1

¹ De vreme ce mulţi s-au apucat a alcătui povestire pentru lucrurile cele ce au fost adeverite întru noi,

² Precum au dat nouă cei ce dintru început au fost singuri văzători şi slujitori Cuvântului.

³ Părutu-mi-s-a şi mie, urmând toate dintâi cu deamăruntul, pre rând a scrie ţie, puternice Teofile.

⁴ Ca să cunoşti întărirea cuvintelor de care te-ai învăţat.

⁵ Fost-a în zilele lui Irod împăratul Iudeei, un Preot oarecare anume Zaharia, din rândul Preoţiei lui Abia; şi femeia lui din fetele lui Aaron, şi numele ei Elisabeta.

⁶ Şi erau drepţi amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile şi îndreptările Domnului fără prihană.

⁷ Şi nu aveau ei feciori, pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau bătrâni în zilele lor.

⁸ Şi a fost când a slujit el în rândul săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu.

⁹ După obiceiul Preoţiei i s-a întâmplat a tămâia intrând în Biserica Domnului.

¹⁰ Şi toată mulţimea norodului era rugându-se afară în vremea tămâierii.

¹¹ Şi i s-a arătat lui Îngerul Domnului, stând de-a dreapta Oltarului tămâierii.

¹² Şi s-a spăimântat Zaharia văzând, şi frică a căzut preste dânsul.

¹³ Iar Îngerul a zis către dânsul: Nu te teme Zaharia, că s-a auzit rugăciunea ta; şi femeia ta Elisabeta va naşte ţie fiu, şi vei chema numele lui Ioan.

¹⁴ Şi va fi ţie bucurie şi veselie, şi mulţi de naşterea lui se vor bucura.

¹⁵ Că va fi mare înaintea Domnului, şi vin şi sichera nu va bea; şi se va umplea de Duh Sfânt încă din pântecele maicii sale.

¹⁶ Şi pre mulţi din fiii lui Israil va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

¹⁷ Şi el va veni înaintea lui cu Duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre fii, şi pre cei neascultători întru înţelepciunea drepţilor, să gătească Domnului norod mai înainte gătit.

¹⁸ Şi a zis Zaharia către Înger: Din ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân, şi femeia mea trecută în zilele sale.

¹⁹ Şi răspunzând Îngerul, a zis lui: Eu sunt Gavriil, cela ce stau înaintea lui Dumnezeu, şi sunt trimis a grăi către tine şi a vesti ţie acestea.

²⁰ Şi iată vei fi tăcând, şi neputând a grăi, până în ziua aceea ce vor fi acestea; pentru căci nu ai crezut cuvintelor mele care se vor împlini la vremea lor.

²¹ Şi aştepta norodul pre Zaharia, şi se mira că zăbovea el în Biserică.

²² Şi ieşind nu putea să grăiască lor, şi au cunoscut ei că vedere a văzut în Biserică; şi le făcea semn cu mâna, şi a rămas mut.

²³ Şi a fost dacă s-au umplut zilele slujbei lui, s-a dus la casa sa.

²⁴ Iar după zilele acelea, a îngrecat Elisabeta femeia lui; şi s-a tăinuit pre sine în cinci luni zicând:

²⁵ Că aşa a făcut mie Domnul, în zilele în care a socotit să ia ocara mea dintre oameni.

²⁶ Iar în luna a şasea, trimis a fost Îngerul Gavriil de la Dumnezeu în cetatea Galileei, căreia numele era Nazaret.

²⁷ La Fecioară logodită cu bărbat, căruia numele Iosif, din casa lui David; şi numele Fecioarei Mariam.

²⁸ Şi intrând Îngerul la dânsa, a zis: Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; blagoslovită eşti tu între femei.

²⁹ Iar ea văzând s-a spăimântat de cuvântul lui; şi cugeta în ce chip va fi închinarea aceasta.

³⁰ Şi a zis ei Îngerul: Nu te teme Mariam; că ai aflat Dar la Dumnezeu.

³¹ Şi iată vei zămisli în pântece, şi vei naşte Fiu; şi vei chema numele lui IISUS.

³² Acesta va fi mare, şi Fiul celui de sus se va chema, şi-i va da lui Domnul Dumnezeu Scaunul lui David Tatălui lui.

³³ Şi va împărăţi preste casa lui Iacov în veci, şi împărăţiei lui nu va fi sfârşit.

³⁴ Şi a zis Mariam către Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce de bărbat nu ştiu?

³⁵ Şi răspunzând Îngerul, a zis ei: Duhul Sfânt se va pogorî preste tine, şi Puterea Celui de sus te va umbri, pentru aceasta şi Sfântul ce se va naşte din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu.

³⁶ Şi iată Elisabeta rudenia ta, şi aceea a zămislit fiu la bătrâneţele ei; şi a şasea lună este ei aceasta, celei ce se chema stearpă.

³⁷ Că la Dumnezeu nici un cuvânt nu este cu neputinţă.

³⁸ Şi a zis Mariam: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi s-a dus de la dânsa Îngerul.

³⁹ Şi sculându-se Mariam în zilele acelea, mers-a la munte cu degrab în cetatea Iudei.

⁴⁰ Şi a intrat în casa Zahariei, şi s-a închinat Elisabetei.

⁴¹ Şi a fost când a auzit Elisabeta închinăciunea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei, şi s-a umplut de Duh Sfânt Elisabeta.

⁴² Şi a strigat cu glas mare şi a zis: Blagoslovită eşti tu între femei, şi blagoslovit este Rodul pântecelui tău.

⁴³ Şi de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului meu la mine?

⁴⁴ Că iată cum fu Glasul închinării tale întru urechile mele, săltat-a pruncul cu bucurie în pântecele meu.

⁴⁵ Şi fericită este ceea ce a crezut, că va fi săvârşire celor zise ei de la Domnul.

⁴⁶ Şi a zis Mariam:

⁴⁷ Măreşte suflete al meu pre Domnul, şi s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu.

⁴⁸ Că a căutat spre smerenia roabei sale; că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.

⁴⁹ Că mi-a făcut mie mărire cel Puternic, şi Sfânt Numele lui.

⁵⁰ Şi Mila lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de el.

⁵¹ Făcut-a tărie cu Braţul său, risipit-a pre cei mândri cu cugetul inimii lor.

⁵² Pogorât-a pre cei puternici de pre scaune, şi a înălţat pre cei smeriţi.

⁵³ Pre cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, şi pre cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

⁵⁴ Luat-a pre Israil sluga sa, (ca să pomenească mila;

⁵⁵ Precum a grăit către Părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui,) până în veac.

⁵⁶ Şi a rămas Mariam împreună cu dânsa ca la trei luni, şi s-a întors la casa sa.

⁵⁷ Iar Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut fiu.

⁵⁸ Şi au auzit cei ce locuiau împrejur, şi rudeniile ei, că a mărit Domnul mila sa cu dânsa; şi se bucurau împreună cu dânsa.

⁵⁹ Şi a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul, şi-l chemau pre el numele tatălui lui Zaharia.

⁶⁰ Şi răspunzând muma lui, a zis: Nu, ci se va chema Ioan.

⁶¹ Şi au zis către dânsa: Că nimenea nu este întru rudenia ta, care să se cheme cu numele acesta.

⁶² Şi au făcut semn tatălui lui, cum ar vrea să-l cheme pre dânsul.

⁶³ Şi cerând el panahidă, a scris, zicând: Ioan va fi numele lui; şi s-au mirat toţi.

⁶⁴ Şi i s-a deschis gura lui îndată, şi limba lui; şi grăia, lăudând pre Dumnezeu.

⁶⁵ Şi s-a făcut frică preste toţi cei ce locuiau împrejurul lor; şi întru toată laturea de prin munţii Iudeei s-au vestit toate cuvintele acestea.

⁶⁶ Şi au pus toţi cei ce auzeau în inima lor, zicând: Oare ce va să fie pruncul acesta? Şi Mâna Domnului era cu dânsul.

⁶⁷ Şi Zaharia tatăl lui s-a umplut de Duh Sfânt, şi a prorocit, zicând:

⁶⁸ Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat, şi a făcut răscumpărare norodului său.

⁶⁹ Şi a ridicat corn de mântuire nouă în casa lui David slugii sale.

⁷⁰ Precum a grăit prin gura Sfinţilor celor din veac Proroci ai lui.

⁷¹ Mântuire de vrăjmaşii noştri, şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pre noi.

⁷² Să facă milă cu Părinţii noştri, şi să-şi aducă aminte de legătura lui cea Sfântă.

⁷³ De jurământul care s-a jurat către Avraam Părintele nostru să ne dea nouă.

⁷⁴ Fără de frică, din mâinile vrăjmaşilor noştri izbăvindu-ne.

⁷⁵ Să-i slujim lui întru sfinţenie şi întru dreptate înaintea lui în toate zilele vieţii noastre.

⁷⁶ Şi tu pruncule, Proroc celui Prea Înalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului să găteşti căile lui.

⁷⁷ Ca să dai cunoştinţa mântuirii norodului lui întru iertarea păcatelor lor.

⁷⁸ Pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru, în care ne-a cercetat pre noi Răsăritul din înălţime.

⁷⁹ Ca să lumineze celor ce şedeau întru întunerec şi în umbra morţii, să îndrepteze picioarele noastre în calea păcii.

⁸⁰ Iar pruncul creştea, şi se întărea cu Duhul; şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israil.

2

¹ Şi a fost în zilele acelea, ieşit-a poruncă de la Cezarul August, să se scrie toată lumea.

² (Această scrisoare întâi s-a făcut, domnind în Siria Cirineu.)

³ Şi mergeau toţi să se scrie, fieştecare în cetatea sa.

⁴ Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret la Iudeea, în cetatea lui David, care se cheamă Betleem, (pentru că era el din casa şi din seminţia lui David).

⁵ Să se scrie cu Mariam cea logodită lui femeie, fiind grea.

⁶ Şi a fost când erau ei acolo, s-au umplut zilele ca să nască ea.

⁷ Şi a născut pre fiul său cel întâi născut, şi l-a înfăşat pre dânsul, şi l-a culcat în iesle; pentru că nu aveau ei loc la gazdă.

⁸ Şi păstori erau într-aceeaşi latură petrecând, şi păzind streji de noapte împrejurul turmei lor.

⁹ Şi iată Îngerul Domnului a stătut înaintea lor, şi Slava Domnului a strălucit împrejurul lor; şi s-au înfricoşat cu frică mare.

¹⁰ Şi le-a zis lor Îngerul: Nu vă temeţi; că iată, vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot norodul.

¹¹ Că s-a născut vouă astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.

¹² Şi acesta va fi vouă semn: Afla-veţi un Prunc înfăşat, culcat în iesle.

¹³ Şi îndată s-a făcut împreună cu Îngerul mulţime de Oaste Cerească, lăudând pre Dumnezeu, şi zicând:

¹⁴ Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pre pământ pace, întru oameni bunăvoire.

¹⁵ Şi a fost dacă s-au dus de la dânşii Îngerii la Cer, şi oamenii păstori au zis unii către alţii: Să mergem până în Betleem, şi să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut, care Domnul a arătat nouă.

¹⁶ Şi au venit degrab, şi au aflat pre Mariam, şi pre Iosif, şi Pruncul culcat în iesle.

¹⁷ Şi văzând au spus pentru cuvântul ce se grăise lor de Pruncul acesta.

¹⁸ Şi toţi cei ce au auzit s-au mirat de cele ce s-au zis de păstori către dânşii.

¹⁹ Iar Mariam păzea toate cuvintele acelea, punându-le întru Inima sa.

²⁰ Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pre Dumnezeu, de toate cele ce au auzit şi au văzut, precum s-a zis către dânşii.

²¹ Şi când s-au umplut opt zile, ca să-l taie pre el împrejur, s-a chemat Numele lui IISUS, care s-a numit de Înger, mai-nainte de a se zămisli el în Pântece.

²² Şi când s-au umplut zilele curăţirii lor, după Legea lui Moise l-au suit pre el în Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului. (Precum este scris în Legea Domnului.

²³ Că toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu se va chema).

²⁴ Şi ca să dea jertfă, dupre ceea ce s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele, sau doi pui de porumb.

²⁵ Şi iată era un om în Ierusalim, anume Simeon; şi omul acela era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâiere lui Israil; şi Duh Sfânt era preste dânsul.

²⁶ Şi era făgăduit lui de la Duhul Sfânt, să nu vază moartea, până ce va vedea pe Hristosul Domnului.

²⁷ Şi a venit cu Duhul în Biserică; şi când au adus înlăuntru Părinţii pre Iisus Pruncul, ca să facă ei după obiceiul legii pentru el.

²⁸ Şi acela l-a luat pre dânsul în braţele sale, şi a binecuvântat pre Dumnezeu, şi a zis:

²⁹ Acum slobozeşti pre robul tău, Stăpâne, dupre cuvântul tău, cu pace.

³⁰ Că văzură ochii mei mântuirea ta.

³¹ Care ai gătit înaintea feţei tuturor noroadelor.

³² Lumină spre descoperirea neamurilor, şi slava norodului tău Israil.

³³ Şi era Iosif, şi Muma lui mirându-se de cele ce se grăiau pentru dânsul.

³⁴ Şi i-a blagoslovit pre dânşii Simeon, şi a zis către Mariam Muma lui: Iată, acesta este pus spre căderea şi scularea a multora întru Israil, şi spre semnul căruia i se va zice împrotivă.

³⁵ (Şi prin însuşi sufletul tău va trece sabie), ca să se descopere de la multe inimi cugetele.

³⁶ Şi era Ana Prorociţa, fata lui Fanuil, din neamul lui Aser; aceasta îmbătrânise în zile multe, care trăise cu bărbatul său şapte ani din fecioria sa.

³⁷ Şi aceasta a fost văduvă ca la optzeci şi patru de ani, care nu se depărta de la Biserică cu posturi şi cu rugăciuni, slujind ziua şi noaptea.

³⁸ Şi aceea într-acel ceas venind se mărturisea Domnului, şi grăia pentru dânsul tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.

³⁹ Şi după ce au săvârşit ei toate după legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.

⁴⁰ Iar Pruncul creştea şi se întărea cu Duhul, umplându-se de înţelepciune; şi Darul lui Dumnezeu era preste dânsul.

⁴¹ Şi se duceau Părinţii lui în fieştecare an în Ierusalim, la Praznicul Paştilor.

⁴² Şi când a fost de doisprezece ani, suindu-se ei în Ierusalim după obiceiul Praznicului.

⁴³ Şi sfârşind zilele, când s-au întors ei, a rămas Iisus Pruncul în Ierusalim, şi nu au ştiut Iosif şi Muma lui.

⁴⁴ Şi socotind că este el cu alte soţii, au venit cale de o zi, şi l-au căutat pre el prin rudenii, şi prin cunoscuţi.

⁴⁵ Şi neaflându-l, s-au întors în Ierusalim căutându-l pre el.

⁴⁶ Şi a fost după trei zile l-au aflat în Biserică, şezând în mijlocul dascălilor, ascultându-i, şi întrebându-i pre ei.

⁴⁷ Şi se minunau toţi, cei ce-l auzeau pre dânsul, de priceperea şi de răspunsurile lui.

⁴⁸ Şi văzându-l pre el, s-au spăimântat, şi a zis către el Muma lui: Fiule, căci ai făcut nouă aşa? Iată tatăl tău, şi eu dorindu-te te căutam.

⁴⁹ Şi a zis către dânşii: Ce este că mă căutaţi? Au nu aţi ştiut că întru cele ce sunt ale Tatălui meu, se cade mie să fiu?

⁵⁰ Şi ei nu au înţeles graiul carele a grăit lor.

⁵¹ Şi s-a pogorât împreună cu dânşii şi a venit în Nazaret, şi era supunându-se lor. Şi Muma lui păzea toate graiurile acestea în inima sa.

⁵² Şi Iisus sporea cu înţelepciunea, şi cu vârsta, şi cu Darul la Dumnezeu şi la oameni.

3

¹ Iar în anul al cincisprezecelea al împărăţiei lui Tiberie Cezarul, domnind Pilat din Pont în Iudeea; şi stăpânind a patra parte pre Galileea Irod; iar Filip fratele lui, stăpânind a patra parte pre Iturea şi pre laturea Trahoniei; şi Lisanie a patra parte stăpânind pre Abilinia;

² In zilele Arhiereilor Ana şi Caiafa, fost-a cuvântul lui Dumnezeu căte Ioan fiul Zahariei, în pustie.

³ Şi a venit în toată latura Iordanului, propovăduind Botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor;

⁴ Precum este scris în Cartea cuvintelor Isaiei Prorocului, care zice: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui.

⁵ Toată valea se va umplea, şi tot muntele şi măgura se va smeri; şi vor fi cele strâmbe drepte, şi cele colţuroase căi netede;

⁶ Şi va vedea tot trupul Mântuirea lui Dumnezeu.

⁷ Deci zicea noroadelor celor ce mergeau să se boteze de la el: Pui de năpârci, cine v-a arătat vouă ca să fugiţi de mânia ceea ce va să fie?

⁸ Faceţi dar roduri vrednice de pocăinţă; şi nu începeţi a zice întru voi: Tată avem pre Avraam; că zic vouă: Că poate Dumnezeu şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.

⁹ Că iată şi securea la rădăcina pomilor zace; deci tot pomul care nu face roadă bună, se taie, şi în foc se aruncă.

¹⁰ Şi-l întreba pre el noroadele, zicând: Dară ce vom face?

¹¹ Şi, răspunzând zicea lor: Cel ce are două haine, să dea celui ce nu are; şi cel ce are bucate, asemenea să facă.

¹² Şi au venit şi vameşii să se boteze de la dânsul, şi au zis către el: Învăţătorule, ce vom face?

¹³ Iar el a zis către dânşii: Nimic mai mult decât este rânduit vouă, să nu faceţi.

¹⁴ Şi-l întreba şi ostaşii, zicând: Şi noi ce vom face? Şi a zis către dânşii: Pre nimeni să nu asupriţi, nici să clevetiţi; şi să vă îndestulaţi cu lefele voastre.

¹⁵ Iar aşteptând norodul, şi cugetând toţi întru inimile sale de Ioan, ca nu cumva el să fie Hristos.

¹⁶ Răspuns-a Ioan tuturor, zicând: Eu cu apă vă botez pre voi; iar vine cel mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic a-i dezlega cureaua încălţămintelor lui; acesta va boteza pre voi cu Duh Sfânt şi cu foc.

¹⁷ A căruia lopata este în Mâna lui, şi va curăţi aria sa, şi va aduna grâul în jitniţa sa; iar plevele le va arde cu focul nestins.

¹⁸ Multe încă şi altele binevestea norodului mângâindu-l.

¹⁹ Iar Irod cel a patra parte stăpânitor, mustrat fiind de el pentru Irodiada femeia frăţâne-său, şi pentru toate relele care a făcut Irod,

²⁰ A adaus şi aceasta preste toate, şi a închis pre Ioan în temniţă.

²¹ Şi a fost dacă s-a botezat tot norodul, şi Iisus botezându-se şi rugându-se, s-a deschis Cerul.

²² Şi s-a pogorît Duhul Sfânt cu chip trupesc ca un porumb preste dânsul; şi Glas din Cer s-a făcut, zicând: Tu eşti Fiul meu cel iubit întru tine bine am voit.

