1

¹ Paul, apostol trimis nu de oameni, nici printr-un om, ci prin Iesus Cristos şi Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat,

² şi toţi fraţii care sunt cu mine, către Adunările Galaţiei:

³ graţia şi pacea să vă fie date din partea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, şi a Domnului Iesus Cristos.

⁴ El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne scape din această epocă rea, în conformitate cu voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru,

⁵ Căruia să-I fie gloria pentru totdeauna! Amen.

⁶ Mă mir că Îl părăsiţi atât de repede pe Cel care v-a chemat prin graţia lui Cristos pentru o altă evanghelie.

⁷ Nu că există o altă evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură şi vor să deformeze evanghelia lui Cristos.

⁸ Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie decât cea pe care v-am predicat-o, să fie blestemat!

⁹ Aşa cum am spus deja, tot aşa vă repet şi acum: dacă cineva vă predică o altă evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, să fie blestemat!

¹⁰ Acum, caut eu oare favoarea oamenilor, sau a lui Dumnezeu? Sau încerc eu oare să plac oamenilor? Dacă aş mai încerca încă să plac oamenilor, n-aş fi un sclav al lui Cristos!

¹¹ Vă fac cunoscut, fraţilor, că evanghelia pe care am predicat-o eu nu este de origine omenească.

¹² Într-adevăr, n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci am primit-o printr-o revelaţie a lui Iesus Cristos.

¹³ Căci voi aţi auzit despre modul meu de viaţă de pe când eram în iudaism: persecutam violent Biserica lui Dumnezeu, încercam s-o distrug

¹⁴ şi eram mai avansat în iudaism decât mulţi dintre cei de vârsta mea între compatrioţii mei, fiind extrem de zelos pentru tradiţiile strămoşilor mei.

¹⁵ Dar când lui Dumnezeu, care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin graţia Lui, I-a plăcut

¹⁶ să-L reveleze pe Fiul Său în mine, ca să-L predic printre neevrei, n-am consultat pe nimeni,

¹⁷ nici nu m-am dus la Ierusalem la cei care erau apostoli înaintea mea, ci am plecat imediat în Arabia, apoi m-am reîntors în Damasc.

¹⁸ Apoi, după trei ani, m-am dus la Ierusalem ca să fac cunoştinţă cu Petru şi am rămas la el 15 zile.

¹⁹ Dar n-am văzut niciun alt apostol, în afară de Iacob, fratele Domnului.

²⁰ În ceea ce vă scriu, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint!

²¹ M-am dus apoi în regiunile Siriei şi Ciliciei.

²² Ori, nu eram cunoscut personal de Adunările din Iudeea care sunt în Cristos.

²³ Ele doar auziseră spunându-se: „Cel care ne persecuta înainte predică acum credinţa pe care se străduia altădată s-o distrugă“,

²⁴ şi Îl glorificau pe Dumnezeu din cauza mea.

2

¹ Apoi, după 14 ani, m-am dus din nou la Ierusalem cu Barnaba; îl luasem şi pe Titus cu mine.

² M-am dus ca urmare a unei revelaţii şi le-am prezentat evanghelia pe care o predic eu printre neevrei; le-am expus-o în particular celor care sunt cei mai respectaţi, ca să nu alerg sau să fi alergat în zadar.

³ Totuşi, nici chiar Titus, care era cu mine, deşi era grec, n-a fost constrâns să se lase circumcis,

⁴ din cauza aşa-zişilor fraţi, care se strecuraseră pe furiş între noi ca să spioneze libertatea pe care o avem în Iesus Cristos, pentru a ne duce la sclavie.

⁵ Nu le-am cedat nici măcar o clipă, pentru ca adevărul evangheliei să rămână permanent cu voi.

⁶ Cât despre cei care păreau să fie importanţi – orice ar fi fost ei altădată, nu contează pentru mine: Dumnezeu nu este părtinitor –, n-au adăugat nimic mesajului meu.

