1

¹ Dumnezeu, după ce în trecut le-a vorbit de multe ori şi în multe feluri strămoşilor noştri prin profeţi,

² în aceste zile de pe urmă ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care L-a numit moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a creat şi universul.

³ Fiul este reflectarea gloriei Sale şi reproducerea exactă a Fiinţei Sale, susţinând totul prin Cuvântul Său puternic. După ce a făcut curăţarea de păcate, S-a aşezat la dreapta Maiestăţii divine în cer.

⁴ El a devenit astfel cu atât mai bun decât îngerii, cu cât numele pe care l-a moştenit este superior celui al lor.

⁵ Într-adevăr, căruia dintre îngeri i-a spus Dumnezeu vreodată: Tu eşti Fiul Meu, astăzi am devenit Tatăl Tău, şi încă: Eu voi fi Tatăl Său, iar El va fi Fiul Meu ?

⁶ Şi, din nou, când Dumnezeu Îl aduce în lume pe Întâiul Său născut , spune: Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!

⁷ Vorbind despre îngeri, El spune: El face din îngerii Săi nişte vânturi, iar din servitorii Săi nişte flăcări de foc.

⁸ Dar El zice despre Fiu: Tronul Tău, Dumnezeule, este etern. Sceptrul Regatului Tău e un sceptru al dreptăţii.

⁹ Tu ai iubit dreptitudinea şi ai urât nelegiuirea, de aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu uleiul bucuriei mai presus de tovarăşii Tăi.

¹⁰ Şi: La început, Doamne, Tu ai pus temelia pământului, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

¹¹ Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină.

¹² Tu le vei înfăşura ca pe o manta, şi ele vor fi schimbate ca o haină. Dar Tu rămâi acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi niciodată.

¹³ Dar căruia dintre îngeri i-a spus El vreodată: Aşază-Te la dreapta Mea, până când voi face din duşmanii Tăi un scăunel de picioare pentru Tine?

¹⁴ Nu sunt ei toţi spirite în serviciul lui Dumnezeu, trimise să facă o lucrare pentru cei care vor moşteni salvarea?

2

¹ De aceea, trebuie tot mai mult să dăm atenţie la ceea ce am auzit, ca să nu fim duşi spre pierzarea noastră.

² Într-adevăr, dacă mesajul rostit prin intermediul îngerilor a fost confirmat şi dacă orice încălcare şi neascultare şi-au primit o pedeapsă dreaptă,

³ cum vom scăpa noi, dacă neglijăm o salvare atât de mare? Această salvare, care a fost anunţată mai întâi de Domnul Iesus, ne-a fost confirmată de către cei care L-au auzit,

⁴ şi Dumnezeu Şi-a sprijinit mărturia prin semne, minuni şi tot felul de miracole, ca şi prin darurile Spiritului Sfânt împărţite după voia Sa.

⁵ Într-adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare despre care vorbim.

⁶ Cineva a depus undeva această mărturie: Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el, sau fiul omului, ca să ai grijă de el?

⁷ L-ai făcut pentru puţin timp mai prejos decât îngerii, l-ai încoronat cu glorie şi onoare [şi l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale,];

⁸ ai pus totul sub picioarele lui. Într-adevăr, supunându-i orice lucru, Dumnezeu n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus. Dar acum încă nu vedem că totul îi este supus.

⁹ Totuşi, pe Cel care a fost făcut pentru puţin timp mai prejos decât îngerii, pe Iesus, Îl vedem încoronat cu glorie şi onoare din cauza morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin graţia lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fiecare.

¹⁰ Într-adevăr, se cuvenea ca Dumnezeu, pentru care şi prin care există orice lucru, aducând mulţi fii la glorie, să-L facă perfect prin suferinţe pe Autorul salvării lor.

¹¹ Căci atât Cel care sfinţeşte, cât şi cei care sunt sfinţiţi sunt toţi dintr-un singur Tată. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi,

¹² zicând: Voi proclama numele Tău fraţilor Mei, Îţi voi cânta laude în mijlocul adunării.

¹³ Şi încă: Îmi voi pune încrederea în El. Şi din nou: Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu.

¹⁴ Deci, întrucât copiii au parte de carne şi sânge, şi El a avut parte de ele, pentru ca, prin moarte, să-l facă neputincios pe cel care are puterea morţii, adică pe diavol,

¹⁵ şi să-i elibereze pe cei care prin teama de moarte erau toată viaţa supuşi sclaviei.

¹⁶ Căci, cu siguranţă, nu unor îngeri le vine El în ajutor, ci descendenţilor lui Abraham.

¹⁷ Prin urmare, El trebuia să fie făcut în orice privinţă asemenea fraţilor Lui, ca să fie un Mare Preot îndurător şi fidel în serviciul lui Dumnezeu, ca să facă ispăşire pentru păcatele poporului.

¹⁸ Într-adevăr, întrucât El Însuşi a suferit când a fost ispitit, poate să-i ajute pe cei care sunt ispitiţi.

3

¹ Prin urmare, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, priviţi cu atenţie la Apostolul şi Marele Preot pe care Îl mărturisim , [Cristos] Iesus.

² El a rămas fidel Celui care L-a desemnat, aşa cum şi Moise a fost fidel în toată casa lui Dumnezeu.

³ Într-adevăr, Iesus a fost găsit vrednic de o glorie mai mare decât a lui Moise, aşa cum constructorul unei case primeşte mai multă onoare decât casa însăşi.

⁴ Căci orice casă este construită de cineva, dar Cel care a construit totul e Dumnezeu.

