1

¹ Paul, apostol al lui Iesus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Adunarea lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:

² graţie şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iesus Cristos!

³ Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iesus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări!

⁴ El ne încurajează în orice necaz al nostru, ca să-i putem încuraja pe cei care sunt în orice necaz cu încurajarea pe care o primim noi înşine de la Dumnezeu.

⁵ Într-adevăr, aşa cum suferinţele lui Cristos sunt ale noastre din abundenţă, tot astfel, prin Cristos, este abundentă şi încurajarea noastră.

⁶ Dacă suntem în necaz, este pentru încurajarea şi salvarea voastră; dacă suntem încurajaţi, e pentru încurajarea voastră, care se arată eficientă în răbdarea aceloraşi suferinţe ca cele pe care le îndurăm şi noi.

⁷ Iar speranţa noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de încurajare.

⁸ Nu dorim să fiţi neinformaţi, fraţilor, de necazul care a dat peste noi în Asia, pentru că am fost copleşiţi la extrem, dincolo de puterile noastre, aşa încât am pierdut şi speranţa de a rămâne în viaţă.

⁹ Într-adevăr, în inima noastră am simţit sentinţa de moarte, ca să nu ne mai punem încrederea în noi înşine, ci în Dumnezeu, care învie morţii.

¹⁰ El ne-a scăpat dintr-un aşa mare pericol de moarte şi încă ne va scăpa. Da, avem în El această speranţă că încă ne va scăpa,

¹¹ în timp ce ne veţi ajuta la aceasta prin rugăciune. Atunci mulţi vor mulţumi cu privire la noi pentru darul care ni s-a acordat ca răspuns la rugăciunile multora.

¹² Într-adevăr, iată motivul nostru de laudă şi mărturia conştiinţei noastre: ne-am comportat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu simplitatea şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune omenească, ci în graţia lui Dumnezeu.

¹³ Noi nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi înţelegeţi, şi sper că veţi înţelege pe deplin,

¹⁴ întrucât aţi şi înţeles parţial că noi suntem motivul vostru de mândrie, aşa cum şi voi veţi fi al nostru, în ziua Domnului nostru Iesus.

¹⁵ Cu această siguranţă voiam mai întâi să vin la voi, ca să beneficiaţi de două ori.

¹⁶ Voiam să trec pe la voi în drum spre Macedonia, apoi să revin din Macedonia la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea.

¹⁷ Plănuind lucrul acesta, am dat deci dovadă de iresponsabilitate sau îmi fac planurile în mod omenesc, cu rezultatul că în mine sunt „da, da“ şi „nu, nu“ în acelaşi timp?

¹⁸ Dar, pe cât de adevărat este că Dumnezeu e fidel, mesajul nostru pentru voi nu este „da“ şi „nu“.

¹⁹ Într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu, Iesus Cristos, care a fost predicat în mijlocul vostru de către mine, Silvanus şi Timotei, nu a fost „da“ şi „nu“. Dimpotrivă, în El nu este decât „da“.

²⁰ Căci indiferent câte sunt promisiunile lui Dumnezeu, ele sunt „da“ în Cristos. De aceea, prin El este şi „amen“-ul spus de noi pentru gloria lui Dumnezeu.

²¹ Ori, Cel care ne întăreşte cu voi în Cristos şi care ne-a uns e Dumnezeu;

²² El ne-a şi sigilat cu sigiliul Său şi ne-a dat Spiritul în inimă ca o garanţie.

²³ Cât despre mine, Îl iau pe Dumnezeu ca martor asupra vieţii mele că pentru a vă menaja nu m-am mai întors în Corint.

²⁴ Nu că am vrea să dominăm peste credinţa voastră, ci mai degrabă să contribuim la bucuria voastră, căci sunteţi fermi în credinţă.

2

¹ Am decis deci în mine însumi să nu mă întorc la voi în întristare.

² Într-adevăr, dacă eu vă întristez, cine poate să mă înveselească dacă nu cel pe care l-am întristat?

³ Am scris aşa cum am făcut-o pentru a nu fi întristat, la sosirea mea, de cei care ar fi trebuit să mă bucure, pentru că am încredere în voi toţi că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.

⁴ Căci v-am scris cu multă durere şi nelinişte a inimii şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să ştiţi ce iubire debordantă am faţă de voi.

⁵ Dacă cineva a fost un motiv de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toţi, cel puţin într-o anumită măsură, ca să nu spun prea mult.

⁶ Pedeapsa dată de majoritatea dintre voi este suficientă pentru acest om.

⁷ Acum, dimpotrivă, ar trebui mai degrabă să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare.

⁸ De aceea, vă îndemn să-l asiguraţi de iubirea voastră faţă de el,

⁹ căci de aceea v-am şi scris: ca să ştiu, punându-vă la încercare, dacă sunteţi ascultători în toate lucrurile.

¹⁰ Ori, pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Şi în-tr-adevăr, ce am iertat, dacă am avut ceva să iert, am făcut-o din cauza voastră, în prezenţa lui Cristos,

¹¹ ca să nu ne păcălească Satan, pentru că ştim foarte bine ce planuri are.

