1

¹ Paul, chemat să fie apostol al lui Cristos Iesus prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sostenes,

² către Adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Cristos Iesus şi chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei care, pretutindeni, fac apel la numele Domnului nostru, Iesus Cristos, Domnul lor şi al nostru:

³ graţia şi pacea să vă fie date din partea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, şi a Domnului Iesus Cristos!

⁴ Îi mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu cu privire la voi pentru graţia lui Dumnezeu care v-a fost acordată în Cristos Iesus.

⁵ Într-adevăr, în El aţi fost îmbogăţiţi în toate, în orice fel de vorbire şi în orice fel de cunoştinţă,

⁶ întrucât mărturia noastră despre Cristos a fost confirmată în voi,

⁷ astfel încât nu duceţi lipsă de niciun dar spiritual în timp ce aşteptaţi clipa apariţiei Domnului nostru Iesus Cristos.

⁸ El vă va şi întări până la sfârşit, pentru ca să fiţi ireproşabili în ziua Domnului nostru Iesus Cristos.

⁹ Dumnezeu este fidel, El care v-a chemat la comuniunea cu Fiul Său, Iesus Cristos, Domnul nostru.

¹⁰ Vă îndemn, fraţilor, în numele Domnului nostru Iesus Cristos, să aveţi toţi acelaşi limbaj şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi perfect uniţi în aceeaşi gândire şi opinie.

¹¹ Într-adevăr, fraţii mei, unii din familia lui Cloe m-au informat cu privire la voi că există rivalităţi între voi.

¹² Vreau să spun prin aceasta că fiecare dintre voi afirmă: „Eu sunt pentru Paul!“ sau: „Eu sunt pentru Apolo!“ sau: „Eu sunt pentru Cefa !“ sau: „Eu sunt pentru Cristos!“

¹³ Oare este Cristos împărţit? Oare Paul a fost crucificat pentru voi? Sau în numele lui Paul aţi fost botezaţi?

¹⁴ Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul dintre voi, în afară de Crispus şi Gaius,

¹⁵ astfel încât nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.

¹⁶ Da, am botezat şi familia lui Ştefana, dar în rest nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

¹⁷ De fapt, Cristos nu m-a trimis să botez, ci să predic evanghelia, nu cu cuvinte ale înţelepciunii omeneşti, astfel încât crucea lui Cristos să nu fie lipsită de puterea ei.

¹⁸ Într-adevăr, mesajul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi care suntem salvaţi e puterea lui Dumnezeu,

¹⁹ căci este scris: Voi distruge înţelepciunea celor înţelepţi şi voi zădărnici înţelegerea celor inteligenţi.

²⁰ Unde este înţeleptul? Unde e specialistul în Lege? Unde este participantul la dezbateri din epoca actuală? N-a făcut Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii?

²¹ Căci întrucât în înţelepciunea lui Dumnezeu lumea nu L-a cunoscut prin înţelepciunea ei, lui Dumnezeu I-a plăcut să-i salveze pe credincioşi prin nebunia mesajului predicat.

²² Evreii cer semne miraculoase, iar grecii caută înţelepciunea,

²³ noi însă predicăm un Mesia crucificat, o piatră de poticnire pentru evrei şi o nebunie pentru neevrei.

²⁴ Dar pentru cei chemaţi, atât evrei, cât şi greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

²⁵ Într-adevăr, ceea ce pare nebunia lui Dumnezeu e mai înţeleaptă decât înţelepciunea omului, iar slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât tăria omului.

²⁶ Fraţilor, priviţi la propria voastră chemare: nu există printre voi mulţi înţelepţi după standardele omeneşti, nici mulţi puternici, nici mulţi nobili.

²⁷ Dar Dumnezeu a ales ce este nebunesc în lume pentru a face de ruşine pe cei înţelepţi, şi Dumnezeu a ales ceea ce lumea numeşte slab pentru a face de ruşine pe cei puternici.

²⁸ Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, lucrurile care nu există, ca să zădărnicească lucrurile care există,

²⁹ pentru ca nimeni să nu se poată lăuda înaintea lui Dumnezeu.

³⁰ Datorită Lui sunteţi voi în Cristos Iesus, care a devenit pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, adică dreptitudinea, sfinţenia şi răscumpărarea noastră,

³¹ pentru ca, după cum este scris, cine se laudă să se laude în Domnul.

2

¹ Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit cu o superioritate a limbajului sau a înţelepciunii ca să vă anunţ misterul lui Dumnezeu,

² căci am decis să nu cunosc printre voi nimic altceva decât pe Iesus Cristos şi pe El crucificat.

³ Am fost la voi slab, temător şi tremurând tot.

⁴ Mesajul şi predicarea mea nu erau bazate pe cuvintele convingătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci pe o dovadă a Spiritului şi a puterii,

⁵ astfel încât credinţa voastră să nu se bazeze pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

⁶ Totuşi, noi vorbim un mesaj al înţelepciunii pentru cei maturi, dar nu înţelepciunea acestei epoci, nici a conducătorilor acestei epoci care sunt sortiţi nimicirii.

⁷ Nu, noi vorbim înţelepciunea secretă a lui Dumnezeu, o înţelepciune care a fost ascunsă şi pe care Dumnezeu, înainte de începerea timpului, a pregătit-o dinainte pentru gloria noastră.

⁸ Niciunul dintre conducătorii acestei epoci n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o nu L-ar fi crucificat pe Domnul gloriei.

⁹ Ci, după cum este scris, ceea ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit şi n-a apărut în mintea cuiva este ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru cei care Îl iubesc.

¹⁰ Dumnezeu însă ni le-a revelat prin Spiritul Său, căci Spiritul cercetează totul, chiar şi profunzimile lui Dumnezeu.

¹¹ Într-adevăr, cine printre oameni cunoaşte gândurile omului, dacă nu spiritul omului care este în el? La fel, nimeni nu cunoaşte gândurile lui Dumnezeu în afară de Spiritul lui Dumnezeu.

¹² Noi însă n-am primit spiritul lumii, ci Spiritul care vine de la Dumnezeu, ca să cunoaştem ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu.

¹³ Şi noi vorbim despre aceasta nu cu cuvinte învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu cuvinte învăţate de la Spirit, explicând lucruri spirituale în termeni spirituali.

¹⁴ Dar omul natural nu acceptă lucrurile care vin de la Spiritul lui Dumnezeu, căci ele sunt o nebunie pentru el, şi nu le poate înţelege, pentru că ele sunt judecate în mod spiritual.

¹⁵ Dimpotrivă, omul îndrumat de Spirit judecă toate lucrurile, totuşi el însuşi nu poate fi judecat corect de nimeni.

¹⁶ Într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L instruiască? Noi însă avem gândul lui Cristos.

3

¹ Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni îndrumaţi de Spirit, ci ca unor oameni îndrumaţi de natura lor proprie, ca unor bebeluşi în Cristos.

² V-am dat lapte, nu hrană tare, căci încă nu puteaţi s-o mâncaţi, şi nici acum nu puteţi,

³ pentru că sunteţi încă controlaţi de natura voastră. Într-adevăr, întrucât există între voi invidie, rivalitate [şi dezbinări], nu sunteţi voi îndrumaţi de natura voastră şi nu vă comportaţi într-un mod pur omenesc?

⁴ Atunci când cineva zice: „Eu sunt pentru Paul!“, iar altul: „Eu sunt pentru Apolo!“, nu sunteţi voi controlaţi de natura voastră?