⁵ Moise a fost fidel ca servitor în toată casa lui Dumnezeu, ca să depună mărturie despre ceea ce urma să fie spus,

⁶ dar Cristos este fidel ca Fiu peste casa lui Dumnezeu. Ori, casa Lui suntem noi, dacă într-adevăr păstrăm [ferm până la sfârşit] încrederea şi speranţa cu care ne lăudăm.

⁷ De aceea, aşa cum spune Spiritul Sfânt, astăzi, dacă auziţi vocea Lui,

⁸ nu vă împietriţi inima, ca atunci în revoltă, în ziua ispitirii din deşert,

⁹ când strămoşii voştri M-au ispitit ca să Mă pună la încercare şi au văzut lucrările Mele

¹⁰ timp de 40 de ani. De aceea, M-am mâniat pe generaţia aceasta şi am spus: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor, n-au cunoscut căile Mele“.

¹¹ De aceea, am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!“

¹² Fiţi atenţi, fraţilor, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea şi necredincioasă care să-l întoarcă de la Dumnezeul cel viu.

¹³ Dimpotrivă, îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cât timp se poate spune „astăzi“, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.

¹⁴ Într-adevăr, noi am devenit partenerii lui Cristos dacă păstrăm ferm până la sfârşit încrederea pe care am avut-o la început,

¹⁵ în timp ce se zice: Astăzi, dacă auziţi vocea Lui, nu vă împietriţi inima, ca atunci în revoltă!

¹⁶ Cine au fost cei care au auzit şi s-au revoltat? Nu toţi cei care au ieşit din Egipt sub conducerea lui Moise?

¹⁷ Şi pe cine S-a mâniat Dumnezeu timp de 40 de ani? Nu pe cei care păcătuiseră şi ale căror cadavre au căzut în deşert?

¹⁸ Şi cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care nu au ascultat?

¹⁹ Astfel, vedem că ei n-au putut intra în ea din cauza necredinţei lor.

4

¹ Să ne temem deci ca, în timp ce promisiunea intrării în odihna Lui rămâne valabilă, nimeni dintre voi să nu creadă că a ajuns prea târziu.

² Într-adevăr, această veste bună ne-a fost predicată la fel ca şi lor, dar mesajul pe care l-au auzit ei nu le-a fost de folos, pentru că n-au fost uniţi prin credinţă cu cei care l-au auzit .

³ Noi care am crezut intrăm într-adevăr în acea odihnă, după cum a spus Dumnezeu: Aşa cum am jurat în mânia Mea: „Ei nu vor intra în odihna Mea!“ Şi totuşi, lucrarea Sa a fost terminată de la crearea lumii.

⁴ Căci El a vorbit undeva astfel despre ziua a şaptea: Şi Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea Sa.

⁵ În acest pasaj, El mai spune: Ei nu vor intra în odihna Mea!

⁶ Întrucât rămâne ca unii să intre în acea odihnă, iar cei cărora li se predicase mai înainte evanghelia n-au intrat, din cauza neascultării,

⁷ Dumnezeu le fixează din nou o zi – astăzi –, spunând, prin David, după atâta timp, aşa cum s-a spus mai înainte: Astăzi, dacă auziţi vocea Lui, nu vă împietriţi inima!

⁸ Dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu nu le-ar fi vorbit după aceea despre o altă zi.

⁹ Rămâne deci o odihnă de sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

¹⁰ Într-adevăr, cine intră în odihna lui Dumnezeu se odihneşte şi el de lucrarea lui, aşa cum S-a odihnit şi Dumnezeu de a Sa.

¹¹ Să ne străduim deci să intrăm în această odihnă, pentru ca nimeni să nu piară urmând exemplul lor de neascultare!

¹² Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ. Mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde până la a despărţi sufletul şi spiritul, încheieturile şi măduva; el poate să judece gândurile şi intenţiile inimii.

¹³ Nicio creatură nu este ascunsă înaintea Lui: totul e gol şi descoperit în ochii Celui căruia trebuie să-I dăm socoteală.

¹⁴ Având deci un înalt Mare Preot care a străbătut cerul, pe Iesus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem ferm ataşaţi de credinţa pe care o mărturisim.

¹⁵ Într-adevăr, nu avem un mare preot care nu poate să aibă înţelegere faţă de slăbiciunile noastre, ci avem unul care a fost ispitit în orice fel, ca şi noi, totuşi fără păcat.

¹⁶ Să ne apropiem deci cu încredere de tronul graţiei, ca să primim îndurare şi să găsim graţie care să ne ajute la timpul potrivit.

5

¹ Într-adevăr, orice mare preot luat dintre oameni este pus să-i reprezinte în chestiuni legate de Dumnezeu, ca să aducă daruri şi sacrificii pentru păcate.

² El poate să se poarte cu blândeţe faţă de cei neştiutori şi rătăciţi, întrucât el însuşi e supus slăbiciunii.

³ Din cauza ei, el trebuie să ofere sacrificii atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului.

⁴ Nimeni nu îşi ia singur această onoare, ci o primeşte când este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost şi Aaron.

⁵ Astfel, nici Cristos nu Şi-a atribuit Lui Însuşi gloria de a deveni Mare Preot, ci o are de la Dumnezeu, care I-a spus: Tu eşti Fiul Meu, astăzi am devenit Tatăl Tău! ,

⁶ cum spune şi în alt loc: Tu eşti preot pentru totdeauna, în stilul lui Melchisedec.

⁷ În timpul vieţii Sale pământeşti, El a adus cu strigăte puternice şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri Celui care putea să-L salveze de la moarte, şi El a fost ascultat datorită temerii Sale faţă de Dumnezeu.

⁸ Deşi era Fiu, El a învăţat ascultarea prin ceea ce a suferit.