¹² Când am sosit în Troas pentru a predica evanghelia lui Cristos, deşi îmi deschisese acolo o uşă,

¹³ n-am avut linişte în spiritul meu, pentru că nu l-am găsit pe fratele meu Titus. De aceea, mi-am luat rămas-bun de la ei şi m-am dus în Macedonia.

¹⁴ Dar mulţumiri să-I fie aduse lui Dumnezeu, care ne face totdeauna să triumfăm în Cristos şi care răspândeşte pretutindeni, prin noi, parfumul cunoaşterii Lui!

¹⁵ Într-adevăr, noi suntem pentru Dumnezeu mirosul plăcut al lui Cristos printre cei care sunt salvaţi şi printre cei care pier:

¹⁶ pentru unii, un miros de moarte care duce la moarte, pentru alţii, un miros de viaţă care duce la viaţă. Şi cine este la înălţimea însărcinării?

¹⁷ Într-adevăr, noi nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac alţii, ci vorbim cu sinceritate, din partea lui Dumnezeu, în Cristos şi îna-intea lui Dumnezeu.

3

¹ Începem oare din nou să ne recomandăm singuri? Sau avem nevoie, ca unii, de scrisori de recomandare pentru voi, sau din partea voastră?

² Voi sunteţi scrisoarea noastră, scrisă în inima noastră, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

³ Este limpede că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, rezultatul lucrării noastre, scrisă nu cu cerneală, ci cu Spiritul Dumnezeului cel viu, nu pe table de piatră, ci pe table care sunt inimi omeneşti.

⁴ O asemenea încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu.

⁵ Nu spun că suntem capabili, prin noi înşine, să considerăm ceva ca venind de la noi înşine. Capacitatea noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.

⁶ El ne-a şi făcut în stare să fim servitorii unui nou legământ, nu al literei, ci al Spiritului; căci litera ucide, dar Spiritul dă viaţă.

⁷ Ori, dacă lucrarea morţii , gravată cu litere pe pietre, a fost glorioasă, până acolo că israeliţii nu puteau să-şi aţintească privirile asupra feţei lui Moise, din cauza gloriei care îi radia pe faţă, şi care totuşi era trecătoare,

⁸ cu cât mai glorioasă va fi lucrarea Spiritului!

⁹ Pentru că, dacă în lucrarea ce aduce condamnare era glorie, lucrarea ce aduce dreptitudine abundă şi mai mult în glorie,

¹⁰ iar ceea ce odată a avut glorie şi-a pierdut gloria, din cauza gloriei mai mari.

¹¹ Dacă ceea ce era trecător a venit cu glorie, cu atât mai mult ceea ce rămâne a venit în glorie.

¹² Deci, întrucât avem o asemenea speranţă, lucrăm cu mare îndrăzneală,

¹³ nu ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru a împiedica poporul Israel să se uite la ea, în timp ce strălucirea ei trecea.

¹⁴ Dar mintea lor era închisă. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când citesc ei din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte.

¹⁵ Până astăzi, oricând e citit Moise, pe mintea lor este un văl,

¹⁶ dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul e dat la o parte.

¹⁷ Domnul este Spirit, iar acolo unde e prezent Spiritul Domnului este libertate.

¹⁸ Noi toţi, cu feţe neacoperite, vedem gloria Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din glorie în glorie ; aceasta vine de la Domnul, care este Spirit.

4

¹ De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această lucrare, nu ne pierdem curajul,

² ci am renunţat la faptele ascunse din cauza ruşinii, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, prin declararea pe faţă a adevărului ne recomandăm pe noi înşine conştiinţei oricărui om înaintea lui Dumnezeu.

³ Dacă evanghelia noastră este ascunsă, e ascunsă pentru cei aflaţi pe calea pierzării,

⁴ pentru cei necredincioşi, a căror minte a orbit-o dumnezeul acestei lumi, ca să nu vadă lumina evangheliei gloriei lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu.

⁵ Noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Iesus Cristos ca Domn, iar pe noi înşine ca sclavii voştri din cauza lui Iesus.

⁶ Pentru că Dumnezeu, care a spus: „Lumina să strălucească din întuneric “, este Cel care a strălucit în inima noastră, ca să ne dea lumina cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu în Persoana lui Iesus Cristos.

⁷ Dar noi avem această comoară în vase de lut, pentru ca această putere extraordinară să fie văzută că vine de la Dumnezeu şi nu de la noi.

⁸ Suntem presaţi din toate părţile, dar nu zdrobiţi; neliniştiţi, dar nu disperaţi;

⁹ persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi la pământ, dar nu distruşi.

¹⁰ Purtăm totdeauna în corpul nostru agonia [Domnului] Iesus, pentru ca şi viaţa lui Iesus să fie arătată clar în corpul nostru.

¹¹ Într-adevăr, noi care trăim suntem fără încetare daţi la moarte din cauza lui Iesus, pentru ca şi viaţa lui Iesus să fie arătată clar în corpul nostru muritor.

¹² Astfel, moartea este la lucru în noi, iar viaţa în voi.

