1

¹ Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiului lui David, fiului lui Avraam.

² Avraam a născut pre Isaac, iar Isaac a născut pre Iacov, iar Iacov a născut pre Iuda şi pre fraţii lui.

³ Iar Iuda a născut pre Fares şi pre Zara din Tamar, iar Fares a născut pre Esrom, iar Esrom a născut pre Aram.

⁴ Iar Aram a născut pre Aminadav, iar Aminadav a născut pre Naason, iar Naason a născut pre Salmon.

⁵ Iar Salmon a născut pre Booz din Rahav, iar Booz a născut pre Obed din Rut, iar Obed a născut pre Iesei.

⁶ Iar Iesei a născut pre David împăratul, iar David împăratul, a născut pre Solomon din femeia lui Urie.

⁷ Iar Solomon a născut pre Roboam, iar Roboam a născut pre Abia, iar Abia a născut pre Asa.

⁸ Iar Asa a născut pre Iosafat, iar Iosafat a născut pre Ioram, iar Ioram a născut pre Ozia.

⁹ Iar Ozia a născut pre Ioatam, iar Ioatam a născut pre Ahaz, iar Ahaz a născut pre Ezechia.

¹⁰ Iar Ezechia a născut pre Manasi, iar Manasi a născut pre Amon, iar Amon a născut pre Iosia.

¹¹ Iar Iosia a născut pre Iehonia şi pre fraţii lui, la mutarea Babilonului (în Babilon).

¹² Iar după mutarea în Babilon, Iehonia a născut pre Salatiil, iar Salatiil a născut pre Zorobabel.

¹³ Iar Zorobabel a născut pre Abiud, iar Abiud a născut pre Eliachim, iar Eliachim a născut pre Azor.

¹⁴ Iar Azor a născut pre Sadoc, iar Sadoc a născut pre Ahim, iar Ahim a născut pre Eliud.

¹⁵ Iar Eliud a născut pre Eleazar, iar Eleazar a născut pre Matan, iar Matan a născut pre Iacov.

¹⁶ Iar Iacov a născut pre Iosif, bărbatul Mariei, din care s-a născut Iisus, ce se zice Hristos.

¹⁷ Deci toate neamurile de la Avraam până la David, neamuri patrusprezece; şi de la David până la mutarea Babilonului, neamuri patrusprezece; şi de la mutarea Babilonului (din Babilon) până la Hristos, neamuri patrusprezece.

¹⁸ Iar Naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Că logodită fiind Muma lui Maria cu Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt.

¹⁹ Iar Iosif bărbatul ei, drept fiind, şi nevrând s-o vădească pre ea, a vrut pre ascuns s-o lase pre dânsa.

²⁰ Şi acestea gândind el, iată Îngerul Domnului în vis s-a arătat lui, grăind: Iosife fiul lui David, nu te teme a lua pre Maria femeia ta, că ce s-a zămislit într-însa, din Duhul Sfânt este.

²¹ Şi va Naşte fiu, şi vei chema Numele lui IISUS că acesta va mântui pre norodul său de păcatele lor.

²² Iar acestea toate s-au făcut, ca să se plinească ceea ce s-a zis de la Domnul prin Prorocul ce zice:

²³ Iată fecioara în Pântece va avea, şi va naşte fiu, şi vor chema Numele lui Emmanuil, ce se tâlcuieşte cu noi Dumnezeu.

²⁴ Şi sculându-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit lui Îngerul Domnului, şi a luat pre femeia sa.

²⁵ Şi nu o a cunoscut pre ea, până ce a născut pre fiul său cel întâi născut, şi a chemat Numele lui IISUS.

2

¹ Iar dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele lui Irod împăratul, iată Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, zicând:

² Unde este Împăratul Iudeilor cela ce s-a născut? Că am văzut steaua lui la Răsărit, şi am venit să ne închinăm lui.

³ Şi auzind Irod împăratul s-a tulburat, şi tot Ierusalimul cu dânsul.

⁴ Şi adunând pre toţi Arhiereii şi Cărturarii norodului, a întrebat de dânşii: Unde este să se nască Hristos?

⁵ Iar ei au zis lui: În Betleemul Iudeei. Că aşa s-a scris prin Prorocul:

⁶ Şi tu Betleeme pământul Iudei, nicidecum nu eşti mai mic între domnii Iudei; că dintru tine va ieşi Povăţuitor, care va paşte pre norodul meu Israil.

⁷ Atunci Irod întru ascuns chemând pre Magi, a cercat cu deamăruntul de la dânşii de vremea întru care s-a arătat steaua.

⁸ Şi trimiţându-i pre ei în Betleem, le-a zis: Mergând cercetaţi cu deamăruntul pentru Prunc. Şi dacă îl veţi afla, să îmi vestiţi şi mie, ca şi eu venind să mă închin lui.

⁹ Iar ei ascultând pre împăratul s-au dus. Şi iată steaua pre care o văzuseră la Răsărit mergea înaintea lor, până a venit şi a stătut deasupra unde era Pruncul.

¹⁰ Iar ei văzând steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

¹¹ Şi intrând în casă, au văzut Pruncul cu Maria Muma lui, şi căzând, s-au închinat lui; şi deschizându-şi vistieriile sale, au adus lui daruri, Aur, şi Tămâie, şi Smirnă.

¹² Şi luând înştiinţare prin vis să nu se întoarcă către Irod, pre altă cale s-au dus la ţara lor.

¹³ Iar după ce s-au dus ei, iată Îngerul Domnului în vis se arată lui Iosif, zicând: Sculându-te, ia Pruncul şi pre Muma lui, şi fugi în Egipt, şi fii acolo, până voi zice ţie; că va Irod să caute Pruncul să-l piarză pre el.

¹⁴ Iar el sculându-se, a luat Pruncul şi pre Muma lui noaptea şi s-a dus în Egipt.

¹⁵ Şi a fost acolo până la săvârşirea lui Irod; ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Prorocul ce zice: Din Egipt am chemat pre fiul meu.

¹⁶ Atunci Irod văzând că s-a batjocorit de Magi, s-a mâniat foarte; şi trimiţând a omorât pre toţi pruncii care erau în Betleem, şi întru toate hotarele lui, de doi ani şi mai mici, după vremea care cercase de la Magi.

¹⁷ Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia Prorocul ce zice:

¹⁸ Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire şi ţipet mult, Rahila plângându-şi pre fii săi, şi nu vrea să se mângâie, că nu sunt.

¹⁹ Iar după ce s-a săvârşit Irod, iată Îngerul Domnului în vis se arată lui Iosif în Egipt.

²⁰ Zicând: Sculându-te, ia Pruncul şi pre Muma lui, şi mergi în pământul lui Israil, că au murit cei ce căutau Sufletul Pruncului.

²¹ Iar el sculându-se, a luat Pruncul, şi pre Muma lui, şi au venit în pământul lui Israil.

²² Iar auzind că Arhelau împărăţeşte în Iudeea, în locul lui Irod tatălui său, s-a temut să meargă acolo; iar luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileei.

²³ Şi venind au locuit în cetatea ce se numeşte Nazaret, ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Proroci: că Nazarinean se va chema.

3

¹ Iar în zilele acelea a venit Ioan Botezătorul, propovăduind în pustia Iudeei.

² Şi zicând: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor.

³ Că acesta este cel ce s-a zis de Isaia Prorocul, ce zice: Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui.

⁴ Şi acest Ioan avea îmbrăcămintea lui de peri de cămilă, şi brâu de curea împrejurul mijlocului lui; iar hrana lui era acride şi miere sălbatică.

⁵ Atunci ieşea la dânsul Ierusalimul, şi toată Iudeea, şi toată laturea dimprejurul Iordanului.

⁶ Şi se botezau în Iordan de la dânsul, mărturisindu-şi păcatele sale.

⁷ Iar văzând pre mulţi din Farisei, şi din Saduchei, venind către botezul lui, a zis lor: Pui de năpârci, cine v-a arătat vouă ca să fugiţi de mânia ceea ce va să fie?

⁸ Deci faceţi roduri vrednice de pocăinţă.

⁹ Şi să nu vi se pară a grăi întru sine-vă: Părinte avem pre Avraam. Că zic vouă, că poate Dumnezeu şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.

¹⁰ Că iată şi securea la rădăcina pomilor zace; deci tot pomul care nu face roadă bună se taie şi în foc se aruncă.

¹¹ Eu adică vă botez pre voi cu apă spre pocăinţă, iar cela ce vine după mine mai tare decât mine este, căruia nu sunt vrednic a-i ţinea încălţămintele, Acesta vă va boteza pre voi cu Duh Sfânt şi cu foc.

¹² A căruia lopata este în Mâna lui, şi va curăţi aria sa, şi va aduna grâul în jitniţa sa, iar plevele le va arde cu focul nestins.

¹³ Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan, ca să se boteze de la dânsul.

¹⁴ Iar Ioan îl oprea pre el, zicând: Eu am trebuinţă a mă boteza de tine, şi tu vii către mine?

¹⁵ Şi răspunzând Iisus, a zis către el: Lasă acum, că aşa este cu cuviinţă nouă, ca să plinim toată dreptatea. Atunci l-a lăsat pre el.

¹⁶ Şi botezându-se Iisus, îndatăşi a ieşit din apă; şi iată i s-au deschis lui Cerurile şi a văzut pre Duhul lui Dumnezeu, pogorându-se ca un porumb, şi venind preste dânsul.

¹⁷ Şi iată Glas din Ceruri zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit.

4

¹ Atunci dus a fost Iisus în pustie de Duhul, ca să se ispitească de diavolul.

² Şi postind patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, după aceea a flămânzit.

³ Şi venind la dânsul ispititorul a zis: De eşti Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrile acestea să se facă pâini.

⁴ Iar el răspunzând, a zis: Scris este, nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot graiul ce iese prin Gura lui Dumnezeu.

⁵ Atunci l-a dus pre el diavolul în sfânta cetate; şi l-a pus pre el pe aripa Bisericii.

⁶ Şi a zis lui: De eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te pre sineţi jos; căci scris este: că Îngerilor săi va porunci pentru tine, şi pre mâini te vor ridica, ca nu cumva să împiedici de piatră Piciorul tău.

⁷ Şi a zis Iisus lui: Iarăşi scris este: să nu ispiteşti pre Domnul Dumnezeul tău.

⁸ Iarăşi l-a dus pre dânsul diavolul în munte înalt foarte; şi i-a arătat lui toate împărăţiile lumii, şi pre slava lor.

⁹ Şi i-a zis lui: Acestea toate le voi da ţie, dacă căzând te vei închina mie.

¹⁰ Atunci a zis Iisus lui: Mergi înapoia mea satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini, şi lui unuia să-i slujeşti.

¹¹ Atunci l-a lăsat pre el diavolul, şi iată Îngerii au venit la dânsul, şi îi slujeau lui.

¹² Iar auzind Iisus că Ioan s-a prins, s-a dus în Galileea.

¹³ Şi lăsând Nazaretul, venind a locuit în Capernaum lângă mare, în hotarele Zabulonului şi ale Neftalimului.

¹⁴ Ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Isaia Prorocul ce zice:

¹⁵ Pământul Zabulonului, şi pământul Neftalimului, calea mării cei de cea parte de Iordan, Galileea neamurilor.

¹⁶ Norodul cel ce şedea întru întunerec, a văzut lumină mare; şi celor ce şedeau în laturea şi în umbra morţii, lumină a răsărit lor.

¹⁷ De atunci a început Iisus a propovădui şi a zice: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor.

¹⁸ Şi umblând Iisus pre lângă marea Galileei, a văzut pre doi fraţi, pre Simon ce se numeşte Petru, şi pre Andrei fratele lui, aruncându-şi mreaja în mare (că erau pescari).

¹⁹ Şi a zis lor: Veniţi după mine, şi vă voi face pre voi vânători de oameni.

²⁰ Iar ei, îndată lăsându-şi mrejele, au mers după dânsul.

²¹ Şi de acolo mai înainte mergând, a văzut pre alţi doi fraţi, pre Iacov al lui Zevedei, şi pre Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedei tatăl lor, cârpindu-şi mrejele lor, şi i-a chemat pre dânşii.

²² Iar ei îndatăşi lăsând corabia, şi pre Zevedei tatăl lor, au mers după dânsul.

²³ Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând întru adunările lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând toată boala, şi toată neputinţa întru norod.

²⁴ Şi a ieşit vestea lui, întru toată Siria, şi aducea către dânsul pre toţi cei ce se afla, cu feluri de boale, şi pre cei ce se ţineau de chinuri, şi pre cei lunatici, şi pre cei slăbănogi, şi îi vindeca pre ei.

²⁵ Şi au mers după dânsul noroade multe, din Galileea, şi din Decapole, şi din Ierusalim, şi din Iudeea, şi de cea parte de Iordan.

5

¹ Iar văzând pre noroade, s-a suit în munte, şi şezând el, au venit către dânsul Ucenicii lui.

² Şi deschizându-şi Gura sa, îi învăţa pre ei, zicând:

³ Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia Cerurilor.

⁴ Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

⁵ Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

⁶ Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.

⁷ Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

⁸ Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre Dumnezeu.

⁹ Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.

¹⁰ Fericiţi cei ce se gonesc pentru dreptate, că acelora este Împărăţia Cerurilor.

¹¹ Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pre voi, şi vă vor goni, şi vor zice tot cuvântul rău împrotiva voastră, minţind pentru mine.

¹² Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în Ceruri. Că aşa au gonit pre Prorocii cei mai înainte de voi.

¹³ Voi sunteţi sarea pământului, iar dacă sarea se va împuţi, cu ce se va săra? Întru nimic nu mai este de treabă, fără numai a se arunca afară şi a se călca de oameni.

¹⁴ Voi sunteţi lumina lumii, nu poate cetatea a se ascunde deasupra muntelui stând.

¹⁵ Nici aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor ce sunt în casă.

¹⁶ Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune, şi să slăvească pre Tatăl vostru cel din Ceruri.

¹⁷ Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau Prorocii; nu am venit să stric, ci să plinesc.

¹⁸ Că amin zic vouă, până ce va trece Cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, până ce vor fi toate.

¹⁹ Deci cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va învăţa aşa pre oameni, mai mic se va chema întru Împărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru Împărăţia Cerurilor.

²⁰ Că zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a Cărturarilor şi a Fariseilor, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor.

²¹ Auzit-aţi că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi; că cine va ucide, vinovat va fi judecăţii.

²² Iar eu zic vouă: Că tot cel ce se mânie asupra fratelui său în deşert, vinovat va fi judecăţii; şi cine va zice fratelui său: Raca, vinovat va fi soborului; iar cine va zice: Nebune, vinovat va fi Gheenei focului.

²³ Deci de îţi vei aduce darul tău la Oltar, şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta,

²⁴ Lasă acolo darul tău înaintea Oltarului, şi mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău, şi atunci venind adu darul tău.

²⁵ Fii împăcându-te cu pârâşul tău degrab, până eşti pre cale cu dânsul, ca nu cumva să te dea pârâşul judecătorului, şi judecătorul te va da slugii, şi în temniţă vei fi aruncat.

²⁶ Amin zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până când vei da codrantul cel mai de apoi.

²⁷ Auzit-aţi că s-a zis celor de demult: Să nu preacurveşti.

²⁸ Iar eu zic vouă: Că tot cela ce caută la femeie spre a o pofti pre ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa.

²⁹ Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pre tine, scoate-l pre el, şi îl leapădă de la tine, că îţi foloseşte ţie, ca să piară unul din mădularele tale, şi nu tot trupul tău să se arunce în Gheena.

³⁰ Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pre tine, taie-o pre ea, şi o leapădă de la tine, că îţi foloseşte ţie, ca să piară unul din mădularele tale, şi nu tot trupul tău să se arunce în Gheena.

³¹ Iarăşi s-a zis: Că cela ce-şi va lăsa femeia sa, să-i dea ei carte de despărţire.

³² Iar eu zic vouă: Că tot cela ce-şi va lăsa femeia sa afară de cuvânt de curvie, o face pre ea să preacurvească; şi cela ce va lua pre cea lăsată preacurveşte.

³³ Iar aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu juri strâmb, ci să dai Domnului jurământurile tale.

³⁴ Iar eu zic vouă: Să nu te juri nicidecum, nici pre Cer, că este scaun al lui Dumnezeu.

³⁵ Nici pre pământ, că este aşternut al Picioarelor lui; nici pre Ierusalim, că este cetate a Marelui Împărat.

³⁶ Nici pre capul tău să te juri, că nu poţi un păr alb, sau negru să faci.

³⁷ Ci fie cuvântul vostru aşa, aşa; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea de la cel rău este.

³⁸ Auzit-aţi că s-a zis: Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.

³⁹ Iar eu zic vouă: Să nu staţi împrotivă celui rău, ci de te va lovi cineva preste faţa obrazului cea dreaptă, întoarce-i lui şi pre cealaltă.

⁴⁰ Şi celui ce voieşte să se judece cu tine, şi să îţi ia haina ta, lasă-i lui şi cămaşa.

⁴¹ Şi cel ce te va sili pre tine o milă, mergi cu dânsul două.

⁴² Celui ce cere de la tine, dă-i, şi pre cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu-l întoarce.

⁴³ Auzit-aţi că s-a zis: Să iubeşti pre vecinul tău, şi să urăşti pre vrăjmaşul tău.

⁴⁴ Iar eu zic vouă: Iubiţi pre vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pre cei ce vă blesteamă pre voi, bine faceţi celor ce vă urăsc pre voi, şi vă rugaţi pentru cei ce vă supără, şi vă gonesc pre voi.