⁹ Şi, fiind făcut perfect, a devenit sursa salvării eterne pentru toţi cei care ascultă de El,

¹⁰ fiind numit de Dumnezeu Mare Preot în stilul lui Melchisedec.

¹¹ Avem multe de zis despre aceasta şi lucruri greu de explicat, pentru că aţi ajuns greoi la pricepere.

¹² Deşi pe timpul acesta trebuia să fiţi învăţători, aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe principiile de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte şi nu de hrană tare.

¹³ Căci oricine continuă să se hrănească cu lapte este fără experienţă în învăţătura despre dreptitudine, căci e un bebeluş.

¹⁴ Dar hrana tare este pentru cei maturi, a căror judecată s-a deprins prin practică să distingă binele şi răul.

6

¹ De aceea, să lăsăm stadiul elementar al învăţăturii despre Mesia şi să continuăm spre maturitate, fără să punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu,

² a învăţăturii despre spălări , a punerii mâinilor, a învierii morţilor şi a judecăţii eterne.

³ Şi vom face lucrul acesta dacă va permite Dumnezeu.

⁴ Într-adevăr, este imposibil ca cei care au fost odată luminaţi, care au gustat darul ceresc, care au avut parte de Spiritul Sfânt,

⁵ care au simţit ce bun este Cuvântul lui Dumnezeu şi puterile lumii viitoare,

⁶ şi care totuşi au căzut, să fie făcuţi încă o dată să-şi schimbe atitudinea, întrucât Îl crucifică din nou pentru ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu şi-L expun ruşinii publice.

⁷ Când un pământ udat de ploaia care cade deseori pe el produce plante folositoare celor pentru care este cultivat, îşi primeşte de la Dumnezeu partea de binecuvântare.

⁸ Dacă dacă el produce spini şi mărăcini, e considerat fără valoare şi aproape de a fi blestemat, şi sfârşeşte prin a fi ars.

⁹ Dar chiar dacă vorbim în felul acesta, suntem convinşi, iubiţilor, de lucruri mai bune în cazul vostru – lucruri legate de salvarea voastră.

¹⁰ Într-adevăr, Dumnezeu nu este nedrept să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele Lui prin serviciile pe care le-aţi făcut şi încă le faceţi sfinţilor .

¹¹ Dorim însă fierbinte ca fiecare dintre voi să dea dovadă de aceeaşi sârguinţă până la sfârşit, când veţi vedea realizarea speranţei voastre,

¹² ca să nu deveniţi leneşi, ci să-i imitaţi pe cei care prin credinţă şi răbdare primesc moştenirea promisă.

¹³ Când Dumnezeu i-a făcut promisiunea lui Abraham, întrucât nu putea să jure în numele unuia mai mare decât El, a jurat pe Sine Însuşi,

¹⁴ zicând: Cu siguranţă, îţi voi da cele mai mari binecuvântări şi te voi înmulţi foarte mult.

¹⁵ Şi astfel, după ce a aşteptat răbdător, Abraham a obţinut ce i s-a promis.

¹⁶ Ori, oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, şi jurământul este o confirmare care pune capăt oricărei contestaţii.

¹⁷ De aceea Dumnezeu, vrând să le arate şi mai convingător moştenitorilor promisiunii ce neschimbător era planul Său, a garantat cu un jurământ.

¹⁸ Astfel, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să găsim o încurajare puternică, noi, al căror singur refugiu a fost să apucăm speranţa care ne-a fost pusă înainte.

¹⁹ Noi avem această speranţă ca pe o ancoră fermă şi sigură a sufletului; ea intră în spatele draperiei ,

²⁰ acolo unde Iesus, devenit pentru totdeauna Mare Preot în stilul lui Melchisedec, a intrat pentru noi ca precursor.

7

¹ Acest Melchisedec era rege al Salemului şi preot al Dumnezeului Preaînalt. El i-a ieşit în întâmpinarea lui Abraham când acesta se întorcea de la măcelărirea regilor şi l-a binecuvântat,

² iar Abraham i-a dat zeciuială din toate. Melchisedec este mai întâi, aşa cum arată numele lui, „rege al dreptitudinii“, pe urmă e rege al Salemului, adică rege al păcii.

³ Nu i se cunoaşte nici tatăl, nici mama, nici genealogia, nici începutul zilelor, nici sfârşitul vieţii, dar, asemenea Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.

⁴ Vedeţi deci ce mare a fost el: chiar şi patriarhul Abraham i-a dat ca zeciuială cea mai bună parte din pradă!

⁵ Aceia dintre descendenţii lui Levi care îndeplinesc funcţia de preot au ordin, potrivit Legii, să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, chiar dacă aceştia sunt descendenţii lui Abraham.

⁶ Dar Melchisedec, deşi nu figura în genealogia lor, a primit zeciuială de la Abraham şi l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile.

⁷ Ori, indiscutabil, inferiorul este binecuvântat de superior.

⁸ În cazul descendenţilor lui Levi, cei ce strâng zeciuiala sunt nişte oameni muritori, în timp ce în cazul lui Melchisedec este cineva despre care Scriptura depune mărturie că e viu.

⁹ Ca să zicem aşa, însuşi Levi, care a primit zeciuială, a dat zeciuială prin intermediul lui Abraham,

¹⁰ pentru că atunci când Melchisedec i-a ieşit în întâmpinarea lui Abraham, Levi era încă în corpul strămoşului său.

¹¹ Deci, dacă perfecţiunea ar fi fost posibilă prin preoţia levitică – căci pe baza ei a fost dată poporului Legea –, ce nevoie era să apară un alt fel de preot, unul în stilul lui Melchisedec, şi nu unul desemnat în stilul lui Aaron?

¹² Căci când există o schimbare în preoţie este necesară şi o schimbare a Legii.

