1

¹ Revelaţia lui Iesus Cristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate sclavilor Lui ce trebuie să se întâmple într-un timp scurt. El le-a făcut-o cunoscut trimiţându-Şi îngerul la sclavul Său Ioan,

² care a adeverit că tot ce a văzut e Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iesus Cristos.

³ Fericit este cine citeşte, cine aude cuvintele profeţiei şi cine ia seama la ce s-a scris în ea, căci timpul e aproape!

⁴ Din partea lui Ioan către cele şapte Adunări care sunt în Asia: graţia şi pacea să vă fie date din partea Celui care este, care era şi care vine, din partea celor şapte spirite care sunt înaintea tronului Său

⁵ şi din partea lui Iesus Cristos, Martorul fidel, Întâiul Născut dintre cei morţi şi Stăpânitorul regilor pământului! A Celui care ne iubeşte şi care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui

⁶ şi a făcut din noi un Regat, preoţi pentru Dumnezeu Tatăl Său, să-I fie gloria şi puterea pentru totdeauna! Amen.

⁷ Iată că El vine cu norii, şi orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Toate popoarele de pe pământ se vor jeli din cauza Lui. Aşa va fi! Amen.

⁸ „Eu sunt Alfa şi Omega “, zice Domnul Dumnezeu, „Cel care este, care era şi care va veni, Cel Atotputernic“.

⁹ Eu, Ioan, fratele vostru şi tovarăşul vostru în suferinţă, în Regat şi în perseverenţă, care sunt ale noastre în Iesus [Cristos], eram pe insula numită Patmos din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Iesus [Cristos].

¹⁰ În ziua Domnului eram în Spirit şi am auzit în spatele meu o voce răsunătoare ca o trompetă,

¹¹ care zicea: „Scrie într-o carte ce vezi şi trimite-o celor şapte Adunări: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodiceea!“

¹² M-am întors să văd a cui era vocea care îmi vorbea, şi când m-am întors am văzut şapte lampadare de aur,

¹³ iar în mijlocul celor [şapte] lampadare pe Unul ca Fiul Omului. El era îmbrăcat într-o robă care-I ajungea până la picioare şi purta o eşarfă de aur în jurul pieptului.

¹⁴ Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă, ca zăpada. Ochii Îi erau ca o flacără de foc,

¹⁵ picioarele Îi erau ca bronzul incandescent care iese dintr-un cuptor, iar vocea Lui era ca sunetul unor ape mari.

¹⁶ În mâna dreaptă ţinea şapte stele, din gură Îi ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Îi era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.

¹⁷ Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. Apoi El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel Din Urmă,

¹⁸ Cel viu. Eram mort, şi iată, sunt viu pentru totdeauna! Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

¹⁹ Scrie deci ce ai văzut, ce este şi ce urmează să se întâmple după aceea!

²⁰ Cât despre misterul celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi al celor şapte lampadare de aur, iată-l: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Adunări, iar cele şapte lampadare sunt cele şapte Adunări.

2

¹ Îngerului Adunării din Efes scrie-i: «Iată ce zice Cel care ţine cele şapte stele în mâna Sa dreaptă, Cel care umblă printre cele şapte lampadare de aur:

² Îţi cunosc faptele, munca şi perseverenţa. Ştiu că nu-i poţi suporta pe cei răi. I-ai pus la încercare pe cei care pretind că sunt apostoli, dar nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.

³ Da, ai perseverenţă, ai suferit din cauza numelui Meu şi n-ai obosit.

⁴ Dar ce am contra ta este că ţi-ai părăsit prima iubire.

⁵ Aminteşte-ţi deci de la ce înălţime ai căzut, pocăieşte-te şi fă faptele pe care le-ai făcut la început! Dacă nu, voi veni [curând] la tine şi îţi voi lua lampadarul de la locul lui dacă nu-ţi schimbi atitudinea .

⁶ Totuşi, ai aceasta în favoarea ta: urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.

⁷ Cine are urechi să asculte ceea ce Spiritul spune Adunărilor! Învingătorului îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care se află în paradisul lui Dumnezeu».

⁸ Îngerului Adunării din Smirna scrie-i: «Iată ce zice Cel Dintâi şi Cel Din Urmă, Cel care era mort şi a revenit la viaţă:

⁹ Îţi cunosc [faptele,] suferinţa şi sărăcia – şi totuşi eşti bogat – precum şi calomniile celor care îşi zic evrei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a lui Satan.

¹⁰ Nu te teme de ceea ce trebuie să suferi! Iată, diavolul îi va arunca în închisoare pe unii dintre voi ca să fiţi puşi la încercare, şi veţi avea zece zile de suferinţă. Fii fidel până la moarte, şi îţi voi da cununa vieţii!

¹¹ Cine are urechi să asculte ceea ce Spiritul spune Adunărilor! Învingătorul nu va avea de suferit moartea a doua».

¹² Îngerului Adunării din Pergam scrie-i: «Iată ce zice Cel care are sabia ascuţită cu două tăişuri:

¹³ Ştiu [faptele tale şi] unde locuieşti: acolo se află tronul lui Satan. Totuşi, tu te ţii ferm de numele Meu şi nu ţi-ai renegat credinţa în Mine nici în zilele când Antipas, martirul Meu fidel, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satan.

¹⁴ Am însă contra ta câteva lucruri: ai acolo nişte oameni care se ţin de învăţătura lui Balaam, care îl învăţa pe Balac să întindă o cursă isra-eliţilor ca să mănânce cărnuri sacrificate idolilor şi să se dedea la imo-ralitate sexuală.

¹⁵ Tot aşa, şi tu ai pe unii care se ţin de învăţătura nicolaiţilor.

¹⁶ Pocăieşte-te deci, altfel voi veni curând la tine şi Mă voi lupta contra lor cu sabia gurii Mele!

¹⁷ Cine are urechi să asculte ceea ce Spiritul spune Adunărilor! Învingătorului îi voi da [să mănânce] mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă. Pe această piatră este scris un nume nou pe care nu-l cunoaşte nimeni în afară de cel care îl primeşte».

¹⁸ Îngerului Adunării din Tiatira scrie-i: «Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, Cel care are ochii ca o flacără de foc şi picioarele ca bronzul incandescent:

¹⁹ Îţi cunosc faptele, iubirea, fidelitatea, servirea şi perseverenţa. Ştiu că ultimele tale fapte sunt mai numeroase decât primele.

²⁰ Dar ce am contra ta este că o tolerezi pe Izabela, femeia aceea care îşi zice profetesă. Ea îi învaţă şi îi înşală pe sclavii Mei să se dedea la imoralitate sexuală şi să mănânce cărnuri sacrificate idolilor.

²¹ I-am dat timp să-şi schimbe atitudinea, dar nu vrea să se pocăiască de imoralitatea ei.

²² Iată, o voi arunca pe un pat de suferinţă şi îi voi face să sufere intens pe cei care comit adulter cu ea, dacă nu se pocăiesc de faptele lor.

²³ Îi voi lovi de moarte pe copiii ei, şi toate Adunările vor recunoaşte că Eu sunt Cel care cercetez gândurile şi inimile, şi voi da fiecăruia dintre voi plata pe care o merită faptele voastre.

²⁴ Acum vă spun, celorlalţi credincioşi din Tiatira, care nu aveţi această învăţătură şi care nu aţi cunoscut profunzimile lui Satan, cum le numesc ei: nu voi pune peste voi altă povară.

²⁵ Numai, ţineţi ferm ce aveţi până voi veni!

²⁶ Învingătorului, celui care îndeplineşte până la sfârşit faptele cerute şi aprobate de Mine, îi voi da autoritate peste naţiuni.

²⁷ El le va stăpâni cu un sceptru de fier, le va sparge în bucăţi ca pe nişte vase de lut,

²⁸ aşa cum am primit Eu Însumi putere de la Tatăl Meu, şi îi voi da luceafărul de dimineaţă.

²⁹ Cine are urechi să asculte ceea ce Spiritul spune Adunărilor!»

3

¹ Îngerului Adunării din Sardes scrie-i: «Iată ce zice Cel care are cele şapte spirite ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Îţi cunosc faptele; tu ai renumele că trăieşti, dar eşti mort.