⁴⁵ Ca să fiţi fii Tatălui vostru celui din Ceruri; că pre soarele său, îl răsare preste cei răi, şi preste cei buni; şi plouă preste cei drepţi, şi preste cei nedrepţi.

⁴⁶ Că de iubiţi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veţi avea? Au nu şi vameşii aceeaşi fac?

⁴⁷ Şi de veţi îmbrăţişa cu dragoste numai pe prietenii voştri, ce mai mult faceţi? Au nu şi vameşii fac aşa?

⁴⁸ Fiţi dar voi desăvârşit, precum şi Tatăl vostru cel din Ceruri, desăvârşit este.

6

¹ Luaţi aminte milostenia voastră să nu o faceţi înaintea oamenilor, spre a fi văzuţi de dânşii; iar de nu, plată nu veţi avea de la Tatăl vostru, care este în Ceruri.

² Deci când faci milostenie, să nu trâmbiţezi înaintea ta; precum fac făţarnicii în adunări şi în uliţe, ca să se slăvească de oameni; Amin zic vouă, că îşi iau plata lor.

³ Iar tu făcând milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta.

⁴ Ca să fie milostenia ta întru ascuns; şi Tatăl tău cel ce vede întru ascuns, acesta va răsplăti ţie întru arătare.

⁵ Şi când te rogi, nu fii ca făţarnicii, că iubesc prin adunări, şi prin unghiurile uliţelor stând să se roage, ca să se arate oamenilor; Amin zic vouă, că îşi iau plata lor.

⁶ Iar tu când te rogi, intră în cămara ta, şi încuind uşa ta, roagă-te Tatălui tău celui întru ascuns; şi Tatăl tău cel ce vede întru ascuns, va răsplăti ţie la arătare.

⁷ Şi rugându-vă, să nu grăiţi multe precum păgânii; că li se pare că întru multă vorba lor, se vor auzi.

⁸ Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la dânsul.

⁹ Deci aşa să vă rugaţi voi: Tatăl nostru, carele eşti în Ceruri, sfinţească-se numele tău;

¹⁰ Vie Împărăţia ta, fie voia ta, precum în Cer şi pre pământ.

¹¹ Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi;

¹² Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri;

¹³ Şi nu ne duce pre noi întru ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean; că a ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava în veci, Amin.

¹⁴ Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel Ceresc;

¹⁵ Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta vouă greşalele voastre.

¹⁶ Şi când postiţi, nu fiţi ca făţarnicii trişti; că îşi smolesc feţele lor, ca să se arate oamenilor, postindu-se; Amin zic vouă, că îşi iau plata lor.

¹⁷ Iar tu postindu-te, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală.

¹⁸ Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău celui ce este întru ascuns; şi Tatăl tău cel ce vede întru ascuns, va răsplăti ţie la arătare.

¹⁹ Nu vă adunaţi vouă comori pre pământ, unde moliile şi rugina le strică; şi unde furii le sapă şi le fură.

²⁰ Ci vă adunaţi vouă comori în Cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi de unde furii nu le sapă, nici le fură;

²¹ Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

²² Luminătorul trupului este ochiul; deci de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

²³ Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat; deci dacă lumina care este întru tine, este întunerec, dar întunerecul cu cât mai mult?

²⁴ Nimenea nu poate a sluji la doi domni, că sau pre unul va urî, şi pre altul va iubi, sau de unul se va ţinea, şi de altul nu va griji; Nu puteţi lui Dumnezeu a sluji şi lui mamona.

²⁵ Pentru aceasta grăiesc vouă: Nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca, şi ce veţi bea, nici cu trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. Au nu sufletul mai mare este decât hrana, şi trupul decât haina?

²⁶ Căutaţi spre pasările cerului, că nici seamănă, nici seceră, nici adună în jitniţe, şi Tatăl vostru cel Ceresc le hrăneşte pre dânsele; au nu voi mai multă deosebire aveţi de acestea?

²⁷ Dar cine din voi grijindu-se, poate să-şi adauge statului său un cot?

²⁸ Şi de haină ce vă grijiţi? Socotiţi crinii câmpului, cum cresc, nu se ostenesc, nici torc.

²⁹ Iară grăiesc vouă: Că nici Solomon întru toată slava sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintr-aceştia.

³⁰ Deci dacă pre iarba câmpului care astăzi este, şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, nu cu mult mai vârtos pre voi puţin credincioşilor?

³¹ Deci nu vă grijiţi zicând: Ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca.

³² Că acestea toate neamurile le caută; că ştie Tatăl vostru cel Ceresc, că trebuinţă aveţi de acestea toate.

³³ Ci căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi dreptatea lui, şi acestea toate se vor adăuga vouă.

³⁴ Drept aceea nu vă grijiţi de ziua de mâine, că ziua de mâine se va griji de sine. Ajunge-i zilei răutatea ei.

7

¹ Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

² Că cu ce judecată veţi judeca, veţi fi judecaţi. Şi cu ce măsură veţi măsura, se va măsura vouă.

³ Şi ce vezi ştercul cel ce este în ochiul fratelui tău, iar bârna care este în ochiul tău nu o simţi?

⁴ Sau cum zici fratelui tău, lasă să scot ştercul din ochiul tău, şi iată bârna este în ochiul tău.

⁵ Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea să scoţi ştercul din ochiul fratelui tău.

⁶ Nu daţi sfânta câinilor, nici lepădaţi mărgăritarii voştri înaintea porcilor, ca nu cumva să îi calce cu picioarele lor, şi întorcându-se să vă rupă pre voi.

⁷ Cereţi, şi se va da vouă; căutaţi, şi veţi afla; bateţi, şi se va deschide vouă.

⁸ Că tot cel ce cere ia, şi cel ce caută află, şi celui ce bate, i se va deschide.

⁹ Sau care om este dintre voi, de la care de va cere fiul lui pâine, au doară piatră îi va da lui?

¹⁰ Sau de va cere peşte, au doară şarpe îi va da lui?

¹¹ Deci dacă voi răi fiind, ştiţi să daţi dări bune fiilor voştri, cu cât mai vârtos Tatăl vostru cel din Ceruri, va da cele bune celor ce cer de la dânsul.

¹² Deci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea; că aceasta este legea şi Prorocii.

¹³ Intraţi prin uşa cea strâmtă. Că largă este uşa, şi lată calea ceea ce duce în pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră printr-însa.

¹⁴ Ce strâmtă este uşa! Şi îngustă calea, care duce în viaţă! Şi puţini sunt cei ce o află pre ea.

¹⁵ Păziţi-vă de prorocii cei mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori.

¹⁶ Din roadele lor îi veţi cunoaşte pre ei, au doară vor culege din spini struguri? sau din ciuline smochine?

¹⁷ Aşa tot pomul bun, roade bune face; iar pomul putred, roade rele face.

¹⁸ Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul putred să facă roade bune.

¹⁹ Deci tot pomul care nu face roadă bună, se taie, şi în foc se aruncă.

²⁰ Pentru aceea din roada lor îi veţi cunoaşte pre dânşii.

²¹ Nu tot cela ce îmi zice mie: Doamne, Doamne, va intra întru Împărăţia Cerurilor, ci cela ce face voia Tatălui meu care este în Ceruri.

²² Mulţi vor zice mie în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu cu Numele tău am prorocit, şi cu Numele tău draci am scos, şi cu Numele tău multe puteri am făcut?

²³ Şi atunci voi mărturisi lor: Că niciodată nu v-am ştiut pre voi, depărtaţi-vă de la mine cei ce lucraţi fărădelegea.

²⁴ Deci tot cela ce aude Cuvintele mele acestea, şi le face pre ele, asemăna-l-voi pre el bărbatului înţelept, care şi-a zidit casa sa pre piatră.

²⁵ Şi s-a pogorât ploaia, şi au venit râurile, şi au suflat vânturile, şi s-au pornit spre casa aceea, şi n-a căzut; că era întemeiată pre piatră.

²⁶ Şi tot cela ce aude Cuvintele mele acestea, şi nu le face pre ele, asemăna-se-va bărbatului nebun, care şi-a zidit casa sa pre nisip.

²⁷ Şi s-a pogorât ploaia, şi au venit râurile, şi au suflat vânturile, şi au lovit în casa aceea, şi a căzut; şi era căderea ei mare.

²⁸ Şi a fost după ce a sfârşit Iisus cuvintele acestea, se mirau noroadele de învăţătura lui;

²⁹ Că îi învăţa pre ei ca cela ce are putere, iar nu ca Cărturarii.

8

¹ Şi pogorându-se el din munte, au mers după dânsul noroade multe.

² Şi iată un lepros venind, se închina lui, zicând: Doamne, de vei vrea poţi să mă curăţeşti.

³ Şi tinzând Iisus Mâna, s-a atins de dânsul zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui.

⁴ Şi a zis Iisus lui: Vezi, nimănui să nu spui; ci mergi, de te arată pre sineţi Preotului; şi du darul care a poruncit Moise întru mărturie lor.

⁵ Iară intrând el în Capernaum s-a apropiat de dânsul un Sutaş, rugându-l pre el şi zicând:

⁶ Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, cumplit chinuindu-se.

⁷ Şi a zis Iisus lui: Eu venind îl voi tămădui pre dânsul.

⁸ Şi răspunzând Sutaşul a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu, ci numai zi cu cuvântul, şi se va tămădui sluga mea.

⁹ Că şi eu sunt om, sub stăpânire, având sub sinemi slujitori; şi zic acestuia, mergi, şi merge; şi altuia, vino, şi vine; şi slugii mele, fă aceasta, şi face.

¹⁰ Iar Iisus auzind aceasta s-a minunat, şi a zis celor ce veneau după dânsul: Amin grăiesc vouă, nici întru Israil nu am aflat atâta credinţă.

¹¹ Şi grăiesc vouă: Că mulţi de la răsărituri, şi de la apusuri, vor veni, şi se vor odihni cu Avraam, şi cu Isaac, şi cu Iacob, întru Împărăţia Cerurilor.

¹² Iar fiii împărăţiei vor fi goniţi întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scârşnirea dinţilor.

¹³ Şi a zis Iisus Sutaşului: Mergi, şi cum ai crezut, fie ţie. Şi s-a tămăduit sluga lui întru acel ceas.

¹⁴ Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra lui zăcând, şi aprinsă de friguri.

¹⁵ Şi s-a atins de mâna ei, şi o au lăsat pre dânsa frigurile, şi s-a sculat şi slujea lui.

¹⁶ Iar făcându-se seară au adus lui pre mulţi îndrăciţi, şi a scos duhurile cu cuvântul, şi pre toţi bolnavii i-a tămăduit.

¹⁷ Ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Prorocul Isaia, care grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat şi boalele a purtat.

¹⁸ Deci văzând Iisus noroade multe împrejurul său, a poruncit Ucenicilor să mergă de cea parte.

¹⁹ Şi apropiindu-se un cărturar, i-a zis lui: Învăţătorule, voi să merg după tine ori unde vei merge.

²⁰ Şi a grăit Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi pasările Cerului cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul.

²¹ Iar altul din Ucenicii lui i-a zis lui: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu.

²² Iar Iisus i-a zis lui: Vino după mine, şi lasă morţii să-şi îngroape pre morţii lor.

²³ Şi intrând el în corabie, au mers după dânsul Ucenicii lui.

²⁴ Şi iată vifor mare s-a făcut în Mare, cât se acoperea Corabia de valuri, iar el dormea.

²⁵ Şi venind Ucenicii lui, l-au deşteptat pre el, zicând: Doamne, mântueşte-ne, că pierim.

²⁶ Şi le-a grăit lor: Ce sunteţi înfricoşaţi, puţin credincioşilor? Atunci sculându-se a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut linişte mare.

²⁷ Iar oamenii se mirau, grăind: Cine este acesta, că şi vânturile şi marea ascultă pre el.

²⁸ Şi trecând el de cea parte în laturea Gherghesenilor, l-au întâmpinat pre dânsul doi îndrăciţi, ieşind din mormânturi, foarte cumpliţi, cât nu putea nimenea să treacă pre calea aceea.

²⁹ Şi iată au strigat grăind: Ce este nouă, şi ţie Iisuse Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne munceşti pre noi?

³⁰ Şi era departe de dânşii o turmă de porci mulţi păscându-se.

³¹ Iar dracii îl rugau pre el zicând: De ne scoţi pre noi, dă-ne voie să ne ducem în turma cea de porci.

³² Şi a zis lor: Mergeţi. Iar ei ieşind, au mers în turma cea de porci, şi iată s-a pornit toată turma cea de porci de pre ţărmuri în mare, şi au murit în ape.

³³ Iar păstorii au fugit, şi mergând în cetate, au spus de toate şi cele de cei îndrăciţi.

³⁴ Şi iată toată cetatea a ieşit întru întâmpinarea lui Iisus; şi văzându-l pre dânsul, l-au rugat, ca să treacă din hotarele lor.

9

¹ Şi intrând în corabie, a trecut şi a venit în cetatea sa.

² Şi iată au adus lui pre un slăbănog, care zăcea în pat.

³ Şi văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale.

⁴ Şi iată oarecare din Cărturari a zis întru sine: Acesta huleşte.

⁵ Şi văzând Iisus gândurile lor, a zis: Pentru ce voi cugetaţi viclene întru inimile voastre?

⁶ Că ce este mai lesne a zice: Iartă-ţi-se ţie păcatele tale, sau a zice scoală-te şi umblă?

⁷ Ci ca să ştiţi că Putere are Fiul Omului pre pământ a ierta păcatele; atunci a zis slăbănogului: Scoală-te, ridică-ţi patul tău, şi mergi la casa ta.

⁸ Şi sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar noroadele văzând se mira, şi slăvea pre Dumnezeu, care a dat putere ca aceasta oamenilor.

⁹ Şi trecând Iisus de acolo, a văzut pre un om şezând la vamă, ce se numea Matei, şi i-a zis lui: Vino după mine. Şi sculându-se, a mers după dânsul.

¹⁰ Şi a fost când a şezut el în casă, şi iată mulţi vameşi şi păcătoşi venind, şedeau cu Iisus şi cu Ucenicii lui.

¹¹ Şi văzând Fariseii, au zis Ucenicilor lui: Pentru ce cu vameşii şi cu păcătoşii mănâncă şi bea dascălul vostru?

¹² Iar Iisus auzind, a zis lor: Nu au trebuinţă cei sănătoşi de doftor, ci cei bolnavi.

¹³ Deci mergând învăţaţi-vă ce este, mila voesc, iar nu jertfa. Că nu am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă.

¹⁴ Atunci au venit la dânsul ucenicii lui Ioan zicând: Pentru ce noi, şi Fariseii postim mult, iar Ucenicii tăi nu postesc?

¹⁵ Şi le-a zis lor Iisus: Au doară pot fiii nunţii să se jelească în câtă vreme este cu dânşii Mirele? Ci vor veni zile, când se va lua de la dânşii Mirele, şi atunci vor posti.

¹⁶ Că nimeni nu pune petec de pânză nouă la haină veche, că îşi ia plinirea sa de la haină, şi mai rea spărtură se face.

¹⁷ Nici nu pun vin nou în foi vechi. Iar de nu, se sparg foii, şi vinul se varsă, şi foii pier; ci pun vinul nou în foi noi, şi amândouă se ţin.

¹⁸ Acestea grăind el către dânşii, iată un boier oarecare venind, s-a închinat lui zicând: Că fiica mea acum a murit, ci venind pune mâna ta preste dânsa, şi va învia.

¹⁹ Şi sculându-se Iisus, a mers după dânsul, şi Ucenicii lui.

²⁰ (Şi iată o femeie întru curgerea sângelui fiind de doisprezece ani, venind dinapoi, s-a atins de poala hainei lui.

²¹ Că zicea întru sine: Că numai de mă voi atinge de haina lui, mă voi mântui.

²² Iar Iisus întorcându-se, şi văzându-o pre ea, i-a zis: Îndrăzneşte fiică, credinţa ta te-a mântuit, şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela.)

²³ Şi venind Iisus în casa boierului, şi văzând fluierătorii, şi mulţimea gâlcevind, a zis lor: Fugiţi, că n-a murit fecioara, ci doarme.

²⁴ Şi îşi râdeau de dânsul.

²⁵ Iar dacă s-a scos afară norodul, intrând o a luat de mână, şi s-a sculat fecioara.

²⁶ Şi a ieşit vestea aceasta preste tot pământul acela.

²⁷ Şi trecând Iisus de acolo au mers după dânsul doi orbi, strigând şi grăind: Miluieşte-ne pre noi, Fiule al lui David.

²⁸ Iar după ce a mers în casă, au venit la dânsul orbii, şi le-a grăit lor Iisus: Credeţi că pot să fac eu aceasta? Grăit-au lui: Aşa Doamne.

²⁹ Atunci s-a atins de ochii lor grăind: Dupre credinţa voastră, fie vouă. Şi s-au deschis ochii lor.

³⁰ Şi cu asprime le-a poruncit lor Iisus grăind: Vedeţi, nimenea să nu ştie.

³¹ Iar ei ieşind, l-au vestit pre dânsul în tot pământul acela.

³² Iar ieşind ei, iată au adus la dânsul pre un om mut îndrăcit.

³³ Şi scoţându-se dracul, a grăit mutul. Şi s-au mirat noroadele, grăind: Că nici odinioară nu s-a arătat aşa întru Israil.

³⁴ Iar Fariseii grăiau: Cu domnul dracilor scoate pre draci.

³⁵ Şi străbătea Iisus prin toate cetăţile şi oraşele, învăţând în soboarele lor, şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând toată boala şi toată neputinţa întru norod.

³⁶ Iar văzând el noroadele, i s-a făcut milă de dânşii. Că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor.