¹³ Într-adevăr, Cel despre care se spun aceste lucruri face parte dintr-un alt trib, din care nimeni n-a servit la altar.

¹⁴ Căci este limpede că Domnul nostru S-a tras din tribul lui Iuda, trib despre care Moise n-a spus nimic cu privire la preoţi.

¹⁵ Şi e şi mai evident când apare un alt preot asemenea lui Melchisedec,

¹⁶ unul care a devenit preot nu conform legii unei porunci pământeşti, ci conform puterii unei vieţi fără sfârşit.

¹⁷ Căci se depune despre El această mărturie: Tu eşti preot pentru totdeauna, în stilul lui Melchisedec.

¹⁸ Căci pe de o parte există o anulare a unei porunci anterioare din cauza slăbiciunii şi inutilităţii ei,

¹⁹ pentru că Legea n-a adus nimic la perfecţiune. Dar, pe de altă parte, există introducerea unei speranţe mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

²⁰ Şi întrucât lucrul acesta nu s-a făcut fără depunerea unui jurământ – alţii au devenit preoţi fără să se depună vreun jurământ,

²¹ dar Iesus a devenit Preot prin jurământul depus de Dumnezeu, care a spus: Domnul a jurat şi nu Se va răzgândi: „Tu eşti preot pentru totdeauna [în stilul lui Melchisedec]“ –

²² cu atât mai mult a devenit Iesus garantul unui legământ mai bun.

²³ În plus, preoţii aceia erau în număr mare, pentru că moartea îi împiedica să rămână în funcţie,

²⁴ dar El, pentru că rămâne pentru totdeauna, are o preoţie permanentă.

²⁵ Prin urmare, El poate să-i şi salveze complet pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât trăieşte totdeauna ca să intervină în favoarea lor.

²⁶ De un asemenea mare preot aveam noi nevoie: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de cer.

²⁷ El nu are nevoie ca ceilalţi mari preoţi să ofere sacrificii în fiecare zi, mai întâi pentru propriile Sale păcate, iar apoi pentru ale poporului, pentru că a făcut aceasta odată pentru totdeauna, atunci când S-a oferit pe Sine ca sacrificiu.

²⁸ Într-adevăr, Legea îi numeşte ca mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, care a venit după instituirea Legii , Îl numeşte pe Fiu, care a fost făcut perfect pentru totdeauna.

8

¹ Lucrul principal din ceea ce s-a zis este că avem un asemenea Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta tronului Maiestăţii în cer

² şi care serveşte în sanctuar şi în tabernacolul adevărat, cel care a fost ridicat de Domnul şi nu de oameni.

³ Orice mare preot este numit pentru a oferi atât daruri, cât şi sacrificii; era deci necesar ca şi Iesus să aibă ceva de oferit.

⁴ Dacă El ar fi pe pământ, nici măcar n-ar fi preot, căci acolo există deja preoţi care oferă darurile conform Legii.

⁵ Ei servesc într-un sanctuar care nu este decât o copie şi o umbră a realităţilor cereşti, aşa cum a fost avertizat Moise de Dumnezeu când urma să construiască tabernacolul: Vezi să faci toate aceste lucruri în conformitate cu modelul care ţi-a fost arătat pe munte!

⁶ Dar acum, lucrarea pe care a obţinut-o Iesus este mult superioară, şi aceasta cu atât mai mult cu cât e Mediatorul unui legământ mai bun, bazat pe promisiuni mai bune.

⁷ Într-adevăr, dacă primul legământ ar fi fost ireproşabil, atunci nu s-ar mai fi căutat ocazie pentru un al doilea.

⁸ Dar Dumnezeu a găsit vină la israeliţi şi le-a zis: Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi încheia cu comunitatea Israelului şi cu comunitatea Iudei un legământ nou.

⁹ El nu va fi ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoşii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din Egipt, pentru că ei n-au continuat în legământul Meu, şi nu Mi-a mai păsat de ei, zice Domnul.

¹⁰ Dar iată legământul pe care-l voi face cu comunitatea Israelului după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în mintea lor, le voi scrie în inima lor, voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

¹¹ Nimeni nu-l va mai învăţa pe concetăţeanul lui sau un om pe fratele său, zicând: „Trebuie să-L cunoşti pe Domnul!“, pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

¹² Căci voi fi indulgent cu faptele lor rele şi nu-Mi voi mai aminti de păcatele [sau de greşelile] lor.

¹³ Când Dumnezeu vorbeşte despre un legământ „nou“, l-a făcut pe cel dintâi învechit, iar ce este învechit şi îmbătrânit e gata să dispară.

9

¹ Primul legământ avea deci reguli pentru închinare şi un sanctuar pământesc.

² Într-adevăr, a fost construit un tabernacol. În prima parte a acestui cort, numit Locul Sfânt, erau lampadarul, masa şi pâinile consacrate.

³ Dar dincolo de a doua draperie se găsea partea tabernacolului numită Locul Preasfânt;

⁴ în el se aflau altarul de aur pentru tămâie şi chivotul legământului, acoperit în întregime cu aur. În această ladă erau un vas de aur cu mană , toiagul lui Aaron care înflorise şi tablele legământului .

⁵ Deasupra chivotului se găseau heruvimii glorioşi care acopereau cu umbra lor capacul ispăşirii . Despre aceste lucruri nu putem vorbi acum în detaliu.

⁶ Când totul a fost aranjat în felul acesta, preoţii intrau totdeauna în prima parte a tabernacolului pentru a-şi face lucrarea.

⁷ Dar în a doua parte intra numai marele preot o singură dată pe an, şi niciodată fără sânge, pe care îl oferea pentru sine şi pentru păcatele din neştiinţă ale poporului.