² Fii vigilent şi întăreşte ce rămâne, care este pe moarte, căci n-am găsit faptele tale perfecte înaintea Dumnezeului Meu!

³ Aminteşte-ţi deci cum ai primit şi ai auzit Cuvântul, păzeşte-l şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti la ce oră voi veni la tine.

⁴ Totuşi, ai în Sardes câţiva oameni care nu şi-au murdărit hainele; ei vor umbla cu Mine în haine albe, pentru că sunt vrednici.

⁵ Învingătorul va fi îmbrăcat în haine albe; nu-i voi şterge numele din cartea vieţii şi îl voi recunoaşte înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.

⁶ Cine are urechi să asculte ceea ce Spiritul spune Adunărilor!»

⁷ Îngerului Adunării din Filadelfia scrie-i: «Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care are cheia lui David, Cel care deschide şi nimeni nu va putea închide, Cel care închide şi nimeni nu va putea deschide:

⁸ Îţi cunosc faptele. Iată, am pus înaintea ta o uşă deschisă, pe care n-o poate închide nimeni, pentru că ai puţină putere, şi totuşi ai păzit Cuvântul Meu, fără să-Mi renegi numele.

⁹ Iată, îi voi face pe cei din sinagoga lui Satan, care spun că sunt evrei, şi nu sunt, ci mint – îi voi face să vină să se prosterneze la picioarele tale şi să ştie că te-am iubit.

¹⁰ Pentru că Mi-ai păzit porunca de a persevera, te voi păzi şi Eu de ora încercării care vine peste întreaga lume ca să-i pună la încercare pe locuitorii pământului.

¹¹ Eu vin curând; ţine cu tărie ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa!

¹² Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi niciodată din el. Voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele oraşului Dumnezeului Meu, noul Ierusalem, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, ca şi noul Meu nume.

¹³ Cine are urechi să asculte ceea ce Spiritul spune Adunărilor!»

¹⁴ Îngerului Adunării din Laodiceea scrie-i: «Iată ce zice Amen-ul, Martorul fidel şi adevărat, Începutul creaţiei lui Dumnezeu:

¹⁵ Îţi cunosc faptele, ştiu că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de-ai fi rece sau fierbinte!

¹⁶ Astfel, pentru că eşti călduţ – nici fierbinte, nici rece –, te voi scuipa din gură.

¹⁷ Într-adevăr, tu zici: ,Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi n-am nevoie de nimic‘, şi nu ştii că eşti nenorocit, mizerabil, sărac, orb şi gol.

¹⁸ Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur purificat prin foc ca să te îmbogăţeşti, haine albe ca să fii îmbrăcat şi să nu ţi se mai vadă ruşinea goliciunii, precum şi unguent oftalmic ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.

¹⁹ Eu îi mustru şi-i disciplinez pe cei pe care îi iubesc; deci fii zelos şi pocăieşte-te!

²⁰ Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă Îmi aude cineva vocea şi-Mi deschide, voi intra la el, voi mânca cu el, şi el cu Mine.

²¹ Învingătorului îi voi da să şadă cu Mine pe tronul Meu, la fel cum şi Eu am învins şi am şezut cu Tatăl Meu pe tronul Său.

²² Cine are urechi să asculte ceea ce Spiritul spune Adunărilor!»“

4

¹ După aceea, m-am uitat, şi iată, în cer era deschisă o uşă. Prima voce pe care o auzisem vorbindu-mi ca o trompetă mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după aceea!“

² Imediat am fost în Spirit. Şi iată, în cer era un tron, iar pe acest tron şedea Cineva.

³ Cel care şedea avea aspectul unei pietre de jasp şi sardonix, iar tronul era înconjurat de un curcubeu cu aspect de smarald.

⁴ În jurul tronului se aflau 24 de tronuri, iar pe aceste tronuri şedeau 24 de prezbiteri îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane de aur.

⁵ Din tron ieşeau fulgere, voci şi tunete. Înaintea tronului ardeau şapte lămpi, care sunt cele şapte spirite ale lui Dumnezeu.

⁶ Tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, transparentă ca şi cristalul. În mijlocul tronului şi în jurul lui stăteau patru fiinţe vii, pline de ochi în faţă şi în spate.

⁷ Prima fiinţă vie semăna cu un leu, a doua cu un taur, a treia avea faţa unui om, iar a patra semăna cu un vultur în zbor.

⁸ Cele patru fiinţe vii aveau fiecare şase aripi şi erau pline de ochi peste tot şi pe sub aripi; ele spuneau fără încetare, zi şi noapte: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel care era, care este şi care vine!“

⁹ De fiecare dată când fiinţele vii Îi dădeau glorie, onoare şi mulţumiri Celui aşezat pe tron, Celui care este viu pentru totdeauna,

¹⁰ cei 24 de prezbiteri se prosternau înaintea Celui aşezat pe tron, se închinau Celui care este viu pentru totdeauna şi îşi depuneau coroana înaintea tronului, zicând:

¹¹ „Tu eşti vrednic, Domnul şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, onoarea şi puterea, căci Tu ai creat toate lucrurile şi prin voia Ta au fost create şi există ele!“

5

¹ Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui care şedea pe tron o carte scrisă în interior şi în exterior, sigilată cu şapte sigilii .

² Am văzut şi un înger puternic proclamând cu voce răsunătoare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă sigiliile?“

³ Dar nimeni, nici din cer, nici de pe pământ, nici de sub pământ nu putea să deschidă cartea sau să se uite în ea.

⁴ Plângeam mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.

⁵ Atunci unul dintre prezbiteri mi-a spus: „Nu plânge, căci Leul din tribul lui Iuda, Vlăstarul lui David, a învins ca să deschidă cartea şi cele şapte sigilii ale ei!“

⁶ Apoi am văzut în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe vii şi în mijlocul prezbiterilor un Miel stând în picioare, arătând de parcă ar fi fost înjunghiat. El avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte spirite ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul.

⁷ El a venit să ia [cartea] din mâna dreaptă a Celui care şedea pe tron.

⁸ Şi când El a luat cartea, cele patru fiinţe vii şi cei 24 de prezbiteri s-au prosternat înaintea Mielului. Fiecare ţinea o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor ,

⁹ şi cântau un cântec nou, zicând: „Tu eşti vrednic să iei cartea şi să-i rupi sigiliile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Tău oameni din orice trib, de orice limbă, din orice popor şi din orice naţiune,

¹⁰ şi ai făcut din ei un Regat şi preoţi pentru Dumnezeu, şi ei vor domni pe pământ“.

¹¹ Apoi m-am uitat şi am auzit vocea multor îngeri adunaţi în jurul tronului, al fiinţelor vii şi al prezbiterilor. Numărul lor era zece mii ori zece mii şi mii de mii.

¹² Ei spuneau cu voce răsunătoare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, onoarea, gloria şi lauda!“

¹³ Apoi am auzit orice creatură din cer, de pe pământ, de sub pământ, din mare, toate fiinţele care sunt în ele, zicând: „Ale Celui care şade pe tron şi ale Mielului să-I fie lauda, onoarea, gloria şi puterea pentru totdeauna!“

¹⁴ Cele patru fiinţe vii ziceau: „Amen!“, iar prezbiterii s-au prosternat şi s-au închinat.

6

¹ Am văzut atunci Mielul rupând unul dintre cele şapte sigilii şi am auzit-o pe una dintre cele patru fiinţe vii zicând cu voce ca de tunet: „Vino!“

² M-am uitat, şi iată că înaintea mea era un cal alb! Călăreţul ţinea un arc; i-a fost dată o coroană, şi el a plecat ca învingător şi ca să învingă.

³ Când Mielul a rupt al doilea sigiliu, am auzit a doua fiinţă vie zicând: „Vino!“

⁴ Şi a apărut un alt cal, roşu ca focul. Călăreţului i s-a dat puterea de a lua pacea de pe pământ, aşa încât oamenii să se ucidă unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

⁵ Când Mielul a rupt al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă vie zicând: „Vino!“ M-am uitat, şi iată că înaintea mea era un cal negru! Călăreţul ţinea în mână o balanţă.