⁵ Cine este deci Apolo şi cine e Paul? Doar nişte servitori prin care aţi crezut, conform cu ceea ce Domnul a acordat fiecăruia.

⁶ Eu am plantat, Apolo a udat , dar Dumnezeu a făcut să crească.

⁷ Astfel, nici cel care plantează, nici cel care udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu, care face să crească.

⁸ Cine plantează şi cine udă sunt una, şi fiecare îşi va primi răsplata în funcţie de propria muncă.

⁹ Într-adevăr, noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, construcţia lui Dumnezeu.

¹⁰ Conform graţiei lui Dumnezeu care mi-a fost dată, am pus fundaţia ca un arhitect înţelept, şi altul construieşte deasupra. Totuşi, fiecare să ia seama cum construieşte deasupra,

¹¹ căci nimeni nu poate pune o altă fundaţie decât cea care a fost pusă, care este Iesus Cristos.

¹² Dacă se construieşte pe această fundaţie cu aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie,

¹³ lucrarea fiecăruia va deveni evidentă, pentru că Ziua o va arăta, deoarece va fi revelată în foc, şi focul va dovedi calitatea lucrării fiecăruia.

¹⁴ Dacă lucrarea construită de un om pe fundaţie rămâne, el va primi o răsplată.

¹⁵ Dacă lucrarea lui arde, el îşi va pierde răsplata; el însuşi va fi salvat, dar ca printr-un foc.

¹⁶ Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

¹⁷ Dacă cineva distruge Templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va distruge, pentru că Templul lui Dumnezeu este sfânt, şi acest Templu sunteţi voi.

¹⁸ Nimeni să nu se înşele: dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept după standardele acestei epoci, să devină nebun ca să ajungă înţelept,

¹⁹ căci înţelepciunea acestei lumi e o nebunie înaintea lui Dumnezeu. Într-adevăr, este scris: El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.

²⁰ Şi încă: Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi, ştie că sunt zadarnice.

²¹ De aceea, nimeni să nu se fălească cu oameni, căci totul este al vostru:

²² fie Paul, fie Apolo, fie Cefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile prezente, fie lucrurile viitoare. Totul e al vostru,

²³ iar voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.

4

¹ Astfel deci, ar trebui să fim consideraţi ca nişte servitori ai lui Cristos şi administratori ai misterelor lui Dumnezeu.

² În rest, ce se cere de la administratori este să fie găsiţi fideli.

³ Nu contează câtuşi de puţin pentru mine că sunt judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc; de fapt, nici eu însumi nu mă mai judec,

⁴ căci nu sunt conştient de nimic împotriva mea, totuşi nu prin aceasta sunt achitat. Domnul e Cel care mă judecă.

⁵ De aceea, nu judecaţi nimic până la timpul stabilit, până va veni Domnul, căci El va scoate la lumină ce este ascuns în întuneric şi va dezvălui motivele inimilor. Fiecare îşi va primi atunci lauda de la Dumnezeu.

⁶ Fraţilor, din cauza voastră am aplicat aceste imagini lui Apolo şi mie însumi, ca să învăţaţi prin exemplul nostru să nu treceţi [în gândirea voastră] dincolo de ceea ce este scris, pentru ca nimeni să nu se umfle de mândrie cu cineva împotriva altuia.

⁷ Într-adevăr, ce te face diferit de altul? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit?

⁸ Deja sunteţi sătui, deja v-aţi îmbogăţit, deja aţi domnit ca regi fără noi! Măcar de-aţi domni, ca să domnim şi noi împreună cu voi!

⁹ Într-adevăr, mi se pare că Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, ultimii oameni, nişte condamnaţi la moarte în arenă, întrucât am devenit un spectacol pentru întregul univers, atât pentru îngeri, cât şi pentru oameni.

¹⁰ Noi suntem nebuni din cauza lui Cristos, dar voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, dar voi sunteţi tari; voi sunteţi onoraţi, dar noi suntem dezonoraţi.

¹¹ Până în această oră suferim de foame, de sete, de lipsă de îmbrăcăminte; suntem maltrataţi şi fără cămin;

¹² ne obosim lucrând cu propriile noastre mâini. Când suntem insultaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, suportăm;

¹³ când suntem calomniaţi, vorbim cu blândeţe. Am ajuns ca gunoiul lumii, deşeul tuturor, chiar până acum.

¹⁴ Nu vă scriu acestea ca să vă fac de ruşine, ci vă avertizez ca pe copiii mei iubiţi.

¹⁵ Într-adevăr, chiar dacă aţi avea 10.000 de învăţători în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi, căci, în Cristos, eu am devenit tatăl vostru prin evanghelie.

¹⁶ Vă îndemn deci: fiţi imitatorii mei!

¹⁷ De aceea vi l-am trimis pe Timotei, care este copilul meu iubit şi fidel în Domnul: el vă va reaminti modul meu de viaţă în Cristos Iesus, aşa cum învăţ eu pretutindeni în fiecare Adunare.

¹⁸ Unii s-au umflat de mândrie, crezând că nu voi veni la voi.

¹⁹ Dar voi veni curând, dacă este voia Domnului, şi voi lua cunoştinţă nu de cuvintele celor care s-au umflat de mândrie, ci de puterea lor.

²⁰ Într-adevăr, Regatul lui Dumnezeu nu stă în cuvinte, ci în putere.

²¹ Ce vreţi? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu iubire şi cu un spirit de blândeţe?

5

¹ Se aude de fapt că între voi există imoralitate sexuală, şi încă o asemenea imoralitate cum nu există nici între necredincioşi: până acolo că un om trăieşte cu soţia tatălui său!

² Şi voi v-aţi umflat de mândrie, în loc să fi jelit, astfel încât cel care a făcut această faptă să fie exclus din mijlocul vostru!

³ Cât despre mine, absent cu corpul, dar prezent în spirit, l-am judecat deja pe cel care a comis un asemenea lucru, ca şi cum aş fi fost prezent.

⁴ În numele Domnului nostru Iesus [Cristos], când sunteţi adunaţi, şi eu sunt cu voi în spirit, cu puterea Domnului nostru Iesus [Cristos],

⁵ daţi un asemenea om pe mâna lui Satan, pentru distrugerea naturii păcătoase, ca spiritul lui să fie salvat în ziua Domnului [Iesus]!

⁶ Lauda voastră nu este bună. Nu ştiţi că puţină drojdie face să crească tot aluatul?

⁷ Debarasaţi-vă de drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, fără drojdie, aşa cum de fapt şi sunteţi. Într-adevăr, Cristos, Mielul nostru pascal, a fost sacrificat [pentru noi].

⁸ De aceea, să ţinem sărbătoarea nu cu drojdia veche, drojdia răului şi a răutăţii, ci cu pâinile fără drojdie ale sincerităţii şi adevărului.

⁹ V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu cei ce trăiesc în imoralitate sexuală,

¹⁰ dar nu m-am referit deloc la oamenii din această lume care trăiesc în imoralitate, care doresc să posede tot mai mult, care sunt escroci sau care sunt idolatri; altfel, ar trebui să ieşiţi din lume.

¹¹ De fapt, ce v-am scris este să nu vă asociaţi cu cineva care, deşi îşi zice fratele vostru, trăieşte în imoralitate sexuală, doreşte să posede tot mai mult, este idolatru, calomniator, beţiv sau hoţ. Cu un asemenea om nici măcar să nu mâncaţi!

