1

¹ Paul, sclav al lui Cristos Iesus, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să anunţe Vestea Bună a lui Dumnezeu,

² pe care Dumnezeu a promis-o mai înainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi.

³ Ea Îl priveşte pe Fiul Lui care, ca Om, S-a născut ca descendent al lui David

⁴ şi care, din punct de vedere al Spiritului sfinţeniei, a fost declarat cu putere Fiul lui Dumnezeu prin învierea Sa: Iesus Cristos, Domnul nostru.

⁵ Prin El am primit graţia de a face lucrarea de apostol, pentru a conduce în numele Său oameni din toate naţiunile la ascultarea credinţei,

⁶ între care sunteţi şi voi, cei care aţi fost chemaţi de Iesus Cristos. –

⁷ Tuturor celor care sunt în Roma iubiţi ai lui Dumnezeu, chemaţi să fie sfinţi: graţia şi pacea să vă fie date din partea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, şi a Domnului Iesus Cristos!

⁸ Mai întâi, Îi mulţumesc Dumnezeului meu prin Iesus Cristos cu privire la voi toţi, întrucât în întreaga lume se vorbeşte despre credinţa voastră.

⁹ Dumnezeu, pe care Îl servesc din toată inima în predicarea evangheliei Fiului Său, îmi este martor că vă amintesc fără încetare,

¹⁰ cerând totdeauna în rugăciunile mele ca acum, în sfârşit, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc să vin la voi.

¹¹ Într-adevăr, tânjesc să vă văd, ca să împărtăşesc cu voi vreun dar spiritual pentru ca să fiţi întăriţi,

¹² adică să fim reciproc încurajaţi prin credinţa care ne este comună, vouă şi mie.

¹³ Vreau să ştiţi, fraţilor, că mi-am propus adesea să vin la voi, ca să am vreun rod şi printre voi, ca şi printre celelalte naţiuni, dar am fost împiedicat până acum.

¹⁴ Eu sunt dator atât faţă de greci, cât şi faţă de barbari, atât faţă de cei înţelepţi, cât şi faţă de cei neştiutori.

¹⁵ Astfel, am o dorinţă vie să vă predic evanghelia şi vouă, celor din Roma.

¹⁶ Într-adevăr, mie nu mi-e ruşine de evanghelia [lui Cristos], căci este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricărui om care crede, mai întâi a evreului, dar şi a neevreului.

¹⁷ Într-adevăr, în evanghelie este revelată dreptitudinea venită de la Dumnezeu începând şi sfârşind cu credinţa, după cum e scris: Cel care este drept prin credinţă va avea viaţă.

¹⁸ Mânia lui Dumnezeu se revelează din cer împotriva oricărei impietăţi şi nedreptitudini a oamenilor, care prin nedreptitudinea lor ţin adevărul prizonier,

¹⁹ căci ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este evident pentru ei, întrucât Dumnezeu le-a făcut cunoscut aceasta.

²⁰ Într-adevăr, atributele invizibile ale lui Dumnezeu, puterea Sa eternă şi divinitatea Sa, se văd de la crearea lumii, se înţeleg prin lucrurile pe care le-a făcut El. Aşa că ei sunt fără scuză,

²¹ pentru că deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu nu L-au glorificat ca Dumnezeu şi nu I-au mulţumit; dimpotrivă, s-au rătăcit în raţionamentele lor, iar inima lor fără înţelegere s-a întunecat.

²² Ei se laudă că sunt înţelepţi, dar s-au prostit

²³ şi au înlocuit gloria Dumnezeului nemuritor cu imagini care reprezintă omul muritor, păsări, patrupede şi reptile.

²⁴ De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţeniei prin dorinţele inimii lor, astfel încât îşi dezonorează ei înşişi propriul corp,

²⁵ ei care au înlocuit adevărul lui Dumnezeu cu o minciună şi care au venerat şi au servit creaţia în locul Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna. Amen !

²⁶ De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor ruşinoase. Femeile au înlocuit folosirea naturală a sexului lor cu una care este contrară naturii,

²⁷ iar bărbaţii, de asemenea, au renunţat la relaţia sexuală naturală şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, făcând lucruri ruşinoase unii cu alţii, şi au primit în ei înşişi pedeapsa pe care o meritau pentru perversiunea lor.

²⁸ Pentru că au refuzat să păstreze în mintea lor cunoaşterea lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte. Astfel, ei fac lucruri necuviincioase.

²⁹ Sunt plini de orice fel de nedreptate, răutate, lăcomie, ură; plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt răutăcioşi, bârfitori,

³⁰ calomniatori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, se gândesc cum să facă rău, sunt neascultători de părinţi,

³¹ nechibzuiţi, nu-şi respectă promisiunile, nu arată iubire faţă de alţii, sunt lipsiţi de îndurare.

³² Ei cunosc cerinţele impuse de Dumnezeu – că aceia care fac aceste lucruri merită moartea – şi, totuşi, nu numai că le fac, dar sunt şi de acord cu cei care le fac.

2

¹ Oricine ai fi tu, omule, tu care judeci, eşti deci fără scuză. Într-adevăr, judecându-i pe alţii te condamni pe tine însuţi, pentru că tu, care judeci, faci aceleaşi lucruri.

² Ştim că judecata lui Dumnezeu contra celor care fac asemenea lucruri este în conformitate cu adevărul.

³ Şi crezi tu, omule, care îi judeci pe cei ce fac asemenea lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

⁴ Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii, îngăduinţei şi răbdării Sale, şi nu recunoşti că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă să-ţi schimbi atitudinea?

⁵ Dar, prin împietrirea ta şi prin refuzul tău de a te pocăi, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua când Dumnezeu Îşi va revela mânia şi judecata dreaptă.

⁶ El va răsplăti pe fiecare după faptele lui:

⁷ celor care prin perseverenţa lor de a face binele caută gloria, onoarea şi nemurirea, El le va da viaţa eternă;

⁸ dar El Îşi rezervă indignarea şi furia pentru cei care, din ambiţie egoistă, resping adevărul şi se lasă convinşi de rău.

⁹ Strâmtorarea şi neliniştea vor atinge orice fiinţă umană care face răul, pe evreu mai întâi, dar şi pe neevreu.

¹⁰ Gloria, onoarea şi pacea vor fi pentru oricine face binele, pentru evreu mai întâi, dar şi pentru neevreu,

¹¹ căci înaintea lui Dumnezeu nu există favoritism.

¹² Toţi cei care au păcătuit fără Lege vor pieri de asemenea fără Lege, şi toţi cei care au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi prin Lege.

¹³ Într-adevăr, nu cei care aud Legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei care o pun în practică vor fi declaraţi drepţi.

¹⁴ Într-adevăr, când neevreii, care nu au Legea, fac în mod natural lucrurile cerute de Lege, ei, chiar dacă nu au Legea, sunt o lege pentru ei înşişi,

¹⁵ întrucât arată că cerinţele Legii sunt scrise în inima lor, conştiinţa lor de asemenea depunând mărturie, iar gândurile lor îi acuză sau îi apără rând pe rând.

¹⁶ Acest lucru va avea loc, conform evangheliei pe care o predic, în ziua în care Dumnezeu va judeca prin Iesus Cristos secretele oamenilor.

¹⁷ Acum, dacă tu îţi dai numele de evreu, dacă te bazezi pe Lege şi te lauzi privind relaţia ta cu Dumnezeu,

¹⁸ dacă Îi cunoşti voia şi aprobi ceea ce este superior pentru că eşti instruit de Lege,

¹⁹ dacă eşti convins că eşti o călăuză pentru orbi, o lumină pentru cei care sunt în întuneric,

²⁰ un educator al celor neştiutori, un învăţător al celor imaturi, pentru că ai în Lege formularea cunoştinţei şi adevărului,

²¹ tu deci, care îi înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici împotriva furtului, furi?