¹³ Şi cum avem acelaşi spirit de credinţă conform cu ceea ce este scris: Am crezut, de aceea am vorbit, şi noi credem, şi de aceea vorbim.

¹⁴ Ştim într-adevăr că Cel care L-a înviat pe Domnul Iesus ne va învia şi pe noi cu Iesus şi ne va duce împreună cu voi să stăm înaintea Lui.

¹⁵ Da, toate acestea se întâmplă din cauza voastră, pentru ca graţia, care se răspândeşte la tot mai mulţi oameni, să facă să abunde aducerea de mulţumiri spre gloria lui Dumnezeu.

¹⁶ De aceea, noi nu ne pierdem curajul. Şi chiar dacă fiinţa noastră exterioară se distruge, fiinţa noastră interioară este reînnoită din zi în zi.

¹⁷ Într-adevăr, dificultăţile noastre uşoare din prezent produc pentru noi o greutate eternă de glorie, cu mult dincolo de orice comparaţie.

¹⁸ Astfel, noi nu privim la ce este vizibil, ci la ce e invizibil, căci realităţile vizibile sunt trecătoare, pe când cele invizibile sunt eterne.

5

¹ Noi ştim, într-adevăr, că dacă cortul nostru pământesc în care trăim este distrus, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă eternă în cer, neconstruită de mâini omeneşti.

² Şi oftăm în acest cort, cu dorinţa arzătoare să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cerească,

³ întrucât, după ce am fost astfel îmbrăcaţi, nu vom fi găsiţi goi.

⁴ Într-adevăr, în timp ce suntem în acest cort oftăm, copleşiţi, pentru că nu vrem să ne dezbrăcăm, ci dimpotrivă să ne îmbrăcăm, astfel încât ce e muritor să fie înghiţit de viaţă.

⁵ Şi Cel care ne-a pregătit pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat Spiritul ca garanţie.

⁶ Noi suntem deci totdeauna încrezători şi ştim că, atâta timp cât suntem acasă în corp, suntem departe de Domnul,

⁷ căci umblăm prin credinţă şi nu prin vedere.

⁸ Da, suntem încrezători şi ne-ar plăcea mai mult să părăsim acest corp şi să ne ducem acasă la Domnul.

⁹ Şi astfel, ne străduim să-I fim plăcuţi, fie că trăim în acest corp, fie că îl părăsim.

¹⁰ Într-adevăr, toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, ca fiecare să primească ce merită pentru ceea ce a făcut în timp ce era în corp, fie bine, fie rău.

¹¹ Astfel deci, întrucât ştim ce este teama de Domnul, încercăm să-i convingem pe oameni. E limpede pentru Dumnezeu ceea ce suntem noi şi sper că este limpede şi pentru conştiinţa voastră.

¹² Noi nu ne recomandăm din nou faţă de voi, ci vă dăm o ocazie de a avea un motiv de laudă cu privire la noi, ca să puteţi răspunde celor care se laudă cu ce se vede şi nu cu ce este în inimă.

¹³ Într-adevăr, dacă nu suntem întregi la minte, e pentru Dumnezeu; dacă suntem întregi la minte este pentru voi.

¹⁴ Iubirea lui Cristos ne constrânge, întrucât suntem convinşi că Unul a murit pentru toţi şi de aceea toţi au murit.

¹⁵ El a murit pentru toţi, pentru ca cei vii să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei.

¹⁶ Astfel, de acum noi nu mai privim pe nimeni din punct de vedere lumesc. Şi chiar dacă odată L-am cunoscut pe Cristos în acest fel, acum nu-L mai cunoaştem aşa.

¹⁷ De aceea, dacă cineva este în Cristos, e o creaţie nouă. Lucrurile vechi s-au dus; iată, toate lucrurile au devenit noi.

¹⁸ Toate acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin [Iesus] Cristos şi care ne-a dat lucrarea de împăcare:

¹⁹ adică Dumnezeu împăca lumea cu Sine în Cristos, nemaiimputându-le oamenilor greşelile, şi ne-a încredinţat nouă cuvântul împăcării.

²⁰ Noi suntem deci nişte ambasadori pentru Cristos, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi. Vă implorăm în numele lui Cristos: lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu!

²¹ [Într-adevăr,] pe Cel care n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim în El dreptitudinea lui Dumnezeu.

6

¹ Întrucât noi lucrăm cu Dumnezeu, vă îndemnăm să nu primiţi graţia lui Dumnezeu în zadar.

² Într-adevăr, El spune: În momentul favorabil te-am ascultat, iar în ziua salvării te-am ajutat. Iată, acum este momentul favorabil; iată, acum e ziua salvării.

³ Noi nu vrem să fim un obstacol în nimic şi pentru nimeni, ca lucrarea noastră să fie fără reproş.