¹² Într-adevăr, ce treabă am eu să-i judec pe cei din exterior? N-ar trebui să-i judecaţi pe cei din interior?

¹³ Pe cei din exterior, Dumnezeu îi va judeca. Scoateţi-l dintre voi pe cel rău!

6

¹ Dacă unul dintre voi are o dispută cu altul, cum îndrăzneşte să se lase judecat de cei nedrepţi şi nu de sfinţi ?

² Oare nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, nu sunteţi competenţi să judecaţi cazuri de mică importanţă?

³ Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile acestei vieţi!

⁴ Deci, dacă aveţi dispute privind chestiunile vieţii de fiecare zi, îi luaţi ca judecători pe unii care sunt total dispreţuiţi în Adunare!

⁵ Aceasta o spun spre ruşinea voastră. Astfel, nu există între voi niciunul destul de înţelept pentru a judeca între credincioşi?

⁶ Dimpotrivă, un frate este în proces împotriva unui frate, şi aceasta înaintea necredincioşilor!

⁷ Este deja pentru voi un eşec total faptul de a avea procese unii cu alţii. De ce nu suportaţi mai degrabă o nedreptate? De ce nu vă lăsaţi mai degrabă să fiţi înşelaţi?

⁸ Dimpotrivă, voi sunteţi cei care nedreptăţiţi şi înşelaţi, şi încă pe fraţi!

⁹ Sau nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi: nici cei care trăiesc în imoralitate sexuală, nici idolatrii, nici adulterii, nici travestiţii, nici homosexualii,

¹⁰ nici hoţii, nici cei doritori să posede tot mai mult, nici beţivii, nici calomniatorii, nici exploatatorii nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu.

¹¹ Şi aceasta eraţi unii dintre voi. Dar voi aţi fost spălaţi, aţi fost declaraţi sfinţi, aţi fost consideraţi drepţi în numele Domnului Iesus Cristos şi prin Spiritul Dumnezeului nostru.

¹² Totul îmi este permis, dar nu totul îmi e de folos. Totul îmi este permis, dar nu mă voi lăsa dominat de nimic.

¹³ Alimentele sunt pentru stomac, iar stomacul pentru alimente, şi Dumnezeu le va distruge şi pe unul şi pe celelalte. Dar corpul nu este pentru imoralitate sexuală, ci pentru Domnul, iar Domnul pentru corp.

¹⁴ Ori Dumnezeu, care L-a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.

¹⁵ Nu ştiţi despre corpurile voastre că sunt mădularele lui Cristos? Voi lua eu atunci mădularele lui Cristos şi voi face din ele mădularele unei prostituate? În niciun caz!

¹⁶ Nu ştiţi că cine se uneşte cu o prostituată este un singur corp cu ea? Într-adevăr, se spune: Cei doi vor fi un singur corp.

¹⁷ Dar cine se uneşte cu Domnul e un singur spirit cu El.

¹⁸ Fugiţi de imoralitatea sexuală! Orice alt păcat pe care îl comite un om este exterior corpului său, dar cine se dedă imoralităţii sexuale păcătuieşte contra propriului său corp.

¹⁹ Sau nu ştiţi despre corpul vostru că e Templul Spiritului Sfânt care este în voi, pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Voi nu sunteţi ai voştri,

²⁰ căci aţi fost cumpăraţi cu un mare preţ: glorificaţi-L deci pe Dumnezeu în corpul vostru [şi în spiritul vostru, care Îi aparţin lui Dumnezeu]!

7

¹ Cu privire la ce mi-aţi scris, este bine pentru un om să nu se căsătorească,

² dar, pentru a evita orice imoralitate sexuală, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ.

³ Soţul să-şi împlinească datoria conjugală faţă de soţia lui şi la fel soţia faţă de soţul ei.

⁴ Soţia nu dispune de corpul ei, ci soţul; la fel, nici soţul nu dispune de corpul său, ci soţia.

⁵ Nu vă privaţi unul pe altul, decât de comun acord pentru un timp, ca să vă consacraţi [postului şi] rugăciunii; apoi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan din cauza lipsei voastre de autocontrol!

⁶ Spun aceasta ca o concesie, nu ca un ordin.

⁷ Aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, dar fiecare îşi are propriul dar de la Dumnezeu, unii în acest mod, alţii în alt mod.

⁸ Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.

⁹ Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că e mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorinţă.

¹⁰ Dar celor căsătoriţi nu le poruncesc eu, ci Domnul: O soţie să nu se separe de soţul ei

¹¹ – dacă se separă, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei –, iar soţul să nu divorţeze de soţia lui.

¹² Celorlalţi le spun eu, nu Domnul : dacă un frate are o soţie necredincioasă, şi ea este de acord să trăiască cu el, să nu divorţeze de ea;

¹³ iar dacă o femeie are un soţ necredincios, şi el e de acord să trăiască cu ea, să nu divorţeze de soţul ei.

¹⁴ Într-adevăr, soţul necredincios beneficiază de sfinţenia soţiei lui, iar soţia necredincioasă beneficiază de sfinţenia soţului ei; altfel, copiii voştri nu ar fi puri, pe când în realitate sunt sfinţi.

¹⁵ Dacă necredinciosul vrea să se separe, s-o facă; fratele, sau sora, nu este legat într-un asemenea caz. Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.

¹⁶ Într-adevăr, cum poţi să ştii, soţie, dacă-ţi vei salva soţul? Sau cum poţi să ştii, soţule, dacă-ţi vei salva soţia?

¹⁷ Totuşi, fiecare să trăiască după darul pe care i l-a dat Domnul, după chemarea pe care a primit-o de la Dumnezeu. Aceasta este instrucţiunea pe care o dau eu în toate Adunările.

¹⁸ Era cineva circumcis când a fost chemat? Să nu caute să ascundă lucrul acesta! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se lase circumcis!

¹⁹ Circumcizia nu este nimic şi nici necircumcizia nu e nimic, ci ceea ce contează este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu.

²⁰ Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat.

²¹ Erai sclav când ai fost chemat? Nu te nelinişti, dar, dacă poţi să devii liber, foloseşte-te mai degrabă de şansă!

²² Într-adevăr, sclavul care a fost chemat în Domnul e un om liber al Domnului; la fel, omul liber care a fost chemat este un sclav al lui Cristos.

²³ Voi aţi fost cumpăraţi cu un mare preţ: nu deveniţi sclavi ai oamenilor!

²⁴ Fraţilor, fiecare să rămână în comuniune cu Dumnezeu în acea stare în care a fost chemat!

²⁵ Cu privire la cei necăsătoriţi, nu am un ordin de la Domnul, dar îmi dau o părere, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere:

²⁶ eu cred că, din cauza crizei actuale, e bine ca un om să rămână aşa cum este.

²⁷ Eşti legat de o soţie? Nu căuta să rupi această legătură! Nu eşti legat de o soţie? Nu căuta soţie!

²⁸ Totuşi, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti; iar dacă fecioara se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Dar cei care se căsătoresc vor avea suferinţe în viaţa lor, şi eu aş vrea să vi le cruţ.

²⁹ Ceea ce vreau să spun, fraţilor, este că timpul e scurt. De acum, cei care au o soţie să fie ca şi cum n-ar avea,

³⁰ cei care plâng ca şi cum n-ar plânge, cei care se bucură ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără ca şi cum n-ar poseda,

³¹ iar cei care se folosesc de lucrurile bune ale acestei lumi ca şi cum nu s-ar folosi deplin, căci lumea în forma ei actuală trece.