²² Tu, care spui să nu se comită adulter, comiţi adulter? Tu, care urăşti idolii, le jefuieşti templele?

²³ Tu, care te lauzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu încălcând Legea?

²⁴ Într-adevăr, numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre naţiuni din cauza voastră, după cum este scris.

²⁵ Desigur, circumcizia este utilă dacă pui în practică Legea; dar dacă tu o încalci, e ca şi cum n-ai fi circumcis.

²⁶ Dacă deci cel necircumcis respectă poruncile Legii, Dumnezeu nu-l va considera oare ca şi cum ar fi circumcis?

²⁷ Astfel, cel care împlineşte Legea fără a fi circumcis în mod fizic nu te va condamna oare pe tine care o încalci, deşi ai Legea scrisă şi circumcizia?

²⁸ Nu cel care este evreu în exterior e adevăratul evreu, nici circumcizia vizibilă în corp e adevărata circumcizie,

²⁹ ci adevăratul evreu este cel care e aşa în interior, iar adevărata circumcizie este cea a inimii, făcută de Spirit şi nu de Legea scrisă. Lauda pe care o primeşte acest evreu nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

3

¹ Care este deci avantajul evreilor sau care e utilitatea circumciziei?

² Acest avantaj este mare în orice fel. Mai întâi, lor le-au fost încredinţate cuvintele revelate de Dumnezeu.

³ Ce să spunem dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va anula oare fidelitatea lui Dumnezeu?

⁴ În niciun caz! Să recunoaştem că Dumnezeu este adevărat şi orice om un mincinos, după cum e scris: Trebuie să fii recunoscut drept în cuvintele Tale şi să triumfi când eşti judecat.

⁵ Dar, dacă lipsa noastră de dreptitudine serveşte să arate dreptitudinea lui Dumnezeu, ce vom zice? Omeneşte vorbind, este oare nedrept Dumnezeu când Îşi dezlănţuie mânia asupra noastră?

⁶ În niciun caz! Altfel, cum ar putea Dumnezeu să judece lumea?

⁷ Şi dacă minciuna mea face să strălucească cu atât mai mult adevărul lui Dumnezeu spre gloria Sa, de ce mai sunt eu judecat ca păcătos?

⁸ Şi de ce n-am face răul, ca să rezulte din el binele? Unii, ca să ne calomnieze, afirmă că aşa spunem noi. Condamnarea acestor oameni este meritată.

⁹ Ce să zicem deci? Suntem noi superiori altora? Deloc. Într-adevăr, am făcut deja acuzaţia că atât evreii, cât şi neevreii sunt toţi sub dominaţia păcatului,

¹⁰ după cum este scris: Nu există om drept, nici măcar unul;

¹¹ nu este nimeni în stare să înţeleagă, nu este nimeni care să-L caute pe Dumnezeu;

¹² toţi s-au abătut, s-au pervertit; nu e nimeni care să facă binele, nici măcar unul;

¹³ gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limba practică înşelătoria. Au pe buze venin de viperă;

¹⁴ gura le este plină de blestem şi amărăciune.

¹⁵ Picioarele lor sunt iuţi ca să verse sângele,

¹⁶ distrugerea şi nenorocirea sunt pe căile lor,

¹⁷ şi n-au cunoscut calea păcii.

¹⁸ Înaintea ochilor lor nu există teamă de Dumnezeu.

¹⁹ Ştim că tot ce spune Legea se adresează celor care sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi întreaga lume să fie recunoscută vinovată înaintea lui Dumnezeu.

²⁰ Într-adevăr, niciun om nu va fi considerat drept înaintea Lui pe baza faptelor făcute pentru împlinirea Legii, deoarece prin Lege devenim conştienţi de păcat.

²¹ Dar acum, o dreptitudine de la Dumnezeu, atestată de Lege şi de Profeţi, a fost făcută cunoscut independent de Lege,

²² şi anume dreptitudinea lui Dumnezeu prin credinţa în Iesus Cristos pentru toţi cei care cred. Nu există diferenţă,

²³ pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu.

²⁴ Ei sunt declaraţi în mod gratuit drepţi prin graţia Sa, prin răscumpărarea care se găseşte în Cristos Iesus.

²⁵ Dumnezeu L-a prezentat ca sacrificiu de ispăşire, prin credinţa în sângele Său. El a făcut aceasta ca să-Şi demonstreze dreptitudinea, pentru că în îngăduinţa Sa a lăsat nepedepsite păcatele comise mai înainte.

²⁶ El a făcut-o ca să-Şi demonstreze dreptitudinea în timpul de acum, pentru ca să fie drept şi totodată să-l considere drept pe cel care crede în Iesus.

²⁷ Unde este deci motivul de laudă? A fost exclus! Prin care lege? Prin cea a faptelor? Nu, prin legea credinţei.

²⁸ Într-adevăr, noi susţinem că omul este declarat drept prin credinţă, independent de respectarea Legii.

²⁹ Oare Dumnezeu e doar al evreilor? Nu este şi al neevreilor? Ba da, El e şi Dumnezeul neevreilor,

³⁰ întrucât există un singur Dumnezeu, care îi va declara pe cei circumcişi drepţi pe baza credinţei şi îi va declara şi pe cei necircumcişi drepţi prin credinţă.

³¹ Deci noi anulăm Legea prin credinţă? În niciun caz! Dimpotrivă, noi confirmăm Legea.

4

¹ Ce vom spune deci că a descoperit Abraham, strămoşul nostru, în această chestiune?

² Dacă Abraham a fost considerat drept pe baza faptelor sale, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

³ Într-adevăr, ce zice Scriptura? Abraham L-a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a considerat ca dreptitudine.

⁴ Dacă un om lucrează ceva, salariul lui nu este considerat ca un dar, ci ca o obligaţie.

⁵ Dimpotrivă, dacă cineva nu lucrează nimic, ci crede în cel care îl declară drept pe nelegiuit, credinţa lui este considerată ca dreptitudine.

⁶ La fel, David exprimă fericirea omului căruia Dumnezeu îi atribuie dreptitudinea independent de fapte:

⁷ Fericiţi sunt cei ale căror încălcări ale Legii au fost iertate şi ale căror păcate sunt acoperite,

⁸ fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în considerare păcatul!

⁹ Această fericire este deci doar pentru cei circumcişi, sau şi pentru cei necircumcişi? Într-adevăr, noi spunem: Credinţa i-a fost considerată lui Abraham ca dreptitudine.

¹⁰ Când i-a fost deci considerată: când era circumcis, sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.

¹¹ Şi el a primit semnul circumciziei ca un sigiliu al dreptitudinii pe care o obţinuse prin credinţă atunci când era necircumcis. Astfel, el este tatăl tuturor celor necircumcişi care cred, pentru ca să li se considere şi lor această dreptitudine.

¹² El este şi tatăl celor circumcişi care nu se mulţumesc să fie circumcişi, ci şi merg pe urmele credinţei strămoşului nostru Abraham înainte de a fi circumcis.

¹³ Într-adevăr, nu prin Lege i-a fost făcută lui Abraham sau descendenţilor lui promisiunea că va fi moştenitorul lumii, ci prin dreptitudinea credinţei,

¹⁴ căci dacă cei care sunt adepţii Legii sunt moştenitori, credinţa este lipsită de sens, iar promisiunea ar fi fără efecte.

¹⁵ De fapt, Legea produce mânia lui Dumnezeu, pentru că acolo unde nu există Lege nu există nici încălcare.