⁶ Apoi am auzit ce părea să fie o voce între cele patru fiinţe vii, zicând: „O măsură de grâu pentru o monedă de argint şi trei măsuri de orz pentru o monedă de argint, dar nu vă atingeţi de ulei şi de vin!“

⁷ Când Mielul a rupt al patrulea sigiliu, am auzit vocea celei de-a patra fiinţe vii zicând: „Vino!“

⁸ M-am uitat, şi iată că înaintea mea era un cal verzui! Pe călăreţ îl chema Moartea şi îl însoţea Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foametea, cu epidemii şi prin animalele sălbatice de pe pământ.

⁹ Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletul celor ucişi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei pe care au depus-o.

¹⁰ Ei au strigat cu voce răsunătoare: „Stăpâne sfânt şi adevărat, cât mai este până când îi vei judeca pe locuitorii pământului şi ne vei răzbuna sângele?“

¹¹ Fiecăruia i s-a dat o robă albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţin, până când se va completa numărul tovarăşilor lor de lucrare şi al fraţilor lor care trebuiau să fie ucişi ca şi ei.

¹² Când El a rupt al şaselea sigiliu, m-am uitat, şi a fost un mare cutremur. Soarele s-a făcut negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele,

¹³ iar stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum cad smochinele necoapte dintr-un smochin zguduit de un vânt puternic.

¹⁴ Cerul a dispărut ca un sul pe care îl înfăşori şi toţi munţii şi toate insulele au fost deplasate de la locul lor.

¹⁵ Regii pământului, magnaţii, generalii, cei bogaţi, cei puternici, toţi sclavii şi oamenii liberi s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor.

¹⁶ Şi ei ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care şade pe tron şi de mânia Mielului! Într-adevăr, a venit ziua cea mare a mâniei Lor, şi cine poate sta în picioare?“

7

¹ După aceea, am văzut patru îngeri stând în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei reţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu bată vântul pe uscat, pe mare sau peste vreun copac.

² Şi am văzut un alt înger care urca de la est şi care ţinea sigiliul Dumnezeului cel viu. El a strigat cu o voce răsunătoare către cei patru îngeri cărora li se dăduse puterea de a face rău pământului şi mării:

³ „Nu faceţi rău pământului, nici mării, nici copacilor până când îi vom sigila pe frunte pe sclavii Dumnezeului nostru!“

⁴ Apoi am auzit numărul celor care au fost sigilaţi: 144.000 din toate triburile Israelului:

⁵ din tribul lui Iuda au fost sigilaţi 12.000; din tribul lui Ruben 12.000; din tribul lui Gad 12.000;

⁶ din tribul lui Aşer 12.000; din tribul lui Neftali 12.000; din tribul lui Manase 12.000;

⁷ din tribul lui Simeon 12.000; din tribul lui Levi 12.000; din tribul lui Isahar 12.000;

⁸ din tribul lui Zabulon 12.000; din tribul lui Iosef 12.000; din tribul lui Beniamin 12.000.

⁹ După aceea m-am uitat, şi iată că înaintea mea era o mare mulţime pe care n-o putea număra nimeni. Erau oameni din orice naţiune, din orice trib, din orice popor şi de orice limbă. Ei stăteau în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în robe albe, cu ramuri de palmier în mână,

¹⁰ şi strigau cu voce răsunătoare: „Salvarea este a Dumnezeului nostru care şade pe tron şi a Mielului!“

¹¹ Toţi îngerii care stăteau în jurul tronului, al prezbiterilor şi al celor patru fiinţe vii s-au prosternat cu faţa la pământ înaintea tronului şi I s-au închinat lui Dumnezeu,

¹² zicând: „Amen! Lauda, gloria, înţelepciunea, recunoştinţa, onoarea, puterea şi tăria sunt ale Dumnezeului nostru pentru totdeauna! Amen“.

¹³ Unul dintre prezbiteri a luat cuvântul şi mi-a zis: „Cine sunt cei îmbrăcaţi în robe albe şi de unde au venit?“

¹⁴ Eu i-am răspuns: „Domnul meu, tu ştii!“ El mi-a spus atunci: „Aceştia sunt cei care vin din Marea Strâmtorare; ei şi-au spălat roba şi au albit-o în sângele Mielului.

¹⁵ De aceea, ei stau înaintea tronului lui Dumnezeu şi Îl servesc zi şi noapte în templul Său. Cel care şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei .

¹⁶ Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, soarele nu-i va mai lovi, nici vreo arşiţă dogoritoare.

¹⁷ Într-adevăr, Mielul care este în mijlocul tronului va avea grijă de ei şi îi va conduce la izvoarele apei vieţii, iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“.

8

¹ Când Mielul a rupt al şaptelea sigiliu, în cer s-a făcut tăcere cam o jumătate de oră.

² Apoi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu, şi li s-au dat şapte trompete.

³ A venit un alt înger şi a stat la altar, ţinând o cădelniţă de aur. I s-a dat multă tămâie ca s-o ofere, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care se află înaintea tronului.

⁴ Fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinţilor, s-a suit din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu.

⁵ Îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o cu foc de pe altar şi a aruncat-o pe pământ. Şi atunci au urmat tunete, voci, fulgere şi un cutremur de pământ.

⁶ Apoi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trompete s-au pregătit să sune din ele.

⁷ Primul înger a sunat din trompetă, şi pe pământ au căzut grindină şi foc amestecat cu sânge. A treia parte a pământului a fost arsă, a treia parte a copacilor a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.

⁸ Al doilea înger a sunat din trompetă, şi ceva care semăna cu un munte mare arzând a fost aruncat în mare. A treia parte din mare a devenit sânge,

⁹ a treia parte dintre creaturile care trăiau în mare au murit şi a treia parte dintre corăbii au fost distruse.

¹⁰ Al treilea înger a sunat din trompetă, şi din cer a căzut o stea mare care ardea ca o făclie; ea a căzut peste a treia parte din râuri şi din izvoarele de apă.

¹¹ Numele acestei stele era: „Pelin“. A treia parte din ape s-au transformat în pelin, şi mulţi oameni au murit din cauza acestor ape, pentru că ele se făcuseră amare.

¹² Al patrulea înger a sunat din trompetă, şi a fost lovită a treia parte din soare, ca şi a treia parte din lună şi a treia parte dintre stele, aşa încât o treime dintre ele s-au întunecat. A treia parte din zi a fost fără lumină şi la fel a treia parte din noapte.

¹³ M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura foarte sus pe cer şi care zicea cu voce răsunătoare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trompetă pe care le vor scoate cei trei îngeri!“

9

¹ Al cincilea înger a sunat din trompetă, şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. Ei i s-a dat cheia puţului care duce în Adânc,

² a deschis puţul Adâncului, şi din puţ a ieşit un fum ca cel dintr-un cuptor mare. Soarele şi aerul s-au întunecat de fumul din puţ.

³ Din fum au ieşit lăcuste şi s-au răspândit pe pământ; lor li s-a dat o putere ca aceea a scorpionilor de pe pământ.

⁴ Li s-a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi şi nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu aveau pe frunte sigiliul lui Dumnezeu.

⁵ Li s-a permis nu să-i ucidă, ci să-i chinuiască timp de cinci luni. Chinul pe care îl provocau ele era ca cel produs de un scorpion când înţeapă un om.

⁶ În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi. Vor dori să moară, dar moartea va fugi de ei.

⁷ Aceste lăcuste semănau cu nişte cai pregătiţi pentru luptă. Ele aveau pe cap ca o coroană de aur, iar faţa lor era ca o faţă de om.

⁸ Părul lor era ca părul de femeie, iar dinţii lor erau ca de leu.

⁹ Ele aveau o platoşă ca cea de fier, iar zgomotul aripilor lor semăna cu cel al carelor trase de mai mulţi cai care aleargă la luptă.

¹⁰ Ele aveau cozi şi ace ca scorpionii, şi în coada lor se găsea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni.

¹¹ Îl aveau ca rege pe îngerul Adâncului, numit în ebraică Abadon, iar în greacă Apolion.

