1

¹ La început (întru început) era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul.

² Acesta era la început la Dumnezeu.

³ Toate printr-însul s-au făcut, şi fără de dânsul nimic nu s-a făcut, ce s-a făcut.

⁴ Întru dânsul Viaţă era, şi Viaţa era Lumina oamenilor.

⁵ Şi Lumina întru întuneric luminează, şi întunericul pre dânsa nu o a cuprins.

⁶ Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui Ioan.

⁷ Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească de Lumină, ca toţi să crează prin el.

⁸ Nu era acela Lumina, ci ca să mărturisească de Lumină.

⁹ Era Lumina cea adevărată, care luminează pre tot omul ce vine în lume.

¹⁰ În lume era, şi lumea printr-însul s-a făcut, şi lumea pre dânsul nu l-a cunoscut.

¹¹ Întru ale sale a venit, şi ai săi pre dânsul nu l-au primit.

¹² Iar câţi l-au primit pre dânsul, le-a dat lor stăpânire ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred întru Numele lui.

¹³ Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-a Născut.

¹⁴ Şi Cuvântul trup s-a făcut, şi s-a sălăşluit întru noi (şi am văzut slava lui, Slavă ca a Unuianăscut din Tatăl,) plin de dar şi de adevăr.

¹⁵ Ioan Mărturisea pentru dânsul, şi striga grăind: Acesta Era pentru carele am zis: Cel ce după mine vine, mai înainte de mine s-a făcut; că mai întâi de mine a fost.

¹⁶ Şi din plinirea lui, noi toţi am luat, şi dar pentru dar.

¹⁷ Că legea prin Moise s-a dat; iar darul şi adevărul prin Iisus Hristos s-au făcut.

¹⁸ Pre Dumnezeu nimeni nu l-a văzut niciodinioară; cel Unulnăscut Fiul care este în Sânul Tatălui, acela a spus.

¹⁹ Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis Iudeii din Ierusalim Preoţi şi Leviţi, ca să-l întrebe pre dânsul: Tu cine eşti?

²⁰ Şi a mărturisit, şi nu a tăgăduit; şi a mărturisit: Că nu sunt eu Hristosul.

²¹ Şi l-au întrebat pre dânsul: ce dară? Ilie eşti tu? Şi a zis: Nu sunt. Prorocul eşti tu? Şi a răspuns: Nu.

²² Deci au zis lui: Cine eşti? Ca să dăm răspuns celor ce ne-au trimis pre noi: Ce zici însuţi pentru sineţi?

²³ A zis: Eu sunt Glasul celui ce strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului, precum a zis Isaia Prorocul.

²⁴ Şi trimişii erau din Farisei.

²⁵ Şi l-au întrebat pre dânsul, şi i-au zis lui: Pentru ce dară Botezi, dacă nu eşti tu Hristosul, nici Ilie, nici Prorocul?

²⁶ Răspuns-a lor Ioan, grăind: Eu botez cu apă; iar în mijlocul vostru stă, pre care voi nu-l ştiţi.

²⁷ Acela este cel ce vine după mine, care mai nainte de mine s-a făcut. Căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei lui.

²⁸ Acestea s-au făcut în Betabara de ceea parte de Iordan, unde era Ioan Botezând.

²⁹ A doua zi vede Ioan pre Iisus venind către dânsul, şi zice: Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.

³⁰ Acesta este pentru care eu am zis: După mine vine Bărbat, care mai nainte de mine s-a făcut, că mai întâi de mine a fost.

³¹ Şi eu nu l-am ştiut pre el; ci ca să se arate lui Israil, pentru aceasta am venit eu cu apă Botezând.

³² Şi a mărturisit Ioan, zicând: Că am văzut Duhul ca un Porumb pogorându-se din Cer, şi a rămas preste dânsul.

³³ Şi eu nu l-am ştiut pre el; ci cela ce m-a trimis pre mine să Botez cu apă, acela mi-a zis mie: Preste care vei vedea Duhul pogorându-se, şi rămânând preste dânsul, acesta este, care botează cu Duh Sfânt.

³⁴ Şi eu am văzut şi am mărturisit: Că acesta este Fiul lui Dumnezeu.

³⁵ A doua zi iarăşi sta Ioan, şi din Ucenicii lui doi, şi căutând la Iisus care umbla, zice:

³⁶ Iată Mielul lui Dumnezeu.

³⁷ Şi l-au auzit pre el cei doi Ucenici grăind, şi au mers după Iisus.

³⁸ Iar întorcându-se Iisus, şi văzându-i pre ei mergând după el, a zis lor: Ce căutaţi? Iar ei au zis lui: Rabbi (ce se zice tâlcuindu-se, Învăţătorule), unde locuieşti?

³⁹ A zis lor: Veniţi, şi vedeţi. Au venit, şi au văzut unde locuieşte; şi la el au rămas în ziua aceea. Şi era ca la al zecelea ceas.

⁴⁰ Şi era Andrei fratele lui Simon Petru, unul din cei doi care auzise de la Ioan, şi mersese după dânsul.

⁴¹ A aflat acesta întâi pre Simon fratele său, şi i-a zis lui: Am aflat pre Mesia (ce se tâlcuieşte Hristos).

⁴² Şi l-a adus pre dânsul către Iisus. Şi căutând la el Iisus, a zis: Tu eşti Simon feciorul lui Iona; tu te vei chema Kefa, ce se tâlcuieşte Petru.

⁴³ Iar a doua zi a vrut Iisus să meargă în Galileea, şi a aflat pre Filip, şi i-a zis lui: Vino după mine.

⁴⁴ Şi era Filip din Betsaida, din oraşul lui Andrei şi al lui Petru.

⁴⁵ A aflat Filip pre Natanail, şi zice lui: Pentru care a scris Moise în Lege, şi Prorocii, am aflat pre Iisus fiul lui Iosif, care este din Nazaret.

⁴⁶ Şi a zis Natanail lui: Din Nazaret poate fi ceva bun? Zice Filip lui: Vino şi vezi.

⁴⁷ A văzut Iisus pre Natanail venind către dânsul, şi a zis pentru dânsul: Iată cu adevărat Israilitean, întru care vicleşug nu este.

⁴⁸ Zis-a Natanail lui: De unde mă cunoşti? Răspuns-a Iisus, şi i-a zis lui: Mai nainte până a nu te chema pre tine Filip, fiind tu sub smochin te-am văzut.

⁴⁹ Răspuns-a Natanail şi i-a zis lui: Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti Împăratul lui Israil.

⁵⁰ Răspuns-a Iisus, şi i-a zis lui: Pentru căci am zis ţie, că te-am văzut sub smochin crezi? Mai mari decât acestea vei vedea.

⁵¹ Şi i-a zis lui: Amin Amin grăiesc vouă: De acum veţi vedea Cerul deschizându-se şi pre Îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se preste Fiul Omului.

2

¹ Şi a treia zi nuntă s-a făcut în Cana Galileei; şi era Muma lui Iisus acolo.

² Şi a fost chemat şi Iisus, şi Ucenicii lui la nuntă.

³ Şi sfârşindu-se vinul, zice Muma lui Iisus către dânsul: Vin nu au.

⁴ Zice ei Iisus: Ce este mie şi ţie, femeie? Încă nu a venit ceasul meu.

⁵ Zice Muma lui slugilor: Orice va zice vouă, faceţi.

⁶ Şi erau acolo şase vase de piatră, puse dupre curăţenia Iudeilor, care luau câte două, sau trei vedre.

⁷ Zice lor Iisus: Umpleţi vasele de apă, şi le-au umplut până sus.

⁸ Şi zice lor: Scoateţi acum, şi aduceţi Nunului. Şi i-au adus.

⁹ Şi după ce a gustat Nunul apa ce se făcuse vin, (şi nu ştia de unde este, iar slugile care scoseseră apa, ştiau,) strigă pre mirele Nunul, şi zice lui:

¹⁰ Tot omul întâi vinul cel bun pune, şi dacă se îmbată, atunci cel mai prost. Tu ai ţinut vinul cel bun până acum.

¹¹ Aceasta a făcut începătură minunilor Iisus în Cana Galileei; şi şi-a arătat Slava sa, şi au crezut întru el Ucenicii lui.

¹² După aceasta s-a pogorât în Capernaum, el şi Muma lui, şi fraţii lui, şi Ucenicii lui, şi acolo au şezut nu multe zile.

¹³ Şi erau aproape Paştile Iudeilor, şi s-a suit Iisus în Ierusalim.

¹⁴ Şi a aflat în Biserică pre cei ce vindeau boi, şi oi, şi porumbi, şi pre schimbătorii de bani şezând.

¹⁵ Şi făcând bici de ştreanguri, pre toţi i-a scos din Biserică, oile şi boii; şi schimbătorilor a vărsat banii, şi mesele le-a răsturnat.

¹⁶ Şi celor ce vindeau porumbi, le-a zis: Luaţi acestea de aici, şi nu faceţi Casa Tatălui meu casă de neguţătorie.

¹⁷ Şi şi-au adus aminte Ucenicii lui, că este scris: Râvna casei tale m-a mâncat pre mine.

¹⁸ Răspuns-au Iudeii, şi au zis lui: Ce semn arăţi nouă, că faci acestea?

¹⁹ Răspuns-a Iisus, şi a zis lor: Stricaţi Biserica aceasta, şi în trei zile o voi ridica.

²⁰ Şi au zis Iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit Biserica aceasta, şi tu în trei zile o vei ridica!

²¹ Iar el zicea pentru Biserica Trupului său.

²² Pentru aceasta când s-a sculat din morţi, şi-au adus aminte Ucenicii lui că aceasta zicea lor; şi au crezut scripturii, şi cuvântului care zisese Iisus.

²³ Şi când era în Ierusalim, la Praznicul Paştilor, mulţi au crezut întru Numele lui, văzând semnele lui cele ce făcea.

²⁴ Iară însuşi Iisus nu se încredinţa pre sine lor, pentru că el ştia pre toţi.

²⁵ Şi nu avea trebuinţă ca cineva să mărturisească pentru om; că el ştia ce era în om.

3

¹ Şi era un om din Farisei, Nicodim numele lui, boier al Iudeilor.

² Acesta a venit către Iisus noaptea, şi i-a zis lui: Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit Învăţător; că nimenea nu poate aceste semne să facă, care tu faci, de nu va fi Dumnezeu cu dânsul.

³ Răspuns-a Iisus şi i-a zis lui: Amin Amin grăiesc ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

⁴ Zice către el Nicodim: Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Au doară poate a doua oară să intre în pântecele maicii sale, şi să se nască?

⁵ Răspuns-a Iisus: Amin Amin grăiesc ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre întru Împărăţia lui Dumnezeu.

⁶ Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duhul, Duh este.

⁷ Nu te mira căci am zis ţie: Că se cade vouă a vă naşte de sus.

⁸ Duhul unde voieşte suflă, şi Glasul lui auzi, dar nu ştii de unde vine, şi unde merge; aşa este tot care este născut din Duhul.

⁹ Răspuns-a Nicodim şi a zis lui: Cum pot să fie acestea?

¹⁰ Răspuns-a Iisus şi i-a zis lui: Tu eşti Învăţătorul lui Israil, şi acestea nu le ştii!

¹¹ Amin Amin grăiesc ţie: Că ce ştim grăim, şi ce am văzut mărturisim, şi mărturia noastră nu o primiţi.

¹² Dacă cele pământeşti am spus vouă, şi nu credeţi; cum de voi spune vouă cele Cereşti, veţi crede?

¹³ Şi nimeni nu s-a suit în Cer, fără numai cel ce s-a pogorât din Cer, Fiul Omului, care este în Cer.

¹⁴ Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa se cade a se înălţa Fiul Omului.

¹⁵ Ca tot cel ce crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

¹⁶ Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pre Fiul său cel Unul născut l-a dat, ca tot cel ce crede întru el, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

¹⁷ Că nu a trimis Dumnezeu pre Fiul său în lume, ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin el.

¹⁸ Cela ce crede întru el nu se judecă; iar cela ce nu crede, iată este judecat, că nu a crezut întru Numele celui Unuianăscut Fiului lui Dumnezeu.

¹⁹ Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, şi au iubit oamenii mai mult întunericul decât Lumina; că erau faptele lor rele.

²⁰ Că tot cela ce face rele, urăşte Lumina; şi nu vine la Lumină, ca să nu se vădească lucrurile lui.

²¹ Iar cela ce face adevărul, vine la Lumină; ca să se arate lucrurile lui, că întru Dumnezeu sunt lucrate.

²² După acestea a venit Iisus, şi Ucenicii lui în pământul Iudeei, şi acolo petrecea cu ei, şi boteza.

²³ Şi era şi Ioan botezând în Enon, aproape de Salim; că erau acolo ape multe, şi veneau, şi se botezau.

²⁴ Că încă nu era Ioan închis în temniţă.

²⁵ Şi a fost întrebare de Ucenicii lui Ioan cu Iudeii pentru curăţenie.

²⁶ Şi au venit către Ioan, şi i-au zis lui: Rabbi, cel ce era cu tine de cea parte de Iordan, pentru care tu ai mărturisit; iată, el botează, şi toţi merg către dânsul.

²⁷ Răspuns-a Ioan, şi a zis: Nu poate omul lua nimic, de nu va fi dat lui din Cer.

²⁸ Voi înşivă mărturisiţi pentru mine, că am zis: Nu sunt eu Hristosul; ci cum că sunt trimis înaintea aceluia.

²⁹ Cela ce are mireasă, Mire este; iar prietenul Mirelui care stă şi-l ascultă pre el, cu bucurie se bucură de glasul Mirelui; deci această bucurie a mea s-a umplut.

³⁰ Aceluia se cade a creşte, iar mie a mă micşora.

³¹ Cel ce vine de sus, deasupra tuturor este; cel ce este de pre pământ, pământesc este, şi de pre pământ grăieşte; cel ce vine din Cer, deasupra tuturor este.

³² Şi ce a văzut, şi a auzit, aceea mărturiseşte; şi mărturia lui nimeni nu o primeşte.

³³ Cela ce primeşte mărturia lui, a pecetluit, că Dumnezeu adevărat este.

³⁴ Că pre care a trimis Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu grăieşte; că nu cu măsură dă Dumnezeu Duhul.

³⁵ Tatăl iubeşte pre Fiul, şi toate le-a dat în mâna lui.

³⁶ Cela ce crede întru Fiul, are viaţă veşnică; iar cela ce nu ascultă pre Fiul, nu va vedea viaţă, ci mânia lui Dumnezeu va rămânea preste el.

4

¹ Deci dacă a înţeles Domnul, că au auzit Fariseii, că Iisus mai mulţi ucenici face, şi botează, decât Ioan.

² (Măcar că însuşi Iisus nu Boteza, ci Ucenicii lui)

³ A lăsat Iudeea, şi s-a dus iarăşi în Galileea.

⁴ Şi trebuia să treacă el prin Samaria.

⁵ Deci a venit în cetatea Samariei, ce se cheamă Sihar, aproape de locul care a dat Iacov lui Iosif fiului său.

⁶ Şi era acolo puţul lui Iacov, iar Iisus ostenit fiind de călătorie, şedea aşa la puţ; şi era ca la al şaselea ceas.

⁷ A venit o femeie din Samaria să ia apă; zis-a ei Iisus: Dă-mi să beau.

⁸ Că Ucenicii lui se duseseră în cetate să cumpere hrană.

⁹ Deci a zis lui femeia Samarineancă: Cum tu Iudeu fiind ceri de la mine să bei, femeie samarineancă fiind eu? Că nu se amestecă Iudeii cu Samarinenii.