¹⁶ Din acest motiv, noi devenim moştenitori prin credinţă, ca să fie prin graţie şi promisiunea să fie sigură pentru toţi descendenţii, nu numai pentru cei ce sunt adepţi ai Legii, ci şi pentru cei care au credinţa lui Abraham, care e tatăl nostru al tuturor,

¹⁷ după cum este scris: Te-am desemnat tatăl unui mare număr de naţiuni. El e tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, Dumnezeul care dă viaţă morţilor şi care cheamă la existenţă ceea ce nu există.

¹⁸ Sperând împotriva oricărei speranţe, Abraham a crezut şi astfel a devenit tatăl unui mare număr de naţiuni, în conformitate cu ceea ce îi fusese spus: Aşa vor fi descendenţii tăi.

¹⁹ Fără să slăbească în credinţă, el nu şi-a considerat corpul ca fiind neputincios, întrucât avea aproape 100 de ani, nici că Sara nu mai era în stare să aibă copii.

²⁰ El nu s-a îndoit, prin necredinţă, de promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credinţă, dând glorie lui Dumnezeu,

²¹ căci era deplin convins că ceea ce promite Dumnezeu este şi în stare să facă.

²² Iată de ce aceasta i-a fost considerată ca dreptitudine.

²³ Dar nu numai pentru el au fost scrise cuvintele „aceasta i-a fost considerată ca dreptitudine“,

²⁴ ci şi pentru noi, cărora trebuie să ne fie considerată, întrucât credem în Cel care L-a înviat pe Iesus, Domnul nostru,

²⁵ Cel care a fost dat din cauza greşelilor noastre şi care a înviat din cauza îndreptăţirii noastre.

5

¹ Deci, fiind declaraţi drepţi pe baza credinţei, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iesus Cristos,

² prin care am obţinut şi acces, prin credinţă, la această graţie, în care stăm fermi, şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.

³ Dar nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţele noastre, ştiind că suferinţa produce perseverenţă,

⁴ perseverenţa victoria în încercare, iar victoria în încercare speranţa.

⁵ Ori, această speranţă nu înşală, pentru că iubirea lui Dumnezeu ne-a fost turnată în inimă prin Spiritul Sfânt care ne-a fost dat.

⁶ Într-adevăr, în timp ce eram încă fără putere, Cristos a murit, la timpul potrivit, pentru cei păcătoşi.

⁷ Cu greu va muri cineva pentru un om drept; poate că cineva ar accepta să moară pentru un om bun.

⁸ Dar Dumnezeu Îşi demonstrează iubirea faţă de noi prin faptul că în timp ce eram păcătoşi Cristos a murit pentru noi.

⁹ Întrucât acum suntem consideraţi drepţi prin sângele Său, cu atât mai mult vom fi salvaţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

¹⁰ Într-adevăr, dacă am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său atunci când eram duşmanii Săi, cu atât mai mult vom fi salvaţi prin viaţa Lui, acum că suntem împăcaţi.

¹¹ Dar nu numai aceasta, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iesus Cristos, prin care am primit acum împăcarea.

¹² De aceea, la fel cum păcatul a intrat în lume printr-un singur om, şi prin păcat moartea, tot aşa moartea i-a atins pe toţi oamenii, din cauză că toţi au păcătuit.

¹³ Într-adevăr, înainte ca Legea să fi fost dată, păcatul era deja în lume. Dar păcatul nu este luat în considerare când nu există lege.

¹⁴ Totuşi, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar şi peste cei care nu păcătuiseră printr-o încălcare asemănătoare cu cea a lui Adam, care este imaginea Celui ce trebuia să vină.

¹⁵ Dar există o diferenţă între darul gratuit şi greşeală. Într-adevăr, dacă mulţi au murit prin greşeala unui singur om, cu atât mai mult graţia lui Dumnezeu şi darul graţiei venind de la un singur Om, Iesus Cristos, s-au revărsat din abundenţă peste mulţi.

¹⁶ Iar darul nu este ca şi consecinţele păcatului unui singur om. Într-adevăr, judecata a urmat după un singur păcat şi a adus condamnarea, dar darul a urmat după multe greşeli şi a adus achitarea.

¹⁷ Căci dacă, prin greşeala unui singur om, moartea a domnit prin acel singur om, cu mult mai mult cei care primesc din abundenţă graţia şi darul dreptitudinii vor domni în viaţă printr-un singur Om, Iesus Cristos.

¹⁸ Astfel deci, aşa cum printr-o singură greşeală condamnarea i-a atins pe toţi oamenii, tot aşa printr-un singur act de achitare îndreptăţirea care dă viaţă se extinde la toţi oamenii.

¹⁹ Într-adevăr, aşa cum prin neascultarea unui singur om mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa prin ascultarea unui singur Om mulţi vor fi făcuţi drepţi.

²⁰ Legea a intervenit pentru ca să sporească greşeala, dar acolo unde a sporit păcatul, graţia a sporit şi mai mult.

²¹ Astfel, după cum păcatul a domnit prin moarte, tot aşa şi graţia domneşte prin dreptitudine ca să aducă viaţa eternă prin Iesus Cristos, Domnul nostru.

6

¹ Ce vom spune atunci? Să persistăm în păcat ca să se înmulţească graţia?

² În niciun caz! Noi, care am murit faţă de păcat, cum am putea să mai trăim în el?

³ Sau nu ştiţi că noi toţi care am fost botezaţi în Cristos Iesus am fost botezaţi în moartea Lui?

⁴ Prin botezul în moartea Sa am fost deci înmormântaţi cu El, pentru ca, aşa cum Cristos a înviat prin gloria Tatălui, tot aşa şi noi să ducem o viaţă nouă.

⁵ Într-adevăr, dacă am fost uniţi cu El într-o moarte asemănătoare cu a Lui, în acelaşi fel vom fi uniţi cu El şi într-o înviere asemănătoare cu a Lui.

⁶ Noi ştim că omul nostru vechi a fost crucificat cu El, pentru ca corpul păcatului să fie redus la neputinţă şi astfel să nu mai fim sclavi ai păcatului.

⁷ Într-adevăr, cel care a murit este eliberat de păcat.

⁸ Ori, dacă am murit cu Cristos, credem că vom şi trăi cu El,

⁹ ştiind că Cristos, fiind înviat, nu mai moare; moartea nu mai domină asupra Lui.

¹⁰ Căci El a murit, şi pentru păcat a murit El odată pentru totdeauna; a revenit la viaţă, şi pentru Dumnezeu trăieşte El.

¹¹ La fel şi voi, consideraţi-vă ca morţi pentru păcat şi ca vii pentru Dumnezeu în Cristos Iesus [Domnul nostru]!

¹² Deci păcatul să nu mai domnească în corpul vostru muritor, ca să vă supuneţi dorinţelor lui rele.

¹³ Nu vă mai puneţi părţile corpului în serviciul păcatului ca nişte instrumente ale nedreptitudinii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca nişte morţi reveniţi la viaţă, şi puneţi-vă părţile corpului în serviciul Său ca nişte instrumente ale dreptitudinii!

¹⁴ Într-adevăr, păcatul nu va mai domina asupra voastră, pentru că nu mai sunteţi sub Lege, ci sub graţie.

¹⁵ Şi atunci ce? Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege, ci sub graţie? În niciun caz!

¹⁶ Nu ştiţi că dacă vă daţi cuiva ca sclavi ca să ascultaţi de el, sunteţi sclavii stăpânului de care ascultaţi: fie ai păcatului care conduce la moarte, fie ai supunerii care conduce la dreptitudine?

¹⁷ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că atunci când eraţi sclavi ai păcatului aţi ascultat din toată inima de modelul de învăţătură căruia i-aţi fost încredinţaţi.

¹⁸ Şi odată eliberaţi de păcat, aţi devenit sclavi ai dreptitudinii.

¹⁹ – Vă vorbesc în felul oamenilor, din cauza slăbiciunii voastre naturale. – Aşa cum v-aţi pus părţile corpului ca sclave în serviciul necurăţeniei şi nedreptitudinii, ca să acţionaţi în mod nelegiuit, tot aşa acum puneţi-vă părţile corpului ca sclave în serviciul dreptitudinii pentru a progresa în sfinţenie!