²³ Şi acest Iisus era ca de treizeci de ani începând, fiind (precum se socotea) fiu lui Iosif, al lui Ili,

²⁴ Al lui Matat, al lui Levi, al lui Melhi, al lui Iana, al lui Iosif.

²⁵ Al lui Matatia, al lui Amos, al lui Naum, al lui Esli, al lui Nanghe,

²⁶ Al lui Maat, al lui Matatia, al lui Semei, al lui Iosif, al lui Iuda.

²⁷ Al lui Ioana, al lui Risa, al lui Zorobabel, al lui Salatiil, al lui Niri,

²⁸ Al lui Melhi, al lui Adi, al lui Cosam, al lui Elmodam, al lui Ir.

²⁹ Al lui Iosi, al lui Eliazar, al lui Iorim, al lui Matat, al lui Levi,

³⁰ Al lui Simeon, al lui Iuda, al lui Iosif, al lui Ionan, al lui Eliachim.

³¹ Al lui Melea, al lui Mainan, al lui Matata, al lui Natan, al lui David,

³² Al lui Iesei, al lui Obed, al lui Booz, al lui Salmon, al lui Naason,

³³ Al lui Aminadav, al lui Aram, al lui Esrom, al lui Fares, al lui Iuda.

³⁴ Al lui Iacov, al lui Isaac, al lui Avraam, al lui Tara, al lui Nahor,

³⁵ Al lui Saruh, al lui Ragav, al lui Falec, al lui Eber, al lui Sala.

³⁶ Al lui Cainan, al lui Arfaxad, al lui Sim, al lui Noe, al lui Lameh.

³⁷ Al lui Matusala, al lui Enoh, al lui Iared, al lui Maleleil, al lui Cainan.

³⁸ Al lui Enos, al lui Set, al lui Adam, al lui Dumnezeu.

4

¹ Iar Iisus plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan, şi s-au dus de Duhul în pustie.

² Patruzeci de zile ispitindu-se de diavolul, şi nu a mâncat nimic în zilele acelea; şi sfârşindu-se ele, mai pre urmă a flămânzit.

³ Şi a zis lui diavolul: De eşti Fiul lui Dumnezeu, zi pietrei acesteia să se facă pâine.

⁴ Şi a răspuns Iisus către el, zicând: Scris este, că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot Graiul lui Dumnezeu.

⁵ Şi suindu-l pre el diavolul întru-un munte înalt, i-a arătat lui toate împărăţiile lumii într-o clipeală de vreme.

⁶ Şi i-a zis lui diavolul: Ţie voi da stăpânirea aceasta toată, şi slava lor; (că mie este dată, şi ori căruia voiesc o dau pre ea).

⁷ Deci tu de te vei închina înaintea mea va fi a ta toată.

⁸ Şi răspunzând Iisus, a zis lui: Mergi înapoia mea satano. Că scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini, şi lui unuia să-i slujeşti.

⁹ Şi l-a dus pre el în Ierusalim, şi l-a pus pre dânsul pre aripa Bisericii, şi i-a zis lui: de eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te pre sineţi de aici jos.

¹⁰ Că scris este, că Îngerilor săi va porunci pentru tine ca să te păzească;

¹¹ Şi, Pre mâini te vor ridica, ca să nu-ţi împiedici de piatră piciorul tău.

¹² Şi răspunzând Iisus, a zis lui: Că s-a zis: Să nu ispiteşti pre Domnul Dumnezeul tău.

¹³ Şi sfârşind diavolul toată ispita, a fugit de la dânsul până la o vreme.

¹⁴ Şi s-a întors Iisus întru Puterea Duhului în Galileea; şi vestea a ieşit de el în toată latura aceea.

¹⁵ Şi el învăţa în Sinagogurile lor, slăvindu-se de toţi.

¹⁶ Şi a venit în Nazaret unde era crescut, şi a intrat după obiceiul său în ziua Sâmbetei în Sinagogă, şi s-a sculat să citească.

¹⁷ Şi i s-a dat lui cartea Isaiei Prorocului, şi deschizând Cartea a aflat locul unde era scris:

¹⁸ Duhul Domnului preste mine, pentru care m-a uns, bine a vesti săracilor m-a trimis, a tămădui pre cei zdrobiţi la inimă, a propovădui robilor iertare, şi orbilor vedere, a slobozi pre cei sfărâmaţi întru uşurare.

¹⁹ A propovădui anul Domnului primit.

²⁰ Şi închizând Cartea o a dat slugii, şi a şezut; şi ochii tuturor din Sinagogă erau privind spre el.

²¹ Şi a început a zice către dânşii: Că astăzi s-a plinit scriptura aceasta întru urechile voastre.

²² Şi toţi îl mărturiseau pre el, şi se mirau de cuvintele darului care ieşeau din gura lui, şi ziceau: Au nu este acesta feciorul lui Iosif?

²³ Şi a zis către ei: Cu adevărat veţi zice mie pilda aceasta: Doftorule, vindecă-te pre sineţi; câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria ta.

²⁴ Şi a zis: Amin grăiesc vouă: Că nici un Proroc nu este primit în patria sa.

²⁵ Şi întru adevăr grăiesc vouă: Multe văduve erau în zilele lui Ilie întru Israil, când s-a încuiat Cerul trei ani, şi şase luni, cât s-a făcut foamete mare preste tot pământul.

²⁶ Şi către nici una dintru acelea nu a fost trimis Ilie, fără numai la Sarepta Sidonului la o femeie văduvă.

²⁷ Şi mulţi leproşi erau în zilele lui Elisei Prorocul întru Israil; şi nici unul dintr-înşii nu s-a curăţit, fără numai Neeman Sirianul.

²⁸ Şi s-au umplut toţi de mânie în Sinagogă, auzind acestea.

²⁹ Şi sculându-se l-au scos pre el afară din cetate; şi l-au dus pre el până în sprânceana muntelui pre care era zidită cetatea lor, ca să-l arunce jos.

³⁰ Iar el trecând prin mijlocul lor, s-a dus.

³¹ Şi s-a pogorât în Capernaum în cetatea Galileei, şi era învăţându-i pre ei Sâmbăta.

³² Şi se spăimântau de învăţătura lui, că cu stăpânire era cuvântul lui.

³³ Şi în Sinagogă era un om care avea duh de drac necurat, şi a strigat cu glas mare, grăind:

³⁴ Lasă, ce este nouă şi ţie Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne pierzi pre noi? Te ştiu pre tine cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu.

³⁵ Şi l-a certat pre el Iisus, grăind: Taci, şi ieşi dintr-însul. Şi aruncându-l pre el dracul în mijloc, a ieşit dintr-însul, nimic vătămându-l pre el.

³⁶ Şi s-a făcut spaimă peste toţi, şi se întrebau între sine zicând: Ce este cuvântul acesta? Că cu stăpânire şi cu putere porunceşte duhurilor celor necurate, şi ies.

³⁷ Şi se ducea vestea de el în tot locul cel de prinprejur.

³⁸ Şi sculându-se din Sinagogă, a intrat în casa lui Simon, iar soacra lui Simon era cuprinsă de friguri mari, şi l-au rugat pre el pentru dânsa.

³⁹ Şi stând lângă ea, a certat frigurile, şi o au lăsat pre dânsa. Şi îndată sculându-se slujea lor.

⁴⁰ Şi apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi cu multe feluri de boale, i-au adus pre ei către dânsul; iar el pre fieştecare din ei punând mâinile, i-a tămăduit pre ei.

⁴¹ Şi ieşeau şi draci din mulţi, strigând, şi grăind: Că tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Şi certându-i, nu-i lăsa pre dânşii să grăiască, căci îl ştiau că el este Hristos.

⁴² Iar făcându-se ziuă, ieşind s-a dus în loc pustiu; şi noroadele căutau pre dânsul, şi au venit până la dânsul, şi-l ţineau pre el ca să nu se ducă de la dânşii.

⁴³ Iar el a zis către ei: Că se cade mie să vestesc şi altor cetăţi Împărăţia lui Dumnezeu, că spre aceasta sunt trimis.

⁴⁴ Şi era propovăduind în Sinagogurile Galileei.

5

¹ Şi a fost când îl îmbulzea pre el norodul, ca să auză cuvântul lui Dumnezeu, şi el sta lângă iezerul Ghenizaretului.

² Şi a văzut două corăbii stând lângă iezer; iar pescarii ieşind dintr-însele, spălau mrejele.

³ Şi intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat pre el s-o depărteze puţin de la pământ; şi şezând învăţa pre noroade din corabie.

⁴ Iar dacă a încetat a grăi, a zis către Simon: Depărtează-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre spre vânare.

⁵ Şi răspunzând Simon, a zis lui: Învăţătorule, toată noaptea ostenindu-ne, nimic nu am prins; dar după cuvântul tău voi arunca mreaja.

⁶ Şi aceasta făcând, au prins mulţime multă de peşti, şi se rupea mreaja lor.

⁷ Şi au făcut semn soţiilor sale, care erau într-altă corabie, ca să vină şi să le ajute lor, şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, cât se afundau ele.

⁸ Iar Simon Petru văzând, a căzut la genunchele lui Iisus, grăind: Ieşi de la mine, că om păcătos sunt, Doamne.

⁹ Că îl cuprinsese pre el spaimă, şi pre toţi cei ce erau cu dânsul, pentru vânarea peştilor pre care prinseseră.

¹⁰ Aşijderea şi pre Iacov, şi pre Ioan feciorii lui Zevedei, care erau soţii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme, de acum vei vâna oameni.

¹¹ Şi scoţând corăbiile la pământ, lăsând toate au mers după dânsul.

¹² Şi a fost când era el într-una din cetăţi, iată un om era plin de lepră, şi văzând pre Iisus, a căzut pre faţa sa, şi s-a rugat lui, grăind: Doamne, de vei vrea, poţi să mă curăţeşti.

¹³ Şi tinzând mâna, s-a atins de dânsul, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată lepra s-a dus de la dânsul.

¹⁴ Şi el a poruncit lui, nimănui să nu spuie: Ci mergi de te arată pre sineţi Preotului, şi du pentru curăţenia ta, precum a poruncit Moise, întru mărturie lor.

¹⁵ Iar cuvântul mai mult străbătea pentru dânsul. Şi se adunau noroade multe ca să auză şi să se tămăduiască de la dânsul de boalele sale.

¹⁶ Iar el se ducea în pustie, şi se ruga.

¹⁷ Şi a fost întru una din zile, şi el era învăţând, şi şedeau Fariseii şi Învăţătorii legii, care veniseră din toate satele Galileei, şi ale Iudeei, şi ale Ierusalimului; şi puterea Domnului era spre a-i tămădui pre ei.

¹⁸ Şi iată oarecare bărbaţi purtând în pat pre un om, care era slăbănog, şi căutau să-l ducă pre el înăuntru, şi să-l pună înaintea lui.

¹⁹ Şi neaflând pre unde să-l ducă pentru norod, suindu-se deasupra acoperământului, printre cărămizi l-au slobozit pre dânsul cu patul în mijloc înaintea lui Iisus.

²⁰ Şi văzând credinţa lor, a zis lui: Omule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale.

²¹ Şi au început a cugeta Cărturarii şi Fariseii, grăind: Cine este acesta ce grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

²² Iar cunoscând Iisus gândurile lor, răspunzând, a zis către dânşii: Ce gândiţi întru inimile voastre?

²³ Ce este mai lesne, a zice: Iartă-ţi-se ţie păcatele tale, sau a zice: Scoală şi umblă?

²⁴ Ci ca să ştiţi, că putere are Fiul Omului pre pământ a ierta păcatele, (a zis slăbănogului); ţie grăiesc: Scoală, şi luând patul tău, mergi la casa ta.

²⁵ Şi îndatăşi sculându-se înaintea lor, a luat patul pre care zăcea, şi s-a dus la casa sa, slăvind pre Dumnezeu.

²⁶ Şi spaimă a cuprins pre toţi, şi slăveau pre Dumnezeu; şi s-au umplut de frică, grăind: Că am văzut lucruri minunate astăzi.

²⁷ Şi după acestea a ieşit şi a văzut pre un vameş anume Levi, şezând la vamă, şi i-a zis lui: Vino după mine.

²⁸ Şi lăsând toate, s-a sculat şi a mers după dânsul.

²⁹ Şi a făcut lui ospăţ mare Levi în casa sa. Şi era norod mult de vameşi şi de alţii, care şedeau cu ei.

³⁰ Şi cârteau Cărturarii lor şi Fariseii către Ucenicii lui grăind: Pentru ce cu vameşii şi cu păcătoşii mâncaţi şi beţi?

³¹ Şi răspunzând Iisus a zis către ei: Nu au trebuinţă de doftor cei sănătoşi, ci cei bolnavi.

³² Nu am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă.

³³ Iar ei au zis către el: Pentru ce ucenicii lui Ioan postesc adeseori şi rugăciuni fac, aşijderea şi ai Fariseilor; iar ai tăi mănâncă şi beau?

³⁴ Iar el a zis către dânşii: Au doară puteţi pre fiii nunţii să-i faceţi să postească, până când este Mirele cu dânşii?

³⁵ Iar vor veni zile, când se va lua Mirele de la dânşii, şi atunci vor posti într-acele zile.

³⁶ Şi grăia şi pildă către dânşii: Că nimeni nu pune petec de haină nouă la haină veche; iar de nu, şi pre cea nouă o rupe, şi la cea veche nu se potriveşte petecul cel ce este de la cea nouă.

³⁷ Şi nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, va sparge vinul cel nou pre foi, şi el se va vărsa, şi foile vor pieri;

³⁸ Ci vinul nou se cade să-l pună în foi noi; şi amândouă se vor ţinea.

³⁹ Şi nimenea care bea de cel vechi, îndată voieşte de cel nou, că zice: Cel vechi mai bun este.

6

¹ Şi a fost într-o Sâmbătă a doua după cea dintâi, trecea el prin semănături, şi smulgeau Ucenicii lui spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile.

² Iar oarecare din Farisei le-a zis lor: Ce faceţi care nu se cade a face Sâmbăta?

³ Şi răspunzând Iisus, a zis către dânşii: Nici aceasta nu aţi cetit ce a făcut David, când a flămânzit el, şi cei ce erau cu dânsul?

⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, şi a luat pâinile punerii înainte, şi a mâncat, şi a dat şi celor ce erau cu el; care nu se cădea să le mănânce, fără numai Preoţii.

⁵ Şi zicea lor: Că Domn este Fiul Omului şi al Sâmbetei.

⁶ Şi a fost şi în altă Sâmbătă a intrat el în Sinagogă şi învăţa, şi era acolo un om, şi mâna lui cea dreaptă era uscată.

⁷ Şi îl pândeau pre el Cărturarii şi Fariseii de-l va vindeca Sâmbăta, ca să afle vină asupra lui.

⁸ Iar el ştia gândurile lor, şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te, şi stai în mijloc. Iar el sculându-se, a stătut.

⁹ Deci a zis Iisus către dânşii: Întreba-voi pre voi, ce se cade Sâmbăta, bine a face, sau rău a face? Suflet a mântui, sau a pierde?

¹⁰ Şi căutând spre toţi aceştia, a zis lui: Întinde-ţi mâna ta; iar el a făcut aşa; şi a venit mâna lui la starea cea dintâi sănătoasă, ca şi cealaltă.

¹¹ Iar ei s-au umplut de nebunie, şi vorbeau unul cu altul, ce ar fi făcut lui Iisus.

¹² Şi a fost în zilele acestea, a ieşit la munte să se roage, şi toată noaptea a petrecut întru rugăciunea lui Dumnezeu.

¹³ Şi când s-a făcut ziuă, a chemat pre Ucenicii săi, şi alegând dintru dânşii doisprezece, (pre care şi Apostoli i-a numit.)

¹⁴ Pre Simon, pre care l-a şi numit Petru, şi pre Andrei fratele lui, pre Iacov şi pre Ioan, pre Filip şi pre Vartolomeu.

¹⁵ Pre Matei şi pre Toma, pre Iacov al lui Alfeu şi pre Simon ce se cheamă Zilotul.

¹⁶ Pre Iuda al lui Iacov, şi pre Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut şi vânzător.

¹⁷ Şi pogorându-se cu dânşii, a stătut în loc şes, şi mulţimea Ucenicilor lui, şi mulţime multă de norod, din toată Iudeea şi din Ierusalim, şi de pre lângă marea Tirului, şi a Sidonului, care veniseră să-l asculte pre el, şi să se tămăduiască de neputinţele sale.

¹⁸ Şi cei ce se chinuiau de duhuri necurate, şi se vindecau.

¹⁹ Şi tot norodul căuta să se atingă de el, că putere ieşea din el, şi vindeca pre toţi.

²⁰ Şi el ridicându-şi ochii săi spre Ucenicii lui, zicea: Fericiţi sunteţi săracilor, că a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu.

²¹ Fericiţi sunteţi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi cari plângeţi acum, că veţi râde.

²² Fericiţi veţi fi când vă vor urî pre voi oamenii, şi când vă vor despărţi pre voi, şi vă vor ocărî, şi vor scoate numele vostru ca un rău pentru Fiul Omului.

²³ Bucuraţi-vă întru acea zi şi săltaţi; că iată, plata voastră multă este în Ceruri. Că întru acest chip făceau Prorocilor părinţii lor.

²⁴ Însă vai vouă bogaţilor, că vă luaţi mângâierea voastră.

²⁵ Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui.

²⁶ Vai vouă când vă vor zice bine toţi oamenii, că întru acest chip făceau prorocilor celor mincinoşi părinţii lor.

²⁷ Ci vouă grăiesc celor ce auziţi: Iubiţi pre vrăjmaşii voştri; bine faceţi celor ce vă urăsc pre voi.

²⁸ Binecuvântaţi pre cei ce vă blesteamă pre voi şi vă rugaţi pentru cei ce vă fac vouă necaz.

²⁹ Celui ce te bate pre tine preste o faţă a obrazului, întoarce-i lui şi cealaltă; şi celui ce îţi ia haina, nu-i opri lui şi cămaşa.

³⁰ Şi tot celuia ce cere de la tine, dă-i; şi de la cela ce îţi ia ale tale, nu cere înapoi.

³¹ Şi precum voiţi ca să vă facă vouă oamenii, şi voi faceţi lor aşijderea.

³² Şi de iubiţi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii iubesc pre cei ce îi iubesc pre dânşii.

³³ Şi de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii aceeaşi fac.

³⁴ Şi de daţi împrumut, de la care nădăjduiţi a lua, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii păcătoşilor dau împrumut, ca să ia întocmai.

³⁵ Ci iubiţi pre vrăjmaşii voştri; şi faceţi bine, şi daţi împrumut, nimic nădăjduind; şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fii ai celui Prea Înalt; că el este Bun spre cei nemulţumitori, şi răi.

³⁶ Deci fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este Milostiv.

³⁷ Şi nu judecaţi, şi nu vă veţi judeca; nu osândiţi, şi nu vă veţi osândi; iertaţi, şi vi se va ierta.

³⁸ Daţi, şi vi se va da vouă; măsură bună, îndesată, şi clătită, şi pre deasupra vărsându-se vor da în sânul vostru; că cu aceeaşi măsură cu care veţi măsura, se va măsura vouă.

³⁹ Şi le-a zis lor şi pildă: Au doară poate orb pre orb să povăţuiască? Au nu amândoi vor cădea în groapă?

⁴⁰ Nu este Ucenic mai pre sus de dascălul său; iară tot cel desăvârşit, va fi ca dascălul său.

