1

¹ Începerea Evangheliei a lui Iisus Hristos Fiului lui Dumnezeu.

² Precum s-a scris în Proroci: Iată, eu trimit pre Îngerul meu înaintea feţei tale, care va găti calea ta înaintea ta.

³ Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui.

⁴ Era Ioan Botezând în pustie şi propovăduind Botezul pocăinţei, întru iertarea păcatelor.

⁵ Şi mergeau la dânsul toată latura Iudeei, şi Ierusalimlenii, şi se botezau toţi în râul Iordanului de la dânsul, mărturisindu-şi păcatele sale.

⁶ Şi era Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă, şi brâu de curea împrejurul mijlocului lui, şi mânca acride şi miere sălbatică.

⁷ Şi propovăduia, zicând: Vine după mine cel mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic plecându-mă să-i dezleg cureaua încălţămintelor lui.

⁸ Eu adică v-am botezat pre voi cu apă; iar acela vă va boteza pre voi cu Duh Sfânt.

⁹ Şi a fost în zilele acelea, a venit Iisus din Nazaretul Galileei, şi s-a botezat de la Ioan în Iordan.

¹⁰ Şi îndatăşi ieşind din apă, a văzut Cerurile deschise, şi Duhul ca un porumb pogorându-se preste dânsul.

¹¹ Şi Glas a fost din Ceruri: Tu eşti Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit.

¹² Şi îndată l-a scos pre dânsul Duhul în pustie.

¹³ Şi era acolo în pustie patruzeci de zile ispitindu-se de satana; şi era cu fiarele, şi Îngerii slujeau lui.

¹⁴ Şi după ce s-a prins Ioan, a venit Iisus în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu.

¹⁵ Şi zicând: Că s-a plinit vremea, şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu, pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.

¹⁶ Şi umblând pre lângă marea Galileei, a văzut pre Simon, şi pre Andrei fratele lui, aruncând mreaja în mare; (că erau pescari).

¹⁷ Şi le-a zis lor Iisus: Veniţi după mine, şi vă voi face pre voi a fi vânători de oameni.

¹⁸ Şi îndatăşi lăsându-şi mrejele, au mers după dânsul.

¹⁹ Şi de acolo mergând mai-nainte puţin, a văzut pre Iacov al lui Zevedei, şi pre Ioan fratele lui, dregându-şi şi ei mrejele în corabie.

²⁰ Şi îndatăşi i-a chemat pre dânşii; şi lăsând pre tatăl lor Zevedei în corabie împreună cu năimiţii, s-au dus după dânsul.

²¹ Şi a intrat în Capernaum; şi îndată Sâmbăta intrând în Sinagogă, învăţa.

²² Şi se spăimântau toţi de învăţătura lui, că era învăţându-i pre ei, ca cela ce are putere, iar nu ca Cărturarii.

²³ Şi era în Sinagoga lor, un om cu duh necurat, şi a strigat, grăind:

²⁴ Lasă, ce este nouă şi ţie Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne pierzi pre noi? Te ştiu pre tine cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu.

²⁵ Iar Iisus l-a certat pre el, grăind: Taci şi ieşi dintr-însul.

²⁶ Şi l-a scuturat pre el duhul cel necurat, şi strigând cu glas mare, a ieşit dintr-însul.

²⁷ Şi s-au spăimântat toţi, cât se întrebau între sine grăind: Ce este aceasta? Ce este această învăţătură nouă? Că cu stăpânire porunceşte şi duhurilor celor necurate, şi-l ascultă pre dânsul.

²⁸ Şi a ieşit îndată vestea lui în toată laturea Galileei.

²⁹ Şi îndată ieşind din Sinagogă, a venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan.

³⁰ Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; şi îndată au spus lui pentru dânsa.

³¹ Şi venind o a ridicat pre ea, apucându-o de mână, şi o au lăsat pre dânsa frigurile îndată, şi slujea lor.

³² Iar făcându-se seară, când apunea soarele, aduceau la dânsul pre toţi bolnavii, şi îndrăciţii.

³³ Şi toată cetatea era adunată la uşă.

³⁴ Şi a vindecat pre mulţi care pătimeau rău de multe feluri de boale, şi mulţi draci a gonit; şi nu lăsa să grăiască dracii, că ştiau pre el că este Hristos.

³⁵ Şi a doua zi foarte de noapte sculându-se a ieşit, şi s-a dus în loc pustiu, şi acolo se ruga.

³⁶ Şi a mers după el Simon, şi cei ce erau cu el.

³⁷ Şi găsindu-l pre dânsul, i-au zis lui: Că toţi te caută.

³⁸ Şi a grăit lor: Să mergem în oraşele şi în satele ce sunt mai aproape, ca să propovăduiesc şi acolo; că spre aceasta am venit.

³⁹ Şi propovăduia în adunările lor, în toată Galileea, şi dracii scotea.

⁴⁰ Şi a venit la dânsul un lepros, rugându-l pre el, şi îngenunchind înaintea lui, şi zicând lui: Că de vei vrea, poţi să mă curăţeşti pre mine.

⁴¹ Iar lui Iisus făcându-i-se milă, a tins Mâna sa, şi s-a atins de el, şi i-a zis lui: Voiesc, curăţeşte-te.

⁴² Şi zicând el, îndată s-a depărtat de la dânsul lepra şi s-a curăţit.

⁴³ Şi răstindu-se către dânsul, numaidecât l-a slobozit pre el.

⁴⁴ Şi i-a zis lui: Vezi, nimănui nimic să nu spui; ci mergi de te arată Preotului, şi du pentru curăţirea ta, cele ce a poruncit Moise, întru mărturie lor.

⁴⁵ Iar el ieşind, a început a propovădui multe şi a vesti cuvântul, cât numai putea el aievea să intre în cetate, ci era afară în locuri pustii, şi veneau la el de pretutindeni.

2

¹ Şi a intrat iarăşi în Capernaum după câteva zile; şi s-a auzit că este în casă.

² Şi îndată s-au adunat mulţi, cât nu mai puteau încăpea nici pre lângă uşă. Şi grăia lor cuvântul.

³ Şi au venit la el, aducând un slăbănog, care se purta de patru.

⁴ Şi neputând ei a se apropia de el pentru norod, au descoperit casa unde era, şi spărgând, au pogorât patul în care zăcea slăbănogul.

⁵ Iar Iisus văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale.

⁶ Şi erau acolo unii din Cărturari şezând, şi cugetând întru inimile sale:

⁷ Ce acesta aşa grăieşte hule? Cine poate a ierta păcatele, fără numai Unul Dumnezeu?

⁸ Şi îndată cunoscând Iisus cu Duhul său, că aşa cugetau aceia întru sine, le-a zis lor: Ce cugetaţi acestea întru inimile voastre?

⁹ Ce este mai lesne a zice slăbănogului: Iartă-ţi-se ţie păcatele, sau a zice, scoală, şi-ţi ridică patul tău, şi umblă?

¹⁰ Ci ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pre pământ a ierta păcatele (a zis slăbănogului):

¹¹ Ţie zic: Scoală, şi îţi ridică patul tău, şi mergi la casa ta.

¹² Şi s-a sculat îndată, şi ridicându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, cât se spăimântau toţi, şi lăuda pre Dumnezeu zicând: Că nici odată n-am văzut aşa.

¹³ Şi a ieşit iarăşi la mare, şi toată mulţimea venea la el, şi îi învăţa pre dânşii.

¹⁴ Şi trecând, a văzut pre Levi al lui Alfeu, şezând la vamă şi i-a zis lui: Vino după mine; şi sculându-se, a mers după dânsul.

¹⁵ Şi a fost când a şezut în casa lui, mulţi vameşi, şi păcătoşi, şedeau împreună cu Iisus, şi cu Ucenicii lui; că erau mulţi, şi mergeau după el.

¹⁶ Iar Cărturarii şi Fariseii văzându-l pre el că mănâncă cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis Ucenicilor lui: Ce este că cu vameşii şi cu păcătoşii mănâncă şi bea?

¹⁷ Şi auzind Iisus, a zis lor: Nu au trebuinţă cei sănătoşi de doftor, ci cei bolnavi; că n-am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă.

¹⁸ Şi erau ucenicii lui Ioan, şi ai Fariseilor postindu-se. Şi au venit şi i-au zis lui: Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar Ucenicii tăi nu postesc?

¹⁹ Şi a zis lor Iisus: Au doară pot fiii nunţii să postească, până când este Mirele cu dânşii? Câtă vreme au pre Mirele cu ei, nu pot să postească.

²⁰ Iar vor veni zile, când se va lua de la dânşii Mirele, şi atunci vor posti întru acele zile.

²¹ Şi nimeni nu coase petec de pânză nouă la haină veche; iar de nu, îşi ia plinirea lui cel nou de la cea veche, şi mai rea spărtură se face.

²² Şi nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, sparge vinul cel nou foii, şi vinul se varsă, şi foii pier; ci vinul nou în foi noi se cuvine să se pună.

²³ Şi a fost când mergea el Sâmbăta prin semănături, şi au început Ucenicii lui a face cale smulgând spicele.

²⁴ Iar Fariseii au zis lui: Vezi, ce fac Sâmbăta, ce nu se cuvine?

²⁵ Iar el a zis lor: Au niciodată nu aţi cetit ce a făcut David, când a avut lipsă, şi a flămânzit el, şi cei ce erau cu dânsul?

²⁶ Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în vremea lui Abiatar Arhiereului, şi pâinile punerii înainte le-a mâncat, care nu se cădea să le mănânce, fără numai Preoţilor, şi a dat şi celor ce erau împreună cu el?

²⁷ Şi a zis lor: Sâmbăta pentru om s-a făcut, iar nu omul pentru Sâmbătă.

²⁸ Drept aceea Domn este Fiul Omului şi al Sâmbetei.

3

¹ Şi a intrat iarăşi în Sinagogă; şi era acolo un om având mâna uscată.

² Şi îl pândeau pre dânsul de îl va vindeca pre el Sâmbăta, ca să-l vinuiască pre el.

³ Şi a zis omului celui ce avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc.

⁴ Şi a zis lor: Se cuvine Sâmbăta bine a face, sau rău a face? Suflet a mântui sau a pierde? Iar ei tăceau.

⁵ Şi căutând spre ei cu mânie, întristându-se pentru împietrirea inimii lor, a zis omului: Întinde-ţi mâna ta. Şi o a întins; şi a venit mâna lui la starea cea dintâi, sănătoasă ca şi cealaltă.

⁶ Şi ieşind Fariseii, îndată au făcut sfat cu Irodianii împrotiva lui, ca să-l piarză pre dânsul.

⁷ Iar Iisus s-a dus cu Ucenicii săi către mare, şi după dânsul a mers mulţime multă din Galileea, şi din Iudeea.

⁸ Şi din Ierusalim, şi din Idumea, şi din ceea parte de Iordan, şi cei dimprejurul Tirului şi al Sidonului mulţime multă, auzind câte făcea, au venit către dânsul.

⁹ Şi a zis Ucenicilor săi, ca să stea corăbioara aproape de el pentru norod, ca să nu-l împresoare pre el.

¹⁰ Că pre mulţi a vindecat, cât năvăleau spre el, ca să se atingă de dânsul câţi aveau bătăi.

¹¹ Şi duhurile cele necurate când îl vedeau pre el, cădeau înaintea lui şi strigau, grăind: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.

¹² Şi mult îi certa pre dânşii ca să nu-l facă arătat pre el.

¹³ Şi s-a suit la munte, şi a chemat pre care a vrut el însuşi, şi au venit la dânsul.

¹⁴ Şi a făcut doisprezece ca să fie cu el, şi să-i trimită pre dânşii să propovăduiască.

¹⁵ Şi să aibă putere a vindeca boalele, şi a goni dracii.