⁷ Dimpotrivă, au văzut că mie îmi fusese încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, ca şi lui Petru pentru cei circumcişi

⁸ – căci Cel care a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat şi în mine, făcându-mă apostol pentru neevrei –

⁹ şi au recunoscut graţia care îmi fusese acordată. Iacob, Cefa şi Ioan, care sunt consideraţi ca stâlpi, au dat mâna cu mine şi cu Barnaba ca semn al parteneriatului nostru, şi anume ca noi să mergem la neevrei, iar ei la cei circumcişi.

¹⁰ Ne-au cerut doar să ne amintim de cei săraci, lucru pe care l-am şi făcut.

¹¹ Dar când Petru a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era vrednic de mustrare.

¹² Într-adevăr, înainte de a veni câţiva oameni de la Iacob, el mânca cu neevreii, dar când au venit ei a început să se retragă şi stătea la distanţă, temându-se de cei circumcişi.

¹³ Ceilalţi evrei i s-au alăturat în ipocrizia lui, astfel încât până şi Barnaba s-a lăsat dus de ipocrizia lor.

¹⁴ Când i-am văzut că nu umblau în conformitate cu adevărul evangheliei, i-am spus lui Petru înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti evreu, trăieşti ca un neevreu şi nu ca un evreu, de ce vrei să-i constrângi pe neevrei să se comporte ca nişte evrei?“

¹⁵ Noi suntem evrei prin naştere şi nu păcătoşi din alte naţiuni.

¹⁶ Totuşi, ştim că omul nu este declarat drept pe baza faptelor Legii, ci prin credinţa în Iesus Cristos. Astfel, şi noi am crezut în Cristos Iesus ca să fim declaraţi drepţi pe baza credinţei în Cristos şi nu a faptelor Legii, întrucât nimeni nu va fi considerat drept pe baza faptelor Legii.

¹⁷ Dar dacă, în timp ce căutam să fim declaraţi drepţi în Cristos, am fost şi noi găsiţi păcătoşi, aceasta înseamnă că Cristos ar fi un servitor al păcatului? În niciun caz!

¹⁸ Într-adevăr, dacă reconstruiesc ceea ce am distrus , dovedesc că sunt un om care încalcă Legea.

¹⁹ Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost crucificat cu Cristos;

²⁰ nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în corp o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.

²¹ Eu nu resping graţia lui Dumnezeu; într-adevăr, dacă dreptitudinea se obţine prin Lege, atunci Cristos a murit în zadar.

3

¹ Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fascinat [ca să nu mai ascultaţi de adevăr] pe voi, în ochii cărora Iesus Cristos a fost descris ca fiind crucificat?

² Iată ce vreau să aflu de la voi: aţi primit Spiritul ca urmare a faptelor Legii sau ca urmare a ascultării cu credinţă?

³ Sunteţi chiar aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Spirit, vreţi acum să sfârşiţi prin propriile forţe?

⁴ Aţi suferit aşa de mult în zadar? Dacă într-adevăr a fost în zadar!

⁵ Cine vă acordă Spiritul şi face miracole printre voi o face ca urmare a faptelor Legii sau ca urmare a ascultării cu credinţă?

⁶ Aşa cum Abraham L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a considerat ca dreptitudine,

⁷ înţelegeţi deci că numai cei care au credinţa sunt fiii lui Abraham!

⁸ Ori Scriptura prevedea că Dumnezeu îi va considera pe neevrei ca drepţi pe baza credinţei, şi ea i-a dat dinainte această veste bună lui Abraham: Toate naţiunile vor fi binecuvântate în tine!

⁹ Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi cu Abraham cel credincios.

¹⁰ Într-adevăr, toţi cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat să fie oricine nu perseverează în toate lucrurile care sunt scrise în cartea Legii pentru a le pune în practică.

¹¹ Este evident că nimeni nu e declarat drept înaintea lui Dumnezeu în cadrul Legii, pentru că se spune: Cel care este drept prin credinţă va avea viaţă.

¹² Ori, Legea nu se bazează pe credinţă; dimpotrivă, ea zice: Omul care va pune aceste reguli în practică va trăi prin ele.

¹³ Cristos ne-a răscumpărat de blestemul Legii, devenind blestem pentru noi, pentru că este scris: Blestemat este oricine e atârnat pe lemn,

¹⁴ pentru ca în Cristos Iesus binecuvântarea lui Abraham să vină asupra neevreilor, ca să primim prin credinţă Spiritul care fusese promis.