⁸ Spiritul Sfânt arăta prin aceasta că încă nu era dezvăluită calea către Locul Preasfânt cât timp exista primul tabernacol.

⁹ Acesta este un simbol pentru timpul actual, arătând că darurile şi sacrificiile oferite nu pot să-l facă perfect în conştiinţă pe cel care se închină.

¹⁰ Este vorba numai de alimente, de băuturi şi de diferite ceremonii de purificare – reguli exterioare care se aplică până la un timp de reformă.

¹¹ Dar când Cristos a apărut ca Mare Preot al lucrurilor mai bune care au venit deja, a traversat tabernacolul mai mare şi mai perfect care nu este construit de mâna omului – adică nu aparţine acestei creaţii –

¹² şi a intrat odată pentru totdeauna în Locul Preasfânt nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul Său sânge, obţinând o răscumpărare eternă.

¹³ Căci dacă simpla stropire a celor necuraţi din punct de vedere ceremonial cu sângele ţapilor şi al taurilor şi cu cenuşa unei juninci este suficientă pentru purificarea corpului,

¹⁴ cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Spiritul etern S-a oferit pe Sine fără pată lui Dumnezeu, ne va curăţa conştiinţa de faptele moarte ca să-L servim pe Dumnezeul cel viu!

¹⁵ Prin urmare, El este Mediatorul unui legământ nou, astfel încât cei care au fost chemaţi să primească moştenirea eternă promisă, întrucât a avut loc o moarte care îi răscumpără din încălcările comise sub primul legământ.

¹⁶ Într-adevăr, acolo unde există un testament este necesar să fie constatată moartea celui care l-a făcut.

¹⁷ Un testament nu intră în vigoare decât în caz de deces, întrucât nu are niciun efect cât timp trăieşte cel care l-a făcut.

¹⁸ De aceea, chiar şi primul legământ a fost inaugurat cu sânge.

¹⁹ După ce a rostit înaintea întregului popor fiecare poruncă conform Legii, Moise a luat sângele viţeilor şi ţapilor, ca şi apă, lână stacojie şi isop, şi a stropit cartea însăşi şi tot poporul,

²⁰ zicând: Acesta este sângele legământului pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi.

²¹ Şi în acelaşi fel, El a stropit tabernacolul şi obiectele de cult.

²² Ori, potrivit Legii, aproape totul este purificat cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu există iertare.

²³ Dacă era necesar deci să fie purificată în acest fel ceea ce nu era decât imaginea realităţilor cereşti, trebuia ca realităţile cereşti înseşi să fie purificate prin sacrificii mai bune decât acestea.

²⁴ Într-adevăr, Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mâna omului, într-o simplă copie a celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum înaintea lui Dumnezeu pentru noi.

²⁵ Şi El n-a intrat în cer ca să Se ofere pe Sine de mai multe ori, aşa cum intră marele preot în fiecare an în sanctuar ca să ofere un alt sânge decât al său;

²⁶ în acest caz, El ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la crearea lumii. Dar acum, El a apărut odată pentru totdeauna la sfârşitul epocilor, ca să desfiinţeze păcatul prin sacrificiul Lui.

²⁷ Aşa cum oamenii sunt destinaţi să moară o singură dată, după care vine judecata,

²⁸ tot aşa Cristos, după ce a fost sacrificat o singură dată ca să poarte păcatele multor oameni, va apărea a doua oară, nu ca să poarte păcatul , ci ca să aducă salvare celor care Îl aşteaptă.

10

¹ Legea, într-adevăr, are doar o umbră a bunurilor viitoare, şi nu reprezentarea exactă a realităţilor; ea nu poate niciodată, prin aceleaşi sacrificii repetate la nesfârşit, an de an, să-i facă perfecţi pe cei care se apropie ca să se închine.

² Căci dacă ar fi altfel, n-ar fi încetat ele să fie oferite, întrucât închinătorii, fiind curăţaţi odată pentru totdeauna, nu s-ar mai fi simţit vinovaţi cu privire la păcate?

³ Dar aceste sacrificii sunt o reamintire anuală a păcatelor,

⁴ căci este imposibil ca sângele taurilor şi ţapilor să înlăture păcatele.

⁵ De aceea, intrând în lume, Cristos a spus: Tu n-ai vrut nici sacrificiu, nici ofrandă, ci Mi-ai pregătit un corp.

⁶ Ţie nu Ţi-au plăcut nici ofrandele arse, nici ofrandele pentru păcat.

⁷ Atunci am spus: Iată, am venit – în sulul cărţii este scris despre Mine –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule!

⁸ Mai sus, El a spus: Tu n-ai vrut şi nu Ţi-au plăcut nici sacrificiile, nici darurile, nici ofrandele arse şi nici ofrandele pentru păcat, şi anume acelea care sunt oferite conform Legii,

⁹ apoi a zis: Iată, am venit să fac voia Ta, [Dumnezeule]. El a anulat primul legământ pentru a-l instaura pe al doilea.

¹⁰ Prin această voie am fost noi făcuţi sfinţi, prin ofranda corpului lui Iesus Cristos odată pentru totdeauna.

¹¹ Fiecare preot stă în fiecare zi în picioare ca să-şi facă serviciul şi să ofere tot mereu aceleaşi sacrificii, care nu pot niciodată să înlăture păcatele,

¹² în timp ce Cristos, după ce a oferit un singur sacrificiu pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.

¹³ De acum, El aşteaptă ca duşmanii Lui să-I fie făcuţi scăunel de picioare.

¹⁴ Într-adevăr, printr-o singură ofrandă El i-a condus pentru totdeauna la perfecţiune pe cei pe care îi face sfinţi.