³⁷ Atunci a zis Ucenicilor lui: Iată secerişul este mult, iar lucrătorii puţini.

³⁸ Deci rugaţi pre Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său.

10

¹ Şi chemând pre cei doisprezece Ucenici ai săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată pre ele, şi să tămăduiască toată boala, şi toată neputinţa.

² Iară ale celor doisprezece Apostoli numele sunt acestea: cel dintâi Simon ce se numeşte Petru, şi Andrei fratele lui; Iacov al lui Zevedei, şi Ioan fratele lui.

³ Filip, şi Vartolomeu, Toma, şi Matei vameşul; Iacov al lui Alfeu, şi Levi ce s-a numit Tadeu.

⁴ Simon Cananitul, şi Iuda Iscarioteanul, care l-a şi vândut pre dânsul.

⁵ Pre aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi grăind: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în cetatea Samarinenilor să nu intraţi.

⁶ Ci mai vârtos mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israil.

⁷ Şi umblând propovăduiţi, zicând: Că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor.

⁸ Pre cei bolnavi vindecaţi, pre cei leproşi curăţiţi, pre cei morţi îi înviaţi, dracii scoateţi; în dar aţi luat, în dar daţi.

⁹ Nu câştigaţi aur, nici argint, nici bani la brâiele voastre.

¹⁰ Nici traistă în cale, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.

¹¹ Şi ori în care cetate, sau oraş veţi intra, cercetaţi cine este întru dânsul vrednic; şi acolo să petreceţi până când veţi ieşi.

¹² Şi intrând în casă, să-i uraţi ei, grăind: Pace casei acesteia.

¹³ Şi de va fi casa aceea vrednică, va veni pacea voastră preste dânsa; iar de nu va fi vrednică, pacea voastră se va întoarce la voi.

¹⁴ Şi oricine nu va primi pre voi, nici va asculta cuvintele voastre, ieşind din casă, sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

¹⁵ Amin grăiesc vouă, că mai uşor va fi pământului Sodomului şi Gomorului în ziua judecăţii, decât cetăţii aceea.

¹⁶ Iată eu vă trimit pre voi ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi proşti ca porumbii.

¹⁷ Şi vă luaţi aminte de oameni, că vă vor da pre voi în soboare, şi întru adunările lor vă vor bate pre voi.

¹⁸ Încă şi înaintea domnilor şi a împăraţilor veţi fi duşi pentru mine, întru mărturie lor, şi limbilor.

¹⁹ Iar când vă vor da pre voi, nu vă grijiţi, cum, sau ce veţi grăi; că se va da vouă într-acel ceas ce veţi grăi.

²⁰ Că nu voi sunteţi cei ce grăiţi, ci Duhul Tatălui vostru care grăeşte în voi.

²¹ Şi va da frate pre frate spre moarte, şi tată pre fecior, şi se vor scula feciorii asupra părinţilor, şi îi vor omorî pre dânşii. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele meu.

²² Iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.

²³ Iar când vă vor goni pre voi întru această cetate, fugiţi în cealaltă. Amin grăiesc vouă: Nu veţi sfârşi cetăţile lui Israil, până când va veni Fiul Omului.

²⁴ Nu este ucenic mai presus de dascălul său, nici slugă mai presus de domnul său.

²⁵ Ajunge ucenicului să fie ca dascălul său, şi sluga ca domnul său. Dacă pre stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai vârtos pre casnicii lui?

²⁶ Deci nu vă temeţi de dânşii; că nimic nu este acoperit care să nu se descopere, şi ascuns care să nu se cunoască.

²⁷ Ceea ce grăiesc vouă la întunerec, să spuneţi la lumină; şi ce auziţi la ureche, să propovăduiţi deasupra caselor.

²⁸ Şi să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă, ci să vă temeţi mai vârtos de cela ce poate să piarză şi trupul şi sufletul în Gheena.

²⁹ Au doară nu se vând două păsări într-un filear, şi nici una dintr-însele nu cade pre pământ fără de Tatăl vostru.

³⁰ Iar ai voştri şi perii capului vă sunt toţi număraţi.

³¹ Pentru aceea nu vă temeţi, că voi sunteţi cu mult mai buni decât păsările.

³² Deci tot cela ce va mărturisi întru mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi eu întru dânsul înaintea Tatălui meu care este în Ceruri.

³³ Iar cela ce se va lepăda de mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi eu de dânsul înaintea Tatălui meu carele este în Ceruri.

³⁴ Să nu socotiţi că am venit să pun pace pre pământ, nu am venit să pun pace, ci sabie.

³⁵ Că am venit să despărţesc pre om de tatăl său şi pre fiică de muma sa, şi pre noră de soacra sa.

³⁶ Şi vrăjmaşii omului, casnicii lui.

³⁷ Cela ce iubeşte pre tată, sau pre mumă, mai mult decât pre mine, nu este mie vrednic. Şi cela ce iubeşte pre fiu, sau pre fiică, mai mult decât pre mine, nu este mie vrednic.

³⁸ Şi cela ce nu va lua Crucea sa, şi să vie după mine, nu este mie vrednic.

³⁹ Cela ce şi-a aflat sufletul său, îl va pierde pre el; şi cela ce şi-a pierdut sufletul său pentru mine, îl va afla pre el.

⁴⁰ Cela ce vă primeşte pre voi, pre mine mă primeşte, şi cela ce mă primeşte pre mine, primeşte pre cela ce m-a trimis pre mine.

⁴¹ Cela ce primeşte Proroc, în nume de Proroc, plata Prorocului va lua; şi cela ce primeşte drept, în nume de drept, plata dreptului va lua.

⁴² Şi cela ce va adăpa pre unul dintru aceşti mici, numai cu un pahar de apă rece, în nume de ucenic, amin grăiesc vouă: Nu îşi va pierde plata sa.

11

¹ Şi a fost când a săvârşit Iisus, poruncind celor doisprezece Ucenici ai săi, s-a mutat de acolo, ca să înveţe şi să propoveduiască în cetăţile lor.

² Iar Ioan auzind din închisoare de lucrurile lui Iisus, trimiţând pre doi din ucenicii săi, i-a zis lui:

³ Tu eşti cela ce vine, sau pre altul să aşteptăm?

⁴ Şi răspunzând Iisus, a zis lor: Mergând spuneţi lui Ioan, cele ce auziţi, şi vedeţi.

⁵ Orbii văd, şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, şi surzii aud, morţii se scoală, şi săracilor bine se vesteşte.

⁶ Şi fericit este cela ce nu se va sminti întru mine.

⁷ Şi după ce s-au dus aceia, a început Iisus a grăi noroadelor pentru Ioan: Ce aţi ieşit în pustie să vedeţi, au trestie clătită de vânt?

⁸ Dar ce aţi ieşit să vedeţi, au om îmbrăcat în haine moi? Iată cei ce poartă cele moi, în casele împăraţilor sunt.

⁹ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au Proroc? Adevărat grăiesc vouă: Şi mai presus de Proroc.

¹⁰ Că acesta este de care este scris: Iată eu trimit pre Îngerul meu înaintea feţei tale, care va găti calea ta înaintea ta.

¹¹ Amin grăiesc vouă: Nu s-a sculat întru cei născuţi din femei, mai mare decât Ioan Botezătorul; iar cel mai mic întru Împărăţia Cerurilor, mai mare decât el este.

¹² Şi din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia Cerurilor se sileşte, şi silitorii o răpesc pre ea.

¹³ Că toţi Prorocii şi legea, până la Ioan au prorocit;

¹⁴ Şi de voiţi să primiţi, acesta este Ilie, cela ce va să vie.

¹⁵ Cela ce are urechi de auzit auză.

¹⁶ Şi cu cine voi asemăna pre neamul acesta? Asemenea este copiilor celor ce şed în târg, şi strigă către soţiile sale, şi grăiesc:

¹⁷ Fluierat-am vouă, şi n-aţi jucat; de jale am cântat vouă, şi nu aţi plâns.

¹⁸ Că a venit Ioan, nici mâncând nici bând, şi zic: drac are.

¹⁹ A venit Fiul Omului, mâncând, şi bând, şi zic: Iată om mâncător, şi băutor de vin, prieten vameşilor şi păcătoşilor. Şi s-a îndreptat înţelepciunea de la fiii săi.

²⁰ Atunci a început Iisus a imputa oraşelor, întru care se făcuseră Puterile sale cele mai multe, pentru că nu s-au pocăit.

²¹ Vai ţie Horazine,vai ţie Betsaido, că de s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon Puterile care s-au făcut întru voi, de mult în sac, şi în cenuşă s-ar fi pocăit.

²² Însă zic vouă: Tirului şi Sidonului, mai uşor va fi în ziua judecăţii, decât vouă.

²³ Şi tu Capernaume, care până la Cer te-ai înălţat, până la iad te vei pogorî; că de s-ar fi făcut în Sodoma Puterile care s-au făcut întru tine, ar fi rămas până în ziua de astăzi.

²⁴ Însă grăiesc vouă: Că pământului Sodomului mai uşor îi va fi în ziua judecăţii, decât ţie.

²⁵ Într-acea vreme răspunzând Iisus, a zis: Mărturisescu-mă ţie Părinte, Doamne al Cerului şi al pământului; că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pre ele pruncilor.

²⁶ Adevărat Părinte, că aşa a fost buna voinţă înaintea ta.

²⁷ Toate îmi sunt date mie de la Tatăl meu, şi nimenea nu cunoaşte pre Fiul, fără numai Tatăl, nici pre Tatăl nu-l cunoaşte nimenea, fără numai Fiul, şi căruia va voi Fiul să-i descopere.

²⁸ Veniţi către mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu vă voi odihni pre voi.

²⁹ Luaţi Jugul meu preste voi, şi vă învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu Inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.

³⁰ Că Jugul meu este bun, şi Sarcina mea uşoară.

12

¹ În vremea aceea mergea Iisus Sâmbăta prin semănături; iar Ucenicii lui au flămânzit şi au început a smulge spice şi a mânca.

² Iar Fariseii văzând, au zis lui: Iată Ucenicii tăi, fac ce nu se cade a face Sâmbăta.

³ Iar el le-a zis lor: Au n-aţi cetit ce a făcut David, când a flămânzit el, şi cei ce erau cu dânsul?

⁴ Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, şi pâinile punerii înainte a mâncat, care nu se cuvenea lui să le mănânce, nici celor ce erau cu dânsul, fără numai Preoţilor?

⁵ Sau n-aţi citit în lege, că Sâmbăta Preoţii în Biserică spurcă Sâmbăta, şi nevinovaţi sunt?

⁶ Iară grăiesc vouă: Că mai mare decât Biserica este aici.

⁷ Iară de aţi şti ce este, mila voiesc, iar nu jertfa, nu aţi fi osândit pre cei nevinovaţi.

⁸ Că Domn este şi al Sâmbetei Fiul Omului.

⁹ Şi trecând de acolo, a venit în Sinagoga lor.

¹⁰ Şi iată un om era acolo având mâna uscată, şi l-au întrebat pre dânsul, zicând: De se cuvine Sâmbăta a vindeca? Ca să-l vinuiască pre el.

¹¹ Iar el le-a zis lor: Ce om este dintru voi care va avea o oaie, şi de va cădea aceea Sâmbăta în groapă, au nu o va apuca pre ea, şi o va scoate?

¹² Dar omul cu cât se deosebeşte de oaie? Pentru aceea se cuvine Sâmbăta a face bine.

¹³ Atunci a zis omului: Întinde mâna ta, şi o a întins; şi a venit la starea cea dintâi sănătoasă ca şi cealaltă.

¹⁴ Iar Fariseii ieşind afară, sfat au făcut asupra lui, ca să-l piarză pre el.

¹⁵ Iar Iisus cunoscând, s-a dus de acolo; şi au mers după dânsul noroade multe, şi i-a tămăduit pre dânşii pre toţi.

¹⁶ Şi le-a poruncit lor, ca să nu-l facă pre el arătat.

¹⁷ Ca să se plinească ceea ce s-a grăit prin Isaia Prorocul, ce zice:

¹⁸ Iată Pruncul meu, pre care am ales; iubitul meu, întru care bine a voit sufletul meu; pune-voi Duhul meu preste dânsul, şi judecată neamurilor va vesti.

¹⁹ Nu se va prici, nici va striga, nici va auzi cineva în uliţă glasul lui.

²⁰ Trestie zdrobită nu va frânge, şi in aprins nu va stinge, până ce va scoate judecata spre biruinţă.

²¹ Şi întru Numele lui neamurile vor nădăjdui.

²² Atunci au adus la dânsul pre un îndrăcit orb şi mut, şi l-a tămăduit pre el; cât orbul şi mutul grăia şi vedea.

²³ Şi se mirau noroadele, şi ziceau: Nu cumva acesta este Fiul lui David?

²⁴ Iar Fariseii auzind, ziceau: Acesta nu scoate dracii, fără numai întru Beelzebul domnul dracilor.

²⁵ Iar Iisus ştiind gândurile lor, le-a zis lor: Toată împărăţia ce se împerechiază între sine, se pustieşte; şi toată cetatea sau casa ce se împerechiază între sine, nu va sta.

²⁶ Şi dacă satana pre satana scoate, între sine s-a împerechiat; deci cum va sta împărăţia lui?

²⁷ Şi dacă eu cu Beelzebul scot dracii, feciorii voştri cu cine îi scot? Pentru aceea ei vor fi vouă judecători.

²⁸ Iar dacă eu cu Duhul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁹ Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare, şi vasele lui să le jefuiască, de nu întâi va lega pre cel tare, şi atunci va jefui casa lui?

³⁰ Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este; şi cela ce nu adună cu mine risipeşte.

³¹ Pentru aceasta grăiesc vouă: Tot păcatul şi hula se va ierta oamenilor; iar hula care este împrotiva Duhului, nu se va ierta oamenilor.

³² Şi oricine va zice cuvânt împrotiva Fiului Omului, se va ierta lui, iar oricine va zice împrotiva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.

³³ Sau faceţi pomul bun, şi roada lui bună, sau faceţi pomul putred, şi roada lui putredă. Că din roadă se cunoaşte pomul.

³⁴ Pui de năpârci, cum veţi putea grăi cele bune, răi fiind? Că din prisosinţa inimii grăieşte gura.

³⁵ Omul cel bun, din comoara cea bună a inimii scoate cele bune; iar omul cel rău din comoara cea rea, scoate cele rele.

³⁶ Deci grăiesc vouă: Că pentru tot cuvântul deşert care vor grăi oamenii, vor să dea seamă de dânsul în ziua judecăţii.

³⁷ Că din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osândi.

³⁸ Atunci au răspuns oarecare din Cărturari şi din Farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de la tine semn.

³⁹ Iar el răspunzând, a zis lor: Neamul viclean şi preacurvar semn caută, şi semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona Prorocului.

⁴⁰ Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Fiul Omului în inima pământului trei zile, şi trei nopţi.

⁴¹ Bărbaţii Niniviteni se vor scula la judecată cu neamul acesta, şi-l vor osândi pre el; căci ei s-au pocăit pentru propovăduirea lui Iona, şi iată mai mult decât Iona aici.

⁴² Împărăteasa de la Austru se va scula la judecată cu neamul acesta, şi-l va osândi pre el; că a venit de la marginile pământului, să auză înţelepciunea lui Solomon, şi iată mai mult decât Solomon aici.

⁴³ Iar când duhul cel necurat va ieşi din om, umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă, şi nu află.

⁴⁴ Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit; şi venind o află deşartă, măturată, şi împodobită.

⁴⁵ Atunci se duce, şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât sine, şi intrând locuiesc acolo; şi se fac cele de pre urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi; aşa va fi şi acestui neam viclean.

⁴⁶ Şi încă grăind el către noroade, iată Muma lui, şi fraţii lui sta afară, căutând să grăiască cu dânsul.

⁴⁷ Şi a zis lui oarecine: Iată Muma ta şi fraţii tăi stau afară, vrând să grăiască cu tine.

⁴⁸ Iar el răspunzând, a zis celui ce i-a zis lui: Cine este Muma mea, şi care sunt fraţii mei?

⁴⁹ Şi tinzându-şi Mâna sa spre Ucenicii săi, a zis: Iată Muma mea, şi fraţii mei.

⁵⁰ Că oricine va face Voia Tatălui meu celui din Ceruri, acela frate al meu, şi soră, şi mumă este.

13

¹ Şi în ziua aceea ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare.

² Şi s-au adunat la dânsul noroade multe, cât i-a fost lui a intra în corabie să şază, şi tot norodul sta pre ţărmurile mării.

³ Şi le-a grăit lor mult în pilde, zicând: Iată, a ieşit Semănătorul să semene sămânţa sa.

⁴ Şi semănând el, unele au căzut lângă cale, şi au venit pasările şi le-au mâncat pre ele.

⁵ Iar altele au căzut pre pietriş, unde nu aveau pământ mult, şi îndată au răsărit, pentru că nu aveau pământ adânc;

⁶ Şi răsărind soarele, s-au pălit, şi pentru că n-aveau rădăcină, s-au uscat.

⁷ Iar altele au căzut în spini, şi au crescut spinii, şi le-au înecat pre ele.

⁸ Iar altele au căzut pre pământ bun, şi au dat roadă, una adică o sută; iar alta şasezeci; iar alta, treizeci.

⁹ Cela ce are urechi de auzit, auză.

¹⁰ Şi apropiindu-se Ucenicii, au zis lui: Pentru ce în pilde grăieşti lor?

¹¹ Iar el răspunzând, a zis lor: Că vouă s-a dat a şti Tainele Împărăţiei Cerurilor, iar acelora nu s-a dat.