¹² Prima calamitate a trecut. Iată că după aceea mai vin două calamităţi.

¹³ Al şaselea înger a sunat din trompetă, şi am auzit o voce venind dinspre cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu.

¹⁴ Ea îi spunea celui de-al şaselea înger care ţinea trompeta: „Eliberează-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la fluviul cel mare Eufrat!“

¹⁵ Şi cei patru îngeri care erau gata tocmai pentru această oră, ziuă, lună şi an au fost eliberaţi ca să ucidă a treia parte din omenire.

¹⁶ Numărul trupelor de cavalerie era de 200 de milioane: le-am auzit numărul.

¹⁷ În viziunea mea, caii şi călăreţii arătau astfel: aveau platoşe de culoarea focului, hiacintului şi sulfului. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, iar din gura lor ieşeau foc, fum şi sulf.

¹⁸ Prin aceste trei calamităţi, a focului, fumului şi sulfului care ieşeau din gura lor, a fost ucisă o treime din omenire.

¹⁹ Într-adevăr, puterea cailor era în gura lor şi în coada lor, căci cozile lor semănau cu nişte şerpi, având nişte capete cu care făceau rău.

²⁰ Ceilalţi oameni, cei care nu fuseseră ucişi de aceste trei calamităţi, nu s-au abătut de la lucrările mâinilor lor; ei n-au încetat să se închine demonilor şi idolilor de aur, argint, bronz, piatră şi lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble;

²¹ şi ei nu s-au pocăit de omorurile lor, de practicile lor magice, de imoralitatea lor sexuală sau de furturile lor.

10

¹ Apoi am văzut un alt înger puternic coborând din cer îmbrăcat cu un nor; deasupra capului său era curcubeul; faţa lui era ca soarele, iar picioarele ca nişte stâlpi de foc.

² El ţinea în mână o cărticică deschisă. El şi-a pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe uscat,

³ şi a strigat cu o voce răsunătoare, ca un leu care rage. Când a strigat el, cele şapte tunete şi-au făcut auzită vocea.

⁴ Când cele şapte tunete au terminat de vorbit, eram pe punctul de a scrie, dar am auzit din cer o voce care zicea: „Sigilează secretul pe care l-au spus cele şapte tunete şi nu-l scrie!“

⁵ Atunci îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer

⁶ şi a jurat pe Cel care trăieşte pentru totdeauna, care a creat cerul şi ce se află în el, pământul şi ce se află pe el, ca şi marea şi ce se află în ea: „Nu va mai fi amânare,

⁷ ci în zilele când va suna din trompetă al şaptelea înger se va îndeplini misterul lui Dumnezeu, aşa cum a anunţat El sclavilor Săi, profeţii“.

⁸ Vocea pe care am auzit-o din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te şi ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe uscat!“

⁹ Aşa că m-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. El mi-a zis: „Ia-o şi mănânc-o; ea îţi va amărî stomacul, dar în gură îţi va fi dulce ca mierea“.

¹⁰ Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când am înghiţit-o, stomacul mi s-a umplut de amărăciune.

¹¹ Apoi el mi-a zis: „Trebuie să profeţeşti din nou despre multe popoare, naţiuni, limbi şi regi!“

11

¹ Mi s-a dat o trestie asemănătoare cu o vergea de măsurat şi mi s-a spus: „Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul, şi numără-i pe cei care se închină acolo!

² Cât despre curtea exterioară a templului, las-o la o parte şi n-o măsura, căci a fost dată naţiunilor, şi ele vor călca în picioare oraşul sfânt timp de 42 de luni!

³ Şi le voi da celor doi martori ai Mei puterea de a profeţi, îmbrăcaţi în pânză de sac , 1260 de zile“.

⁴ Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două lampadare care stau înaintea Domnului pământului.

⁵ Dacă cineva vrea să le facă rău, din gura lor iese un foc care îi mistuie pe duşmanii lor. Iată cum trebuie să moară oricine vrea să le facă rău.

⁶ Ei au puterea de a închide cerul ca să nu mai plouă în zilele profeţiei lor şi au puterea de a transforma apele în sânge şi de a lovi pământul cu tot felul de calamităţi de câte ori doresc.

⁷ Când îşi vor fi terminat de depus mărturia, Fiara care se ridică din Adânc îi va ataca, îi va învinge şi îi va ucide.

⁸ Cadavrele lor vor zăcea pe strada marelui oraş numit simbolic Sodoma şi Egipt, chiar acolo unde a fost crucificat Domnul lor.

⁹ Timp de trei zile şi jumătate, oameni din orice popor, trib, limbă şi naţiune se vor uita la cadavrele lor şi nu vor permite ca să fie puse în mormânt.

¹⁰ Locuitorii pământului se vor bucura din cauza lor, vor sărbători şi îşi vor trimite cadouri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi îi chinuiseră pe cei ce trăiesc pe pământ.

¹¹ Şi după cele trei zile şi jumătate, suflarea de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi ei s-au ridicat în picioare, şi o teamă mare i-a apucat pe cei care i-au văzut.

¹² Ei au auzit o voce răsunătoare care le zicea din cer: „Suiţi-vă aici!“ Şi ei s-au suit la cer în nor, în timp ce duşmanii lor se uitau la ei.

¹³ Chiar în ora aceea a avut loc un mare cutremur şi s-a prăbuşit a zecea parte din oraş: 7.000 de oameni au fost ucişi în cutremur; ceilalţi s-au înfricoşat şi au dat glorie Dumnezeului cerului.

¹⁴ A doua calamitate a trecut. Iată, a treia calamitate vine curând.

¹⁵ Al şaptelea înger a sunat, şi în cer au răsunat nişte voci puternice care ziceau: „Regatul lumii a devenit Regatul Domnului nostru şi al lui Mesia al Său , şi El va domni pentru totdeauna!“

¹⁶ Cei 24 de prezbiteri care şedeau pe tronul lor înaintea lui Dumnezeu s-au prosternat cu faţa la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu,

¹⁷ zicând: „Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Tu care eşti şi care erai, pentru că Ţi-ai luat puterea cea mare şi ai început să domneşti!

¹⁸ Naţiunile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi timpul ca morţii să fie judecaţi şi ca să dai răsplată sclavilor, profeţilor, sfinţilor Tăi şi celor care se tem de numele Tău, mici şi mari, şi ca să-i distrugi pe cei ce distrug pământul“.

¹⁹ Atunci templul lui Dumnezeu care este în cer s-a deschis şi a fost văzut chivotul legământului Său în templul Său. Şi au fost fulgere, voci, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.

12

¹ În cer a apărut un semn mare: o femeie îmbrăcată cu soarele, având luna sub picioare şi o coroană cu 12 stele pe cap.

² Ea era însărcinată şi striga, căci era în travaliu, în durerile naşterii.

³ În cer a apărut un alt semn; era un dragon mare, roşu ca focul, care avea şapte capete şi zece coarne, iar pe capete şapte diademe.

⁴ Coada lui a tras o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Dragonul s-a pus înaintea femeii care urma să nască, ca să-i mănânce copilul atunci când se va naşte.

⁵ Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească, care trebuie să conducă toate naţiunile cu un sceptru de fier, şi copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său.

⁶ Cât despre femeie, ea a fugit în deşert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de 1260 de zile.

⁷ În cer a avut loc atunci un război. Micael şi îngerii lui s-au luptat cu dragonul. Dragonul şi îngerii lui s-au luptat şi ei,

⁸ dar au fost înfrânţi, şi n-a mai fost loc pentru ei în cer.

⁹ Şi a fost aruncat afară marele Dragon, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire; el a fost aruncat pe pământ, şi îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.

¹⁰ Apoi am auzit în cer o voce răsunătoare care spunea: „Acum au venit salvarea, puterea, Regatul Dumnezeului nostru şi autoritatea lui Mesia al Său. Într-adevăr, a fost aruncat afară acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuza zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru.

¹¹ Ei l-au învins datorită sângelui Mielului şi datorită Cuvântului mărturiei lor, şi nu şi-au iubit atât de mult viaţa, încât să se dea înapoi de la moarte.