¹⁵ Şi Spiritul Sfânt ne adevereşte aceasta; căci după ce a zis:

¹⁶ Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul. Voi pune legile Mele în inima lor şi le voi scrie în mintea lor,

¹⁷ adaugă: Nu-Mi voi mai aminti de păcatele şi de nelegiuirile lor.

¹⁸ Ori, acolo unde există iertare pentru acestea nu mai există ofrandă pentru păcat.

¹⁹ De aceea, fraţilor, întrucât avem îndrăzneala de a intra în sanctuarul ceresc prin sângele lui Iesus,

²⁰ pe calea nouă şi vie pe care El a inaugurat-o pentru noi prin draperie, adică prin carnea Lui,

²¹ şi întrucât avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu,

²² să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, cu inima curăţată de o conştiinţă vinovată şi cu corpul spălat cu apă curată!

²³ Să păstrăm ferm mărturisirea speranţei noastre fără şovăire, pentru că Cel care a promis este fidel.

²⁴ Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte bune.

²⁵ Să nu ne părăsim adunarea, cum este obiceiul unora, ci să ne încurajăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie Ziua.

²⁶ Într-adevăr, dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne niciun sacrificiu pentru păcat,

²⁷ ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi furia unui foc gata să-i mistuie pe adversari.

²⁸ Cine a încălcat Legea lui Moise este dat la moarte fără milă, pe depoziţia a doi sau trei martori.

²⁹ Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că merită să primească un om care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care a privit ca necurat sângele legământului prin care a fost sfinţit şi care L-a insultat pe Spiritul graţiei?

³⁰ Noi Îl cunoaştem într-adevăr pe Cel care a zis: Răzbunarea este a Mea, Eu voi da fiecăruia ce merită! Şi încă: Domnul Îşi va judeca poporul.

³¹ Da, e ceva îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu!

³² Amintiţi-vă însă de acele zile de la început, când, după ce aţi fost luminaţi , aţi îndurat o mare luptă cu suferinţa.

³³ Uneori eraţi expuşi în public injuriilor şi persecuţiei, alteori vă arătaţi solidaritatea cu cei care se găseau în aceeaşi situaţie.

³⁴ Într-adevăr, aţi avut compasiune pentru cei închişi şi aţi acceptat cu bucurie confiscarea bunurilor voastre, ştiind că aveţi [în cer] o avere mai bună şi durabilă.

³⁵ Deci nu vă părăsiţi încrederea, care are o mare răsplată!

³⁶ Aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu să puteţi primi ce a promis El.

³⁷ Căci încă foarte puţin timp, şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia.

³⁸ Cel drept al Meu va trăi prin credinţă, dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.

³⁹ Noi însă nu suntem dintre cei care dau înapoi spre pierzare, ci dintre cei care au credinţă pentru salvarea sufletului.

11

¹ Credinţa înseamnă să fii sigur de ceea ce speri şi să fii convins cu privire la realitatea a ceea ce nu vezi.

² Pentru ea au fost lăudaţi cei din vechime.

³ Prin credinţă înţelegem că universul a fost format prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât lumea vizibilă nu a fost făcută din lucruri vizibile.

⁴ Prin credinţă I-a oferit Abel lui Dumnezeu un sacrificiu mai bun decât al lui Cain. Prin ea a fost el declarat drept, când Dumnezeu a vorbit de bine despre darurile aduse de el. Şi deşi este mort, el vorbeşte încă prin ea.

⁵ Prin credinţă a fost luat Enoh din această viaţă, ca să nu vadă moartea; el n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl luase de acolo. Înainte de a fi luat, el primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu.

⁶ Ori, fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci trebuie ca cel care se apropie de El să creadă că Dumnezeu există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.

⁷ Prin credinţă Noe, avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri pe care încă nu le vedea şi cuprins de o teamă respectuoasă, a construit o arcă pentru a-şi salva familia. Prin credinţa lui, el a condamnat lumea şi a devenit un moştenitor al dreptitudinii care se obţine prin credinţă.

⁸ Prin credinţă Abraham, când a fost chemat să plece şi să se ducă într-un loc pe care urma să-l primească drept moştenire, s-a supus şi a plecat fără să ştie unde se duce.

⁹ Prin credinţă a locuit el temporar în ţara promisă, ca într-o ţară străină, locuind în corturi, ca şi Isaac şi Iacob, co-moştenitorii aceleiaşi promisiuni,

¹⁰ căci aştepta oraşul cu temelii, al cărui Arhitect şi Constructor este Dumnezeu.

¹¹ Prin credinţă şi Sara, deşi era sterilă, a fost făcută în stare să aibă urmaşi. În pofida vârstei înaintate, a născut un copil, pentru că a crezut în fidelitatea Celui care făcuse promisiunea.

¹² De aceea, dintr-un singur bărbat, deşi fizic era ca şi mort, s-au născut descendenţi tot atât de numeroşi ca stelele de pe cer şi ca nisipul fără număr de pe ţărmul mării.

¹³ Toţi aceştia trăiau prin credinţă când au murit. Ei n-au primit lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe şi le-au salutat, recunoscând că erau străini şi călători pe pământ.

¹⁴ Cei care vorbesc în acest fel arată că ei caută o patrie.

¹⁵ Dacă ar fi avut în minte ţara din care ieşiseră, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea.

¹⁶ Dar, în realitate, ei tânjeau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit un oraş .

¹⁷ Prin credinţă l-a oferit Abraham pe Isaac când a fost pus la încercare. Da, el era gata să-l ofere pe singurul său fiu ca sacrificiu, deşi a primit promisiunile

¹⁸ şi Dumnezeu îi spusese: În Isaac vei avea urmaşi care să-ţi poarte numele.