²⁰ Într-adevăr, când eraţi sclavi ai păcatului, eraţi liberi de controlul dreptitudinii.

²¹ Ce roade produceaţi atunci? Roade de care vă este ruşine astăzi, căci sfârşitul lor este moartea.

²² Dar acum că aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa eternă.

²³ Într-adevăr, plata păcatului este moartea, însă darul gratuit al lui Dumnezeu e viaţa eternă în Iesus Cristos, Domnul nostru.

7

¹ Oare nu ştiţi, fraţilor – vorbesc aici unor oameni care cunosc Legea – că Legea îşi exercită puterea peste un om doar cât timp trăieşte?

² Astfel, o femeie căsătorită este legată prin lege de soţul ei cât timp acesta e în viaţă, dar dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de legea care o lega de el.

³ Deci dacă ea devine soţia altui bărbat cât timp soţul ei este în viaţă, va fi considerată adulteră. Dar dacă soţul ei moare, ea e eliberată de această lege, astfel încât nu mai este adulteră dacă devine soţia altcuiva.

⁴ La fel, fraţii mei, şi voi aţi fost daţi la moarte faţă de Lege prin corpul lui Cristos, ca să aparţineţi altuia, Celui care a înviat ca noi să producem rod pentru Dumnezeu.

⁵ Într-adevăr, când eram stăpâniţi de natura păcătoasă, pasiunile păcătoase trezite de Lege acţionau în corpul nostru, astfel încât produceam roade pentru moarte.

⁶ Dar acum, am fost eliberaţi faţă de Lege, căci am murit faţă de ceea ce ne ţinea captivi, ca să servim ca sclavi sub regimul nou al Spiritului şi nu sub regimul ieşit din uz al Legii scrise.

⁷ Ce vom spune atunci? Este oare Legea păcat? În niciun caz! Dar eu nu am cunoscut păcatul decât prin intermediul Legii. Într-adevăr, n-aş fi ştiut ce este pofta dacă Legea nu ar fi spus: Să nu pofteşti!

⁸ Prinzând ocazia oferită de această poruncă, păcatul a produs în mine tot felul de dorinţe. Într-adevăr, fără Lege păcatul este mort.

⁹ Cât despre mine, fără Lege, trăiam altădată; dar când a venit porunca, păcatul a prins viaţă,

¹⁰ iar eu am murit. Porunca, cea care trebuia să ducă la viaţă, s-a dovedit pentru mine aducătoare de moarte.

¹¹ Într-adevăr, păcatul, prinzând ocazia oferită de poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, mi-a dat moartea.

¹² Astfel deci, Legea este sfântă, şi porunca e sfântă, dreaptă şi bună.

¹³ Deci ceea ce este bun a devenit un motiv de moarte pentru mine? În niciun caz! Ci pentru ca păcatul să fie recunoscut ca păcat, a produs moarte în mine prin ceea ce era bun , astfel încât prin poruncă păcatul să-şi arate caracterul extrem de rău.

¹⁴ Noi ştim, într-adevăr, că Legea este spirituală; dar eu sunt supus slăbiciunilor cărnii, vândut în sclavie faţă de păcat.

¹⁵ Căci eu nu înţeleg ce fac; nu fac ce doresc, ci fac ce urăsc.

¹⁶ Ori, dacă fac ce nu doresc, sunt de acord cu Legea, mărturisind că este bună.

¹⁷ În realitate, nu mai sunt eu cel care acţionez astfel, ci păcatul care locuieşte în mine.

¹⁸ Într-adevăr, eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în natura mea păcătoasă: am dorinţa de a face binele, dar nu şi capacitatea de a-l îndeplini.

¹⁹ Într-adevăr, nu fac binele pe care îl doresc, ci fac dimpotrivă răul pe care nu-l doresc.

²⁰ Ori, dacă fac ce nu doresc, atunci nu eu sunt cel care acţionează, ci păcatul care locuieşte în mine.

²¹ Descopăr deci această lege: atunci când vreau să fac binele, răul îmi este la îndemână.

²² Într-adevăr, am plăcere de Legea lui Dumnezeu în fiinţa mea interioară,

²³ dar constat că există în mădularele mele o altă lege; ea luptă împotriva legii minţii mele şi mă face prizonier al legii păcatului care este în mădularele mele.

²⁴ Nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest corp muritor?

²⁵ Îi mulţumesc lui Dumnezeu, lucrul acesta este posibil prin Iesus Cristos, Domnul nostru!

8

¹ Deci acum nu mai există nicio condamnare pentru cei care sunt în Cristos Iesus, [care nu trăiesc conform propriei lor naturi, ci conform Spiritului].

² Într-adevăr, Legea Spiritului care dă viaţa în Cristos Iesus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.

³ Căci ceea ce era imposibil Legii să facă, deoarece era slabă prin natura păcătoasă, Dumnezeu a făcut-o: El a condamnat păcatul în natura păcătoasă trimiţându-L din cauza păcatului pe propriul Său Fiu într-o natură asemănătoare cu cea a omului păcătos,

⁴ pentru ca cerinţele Legii să fie împlinite în noi, care nu trăim în conformitate cu natura păcătoasă, ci în conformitate cu Spiritul.

⁵ Într-adevăr, cei care trăiesc în conformitate cu natura păcătoasă se preocupă de lucrurile naturii păcătoase, în timp ce cei care trăiesc în conformitate cu Spiritul sunt preocupaţi de lucrurile Spiritului.

⁶ Mentalitatea naturii păcătoase este moarte, dar mentalitatea controlată de Spirit e viaţă şi pace.

⁷ De aceea, mentalitatea naturii păcătoase Îi este ostilă lui Dumnezeu; ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate s-o facă.

⁸ Cei controlaţi de natura păcătoasă nu pot să-I placă lui Dumnezeu.

⁹ Totuşi, voi nu sunteţi controlaţi de natura păcătoasă, ci de Spirit, dacă Spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Şi dacă cineva nu are Spiritul lui Cristos, nu-I aparţine lui Cristos.

¹⁰ Dar dacă Cristos este în voi, corpul vostru e mort din cauza păcatului, dar spiritul vostru este viu, din cauza dreptitudinii.

¹¹ Şi dacă Spiritul Celui care L-a înviat pe Iesus locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Cristos va da viaţă şi corpului vostru muritor prin Spiritul Lui care locuieşte în voi.

¹² Astfel deci, fraţilor, noi avem o obligaţie – dar nu faţă de natura păcătoasă, ca să trăim în conformitate cu ea.

¹³ Căci, dacă trăiţi în conformitate cu natura păcătoasă, veţi muri; dar dacă, prin Spirit, faceţi să moară faptele corpului, veţi trăi.

¹⁴ Într-adevăr, toţi cei care sunt conduşi de Spiritul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

¹⁵ Căci voi n-aţi primit un spirit de sclavie ca să ducă din nou la teamă, ci aţi primit un Spirit de adopţie, prin care strigăm: „Abba! Tată!“

¹⁶ Spiritul Însuşi depune mărturie spiritului nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

¹⁷ Ori, dacă suntem copii, suntem şi moşteni-tori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi co-moştenitori cu Cristos, dacă într-adevăr suferim cu El, ca să fim şi glorificaţi cu El.

¹⁸ Eu consider că suferinţele din timpul prezent nu sunt demne să fie comparate cu gloria care va fi revelată pentru noi.

¹⁹ De fapt, creaţia aşteaptă nerăbdătoare revelarea fiilor lui Dumnezeu.