¹⁶ Şi a pus lui Simon numele Petru.

¹⁷ Şi pre Iacov al lui Zevedei şi pre Ioan fratele lui Iacov; (şi le-a pus lor numele: Boanerghes, adică: fiii tunetului.)

¹⁸ Şi pre Andrei, şi pre Filip, şi pre Vartolomeu, şi pre Matei, şi pre Toma, şi pre Iacov al lui Alfeu, şi pre Tadeu, şi pre Simon Cananitul.

¹⁹ Şi pre Iuda Iscarioteanul, care l-a şi vândut pre el.

²⁰ Şi a venit în casă. Şi iarăşi s-a adunat norodul, cât nu puteau ei nici pâine să mănânce.

²¹ Şi auzind cei ce erau de spre dânsul, au ieşit să-l prinză pre el, că grăia, că nu-şi este în fire.

²² Şi Cărturarii cei ce se pogorâseră din Ierusalim, ziceau cum că Beelzebul are, şi cum că cu domnul dracilor scoate dracii.

²³ Şi chemându-i pre dânşii, în pilde grăia lor: Cum poate satana să scoată pre satana?

²⁴ Şi dacă împărăţia se va împerechea între sine, nu poate să stea împărăţia aceea.

²⁵ Şi dacă casa se va împerechea între sine, nu poate să stea casa aceea.

²⁶ Şi dacă satana s-a sculat însuşi asupra sa, şi s-a împerecheat, nu poate să stea, ci are sfârşit.

²⁷ Nimeni nu poate să jefuiască vasele celui tare, intrând în casa lui, de nu va lega întâi pre cel tare; şi atunci va jefui casa lui.

²⁸ Amin grăiesc vouă: Toate păcatele se vor ierta fiilor oamenilor, şi hulele ori câte vor huli.

²⁹ Iar cine va huli împrotiva Sfântului Duh, nu are iertare în veac, ci este vinovat judecăţii de veci.

³⁰ (Pentru că ziceau: duh necurat are).

³¹ Deci au venit fraţii şi Muma lui, şi stând afară, au trimis la ei, chemându-l pre dânsul.

³² Şi şedea norodul împrejurul lui, şi au zis lui: Iată, Muma ta, şi fraţii tăi, şi surorile tale afară te caută pre tine.

³³ Şi a răspuns lor, grăind: Cine este Muma mea şi fraţii mei?

³⁴ Şi căutând la cei ce şedeau împrejurul lui, a zis: Iată muma mea, şi fraţii mei.

³⁵ Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acela fratele meu, şi sora mea, şi muma mea este.

4

¹ Şi iarăşi a început a învăţa lângă mare; şi s-a adunat la dânsul norod mult, cât a intrat el în corabie, şi a şezut pre mare; şi tot norodul sta pre uscat lângă mare.

² Şi-i învăţa pre dânşii în pilde mult. Şi grăia întru învăţătura sa.

³ Ascultaţi: Iată, a ieşit Semănătorul să semene.

⁴ Şi a fost când semăna, una adică a căzut lângă cale, şi au venit pasările, şi o au mâncat pre dânsa.

⁵ Iar alta a căzut pre pietriş, unde nu avea pământ mult, şi îndatăşi a răsărit, căci nu avea pământ adânc.

⁶ Şi răsărind soarele s-a pălit, şi pentru căci nu avea rădăcină s-a uscat.

⁷ Iar alta a căzut în spini; şi s-au înălţat spinii, şi o au înecat, şi nu a dat rod.

⁸ Iar alta a căzut în pământ bun, şi a dat roadă înălţându-se şi crescând; şi a adus una treizeci, iar alta, şasezeci, iar alta, o sută.

⁹ Şi zicea lor: Cela ce are urechi de auzit, auză.

¹⁰ Iar când a fost deosebi, l-au întrebat pe el de pildă cei ce erau lângă el, împreună cu cei doisprezece.

¹¹ Şi le-a zis lor: Vouă s-a dat a şti Taina Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celor de afară toate în pilde sunt lor.

¹² Ca privind să privească, şi să nu vază; şi auzind să audă, şi să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi să se ierte lor păcatele.

¹³ Şi le-a zis lor: Au nu ştiţi pilda aceasta? Şi cum veţi înţelege toate pildele?

¹⁴ Cela ce seamănă, cuvântul seamănă.

¹⁵ Şi aceştia sunt cei de lângă cale, unde se seamănă cuvântul; şi când îl aud îndată vine satana, şi ia cuvântul care este semănat întru inimile lor.

¹⁶ Şi aceştia sunt aşijderea cei ce se seamănă pre pietriş, care când aud cuvântul, îndată cu bucurie îl primesc pre el.

¹⁷ Şi nu au rădăcină întru sineşi, ci sunt până la o vreme; după aceea făcându-se necaz, sau goană pentru cuvânt, îndată se smintesc.

¹⁸ Şi aceştia sunt cei ce se seamănă în spini, care aud cuvântul.

¹⁹ Dar grijile veacului acestuia, şi înşelăciunea bogăţiei, şi pofta celorlalte intrând îneacă cuvântul, şi se face neroditor.

²⁰ Şi aceştia sunt cei semănaţi în pământ bun, care aud cuvântul, şi îl primesc, şi aduc roadă: Unul treizeci; iar altul, şasezeci; iar altul, o sută.

²¹ Şi zicea lor: Au doară făclia vine ca să se pună sub obroc, sau sub pat? Au nu ca să se pună în sfeşnic?

²² Că nu este ceva tăinuit, care să nu se vădească; nici a fost ascuns, ci ca să vie întru arătare.

²³ De are cineva urechi de auzit, auză.

²⁴ Şi zicea lor: Vedeţi ce auziţi; cu ce măsură măsuraţi, se va măsura vouă, şi se va adăuga vouă celor ce auziţi.

²⁵ Că cel ce are, i se va da lui; iar cel ce nu are, şi ce are, i se va lua de la dânsul.

²⁶ Şi zicea: Aşa este şi Împărăţia lui Dumnezeu, în ce chip este dacă aruncă omul sămânţa în pământ.

²⁷ Şi doarme, şi se scoală noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte cum nu ştie el.

²⁸ Că pământul din sine rodeşte, întâi iarbă, apoi spic, după aceea deplin grâu în spic.

²⁹ Iar când se coace rodul, îndată trimite secerea, că a sosit secerişul.

³⁰ Şi zicea: Cui vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau cu ce pildă o vom potrivi pre ea?

³¹ Ca grăunţul de muştar, care când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele pământului.

³² Şi dacă se seamănă, creşte, şi se face mai mare decât toate buruienile, şi face ramuri mari, cât sub umbra lui pot să locuiască pasările Cerului.

³³ Şi cu pilde ca acestea multe grăia lor cuvântul, precum puteau a auzi.

³⁴ Iar fără de pilde nu grăia lor, iar deosebi Ucenicilor săi le dezlega toate.

³⁵ Şi a zis lor, în ziua aceea, făcându-se seară: Să trecem de cea parte.

³⁶ Şi lăsând el norodul, l-au luat pre dânsul aşa precum era în corabie. Şi erau şi alte corăbii cu dânsul.

³⁷ Şi s-a făcut vifor mare de vânt, şi valurile intrau în corabie, cât mai se umplea ea.

³⁸ Şi el era la cârmă dormind pre căpătâi; şi l-au deşteptat pre el, şi i-au zis lui: Învăţătorule, au nu-ţi este grijă că pierim?

³⁹ Şi sculându-se a certat vântul şi a zis mării: Taci, încetează; şi a stătut vântul, şi s-a făcut linişte mare.

⁴⁰ Şi a zis lor: Ce sunteţi aşa fricoşi? Cum n-aveţi credinţă?

⁴¹ Şi s-au înfricoşat cu frică mare, şi grăiau unul către altul: Oare cine este acesta? că şi vântul şi marea îl ascultă pre el.

5

¹ Şi a venit de ceea parte de mare, în laturea Gadarenilor.

² Şi ieşind el din corabie, îndată l-a întâmpinat pre el un om din mormânturi cu duh necurat.

³ Care avea locuinţa în mormânturi, şi nici cu lanţuri de fier nimeni nu putea să-l lege pre el.

⁴ Pentru că de multe ori fiind legat cu obezi şi cu lanţuri de fier, se rupea de el lanţurile, şi obezile se sfărâma, şi nimeni nu putea să-l domolească pre dânsul.

⁵ Şi pururea noaptea şi ziua era prin munţi şi prin mormânturi strigând, şi tăindu-se de pietre.

⁶ Iar văzând pre Iisus de departe, a alergat şi s-a închinat lui.

⁷ Şi strigând cu glas mare, a zis: Ce este mie, şi ţie Iisuse Fiule al lui Dumnezeu celui Înalt? Juru-te pre tine cu Dumnezeu, să nu mă munceşti pre mine.

⁸ Căci grăia lui: Ieşi duh necurat din om.

⁹ Şi l-a întrebat pre el: Cum îţi este numele? Şi a răspuns, grăind: Legheon îmi este numele, că mulţi suntem.

¹⁰ Şi îl rugau pre el mult, ca să nu-i trimită pre dânşii afară din latura aceea.

¹¹ Şi era acolo lângă munte, o turmă mare de porci păscându-se.

¹² Şi l-au rugat pre dânsul toţi dracii, zicând: Trimite-ne pre noi în porci să intrăm într-înşii. Şi i-a slobozit pre ei Iisus îndatăşi.

¹³ Şi ieşind duhurile cele necurate, au intrat în porci. Şi s-a pornit turma de pre ţărmuri în mare, (şi era ca la două mii) şi s-au înecat în mare.

¹⁴ Iar cei ce păşteau porcii, au fugit, şi au vestit în cetate, şi în sate. Şi au ieşit să vază ce este ceea ce s-a făcut.

¹⁵ Şi au venit către Iisus, şi au văzut pre cel ce fusese îndrăcit, şezând, şi îmbrăcat, şi întreg la minte, pre cel ce avusese Legheonul, şi s-au spăimântat.

¹⁶ Şi povesteau lor cei ce văzuseră, ce s-a făcut celui îndrăcit, şi pentru porci.

¹⁷ Şi au început a-l ruga pre dânsul, ca să iasă din hotarele lor.

¹⁸ Şi intrând el în corabie, îl ruga pre el cela ce fusese îndrăcit, ca să fie cu dânsul.

¹⁹ Iar Iisus nu l-a lăsat pre el, ci i-a zis lui: Mergi în casa ta către ai tăi, şi vesteşte lor câte ţi-a făcut ţie Domnul, şi te-a miluit.

²⁰ Şi s-a dus, şi a început a propovădui în Decapole, câte a făcut Iisus lui, şi toţi se minunau.

²¹ Şi trecând Iisus în corabie iarăşi de ceea parte, s-a adunat norod mult la el, şi era lângă mare.

²² Şi iată a venit unul din mai marii Sinagogăi, cu numele Iair.

²³ Şi văzându-l pre dânsul, a căzut la Picioarele lui. Şi îl ruga pre dânsul mult, zicând: Că fiica mea spre sfârşit este; vino, de îţi pune Mâinile pre dânsa, ca să se mântuiască, şi să trăiască.

²⁴ Şi a mers cu dânsul; şi după dânsul a mers norod mult, şi îl împresura pre el.

²⁵ (Şi o femeie oarecare, fiind întru curgerea sângelui de doisprezece ani,

²⁶ Şi multe pătimind de la mulţi doctori, şi cheltuindu-şi toate cele ce avusese, şi nimic folosindu-se, ci mai vârtos spre mai rău venind;

²⁷ Auzind pentru Iisus, venind între norod dinapoi, s-a atins de haina lui.