¹⁰ Răspuns-a Iisus, şi i-a zis ei: De ai fi ştiut Darul lui Dumnezeu, şi cine este cel ce zice ţie: Dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la dânsul, şi ţi-ar fi dat ţie apă vie.

¹¹ Zis-a lui femeia: Doamne, nici ciutură ai, şi puţul este adânc; de unde dar ai apa cea vie?

¹² Au doară tu mai mare eşti decât Iacov părintele nostru, care ne-a dat nouă puţul acesta, şi el însuşi dintr-însul a băut, şi fiii lui, şi dobitoacele lui?

¹³ Răspuns-a Iisus, şi i-a zis ei: Tot cel ce va bea din apa aceasta, va înseta iarăşi.

¹⁴ Iară cel ce va bea din apa, care eu voi da lui, nu va înseta în veac; ci apa care eu voi da lui, se va face întru dânsul izvor de apă săltătoare întru viaţă veşnică.

¹⁵ Zis-a către dânsul femeia: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.

¹⁶ Zis-a ei Iisus: Mergi, şi cheamă pre bărbatul tău, şi vino aici.

¹⁷ Răspuns-a femeia şi i-a zis lui: Nu am bărbat. Zis-a ei Iisus: Bine ai zis că n-ai bărbat.

¹⁸ Că cinci bărbaţi ai avut; şi acum pre care ai, nu-ţi este ţie bărbat; aceasta adevărat ai grăit.

¹⁹ Zis-a lui femeia: Doamne, văd că Proroc eşti tu.

²⁰ Părinţii noştri în muntele acesta s-au închinat; şi voi ziceţi, că în Ierusalim este locul unde se cade a se închina.

²¹ Zis-a ei Iisus: Femeie crede mie că va veni vreme, când nici în muntele acesta, nici în Ierusalim vă veţi închina Tatălui.

²² Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi, noi ne închinăm căruia ştim; că mântuirea din Iudei este.

²³ Ci va veni vremea, şi acum este, când închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui cu Duhul şi cu adevărul; că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină lui.

²⁴ Duh este Dumnezeu; şi cei ce se închină lui, cu Duhul şi cu adevărul se cade să se închine.

²⁵ Zis-a lui femeia: Ştim că va veni Mesia, (care se cheamă Hristos), când va veni acela, va spune nouă toate.

²⁶ Zis-a ei Iisus: Eu sunt, cela ce grăiesc cu tine.

²⁷ Şi atunci au venit Ucenicii lui, şi se mirau, că cu femeie grăia; însă nimeni nu i-a zis: Ce cauţi? Sau ce grăieşti cu dânsa?

²⁸ Iar femeia a lăsat ciutura sa, şi a mers în cetate, şi a zis oamenilor:

²⁹ Veniţi de vedeţi om, care mi-a spus mie toate câte am făcut; nu cumva acesta este Hristos?

³⁰ Deci au ieşit din cetate, şi veneau către dânsul.

³¹ Iar între acestea îl rugau pre dânsul Ucenicii, grăind: Rabbi, mănâncă.

³² Iar el a zis lor: Eu mâncare am a mânca, care voi nu ştiţi.

³³ Iar Ucenicii grăiau între dânşii: Nu cumva i-a adus lui cineva să mănânce?

³⁴ Zis-a lor Iisus: Mâncarea mea este, ca să fac voia celui ce m-a trimis pre mine, şi să săvârşesc lucrul lui.

³⁵ Au nu voi ziceţi, că încă patru luni sunt, şi secerişul va veni? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri, şi vedeţi holdele, că sunt albe spre seceriş acum.

³⁶ Şi cela ce seceră, plată ia, şi adună roadă în viaţa veşnică; ca şi cel ce seamănă împreună să se bucure, şi cel ce seceră.

³⁷ Că întru aceasta este cuvântul adevărat, că altul este cel ce seamănă, şi altul cel ce seceră.

³⁸ Eu v-am trimis pre voi să seceraţi ceea ce voi nu v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat întru osteneala lor.

³⁹ Iar din cetatea aceea mulţi din Samarineni au crezut într-însul, pentru cuvântul femeii care mărturisea, că mi-a spus mie toate câte am făcut.

⁴⁰ Deci după ce au venit la dânsul Samarinenii, îl rugau pre el ca să rămână la dânşii; şi a rămas acolo două zile.

⁴¹ Şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui.

⁴² Şi femeii ziceau: Că nu mai credem pentru vorba ta; că înşine am auzit, şi ştim, că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii Hristos.

⁴³ Iar după cele două zile a ieşit de acolo, şi a mers la Galileea.

⁴⁴ Că însuşi Iisus a mărturisit, că Proroc în patria sa cinste nu are.

⁴⁵ Şi când a venit în Galileea, l-au primit pre dânsul Galileenii; fiindcă au fost văzut toate câte a făcut în Ierusalim la praznic, că şi ei au fost venit la praznic.

⁴⁶ Şi a venit Iisus, iarăşi în Cana Galileei unde a făcut apa vin. Şi era un om împărătesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.

⁴⁷ Acesta auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, a mers la el, şi-l ruga pre dânsul ca să se pogoare şi să tămăduiască pre fiul lui, că vrea să moară.

⁴⁸ Iar Iisus a zis către el: De nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede.

⁴⁹ Zis-a către el omul cel împărătesc: Doamne, pogoară-te mai înainte până a nu muri fiul meu.

⁵⁰ Zis-a Iisus lui: Mergi, fiul tău viu este; şi a crezut omul cuvântului care a zis Iisus lui, şi s-a dus.

⁵¹ Şi iată pogorându-se el, slugile lui l-au întâmpinat pre el, şi i-au spus, zicând: Că fiul tău este viu.

⁵² Deci îi întreba pre ei de ceasul întru care i-a fost mai bine. Şi i-au zis lui: Că ieri în ceasul al şaptelea l-au lăsat frigurile.

⁵³ Şi a cunoscut tatăl, că în ceasul acela a fost, în care a zis Iisus lui: Că fiul tău viu este; şi a crezut el, şi casa lui toată.

⁵⁴ Acesta iarăşi al doilea semn a făcut Iisus, venind din Iudeea în Galileea.

5

¹ După acestea era Praznicul Iudeilor, şi s-a suit Iisus în Ierusalim.

² Şi este în Ierusalim scăldătoarea Oilor, care se cheamă evreieşte Vitezda, cinci pridvoare având.

³ Întru acelea zăcea mulţime multă de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.

⁴ Că Înger la vreme se pogora în scăldătoare, şi tulbura apa; şi care intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos, ori de ce boală era ţinut.

⁵ Deci era acolo un om, treizeci şi opt de ani având în boală.

⁶ Pre acesta văzându-l Iisus zăcând, şi cunoscând că iată multă vreme avea, i-a zis lui: Voieşti să fii sănătos?

⁷ Răspuns-a lui bolnavul: Doamne, om nu am, că dacă se va tulbura apa, să mă bage în scăldătoare; deci până când merg eu, altul înaintea mea se pogoară.

⁸ Zis-a Iisus lui: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.

⁹ Şi îndată s-a făcut sănătos omul, şi şi-a luat patul său, şi umbla; şi era într-acea zi Sâmbătă.

¹⁰ Deci ziceau celui vindecat Iudeii: Sâmbătă este, nu se cade ţie a-ţi lua patul.

¹¹ Răspuns-a lor: Cela ce m-a făcut sănătos, acela mi-a zis: Ia-ţi patul tău, şi umblă.

¹² Deci l-au întrebat pre el: Cine este omul acela ce ţi-a zis, ia-ţi patul tău, şi umblă?

¹³ Iar cel vindecat nu ştia cine este; că Iisus se dăduse în laturi, norod fiind întru acel loc.

¹⁴ După aceea l-a aflat pre el Iisus în Biserică, şi i-a zis lui: Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău.

¹⁵ A mers omul acela, şi a vestit Iudeilor, că Iisus este cel ce l-a făcut pre dânsul sănătos.

¹⁶ Şi pentru aceea goneau pre Iisus Iudeii, şi îl căuta pre el să-l omoare, că acestea făcea Sâmbăta.

¹⁷ Iar Iisus a răspuns lor: Tatăl meu până acum lucrează, şi Eu lucrez.

¹⁸ Deci pentru aceasta mai vârtos căutau Iudeii pre el să-l omoare, că nu numai dezlega Sâmbăta, ci şi Tată al său zicea pre Dumnezeu, întocmai pre sine făcându-se cu Dumnezeu.

¹⁹ Deci a răspuns Iisus şi a zis lor: Amin Amin grăiesc vouă: Nu poate Fiul să facă de la sine nimic, de nu va vedea pre Tatăl făcând; că cele ce face el, acelea şi Fiul asemenea face.

²⁰ Că Tatăl iubeşte pre Fiul, şi toate arată lui care el face, şi mai mari lucruri decât acestea va arăta lui, ca voi să vă miraţi.

²¹ Că precum Tatăl scoală pre morţi şi îi înviază, aşa şi Fiul pre care va îi înviază.

²² Că Tatăl nu judecă pre nimenea, ci toată judecata o a dat Fiului; ca toţi să cinstească pre Fiul, precum cinstesc pre Tatăl.

²³ Cel ce nu cinsteşte pre Fiul, nu cinsteşte pre Tatăl care l-a trimis.

²⁴ Amin Amin grăiesc vouă: Că cela ce ascultă cuvintele mele, şi crede celui ce m-a trimis pre mine, are viaţă veşnică, şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte în viaţă.

²⁵ Amin Amin grăiesc vouă: Că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi Glasul Fiului lui Dumnezeu, şi care vor auzi, vor învia.

²⁶ Că precum Tatăl are viaţă întru sine, aşa a dat şi Fiului viaţă să aibă întru sine.

²⁷ Şi stăpânire i-a dat lui, şi judecată să facă.

²⁸ Căci Fiu al Omului este, nu vă miraţi de aceasta. Că vine ceasul, întru care toţi cei din mormânturi vor auzi glasul lui.

²⁹ Şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune, întru învierea vieţii; iar cei ce au făcut cele rele, întru învierea judecăţii.

³⁰ Nu pot eu să fac de la sine nimic. Precum aud, judec; şi Judecata mea dreaptă este. Că nu caut voia mea, ci voia Tatălui celui ce m-a trimis.

³¹ De mărturisesc eu pentru mine, mărturia mea nu este adevărată.

³² Altul este cel ce mărturiseşte pentru mine, şi ştiu că adevărată este mărturia care mărturiseşte pentru mine.

³³ Voi aţi trimis către Ioan, şi a mărturisit adevărul.

³⁴ Iar eu nu de la om iau mărturia; ci acestea grăiesc, ca voi să vă mântuiţi.

³⁵ Acela era Făclie care ardea şi lumina; iar voi aţi voit să vă veseliţi la un ceas întru lumina lui.

³⁶ Iar eu am mărturie mai mare decât Ioan, că lucrurile care mi-a dat mie Tatăl să le săvârşesc pre ele; aceste lucruri care eu fac, mărturisesc pentru mine, că Tatăl m-a trimis.

³⁷ Şi Tatăl cela ce m-a trimis, acela a mărturisit pentru mine; nici glasul lui aţi auzit vreodată, nici chipul lui aţi văzut.

³⁸ Şi cuvântul lui nu îl aveţi rămânând întru voi; că pre care a trimis el, acestuia voi nu credeţi.

³⁹ Cercaţi scripturile, că vouă vi se pare întru dânsele a avea viaţă veşnică; şi acelea sunt cele ce mărturisesc pentru mine.

⁴⁰ Şi nu voiţi să veniţi către mine, ca viaţă să aveţi.

⁴¹ Slavă de la oameni nu iau.

⁴² Ci v-am cunoscut pre voi, că dragostea lui Dumnezeu nu aveţi întru voi.

⁴³ Eu am venit întru Numele Tatălui meu, şi nu mă primiţi pre mine; de va veni altul întru numele său, pre acela veţi primi.

⁴⁴ Cum puteţi voi să credeţi, slavă unul de la altul luând, şi pre slava cea de la singur Dumnezeu nu o căutaţi?

⁴⁵ Să nu vi se pară că eu voi pârî pre voi la Tatăl; este cela ce vă pârăşte pre voi, Moise, spre care voi aţi nădăjduit.

⁴⁶ Că de aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi mie, că pentru mine acela a scris.

⁴⁷ Iar dacă scripturilor aceluia nu credeţi, cum cuvintelor mele veţi crede?

6

¹ După acestea s-a dus Iisus de cea parte de marea Galileei care este a Tiberiadei.

² Şi a mers după dânsul norod mult, căci vedeau semnele lui care făcea la cei bolnavi.

³ Şi s-a suit în munte Iisus, şi acolo a şezut cu Ucenicii săi.

⁴ Şi era aproape Paştile, Praznicul Iudeilor.

⁵ Deci ridicându-şi Iisus ochii, şi văzând, că mult norod vine la dânsul, zice către Filip: De unde vom cumpăra pâini, ca să mănânce aceştia?

⁶ (Iară aceasta zicea ispitind pre el; că însuşi ştia ce vrea să facă).

⁷ Răspuns-a Filip lui: De două sute de dinari pâini nu le va ajunge lor, ca fieştecare dintr-înşii câte puţin să ia.

⁸ Grăit-a lui unul din Ucenicii lui, Andrei fratele lui Simon Petru:

⁹ Este un copil aicea, care are cinci pâini de orz, şi doi peşti; ci acestea ce sunt la atâţia?

¹⁰ Şi a zis Iisus: Faceţi pre oameni să şază; şi era iarbă multă într-acel loc. Deci au şezut bărbaţii cu numărul ca la cinci mii.

¹¹ Şi a luat pâinile Iisus, şi mulţămind, a împărţit Ucenicilor, iar Ucenicii celor ce şedeau; aşijderea şi din peşti cât au vrut ei.

¹² Iar dacă s-au săturat, a zis Ucenicilor săi: Adunaţi sfărâmiturile ce au prisosit, ca să nu se piardă ceva.

¹³ Deci au adunat, şi au umplut douăsprezece coşuri de sfărâmituri, din cinci pâini de orz, care au prisosit celor ce au mâncat.

¹⁴ Iar oamenii văzând semnul, care a făcut Iisus, ziceau: Că acesta este adevărat Prorocul cel ce va să vie în lume.

¹⁵ Deci Iisus cunoscând că vor să vie, şi să-l apuce pre el, ca să-l facă Împărat, s-a dus iarăşi în munte el singur.

¹⁶ Şi dacă s-a făcut seară, s-au pogorât Ucenicii lui la mare.

¹⁷ Şi intrând în corabie, mergeau de ceea parte de mare la Capernaum; şi iată întuneric s-a făcut, şi nu venise către ei Iisus.

¹⁸ Şi marea s-a ridicat, vânt mare suflând.

¹⁹ Deci venind ei ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pre Iisus umblând pre mare, şi apropiindu-se de corabie; şi s-au înfricoşat.

²⁰ Iar el a zis lor: Eu sunt, nu vă temeţi.

²¹ Deci vrea să-l ia pre el în corabie; şi îndatăşi corabia a sosit la pământul, la care ei mergeau.

²² A doua zi norodul care sta de cea parte de mare, văzând că altă corabie nu era acolo, fără numai una, întru care intrase Ucenicii lui, şi cum că Iisus nu a intrat în corabie împreună cu Ucenicii săi, ci singuri Ucenicii lui s-au dus.

²³ (Şi alte corăbii au venit de la Tiberiada, aproape de locul unde au mâncat pâinea, mulţămind Domnul).

²⁴ Deci dacă a văzut norodul, că Iisus nu este acolo, nici Ucenicii lui, au intrat şi ei în corăbii, şi au mers în Capernaum, căutând pre Iisus.