³² Eu aş dori ca voi să fiţi fără griji. Cel necăsătorit se preocupă de lucrurile Domnului, cum să-I placă Domnului,

³³ pe când cel căsătorit se preocupă de lucrurile acestei lumi, cum să-i placă soţiei sale,

³⁴ iar interesele lui sunt împărţite. Femeia necăsătorită şi fecioara se preocupă de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte în corp şi în spirit, pe când cea căsătorită se preocupă de lucrurile lumii: cum să-i placă soţului.

³⁵ Vă spun aceasta în interesul vostru, nu ca să vă impun nişte constrângeri, ci ca să promovez buna-cuviinţă şi să asigur o consacrare Domnului fără distragerea atenţiei.

³⁶ Dacă cineva crede că acţionează în mod incorect faţă de logodnica lui fecioară lăsând-o să treacă de floarea vârstei şi dacă aşa trebuie să se întâmple, să facă cum vrea; nu păcătuieşte, să se căsătorească!

³⁷ Cât despre cel care stă ferm în inima lui, fără constrângere şi având control asupra propriei dorinţe, şi care a decis în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa, face bine.

³⁸ Astfel, cine se căsătoreşte cu logodnica lui face bine şi cine nu se căsătoreşte face mai bine.

³⁹ O femeie este legată [prin Lege] de soţul ei atâta timp cât trăieşte; dar dacă soţul moare, e liberă să se recăsătorească cu cine vrea, el însă trebuie să-I aparţină Domnului.

⁴⁰ După părerea mea, ea este mai fericită dacă rămâne aşa cum e. Şi cred că şi eu am Spiritul lui Dumnezeu.

8

¹ În ce priveşte carnea sacrificată idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. – Cunoştinţa îngâmfă, dar iubirea edifică.

² Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu ştie nimic cum ar trebui să cunoască.

³ Dar dacă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, este cunoscut de El.

⁴ Deci, în ce priveşte mâncatul cărnii sacrificate idolilor, ştim că în lume nu există idol şi că nu există [alt] Dumnezeu decât Unul singur.

⁵ Căci chiar dacă există aşa-zişi zei, fie în cer, fie pe pământ, cum într-adevăr există mulţi zei şi mulţi domni,

⁶ totuşi, pentru noi nu există decât un singur Dumnezeu, Tatăl, din care vin toate lucrurile şi pentru care trăim noi, şi un singur Domn, Iesus Cristos, prin care există totul şi prin care trăim şi noi.

⁷ Dar nu toţi au această cunoştinţă. Unii sunt încă aşa de obişnuiţi cu idolii, că atunci când mănâncă o asemenea carne cred că ea a fost sacrificată unui idol, şi întrucât conştiinţa lor este slabă, e pângărită.

⁸ Ori, nu un aliment ne apropie de Dumnezeu; dacă nu mâncăm din el nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm din el nu câştigăm nimic.

⁹ Totuşi, aveţi grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o piatră de poticnire pentru cei slabi.

¹⁰ Într-adevăr, dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoştinţă, stând la masă în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu va fi încurajată să mănânce carne sacrificată idolilor?

¹¹ Astfel, acest frate slab, pentru care a murit Cristos, este distrus prin cunoştinţa ta.

¹² Păcătuind astfel împotriva fraţilor şi rănindu-le conştiinţa, care e slabă, păcătuiţi împotriva lui Cristos.

¹³ De aceea, dacă un aliment îl face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mai mânca niciodată carne, pentru ca fratele meu să nu păcătuiască.

9

¹ Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iesus [Cristos], Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul?

² Dacă pentru alţii nu sunt apostol, sunt cel puţin pentru voi, căci voi sunteţi amprenta care îmi autentifică lucrarea de apostol în Domnul.

³ Aceasta este apărarea mea faţă de cei care mă examinează.

⁴ Oare nu avem dreptul să mâncăm şi să bem?

⁵ Nu avem dreptul să ducem cu noi o soră care să fie soţia noastră, cum fac ceilalţi apostoli, fraţii Domnului şi Cefa ?

⁶ Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?

⁷ Cine serveşte ca soldat pe propria lui cheltuială? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Cine păstoreşte o turmă şi nu se hrăneşte din laptele turmei?

⁸ Oare spun acestea doar dintr-un punct de vedere omenesc? Nu spune şi Legea acelaşi lucru?

⁹ Într-adevăr, în Legea lui Moise este scris: Nu lega gura boului când treieră grâul. Oare de boi e preocupat Dumnezeu?

¹⁰ Sau nu spune El aceasta mai degrabă din cauza noastră? Da, din cauza noastră a fost scris lucrul acesta, pentru că plugarul trebuie să are cu speranţă, iar treierătorul să treiere cu speranţa că îşi va primi partea.

¹¹ Dacă noi am semănat pentru voi bunurile spirituale, este oare prea mult dacă recoltăm o parte din bunurile voastre materiale?

¹² Dacă alţii au acest drept asupra voastră, oare nu mai degrabă noi? Dar noi nu ne-am folosit de acest drept; dimpotrivă, suportăm totul, ca să nu împiedicăm evanghelia lui Cristos.

¹³ Nu ştiţi că cei care servesc în templu îşi primesc hrana de la templu, iar cei care servesc la altar primesc o parte din ce se oferă pe altar?

¹⁴ Astfel, şi Domnul a poruncit celor care predică evanghelia să-şi câştige existenţa din evanghelie.

¹⁵ Dar eu nu m-am folosit de niciunul dintre aceste drepturi şi nu scriu aceasta ca să se facă aşa în cazul meu, căci aş vrea mai bine să mor decât să mă lipsească cineva de acest motiv de laudă.

¹⁶ Dacă predic evanghelia, nu este pentru mine un motiv de laudă, căci e o obligaţie care îmi este impusă, şi vai de mine dacă nu predic evanghelia!

¹⁷ Dacă o fac de bunăvoie, primesc o răsplată; dacă o fac fără voie, este o însărcinare care mi-a fost încredinţată.

¹⁸ Care e deci răsplata mea? Aceasta: ca în predicarea mea să ofer evanghelia în mod gratis, fără să fac uz de dreptul meu de predicator al evangheliei.

¹⁹ Într-adevăr, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor, ca să-i câştig pe cât mai mulţi.

²⁰ Cu evreii am fost ca un evreu, ca să-i câştig pe evrei; cu cei care sunt sub Legea lui Moise, ca şi când aş fi fost sub Lege – deşi eu însumi nu sunt sub Lege – ca să-i câştig pe cei care sunt sub Lege;

²¹ cu cei care sunt fără Lege, ca şi cum aş fi fără Lege – deşi nu sunt fără legea lui Dumnezeu, ci sunt supus legii lui Cristos – ca să-i câştig pe cei care sunt fără Lege.

²² Am devenit slab faţă de cei slabi, ca să-i câştig pe cei slabi; m-am făcut totul pentru toţi, ca să salvez prin orice mijloc pe unii dintre ei,

²³ şi fac totul din cauza evangheliei, ca să am parte de binecuvântările ei.

²⁴ Nu ştiţi că toţi concurenţii de pe stadion aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi în aşa fel încât să-l luaţi!

²⁵ Toţi atleţii practică autocontrolul în toate, şi ei o fac pentru a primi o cunună care nu va dura; dar noi o facem pentru o cunună care va dura pentru totdeauna.

