să se adune; că vor auzi că ai venit.

²³ Deci acesta fă, care îţi zicem ţie: Sunt la noi patru bărbaţi, care au făgăduinţă întru sine.

²⁴ Pre aceştia luându-i curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte pentru ei ca să-şi radă capul; şi vor cunoaşte toţi, că din cele ce au înţeles pentru tine, nimic nu este, ci umbli şi tu păzind legea.

²⁵ Iar pentru neamurile care au crezut noi am trimis, judecând nimic de acest fel să păzească ei, fără numai să se ferească ei de ce este jertfit idolilor, şi de sânge, şi de sugrumat, şi de curvie.

²⁶ Atuncea Pavel luând pe bărbaţii aceia, a doua zi curăţindu-se cu ei, a intrat în Biserică, vestind plinirea zilelor curăţeniei, până ce s-au adus pentru unul fieştecare din ei jertfă.

²⁷ Şi când era să se plinească şapte zile, Iudeii cei din Asia văzând pre el în Biserică, au întărâtat tot norodul, şi şi-au pus mâinile pre el.

²⁸ Strigând: Bărbaţi Israiliteni ajutaţi, acesta este omul care împrotiva norodului, şi a legii, şi a locului acestuia pre toţi pretutindeni învaţă; încă şi elini a băgat în Biserică, şi a spurcat acest sfânt loc.

²⁹ Că văzuseră pe Trofim Efeseanul în cetate împreună cu el, pre care socoteau că l-a băgat Pavel în Biserică.

³⁰ Şi s-a ponit toată cetatea, şi a alergat norodul, şi prinzând pre Pavel îl trăgea afară din Biserică; şi îndată s-au închis uşile.

³¹ Şi căutând ei să-l omoare pre el, a venit veste la Căpitanul oştii, cum că s-a tulburat tot Ierusalimul.

³² Care îndată luând ostaşi şi sutaşi, a alergat asupra lor, iar ei văzând pre Căpitanul, şi pre ostaşi, au încetat a bate pre Pavel.

³³ Şi apropiindu-se Căpitanul, l-a apucat pre el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri, şi întreba cine este, şi ce a făcut.

³⁴ Şi alţii altceva strigau întru norod; şi neputând să înţeleagă adevărul pentru gâlceavă, a poruncit să-l ducă pre el la tabără.

³⁵ Şi când au ajuns la trepte s-a întâmplat de se purta el de ostaşi, pentru sila norodului.

³⁶ Pentru că mergea după el mulţimea norodului, strigând: Ia-l pre el.

³⁷ Şi vrând să-l bage în tabără, Pavel a zis căpitanului: De este slobod mie a zice ceva către tine. Iar el a zis: Elineşte ştii?

³⁸ Oare nu eşti tu Egipteanul acela ce mai înainte de zilele acestea, te-ai ridicat asupră şi ai scos în pustie pre cele patru mii de bărbaţi sicari?

³⁹ Şi a zis Pavel: Eu sunt om Iudeu Tarsean, al Ciliciei, care nu este neînsemnată cetate, cetăţean; şi te rog pre tine, dă-mi voie să grăiesc către norod.

⁴⁰ Şi dându-i voie el, Pavel stând pre trepte, a făcut cu mâna norodului; şi multă tăcere făcându-se, a grăit în limba evreiască zicând:

22

¹ Bărbaţi fraţi şi părinţi, auziţi acum răspunsul meu cel către voi.

² Şi auzind că în limba evreiască grăieşte lor, mai multă tăcere au dat.

³ Şi a zis: Eu sunt bărbat Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, şi crescut în cetatea aceasta, lângă picioarele lui Gamaliil, învăţat pre amăruntul legea părinţească, râvnitor fiind lui Dumnezeu, precum toţi voi sunteţi astăzi.

⁴ Care această cale o am gonit, până la moarte, legând şi dând la temniţe, bărbaţi şi femei.

⁵ Precum şi Arhiereul mărturiseşte de mine, şi toată Bătrânimea, de la care şi cărţi luând către fraţi, la Damasc mergeam, ca şi pre cei ce erau acolo să-i aduc legaţi în Ierusalim, ca să se pedepsească.

⁶ Şi a fost când mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, întru amiază zi, fără de veste din Cer a strălucit împrejurul meu lumină multă.

⁷ Şi am căzut la pământ, şi am auzit Glas zicându-mi: Saul Saul, ce mă goneşti?

⁸ Iar eu am răspuns: Cine eşti Doamne? Şi a zis către mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pre carele tu goneşti.

⁹ Iar cei ce erau împreună cu mine, lumina o au văzut, şi s-au înfricoşat, iar glasul celui ce grăia mie, nu l-au auzit.

¹⁰ Şi am zis: Ce voi face Doamne? Iar Domnul a zis către mine: Sculându-te mergi în Damasc, şi acolo se va grăi ţie, pentru toate cele ce s-au rânduit ţie să le faci.

¹¹ Şi fiindcă nu vedeam de slava luminii aceleia, ducându-mă de mână de cei ce erau împreună cu mine, am venit în Damasc.