²⁵ Şi aflându-l pre el de cea parte de mare, i-au zis lui: Rabbi, când ai venit aici?

²⁶ Răspuns-a Iisus lor, şi a zis: Amin Amin grăiesc vouă: Mă căutaţi pre mine, nu căci aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini, şi v-aţi săturat.

²⁷ Lucraţi nu mâncarea cea pieritoare, ci mâncarea care rămâne spre viaţa veşnică; care Fiul Omului va da vouă: Că pre acesta Dumnezeu Tatăl l-a pecetluit.

²⁸ Deci au zis către dânsul: Ce vom face să lucrăm lucrurile lui Dumnezeu?

²⁹ Răspuns-a Iisus, şi a zis lor: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca să credeţi întru care a trimis acela.

³⁰ Zis-au drept aceea lui: Dară ce semn faci tu, ca să vedem şi să credem ţie? Ce lucrezi?

³¹ Părinţii noştri manna au mâncat în pustie, precum este scris: Pâine din Cer le-a dat lor de au mâncat.

³² Deci le-a zis lor Iisus: Amin Amin zic vouă: nu Moise a dat vouă pâinea din Cer, ci Tatăl meu dă vouă din Cer Pâinea cea adevărată.

³³ Pentru că Pâinea lui Dumnezeu este, ceea ce se pogoară din Cer, şi viaţă dă lumii.

³⁴ Deci au zis către dânsul: Doamne, pururea dă-ne nouă pâinea aceasta.

³⁵ Şi a zis lor Iisus: Eu sunt Pâinea vieţii, cela ce vine către mine, nu va flămânzi; şi cela ce crede întru mine, nu va înseta nici odinioară.

³⁶ Ci am zis vouă: Că m-aţi şi văzut pre mine, şi nu credeţi.

³⁷ Tot ce îmi dă mie Tatăl, către mine va veni; şi pre cela ce vine către mine, nu îl voi scoate afară.

³⁸ Că m-am pogorât din Cer, nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis pre mine.

³⁹ Şi aceasta este voia Tatălui celui ce m-a trimis pre mine: Ca tot ce mi-a dat mie, să nu pierz dintr-însul, ci să-l înviez pre el în ziua cea de apoi.

⁴⁰ Şi aceasta este voia celui ce m-a trimis pre mine, ca tot cine vede pre Fiul, şi crede întru el, să aibă viaţă veşnică; şi eu îl voi învia pre el în ziua cea de apoi.

⁴¹ Deci cârteau Iudeii pentru el, că a zis: Eu sunt Pâinea ceea ce s-a pogorât din Cer.

⁴² Şi ziceau: Au nu este acesta Iisus Fiul lui Iosif, căruia ştim noi pre tatăl său, şi pre Muma sa? Dar cum zice el, că din Cer m-am pogorât?

⁴³ Deci răspuns-a Iisus, şi a zis lor: Nu cârtiţi între voi.

⁴⁴ Nimenea nu poate să vie către mine, de nu-l va trage pre el Tatăl cel ce m-a trimis pre mine, şi Eu îl voi învia pre el în ziua cea de apoi.

⁴⁵ Este scris în Proroci: Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu; deci tot cela ce aude de la Tatăl, şi se învaţă, vine către mine.

⁴⁶ Nu doară că pre Tatăl l-a văzut cineva, fără numai cela ce este de la Dumnezeu; acela a văzut pre Tatăl.

⁴⁷ Amin Amin grăiesc vouă: Cela ce crede întru mine, are viaţă veşnică.

⁴⁸ Eu sunt Pâinea vieţii.

⁴⁹ Părinţii voştri au mâncat manna în pustie, şi au murit.

⁵⁰ Aceasta este Pâinea care se pogoară din Cer, ca să mănânce cineva dintr-însa şi să nu moară.

⁵¹ Eu sunt Pâinea cea vie care s-a pogorât din Cer; de va mânca cineva din Pâinea aceasta, va fi viu în veci; şi Pâinea care eu voi da, Trupul meu este, pre care eu îl voi da pentru viaţa lumii.

⁵² Deci se priceau între sine Iudeii, zicând: Cum poate acesta să-şi dea nouă Trupul său să-l mâncăm?

⁵³ Şi a zis lor Iisus: Amin Amin grăiesc vouă, de nu veţi mânca Trupul Fiului Omului, şi nu veţi bea Sângele lui, nu veţi avea viaţă întru voi.

⁵⁴ Cela ce mănâncă Trupul meu, şi bea Sângele meu, are viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia pre el în ziua cea de apoi.

⁵⁵ Că Trupul meu adevărat este mâncare, şi Sângele meu adevărat este băutură.

⁵⁶ Cela ce mănâncă Trupul meu, şi bea Sângele meu, întru mine petrece, şi eu întru el.

⁵⁷ Precum m-a trimis pre mine Tatăl cel viu, şi eu viez pentru Tatăl; şi cela ce mă mănâncă pre mine, şi acela va fi viu pentru mine.

⁵⁸ Aceasta este Pâinea care din Cer s-a pogorât; nu precum au mâncat manna părinţii voştri, şi au murit; cela ce va mânca Pâinea aceasta, va fi viu în veac.

⁵⁹ Acestea a zis în Sinagogă, învăţând în Capernaum.

⁶⁰ Deci mulţi auzind din Ucenicii lui, au zis: Greu este cuvântul acesta, cine poate să-l auză pre el?

⁶¹ Iară Iisus ştiind întru sine, că cârtesc pentru aceasta Ucenicii lui, a zis lor: Aceasta vă sminteşte pre voi?

⁶² Dară de veţi vedea pre Fiul Omului suindu-se, unde era mai înainte?

⁶³ Duhul este care face viu, trupul nu foloseşte nimic. Graiurile care eu grăiesc vouă, duh sunt, şi viaţă sunt.

⁶⁴ Ci sunt unii din voi, care nu cred. Că ştia dintru început Iisus, care sunt cei ce nu cred, şi care este cela ce vrea să-l vânză pre el.

⁶⁵ Şi zicea: Pentru aceasta am zis vouă: Că nimenea nu poate să vie la mine, de nu va fi dat lui de la Tatăl meu.

⁶⁶ Dintru aceasta mulţi din Ucenicii lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu dânsul.

⁶⁷ Şi a zis Iisus celor doisprezece: Au doară şi voi voiţi să vă duceţi?

⁶⁸ Răspuns-a Simon Petru lui: Doamne, la cine ne vom duce? Cuvinte ale vieţii veşnice ai.

⁶⁹ Şi noi am crezut, şi am cunoscut, că tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu celui viu.

⁷⁰ Răspuns-a lor Iisus: Au nu eu pre voi cei doisprezece v-am ales, şi unul din voi diavol este.

⁷¹ Şi zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul; că acela vrea să-l vândă pre el, unul fiind din cei doisprezece.

7

¹ Şi umbla Iisus după acestea în Galileea; că nu voia în Iudeea să umble, că-l căutau pre el Iudeii să-l omoare.

² Şi era aproape Praznicul Iudeilor, Înfigerea corturilor.

³ Deci au zis către dânsul fraţii lui: Treci de aici, şi mergi în Iudeea, ca şi Ucenicii tăi să vază lucrurile care faci.

⁴ Că nimeni întru ascuns face ceva, şi caută să fie el la arătare; dacă faci acestea, arată-te pre tine lumii.

⁵ Pentru că nici fraţii lui nu credeau într-însul.

⁶ Deci a zis lor Iisus: Vremea mea încă nu a sosit; iar vremea voastră totdeauna este gata.

⁷ Nu poate lumea să vă urască pre voi; iar pre mine mă urăşte, pentru că eu mărturisesc de dânsa, că lucrurile ei sunt rele.

⁸ Voi suiţi-vă la Praznicul acesta; eu încă nu mă sui la Praznicul acesta, căci vremea mea încă nu s-a plinit.

⁹ Şi acestea zicând lor, a rămas în Galileea.

¹⁰ Şi dacă s-au suit fraţii lui, atunci şi el s-a suit la Praznic, nu de faţă, ci cam pre ascuns.

¹¹ Iar Iudeii îl căutau pre el la Praznic, şi ziceau: Unde este acela?

¹² Şi cârtire multă era pentru dânsul între noroade. Că unii ziceau, că bun este; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte norodul.

¹³ Însă nimenea de faţă nu grăia de dânsul, pentru frica Iudeilor.

¹⁴ Iar înjumătăţindu-se Praznicul, s-a suit Iisus în Biserică şi învăţa.

¹⁵ Şi se mirau Iudeii, zicând: Cum ştie acesta carte, nefiind învăţat?

¹⁶ Deci a răspuns lor Iisus, şi a zis: A mea învăţătură nu este a mea, ci a celui ce m-a trimis pre mine.

¹⁷ De va voi cineva să facă voia lui, va cunoaşte pentru învăţătura aceasta, oare de la Dumnezeu este, sau eu de la mine grăiesc.

¹⁸ Cela ce grăieşte de la sine, slava sa caută; iar cela ce caută slava celui ce l-a trimis pre el, acesta adevărat este, şi nedreptate nu este întru dânsul.

¹⁹ Au nu Moise v-a dat vouă legea? Şi nimeni din voi nu face legea. Ce mă căutaţi să mă omorâţi?

²⁰ Răspuns-a norodul şi a zis: drac ai; cine te caută să te omoare?

²¹ Răspuns-a Iisus şi a zis lor: Un lucru am făcut, şi toţi vă miraţi pentru acesta.

²² Moise v-a dat vouă tăierea împrejur, (nu că de la Moise este, ci de la părinţi) şi Sâmbăta tăiaţi împrejur pre om.

²³ Dacă tăiere împrejur primeşte omul Sâmbăta, ca să nu se strice legea lui Moise, pre mine vă mâniaţi, căci om întreg am făcut sănătos Sâmbăta?

²⁴ Nu judecaţi după faţă, ci dreaptă judecată judecaţi.

²⁵ Deci ziceau unii din Ierusalimneni: Au nu este acesta, pre care îl caută să-l omoare?

²⁶ Şi iată, de faţă grăieşte, şi nimic lui nu-i zic. Nu cumva au cunoscut cu adevărat boierii, că adevărat acesta este Hristos?

²⁷ Ci pre acesta îl ştim de unde este, iară Hristos când va veni, nimenea nu ştie de unde este.

²⁸ Deci striga Iisus în Biserică învăţând, şi zicând: Şi pre mine mă ştiţi, şi ştiţi de unde sunt; şi de la mine nu am venit, ci este adevărat cela ce m-a trimis, pre care voi nu îl ştiţi.

²⁹ Iar eu îl ştiu pre el, că de la dânsul sunt, şi acela m-a trimes.

³⁰ Deci îl căuta pre el să-l prinză; şi nimeni nu şi-a pus pre dânsul mâinile, că încă nu venise ceasul lui.

³¹ Şi mulţi din norod au crezut într-însul, şi ziceau, că Hristos când va veni, au doară mai multe semne va face decât acestea, care a făcut acesta?

³² Au auzit Fariseii pre norod cârtind pentru dânsul acestea, şi au trimis slugi Fariseii şi Arhiereii ca să-l prindă pre dânsul.

³³ Deci a zis lor Iisus: Încă puţină vreme cu voi sunt, şi merg la cela ce m-a trimis pre mine.

³⁴ Căuta-mă-veţi şi nu mă veţi afla; şi unde sunt eu, voi nu puteţi să veniţi.

³⁵ Deci au zis Iudeii între sine: Unde va să meargă acesta, că noi nu-l vom afla pre el? Nu cumva întru risipirea elinilor va să meargă şi să înveţe pre elini?

³⁶ Ce este cuvântul acesta care a zis: Căuta-mă-veţi şi nu mă veţi afla; şi unde sunt eu, voi nu puteţi să veniţi.

³⁷ Iar în ziua cea de pre urmă cea mare a Praznicului, a stătut Iisus, şi a strigat, zicând: De însetează cineva, să vie la mine şi să bea.

³⁸ Cela ce crede întru mine, precum a zis scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.

³⁹ (Iar aceasta a zis pentru Duhul, pre care era să-l ia cei ce cred întru dânsul; că încă nu era Duh Sfânt, că Iisus încă nu se proslăvise).

⁴⁰ Deci mulţi din norod auzind cuvântul, ziceau: Acesta este cu adevărat Prorocul; iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul.

⁴¹ Iar alţii ziceau: Au doară din Galileea va să vie Hristos?

⁴² Au nu a zis scriptura, că din sămânţa lui David, şi din oraşul Betleem, unde a fost David, va să vie Hristos?

⁴³ Şi împerechere între norod s-a făcut pentru dânsul.

⁴⁴ Iar unii dintr-înşii voiau să-l prindă pre el; dar nimenea nu şi-a pus pre dânsul mâinile.

⁴⁵ Deci au venit slugile către Arhierei şi către Farisei, şi au zis lor aceia: Pentru ce nu l-aţi adus pre el?

⁴⁶ Răspuns-au slugile: Niciodată om aşa a grăit, ca omul acesta.

⁴⁷ Şi au răspuns lor Fariseii: Au doară şi voi v-aţi amăgit?

⁴⁸ Au doară cineva din boieri a crezut într-însul, sau din Farisei?

⁴⁹ Ci norodul acesta, care nu ştie legea, blestemat este.

⁵⁰ Zis-a Nicodim către ei, care venise noaptea la dânsul, unul fiind dintru ei:

⁵¹ Au doară legea noastră judecă pre om, de nu va auzi de la el mai-nainte, şi va cunoaşte ce face?

⁵² Răspuns-au, şi i-au zis lui: Au doară şi tu din Galileea eşti? Cearcă şi vezi, că Proroc din Galileea nu s-a sculat.

⁵³ Şi au mers fieştecare la casa sa.

8

¹ Iară Iisus s-a dus în muntele Măslinilor.

² Iară la mânecare iarăşi a venit în Biserică, şi tot norodul a venit la dânsul, şi şezând învăţa pre ei.

³ Şi au adus la dânsul Cărturarii şi Fariseii pre o femeie prinsă în preacurvie; şi punându-o pre dânsa în mijloc,

⁴ Au zis lui: Învăţătorule, pre această femeie o am prins aşa de faţă preacurvind.

⁵ Şi în lege Moise ne-a poruncit nouă, unele ca acestea să se ucigă cu pietre; dar tu ce zici?

⁶ Şi aceasta ziceau, ispitindu-l pre el, ca să aibă ce cleveti împrotiva lui. Iar Iisus jos plecându-se, scria cu degetul pre pământ.

⁷ Şi neîncetând a-l întreba pre el, s-a ridicat, şi a zis lor: Cela ce este fără de păcat între voi, acela întâi să arunce piatra asupra ei.

⁸ Şi iarăşi plecându-se jos, a scris pre pământ.

⁹ Iar ei auzind, şi de ştiinţă mustrându-se, ieşeau unul după altul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei mai de jos; şi a rămas Iisus singur, şi femeia în mijloc stând.

¹⁰ Şi ridicându-se Iisus, şi nevăzând pre nimenea, fără numai pre femeie, i-a zis ei: Femeie, unde îţi sunt pârâşii tăi? Au nimenea pre tine nu te-a judecat a fi vinovată?

¹¹ Iar ea a zis: Nimenea, Doamne. Şi a zis ei Iisus: Nici eu nu te judec; du-te, şi de acum să nu mai păcătuieşti.

¹² Deci iarăşi a grăit lor Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cela ce urmează mie, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii.

¹³ Deci au zis lui Fariseii: Tu însuţi mărturiseşti pentru tine; mărturia ta nu este adevărată.