²⁰ Într-adevăr, creaţia a fost supusă netrăiniciei nu de bunăvoie, ci din cauza Celui care a supus-o , cu speranţa

²¹ că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia ei faţă de descompunere ca să ia parte la libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.

²² Ori, noi ştim că, până acum, întreaga creaţie oftează şi suferă durerile naşterii.

²³ Şi nu numai ea oftează, ci şi noi, care avem Spiritul ca prim rod al gloriei viitoare, oftăm în noi înşine aşteptând adopţia, răscumpărarea corpului nostru.

²⁴ Într-adevăr, în speranţă am fost salvaţi . Dar speranţa care se vede nu mai este speranţă. Căci cine speră ceea ce vede?

²⁵ Dar dacă sperăm ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.

²⁶ La fel, şi Spiritul ne vine în ajutor în slăbiciunea noastră. Într-adevăr, nu ştim ce s-ar cuveni să cerem în rugăciunile noastre, dar Spiritul Însuşi intervine [pentru noi] prin oftaturi care nu pot fi exprimate în cuvinte.

²⁷ Şi Dumnezeu care cercetează inimile ştie care este gândul Spiritului, pentru că El intervine pentru sfinţi în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

²⁸ Noi ştim însă că totul contribuie la binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi în conformitate cu planul Său.

²⁹ Într-adevăr, pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte El i-a şi predestinat să devină conformi imaginii Fiului Său, pentru ca Acesta să fie întâiul născut dintre mulţi fraţi.

³⁰ Pe cei pe care i-a predestinat i-a şi chemat, pe cei pe care i-a chemat i-a şi declarat drepţi, şi pe cei pe care i-a declarat drepţi i-a şi glorificat.

³¹ Deci ce vom spune cu privire la aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi contra noastră?

³² El, care nu Şi-a cruţat propriul Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va acorda cu El şi toate lucrurile?

³³ Cine îi va acuza pe cei pe care i-a ales Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îi declară drepţi!

³⁴ Cine îi va condamna? Cristos [Iesus], care a murit – ba mai mult, care a înviat – este la dreapta lui Dumnezeu şi intervine pentru noi.

³⁵ Cine ne va separa de iubirea lui Cristos? Strâmtorarea, spaima, persecuţia, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, pericolul sau sabia?

³⁶ De fapt, este scris: Pentru Tine suntem daţi la moarte toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi destinate abatorului.

³⁷ Dimpotrivă, în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit.

³⁸ Într-adevăr, sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici dominaţiile, nici prezentul, nici viitorul, nici puterile,

³⁹ nici înălţimea, nici adâncimea, nici vreo altă creatură nu ne vor putea separa de iubirea lui Dumnezeu manifestată în Cristos Iesus, Domnul nostru.

9

¹ Spun adevărul în Cristos, nu mint, conştiinţa mea depune mărturie pentru mine prin Spiritul Sfânt:

² simt o mare tristeţe şi am în inimă o durere neîncetată.

³ Da, aş vrea să fiu eu însumi blestemat şi separat de Cristos pentru fraţii mei, propriii mei compatrioţi,

⁴ israeliţii; ale lor sunt adopţia, gloria, legămintele, Legea, închinarea şi promisiunile.

⁵ Ai lor sunt patriarhii, şi din ei, cât priveşte originea Sa umană, a ieşit Mesia, care este mai presus de toţi, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amen.

⁶ Nu că este fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Nu, căci nu toţi cei care au ieşit din Israel sunt Israel,

⁷ şi deşi sunt descendenţii lui Abraham, nu sunt toţi copiii săi. Dimpotrivă, se spune: Prin Isaac vei avea descendenţii pe care ţi i-am promis.

⁸ Aceasta înseamnă că nu copiii naturali sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt cei consideraţi ca descendenţi ai lui.

⁹ Căci iată cum a fost formulată promisiunea: La timpul cuvenit Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.

¹⁰ Şi nu numai aceasta, dar Rebeca a conceput gemeni de la un singur bărbat, strămoşul nostru Isaac:

¹¹ copiii nu se născuseră încă şi nu făcuseră deci nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare planul lui Dumnezeu, conform alegerii Sale şi fără să depindă de fapte, ci de Cel care cheamă –

¹² ei i s-a spus: Cel mai mare îl va servi pe cel mai mic.

¹³ La fel, este scris: Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.

¹⁴ Deci, ce vom zice: Este Dumnezeu nedrept? În niciun caz!

¹⁵ Într-adevăr, El i-a spus lui Moise: Mă voi îndura de cine Mă voi îndura şi Îmi va fi milă de cine Îmi va fi milă.

¹⁶ Astfel deci, aceasta nu depinde nici de voinţa, nici de eforturile omului, ci de Dumnezeu, care Se îndură.

¹⁷ Scriptura îi spune într-adevăr lui Faraon: Iată de ce te-am ridicat: ca să-Mi arăt puterea în tine şi ca numele Meu să fie proclamat pe tot pământul.

¹⁸ Astfel, El Se îndură de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

¹⁹ Îmi vei spune atunci: „Atunci de ce mai învinovăţeşte? Într-adevăr, cine se poate împotrivi voii Sale?“

²⁰ Dar cine eşti tu, omule, ca să-I întorci vorba lui Dumnezeu? Oare creatura Îi va spune Celui care a creat-o: „De ce m-ai făcut aşa?“

²¹ Oare nu are olarul dreptul de a face din acelaşi bulgăre de lut un vas special şi altul obişnuit?

²² Şi ce să spunem dacă Dumnezeu, vrând să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare nişte vase ale mâniei pregătite pentru distrugere?

²³ Şi ce să spunem dacă El a vrut să facă cunoscută bogăţia gloriei Sale obiectelor îndurării Sale, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie?

²⁴ Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre evrei, ci şi dintre neevrei,

²⁵ după cum spune şi în Osea: Îl voi numi poporul Meu pe cel care nu era poporul Meu şi „iubită“ pe cea care nu era iubita.

²⁶ Iar acolo unde li se spunea: „Voi nu sunteţi poporul Meu“ vor fi numiţi „fii ai Dumnezeului cel viu“.

²⁷ Iar Isaia strigă cu privire la Israel: Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă va fi salvată.

²⁸ Într-adevăr, Domnul va împlini complet şi rapid pe pământ cuvântul Lui.

²⁹ Şi aşa cum a prezis Isaia: Dacă Domnul armatelor nu ne-ar fi lăsat descendenţi, am fi devenit ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

³⁰ Ce vom zice deci? Nişte neevrei care nu căutau dreptitudinea au obţinut dreptitudinea, cea care vine din credinţă,

³¹ în timp ce Israelul, care căuta o lege a dreptitudinii, n-a ajuns la această lege.

³² De ce? Pentru că Israelul a căutat-o nu prin credinţă, ci prin faptele [Legii]. Ei s-au poticnit de „piatra de poticnire“,

³³ aşa cum este scris: Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, dar cine crede în El nu va fi făcut de ruşine.

10

¹ Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea la Dumnezeu pentru israeliţi este ca să fie salvaţi.

² Într-adevăr, eu depun mărturie în favoarea lor că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cu o cunoaştere precisă şi corectă:

³ nerecunoscând dreptitudinea lui Dumnezeu şi căutând să-şi stabilească propria lor dreptitudine, nu s-au supus dreptitudinii lui Dumnezeu,

⁴ căci Cristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede să primească dreptitudinea.

⁵ Într-adevăr, Moise descrie astfel dreptitudinea care este prin Lege: Omul care pune în practică poruncile Legii va trăi prin ele.

⁶ Dar iată cum vorbeşte dreptitudinea care e prin credinţă: „Nu zice în inima ta: «Cine se va sui în cer?», adică să-L coboare pe Cristos,

⁷ sau: «Cine va coborî în Adânc?», adică să-L ridice pe Cristos dintre cei morţi“.