¹² Iar oarecare Anania bărbat binecredincios dupre lege, mărturisit de toţi Iudeii care locuiesc în Damasc,

¹³ Venind la mine, şi stând înainte a zis mie: Saul frate, caută, (vezi iarăşi), şi eu în ceasul acela am căutat la el (l-am văzut pre el).

¹⁴ Iar el a zis: Dumnezeul Părinţilor noştri te-a ales pre tine ca să cunoşti voia lui, şi să vezi pre cel drept, şi să auzi glas din gura lui.

¹⁵ Căci vei fi mărturie lui către toţi oamenii de cele ce ai văzut şi ai auzit.

¹⁶ Şi acum ce zăboveşti? Sculându-te botează-te, şi îţi spală păcatele tale, chemând numele Domnului Iisus.

¹⁷ Şi a fost mie când m-am întors în Ierusalim, şi mă rugam în Biserică, m-am făcut întru uimire.

¹⁸ Şi l-am văzut pre el zicând mie: Grăbeşte, şi ieşi curând din Ierusalim; că nu vor primi mărturia ta cea pentru mine.

¹⁹ Şi am zis: Doamne, ei ştiu, că eu eram punând în temniţe şi bătând la Sinagoguri pre cei ce credeau întru tine.

²⁰ Şi când se vărsa sângele lui Ştefan mucenicului tău, şi eu eram ispravnic (de faţă), şi împreună voiam la moartea lui, păzind hainele celor ce îl omorau pre el.

²¹ Şi a zis către mine: Mergi, că eu la neamuri departe te voi trimite.

²² Şi l-au ascultat pre el până la cuvântul acesta, şi au ridicat glasul lor zicând: Ia-l de pre pământ pre unul ca acesta, că nu se cade el să trăiască.

²³ Şi strigând ei şi aruncând hainele, şi praf aruncând în văzduh.

²⁴ A poruncit Căpitanul să îl ducă pre el în tabără, zicând cu bătaie să se certe el, ca să cunoască pentru care pricină aşa strigau asupra lui.

²⁵ Iar fiind că prea îl strângea pre el cu curelele, a zis Pavel către sutaşul cel ce sta de faţă: Oare este slobod vouă a bate om Roman, şi nevinovat?

²⁶ Şi auzind sutaşul, mergând a spus Căpitanului, zicând: Caută ce vei să faci, că omul acesta este Roman.

²⁷ Şi venind Căpitanul, a zis lui: Spune mie, de eşti tu Roman. Iar el a zis: Aşa.

²⁸ Şi a răspuns Căpitanul: Eu cu multă cheltuială am câştigat politia (cetăţenia) aceasta, iar Pavel a zis: Iar eu sunt şi născut.

²⁹ Deci îndată s-au depărtat de la el cei ce vrea să-l bată, şi Căpitanul s-a înfricoşat după ce a înţeles că este Roman, şi căci îl legase pre el.

³⁰ Şi a doua zi vrând să cunoască adevărul, pentru ce se pârăşte de Iudei, l-a slobozit pre el din legături, şi a poruncit să vie Arhiereii, şi toată adunarea lor, şi aducând pre Pavel, l-a pus în mijlocul lor.

23

¹ Şi căutând Pavel spre adunare, a zis: Bărbaţi fraţi, eu cu toată ştiinţa bună, am vieţuit înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta.

² Iar Arhiereul Anania, a poruncit celor ce stau lui înainte să-l bată peste gură.

³ Atunci Pavel a zis către el: Bate-te-va Dumnezeu perete văruit. Şi tu şezi judecându-mă dupre lege, şi împotriva legii porunceşti să mă bată.

⁴ Iar cei ce stau înainte au zis: Dar pre Arhiereul lui Dumnezeu blestemi (ocărăşti)?

⁵ Iar Pavel a zis: Nu am ştiut, fraţilor, că este Arhiereu; că scris este: Pre mai marele norodului tău să nu îl grăieşti de rău.

⁶ Deci cunoscând Pavel că o parte este Saduchei, iar alta Farisei, a strigat întru adunare: Bărbaţi fraţi, eu sunt Fariseu, fecior de Fariseu; pentru nădejdea şi învierea morţilor eu mă judec.

⁷ Şi aceasta el grăind, s-a făcut neunire între Farisei şi între Saduchei; şi s-a împerecheat mulţimea.

⁸ Pentru că Saducheii zic că nu este înviere, nici Înger, nici Duh; iar Fariseii le mărturisesc amândouă.

⁹ Şi s-a făcut strigare mare; şi sculându-se Cărturarii din partea Fariseilor, se priceau zicând: Nici un rău nu aflăm în omul acesta. Iar de i-a grăit lui Duh, sau Înger, să nu ne împrotivim lui Dumnezeu.

¹⁰ Şi multă gâlceavă făcându-se, temându-se Căpitanul ca să nu-l rupă ei pre Pavel, a poruncit ostaşilor să se pogoare şi să-l răpească pre el din mijlocul lor, şi să-l ducă în tabără.