¹² Că cela ce are, i se va da lui, şi îi va prisosi; iar cela ce n-are, şi ceea ce are se va lua de la dânsul.

¹³ Pentru aceasta în pilde grăiesc lor, că văzând nu văd, şi auzind nu aud, nici înţeleg.

¹⁴ Şi se plineşte întru dânşii prorocia Isaiei, ceea ce zice: cu auzul veţi auzi, şi nu veţi înţelege, şi privind veţi privi, şi nu veţi vedea.

¹⁵ Că s-a îngroşat inima norodului acestuia; şi cu urechile greu au auzit, şi ochii lor şi-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă, şi să se întoarcă şi să-i vindec pre ei.

¹⁶ Iar ochii voştri fericiţi sunt, că văd; şi urechile voastre, că aud.

¹⁷ Că amin grăesc vouă: Că mulţi Proroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi, şi nu au văzut, şi să auză cele ce auziţi, şi nu au auzit.

¹⁸ Deci voi auziţi pilda Semănătorului:

¹⁹ De la tot cela ce aude cuvântul Împărăţiei, şi nu-l înţelege, vine vicleanul, şi răpeşte ceea ce este semănat în inima lui; aceasta este cea semănată lângă cale.

²⁰ Iar cea semănată pre pietriş, acesta este care aude cuvântul, şi îndată cu bucurie îl primeşte.

²¹ Însă n-are rădăcină întru sine, ci este până la o vreme, iar făcându-se necaz sau goană pentru cuvânt, îndatăşi se sminteşte.

²² Iar cea semănată în spini, acesta este care aude cuvântul, iar grija veacului acestuia, şi înşelăciunea bogăţiei, îneacă cuvântul şi neroditor se face.

²³ Iar cea semănată în pământ bun, acesta este care aude cuvântul, şi îl înţelege, care aduce roadă, şi face, unul adică o sută; iar altul şasezeci; iar altul, treizeci.

²⁴ Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este Împărăţia Cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.

²⁵ Iar dormind oamenii, a venit vrăjmaşul lui, şi a semănat zizanii între grâu, şi s-a dus.

²⁶ Iar dacă a crescut iarba şi a făcut roadă, atunci s-au arătat şi zizaniile.

²⁷ Şi venind slugile Stăpânului casei, i-au zis lui: Doamne, au n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta, dară de unde are zizanii?

²⁸ Iar el le-a zis lor: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Iar slugile au zis lui: Vrea-vei dar să mergem să le plivim?

²⁹ Iar el a zis lor: Ba, ca nu cumva plivind zizaniile, să rupeţi şi grâul împreună cu dânsele.

³⁰ Lăsaţi să crească amândouă împreună până la seceriş, şi atunci la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi zizaniile, şi le legaţi snopi, ca să le ardem pre dânsele; iar grâul îl adunaţi în jitniţa mea.

³¹ Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este Împărăţia Cerurilor grăunţului de muştar, pre care luându-l omul, l-a semănat în ţarina sa.

³² Care este mai mic decât toate seminţele, iar dacă creşte, este mai mare decât toate buruienile, şi se face copac, cât vin pasările cerului şi se sălăşluesc în ramurile lui.

³³ Altă pildă a grăit lor: Asemenea este Împărăţia Cerurilor aluatului, pre care luându-l femeia, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.

³⁴ Acestea toate a grăit Iisus în pilde noroadelor, şi fără de pilde nu grăia lor.

³⁵ Ca să se plinească ceea ce s-a grăit prin Prorocul ce zice: Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ascunse din începutul lumii.

³⁶ Atunci lăsând noroadele, a venit în casă Iisus.

³⁷ Şi s-au apropiat către dânsul Ucenicii lui, zicând: Spune nouă pilda zizaniilor ţarinii.

³⁸ Iar el răspunzând, a zis lor: Cela ce a semănat sămânţa cea bună, este Fiul Omului.

³⁹ Iar ţarina este lumea; iar sămânţa cea bună, aceştia sunt fii împărăţiei, iar zizaniile sunt fii celui viclean;

⁴⁰ Iar vrăjmaşul cel ce le-a semănat pre dânsele, este diavolul; iar secerişul este sfârşitul veacului; iar secerătorii sunt Îngerii. Deci după cum se adună zizaniile şi se ard cu foc, aşa va fi la sfârşitul veacului acestuia.

⁴¹ Va trimite Fiul Omului pre Îngerii săi, şi vor aduna dintru Împărăţia lui pre toate smintelele, şi pre cei ce fac fărădelegea.

⁴² Şi îi vor arunca pre ei în cuptorul cel de foc, acolo va fi plânsul şi scârşnirea dinţilor.

⁴³ Atunci drepţii vor străluci ca Soarele întru Împărăţia Tatălui lor; cela ce are urechi de auzit, audă.

⁴⁴ Iarăşi asemenea este Împărăţia Cerurilor cu comoară ascunsă în ţarină, pe care aflând-o omul, o a ascuns; şi de bucuria ei merge, şi toate câte are le vinde, şi cumpără ţarina aceea.

⁴⁵ Iarăşi asemenea este Împărăţia Cerurilor omului neguţător, ce caută mărgăritari buni.

⁴⁶ Care aflând un mărgăritar de mult preţ, mergând a vândut toate câte avea, şi l-a cumpărat pre el.

⁴⁷ Iarăşi asemenea este Împărăţia Cerurilor năvodului care s-a aruncat în mare, şi a adunat tot felul de peşte.

⁴⁸ Pre care după ce s-a umplut, scoţându-l la margine, şi şezând, a ales pre cei buni în vase, iar pre cei răi i-a lepădat afară.

⁴⁹ Aşa va fi la sfârşitul veacului, vor ieşi Îngerii, şi vor despărţi pre cei răi din mijlocul celor drepţi.

⁵⁰ Şi-i vor arunca pre ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea, şi scârşnirea dinţilor.

⁵¹ Grăit-a lor Iisus: Înţeles-aţi acestea toate? Zis-au lui: Aşa Doamne.

⁵² Iar el le-a zis lor: Pentru aceasta tot Cărturarul, care se învaţă întru Împărăţia Cerurilor, asemenea este omului stăpân al casei, care scoate din vistieria sa nouă şi vechi.

⁵³ Şi a fost după ce a sfârşit Iisus pildele acestea, a trecut de acolo.

⁵⁴ Şi venind la patria sa, îi învăţa pre dânşii în Sinagoga lor, cât se mirau ei şi ziceau: De unde îi este lui înţelepciunea aceasta şi Puterile?

⁵⁵ Au nu este acesta feciorul teslarului? Au nu se numeşte Muma lui Mariam, şi fraţii lui Iacov, şi Iosif, şi Simon, şi Iuda?

⁵⁶ Şi surorile lui au nu sunt toate la noi? Dar de unde sunt lui acestea toate?

⁵⁷ Şi se sminteau întru dânsul. Iar Iisus a zis lor: Nu este Proroc necinstit, fără numai în patria sa, şi în casa sa.

⁵⁸ Şi nu a făcut acolo puteri multe pentru necredinţa lor.

14

¹ Într-acea vreme, a auzit Irod cel a patra parte stăpânitor vestea lui Iisus;

² Şi a zis slugilor sale: Acesta este Ioan Botezătorul, el a înviat din morţi, şi pentru aceasta se fac puteri întru el.

³ Că Irod prinzând pre Ioan, l-a legat pre el, şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada femeia lui Filip fratelui său.

⁴ Că zicea Ioan lui: Nu ţi se cuvine ţie să o aibi pre ea.

⁵ Şi vrând să-l omoare pre dânsul, se temea de norod, pentru căci ca pre un Proroc îl avea pre el.

⁶ Iar prăznuindu-se ziua naşterii lui Irod, a jucat fata Irodiadei în mijloc, şi a plăcut lui Irod.

⁷ Pentru aceea cu jurământ a mărturisit ei să-i dea orice va cere.

⁸ Iar ea îndemnată fiind de muma sa, a zis: Dă-mi aici în tipsie Capul lui Ioan Botezătorul.

⁹ Şi s-a întristat împăratul; iar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul, a poruncit să i se dea.

¹⁰ Şi trimiţând a tăiat pre Ioan în temniţă.

¹¹ Şi s-a adus Capul lui în tipsie şi s-a dat fetei, şi l-a adus la muma sa.

¹² Şi venind ucenicii lui, au luat trupul, şi l-au îngropat pre el, şi venind au vestit lui Iisus.

¹³ Şi auzind Iisus, s-a dus de acolo cu corabia, în loc pustiu deosebi, şi auzind noroadele s-au dus după dânsul pedeştri de prin oraşe.

¹⁴ Şi ieşind Iisus a văzut norod mult, şi i s-a făcut milă de ei, şi a tămăduit pre bolnavii lor.

¹⁵ Iar făcându-se seară, s-au apropiat către dânsul Ucenicii lui, zicând: Locul este pustiu, şi vremea iată a trecut; slobozeşte norodul, ca să se ducă prin sate să-şi cumpere bucate loruşi.

¹⁶ Iar Iisus le-a zis lor: Nu trebuie să meargă, daţi-le lor voi să mănânce.

¹⁷ Iar ei au zis lui: N-avem aici, fără numai cinci pâini şi doi peşti.

¹⁸ Şi el a zis: Aduceţi-le pre ele aici la mine.

¹⁹ Şi a poruncit norodului să şază pre iarbă, şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la Cer, a blagoslovit, şi frângând a dat Ucenicilor pâinile, iar Ucenicii noroadelor.

²⁰ Şi au mâncat toţi şi s-au săturat, şi au luat rămăşiţele de sfărâmituri douăsprezece coşuri pline.

²¹ Iar cei ce mâncaseră erau bărbaţi ca cinci mii, afară de femei, şi de copii.

²² Şi îndată a silit Iisus pre Ucenicii săi să intre în corabie şi să meargă mai înainte decât el de cea parte până ce va slobozi noroadele.

²³ Şi slobozind noroadele, s-a suit la munte să se roage deosebi, şi făcându-se seară, era acolo singur.

²⁴ Iar corabia era în mijlocul mării învăluindu-se de valuri, că era vântul împrotivă.

²⁵ Iar întru a patra strajă a nopţii, a mers la dânşii Iisus, umblând pre mare.

²⁶ Şi văzându-l pre el Ucenicii umblând pre mare, s-au spăimântat, grăind: Că nălucă este, şi de frică au strigat.

²⁷ Iar Iisus îndată a grăit lor zicând: Îndrăzniţi, eu sunt, nu vă temeţi.

²⁸ Iar Petru răspunzând a zis: Doamne, de eşti tu, porunceşte-mi să vin la tine pre apă; iar el a zis: Vino.

²⁹ Şi pogorându-se Petru din corabie, umbla pre apă, ca să meargă la Iisus.

³⁰ Iar văzând vântul tare, s-a înfricoşat, şi începând a se afunda, a strigat grăind:

³¹ Doamne mântueşte-mă, şi îndată Iisus tinzând Mâna, l-a apucat pre dânsul, şi i-a zis lui: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?

³² Şi intrând ei în corabie, a stătut vântul.

³³ Iar cei ce erau în corabie, venind s-au închinat lui zicând: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu eşti.

³⁴ Şi trecând au venit în pământul Ghenisaretului.

³⁵ Şi cunoscându-l pre el oamenii locului aceluia, au trimis în toată latura aceea, şi au adus la dânsul pre toţi bolnavii.

³⁶ Şi-l rugau pre el ca numai să se atingă de poalele veşmintelor lui; şi câţi se atingeau se mântuiau.

15

¹ Atunci au venit la Iisus Cărturarii, şi Fariseii cei din Ierusalim, zicând:

² Pentru ce Ucenicii tăi calcă aşezământul bătrânilor? Că nu-şi spală mâinile lor când mănâncă pâine.

³ Iar el răspunzând, le-a zis lor: Pentru ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru aşezământul vostru?

⁴ Că Dumnezeu a poruncit, zicând: Cinsteşte pre tatăl tău, şi pre muma ta; şi, cela ce va grăi de rău pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să moară.

⁵ Iar voi ziceţi: Cela ce ar zice tătâne-său, sau mumei-sale, dar este aceea cu care te-ai fi folosit de la mine, şi să nu cinstească pre tatăl său, sau pre muma sa.

⁶ Şi aţi stricat porunca lui Dumnezeu pentru aşezământul vostru.

⁷ Făţarnicilor, bine a prorocit pentru voi Isaia, zicând:

⁸ Se apropie de mine norodul acesta cu gura lor şi cu buzele mă cinstesc, iar cu inima lor departe stă de la mine.

⁹ Şi în zadar mă cinstesc, învăţând învăţături porunci omeneşti.

¹⁰ Şi chemând la sine pre noroade le-a zis lor: Auziţi şi înţelegeţi;

¹¹ Nu ce intră în gură spurcă pre om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pre om.

¹² Atunci apropiindu-se către dânsul Ucenicii lui, au zis lui: Cunoscut-ai că Fariseii auzind cuvântul s-au scandalisit?

¹³ Iar el răspunzând, a zis: Tot sadul pre care nu l-a sădit Tatăl meu cel Ceresc, se va desrădăcina.

¹⁴ Lăsaţi-i pre dânşii, povăţuitori orbi sunt ai orbilor; şi orb pre orb de va povăţui amândoi în groapă vor cădea.

¹⁵ Şi răspunzând Petru, a zis lui: Spune nouă pilda aceasta.

¹⁶ Iar Iisus le-a zis lor: Încă şi voi nepricepuţi sunteţi?

¹⁷ Dar nu înţelegeţi, că tot ce intră în gură merge în pântece, şi iese pre afedron?

¹⁸ Iar cele ce ies din gură, din inimă ies, şi acelea spurcă pre om.

¹⁹ Că din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.

²⁰ Acestea sunt care spurcă pre om; iar cu mâini nespălate a mânca nu spurcă pre om.

²¹ Şi ieşind Iisus de acolo, s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

²² Şi iată o femeie Cananeancă ieşind din hotarele acelea, striga către dânsul, zicând: Milueşte-mă Doamne, Fiul lui David, fiica mea rău se îndrăceşte.

²³ Iar el nu i-a răspuns ei cuvânt; şi apropiindu-se Ucenicii lui, îl rugau pre el, zicând: Slobozeşte-o pre ea, că strigă în urma noastră.

²⁴ Iar el răspunzând, a zis: Nu sunt trimis, fără numai către oile cele pierdute ale casei lui Israil.

²⁵ Iară ea venind, s-a închinat lui zicând: Doamne ajută-mi.

²⁶ Iar el răspunzând, a zis: Nu este bine a lua pâinea fiilor, şi a o arunca câinilor.

²⁷ Iară ea a zis: Adevărat Doamne, că şi câinii mănâncă din sfărâmiturile ce cad din masa domnilor săi.

²⁸ Atunci răspunzând Iisus, a zis ei: O femeie, mare este credinţa ta! fie ţie precum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei dintru acel ceas.

²⁹ Şi trecând de acolo Iisus, a venit lângă marea Galileei, şi suindu-se în munte, a şezut acolo.

³⁰ Şi au venit la dânsul noroade multe, având cu sine şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi alţi mulţi; şi i-au aruncat pre dânşii la Picioarele lui Iisus, şi i-a tămăduit pre ei.

³¹ Cât se mirau noroadele văzând pre muţi grăind, pre ciungi sănătoşi, pre şchiopi umblând, şi pre orbi văzând, şi slăveau pre Dumnezeul lui Israil.

³² Iar Iisus chemând la sine pre Ucenicii săi, a zis: Milă îmi este de norodul acesta, că iată trei zile sunt de când aşteaptă lângă mine, şi n-au ce mânca, şi a-i slobozi pre dânşii flămânzi, nu voiesc, ca nu cumva să slăbească pre cale.

³³ Şi au grăit lui Ucenicii lui: De unde nouă în pustie atâtea pâini cât să se sature atâta norod?

³⁴ Şi a zis lor Iisus: Câte pâini aveţi? Iar ei au zis: Şapte, şi puţini peştişori.

³⁵ Şi a poruncit norodului să şază pre pământ.

³⁶ Şi luând pre cele şapte pâini, şi pre peşti, mulţumind, a frânt, şi a dat Ucenicilor lui, iar Ucenicii norodului.

³⁷ Şi au mâncat toţi, şi s-au săturat; şi au luat rămăşiţele de sfărâmituri, şapte coşniţe pline.

³⁸ Iar cei ce mâncaseră, erau (ca) patru mii de bărbaţi, afară de femei, şi de copii.

³⁹ Şi slobozind noroadele, a intrat în corabie, şi a trecut în hotarele Magdalului.

16

¹ Şi apropiindu-se Fariseii şi Saducheii, ispitindu-l, îl rugau pre dânsul ca să le arăte lor semn din Cer.

² Iar el răspunzând, a zis lor: când se face seară, ziceţi: Senin va fi, că se roşeşte cerul;

³ Şi dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, că se roşeşte cerul posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o socotiţi; iar semnele vremilor nu puteţi.

⁴ Neamul viclean şi preacurvar semn caută, şi semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona Prorocul; şi lăsându-i pre dânşii, s-a dus.

⁵ Şi mergând Ucenicii lui de ceea parte, uitaseră să ia pâine.

⁶ Iar Iisus le-a zis lor: Căutaţi, şi vă păziţi de aluatul Fariseilor, şi al Saducheilor.

⁷ Iar ei cugetau întru sine, zicând: Că pâine n-am luat.

⁸ Iar Iisus cunoscând, le-a zis lor: Ce cugetaţi întru voi, puţin credincioşilor, că nu aţi luat pâine?