⁸ Dar ce spune el? Cuvântul este aproape de tine, în gura ta şi în inima ta. Acesta e cuvântul credinţei pe care îl predicăm noi.

⁹ Dacă mărturiseşti cu gura ta: „Iesus este Domn“ şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat, vei fi salvat.

¹⁰ Într-adevăr, cu inima se crede şi se ajunge la dreptitudine, şi cu gura se afirmă o convingere şi se ajunge la salvare.

¹¹ Într-adevăr, Scriptura spune: Cine crede în El nu va fi făcut de ruşine.

¹² Astfel, nu există nicio diferenţă între evreu şi neevreu, căci toţi au acelaşi Domn, care Se arată generos pentru toţi cei care fac apel la El.

¹³ Într-adevăr, oricine va face apel la numele Domnului va fi salvat.

¹⁴ Dar cum vor face deci apel la Cel în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Cel despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără ca cineva să le predice?

¹⁵ Şi cum pot ei să predice dacă nu sunt trimişi? Aşa cum este scris: Ce frumoase sunt picioarele celor [care anunţă pacea,] care anunţă vestea bună!

¹⁶ Dar nu toţi israeliţii au reacţionat la vestea bună. Într-adevăr, Isaia spune: Doamne, cine a crezut mesajul nostru?

¹⁷ Astfel, credinţa vine din auzirea mesajului, iar mesajul este auzit prin Cuvântul lui Cristos.

¹⁸ Dar eu întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă! Vocea lor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii locuite.

¹⁹ Eu mai întreb: Oare n-a înţeles Israelul? Mai întâi, Moise spune: Eu vă voi provoca gelozia prin cei care nu sunt o naţiune, vă voi provoca iritarea printr-o naţiune fără înţelegere.

²⁰ Cât despre Isaia, el arată o mai mare îndrăzneală şi spune: M-am lăsat găsit de cei care nu Mă căutau, M-am revelat celor care nu întrebau de Mine.

²¹ Dar cu privire la Israel spune: Toată ziua Mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi rebel.

11

¹ Întreb deci: Să-şi fi respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Într-adevăr, eu însumi sunt israelit, un descendent al lui Abraham, din tribul lui Beniamin.

² Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura în pasajul despre Elia, cum a apelat el la Dumnezeu împotriva Israelului:

³ Doamne, ei Ţi-au ucis profeţii, Ţi-au dărâmat altarele, numai eu am rămas, şi ei încearcă să-mi ia viaţa?

⁴ Şi care a fost răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am păstrat 7.000 de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal.

⁵ Tot aşa şi în timpul de acum: există o rămăşiţă aleasă prin graţie.

⁶ Ori, dacă este prin graţie, atunci nu mai e prin fapte, altfel graţia n-ar mai fi graţie.

⁷ Şi atunci? Israelul n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut, iar ceilalţi au fost împietriţi.

⁸ După cum este scris: Dumnezeu le-a dat un spirit de amorţeală, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă, până în ziua de azi.

⁹ David spune şi el: Masa lor să devină pentru ei o capcană, un laţ, un motiv de păcătuire şi o pedeapsă dreaptă!

¹⁰ Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă, fă să li se încovoaie pentru totdeauna spinarea!

¹¹ Întreb deci: S-au poticnit ei ca să cadă definitiv? În niciun caz! Dar, prin pasul lor greşit, neevreii au avut acces la salvare pentru a le provoca gelozia.

¹² Ori, dacă pasul lor greşit înseamnă bogăţie pentru lume, iar eşecul lor înseamnă bogăţie pentru neevrei, cu atât mai mult va fi cazul cu restabilirea lor completă!

¹³ Dar eu vă vorbesc vouă, neevreilor: ca apostol al neevreilor, eu îmi onorez lucrarea

¹⁴ în speranţa că voi putea cumva să-mi provoc compatrioţii la gelozie şi să salvez pe unii dintre ei.

¹⁵ Într-adevăr, dacă respingerea lor înseamnă împăcarea lumii, ce va produce primirea lor dacă nu viaţă dintre cei morţi?

¹⁶ Dacă partea de aluat oferită ca prim rod este sfântă, atunci tot aluatul e sfânt; dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt şi ramurile.

¹⁷ Dar dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, care erai un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ramurile rămase şi ai devenit participant la rădăcina şi la seva măslinului,

¹⁸ nu te făli pe seama acestor ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina te poartă pe tine.

¹⁹ Vei zice atunci: „Nişte ramuri au fost tăiate ca să fiu altoit eu“.

²⁰ Este adevărat. Ele au fost tăiate din cauza necredinţei lor, iar tu rămâi numai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te,

²¹ căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine.

²² Vezi deci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu: severitate faţă de cei care au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă rămâi în bunătatea Sa; altfel, vei fi tăiat şi tu.

²³ Cât despre israeliţi, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou.

²⁴ Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce este prin natura lui un măslin sălbatic şi ai fost altoit contra naturii tale într-un măslin cultivat, cu atât mai mult ei vor fi altoiţi conform naturii lor în propriul lor măslin!

²⁵ Într-adevăr, vreau să ştiţi, fraţilor, acest secret, ca să nu vă consideraţi singuri înţelepţi: o parte din Israel a căzut în împietrire, până va intra numărul deplin al neevreilor.

²⁶ Şi astfel tot Israelul va fi salvat, după cum este scris: Eliberatorul va veni din Sion şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacob.

²⁷ Şi acesta va fi legământul Meu cu ei, când le voi înlătura păcatele.

²⁸ În ce priveşte evanghelia, ei sunt duşmani din cauza voastră; dar în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi din cauza patriarhilor.

²⁹ Într-adevăr, darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.

³⁰ Aşa cum odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu şi acum aţi obţinut îndurare din cauza neascultării lor,

³¹ la fel ei nu au ascultat acum, ca să obţină şi ei îndurare din cauza îndurării arătate vouă,

³² căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.

³³ O, profunzimea bogăţiei înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Ce nepătrunse sunt judecăţile Sale şi ce imposibil de înţeles sunt căile Sale!

³⁴ Într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului sau cine I-a fost consilier?

³⁵ Cine I-a dat mai întâi ceva, ca Dumnezeu să-i dea înapoi?

³⁶ Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria pentru totdeauna! Amen.

12

¹ Vă îndemn deci, fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă oferiţi corpul ca un sacrificiu viu, sfânt şi plăcut lui Dumnezeu. Acesta este serviciul vostru spiritual de închinare.

² Nu vă conformaţi lumii actuale, ci fiţi transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să discerneţi care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi perfectă!

³ Prin graţia care mi-a fost dată, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să gândească despre sine în mod cumpătat, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu.

⁴ Într-adevăr, la fel cum avem mai multe mădulare într-un singur corp şi nu toate au aceeaşi funcţie,

⁵ tot aşa şi noi, care suntem mai mulţi, formăm un singur corp în Cristos şi fiecare în parte suntem mădulare unii altora.

⁶ Avem daruri diferite, potrivit graţiei care ne-a fost acordată. Dacă cineva are darul profeţiei, să-l exercite în raport cu credinţa;

⁷ dacă altcineva este chemat să servească, să se consacre serviciului său. Cine îi învaţă pe alţii să se consacre învăţăturii date de el,

⁸ iar cine are darul de a încuraja să se consacre încurajării. Cine dă s-o facă cu generozitate, cine prezidează s-o facă cu sârguinţă, iar cine arată îndurare s-o facă cu veselie.

⁹ Iubirea să fie fără ipocrizie; urâţi răul, ataşaţi-vă de bine!

¹⁰ Fiţi plini de afecţiune unii pentru alţii cu o iubire frăţească! Încercaţi să vă depăşiţi unul pe altul în respectul reciproc!

¹¹ Nu fiţi leneşi în sârguinţă! Fiţi înflăcăraţi în spirit! Serviţi-L pe Domnul!