⁴¹ Şi ce vezi ştercul, cel ce este în ochiul fratelui tău, iară bârna care este în ochiul tău, nu o simţi?

⁴² Sau cum poţi zice fratelui tău: Frate, lasă să scot ştercul care este în ochiul tău, însuţi nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea să scoţi ştercul care este în ochiul fratelui tău.

⁴³ Că nu este pom bun care face roadă rea; nici pom rău care face roadă bună.

⁴⁴ Că tot pomul din roada sa se cunoaşte; că nu adună smochine din mărăcini, nici din rug culeg struguri.

⁴⁵ Omul cel bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune; şi omul cel rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate cel rele; că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui.

⁴⁶ Şi ce mă chemaţi, Doamne, Doamne, şi nu faceţi cele ce vă zic?

⁴⁷ Tot cela ce vine către mine, şi aude cuvintele mele, şi le face pre ele, voi arăta vouă cui este asemenea.

⁴⁸ Asemenea este omului ce îşi zideşte casă, care a săpat şi a adâncat, şi a pus temelia pre piatră; şi vărsare de ape făcându-se, a lovit râul în casa aceea, şi nu o a putut clăti pre ea; căci era întemeiată pre piatră.

⁴⁹ Iar cela ce a auzit şi nu a făcut, asemenea este omului care şi-a zidit casa sa pre pământ fără de temelie; în care a lovit râul, şi îndată a căzut, şi s-a făcut sfărâmarea casei aceea mare.

7

¹ Şi după ce a sfârşit toate cuvintele sale întru auzul norodului, a intrat în Capernaum.

² Iar sluga unui Sutaş fiind bolnavă vrea să moară, care era la dânsul de cinste.

³ Şi auzind de Iisus, a trimis la dânşii bătrâni ai Iudeilor, rugându-l pre el ca să vină să mântuiască sluga lui.

⁴ Iar ei venind către Iisus, îl rugau pre el cu deadinsul, zicând: Că este vrednic acela căruia vei da aceasta.

⁵ Căci iubeşte neamul nostru, şi Sinagoga el o a zidit nouă.

⁶ Iar Iisus mergea cu dânşii, şi nefiind el departe de casă, a trimis la dânsul Sutaşul prieteni, grăind lui: Doamne, nu te osteni; că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.

⁷ Pentru aceea nici pre mine nu m-am socotit a fi vrednic a veni către tine; ci zi cu cuvântul, şi se va tămădui sluga mea.

⁸ Că şi eu sunt om rânduit sub dregătorie, având sub sinemi slujitori; şi zic acestuia: Mergi, şi merge; şi altuia: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.

⁹ Iar Iisus auzind acestea, s-a minunat de el şi întorcându-se, a zis norodului care mergea după dânsul: Grăiesc vouă, că nici întru Israil n-am aflat atâta credinţă.

¹⁰ Şi întorcându-se trimişii acasă, au aflat pre sluga cea bolnavă sănătoasă.

¹¹ Şi a fost după acestea, mergea într-o cetate ce se chema Nain, şi împreună cu dânsul mergeau Ucenicii lui mulţi, şi norod mult.

¹² Şi dacă s-au apropiat către poarta cetăţii, iată scoteau pre un mort, fiu unul născut al maicii sale, şi aceea era văduvă, şi norod mult cu dânsa din cetate.

¹³ Şi văzând-o pre dânsa Domnul, i s-a făcut milă de ea, şi a zis ei: Nu plânge.

¹⁴ Şi apropiindu-se s-a atins de pat, (iar cei ce îl duceau, au stătut), şi a zis: Tânărule, ţie grăiesc, scoală-te.

¹⁵ Şi a şezut drept mortul şi a început a grăi. Şi l-a dat pre el maicii lui.

¹⁶ Şi a luat frică pre toţi, şi slăveau pre Dumnezeu, grăind: Că Proroc mare s-a sculat întru noi; şi cum că a cercetat Dumnezeu pre norodul său.

¹⁷ Şi a ieşit cuvântul acesta de el întru toată Iudeea, şi întru toată latura.

¹⁸ Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.

¹⁹ Şi chemând Ioan pre doi oarecare din ucenicii săi, i-a trimis către Iisus, zicând: Tu eşti cela ce vine, sau pre altul să aşteptăm?

²⁰ Şi venind către el bărbaţii aceia, au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis pre noi către tine, zicând: Tu eşti cela ce vine, sau pre altul să aşteptăm?

²¹ (Şi întru acel ceas a tămăduit pre mulţi de boli, şi de răni, şi de duhuri rele, şi a dat vedere multor orbi.)

²² Şi răspunzând Iisus, a zis lor: Mergeţi, şi spuneţi lui Ioan, cele ce aţi văzut şi aţi auzit; că orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii se scoală, săracilor bine se vesteşte.

²³ Şi fericit este cel ce nu se va sminti întru mine.

²⁴ Iar dacă s-au dus vestitorii lui Ioan, a început a grăi către noroade de Ioan: Ce aţi ieşit în pustie să vedeţi? Au trestie clătită de vânt?

²⁵ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt în haine scumpe, şi petrec întru desfătare, în casele împărăteşti sunt.

²⁶ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au Proroc? Adevăr grăiesc vouă: Şi mai mult de Proroc.

²⁷ Acesta este de care este scris: Iată, eu trimit Îngerul meu înaintea feţei tale, care va găti calea ta înaintea ta.

²⁸ Că zic vouă: Mai mare Proroc între cei născuţi din femei decât Ioan Botezătorul, nimeni nu este; iar cel mai mic, întru Împărăţia lui Dumnezeu, mai mare decât el este.

²⁹ Şi tot norodul auzind, drept a făcut pre Dumnezeu, Botezându-se cu Botezul lui Ioan.

³⁰ Iar Fariseii şi legiuitorii au lepădat de la sine sfatul lui Dumnezeu, nebotezându-se de la dânsul.

³¹ Deci cu cine voi asemăna pre oamenii neamului acestuia? Şi cu cine sunt asemenea?

³² Asemenea sunt cu copiii ce şed în târg, şi strigă unii către alţii şi zic: Fluierat-am vouă şi n-aţi jucat; cântat-am de jale vouă şi nu aţi plâns.

³³ Că a venit Ioan Botezătorul, nici pâine mâncând, nici vin bând; şi ziceţi: drac are.

³⁴ A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată om mâncător şi băutor de vin, prieten vameşilor şi păcătoşilor.

³⁵ Şi s-a îndreptat înţelepciunea de la toţi fiii săi.

³⁶ Şi-l ruga pre el oarecare din Farisei, ca să mănânce cu el. Şi intrând în casa Fariseului, a şezut.

³⁷ Şi iată, o femeie din cetate, care era păcătoasă, înţelegând că şade în casa Fariseului, aducând un alabastru cu mir,

³⁸ Şi stând lângă Picioarele lui, dinapoi, plângând, a început a uda Picioarele lui cu lacrămi; şi cu perii capului său le ştergea, şi săruta Picioarele lui, şi le ungea cu mir.

³⁹ Iar văzând Fariseul carele chemase pre el, a zis întru sine, grăind: Acesta de ar fi Proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este ceea ce se atinge de el, că este păcătoasă.

⁴⁰ Şi răspunzând Iisus, a zis către el: Simone, am oarece să-ţi zic. Iar el a zis: Învăţătorule, zi.

⁴¹ Doi datornici erau oarecăruia cămătarnic; unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci;

⁴² Şi neavând ei cu ce plăti, amândurora le-a dăruit. Deci care dintr-înşii, spune-mi, mai mult va iubi pre el?

⁴³ Iar Simon răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a dăruit mai mult; iar el a zis lui: Drept ai judecat.

⁴⁴ Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pre această femeie? Am intrat în casa ta, apă pre Picioarele mele nu ai dat; iar aceasta cu lacrămi mi-a udat Picioarele mele, şi le-a şters cu părul capului său.

⁴⁵ Sărutare mie nu mi-ai dat; iar aceasta de când am intrat, nu a încetat sărutându-mi Picioarele mele.

⁴⁶ Cu untdelemn Capul meu nu l-ai uns; iar aceasta cu mir mi-a uns Picioarele mele.

⁴⁷ Pentru aceea grăiesc ţie: Iartă-se păcatele ei cele multe, că a iubit mult. Iar cui se iartă puţin, iubeşte mai puţin.

⁴⁸ Şi a zis ei: Iartă-ţi-se ţie păcatele tale.

⁴⁹ Şi a început cei ce şedeau cu dânsul a grăi întru sine: Cine este acesta care iartă şi păcatele?

⁵⁰ Şi a zis către femeie: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.

8

¹ Şi a fost după aceasta, şi el umbla prin cetăţi, şi prin sate, propovăduind şi binevestind Împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece cu dânsul.

² Şi nişte femei care erau tămăduite de duhuri rele şi de boli, Maria ce se chema Magdalena, dintru care ieşiseră şapte draci.

³ Şi Ioana, femeia lui Husa, ispravnicul lui Irod, şi Suzana, şi altele multe, care slujeau lui din avuţiile sale.

⁴ Şi adunându-se norod mult, şi cei de prin cetăţi venind către dânsul, a zis prin pildă:

⁵ Ieşit-a Semănătorul să semene sămânţa sa; şi semănând el, una a căzut lângă cale, şi s-a călcat, şi pasările Cerului o au mâncat.

⁶ Şi alta a căzut pre piatră, şi dacă a răsărit s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.

⁷ Şi alta a căzut în mijlocul spinilor, şi crescând spinii o au înecat pre ea.

⁸ Şi alta a căzut pre pământ bun, şi răsărind a făcut rod însutit. Acestea grăind, striga: Cela ce are urechi de auzit, auză.

⁹ Şi l-au întrebat pre el Ucenicii lui, zicând: Ce este pilda aceasta?

¹⁰ Iar el a zis: Vouă este dat a şti Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde; ca văzând să nu vază, şi auzind să nu înţeleagă.

¹¹ Iar pilda este aceasta: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.

¹² Iar cei de lângă cale sunt cei ce aud; apoi vine diavolul, şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să se mântuiască.

¹³ Iar cea de pre piatră, sunt cei care când aud, cu bucurie primesc cuvântul; şi aceştia rădăcină nu au, care până la o vreme cred şi în vreme de ispită se leapădă.

¹⁴ Iar ceea ce a căzut în spini, aceştia sunt care au auzit, şi de grijile, şi de bogăţiile, şi de dulceţurile vieţii acesteia umblând, se îneacă şi nu săvârşesc roadă.

¹⁵ Iar cea de pre pământ bun, aceştia sunt care cu inimă bună şi curată auzind cuvântul, îl ţin şi fac roadă întru răbdare. Acestea zicând striga: Cela ce are urechi de auzit, auză.

¹⁶ Şi nimenea aprinzând lumina o acopere pre dânsa cu vas, sau o pune sub pat, ci o pune în sfeşnic, ca să vadă cei ce intră lumina.

¹⁷ Că nu este lucru de taină, care să nu se arate; nici lucru ascuns care să nu se cunoască şi întru arătare să vie.

¹⁸ Deci vedeţi cum auziţi: Că cel ce are, se va da lui; şi cel ce nu are, şi ce i se pare că are, se va lua de la dânsul.

¹⁹ Şi au venit către dânsul Muma lui, şi fraţii lui, şi nu putea să vorbească cu dânsul pentru norod.

²⁰ Şi i-au spus lui, zicând: Muma ta, şi fraţii tăi stau afară, vrând să te vază pre tine.

²¹ Iar el răspunzând, a zis către dânşii: Muma mea, şi fraţii mei sunt aceştia, care aud cuvântul lui Dumnezeu, şi-l fac pre dânsul.

²² Şi a fost într-una din zile, şi el a intrat în corabie, şi Ucenicii lui, şi a zis către ei: Să trecem de cea parte de iezer, şi s-au slobozit.

²³ Iar mergând ei cu corabia, a adormit el. Şi s-a pogorât vifor de vânt în iezer, şi se umplea, şi se primejduia.

²⁴ Şi apropiindu-se l-au deşteptat pre dânsul, grăind: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar el sculându-se, a certat vântul, şi valul apei; şi au încetat, şi s-a făcut linişte.

²⁵ Şi a zis către ei: Unde este credinţa voastră? Iar ei spăimântându-se s-au mirat, grăind unul către altul: Cine este acesta? Că şi vânturilor şi apei porunceşte, şi-l ascultă pre dânsul.

²⁶ Şi au venit cu corabia în laturea Gadarenilor, care este de ceia parte de Galileea.

²⁷ Şi ieşind el la uscat, l-a întâmpinat pre el un om oarecare din cetate, care avea draci de mulţi ani, şi în haină nu se îmbrăca, şi în casă nu petrecea, ci în mormânturi.

²⁸ Iar văzând pre Iisus, şi strigând, a căzut înaintea lui, şi cu glas mare a zis: Ce este mie şi ţie Iisuse Fiul lui Dumnezeu celui Prea Înalt? Rogu-te, nu mă munci pre mine.

²⁹ (Că poruncea duhului celui necurat, ca să iasă din omul acela; că de mulţi ani îl răpise pre dânsul, şi se lega cu lanţuri de fier şi cu obezi, păzindu-se; şi sfărâmând legăturile, se gonea de dracul prin pustie.)

³⁰ Şi l-a întrebat pre el, Iisus, grăind: Cum îţi este numele? Iar el a zis: Legheon; că draci mulţi intraseră într-însul.

³¹ Şi-l rugau pre el, ca să nu poruncească lor să meargă întru adânc.

³² Şi era acolo o turmă de porci mulţi ce se păşteau în munte, şi-l rugau pre el, să le dea voie lor să intre într-înşii, şi le-a dat lor voie.

³³ Şi ieşind dracii din om, au intrat în porci; şi s-a pornit turma de pre ţărmuri în iezer şi s-a înecat.

³⁴ Iar păstorii văzând ceea ce se făcuse, au fugit; şi au spus în cetate şi prin sate.

³⁵ Şi au ieşit să vază ce s-a făcut; şi au venit la Iisus, şi au aflat pre omul dintru care ieşiseră dracii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând lângă picioarele lui Iisus, şi s-au temut.

³⁶ Şi le-au spus lor şi cei ce văzuse, cum s-a mântuit cel îndrăcit.

³⁷ Şi l-a rugat pre dânsul tot norodul ţinutului Gadarenilor, să se ducă de la dânşii, că erau cuprinşi de mare frică. Iar el intrând în corabie, s-a întors.

³⁸ Iar bărbatul dintru care ieşiseră dracii, ruga pre el ca să fie cu dânsul; dar Iisus l-a slobozit pre el, grăind:

³⁹ Întoarce-te în casa ta, şi povesteşte câte ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi s-a dus propovăduind prin toată cetatea câte i-a făcut Iisus lui.

⁴⁰ Şi a fost când s-a întors Iisus, l-a primit pre el norodul, că toţi îl aştepta pre el.

⁴¹ Şi iată, a venit un om căruia îi era numele Iair, şi acesta era mai marele Sinagogăi; şi căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga pre el ca să intre în casa lui.

⁴² Că avea o fiică una născută, ca de doisprezece ani, şi aceea murea. (Iar când mergea el, îl împresurau noroadele.

⁴³ Şi o femeie fiind în curgerea sângelui de doisprezece ani, care cheltuise la doftori toată avuţia sa, şi nici de la unul nu a putut să se vindece.

⁴⁴ Apropiindu-se dinapoi, s-a atins de poala hainei lui; şi îndată a stătut curgerea sângelui ei.

⁴⁵ Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar lepădându-se toţi, a zis Petru şi cei ce erau cu el: Învăţătorule, noroadele te îmbulzesc, şi te strâmtorează, şi zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?

⁴⁶ Iar Iisus a zis: S-a atins de mine oarecine, că eu am cunoscut Puterea care a ieşit din mine.

⁴⁷ Iar văzând femeia că nu s-a ascuns, a venit tremurând; şi căzând înaintea lui, i-a spus lui, înaintea a tot norodul, pentru care pricină s-a atins de el şi cum că s-a tămăduit îndată.

⁴⁸ Iar el i-a zis ei: Îndrăzneşte fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.)

⁴⁹ Încă grăind el, vine oarecare de la mai marele Sinagogăi, grăind lui: Că a murit fiica ta; nu supăra pre Învăţătorul.

⁵⁰ Iar Iisus auzind, a răspuns lui, grăind: Nu te teme; crede numai şi se va mântui.

⁵¹ Iar intrând în casă, nu a lăsat nici pre unul să intre, fără numai pre Petru, şi pre Iacov, şi pre Ioan, şi pre tatăl fecioarei, şi pre muma ei.

⁵² Şi plângeau toţi, şi se tânguiau de dânsa; iar el a zis: Nu plângeţi; nu a murit, ci doarme.

⁵³ Şi-şi râdeau de dânsul ştiind că a murit.

⁵⁴ Iar el scoţând pre toţi afară, şi apucându-o de mână, a strigat, grăind: Fecioară, scoală-te.

⁵⁵ Şi s-a întors duhul ei, şi a înviat îndată; şi a poruncit să-i dea ei să mănânce.

⁵⁶ Şi s-au spăimântat părinţii ei. Iar el a poruncit lor, să nu spună nimănui ceea ce se făcuse.

9

¹ Şi chemând pre cei doisprezece, le-a dat lor putere şi stăpânire preste toţi dracii, şi a vindeca boalele.

² Şi i-a trimis pre dânşii să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pre cei bolnavi.

³ Şi a zis către dânşii: Nimic să nu luaţi pre cale, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint, nici câte două haine să aveţi.

⁴ Şi ori în care casă veţi intra, acolo să petreceţi, şi de acolo să ieşiţi.

⁵ Şi oricâţi nu vă vor primi pre voi, ieşind din cetatea aceea, şi praful de pre picioarele voastre scuturaţi, întru mărturie asupra lor.

⁶ Şi ieşind umblau prin sate binevestind, şi tămăduind pretutindenea.

⁷ Şi a auzit Irod cel a patra parte stăpânitor toate cele ce se făceau de el, şi nu se pricepea, pentru că unii ziceau, că Ioan s-a sculat din morţi.

⁸ Iar alţii, că Ilie s-a arătat; iar alţii, că un Proroc din cei de demult a înviat.

⁹ Şi a zis Irod: Pre Ioan eu l-am tăiat, dar acesta cine este de care eu aud unele ca acestea? Şi căuta să-l vază pre el.

¹⁰ Şi întorcându-se Apostolii, au spus lui toate câte au făcut; şi luându-i pre dânşii, s-a dus deosebi în loc pustiu al cetăţii ce se cheamă Betsaida.

¹¹ Iar noroadele înţelegând, au mers după dânsul; şi primindu-i pre dânşii, le grăia lor de Împărăţia lui Dumnezeu, şi pre cei ce aveau trebuinţă de tămăduire, îi vindeca.

¹² Iar ziua a început a se pleca. Şi venind cei doisprezece, au zis lui: Slobozeşte noroadele, ca mergând în satele şi în oraşele cele de primprejur, să găzduiască, şi să-şi afle hrană, că aici suntem în loc pustiu.

¹³ Şi a zis către dânşii: Daţi-le lor voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu este la noi mai mult decât cinci pâini, şi doi peşti; fără decât să ne ducem noi, şi să cumpărăm la tot norodul acesta bucate.