¹¹ Iar în noaptea ce venise stându-i Domnul înainte, a zis: Îndrăzneşte, Pavele; că precum ai mărturisit de mine în Ierusalim, aşa ţi se cade, şi în Roma să mărturiseşti.

¹² Iar după ce s-a făcut ziuă, adunându-se oarecare Iudei s-au anatematisit pre eişi zicând, nici să mănânce, nici să bea până nu vor omorî pre Pavel.

¹³ Şi erau mai mulţi de patruzeci, cei ce făcuse jurământul acesta.

¹⁴ Care mergând la Arhierei şi la Bătrâni, au zis: Cu anatema ne-am anatematisit pre noi înşine, nimic să nu gustăm până nu vom omorî pre Pavel.

¹⁵ Acum dar voi arătaţi Căpitanului, împreună cu adunarea, ca mâine să-l pogoare pre el la voi, ca cum aţi vrea să cercaţi mai pre amăruntul cele ce sunt pentru el, iar noi mai înainte de se va apropia el, gata suntem să-l omorâm pre el.

¹⁶ Şi auzind feciorul surorii lui Pavel vicleşugul, mergând şi intrând în tabără, a spus lui Pavel.

¹⁷ Şi chemând Pavel pre unul din sutaşi, i-a zis: Pre tinerelul acesta du-l la Căpitanul, pentru că are oarece să-i spună lui.

¹⁸ Deci acela luându-l pre el, l-a dus la Căpitanul, şi i-a zis: Pavel cel legat chemându-mă pre mine s-a rugat pentru acest tinerel să-l aduc la tine, că are oarece să-ţi zică ţie.

¹⁹ Iar Căpitanul, luându-l de mână, şi ducându-se în laturi, l-a întrebat: Ce este care ai să-mi spui mie?

²⁰ Şi a zis, Că Iudeii s-au vorbit să se roage ţie, ca mâine la adunare să pogori pre Pavel, ca cum ar vrea ceva mai pre amăruntul să întrebe pentru el.

²¹ Deci tu să nu îi asculţi pre ei, pentru că îl pândesc pre el bărbaţi mai mulţi de patruzeci, care s-au anatematisit pre eişi nici să mănânce, nici să bea, până nu-l vor omorî pre el, şi acum gata sunt, aşteptând cea de la tine făgăduinţă.

²² Deci Căpitanul a slobozit pre tinerel, poruncind ca nimănui să nu spună, că ai arătat către mine acestea.

²³ Şi chemând pre doi oarecare din sutaşi, a zis: Gătiţi două sute de slujitori, ca să meargă până la Cezareea, şi călăreţi şaptezeci, şi fuştaşi două sute, din al treilea ceas din noapte.

²⁴ Şi dobitoace să aduceţi ca să pună pre Pavel, să-l scape către Felix domnul.

²⁵ Scriind carte care cuprinde întru acest chip:

²⁶ Claudie Lisie lui Felix preaputernicului domn să se bucure.

²⁷ Pre acest bărbat fiind prins de Iudei, şi vrând să se omoare de dânşii, mergând eu cu oaste l-am scos, înţelegând că este Roman.

²⁸ Şi vrând să înţeleg pricina, pentru care îl pârăsc pre el, l-am pogorât la adunarea lor.

²⁹ Pre care l-am aflat pârându-se pentru întrebările legii lor, iar nici o vină vrednică de moarte, sau de legături având.

³⁰ Şi vestindu-mi-se mie, cum că va să fie vicleşug asupra bărbatului acestuia despre Iudei, dintru acel ceas l-am trimis la tine, poruncind şi pârâşilor, să spună cele ce au asupra lui înaintea ta. Fii sănătos.

³¹ Deci ostaşii dupre cum li se poruncise lor, luând pre Pavel l-au adus noaptea la Antipatrida.

³² Iar a doua zi, lăsând pre călăreţi să meargă cu el, s-au întors în tabără.

³³ Care intrând în Cezareea, şi dând domnului cartea, au pus şi pre Pavel înaintea lui.

³⁴ Şi citind domnul, şi întrebându-l din ce ţinut este, şi înţelegând că este de la Cilicia,

³⁵ A zis: Te voi auzi pre tine când şi pârâşii tăi vor veni. Şi a poruncit să se păzească el în divanul lui Irod.

24

¹ Iar după cinci zile s-a pogorât Arhiereul Anania, cu Bătrânii, şi cu oarecare ritor Tertil, care au arătat domnului asupra lui Pavel.

² Şi chemându-se el, a început a-l pârî pre el Tertil zicând:

³ Multă pace dobândind prin tine, şi isprăvi care se fac la neamul acesta prin a ta purtare de grijă, în toată vremea şi în tot locul mărturisim, puternice Felixe, cu toată mulţumita.

⁴ Iar ca nu mai mult să te ostenesc, te rog să ne auzi pre noi în scurt cu a ta blândeţe.

⁵ Că am aflat pre omul acesta pierzător, şi pornind zarvă la toţi Iudeii ce sunt în toată lumea, şi mai mare eresului Nazarinenilor.

⁶ Care şi Biserica s-a ispitit să o spurce, pe care l-am şi prins, şi după legea nostră am vrut să-l judecăm.