⁹ Dar nu înţelegeţi, nici vă aduceţi aminte de cele cinci pâini la cele cinci mii, şi câte coşuri aţi luat?

¹⁰ Nici de cele şapte pâini la cele patru mii, şi câte coşniţe aţi luat?

¹¹ Cum nu înţelegeţi că nu pentru pâine am zis vouă, să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?

¹² Atunci au înţeles că nu de aluatul pâinii a zis lor să se păzească, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor.

¹³ Iar venind Iisus în părţile Cezareei lui Filip, a întrebat pre Ucenicii săi, zicând: Cine îmi zic oamenii că sunt eu Fiul Omului?

¹⁴ Iar ei au zis: Unii, Ioan Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, Ieremia; sau unul din Proroci.

¹⁵ Zis-a lor Iisus: Dar voi cine îmi ziceţi că sunt?

¹⁶ Şi răspunzând Simon Petru, a zis: Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu celui viu.

¹⁷ Şi răspunzând Iisus, a zis lui: Fericit eşti Simone văr Iona, că trup şi sânge nu ţi-au descoperit ţie, ci Tatăl meu cel din Ceruri.

¹⁸ Şi eu zic ţie: Că tu eşti Petru, şi pre această piatră voi zidi Biserica mea, şi porţile iadului nu o vor birui pre dânsa.

¹⁹ Şi-ţi voi da ţie cheile Împărăţiei Cerurilor, şi ori ce vei lega pre pământ, va fi legat în Ceruri, şi ori ce vei dezlega pre pământ, va fi dezlegat în Ceruri.

²⁰ Atunci a poruncit Ucenicilor săi: Ca să nu spună nimănui că el este Hristos.

²¹ De atunci a început Iisus a spune Ucenicilor săi, că se cuvine lui a merge în Ierusalim, şi multe a pătimi de la Bătrâni, şi de la Arhierei, şi de la Cărturari, şi a fi omorât, şi a treia zi a învia.

²² Şi luându-l pre el Petru, a început a-i sta lui împrotivă, zicând: Milostiv fii ţie Doamne, nu va fi ţie aceasta.

²³ Iar el întorcându-se a zis lui Petru: Mergi după mine satano, sminteală îmi eşti; că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.

²⁴ Atunci Iisus a zis Ucenicilor săi: Ori cine voieşte să vie după mine, să se lepede de sine, şi să-şi ia Crucea sa, şi să-mi urmeze mie.

²⁵ Că cine va vrea să-şi mântuiască sufletul său, pierde-l-va pre el; iar cine îşi va pierde sufletul său pentru mine, afla-l-va pre el.

²⁶ Că ce folos este omului de ar dobândi lumea toată, iar sufletul său îşi va pierde? Sau ce va da omul schimb pentru sufletul său?

²⁷ Că va să vie Fiul Omului întru Slava Tatălui său, cu Îngerii săi, şi atunci va răsplăti fieştecăruia dupre faptele lui.

²⁸ Amin grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte, până ce vor vedea pre Fiul Omului venind întru Împărăţia sa.

17

¹ Şi după şase zile a luat Iisus pre Petru, şi pre Iacov, şi pre Ioan fratele lui şi i-a suit pre dânşii într-un munte înalt deosebi.

² Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor. Şi a strălucit faţa lui ca Soarele; iar hainele lui s-au făcut albe ca lumina.

³ Şi iată s-au arătat lor Moise şi Ilie, împreună cu dânsul vorbind.

⁴ Şi răspunzând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă a fi aici; de voieşti să facem aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi una lui Ilie.

⁵ Încă el grăind, iată Nor luminos i-a umbrit pre ei, şi iată Glas din Nor, zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit, pre acesta să ascultaţi.

⁶ Şi auzind Ucenicii, au căzut pre feţele sale, şi s-au spăimântat foarte.

⁷ Şi apropiindu-se Iisus, s-a atins de dânşii, şi a zis: Sculaţi-vă, şi nu vă temeţi.

⁸ Şi ridicându-şi ochii lor, pre nimenea nu au văzut, fără numai pre Iisus singur.

⁹ Şi pogorându-se ei din munte, le-a poruncit lor Iisus, zicând: Nimănui să nu spuneţi vederea aceasta, până când Fiul Omului se va scula din morţi.

¹⁰ Şi l-au întrebat pre el Ucenicii lui, zicând: Dar ce zic Cărturarii, că se cuvine Ilie să vie mai-nainte?

¹¹ Iar Iisus răspunzând, a zis lor: Ilie adică va veni mai înainte, şi va aşeza toate.

¹² Iar grăiesc vouă: Că Ilie iată a venit, şi nu l-au cunoscut pre dânsul; ci au făcut lui câte au voit; aşa şi Fiul Omului va să pătimească de la dânşii.

¹³ Atunci au înţeles Ucenicii, că pentru Ioan Botezătorul le-a zis lor.

¹⁴ Şi venind ei la norod, s-a apropiat către dânsul un om, înghenunchind înaintea lui, şi zicând:

¹⁵ Doamne miluieşte pre fiul meu, că este lunatec, şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc, şi de multe ori în apă.

¹⁶ Şi l-am adus pre dânsul la Ucenicii tăi, şi n-au putut să-l vindece pre el.

¹⁷ Iar Iisus răspunzând, a zis: O neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când voi suferi pre voi? Aduceţi-l pre el aici la mine.

¹⁸ Şi l-a certat pre el Iisus, şi a ieşit dracul dintr-însul, şi s-a tămăduit copilul din ceasul acela.

¹⁹ Atunci apropiindu-se Ucenicii către Iisus deosebi, au zis: Pentru ce noi n-am putut să-l scoatem pre el?

²⁰ Iar Iisus a zis lor: Pentru necredinţa voastră. Că amin grăiesc vouă, de veţi avea credinţă ca un grăunţ de muştar, veţi zice muntelui acestuia, mută-te de aici acolo, şi se va muta, şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.

²¹ Că acest neam nu iese, fără numai cu rugăciune şi cu post.

²² Şi întorcându-se ei în Galileea, le-a zis lor Iisus: Va să se dea Fiul Omului în mâinile oamenilor.

²³ Şi-l vor omorî pre el, şi a treia zi se va scula; şi s-au întristat ei foarte.

²⁴ Şi venind ei în Capernaum, au venit cei ce luau didrahme către Petru, şi au zis: Învăţătorul vostru nu dă didrahme? Zis-a, adevărat.

²⁵ Şi când a intrat în casă, a apucat Iisus mai înainte de el zicând: Ce ţi se pare Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dăjdii, sau bir? De la fiii lor, sau de la cei străini?

²⁶ Grăit-a Petru lui: De la cei străini. Zis-a Iisus lui: Iată dar că sunt slobozi fiii.

²⁷ Ci ca să nu-i smintim pre dânşii, mergând la mare, aruncă undiţa, şi peştele care vei prinde întâi, ia-l; şi deschizând gura lui, vei afla un statir, acela luându-l, dă-l lor pentru mine, şi pentru tine.

18

¹ În ceasul acela s-au apropiat Ucenicii către Iisus, grăind: Oare cine este mai mare întru Împărăţia Cerurilor?

² Şi chemând Iisus un prunc, l-a pus pre el în mijlocul lor, şi a zis:

³ Amin grăiesc vouă: De nu vă veţi întoarce, şi să vă faceţi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor.

⁴ Că cine se va smeri pre sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăţia Cerurilor.

⁵ Şi oricine va primi pre un prunc ca acesta întru Numele meu, pre mine mă primeşte.

⁶ Iar oricine va sminti pre unul dintr-aceşti mici care cred întru mine, mai de folos i-ar fi lui ca să se spânzure o piatră de moară la grumazul lui, şi să se înece întru adâncul mării.

⁷ Vai lumii de smintele, că nevoie este să vie smintelele, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.

⁸ Iar de te sminteşte pre tine mâna ta, sau piciorul tău, taie-le pre ele şi le leapădă de la tine; mai bine îţi este ţie, ca să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât două mâini sau două picioare având, să fii aruncat în focul cel veşnic.

⁹ Şi ochiul tău de te sminteşte pre tine, scoate-l pre el, şi-l aruncă de la tine; mai bine este ţie cu un ochi să intri în viaţă, decât amândoi ochii având, să fii aruncat în Gheena focului.

¹⁰ Căutaţi să nu defăimaţi pre vreunul dintr-aceşti mai mici, că zic vouă: Că Îngerii lor în Ceruri, pururea văd Faţa Tatălui meu care este în Ceruri.

¹¹ Că a venit Fiul Omului să mântuiască pre cel pierdut.

¹² Ce vi se pare vouă? De va avea un om o sută de oi, şi se va rătăci una dintr-însele, au nu lasă pre cele nouăzeci şi nouă în munţi, şi mergând caută pre cea rătăcită?

¹³ Şi de i se va întâmpla s-o găsească pre ea, amin grăiesc vouă, că se bucură de dânsa mai vârtos decât de cele nouăzeci şi nouă ce nu s-au rătăcit.

¹⁴ Aşa nu este voia înaintea Tatălui vostru celui din Ceruri, ca să piară unul dintr-aceşti mici.

¹⁵ Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră pre dânsul între tine, şi între el singur. Deci de te va asculta, ai dobândit pre fratele tău.

¹⁶ Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine încă pre unul, sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul.

¹⁷ Iar de nu-i va asculta pre ei, spune-l soborului, şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.

¹⁸ Amin grăesc vouă: Ori câte veţi lega pre pământ, vor fi legate în Cer; şi ori câte veţi dezlega pre pământ, vor fi dezlegate în Cer.

¹⁹ Iarăşi amin grăesc vouă: Că dacă doi din voi se vor uni pre pământ, pentru tot lucrul ce vor cere va fi lor de la Tatăl meu, care este în Ceruri.

²⁰ Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru Numele meu, acolo sunt în mijlocul lor.

²¹ Atunci apropiindu-se către dânsul Petru, a zis: Doamne, de câte ori va greşi mie fratele meu şi voi ierta lui? Au doară până de şapte ori?

²² Grăit-a Iisus lui: Nu-ţi zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.

²³ Pentru aceasta asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor, omului împărat, care a vrut să ia seama slugilor sale.

²⁴ Şi începând el a lua seama, au adus la dânsul pre un datornic cu zece mii de talanţi.

²⁵ Şi neavând el să-i plătească, a poruncit Domnul lui să-l vânză pre el, şi pre femeia lui, şi pre copii, şi toate câte avea, şi să plătească.

²⁶ Deci căzând sluga aceea, se închina lui zicând: Doamne, mai îngădueşte-mă pre mine, şi îţi voi plăti ţie tot.

²⁷ Şi milostivindu-se Domnul slugii aceia, l-a slobozit pre dânsul, şi i-a iertat lui şi datoria.

²⁸ Iar ieşind sluga aceea, a aflat pre unul din soţiile sale, care era dator lui o sută de dinari, şi apucându-l pre el îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.

²⁹ Deci căzând soţia aceea la picioarele lui, îl ruga pre dânsul zicând: Mai îngăduieşte-mă pre mine şi-ţi voi plăti.

³⁰ Iar el nu a vrut, ci mergând l-a băgat în temniţă, până când va plăti datoria.

³¹ Iar soţiile lui văzând cele ce s-au făcut, s-au întristat foarte, şi venind, au spus Domnului lor toate cele ce s-au făcut.

³² Atunci chemându-l pre el Domnul lui, i-a zis lui: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat ţie, pentru că m-ai rugat.

³³ Dar ţie nu ţi se cădea să-ţi fie milă de soţia ta, precum şi mie mi-a fost milă de tine?

³⁴ Şi mâniindu-se Domnul lui l-a dat pre el muncitorilor, până ce va plăti toată datoria lui.

³⁵ Aşa şi Tatăl meu cel Ceresc va face vouă, de nu veţi ierta fieştecare fratelui său din inimile voastre greşalele lor.

19

¹ Şi a fost când a sfârşit Iisus cuvintele acestea, a trecut din Galileea, şi a venit în hotarele Iudeei de cea parte de Iordan.

² Şi au mers după dânsul noroade multe, şi i-a vindecat pre ei acolo.

³ Şi au venit la dânsul Fariseii, ispitindu-l pre el şi zicând: Oare se cade omului să-şi lase femeia sa pentru fieştece pricină?

⁴ Iar el răspunzând a zis lor: Dar nu aţi citit, că cela ce a făcut dintâi, bărbat şi femeie i-a făcut pre ei?

⁵ Şi a zis: Pentru aceasta va lăsa omul pre tatăl său, şi pre muma sa, şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi amândoi un trup.

⁶ Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.

⁷ Zis-au lui: Dar cum Moise a poruncit ca să i se dea carte de despărţire şi să o lase pre ea?

⁸ Zis-a lor: Că Moise după învârtoşarea inimei vostre a dat voie să vă lăsaţi femeile voastre; dar din început nu a fost aşa.

⁹ Iar grăiesc vouă: Că oricine îşi va lăsa femeia sa afară de cuvânt de curvie, şi va lua alta, preacurveşte, şi cela ce va lua pre cea lăsată preacurveşte.

¹⁰ Zis-au lui Ucenicii lui: Dacă aşa este pricina omului cu femeia, nu este de folos a se însura.

¹¹ Iar el a zis lor: Nu toţi încap cuvântul acesta, ci celora ce s-a dat.

¹² Că sunt fameni, care din pântecele maicii lor s-au născut aşa; şi sunt fameni, care s-au scopit de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au scopit pre sine pentru Împărăţia Cerurilor. Cela ce poate a încăpea, încapă.

¹³ Atunci s-au adus la dânsul prunci, ca să puie Mâinile preste ei, şi să se roage. Iar Ucenicii i-au certat pre ei.

¹⁴ Iar Iisus a zis lor: Lăsaţi pruncii, şi nu-i opriţi pre ei a veni la mine; că a unora ca acestora este Împărăţia Cerurilor.

¹⁵ Şi punându-şi preste ei Mâinile, s-a dus de acolo.

¹⁶ Şi iată oarecare venind la el, a zis lui: Învăţătorule bune, ce bine voi face ca să am viaţa de veci?

¹⁷ Iar el a zis lui: Ce-mi zici bun? Nimenea nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. Iar de voeşti să intri în viaţă, păzeşte poruncile.

¹⁸ Zis-a lui: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu fii mărturie mincinoasă.

¹⁹ Cinsteşte pre tatăl tău şi pre muma ta; şi să iubeşti pre vecinul tău ca însuţi pre tine.

²⁰ Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din tinereţele mele; ce încă îmi lipseşte?

²¹ Zis-a Iisus lui: De voieşti să fii desăvârşit, mergi vinde-ţi averile tale, şi le dă săracilor, şi vei avea comoară în Cer; şi vino urmează mie.

²² Iar tânărul auzind cuvântul, s-a dus întristat; că avea avuţii multe.

²³ Şi Iisus a zis Ucenicilor săi: Amin grăiesc vouă, că, cu anevoie va intra bogatul întru Împărăţia Cerurilor.

²⁴ Şi iarăşi grăiesc vouă: Că mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intra întru Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁵ Iar Ucenicii lui auzind, s-au îngrozit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?

²⁶ Iar Iisus căutând, a zis lor: La oameni aceasta este cu neputinţă, iar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

²⁷ Atunci răspunzând Petru, a zis lui: Iată noi am lăsat toate, şi am urmat ţie; oare ce va fi nouă?

²⁸ Iar Iisus a zis lor: Amin grăiesc vouă, că voi cei ce aţi urmat mie, întru a doua naştere, când va şedea Fiul Omului pre scaunul slavei sale, veţi şedea şi voi pre douăsprezece scaune, judecând pre cele douăsprezece seminţii ale lui Israil.

²⁹ Şi tot care a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau holde, pentru Numele meu, însutit va lua, şi viaţă veşnică va moşteni.

³⁰ Şi mulţi dintâi vor fi pre urmă; şi de pre urmă, întâi.

20

¹ Că asemenea este Împărăţia Cerurilor omului stăpân al casei, care a ieşit dis de dimineaţă să tocmească lucrători la via sa.

² Şi tocmindu-se cu lucrătorii câte un dinar pe zi, i-a trimis pre ei în via sa.

³ Şi ieşind la al treilea ceas, a văzut pre alţii stând în târg fără de lucru.

⁴ Şi a zis şi acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, voi da vouă; iar ei au mers.

⁵ Iară ieşind întru al şaselea, şi întru al nouălea ceas, a făcut asemenea.

⁶ Iar întru al unsprezecelea ceas ieşind, aflat-a pre alţii stând fără de lucru, şi a zis lor: Ce aţi stat aici toată ziua fără de lucru?

⁷ Zis-au lui: Că nimenea pre noi nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Mergeţi şi voi în via mea, şi ce va fi cu dreptul veţi lua.

⁸ Iar dacă s-a făcut seară, a zis Domnul viei către ispravnicul său: Cheamă pre lucrători, şi le dă lor plata, începând de la cei de pre urmă până la cei dintâi.

⁹ Deci venind cei de la al unsprezecelea ceas, au luat câte un dinar.

¹⁰ Iar venind cei dintâi, socoteau că vor lua mai mult, şi au luat şi ei câte un dinar.

¹¹ Iar după ce au luat, cârteau (răpşeau) împrotiva stăpânului casei, zicând:

¹² Că aceşti de pre urmă un ceas au lucrat, şi i-ai făcut pre dânşii întocmai cu noi, care am purtat greutatea zilei, şi zăduful.

¹³ Iar el răspunzând, a zis unuia dintr-înşii: Prietene, nu-ţi fac ţie strâmbătate, au nu câte un dinar te-ai tocmit cu mine?