¹⁹ El se gândea că Dumnezeu era în stare chiar să-l învie dintre cei morţi, dintre care, metaforic vorbind, l-a primit înapoi.

²⁰ Prin credinţă, Isaac i-a binecuvântat pe Iacob şi pe Esau în legătură cu lucrurile viitoare.

²¹ Prin credinţă Iacob, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosef şi s-a prosternat, sprijinit pe vârful toiagului său.

²² Prin credinţă Iosef, la sfârşitul vieţii sale, a menţionat ieşirea din Egipt a israeliţilor şi a dat porunci cu privire la osemintele sale.

²³ Prin credinţă Moise, la naşterea sa, a fost ascuns de părinţii lui timp de trei luni, pentru că au văzut că era un copil frumos şi nu s-au temut de ordinul regelui .

²⁴ Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon,

²⁵ alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure un timp de plăcerile păcatului.

²⁶ El privea ruşinea suferită pentru Mesia ca o bogăţie mai mare decât comorile Egiptului, căci privea spre răsplata viitoare.

²⁷ Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui, căci a perseverat, ca şi când L-ar fi văzut pe Cel care este invizibil.

²⁸ Prin credinţă a instituit Paştele şi stropirea cu sânge, pentru ca distrugătorul să nu se atingă de întâii născuţi ai israeliţilor.

²⁹ Prin credinţă au traversat ei Marea Roşie ca pe uscat, în timp ce egiptenii s-au înecat când au încercat să treacă.

³⁰ Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce poporul a mărşăluit în jurul lor timp de şapte zile.

³¹ Prin credinţă prostituata Rahab, pentru că i-a primit cu bunăvoinţă pe spioni, n-a pierit împreună cu cei care n-au crezut.

³² Şi ce să mai zic? Într-adevăr, mi-ar lipsi timpul să vorbesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel şi profeţi,

³³ care prin credinţă au cucerit regate, au făcut dreptate, au obţinut realizarea promisiunilor, au închis gura leilor,

³⁴ au stins puterea focului, au scăpat de tăişul săbiei, slăbiciunea lor s-a transformat în tărie, au fost viteji în război, au pus pe fugă armatele străine.

³⁵ Femeile şi-au primit morţii prin înviere; alţii au fost torturaţi şi n-au acceptat eliberarea, ca să obţină o înviere mai bună.

³⁶ Alţii au suferit batjocuri şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare.

³⁷ Ei au fost lapidaţi, tăiaţi în două cu fierăstrăul, [puşi la încercare]. Au murit ucişi cu sabia, au mers dintr-un loc în altul îmbrăcaţi în piei de oi sau de capre, lipsiţi de toate, persecutaţi, maltrataţi,

³⁸ ei, de care lumea nu era vrednică. Ei au pribegit în deşerturi şi în munţi, în peşteri şi în crăpăturile pământului.

³⁹ Şi toţi aceştia, deşi au câştigat aprobarea divină prin credinţa lor, n-au obţinut ce li s-a promis,

⁴⁰ Dumnezeu având în vedere ceva mai bun pentru noi, ca ei să nu ajungă la perfecţiune fără noi.

12

¹ De aceea şi noi, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa mare de martori, să ne debarasăm de tot ce ne stânjeneşte şi de păcatul care ne prinde atât de uşor în mreje şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte!

² S-o facem aţintindu-ne privirile asupra lui Iesus, care face să se nască credinţa şi care o duce la perfecţiune, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a îndurat crucea, dispreţuind ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.

³ Gândiţi-vă într-adevăr la Cel care a îndurat o asemenea ostilitate contra Lui din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi copleşiţi de descurajare!

⁴ În lupta voastră împotriva păcatului încă nu v-aţi împotrivit până la vărsarea sângelui vostru

⁵ şi aţi uitat încurajarea pe care v-o adresează ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului şi nu te descuraja când te mustră,

⁶ pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care îl iubeşte şi îi pedepseşte pe toţi cei pe care îi recunoaşte ca fii.

⁷ Înduraţi cu răbdare încercările în vederea disciplinării; Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci ce fiu nu este disciplinat de tatăl lui?

⁸ Dar dacă sunteţi scutiţi de disciplinarea de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi şi nu fii adevăraţi.

⁹ Pe lângă aceasta, noi toţi am avut taţi pământeşti care ne-au disciplinat, şi i-am respectat; n-ar trebui cu atât mai mult să ne supunem Tatălui spiritului nostru ca să trăim?

¹⁰ Taţii noştri ne disciplinau pentru puţin timp, cum credeau de bine, dar Dumnezeu ne disciplinează în folosul nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui.

¹¹ Este adevărat că orice disciplinare pare mai întâi un motiv de întristare, nu de bucurie, dar mai târziu produce la cei care au fost pregătiţi de ea un rod dătător de pace: dreptitudinea.

¹² De aceea, întăriţi-vă mâinile fără vlagă şi genunchii slăbiţi!

¹³ Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca membrul şchiop să nu fie scos din încheietură, ci mai degrabă să fie vindecat!

¹⁴ Urmăriţi pacea cu toţi oamenii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul Iesus!

¹⁵ Vegheaţi ca nimeni să nu ducă lipsă de graţia lui Dumnezeu, ca nicio rădăcină de amărăciune, dând lăstari, să provoace suferinţă, şi prin ea mulţi să fie infectaţi!

¹⁶ Vegheaţi ca nimeni să nu ducă o viaţă imorală sau să fie nereligios , ca Esau, care pentru o singură mâncare şi-a vândut dreptul întâiului născut !

¹⁷ Voi ştiţi că mai târziu a vrut să obţină binecuvântarea, dar a fost respins; într-adevăr, nu l-a putut face pe tatăl său să-şi schimbe intenţia, deşi a căutat-o cu lacrimi.