⁷ Dar venind Lisie căpitanul cu multă silă, din mâinile noastre l-a luat.

⁸ Poruncind pârâşilor lui să vie la tine, de la care vei putea singur cercetând de toate acestea să cunoşti, de care noi pârâm pre el.

⁹ Şi împreună adevereau şi Iudeii, zicând: Cum că acestea aşa sunt.

¹⁰ Iar Pavel a răspuns, făcându-i lui semn domnul să grăiască: Ştiindu-te pre tine că de mulţi ani eşti judecător drept neamului acestuia, mai cu bună voie cele pentru mine răspund.

¹¹ Că poţi tu cunoaşte că nu sunt mai mult decât douăsprezece zile, de când m-am suit să mă închin în Ierusalim.

¹² Şi nici în Biserică m-au aflat pre mine cu cineva pricindu-mă, sau tulburare făcând norodului, nici în Sinagoguri, nici în cetate.

¹³ Nici pot adeveri pentru care acum mă pârăsc.

¹⁴ Şi mărturisesc aceasta ţie, că dupre calea pre care ei o zic eres, aşa slujesc Dumnezeului părintesc, crezând toate cele scrise în lege, şi în Prooroci.

¹⁵ Nădejde având întru Dumnezeu, care şi însuşi aceştia aşteaptă, cum că va să fie înviere morţilor, drepţilor şi nedrepţilor.

¹⁶ Şi întru aceasta şi eu mă nevoiesc ca fără de poticnire ştiinţă să am către Dumnezeu şi către oameni pururea.

¹⁷ Şi după mulţi ani am venit, ca să fac milostenii la neamul meu, şi prinoase.

¹⁸ Întru care m-au aflat curăţit în Biserică, nu cu gloată, nici cu gâlceavă, oarecare Iudei din Asia.

¹⁹ Care trebuiau înaintea ta să vie de faţă, şi să pârască de au ceva asupra mea.

²⁰ Sau aceştia singuri să spună, stând eu înaintea soborului, de au aflat ceva întru mine strâmbătate.

²¹ Fără numai pentru un glas acesta carele am strigat, stând între ei: Că pentru învierea morţilor, eu mă judec astăzi de voi.

²² Şi auzind acestea Felix, i-a lăsat (urnit) pre ei, fiindcă mai cu amăruntul ştia cele pentru calea aceasta, şi a zis: Când Lisie căpitanul se va pogorî, voi înţelege cele pentru voi.

²³ Şi a poruncit sutaşului să se păzească Pavel, şi să aibă odihnă, şi pre nimeni să nu oprească dintru ai lui de a-i sluji sau a veni la el.

²⁴ Iar după câteva zile venind Felix, cu Drusila femeia lui care era Iudeică, a chemat pre Pavel, şi l-a auzit pre el pentru credinţa cea întru Hristos.

²⁵ Şi grăind el pentru dreptate, şi pentru înfrânare, şi pentru judecata ce va să fie, înfricoşându-se Felix, a răspuns: Acum mergi, şi aflând vreme te voi mai chema.

²⁶ Încă şi nădăjduind că bani se vor da lui de la Pavel, ca să-l slobozească; pentru aceea şi mai adeseori chemându-l vorbea cu el.

²⁷ Iar după ce s-au împlinit doi ani, s-a pus în locul lui Felix, Porchie Fist, şi vrând Felix să facă har Iudeilor, a lăsat pre Pavel legat.

25

¹ Deci Fist, intrând în dregătorie, după trei zile s-a suit în Ierusalim de la Cezareea.

² Şi i-a arătat lui Arhiereul, şi cei mai de frunte ai Iudeilor, asupra lui Pavel, şi îl ruga pre el.

³ Cerând har asupra lui, ca să-l trimită pre el la Ierusalim, făcând vicleşug ca să-l ucidă pre el pre drum.

⁴ Deci Fist a răspuns, că Pavel să se păzească în Cezareea, şi el va degrab să meargă acolo.

⁵ Deci cei tari întru voi, zice, pogorându-se împreună, de este ceva întru bărbatul acesta, pârască-l pre el.

⁶ Şi zăbovind la ei nu mai mult decât zece zile, s-a pogorât în Cezareea, şi a doua zi şezând la divan, a poruncit să se aducă Pavel.

⁷ Şi venind el, au stătut împrejurul lui Iudeii care veniseră din Ierusalim, multe şi grele vinuiri aducând asupra lui Pavel, pre care nu le putea să le dovedească.

⁸ Răspunzând el că nici împrotriva legii Iudeilor, nici împrotiva Bisericii, nici împrotiva Cezarului am greşit ceva.

⁹ Iar Fist vrând să facă har Iudeilor, răspunzând a zis lui Pavel: Voieşti să te sui în Ierusalim, şi acolo pentru acestea să te judeci înaintea mea?

¹⁰ Iar Pavel a zis: La divanul Cezarului sunt stând, unde trebuie să mă judec. Iudeilor nici o nedreptate nu am făcut, precum şi tu mai bine ştii.