²⁸ Că zicea: Că măcar de hainele lui de mă voi atinge, mă voi mântui.

²⁹ Şi îndatăşi a secat izvorul sângelui ei, şi a simţit cu trupul că s-a vindecat de boală.

³⁰ Şi îndatăşi Iisus cunoscând întru sineşi puterea ce a ieşit dintru el, întorcându-se către norod, a zis: Cine s-a atins de hainele mele?

³¹ Şi au zis lui Ucenicii: Vezi norodul îmbulzindu-te şi zici, cine s-a atins de mine?

³² Şi căuta împrejur să vază pre ceea ce a făcut aceasta.

³³ Iar femeia înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce s-a făcut ei, a venit, şi a căzut înaintea lui, şi i-a spus lui tot adevărul.

³⁴ Iar el a zis ei: Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace, şi fii sănătoasă de boala ta.)

³⁵ Încă grăind el, au venit de la mai marele Sinagogăi, zicând: Că fiica ta a murit, ce mai superi pre Învăţătorul?

³⁶ Iar Iisus îndată ce a auzit cuvântul ce s-a grăit, a zis mai marelui Sinagogăi: Nu te teme, crede numai.

³⁷ Şi nu a lăsat pre nici unul să meargă după dânsul, fără numai pre Petru, şi pre Iacov, şi pre Ioan fratele lui Iacov.

³⁸ Şi a venit în casa mai marelui Sinagogăi, şi a văzut tulburare, plângând aceia şi tânguindu-se mult.

³⁹ Şi intrând, a zis lor: Ce vă tulburaţi şi plângeţi? Fecioara nu a murit, ci doarme. Şi-şi râdeau de dânsul.

⁴⁰ Iar el scoţând afară pre toţi, a luat pre tatăl fecioarei şi pre mumă, şi pre cei ce erau cu el, şi a intrat unde era fecioara zăcând.

⁴¹ Şi apucând pre fecioară de mână, i-a zis ei: Talita cumi; ce se tâlcuieşte: Fecioară, (ţie zic) scoală-te.

⁴² Şi îndatăşi s-a sculat fecioara, şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi s-au spăimântat cu spaimă mare.

⁴³ Şi le-a poruncit lor mult, ca nimeni să nu ştie aceasta; şi a zis, să dea ei să mănânce.

6

¹ Şi a ieşit de acolo, şi a venit la patria sa; şi după dânsul au mers Ucenicii lui.

² Şi fiind Sâmbătă, a început a învăţa în Sinagogă, şi mulţi auzind, se mirau zicând: De unde îi sunt acestuia acestea? Şi ce este înţelepciunea ce i s-a dat lui, că şi Puteri ca acestea prin Mâinile lui se fac?

³ Au nu este acesta Teslarul, feciorul Mariei, şi fratele lui Iacov, şi al lui Iosi, şi al lui Iuda, şi al lui Simon? Şi au nu sunt surorile lui aici la noi? Şi se sminteau întru el.

⁴ Şi zicea lor Iisus: Că nu este Proroc necinstit, fără numai în patria sa, şi între rudenii, şi în casa sa.

⁵ Şi nu putea acolo nici o putere să facă, fără numai preste puţini bolnavi punându-şi Mâinile i-a vindecat pre ei.

⁶ Şi se mira pentru necredinţa lor, şi umbla în satele cele de prinprejur învăţând.

⁷ Şi a chemat pre cei doisprezece, şi a început a-i trimite pre dânşii câte doi, câte doi; şi le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate.

⁸ Şi le-a poruncit lor să nu ia nimic pre cale, fără numai toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani la brâu.

⁹ Ci numai încălţaţi cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine.

¹⁰ Şi grăia lor: Oriunde veţi intra în casă, acolo petreceţi, până ce veţi ieşi de acolo.

¹¹ Şi oricâţi nu vă vor primi pre voi, nici vor asculta pre voi, ieşind de acolo, scuturaţi praful cel de sub picioarele voastre, întru mărturie lor. Amin grăiesc vouă: Mai uşor va fi Sodomului şi Gomorului în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia.

¹² Şi ieşind, propovăduia, ca să se pocăiască.

¹³ Şi draci mulţi scotea, şi ungea cu untdelemn pre mulţi bolnavi şi îi tămăduia.

¹⁴ Şi a auzit împăratul Irod, (căci arătat se făcuse Numele lui), şi zicea: Că Ioan cel ce Boteza s-a sculat din morţi, şi pentru aceasta lucrează puterile întru el.

¹⁵ Alţii ziceau: Că Ilie este; iar alţii ziceau: Că Proroc este, sau ca unul din Proroci.

¹⁶ Şi auzind Irod, a zis: Că acesta este Ioan pre care eu l-am tăiat; el s-a sculat din morţi.

¹⁷ Că Irod acesta trimiţând a prins pre Ioan şi l-a legat pre el în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip fratele său, căci o luase pre dânsa femeie.

¹⁸ Şi zicea Ioan lui Irod: Nu ţi se cuvine să ai pre femeia fratelui tău.

¹⁹ Iar Irodiada pizmuia lui, şi vrea să-l omoare, şi nu putea.

²⁰ Că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l pre dânsul om drept şi sfânt şi îl socotea pre el; şi ascultându-l pre dânsul, multe făcea, şi cu dragoste îl asculta pre el.

²¹ Şi întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod făcea ospăţul naşterii sale, boierilor săi, şi căpitanilor, şi celor mai mari ai Galileei.

²² Şi intrând fata Irodiadei, şi jucând, şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul, a zis împăratul fetei: Cere de la mine orice vei vrea, şi voi da ţie.

²³ Şi s-a jurat ei, că orice vei cere de la mine voi da ţie, până la jumătate din împărăţia mea.

²⁴ Iar ea ieşind, a zis maicii sale: Ce voi cere? Iar aceea a zis: Capul lui Ioan Botezătorul.

²⁵ Şi intrând îndată cu sârguinţă la împăratul, a cerut, zicând: Vo i ca să-mi dai mie acum în tipsie Capul lui Ioan Botezătorul.

²⁶ Şi împăratul foarte s-a întristat, dar pentru jurământuri, şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul, nu a vrut să-i lepede cererea.

²⁷ Şi îndată trimiţând împăratul speculator, a poruncit să aducă Capul lui.

²⁸ Iar acela mergând, i-a tăiat Capul în temniţă, şi l-a adus în tipsie, şi l-a dat pre el fetei, şi fata l-a dat maicii sale.

²⁹ Şi auzind Ucenicii lui au venit, şi au ridicat trupul lui cel căzut, şi l-au pus pre el în mormânt.

³⁰ Şi s-au adunat Apostolii la Iisus, şi i-au vestit lui toate câte au făcut şi câte au învăţat.

³¹ Şi le-a zis lor: Veniţi voi înşivă deosebi în loc pustiu, şi vă odihniţi puţin; că erau mulţi care veneau şi se duceau, şi nu aveau vreme nici să mănânce.

³² Şi s-au dus în loc pustiu singuri cu corabia.

³³ Şi i-au văzut pre dânşii noroadele mergând, şi l-au cunoscut pre el mulţi, şi pedeştri din toate cetăţile alergau acolo, şi mai înainte decât ei au venit şi s-au adunat la dânsul.

³⁴ Şi ieşind Iisus, a văzut norod mult, şi i s-a făcut milă de ei pentru căci erau ca oile ce nu au păstor; şi a început a-i învăţa pre dânşii mult.

³⁵ Şi iată vreme multă fiind, s-au apropiat de dânsul Ucenicii lui, şi i-au zis lui: Că locul este pustiu, şi iată vreme a trecut multă.

³⁶ Slobozeşte-i pre dânşii ca mergând în oraşele cele dimprejur şi în sate, să-şi cumpere loruşi pâini că nu au ce să mănânce.

³⁷ Iar el răspunzând, a zis lor: Daţi-le voi lor să mănânce. Şi au zis ei lui: Mergând poate să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm lor să mănânce.

³⁸ Iar el a zis lor: Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi. Iar ei ştiind au zis: Cinci, şi doi peşti.

³⁹ Şi a poruncit lor să-i pună pre toţi mese, mese pre iarbă verde.

⁴⁰ Şi au şezut cete, cete, câte o sută şi câte cincizeci.

⁴¹ Şi luând cele cinci pâini, şi cei doi peşti, căutând la Cer a blagoslovit, şi a frânt pâinile, şi le-a dat Ucenicilor săi, ca să le pună înaintea lor, şi pre cei doi peşti i-au împărţit la toţi.

⁴² Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.

⁴³ Şi au luat douăsprezece coşuri pline de sfărâmituri şi din peşti.

⁴⁴ Şi erau cei ce mâncaseră pâinile, ca la cinci mii de bărbaţi.

⁴⁵ Şi îndatăşi a silit pre Ucenicii săi să intre în corabie, şi să meargă mai înainte de cea parte la Betsaida, până ce va slobozi el norodul.

⁴⁶ Şi după ce i-a slobozit pre ei, s-a dus în munte să se roage.

⁴⁷ Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, şi el singur pre uscat.

⁴⁸ Şi i-a văzut pre dânşii că se chinuiesc vâslind (că era vântul împrotiva lor); iar întru a patra strajă a nopţii a venit la dânşii, umblând pre mare, şi vrea să treacă pre lângă ei.

⁴⁹ Iar ei văzându-l pre dânsul umblând pre mare, li s-a părut că este nălucă, şi au strigat.

⁵⁰ (Că toţi l-au văzut pre el, şi s-au tulburat.) Şi îndatăşi a grăit cu dânşii, şi le-a zis lor: Îndrăzniţi, eu sunt, nu vă temeţi.

⁵¹ Şi s-a suit la dânşii în corabie şi a încetat vântul; şi ei foarte preste măsură se spăimântau întru sine, şi se minunau.

⁵² Că nu au priceput din pâini, căci era inima lor împietrită.

⁵³ Şi trecând au venit în pământul Ghenizaretului, şi au stătut la liman.

⁵⁴ Şi ieşind ei din corabie, îndatăşi l-au cunoscut pre el aceia.

⁵⁵ Şi înconjurând toată laturea aceea, au început pre paturi a aduce bolnavii, unde auzeau că este el acolo.

⁵⁶ Şi ori unde intra, în sate, sau în cetăţi, sau în oraşe, puneau la uliţe pre cei bolnavi, şi-l rugau pre el ca măcar de poalele veşmintelor lui să se atingă; şi câţi se atingeau de el, se mântuiau.

7

¹ Şi s-au adunat la dânsul Fariseii şi oarecare din Cărturari, care veniseră din Ierusalim.

² Şi văzând pre oarecare din Ucenicii lui cu mâinile necurate (adică nespălate), mâncând pâine, i-au prihănit.

³ (Că Fariseii şi toţi Iudeii, de nu îşi vor spăla mâinile până în cot, nu mănâncă, ţinând aşezământul Bătrânilor.

⁴ Şi din târg, de nu se vor spăla, nu mănâncă; şi altele multe sunt, care au luat a le ţinea: spălarea paharelor, şi a urcioarelor, şi a căldărilor, şi a paturilor).

⁵ După aceea l-au întrebat pre el Fariseii şi Cărturarii: Pentru ce Ucenicii tăi nu umblă dupre aşezământul Bătrânilor, ci cu mâinile nespălate mănâncă pâine?

⁶ Iar el răspunzând a zis lor: Că bine a prorocit Isaia pentru voi făţarnicilor, precum este scris: Norodul acesta cu buzele mă cinsteşte, iar inima lor departe stă de la mine.

⁷ Şi în zadar mă cinstesc, învăţând învăţături porunci omeneşti.

⁸ Că lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi aşezământul Bătrânilor, spălarea urcioarelor, şi a paharelor, şi alte asemenea ca acestea multe faceţi.