¹⁴ (Că erau ca cinci mii de bărbaţi.) Şi a zis către Ucenicii săi: Puneţi-i pre dânşii cete câte cincizeci.

¹⁵ Şi au făcut aşa, şi i-au aşezat pre toţi.

¹⁶ Şi luând cele cinci pâini, şi cei doi peşti, căutând la Cer, le-a blagoslovit, şi le-a frânt, şi le-a dat Ucenicilor să le pună înaintea norodului.

¹⁷ Şi au mâncat, şi s-au săturat toţi. Şi au luat ceea ce prisosise lor, douăsprezece coşuri de sfărâmituri.

¹⁸ Şi a fost când se ruga el deosebi, era cu dânsul Ucenicii lui, şi i-a întrebat pre dânşii zicând:

¹⁹ Cine îmi zic noroadele că sunt? Iar ei răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, că Proroc oarecare din cei de demult a înviat.

²⁰ Şi le-a zis lor: Dar voi cine îmi ziceţi că sunt? Iar Petru răspunzând a zis: Hristosul lui Dumnezeu.

²¹ Iar El dojenind pre dânşii, le-a poruncit nimănui să nu spună aceasta, zicând:

²² Că se cade Fiului Omului multe a pătimi, şi a se defăima de Bătrâni, şi de Arhierei, şi de Cărturari, şi a se omorî, şi a treia zi a învia.

²³ Şi grăia către toţi: Oricine va voi să vină după mine, să se lepede de sine, şi să-şi ia Crucea sa în toate zilele, şi să-mi urmeze mie.

²⁴ Că cine va voi să-şi mântuiască sufletul său, pierde-l-va pre El; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru mine, acesta îl va mântui pre dânsul.

²⁵ Că ce folos este omului de va dobândi lumea toată, iar pre sine se va pierde, sau se va păgubi?

²⁶ Că oricine se va ruşina de mine, şi de cuvintele mele, de acesta Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava sa, şi a Tatălui, şi a Sfinţilor Îngeri.

²⁷ Şi vă grăiesc vouă cu adevărat: Sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte, până când vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁸ Şi a fost după cuvintele acestea ca la opt zile, şi luând pre Petru, şi pre Ioan, şi pre Iacov, s-a suit în munte să se roage.

²⁹ Şi s-a făcut când se ruga el, chipul feţei lui altul şi îmbrăcămintea lui albă strălucind.

³⁰ Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu dânsul, care erau Moise şi Ilie.

³¹ Care arătându-se în slavă, grăiau de Ieşirea lui, care vrea să o plinească în Ierusalim.

³² Iar Petru şi cei ce erau cu dânsul, erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava lui, şi pre cei doi bărbaţi stând împreună cu dânsul.

³³ Şi a fost când s-au despărţit ei de la dânsul, şi a zis Petru către Iisus: Învăţătorule, bine este nouă a fi aici; şi să facem trei colibe: Una ţie, şi una lui Moise, şi una lui Ilie, neştiind ce grăia.

³⁴ Şi acestea grăind el, s-a făcut Nor, şi i-a umbrit pre dânşii; şi s-au spăimântat când au intrat ei în Nor.

³⁵ Şi Glas a fost din Nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta să ascultaţi.

³⁶ Şi după ce a fost Glasul, s-a aflat Iisus singur; şi ei au tăcut, şi nimănui nu au spus în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.

³⁷ Şi a fost a doua zi pogorându-se ei din munte, l-a întâmpinat pre el norod mult.

³⁸ Şi iată, un bărbat din norod a strigat, grăind: Învăţătorule, rogu-te caută spre fiul meu, că unul născut îmi este mie.

³⁹ Şi iată, duh îl apucă pre el, şi de năpraznă strigă, şi-l zdrobeşte pre el cu spumă, şi abia se duce de la el, sfărâmându-l pre el.

⁴⁰ Şi m-am rugat Ucenicilor tăi ca să-l scoată, şi nu au putut.

⁴¹ Iar Iisus răspunzând, a zis: O neam necredincios, şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi, şi voi suferi pre voi? Adu-mi pre fiul tău aici.

⁴² Şi încă apropiindu-se el, l-a trântit pre el dracul, şi l-a scuturat. Iar Iisus a certat pre duhul cel necurat, şi a tămăduit copilul, şi l-a dat tatălui său.

⁴³ Şi se spăimântau toţi de mărimea lui Dumnezeu. Şi mirându-se toţi de toate care a făcut Iisus, a zis către Ucenicii săi:

⁴⁴ Puneţi voi în urechile voastre cuvintele acestea, că Fiul Omului va să dea în mâinile oamenilor.

⁴⁵ Iar ei nu înţelegea cuvântul acesta, şi era acoperit de către dânşii, ca să nu-l priceapă; şi se temea să-l întrebe pre el de cuvântul acesta.

⁴⁶ Şi a intrat gând întru dânşii: Cine ar fi dintru ei mai mare.

⁴⁷ Iar Iisus ştiind gândul inimii lor, luând un prunc, l-a pus pre el lângă sine.

⁴⁸ Şi a zis lor: Oricine va primi pruncul acesta întru Numele meu, pre mine mă primeşte. Şi oricine mă va primi pre mine, primeşte pre cela ce m-a trimis pre mine. Că cela ce este mai mic întru voi toţi, acesta va fi mare.

⁴⁹ Iar Ioan răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pre oarecare cu Numele tău scoţând draci, şi l-am oprit pre el, că nu umblă pre urma ta cu noi.

⁵⁰ Şi a zis către el Iisus: nu îl opriţi; că cel ce nu este împrotiva noastră, pentru noi este.

⁵¹ Şi a fost când s-au împlinit zilele Înălţării lui, el şi-a întărit faţa sa să meargă în Ierusalim.

⁵² Şi a trimis vestitori înaintea feţei sale; şi mergând a intrat într-un oraş al Samarinenilor, ca să-i gătească lui.

⁵³ Şi nu l-au primit pre dânsul, că faţa lui era mergând în Ierusalim.

⁵⁴ Şi văzând Ucenicii lui, Iacov şi Ioan, au zis: Doamne, voieşti să zicem să se pogoare foc din Cer, şi să-i mistuiască pre ei, precum şi Ilie a făcut?

⁵⁵ Iar Iisus întorcându-se, i-a certat pre dânşii, şi a zis: Nu ştiţi ai cărui Duh sunteţi voi.

⁵⁶ Că Fiul Omului nu a venit să piarză suflete omeneşti, ci să mântuiască. Şi au mers într-alt sat.

⁵⁷ Şi a fost când mergea el pre cale, a zis oarecine către el: Doamne, voi să merg după tine, ori unde vei merge.

⁵⁸ Şi a zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi pasările Cerului cuiburi; iar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul.

⁵⁹ Şi a zis către altul: Vino după mine; iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pre tatăl meu.

⁶⁰ Iar Iisus a zis lui: Lasă morţii să-şi îngroape pre morţii lor; iar tu mergi de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.

⁶¹ Şi a zis şi altul: Voi să merg după tine, Doamne; dar întâi dă-mi voie să tocmesc cele ce sunt în casa mea.

⁶² Iar Iisus a zis către el: Nimeni punându-şi mâna lui pre plug, şi căutând înapoi, este îndreptat întru Împărăţia lui Dumnezeu.

10

¹ Iar după acestea a arătat Domnul şi pre alţi şaptezeci, şi i-a trimis pre dânşii câte doi înaintea feţei sale, întru tot oraşul şi locul unde vrea el să meargă.

² Şi zicea către dânşii: Secerişul este mult, iar lucrătorii puţini; deci rugaţi pre Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său.

³ Mergeţi, iată eu vă trimit pre voi ca mieii în mijlocul lupilor.

⁴ Să nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pre nimenea să nu întrebaţi de sănătate în cale.

⁵ Şi ori în care casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia.

⁶ Şi de va fi acolo fiul păcii, se va odihni preste dânsul pacea voastră; iar de nu, la voi se va întoarce.

⁷ Şi întru aceeaşi casă petreceţi, mâncând, şi bând, cele de la dânşii; că vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă mutaţi din casă în casă.

⁸ Şi ori în care cetate veţi intra, şi vă vor primi pre voi, mâncaţi cele ce se vor pune înaintea voastră.

⁹ Şi tămăduiţi bolnavii care vor fi într-însa, şi grăiţi lor: S-a apropiat spre voi Împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁰ Iar ori în care cetate veţi intra, şi nu vă vor primi pre voi, ieşind la uliţele ei cele late ziceţi:

¹¹ Şi praful ce s-a lipit de noi din cetatea voastră, îl scuturăm vouă. Însă aceasta să ştiţi, că s-a apropiat spre voi Împărăţia lui Dumnezeu.

¹² Grăiesc vouă: Că mai uşor va fi Sodomului în ziua aceea, decât cetăţii aceea.

¹³ Vai ţie Horazine, vai ţie Betsaido, că de s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon puterile care s-au făcut întru voi, de mult în sac şi în cenuşă şezând s-ar fi pocăit.

¹⁴ Însă Tirului şi Sidonului, mai uşor va fi la judecată decât vouă.

¹⁵ Şi tu Capernaume, care până la Cer te-ai înălţat, până la iad te vei pogorî.

¹⁶ Cela ce ascultă pre voi, pre mine ascultă; şi cela ce se leapădă de voi, de mine se leapădă. Iar cela ce se leapădă de mine, se leapădă de cela ce m-a trimis pre mine.

¹⁷ Şi s-au întors cei şaptezeci cu bucurie, zicând: Doamne, şi dracii se pleacă nouă întru Numele tău.

¹⁸ Şi a zis lor: Văzut-am pre satana ca un fulger din Cer căzând.

¹⁹ Iată dau vouă stăpânire să călcaţi preste şerpi şi preste scorpii, şi preste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic pre voi nu vă va vătăma.

²⁰ Însă pentru aceasta nu vă bucuraţi, căci duhurile se pleacă vouă; ci vă bucuraţi mai vârtos, că numele voastre s-au scris în Ceruri.

²¹ Întru acest ceas s-a bucurat cu Duhul Iisus, şi a zis: Mărturisescu-mă ţie Părinte, Doamne al Cerului şi al pământului: Că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pre ele pruncilor; Adevărat Părinte, că aşa a fost buna voinţă înaintea ta.

²² Şi întorcându-se către Ucenicii săi a zis: Toate îmi sunt date mie de la Tatăl meu; şi nimenea nu ştie cine este Fiul, fără numai Tatăl; şi cine este Tatăl, fără numai Fiul, şi căruia va voi Fiul să-i descopere.

²³ Şi întorcându-se către Ucenici, deosebi a zis: Fericiţi ochii care văd cele ce voi vedeţi.

²⁴ Că grăiesc vouă: Că mulţi Proroci, şi împăraţi au voit să vadă cele ce vedeţi voi, şi nu au văzut; şi să audă cele ce auziţi, şi nu au auzit.

²⁵ Şi iată, un legiuitor, s-a sculat ispitindu-l pre el, şi zicând: Învăţătorule, ce voi face să moştenesc viaţa cea veşnică?

²⁶ Iar el a zis: În lege ce este scris? Cum citeşti?

²⁷ Iar el răspunzând, a zis: Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, şi din tot sufletul tău, şi din toată vârtutea ta, şi din tot cugetul tău; şi pre aproapele tău ca însuţi pre tine.

²⁸ Şi i-a zis lui: Drept ai răspuns; aceasta fă, şi vei fi viu.

²⁹ Iară el vrând să se îndrepteze pre sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?

³⁰ Iar Iisus răspunzând, a zis: Un om oarecare se pogora din Ierusalim în Ierihon, şi a căzut în tâlhari, care dezbrăcându-l pre el, şi rănindu-l s-au dus, lăsându-l abia viu.

³¹ Şi dupre întâmplare un Preot se pogora pre calea aceea; şi văzându-l pre dânsul, a trecut pre alăturea.

³² Aşijderea şi un Levit, fiind la acel loc, venind şi văzând pre el, a trecut pre alăturea.

³³ Iar un Samarinean mergând pre cale, a venit la el, şi văzându-l i s-a făcut milă.

³⁴ Şi apropiindu-se, a legat ranele lui, turnând untdelemn şi vin; şi punându-l pre dobitocul lui, l-a dus la o casă de oaspeţi, şi a purtat grijă de el.

³⁵ Şi a doua zi ieşind, şi scoţând doi dinari, a dat gazdei, şi i-a zis lui: Poartă grijă de dânsul; şi orice vei mai cheltui, eu când mă voi întoarce, voi da ţie.

³⁶ Deci care dintru acei trei ţi se pare a fi de aproape celui ce căzuse în tâlhari?

³⁷ Iară el a zis: Cela ce a făcut milă cu dânsul. Iară Iisus a zis lui: Mergi de fă şi tu asemenea.

³⁸ Şi a fost când se duceau ei, şi el a intrat într-un sat; iară o femeie numele ei Marta, l-a primit pre el în casa sa.

³⁹ Şi aceea avea o soră, ce se chema Maria, care şi şezând lângă picioarele lui Iisus asculta cuvintele lui.

⁴⁰ Iară Marta se silea spre multă slujbă, şi stând a zis: Doamne, au nu socoteşti că soru-mea singură m-a lăsat să slujesc? Ci zi ei ca să-mi ajute.

⁴¹ Şi răspunzând Iisus, a zis ei: Marto, Marto, te grijeşti, şi spre multe te sileşti.

⁴² Ci un lucru trebuieşte; iar Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la dânsa.

11

¹ Şi a fost când era el la un loc rugându-se, după ce a încetat, a zis unul din Ucenicii lui către dânsul: Doamne, învaţă-ne pre noi să ne rugăm, precum şi Ioan a învăţat pre ucenicii săi.

² Şi le-a zis lor: Când vă rugaţi ziceţi: Tatăl nostru, carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele tău. Vie împărăţia ta. Fie voia ta, precum în Cer şi pre pământ.

³ Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în toate zilele.

⁴ Şi ne iartă nouă păcatele noastre, că şi noi iertăm tuturor celor ce ne sunt datori nouă, şi nu ne duce pre noi întru ispită; ci ne izbăveşte de cel viclean.

⁵ Şi a zis către ei: Cine dintru voi are prieten, şi va merge către dânsul la miezul nopţii, şi va zice lui: Prietene, dă-mi împrumut trei pâini;

⁶ Că a venit din cale un prieten la mine, şi n-am ce pune înaintea lui.

⁷ Şi acela răspunzând dinlăuntru, va zice: Nu-mi face osteneală; acum uşa s-a încuiat, şi copiii mei sunt în aşternut cu mine; nu pot să mă scol să-ţi dau ţie.

⁸ Grăiesc vouă, măcar de nu i-ar da lui sculându-se, pentru că este lui prieten, dară pentru obrăznicia lui sculându-se, va da lui câte îi trebuie.

⁹ Şi eu zic vouă: Cereţi, şi se va da vouă; Căutaţi, şi veţi afla; Bateţi şi se va deschide vouă.

¹⁰ Că tot cela ce cere, va lua; şi cela ce caută, va afla; şi celui ce bate, i se va deschide.

¹¹ Şi la care tată dintru voi de va cere fiul pâine, au doară piatră îi va da lui? Sau peşte, au doară în loc de peşte şarpe îi va da lui?

¹² Sau de va cere ou, au îi va da lui scorpie?

¹³ Deci dacă voi fiind răi, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai vârtos Tatăl cel din Cer, va da Duh Sfânt celor ce cer de la dânsul?

¹⁴ Şi era scoţând un drac, şi acela era mut, şi a fost după ce a ieşit dracul, a grăit mutul şi s-au mirat noroadele.

¹⁵ Iar oarecare dintr-înşii ziceau: Că cu Beelzebul domnul dracilor scoate dracii.

¹⁶ Iar alţii ispitindu-l, cereau de la dânsul semn din Cer.

¹⁷ Iar el ştiind gândurile lor, a zis lor: Toată împărăţia ce s-a împerechiat între sine, se pustieşte; şi casă preste casă cade.

¹⁸ Deci şi satana dacă s-a împerechiat între sine, cum va sta împărăţia lui? Că ziceţi cum că cu Beelzebul scot eu dracii.

¹⁹ Iar dacă eu cu Beelzebul scot dracii, feciorii voştri cu cine scot? Pentru aceasta ei vor fi vouă judecători.

²⁰ Iar dacă eu cu Degetul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu.

²¹ Cînd cel tare întrarmat fiind păzeşte curtea sa, în pace sunt averile lui.

²² Iar cînd va veni cel mai tare decât dânsul, şi-l va birui pre el, ia toate armele lui, întru care se nădăjduia, şi împărţeşte prăzile lui.

²³ Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este; şi cela ce nu adună cu mine, risipeşte.

²⁴ Când duhul cel necurat va ieşi din om, umblă prin locuri fără de apă, căutându-şi odihnă, şi neaflând, zice: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit.

²⁵ Şi viind o află măturată şi împodobită.

²⁶ Atuncea merge şi ia alte şapte duhuri mai rele decât sine, şi intrând, locuiesc acolo; şi se fac cele de pre urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.

²⁷ Şi a fost când zicea El acestea, ridicând o femeie glas din norod, a zis lui: Fericit este Pântecele care te-a purtat şi Ţâţele care ai supt.

²⁸ Iar El a zis: Adevărat, fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, şi-l păzesc pre el.

²⁹ Iar adunându-se noroadele, a început a zice: Neamul acesta viclean este: Semn cere, şi semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona Prorocului.

³⁰ Că precum a fost Iona semn Ninivitenilor, aşa va fi şi Fiul Omului la neamul acesta;

³¹ Împărăteasa de la Austru se va scula la judecată cu bărbaţii neamului acestuia, şi-i va osândi pre ei; că a venit de la marginile pământului, să auză înţelepciunea lui Solomon, şi iată mai mult decât Solomon aici.

³² Bărbaţii de la Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta, şi-l vor osândi pre el, căci ei s-au pocăit pentru propovăduirea lui Iona; şi iată mai mult decât Iona aici.

³³ Nimenea aprinzând lumina o pune întru ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca cei ce intră să vadă lumina.

³⁴ Lumina trupului este ochiul. Deci când va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar când va fi rău, şi trupul tău întunecat va fi.

³⁵ Drept aceea socoteşte, ca lumina care este întru tine, să nu fie întunerec.

³⁶ Deci dacă trupul tău va fi tot luminat, neavând vreo parte întunecată, va fi luminat tot; ca şi când lumina cu strălucirea te luminează.

³⁷ Iar când grăia îl ruga pre dânsul un Fariseu, ca să prânzească la el; şi intrând, a şezut.

³⁸ Iar Fariseul văzând s-a mirat, că nu s-a spălat întâi mai-nainte de prânz.

³⁹ Iar Domnul a zis către dânsul: Acum voi Fariseii, partea cea dinafară a paharului şi a blidului curăţiţi; iară cea dinlăuntru vostru, este plină de răpire şi de vicleşug.

⁴⁰ Nebunilor, au nu cela ce a făcut cea dinafară, a făcut şi cea dinlăuntru?

⁴¹ Însă cele ce sunt la voi, daţi-le milostenie; şi iată, toate vor fi vouă curate.

⁴² Şi vai vouă Fariseilor, că zeciuiţi izma, şi ruta, şi toate verdeţurile; şi treceţi judecata şi dragostea lui Dumnezeu; acestea se cădea a le face, şi acelea a nu le lăsa.

⁴³ Vai vouă Fariseilor, că iubiţi scaunele cele mai de sus în Sinagoguri, şi închinăciunile prin târguri.