¹⁴ Răspuns-a Iisus, şi a zis lor: Deşi eu însumi mărturisesc pentru mine, adevărată este mărturia mea; că ştiu de unde am venit, şi unde merg; iar voi nu ştiţi, de unde vin, şi unde merg.

¹⁵ Voi după trup judecaţi, eu nu judec pre nimenea.

¹⁶ Şi de aş şi judeca eu, judecata mea adevărată este; că singur nu sunt, ci eu, şi Tatăl cela ce m-a trimis pre mine.

¹⁷ Şi în legea voastră scris este, că a doi oameni mărturia adevărată este.

¹⁸ Eu sunt cel ce mărturisesc pentru mine însumi, şi mărturiseşte pentru mine Tatăl cel ce m-a trimis.

¹⁹ Deci ziceau lui: Unde este Tatăl tău? Răspuns-a Iisus: Nici pre mine mă ştiţi, nici pre Tatăl meu; de m-aţi şti pre mine, şi pre Tatăl meu aţi şti.

²⁰ Aceste graiuri le-a grăit Iisus în Gazofilachie, învăţând în Biserică; şi nimeni nu l-a prins pre el, că încă nu venise ceasul lui.

²¹ Şi iarăşi a zis lor Iisus: Eu merg, şi mă veţi căuta pre mine, şi nu mă veţi afla, şi în păcatul vostru veţi muri. Unde merg eu, voi nu puteţi să veniţi.

²² Deci ziceau Iudeii: Au doară va să se omoare însuşi pre sine, că zice: Unde merg eu, voi nu puteţi să veniţi?

²³ Şi a zis lor: Voi din cele de jos sunteţi, eu din cele de sus sunt; voi din lumea aceasta sunteţi, eu nu sunt din lumea aceasta.

²⁴ Deci am zis vouă: Că veţi muri în păcatele voastre; că de nu veţi crede, că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.

²⁵ Zis-au drept aceea lui: Tu cine eşti? Şi a zis lor Iisus: Începutul, care şi grăiesc cu voi.

²⁶ Multe am pentru voi a grăi şi a judeca; ci cela ce m-a trimes pre mine, adevărat este; şi eu cele ce am auzit de la dânsul, acestea grăiesc în lume.

²⁷ Şi nu au cunoscut că de Tatăl grăia lor.

²⁸ Deci a zis lor Iisus: Când veţi înălţa pre Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt; şi de la mine însumi nu fac nimic, ci precum m-a învăţat pre mine Tatăl meu, acestea grăiesc.

²⁹ Şi cela ce m-a trimis pre mine, cu mine este; nu m-a lăsat pre mine singur Tatăl, că eu cele plăcute lui fac pururea.

³⁰ Acestea grăind el, mulţi au crezut întru dânsul.

³¹ Deci zicea Iisus către Iudeii cei ce crezuseră lui: De veţi petrece voi întru cuvântul meu, cu adevărat Ucenici ai mei sunteţi;

³² Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va slobozi pre voi.

³³ Răspuns-au, şi au zis lui: Sămânţă a lui Avraam suntem, şi nimănui nu am fost robi nici odată; cum tu zici, că slobozi veţi fi?

³⁴ Răspuns-a Iisus lor: Amin Amin grăiesc vouă: Că tot cela ce face păcatul, rob este păcatului.

³⁵ Iară robul nu rămâne în casă în veac; iară Fiul rămâne în veac.

³⁶ Deci dacă vă va slobozi pre voi Fiul, cu adevărat slobozi veţi fi.

³⁷ Ştiu că sămânţă a lui Avraam sunteţi; dar mă căutaţi să mă omorâţi, că cuvântul meu nu încape întru voi.

³⁸ Eu ceea ce am văzut la Tatăl meu, grăiesc; şi voi ceea ce aţi văzut la tatăl vostru, faceţi.

³⁹ Răspuns-au, şi au zis lui: Tat ăl nostru, Avraam este. Zis-a lor Iisus: De aţi fi fost fii ai lui Avraam, lucrurile lui Avraam aţi fi făcut.

⁴⁰ Iar acum mă căutaţi să mă omorâţi pre mine om, care adevărul am grăit vouă, care am auzit de la Dumnezeu; aceasta Avraam nu a făcut.

⁴¹ Voi faceţi lucrurile tatălui vostru. Zis-au drept aceea lui: Noi din curvie nu suntem născuţi, un Tată avem pre Dumnezeu.

⁴² Zis-a lor Iisus: De ar fi fost Dumnezeu Tatăl vostru, m-aţi fi iubit pre mine; că eu de la Dumnezeu am ieşit, şi am venit; că nu am venit de la mine însumi, ci acela m-a trimis.

⁴³ Pentru ce glasul meu nu îl cunoaşteţi? Căci nu puteţi să auziţi cuvântul meu.

⁴⁴ Voi din tatăl diavolul sunteţi, şi poftele tatălui vostru voiţi să faceţi; acela ucigător de oameni a fost din început, şi întru adevăr nu a stătut; că nu este adevăr întru dânsul. Când grăieşte minciuna, dintru ale sale grăieşte, că mincinos este, şi tatăl ei.

⁴⁵ Iar eu căci adevărul grăiesc, nu credeţi mie.

⁴⁶ Cine dintru voi mă vădeşte pre mine pentru păcat? Iar dacă adevărul grăiesc, pentru ce voi nu credeţi mie?

⁴⁷ Cela ce este de la Dumnezeu, graiurile lui Dumnezeu ascultă. Pentru aceasta voi nu ascultaţi, că nu de la Dumnezeu sunteţi.

⁴⁸ Răspuns-au Iudeii, şi i-au zis lui: Oare nu zicem noi bine că Samarinean eşti tu, şi drac ai?

⁴⁹ Răspuns-a Iisus: Eu drac nu am, ci cinstesc pre Tatăl meu; şi voi mă necinstiţi pre mine.

⁵⁰ Iar eu nu caut slava mea; este cela ce caută şi judecă.

⁵¹ Amin Amin grăiesc vouă: De va păzi cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac.

⁵² Deci au zis lui Iudeii: Acum am cunoscut că ai drac; Avraam a murit, şi Prorocii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, nu va gusta moartea în veac.

⁵³ Au doară tu mai mare eşti decât Părintele nostru Avraam, care a murit? Şi Prorocii au murit. Cine te faci tu pre tine?

⁵⁴ Răspuns-a Iisus: De mă slăvesc eu pre mine singur, slava mea nimic nu este; este Tatăl meu carele mă slăveşte pre mine, pre carele voi ziceţi că Dumnezeul vostru este.

⁵⁵ Şi nu l-aţi cunoscut pre el; iar eu îl ştiu pre el; şi de voi zice, că nu-l ştiu pre el, voi fi asemenea vouă, mincinos; ci îl ştiu pre el, şi cuvântul lui păzesc.

⁵⁶ Avraam Părintele vostru a fost bucuros, ca să vadă ziua mea; şi a văzut, şi s-a bucurat.

⁵⁷ Deci au zis Iudeii către dânsul: Cincizeci de ani încă nu ai, şi pre Avraam l-ai văzut?

⁵⁸ Şi a zis lor Iisus: Amin Amin zic vouă, mai înainte de a se face Avraam, eu sunt.

⁵⁹ Deci au luat pietre ca să arunce într-însul; iar Iisus s-a ascuns, şi a ieşit din Biserică, mergând prin mijlocul lor, şi a trecut aşa.

9

¹ Şi trecând Iisus, a văzut pre un om orb din naştere.

² Şi l-au întrebat pre el Ucenicii lui, zicând: Rabbi, cine a greşit? Acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb?

³ Răspuns-a Iisus: Nici acesta a greşit, nici părinţii lui; ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru el.

⁴ Mie mi se cade să lucrez lucrurile celui ce m-a trimis pre mine, până este ziuă; vine noaptea, când nimenea nu poate să lucreze.

⁵ Când sunt în lume, lumină sunt lumii.

⁶ Acestea zicând, a scuipat jos, şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tina preste ochii orbului.

⁷ Şi i-a zis lui: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, (ce se tâlcuieşte Trimis).

⁸ Deci s-a dus, şi s-a spălat, şi a venit văzând.

⁹ Iar vecinii, şi cei ce îl văzuseră pre el mai nainte, că era orb, ziceau: Au nu este acesta cel ce şedea şi cerea?

¹⁰ Alţii ziceau: Că acesta este; iar alţii ziceau: Că seamănă cu el; iar el zicea: Că eu sunt.

¹¹ Deci îi ziceau lui: Cum ţi s-au deschis ochii? Răspuns-a acela, şi a zis: Un om ce se numeşte Iisus, tină a făcut, şi a uns ochii mei, şi mi-a zis mie: Mergi la scăldătoarea Siloamului, şi te spală; şi mergând şi spălându-mă, am văzut.

¹² Şi i-au zis lui: Unde este acela? Zis-a: Nu ştiu.

¹³ Îl aduc pre el la Farisei, pre cela ce oarecând a fost orb.

¹⁴ Şi era Sâmbăta când a făcut Iisus tina, şi i-a deschis ochii lui.

¹⁵ Deci iarăşi l-au întrebat pre el şi Fariseii, cum a văzut. Iar el a zis lor: Tină a pus pre ochii mei, şi m-am spălat, şi văd.

¹⁶ Deci ziceau oare care din Farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, că nu păzeşte Sâmbăta. Alţii ziceau: Cum poate om păcătos să facă semne ca acestea? Şi împerechere era între ei.

¹⁷ Zis-au orbului iarăşi: Tu ce zici pentru dânsul, că a deschis ochii tăi? Iar el a zis: Că Proroc este.

¹⁸ Deci nu au crezut Iudeii pentru dânsul, că orb a fost, şi a văzut, până ce au chemat pre părinţii acestuia ce a văzut.

¹⁹ Şi i-au întrebat pre ei, zicând: Acesta este fiul vostru, care voi aţi zis, că s-a născut orb, cum dar acum vede?

²⁰ Răspuns-au lor părinţii lui, şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru, şi cum că orb s-a născut.

²¹ Iar cum acum vede, nu ştim; sau cine i-a deschis lui ochii, noi nu ştim; însuşi vârstă are, pre dânsul îl întrebaţi, el singur pentru sineşi va spune.

²² Acestea au zis părinţii lui, că se temeau de Iudei; pentru că acum se sfătuiseră Iudeii, că de îl va mărturisi pre el cineva a fi Hristos, să se lepede din Sinagogă.

²³ Pentru aceea părinţii lui au zis, că vârstă are, pre dânsul îl întrebaţi.

²⁴ Deci au chemat a doua oară pre omul care fusese orb, şi au zis lui: Dă slavă lui Dumnezeu; noi ştim că omul acesta păcătos este.

²⁵ Iar acela a răspuns, şi a zis: De este păcătos, nu ştiu; una ştiu, că orb fiind eu, acum văd.

²⁶ Şi i-au zis lui iarăşi: Ce a făcut ţie? Cum ţi-a deschis ţie ochii?

²⁷ Răspuns-a lor: Am zis vouă acum, şi nu aţi auzit; ce iarăşi voiţi să auziţi? Au doară şi voi voiţi să vă faceţi Ucenici ai lui?

²⁸ Deci l-au ocărât pre el, şi au zis lui: Tu eşti ucenic al aceluia; iar noi ai lui Moise suntem ucenici.

²⁹ Noi ştim că cu Moise a grăit Dumnezeu; iar pre acesta nu-l ştim de unde este.

³⁰ Răspuns-a omul, şi a zis lor: Că întru aceasta este minune, că voi nu ştiţi de unde este, şi a deschis ochii mei.

³¹ Şi ştim, că pre păcătoşi Dumnezeu nu-i ascultă, ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu, şi face voia lui, pre acesta îl ascultă.

³² Din veac nu s-a auzit, cum că să fi deschis cineva ochii ai vreunui orb din naştere.

³³ De nu ar fi acesta de la Dumnezeu, nu ar putea face nimic.

³⁴ Răspuns-au, şi au zis lui: Întru păcate tu te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pre noi! Şi l-au gonit pre el afară.

³⁵ Auzit-a Iisus că l-au gonit pre el afară, şi aflându-l pre dânsul, i-a zis lui: Tu crezi în Fiul lui Dumnezeu.

³⁶ Răspuns-a acela, şi a zis: Şi cine este Doamne, ca să crez într-însul?

³⁷ Şi i-a zis Iisus lui: Şi l-ai văzut pre el, şi carele grăieşte cu tine, acela este.

³⁸ Iar el a zis: Cred, Doamne; şi s-a închinat lui.

³⁹ Şi a zis Iisus: Spre judecată am venit eu în lumea aceasta; ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să fie orbi.

⁴⁰ Şi au auzit acestea unii din Fariseii, care erau cu dânsul, şi au zis lui: Au doară şi noi suntem orbi?

⁴¹ Zis-a lor Iisus: De aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; iar acum ziceţi: Că vedem; pentru aceasta păcatul vostru rămâne.

10

¹ Amin Amin grăiesc vouă: Cela ce nu intră prin uşă în staulul oilor, ci sare pre aiurea, acela fur este şi tâlhar.

² Iar cela ce intră prin uşă, păstor este oilor.

³ Aceluia portarul îi deschide, şi oile ascultă glasul lui, şi oile sale le cheamă pre nume, şi le scoate pre ele.

⁴ Şi când scoate oile sale, merge înaintea lor; şi oile merg după dânsul, căci cunosc glasul lui.

⁵ Iar după cel străin nu merg, ci fug de la dânsul, că nu cunosc glasul străinilor.

⁶ Această pildă a zis lor Iisus; iar ei nu au înţeles ce erau acelea ce grăia lor.

⁷ Deci iarăşi le-a zis lor Iisus: Amin Amin grăiesc vouă: Că eu sunt Uşa oilor.

⁸ Toţi câţi au venit mai înainte de mine, furi sunt şi tâlhari; ci nu i-au ascultat pre ei oile.

⁹ Eu sunt Uşa; prin Mine de va intra cineva, se va mântui; şi va intra, şi va ieşi, şi păşune va afla.

¹⁰ Furul nu vine, fără numai să fure, şi să junghie, şi să piarză; Eu am venit ca viaţă să aibă, şi mai mult să aibă.

¹¹ Eu sunt Păstorul cel bun; păstorul cel bun, sufletul său îşi pune pentru oi.

¹² Iar năimitul, şi care nu este păstor, căruia nu sunt oile ale lui, vede lupul venind, şi lasă oile, şi fuge; şi lupul le răpeşte pre ele, şi risipeşte oile.

¹³ Şi năimitul fuge, că năimit este, şi nu îi este lui grijă pentru oi.

¹⁴ Eu sunt Păstorul cel bun, şi cunosc pre ale mele, şi mă cunosc de ale mele.

¹⁵ Precum mă cunoaşte pre mine Tatăl, şi eu cunosc pre Tatăl; şi Sufletul meu îmi pun pentru oi.

¹⁶ Şi alte oi am, care nu sunt din staulul acesta; şi pre acelea mi se cade a le aduce; şi Glasul meu vor auzi; şi va fi o turmă şi un Păstor.

¹⁷ Pentru aceasta Tatăl mă iubeşte pre mine, că eu îmi pun Sufletul meu, ca iarăşi să-l iau pre el.

¹⁸ Nimenea nu îl ia pre el de la mine; ci eu îl pun pre el de sine-mi. Stăpânire am să-l pun, şi stăpânire am iarăşi să-l iau pre el; această poruncă am luat de la Tatăl meu.

¹⁹ Deci iarăşi s-a făcut pricire între Iudei pentru cuvintele acestea.

²⁰ Şi ziceau mulţi dintr-înşii: drac are, şi este nebun, pentru ce îl ascultaţi pre el?