¹¹ Pentru că de am făcut nedreptate, şi ceva vrednic de moarte am lucrat, nu mă feresc de moarte; iar dacă nimic nu este din cele ce aceştia mă pârăsc, nimeni nu poate pre mine lor să mă dăruiască; pre Cezarul chem.

¹² Atunci Fist grăind împreună cu sfatul a răspuns: Pre Cezarul ai chemat? La Cezarul vei merge.

¹³ Şi dacă au trecut câteva zile, Agripa împăratul şi Vernichi s-au pogorât în Cezareea ca să se închine lui Fist.

¹⁴ Şi zăbovindu-se zile multe acolo, Fist a spus împăratului pentru Pavel, zicând: Un bărbat oarecare este lăsat de Felix legat.

¹⁵ Pentru care fiind eu în Ierusalim, au arătat înaintea mea Arhiereii şi Bătrânii Iudeilor, cerând împotriva lui judecată.

¹⁶ Către care am răspuns, că nu este obicei la Romani, să dea pre vreun om la pierzare, mai înainte până ce nu are de faţă cel pârât pre pârâşii lui, şi loc de răspuns să-şi ia pentru vina sa.

¹⁷ Şi adunându-se ei aici, nici o zăbavă făcând, a doua zi şezând la judecată, am poruncit să se aducă bărbatul.

¹⁸ Pentru care stând pârâşii lui împrejur, nici o vină aducea dintru acelea care prepuneam eu.

¹⁹ Ci numai nişte întrebări pentru a lor credinţă avea asupra lui, şi pentru un Iisus oarecare mort, pre carele zicea Pavel că este viu.

²⁰ Şi nedumerindu-mă eu de întrebarea aceasta, am zis: De voieşte să meargă în Ierusalim, şi acolo să se judece pentru acestea.

²¹ Iar Pavel chemând să se păzească el la judecata lui Sevastu, am poruncit să se păzească, până îl voi trimite pre el la Cezarul.

²² Iar Agripa către Fist a zis: Aş fi voit şi eu să-l aud pre acel om. Iar el, mâine, a zis, vei auzi pre dânsul.

²³ Deci a doua zi venind Agripa şi Vernichi cu multă pofală şi intrând în divanul palatului, împreună cu Căpitanii, şi cu bărbaţii cei mai de frunte ai cetăţii, şi poruncind Fist, s-a adus Pavel.

²⁴ Şi a zis Fist: Agripa împărate şi toţi bărbaţii cei ce sunteţi împreună cu noi, vedeţi pre acesta, pentru care toată mulţimea Iudeilor mi s-a rugat şi în Ierusalim şi aici strigând, că nu trebuie să mai trăiască el.

²⁵ Iar eu cunoscând că nimic vrednic de moarte el nu a făcut, şi el singur chemând pre Cezarul, am socotit să-l trimit pre el.

²⁶ Pentru care a scrie ceva adevărat domnului nu am, pentru aceea l-am adus pre el la voi, şi mai vârtos înaintea ta împărate Agripa, ca cercetare făcându-se, să am ce să scriu.

²⁷ Pentru că fără cuviinţă mi se pare a fi să trimit legat, şi pricinile cele asupra lui să nu le însemnez.

26

¹ Iar Agripa către Pavel a zis: Porunceşte-ţi-se ţie să grăieşti singur pentru tine. Atunci Pavel, întinzând mâna a răspuns:

² Pentru toate care mă pârăsc Iudeii, o împărate Agripa, mă socotesc pre mine fericit a fi, vrând să răspund înaintea ta astăzi.

³ Mai vârtos ştiutor fiind tu de toate cele ale Iudeilor obiceiuri şi întrebări, pentru aceea mă rog ca cu îngăduinţă să mă asculţi pre mine.

⁴ Pre viaţa mea cea din tinereţe, care din început s-a făcut în neamul meu în Ierusalim, o ştiu toţi Iudeii.

⁵ Ştiindu-mă pre mine mai dinainte, de vor vrea să mărturisească, că după eresul cel prea cu cercare al legii noastre am trăit Fariseu.

⁶ Şi acum pentru nădejdea făgăduinţei, celei ce s-a făcut către părinţi de la Dumnezeu, stau judecându-mă.

⁷ La care cele douăsprezece seminţii ale noastre, neîncetat ziua şi noaptea slujind, nădăjduiesc să ajungă, pentru care nădejde sunt pârât împărate Agripa de Iudei.

⁸ Ce lucru necredincios se judecă la voi, dacă Dumnezeu pre morţi înviază.

⁹ Deci mie mi s-a părut (eu am gândit) că asupra Numelui lui Iisus Nazarineanul trebuia multe împrotivă să fac.

¹⁰ Care am şi făcut în Ierusalim, şi pre mulţi din sfinţi eu în temniţă i-am închis, luând putere de la Arhierei; şi când se omora ei, dam hotărâre.

¹¹ Şi la toate Sinagogurile de multe ori muncindu-i pre ei, îi îndemnam să hulească; şi mult tulburându-mă asupra lor îi goneam, până şi la cetăţile cele din afară.

¹² Întru care mergând şi la Damasc cu putere şi cu poruncă de la Arhierei.