⁴ Dimpotrivă, ne recomandăm pe noi înşi-ne în orice privinţă ca nişte servitori ai lui Dumnezeu printr-o mare perseverenţă în suferinţe, în nevoi, în chinuri,

⁵ sub lovituri, în închisori, răscoale, munci obositoare, în lipsă de somn şi de hrană,

⁶ în puritate, în cunoştinţă, în răbdare, în bunătate, prin Spiritul Sfânt, printr-o iubire sinceră,

⁷ prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptitudinii din mâna dreaptă şi din cea stângă;

⁸ prin glorie şi dezonoare, printr-o reputaţie bună şi o reputaţie proastă; suntem consideraţi ca nişte impostori, deşi spunem adevărul;

⁹ ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi; ca murind, şi totuşi iată că trăim. Suntem ca nişte condamnaţi, şi totuşi nu daţi la moarte;

¹⁰ ca nişte întristaţi, şi totuşi suntem totdeauna veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi posedând totul.

¹¹ V-am vorbit pe faţă, corintenilor, inima noastră vă stă larg deschisă.

¹² Noi vă cuprindem cu o mare afecţiune, dar voi nu ne daţi loc în inima voastră.

¹³ Ca să mă răsplătiţi – vă vorbesc ca unor copii – lărgiţi-vă şi voi inima!

¹⁴ Nu vă înjugaţi în mod inegal cu cei necredincioşi! Ce are de-a face dreptitudinea cu nelegiuirea? Sau ce au în comun lumina şi întunericul?

¹⁵ Ce armonie există între Cristos şi diavol? Sau ce comuniune are un credincios cu un necredincios?

¹⁶ Ce acord este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Într-adevăr, noi suntem Templul Dumnezeului cel viu, cum a zis Dumnezeu: „Voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

¹⁷ De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi Eu vă voi primi.

¹⁸ Voi fi pentru voi un Tată, iar voi veţi fi pentru Mine nişte fii şi fiice“, zice Domnul atotputernic.

7

¹ Iubiţilor, întrucât avem aceste promisiuni, să ne purificăm de tot ce ne pângăreşte corpul şi spiritul, ducându-ne sfinţenia până la capăt în teamă de Dumnezeu.

² Faceţi-ne un loc în inima voastră! N-am făcut rău nimănui, n-am ruinat pe nimeni, n-am exploatat pe nimeni.

³ Nu vorbesc astfel ca să vă condamn, căci am spus deja că sunteţi în inimile noastre, astfel încât să murim cu voi şi să trăim cu voi.

⁴ Am o mare încredere în voi; am toate motivele să fiu mândru de voi; sunt mult încurajat, debordând de bucurie în toate dificultăţile noastre.

⁵ Într-adevăr, de la sosirea noastră în Macedonia, n-am cunoscut odihna; eram dimpotrivă presaţi din toate părţile; lupte în afară, temeri înăuntru.

⁶ Dar Dumnezeu, care-i mângâie pe cei abătuţi, ne-a încurajat prin venirea lui Titus,

⁷ şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin încurajarea pe care a primit-o de la voi. El ne-a povestit despre dorul vostru, despre lacrimile voastre, despre zelul vostru pentru mine, astfel încât bucuria mea a fost cu atât mai mare.

⁸ Chiar dacă v-am întristat prin scrisoarea mea, nu regret. Şi chiar dacă am regretat – căci văd că această scrisoare v-a întristat, deşi doar pentru un timp –,

⁹ mă bucur acum, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a făcut să vă schimbaţi atitudinea, căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să nu suferiţi nicio pierdere prin noi.

¹⁰ Într-adevăr, întristarea după voia lui Dumnezeu produce o pocăinţă care conduce la salvare şi care nu se regretă niciodată, în timp ce întristarea lumii produce moartea.

¹¹ Aceeaşi întristare după voia lui Dumnezeu, vedeţi ce sârguinţă a produs în voi! Ce dezvinovăţire, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă arzătoare, ce zel, ce pedepsire a răului comis! Aţi dovedit în orice privinţă că eraţi nevinovaţi în această chestiune.

¹² Deci, dacă v-am scris, n-a fost nici din cauza celui care a comis răul, nici din cauza celui care l-a suferit, ci ca sârguinţa voastră pentru noi să fie făcută evidentă printre voi înaintea lui Dumnezeu.

¹³ Iată de ce am fost încurajaţi. Dar pe lângă încurajarea noastră, ne-am bucurat cu mult mai mult de bucuria lui Titus, pentru că spiritul lui a fost înviorat de voi toţi.

¹⁴ Dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am avut de ce să roşesc, ci, aşa cum tot ce v-am spus s-a dovedit adevărat, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată.

¹⁵ Şi afecţiunea lui pentru voi este cu atât mai mare când îşi aminteşte de ascultarea voastră a tuturor şi de primirea pe care i-aţi făcut-o cu teamă şi profund respect.

¹⁶ Mă bucur că în toate pot avea încredere în voi.

8

¹ Acum, fraţilor, dorim să vă facem cunoscută graţia pe care Dumnezeu a dat-o Adunărilor din Macedonia:

² chiar în mijlocul marii încercări a suferinţei lor, bucuria lor debordantă şi sărăcia lor profundă au făcut să se reverse bogăţia dărniciei lor.