¹⁵ Fraţilor, voi lua un exemplu din viaţa de fiecare zi: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva unui testament care a fost validat, la fel este şi aici.

¹⁶ Ori, promisiunile i-au fost făcute lui Abraham şi descendentului său. Nu se spune „şi descendenţilor“, ca şi cum ar fi vorba de mai mulţi, ci este vorba de unul singur: descendentului său, adică Cristos.

¹⁷ Iată ce vreau să spun: un testament pe care l-a validat Dumnezeu, Legea care a intrat în vigoare cu 430 de ani mai târziu nu poate să-l anuleze şi să facă astfel promisiunea fără efect.

¹⁸ Într-adevăr, dacă moştenirea ar fi bazată pe Lege, ea nu ar mai fi bazată pe promisiune, ori printr-o promisiune i-a dat-o Dumnezeu lui Abraham ca favoare.

¹⁹ Atunci, care a fost scopul Legii? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor, până când va veni Descendentul căruia I-a fost făcută promisiunea. Ea a fost promulgată de îngeri, printr-un mediator.

²⁰ Totuşi, un mediator nu face medierea doar pentru o singură parte, ori Dumnezeu este singur.

²¹ Deci Legea e contra promisiunilor lui Dumnezeu? În niciun caz! Căci dacă ar fi fost dată o Lege în stare să dea viaţă, dreptitudinea ar veni cu adevărat din Lege.

²² Dar Scriptura i-a închis pe toţi oamenii sub păcat, pentru ca ceea ce fusese promis să fie acordat prin credinţa în Cristos Iesus celor care cred.

²³ Înainte de a veni credinţa, noi eram ţinuţi sub paza Legii, închişi până ce avea să fie revelată credinţa.

²⁴ Astfel, Legea a fost ghidul însărcinat să ne conducă la Cristos, ca să fim declaraţi drepţi pe baza credinţei.

²⁵ De când a venit credinţa, nu mai suntem supuşi acestui ghid.

²⁶ Căci voi sunteţi toţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Iesus;

²⁷ într-adevăr, voi toţi care aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos.

²⁸ Nu mai există nici evreu, nici neevreu, nu mai există nici sclav, nici om liber, nu mai există nici parte bărbătească, nici parte femeiască, căci voi sunteţi toţi una în Cristos Iesus.

²⁹ Dacă Îi aparţineţi lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Abraham şi moştenitori conform promisiunii.

4

¹ Iată ce vreau să spun: cât timp moştenitorul este copil, nu diferă cu nimic de un sclav, deşi e stăpânul întregii averi.

² El este supus tutorilor şi administratorilor până la momentul stabilit de tatăl său.

³ În acelaşi fel, şi noi, când eram copii, eram sclavi ai principiilor elementare ale lumii .

⁴ Dar, când s-a împlinit timpul, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut dintr-o femeie, născut sub Lege,

⁵ ca să-i răscumpere pe cei care erau sub Lege, pentru a primi adopţia ca fii.

⁶ Iar pentru că voi sunteţi fiii Săi, Dumnezeu a trimis în inima noastră Spiritul Fiului Său care strigă: „Abba! Tată!“

⁷ Astfel, tu nu mai eşti sclav, ci fiu; iar dacă eşti fiu, Dumnezeu te-a făcut şi moştenitor.

⁸ Odinioară, când nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi sclavii celor care prin natură nu sunt dumnezei.

⁹ Dar acum că aţi ajuns să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu, sau mai degrabă să fiţi cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă puteţi întoarce din nou la aceste principii elementare fără putere şi sărace? Vreţi să deveniţi iarăşi sclavii lor?

¹⁰ Voi ţineţi zile, luni, anotimpuri şi ani.

¹¹ Mi-e teamă pentru voi să nu mă fi ostenit în zadar printre voi.

¹² Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu am fost ca voi! Nu mi-aţi făcut nimic rău,

¹³ dar ştiţi că din cauza unei boli v-am predicat evanghelia prima dată.

¹⁴ Chiar dacă boala mea a fost o încercare pentru voi, n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Iesus.