¹⁴ Ia-ţi al tău, şi mergi; că voiesc şi acestuia de pre urmă să-i dau ca şi ţie.

¹⁵ Au doară nu mi se cade să fac eu ce voi vrea cu ale mele? Au este ochiul tău viclean, pentru că eu sunt bun?

¹⁶ Aşa vor fi cei de pre urmă, întâi; şi cei dintâi, pre urmă; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

¹⁷ Şi suindu-se Iisus în Ierusalim, a luat pre cei doisprezece Ucenici deosebi, pre cale, şi le-a zis lor:

¹⁸ Iată ne suim în Ierusalim, şi Fiul Omului se va da Arhiereilor, şi Cărturarilor, şi-l vor judeca pre el spre moarte.

¹⁹ Şi-l vor da pre el neamurilor ca să-l batjocorească, şi să-l bată, şi să-l răstignească, şi a treia zi va învia.

²⁰ Atunci s-au apropiat către dânsul muma fiilor lui Zevedei, împreună cu fiii săi, închinându-se, şi cerând oareşce de la dânsul.

²¹ Iar el a zis ei: Ce voieşti? Zis-a lui: Zi ca să şază aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta ta, şi altul de-a stânga ta, întru Împărăţia ta.

²² Iar Iisus răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul care voi să-l beau eu, şi cu botezul, cu care eu mă botez, să vă botezaţi? Zis-au lui: Putem.

²³ Şi a grăit lor: Paharul meu cu adevărat veţi bea, şi cu botezul, cu care eu mă botez, vă veţi boteza; iar a şedea de-a dreapta mea, şi de-a stânga mea, nu este al meu a da, ci celora ce s-au gătit de la Tatăl meu.

²⁴ Şi auzind cei zece, s-au mâniat pentru cei doi fraţi.

²⁵ Iar Iisus chemându-i pre dânşii, a zis: Ştiţi că domnii păgânilor îi domnesc pre ei, şi cei mari îi stăpânesc pre dânşii.

²⁶ Iar întru voi nu va fi aşa; ci care întru voi va vrea să fie mai mare, să fie vouă slugă.

²⁷ Şi care întru voi va vrea să fie întâiu, să fie vouă slugă.

²⁸ Precum şi Fiul Omului, nu a venit să-i slujească lui, ci să slujească; şi să-şi dea sufletul său, răscumpărare pentru mulţi.

²⁹ Şi ieşind ei din Ierihon, a mers după dânsul norod mult.

³⁰ Şi iată doi orbi şezând lângă cale, auzind că Iisus trece, au strigat, grăind: Miluieşte-ne pre noi Doamne, Fiul lui David.

³¹ Iar norodul i-a certat pre dânşii să tacă; iar ei mai tare striga, grăind: Miluieşte-ne pre noi Doamne, Fiul lui David.

³² Şi stând Iisus i-a strigat pre dânşii, şi a zis: Ce voiţi să vă fac vouă?

³³ Zis-au lui: Doamne să se deschidă ochii noştri.

³⁴ Şi făcându-i-se milă lui Iisus s-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut ochii lor, şi au mers după dânsul.

21

¹ Şi când s-a apropiat de Ierusalim, şi a venit în Betfaghe la muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis doi Ucenici, zicându-le lor:

² Mergeţi în satul care este înaintea voastră, şi numaidecât veţi găsi o asină legată şi mânz cu dânsa, dezlegându-o o aduceţi la mine.

³ Şi de va zice vouă cineva ceva, veţi zice, că acestea Domnului trebuiesc, şi numai decât le va trimite pre ele.

⁴ Iar acestea toate s-au făcut, ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Prorocul ce zice:

⁵ Ziceţi Fetei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând, şi şezând pre asină, şi pre mânz fiul celei de sub jug.

⁶ Şi mergând Ucenicii, au făcut precum le-a poruncit lor Iisus.

⁷ Au adus asina şi mânzul, şi au pus deasupra lor veşmintele sale, şi a şezut pre dânsele.

⁸ Iar cei mai mulţi din norod, aşterneau veşmintele lor pre cale. Iar alţii tăiau stâlpări din copaci şi le aşterneau pre cale.

⁹ Iar noroadele cele ce mergeau înainte, şi cele ce veneau pre urmă, strigau, zicând: Osana Fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului, Osana întru cei de sus.

¹⁰ Şi intrând el în Ierusalim, s-a cutremurat toată cetatea, zicând: Cine este acesta?

¹¹ Iar noroadele ziceau: Acesta este Iisus Prorocul cel din Nazaretul Galileei.

¹² Şi a intrat Iisus în Biserica lui Dumnezeu, şi a scos pre toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Biserică, şi mesele schimbătorilor de bani le-a răsturnat, şi scaunele celor ce vindeau porumbi.

¹³ Şi a zis lor: Scris este: Casa mea casă de rugăciune se va chema, iar voi o aţi făcut pre dânsa peşteră tâlharilor.

¹⁴ Şi au venit la dânsul şchiopi şi orbi în Biserică, şi i-a vindecat pre ei.

¹⁵ Iar văzând Arhiereii şi Cărturarii minunile care a făcut, şi pruncii strigând în Biserică, şi zicând: Osana Fiului lui David, s-au mâniat.

¹⁶ Şi i-au zis lui: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus a zis lor: Adevărat, au niciodată nu aţi citit, că din gura pruncilor, şi a celor ce sug, ai săvârşit laudă?

¹⁷ Şi lăsându-i pre ei, a ieşit afară din cetate la Betania, şi s-a sălăşluit acolo.

¹⁸ Iar a doua zi întorcându-se în cetate a flămânzit.

¹⁹ Şi văzând un smochin lângă cale, a venit la dânsul, şi nu a aflat nimic într-însul, fără numai frunze; şi a zis lui: De acum să nu mai facă din tine rod în veci. Şi îndatăşi s-a uscat smochinul.

²⁰ Şi văzând Ucenicii s-au minunat, zicând: Cum îndatăşi s-a uscat smochinul?

²¹ Şi răspunzând Iisus a zis lor: Amin zic vouă, de veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, nu numai cea a smochinului veţi face, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi te aruncă în mare, va fi.

²² Şi toate ori câte veţi cere întru rugăciune, crezând, veţi lua.

²³ Şi venind el în Biserică, au mers la dânsul când învăţa, Arhiereii şi Bătrânii norodului, zicând: Cu ce putere faci acestea, şi cine ţi-a dat ţie puterea aceasta?

²⁴ Şi răspunzând Iisus a zis lor: Întreba-voi şi eu pre voi un cuvânt, pre care de mi-l veţi spune mie, şi eu voi spune vouă cu ce putere fac acestea.

²⁵ Botezul lui Ioan de unde a fost? Din Cer, sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice din Cer; va zice nouă: Dar pentru ce nu aţi crezut lui?

²⁶ Iar de vom zice, de la oameni, ne temem de norod, că toţi au pre Ioan ca pre un Proroc.

²⁷ Şi răspunzând lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi el: Nici eu nu voi spune vouă cu ce putere fac acestea.

²⁸ Dară ce vi se pare vouă? Un om avea doi feciori, şi mergând la cel dintâi, i-a zis: Fiule, mergi astăzi de lucrează în via mea.

²⁹ Iar el răspunzând a zis: Nu voi; iar mai pre urmă căindu-se a mers.

³⁰ Şi mergând la celălalt, a zis aşijderea. Iar el răspunzând, a zis: Eu Doamne, voi merge, şi nu a mers.

³¹ Care dintru aceşti doi, a făcut voia tatălui său? Zis-au lui: Cel dintâi. Zis-a lor Iisus: Amin zic vouă, că vameşii şi curvele merg mai înainte de voi întru Împărăţia lui Dumnezeu.

³² Că a venit la voi Ioan în calea dreptăţii, şi nu aţi crezut lui; iar vameşii şi curvele au crezut lui; iar voi văzând, nu v-aţi căit după aceea să credeţi lui.

³³ Ascultaţi altă pildă: Un om era stăpân al casei, care a sădit vie, şi o a îngrădit împrejur cu gard, şi a săpat într-însa teasc, şi a zidit turn, şi o a dat lucrătorilor, şi s-a dus departe.

³⁴ Iar când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pre slugile sale la lucrători, ca să ia rodul viei.

³⁵ Iar lucrătorii prinzând pre slugile lui, pre unul l-au bătut, iar pre altul l-au omorât, iar pre altul, cu pietre l-au ucis.

³⁶ Iarăşi a trimis pre alte slugi mai multe decât cele dintâi, şi au făcut lor aşijderea.

³⁷ Iar mai pre urmă a trimis la ei pre fiul său, zicând: Se vor ruşina de fiul meu.

³⁸ Iar lucrătorii văzând pre fiul, au zis întru sine: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm pre el, şi să stăpânim moştenirea lui.

³⁹ Şi prinzându-l pre el, l-au scos afară din vie, şi l-au omorât.

⁴⁰ Deci când va veni Domnul viei, ce va face lucrătorilor acelora?

⁴¹ Zis-au lui: Pre cei răi, rău îi va pierde; şi via o va da altor lucrători, care vor da rodurile lor în vremea lor.

⁴² Zis-a lor Iisus: Au nici odată nu aţi cetit în Scripturi: Piatra pre care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată întru ochii noştri?

⁴³ Pentru aceea zic vouă: Că se va lua de la voi Împărăţia lui Dumnezeu, şi se va da neamului, care va face rodurile ei.

⁴⁴ Şi cel ce va cădea preste piatra aceasta, se va sfărâma, iar preste care va cădea, îl va spulbera.

⁴⁵ Şi auzind Arhiereii şi Fariseii pildele lui, au cunoscut că pentru dânşii grăieşte.

⁴⁶ Şi căutând să-l prinză pre el, s-au temut de norod, de vreme ce ca pre un Proroc îl avea pre el.

22

¹ Şi răspunzând Iisus, iarăşi a grăit lor în pilde, zicând:

² Asemănatu-s-a Împărăţia Cerului omului împărat, care a făcut nuntă fiului său.

³ Şi a trimis pre slugile sale să cheme pre cei chemaţi la nuntă, şi nu vrea să vie.

⁴ Iarăşi a mai trimis pre alte slugi, zicând: Ziceţi celor chemaţi, iată că am gătit prânzul meu, juncii mei şi cele hrănite ale mele s-au junghiat, şi toate sunt gata, veniţi la nuntă.

⁵ Iar ei nebăgând seamă s-au dus, unul la holda sa, altul la neguţătoria sa.

⁶ Iar ceilalţi prinzând pre slugile lui i-au pedepsit, şi i-au omorât pre ei.

⁷ Şi auzind Împăratul acela, s-a mâniat, şi trimiţând oştile sale, a pierdut pre ucigaşii aceia, şi cetatea lor o a ars.

⁸ Atunci a zis slugilor sale: Iată nunta este gata, iar cei chemaţi nu au fost vrednici.

⁹ Deci mergeţi la răspântiile căilor, şi pre câţi veţi afla, îi chemaţi la nuntă.

¹⁰ Şi ieşind slugile acelea la răspântii, au adunat pre toţi câţi au aflat şi răi şi buni; şi s-a umplut nunta de cei ce şedea.

¹¹ Şi intrând Împăratul să vadă pre cei ce şedea, văzut-a acolo pre un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă.

¹² Şi i-a zis lui: Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă? Iar el tăcea.

¹³ Atunci a zis Împăratul slugilor: Legându-i lui mâinile şi picioarele, luaţi-l pre dânsul, şi-l aruncaţi întru întunerecul cel mai dinafară, acolo va fi plângerea, şi scârşnirea dinţilor.

¹⁴ Că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

¹⁵ Atunci mergând Fariseii sfat au făcut ca să-l vâneze pre el în cuvânt.

¹⁶ Şi au trimis pre ucenicii lor împreună cu Irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că adevărat eşti, şi calea lui Dumnezeu întru adevăr înveţi, şi nu-ţi este ţie grijă de nimenea, că nu cauţi în faţa oamenilor.

¹⁷ Deci spune-ne nouă, ce ţi se pare ţie? Se cade a da dajdie Cezarului, sau nu?

¹⁸ Iar Iisus cunoscând vicleşugul lor, a zis: Ce mă ispitiţi făţarnicilor? Arătaţi-mi mie banul dajdiei.

¹⁹ Iar ei au adus lui un dinar.

²⁰ Şi a zis lor: Al cui este chipul acesta şi scriptura cea de pre el?

²¹ Zis-au lui: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi dar înapoi pre cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului; şi pre cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.

²² Şi auzind s-au mirat, şi lăsându-l pre el, s-au dus.

²³ Într-aceea zi, au venit la dânsul Saducheii care zic că nu este înviere, şi l-au întrebat pre el zicând:

²⁴ Învăţătorule, Moise a zis: De va muri cineva neavând feciori, să ia fratele lui pre femeia lui, şi să ridice sămânţă fratelui său.

²⁵ Deci erau la noi şapte fraţi, şi cel dintâi însurându-se, a murit, şi neavând sămânţă, a lăsat pre femeia sa fratelui său.

²⁶ Aşijderea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.

²⁷ Iar mai pre urmă de toţi a murit şi femeia.

²⁸ Deci la înviere, a căruia dintru acei şapte va fi femeie? Că toţi o au avut pre ea.

²⁹ Iar Iisus răspunzând, a zis lor: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰ Că la înviere nici se însoară nici se mărită, ci ca Îngerii lui Dumnezeu în Cer sunt.

³¹ Iar pentru învierea morţilor, au nu aţi citit ceea ce s-a zis vouă de la Dumnezeu, grăind:

³² Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov; nu este Dumnezeu, Dumnezeu al morţilor, ci al viilor.

³³ Şi auzind noroadele se mirau de învăţătura lui.

³⁴ Iar Fariseii auzind că a astupat gurile Saducheilor, s-au adunat împreună.

³⁵ Şi l-a întrebat pre el unul din ei învăţător de lege, ispitindu-l pre el, şi zicând:

³⁶ Învăţătorule, care poruncă este mai mare în lege?

³⁷ Iar Iisus a zis lui: Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, şi cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.

³⁸ Aceasta este întâi şi mai mare poruncă.

³⁹ Iar a doua asemenea acesteia: Să iubeşti pre aproapele tău, ca însuţi pre tine.

⁴⁰ Într-aceste două porunci toată legea şi Prorocii se spânzură.

⁴¹ Şi fiind adunaţi Fariseii, i-a întrebat pre ei Iisus.

⁴² Zicând: Ce vi se pare vouă de Hristos? Al cui fiu este? Zis-au lui: Al lui David.

⁴³ Zis-a lor: Dar cum David cu Duhul îl numeşte pre el Domn, zicând:

⁴⁴ Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta mea, până ce voi pune pre vrăjmaşii tăi aşternut Picioarelor tale.

⁴⁵ Deci dacă David îl numeşte pre el Domn, cum fiu al lui este?

⁴⁶ Şi nimenea nu putea să răspundă lui cuvânt, nici a mai îndrăznit cineva dintr-acea zi să-l mai întrebe pre el.

23

¹ Atunci Iisus a grăit noroadelor, şi Ucenicilor săi zicând:

² Pre scaunul lui Moise au şezut Cărturarii şi Fariseii.

³ Deci toate câte vor zice vouă să păziţi, păziţi, şi faceţi, iar după lucrurile lor nu faceţi; că zic, şi ei nu fac.

⁴ Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pre umerile oamenilor, iar ei nici cu degetul lor nu vor să le mişte pre ele.

⁵ Şi toate lucrurile lor le fac ca să se vază de oameni; că îşi lăţesc filacteriile lor, şi-şi măresc ceprazele hainelor sale.

⁶ Şi iubesc şederile cele mai întâi la ospăţuri, şi scaunele cele mai de sus în sinagoguri.

⁷ Şi închinăciunile prin târguri, şi a se chema de oameni: Rabbi, Rabbi.

⁸ Iar voi să nu vă numiţi Rabbi, că unul este Dascălul vostru, Hristos; iar voi toţi fraţi sunteţi.

⁹ Şi tată să nu chemaţi vouă pre pământ, că unul este Tatăl vostru cel din Ceruri.

¹⁰ Nici să vă numiţi învăţători, că unul este Învăţătorul vostru, Hristos.

¹¹ Iar cel ce este mai mare între voi, să fie vouă slugă.

¹² Că cel ce se va înălţa pre sine, se va smeri; şi cel ce se va smeri pre sine, se va înălţa.

¹³ Ci vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că mâncaţi casele văduvelor, şi cu pricină îndelung rugându-vă; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.

¹⁴ Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că închideţi Împărăţia Cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, nici pre cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

¹⁵ Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că înconjuraţi marea şi uscatul, ca să faceţi un nemernic, şi dacă se face, îl faceţi pre el fiu Gheenei îndoit decât voi.

¹⁶ Vai vouă povăţuitori orbi, care ziceţi: Că cel ce se va jura pre Biserică, nimic nu este; iar cel ce se va jura pre aurul Bisericii, vinovat este.

¹⁷ Nebuni şi orbi, că ce este mai mare, aurul, sau Biserica care sfinţeşte pre aur?

¹⁸ Şi, cel ce se va jura pre Oltar, nimic nu este; iar cel ce se va jura pre darul ce este deasupra lui, vinovat este.

¹⁹ Nebuni şi orbi, că ce este mai mare, darul, sau Oltarul care sfinţeşte pre dar?

²⁰ Deci cela ce se jură pre Oltar, se jură pre el, şi pre toate cele ce sunt deasupra lui.

²¹ Şi cela ce se jură pre Biserică, se jură pre ea, şi pre cela ce locuieşte într-însa.