²⁶ De aceea, eu nu alerg ca şi cum obiectivul ar fi neclar, şi boxez, dar nu ca unul care loveşte în aer.

²⁷ Dimpotrivă, mă port aspru cu corpul meu şi îl subjug, ca nu cumva, după ce am predicat altora, să fiu eu însumi descalificat.

10

¹ Fraţilor, vreau să ştiţi că strămoşii noştri erau toţi sub nor şi toţi au trecut prin mare,

² toţi au fost botezaţi în Moise în nor şi în mare;

³ toţi au mâncat aceeaşi hrană spirituală

⁴ şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, căci beau dintr-o stâncă spirituală care-i însoţea, şi această stâncă era Cristos.

⁵ Dar Dumnezeu n-a găsit plăcere în cei mai mulţi dintre ei, căci corpurile lor au fost împrăştiate în deşert.

⁶ Aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne servească de exemple, ca să nu poftim lucruri rele, aşa cum au poftit ei.

⁷ Să nu deveniţi idolatri, aşa ca unii dintre ei, după cum este scris: Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, apoi ei s-au sculat ca să se amuze.

⁸ Să nu ne mai dedăm la imoralitate sexuală, cum au făcut unii dintre ei, astfel că într-o singură zi au căzut 23.000.

⁹ Să nu-L provocăm pe Cristos, cum au făcut unii dintre ei, şi au pierit prin şerpi.

¹⁰ Să nu murmuraţi, cum au făcut unii dintre ei, şi au fost ucişi de îngerul distrugător.

¹¹ Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să servească drept exemple şi au fost scrise ca o avertizare pentru noi, peste care a venit sfârşitul epocilor.

¹² Astfel deci, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!

¹³ Nu v-a cuprins nicio ispită care să nu fi fost omenească. Dumnezeu e fidel, şi El nu va permite să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi răbda, ci odată cu ispita va pregăti şi mijlocul de a ieşi din ea, ca s-o puteţi suporta.

¹⁴ De aceea, iubiţii mei, fugiţi de idolatrie!

¹⁵ Vă vorbesc ca unor oameni înţelepţi. Judecaţi pentru voi înşivă ce vă spun!

¹⁶ Paharul binecuvântării pentru care cerem binecuvântarea nu este oare comuniunea cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu e oare comuniunea cu corpul lui Cristos?

¹⁷ Întrucât există o singură o pâine, noi, care suntem mulţi, formăm un singur Corp, căci toţi avem parte de aceeaşi pâine.

¹⁸ Uitaţi-vă la poporul Israel: cei care mănâncă animalele oferite ca sacrificiu nu sunt oare în comuniune cu altarul?

¹⁹ Ce vreau deci să spun? Că acea carne sacrificată idolilor ar avea importanţă sau că un idol ar fi ceva?

²⁰ Deloc, ci spun că ceea ce sacrifică neevreii sacrifică demonilor, şi nu lui Dumnezeu; ori, eu nu vreau ca voi să fiţi în comuniune cu demonii.

²¹ Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa demonilor.

²² Sau vrem oare să provocăm gelozia Domnului? Suntem noi mai tari decât El?

²³ Totul [îmi] este permis, dar nu totul [îmi] e util. Totul [îmi] este permis, dar nu totul edifică.

²⁴ Nimeni să nu-şi caute interesul propriu, ci interesul altuia.

²⁵ Mâncaţi tot ce se vinde în piaţa de carne, fără să vă puneţi vreo întrebare pe motiv de conştiinţă,

²⁶ căci pământul cu tot ce este pe el aparţine Domnului.

²⁷ Dacă un necredincios vă invită şi acceptaţi să vă duceţi, mâncaţi orice vi se va da, fără să vă puneţi vreo întrebare pe motiv de conştiinţă.

²⁸ Dar dacă cineva vă spune: „Este carne sacrificată idolilor“, nu mâncaţi din ea din cauza celui care v-a informat şi pe motiv de conştiinţă.

²⁹ Vorbesc aici nu de conştiinţa voastră, ci de cea a celuilalt.

³⁰ Dacă eu iau parte la masă cu mulţumire, de ce să fiu vorbit de rău cu privire la un aliment pentru care Îi mulţumesc lui Dumnezeu?

³¹ Astfel deci, fie că mâncaţi, beţi sau faceţi altceva, să faceţi totul pentru gloria lui Dumnezeu!

³² Să nu duceţi pe nimeni la păcat prin modul vostru de viaţă, nici pe evrei, nici pe greci, nici Biserica lui Dumnezeu,

³³ aşa cum încerc şi eu să plac oricui, necăutându-mi propriul avantaj, ci al multora, ca să fie salvaţi!

11

¹ Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos!

² Vă laud, pentru că vă amintiţi de mine în orice privinţă şi îmi ţineţi învăţăturile aşa cum vi le-am transmis.

³ Vreau totuşi să ştiţi aceasta: Cristos este Capul oricărui bărbat, bărbatul e capul femeii, iar Dumnezeu este Capul lui Cristos.

⁴ Orice bărbat care are ceva pe cap când se roagă sau profeţeşte îşi dezonorează capul.

⁵ În schimb, orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul neacoperit îşi dezonorează capul. Într-adevăr, este exact ca şi cum ar fi rasă.

⁶ Dacă o femeie nu are capul acoperit, să-şi tundă şi părul! Dar dacă este ruşinos pentru o femeie să-şi aibă părul tuns sau să fie rasă, atunci să-şi acopere capul!

⁷ Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, pentru că el e imaginea şi gloria lui Dumnezeu, iar femeia este gloria bărbatului.

⁸ Într-adevăr, nu bărbatul a venit din femeie, ci femeia din bărbat,

⁹ şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

¹⁰ De aceea, femeia trebuie să aibă pe cap un semn al autorităţii, din cauza îngerilor.

¹¹ Totuşi, în Domnul, nici femeia nu este separată de bărbat, nici bărbatul separat de femeie,

¹² căci, la fel cum femeia a venit din bărbat, la fel şi bărbatul se naşte din femeie, şi totul vine de la Dumnezeu.

¹³ Judecaţi voi singuri: este oare potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să aibă capul acoperit?

¹⁴ Nu vă învaţă însăşi natura că e o ruşine pentru bărbat să poarte părul lung,

¹⁵ dar dacă o femeie are părul lung, aceasta este gloria ei? Pentru că părul lung i-a fost dat ca învelitoare.

¹⁶ Dar dacă cineva e înclinat să conteste lucrul acesta, noi nu avem un asemenea obicei, nici Adunările lui Dumnezeu.

¹⁷ Dându-vă aceste instrucţiuni nu vă laud, pentru că vă adunaţi nu ca să deveniţi mai buni, ci mai răi.

¹⁸ Mai întâi, când vă strângeţi ca Adunare, aud că între voi sunt dezbinări, şi pe jumătate o cred.

¹⁹ Trebuie într-adevăr să existe şi partide între voi, ca să se poată recunoaşte cei care sunt aprobaţi de Dumnezeu în mijlocul vostru.

²⁰ Astfel deci, când vă strângeţi, nu este pentru a lua cina Domnului,

²¹ căci, de îndată ce vă puneţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia propria cină adusă de el, astfel încât unul e flămând, iar altul este beat.

²² Nu aveţi case unde să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Adunarea lui Dumnezeu şi îi umiliţi pe cei care nu au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În această privinţă nu vă laud.