⁹ Şi zicea lor: Bine lepădaţi porunca lui Dumnezeu, ca să păziţi aşezământul vostru.

¹⁰ Că Moise a zis: Cinsteşte pre tatăl tău şi pre muma ta; şi cela ce va grăi de rău pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să moară.

¹¹ Iar voi ziceţi: De va zice omul tatălui său sau maicii sale: Corvan (adică dar) este aceea cu care te-ai fi folosit de la mine.

¹² Şi nu-l mai lăsaţi pre dânsul să mai facă ceva tatălui său sau maicii sale.

¹³ Călcând cuvântul lui Dumnezeu pentru aşezământul vostru care l-aţi dat, şi asemenea ca acestea multe faceţi.

¹⁴ Şi chemând la sine pre tot norodul, a zis lor: Ascultaţi-mă pre mine toţi şi înţelegeţi.

¹⁵ Nimic nu este dinafară de om, ce intră într-însul, care poate să-l spurce pre el; ci cele ce ies dintr-însul, acelea sunt care spurcă pre om.

¹⁶ De are cineva urechi de auzit, auză.

¹⁷ Şi după ce a intrat în casă de la norod, l-au întrebat pre el Ucenicii lui pentru pildă.

¹⁸ Şi le-a zis lor: Aşa şi voi de neînţelegători sunteţi? Au nu vă pricepeţi, că tot ce intră în om dinafară, nu poate să-l spurce?

¹⁹ Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese pre afedron, curăţind toate bucatele.

²⁰ Şi zicea: Că ceea ce iese din om, aceea spurcă pre om.

²¹ Că dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile cele rele, preacurviile, curviile, uciderile;

²² Furtişagurile, asupririle, vicleşugurile, înşelăciunile, înverşunările, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia.

²³ Toate relele acestea ies dinlăuntru, şi spurcă pre om.

²⁴ Şi sculându-se de acolo, s-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului. Şi intrând în casă, vrea să nu ştie nimeni de el, şi nu a putut să se tăinuiască.

²⁵ Că auzind o femeie pentru dânsul, a cărei fiică avea duh necurat, venind a căzut la Picioarele lui.

²⁶ (Şi era femeia elină, de neam din Fenicia Siriei.) Şi îl ruga pre el ca să gonească dracul din fiica ei.

²⁷ Iar Iisus a zis ei: Lasă să se sature întâi fiii; că nu este bine a lua pâinea fiilor, şi a o arunca câinilor.

²⁸ Iar ea răspunzând a zis lui: Adevărat Doamne, că şi câinii sub masă mănâncă din sfărâmiturile fiilor.

²⁹ Şi a zis ei: Pentru acest cuvânt mergi; a ieşit dracul din fiica ta.

³⁰ Şi mergând la casa sa, a aflat pre dracul ieşit, şi pre fiică zăcând în pat.

³¹ Şi iarăşi ieşind din hotarele Tirului, şi ale Sidonului, a venit la marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolei.

³² Şi au adus la dânsul un surd grăind anevoie, şi l-au rugat pre dânsul ca să-şi pună Mâna preste el.

³³ Şi luându-l pre el din mulţime deosebi, a pus degetele sale în urechile lui; şi scuipând s-a atins de limba lui.

³⁴ Şi căutând la Cer, a suspinat şi a zis lui: Effata, ce este, deschide-te.

³⁵ Şi îndatăşi s-au deschis auzurile lui, şi s-a dezlegat legătura limbii lui, şi grăia drept.

³⁶ Şi a poruncit, lor ca să nu spună nimănui; ci pre cât el le poruncea lor, ei mai mult vesteau.

³⁷ Şi mai mult se mirau, zicând: Toate le-a făcut bine, şi pre surzi i-a făcut de aud, şi pre muţi de grăiesc.

8

¹ În zilele acelea fiind norod mult foarte, şi neavând ce mânca, chemând Iisus pre Ucenicii săi, le-a zis lor:

² Milă îmi este de norod, că iată trei zile sunt de când aşteaptă lângă mine, şi nu au ce mânca.

³ Şi de-i voi slobozi pre dânşii flămânzi la casele lor, vor slăbi pre cale; că unii dintr-înşii au venit de departe.

⁴ Şi au răspuns lui, Ucenicii lui: De unde pre aceştia va putea cineva să-i sature de pâine aici în pustie?

⁵ Şi i-a întrebat pre ei: Câte pâini aveţi? Iar ei au zis: Şapte.

⁶ Şi a poruncit norodului să şază pre pământ; şi luând pre cele şapte pâini, mulţumind, a frânt, şi a dat Ucenicilor săi, ca să le pună înainte; şi au pus înaintea norodului.

⁷ Şi aveau şi puţini peştişori; şi blagoslovind, a zis să-i pună şi pre aceia înaintea lor.

⁸ Şi au mâncat şi s-au săturat; şi au luat rămăşiţe de sfărâmături, şapte coşniţe.

⁹ Şi erau cei ce mâncaseră, ca patru mii; şi i-a slobozit pre ei.

¹⁰ Şi îndată intrând în corabie cu Ucenicii săi, au venit în părţile Dalmanutei.

¹¹ Şi au ieşit Fariseii, şi au început a se întreba cu dânsul, cerând de la dânsul semn din Cer, ispitindu-l pre el.

¹² Şi suspinând cu Duhul său, a zis: Pentru ce neamul acesta semn cere? Amin zic vouă, de se va da neamului acestuia semn.

¹³ Şi lăsându-i pre dânşii, a intrat iarăşi în corabie, şi a trecut de cea parte.

¹⁴ Şi Ucenicii lui uitaseră să ia pâine, şi mai mult decât o pâine n-aveau cu dânşii în corabie.

¹⁵ Şi le-a poruncit lor, zicând: Căutaţi de vă păziţi de aluatul Fariseilor, şi de aluatul lui Irod.

¹⁶ Şi cugetau, unul către altul zicând: Că pâine n-avem;

¹⁷ Iar Iisus cunoscând a zis lor: Drept ce cugetaţi că pâine n-aveţi? Încă nu înţelegeţi, nici pricepeţi? Încă împietrită aveţi inima voastră?

¹⁸ Ochi având, nu vedeţi, şi urechi având, n-auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte?

¹⁹ Când am frânt pre cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coşuri pline de sfărâmituri aţi luat?

²⁰ Zis-au lui: Douăsprezece. Şi când pre cele şapte, la cele patru mii, câte coşniţe pline de sfărâmituri aţi luat? Iar ei au zis: Şapte.

²¹ Şi le-a zis lor: Dar cum încă nu înţelegeţi?

²² Şi a venit în Betsaida; şi i-au adus lui un orb, şi l-au rugat pre el, ca să se atingă de dânsul.

²³ Şi apucând pre orbul de mână, l-a scos pre el afară din sat; şi scuipând pre ochii lui, şi punându-şi Mâinile pre el, l-a întrebat de vede ceva.

²⁴ Şi ridicându-şi ochii, a zis: Văd oamenii ca copacii umblând.

²⁵ După aceasta iarăşi şi-a pus Mâinile pre ochii lui, şi l-a făcut de a văzut; şi s-a îndreptat şi a văzut luminat pre toţi.

²⁶ Şi l-a trimis pre el la casa sa, zicând: Nici în sat să intri, nici să spui cuiva în sat.

²⁷ Şi a ieşit Iisus şi Ucenicii lui în satele Cezareei lui Filip; şi pre cale a întrebat pre Ucenicii săi, zicând lor: Cine zic oamenii că sunt eu?

²⁸ Iar ei au răspuns: Ioan Botezătorul; şi alţii, Ilie; iar alţii, unul din Proroci.

²⁹ Şi el le-a zis lor: Dar voi cine ziceţi că sunt eu? Şi răspunzând Petru a zis lui: Tu eşti Hristosul.

³⁰ Şi i-a oprit pre ei, ca să nu spună nimănui pentru dânsul.

³¹ Şi a început a-i învăţa pre ei, că se cuvine Fiul Omului multe a pătimi, şi a se defăima de Bătrâni, şi de Arhierei, şi de Cărturari, şi a se omorî, şi după trei zile a învia.

³² Şi de faţă cuvântul acesta grăia. Şi apucându-l pre el Petru, a început a-i sta lui împrotivă.

³³ Iar el întorcându-se şi căutând spre Ucenicii săi, a certat pre Petru, zicând: Mergi după mine satano. Că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.

³⁴ Şi chemând la sine pre norod împreună cu Ucenicii săi, a zis lor: Cela ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine, şi să-şi ia Crucea sa, şi să-mi urmeze mie.

³⁵ Că cine va vrea să-şi mântuiască sufletul său, pierde-l-va pre el. Iar cine-şi va pierde sufletul său pentru mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui pre el.

³⁶ Că ce va folosi omul, de ar dobândi lumea toată, şi-şi va pierde sufletul său?

³⁷ Sau ce va da omul schimb pentru sufletul său?

³⁸ Că cine se va ruşina de mine, şi de cuvintele mele, întru acest neam preacurvar şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru Slava Tatălui său cu Sfinţii Îngeri.

9

¹ Şi le zicea lor: Amin grăiesc vouă, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte, până când vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

² Şi după şase zile, a luat Iisus pre Petru, şi pre Iacov şi pre Ioan; şi i-a suit pre dânşii în munte înalt deosebi singuri, şi s-a schimbat la faţă înaintea lor.

³ Şi hainele lui erau strălucind, albe foarte ca zăpada, în ce chip nălbitorul pre pământ nu poate să nălbească.

⁴ Şi s-a arătat lor Ilie împreună cu Moise; şi grăiau cu Iisus.

⁵ Şi răspunzând Petru a zis lui Iisus: Învăţătorule, bine este nouă a fi aici; şi să facem trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una;

⁶ Că nu ştia ce grăia, că erau înfricoşaţi.

⁷ Şi s-a făcut Nor umbrindu-i pre ei; şi a venit Glas din Nor grăind: Acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta ascultaţi.

⁸ Şi de năprasnă căutând ei împrejur, pre nimeni nu au mai văzut, ci numai pre Iisus împreună cu dânşii.

⁹ Iar pogorându-se ei din munte, le-a poruncit lor ca nimănui să nu spuie cele ce au văzut, fără numai când Fiul Omului din morţi va învia.

¹⁰ Şi au ţinut cuvântul între sine întrebându-se: Ce este aceea a învia din morţi.

¹¹ Şi l-au întrebat pre el, zicând: Căci zic Cărturarii, că Ilie se cuvine să vie mai înainte?

¹² Iar el răspunzând, a zis lor: Ilie venind mai înainte, va aşeza toate. Şi cum este scris de Fiul Omului, ca să pătimească multe şi să fie defăimat.

¹³ Ci zic vouă, că şi Ilie a venit, şi au făcut lui câte au vrut, cum este scris de el.

¹⁴ Şi venind la Ucenici, a văzut norod mult împrejurul lor, şi Cărturarii întrebându-se cu dânşii.

¹⁵ Şi îndată tot norodul văzându-l pre el s-a spăimântat; şi alergând s-a închinat lui.

¹⁶ Şi a întrebat pre Cărturari: Ce vă întrebaţi între voi?

¹⁷ Şi răspunzând unul din norod, a zis: Învăţătorule, am adus pre fiul meu la tine, având duh mut.

¹⁸ Şi ori unde îl apucă pre el îl zdrobeşte, şi face spume, şi scrâşneşte cu dinţii săi, şi se usucă. Şi am zis Ucenicilor tăi să-l scoată, şi nu au putut.

¹⁹ Iar el răspunzând a zis lui: O neam necredincios! Până când voi fi cu voi? Până când voi suferi pre voi? Aduceţi-l pre el la mine.