²² Şi cela ce se jură pre Cer, se jură pre Scaunul lui Dumnezeu, şi pre cela ce şade pre el.

²³ Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că zeciuiţi izma, şi mărarul, şi chimenul, şi aţi lăsat cele mai grele ale legii: Judecata, şi mila, şi credinţa; acestea se cădea să le faceţi, şi acelea să nu le lăsaţi.

²⁴ Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul, şi înghiţiţi cămila.

²⁵ Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că curăţiţi partea cea din afară a paharului şi a blidului, iar dinlăuntru sunt pline de răpire şi de nedreptate.

²⁶ Farisee oarbe, curăţeşte întâi partea cea dinlăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie şi cea dinafară curată.

²⁷ Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că vă asemănaţi mormânturilor celor văruite, care din afară se arată frumoase, iar dinlăuntru sunt pline de oasele morţilor, şi de toată necurăţia.

²⁸ Aşa şi voi, dinafară vă arătaţi oamenilor drepţi, iar dinlăuntru sunteţi plini de făţărie şi de fărădelege.

²⁹ Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că zidiţi mormânturile Prorocilor, şi împodobiţi gropile drepţilor.

³⁰ Şi ziceţi: De am fi fost în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi lor întru sângele Prorocilor.

³¹ Drept aceea înşivă mărturisiţi de voi că sunteţi fii ai celor ce au omorât pre Proroci.

³² Şi voi împliniţi măsura părinţilor voştri.

³³ Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de judecata Gheenei?

³⁴ Pentru aceasta, iată eu trimit la voi Proroci, şi Înţelepţi, şi Cărturari, şi dintre dânşii veţi ucide, şi veţi răstigni, şi dintre dânşii veţi bate în soboarele voastre, şi îi veţi goni din oraş în oraş.

³⁵ Ca să vină asupra voastră tot sângele drept, care s-a vărsat pre pământ, de la sângele lui Abel celui drept, până la sângele Zahariei fiul Varahiei, care l-aţi omorât între Biserică şi între Oltar.

³⁶ Amin grăesc vouă, vor veni acestea toate preste neamul acesta.

³⁷ Ierusalime, Ierusalime, cel ce ai omorât pre Proroci, şi ai ucis cu pietre pre cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să adun pre fiii tăi, în ce chip adună găina puii săi sub aripi, şi nu aţi vrut.

³⁸ Iată se lasă vouă casa voastră pustie.

³⁹ Că zic vouă: De acum nu mă veţi mai vedea, până când veţi zice: Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.

24

¹ Şi ieşind Iisus din Biserică mergea, şi s-au apropiat către dânsul Ucenicii lui, ca să-i arăte lui zidirile Bisericii.

² Iar Iisus a zis lor: Vedeţi acestea toate? Amin grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pre piatră, care să nu se risipească.

³ Şi şezând el în muntele Măslinilor, s-au apropiat către dânsul Ucenicii lui deosebi zicând: Spune nouă când vor fi acestea? Şi ce este semnul venirii tale, şi al sfârşitului veacului?

⁴ Şi răspunzând Iisus a zis lor: Căutaţi să nu vă amăgească cineva pre voi.

⁵ Că mulţi vor veni întru Numele meu, zicând: Eu sunt Hristos; şi pre mulţi vor înşela.

⁶ Şi veţi să auziţi războaie şi veşti de războaie. Căutaţi să nu vă spăimântaţi.

⁷ Că se cuvine toate acestea să fie; ci încă nu va fi atunci sfârşitul.

⁸ Că se va scula neam preste neam, şi împărăţie preste împărăţie; şi vor fi foameţi şi ciume, şi cutremure pre alocurea. Ci acestea toate vor fi începătură a durerilor.

⁹ Atunci vă vor da pre voi în necazuri, şi vă vor omorî pre voi; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele meu.

¹⁰ Şi atunci se vor sminti mulţi, şi se vor vinde unul pre altul, şi vor urî unul pre altul.

¹¹ Şi mulţi proroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pre mulţi.

¹² Şi pentru înmulţirea fărădelegii, va răci dragostea a multora.

¹³ Iar cela ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.

¹⁴ Şi se va propovădui această Evanghelie a Împărăţiei întru toată lumea, întru mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.

¹⁵ Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii, care s-a zis prin Daniil Prorocul, stând în locul cel sfânt (cela ce citeşte să înţeleagă).

¹⁶ Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi.

¹⁷ Şi cel ce va fi pre casă, să nu se pogoare să ia ceva din casa sa.

¹⁸ Şi cel ce va fi în câmp, să nu întoarcă înapoi să-şi ia haina sa.

¹⁹ Iar vai celor ce vor avea în pântece, şi celor ce vor apleca în zilele acelea.

²⁰ Ci rugaţi-vă, ca să nu fie fuga voastră iarna, nici Sâmbăta.

²¹ Că va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii până acum, nici va fi.

²² Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar fi mântuit tot trupul, ci pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea.

²³ Atunci de va zice vouă cineva: Iată aicea Hristos sau acolo; să nu credeţi.

²⁴ Că se vor scula hristoşi mincinoşi, şi proroci mincinoşi, şi vor da semne mari şi minuni, cât să amăgească de va fi cu putinţă şi pre cei aleşi.

²⁵ Iată mai înainte am spus vouă.

²⁶ Deci de vor zice vouă: Iată în pustie este; să nu ieşiţi; iată în cămări, să nu credeţi.

²⁷ Că precum iese fulgerul de la răsărituri, şi se arată până la apusuri, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

²⁸ Că unde va fi trupul cel mort, acolo se vor aduna vulturii.

²⁹ Însă îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca, şi luna nu-şi va da lumina sa, şi stelele vor cădea din Cer, şi puterile Cerurilor se vor clăti.

³⁰ Şi atunci se va arăta Semnul Fiului Omului pre Cer, şi atunci vor plânge toate seminţiile pământului, şi vor vedea pre Fiul Omului venind pre Norii Cerului, cu putere şi cu slavă multă.

³¹ Şi va trimite pre Îngerii săi, cu glas mare de trâmbiţă, şi vor aduna pre cei aleşi ai lui din cele patru vânturi, de la marginile Cerurilor până la marginile lor.

³² Iar de la smochin vă învăţaţi pildă, când mlădiţa lui este moale, şi înfrunzeşte, ştiţi că aproape este vara.

³³ Aşa şi voi, când veţi vedea acestea toate, să ştiţi că aproape este lângă uşi.

³⁴ Amin grăiesc vouă: Nu va trece neamul acesta, până când toate acestea vor fi.

³⁵ Cerul şi pământul va trece, iar cuvintele mele nu vor trece.

³⁶ Iar de ziua aceea şi ceasul nimenea nu ştie, nici Îngerii din Ceruri, fără numai Tatăl meu singur.

³⁷ Că precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

³⁸ Şi precum era în zilele cele mai înainte de potop, mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua întru care a intrat Noe în corabie.

³⁹ Şi nu au ştiut până când a venit potopul şi a luat pre toţi; aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

⁴⁰ Atunci doi de vor fi în câmp: Unul se va lua, şi unul se va lăsa.

⁴¹ Două măcinând la moară: Una se va lua, şi una se va lăsa.

⁴² Deci priveghiaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni.

⁴³ Iar aceasta să ştiţi, că de ar şti stăpânul casei în care ceas va veni furul, ar fi privegheat şi nu ar fi lăsat să-i sape casa lui.

⁴⁴ Pentru aceasta şi voi fiţi gata, că în ceasul care nu gândiţi, Fiul Omului va veni.

⁴⁵ Oare cine este sluga cea credincioasă şi înţeleaptă, pre care l-a pus Domnul său peste slugile sale, ca să le dea lor hrană la vreme?

⁴⁶ Fericită este sluga aceea, pre care venind Domnul său îl va afla făcând aşa.

⁴⁷ Amin grăiesc vouă: Că preste toate averile sale îl va pune pre el.

⁴⁸ Iar de va zice acea slugă rea întru inima sa: Zăboveşte domnul meu a veni,

⁴⁹ Şi va începe a bate pre soţiile sale, şi a mânca şi a bea cu beţivii,

⁵⁰ Veni-va Domnul slugii aceleia în ziua întru care nu aşteaptă, şi în ceasul întru care nu ştie.

⁵¹ Şi-l va tăia pre el în două, şi partea lui cu făţarnicii o va pune. Acolo va fi plângerea şi scârşnirea dinţilor.

25

¹ Atunci se va asemăna Împărăţia Cerurilor cu zece fecioare, care luându-şi candelele sale, au ieşit întru întâmpinarea Mirelui.

² Şi cinci dintre ele erau înţelepte, iar cinci nebune.

³ Cele nebune luând-şi candelele lor, n-au luat cu sine untdelemn.

⁴ Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vasele lor, cu candelele lor.

⁵ Şi zăbovindu-se Mirele, au dormitat toate, şi au adormit.

⁶ Şi la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată Mirele vine, ieşiţi întru întâmpinarea lui.

⁷ Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea, şi şi-au împodobit candelele sale.

⁸ Iar cele nebune au zis celor înţelepte: Daţi-ne nouă din untuldelemn al vostru, că se sting candelele noastre.

⁹ Şi au răspuns cele înţelepte zicând: Nu cumva nu ne va ajunge nouă şi vouă, ci mai bine mergeţi la cei ce vând şi vă cumpăraţi vouă.

¹⁰ Iar mergând ele să cumpere, venit-a Mirele; şi cele ce erau gata, au intrat cu el la nuntă, şi s-a închis uşa.

¹¹ Iar mai pre urmă au venit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide nouă.

¹² Iar el răspunzând, a zis: Amin zic vouă: nu vă ştiu pre voi.

¹³ Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul, întru care Fiul Omului va veni.

¹⁴ Că în ce chip un om mergând departe, a chemat slugile sale şi le-a dat lor avuţia sa.

¹⁵ Şi unuia i-a dat cinci talanţi, iar altuia doi, iar altuia unul, fieştecăruia dupre puterea lui; şi s-a dus îndată.

¹⁶ Deci mergând cel ce luase cinci talanţi, a lucrat cu dânşii, şi a făcut alţi cinci talanţi.

¹⁷ Aşijderea şi cel cu doi, a dobândit şi acesta alţi doi.

¹⁸ Iar cel ce luase unul, ducându-se a săpat în pământ şi a ascuns argintul Domnului său.

¹⁹ Iar după multă vreme a venit Domnul slugilor acelora, şi a făcut socoteală cu dânşii.

²⁰ Şi venind cel ce a luat cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat mie; iată, alţi cinci talanţi am dobândit cu ei.

²¹ Zis-a lui Domnul său: Bine slugă bună, şi credincioasă, preste puţine ai fost credincios, preste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău.

²² Şi venind şi cel ce a luat doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat mie; iată, alţi doi talanţi am dobândit cu ei.

²³ Zis-a lui Domnul său: Bine slugă bună şi credincioasă; preste puţine ai fost credincios, preste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău.

²⁴ Şi venind şi cel ce a luat un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, seceri unde nu ai semănat şi aduni de unde nu ai risipit.

²⁵ Şi temându-mă m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai al tău.

²⁶ Şi răspunzând Domnul său, i-a zis lui: Slugă vicleană şi leneşă, ai ştiut că secer unde n-am semănat, şi adun de unde n-am risipit?

²⁷ Pentru aceasta dar se cuvenea ţie să fi dat argintul meu schimbătorilor, şi venind eu, aş fi luat al meu cu dobândă.

²⁸ Luaţi dar de la el talantul, şi îl daţi celui ce are zece talanţi. (Că tot celui ce are, i se va da, şi-i va prisosi.

²⁹ Iar de la cel ce n-are, şi ceea ce i se pare că are, i se va lua de la dânsul).

³⁰ Şi pre sluga cea netrebnică, aruncaţi-l întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scârşnirea dinţilor.

³¹ Iar când va veni Fiul Omului întru Slava sa, şi toţi sfinţii Îngeri cu dânsul, atunci va şedea pre Scaunul Slavei sale.

³² Şi se vor aduna înaintea lui toate limbile; şi-i va despărţi pre dânşii unul de altul, precum desparte păstorul oile din iezi.

³³ Şi va pune oile de-a dreapta lui, iar iezii de-a stânga.

³⁴ Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta lui: Veniţi blagosloviţii Părintelui meu, moşteniţi Împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii.

³⁵ Că am flămânzit, şi mi-aţi dat de am mâncat; am însetat, şi mi-aţi dat de am băut; strein am fost, şi m-aţi primit.

³⁶ Gol, şi m-aţi îmbrăcat; bolnav am fost, şi m-aţi cercetat; în temniţă am fost, şi aţi venit la mine.

³⁷ Atunci vor răspunde lui drepţii, zicând: Doamne când te-am văzut flămând, şi te-am hrănit? Sau însetat, şi ţi-am dat de ai băut?

³⁸ Sau când te-am văzut strein, şi te-am primit? Sau gol, şi te-am îmbrăcat?

³⁹ Sau când te-am văzut bolnav, sau în temniţă, şi am venit la tine?

⁴⁰ Şi răspunzând Împăratul, va zice lor: Amin zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintru aceşti fraţi ai mei prea mici, mie aţi făcut.

⁴¹ Atunci va zice şi celor de-a stânga lui: Duceţi-vă de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului, şi îngerilor lui.

⁴² Că am flămânzit, şi nu mi-aţi dat să mănânc; am însetat, şi nu mi-aţi dat să beau.

⁴³ Strein am fost, şi nu m-aţi primit; gol, şi nu m-aţi îmbrăcat; bolnav, şi în temniţă, şi nu m-aţi cercetat pre mine.

⁴⁴ Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau strein, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu am slujit ţie?

⁴⁵ Atunci va răspunde lor, zicând: Amin grăiesc vouă, întrucât nu aţi făcut unuia dintru aceşti prea mici, nici mie nu aţi făcut.

⁴⁶ Şi vor merge aceştia în muncă veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică.

26

¹ Şi a fost când a săvârşit Iisus toate cuvintele acestea, a zis Ucenicilor săi:

² Ştiţi că după două zile Paştile vor fi, şi Fiul Omului se va da să se răstignească.

³ Atuncea s-au adunat Arhiereii şi Cărturarii şi Bătrânii norodului în curtea Arhiereului, ce se numea Caiafa.

⁴ Şi sfat au făcut să prinză pre Iisus cu vicleşug şi să-l omoare.

⁵ Şi ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare întru norod.

⁶ Iar fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul,

⁷ Venit-a la dânsul o femeie având un alabastru cu mir de mult preţ, şi l-a turnat pre capul lui, şezând el.

⁸ Iar Ucenicii văzând le-a părut rău, zicând: Pentru ce se făcu această pagubă?

⁹ Că se putea vinde acest mir drept mult, şi să se dea săracilor.

¹⁰ Iar Iisus ştiind, a zis lor: Pentru ce daţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut cu mine.

¹¹ Că pre săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pre mine nu mă aveţi pururea.

¹² Că vărsând aceasta mirul acesta pre trupul meu, spre îngroparea mea a făcut.

¹³ Amin grăiesc vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în toată lumea, zice-se-va şi ce a făcut aceasta, întru pomenirea ei.

¹⁴ Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda Iscarioteanul, mergând la Arhierei, a zis lor: Ce îmi veţi da mie, şi eu îl voi da pre el vouă?

¹⁵ Iar ei i-au pus lui treizeci de arginţi.

¹⁶ Şi de atunci căuta vreme cu prilej ca să-l dea pre el.

¹⁷ Iar în ziua cea dintâi a azimilor, au venit Ucenicii la Iisus, zicând lui: Unde voieşti să gătim ţie să mănânci Paştile?

¹⁸ Iar el a zis lor: Mergeţi în oraş la oarecine, şi ziceţi lui: Învăţătorul zice, Vremea mea aproape este, la tine voi să fac Paştile cu Ucenicii mei.

¹⁹ Şi au făcut Ucenicii precum le-a poruncit lor Iisus; şi au gătit Paştile.

²⁰ Iar făcându-se seară, a şezut cu cei doisprezece Ucenici ai săi.

²¹ Şi mâncând ei, a zis: Amin grăiesc vouă, că unul din voi va să mă vânză.

²² Iar ei întristându-se foarte, au început a zice lui fieştecare dintr-înşii: Nu cumva eu sunt, Doamne?

²³ Iar el răspunzând, a zis: Cela ce a întins cu mine mâna în blid, acela va să mă vânză.

²⁴ Ci Fiul Omului va merge precum este scris pentru el; dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului se vinde. Mai bine ar fi fost lui, de nu s-ar fi născut omul acela.

²⁵ Şi răspunzând Iuda, cel ce l-a vândut pre el, a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Zis-a lui: Tu ziseşi.

²⁶ Deci mâncând ei, luând Iisus pâinea, şi blagoslovind, a frânt, şi a dat Ucenicilor, şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu.

²⁷ Şi luând paharul, şi mulţumind, a dat lor, zicând:

²⁸ Beţi dintru acesta toţi. Că acesta este Sângele meu al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.

²⁹ Că zic vouă, că nu voi mai bea de acum dintr-această roadă a viţei, până în ziua aceea, când o voi bea pre aceasta cu voi nouă întru Împărăţia Tatălui meu.

³⁰ Şi dând laudă, a ieşit în muntele Măslinilor.

³¹ Atunci a zis lor Iisus: Toţi voi vă veţi sminti întru mine în noaptea aceasta. Că scris este: Bate-voi Păstorul şi se vor risipi oile turmei.

³² Iar după ce voi învia, voi merge mai-nainte de voi în Galileea.

³³ Şi răspunzând Petru, a zis lui: Deşi toţi se vor sminti întru tine, iar eu niciodată nu mă voi sminti.