¹³ Întru amiază zi am văzut pre cale, împărate, din Cer mai mult decât strălucirea soarelui, lumină strălucind împrejurul meu şi a celor ce mergeau cu mine.

¹⁴ Şi noi toţi căzând la pământ, am auzit eu Glas zicând către mine, şi grăind în limba evreiască: Saul Saul, ce mă goneşti? Cu greu îţi este ţie a lovi cu piciorul împotriva boldurilor.

¹⁵ Iar eu am zis: Cine eşti Doamne? Iar el a zis: Eu sunt Iisus pre care tu goneşti.

¹⁶ Ci te scoală şi stai pre picioarele tale, că spre aceasta m-am arătat ţie, ca să te aleg slugă, şi mărturie şi acelor ce ai văzut, şi acelora întru care mă voi arăta ţie.

¹⁷ Scoţându-te pre tine de la norod şi de la neamurile la care acum te trimit.

¹⁸ Să deschizi ochii lor, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de la puterea satanei la Dumnezeu; ca să ia ei iertare păcatelor, şi soartă între sfinţi, prin credinţa cea întru mine.

¹⁹ Pentru aceea împărate Agripa, nu m-am făcut neascultător vedeniei Cereşti.

²⁰ Ci celor din Damasc întâi, şi din Ierusalim, şi din toată ţara Iudeii, şi neamurilor, am mărturisit să se pocăiască, şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăinţă.

²¹ Pentru acestea Iudeii prinzându-mă în Biserică se ispiteau să mă omoare.

²² Iar dobândind ajutorul cel de la Dumnezeu, până în ziua aceasta stau, mărturisind la mic şi la mare, nimic grăind afară de cele ce şi Prorocii au prorocit, că vor să fie, şi Moise.

²³ Că va pătimi Hristos, că el întâi din Învierea morţilor lumină va vesti norodului şi neamurilor.

²⁴ Şi acestea el răspunzând, Fist cu mare glas a zis: Te înnebuneşti, Pavele; cartea cea multă spre nebunie te întoarce.

²⁵ Iar el a zis: Nu mă înnebunesc, puternice Fiste, ci ale adevărului şi ale înţelepciunii cuvinte grăiesc.

²⁶ Că ştie pentru acestea împăratul, către care şi îndrăznind grăiesc, că nu socotesc a fi ceva dintr-acestea neştiut lui, că nu s-au făcut în unghiul (partea) acesta.

²⁷ Crezi împărate Agripa pe Proroci? Ştiu că crezi.

²⁸ Iar Agripa către Pavel a zis: Întru puţin mă pleci a mă face Creştin.

²⁹ Iar Pavel a zis: Aş pofti de la Dumnezeu şi întru puţin şi întru mult, nu numai tu, ci şi toţi cei ce mă aud pre mine astăzi, să se facă întru acest fel, precum şi eu sunt, afară de legăturile acestea.

³⁰ Şi aceasta zicând el, s-a sculat împăratul, şi domnul, şi Vernichi, şi cei ce şedeau împreună cu ei.

³¹ Şi depărtându-se grăiau unul către altul zicând: Că nimic vrednic de moarte, sau de legături face omul acesta.

³² Iar Agripa a zis lui Fist: Se putea slobozi omul acesta, de nu ar fi chemat pre Cezarul.

27

¹ Iar după ce s-a judecat ca să mergem noi în Italia, dat-au pre Pavel şi pre alţii oarecare legaţi unui sutaş anume Iulie, din ceata Sevastienească.

² Şi intrând într-o corabie de la Atramit, vrând să mergem pe lângă locurile Asiei, am purces, fiind cu noi Aristarh macedoneanul din Tesalonic.

³ Şi a doua zi am venit în Sidon. Şi cu iubire de oameni arătându-se Iulie către Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prieteni să dobândească purtare de grijă.

⁴ Şi de acolo purcezând am venit sub Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă.

⁵ Şi trecând marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am venit în Mira Lichiei.

⁶ Şi acolo aflând sutaşul o corabie din Alexandria mergând în Italia, ne-a băgat pre noi într-însa.

⁷ Şi în multe zile vâslind cu zăbavă şi abia sosind lângă Knid, nelăsându-ne pre noi vântul, am trecut pre sub Krit, alături cu Salmona.

⁸ Şi de abia trecând am venit la un loc oarecare ce se chema Limanuri bune, de care era aproape cetatea Lasea.

⁹ Şi multă vreme trecând, şi fiind mergerea corăbiei cu primejdie, pentru că şi postul trecuse, îi sfătuia pre ei Pavel.

¹⁰ Zicându-le lor: Bărbaţilor, văd că cu necaz şi cu multă pagubă nu numai a povării şi a corăbiei, ci şi a sufletelor noastre va să fie mergerea corabiei.

¹¹ Iar sutaşul pre cârmaci şi pe Căpitanul corăbiei asculta mai mult, decât cele ce grăia Pavel.

¹² Şi nefiind limanul bun de iernat, cei mai mulţi făceau sfat să se ducă de acolo, ca de ar putea să ajungă în Fenicia, să ierneze în Limanul Kritului, care caută spre Liva, şi spre Hor.