²⁰ Şi l-au adus pre el la dânsul. Şi văzându-l pre dânsul îndată duhul, l-a scuturat pre el; şi căzând la pământ, se tăvălea aspumând.

²¹ Şi a întrebat pre tatăl lui: Câtă vreme este, de când i s-a făcut lui aceasta? Iar el a zis: Din copilărie.

²² Şi de multe ori pre el şi în foc l-a aruncat şi în apă, ca să-l piarză; ci de poţi ceva, ajută-ne nouă, fiindu-ţi milă de noi.

²³ Iar Iisus i-a zis lui: De poţi crede, toate sunt cu putinţă credinciosului.

²⁴ Şi îndată strigând cu lacrămi tatăl copilului, a grăit: Cred Doamne, ajută necredinţei mele.

²⁵ Iar văzând Iisus, că năvăleşte norodul, a poruncit duhului celui necurat, zicând lui: Duh mut şi surd, eu ţie îţi poruncesc, ieşi dintr-însul, şi de acum să nu mai intri în el.

²⁶ Şi strigând, şi mult scuturându-l pre el, a ieşit; şi s-a făcut ca un mort, încât mulţi ziceau că a murit.

²⁷ Iar Iisus apucându-l pre el de mână, l-a ridicat; şi s-a sculat.

²⁸ Şi intrând el în casă, Ucenicii lui l-au întrebat pre dânsul deosebi: Pentru ce noi nu am putut să-l scoatem pre el?

²⁹ Iar el a zis lor: Acest neam cu nimic nu poate ieşi, fără numai cu rugăciune şi cu post.

³⁰ Şi de acolo ieşind, mergea prin Galileea, şi nu vrea ca să-l ştie cineva.

³¹ Că învăţa pre Ucenicii săi, şi zicea lor: Că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor, şi-l vor omorî pre el; şi după ce-l vor omorî, a treia zi va învia.

³² Iar ei nu înţelegeau cuvântul, şi se temeau să-l întrebe pre el.

³³ Şi au venit în Capernaum; şi fiind în casă i-a întrebat pre dânşii: De ce vă prigoneaţi pre cale?

³⁴ Iar ei au tăcut; că se pricise pre cale unul cu altul, cine ar fi mai mare.

³⁵ Şi şezând, a chemat pre cei doisprezece, şi le-a zis lor: Cela ce va să fie întâiul, să fie mai pre urmă de toţi, şi tuturor slugă.

³⁶ Şi luând un prunc, l-a pus pre el în mijlocul lor; şi luându-l în braţe, a zis lor:

³⁷ Ori cine va primi pre unul dintru aceşti prunci întru Numele meu, pre mine primeşte; şi ori cine primeşte pre mine, nu primeşte pre mine, ci pre cel ce m-a trimis pre mine.

³⁸ Şi a răspuns Ioan lui, zicând: Învăţătorule, am văzut pre oarecine întru Numele tău scoţând draci, care nu vine după noi, şi l-am oprit pre el, căci nu vine după noi.

³⁹ Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi pre el; că nimeni nu este, care va face putere întru Numele meu, şi să poată degrab a mă grăi de rău.

⁴⁰ Că cel ce nu este împrotiva noastră, pentru noi este;

⁴¹ Că oricine va adăpa pre voi cu un pahar de apă întru Numele meu, căci ai lui Hristos sunteţi, amin grăiesc vouă: Nu-şi va pierde plata sa.

⁴² Şi oricine va sminti pre unul dintr-aceşti mici care cred întru mine, mai bine ar fi lui de s-ar lega o piatră de moară împrejurul grumazului său, şi să se arunce în mare.

⁴³ Şi de te sminteşte pre tine mâna ta, taie-o pre ea; că mai bine îţi este ţie ciung să intri în viaţă, decât două mâini având, să intri în Gheena, în focul nestins.

⁴⁴ Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

⁴⁵ Şi de te sminteşte pre tine piciorul tău, taie-l pre el; că mai bine îţi este ţie ca să intri în viaţă şchiop, decât două picioare având, să fii aruncat în Gheena, în focul nestins.

⁴⁶ Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁷ Şi de te sminteşte pre tine ochiul tău, scoate-l pre el; că mai bine îţi este ţie cu un ochi să intri întru Împărăţia lui Dumnezeu, decât doi ochi având, să fii aruncat în Gheena focului;

⁴⁸ Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

⁴⁹ Că fieştecine cu foc se va săra; şi toată jertfa cu sare se va săra.

⁵⁰ Bună este sarea; iar de va fi sarea nesărată, cu ce o veţi îndulci pre aceasta? Aveţi întru voi sare, şi pace aveţi între voi.

10

¹ Şi de acolo sculându-se, a venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan; şi iarăşi s-au adunat noroadele la dânsul; şi precum îi era obiceiul, iarăşi îi învăţa pre ei.

² Şi apropiindu-se Fariseii l-au întrebat pre el: Oare se cade bărbatului să-şi lase femeia? ispitindu-l pre el.

³ Iar el răspunzând, a zis lor: Ce a poruncit vouă Moise?

⁴ Iar ei au zis: Moise a dat voie, să-i scrie carte de despărţire, şi s-o lase.

⁵ Şi răspunzând Iisus, a zis lor: După învârtoşarea inimii voastre a scris vouă porunca aceasta.

⁶ Iar din începutul zidirii, bărbat şi femeie i-a făcut pre ei Dumnezeu.

⁷ Pentru aceasta va lăsa omul pre tatăl său şi pre muma sa, şi se va lipi de femeia sa.

⁸ Şi vor fi amândoi un trup; pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup.

⁹ Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.

¹⁰ Şi în casă iarăşi l-au întrebat pre el Ucenicii lui de aceasta.

¹¹ Şi le-a zis lor: Oricine îşi va lăsa femeia sa, şi va lua alta, preacurveşte cu dânsa.

¹² Şi femeia de-şi va lăsa bărbatul, şi se va mărita după altul, preacurveşte.

¹³ Şi aduceau la dânsul prunci ca să se atingă de ei; iar Ucenicii certau pre cei ce îi aduceau.

¹⁴ Iar văzând Iisus, nu i-a părut bine, şi a zis lor: Lăsaţi pruncii să vină la mine, şi nu-i opriţi pre ei; că a unora ca acestora este Împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁵ Că amin zic vouă: Oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra întru ea.

¹⁶ Şi luându-i în braţe, şi-a pus Mâinile preste ei şi i-a blagoslovit pre dânşii.

¹⁷ Şi ieşind el în cale, alergând oarecine, şi îngenunchind înaintea lui, îl întreba pre el zicând: Învăţătorule bune, ce voi face ca să moştenesc viaţa veşnică?

¹⁸ Iar Iisus a zis lui: Ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu.

¹⁹ Poruncile ştii: Să nu curveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu fii mărturie mincinoasă; să nu răpeşti; cinsteşte pre tatăl tău şi pre muma ta.

²⁰ Iar el răspunzând, a zis lui: Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţele mele.

²¹ Iar Iisus căutând spre el, l-a iubit pre dânsul, şi a zis lui: Încă una îţi lipseşte; mergi, vinde-ţi câte ai, şi le dă săracilor, şi vei avea comoară în Cer; şi luând Crucea, vino, urmează mie.

²² Iar el întristându-se de cuvântul acesta, s-a dus mâhnit. Pentru că avea avuţii multe.

²³ Şi căutând Iisus, a zis Ucenicilor săi: Cât de anevoie vor intra întru Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii.

²⁴ Iar Ucenicii se spăimântau de cuvintele lui; Iară Iisus iarăşi răspunzând, le-a zis lor: Fiilor cât de anevoie este să intre întru Împărăţia lui Dumnezeu cei ce se nădăjduiesc întru avuţii.

²⁵ Mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intra întru Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶ Iar ei mai mult se îngrozeau, zicând unul către altul: Şi cine poate să se mântuiască?

²⁷ Şi căutând Iisus la dânşii, a zis: La oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

²⁸ Şi a început Petru a zice lui: Iată noi am lăsat toate, şi am urmat ţie.

²⁹ Şi răspunzând Iisus, a zis: Amin grăiesc vouă: Nimenea nu este care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mumă, sau femeie, sau feciori, sau holde, pentru mine, şi pentru Evanghelie,

³⁰ Şi să nu ia însutite acum în vremea aceasta, case, şi fraţi, şi surori, şi tată, şi mumă, şi feciori, şi holde, cu goniri, şi în veacul cel viitor viaţă veşnică.

³¹ Şi mulţi dintâi vor fi pre urmă; şi de pre urmă, întâi.

³² Şi era pre cale suindu-se în Ierusalim; şi mergea Iisus înaintea lor, iar ei se spăimântau; şi mergând după dânsul, le era frică.

³³ Şi luând iarăşi pre cei doisprezece, a început a le spune lor, cele ce erau să i se întâmple lui: Că iată, ne suim în Ierusalim, şi Fiul Omului se va da Arhiereilor, şi Cărturarilor; şi-l vor judeca pre el spre moarte, şi-l vor da pre el neamurilor.

³⁴ Şi-l vor batjocori pre el, şi-l vor bate pre el, şi-l vor scuipa, şi-l vor omorî pre el, şi a treia zi va învia.

³⁵ Şi au venit la el Iacov şi Ioan fiii lui Zevedei, zicând: Învăţătorule, voim ca ceea ce vom cere, să ne faci nouă.

³⁶ Iar el a zis lor: Ce voiţi să vă fac vouă?

³⁷ Iar ei au zis lui: Dă-ne nouă, ca să şedem unul de-a dreapta ta, şi altul de-a stânga ta, întru Slava ta.

³⁸ Iar Iisus a zis lor: Nu ştiţi ce cereţi; puteţi să beţi paharul care eu beau? şi cu Botezul, cu care eu mă botez, să vă botezaţi?

³⁹ Iar ei au zis lui: Putem. Iar Iisus a zis lor: Paharul, pre care eu beau, cu adevărat îl veţi bea; şi cu Botezul cu care eu mă botez, vă veţi boteza;

⁴⁰ Iar a şedea de-a dreapta mea, şi de-a stânga mea, nu este al meu a da, ci celor ce s-a gătit.

⁴¹ Şi auzind cei zece, au început a se mânia pre Iacov şi pre Ioan.

⁴² Iar Iisus chemându-i pre dânşii la sine le-a zis lor: Ştiţi că celor ce li se pare că sunt începători ai neamurilor, le stăpânesc pre ele; şi cei mai mari ai lor, le domnesc pre dânsele.

⁴³ Iar între voi nu va fi aşa; ci care va vrea să fie mai mare între voi, să fie vouă slugă.

⁴⁴ Şi care va vrea să fie între voi întâi, să fie tuturor slugă.

⁴⁵ Pentru că şi Fiul Omului nu a venit ca să-i slujească lui, ci ca să slujească el, şi să-şi dea sufletul său răscumpărare pentru mulţi.

⁴⁶ Şi au venit în Ierihon; şi ieşind el din Ierihon şi Ucenicii lui, şi norod mult, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea lângă cale cerşind.

⁴⁷ Şi auzind că Iisus Nazarineanul este, a început a striga, şi a zice: Iisuse Fiul lui David, miluieşte-mă.

⁴⁸ Şi-l certau pre dânsul mulţi ca să tacă; dar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David, miluieşte-mă.

⁴⁹ Şi stând Iisus, a zis să-l cheme pre el; şi au chemat pre orbul, zicându-i lui: Îndrăzneşte, scoală-te, că te cheamă.

⁵⁰ Iar el lepădându-şi haina sa, s-a sculat şi a venit la Iisus.

⁵¹ Şi răspunzând Iisus, i-a zis lui: Ce voieşti să-ţi fac ţie? Iar orbul i-a zis lui: Învăţătorule, ca să văd.