⁴⁴ Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că sunteţi ca mormânturile cele ce nu se văd, şi oamenii ce umblă deasupra lor nu le ştiu.

⁴⁵ Şi răspunzând unul din Legiuitori, a zis lui: Învăţătorule, acestea zicând, şi pre noi ne ocărăşti.

⁴⁶ Iar el a zis: Şi vouă Legiuitorilor vai, că însărcinaţi pre oameni cu sarcini care nu se pot lesne purta, iar voi nici cu un deget al vostru nu vă atingeţi de sarcini.

⁴⁷ Vai vouă, că zidiţi mormânturile Prorocilor; şi părinţii voştri i-au ucis pre ei.

⁴⁸ Deci mărturisiţi, şi împreună voiţi lucrurile părinţilor voştri; că aceia i-au ucis pre ei, iar voi zidiţi mormânturile lor.

⁴⁹ Pentru aceasta şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: Trimite-voi către ei Proroci, şi Apostoli, şi dintr-înşii vor ucide, şi vor goni;

⁵⁰ Ca să se ceară sângele tuturor Prorocilor, ce s-a vărsat din începutul lumii, de la neamul acesta.

⁵¹ De la sângele lui Abel, până la sângele Zahariei, care a pierit între Oltar şi între Biserică. Adevărat zic vouă, se va cere de la neamul acesta.

⁵² Vai vouă Legiuitorilor, că aţi luat cheia cunoştinţei; voi nu aţi intrat, şi pre cei ce vrea să intre, i-aţi oprit.

⁵³ Şi zicând el acestea către ei, au început Cărturarii şi Fariseii, tare a se mânia spre dânsul, şi a sta lui împrotivă de multe.

⁵⁴ Pândindu-l pre el, şi căutând ca să vâneze ceva din Gura lui, ca să-l vinuiască pre el.

12

¹ Şi adunându-se mulţimi de noroade, cât se călcau unii pre alţii, a început a zice Ucenicilor săi: Mai întâi, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţăria.

² Că nimic nu este acoperit, care nu se va descoperi; şi ascuns, care nu se va cunoaşte.

³ Pentru aceea câte aţi zis la întuneric, la lumină se vor auzi; şi ce aţi grăit la ureche în cămări, se va propovedui deasupra caselor.

⁴ Deci grăiesc vouă prietenilor mei: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu pot nimic mai mult să facă.

⁵ Ci voi arăta vouă de cine să vă temeţi: Să vă temeţi de cela ce are putere, după ce l-a ucis să-l arunce în Gheena. Adevăr grăiesc vouă, de acela să vă temeţi.

⁶ Au nu se vând cinci păsări în doi filiari? Şi nici una dintr-însele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

⁷ Ci şi perii capului vostru toţi sunt număraţi. Deci nu vă temeţi, că voi sunteţi cu mult mai buni decât păsările.

⁸ Şi zic vouă: Tot cel ce va mărturisi întru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi întru dânsul înaintea Îngerilor lui Dumnezeu.

⁹ Iar cela ce se va lepăda de mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea Îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰ Şi tot cela ce va zice cuvânt împrotiva Fiului Omului, se va ierta lui; iar celui ce va huli împrotiva Duhului Sfânt, nu se va ierta.

¹¹ Iar când vă vor duce pre voi la soboare, şi la dregători, şi la stăpâni, nu vă grijiţi, cum, şi ce veţi răspunde sau ce veţi zice.

¹² Că Duhul Sfânt vă va învăţa pre voi întru acel ceas, cele ce se cade a zice.

¹³ Şi a zis lui oarecare din norod: Învăţătorule, zi fratelui meu, să împartă cu mine moştenirea.

¹⁴ Iar el a zis lui: Omule, cine m-a pus pre mine judecător, sau împărţitor preste voi?

¹⁵ Şi a zis către ei: Vedeţi şi vă feriţi de lăcomie; că nu întru a prisosi cuiva din avuţiile sale este viaţa lui.

¹⁶ Şi a zis pildă, către dânşii grăind: Unui om bogat, i-a rodit ţarina.

¹⁷ Şi cugeta întru sine, zicând: Ce voi face, că nu am unde aduna rodurile mele?

¹⁸ Şi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi jitniţele mele, şi mai mari le voi zidi; şi voi strânge acolo toate rodurile mele şi bunătăţile mele.

¹⁹ Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse spre mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.

²⁰ Iar Dumnezeu i-a zis lui: Nebune, întru această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine; dar cele ce ai gătit, cui vor fi?

²¹ Aşa este cela ce strânge luişi comoară, iar nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte.

²² Şi a zis către Ucenicii săi: Pentru aceasta zic vouă, nu vă grijiţi cu sufletul vostru, ce veţi mânca; nici cu trupul, în ce vă veţi îmbrăca.

²³ Sufletul mai mare este decât hrana, şi trupul decât haina.

²⁴ Căutaţi la corbi, că nu samănă, nici seceră; care nu au cămări, nici jitniţe, şi Dumnezeu îi hrăneşte pre ei; cu cât mai mult voi sunteţi mai buni decât păsările?

²⁵ Şi cine din voi grijindu-se poate să adauge statului său un cot?

²⁶ Deci dacă nu puteţi nici ce este mai mic a face, ce vă mai grijiţi de celelalte?

²⁷ Socotiţi crinii, cum cresc; nu se ostenesc, nici torc; şi grăiesc vouă: Că nici Solomon întru toată slava sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintru aceştia.

²⁸ Şi de vreme ce iarba, care este astăzi în câmp, şi mâine în cuptor se aruncă, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai vârtos pre voi, puţin credincioşilor?

²⁹ Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca, sau ce veţi bea, şi nu vă înălţaţi.

³⁰ Că toate acestea păgânii lumii aceştia le caută; iar Părintele vostru ştie că vă trebuiesc acestea.

³¹ Însă căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu, şi acestea toate se vor adăuga vouă.

³² Nu te teme turmă mică; că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă Împărăţia.

³³ Vindeţi avuţiile voastre, şi daţi milostenie; faceţi-vă vouă pungi, care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în Ceruri; unde furul nu se apropie, nici molia o strică.

³⁴ Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

³⁵ Să fie mijloacele voastre încinse, şi făcliile aprinse;

³⁶ Şi voi asemenea cu oamenii cari aşteaptă pre Domnul lor, când se va întoarce de la nunţi, ca venind şi bătând, îndată să-i deschidă lui.

³⁷ Fericite slugile acelea, pre care viind Domnul, îi va afla priveghind. Amin zic vouă, că se va încinge, şi îi va pune pre dânşii să şază, şi venind, va sluji lor.

³⁸ Şi de va veni la a doua strajă, şi la a treia strajă de va veni, şi-i va afla aşa, fericite sunt slugile acelea.

³⁹ Iar aceasta să ştiţi, că de ar şti stăpânul casei, în care ceas va veni furul, ar priveghea, şi nu ar lăsa să-i sape casa lui.

⁴⁰ Deci şi voi fiţi gata; că în ceasul care nu gândiţi, Fiul Omului va veni.

⁴¹ Şi a zis Petru lui: Doamne, către noi zici pilda aceasta, sau şi către toţi?

⁴² Şi a zis Domnul: Oare cine este iconomul cel credincios şi înţelept, pre care îl va pune Domnul preste slugile sale, ca să le dea la vreme măsura de grâu.

⁴³ Fericită este sluga aceea, pre care viind Domnul lui, îl va afla făcând aşa.

⁴⁴ Adevărat grăiesc vouă: Că-l va pune pre dânsul preste toate avuţiile sale.

⁴⁵ Iar de va zice sluga aceea întru inima sa: Zăboveşte Domnul meu a veni; şi va începe a bate pre slugi, şi pre slujnice, şi a mânca, şi a bea, şi a se îmbăta,

⁴⁶ Veni-va Domnul slugii aceea, în ziua întru care nu gândeşte, şi în ceasul întru care nu ştie; şi-l va tăia pre el în două, şi partea lui cu necredincioşii o va pune.

⁴⁷ Iar sluga ceea ce a ştiut voia Domnului său, şi nu a gătit, nici a făcut după voia lui, se va bate mult.

⁴⁸ Iar cela ce nu a ştiut, şi a făcut cele vrednice de bătăi, se va bate puţin. Şi tot căruia s-a dat mult, mult se va cere de la el; şi căruia i s-a încredinţat mult, mai mult vor cere de la el.

⁴⁹ Foc am venit să arunc pre pământ; şi ce voiesc dacă acum s-a aprins?

⁵⁰ Cu Botez am a mă Boteza, şi cum mă strâmtorez, până ce se va sfârşi?

⁵¹ Au vi se pare că am venit să dau pace pre pământ? Nu, zic vouă, ci împărţire.

⁵² Că vor fi de acum, cinci întru o casă împărţiţi; trei împrotiva a doi, şi doi împrotiva a trei.

⁵³ Se va împărţi tatăl împrotiva feciorului, şi feciorul împrotiva tatălui; muma împrotiva fetei, şi fata împrotiva mumei; soacra împrotiva noră-si, şi nora împrotiva soacră-si.

⁵⁴ Şi zicea şi noroadelor: Când vedeţi norul ridicându-se de la apus numai decât ziceţi: că ploaie mare vine, şi este aşa.

⁵⁵ Şi când Austrul suflând, ziceţi: Că zăduf va să fie, şi este.

⁵⁶ Făţarnicilor, faţa cerului şi a pământului ştiţi a cerca; dar vremea aceasta cum n-o cercaţi?

⁵⁷ Căci nu judecaţi şi întru voi ce este drept?

⁵⁸ Şi când mergi cu pârâşul tău la Domn, pre cale dă lucrare să te izbăveşti de el; ca nu cumva să te tragă la Judecător, şi Judecătorul te va da temnicerului, şi temnicerul te va arunca în temniţă.

⁵⁹ Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până nu vei plăti şi filiarul cel mai de apoi.

13

¹ Şi au venit oarecare întru acea vreme, spunându-i lui de Galileenii, al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.

² Şi răspunzând Iisus, a zis lor: Au vi se pare că Galileenii aceştia mai păcătoşi decât toţi Galileenii au fost, căci au pătimit acestea?

³ Nu, ci zic vouă: Că de nu vă veţi pocăi, toţi aşa veţi pieri.

⁴ Sau acei optsprezece, preste care a căzut turnul în Siloam, şi i-a omorât; vi se pare că aceştia mai greşiţi au fost decât toţi oamenii, care locuiau în Ierusalim?

⁵ Nu, ci zic vouă: Că de nu vă veţi pocăi, toţi aşa veţi pieri.

⁶ Şi zicea pilda aceasta: Oarecine avea un smochin în via lui sădit, şi a venit căutând roadă întru el, şi nu a aflat.

⁷ Şi a zis către vier: Iată, trei ani sunt, de când vin căutând roadă în smochinul acesta, şi nu aflu; taie-l pre el; pentru ce şi pământul împresoară în zadar?

⁸ Iar el răspunzând, zice lui: Doamne, lasă-l pre el şi întru acest an, până îl voi săpa împrejur, şi voi pune gunoi;

⁹ Şi de va face roadă; iar de nu, îl vei tăia în anul cel viitor.

¹⁰ Şi era învăţând întru una din Sinagoguri Sâmbăta.

¹¹ Şi iată, o femeie era, care avea duhul neputinţei de optsprezece ani, şi era gârbovă, şi nu putea să se ridice în sus nicidecum.

¹² Iar Iisus văzându-o pre dânsa, o a chemat, şi a zis ei: Femeie, te-ai slobozit de boala ta.

¹³ Şi şi-a pus pre dânsa mâinile, şi îndată s-a îndreptat, şi slăvea pre Dumnezeu.

¹⁴ Iar mai marele Sinagogii mâniindu-se căci o vindecase Iisus Sâmbăta, răspunzând, zicea norodului: Şase zile sunt întru care se cade a lucra; deci întru acestea venind vă vindecaţi, iară nu în ziua Sâmbetei.

¹⁵ Iar Domnul au răspuns lui, şi a zis: Făţarnice, fiecare din voi Sâmbăta au nu-şi dezleagă boul său, sau asinul de la iesle, şi-l duce de-l adapă?

¹⁶ Dar aceasta fiică a lui Avraam fiind, pre care o a legat satana iată de optsprezece ani, au nu se cădea a se dezlega din legătura aceasta în ziua Sâmbetei?

¹⁷ Şi acestea zicând el, se ruşinau toţi cei ce stau împrotiva lui; şi tot norodul se bucura de toate cele slăvite ce se făceau de dânsul.

¹⁸ Şi zicea: Cui este asemenea Împărăţia lui Dumnezeu? Şi cu ce o voi asemăna pre dânsa?

¹⁹ Asemenea este grăunţului de muştar, pre care luându-l omul, l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut, şi s-a făcut copac mare, şi păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui.

²⁰ Iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?

²¹ Asemenea este aluatului, pre care luându-l femeia, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.

²² Şi umbla prin oraşe şi prin sate învăţând, şi cale făcând în Ierusalim.

²³ Şi i-a zis oarecine lui: Doamne, au puţini sunt cei ce se mântuiesc? Iar el a zis lor:

²⁴ Nevoiţi-vă a intra prin uşa cea strâmtă. Că mulţi, (zic vouă,) vor căuta să intre, şi nu vor putea.

²⁵ Deci după ce se va scula Stăpânul casei, şi va încuia uşa, şi veţi începe a sta afară, şi a bate în uşă, zicând: Doamne, Doamne, deschide nouă; şi răspunzând, va zice vouă: Nu vă ştiu pre voi, de unde sunteţi;

²⁶ Atunci veţi începe a zice: Am mâncat înaintea ta, şi am băut, şi în uliţele noastre ai învăţat.

²⁷ Şi va zice: Zic vouă, nu vă ştiu pre voi de unde sunteţi, depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii nedreptăţii.

²⁸ Acolo va fi plângerea şi scârşnirea dinţilor; când veţi vedea pre Avraam, şi pre Isaac, şi pre Iacov, şi pre toţi Prorocii întru Împărăţia lui Dumnezeu, iar pre voi scoşi afară.

²⁹ Şi vor veni de la răsărit, şi de la apus, şi de la amiază-noapte, şi de la amiazăzi, şi vor şedea întru Împărăţia lui Dumnezeu.

³⁰ Şi iată, sunt pre urmă, care vor fi întâi; şi sunt întâi, care vor fi pre urmă.

³¹ În ziua aceea, s-au apropiat, oarecari din Farisei, zicând lui: Ieşi, şi te du de aici, că Irod va să te omoare.

³² Şi a zis lor: Mergând spuneţi vulpii acesteia: Iată, scot draci, şi fac vindecări astăzi, şi mâine, şi a treia zi mă voi sfârşi.

³³ Însă mi se cade astăzi, şi mâine, şi în cealaltă zi a merge; că nu este cu putinţă să piară Proroc afară din Ierusalim.

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, cel ce omori Prorocii, şi ucizi cu pietre pre cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să adun pre fiii tăi, cum adună găina puii săi sub aripi, şi nu aţi voit.

³⁵ Iată, se lasă vouă casa voastră pustie; şi Amin grăiesc vouă: Că nu mă veţi vedea de acum până va veni, când veţi zice: Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului.

14

¹ Şi a fost când a intrat el în casa oarecăruia din boierii Fariseilor Sâmbăta, ca să mănânce pâine, şi aceia îl pândeau pre el.

² Şi iată, un om bolnav de idropică, era înaintea lui.

³ Şi răspunzând Iisus, a zis către Farisei, şi către legiuitori, grăind: Oare este slobod Sâmbăta a vindeca?

⁴ Iar ei au tăcut. Şi apucându-l l-a vindecat pre el, şi l-a slobozit.

⁵ Şi răspunzând, către ei a zis: Căruia dintru voi, fiul, sau boul de va cădea în puţ, au nu îndată îl va scoate pre el în ziua Sâmbetei?

⁶ Şi nu au putut răspunde lui la acestea.

⁷ Şi zicea către cei chemaţi pildă, luând aminte, cum îşi alegeau şederile mai sus, zicând către dânşii:

⁸ Când te vei chema de cineva la nuntă, nu şedea în locul cel mai de sus, ca nu cumva să fie chemat de dânsul altul mai cinstit decât tine;

⁹ Şi venind cela ce şi pre tine şi pre acela a chemat, va zice ţie: Dă locul acestuia. Şi atunci vei începe cu ruşine locul cel mai de jos a-l ţinea.

¹⁰ Ci când te vei chema, mergând şezi la locul cel mai de jos; ca, când va veni cel ce te-a chemat, să-ţi zică ţie: Prietene, suie-te mai sus; atunci îţi va fi ţie cinste înaintea celor ce vor şedea împreună cu tine.

¹¹ Că tot cel ce se înalţă, se va smeri; şi cel ce se smereşte, se va înălţa.

¹² Şi zicea şi celui ce îl chemase pre el: Când faci prânz sau cină, nu chema prietenii tăi, nici fraţii tăi, nici rudele tale, nici vecini bogaţi; ca nu cândva să te cheme şi ei pre tine, şi să îţi facă răsplătire.

¹³ Ci când faci ospăţ, chiamă săracii, neputincioşii, şchiopii, şi orbii;

¹⁴ Şi fericit vei fi căci nu pot să-ţi întoarcă; că ţi se va întoarce ţie întru învierea drepţilor.

¹⁵ Şi auzind acestea unul din cei ce şedea cu el, a zis: Fericit este cel ce va prânzi întru Împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁶ Iar el a zis lui: Un om oarecare a făcut cină mare, şi a chemat pre mulţi;

¹⁷ Şi a trimes pre sluga sa în ceasul cinei să zică celor chemaţi: Veniţi, că iată gata sunt toate.

¹⁸ Şi au început toţi dimpreună a se lepăda. Cel dintâi a zis lui: Ţarină am cumpărat, şi am nevoie să ies şi să o văd; rogu-te să mă ierţi.

¹⁹ Şi altul a zis: Perechi de boi am cumpărat cinci; şi merg să-i ispitesc; rogu-te să mă ierţi.

²⁰ Şi altul a zis: Femeie mi-am luat; şi pentru aceasta nu pot veni.

²¹ Şi întorcându-se sluga aceea, a spus Domnului său acestea. Atunci mâniindu-se stăpânul casei, a zis slugii sale: Ieşi curând la răspântiile şi uliţele cetăţii, şi săracii, şi betegii, şi şchiopii, şi orbii, adu-i aici.

²² Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit, şi încă mai este loc.

²³ Şi a zis Domnul către slugă: Ieşi la drumuri, şi la garduri, şi-i sileşte să intre, ca să se umple casa mea.

²⁴ Că zic vouă: Că nici unul din bărbaţii aceia ce erau chemaţi, nu va gusta cina mea.

²⁵ Şi mergeau cu dânsul noroade multe, şi întorcându-se, le-a zis lor:

²⁶ Oricine vine către mine, şi nu urăşte pre tatăl său, şi pre mumă, şi pre femeie, şi pre feciori, şi pre fraţi, şi pre surori, încă şi pre sufletul său, nu poate fi ucenic al meu.

²⁷ Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa, şi vine după mine, nu poate fi ucenic al meu.

²⁸ Că cine dintru voi vrând să zidească turn, au nu întâi şezând, îşi socoteşte cheltuiala, de are cele spre săvârşire?