³ Depun mărturie că ei au dat de bunăvoie, după mijloacele lor şi chiar dincolo de mijloacele lor,

⁴ şi ne-au cerut cu multă insistenţă favoarea de a lua parte la această lucrare pentru sfinţi.

⁵ Ei au făcut nu doar ce aşteptam noi, ci s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

⁶ Prin urmare, l-am îndemnat pe Titus ca, aşa cum începuse deja, să ducă la bun sfârşit şi la voi această lucrare de dărnicie.

⁷ Dar aşa cum excelaţi în toate: în credinţă, în vorbire, în cunoştinţă, în orice fel de zel şi în iubirea voastră pentru noi, vedeţi să excelaţi şi în această lucrare de binefacere.

⁸ Nu vă spun aceasta ca să vă dau un ordin, ci ca să pun la încercare sinceritatea iubirii voastre prin exemplul zelului altora.

⁹ Într-adevăr, voi cunoaşteţi graţia Domnului nostru Iesus Cristos: de dragul vostru, El a devenit sărac, deşi era bogat, pentru ca voi, prin sărăcia Lui, să vă îmbogăţiţi.

¹⁰ Şi îmi dau părerea în această privinţă, căci aceasta este în avantajul vostru, pentru că de anul trecut aţi fost primii nu numai ca să faceţi o colectă, ci să şi aveţi dorinţa de a o face.

¹¹ Acum terminaţi lucrarea, pentru ca realizarea ei în funcţie de mijloacele voastre să corespundă entuziasmului cu care aţi dorit s-o faceţi.

¹² Căci dacă există entuziasm, darul este primit potrivit cu ce are cineva, nu cu ce nu are.

¹³ Dorinţa noastră nu este ca alţii să fie uşuraţi, în timp ce voi sunteţi împovăraţi, ci să fie egalitate:

¹⁴ în împrejurările actuale, surplusul vostru va completa lipsurile lor, pentru ca şi surplusul lor să completeze lipsurile voastre, ca să fie o egalitate,

¹⁵ după cum este scris: Cine adunase mult nu avea surplus, iar cine adunase puţin nu ducea lipsă.

¹⁶ Îi mulţumesc lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Titus acelaşi zel pentru voi.

¹⁷ Într-adevăr, el nu numai că a acceptat îndemnul nostru, ci a plecat la voi mai zelos şi din proprie iniţiativă.

¹⁸ Îl trimitem cu el pe fratele care este lăudat de toate Adunările din cauza predicării evangheliei.

¹⁹ Mai mult, el a fost ales de Adunări ca să fie tovarăşul nostru de drum în acest gest de dărnicie, pe care îl îndeplinim spre gloria Domnului Însuşi şi ca dovadă a dorinţei noastre de a ajuta.

²⁰ Vrem să evităm orice critică în privinţa acestui dar generos administrat de noi,

²¹ căci avem grijă să facem ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

²² Îl trimitem cu ei pe fratele nostru, care ne-a dovedit adesea în multe feluri că este zelos, dar acum şi mai zelos, din cauza marii lui încrederi în voi.

²³ În ce-l priveşte pe Titus, el este partenerul meu şi colaboratorul meu pentru voi; cât despre fraţii noştri, ei sunt trimişii Adunărilor, gloria lui Cristos.

²⁴ În faţa Adunărilor, daţi-le deci dovada iubirii voastre şi arătaţi-le că avem motiv să fim mândri de voi.

9

¹ Nu este nevoie să vă scriu despre această lucrare faţă de sfinţi.

² Eu cunosc într-adevăr tragerea voastră de inimă cu care mă laud în faţa macedonenilor afirmând că Ahaia este gata încă de anul trecut, şi zelul vostru i-a stimulat pe cei mai mulţi dintre ei.

³ Îi trimit însă pe fraţi pentru ca lauda noastră să nu fie dezminţită în această privinţă şi să fiţi gata, aşa cum am spus.

⁴ Dacă macedonenii vin cu mine şi vă găsesc nepregătiţi, noi – ca să nu mai spun despre voi – am fi făcuţi de ruşine cu privire la această încredere.

⁵ Am considerat deci necesar să-i îndemn pe fraţi să se ducă la voi înainte de mine ca să pregătească darul generos pe care l-aţi promis deja, pentru ca în felul acesta să fie gata ca un dar generos, nu ca unul dat în silă.

⁶ Să ştiţi: cine seamănă puţin va secera puţin, iar cine seamănă din belşug va secera din belşug.

⁷ Fiecare să dea aşa cum şi-a propus în inimă, fără regret sau împotriva voinţei lui, căci Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios.

⁸ Dumnezeu poate să vă dea din abundenţă orice binecuvântări pământeşti, pentru ca, având totdeauna tot ce aveţi nevoie, să aveţi cu prisosinţă pentru orice lucrare bună,

⁹ după cum este scris: Şi-a împărţit binefacerile, a dat celor săraci, dreptitudinea lui rămâne pentru totdeauna.