³⁴ Zis-a Iisus lui: Amin zic ţie, că întru această noapte mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de mine.

³⁵ Zis-a Petru lui: De mi s-ar întâmpla şi a muri împreună cu tine, nu mă voi lepăda de tine. Aşijderea încă şi toţi Ucenicii au zis.

³⁶ Atunci a venit împreună cu dânşii Iisus în satul ce se numeşte Ghetsimani; şi a zis Ucenicilor: Şedeţi aici până voi merge să mă rog acolo.

³⁷ Şi luând pre Petru, şi pre cei doi fii ai lui Zevedei, a început a se întrista, şi a se mâhni.

³⁸ Atunci a zis lor Iisus: Întristat este sufletul meu până la moarte; rămâneţi aici şi priveghiaţi împreună cu mine.

³⁹ Şi mergând puţin mai înainte, a căzut pre faţa sa, rugându-se şi zicând: Părintele meu, de este cu putinţă, treacă de la mine paharul acesta; însă nu precum voiesc eu, ci precum tu.

⁴⁰ Şi a venit către Ucenici şi i-a aflat pre dânşii dormind, şi a zis lui Petru: Aşa nu aţi putut un ceas a priveghea împreună cu mine.

⁴¹ Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită: Că Duhul este osârduitor, iar trupul neputincios.

⁴² Iarăşi a doua oară mergând s-a rugat, zicând: Părintele meu, de nu poate trece acest pahar de la mine, ca să nu-l beau pre el, fie voia ta.

⁴³ Şi venind, i-a aflat pre dânşii iarăşi dormind, că erau ochii lor îngreuiaţi.

⁴⁴ Şi lăsându-i pre ei, mergând iarăşi s-a rugat a treia oară, acelaş cuvânt zicând.

⁴⁵ Atunci a venit la Ucenicii săi, şi le-a zis lor: Dormiţi de acum, şi vă odihniţi. Iată s-a apropiat ceasul, şi Fiul Omului se va da în mâinile păcătoşilor.

⁴⁶ Sculaţi-vă, să mergem; iată, s-a apropiat cela ce m-a vândut.

⁴⁷ Şi încă el grăind, iată Iuda, unul din cei doisprezece a venit, şi împreună cu el norod mult, cu săbii, şi cu fuşti, trimişi de Arhiereii şi de Bătrânii norodului.

⁴⁸ Iar cela ce-l vânduse pre el, le-a dat lor semn, zicând: Pre care voi săruta, acela este, prindeţi-l pre el.

⁴⁹ Şi îndatăş apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-te, Învăţătorule; şi l-a sărutat pre el.

⁵⁰ Iar Iisus a zis lui: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci apropiindu-se ei, au pus mâinile pre Iisus şi l-au prins pre el.

⁵¹ Şi iată unul din cei ce era cu Iisus, întinzându-şi mâna, şi-a scos sabia sa; şi lovind pre sluga Arhiereului, i-a tăiat urechea lui.

⁵² Atunci a zis Iisus lui: Întoarce sabia ta în locul ei; că toţi cei ce scot sabie, de sabie vor muri.

⁵³ Au ţi se pare, că nu pot a ruga acum pre Tatăl meu, şi să-mi puie mie înainte mai mult decât douăsprezece Legiuni de Îngeri?

⁵⁴ Dar cum se vor umplea scripturile, care zic, că aşa se cade să fie?

⁵⁵ Întru acelaşi ceas a zis Iisus noroadelor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu fuşti să mă prindeţi pre mine. În toate zilele la voi şedeam, învăţând în Biserică, şi nu m-aţi prins pre mine.

⁵⁶ Însă acestea toate s-au făcut, ca să se plinească scripturile Prorocilor; atunci Ucenicii toţi lăsându-l pre el, au fugit.

⁵⁷ Iar ei prinzând pre Iisus l-au dus la Caiafa Arhiereul, unde Cărturarii şi Bătrânii erau adunaţi.

⁵⁸ Iar Petru mergea după El de departe, până la curtea Arhiereului; şi intrând înlăuntru şedea cu slugile, să vadă sfârşitul.

⁵⁹ Iar Arhiereii şi Bătrânii, şi tot sfatul, căutau mărturie mincinoasă asupra lui Iisus, ca să-l omoare pre el.

⁶⁰ Şi nu au aflat; şi multe mărturii mincinoase venind de faţă, nu au aflat, iar mai pre urmă venind două mărturii mincinoase, au zis:

⁶¹ Acesta a zis: Pot să stric Biserica lui Dumnezeu, şi în trei zile s-o zidesc pre dânsa.

⁶² Şi sculându-se Arhiereul, a zis lui: Nimica nu răspunzi? Ce aceştia mărturisesc asupra ta?

⁶³ Iar Iisus tăcea; şi răspunzând Arhiereul, a zis lui: Juru-te pre Dumnezeul cel viu, ca să spui nouă de eşti tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

⁶⁴ Zis-a Iisus lui: Tu ai zis; însă zic vouă: De acum veţi vedea pre Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii, şi venind pre Norii Cerului.

⁶⁵ Atunci Arhiereul şi-a rupt hainele sale, zicând: Că a hulit; ce ne mai trebuiesc alte mărturii? Iată acum aţi auzit hula lui.

⁶⁶ Ce vă pare vouă? Iar ei răspunzând, au zis: Vinovat este morţii.

⁶⁷ Atunci au scuipat în Obrazul lui, şi cu pumnii l-au bătut, iar alţii îi da palme.

⁶⁸ Zicând: Proroceşte nouă Hristoase, cine este cel ce te-a lovit.

⁶⁹ Iar Petru şedea afară în curte; şi a venit la el o slujnică, zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileeanul.

⁷⁰ Iar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu ştiu ce zici.

⁷¹ Şi ieşind el la poartă, l-a văzut pre el alta, şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul.

⁷² Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Că nu ştiu pre omul acesta.

⁷³ Iar preste puţin, apropiindu-se cei ce sta, au zis lui Petru: Adevărat şi tu dintr-înşii eşti, că şi graiul tău arătat te face pre tine.

⁷⁴ Atunci a început a se blestema, şi a se jura, că nu ştiu pre omul acesta; şi îndatăşi cocoşul a cântat.

⁷⁵ Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul lui Iisus ce-i zisese lui: Că mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de mine, şi ieşind afară a plâns cu amar.

27

¹ Iar dacă s-a făcut ziuă, sfat au făcut toţi Arhiereii, şi Bătrânii norodului asupra lui Iisus, ca să-l omoare pre el.

² Şi legându-l pre dânsul l-au dus, şi l-au dat domnului Pilat din Pont.

³ Atunci văzând Iuda, cel ce l-a vândut pre el, că s-a judecat spre moarte, căindu-se, a întors cei treizeci de arginţi Arhiereilor, şi Bătrânilor, zicând:

⁴ Greşit-am de am vândut sânge nevinovat. Iar ei au zis: Ce este nouă? Tu vei vedea.

⁵ Şi aruncând arginţii în Biserică, s-a dus de acolo; şi mergând s-a spânzurat.

⁶ Iar Arhiereii luând arginţii, au zis: Nu se cuvine a-i pune pre aceştia în corvana; de vreme ce preţ de sânge este.

⁷ Şi sfat făcând, au cumpărat cu ei ţarina olarului, pentru îngroparea străinilor.

⁸ Pentru aceea s-a numit ţarina aceea, ţarina sângelui, până în ziua de astăzi.

⁹ (Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis prin Prorocul Ieremia ce zice: Şi au luat treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, care s-a preţuit de fiii lui Israil.

¹⁰ Şi i-au dat pre ei pre ţarina olarului, precum mi-a spus mie Domnul.)

¹¹ Iar Iisus sta înaintea dregătorului; şi l-a întrebat pre el dregătorul, zicând: Tu eşti Împăratul Iudeilor? Iar Iisus a zis lui: Tu zici.

¹² Şi când grăiau asupra lui Arhiereii şi Bătrânii, nimic nu răspundea.

¹³ Atunci a zis Pilat lui: Nu auzi câte mărturisesc asupra ta?

¹⁴ Şi nu i-a răspuns lui la nici un cuvânt, cât se mira dregătorul foarte.

¹⁵ Iar la Praznic avea obicei dregătorul să slobozească norodului un vinovat, pre care vrea ei.

¹⁶ Şi aveau atunci un vinovat vestit ce se numea Baraba.

¹⁷ Deci adunându-se ei, a zis lor Pilat: Pre care voiţi să vă slobozesc vouă? Pre Baraba, sau pre Iisus ce se zice Hristos?

¹⁸ Că ştia că pentru pizmă l-au dat pre el.

¹⁹ Şi şezând el pre scaun la judecată, a trimis la dânsul femeia lui zicând: Nimic ţie şi dreptului acestuia, că multe am pătimit astăzi în vis pentru dânsul.

²⁰ Iar Arhiereii şi Bătrânii au plecat pre noroade ca să ceară pre Baraba, iar pre Iisus să-l piarză.

²¹ Şi răspunzând dregătorul, a zis lor: Pre care voiţi dintru amândoi să vă slobozesc vouă? Iar ei au zis: Pre Baraba.

²² Zis-a lor Pilat: Dar ce voi face lui Iisus ce se zice Hristos? Zis-au lui toţi: Să se răstignească.

²³ Iar dregătorul a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai vârtos strigau, zicând: Să se răstignească.

²⁴ Deci văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai multă gâlceavă se face, luând apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului, zicând: Nevinovat sunt de sângele dreptului acestuia, voi veţi vedea.

²⁵ Şi răspunzând tot norodul, a zis: Sângele lui asupra noastră, şi asupra feciorilor noştri.

²⁶ Atunci le-a slobozit lor pe Baraba, iar pre Iisus bătându-l, l-a dat să se răstignească.

²⁷ Atunci ostaşii dregătorului ducând pre Iisus în divan, adunat-au la dânsul toată mulţimea ostaşilor.

²⁸ Şi desbrăcându-l pre el, l-au îmbrăcat cu hlamidă roşie.

²⁹ Şi împletind cunună de spini, au pus în Capul lui, şi trestie în Dreapta lui; şi îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, zicând: Bucură-te, Împăratul Iudeilor.

³⁰ Şi scuipând asupra lui, au luat trestia, şi-l băteau pre el preste Cap.

³¹ Şi dacă l-au batjocorit pre dânsul, au dezbrăcat de pre el hlamida, şi l-au îmbrăcat în hainele sale, şi l-au dus pre dânsul să-l răstignească.

³² Iar ieşind afară, au aflat pre un om Cirinean anume Simon, pre acesta l-au silit să ducă Crucea lui.

³³ Şi venind la locul ce se numeşte Golgota, care se zice locul Căpăţânii.

³⁴ I-au dea lui să bea oţet amestecat cu fiere; şi gustând, nu vrea să bea.

³⁵ Iar după ce l-au răstignit pre el, au împărţit hainele lui, punând sorţi, ca să se plinească ceea ce s-a zis de Prorocul: Împărţit-au hainele mele loruşi, şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.

³⁶ Şi şezând, îl păzeau pre el acolo.

³⁷ Şi au pus deasupra Capului lui vina lui scrisă: ACESTA ESTE IISUS ÎMPARATUL IUDEILOR.

³⁸ Atunci au răstignit împreună cu dânsul doi tâlhari: Unul de-a dreapta, şi altul de-a stânga.

³⁹ Iar cei ce treceau îl huleau pre dânsul, clătind cu capetele sale.

⁴⁰ Şi zicând: Cela ce strici Biserica, şi în trei zile o zideşti, mântueşte-te pre tine însuţi, de eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pre Cruce.

⁴¹ Aşijderea încă şi Arhiereii batjocorindu-l, împreună cu Cărturarii şi cu Bătrânii, şi cu Fariseii, ziceau:

⁴² Pre alţii a mântuit, iar pre sine nu poate să se mântuiască; de este Împăratul lui Israil, pogoare-să acum de pre Cruce, şi să credem într-însul.

⁴³ Nădăjduia spre Dumnezeu; izbăvească-l acum pre dânsul, de îl voieşte pre el; că a zis: Că Fiul lui Dumnezeu sunt.

⁴⁴ Asemenea şi tâlharii cei ce erau împreună cu el răstigniţi, îl ocărau pre el.

⁴⁵ Iar de la al şaselea ceas, întuneric s-a făcut preste tot pământul, până la al nouălea ceas.

⁴⁶ Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Ili, Ili, Lima Sabahtani; adică: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, căci m-ai lăsat.

⁴⁷ Iar oarecare din cei ce sta acolo auzind, ziceau: Că pre Ilie strigă acesta.

⁴⁸ Şi îndată alergând unul dintr-înşii, şi luând un burete, l-a umplut de oţet, şi punându-l într-o trestie, l-a adăpat pre el.

⁴⁹ Iar ceilalţi ziceau: Lasă să vedem, au veni-va Ilie să-l mântuiască pre el?

⁵⁰ Iar Iisus iarăşi strigând cu glas mare, şi-a dat Duhul.

⁵¹ Şi iată Catapeteasma Bisericii s-a rupt în două, de sus până jos; şi pământul s-a cutremurat; şi pietrile s-au despicat.

⁵² Şi mormânturile s-au deschis; şi multe trupuri ale sfinţilor ce adormiseră, s-au sculat.

⁵³ Şi ieşind din mormânturi, după Învierea lui, au venit în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

⁵⁴ Iar Sutaşul, şi cei ce erau împreună cu el păzind pre Iisus, văzând cutremurul, şi cele ce s-au făcut, s-au înfricoşat foarte, zicând: Adevărat Fiu al lui Dumnezeu a fost acesta.

⁵⁵ Şi erau acolo şi femei multe de departe privind, care merseseră după Iisus din Galileea, slujind lui.

⁵⁶ Între care era Maria Magdalena, şi Maria muma lui Iacov, şi a lui Iosi, şi muma fiilor lui Zevedei.

⁵⁷ Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, numele lui Iosif, care şi el fusese ucenic al lui Iisus.

⁵⁸ Acesta venind la Pilat, a cerut Trupul lui Iisus.

⁵⁹ Atunci Pilat a poruncit să se dea Trupul. Şi luând Iosif Trupul, l-a înfăşurat în Giulgiu curat.

⁶⁰ Şi l-a pus pre el într-un mormânt nou al său, pre care îl săpase în piatră, şi prăvălind o piatră mare pre uşa mormântului, s-a dus.

⁶¹ Şi erau acolo Maria Magdalena, şi cealaltă Marie, şezând în preajma Mormântului.

⁶² Iar a doua zi, care este după Vineri, s-au adunat Arhiereii, şi Fariseii la Pilat, zicând:

⁶³ Doamne, adusu-ne-am aminte, că înşelătorul acela, a zis încă fiind viu: După trei zile mă voi scula.

⁶⁴ Deci porunceşte să se întărească Mormântul până a treia zi; nu cumva venind Ucenicii lui noaptea, să-l fure pre el; şi să zică norodului că s-a sculat din morţi; şi va fi rătăcirea cea de apoi mai rea decât cea dintâi.

⁶⁵ Zis-a lor Pilat: Aveţi custodie; mergeţi de întăriţi cum ştiţi.

⁶⁶ Iar ei mergând, au întărit Mormântul pecetluind piatra împreună cu custodia.

28

¹ Iar Sâmbătă târziu, întru ceea ce se lumina spre una din Sâmbete, a venit Maria Magdalena, şi cealaltă Marie, să vadă Mormântul.

² Şi iată, cutremur mare s-a făcut. Că Îngerul Domnului pogorându-se din Cer, şi venind a prăvălit piatra de pre uşă, şi şedea deasupra ei.

³ Şi era vederea lui ca Fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

⁴ Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau, şi s-au făcut ca nişte morţi.

⁵ Iar Îngerul răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi voi; căci ştiu că pre Iisus cel răstignit căutaţi.

⁶ Nu este aici; că s-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut Domnul.

⁷ Şi degrab mergând, spuneţi Ucenicilor lui, că s-a sculat din morţi; şi iată va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo veţi vedea pre dânsul; iată am spus vouă.

⁸ Şi ieşind degrab de la Mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să vestească Ucenicilor lui.

⁹ Şi când mergeau ele să spună Ucenicilor lui, iată Iisus le-a întâmpinat pre dânsele, zicând:Bucuraţi-vă; iar ele apropiindu-se, au cuprins Picioarele lui, şi s-au închinat lui.

¹⁰ Atunci a zis lor Iisus: Nu vă temeţi; mergeţi şi vestiţi fraţilor mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo mă vor vedea.

¹¹ Iar mergând ele, iată, unii din strejari venind în cetate, au vestit Arhiereilor toate cele ce s-au făcut.

¹² Şi adunându-se împreună cu Bătrânii, şi sfat făcând,atunci Pilat a poruncit să se dea Trupul, arginţi mulţi au dat ostaşilor.

¹³ Zicând: Ziceţi, că Ucenicii lui noaptea venind l-au furat pre el, dormind noi.

¹⁴ Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom potoli pre el, şi pre voi fără de grijă vă vom face.

¹⁵ Iar ei luând arginţii, au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a vestit cuvântul acesta între Iudei, până astăzi.

¹⁶ Iar cei unsprezece Ucenici, au mers în Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus.

¹⁷ Şi văzându-l pre el s-au închinat lui; iar unii s-au îndoit.

¹⁸ Şi apropiindu-se Iisus le-a grăit lor, zicând: Datu-mi-s-a toată stăpânirea, în Cer, şi pre pământ.

¹⁹ Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pre ei în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

²⁰ Învăţându-i pre dânşii să păzească toate câte am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până în sfârşitul veacului, Amin.