¹⁸ Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era mistuit de foc, nici de întuneric, nici de negură şi nici de furtună,

¹⁹ nici de răsunetul trompetei, nici de vocea ale cărei cuvinte i-au făcut pe ascultători să ceară să nu li se mai spună nimic,

²⁰ căci nu suportau porunca dată: Chiar dacă un animal va atinge muntele, să fie lapidat!

²¹ Priveliştea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: Sunt înspăimântat şi tremur de teamă.

²² Dimpotrivă, v-aţi apropiat de Muntele Sion şi de oraşul Dumnezeului viu, Ierusalemul ceresc, de zecile de mii de îngeri într-o adunare festivă

²³ şi de Biserica întâilor născuţi care sunt înscrişi în cer. Voi v-aţi apropiat de Dumnezeu, care este Judecătorul tuturor, de spiritele celor drepţi ajunşi la perfecţiune,

²⁴ de Iesus, care este Mediatorul unui legământ nou, şi de sângele stropit, care rosteşte un mesaj mai bun decât sângele lui Abel.

²⁵ Luaţi seama să nu-L respingeţi pe Cel care vorbeşte! Într-adevăr, dacă oamenii care L-au respins pe Cel ce-i avertiza pe pământ n-au scăpat, cu cât mai puţin vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel care vorbeşte din cer.

²⁶ El, a cărui voce a zguduit atunci pământul, a făcut acum această promisiune: Voi face încă o dată să tremure nu numai pământul, ci şi cerul.

²⁷ Cuvintele încă o dată arată înlăturarea acelor lucruri care pot fi zguduite, adică a ceea ce a fost creat, ca să rămână lucrurile care nu pot fi zguduite.

²⁸ De aceea, întrucât primim un Regat care nu poate fi zguduit, să fim recunoscători şi astfel să ne închinăm lui Dumnezeu în mod plăcut, cu reverenţă şi respect,

²⁹ căci Dumnezeul nostru este un foc mistuitor!

13

¹ Perseveraţi în iubirea frăţească!

² Nu uitaţi de ospitalitate, căci prin aceasta unii i-au găzduit, fără să ştie, pe îngeri!

³ Amintiţi-vă de deţinuţi, ca şi cum aţi fi deţinuţi împreună cu ei, şi de cei maltrataţi, ca şi cum voi înşivă aţi fi în corpul lor!

⁴ Căsătoria să fie onorată de toţi, iar patul conjugal să fie păstrat pur, căci Dumnezeu îi va judeca pe cei ce se dedau la imoralitate sexuală şi la adulter.

⁵ Modul vostru de viaţă să nu fie inspirat de iubirea de bani, ci mulţumiţi-vă cu ce aveţi! Într-adevăr, El Însuşi a spus: Nu te voi lăsa niciodată, nu te voi părăsi niciodată!

⁶ Aşa că spunem cu încredere: Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme; ce-mi poate face un om?

⁷ Amintiţi-vă de conducătorii voştri, care v-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu! Priviţi cu atenţie rezultatul modului lor de viaţă şi imitaţi-le credinţa!

⁸ Iesus Cristos este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna.

⁹ Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire de tot felul de învăţături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin graţie, nu prin alimente care n-au fost de niciun folos celor care şi-au făcut o regulă din aceasta!

¹⁰ Noi avem un altar de unde cei care servesc în tabernacol nu au dreptul să mănânce.

¹¹ Căci corpurile acelor animale al căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt ca ofrandă pentru păcat sunt arse în afara taberei.

¹² De aceea şi Iesus, ca să sfinţească poporul prin propriul Său sânge, a suferit în afara porţii oraşului.

¹³ Să ieşim deci ca să ne du-cem la El, în afara taberei, şi să suportăm ruşinea pe care a suportat-o El.

¹⁴ Într-adevăr, aici nu avem un oraş permanent, ci îl căutăm pe cel care trebuie să vină.

¹⁵ Prin Cristos, să-I oferim deci fără încetare lui Dumnezeu un sacrifi-ciu de laudă, adică rodul buzelor noastre care laudă numele Lui.

¹⁶ Şi nu uitaţi să faceţi binele şi să vă ajutaţi reciproc, căci lui Dumnezeu Îi plac asemenea sacrificii.

¹⁷ Ascultaţi de conducătorii voştri şi supuneţi-vă lor, căci ei veghează asupra sufletului vostru ca unii care vor trebui să dea socoteală. Ei vor putea astfel s-o facă cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de niciun folos.

¹⁸ Rugaţi-vă pentru noi, căci suntem convinşi că avem o conştiinţă curată şi dorim să ne comportăm bine în orice împrejurare.

¹⁹ Dar vă îndemn în special să vă rugaţi ca să vă fiu înapoiat cât mai curând.

²⁰ Dumnezeul păcii, care L-a readus dintre cei morţi pe Domnul nostru Iesus, devenit marele Păstor al oilor, prin sângele unui legământ etern,

²¹ să vă înzestreze cu orice lucru bun, pentru îndeplinirea voii Sale, făcând în noi ce este plăcut înaintea Lui prin Iesus Cristos, căruia să-I fie gloria pentru totdeauna! Amen.

²² Vă îndemn, fraţilor, să primiţi bine aceste cuvinte de încurajare, căci v-am scris pe scurt.

²³ Să ştiţi că fratele nostru Timotei a fost eliberat; dacă soseşte curând, voi veni să vă văd cu el.

²⁴ Salutaţi-i pe toţi conducătorii voştri, ca şi pe toţi sfinţii! Cei din Italia vă salută.

²⁵ Graţia să fie cu voi toţi!