²¹ Alţii ziceau: Aceste cuvinte nu sunt de îndrăcit; au doară poate drac să deschidă ochi ai orbilor?

²² Şi se făceau atunci înoirile în Ierusalim, şi era iarnă.

²³ Şi umbla Iisus în Biserică în Pridvorul lui Solomon.

²⁴ Deci l-au împresurat pre el Iudeii, şi i-au grăit lui: Până când vei lua sufletele noastre? De eşti tu Hristos, spune nouă fără de sfială.

²⁵ Răspuns-a lor Iisus: Am zis vouă, şi nu credeţi; lucrurile care eu fac întru Numele Tatălui meu, acelea mărturisesc pentru mine.

²⁶ Ci voi nu credeţi, că nu sunteţi din oile mele, precum am zis vouă.

²⁷ Oile mele Glasul meu ascultă, şi eu le cunosc pre dânsele, şi vin după mine.

²⁸ Şi eu le dau lor viaţă veşnică, şi nu vor pieri în veac, şi nimenea nu le va răpi pre ele din Mâna mea.

²⁹ Tatăl meu, carele le-a dat mie, mai mare decât toţi este; şi nimeni nu poate să le răpescă pre ele din Mâna Tatălui meu.

³⁰ Eu şi Tatăl una suntem.

³¹ Deci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să arunce asupra lui.

³² Răspuns-a lor Iisus: Multe lucruri bune am arătat vouă de la Tatăl meu; pentru care dintru aceste lucruri cu pietre aruncaţi asupra mea?

³³ Răspuns-au lui Iudeii, zicând: Pentru lucru bun noi nu aruncăm cu pietre asupra ta, ci pentru hulă; că tu om fiind, te faci pre sineţi Dumnezeu.

³⁴ Răspuns-a lor Iisus: Au nu este scris în legea voastră: Eu am zis, dumnezei sunteţi?

³⁵ Dacă pre aceia i-a numit dumnezei, către care a fost cuvântul lui Dumnezeu, şi nu poate să se strice scriptura;

³⁶ Pre carele Tatăl m-a sfinţit, şi m-a trimis în lume, voi ziceţi: Că, hulă grăieşti, pentru căci am zis, că Fiul lui Dumnezeu sunt?

³⁷ De nu fac lucrurile Tatălui meu, să nu-mi credeţi mie.

³⁸ Iară de fac, deşi nu-mi credeţi mie, credeţi lucrurilor; ca să înţelegeţi şi să credeţi, că Tatăl este întru mine, şi eu întru el.

³⁹ Deci căutau iarăşi să-l prinză pre el, şi a ieşit din mâna lor.

⁴⁰ Şi a mers iarăşi de ceea parte de Iordan, în locul unde a fost Ioan întâi botezând, şi a rămas acolo.

⁴¹ Şi mulţi veneau la dânsul, şi ziceau: Că Ioan nici un semn nu a făcut; iar toate câte a zis Ioan pentru Acesta, adevărate erau.

⁴² Şi mulţi au crezut acolo într-însul.

11

¹ Şi era bolnav oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei surorii ei.

² Şi era Maria ceea ce a uns pre Domnul cu mir, şi a şters Picioarele lui cu părul capului ei, al căreia frate Lazăr era bolnav.

³ Deci au trimis surorile către el, zicând: Doamne, iată acela pre care iubeşti, este bolnav.

⁴ Iar Iisus auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru Slava lui Dumnezeu, ca să se slăvească Fiul lui Dumnezeu printr-însa.

⁵ Şi iubea Iisus pre Marta, şi pre sora ei, şi pre Lazăr.

⁶ Deci după ce a auzit că este bolnav, atunci s-a zăbovit în locul în care era, două zile.

⁷ Apoi după aceea a zis Ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.

⁸ Zis-au lui Ucenicii: Rabbi, acum te căutau pre tine Iudeii să te ucidă cu pietre, şi iarăşi mergi acolo?

⁹ Răspuns-a Iisus: Au nu douăsprezece ceasuri sunt în zi?

¹⁰ De va umbla cineva ziua, nu se va împiedica, că vede lumina lumii acesteia; iar de va umbla cineva noaptea, se va împiedica, că lumina nu este întru el.

¹¹ Acestea a zis; şi după aceia a grăit lor: Lazăr prietenul nostru a adormit, ci merg ca să-l deştept pre el.

¹² Deci i-au zis Ucenicii lui: Doamne, de a adormit, se va mântui.

¹³ Aceasta zicea Iisus pentru moartea lui; iar lor le părea că pentru adormirea somnului zice.

¹⁴ Deci atunci a zis Iisus lor arătat: Lazăr a murit.

¹⁵ Şi mă bucur pentru voi, ca să credeţi, că n-am fost acolo; ci să mergem la el.

¹⁶ Deci a zis Toma, care se numeşte geamăn, celorlalţi împreună Ucenici: Să mergem şi noi, ca să murim cu el.

¹⁷ Deci venind Iisus, l-a aflat pre el patru zile având acum în mormânt.

¹⁸ (Şi era Betania aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii).

¹⁹ Şi mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pre ele pentru fratele lor.

²⁰ Deci Marta, după ce a auzit că vine Iisus, a ieşit întru întâmpinarea lui; iar Maria şedea în casă.

²¹ Şi a zis Marta către Iisus: Doamne, de ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.

²² Ci şi acum ştiu, că ori câte vei cere de la Dumnezeu, îţi va da ţie Dumnezeu.

²³ Zis-a ei Iisus: Învia-va fratele tău.

²⁴ Zis-a lui Marta: Ştiu că va învia la înviere în ziua cea de apoi.

²⁵ Zis-a ei Iisus: Eu sunt Învierea, şi Viaţa, cel ce crede întru mine, de va şi muri, viu va fi.

²⁶ Şi tot cel ce este viu, şi crede întru mine, nu va muri în veac. Crezi aceasta?

²⁷ Zis-a lui: Aşa este, Doamne; eu am crezut, că tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu, cel ce ai venit în lume.

²⁸ Şi acestea zicând, s-a dus şi a chemat pre Maria sora sa în taină, zicând: Învăţătorul a venit, şi te cheamă.

²⁹ Aceea dacă a auzit, s-a sculat degrab, şi a mers la dânsul.

³⁰ Şi încă nu venise Iisus în sat, ci era în locul unde l-a întâmpinat pre el Marta.

³¹ Iar Iudeii care erau cu dânsa în casă, şi o mângâiau pre ea, văzând pre Maria că degrab s-a sculat, şi a ieşit, au mers după dânsa, zicând: Că merge la mormânt, ca să plângă acolo.

³² Deci Maria venind unde era Iisus, şi văzându-l pre el, a căzut la Picioarele lui, zicând lui: Doamne, de ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele meu.

³³ Iar Iisus dacă o a văzut pre dânsa plângând, şi pre Iudeii care veniseră împreună cu dânsa plângând, s-a răstit cu Duhul, şi s-a tulburat pre sine, şi a zis: Unde l-aţi pus pre el?

³⁴ Zis-au lui: Doamne, vino, şi vezi.

³⁵ Şi a lăcrămat Iisus.

³⁶ Deci ziceau Iudeii: Iată cum îl iubea pre el.

³⁷ Iar unii dintr-înşii au zis: Au nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să facă ca şi acesta să nu moară?

³⁸ Deci Iisus iarăşi răstindu-se întru sine, a mers la mormânt, şi era peşteră, şi piatră era preste dânsa.

³⁹ Zis-a Iisus: Ridicaţi piatra. Zis-a lui sora mortului Marta: Doamne, pute, că este de patru zile.

⁴⁰ Zis-a ei Iisus: Au nu ţi-am spus ţie, că de vei crede, vei vedea Slava lui Dumnezeu?

⁴¹ Şi au ridicat piatra de unde era mortul zăcând. Iar Iisus şi-a ridicat ochii săi în sus, şi a zis: Părinte, mulţumescu-ţi ţie că m-ai ascultat.

⁴² Şi eu ştiam, că pururea mă asculţi; ci pentru norodul care stă împrejur am zis, ca să crează, că tu m-ai trimis.

⁴³ Şi acestea zicând, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară.

⁴⁴ Şi a ieşit cel mort, legate fiindu-i mâinile şi picioarele cu fâşii, şi faţa lui cu mahramă era legată. Zis-a lor Iisus: Dezlegaţi-l pre el, şi îl lăsaţi să meargă.

⁴⁵ Deci mulţi din Iudeii care venise la Maria, şi au văzut cele ce a făcut Iisus, au crezut într-însul.

⁴⁶ Iar oarecare din ei, au mers la Farisei, şi le-au spus cele ce a făcut Iisus.

⁴⁷ Deci au adunat Arhiereii şi Fariseii sobor, şi grăiau: Ce vom face? Că omul acesta multe semne face.

⁴⁸ De îl vom lăsa pre el aşa, toţi vor crede într-însul, şi vor veni Râmlenii şi vor lua şi locul nostru şi neamul.

⁴⁹ Iar unul oarecare dintr-înşii Caiafa, Arhiereu fiind al anului aceluia, a zis lor: Voi nu ştiţi nimic.

⁵⁰ Nici gândiţi, că de folos este nouă să moară un om pentru norod, şi nu tot neamul să piară.

⁵¹ Iar aceasta nu de la sine o a zis, ci Arhiereu fiind al anului aceluia, a prorocit, că vrea Iisus să moară pentru norod.

⁵² Şi nu numai pentru norod, ci şi ca pre fiii lui Dumnezeu cei risipiţi să-i adune întru una.

⁵³ Deci dintru acea zi s-au sfătuit ca să-l omoare pre el.

⁵⁴ Deci Iisus nu mai umbla de faţă între Iudei, ci s-a dus de acolo într-o lature aproape de pustie, într-o cetate ce se cheamă Efrem; şi acolo petrecea cu Ucenicii săi.

⁵⁵ Şi era aproape Paştele Iudeilor; şi s-au suit mulţi în Ierusalim din latura aceea mai înainte de Paşti, ca să se curăţească pre sine.

⁵⁶ Deci căutau pre Iisus, şi grăiau între eişi în Biserică stând: Ce vi se pare vouă, că au nu va veni la Praznic?

⁵⁷ Şi dăduse Arhiereii şi Fariseii poruncă, ca de va şti cineva unde este, să vestească, ca să-l prinză pre el.

12

¹ Deci Iisus, mai înainte de Paşti cu şase zile a venit în Betania, unde era Lazăr cel ce fusese mort, pre care l-a înviat din morţi.

² Şi i-au făcut lui acolo cină, şi Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedea împreună cu dânsul.

³ Deci Maria luând o litră cu Mir de nard de credinţă de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus, şi a şters cu părul său picioarele lui; iar casa s-a umplut de mirosul Mirului.

⁴ Zis-a drept aceea unul din Ucenicii lui, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care vrea să-l vândă pre el.

⁵ Pentru ce acest Mir nu s-a vândut în trei sute de dinari, şi să se fi dat săracilor?

⁶ Iar aceasta o a zis, nu că pentru săraci îi era lui grijă, ci pentru că fur era, şi punga avea, şi ce se punea într-însa purta.

⁷ Şi a zis Iisus: Lasă-o pre dânsa, spre ziua îngropării mele l-a păzit pre acesta.

⁸ Că pre săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pre mine nu mă aveţi pururea.

⁹ Şi a înţeles norod mult din Iudei că acolo este; şi au venit nu pentru Iisus numai, ci ca să vadă şi pre Lazăr, pre care l-a înviat din morţi.

¹⁰ Şi s-au sfătuit Arhiereii, ca şi pre Lazăr să-l omoare.

¹¹ Că mulţi pentru el mergeau din Iudei, şi credeau în Iisus.

¹² Iar a doua zi norod mult care venise la Praznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim,

¹³ Au luat stâlpări de finici, şi au ieşit întru întâmpinarea lui, şi strigau: Osana, Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului, Împăratul lui Israil.

¹⁴ Şi aflând Iisus un asin a şezut pre el, precum este scris:

¹⁵ Nu te teme Fiica Sionului; iată, Împăratul tău vine la tine, şezând pre mânzul asinei.

¹⁶ Iară pre acestea nu le-au cunoscut Ucenicii lui mai nainte; ci după ce s-a proslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte, că acestea erau pentru el scrise, şi acestea i-au făcut lui.

¹⁷ Mărturisea drept aceea norodul care era cu el, când pre Lazăr l-a strigat din mormânt, şi l-a sculat pre el din morţi.

¹⁸ Pentru aceea l-a şi întâmpinat pre el norodul, căci a auzit că el a făcut această minune.

¹⁹ Deci au zis Fariseii între dânşii: Vedeţi, că nimic nu folosiţi; iată lumea merge după dânsul.

²⁰ Şi erau oarecare elini din cei ce se suiseră să se închine la praznic.

²¹ Deci aceştia s-au apropiat la Filip care era din Betsaida Galileei, şi l-au rugat pre dânsul, grăind: Doamne, voim să vedem pre Iisus.

²² Venit-a Filip şi a spus lui Andrei, şi iarăşi Andrei şi Filip au spus lui Iisus.

²³ Iar Iisus a răspuns lor, zicând: A venit ceasul ca să se proslăvească Fiul Omului.

²⁴ Amin Amin grăiesc vouă: Grăunţul de Grâu căzând pre pământ, de nu va muri, el singur rămâne; iar de va muri, multă roadă aduce.

²⁵ Cela ce îşi iubeşte sufletul său, pierde-l-va pre el; şi cela ce îşi urăşte sufletul său în lumea aceasta, în Viaţa cea veşnică îl va păzi pre el.

²⁶ De slujeşte cineva mie, mie să-mi urmeze; şi unde voi fi eu, acolo şi sluga mea va fi. Şi de va sluji cineva mie, îl va cinsti pre el Tatăl meu.

²⁷ Acum Sufletul meu s-a tulburat, şi ce voi zice? Părinte, mântuieşte-mă pre mine de ceasul acesta; ci pentru aceasta am venit la ceasul acesta.

²⁸ Părinte, proslăveşte Numele tău. Deci a venit Glas din Cer: Şi am proslăvit şi iarăşi voi proslăvi.

²⁹ Iar norodul care sta, şi auzea, zicea: Tunet se făcu. Alţii ziceau: Înger grăi lui.

³⁰ Răspuns-a lor Iisus, şi a zis: Nu pentru mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi.

³¹ Acum judecată este lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia se va goni afară.

³² Şi eu de mă voi înălţa de pre pământ, pre toţi voi trage la mine.

³³ (Iar aceasta zicea, însemnând cu ce moarte vrea să moară.)

³⁴ Răspuns-a lui norodul: Noi am auzit din lege, că Hristos petrece în veac; şi cum tu zici, că se cade să se înalţe Fiul Omului? Cine este acesta Fiul Omului?

³⁵ Deci a zis lor Iisus: Încă puţină vreme Lumina cu voi este; umblaţi până când aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă pre voi întunericul; şi cel ce umblă întru întuneric, nu ştie unde merge.

³⁶ Până când aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca fii ai Luminii să fiţi. Acestea a grăit Iisus, şi mergând s-a ascuns de dânşii.

³⁷ Şi atâtea semne făcând el înaintea lor, nu credeau într-însul;

³⁸ Ca să se plinească cuvântul Isaiei Prorocul, pre carele l-a zis: Doamne, cine a crezut auzului nostru? Şi Braţul Domnului cui s-a descoperit?

³⁹ Pentru aceasta nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia:

⁴⁰ Au orbit ochii lor, şi au împietrit inima lor; ca să nu vadă cu ochii, nici să înţeleagă cu inima, şi se vor întoarce, şi îi voi vindeca pre dânşii.