¹² De aceea, bucură-te, cerule, şi voi care locuiţi în cer! Dar vai de pământ şi mare, pentru că diavolul a coborât la voi! El este plin de furie, ştiind că timpul lui e scurt“.

¹³ Când Dragonul a văzut că fusese aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

¹⁴ Femeii i s-au dat cele două aripi mari ale unui vultur mare, pentru a zbura în deşert, spre locul unde trebuie să fie hrănită un timp, timpuri şi jumătatea unui timp, departe de şarpe.

¹⁵ Atunci şarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu, după femeie, pentru ca ea să fie dusă de apă.

¹⁶ Dar pământul a ajutat-o pe femeie: el şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase Dragonul din gură.

¹⁷ Furios pe femeie, Dragonul s-a dus să facă război cu restul descendenţilor ei, cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi care păzesc mărturia lui Iesus [Cristos].

¹⁸ Şi Dragonul a stat pe ţărmul mării.

13

¹ Apoi am văzut ieşind din mare o Fiară care avea zece coarne şi şapte capete, cu zece diademe pe coarne, iar pe fiecare cap un nume blasfemator.

² Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, labele îi erau ca de urs şi gura ca de leu. Dragonul i-a dat ei puterea lui, tronul său şi o mare autoritate.

³ Şi unul dintre capetele ei era ca rănit de moarte, dar rana ei mortală s-a vindecat. Plin de admiraţie, întregul pământ a urmat atunci Fiara.

⁴ Oamenii s-au închinat Dragonului, pentru că el îşi dăduse autoritatea sa Fiarei; ei i s-au închinat şi Fiarei, zicând: „Cine este ca Fiara şi cine poate face război împotriva ei?“

⁵ Fiarei i s-a dat o gură care rostea cuvinte arogante şi blasfemii. Ea a primit puterea de a acţiona timp de 42 de luni.

⁶ Ea a deschis gura ca să rostească blasfemii împotriva lui Dumnezeu, ca să-I blasfemieze numele şi tabernacolul Său şi pe cei care locuiesc în cer.

⁷ I s-a permis să facă război cu sfinţii şi să-i învingă. Ea a primit autoritate peste orice trib, popor, limbă şi naţiune,

⁸ ca să i se închine toţi locuitorii pământului ale căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului, care a fost ucis de la întemeierea lumii.

⁹ Cine are urechi de auzit să audă!

¹⁰ Dacă cineva face prizonieri, va fi luat prizonier. Dacă cineva ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabia. Aceasta cere perseverenţă şi credinţă din partea sfinţilor.

¹¹ Apoi am văzut ieşind din pământ o altă Fiară; ea avea două coarne ca de miel, dar vorbea ca un dragon.

¹² Ea exercita toată autoritatea primei Fiare, în prezenţa ei, şi obliga pământul şi locuitorii lui să i se închine primei Fiare, cea a cărei rană mortală fusese vindecată.

¹³ Făcea mari semne miraculoase, până la a face să coboare foc din cer pe pământ în văzul oamenilor.

¹⁴ Ea îi înşela pe locuitorii pământului prin semnele care îi fuseseră date să le facă în prezenţa Fiarei, zicând locuitorilor pământului să facă o imagine a Fiarei care fusese rănită de sabie şi care supravieţuise.

¹⁵ Ea a primit puterea să dea viaţă imaginii Fiarei, pentru ca această imagine să poată vorbi şi să facă să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina imaginii Fiarei.

¹⁶ Ea a făcut ca să li se impună tuturor oamenilor, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi, un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,

¹⁷ astfel încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu avea semnul, adică numele Fiarei sau numărul numelui ei.

¹⁸ Aceasta cere înţelepciune. Cine are inteligenţă să descifreze numărul Fiarei, căci este număr de om, şi numărul ei e 666!

14

¹ M-am uitat şi L-am văzut pe Miel în picioare pe Muntele Sion, şi împreună cu El erau 144.000 de persoane care aveau scrise pe frunte numele Său şi numele Tatălui Său.

² Am auzit din cer o voce care semăna cu zgomotul făcut de ape mari, cu bubuitul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit semăna şi cu cel al cântăreţilor la harpă care cântau la instrumentul lor.

³ Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe vii şi a prezbiterilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei 144.000 care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

⁴ Aceştia sunt cei care nu s-au pângărit cu femei. Într-adevăr, ei sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde Se duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade rezervate lui Dumnezeu şi Mielului.

⁵ Nu li s-a găsit minciună în gură, [căci] sunt ireproşabili.

⁶ Am văzut apoi un alt înger zburând în mijlocul cerului. El avea o Veste Bună eternă de spus locuitorilor de pe pământ – fiecărei naţiuni, fiecărui trib, fiecărei limbi şi fiecărui popor.

⁷ El spunea cu o voce răsunătoare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, pentru că a venit ora judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui care a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“

⁸ Un alt înger, al doilea, l-a urmat, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a făcut toate naţiunile să bea din vinul furiei prostituţiei lui !“

⁹ Un alt înger, al treilea, le-a urmat, zicând cu o voce răsunătoare: „Dacă cineva i se închină Fiarei şi imaginii ei şi primeşte semnul pe frun-te sau pe mână,

¹⁰ va bea şi el din vinul furiei lui Dumnezeu, turnat nediluat în cupa mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi sulf înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului.

¹¹ Fumul chinului lor se suie pentru totdeauna. Nu există odihnă nici ziua, nici noaptea pentru cei care se închină Fiarei şi imaginii ei şi pentru cei care primesc semnul numelui ei“.

¹² Aceasta cere perseverenţă din partea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lor în Iesus.

¹³ Apoi am auzit din cer o voce care zicea: „Scrie: Fericiţi sunt morţii care mor în Domnul, şi încă de acum! Da, spune Spiritul, ca să se odihnească de lucrările lor, căci faptele lor îi urmează“.

¹⁴ M-am uitat, şi înaintea mea era un nor alb, iar pe nor şedea Cineva care semăna cu un Fiu al Omului. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită.

¹⁵ Un alt înger a ieşit atunci din templu şi a strigat cu voce răsunătoare Celui care şedea pe nor: „Ia-ţi secera şi seceră, căci a venit ora secerişului, pentru că recolta pământului este coap-tă!“

¹⁶ Cel care şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ, şi pământul a fost secerat.

¹⁷ Un alt înger a ieşit din templul care este în cer, ţinând şi el o seceră ascuţită.

¹⁸ Apoi alt înger, care avea autoritate peste foc, a ieşit din altar şi s-a adresat cu voce răsunătoare celui care avea secera ascuţită, zicând: „Aruncă-ţi secera ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi!“

¹⁹ Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în marele teasc al mâniei lui Dumnezeu.

²⁰ Teascul a fost călcat în picioare în afara oraşului, şi din teasc a ieşit sânge care a ajuns până la zăbalele cailor, pe o întindere de 300 de kilometri.

15

¹ Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care ţineau ultimele şapte calamităţi, căci cu ele mânia lui Dumnezeu este completă.

² Am văzut şi ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc. Cei care au învins Fiara, imaginea ei şi numărul numelui ei stăteau în picioare pe marea de sticlă, ţinând harpele lui Dumnezeu.

³ Ei cântau cântecul lui Moise, sclavul lui Dumnezeu, şi cântecul Mielului, zicând: „Lucrările Tale sunt mari şi minunate, Doamne Dumnezeule atotputernic, căile Tale sunt drepte şi adevărate, Rege al naţiunilor!

⁴ Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi cine nu-Ţi va glorifica numele? Numai Tu eşti sfânt, şi toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că sentinţele Tale de condamnare au fost arătate!“

⁵ După aceea m-am uitat, şi în cer a fost deschis templul, adică tabernacolul mărturiei.

⁶ Din templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte calamităţi; ei erau îmbrăcaţi în in pur, strălucitor şi purtau nişte eşarfe de aur în jurul pieptului.

⁷ Una dintre cele patru fiinţe vii le-a dat celor şapte îngeri şapte cupe de aur pline cu mânia Dumnezeului care trăieşte pentru totdeauna.

⁸ Templul s-a umplut de fum din cauza gloriei lui Dumnezeu şi a puterii Sale. Nimeni nu putea să intre în templu până nu erau îndeplinite cele şapte calamităţi ale celor şapte îngeri.