²⁹ Ca nu cândva punând el temelia, şi neputând săvârşi, toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă a-l batjocori, zicând:

³⁰ Că acest om a început a zidi, şi n-a putut săvârşi.

³¹ Sau care Împărat, mergând să se lovească cu alt Împărat la război, au nu şezând întâi, se sfătuieşte de va putea cu zece mii să se întâmpine cu cela ce vine asupra lui cu douăzeci de mii?

³² Iar de nu, încă fiind el departe, trimiţând solie, se roagă de pace.

³³ Deci aşa fiecare dintre voi, care nu se leapădă de toate avuţiile sale, nu poate fi ucenic al meu.

³⁴ Bună este sarea; iar dacă sarea se va împuţi, cu ce se va îndulci?

³⁵ Nici în pământ, nici în gunoi nu este de treabă; afară o leapădă pre ea. Cela ce are urechi de auzit, auză.

15

¹ Şi era apropiindu-se de dânsul toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-l asculte pre el.

² Şi cârteau Fariseii şi Cărturarii, zicând: Acesta pre păcătoşi primeşte, şi mănâncă cu dânşii.

³ Şi a zis către ei pilda aceasta, grăind:

⁴ Care om dintru voi, având o sută de oi, şi pierzând una dintru ele, au nu lasă pre cele nouăzeci şi nouă în pustie; şi merge după cea pierdută, până când o află pre ea?

⁵ Şi aflându-o o pune pre umerile sale bucurându-se.

⁶ Şi venind la casa sa cheamă prietenii şi vecinii, zicând lor: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia mea cea pierdută.

⁷ Zic vouă: Că aşa va fi bucurie în Cer de un păcătos ce se pocăieşte, decât de nouăzeci şi nouă de drepţi, cărora nu le trebuieşte pocăinţă.

⁸ Sau care femeie, având zece drahme, de pierde o drahmă, au nu aprinde făclia, şi mătură casa, şi caută cu deadinsul, până o află?

⁹ Şi aflându-o, cheamă prietenele şi vecinele, zicând: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit drahma care o am pierdut.

¹⁰ Aşa zic vouă: Bucurie se face înaintea Îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos ce se pocăieşte.

¹¹ Şi a zis: Un om avea doi feciori;

¹² Şi a zis cel mai tânăr din ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuţie. Şi le-a împărţit lor avuţia.

¹³ Şi nu după multe zile, adunând toate feciorul cel mai tânăr, s-a dus într-o ţară departe, şi acolo a risipit toată avuţia sa, vieţuind întru dezmierdări.

¹⁴ Şi cheltuind el toate, s-a făcut foamete mare întru acea ţară, şi el a început a se lipsi.

¹⁵ Şi mergând s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia; şi l-a trimis pre el la ţarinele sale să pască porcii.

¹⁶ Şi dorea să-şi sature pântecele său, de roşcovele ce mânca porcii; şi nimenea nu-i da lui.

¹⁷ Iar venind întru sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine; iar eu pier de foame.

¹⁸ Scula-mă-voi, şi mă voi duce la tatăl meu, şi voi zice lui:

¹⁹ Tată, greşit-am la Cer şi înaintea ta; şi nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău; fă-mă ca pre unul din argaţii tăi.

²⁰ Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Iar el încă departe fiind, l-a văzut pre dânsul tatăl lui, şi i s-a făcut milă, şi alergând, a căzut pre grumajii lui, şi l-a sărutat pre el.

²¹ Şi a zis lui feciorul: Tată, greşit-am la Cer, şi înaintea ta; şi nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău.

²² Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi haina cea dintâi, şi-l îmbrăcaţi pre el, şi daţi inel în mâna lui, şi încălţăminte în picioarele lui.

²³ Şi aducând viţelul cel hrănit, îl junghiaţi; şi mâncând să ne veselim.

²⁴ Că fiul meu acesta mort era, şi a înviat; şi pierdut era, şi s-a aflat. Şi a început a se veseli.

²⁵ Iar feciorul lui cel mai mare era la ţarină; şi dacă a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.

²⁶ Şi chemând pre unul din slugi l-a întrebat, ce sunt acestea?

²⁷ Iar el a zis: Că fratele tău a venit, şi a junghiat tatăl tău viţelul cel hrănit, pentru că sănătos pre el l-a primit.

²⁸ Şi s-a mâniat, şi nu vrea să intre; iar Tatăl lui ieşind, îl ruga pre el.

²⁹ Iar el răspunzând, a zis Tatălui său: Iată, atâţia ani slujesc ţie, şi niciodată porunca ta n-am călcat, şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.

³⁰ Iar când veni fiul tău acesta, care a mâncat avuţia ta cu curvele, junghiaşi lui viţelul cel hrănit.

³¹ Iar el a zis lui: Fiule, tu în toată vremea eşti cu mine, şi toate ale mele, ale tale sunt.

³² Ci se cădea a ne veseli, şi a ne bucura, căci fratele tău acesta mort era, şi a înviat; şi pierdut era, şi s-a aflat.

16

¹ Şi zicea şi către Ucenicii săi: Era un om bogat, care avea un iconom; şi acesta a fost pârât la el, că risipeşte avuţiile lui.

² Şi chemând pre el, i-a zis lui: Ce aud aceasta de tine? Dă seama de iconomia ta, că nu vei putea mai mult a fi iconom.

³ Iar iconomul a zis întru sine: Ce voi face, că Domnul meu ia iconomia de la mine? A săpa nu pot, a cere îmi este ruşine.

⁴ Ştiu ce voi face, ca dacă mă voi schimba din iconomie, să mă primească în casele lor.

⁵ Şi chemând câte unul pre fieştecare, din datornicii Domnului său, a zis celui dintâi: Cu cât eşti dator domnului meu?

⁶ Iar el a zis: Cu o sută de măsuri de untdelelmn. Şi i-a zis lui: Ia-ţi zapisul tău, şi şezi curând de scrie cincizeci.

⁷ Iar după aceea a zis altuia: Dar tu cu cât eşti dator? Iar el a zis: Cu o sută de măsuri de grâu. Şi a zis lui: Ia-ţi zapisul tău şi scrie optzeci.

⁸ Şi a lăudat Domnul pre iconomul nedreptăţii, că înţelepţeşte a făcut; că fiii veacului acestuia mai înţelepţi sunt decât fiii luminii întru neamul lor.

⁹ Şi eu zic vouă: Faceţi-vă vouă prieteni din mamona nedreptăţii, că dacă veţi fi lipsiţi, să vă primească pre voi în corturile cele veşnice.

¹⁰ Cel ce este credincios întru puţin, şi întru mult credincios este; şi cel ce este nedrept întru puţin, şi întru mult nedrept este.

¹¹ Deci dacă întru cel nedrept mamona nu aţi fost credincioşi, pre cel adevărat cine îl va încredinţa vouă?

¹² Şi dacă întru cel strein nu aţi fost credincioşi, pre cel ce este al vostru cine îl va da vouă?

¹³ Nici o slugă nu poate la doi domni să slujească; pentru că sau pre unul va urî şi pre altul va iubi; sau de unul se va ţinea şi de altul nu va griji; nu puteţi sluji lui Dumnezeu, şi lui mamona.

¹⁴ Şi auzeau acestea toate şi Fariseii, care erau iubitori de argint, şi-l batjocoreau pre el.

¹⁵ Şi le-a zis lor: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pre voi drepţi înaintea oamenilor; iar Dumnezeu ştie inimile voastre; că ce este întru oameni înălţat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.

¹⁶ Legea şi Prorocii până la Ioan, de atunci Împărăţia lui Dumnezeu bine se vesteşte; şi fieştecare spre aceea se sileşte.

¹⁷ Iar mai lesne este Cerul şi pământul să treacă, decât din lege o cirtă să cază.

¹⁸ Tot cela ce-şi lasă muierea sa, şi ia alta, preacurveşte; şi tot cela ce ia lăsată de bărbat, preacurveşte.

¹⁹ Şi era un om oarecare bogat, şi se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele luminat.

²⁰ Şi era un sărac oarecare anume Lazăr, care zăcea înaintea uşii lui plin de bube.

²¹ Şi poftea să se sature din sfărâmiturile care cădeau din masa bogatului; ci şi câinii venind lingeau bubele lui.

²² Şi a fost că a murit săracul, şi s-a dus de Îngeri în sânul lui Avraam; şi a murit şi bogatul şi s-a îngropat.

²³ Şi în iad ridicându-şi ochii săi, fiind în munci, vede pre Avraam de departe, şi pre Lazăr în sânurile lui.

²⁴ Şi el strigând, a zis: Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pre Lazăr, să-şi întingă vârful degetului lui în apă, şi să-mi răcorească limba mea, că mă chinuiesc în văpaia aceasta.

²⁵ Iar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte, că ai luat înapoi tu cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea cele rele; iar acum acesta se mângâie, iar tu te chinuieşti.

²⁶ Şi preste toate acestea, între noi şi între voi, prăpastie mare s-a întărit, ca cei ce vor vrea să treacă de aici către voi, să nu poată; nici cei de acolo la noi să treacă.

²⁷ Şi a zis: Rogu-te dar, părinte, ca să-l trimiţi pre dânsul în casa tatălui meu.

²⁸ Că am cinci fraţi; să le mărturisească lor, ca să nu vie şi ei la acest loc de muncă.

²⁹ Şi i-a zis Avraam lui: Au pre Moise, şi pre Proroci; să-i asculte pre dânşii.

³⁰ Iar el a zis: Nu, Părinte Avraame; ci de va merge cineva din morţi la dânşii, se vor pocăi.

³¹ Şi i-a zis lui: Dacă nu ascultă pre Moise, şi pre Proroci, măcar de ar şi învia cineva din morţi, nu vor crede.

17

¹ Şi a zis către Ucenici: Cu neputinţă este să nu vie smintelele; dar vai aceluia prin care vin.

² Mai de folos i-ar fi lui, de s-ar lega o piatră de moară de grumajii lui, şi să se arunce în mare, decât să smintească pre unul dintr-aceşti mai mici.

³ Luaţi aminte de sine-vă: De va greşi ţie fratele tău, ceartă-l pre el; şi de se va pocăi, iartă-i lui.

⁴ Şi măcar de şapte ori în zi de va greşi ţie, şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Căiescu-mă; iartă-i lui.

⁵ Şi au zis Apostolii, Domnului: Adaugă-ne nouă Credinţă.

⁶ Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă, ca un grăunţ de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi v-ar fi ascultat pre voi.

⁷ Şi cine dintru voi având slugă arând, sau păstorind, care venind acela din câmp, va zice îndată: Treci de şezi?

⁸ Ci au nu-i va zice lui: Găteşte-mi ce voi cina; şi încingându-te, slujeşte-mi, până voi mânca, şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea tu?

⁹ Au doară va avea har slugii aceia, căci a făcut cele ce i s-a poruncit lui? Nu mi se pare.

¹⁰ Aşa şi voi, când veţi face toate cele ce vi s-a poruncit vouă, ziceţi, că slugi netrebnice suntem; că ce am fost datori a face, am făcut.

¹¹ Şi a fost când mergea el în Ierusalim, şi el trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileei.

¹² Şi intrând el într-un sat, l-au întâmpinat pre el zece bărbaţi leproşi, care au stătut de departe.

¹³ Şi aceia au ridicat glas, zicând: Iisuse Învăţătorule, miluieşte-ne pre noi.

¹⁴ Şi văzându-i, le-a zis lor: Mergeţi şi vă arătaţi Preoţilor. Şi a fost când mergeau ei, s-au curăţit.

¹⁵ Iar unul dintru dânşii văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pre Dumnezeu.

¹⁶ Şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumind lui; şi acela era Samarinean.

¹⁷ Iar Iisus răspunzând, a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?

¹⁸ Nu s-a aflat să se întoarcă, ca să dea slavă lui Dumnezeu, fără numai acesta ce este de alt neam?

¹⁹ Şi i-a zis lui: Scoală-te, şi mergi; credinţa ta te-a mântuit.

²⁰ Şi întrebat fiind de Farisei, când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, a răspuns lor şi a zis: Nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu cu pândire.

²¹ Nici vor zice: Iată aici, sau iată acolo; că iată Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este.

²² Şi a zis către Ucenici: Vor veni zile, când veţi pofti una din zilele Fiului Omului să vedeţi, şi nu veţi vedea.

²³ Şi vor zice vouă: Iată aici, sau iată acolo; să nu mergeţi, nici să urmaţi.

²⁴ Că precum fulgerul care fulgeră din partea cea de sub Cer, preste partea cea de sub Cer luminează, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua sa.

²⁵ Iar întâi i se cade lui multe a pătimi, şi a fi lepădat de neamul acesta.

²⁶ Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului.

²⁷ Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până la ziua în care a intrat Noe în corabie, şi a venit potopul, şi a pierdut pre toţi.

²⁸ Aşijderea şi precum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau.

²⁹ Iar în care zi a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi piatră pucioasă din Cer, şi a pierdut pre toţi.

³⁰ Într-acest chip va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta.

³¹ Într-acea zi cela ce va fi deasupra casei, şi vasele lui în casă, să nu se pogoare să le ia pre ele; şi cel ce va fi în câmp, asemenea să nu se întoarcă înapoi.

³² Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.

³³ Cine va căuta sufletul său să-l mântuiască, pierde-l-va pre el; şi cine îl va pierde, îl va învia pre el.

³⁴ Zic vouă: Într-această noapte vor fi doi într-un pat; unul se va lua, şi altul se va lăsa.

³⁵ Două vor măcina împreună; una se va lua, şi alta se va lăsa.

³⁶ Doi vor fi în câmp; unul se va lua şi altul se va lăsa.

³⁷ Şi răspunzând, au zis lui: Unde Doamne? Iar el a zis lor: Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.

18

¹ Şi zicea şi pildă lor; că se cade în toată vremea a se ruga, şi a nu se lenevi, zicând:

² Un judecător oarecare era într-o cetate, care de Dumnezeu nu se temea, şi de om nu se ruşina.

³ Era şi o văduvă în cetatea aceea, şi venea la dânsul, zicând: Izbăveşte-mă de pârâşul meu.

⁴ Şi nu vrea în multă vreme; iar după aceea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem, şi de om nu mă ruşinez,

⁵ Dar pentru că îmi face supărare văduva aceasta, o voi izbăvi pre ea; ca nu până în sfârşit venind să mă supere.

⁶ Şi a zis Domnul: Auziţi ce grăieşte judecătorul nedreptăţii?

⁷ Dar Dumnezeu au nu va face izbăvire aleşilor săi, care strigă către dânsul ziua şi noaptea, de şi îndelung îi rabdă pre dânşii?

⁸ Zic vouă: Că va face izbăvirea lor curând. Însă când va veni Fiul Omului, oare va afla credinţa pre pământ?

⁹ Şi a zis şi către oarecare ce se nădăjduiau întru sine cum că sunt drepţi, şi defăimau pre ceilalţi, pilda aceasta:

¹⁰ Doi oameni s-au suit în Biserică să se roage: Unul Fariseu, şi altul vameş.

¹¹ Fariseul stând, aşa se ruga întru sine: Dumnezeule, mulţumescu-ţi, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preacurvari, sau ca şi acest Vameş.

¹² Postesc de două ori în Sâmbătă, dau zeciuială din toate câte câştig.

¹³ Iar vameşul de departe stând, nu vrea nici ochii săi la Cer să-i ridice; ci îşi bătea pieptul său, zicând: Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului.

¹⁴ Zic vouă: S-a pogorât acesta mai îndreptat la casa sa decât acela; că tot cel ce se înalţă pre sine, se va smeri; iar cel ce se smereşte pre sine, se va înălţa.

¹⁵ Şi aduceau la el şi pruncii, ca să se atingă de ei; iar Ucenicii văzând, i-au certat pre dânşii.

¹⁶ Iar Iisus chemându-i la sine pre ei, a zis: Lăsaţi pruncii să vie la mine, şi nu-i opriţi pre ei; că a unora ca acestora este Împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁷ Amin zic vouă: Oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra într-însa.

¹⁸ Şi l-a întrebat pre el un boier, zicând: Învăţătorule bune, ce voi face să moştenesc viaţa veşnică?

¹⁹ Iar Iisus i-a zis lui: Căci îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai Unul Dumnezeu.

²⁰ Poruncile ştii: Să nu curveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu fii mărturie mincinoasă; cinsteşte pre tatăl tău, şi pre muma ta.

²¹ Iar el a zis: Acestea toate le-am păzit din tinereţele mele.

²² Iar Iisus auzind acestea, i-a zis lui: Încă una îţi lipseşte; toate câte ai, vinde-le, şi le împarţi săracilor, şi vei avea comoară în Cer; şi vino urmează mie.

²³ Iar el auzind acestea, s-a întristat; că era bogat foarte.

²⁴ Şi văzându-l Iisus că s-a întristat, a zis: Cât de anevoe vor intra întru Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii.

²⁵ Că mai lesne este cămila prin urechile acului a trece, decât bogatul întru Împărăţia lui Dumnezeu a intra.

²⁶ Iar cei ce au auzit acestea, au zis: Şi cine poate să se mântuiască?

²⁷ Iar el a zis: Cele ce nu sunt cu putinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu.

²⁸ Şi a zis Petru: Iată, noi am lăsat toate, şi am urmat ţie.

²⁹ Iar el a zis lor: Amin grăiesc vouă că nimeni nu este, care şi-a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau femeie, sau feciori, pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

³⁰ Care să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, şi în veacul cel viitor viaţă veşnică.

³¹ Şi luând pre cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim în Ierusalim, şi se vor împlini toate cele scrise prin Proroci, pentru Fiul Omului.

³² Că se va da neamurilor, şi se va batjocori, şi se va ocărî, şi se va scuipa.

³³ Şi bătându-l îl vor omorî pre el; şi a treia zi va învia.

³⁴ Iar ei nimic dintru acestea nu au înţeles, şi era cuvântul acesta ascuns de la ei, şi nu cunoşteau cele ce se grăia.

³⁵ Şi a fost când s-a apropiat el de Ierihon, un orb şedea lângă cale cerşind.

³⁶ Şi auzind norodul trecând, a întrebat, ce este aceasta.

³⁷ Şi i-au zis lui: Că Iisus Nazarineanul trece.

³⁸ Şi a strigat, zicând: Iisuse Fiul lui David, miluieşte-mă.

³⁹ Iar cei ce mergeau înainte certau pre el să tacă; iar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David miluieşte-mă.

⁴⁰ Şi stând Iisus, a poruncit să-l aducă pre el la sine, iar apropiindu-se el de dânsul, l-a întrebat, zicând:

⁴¹ Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne: Să văz.

⁴² Şi Iisus i-a zis lui: Vezi; credinţa ta te-a mântuit.

⁴³ Şi îndată a văzut, şi a mers după el, slăvind pre Dumnezeu; şi tot norodul văzând, a dat laudă lui Dumnezeu.

19

¹ Şi intrând trecea prin Ierihon.

² Şi iată, un om anume Zaheu; şi acesta era mai marele vameşilor, şi era bogat.

³ Şi căuta să vadă pre Iisus, cine este, şi nu putea de norod, că era mic de stat.

⁴ Şi alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-l vază pre el; că pre acolo vrea să treacă.

⁵ Şi dacă a venit la locul acela, căutând Iisus, l-a văzut pre dânsul, şi a zis către dânsul: Zahee, grăbeşte de te pogoară; că astăzi în casa ta mi se cade să fiu.