¹⁵ Unde este deci fericirea voastră? Într-adevăr, pot să vă depun mărturie că, dacă ar fi fost posibil, v-aţi fi scos ochii ca să mi-i daţi.

¹⁶ Am devenit acum duşmanul vostru pentru că v-am spus adevărul?

¹⁷ Zelul pe care aceşti oameni îl manifestă pentru voi nu este pur, ci vor să vă izoleze de mine, ca să fiţi zeloşi pentru ei.

¹⁸ E frumos să aveţi totdeauna zel pentru ce este bine, şi nu numai când sunt eu prezent printre voi.

¹⁹ Copiii mei, pentru care simt din nou durerile naşterii pentru voi, până când Cristos ia formă în voi,

²⁰ tare aş vrea să fiu prezent lângă voi şi să-mi schimb tonul, pentru că sunt nedumerit cu privire la voi!

²¹ Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi ce spune Legea?

²² Într-adevăr, este scris că Abraham a avut doi fii : unul din femeia sclavă şi unul din femeia liberă.

²³ Dar cel din sclavă s-a născut în mod normal, pe când cel din femeia liberă este rodul promisiunii.

²⁴ Aceste lucruri sunt exprimate ca o alegorie, căci aceste două femei reprezintă două legăminte. Unul vine de la Muntele Sinai şi dă naştere unor sclavi: este Hagar.

²⁵ Într-adevăr, Hagar e Muntele Sinai din Arabia şi ea corespunde Ierusalemului actual care trăieşte în sclavie cu copiii lui.

²⁶ Dar Ierusalemul de sus este liber, el care e mama noastră.

²⁷ De fapt, este scris: Bucură-te, tu, femeie sterilă, tu care nu ai copii! Izbucneşte şi strigă tare, tu, care nu ai cunoscut durerile naşterii! Într-adevăr, copiii femeii părăsite sunt mai numeroşi decât cei ai femeii căsătorite.

²⁸ Voi, fraţilor, ca şi Isaac, sunteţi copiii promisiunii.

²⁹ Pe atunci, fiul născut în mod normal îl persecuta pe cel născut potrivit Spiritului, şi la fel este şi acum.

³⁰ Dar ce spune Scriptura? Izgoneşte-o pe sclavă şi pe fiul ei, căci fiul sclavei nu va moşteni cu fiul femeii libere.

³¹ De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.

5

¹ Cristos ne-a eliberat pentru libertate. Staţi deci ferm şi nu vă lăsaţi iarăşi ademeniţi de un jug al sclaviei.

² Iată, eu, Paul, vă spun: Dacă vă lăsaţi circumcişi, Cristos nu vă va fi de niciun folos.

³ Şi declar încă o dată oricărui om care se lasă circumcis că este dator să ţină toată Legea.

⁴ V-aţi separat de Cristos, voi care încercaţi să fiţi consideraţi drepţi prin Lege, aţi căzut din graţie.

⁵ Căci noi aşteptăm cu ardoare prin lucrarea Spiritului, prin credinţă, dreptitudinea pe care o sperăm.

⁶ Într-adevăr, în Cristos Iesus nu contează nici circumcizia, nici necircumcizia, ci numai credinţa care acţionează prin iubire.

⁷ Mai înainte, voi alergaţi bine; cine v-a împiedicat să ascultaţi de adevăr?

⁸ Această influenţă nu vine de la Cel care vă cheamă.

⁹ Puţină drojdie face să dospească tot aluatul.

¹⁰ Am încredere în Domnul că în ceea ce vă priveşte nu veţi gândi altfel. Dar cel care vă tulbură, oricine ar fi el, îşi va suporta condamnarea.

¹¹ Cât despre mine, fraţilor, de ce mai sunt persecutat, dacă predic încă circumcizia? În acest caz, scandalul crucii a fost anulat!

¹² Şi de s-ar şi mutila cei care vă tulbură!

¹³ Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor. Numai, nu lăsaţi ca această libertate să devină un pretext pentru a urma dorinţele naturii voastre păcătoase; dimpotrivă, serviţi-vă prin iubire unii pe alţii ca nişte sclavi.

¹⁴ Într-adevăr, Legea în întregimea ei este împlinită în această singură poruncă: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!