16

¹ Apoi am auzit o voce răsunătoare care venea din templu şi zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!“

² Primul înger a plecat şi şi-a vărsat cupa pe pământ, şi un ulcer rău şi dureros i-a lovit pe oamenii care purtau semnul Fiarei şi se închinau imaginii ei.

³ Al doilea înger şi-a vărsat cupa pe mare, şi ea a devenit sânge, ca sângele unui mort; toate fiinţele vii care erau în mare au murit.

⁴ Al treilea înger şi-a vărsat cupa pe râuri şi pe izvoarele de apă, şi ele au devenit sânge.

⁵ Atunci l-am auzit pe îngerul însărcinat cu apele zicând: „Eşti drept, Tu, care eşti şi care erai, Cel Sfânt, pentru că ai judecat astfel:

⁶ ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, şi Tu le-ai dat să bea sânge, aşa cum merită!“

⁷ Şi am auzit din altar o voce spunând: „Da, Doamne, Dumnezeule atotputernic, judecăţile Tale sunt adevărate şi drepte!“

⁸ Al patrulea înger şi-a vărsat cupa pe soare, şi soarelui i s-a dat putere să-i ardă pe oameni cu foc.

⁹ Oamenii au fost arşi de dogoarea lui şi au blasfemiat numele lui Dumnezeu care are autoritate peste aceste calamităţi. Ei nu şi-au schimbat atitudinea ca să-I dea glorie.

¹⁰ Al cincilea înger şi-a vărsat cupa pe tronul Fiarei, şi regatul ei a fost cufundat în întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere,

¹¹ şi ei L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi a ulcerelor lor, şi nu s-au pocăit de faptele lor.

¹² Al şaselea înger şi-a vărsat cupa pe fluviul cel mare, Eufrat, şi fluviul a secat, pentru a pregăti drumul regilor care vin din Orient.

¹³ Am văzut ieşind din gura Dragonului, din gura Fiarei şi din gura profetului fals trei spirite necurate asemănătoare cu nişte broaşte.

¹⁴ Acestea sunt spirite ale demonilor care fac semne miraculoase şi care se duc la regii de pe tot pământul ca să-i adune pentru bătălia din ziua cea mare a Dumnezeului atotputernic.

¹⁵ – „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să nu lase să i se vadă ruşinea!“ –

¹⁶ Ei i-au adunat în locul numit în ebraică Armaghedon.

¹⁷ Al şaptelea înger şi-a vărsat cupa în aer, şi din templu, de la tron, s-a auzit o voce răsunătoare, zicând: „S-a făcut!“

¹⁸ Au fost fulgere, voci, tunete şi un mare cutremur de pământ, cum n-a mai fost de când este omul pe pământ.

¹⁹ Marele oraş s-a rupt în trei părţi şi oraşele naţiunilor s-au prăbuşit. Dumnezeu Şi-a amintit de Babilonul cel mare şi i-a dat cupa plină cu vinul mâniei Lui aprinse.

²⁰ Toate insulele au fugit şi munţii n-au mai putut fi găsiţi.

²¹ Din cer a căzut peste oameni o grindină uriaşă, ale cărei boabe cântăreau cam 40 de kilograme. Şi oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza calamităţii cu grindina, pentru că acea calamitate era foarte mare.

17

¹ Apoi unul dintre cei şapte îngeri care ţineau cele şapte cupe a venit să-mi vorbească şi mi-a spus: „Vino, îţi voi arăta judecata marii prostituate, care şade pe multe ape.

² Regii pământului s-au dedat la imoralitate cu ea, iar locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul prostituţiei ei“.

³ Atunci el m-a transportat în Spirit într-un deşert şi am văzut o femeie care şedea pe o Fiară stacojie, acoperită cu nume blasfematoare, şi care avea şapte capete şi zece coarne.

⁴ Femeia era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, şi împodobită cu aur, pietre preţioase şi perle. Ea ţinea în mână o cupă de aur plină cu lucruri scârboase şi cu murdăriile prostituţiei ei.

⁵ Pe fruntea ei era scris un nume, un mister: „Babilonul cel mare, mama prostituatelor şi a scârboşeniilor pământului“.

⁶ Am văzut această femeie îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martirilor lui Iesus. Văzând-o, am fost cuprins de o mare uimire.

⁷ Îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune misterul femeii şi al Fiarei care o poartă, cea care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

⁸ Fiara pe care ai văzut-o exista şi nu mai există. Ea se va sui din adânc şi va merge la pierzare. Locuitorii pământului, cei al căror nume n-a fost scris de la crearea lumii în cartea vieţii, se vor mira văzând că Fiara exista, că nu mai există şi că va reapărea.

⁹ Aceasta cere o minte luminată de înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia. Ele sunt şi şapte regi:

¹⁰ cinci au căzut, unul domneşte, celălalt încă n-a venit. Când va veni, nu trebuie să rămână decât puţin timp.

¹¹ Cât despre Fiara care exista şi nu mai există, ea însăşi este al optulea rege; ea face parte dintre cei şapte şi se duce la pierzare.

¹² Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece regi, care încă n-au primit regat, dar primesc puterea de a domni timp de o oră împreună cu Fiara.

¹³ Ei au acelaşi gând şi îşi vor da Fiarei puterea şi autoritatea.

¹⁴ Ei vor face război împotriva Mielului, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Regele regilor. Cei care au fost chemaţi, aleşi şi fideli, şi care sunt cu El, îi vor învinge şi ei“.

¹⁵ Apoi el mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade prostituata, sunt popoare, mulţimi, naţiuni şi limbi.

¹⁶ Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi Fiara vor urî prostituata; ele o vor lăsa pustie şi goală, îi vor mânca carnea şi o vor arde în foc.

¹⁷ Într-adevăr, Dumnezeu le-a pus pe inimă să-I împlinească planul şi să acţioneze în comun dându-şi Fiarei suveranitatea până când se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.

¹⁸ Iar femeia pe care ai văzut-o este oraşul cel mare care stăpâneşte peste regii pământului“.

18

¹ După aceea am văzut un alt înger coborând din cer. El avea o mare putere, iar pământul a fost luminat de gloria lui.

² El a strigat cu o voce răsunătoare: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! Ea a devenit o locuinţă a demonilor, o locuinţă pentru orice spirit necurat, un cuib pentru orice pasăre necurată şi o vizuină pentru orice animal necurat şi detestabil.

³ Într-adevăr, toate naţiunile au băut din vinul furiei prostituţiei ei, regii pământului s-au dedat la imoralitate cu ea, iar comercianţii pământului s-au îmbogăţit de pe urma luxului ei excesiv!“

⁴ Apoi am auzit o altă voce venind din cer care zicea: „Ieşiţi din ea, poporul Meu, ca să nu vă asociaţi cu păcatele ei şi să nu fiţi victime ale calamităţilor ei!

⁵ Într-adevăr, păcatele ei s-au îngrămădit până la cer, şi Dumnezeu Şi-a amintit de crimele ei.

⁶ Daţi-i înapoi după cum a dat ea şi daţi-i plata dublă a faptelor ei! În cupa în care a vărsat ea, vărsaţi-i dublu!

⁷ Daţi-i tot atât chin şi doliu pe cât s-a glorificat ea şi a trăit în lux! Pentru că şi-a spus în inimă: «Domnesc ca regină, nu sunt văduvă şi nu voi fi niciodată în doliu»,

⁸ din cauza aceea, într-o singură zi, calamităţile care îi sunt rezervate se vor abate asupra ei: moartea, doliul şi foametea, şi ea va fi mistuită de foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care o judecă, este puternic.

⁹ Regii pământului care s-au dedat cu ea la prostituţie şi la lux vor plânge şi se vor jeli din cauza ei când vor vedea fumul oraşului incendiat.

¹⁰ Ei vor sta la distanţă de teama chinului ei şi vor zice: «Vai! Vai! Oraşul cel mare, Babilonul, oraşul puternic! Într-o singură oră a venit judecata ta!»