¹⁰ Cel care furnizează sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrana lui vă va furniza şi vă va înmulţi sămânţa, şi va face să crească roadele dreptitudinii voastre;

¹¹ veţi fi îmbogăţiţi din orice punct de vedere pentru orice fel de dărnicie care, prin noi, va produce mulţumiri aduse lui Dumnezeu.

¹² Într-adevăr, ajutorul dat de această colectă nu numai că împlineşte nevoile sfinţilor, ci se şi revarsă prin multe mulţumiri aduse lui Dumnezeu.

¹³ Din cauza dovezii date de această lucrare, ei Îl vor glorifica pe Dumnezeu pentru ascultarea care însoţeşte mărturisirea de către voi a evangheliei lui Cristos şi pentru generozitatea contribuţiei voastre faţă de ei şi faţă de toţi,

¹⁴ în timp ce şi ei, prin rugăciune pentru voi, nu mai pot de dorul vostru, datorită graţiei extrem de mari pe care v-a dat-o Dumnezeu.

¹⁵ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său de nedescris!

10

¹ Eu însumi, Paul, vă îndemn, prin blândeţea şi bunătatea lui Cristos, eu, care sunt „umil“ când sunt faţă în faţă cu voi, dar „curajos“ când sunt departe de voi;

² vă rog ca, atunci când voi veni, să nu trebuiască să fiu tot atât de „curajos“ cât mă aştept să fiu faţă de unii care cred că noi trăim după standardele acestei lumi!

³ Căci deşi trăim în lume, nu ne luptăm cum o face lumea.

⁴ Într-adevăr, armele cu care luptăm nu sunt omeneşti, ci sunt puternice prin Dumnezeu pentru demolarea fortăreţelor; noi demolăm argumentele

⁵ şi orice obstacol care se ridică cu aroganţă împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi luăm captiv orice gând ca să-l ducem la ascultarea de Cristos.

⁶ Şi suntem gata să pedepsim orice neascultare, de îndată ce ascultarea voastră va fi deplină.

⁷ Voi vă uitaţi doar la suprafaţa lucrurilor. Dacă cineva este convins că e al lui Cristos, ar trebui să ia din nou în considerare faptul că aşa cum este el al lui Cristos, tot aşa suntem şi noi.

⁸ Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul pentru edificarea şi nu pentru dărâmarea voastră, n-aş fi făcut de ruşine.

⁹ Nu vreau să par că încerc să vă îngrozesc prin scrisorile mele.

¹⁰ Vă scriu astfel pentru că se spune: „Scrisorile lui sunt cu greutate şi puternice, dar în persoană este slab, iar vorbirea lui e vrednică de dispreţ“.

¹¹ Un asemenea om ar trebui să ia în considerare faptul că aşa cum suntem în cuvântul nostru scris când suntem absenţi, tot aşa vom fi şi în acţiunile noastre când vom fi prezenţi.

¹² Noi n-am îndrăzni să ne declarăm egali sau să ne comparăm cu unii dintre cei care se recomandă singuri. Dar, de fapt, măsurându-se după propriile lor standarde şi comparându-se cu ei înşişi, nu se arată prea inteligenţi.

¹³ Cât despre noi, nu ne lăudăm în mod exagerat, ci numai în limita câmpului de acţiune pe care ni l-a repartizat Dumnezeu făcându-ne să ajungem până la voi.

¹⁴ Căci nu ne depăşim limitele, ca şi cum n-am fi ajuns până la voi, căci într-adevăr până la voi am ajuns cu evanghelia lui Cristos.

¹⁵ Nu ne lăudăm în mod exagerat, adică cu ostenelile altora, ci speranţa noastră este ca, pe măsură ce creşte credinţa voastră, să ne vedem lucrarea crescând şi mai mult între voi, în propriul nostru câmp de acţiune.

¹⁶ Vom putea atunci să evanghelizăm regiunile situate dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu o lucrare deja făcută de alţii în propriul lor câmp de acţiune.

¹⁷ Dar, cine se laudă să se laude în Domnul.

¹⁸ Într-adevăr, nu cel care se recomandă singur este aprobat, ci cel pe care îl recomandă Domnul.

11

¹ De-aţi putea suporta din partea mea un pic de nebunie! Dar de fapt faceţi aceasta.

² Într-adevăr, sunt gelos pentru voi cu o gelozie divină, căci v-am logodit cu un singur soţ ca să vă prezint lui Cristos ca o fecioară pură.

³ Mi-e teamă însă că, aşa cum şarpele a înşelat-o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre să nu se corupă şi să se abată de la simplitatea şi puritatea faţă de Cristos.

⁴ Într-adevăr, dacă vine cineva să vă predice un alt Iesus decât Cel pe care L-am predicat noi sau dacă primiţi un alt spirit decât Cel pe care L-aţi primit sau o altă evanghelie decât cea pe care aţi acceptat-o, îl suportaţi foarte bine.

⁵ Ori, eu consider că n-am fost în nimic inferior acestor super-apostoli.

⁶ Dacă sunt incompetent în ce priveşte vorbirea, totuşi nu sunt aşa şi în ce priveşte cunoştinţa, şi v-am arătat limpede lucrul acesta în orice privinţă.