⁵² Iar Iisus i-a zis lui: Mergi; credinţa ta te-a mântuit. Şi îndatăşi a văzut, şi a mers după Iisus în cale.

11

¹ Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania către Muntele Măslinilor, a trimis doi din Ucenicii săi.

² Şi a zis lor: Mergeţi în satul care este înaintea voastră, şi îndată intrând într-însul, veţi afla un mânz legat, pre care nimeni din oameni n-a şezut; dezlegându-l pre el, să-l aduceţi.

³ Şi de va zice vouă cineva: Căci faceţi aceasta? Să ziceţi: Că Domnului trebuieşte; şi numai decât îl va trimite pre el aici.

⁴ Şi au mers, şi au aflat mânzul legat lângă uşă afară la răspântie; şi l-au dezlegat pre el.

⁵ Iar oarecari din cei ce stau acolo au zis lor: Ce faceţi de dezlegaţi mânzul?

⁶ Iar ei au zis lor precum le poruncise Iisus; şi i-a lăsat pre ei.

⁷ Şi au adus mânzul la Iisus, şi şi-au pus pre el hainele sale; şi a şezut pre dânsul.

⁸ Şi mulţi aşterneau veşmintele sale pre cale; iar alţii tăiau stâlpări din copaci şi le aşterneau pre cale.

⁹ Şi cei ce mergeau înainte, şi cei ce veneau pre urmă, strigau, zicând: Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului.

¹⁰ Bine este cuvântată împărăţia, care vine întru Numele Domnului, a Părintelui nostru David; Osana întru cei de sus.

¹¹ Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în Biserică şi după ce a văzut toate, fiind vremea în de seară, a ieşit la Betania cu cei doisprezece.

¹² Iar a doua zi ieşind ei din Betania, a flămânzit.

¹³ Şi văzând un smochin de departe având frunze, a venit, ca doară va afla ceva într-însul; şi venind la el, nimic nu a aflat fără numai frunze; că încă nu era vremea smochinelor.

¹⁴ Şi răspunzând Iisus, a zis lui: De acum înainte nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac. Şi auzeau Ucenicii lui.

¹⁵ Şi au venit în Ierusalim, şi intrând Iisus în Biserică, a început a scoate pre cei ce vindeau şi cumpărau în Biserică; şi mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei le-a răsturnat.

¹⁶ Şi nu lăsa să poarte cineva vas prin Biserică.

¹⁷ Şi învăţa, zicând lor: Au nu este scris că: Casa mea, casă de rugăciune se va chema întru toate neamurile? Iar voi o aţi făcut peşteră tâlharilor.

¹⁸ Şi au auzit Cărturarii şi Arhiereii, şi căutau în ce chip l-ar fi pierdut pre el; că se temeau de dânsul, căci tot norodul se mira de învăţătura lui.

¹⁹ Şi dacă s-a făcut seară, a ieşit afară din cetate.

²⁰ Şi a doua zi trecând, au văzut smochinul uscat din rădăcină;

²¹ Şi aducându-şi aminte Petru, i-a zis lui: Învăţătorule, vezi, smochinul pre care l-ai blestemat, s-a uscat.

²² Şi răspunzând Iisus, a zis lor:

²³ Aveţi credinţa lui Dumnezeu; că Amin zic vouă, că cela ce ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare; şi nu se va îndoi întru inima sa, ci va crede, că ce va zice va fi, fi-va lui orice va zice.

²⁴ Pentru aceasta zic vouă: Toate câte cereţi rugându-vă, să credeţi că veţi lua, şi va fi vouă.

²⁵ Şi când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva; ca şi Tatăl vostru cel din Ceruri să ierte vouă greşalele voastre.

²⁶ Iar dacă voi nu veţi ierta, nici Tatăl vostru cel din Ceruri nu va ierta vouă greşalele voastre.

²⁷ Şi au venit iarăşi în Ierusalim; şi umblând el prin Biserică, au venit la dânsul Arhiereii, şi Cărturarii, şi Bătrânii.

²⁸ Şi au zis lui: Cu ce putere faci acestea? Şi cine ţi-a dat ţie puterea aceasta, ca să faci acestea?

²⁹ Iar Iisus răspunzând, a zis lor: Întreba-voi şi eu pre voi un cuvânt, şi să-mi răspundeţi mie, şi voi spune şi eu vouă cu ce putere fac acestea.

³⁰ Botezul lui Ioan din Cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-mi mie.

³¹ Şi ei cugetau întru sineşi, zicând: De vom zice, din Cer, va zice: Pentru ce dar nu aţi crezut lui?

³² Iar de vom zice: De la oameni, se temeau de norod, că toţi aveau pre Ioan, că cu adevărat Proroc a fost.

³³ Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus răspunzând, a zis lor: Nici eu nu voi spune vouă, cu ce putere fac acestea.

12

¹ Şi a început în pilde a grăi lor: Un om a sădit vie, şi o a îngrădit împrejur cu gard, şi a săpat într-însa teasc, şi a zidit turn, şi o a dat pre ea lucrătorilor, şi s-a dus departe.

² Şi la vreme, a trimis o slugă la lucrători, ca să ia de la lucrători din rodul viei.

³ Iar ei apucându-l pre dânsul, l-au bătut, şi l-au trimis deşert.

⁴ Şi iarăşi a trimis către dânşii pre altă slugă; şi pre acela bătându-l cu pietre, i-au sfărâmat capul, şi l-au trimis ocărât.

⁵ Şi iarăşi a trimis pre altul, şi pre acela l-au omorât, şi pre alţii mulţi, pre unii bătându-i, pre alţii omorându-i.

⁶ Deci având încă un fiu iubit al său, l-a trimis şi pre acela mai pre urmă la ei, zicând: Că se vor ruşina de fiul meu.

⁷ Iar lucrătorii aceia au zis între sine: Acesta este moştenitorul, veniţi să-l ucidem pre el, şi va fi moşia a noastră.

⁸ Şi apucându-l pre el l-au omorât, şi l-au scos afară din vie.

⁹ Ce dar va face Stăpânul viei? Veni-va, şi va pierde pre lucrătorii aceia, şi via o va da altora.

¹⁰ Au nici scriptura aceasta n-aţi cetit? Piatra care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului;

¹¹ De la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată întru ochii noştri.

¹² Şi căutau să-l prinză pre el, şi se temeau de norod; căci au cunoscut că împrotiva lor a zis pilda; şi lăsându-l pre el, s-au dus.

¹³ Şi au trimis către dânsul, pre unii din Farisei şi din Irodiani, ca să-l vâneze pre el în cuvânt.

¹⁴ Iar ei venind i-au zis lui: Învăţătorule, ştim că adevărat eşti, şi nu-ţi este ţie grijă de nimeni; că nu cauţi în faţa oamenilor, ci întru adevăr calea lui Dumnezeu înveţi; se cade a da dajdie Cezarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm?

¹⁵ Iar el ştiind făţărnicia lor, a zis lor: Ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar să-l văd.

¹⁶ Iar ei i-au adus. Şi a zis lor: Al cui este chipul acesta, şi scriptura cea de pre el? Şi ei i-au zis lui: Ale Cezarului.

¹⁷ Şi răspunzând Iisus a zis lor: Daţi înapoi pre cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului; şi pre cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Şi s-au mirat de dânsul.

¹⁸ Şi au venit la dânsul Saducheii, care zic că nu este înviere; şi l-au întrebat pre el, zicând:

¹⁹ Învăţătorule, Moise a scris nouă, că de va muri fratele cuiva, şi-i va rămânea femeia, şi feciori nu va lăsa, să ia fratele lui pre femeia lui, şi să ridice sămânţa fratelui său.

²⁰ Deci şapte fraţi au fost, şi cel dintâi a luat femeie, şi murind, n-a lăsat sămânţă;

²¹ Şi al doilea o a luat pre dânsa, şi a murit, şi nici acela n-a lăsat sămânţă; şi al treilea aşijderea.

²² Şi o au luat pre dânsa toţi şapte, şi n-au lăsat sămânţă; iar mai pre urmă de toţi a murit şi femeia.

²³ Deci la înviere, când vor învia, a căruia dintr-înşii va fi femeie? căci câte şapte o au avut pre ea femeie.

²⁴ Şi răspunzând Iisus, a zis lor: Au nu pentru aceasta vă rătăciţi, neştiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

²⁵ Căci după ce din morţi vor învia, nici se vor însura, nici se vor mărita; ci vor fi ca Îngerii în Ceruri.

²⁶ Iar pentru morţi că se vor scula, au nu aţi citit în cartea lui Moise, la Rug, cum i-a grăit Dumnezeu lui, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.

²⁷ Nu este Dumnezeu al morţilor, ci Dumnezeu al viilor; deci voi mult vă rătăciţi.

²⁸ Şi apropiindu-se unul din Cărturari, care auzise pre dânşii prigonindu-se cu Iisus, văzând că bine le-a răspuns lor, l-a întrebat pre el: Care poruncă este mai întâi de toate?

²⁹ Iar Iisus i-a răspuns lui: Că, mai întâi de toate poruncile este: Auzi Israile, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul Unul este;

³⁰ Şi, Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, şi din tot sufletul tău, şi din tot cugetul tău, şi din toată tăria ta; aceasta este porunca cea dintâi.

³¹ Iar a doua asemenea acesteia: Să iubeşti pre aproapele tău, ca însuţi pre sine. Mai mare decât acestea altă poruncă nu este.

³² Şi a zis lui Cărturarul: Bine, Învăţătorule, adevărat ai zis, că Unul este Dumnezeu, şi nu este altul afară de dânsul;

³³ Şi a-l iubi pre el din toată inima, şi din tot cugetul, şi din tot sufletul, şi din toată tăria; şi a iubi pre aproapele ca pre sine, mai mult este decât toate prinoasele şi jertfele.

³⁴ Iar Iisus văzând că cu înţelepciune a răspuns, i-a zis lui: Nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni mai mult nu îndrăznea să-l întrebe pre el.

³⁵ Şi răspunzând Iisus a zis, învăţând în Biserică: Cum zic Cărturarii că Hristos este Fiul lui David?

³⁶ Că însuşi David a zis cu Duhul Sfânt: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta mea, până ce voi pune pre vrăjmaşii tăi aşternut Picioarelor tale.

³⁷ Deci însuşi David îl numeşte pre el Domn; şi de unde dar este fiu al lui? Şi norodul cel mult asculta pre el cu dulceaţă.

³⁸ Şi grăia lor întru învăţătura sa: Păziţi-vă de Cărturari care voiesc a umbla în podoabe, şi iubesc închinăciunile prin târguri.

³⁹ Şi scaunele cele mai de sus în Sinagoguri, şi şederile cele mai întâi la ospeţe;

⁴⁰ Care mănâncă casele văduvelor şi cu pricină îndelung se roagă; aceştia vor lua mai grea osândă.

⁴¹ Şi şezând Iisus în preajma Gazofilachiei, privea cum aruncă norodul bani în Gazofilachie; şi mulţi bogaţi aruncau multe.

⁴² Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi filiari, ce este un codrant.

⁴³ Şi chemând pre Ucenicii săi, le-a zis lor: Amin zic vouă, că această văduvă săracă, aruncă mai mult decât toţi cei ce au aruncat în Gazofilachie;

⁴⁴ Că toţi din prisosinţa lor au aruncat, iar aceasta din lipsa sa, toate câte a avut a aruncat, toată avuţia sa.

13

¹ Şi ieşind el din Biserică, a zis lui unul din Ucenicii lui: Învăţătorule, vezi, ce fel de pietre, şi ce fel de zidiri.

² Şi răspunzând Iisus, a zis lui: Vezi aceste zidiri mari? Nu va rămânea aici piatră pre piatră, care să nu se risipească.