²³ Într-adevăr, eu am primit de la Domnul ce v-am transmis. Domnul Iesus, în noaptea în care a fost arestat, a luat o pâine

²⁴ şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „[Luaţi, mâncaţi!] Acesta este corpul Meu care e [frânt] pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea Mea!“

²⁵ La fel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu. Faceţi aceasta în amintirea Mea ori de câte ori veţi bea din el!“

²⁶ Într-adevăr, ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, proclamaţi moartea Domnului, până va veni El.

²⁷ De aceea, cine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într-un mod nevrednic va fi vinovat de corpul şi de sângele Domnului.

²⁸ Dar un om să se examineze pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar,

²⁹ căci cine mănâncă şi bea [într-un mod nevrednic] mănâncă şi bea judecata împotriva lui însuşi dacă nu distinge corpul [Domnului].

³⁰ De aceea sunt printre voi mulţi infirmi şi bolnavi, şi nu puţini au murit.

³¹ Dacă ne-am examina pe noi înşine, n-am fi judecaţi.

³² Dar când suntem judecaţi, Domnul este Cel care ne disciplinează, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea.

³³ Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii!

³⁴ Dacă cuiva îi e foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi pentru judecată. Celelalte lucruri le voi pune în ordine când voi veni.

12

¹ În ce priveşte darurile spirituale, fraţilor, nu vreau să fiţi în neştiinţă.

² Ştiţi că, atunci când eraţi păgâni, eraţi duşi pe căi greşite spre idolii muţi.

³ De aceea, vă fac cunoscut că nimeni, dacă vorbeşte prin Spiritul lui Dumnezeu, nu spune: „Iesus să fie blestemat!“ Şi nimeni nu poate să spună: „Iesus este Domn!“ decât prin Spiritul Sfânt.

⁴ Există o diversitate de daruri, dar acelaşi Spirit,

⁵ o diversitate de lucrări, dar acelaşi Domn,

⁶ o diversitate de efecte, dar acelaşi Dumnezeu care lucrează totul în toţi.

⁷ Ori, fiecăruia îi este dată manifestarea Spiritului pentru binele tuturor.

⁸ Într-adevăr, unuia îi e dat prin Spirit un cuvânt de înţelepciune; altuia un cuvânt de cunoştinţă, potrivit aceluiaşi Spirit;

⁹ altuia credinţă, prin acelaşi Spirit; altuia daruri de vindecare, prin acelaşi Spirit;

¹⁰ altuia facerea de minuni; altuia profeţia; altuia distingerea spiritelor; altuia diverse limbi; altuia interpretarea limbilor.

¹¹ Dar toate acestea sunt lucrarea unuia şi aceluiaşi Spirit, distribuindu-le fiecăruia, în mod individual, aşa cum vrea.

¹² Corpul este o unitate, deşi e alcătuit din mai multe organe, şi deşi organele lui sunt multe, ele formează un singur corp. La fel este şi cu Cristos.

¹³ Într-adevăr, fie că suntem evrei sau greci, sclavi sau liberi, noi toţi am fost botezaţi de un singur Spirit pentru a forma un singur Corp, şi tuturor ni s-a dat de băut dintr-un singur Spirit.

¹⁴ Astfel, corpul nu este alcătuit dintr-un singur organ, ci din mai multe.

¹⁵ Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu aparţin corpului“, el nu ar înceta din acest motiv să facă parte din corp.

¹⁶ Şi dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu aparţin corpului“, ea nu ar înceta din acest motiv să facă parte din corp.

¹⁷ Dacă tot corpul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă tot corpul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

¹⁸ De fapt, Dumnezeu a stabilit fiecare organ în corp aşa cum a vrut.

¹⁹ Dacă toate ar fi un singur organ, unde ar fi corpul?

²⁰ Există deci mai multe organe, dar un singur corp.

²¹ Ochiul nu poate spune mâinii: „N-am nevoie de tine“, nici capul nu poate spune picioarelor: „N-am nevoie de voi“.

²² Dimpotrivă, părţile corpului care par a fi cele mai slabe sunt necesare,

²³ iar pe cele pe care le considerăm cele mai puţin onorabile din corp le înconjurăm cu o mai mare onoare. Astfel, organele noastre cele mai puţin prezentabile sunt tratate cu mai mult respect,

²⁴ pe când cele care sunt prezentabile nu au nevoie de aceasta. Dumnezeu a alcătuit corpul în aşa fel, încât să dea o onoare mai mare acelor părţi cărora le lipseşte,

²⁵ ca să nu existe dezbinare în corp, ci ca părţile lui să aibă aceeaşi grijă unele de altele.

²⁶ Dacă o parte suferă, fiecare parte suferă cu ea; dacă o parte este onorată, fiecare parte se bucură cu ea.

²⁷ Voi sunteţi Corpul lui Cristos, şi fiecare dintre voi e o parte din el.

²⁸ Dumnezeu a stabilit în Adunare în primul rând apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători, pe urmă vin miracolele, apoi darurile de vindecare, ajutorările, administrările, diferitele feluri de limbi.

²⁹ Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt profeţi? Oare toţi sunt învăţători? Oare toţi fac miracole?

³⁰ Oare toţi au daruri de vindecare? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi interpretează?

³¹ Dar doriţi cu ardoare darurile cele mai importante! Şi o să vă arăt o cale mai bună decât oricare.

13

¹ Chiar dacă aş vorbi limbile oamenilor şi chiar cele ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş fi un metal care răsună sau un chimval zăngănitor.

² Chiar dacă aş avea darul profeţiei şi aş înţelege toate misterele şi toată cunoştinţa, şi chiar dacă aş avea o credinţă ce poate muta munţi, dar nu aş avea iubire, nu sunt nimic.

³ Şi chiar dacă aş da săracilor tot ce am şi mi-aş da şi corpul ca să fie ars, dar nu aş avea iubire, nu-mi serveşte la nimic.

⁴ Iubirea este răbdătoare, e serviabilă; iubirea nu invidiază; iubirea nu se făleşte, nu se umflă de mândrie,

⁵ nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se irită, nu ţine seama de răul suferit,

⁶ nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr;

⁷ rabdă totul, crede totul, speră totul, suportă totul.

⁸ Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta, cunoştinţa va dispărea.

⁹ Într-adevăr, noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte,

¹⁰ dar când va veni ce este perfect, ceea ce e parţial va dispărea.

¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, raţionam ca un copil; când am devenit adult am pus capăt lucrurilor copilăreşti.

¹² Astăzi vedem cu ajutorul unei oglinzi, într-un mod neclar, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Astăzi cunosc parţial, dar atunci voi cunoaşte complet, exact aşa cum sunt şi eu cunoscut de Dumnezeu.

¹³ Acum deci rămân aceste trei lucruri: credinţa, speranţa, iubirea; dar cea mai mare dintre cele trei este iubirea.

14

¹ Căutaţi iubirea; doriţi arzător darurile spirituale, dar mai ales să profeţiţi.

² Într-adevăr, cine vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege, şi în spirit spune cuvinte misterioase.

³ Dar cine profeţeşte vorbeşte oamenilor pentru edificare, încurajare şi mângâiere.

⁴ Cine vorbeşte într-o limbă se edifică pe sine, pe când cine profeţeşte edifică Adunarea.

⁵ Eu doresc ca toţi să vorbiţi în limbi, dar şi mai mult să profeţiţi. Cine profeţeşte este mai important decât cine vorbeşte în limbi, cel puţin dacă acesta nu interpretează, pentru ca Adunarea să primească edificare.