⁷ Sau am comis oare un păcat umilindu-mă pe mine însumi pentru ca voi să fiţi înălţaţi când v-am predicat în mod gratuit evanghelia lui Dumnezeu?

⁸ Am „prădat“ alte Adunări, primind de la ele o plată pentru a vă servi pe voi.

⁹ Iar când eram la voi şi am avut nevoie de ceva, n-am fost o povară pentru nimeni, căci fraţii veniţi din Macedonia mi-au împlinit nevoile. M-am ferit să vă fiu o povară în vreun fel şi voi continua să fac aşa.

¹⁰ Pe adevărul lui Cristos din mine, vă asigur că nimeni din regiunile Ahaiei nu-mi va opri această laudă a mea.

¹¹ De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie că vă iubesc!

¹² Dar acţionez astfel, şi o voi mai face, ca să tai ocazia de la cei care caută o ocazie de a fi consideraţi egali cu noi în lucrurile cu care se laudă.

¹³ Căci asemenea oameni sunt apostoli falşi, lucrători înşelători deghizaţi în apostoli ai lui Cristos.

¹⁴ Şi nu este de mirare, pentru că însuşi Satan se deghizează în înger de lumină.

¹⁵ Nu e deci mare lucru dacă şi servitorii lui se deghizează în servitori ai dreptitudinii. Sfârşitul lor va fi conform faptelor lor.

¹⁶ Vă repet: nimeni să nu creadă că sunt nebun, sau atunci acceptaţi-mă ca nebun, pentru ca şi eu să mă pot lăuda puţin!

¹⁷ Ceea ce voi spune nu este în spiritul Domnului, ci ca prin nebunie, cu siguranţa că am motive să mă laud.

¹⁸ Întrucât mulţi se laudă după criterii pur omeneşti, mă voi lăuda şi eu.

¹⁹ Într-adevăr, voi îi suportaţi de bunăvoie pe cei nebuni, dat fiindcă sunteţi aşa de înţelepţi:

²⁰ voi suportaţi dacă cineva vă face sclavi, dacă vă exploatează, dacă se foloseşte de voi, dacă vă tratează cu aroganţă, dacă vă loveşte peste faţă.

²¹ Spre ruşinea mea, recunosc că am fost prea slabi pentru aceasta! Totuşi, tot ce poate îndrăzni cineva să spună – vorbesc ca un nebun –, şi eu îndrăznesc să spun.

²² Sunt ei evrei? Şi eu sunt. Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt. Sunt ei descendenţi ai lui Abraham? Şi eu sunt.

²³ Sunt ei servitori ai lui Cristos? – Vorbesc ca un nebun. – Eu sunt mai mult. Am lucrat mult mai din greu, am fost în închisoare de mai multe ori, am fost sub lovituri mult mai mult, am fost de multe ori în pericol de moarte.

²⁴ De cinci ori am primit de la evrei 40 de lovituri fără una,

²⁵ de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, am petrecut o zi şi o noapte în mare.

²⁶ Am fost adesea în călătorii, în pericol pe râuri, în pericol din partea tâlharilor, în pericol din partea compatrioţilor mei, în pericol din partea neevreilor, în pericol în oraşe, în pericol în deşerturi, în pericol pe mare, în pericol printre aşa-zişii fraţi.

²⁷ Am cunoscut munca grea şi istovitoare, am fost deseori privat de somn, flămând şi însetat, adesea în posturi, în frig şi fără haine.

²⁸ Pe lângă toate celelalte, sunt asaltat în fiecare zi de grija pe care o am pentru toate Adunările.

²⁹ Cine este slab, fără să fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, fără ca eu să simt o durere arzătoare?

³⁰ Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu ceea ce îmi arată slăbiciunea.

³¹ Dumnezeu, care este Tatăl Domnului Iesus [Cristos] şi care e binecuvântat pentru totdeauna, ştie că nu mint.

³² În Damasc, guvernatorul regelui Areta păzea oraşul damascenilor pentru că voia să mă aresteze.

³³ Dar am fost coborât într-un coş, printr-o fereastră în zid, şi am scăpat din mâinile lui.

12

¹ Trebuie oare să mă laud? Deşi nu-mi este de folos, voi merge totuşi la viziunile şi la revelaţiile Domnului.

² Cunosc un om în Cristos care, acum 14 ani, a fost dus până în al treilea cer (nu ştiu dacă în corp sau în afara corpului, Dumnezeu ştie).

³ Şi ştiu că acest om (nu ştiu dacă în corp sau în afara corpului, Dumnezeu ştie)

⁴ a fost dus în paradis şi a auzit cuvinte de nespus, care nu-i sunt permise omului să le spună.

⁵ Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar cu mine însumi nu mă voi lăuda, decât cu slăbiciunile mele.

⁶ Dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş zice adevărul, dar mă abţin, ca nu cumva să aibă cineva o părere mai înaltă decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine.

⁷ Şi ca să nu mă îngâmf din cauza acestor revelaţii extraordinare, mi-a fost dat un ghimpe în carne, un mesager al lui Satan, ca să mă lovească şi să mă împiedice să mă îngâmf.