⁴¹ Acestea a zis Isaia, când a văzut Slava lui, şi a grăit pentru dânsul.

⁴² Însă şi din boieri mulţi au crezut într-însul, dar pentru Farisei nu mărturiseau, ca să nu fie goniţi din Sinagogă.

⁴³ Că au iubit slava oamenilor mai mult decât Slava lui Dumnezeu.

⁴⁴ Iar Iisus a strigat, şi a zis: Cela ce crede întru mine, nu crede întru mine, ci întru cela ce m-a trimes pre mine.

⁴⁵ Şi cela ce mă vede pre mine, vede pre cela ce m-a trimis pre mine.

⁴⁶ Eu Lumină în lume am venit, ca tot cela ce crede întru mine, întru întuneric să nu rămâie.

⁴⁷ Şi de va auzi cineva graiurile mele, şi nu va crede, eu nu îl judec pre el; că nu am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.

⁴⁸ Cela ce se leapădă de mine, şi nu primeşte graiurile mele, are pre cela ce îl judecă pre el; cuvântul carele am grăit, acela îl va judeca pre el în ziua cea de apoi.

⁴⁹ Că eu de la sinemi nu am grăit; ci Tatăl cela ce m-a trimis pre mine, acela poruncă mi-a dat, ce voi zice, şi ce voi grăi.

⁵⁰ Şi ştiu, că porunca lui viaţă veşnică este. Deci cele ce grăiesc eu, precum mi-a zis mie Tatăl, aşa grăiesc.

13

¹ Iar mai înainte de Praznicul Paştilor, ştiind Iisus că i-a venit lui ceasul, ca să se mute din lumea aceasta către Tatăl, iubind pre ai săi pre cei din lume, până în sfârşit (desăvârşit) i-a iubit pre ei.

² Şi cină făcându-se, (când diavolul acum pusese în inima Iudei al lui Simon Iscarioteanul, ca să-l vândă pre el);

³ Ştiind Iisus că toate i-a dat lui Tatăl în mâini, şi cum că de la Dumnezeu a ieşit, şi la Dumnezeu merge.

⁴ S-a sculat de la cină, şi şi-a pus Veşmintele; şi luând fotă (ştergător) s-a încins.

⁵ După aceea a turnat apă în spălătoare, şi a început a spăla picioarele Ucenicilor, şi a le şterge cu fota cu care era încins.

⁶ Deci a venit la Simon Petru, şi i-a zis lui acela: Doamne, au tu vei să-mi speli picioarele?

⁷ Răspuns-a Iisus, şi i-a zis lui: Ceea ce fac eu, tu nu ştii acum, iară vei cunoaşte după acestea.

⁸ Zis-a Petru lui: Nu vei spăla picioarele mele în veac. Răspuns-a Iisus lui: De nu te voi spăla pre tine, nu ai parte cu mine.

⁹ Zis-a Simon Petru lui: Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile, şi capul.

¹⁰ Zis-a Iisus lui: Cel spălat, nu are trebuinţă, fără numai picioarele a le spăla, ci este curat tot; şi voi curaţi sunteţi, dar nu toţi.

¹¹ Că ştia pre cela ce vrea să-l vândă pre el; pentru aceea a zis: Că nu toţi sunteţi curaţi.

¹² Deci după ce a spălat picioarele lor, şi şi-a luat veşmintele sale, şezând iarăşi, a zis lor: Cunoaşteţi ce am făcut vouă?

¹³ Voi pre mine mă chemaţi: Învăţătorul şi Domnul; şi bine ziceţi, că sunt.

¹⁴ Deci de am spălat eu picioarele voastre, Domnul şi Învăţătorul, şi voi datori sunteţi unul altuia a spăla picioarele.

¹⁵ Că pildă am dat vouă, ca precum eu am făcut vouă, şi voi să faceţi.

¹⁶ Amin Amin zic vouă: Nu este sluga mai mare decât domnul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pre el.

¹⁷ De ştiţi acestea, fericiţi sunteţi, de le veţi face.

¹⁸ Nu pentru toţi voi grăiesc; eu ştiu pre care i-am ales; ci că să se împlinească scriptura: Cela ce mănâncă împreună cu mine pâine, a ridicat asupra mea călcâiul său.

¹⁹ De acum zic vouă, mai înainte de a se face, ca, când se va face, să credeţi, că eu sunt.

²⁰ Amin Amin grăiesc vouă: Cela ce primeşte pre carele voi trimite, pre mine mă primeşte; iară cela ce mă primeşte pre mine, primeşte pre cela ce m-a trimis pre mine.

²¹ Acestea zicând Iisus, s-a tulburat cu Duhul, şi a mărturisit, şi a zis: Amin Amin grăiesc vouă: Că unul din voi mă va vinde.

²² Căuta drept aceia unul la altul Ucenicii nepricepându-se pentru cine grăieşte.

²³ Şi era unul din Ucenicii lui culcat pre sânul lui Iisus, pre care îl iubea Iisus.

²⁴ Deci a făcut semn acestuia Simon Petru, să întrebe, cine ar fi de carele grăieşte.

²⁵ Şi căzând acela pre Pieptul lui Iisus, a zis lui: Doamne, cine este?

²⁶ Răspuns-a Iisus: Acela este, căruia Eu întingând pâinea voi da. Şi întingând pâinea o a dat lui Iuda al lui Simon Iscarioteanul.

²⁷ Şi după pâine, atunci a intrat într-însul satana. Deci a zis Iisus lui: Ce vei să faci, fă mai îngrab.

²⁸ Şi aceasta nimenea din cei ce şedeau nu au cunoscut, pentru ce a zis lui.

²⁹ Că unii socoteau, de vreme ce punga avea Iuda, că îi zice Iisus lui: Cumpără cele ce ne trebuiesc la praznic, sau săracilor să dea ceva.

³⁰ Deci după ce a luat el pâinea, îndată a ieşit, şi era noapte, când a ieşit.

³¹ Zis-a Iisus: Acum s-a proslăvit Fiul Omului, şi Dumnezeu s-a proslăvit întru el.

³² Dacă s-a proslăvit Dumnezeu întru el, şi Dumnezeu va proslăvi pre el întru sine, şi îndatăşi îl va proslăvi pre el.

³³ Fiilor, încă puţin cu voi sunt: Căuta-mă-veţi, şi precum am zis Iudeilor, că unde eu merg, voi nu puteţi veni, şi vouă zic acum.

³⁴ Poruncă nouă dau vouă, ca să vă iubiţi unul pre altul, precum eu v-am iubit pre voi, ca şi voi să vă iubiţi unul pre altul.

³⁵ Întru aceasta vor cunoaşte toţi, că ai mei Ucenici sunteţi, de veţi avea dragoste între voi.

³⁶ Zis-a Simon Petru lui: Doamne, unde mergi? Răspuns-a Iisus lui: Unde merg eu, nu poţi veni acum după mine, iar mai pre urmă vei veni după mine.

³⁷ Zis-a Petru lui: Doamne, pentru ce nu pot veni după tine acum? Sufletul meu pentru tine voi pune.

³⁸ Răspuns-a Iisus lui: Sufletul tău pentru mine îl vei pune? Amin Amin grăiesc ţie: Nu va cânta cocoşul, până ce te vei lepăda de mine de trei ori.

14

¹ Să nu se tulbure inima voastră; credeţi întru Dumnezeu, şi întru mine credeţi.

² În casa Tatălui meu multe lăcaşuri sunt; iar de nu, aş fi zis vouă, voi să merg să gătesc vouă loc.

³ Şi de voi merge să gătesc vouă loc, iarăşi voi veni; şi vă voi lua pre voi la mine, ca unde sunt eu, şi voi să fiţi.

⁴ Şi unde eu merg ştiţi, şi calea ştiţi.

⁵ Zis-a Toma lui: Doamne, nu ştim unde mergi; şi cum putem să ştim calea?

⁶ Zis-a Iisus lui: Eu sunt Calea, şi Adevărul, şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin mine.

⁷ De m-aţi fi cunoscut pre mine, şi pre Tatăl meu aţi fi cunoscut; şi de acum îl cunoaşteţi pre el, şi l-aţi văzut pre el.

⁸ Zis-a Filip lui: Doamne, arată nouă pre Tatăl, şi ne va ajunge nouă.

⁹ Zis-a Iisus lui: Atâta vreme cu voi sunt, şi nu m-ai cunoscut pre mine Filipe? Cel ce m-a văzut pre mine, a văzut pre Tatăl; şi cum tu zici: Arată nouă pre Tatăl?

¹⁰ Nu crezi că eu întru Tatăl, şi Tatăl întru mine este? Graiurile care eu vouă grăiesc, de la mine nu le grăiesc: Iară Tatăl cela ce petrece întru mine, acela face lucrurile.

¹¹ Credeţi mie, că eu întru Tatăl, şi Tatăl întru mine este. Iar de nu, pentru lucrurile acestea credeţi mie.

¹² Amin Amin grăiesc vouă: Cela ce crede întru mine, lucrurile care eu fac, şi acela va face, şi mai mari decât acestea va face; că eu la Tatăl meu merg.

¹³ Şi orice veţi cere întru Numele meu, aceea voi face; ca să se proslăvească Tatăl întru Fiul.

¹⁴ Orice veţi cere întru Numele meu, eu voi face.

¹⁵ De mă iubiţi pre mine, Poruncile mele păziţi.

¹⁶ Şi eu voi ruga pre Tatăl, şi alt Mângâietor va da vouă, ca să rămâie cu voi în veac;

¹⁷ Duhul Adevărului, pre care lumea nu îl poate primi, că nu îl vede pre el, nici îl cunoaşte pre el; iar voi îl cunoaşteţi pre el, că cu voi petrece, şi întru voi va fi.

¹⁸ Nu vă voi lăsa pre voi sărmani; voi veni la voi.

¹⁹ Încă puţin, şi lumea pre mine nu mă va mai vedea; iar voi mă veţi vedea pre mine; că eu viu sunt, şi voi veţi fi vii.

²⁰ Întru acea zi veţi cunoaşte voi, că eu sunt întru Tatăl meu, şi voi întru mine, şi eu întru voi.

²¹ Cela ce are poruncile mele, şi le păzeşte pre ele, acela este care mă iubeşte pre mine; şi cela ce mă iubeşte pre mine, iubi-se-va de Tatăl meu, şi eu îl voi iubi pre el, şi mă voi arăta pre sine-mi lui.

²² Zis-a lui Iuda (nu Iscarioteanul): Doamne, ce poate fi, că nouă vei să te arăţi, şi nu lumii?

²³ Răspuns-a Iisus, şi a zis lui: De mă iubeşte cineva pre mine, Cuvântul meu va păzi; şi Tatăl meu îl va iubi pre el, şi la el vom veni, şi lăcaş la dânsul vom face.

²⁴ Cel ce nu mă iubeşte pre mine, cuvintele mele nu le păzeşte; şi cuvântul care auziţi, nu este al meu, ci al Tatălui celui ce m-a trimis pre mine.

²⁵ Acestea am zis vouă, la voi petrecând.

²⁶ Iar Mângâietorul Duhul cel Sfînt, pre care-l va trimite Tatăl întru Numele meu, acela pre voi vă va învăţa toate, şi va aduce aminte vouă toate cele ce am grăit vouă.

²⁷ Pace las vouă, pacea mea dau vouă; nu precum lumea dă, Eu dau vouă. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se spăimânteze.

²⁸ Auzit-aţi că eu am zis vouă: Merg, şi voi veni la voi. De m-aţi iubi pre mine, v-aţi fi bucurat, căci am zis vouă, merg la Tatăl; că Tatăl meu mai mare decât mine este.

²⁹ Şi acum am zis vouă mai-nainte până a nu fi, ca, când va fi, să credeţi.

³⁰ Nu voi mai grăi multe cu voi; că vine stăpânitorul lumii acesteia, şi întru mine nu are nimic.

³¹ Ci ca să cunoască lumea, că iubesc pre Tatăl, şi precum mi-a poruncit mie Tatăl, aşa fac. Sculaţi-vă, să mergem de aici.

15

¹ Eu sunt Buciumul viţei cel adevărat, şi Tatăl meu Lucrătorul este.

² Toată viţa care nu aduce roadă întru mine, o scoate pre ea; şi toată care aduce roadă, o curăţeşte pre ea, ca mai multă roadă să aducă.

³ Acum voi curaţi sunteţi, pentru cuvântul care am grăit vouă.

⁴ Rămâneţi întru mine, şi eu întru voi. Precum viţa nu poate să aducă roadă din sine singură, de nu va rămânea în Bucium; aşa nici voi, de nu veţi rămânea întru mine.

⁵ Eu sunt Buciumul viţei, voi viţele; cela ce rămâne întru mine, şi eu întru el, acesta aduce roadă multă. Că fără de mine nu puteţi face nimic.

⁶ De nu rămâne cineva întru mine, se scoate afară ca viţa, şi se usucă; şi o adună pre ea, şi în foc o aruncă, şi arde.

⁷ De veţi rămânea întru mine, şi cuvintele mele de vor rămânea întru voi, orice veţi vrea, veţi cere, şi se va face vouă.

⁸ Întru aceasta s-a proslăvit Tatăl meu, ca roadă multă să aduceţi, şi să vă faceţi ai mei Ucenici.

⁹ Precum m-a iubit pre mine Tatăl, şi eu v-am iubit pre voi; rămâneţi întru dragostea mea.

¹⁰ De veţi păzi poruncile mele, veţi rămânea întru dragostea mea; precum eu poruncile Tatălui meu am păzit, şi rămân întru dragostea lui.

¹¹ Acestea am grăit vouă, ca bucuria mea întru voi să rămâie, şi bucuria voastră să se plinească.

¹² Aceasta este porunca mea, ca să vă iubiţi unul pre altul, precum eu v-am iubit pre voi.

¹³ Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pue pentru prietenii săi.

¹⁴ Voi prietenii mei sunteţi, de veţi face câte eu poruncesc vouă.

¹⁵ De acum nu vă mai zic vouă slugi; că sluga nu ştie, ce face Domnul său; ci pre voi v-am zis prieteni; că toate câte am auzit de la Tatăl meu, am arătat vouă.

¹⁶ Nu voi m-aţi ales pre mine, ci eu v-am ales pre voi, şi v-am pus, ca voi să mergeţi, şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămâie; ca orice veţi cere de la Tatăl întru Numele meu, să dau vouă.

¹⁷ Acestea poruncesc vouă: Ca să vă iubiţi unul pre altul.

¹⁸ De vă urăşte pre voi lumea, ştiţi că pre mine mai înainte decât pre voi m-a urât.

¹⁹ De aţi fi din lume, lumea ar iubi pre al său; iar căci din lume nu sunteţi, ci Eu v-am ales pre voi din lume; pentru aceasta urăşte pre voi lumea.

²⁰ Aduceţi-vă aminte de cuvântul, care am grăit vouă: Nu este sluga mai mare decât domnul său. De m-au gonit pre mine, şi pre voi vă vor goni; de au păzit cuvântul meu, şi al vostru vor păzi.

²¹ Ci acestea toate vor face vouă pentru Numele meu; căci nu ştiu pre cela ce m-a trimis pre mine.

²² De nu aş fi venit, şi aş fi grăit lor, păcat nu ar avea; iar acum răspuns nu au pentru păcatul lor.

²³ Cela ce mă urăşte pre mine, şi pre Tatăl meu urăşte.

²⁴ De nu aş fi făcut lucruri întru ei, care nimenea altul n-a făcut, păcat nu ar avea; iar acum au şi văzut, şi m-au urât şi pre mine, şi pre Tatăl meu.

²⁵ Ci ca să se împlinească cuvântul cel scris în legea lor: Că m-au urât în zadar.