³ Şi şezând el pre muntele Maslinilor în preajma Bisericii, l-au întrebat pre dânsul deosebi, Petru, şi Iacov, şi Ioan, şi Andrei:

⁴ Spune nouă când vor fi acestea? Şi ce este semnul, când acestea toate vor a se săvârşi?

⁵ Iar Iisus răspunzând lor, a început a zice: Căutaţi ca să nu vă înşele pre voi cineva;

⁶ Că mulţi vor veni întru Numele meu, zicând: Că eu sunt; şi pre mulţi vor înşela.

⁷ Iar când veţi auzi războaie, şi veşti de războaie, să nu vă spăimântaţi; că se cuvine să fie acestea, ci încă nu va fi sfârşitul.

⁸ Că se va scula neam preste neam, şi împărăţie preste împărăţie, şi vor fi cutremure pre alocurea, şi vor fi foameţi, şi tulburări, începături ale durerilor acestea.

⁹ Deci păziţi-vă pre voi înşivă; că vă vor da pre voi în soboare, şi în adunări veţi fi bătuţi, şi înaintea domnilor, şi a împăraţilor veţi sta pentru mine, spre mărturie lor.

¹⁰ Şi în toate neamurile se cuvine mai întâi să se propovăduiască Evanghelia.

¹¹ Iar când vă vor duce pre voi dându-vă, să nu vă grijiţi mai-nainte ce veţi grăi, nici să cugetaţi; ci ceea ce se va da vouă într-acel ceas, aceea să grăiţi. Că nu veţi fi voi cei ce veţi grăi, ci Duhul Sfânt.

¹² Şi va da frate pre frate spre moarte; şi tată pre fiu; şi se vor scula fiii asupra părinţilor, şi-i vor omorî pre ei.

¹³ Şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele meu. Iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.

¹⁴ Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, care s-a zis de Daniil Prorocul, stând unde nu se cuvine (cela ce citeşte să înţeleagă), atunci cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munţi.

¹⁵ Iar cela ce va fi pre casă, să nu se pogoare în casă, nici să intre să ia ceva din casa sa.

¹⁶ Şi cela ce va fi în câmp, să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina sa.

¹⁷ Iar vai celora ce vor avea în pântece, şi celor ce vor apleca în zilele acelea.

¹⁸ Ci rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna;

¹⁹ Că va fi în zilele acelea necaz ca acela care nu a fost din începutul zidirii, care a zidit Dumnezeu, până acum, şi nici va mai fi.

²⁰ Şi de nu Dumnezeu ar scurta zilele acelea, nu s-ar mântui tot trupul, ci pentru cei aleşi pre care i-a ales, va scurta zilele acelea.

²¹ Atunci de va zice vouă cineva: Iată aici Hristos, sau, iată acolo; să nu credeţi.

²² Că se vor scula hristoşi mincinoşi, şi proroci mincinoşi; şi vor da semne şi minuni, ca să înşele, de va fi cu putinţă, şi pre cei aleşi.

²³ Iar voi vă păziţi; că iată mai înainte am spus vouă toate.

²⁴ Ci în zilele acelea după necazul acela, soarele se va întuneca.

²⁵ Şi luna nu-şi va da lumina sa, şi stelele Cerului vor cădea, şi Puterile cele din Ceruri se vor clăti.

²⁶ Şi atunci vor vedea pre Fiul Omului venind pre nori, cu putere şi cu slavă multă.

²⁷ Şi atunci va trimite pre Îngerii săi, şi va aduna pre cei aleşi ai săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului, până la marginea Cerului.

²⁸ Iar de la smochin vă învăţaţi pildă; când mlădiţa lui este moale, şi înfrunzeşte, ştiţi că aproape este vara.

²⁹ Aşa şi voi, când veţi vedea acestea făcându-se, să ştiţi că aproape este lângă uşi.

³⁰ Amin grăiesc vouă, că nu va trece neamul acesta, până când toate acestea vor fi.

³¹ Cerul şi pământul vor trece; iar cuvintele mele nu vor trece.

³² Iar de ziua aceea şi de ceasul, nimeni nu ştie, nici Îngerii care sunt în Cer, nici Fiul, fără numai Tatăl.

³³ Păziţi-vă, privegheaţi şi vă rugaţi. Că nu ştiţi când va fi vremea aceea.

³⁴ Ca un om ce se duce departe, lăsându-şi casa sa, şi dând slugilor sale putere, şi fieştecăruia lucrul lui, şi portarului poruncind ca să privegheze.

³⁵ Privegheaţi dară, (că nu ştiţi când va veni Domnul casei. Seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa).

³⁶ Nu cumva venind fără de veste, să vă afle pre voi dormind.

³⁷ Iar cele ce vouă zic, tuturor zic, privegheaţi.

14

¹ Şi erau Paştile şi azimile după două zile; şi căutau Arhiereii şi Cărturarii, cum pre el cu vicleşug prinzându-l să-l omoare.

² Şi ziceau: nu în Praznic, ca să nu fie tulburare întru norod.

³ Şi fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, şi şezând el, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard de credinţă de mult preţ, şi sfărâmând alabastrul, l-a turnat pre Capul lui.

⁴ Şi erau unii de le părea rău întru sine, şi ziceau: Pentru ce se făcu această pagubă a mirului?

⁵ Că se putea vinde acesta, mai mult de trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi se răsteau asupra ei.

⁶ Iar Iisus a zis: Lăsaţi-o pre dânsa; pentru ce îi faceţi ei supărare? Că bun lucru a făcut cu mine.

⁷ Pentru că pre săraci pururea îi aveţi cu voi; şi când veţi vrea, puteţi a le face lor bine; iar pre mine nu mă aveţi pururea.

⁸ Aceasta ce a avut, a făcut: Mai-nainte a apucat de a uns Trupul meu spre îngropare.

⁹ Amin grăiesc vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în toată lumea, şi ce a făcut ea, se va povesti spre pomenirea ei.

¹⁰ Şi Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la Arhierei ca să-l vânză pre el lor.

¹¹ Iar ei auzind s-au bucurat, şi i-au făgăduit lui să-i dea bani. Şi el căuta cum în vreme cu prilej l-ar da pre el lor.

¹² Iar în ziua cea dintâi a azimilor, când jertfea Paştile, au zis către dânsul Ucenicii lui: Unde voieşti să mergem să gătim ca să mănânci Paştile?

¹³ Şi a trimis doi din Ucenicii săi, şi le-a zis lor: Mergeţi în cetate; şi va întâmpina pre voi un om, ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după dânsul.

¹⁴ Şi oriunde va intra, ziceţi stăpânului casei: Că Învăţătorul zice: Unde este sălaşul, întru care să mănânc Paştile cu Ucenicii mei?

¹⁵ Şi el va arăta vouă, un foişor mare aşternut, gata; acolo gătiţi nouă.

¹⁶ Şi au ieşit Ucenicii lui, şi au venit în cetate, şi au aflat precum le zisese lor; şi au gătit Paştile.

¹⁷ Şi făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.

¹⁸ Şi şezând ei, şi mâncând, a zis Iisus: Amin zic vouă: Că unul din voi va să mă vânză, cel ce mănâncă cu mine.

¹⁹ Iar ei au început a se întrista, şi a zice lui unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Şi altul: Nu cumva sunt eu?

²⁰ Iar el răspunzând, a zis lor: Unul din doisprezece, care întinge cu mine în blid.

²¹ Ci Fiul Omului va merge, precum este scris pentru dânsul; dar vai omului aceluia, prin care Fiul Omului se vinde; mai bine ar fi fost lui, de nu s-ar fi născut omul acela.

²² Şi mâncând ei, a luat Iisus Pâine, şi blagoslovind o a frânt, şi a dat lor, şi a zis: Luaţi mâncaţi; acesta este Trupul meu.

²³ Şi luând Paharul, mulţumind a dat lor; şi au băut dintr-însul toţi.

²⁴ Şi a zis lor: Acesta este Sângele meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă.

²⁵ Amin zic vouă: Că de acum nu voi mai bea din roada viţei, până în ziua aceea, când o voi bea pre ea nouă întru Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶ Şi dând laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.

²⁷ Şi a zis lor Iisus: Că toţi vă veţi sminti întru mine în noaptea aceasta; că scris este: Bate-voi Păstorul, şi se vor risipi oile.

²⁸ Dar după ce voi învia, voi merge mai-nainte de voi în Galileea.

²⁹ Iar Petru a zis lui: De şi toţi se vor sminti, iar eu nu.

³⁰ Şi a zis Iisus lui: Amin zic ţie, că tu astăzi în noaptea aceasta, mai-nainte de a cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de mine de trei ori.

³¹ Iar el cu mult mai vârtos zicea: De mi s-ar întâmpla a muri cu tine, nu mă voi lepăda de tine. Asemenea încă şi toţi ziceau.

³² Şi au venit în satul al cărui nume este Ghetsimani, şi a zis Ucenicilor săi: Şedeţi aici până mă voi ruga.

³³ Şi a luat pre Petru, şi pre Iacov, şi pre Ioan cu sine, şi a început a se spăimânta, şi a se mâhni.

³⁴ Şi a zis lor: Întristat este Sufletul meu până la moarte; rămâneţi aici şi privegheaţi.

³⁵ Şi mergând puţin mai înainte, a căzut pre pământ; şi se ruga ca, de este cu putinţă, să treacă de la dânsul acel ceas.

³⁶ Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt cu putinţă ţie, treci de la mine paharul acesta. Dar însă nu ceea ce voiesc eu, ci ceea ce tu.

³⁷ Şi a venit, şi i-a găsit pre ei dormind, şi a zis lui Petru: Simone, dormi? Nu putuşi un ceas să priveghezi?

³⁸ Privegheaţi, şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită; că Duhul este osârduitor, iar trupul neputincios.

³⁹ Şi iarăşi mergând s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.

⁴⁰ Şi întorcându-se i-a aflat pre dânşii iarăş dormind, (că erau ochii lor îngreuiaţi) şi nu ştiau ce vor răspunde lui.

⁴¹ Şi a venit a treia oară şi a zis lor: Dormiţi de acum, şi vă odihniţi; destul este, a venit ceasul; iată, se dă Fiul Omului în mâinile păcătoşilor.

⁴² Sculaţi-vă, să mergem; iată, cel ce m-a vândut, s-a apropiat.

⁴³ Şi numaidecât încă grăind el a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el norod mult, cu săbii, şi cu fuşti, de la Arhierei, şi Cărturari, şi Bătrâni.

⁴⁴ Şi dăduse cel ce îl vânduse pre el semn lor, zicând: Pre care voi săruta, acela este; prindeţi-l pre el, şi îl duceţi cu pază.

⁴⁵ Şi venind, îndată s-a apropiat de el, şi i-a zis lui: Învăţătorule, Învăţătorule; şi l-a sărutat pre el.

⁴⁶ Iar ei şi-au pus mâinile pre el, şi l-au prins.

⁴⁷ Iar unul oarecare din cei ce sta lângă el, scoţând sabia, a lovit pre sluga Arhiereului şi i-a tăiat urechea lui.

⁴⁸ Şi răspunzând Iisus, a zis lor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu fuşti să mă prindeţi.

⁴⁹ În toate zilele am fost la voi în Biserică învăţând, şi nu m-aţi prins; ci ca să se plinească scripturile.

⁵⁰ Şi lăsându-l pre el toţi, au fugit.

⁵¹ Iar un tânăr oarecare mergea după el, îmbrăcat cu giulgiu pre trupul gol, şi l-au prins pre el tinerii.

⁵² Iar el lăsând giulgiul, gol a fugit de la ei.

⁵³ Şi au dus pre Iisus la Arhiereu; şi s-au adunat la dânsul toţi Arhiereii, şi Bătrânii, şi Cărturarii.