¹³ Şi suflând austrul părându-le lor că vor dobândi voia sa, lăsându-se din Ason au vâslit pre marginile Kritului.

¹⁴ Iar nu după multă vreme s-a întărâtat asupra lui un vânt viforâtor, ce se cheamă Evroklidon.

¹⁵ Şi răpindu-se corabia, şi neputând merge împotriva vântului, slobozindu-ne după valuri ne purtam.

¹⁶ Şi trecând un ostrov oarecare, ce se chema Claudi, abia am putut prinde luntrea.

¹⁷ Care trăgându-o în corabie, ajutorinţe întrebuinţa încingând corabia; şi temându-se să nu cadă în Sirt, slobozind vetrele, aşa se purta.

¹⁸ Şi fiind noi foarte împresuraţi de viscol, a doua zi au făcut lepădare din corabie.

¹⁹ Şi a treia zi noi cu mâinile noastre am lepădat uneltele corăbiei.

²⁰ Şi nici soarele nici stelele arătându-se în multe zile, şi vifor nu puţin fiindu-ne asupră, se luase de aci toată nădejdea de a ne mântui noi.

²¹ Şi multă flămânzie fiind, atunci stând Pavel în mijlocul lor, a zis: Se cădea o bărbaţilor ascultându-mă pre mine, să nu fi purces din Krit, şi să fi câştigat necazul acesta şi paguba.

²² Şi acum vă îndemn pre voi să aveţi voie bună, că pieire nici unui suflet nu va fi dintru voi, fără numai corabiei.

²³ Că mi-a stătut înainte întru această noapte Îngerul lui Dumnezeu, al căruia sunt eu, şi căruia slujesc.

²⁴ Zicând: Nu te teme Pavele, înaintea Cezarului ţi se cade să stai; şi iată ţi-a dăruit ţie Dumnezeu pre toţi cei ce sunt în corabie cu tine.

²⁵ Drept aceea, fiţi cu bună nădejde bărbaţilor; căci cred lui Dumnezeu, că aşa va fi precum mi s-a zis mie.

²⁶ Şi într-un ostrov oarecare este să cădem noi.

²⁷ Şi dacă s-a plinit a patrusprezecea noapte, purtându-ne noi cu corabia în marea Adriei, pre la miezul nopţii, le părea corăbierilor că se apropie la vreo margine.

²⁸ Şi slobozind măsura, au aflat stânjeni douăzeci; şi puţin de acolo trecând, şi iarăşi măsurând, au aflat stânjeni cincisprezece.

²⁹ Şi temându-se ca nu cumva în locuri prundoase să cadă, aruncând patru angire despre cârma corăbiei, se rugau să se facă ziuă.

³⁰ Iar corăbierii căutând să fugă din corabie, şi slobozind luntrea în mare cu prilej ca acela ca cum ar vrea despre pisc să slobozească angirile.

³¹ Zis-a Pavel sutaşului, şi ostaşilor: De nu vor rămânea aceştia în corabie, voi nu vă veţi putea mântui.

³² Atunci au tăiat ostaşii funiile luntrei, şi o au lăsat să cadă.

³³ Iar până când vrea să se facă ziuă, Pavel ruga pre toţi să mănânce bucate zicând: Paisprezece zile sunt astăzi de când nu aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând.

³⁴ Pentru acea vă rog pre voi să mâncaţi; că aceasta este spre mântuirea voastră, că nici unuia din voi păr din cap nu va cădea.

³⁵ Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, şi frângând, au început a mânca.

³⁶ Şi voie bună toţi făcând, au luat şi ei de au mâncat.

³⁷ Şi eram în corabie de toţi, suflete două sute şi şaptezeci şi şase.

³⁸ Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.

³⁹ Şi dacă s-a făcut ziuă, pământul nu cunoşteau. Iar vedeau de departe un sân ce avea ţărmuri, la care se sfătuiau de ar fi cu putinţă să scoată corabia.

⁴⁰ Şi trăgând afară angirile, o au slobozit pre mare, şi împreună slăbind funiile cârmelor, şi ridicând vetrila cea mică după vântişorul care sufla, trăgea spre ţărmuri.

⁴¹ Şi căzând într-un loc dintre două mări, s-a înfipt corabia; şi piscul dinainte s-a împlântat şi sta neclătit, iar partea dinapoi se rupea de sila valurilor.

⁴² Iar ostaşii au făcut sfat să omoare pre cei legaţi, ca să nu înoate cineva şi să scape.

⁴³ Iar sutaşul vrând să ferească pre Pavel, a oprit sfatul lor, şi a poruncit ca cei ce vor putea să înoate, sărind mai întâi, să iasă la pământ.

⁴⁴ Iar ceilalţi, unii pre scânduri, alţii pre altceva din corabie; şi aşa s-a făcut de au scăpat toţi la uscat.

28

¹ Şi dacă au scăpat, atunci au cunoscut că se cheamă ostrovul Melit.

² Iar barbarii au făcut nu puţină milă cu noi; că făcând foc, ne-au primit pre noi pre toţi, pentru ploaia şi frigul ce erau.