⁶ Şi acum, fraţilor, cu ce v-aş ajuta dacă aş veni la voi vorbind în limbi în loc să vă aduc un cuvânt de revelaţie, de cunoştinţă, de profeţie, de învăţătură?

⁷ Dacă nişte instrumente fără viaţă care dau un sunet, cum ar fi flautul sau harpa, nu redau sunete distincte, cum se va şti ce melodie se cântă la flaut sau la harpă?

⁸ Şi dacă goarna dă un sunet neclar, cine se va pregăti pentru bătălie?

⁹ Aşa este şi cu voi: dacă cu limba voastră nu rostiţi cuvinte inteligibile, cum se va şti ce spuneţi? Într-adevăr, veţi vorbi în vânt!

¹⁰ Oricât de multe ar fi diversele limbi din lume, niciuna [dintre ele] nu este fără sens.

¹¹ Dacă deci nu înţeleg sensul unei limbi, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine.

¹² La fel şi voi, întrucât sunteţi dornici să aveţi daruri spirituale, căutaţi să le aveţi din abundenţă pe cele care edifică Adunarea.

¹³ De aceea, cine vorbeşte într-o limbă să se roage ca s-o poată interpreta.

¹⁴ Într-adevăr, dacă mă rog într-o limbă, spiritul meu se roagă, însă mintea mea este sterilă.

¹⁵ Deci ce să fac? Mă voi ruga cu spiritul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu spiritul, dar voi cânta laude şi cu mintea.

¹⁶ Într-adevăr, dacă tu Îl lauzi pe Dumnezeu cu spiritul tău, cum poate cineva care face parte dintre simplii ascultători să răspundă „amen“ la rugăciunea ta de mulţumire dacă nu ştie ce spui?

¹⁷ Desigur, tu poţi să mulţumeşti frumos, dar celălalt nu este edificat.

¹⁸ Eu Îi mulţumesc Dumnezeului [meu] că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi.

¹⁹ Dar, în Adunare, prefer să spun cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ pe alţii, decât 10.000 de cuvinte în altă limbă.

²⁰ Fraţilor, nu mai gândiţi ca nişte copii. Dimpotrivă, fiţi bebeluşi în ce priveşte răul, dar în gândire fiţi adulţi!

²¹ În Lege este scris: Prin oameni cu o altă limbă şi prin buze străine voi vorbi acestui popor, şi nici chiar aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.

²² Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia este un semn nu pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi.

²³ Dacă deci întreaga Adunare se strânge împreună şi toţi vorbesc în limbi, şi intră nişte simpli ascultători sau necredincioşi, oare nu vor spune ei că sunteţi nebuni?

²⁴ În schimb, dacă toţi profeţesc şi intră un necredincios sau un simplu ascultător, va fi convins de toţi că este un păcătos şi va fi judecat de toţi;

²⁵ [astfel] vor fi dezvăluite secretele inimii lui, şi el va cădea atunci cu faţa la pământ ca să se închine lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu este cu adevărat în mijlocul vostru.

²⁶ Ce-i de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare [dintre voi] are un psalm, o învăţătură, o revelaţie, o limbă sau o interpretare. Totul să se facă pentru edificare.

²⁷ Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să vorbească doi – sau cel mult trei –, pe rând, iar cineva să interpreteze.

²⁸ Dacă nu există interpret, să tacă în Adunare şi să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu.

²⁹ Cât despre profeţi, să vorbească doi sau trei, iar alţii să le evalueze mesajul.

³⁰ Şi dacă un membru din asistenţă are o revelaţie, primul să tacă.

³¹ Într-adevăr, puteţi profeţi toţi unul după altul, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi.

³² Spiritul profeţilor este supus profeţilor,

³³ căci Dumnezeu nu e un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii. Ca în toate Adunările sfinţilor,

³⁴ femeile să tacă în Adunări, căci nu le este permis să vorbească în ele, ci trebuie să fie supuse, cum zice şi Legea.

³⁵ Dacă vor să înveţe ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că e ruşinos pentru o femeie să vorbească în Adunare.

³⁶ Oare Cuvântul lui Dumnezeu a venit la început de la voi? Sau nu-mai la voi a ajuns el?

³⁷ Dacă cineva crede că este profet sau spiritual, să recunoască în ceea ce vă scriu o poruncă a Domnului.

³⁸ Dar dacă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut.

³⁹ Astfel deci, fraţii mei, fiţi dornici să profeţiţi şi nu împiedicaţi vorbirea în limbi,

⁴⁰ dar totul să se facă aşa cum se cuvine şi în ordine.

15

¹ Fraţilor, vă reamintesc evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi primit-o, în care staţi ferm.

² Prin ea sunteţi şi salvaţi, dacă ţineţi ferm cuvântul pe care vi l-am predicat, altfel aţi crezut în zadar.

³ V-am transmis în primul rând mesajul pe care l-am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, conform Scripturilor;

⁴ a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, conform Scripturilor.

⁵ Pe urmă i-a apărut lui Cefa, apoi celor doisprezece.

⁶ După aceea a apărut la mai mult de 500 de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au murit.

⁷ După aceea i-a apărut lui Iacob, apoi tuturor apostolilor.

⁸ După ei toţi mi-a apărut şi mie, ca unui copil nenăscut la termen.

⁹ Într-adevăr, eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli şi nu merit nici măcar să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu.

¹⁰ Dar prin graţia lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar graţia Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat. Dimpotrivă, am lucrat mai mult decât ei toţi, totuşi nu eu, ci graţia lui Dumnezeu care era cu mine.

¹¹ Astfel deci, fie eu, fie ei, noi aşa predicăm, şi voi aşa aţi crezut.

¹² Ori, dacă se predică faptul că Cristos a înviat, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor?

¹³ Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a înviat.

¹⁴ Şi dacă Cristos n-a înviat, atunci predicarea noastră este în zadar, şi la fel e şi credinţa voastră.

¹⁵ Suntem găsiţi şi martori falşi faţă de Dumnezeu, pentru că am depus mărturie contra lui Dumnezeu că L-a înviat pe Cristos. Ori, El n-a făcut-o, dacă morţii nu învie.

¹⁶ Într-adevăr, dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a înviat.

¹⁷ Ori, dacă Cristos n-a înviat, credinţa voastră este inutilă, voi sunteţi încă în păcatele voastre,

¹⁸ şi prin urmare cei care au murit în Cristos sunt şi ei pierduţi.

¹⁹ Dacă numai pentru viaţa aceasta am sperat în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii!

²⁰ Dar, în realitate, Cristos a înviat, precedându-i astfel pe cei care au murit.

²¹ Într-adevăr, întrucât moartea a venit printr-un om, tot printr-un Om a venit învierea morţilor.

²² Şi aşa cum toţi mor în Adam, la fel toţi vor fi aduşi la viaţă în Cristos,

²³ dar fiecare după rangul lui; cel dintâi Cristos, apoi, la venirea Lui, cei care Îi aparţin lui Cristos.

²⁴ După aceea vine sfârşitul, când El va da Regatul lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice dominaţie, orice autoritate şi orice putere.

²⁵ Într-adevăr, El trebuie să domnească până când îi va fi pus pe toţi duşmanii Săi sub picioarele Sale.

²⁶ Ultimul duşman care va fi distrus e moartea.