⁵⁴ Iar Petru de departe mergea după el, până înlăuntru în curtea Arhiereului.

⁵⁵ Şi şedea împreună cu slugile, şi se încălzea la foc.

⁵⁶ Iar Arhiereii şi tot sfatul căutau împrotiva lui Iisus mărturie, ca să-l omoare, şi nu aflau; că mulţi mărturiseau minciuni asupra lui, şi nu erau asemenea mărturiile.

⁵⁷ Şi unii sculându-se, au mărturisit minciună asupra lui, grăind:

⁵⁸ Că noi l-am auzit pre el, zicând: Eu voi strica această Biserică făcută de mâini, şi în trei zile alta nefăcută de mâini voi zidi.

⁵⁹ Şi nici aşa nu era asemenea mărturia lor.

⁶⁰ Şi sculându-se Arhiereul în mijloc, a întrebat pre Iisus, zicând: Nimic nu răspunzi, ce aceştia mărturisesc asupra ta?

⁶¹ Iar el tăcea; şi nimic nu răspundea. Iarăşi l-a întrebat pre el Arhiereul, şi i-a zis lui: Au tu eşti Hristosul Fiul celui Binecuvântat?

⁶² Iar Iisus a zis: Eu sunt; şi veţi vedea pre Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind cu Norii Cerului.

⁶³ Iar Arhiereul rupându-şi hainele sale, a zis: Ce ne mai trebuiesc nouă alte mărturii? Aţi auzit hula, ce vi se pare vouă?

⁶⁴ Iar ei toţi l-au judecat pre el că este vinovat morţii.

⁶⁵ Şi au început unii a-l scuipa pre el, şi a-i acoperi faţa lui, şi a-l bate cu pumnul, şi a zice lui: Proroceşte, şi slugile îl băteau pre el cu palme preste Obraz.

⁶⁶ Şi fiind Petru jos în curte, a venit una din slujnicile Arhiereului.

⁶⁷ Şi văzând pre Petru încălzindu-se, căutând la el, a zis: Şi tu cu Iisus Nazarineanul erai.

⁶⁸ Iar el s-a lepădat, zicând: Nu ştiu, nici pricep ce grăieşti tu. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul.

⁶⁹ Iar slujnica văzându-l pre el iarăşi, a început a zice celor ce sta acolo: Că acesta dintr-înşii este. Iară el iarăşi s-a lepădat.

⁷⁰ Şi preste puţin iarăşi cei ce stau acolo au zis lui Petru: Adevărat dintr-înşii eşti, că Galileean eşti, şi graiul tău seamănă.

⁷¹ Iară el a început a se blestema şi a se jura, că nu ştiu pre omul acesta carele ziceţi.

⁷² Şi a doua oară a cântat cocoşul, şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul care i-a zis Iisus lui: Că mai înainte de ce va cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de mine de trei ori. Şi a început a plânge.

15

¹ Şi îndatăşi dimineaţa sfat făcând Arhiereii cu Bătrânii şi cu Cărturarii, şi toată adunarea, legând pre Iisus l-au dus, şi l-au dat lui Pilat.

² Şi l-a întrebat pre el Pilat: Tu eşti Împăratul Iudeilor? Iar el răspunzând, a zis lui: Tu zici.

³ Şi multe grăiau asupra lui Arhiereii.

⁴ Iar Pilat iarăşi l-a întrebat pre el, zicând: Nimic nu răspunzi? Vezi câte mărturisesc asupra ta.

⁵ Iar Iisus mai mult nimic nu a răspuns, cât se mira Pilat.

⁶ Iar la Praznic le slobozea lor câte un vinovat, pre care cereau ei.

⁷ Şi era unul ce-l numea Baraba, cu soţiile lui prins, care în zarvă ucidere făcuse.

⁸ Şi strigând norodul a început a cere, precum pururea le făcea lor.

⁹ Iar Pilat le-a răspuns lor zicând: Voiţi să slobozesc vouă pre Împăratul Iudeilor?

¹⁰ (Că ştia că pentru pizmă l-au dat pre el Arhiereii.)

¹¹ Iar Arhiereii au îndemnat pre norod, ca mai vârtos pre Baraba să le slobozească lor.

¹² Iar Pilat răspunzând iarăşi le-a zis lor: Dară ce voiţi să fac acestuia pre care îl ziceţi Împăratul Iudeilor?

¹³ Atunci ei iarăş au strigat: Răstigneşte-l pre el.

¹⁴ Iar Pilat le-a zis lor: Dară ce rău a făcut? Iar ei mai vârtos striga: Răstigneşte-l pre el.

¹⁵ Iară Pilat vrând să facă pre voia norodului, le-a slobozit lor pre Baraba; iar pre Iisus bătându-l l-a dat să se răstignească.

¹⁶ Iar ostaşii au adus pre el înlăuntrul curţii, ce este divan, şi au adunat toată oastea.

¹⁷ Şi l-au îmbrăcat pre el în porfiră, şi împletind cunună de spini, i-au pus lui.

¹⁸ Şi au început a se închina lui, zicând: Bucură-te Împăratul Iudeilor.

¹⁹ Şi îl băteau preste cap cu trestia, şi îl scuipa pre el, şi punându-se în genunchi se închinau lui.

²⁰ Şi după ce l-au batjocorit pre el, au dezbrăcat de pre el porfira, şi l-au îmbrăcat în hainele sale, şi l-au dus pre el să-l răstignească.

²¹ Şi au silit pre oareşcare Simon Cirinean ce trecea, venind din ţarină, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea lui.

²² Şi l-au adus pre el la locul Golgota, care se tălmăceşte locul căpăţânei.

²³ Şi i-au dat lui să bea vin amestecat cu smirnă; dar el nu a luat.

²⁴ Şi răstignindu-l pre el, au împărţit hainele lui, aruncând sorţi pre dânsele, cine ce va lua.

²⁵ Şi era ceasul al treilea, şi l-au răstignit pre el.

²⁶ Şi era scrisoarea pricinii lui scrisă: ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

²⁷ Şi împreună cu dânsul au răstignit doi tâlhari; unul de-a dreapta, şi altul de-a stânga lui.

²⁸ Şi s-a împlinit scriptura care zice: Şi cu cei fărădelege s-a socotit.

²⁹ Şi cei ce treceau îl huleau pre el, clătind cu capetele sale, şi zicând: Ua, cel ce strici Biserica şi în trei zile o zideşti.

³⁰ Mântueşte-te pre sineţi, şi te pogoară de pre Cruce.

³¹ Asemenea încă şi Arhiereii bătându-şi joc, zicea unul către altul împreună cu Cărturarii: pre alţii a mântuit, iar pre sine nu poate să se mântuiască.

³² Hristos Împăratul lui Israil pogoare-se acum de pre Cruce, ca să vedem şi să credem într-însul. Şi cei ce erau împreună cu el răstigniţi, îl ocărau pre el.

³³ Iar când a fost ceasul al şaselea, întunerec s-a făcut preste tot pământul, până la al nouălea ceas.

³⁴ Iar în ceasul al nouălea, a strigat Iisus cu glas mare zicând: Eloi Eloi, Lima Sabahtani? Ce este tâlcuindu-se: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai lăsat?

³⁵ Iar unii din cei ce stau acolo auzind, zicea: Iată, pre Ilie strigă.

³⁶ Şi alergând unul, şi umplând un burete de oţet, şi punându-l într-o trestie, îl adăpa pre el, zicând: Lăsaţi, să vedem, au veni-va Ilie să-l pogoare pre el?

³⁷ Iar Iisus slobozind glas mare, şi-a dat Duhul.

³⁸ Şi Catapeteasma Bisericii s-a rupt în două, de sus până jos.

³⁹ Şi văzând sutaşul cel ce sta în preajma lui, că aşa strigând, şi-a dat Duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta Fiu al lui Dumnezeu a fost.

⁴⁰ Şi erau şi femei de departe privind; între care era Maria Magdalena, şi Maria muma lui Iacov celui mic, şi a lui Iosi, şi Salomea.

⁴¹ Care şi când era în Galileea, mergeau după el, şi slujeau lui; şi altele multe, care se suiseră cu el în Ierusalim.

⁴² Şi iată seară făcându-se, (de vreme ce era Vineri, care este mai înainte de Sâmbătă).

⁴³ A venit Iosif din Arimatea, sfetnic cu bun chip, care şi acela era aşteptând Împărăţia lui Dumnezeu, şi îndrăznind a intrat la Pilat, şi a cerut Trupul lui Iisus.

⁴⁴ Iar Pilat s-a mirat, de a murit aşa curând; şi chemând pre sutaşul, l-a întrebat pre dânsul, de a murit demult.

⁴⁵ Şi înţelegând de la sutaş, a dăruit lui Iosif Trupul.

⁴⁶ Şi cumpărând giulgiu, şi pogorându-l pre el, l-a înfăşurat cu giulgiul, şi l-a pus în mormânt, care era săpat în piatră; şi a prăvălit o piatră pre uşa mormântului.

⁴⁷ Iar Maria Magdalena, şi Maria a lui Iosi, priveau unde îl pun.

16

¹ Şi dacă a trecut Sâmbăta, Maria Magdalena, şi Maria lui Iacov, şi Salomea, au cumpărat mirezme ca să meargă să-l ungă pre el.

² Şi foarte de dimineaţă întru una din Sâmbete, au venit la Mormânt, răsărind Soarele.

³ Şi zicea una către alta: Cine va prăvăli nouă piatra de pre uşa mormântului?

⁴ Şi căutând au văzut piatra prăvălită, că era mare foarte.

⁵ Şi intrând în mormânt, au văzut pre un tânăr şezând de-a dreapta, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.

⁶ Iar el a zis lor: Nu vă spăimântaţi; pre Iisus căutaţi Nazarineanul cel răstignit. S-a sculat, nu este aici. Iată locul unde l-au pus pre el.

⁷ Ci mergeţi, de spuneţi Ucenicilor lui, şi lui Petru, că va merge mai-nainte de voi în Galileea; acolo îl veţi vedea pre el, precum a zis vouă.

⁸ Şi ieşind au fugit de la mormânt. Că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă; şi nimănui nimic nu au spus, că se temeau.

⁹ Iară după ce a înviat Iisus, dimineaţa în ziua cea dintâi a Sâmbetei, s-a arătat Mariei Magdalenei, dintru care scosese şapte draci.

¹⁰ Aceea mergând, a vestit celor ce fuseseră cu el, care plângeau şi se tânguiau.

¹¹ Şi aceia auzind că este viu, şi a fost văzut de dânsa, nu au crezut.

¹² Iară după aceea la doi dintr-înşii mergând ei, s-a arătat întru alt chip, care mergeau la o ţarină.

¹³ Şi aceia mergând, au spus celorlalţi, dar nici pre aceia nu i-au crezut.

¹⁴ Iar după aceea şezând ei cei unsprezece, li s-a arătat. Şi a imputat necredinţei lor, şi împietririi inimii; căci celor ce l-au văzut pre el că a înviat, nu au crezut.

¹⁵ Şi a zis lor: Mergeţi în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea.

¹⁶ Cel ce va crede şi se va Boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi.

¹⁷ Şi semne celor ce vor crede, acestea vor urma: Întru Numele meu draci vor scoate; în limbi noi vor grăi.

¹⁸ Şerpi vor lua; şi de vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma pre ei; pre bolnavi mâinile îşi vor pune, şi bine le va fi.

¹⁹ Deci Domnul după ce a grăit cu dânşii, s-a înălţat la Cer, şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu.

²⁰ Iară ei ieşind, au propovăduit pretutindeni, Domnul împreună lucrând, şi cuvântul adeverindu-l, prin semnele ce urmau. Amin.