⁶ Şi grăbindu-se s-a pogorât, şi l-a primit pre dânsul bucurându-se.

⁷ Şi văzând toţi tânjeau, zicând: Că la un om păcătos a intrat să găzduiască.

⁸ Iară Zaheu stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate de avuţia mea, Doamne, o dau săracilor; şi de am năpăstuit pre cineva cu ceva, întorc împătrit.

⁹ Şi a zis către el Iisus: Că astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta fiu al lui Avraam este.

¹⁰ Că a venit Fiul Omului să caute şi să mântuiască pre cel pierdut.

¹¹ Şi ascultând ei acestea, adăugând a zis o pildă; pentru că era el aproape de Ierusalim, şi li se părea lor, cum că îndată va să se arate Împărăţia lui Dumnezeu. Deci a zis:

¹² Un om oarecare de bun neam, s-a dus într-o ţară departe, să-şi ia lui împărăţie, şi să se întoarcă.

¹³ Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat lor zece mnas, şi a zis către ei: Neguţătoriţi până voi veni.

¹⁴ Iar cetăţenii lui îl urau pre el, şi au trimis solie după el, zicând: Nu voim pre acesta să împărăţească preste noi.

¹⁵ Şi a fost când s-a întors el luând împărăţia, a zis să se cheme la dânsul slugile acelea, cărora dăduse argintul; ca să ştie cine ce a neguţătorit.

¹⁶ Şi a venit cel dintâi, zicând: Doamne, mnaoa ta a agonisit zece mnas.

¹⁷ Şi a zis lui: Bine slugă bună, că întru puţin ai fost credincios, să ai putere preste zece cetăţi.

¹⁸ Şi a venit cel al doilea, zicând: Doamne, mnaoa ta a făcut cinci mnas.

¹⁹ Şi a zis şi acestuia: Şi tu fii preste cinci cetăţi.

²⁰ Şi altul a venit, zicând: Doamne, iată, mnaoa ta, care o am ţinut legată în mahramă.

²¹ Că m-am temut de tine, că om aspru eşti; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat.

²² Şi i-a zis: Din gura ta te voi judeca slugă vicleană: Ai ştiut că eu om aspru sunt, luând ce n-am pus, şi secerând ce nu am semănat.

²³ Dar pentru ce n-ai dat argintul meu schimbătorilor, şi venind eu l-aş fi cerut cu dobândă?

²⁴ Şi celor ce sta înainte le-a zis: Luaţi de la el mnaoa, şi o daţi celui ce are zece mnas.

²⁵ Şi au zis lui: Doamne, acela are zece mnas.

²⁶ Că zic vouă: Că tot celui ce are i se va da; iar de la cela ce nu are, şi ce are se va lua de la el.

²⁷ Însă pre vrăjmaşii mei aceia, care nu au voit să împărăţesc preste dânşii, aduceţi-i încoace şi-i tăiaţi înaintea mea.

²⁸ Şi zicând acestea, mergea înainte suindu-se în Ierusalim.

²⁹ Şi a fost când s-a apropiat de Betfaghe şi Betania, către muntele ce se cheamă al Măslinilor, a trimis doi din Ucenicii săi, zicând:

³⁰ Mergeţi în satul care este înaintea voastră, întru care intrând veţi găsi un mânz legat, pre care nimeni din oameni niciodată n-a şezut; dezlegaţi-l pre el şi-l aduceţi.

³¹ Şi de va întreba cineva pre voi: Pentru ce îl dezlegaţi? Aşa să ziceţi lui: Că Domnului trebuieşte.

³² Şi mergând trimişii, au aflat cum zisese lor.

³³ Şi dezlegând ei mânzul, au zis stăpânii lui către ei: Ce dezlegaţi mânzul?

³⁴ Iar ei au zis: Că Domnului trebuieşte.

³⁵ Şi l-au adus pre el la Iisus; şi aruncându-şi veşmintele sale pre mânz, au pus pre Iisus deasupra.

³⁶ Şi mergând el, aşterneau veşmintele lor pre cale.

³⁷ Şi apropiindu-se el la pogorâşul muntelui Maslinilor, a început toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a lăuda pre Dumnezeu cu glas mare, pentru toate puterile care văzuse.

³⁸ Zicând: Bine este cuvântat Împăratul cel ce vine întru Numele Domnului; pace în Cer, şi slavă întru cei de sus.

³⁹ Şi oarecare Farisei din norod a zis către el: Învăţătorule, ceartă-ţi Ucenicii tăi.

⁴⁰ Şi răspunzând a zis lor: Zic vouă, că de vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.

⁴¹ Şi dacă s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns de dânsa,

⁴² Zicând: De ai fi cunoscut şi tu, măcar în ziua aceasta a ta, cele ce sunt către pacea ta; Iar acum s-au ascuns de către ochii tăi.

⁴³ Că vor veni zile asupra ta, şi vor pune vrăjmaşii tăi şanţ împrejurul tău, şi te vor înconjura, şi te vor îmbulzi de toate părţile.

⁴⁴ Şi te vor face întocmai cu pământul pre tine, şi pre feciorii tăi întru tine; şi nu vor lăsa întru tine piatră pre piatră; pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.

⁴⁵ Şi intrând în Biserică, a început a scoate pre cei ce vindea într-însa şi cumpăra, zicând lor:

⁴⁶ Scris este: Casa mea casă de rugăciune este; iar voi o aţi făcut peşteră tâlharilor.

⁴⁷ Şi era învăţând în toate zilele în Biserică. Iar Arhiereii, şi Cărturarii, şi Bătrânii norodului, căutau pre el să-l piardă.

⁴⁸ Şi nu aflau ce-i vor face; că tot norodul se ţinea de el, ascultându-l pre dânsul.

20

¹ Şi a fost într-una din zilele acelea, învăţând el norodul în Biserică, şi bine vestind, au venit Preoţii, şi Cărturarii, cu Bătrânii.

² Şi au grăit către el, zicând: Spune nouă: Cu ce Putere faci acestea? Sau cine este carele ţi-a dat ţie Puterea aceasta?

³ Iar el răspunzând, a zis către ei: Întreba-voi şi eu pre voi un cuvânt, şi să-mi spuneţi.

⁴ Botezul lui Ioan din Cer a fost, sau de la oameni?

⁵ Iar ei cugetau întru sine, zicând: Că de vom zice din cer, va zice: Pentru ce dar n-aţi crezut lui?

⁶ Iar de vom zice: De la oameni, tot norodul cu pietre ne vor ucide; căci este încredinţat că Ioan Proroc a fost.

⁷ Şi au răspuns: Că nu ştiu de unde.

⁸ Şi Iisus le-a zis lor: Nici eu nu vă spun vouă, cu ce putere fac acestea.

⁹ Şi a început a zice către norod pilda aceasta: Un om a sădit vie, şi o a dat lucrătorilor, şi s-a dus departe multă vreme.

¹⁰ Şi la vreme a trimis către lucrători o slugă, ca să-i dea lui din rodul viei; iar lucrătorii bătându-l pre el, l-au trimis deşert.

¹¹ Şi a adaos a trimite altă slugă; iar ei şi pre acela bătându-l şi batjocorindu-l, l-au trimis deşert.

¹² Şi a adaos a trimite şi al treilea; iar ei şi pre acela rănindu-l, l-au scos afară.

¹³ Şi a zis Domnul viei: Ce voi face? Trimite-voi pre fiul meu cel iubit; doară văzându-l pre dânsul, se vor ruşina.

¹⁴ Iar lucrătorii văzându-l pre el, cugetau întru sine zicând: Acesta este moştenitorul, veniţi să-l ucidem pre el, ca să fie a noastră moştenirea (moşia).

¹⁵ Şi scoţându-l afară din vie l-au omorât; ce va face dar lor Domnul viei?

¹⁶ Veni-va, şi va pierde pre lucrătorii aceştia, şi via o va da altora; iar ei auzind, au zis: Să nu fie.

¹⁷ Iar el căutând spre ei, a zis: Ce este dar aceasta ce este scris: Piatra pre care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului.

¹⁸ Tot cela ce va cădea pre acea Piatră, se va sfărâma; iar preste care va cădea, îl va spulbera.

¹⁹ Şi căutau Arhiereii şi Cărturarii ca să-şi pună mâinile pre el într-acel ceas, şi s-au temut de norod; căci înţeleseseră că către dânşii a zis pilda aceasta.

²⁰ Şi pândindu-l au trimis iscoade, care se prefăceau pre sine a fi drepţi, să-l prindă pre el în cuvânt, ca să-l dea pre el stăpânirii şi puterii dregătorului.

²¹ Şi l-au întrebat pre el, zicând: Învăţătorule, ştim că drept grăieşti, şi înveţi, şi nu alegi faţă, ci întru adevăr calea lui Dumnezeu înveţi.

²² Cade-se nouă a da dajdie Cezarului, sau nu?

²³ Iar el pricepând vicleşugul lor, a zis către ei: Ce mă ispitiţi?

²⁴ Arătaţi-mi un dinar: Al cui chip şi scriptură are pre el? Iar ei răspunzând, a zis: Ale Cezarului.

²⁵ Iar el le-a zis lor: Daţi înapoi dar cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului; şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.

²⁶ Şi nu l-au putut prinde pre dânsul în cuvânt înaintea norodului, şi minunându-se de răspunsul lui, au tăcut.

²⁷ Iar apropiindu-se unii din Saduchei, care grăiesc împrotivă că nu este înviere, l-au întrebat pre el, zicând:

²⁸ Învăţătorule, Moise a scris nouă: De va muri fratele cuiva, având femeie, şi acesta va muri fără feciori, să ia fratele lui pre femeia aceea, şi să ridice sămânţă fratelui său.

²⁹ Deci şapte fraţi au fost, şi cel dintâi luând femeie, a murit fără de feciori.

³⁰ Şi a luat al doilea pre femeia aceea, şi acela a murit fără feciori.

³¹ Şi al treilea o a luat pre ea; şi aşijderea câte şapte; şi nu au lăsat feciori şi au murit.

³² Iar mai apoi de toţi a murit şi femeia.

³³ Deci la înviere, a căruia dintr-înşii va fi femeie? Căci câte şapte o au avut pre ea femeie.

³⁴ Şi răspunzând Iisus, a zis lor: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită.

³⁵ Iar cei ce se învrednicesc a dobândi acel veac, şi învierea din morţi, nici se însoară, nici se mărită.

³⁶ Că nici să moară nu mai pot; ci asemenea cu Îngerii sunt; şi fii lui Dumnezeu sunt, fiind fii ai învierii.

³⁷ Iar cum că se vor scula morţii, şi Moise a arătat la Rug, precum zice: Domnul Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.

³⁸ Iar Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor; că toţi lui viază.

³⁹ Şi răspunzând oarecare din Cărturari, a zis: Învăţătorule, bine ai zis.

⁴⁰ Şi nu mai îndrăznea de acia să-l mai întrebe pre el nimic.

⁴¹ Şi a zis către dânşii: Cum zic că Hristos este fiul lui David?

⁴² Şi însuşi David zice în cartea Psalmilor: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta mea,

⁴³ Până ce voi pune pre vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale.

⁴⁴ Deci David Domn îl cheamă pre el; şi cum fiu al lui este?

⁴⁵ Şi ascultând tot norodul, a zis Ucenicilor săi:

⁴⁶ Păziţi-vă de Cărturari, care voiesc a umbla în podoabe, şi iubesc închinăciunile prin târguri, şi scaunele cele mai de sus în Sinagoguri, şi şederile cele mai întâi la ospeţe.

⁴⁷ Care mănâncă casele văduvelor, şi cu pricină, îndelung se roagă; aceştia vor lua mai multă osândă.

21

¹ Şi căutând, a văzut pre cei bogaţi aruncând darurile lor în Gazofilachie.

² Şi a văzut şi pre o văduvă săracă aruncând acolo doi filiari.

³ Şi a zis: Adevărat zic vouă, că această văduvă săracă, mai mult decât toţi a aruncat.

⁴ Că toţi aceştia din prisosinţa lor au aruncat la darurile lui Dumnezeu; iar aceasta din lipsa sa, toată avuţia sa care a avut, o a aruncat.

⁵ Şi oarecare grăind pentru Biserică, că este împodobită cu pietre frumoase, şi cu podoabe, a zis:

⁶ Acestea care vedeţi, vor veni zile întru care nu va rămânea piatră pre piatră, care să nu se risipească.

⁷ Şi l-au întrebat pre el, zicând: Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi ce semn este, când vor vrea să fie acestea?

⁸ Iar el a zis: Căutaţi să nu vă amăgiţi; că mulţi vor veni întru Numele meu, zicând: Că eu sunt, şi vremea s-a apropiat; ci să nu mergeţi după ei.

⁹ Şi când veţi auzi războaie, şi răzmeriţe, să nu vă spăimântaţi. Că se cade să fie acestea întâi; ci nu va fi îndată sfârşitul.

¹⁰ Atunci, zicea lor: Se va scula neam preste neam, şi împărăţie preste împărăţie.

¹¹ Şi vor fi cutremuri mari pre alocurea, şi foamete, şi ciume, spaime, şi semne mari din Cer vor fi.

¹² Iar mai înainte de acestea toate vor pune preste voi mâinile sale, şi vă vor goni, dându-vă la adunări, şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la domni, pentru Numele meu.

¹³ Şi se va întâmpla vouă întru mărturisire.

¹⁴ Puneţi dar întru inimile voastre, să nu gândiţi mai înainte ce veţi răspunde.

¹⁵ Că eu vă voi da vouă gură şi înţelepciune; căreia nu-i vor putea grăi nici sta împrotivă toţi care se vor pune împrotivă vouă.

¹⁶ Şi vă veţi da şi de părinţi, şi de rudenii, şi de prieteni, şi de fraţi; şi vor omorî din voi.

¹⁷ Şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele meu.

¹⁸ Şi păr din capul vostru nu va pieri.

¹⁹ Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.

²⁰ Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurându-se de ostaşi, atunci să ştiţi, că s-a apropiat pustiirea lui.

²¹ Atunci cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munţi; şi cei ce vor fi în mijlocul ei, să se dea în laturi; şi cei ce vor fi prin sate, să nu intre într-însul.

²² Că zilele izbândirii sunt acestea, ca să se plinească toate cele scrise.

²³ Iar vai celor ce vor avea în pântece, şi celor ce vor apleca întru acele zile; că va fi nevoie mare pre pământ; şi mânie asupra norodului acestuia.

²⁴ Şi vor cădea întru ascuţitul sabiei, şi se vor duce robi în toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat de neamuri, până se vor plini vremile neamurilor.

²⁵ Şi vor fi semne în Soare, şi în Lună, şi în Stele, şi pre pământ mâhnire limbilor cu nedumerire, sunet făcând marea şi valurile.

²⁶ Mai murind oamenii de frică, şi de aşteptarea celor ce vor să vie în lume; că puterile Cerurilor se vor clăti.

²⁷ Şi atunci vor vedea pre Fiul Omului venind pre nori cu putere, şi cu slavă multă.

²⁸ Deci începând acestea a se face, ridicaţi-vă în sus, şi ridicaţi capetele voastre, că se apropie izbăvirea voastră.

²⁹ Şi le-a zis lor pildă: Vedeţi smochinul, şi toţi copacii.

³⁰ Când înfrunzesc, văzând din voi înşivă ştiţi că de acum aproape va fi vara.

³¹ Aşa şi voi, când veţi vedea acestea făcându-se, să ştiţi că aproape este Împărăţia lui Dumnezeu.

³² Amin zic vouă, că nu va trece neamul acesta până când toate acestea vor fi.

³³ Cerul şi pământul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.

³⁴ Ci luaţi aminte de sine-vă ca să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia, şi cu grijile lumii, şi fără de veste să vie asupra voastră ziua aceea.

³⁵ Căci ca o cursă va veni, preste toţi cei ce şed pre faţa a tot pământul.

³⁶ Privegheaţi dar, în toată vremea, rugându-vă, ca să vă învredniciţi a scăpa de toate cele ce vor să fie, şi a sta înaintea Fiului Omului.

³⁷ Şi era ziua învăţând în Biserică; iar noaptea ieşind, petrecea în muntele ce se cheamă al Măslinilor.

³⁸ Şi tot norodul mâneca la dânsul în Biserică, ca să-l asculte pre el.

22

¹ Şi se apropia Praznicul azimelor, care se chema Paştile.

² Şi căutau Arhiereii şi Cărturarii cum l-ar omorî pre el; că se temeau de norod.

³ Iar satana a intrat în Iuda ce se chema Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

⁴ Şi mergând a grăit cu Arhiereii şi cu Voievozii, cum l-ar vinde pre el lor.

⁵ Şi s-au bucurat, şi s-au tocmit cu dânsul să-i dea bani.

⁶ Şi el s-a făgăduit lor, şi căuta vreme cu prilej ca să-l vânză pre el lor fără de norod.

⁷ Şi a venit ziua azimelor, întru care se cădea să se jertfească Paştile.

⁸ Şi a trimis pre Petru, şi pre Ioan, zicând: Mergeţi de gătiţi nouă Paştile, să mâncăm.

⁹ Iar ei au zis lui: Unde voieşti să gătim?

¹⁰ Iar el a zis lor: Iată intrând voi în cetate, va întâmpina pre voi un om ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după dânsul în casa unde va intra.

¹¹ Şi ziceţi stăpânului casei: Învăţătorul zice ţie, unde este sălaşul, întru care să mănânc Paştile cu Ucenicii mei?

¹² Şi el vă va arăta vouă un foişor mare, aşternut; acolo gătiţi.

¹³ Şi mergând ei au aflat precum le zisese lor; şi au gătit Paştile.

¹⁴ Şi când a venit ceasul, a şezut, şi cei doisprezece Apostoli cu el.

¹⁵ Şi a zis lor: Cu poftă am poftit aceste Paşti să le mănânc cu voi, mai-nainte de patima mea.

¹⁶ Că zic vouă: Că de acum nu voi mai mânca dintr-acestea, până când se vor umple întru Împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁷ Şi luând pahar, mulţumind, a zis: Luaţi acesta, şi-l împărţiţi vouă.

¹⁸ Că zic vouă: Că nu voi mai bea din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁹ Şi luând pâinea, mulţumind a frânt, şi a dat lor, zicând: Acesta este Trupul meu, carele se dă pentru voi: Aceasta faceţi întru pomenirea mea.

²⁰ Aşijderea şi paharul după ce au Cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru Sângele meu, carele pentru voi se varsă.

²¹ Însă iată mâna vânzătorului meu cu mine este la masă.

²² Şi Fiul Omului merge după cum este rânduit; dar vai omului aceluia prin care se vinde.

²³ Şi ei au început a se întreba între sine, care ar fi dintru ei cela ce va să facă aceasta?

²⁴ Şi s-a făcut şi prigonire între dânşii care dintru ei s-ar părea a fi mai mare.

²⁵ Iar el le-a zis lor: Împăraţii păgânilor îi domnesc pre ei; şi cei ce stăpânesc pre ei, făcători de bine se cheamă.

²⁶ Iar voi nu aşa; ci cel ce este mai mare între voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce este începător, ca cel ce slujeşte.

²⁷ Că cine este mai mare: Cel ce şade, sau cel ce slujeşte? Au nu este cel ce şade? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte.

²⁸ Iar voi sunteţi care aţi petrecut cu mine întru ispitele mele.

²⁹ Şi Eu vă rânduiesc vouă, precum mi-a rânduit mie Tatăl meu, Împărăţie.