²⁷ Dumnezeu, într-adevăr, a pus totul sub picioarele Sale. Dar când se spune că totul I-a fost supus, este evident că aceasta nu-L include pe Cel care I-a supus orice lucru.

²⁸ Când totul Îi va fi supus, atunci Însuşi Fiul Se va supune Celui care I-a supus totul, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹ Dacă ar fi altfel, ce vor face cei care se lasă botezaţi pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie în niciun caz, de ce se lasă ei botezaţi în locul lor?

³⁰ Iar noi, de ce suntem în pericol tot timpul?

³¹ În fiecare zi riscăm moartea, pe cât este de adevărat, fraţilor, că voi sunteţi motivul meu de laudă în Cristos Iesus, Domnul nostru.

³² Dar dacă din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, la ce-mi foloseşte? Dacă morţii nu învie, atunci să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri!

³³ Nu vă înşelaţi, „anturajele rele distrug obiceiurile bune“.

³⁴ Reveniţi la bunul vostru simţ, cum se cuvine, şi nu mai păcătuiţi, căci unii dintre voi nu-L cunosc pe Dumnezeu, spre ruşinea voastră o spun.

³⁵ Dar va zice cineva: „Cum învie morţii şi cu ce corp vor veni?“

³⁶ Om fără judecată! Ceea ce semeni tu nu prinde viaţă dacă nu moare.

³⁷ Iar ceea ce semeni nu este planta care va fi, ci un simplu grăunte, un grăunte de grâu poate, sau de altceva.

³⁸ Apoi Dumnezeu îi dă un corp, aşa cum vrea, şi fiecărui fel de sămânţă un corp al ei propriu.

³⁹ Nu orice carne este la fel: oamenii au un fel de carne, animalele au altul, păsările altul, peştii altul.

⁴⁰ Există şi corpuri cereşti şi corpuri pământeşti, dar strălucirea corpurilor cereşti este diferită de cea a corpurilor pământeşti.

⁴¹ Alta e strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor; chiar fiecare stea diferă în strălucire de altă stea.

⁴² La fel este şi învierea morţilor: corpul e semănat muritor şi învie nemuritor.

⁴³ Este semănat în dezonoare şi învie în glorie. E semănat în slăbiciune şi învie în putere.

⁴⁴ Este semănat corp natural şi învie corp spiritual. Dacă există un corp natural, există şi unul spiritual .

⁴⁵ Aşa şi este scris: Primul om, Adam, a devenit o fiinţă vie. Ultimul Adam e un Spirit dătător de viaţă.

⁴⁶ Dar mai întâi nu a fost spiritualul, ci naturalul; ceea ce este spiritual vine pe urmă.

⁴⁷ Primul om, scos din pământ, e făcut din ţărână, al doilea Om, [Domnul,] este din cer.

⁴⁸ Aşa cum e omul din ţărână, aşa sunt şi oamenii din ţărână; şi aşa cum este Omul ceresc, aşa sunt şi oamenii cereşti.

⁴⁹ Şi la fel cum am purtat imaginea omului făcut din ţărână, la fel vom purta şi imaginea Celui care e din cer.

⁵⁰ Iată ce vreau să spun, fraţilor: carnea şi sângele nu pot să moştenească Regatul lui Dumnezeu, şi nici ceea ce este muritor nu poate moşteni nemurirea.

⁵¹ Iată, vă spun un secret: nu toţi vom muri, dar toţi vom fi transformaţi,

⁵² într-o clipă, într-o clipire din ochi, la sunetul ultimei trompete. Trompeta va suna, morţii vor învia nemuritori, iar noi vom fi transformaţi.

⁵³ Trebuie într-adevăr ca ceea ce este supus putrezirii să se îmbrace cu neputrezirea, iar ceea ce e muritor să se îmbrace cu nemurirea.

⁵⁴ Când ceea ce este supus putrezirii va fi îmbrăcat cu neputrezirea, iar ceea ce e muritor va fi îmbrăcat cu nemurirea, atunci se va împlini acest cuvânt al Scripturii: Moartea a fost înghiţită în victorie.

⁵⁵ Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este acul?

⁵⁶ Acul morţii e păcatul, iar puterea păcatului este Legea.

⁵⁷ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Iesus Cristos!

⁵⁸ Astfel, fraţii mei iubiţi, fiţi fermi, de neclintit, făcând totdeauna mai mult decât destul în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că munca voastră nu este fără rezultat în Domnul.

16

¹ În ceea ce priveşte colecta pentru sfinţi, faceţi şi voi cum am îndrumat Adunările din Galaţia:

² fiecare dintre voi, duminica, să pună deoparte acasă o sumă de bani în funcţie de venitul lui, ca să nu se facă colectele atunci când voi veni eu.

³ Când voi sosi, îi voi trimite cu scrisori de recomandare pe cei pe care i-aţi aprobat să ducă darul vostru la Ierusalem.

⁴ Dacă mi se va părea potrivit să merg şi eu, vor merge cu mine.

⁵ După ce voi trece prin Macedonia voi veni la voi, căci intenţionez să trec prin Macedonia.

⁶ Este posibil să rămân câtva timp la voi sau chiar să petrec acolo iarna, ca să mă ajutaţi să-mi continui călătoria, oriunde aş merge.

⁷ Nu vreau să vă văd acum doar în trecere, ci sper să rămân câtva timp la voi, dacă îmi va permite Domnul.

⁸ Totuşi, voi rămâne în Efes până la Cincizecime,

⁹ căci mi s-a deschis larg o uşă pentru o lucrare eficace, şi adversarii sunt numeroşi.

¹⁰ Dacă vine Timotei, vedeţi să fie fără teamă printre voi, căci el face lucrarea Domnului, ca şi mine.

¹¹ Nimeni deci să nu-l dispreţuiască. Ajutaţi-l să-şi continue în pace călătoria de întoarcere la mine, căci îl aştept cu fraţii.

¹² Cât despre fratele Apolo, l-am încurajat mult să vină la voi cu fraţii, dar nu era deloc dorinţa lui să vină acum, însă va veni când va avea ocazia.

¹³ Fiţi vigilenţi! Staţi fermi în credinţă! Fiţi curajoşi! Întăriţi-vă!

¹⁴ Tot ce faceţi să fie făcut cu iubire!

¹⁵ Vă îndemn, fraţilor – ştiţi că familia lui Ştefana este primul rod al Ahaiei şi că s-a consacrat în serviciul sfinţilor –

¹⁶ supuneţi-vă unor astfel de oameni, ca şi tuturor celor care lucrează şi se ostenesc cu ei!

¹⁷ Mă bucur de prezenţa lui Ştefana, a lui Fortunatus şi a lui Ahaicus, pentru că au suplinit absenţa voastră.

¹⁸ Ei au înviorat spiritul meu şi al vostru. De aceea, apreciaţi asemenea oameni!

¹⁹ Adunările din Asia vă salută. Aquila şi Prisca, împreună cu Adunarea care se strânge în casa lor, vă salută călduros în Domnul.

²⁰ Toţi fraţii vă salută. Salutaţi-vă unul pe altul cu un sărut sfânt!

²¹ Eu, Paul, vă salut cu propria mea mână.

²² Dacă cineva nu-L iubeşte pe Domnul [Iesus Cristos], să fie blestemat! Maranata.

²³ Graţia Domnului Iesus [Cristos] să fie cu voi!

²⁴ Iubirea mea este cu voi toţi în Cristos Iesus.