²⁶ Iar când va veni Mângâietorul, pre care eu voi trimite vouă de la Tatăl, (Duhul Adevărului, carele de la Tatăl se purcede), acela va mărturisi pentru mine.

²⁷ Încă şi voi mărturisiţi, că din început cu mine sunteţi.

16

¹ Acestea am grăit, ca să nu vă smintiţi.

² Scoate-vă-vor pre voi din Sinagoguri.

³ Şi va veni vremea, ca tot cel ce va ucide pre voi, să i se pară că aduce slujbă lui Dumnezeu.

⁴ Şi acestea vor face vouă, că nu au cunoscut pre Tatăl, nici pre mine.

⁵ Ci acestea toate am grăit vouă, ca dacă va veni vremea, să vă aduceţi aminte de ele, că eu am spus vouă; şi acestea vouă din început nu am spus, căci cu voi eram.

⁶ Iar acum merg la cela ce m-a trimis pre mine, şi nimeni din voi nu mă întreabă: Unde mergi?

⁷ Ci căci acestea am grăit vouă, întristarea a umplut inima voastră.

⁸ Ci eu adevărul zic vouă: Că de folos este vouă, ca să mă duc Eu; că de nu mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; iar de mă voi duce, îl voi trimete pre el la voi.

⁹ Şi venind acela, va vădi lumea de păcat, şi de dreptate, şi de judecată.

¹⁰ De păcat, căci nu cred întru mine;

¹¹ Iar de dreptate, căci la Tatăl meu merg, şi nu mă veţi mai vedea pre mine.

¹² Iar de judecată, căci stăpânitorul lumii acesteia s-a judecat; Încă multe am a zice vouă, ci nu puteţi a le purta acum.

¹³ Iar când va veni acela, Duhul Adevărului, va povăţui pre voi la tot adevărul, că nu va grăi de la sine, ci câte va auzi, va grăi, şi cele viitoare va vesti vouă.

¹⁴ Acela pre mine mă va slăvi, că dintru al meu va lua, şi va vesti vouă.

¹⁵ Toate câte are Tatăl, ale mele sunt; pentru aceasta am zis, că dintru al meu va lua, şi va vesti vouă.

¹⁶ Puţin, şi nu mă veţi vedea; şi iarăşi puţin, şi mă veţi vedea. Că eu merg la Tatăl meu.

¹⁷ Deci au zis unii din Ucenicii lui între sine: Ce este aceasta ce zice nouă: Puţin, şi nu mă veţi vedea; şi iarăşi puţin, şi mă veţi vedea; şi, Cum că eu merg la Tatăl meu?

¹⁸ Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice, Puţin? Nu ştim ce grăieşte.

¹⁹ Deci a cunoscut Iisus, că vreau să-l întrebe pre el, şi a zis lor: De aceasta vă întrebaţi între voi, căci am zis: Puţin, şi nu mă veţi vedea; şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea?

²⁰ Amin Amin grăiesc vouă: Că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; şi voi vă veţi întrista, ci întristarea voastră întru bucurie se va întoarce.

²¹ Femeia când naşte, întristare are, căci a sosit ceasul ei; iar dacă naşte copilul, nu-şi mai aduce aminte de scârbă pentru bucurie, căci s-a născut om în lume.

²² Deci şi voi întristare acum aveţi, ci iarăşi vă voi vedea pre voi, şi se va bucura inima voastră, şi pre bucuria voastră nimenea nu o va lua de la voi.

²³ Şi întru acea zi pre mine nu mă veţi întreba nimic. Amin Amin grăiesc vouă: Că orice veţi cere de la Tatăl întru Numele meu, va da vouă.

²⁴ Până acum nu aţi cerut nimic întru Numele meu; cereţi, şi veţi lua, ca bucuria voastră să fie deplin.

²⁵ Acestea în pilde am grăit vouă; ci va veni ceasul, când nu voi mai grăi în pilde vouă, ci arătat pentru Tatăl voi vesti vouă.

²⁶ Întru acea zi în Numele meu veţi cere; şi nu zic vouă, că eu voi ruga pre Tatăl pentru voi;

²⁷ Că însuşi Tatăl iubeşte pre voi, căci voi pre mine m-aţi iubit, şi aţi crezut, că eu de la Dumnezeu am ieşit.

²⁸ Ieşit-am de la Tatăl, şi am venit în lume. Iarăşi las lumea, şi merg la Tatăl.

²⁹ Zis-au lui Ucenicii: Iată, acum arătat grăieşti, şi nici o pildă nu zici.

³⁰ Acum ştim că ştii toate, şi nu-ţi trebuie ca să te întrebe cineva; prin aceasta credem, că de la Dumnezeu ai ieşit.

³¹ Răspuns-a lor Iisus: Acum credeţi?

³² Iată, vine vremea, şi acum a sosit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale, şi pre mine singur mă veţi lăsa. Dar nu sunt singur, că Tatăl meu cu mine este.

³³ Acestea am grăit vouă, ca întru mine pace să aveţi. În lume necaz veţi avea, ci îndrăzniţi, eu am biruit lumea.

17

¹ Acestea a grăit Iisus; şi şi-a ridicat ochii săi la Cer, şi a zis: Părinte, a venit ceasul, Proslăveşte pre Fiul tău, ca şi Fiul tău să te proslăvească pre tine.

² Precum ai dat lui stăpânire a tot trupul, ca tot ce ai dat lui, să le dea lor viaţă veşnică.

³ Şi aceasta este viaţa cea veşnică, ca să te cunoască pre tine unul adevăratul Dumnezeu, şi pre care ai trimis pre Iisus Hristos.

⁴ Eu te-am proslăvit pre tine pre pământ, lucrul am săvârşit, care ai dat mie ca să-l fac.

⁵ Şi acum mă proslăveşte tu Părinte la tine însuţi, cu Slava care am avut la tine, mai înainte până a nu fi lumea.

⁶ Arătat-am Numele tău oamenilor, pre care ai dat mie din lume. Ai tăi erau, şi mie i-ai dat pre ei, şi cuvântul tău au păzit.

⁷ Acum au cunoscut, că toate câte ai dat mie de la tine sunt.

⁸ Pentru că cuvintele care ai dat mie, le-am dat lor; şi ei au primit, şi au cunoscut cu adevărat, că de la tine am ieşit, şi au crezut că tu m-ai trimis.

⁹ Eu pentru aceştia mă rog, nu pentru lume mă rog, ci pentru aceştia, care ai dat mie, că ai tăi sunt.

¹⁰ Şi ale mele toate ale tale sunt, şi ale tale ale mele; şi m-am proslăvit întru dânşii.

¹¹ Şi nu mai sunt în lume, şi aceştia în lume sunt, şi eu la tine vin. Părinte Sfinte, păzeşte-i pre dânşii întru Numele tău, pre care ai dat mie, ca să fie una precum şi noi.

¹² Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam pre ei întru Numele tău; pre care i-ai dat mie i-am păzit, şi nimeni dintru dânşii n-a pierit, fără numai fiul pierzării ca să se plinească scriptura.

¹³ Iar acum la tine vin, şi acestea grăiesc în lume, ca să aibă bucuria mea deplin întru ei.

¹⁴ Eu am dat lor cuvântul tău, şi lumea i-a urât pre ei, căci nu sunt ei din lume, precum eu nu sunt din lume.

¹⁵ Nu mă rog ca să-i iei pre ei din lume, ci ca să-i păzeşti pre ei de cel viclean.

¹⁶ Din lume nu sunt ei, precum eu din lume nu sunt.

¹⁷ Sfinţeşte-i pre ei întru Adevărul tău, Cuvântul tău adevăr este.

¹⁸ Precum pre mine m-ai trimis în lume, şi eu i-am trimis pre ei în lume.

¹⁹ Şi pentru dânşii eu mă Sfinţesc pre sine-mi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.

²⁰ Şi nu numai pentru aceştia mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede prin cuvântul lor întru mine.

²¹ Ca toţi una să fie, precum tu Părinte întru mine, şi eu întru tine, ca şi aceştia întru noi una să fie; ca să creadă lumea că tu m-ai trimis.

²² Şi eu slava, care mi-ai dat mie, o am dat lor; ca să fie una, precum Noi una suntem.

²³ Eu întru ei, şi Tu întru mine, ca să fie ei desăvârşit întru una, şi ca să cunoască lumea, că Tu m-ai trimis, şi i-ai iubit pre ei, precum pre mine m-ai iubit.

²⁴ Părinte, pre care i-ai dat mie, voiesc ca unde sunt Eu, şi aceia să fie împreună cu mine; ca să vadă slava mea, care ai dat mie, (pentru că m-ai iubit pre mine) mai nainte de întemeierea lumii.

²⁵ Părinte Drepte, şi lumea pre tine nu te-a cunoscut, iar eu te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis pre mine.

²⁶ Şi am arătat lor Numele tău, şi-l voi arăta; ca dragostea cu care m-ai iubit pre mine, întru dânşii să fie, şi eu întru ei.

18

¹ Acestea grăind Iisus, a ieşit împreună cu Ucenicii săi de cea parte de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, întru care a intrat el, şi Ucenicii lui.

² Şi ştia şi Iuda, cel ce l-a vândut pre el, locul; căci de multe ori se aduna Iisus acolo cu Ucenicii săi.

³ Deci Iuda luând oaste, şi de la Arhierei, şi de la Farisei slugi, a venit acolo cu felinare, şi cu făclii, şi cu arme.

⁴ Iar Iisus ştiind toate cele ce erau să vie asupra lui, ieşind a zis lor: Pre cine căutaţi?

⁵ Răspuns-au lui: Pre Iisus Nazarineanul. Zis-a lor Iisus: Eu sunt. Şi sta şi Iuda cel ce îl vânduse pre el împreună cu dânşii.

⁶ Deci după ce a zis lor: Că eu sunt, s-au întors ei înapoi, şi au căzut jos.

⁷ Şi iarăşi i-a întrebat pre ei: Pre cine căutaţi? Iar ei au zis: Pre Iisus Nazarineanul.

⁸ Răspuns-a Iisus, şi a zis: Am spus vouă că eu sunt; deci de mă căutaţi pre mine, lăsaţi pre aceştia să se ducă.

⁹ Ca să se plinească cuvântul, care a zis: Pre care i-ai dat mie, nu am pierdut dintru dânşii nici pre unul.

¹⁰ Iar Simon Petru având sabie, o a scos pre ea, şi a lovit pre sluga Arhiereului, şi i-a tăiat urechea lui cea dreaptă; şi era numele slugii Malh.

¹¹ Şi a zis Iisus lui Petru: Bagă sabia ta în teacă. Paharul, care mi-a dat mie Tatăl, au nu-l voi bea pre el?

¹² Deci oastea şi Căpetenia cea preste o mie, şi slugile Iudeilor, au prins pre Iisus, şi l-au legat pre el.

¹³ Şi l-au dus pre el la Ana întâi, că era socrul Caiafii, care era Arhiereu al anului aceluia.

¹⁴ Şi era Caiafa, cel ce a sfătuit pre Iudei, că de folos este să moară un om pentru norod.

¹⁵ Şi mergea după Iisus Simon Petru, şi celălalt Ucenic; iar Ucenicul acela era cunoscut Arhiereului, şi a intrat împreună cu Iisus în curtea Arhiereului.

¹⁶ Iar Petru a stătut la uşă afară. Deci a ieşit celălalt Ucenic, care era cunoscut Arhiereului, şi a zis portăriţei, şi a băgat înlăuntru pre Petru.

¹⁷ Şi a zis lui Petru slujnica portăriţa: Au (nu cumva) şi tu eşti din Ucenicii omului acestuia? Zis-a acela: Nu sunt.

¹⁸ Şi sta slugile şi slujitorii care făcuseră foc, că era frig, şi se încălzeau, şi era cu ei Petru stând, şi încălzindu-se.

¹⁹ Deci Arhiereul a întrebat pre Iisus de Ucenicii lui, şi de învăţătura lui.

²⁰ Răspuns-a Iisus lui: Eu de faţă am grăit lumii; Eu totdeauna am învăţat în Sinagogă, şi în Biserică, unde toţi Iudeii se adună; şi întru ascuns nu am grăit nimic.

²¹ Ce mă întrebi? Întreabă pre cei ce au auzit, ce am grăit lor; iată aceştia ştiu cele ce am grăit eu.

²² Şi acestea zicând el, unul din slugile ce sta înainte, a dat palmă lui Iisus, zicând: Aşa răspunzi Arhiereului?

²³ Răspuns-a Iisus lui: De am grăit rău, mărturiseşte de rău; iar de am grăit bine, ce mă baţi?

²⁴ Deci l-a trimis pre el Ana legat la Caiafa Arhiereul.

²⁵ Şi era Simon Petru stând, şi încălzindu-se; deci ziseră lui: Au şi tu din Ucenicii lui eşti? Iar el s-a lepădat, şi a zis: Nu sunt.

²⁶ Zis-a lui unul din slugile Arhiereului, rudenie fiind al celui ce i-a tăiat Petru urechea: Au nu te-am văzut eu în grădină cu dânsul?

²⁷ Şi iarăşi s-a lepădat Petru; şi îndatăşi a cântat cocoşul.

²⁸ Deci aduc pre Iisus de la Caiafa în divan, şi era dimineaţă; şi ei nu au intrat în divan ca să nu se spurce, ci ca să mănânce Paştile.

²⁹ Ieşit-a drept aceea Pilat la ei, şi a zis: Ce pâră aduceţi asupra omului acestuia?

³⁰ Răspuns-au şi au zis: De nu ar fi fost acesta făcător de rele, nu l-am fi dat pre el ţie.

³¹ Deci a zis lor Pilat: Luaţi-l pre el voi, şi dupre legea voastră judecaţi-l pre el. Şi au zis lui Iudeii: Nouă nu este cu putinţă să omorâm pre nimenea.

³² Ca cuvântul lui Iisus să se plinească care a zis, însemnând cu ce moarte vrea să moară.

³³ Şi a intrat iarăşi în divan Pilat, şi a chemat pre Iisus, şi i-a zis lui: Tu eşti Împăratul Iudeilor?

³⁴ Răspuns-a Iisus lui: De la tine tu zici aceasta, sau alţii au grăit ţie pentru mine?

³⁵ Răspuns-a Pilat: Au doară eu Iudeu sunt? Neamul tău şi Arhiereii te-au dat pre tine mie, ce ai făcut?

³⁶ Răspuns-a Iisus: Împărăţia mea nu este din lumea aceasta, de ar fi fost din lumea aceasta Împărăţia mea, slugile mele s-ar fi nevoit, ca să nu mă fi dat Iudeilor; iar acum Împărăţia mea nu este de aici.

³⁷ Deci a zis Pilat lui: Au Împărat eşti tu? Răspuns-a Iisus: Tu zici, că Împărat sunt eu; Eu spre aceasta m-am născut, şi spre aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul. Tot cel ce este din adevăr, ascultă Glasul meu.

³⁸ Zis-a Pilat lui: Ce este adevărul? Şi aceasta zicând, iarăşi a ieşit la Iudei, şi a zis lor: Eu nici o vină nu aflu întru el.

³⁹ Ci este vouă obicei, ca să vă slobozesc pre unul la Paşti; deci voiţi să vă slobozesc vouă pre Împăratul Iudeilor?

⁴⁰ Strigat-au drept aceia iarăşi toţi, zicând: Nu pre acesta, ci pre Baraba, şi era Baraba tâlhar.

19

¹ Deci atunci a luat Pilat pre Iisus, şi l-a bătut.

² Şi ostaşii împletind cunună de spini, au pus în Capul lui, şi cu haină mohorâtă l-au îmbrăcat pre el.