¹¹ Comercianţii pământului vor plânge şi ei şi vor fi în doliu din cauza ei, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa,

¹² marfă de aur, de argint, de pietre preţioase, de perle, de in fin, de purpură, de mătase, de ţesătură stacojie, de tot felul de lemn frumos mirositor, de tot felul de obiecte din fildeş, de lemn foarte scump, de bronz, de fier şi de marmură,

¹³ de scorţişoară, de condimente, de parfumuri, de smirnă, de tămâie, de vin, de ulei, de făină fină, de grâu, de boi, de oi, de cai, de care, de corpuri şi de suflete omeneşti.

¹⁴ Fructele pe care le dorea sufletul tău s-au dus departe de tine, toate obiectele de lux şi aceste splendori sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai regăsi.

¹⁵ Comercianţii cu aceste produse, care s-au îmbogăţit făcând comerţ cu acest oraş, vor sta la distanţă de teama chinului său. Ei vor plânge şi vor fi în doliu,

¹⁶ zicând: «Vai! Vai! Oraşul cel mare, care era îmbrăcat în in fin, în purpură şi în ţesătură stacojie, şi împodobit cu aur, cu pietre preţioase şi cu perle!

¹⁷ Într-o singură oră atâtea bogăţii au fost distruse!» Toţi piloţii, toţi cei care navighează, marinarii şi toţi cei care exploatează marea stăteau la distanţă

¹⁸ şi strigau, văzând fumul incendiului: «Care oraş putea să se compare cu oraşul cel mare?»

¹⁹ Ei îşi aruncau ţărână pe cap şi strigau, plângând şi ţinând doliu: «Vai! Vai! Oraşul cel mare, în care toţi cei care aveau corăbii pe mare s-au îmbogăţit din bogăţia lui, într-o singură oră a fost devastat!»

²⁰ «Cerule, bucură-te din cauza lui! Şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor, bucuraţi-vă şi voi, căci Dumnezeu l-a judecat pentru modul cum s-a purtat cu voi!»“

²¹ Atunci, un înger puternic a luat o piatră care semăna cu o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând: „Cu aceeaşi violenţă va fi doborât şi Babilonul, oraşul cel mare, ca să nu mai fie găsit niciodată.

²² Nu se vor mai auzi la tine sunetele cântăreţilor la harpă, ale muzicienilor, ale cântăreţilor la flaut şi la trompetă! Nu se vor mai găsi în tine niciun meseriaş de vreo meserie oarecare şi nu se va mai auzi la tine nici sunetul pietrei de moară.

²³ Lumina lămpii nu va mai străluci în tine şi nu se vor mai auzi în tine vocea mirelui şi miresei. Aceasta se va întâmpla deoarece comercianţii tăi au fost oamenii mari ai pământului şi toate naţiunile au fost înşelate de vrăjitoria ta,

²⁴ pentru că în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“

19

¹ După aceea, am auzit în cer ceva ca vocea răsunătoare a unei mulţimi imense care zicea: „Aleluia ! Salvarea, gloria şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,

² pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte, căci El a judecat-o pe marea prostituată care a corupt pământul cu imoralitatea ei şi a răzbunat sângele sclavilor Săi cerându-l din mâna ei“.

³ Ei au zis a doua oară: „Aleluia! Şi fumul acestui oraş se urcă în sus pentru totdeauna“.

⁴ Cei 24 de prezbiteri şi cele patru fiinţe vii s-au prosternat atunci şi s-au închinat Dumnezeului care şade pe tron, zicând: „Amen! Aleluia!“

⁵ Din tron s-a auzit o voce, care a zis: „Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru, voi toţi sclavii Lui şi cei care vă temeţi de El, mici şi mari!“

⁶ Am auzit ceva ca o voce a unei mulţimi imense, ca vuietul unor ape mari şi ca bubuitul unor tunete puternice, şi ea zicea: „Aleluia! Căci Domnul, Dumnezeul nostru atotputernic, domneşte!

⁷ Să ne bucurăm, să fim foarte bucuroşi şi să-I dăm glorie, pentru că a venit nunta Mielului, şi soţia Lui s-a pregătit.

⁸ I s-a dat să se îmbrace cu in fin, strălucitor, pur“. Într-adevăr, inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.

⁹ Apoi îngerul mi-a spus: „Scrie: Fericiţi sunt cei invitaţi la masa de nuntă a Mielului!“ Apoi a adăugat: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu“.

¹⁰ Am căzut la picioarele lui ca să mă închin, dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci aşa ceva! Eu sunt tovarăşul tău de lucrare şi cel al fraţilor tăi care păzesc mărturia lui Iesus. Lui Dumnezeu să I te închini, căci mărturia lui Iesus este spiritul profeţiei“.

¹¹ Pe urmă am văzut cerul deschis, şi iată că a apărut un cal alb, al cărui călăreţ se numea „Cel fidel şi adevărat“. El judecă şi Se luptă cu dreptate.

¹² Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe coroane. El purta un nume scris pe care nimeni altcineva nu-l cunoaşte.

¹³ Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“.

¹⁴ Armatele cereşti Îl urmau călare pe cai albi şi îmbrăcate în in fin, alb şi pur.

¹⁵ Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită ca să lovească naţiunile. El le va conduce cu un sceptru de fier, şi El Însuşi va zdrobi strugurii în teascul de vin al mâniei aprinse a Dumnezeului atotputernic.

¹⁶ Pe haină şi pe coapsă avea scris un nume: „Regele regilor şi Domnul domnilor“.

¹⁷ Şi am văzut un înger stând în picioare în soare. El a strigat cu voce răsunătoare către toate păsările care zburau în înaltul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă pentru marea masă a lui Dumnezeu

¹⁸ ca să mâncaţi carnea regilor, carnea generalilor, carnea celor puternici, carnea cailor şi a călăreţilor, carnea tuturor oamenilor, liberi şi sclavi, mici şi mari!“

¹⁹ Atunci am văzut Fiara, regii pământului şi armatele lor adunate ca să poarte război cu Călăreţul şi cu armatele Lui.

²⁰ Fiara a fost prinsă, ca şi Profetul fals care făcuse înaintea ei semne miraculoase pentru a-i înşela pe cei care primiseră semnul Fiarei şi se închinaseră imaginii ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în lacul de foc care arde cu sulf.

²¹ Ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Călăreţului, şi toate păsările s-au săturat cu carnea lor.

20

¹ Apoi am văzut un înger care cobora din cer. El ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.

² A prins Dragonul, şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satan, l-a legat pentru 1.000 de ani

³ şi l-a aruncat în Adânc. L-a închis şi a sigilat intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele naţiunile, până când se vor fi sfârşit cei 1.000 de ani. După aceea trebuie să fie eliberat pentru puţin timp.

⁴ Pe urmă am văzut tronuri, şi cei care şedeau pe ele au primit puterea de a judeca. Am văzut de asemenea sufletul celor care fuseseră decapitaţi din cauza mărturiei lui Iesus şi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu, toţi cei care nu se închinaseră Fiarei, nici imaginii ei, şi care nu-i primiseră semnul pe frunte sau pe mână. Ei au revenit la viaţă şi au domnit cu Cristos timp de 1.000 de ani.

⁵ Ceilalţi morţi n-au revenit la viaţă până când nu s-au încheiat cei 1.000 de ani. Aceasta a fost prima înviere.

⁶ Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere! Moartea a doua nu are putere asupra lor, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni cu El timp de 1.000 de ani.

⁷ Când se vor fi încheiat cei 1.000 de ani, Satan va fi eliberat din închisoare

⁸ şi va ieşi ca să înşele naţiunile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, Gog şi Magog, şi să le adune pentru război. La număr, ele sunt ca nisipul de pe ţărmul mării.

⁹ Ele s-au răspândit pe toată suprafaţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi oraşul iubit. Dar un foc a coborât din cer şi le-a mistuit.

¹⁰ Diavolul, care le înşela, a fost aruncat în lacul de foc şi sulf, unde erau Fiara şi Profetul fals. Şi ei vor fi chinuiţi zi şi noapte, pentru totdeauna.

¹¹ Am văzut atunci un tron mare şi alb, şi pe Cel care şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit departe de El, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.