⁸ De trei ori I-am cerut Domnului să-l îndepărteze de mine,

⁹ şi El mi-a spus: „Graţia Mea îţi este de-ajuns, căci puterea Mea e făcută perfectă în slăbiciune“. De aceea, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să locuiască în mine.

¹⁰ De aceea, sunt mulţumit în slăbiciuni, în insulte, în privaţiuni, în persecuţii şi dificultăţi, pentru Cristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare.

¹¹ Am fost nebun [lăudându-mă astfel], dar voi m-aţi forţat la aceasta. Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci n-am fost în nimic inferior acestor „super-apostoli“, chiar dacă nu sunt nimic.

¹² Semnele lucrării mele de apostol – semne, minuni şi miracole – au fost făcute în mijlocul vostru cu toată perseverenţa.

¹³ În ce aţi fost mai puţin bine trataţi decât celelalte Adunări, dacă nu în faptul că nu v-am fost o povară? Iertaţi-mi această „nedreptate“!

¹⁴ Iată că pentru a treia oară sunt gata să vin la voi, şi nu vă voi fi o povară, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Într-adevăr, nu copiii ar trebui să strângă pentru părinţi, ci părinţii pentru copiii lor.

¹⁵ Cât despre mine, voi face foarte bucuros cheltuieli şi mă voi cheltui pe mine însumi pentru voi. Dacă eu vă iubesc mai mult, voi mă iubiţi mai puţin?

¹⁶ Aşa să fie! Nu v-am fost o povară, dar, viclean cum sunt, v-am prins prin înşelătorie !

¹⁷ V-am exploatat oare prin vreunul dintre cei pe care vi i-am trimis?

¹⁸ L-am încurajat pe Titus să se ducă la voi şi l-am trimis cu el pe fratele nostru. Oare v-a exploatat Titus? N-am umblat noi în acelaşi spirit, pe aceleaşi urme?

¹⁹ Aţi crezut în tot acest timp că ne apărăm înaintea voastră? Înaintea lui Dumnezeu, în Cristos, vorbim noi, şi toate acestea, iubiţilor, pentru edificarea voastră.

²⁰ Mi-e teamă, într-adevăr, ca la venirea mea să nu vă găsesc aşa cum aş vrea şi nici voi să nu mă găsiţi aşa cum aţi vrea. Mi-e teamă că voi găsi certuri, gelozie, izbucniri de mânie, rivalităţi, vorbiri de rău, bârfă, îngâmfare, tulburări.

²¹ Mi-e teamă ca la venirea mea Dumnezeul meu să nu mă umilească din nou înaintea voastră şi să plâng pentru mulţi care au continuat în păcatele lor din trecut şi care nu s-au pocăit de necurăţenia, de imoralitatea sexuală şi de desfrânarea pe care le-au practicat.

13

¹ Aceasta va fi a treia mea vizită la voi. Orice chestiune trebuie să fie confirmată prin declaraţia a doi sau trei martori.

² Am zis deja celor care continuă în păcatele lor dinainte şi tuturor celorlalţi când eram cu voi în a doua mea vizită, şi o repet acum în absenţa mea: dacă vin din nou, nu voi fi indulgent,

³ întrucât voi căutaţi o dovadă a faptului că Cristos vorbeşte în mine. Într-adevăr, El nu este slab faţă de voi, ci e puternic printre voi.

⁴ Căci deşi Cristos a fost crucificat în slăbiciune, totuşi trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Şi noi suntem slabi în El, dar vom trăi cu El prin puterea lui Dumnezeu îndreptată spre voi.

⁵ Examinaţi-vă voi înşivă ca să ştiţi dacă sunteţi în credinţă; testaţi-vă pe voi înşivă! Nu realizaţi cu privire la voi înşivă că Iesus Cristos este în voi? Desigur, dacă nu cumva aţi căzut la test.

⁶ Dar sper că veţi recunoaşte că noi n-am căzut la test.

⁷ Totuşi, ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău, nu ca oamenii să vadă că am trecut testul, ci ca voi să faceţi binele, chiar dacă noi părem să fi căzut la test.

⁸ Într-adevăr, noi nu putem face nimic împotriva adevărului, ci numai pentru adevăr.

⁹ Ne bucurăm de fiecare dată când noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici. Ceea ce cerem în rugăciunile noastre este perfecţionarea voastră.

¹⁰ Iată de ce vă scriu acestea când sunt absent: ca atunci când voi fi prezent să nu fiu nevoit să dau dovadă de severitate, conform cu autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru edificare şi nu pentru distrugere.

¹¹ În rest, fraţilor, bucuraţi-vă, tindeţi spre perfecţiune, încurajaţi-vă unii pe alţii, gândiţi la fel, trăiţi în pace, şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi.

¹² Salutaţi-vă unii pe alţii cu un sărut sfânt! Toţi sfinţii vă salută.

¹³ Graţia Domnului Iesus Cristos, iubirea lui Dumnezeu şi comuniunea Spiritului Sfânt să fie cu voi toţi!