³⁰ Ca să mâncaţi, şi să beţi la masa mea, întru Împărăţia mea, şi să şedeţi pre scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israil.

³¹ Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut pre voi, ca să vă cearnă ca grâul.

³² Iar eu m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta; şi tu oarecând întorcându-te, întăreşte pre fraţii tăi.

³³ Iar el i-a zis lui: Doamne, cu tine gata sunt şi în temniţă şi la moarte a merge.

³⁴ Iar el i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, mai înainte până ce de trei ori te vei lepăda, că nu mă ştii pre mine.

³⁵ Şi a zis lor: Când v-am trimis pre voi fără de pungă, şi fără de traistă, şi fără de încălţăminte, au avut-aţi lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic.

³⁶ Zis-a drept aceea lor: Acum dar cel ce are pungă, să o ia, aşijderea şi traistă; iar cel ce n-are sabie, să-şi vânză haina sa, şi să-şi cumpere.

³⁷ Că zic vouă: Că încă aceasta ce este scrisă se cade să se umple întru mine, care zice: Şi cu cei fărădelege s-a socotit; pentru că cele pentru mine, sfârşit au.

³⁸ Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Şi el a zis lor: Destul este.

³⁹ Şi ieşind au mers după obicei în muntele Măslinilor; şi s-au dus după el şi Ucenicii lui.

⁴⁰ Şi sosind la loc, a zis lor: Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită.

⁴¹ Şi el s-a depărtat de la dânşii ca de o aruncătură de piatră; şi îngenunchind se ruga.

⁴² Zicând: Părinte, de voieşti să treacă paharul acesta de la mine; însă nu voia mea, ci a ta să fie.

⁴³ Şi i s-a arătat lui Înger din Cer, întărindu-l pre el.

⁴⁴ Şi fiind întru nevoinţă, mai cu deadinsul se ruga. Şi se făcuse sudoarea lui ca picăturile de sânge ce pică pre pământ.

⁴⁵ Şi sculându-se de la rugăciune, venind către Ucenici, i-a aflat pre ei dormind de întristare.

⁴⁶ Şi le-a zis lor: Ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.

⁴⁷ Iar încă grăind el, iată venea mulţime, şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor, şi s-a apropiat de Iisus ca să-l sărute pre el. Pentru că acest semn dăduse lor: Pre carele voi săruta eu, acela este.

⁴⁸ Iar Iisus a zis lui: Iudo, cu sărutare pre Fiul Omului vinzi?

⁴⁹ Şi văzând cei ce erau pre lângă el, ceea ce vrea să fie, i-au zis lui: Doamne, lovi-l-vom cu sabia?

⁵⁰ Iar unul dintr-înşii, a lovit pre sluga Arhiereului, şi i-a tăiat lui urechea cea dreaptă.

⁵¹ Iar Iisus răspunzând, a zis: Lăsaţi până aicea, şi atingându-se de urechea lui, l-a vindecat pre el.

⁵² Şi a zis Iisus celor ce venise la dânsul, Arhiereilor, şi Voievozilor Bisericii, şi Bătrânilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu fuşti?

⁵³ În toate zilele fiind eu cu voi în Biserică, nu aţi întins mâinile asupra mea; ci acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.

⁵⁴ Şi prinzându-l pre el l-au adus, şi l-au băgat în casa Arhiereului. Iar Petru mergea departe după dânsul.

⁵⁵ Şi făcând ei foc în mijlocul curţii, şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor.

⁵⁶ Şi văzându-l pre el o slujnică şezând la foc, şi căutând spre el, a zis: Şi acesta a fost cu el.

⁵⁷ Iar el s-a lepădat de dânsul, zicând: Femeie, nu-l ştiu pre el.

⁵⁸ Şi după puţin altul văzându-l pre el, a zis: Şi tu dintru ei eşti. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt.

⁵⁹ Şi trecând ca un ceas, altul se întărea, zicând: Adevărat, şi acesta cu el a fost, că Galilean este.

⁶⁰ Iar Petru a zis: Omule, nu ştiu ce zici. Şi îndată încă grăind el, a cântat cocoşul.

⁶¹ Şi întorcându-se Domnul a căutat spre Petru, şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese lui, că mai înainte de ce va cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de mine.

⁶² Şi ieşind afară Petru, a plâns cu amar.

⁶³ Iar oamenii cei ce ţineau pre Iisus, batjocoreau pre el bătându-l.

⁶⁴ Şi acoperindu-l pre el, îl loveau preste obraz; şi-l întrebau pre el, zicând: Proroceşte, cine este cel ce te-a lovit?

⁶⁵ Şi altele multe hulind, împrotiva lui ziceau.

⁶⁶ Şi după ce s-a făcut ziuă, s-au adunat Bătrânii norodului, şi Arhiereii, şi Cărturarii, şi l-au dus pre el la soborul lor.

⁶⁷ Zicând: De eşti tu Hristosul, spune nouă. Şi le-a zis lor: De voi spune vouă, nu veţi crede.

⁶⁸ Şi de vă voi întreba, nu-mi veţi răspunde, nici mă veţi slobozi.

⁶⁹ De acum va fi Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii lui Dumnezeu.

⁷⁰ Şi au zis toţi: Dar tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis către ei:Voi ziceţi, că eu sunt.

⁷¹ Iar ei au zis: Ce ne mai trebuie încă mărturie? Că noi singuri am auzit din gura lui.

23

¹ Şi sculându-se toată mulţimea lor, l-au dus pre el la Pilat.

² Şi au început a-l pârî pre el, zicând: Pre acesta l-am aflat răzvrătind neamul, şi oprind a da dajdie Cezarului, zicând că este el Hristos Împărat.

³ Iar Pilat l-a întrebat pre el, zicând: Tu Eşti Împăratul Iudeilor? Iar el răspunzând, a zis lui: Tu zici.

⁴ Iar Pilat a zis către Arhierei, şi către norod: Nici o vină nu aflu în omul acesta.

⁵ Iar ei se întăreau, zicând: Că întărâtă norodul, învăţând preste toată Iudeea, începând din Galileea până aici.

⁶ Iar Pilat auzind de Galileea, a întrebat: Au Galileean este omul?

⁷ Şi înţelegând că din ţinutul lui Irod este, l-a trimis pre el la Irod, fiind şi el în Ierusalim întru acele zile.

⁸ Iar Irod văzând pre Iisus, s-a bucurat foarte; că dorea de multă vreme să-l vadă pre el, pentru că auzea multe de el, şi nădăjduia să vadă vreun semn făcându-se de el.

⁹ Şi l-a întrebat pre el cu cuvinte multe; iar el nimic nu i-a răspuns lui.

¹⁰ Şi sta Arhiereii şi Cărturarii, cu deadinsul pârându-l pre el.

¹¹ Iar Irod împreună cu ostaşii săi batjocorindu-l şi râzându-şi de el, l-au îmbrăcat într-un veşmânt luminat, şi l-au trimis iarăşi la Pilat.

¹² Şi s-au făcut prieteni Pilat şi Irod, întru aceiaşi zi unul cu altul; că mai înainte erau învrăjbiţi între dânşii.

¹³ Iar Pilat chemând pre Arhierei, şi pre boieri, şi pre norod,

¹⁴ A zis către ei: Mi-aţi adus pre omul acesta, ca pre cela ce răzvrăteşte norodul; şi iată eu înaintea voastră întrebându-l, nici o vină nu am aflat în omul acesta, de care pârâţi pre el.

¹⁵ Ci nici Irod: Că v-am trimis pre voi la el, şi iată nici un lucru vrednic de moarte este făcut de dânsul.

¹⁶ Deci certându-l, îl voi slobozi.

¹⁷ Şi nevoie avea să le slobozească lor la Praznic un vinovat.

¹⁸ Şi a strigat toată mulţimea, zicând: Ia-l pre acesta, şi ne slobozeşte nouă pre Baraba.

¹⁹ Care era pentru o zarvă oarecare şi ucidere ce se făcuse în cetate, aruncat în temniţă.

²⁰ Şi iarăşi Pilat a grăit către ei, vrând să slobozească pre Iisus.

²¹ Iar ei strigau, zicând: Răstigneşte-l, răstigneşte-l pre el.

²² Iar el a treia oară a zis către ei: Dar ce rău a făcut acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru el; deci certându-l pre el, îl voi slobozi.

²³ Iar ei sta cu glasuri mari cerându-l pre el să se răstignească; şi se întăreau glasurile lor, şi ale Arhiereilor.

²⁴ Deci Pilat a judecat să se facă cererea lor.

²⁵ Şi a slobozit lor pre cel aruncat în temniţă pentru zarva şi uciderea, pre care îl cereau ei; iar pre Iisus l-a dat după voia lor.

²⁶ Şi când îl duceau pre el, prinzând pre un Simon Cirinean, ce venea din ţarină, au pus pre el Crucea, ca să o ducă după Iisus.

²⁷ Şi mergea după el mulţime multă de norod, şi de femei, care plângeau, şi se tânguiau pentru dânsul.

²⁸ Şi întorcându-se către ele Iisus, a zis: Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pre mine, ci pre voi vă plângeţi, şi pre fiii voştri.

²⁹ Că iată vin zile, în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe, şi pântecele care nu au născut, şi ţâţele care nu au aplecat.

³⁰ Atunci vor începe a zice munţilor: Cădeţi preste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne pre noi.

³¹ Că de fac acestea în lemnul cel verde, dar în cel uscat ce va fi?

³² Şi se aduceau împreună cu el, şi alţi doi făcători de rele să-i piarză.

³³ Şi dacă au venit la locul ce se cheamă al Căpăţânei, acolo l-au răstignit pre el, şi pre făcătorii de rele; unul de-a dreapta, şi altul de-a stânga.

³⁴ Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele lui, au aruncat sorţi.

³⁵ Şi sta norodul de privea. Şi îşi băteau joc de dânsul şi boierii împreună cu dânşii, zicând: Pre alţii a mântuit, mântuiască-se şi pre sine, de este acesta Hristosul alesul lui Dumnezeu.

³⁶ Şi îşi făceau râs de dânsul şi ostaşii, apropiindu-se, şi oţet aducându-i lui.

³⁷ Şi zicând: De eşti tu Împăratul Iudeilor mântuieşte-te pre tine însuţi.

³⁸ Şi era şi scrisoare scrisă deasupra lui cu slove elineşti, şi râmleneşti, şi evreeşti: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

³⁹ Iar unul din tâlharii cei răstigniţi, îl hulea pre dânsul, zicând: De eşti tu Hristosul, mântueşte-te pre tine, şi pre noi.

⁴⁰ Iar răspunzând celălalt, îl certa pre el, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că întru aceeaşi osândă eşti?

⁴¹ Şi noi după dreptate: Că cele vrednice după faptele noastre luăm; iară acesta nici un rău nu a făcut.

⁴² Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă Doamne, când vei veni întru Împărăţia ta.

⁴³ Şi a zis Iisus lui: Amin zic ţie, astăzi împreună cu mine vei fi în Rai.

⁴⁴ Şi era ca la al şaselea ceas, şi întuneric s-a făcut preste tot pământul până la al nouălea ceas.

⁴⁵ Şi s-a întunecat Soarele, şi s-a rupt Catapeteasma Bisericii prin mijloc.

⁴⁶ Şi strigând cu glas mare Iisus, a zis: Părinte, în Mâinile tale încredinţez Duhul Meu. Şi acestea zicând, şi-a dat Duhul.

⁴⁷ Iar văzând Sutaşul ceea ce se făcuse, a slăvit pre Dumnezeu, zicând: Cu adevărat omul acesta drept a fost.

⁴⁸ Şi tot norodul ce venise împreună la priveala aceea, văzând cele ce se făcuseră, bătându-şi piepturile lor, se întorceau.

⁴⁹ Şi sta toţi cunoscuţii lui de departe, şi femeile care veniseră după el din Galileea, privind acestea.

⁵⁰ Şi iată, un bărbat anume Iosif, sfetnic fiind; bărbat bun şi drept.

⁵¹ (Acesta nu se însoţise la sfatul şi fapta lor), din Arimatea oraş al Iudeilor, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu.

⁵² Acesta venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.

⁵³ Şi pogorându-l pre el, l-a înfăşurat în giulgiu, şi l-a pus în mormânt ce era săpat în piatră, întru care nu fusese pus niciodată nimenea.

⁵⁴ Şi ziua era Vineri, şi se lumina spre Sâmbătă.

⁵⁵ Şi mergând după el şi femeile care veniseră cu dânsul din Galileea, au văzut mormântul, şi cum s-a pus trupul lui.

⁵⁶ Şi întorcându-se au gătit mirezme şi miruri; şi Sâmbătă s-au odihnit dupre poruncă.

24

¹ Iar întru una din Sâmbete la mânecare adâncă, au venit la mormânt, aducând mirezmele cele ce gătise, şi altele împreună cu ele.

² Şi au aflat piatra răsturnată de pre mormânt.

³ Şi intrând, nu au aflat Trupul Domnului Iisus.

⁴ Şi a fost, când se mirau ele de aceasta, şi iată, doi bărbaţi au stătut înaintea lor în veşminte strălucitoare.

⁵ Şi înfricoşându-se ele, şi plecându-şi feţele la pământ, au zis către dânsele: Ce căutaţi pre cel viu cu cei morţi?

⁶ Nu este aici, ci s-a sculat; aduceţi-vă aminte cum a zis vouă, încă fiind în Galileea.

⁷ Zicând: Că trebuieşte să se dea Fiul Omului în mâinile oamenilor păcătoşi, şi să se răstignească, şi a treia zi să învieze.

⁸ Şi şi-au adus aminte de cuvintele lui.

⁹ Şi întorcându-se de la mormânt, au spus acestea toate celor unsprezece, şi tuturor celorlalţi.

¹⁰ Şi era Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria lui Iacov, şi celelalte împreună cu dânsele, care ziceau către Apostoli acestea.

¹¹ Şi s-a părut înaintea lor ca o minciună cuvintele lor, şi nu le credeau pre dânsele.

¹² Iar Petru sculându-se, a alergat la mormânt; şi plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând; şi s-a dus de acolo mirându-se întru sine, de cele ce se făcuse.

¹³ Şi iată doi dintre ei mergeau întru aceeaşi zi la un sat, care era departe de Ierusalim ca la şasezeci de stadii, al cărui nume Emmaus.

¹⁴ Şi aceia vorbeau între sine de toate cele ce se întâmplase.

¹⁵ Şi a fost când vorbeau ei, şi se întrebau, şi însuşi Iisus apropiindu-se, mergea împreună cu dânşii.

¹⁶ Iar ochii lor se ţineau, ca să nu-l cunoască pre el.

¹⁷ Şi a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea de care vă întrebaţi între voi mergând, şi sunteţi trişti?

¹⁸ Şi răspunzând unul, al cărui nume era Cleopa, a zis către el: Tu singur eşti nemernic în Ierusalim, şi nu ştii cele ce s-au făcut întru el în zilele acestea?

¹⁹ Şi a zis lor: Care? Iar ei au zis lui: Cele pentru Iisus Nazarineanul, care era bărbat Proroc, puternic în lucru şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu, şi a tot norodul.

²⁰ Cum l-au dat pre el Arhiereii şi boierii noştri spre judecată de moarte, şi l-au răstignit pre dânsul.

²¹ Iar noi nădăjduiam, că acela este cel ce va să izbăvească pre Israil; ci cu toate acestea, a treia zi este astăzi, de când s-au făcut acestea.

²² Ci şi nişte femei dintru ale noastre ne-au spăimântat pre noi, care au fost la mânecate la mormânt.

²³ Şi neaflând trupul lui, au venit zicând, că şi vedere de Îngeri să fi văzut, care zic că el este viu.

²⁴ Şi s-au dus unii dintru noi la mormânt, şi au aflat aşa, precum şi femeile au zis, iar pre el nu l-au văzut.

²⁵ Şi el a zis către ei: O nepricepuţilor, şi zăbavnici cu inima, a crede toate câte au grăit Prorocii.

²⁶ Au nu trebuia a pătimi acestea Hristos, şi a intra întru slava sa?

²⁷ Şi începând de la Moise şi de la toţi Prorocii, tâlcuia lor din toate scripturile, cele ce erau pentru el.

²⁸ Şi s-au apropiat de satul la care mergeau; şi el se făcea a merge mai departe.

²⁹ Şi l-au îndemnat pre el zicând: Rămâi cu noi, căci către seară este, şi s-a plecat ziua, şi a intrat să rămâie cu dânşii.

³⁰ Şi a fost când a şezut el cu ei, luând pâinea, a blagoslovit, şi frângând a dat lor.

³¹ Şi li s-au deschis lor ochii, şi l-au cunoscut pre dânsul; şi el s-a făcut nevăzut de dânşii.

³² Şi au zis unul către altul: Au nu era inima noastră arzând întru noi, când grăia nouă pre cale, şi când ne tâlcuia scripturile?

³³ Şi sculându-se întru acel ceas, s-au întors în Ierusalim, şi au aflat adunaţi pre cei unsprezece, şi pre cei ce erau cu dânşii.

³⁴ Care ziceau: Că s-a sculat Domnul cu adevărat, şi s-a arătat lui Simon.

³⁵ Şi ei povesteau cele ce se făcuse pre cale, şi cum s-a cunoscut de dânşii întru frângerea pâinii.

³⁶ Şi acestea grăind ei, şi însuşi Iisus a stătut în mijlocul lor, şi a zis lor: Pace vouă.

³⁷ Iar ei spăimântându-se şi înfricoşându-se, li se părea că văd Duh.

³⁸ Şi a zis lor: Ce sunteţi tulburaţi? Şi pentru ce se suie gânduri în inimile voastre?

³⁹ Vedeţi Mâinile şi Picioarele mele, că însumi eu sunt; pipăiţi-mă şi vedeţi: Că duhul carne şi oase nu are, precum mă vedeţi pre mine având.

⁴⁰ Şi acestea zicând: Le-a arătat lor Mâinile şi Picioarele.

⁴¹ Şi încă necrezând ei de bucurie, şi mirându-se, le-a zis lor: Aveţi ceva de mâncare aici?

⁴² Iar ei au dat lui o parte de peşte fript, şi dintr-un fagur de miere.

⁴³ Şi luând înaintea lor a mâncat.

⁴⁴ Şi a zis lor: Acestea sunt cuvintele care am grăit către voi, încă fiind cu voi, că trebuie a se plini toate cele scrise în legea lui Moise, şi în Proroci, şi în Psalmi pentru mine.

⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea lor ca să înţeleagă scripturile.

⁴⁶ Şi a zis lor: Că aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi a treia zi să învieze din morţi.

⁴⁷ Şi să se propovăduiască întru Numele lui pocăinţa, şi iertarea păcatelor în toate neamurile, începând de la Ierusalim.

⁴⁸ Iară voi sunteţi mărturii acestora.

⁴⁹ Şi iată eu trimit făgăduinţa Tatălui meu întru voi: Iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului, până ce vă veţi îmbrăca cu Putere de sus.

⁵⁰ Şi i-a scos pre ei afară până în Betania; şi ridicându-şi Mâinile sale, i-a blagoslovit pre dânşii.

⁵¹ Şi a fost când i-a blagoslovit pre ei, s-a depărtat de la dânşii, şi se Înălţa la Cer.

⁵² Iar ei închinându-se lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

⁵³ Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudând, şi binecuvântând pre Dumnezeu. Amin.