¹² Fiţi bucuroşi în speranţă! Fiţi răbdători în necaz! Perseveraţi în rugăciune!

¹³ Răspundeţi la nevoile sfinţilor! Practicaţi ospitalitatea!

¹⁴ Binecuvântaţi-i pe cei ce vă persecută, binecuvântaţi şi nu blestemaţi!

¹⁵ Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng!

¹⁶ Fiţi însufleţiţi de aceleaşi convingeri! Nu fiţi mândri, ci asociaţi-vă cu cei umili! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi!

¹⁷ Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău! Fiţi preocupaţi de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor!

¹⁸ Dacă e posibil, în măsura în care aceasta depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii!

¹⁹ Iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să acţioneze mânia lui Dumnezeu, căci este scris: Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti, spune Domnul.

²⁰ Dar dacă duşmanului tău îi e foame, dă-i de mâncare, dacă îi este sete, dă-i să bea, căci acţionând astfel vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.

²¹ Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!

13

¹ Fiecare să se supună autorităţilor care ne guvernează, căci nu există nicio autoritate care să nu fie de la Dumnezeu, iar cele care există sunt puse de Dumnezeu.

² De aceea, cine se opune autorităţilor se ridică împotriva ordinii stabilite de Dumnezeu, iar cei care se opun îşi vor atrage condamnarea.

³ Într-adevăr, magistraţii nu sunt de temut de către cei care fac binele, ci de către cei care fac răul. Vrei să nu-ţi fie teamă de autorităţi? Fă binele, şi vei primi laude de la ele,

⁴ căci magistratul este un instrument al lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te! Într-adevăr, nu degeaba poartă sabia , căci el este servitor al lui Dumnezeu, un agent al mâniei ca să aducă pedeapsa asupra răufăcătorului.

⁵ E deci necesar să fiţi supuşi, nu numai din cauza acestei mânii, ci şi din cauza conştiinţei.

⁶ Din acelaşi motiv trebuie să plătiţi şi taxele, căci autorităţile sunt nişte servitori ai lui Dumnezeu care se ocupă neîncetat chiar cu acest lucru.

⁷ Daţi fiecăruia ce datoraţi: impozitul cui datoraţi impozitul, taxa cui datoraţi taxa, respectul cui datoraţi respectul, onoarea cui datoraţi onoarea.

⁸ Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea.

⁹ Într-adevăr, poruncile: Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, [să nu depui mărturie falsă], să nu pofteşti, ca şi toate celelalte, se rezumă în acest cuvânt: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!

¹⁰ Iubirea nu-i face rău aproapelui; de aceea, iubirea este împlinirea Legii.

¹¹ Şi ar trebui să facem aceasta ca unii care ştim ce timp trăim: este deja timpul să vă treziţi din somn, căci acum salvarea e mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

¹² Noaptea a înaintat, ziua se apropie. Să ne debarasăm deci de lucrările întunericului şi să ne îmbrăcăm cu arme-le luminii.

¹³ Să ne comportăm decent, ca în plină zi, fără orgii şi beţii, fără imoralitate şi desfrânare, fără rivalitate şi invidie.

¹⁴ Îmbrăcaţi-vă însă cu Domnul Iesus Cristos şi nu vă gândiţi cum să satisfaceţi poftele naturii voastre păcătoase!

14

¹ Primiţi-l bine pe cel care este slab în credinţă, fără a discuta părerile lui!

² Unul crede că poate mânca orice; altul, care este slab în credinţă, nu mănâncă decât legume.

³ Cine mănâncă din toate să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă, iar cine nu mănâncă să nu condamne pe cine mănâncă, căci Dumnezeu l-a primit.

⁴ Cine eşti tu ca să-l judeci pe servitorul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, aceasta îl priveşte pe stăpânul lui. Dar el va sta, căci Domnul are puterea să-l facă să stea.

⁵ Unul consideră o zi mai importantă decât alta, iar altul le consideră pe fiecare la fel. Fiecare să fie absolut convins în mintea lui.

⁶ Cine respectă o zi o face în onoarea Domnului [şi cine n-o respectă o face şi el în onoarea Domnului]. Cine mănâncă din toate o face în onoarea Domnului, întrucât el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă din toate o face şi el în onoarea Domnului, şi Îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu.

⁷ Într-adevăr, niciunul dintre noi nu trăieşte pentru sine însuşi şi nici-unul dintre noi nu moare pentru sine însuşi:

⁸ dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, suntem ai Domnului.

⁹ De aceea a murit şi a revenit la viaţă Cristos: ca să fie Domn peste cei morţi şi peste cei vii.

¹⁰ Dar tu de ce-l judeci pe fratele tău? Sau de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău? Într-adevăr, toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu,

¹¹ căci este scris: Pe viaţa Mea, spune Domnul, orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da laudă lui Dumnezeu!

¹² Astfel deci, fiecare dintre noi va da socoteală lui Dumnezeu pentru sine însuşi.

¹³ Să nu ne mai judecăm deci unii pe alţii, ci mai degrabă hotărâţi-vă să nu puneţi un obstacol sau o piedică în calea fratelui vostru.

¹⁴ Ştiu şi sunt convins în Domnul Iesus că nimic nu este necurat în sine, dar dacă cineva consideră ceva ca fiind necurat, atunci pentru el e necurat.

¹⁵ Dacă fratele tău este întristat din cauza a ceea ce mănânci, nu te mai comporţi cu iubire. Nu-l distruge cu mâncarea ta pe cel pentru care a murit Cristos!

¹⁶ Nu lăsaţi să fie vorbit de rău ceea ce este pentru voi un lucru bun,

¹⁷ căci Regatul lui Dumnezeu nu e o chestiune de mâncat şi de băut, ci dreptitudine, pace şi bucurie în Spiritul Sfânt.

¹⁸ Cine Îl serveşte pe Cristos în felul acesta Îi este plăcut lui Dumnezeu şi aprobat de oameni.

¹⁹ Astfel deci, să căutăm ceea ce duce la pace şi la edificare reciprocă!

²⁰ Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări! Toate mâncărurile sunt curate, dar este greşit să mănânci ceva dacă aceasta îl face pe cineva să se poticnească.

²¹ Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin sau să te abţii de la ceea ce poate fi pentru fratele tău un obstacol, [o piedică sau o sursă de slăbiciune].

²² Credinţa pe care o ai, păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se condamnă singur prin ceea ce aprobă!

²³ Dar cine are îndoieli cu privire la ce mănâncă e condamnat, pentru că n-o face dintr-o convingere izvorâtă din credinţă. Orice lucru care nu vine dintr-o convingere izvorâtă din credinţă este păcat.

15

¹ Noi, care suntem tari, avem datoria de a suporta slăbiciunile celor slabi şi de a nu căuta ce ne place.

² Fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său pentru binele lui, ca să-l facă să crească în credinţă.

³ Într-adevăr, Cristos n-a căutat ce-I plăcea, ci, aşa cum este scris, injuriile celor care Te insultă au căzut peste Mine.

⁴ Tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca, prin răbdarea şi mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem speranţă.

⁵ Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea să gândiţi în acelaşi fel, în conformitate cu gândul lui Cristos Iesus,

⁶ astfel încât cu o singură inimă şi gură să-L glorificaţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iesus Cristos!

⁷ Primiţi-vă deci unii pe alţii aşa cum v-a primit Cristos, pentru gloria lui Dumnezeu!

⁸ Eu afirm într-adevăr că [Iesus] Cristos a devenit un Servitor al evreilor pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să confirme promisiunile făcute patriarhilor,

⁹ astfel încât neevreii să-L glorifice pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: De aceea, Te voi lăuda printre naţiuni şi voi cânta numelui Tău!

¹⁰ Se mai spune: Bucuraţi-vă, naţiunilor, cu poporul Său!