³ Şi strângând Pavel găteje multe, şi punându-le în foc, ieşind o viperă din căldură, s-a apucat de mâna lui.

⁴ Şi dacă au văzut barbarii spânzurând vipera de mâna lui, ziceau unul către altul: Cu adevărat ucigaş este omul acesta care mântuindu-se din mare, Judecata lui Dumnezeu nu l-a lăsat să trăiască.

⁵ Deci el scuturând vipera în foc, nici un rău nu a pătimit.

⁶ Iar ei aşteptau să se umfle el, sau să cadă de pripă mort; şi aşteptând ei mult, şi văzând că nu se făcuse nici un rău în el, întorcându-se îi ziceau că este Dumnezeu.

⁷ Şi împrejurul locului aceluia erau satele mai marelui ostrovului, anume Poplie, care primindu-ne pre noi, trei zile cu omenie ne-a ospătat.

⁸ Şi s-a întâmplat de zăcea tatăl lui Poplie fiind cuprins de friguri, şi de urdinare cu sânge. Către care intrând Pavel, şi rugându-se, punându-şi mâinile pre el, l-a vindecat.

⁹ Şi aceasta făcându-se, şi ceilalţi care aveau boli în ostrovul acela, veneau şi se vindecau.

¹⁰ Care şi cu multă cinste ne-au cinstit pre noi; şi când am purces noi, ne-au pus cele ce erau de trebuinţă.

¹¹ Şi după trei luni, ne-am pornit cu o corabie Alexandrinească ce iernase în ostrov; care era cu semnul dioscurilor.

¹² Şi sosind în Siracuza ne-am zăbovit acolo trei zile.

¹³ Şi de acolo înconjurând am venit în Rigia; şi peste o zi suflând austrul, a doua zi am venit în Potioli.

¹⁴ Unde aflând fraţi, ne-am mângâiat zăbovind la ei şapte zile, şi aşa am venit în Roma.

¹⁵ Şi de acolo fraţii auzind cele pentru noi au ieşit întru întâmpinarea noastră până la forul lui Apie şi trei cârciume; pre care văzându-i Pavel şi mulţumind lui Dumnezeu a luat îndrăzneală.

¹⁶ Iar dacă am venit în Roma, sutaşul a dat pre cei legaţi Voievodului oştii. Iar lui Pavel i s-a dat voie să petreacă deosebi cu ostaşul cel ce îl păzea pre el.

¹⁷ Şi a fost după trei zile, a chemat Pavel pe cei mai mari ai Iudeilor, şi adunându-se ei, a zis către dânşii: Bărbaţi fraţi, eu nimic împotriva norodului făcând, sau obiceiurilor părinţeşti, legat fiind în Ierusalim m-am dat în mâinile Romanilor.

¹⁸ Care judecându-mă vrea să mă slobozească, pentru că nici o vină de moarte era întru mine.

¹⁹ Iar grăindu-mi Iudeii împotrivă, am fost silit a chema pre Cezarul, nu că aş avea întru ceva a pârî pre neamul meu.

²⁰ Deci pentru această pricină v-am chemat pre voi să vă văd, şi să vorbesc cu voi, că pentru nădejdea lui Israil cu acest lanţ sunt legat.

²¹ Iar ei către dânsul au zis: Noi nici cărţi pentru tine am luat din Iudeea; nici venind cineva din fraţi ne-a spus, sau a grăit ceva rău pentru tine.

²² Ci ne rugăm să auzim de la tine socotelele ce ai; că de eresul acesta ştim noi, că pretutindeni împotrivă i se zice.

²³ Şi rânduindu-i lui zi, au venit la dânsul la gazdă mai mulţi; cărora mărturisind le spunea de Împărăţia lui Dumnezeu; dovedindu-le lor cele pentru Iisus, din legea lui Moise, şi din Proroci, de dimineaţa până seara.

²⁴ Şi unii credeau cele ce se ziceau, iar alţii nu credeau.

²⁵ Şi neunindu-se ei unul cu altul s-au dus, zicând Pavel un cuvânt, că bine a grăit Duhul Sfânt prin Prorocul Isaia către părinţii noştri,

²⁶ Zicând: Mergi la norodul acesta, şi zi: Cu auzul veţi auzi, şi nu veţi înţelege; şi privind veţi privi, şi nu veţi vedea.

²⁷ Că s-a îngroşat inima norodului acestuia; şi cu urechile greu au auzit, şi ochii lor şi-au închis; ca nu cumva să vadă cu ochii, şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă, şi să se întoarcă, şi să-i vindec pre ei.

²⁸ Drept aceea, cunoscut să vă fie vouă, că neamurilor s-a trimis mântuirea lui Dumnezeu, ei vor auzi.

²⁹ Şi acestea el zicând, au ieşit Iudeii multă prigonire având între dânşii.

³⁰ Şi a petrecut Pavel doi ani deplin cu a sa cheltuială (chirie), şi primea pre toţi care veneau către el.

³¹ Propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu, şi învăţând cele ce sunt pentru Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala fără opreală.