¹⁵ Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, veţi sfârşi prin a vă distruge unii pe alţii.

¹⁶ Vă spun deci: umblaţi prin Spirit şi nu veţi împlini dorinţele naturii voastre păcătoase.

¹⁷ Într-adevăr, natura păcătoasă are dorinţe contrare Spiritului, iar Spiritul are dorinţe contrare celor ale naturii păcătoase. Acestea sunt opuse între ele, astfel încât nu puteţi face ceea ce aţi vrea.

¹⁸ Totuşi, dacă sunteţi conduşi de Spirit, nu sunteţi sub Lege.

¹⁹ Lucrările naturii păcătoase sunt evidente: [adulterul], imoralitatea sexuală, impuritatea, indecenţa,

²⁰ idolatria, magia, certurile, rivalitatea, gelozia, izbucnirile de mânie, ambiţia egoistă, dezbinările, partidele,

²¹ invidia, [omorurile], beţia, orgiile şi alte lucruri ca acestea. Vă avertizez, cum am făcut deja: cei care practică asemenea lucruri nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu.

²² Dar rodul Spiritului este iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, amabilitatea, fidelitatea,

²³ blândeţea, stăpânirea de sine. Împotriva unor asemenea atitudini nu există Lege.

²⁴ Cei care Îi aparţin lui Cristos Iesus şi-au crucificat natura păcătoasă împreună cu pasiunile şi dorinţele ei.

²⁵ Dacă trăim prin Spirit, să şi umblăm conduşi de Spirit,

²⁶ să nu fim plini de sine, provocându-ne şi invidiindu-ne unii pe alţii.

6

¹ Fraţilor, dacă cineva este surprins în vreo greşeală, voi, care trăiţi prin Spirit, aduceţi-l înapoi la calea dreaptă într-un spirit de blândeţe. Veghează asupra ta, ca să nu fii şi tu ispitit!

² Purtaţi-vă poverile unii altora, şi veţi împlini astfel legea lui Cristos!

³ Dacă cineva crede că este ceva, când el nu e nimic, se înşală singur.

⁴ Fiecare să-şi pună la încercare propria lucrare, şi atunci va avea de ce să fie mândru prin raport cu el însuşi şi nu prin comparaţie cu altul,

⁵ căci fiecare îşi va purta propria responsabilitate.

⁶ Cine este învăţat din Cuvânt trebuie să facă parte din bunurile lui celui care îl învaţă.

⁷ Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul va şi recolta.

⁸ Cine seamănă ca să-şi satisfacă propria natură păcătoasă va recolta din ea putrezirea, dar cine seamănă pentru Spirit va recolta din Spirit viaţă eternă.

⁹ Să nu ne pierdem curajul făcând binele, căci, la timpul cuvenit, vom culege roadele, dacă nu obosim.

¹⁰ Astfel deci, cât timp avem ocazia, să practicăm binele faţă de toţi, şi mai ales faţă de fraţii în credinţă.

¹¹ Vedeţi cu ce litere mari v-am scris cu propria mea mână!

¹² Toţi cei care vor să facă o bună impresie în exterior vă obligă să vă lăsaţi circumcişi, numai ca să nu fie persecutaţi pentru crucea lui Cristos.

¹³ Într-adevăr, nici chiar cei circumcişi nu respectă Legea, dar ei vor să fiţi circumcişi ca să se poată lăuda cu carnea voastră.

¹⁴ În ce mă priveşte, să mă ferească Dumnezeu să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Iesus Cristos, prin care lumea este crucificată pentru mine, aşa cum sunt şi eu pentru lume.

¹⁵ Într-adevăr, [în Cristos Iesus,] nici circumcizia, nici necircumcizia nu au vreo importanţă, ci faptul de a fi o nouă creaţie.

¹⁶ Pace şi îndurare peste toţi cei care vor urma această regulă şi peste Israelul lui Dumnezeu!

¹⁷ De acum, nimeni să nu-mi mai provoace supărări, pentru că port pe corpul meu semnele [Domnului] Iesus!

¹⁸ Fraţilor, graţia Domnului nostru Iesus Cristos să fie cu spiritul vostru! Amen.