¹² Am văzut morţii, cei mari şi cei mici, stând în picioare înaintea tronului. Au fost deschise cărţile. A fost deschisă şi o altă carte: cartea vieţii. Morţii au fost judecaţi după faptele lor, după ceea ce era scris în aceste cărţi.

¹³ Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi Locuinţa morţilor i-au dat şi ele pe morţii lor, şi fiecare a fost judecat după faptele lui.

¹⁴ Apoi moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Lacul de foc este moartea a doua.

¹⁵ Toţi cei care n-au fost găsiţi scrişi în cartea vieţii au fost aruncaţi în lacul de foc.

21

¹ Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ dispăruseră, şi marea nu mai exista.

² Am văzut coborând din cer, de la Dumnezeu, oraşul sfânt, noul Ierusalem, pregătit ca o mireasă împodobită pentru soţul ei.

³ Am auzit din cer o voce răsunătoare care zicea: „Iată tabernacolul lui Dumnezeu printre oameni! El va locui cu ei, ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei, El va fi Dumnezeul lor.

⁴ El va şterge orice lacrimă din ochii lor, moartea nu va mai fi, şi nu va mai exista nici doliu, nici strigăt, nici durere, căci ceea ce exista mai înainte dispăruse“.

⁵ Cel care şedea pe tron a zis: „Iată că fac toate lucrurile noi“. El a adăugat: „Scrie aceasta, căci aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate!“

⁶ Apoi mi-a spus: „S-a făcut! Eu sunt Alfa şi Omega, Începu-tul şi Sfârşitul. Celui care îi este sete îi voi da să bea gratuit din izvorul apei vieţii.

⁷ Învingătorul va moşteni toate acestea, Eu voi fi Dumnezeul Lui, iar el va fi fiul Meu.

⁸ Cât despre laşi, necredincioşi, [păcătoşi], depravaţi, ucigaşi, cei care trăiesc în imoralitate sexuală, vrăjitori, idolatri şi toţi mincinoşii, partea lor va fi în lacul care arde cu foc şi sulf, adică moartea a doua“.

⁹ Apoi unul dintre cei şapte îngeri care ţineau cele şapte cupe pline cu ultimele şapte calamităţi a vorbit cu mine, zicând: „Vino, îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“

¹⁰ El m-a transportat în Spirit pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat oraşul sfânt, Ierusalem, care cobora din cer, de la Dumnezeu.

¹¹ El radia de gloria lui Dumnezeu, şi strălucirea lui semăna cu cea a unei pietre foarte preţioase, ca a unei pietre de jasp transparentă ca şi cristalul.

¹² El era înconjurat de un zid mare şi înalt cu 12 porţi, iar la aceste porţi erau 12 îngeri. Pe porţi erau scrise numele celor 12 triburi ale Israelului.

¹³ Trei porţi erau spre est, trei porţi spre nord, trei porţi spre sud şi trei porţi spre vest.

¹⁴ Zidul oraşului avea 12 temelii care purtau numele celor 12 apostoli ai Mielului.

¹⁵ Cel care îmi vorbea avea ca măsură o trestie de aur ca să măsoare oraşul, porţile şi zidul lui.

¹⁶ Oraşul avea forma unui pătrat şi lungimea lui era egală cu lăţimea lui. Îngerul a măsurat oraşul cu trestia şi a găsit 2.200 de kilometri ; lungimea, lăţimea şi înălţimea lui erau egale.

¹⁷ A măsurat şi zidul şi a găsit 72 de metri , după unitatea de măsură omenească folosită de înger.

¹⁸ Zidul era construit din jasp, iar oraşul era din aur pur, transparent ca sticla pură.

¹⁹ Temeliile zidului oraşului erau ornate cu pietre preţioase de tot felul: Prima temelie era ornată cu jasp, a doua cu safir, a treia cu calcedonie, a patra cu smarald,

²⁰ a cincea cu sardonix, a şasea cu cornalină, a şaptea cu crisolit, a opta cu beril, a noua cu topaz, a zecea cu crisopraz, a unsprezecea cu hiacint, a douăsprezecea cu ametist.

²¹ Cele 12 porţi erau 12 perle; fiecare poartă era făcută dintr-o singură perlă. Piaţa oraşului era din aur pur, ca sticla transparentă.

²² N-am văzut templu în oraş, căci Domnul, Dumnezeul atotputernic, este templul lui, şi Mielul.

²³ Oraşul nu are nevoie nici de soare, nici de lună ca să-l lumineze, căci îl luminează gloria lui Dumnezeu, iar Mielul este lampa lui.

²⁴ Naţiunile vor umbla la lumina lui, iar regii pământului îşi vor aduce gloria în el.

²⁵ Porţile lui nu vor fi închise niciodată ziua, căci nu va mai fi noapte.

²⁶ Gloria şi onoarea naţiunilor vor fi aduse în el.

²⁷ Nu va intra în el nimic pângărit, nimeni care să se dedea la practici ruşinoase şi la înşelătorie, ci doar cei care sunt scrişi în cartea vieţii Mielului.

22

¹ Apoi el mi-a arătat râul apei vieţii, limpede ca şi cristalul, care ieşea din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului.

² În mijlocul pieţei oraşului şi între cele două braţe ale râului se afla pomul vieţii, care produce 12 recolte, producând rod în fiecare lună, iar frunzele lui servesc la vindecarea naţiunilor.

³ Nu va mai exista nimic blestemat acolo. Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în oraş, iar sclavii Lui Îl vor servi.

⁴ Îi vor vedea faţa, iar numele Lui va fi pe fruntea lor.

⁵ Nu va mai exista noapte, şi ei nu vor mai avea nevoie de lumina unei lămpi, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi ei vor domni pentru totdeauna.

⁶ Îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt demne de crezare şi adevărate; Domnul, Dumnezeul spiritelor profeţilor, Şi-a trimis îngerul să le arate sclavilor Săi ce trebuie să se întâmple în curând“.

⁷ „Iată, Eu vin curând! Fericit este cel care ascultă de cuvintele profeţiei din această carte!“

⁸ Eu, Ioan, am auzit şi am văzut aceste lucruri. După ce le-am auzit şi le-am văzut am căzut la picioarele îngerului care mi le arăta ca să mă închin lui.

⁹ Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci aşa ceva! Eu sunt tovarăşul tău de lucrare şi cel al fraţilor tăi profeţii şi al celor care ascultă de cuvintele din această carte. Lui Dumnezeu să I te închini!“

¹⁰ Apoi el a adăugat: „Nu sigila cuvintele profeţiei din această carte, căci timpul este aproape.

¹¹ Cine face rău să continue să facă rău, cine este murdar să continue să fie murdar, cine este drept să continue să facă ce e drept, iar cine este sfânt să continue să fie sfânt!“

¹² „Iată, Eu vin curând, şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia conform cu ce a făcut.

¹³ Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel Din Urmă, Începutul şi Sfârşitul.

¹⁴ Fericiţi sunt cei care-şi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să poată intra pe porţi în oraş!

¹⁵ Afară sunt câinii, vrăjitorii, cei care trăiesc în imoralitate sexuală, ucigaşii, idolatrii şi toţi cei care iubesc şi practică minciuna.

¹⁶ Eu, Iesus, Mi-am trimis îngerul ca să vă depună această mărturie pentru Adunări. Eu sunt Rădăcina şi Vlăstarul lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă“.

¹⁷ Spiritul şi Mireasa spun: „Vino!“ Cine aude să spună: „Vino!“ Cine este însetat, să vină; cine doreşte, să ia darul gratuit al apei vieţii.

¹⁸ Eu declar oricui ascultă cuvintele profeţiei din această carte: dacă cineva adaugă ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga calamităţile descrise în această carte;

¹⁹ şi dacă cineva scoate ceva din cuvintele din această carte de profeţie, Dumnezeu îi va lua partea de la pomul vieţii şi din oraşul sfânt descrise în această carte.

²⁰ Cine depune mărturie cu privire la aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând“. Amen. Vino, Doamne Iesuse!

²¹ Graţia Domnului Iesus [Cristos] să fie cu [voi] toţi!