³ Şi îi ziceau: Bucură-te Împăratul Iudeilor, şi îi da lui palme.

⁴ Deci a ieşit iarăşi afară Pilat, şi a zis lor: Iată, aduc vouă pre el afară, ca să cunoaşteţi, că întru dânsul nici o vină nu aflu.

⁵ Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa cea de spini, şi haina cea mohorâtă. Şi a zis lor: Iată omul.

⁶ Iar dacă l-au văzut pre el Arhiereii, şi slugile, au strigat, zicând: Răstigneşte-l, răstigneşte-l pre el. Zis-a lor Pilat: Luaţi-l pre el voi, şi-l răstigniţi; căci eu nu aflu întru el vină.

⁷ Răspuns-au lui Iudeii: Noi lege avem, şi dupre legea noastră dator este să moară, căci pre sine Fiu al lui Dumnezeu s-a făcut.

⁸ Iar dacă a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut.

⁹ Şi a intrat în divan iarăşi, şi a zis lui Iisus: De unde eşti tu? Iar Iisus răspuns nu i-a dat lui.

¹⁰ Deci a zis Pilat lui: Mie nu grăieşti? Au nu ştii că putere am să te răstignesc, şi putere am să te slobozesc?

¹¹ Răspuns-a Iisus: Nu ai avea nici o putere asupra mea, de nu ar fi fost dat ţie de sus. Pentru aceasta cel ce m-a dat ţie, mai mare păcat are.

¹² Dintru aceasta căuta Pilat să-l slobozească pre el; iar Iudeii strigau, zicând: De vei slobozi pre acesta, nu eşti prieten Cezarului. Tot cel ce se face pre sineşi împărat, stă împrotiva Cezarului.

¹³ Deci Pilat auzind cuvântul acesta, a scos afară pre Iisus, şi a şezut pre scaun la judecată, în locul ce se cheamă Pardosit cu pietre, iar evreeşte Gabbata.

¹⁴ Şi era Vinerea Paştilor, şi ceasul ca la al şaselea, şi a zis Iudeilor: Iată Împăratul vostru.

¹⁵ Iar ei au strigat: Ia-l, ia-l, răstigneşte-l pre el. Zis-a lor Pilat: Pre Împăratul vostru să-l răstignesc? Răspuns-au Arhiereii: Nu avem împărat, fără numai pre Cezarul.

¹⁶ Deci atunci l-a dat pre el lor, ca să se răstignească. Şi au luat pre Iisus, şi l-au dus ca să-l răstignească.

¹⁷ Şi ducându-şi Crucea sa, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care se zice evreeşte Golgota.

¹⁸ Unde l-au răstignit pre el, şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, şi în mijloc pre Iisus.

¹⁹ Şi a scris şi titlu Pilat, şi l-a pus pre Cruce. Şi era scris: IISUS NAZARINEANUL ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

²⁰ Şi pre acest titlu mulţi din Iudei l-au citit; căci aproape era de cetate locul, unde s-a răstignit Iisus. Şi era scris: evreeşte, elineşte, râmleneşte.

²¹ Deci au zis lui Pilat Arhiereii Iudeilor: Nu scrie, Împăratul Iudeilor, ci cum că el a zis, Împărat sunt al Iudeilor.

²² Răspuns-a Pilat: Ceea ce am scris, am scris.

²³ Iar ostaşii dacă au răstignit pre Iisus, au luat hainele lui, (şi le-au făcut patru părţi, fieştecăruia ostaş parte), şi Cămaşa. Şi era Cămaşa necusută, de sus ţesută preste tot.

²⁴ Şi au zis întru dânşii, să nu o sfâşiem pre aceasta, ci să aruncăm sorţi pentru dânsa, a căruia va fi, ca să se plinească scriptura ce zice: Împărţit-au hainele mele loruşi, şi pentru Cămaşa mea au aruncat sorţi. Deci ostaşii acestea au făcut.

²⁵ Şi sta lângă Crucea lui Iisus, Muma lui, şi sora mumei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

²⁶ Deci Iisus văzând pre Maica sa, şi pre Ucenicul stând, pre care iubea, a zis Maicii sale: Femeie, iată Fiul tău.

²⁷ După aceea a zis Ucenicului: iată Muma ta; şi dintru acel ceas o a luat pre dânsa Ucenicul întru ale sale.

²⁸ După aceea ştiind Iisus că toate s-au săvârşit, ca să se plinească scriptura, a zis: Mi-e sete.

²⁹ Şi era acolo un vas plin de oţet; iar ei umplând un burete de oţet, şi în isop punându-l, l-au adus la gura lui.

³⁰ Deci dacă a luat oţetul Iisus, a zis: Săvârşitu-s-a; şi plecându-şi Capul, şi-a dat Duhul.

³¹ Iar Iudeii, ca să nu rămână pre Cruce Trupurile Sâmbăta, de vreme ce Vineri era, (că era mare ziua Sâmbetei aceia). Au rugat pre Pilat, ca să le zdrobească lor fluierile, şi să-i ridice.

³² Deci au venit ostaşii, şi celui dintâi i-au zdrobit fluierile, şi celuilalt ce s-a răstignit împreună cu el.

³³ Iar la Iisus venind, dacă l-au văzut pre el că atunci murise, nu i-au zdrobit lui fluierile;

³⁴ Ci unul din ostaşi cu suliţa Coasta lui a împuns, şi îndată a ieşit Sânge şi Apă.

³⁵ Şi cel ce a văzut a mărturisit, şi adevărată este mărturisirea lui;

³⁶ Şi acela ştie că adevărate zice, ca şi voi să credeţi. Că s-au făcut acestea, ca să se împlinească scriptura: Os nu se va zdrobi dintr-însul.

³⁷ Şi iarăşi altă scriptură zice: Vedea-vor pre carele l-au împuns.

³⁸ Iar după acestea a rugat pre Pilat Iosif cel din Arimateea, (fiind şi el ucenic al lui Iisus, dar întru ascuns pentru frica Iudeilor), ca să ia trupul lui Iisus; şi a dat voie Pilat. Deci a venit şi a luat Trupul lui Iisus.

³⁹ Şi a venit şi Nicodim, cel ce venise la Iisus noaptea mai nainte, aducând amestecătură de Smirnă şi de aloe ca la o sută de litre.

⁴⁰ Şi au luat Trupul lui Iisus, şi l-au înfăşurat pre el în giulgiuri cu mirezme, precum este obiceiul Iudeilor a îngropa.

⁴¹ Şi era grădină în locul unde s-a răstignit, şi în grădină mormânt nou, întru care nimenea niciodată nu se pusese.

⁴² Deci acolo pentru Vinerea Iudeilor, căci aproape era mormântul, au pus pre Iisus.

20

¹ Iar întru una din Sâmbete a venit Maria Magdalena de dimineaţă, încă întunerec fiind, la mormânt; şi a văzut piatra luată de pre mormânt.

² Deci a alergat aceea, şi a venit la Simon Petru, şi la celălalt Ucenic, pre care iubea Iisus, şi a zis lor: Au luat pre Domnul din mormânt, şi nu ştim unde l-au pus pre el.

³ Deci a ieşit Petru, şi celălalt Ucenic, şi veneau la mormânt.

⁴ Şi alergau amândoi împreună; şi celălalt Ucenic a alergat înainte mai curând decât Petru, şi a venit mai întâi el la mormânt.

⁵ Şi plecându-se, a văzut giulgiurile zăcând; dar nu a intrat.

⁶ A venit şi Simon Petru urmându-i lui, şi a intrat în mormânt, şi a văzut giulgiurile singure zăcând.

⁷ Şi mahrama care a fost pre Capul lui, nu cu giulgiurile zăcând, ci deosebi învăluită într-un loc.

⁸ Deci atunci a intrat şi celălalt Ucenic, care venise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.

⁹ Că încă nu ştia scriptura, că trebuia să învieze el din morţi.

¹⁰ Şi s-au dus iarăşi întru sine Ucenicii.

¹¹ Iar Maria sta la mormânt plângând afară; şi plângând, s-a plecat în mormânt.

¹² Şi a văzut doi Îngeri în veşminte albe şezând, unul de către Cap şi altul de către picioare, unde zăcuse Trupul lui Iisus.

¹³ Şi au zis ei aceia: Femeie, ce plângi? Zis-a lor: Că au luat pre Domnul meu, şi nu ştiu unde l-au pus pre dânsul.

¹⁴ Şi acestea zicând, s-a întors înapoi, şi a văzut pre Iisus stând, şi nu ştia că Iisus este.

¹⁵ Zis-a ei Iisus: Femeie, ce plângi? Pre cine cauţi? Iar ei părându-i-se că este grădinarul, a zis lui: Doamne, de l-ai luat tu pre el, spune-mi mie, unde l-ai pus pre dânsul; şi eu voi lua pre el.

¹⁶ Zis-a ei Iisus: Marie. Întorcându-se aceea, a zis lui: Rabbuni, ce se zice Învăţătorule.

¹⁷ Zis-a ei Iisus: Nu te atinge de mine, că încă nu m-am suit la Tatăl meu; ci mergi la fraţii mei, şi spune lor: Mă sui la Tatăl meu şi Tatăl vostru, şi Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.

¹⁸ A venit Maria Magdalena, vestind Ucenicilor, că a văzut pre Domnul, şi acestea a zis ei.

¹⁹ Deci fiind seară în ziua aceea întru una din Sâmbete, şi uşile fiind încuiate, unde erau Ucenicii adunaţi pentru frica Iudeilor, venit-a Iisus, şi a stătut în mijloc, şi a zis lor: Pace vouă.

²⁰ Şi aceasta zicând, a arătat lor Mâinile, şi Coasta sa; şi s-au bucurat Ucenicii văzând pre Domnul.

²¹ Deci a zis lor Iisus iarăşi: Pace vouă; precum m-a trimis pre mine Tatăl, şi Eu trimit pre voi.

²² Şi aceasta zicând: A suflat, şi a zis lor: Luaţi Duh Sfânt.

²³ Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; şi cărora le veţi ţinea, vor fi ţinute.

²⁴ Iar Toma, unul din cei doisprezece, care se zice Geamăn, nu era cu dânşii când a venit Iisus.

²⁵ Deci au zis lui ceilalţi Ucenici: Am văzut pre Domnul. Iar el le-a zis lor: De nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, şi de nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi de nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede.

²⁶ Şi după opt zile iarăşi erau înlăuntru Ucenicii lui, şi Toma cu dânşii. Venit-a Iisus, fiind uşile încuiate, şi a stătut în mijloc, şi a zis: Pace vouă. Apoi a zis Tomii:

²⁷ Adu-ţi degetul tău încoace, şi vezi mâinile mele; şi adu mâna ta, şi o pune în coasta mea; şi nu fii necredincios, ci credincios.

²⁸ Şi a răspuns Toma, şi a zis lui: Domnul meu, şi Dumnezeul meu.

²⁹ Zis-a Iisus lui: Căci m-ai văzut pre mine, Tomo, ai crezut; fericiţi cei ce nu au văzut, şi au crezut.

³⁰ Multe încă şi alte semne a făcut Iisus înaintea Ucenicilor săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

³¹ Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, viaţă să aveţi întru Numele lui.

21

¹ După aceasta iarăşi s-a arătat pre sine Iisus Ucenicilor săi, sculându-se din morţi, la marea Tiberiadei; şi s-a arătat aşa:

² Era împreună Simon Petru, şi Toma care se zice geamăn, şi Natanail cel din Cana-Galileei, şi fiii lui Zevedei, şi alţi doi din Ucenicii lui.

³ Zis-a lor Simon Petru: Mă duc să vânez peşte, zis-au ei lui: Mergem şi noi împreună cu tine, şi au ieşit, şi s-au suit în corabie îndată, şi întru acea noapte nu au prins nimic.

⁴ Iar dacă s-a făcut dimineaţă, a stătut Iisus la ţărmuri; dar nu ştiau Ucenicii că Iisus este.

⁵ Deci a zis lor Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Răspuns-au lui: Nu.

⁶ Iar el a zis lor: Aruncaţi mreaja de-a dreapta parte a corăbiei, şi veţi afla. Şi au aruncat, şi nu mai puteau să o tragă pre ea de mulţimea peştilor.

⁷ Zis-a drept aceea Ucenicul acela, pre care iubea Iisus, lui Petru: Domnul este. Iar Simon Petru auzind că Domnul este, cu ependitul s-a încins, (că era gol), şi s-a aruncat în mare.

⁸ Iar ceilalţi Ucenici cu corăbioara au venit, (căci nu erau departe de pământ, ci ca la două sute de coţi), trăgând mreaja cu peştii.

⁹ Deci dacă au ieşit la pământ, au văzut jeratec stând, şi peşte pus deasupra, şi pâine.

¹⁰ Zis-a lor Iisus: Aduceţi din peştii care aţi prins acum.

¹¹ S-a suit Simon Petru, şi a tras mreaja la uscat, plină de peşti mari, o sută cincizeci şi trei, şi atâţia fiind, nu s-a rupt mreaja.

¹² Zis-a lor Iisus: Veniţi de prânziţi. Şi nimeni nu cuteza din Ucenici să-l întrebe pre el, Tu cine eşti? Ştiind că Domnul este.

¹³ Şi a venit Iisus, şi a luat pâinea, şi le-a dat lor; şi peştele aşijderea.

¹⁴ Cu aceasta acum a treia oară s-a arătat Iisus Ucenicilor săi, după ce s-a sculat din morţi.

¹⁵ Deci dacă au prânzit, a zis lui Simon Petru Iisus: Simone al lui Iona iubeşti-mă mai mult decât aceştia? Zis-a lui: Aşa Doamne, tu ştii, că te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii mei.

¹⁶ Zis-a lui iarăşi a doua oară: Simone al lui Iona iubeşti-mă? Răspuns-a lui: Aşa Doamne, tu ştii, că te iubesc. Zis-a lui: Păstoreşte oile mele.

¹⁷ Zis-a lui a treia oară: Simone al lui Iona iubeşti-mă? S-a mâhnit Petru, căci a zis lui a treia oară: Iubeşti-mă? Şi a zis lui: Doamne, tu toate ştii, tu ştii că te iubesc.

¹⁸ Zis-a Iisus lui: Paşte oile mele. Amin Amin zic ţie: Când erai mai tânăr, te încingeai pre tine însuţi, şi umblai unde vreai; iar după ce vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale, şi altul te va încinge, şi te va duce, unde tu nu voieşti.

¹⁹ Şi aceasta a zis, însemnând, cu ce moarte va slăvi pre Dumnezeu. Şi aceasta grăind, a zis lui: Urmează mie.

²⁰ Iar întorcându-se Petru, a văzut pre Ucenicul, pre care iubea Iisus, mergând după el, care a şi căzut la cină pre Pieptul lui, şi a zis: Doamne, cine este cela ce va să te vânză.

²¹ Pre acela văzându-l Petru, a zis lui Iisus: Doamne, dar acesta ce?

²² Zis-a Iisus lui: De voi vrea să rămână acesta până voi veni, ce-ţi este ţie? Tu urmează mie.

²³ Deci a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că Ucenicul acesta nu va muri; şi nu a zis Iisus lui, că nu va muri; ci, de voi vrea să rămână acesta până voi veni, ce-ţi este ţie?

²⁴ Acesta este Ucenicul, care mărturiseşte pentru acestea, şi a scris acestea. Şi ştim că adevărată este mărturia lui.

²⁵ Sunt încă şi altele multe câte a făcut Iisus, care de s-ar fi scris câte una, nici în lumea aceasta (mi se pare) că nu ar încăpea Cărţile ce s-ar fi scris. Amin.