¹¹ Şi încă: Lăudaţi-L pe Domnul, toate naţiunile, şi toate popoarele să-L laude!

¹² Şi, din nou, Isaia spune: Va veni Rădăcina lui Iese, adică Cel care va apărea ca să stăpânească peste naţiuni; naţiunile vor spera în El.

¹³ Dumnezeul speranţei să vă umple cu toată bucuria şi pacea în viaţa voastră de credinţă, ca să fiţi plini de speranţă, prin puterea Spiritului Sfânt!

¹⁴ Eu personal sunt convins, fraţii mei, în ce vă priveşte, că şi voi sunteţi plini de bunătate, umpluţi cu toată cunoştinţa şi capabili să vă sfătuiţi unii pe alţii.

¹⁵ Totuşi, [fraţilor,] v-am scris mai cu îndrăzneală în anumite privinţe, ca pentru a vă trezi amintirile, din cauza graţiei pe care mi-a dat-o Dumnezeu

¹⁶ ca să fiu lucrător al lui Iesus Cristos printre neevrei; mă achit de datoria preoţească de a proclama evanghelia lui Dumnezeu, astfel încât neevreii să fie o ofrandă bine primită de Dumnezeu, făcută sfântă prin acţiunea Spiritului Sfânt.

¹⁷ De aceea, în Cristos Iesus am motive de laudă în lucrarea mea pentru Dumnezeu.

¹⁸ Într-adevăr, n-aş îndrăzni să vorbesc despre ceea ce nu a îndeplinit Cristos prin mine pentru a-i aduce pe neevrei la ascultare prin cuvânt şi prin acţiune,

¹⁹ prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Spiritului lui Dumnezeu. Astfel, din Ierusalem şi împrejurimile lui până în Iliricum, am făcut să fie cunoscută pretutindeni evanghelia lui Cristos.

²⁰ Am urmărit astfel să predic evanghelia acolo unde numele lui Cristos nu era cunoscut, ca să nu construiesc pe o fundaţie pusă de altcineva,

²¹ ci după cum este scris: Cei cărora nu li se spusese nimic despre El vor vedea şi cei care nu auziseră vor înţelege.

²² Iată de ce am şi fost împiedicat de atâtea ori să vin la voi.

²³ Dar acum că nu mai am loc pentru lucrare în aceste regiuni şi având de mulţi ani dorinţa arzătoare să vin la voi

²⁴ când mă voi duce în Spania… Sper într-adevăr să vă văd în trecere şi să fiu ajutat de voi în drumul meu în-tr-acolo, după ce mai întâi îmi voi fi satisfăcut dorinţa de a sta un timp cu voi.

²⁵ Acum însă mă duc la Ierusalem ca să-i servesc pe sfinţi.

²⁶ Într-adevăr, Macedonia şi Ahaia au hotărât să organizeze o colectă pentru săracii dintre sfinţii din Ierusalem.

²⁷ Ele au hotărât să facă aceasta, şi într-adevăr le erau datori. Căci dacă neevreii au avut parte de bunurile spirituale ale evreilor, la rândul lor le sunt datori să-i servească cu bunurile lor materiale.

²⁸ Deci, după ce voi fi îndeplinit această însărcinare şi mă voi fi asigurat că au primit acest beneficiu, voi pleca în Spania şi voi trece pe la voi.

²⁹ Ştiu însă că, venind în vizită la voi, voi veni cu binecuvântarea deplină a [evangheliei] lui Cristos.

³⁰ Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Iesus Cristos şi prin iubirea Spiritului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumne-zeu pentru mine,

³¹ ca să fiu scăpat de cei care sunt neascultători în Iudeea, iar ajutorul pe care îl aduc la Ierusalem să fie bine primit de sfinţi,

³² pentru ca, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie şi să fiu înviorat împreună cu voi.

³³ Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amen.

16

¹ V-o recomand pe sora noastră Fibia, care este şi diaconiţă a Adunării din Cencreea,

² ca s-o primiţi, în Domnul, într-un mod vrednic de nişte sfinţi şi s-o ajutaţi în tot ce-ar avea nevoie de voi, căci ea a fost de mare ajutor pentru mulţi şi pentru mine însumi.

³ Salutaţi-i pe Prisca şi pe Aquila, colaboratorii mei în Cristos Iesus.

⁴ Ei şi-au riscat capul ca să-mi salveze viaţa. Nu numai eu le sunt recunoscător, ci şi toate Adunările neevreilor.

⁵ Salutaţi şi Adunarea din casa lor. Salutaţi-l pe Epenetus, iubitul meu, care a fost primul rod pentru Cristos din Asia.

⁶ Salutaţi-o pe Maria, care a lucrat mult pentru voi.

⁷ Salutaţi-i pe Andronicus şi pe Iunia, compatrioţii mei şi tovarăşii mei de detenţie; ei sunt foarte stimaţi printre apostoli şi au fost în Cristos înainte de mine.

⁸ Salutaţi-l pe Ampliatus, iubitul meu în Domnul.

⁹ Salutaţi-i pe Urbanus, colaboratorul nostru în Cristos, şi pe iubitul meu Stachis.

¹⁰ Salutaţi-l pe Apeles, testat şi aprobat în Cristos. Salutaţi-i pe cei din casa lui Aristobulus.

¹¹ Salutaţi-l pe Herodion, compatriotul meu. Salutaţi-i pe cei din casa lui Narcisus care sunt în Domnul.

¹² Salutaţi-le pe Trifena şi pe Trifosa, care lucrează pentru Domnul. Salutaţi-o pe iubita Persis, care a lucrat mult pentru Domnul.

¹³ Salutaţi-i pe Rufus, lucrător remarcabil în Domnul, şi pe mama lui, care este şi a mea.

¹⁴ Salutaţi-i pe Asincritus, Flegon, Hermes, Patrobas, Hermas şi pe toţi fraţii care sunt cu ei.

¹⁵ Salutaţi-i pe Filologus, pe Iulia, pe Nereus şi pe sora lui, ca şi pe Olimpas şi pe toţi sfinţii care sunt cu ei.

¹⁶ Salutaţi-vă unii pe alţii cu un sărut sfânt. Toate Adunările lui Cristos vă salută.

¹⁷ Vă îndemn, fraţilor, să fiţi atenţi la cei care provoacă dezbinări şi pun obstacole în calea voastră care sunt contrare învăţăturii pe care aţi primit-o! Îndepărtaţi-vă de ei,

¹⁸ căci asemenea oameni nu-L servesc pe Domnul nostru Cristos, ci propriul lor stomac, şi, prin cuvinte plăcute şi măgulitoare, ei înşală inima oamenilor care nu bănuiesc nimic.

¹⁹ Ştirea ascultării voastre a ajuns la urechile oricui; eu mă bucur deci cu privire la voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele şi nevinovaţi în ce priveşte răul.

²⁰ Dumnezeul păcii îl va zdrobi curând pe Satan sub picioarele voastre. Graţia Domnului nostru Iesus [Cristos] să fie cu voi!

²¹ Vă salută Timotei, colaboratorul meu, ca şi Lucius, Iason şi Sosipater, compatrioţii mei.

²² Vă salut în Domnul eu, Terţius, care am scris această scrisoare.

²³ Vă salută Gaius, de a cărui ospitalitate mă bucur eu şi întreaga Adunare de aici. Vă salută Erastus, trezorierul oraşului, ca şi fratele Quartus.

²⁴ [Graţia Domnului nostru Iesus Cristos să fie cu voi toţi! Amen.]

²⁵ Celui care poate să vă întărească potrivit evangheliei mele şi predicării lui Iesus Cristos, în conformitate cu revelaţia misterului care a fost ţinut secret timp de secole,

²⁶ dar care a fost revelat acum şi adus la cunoştinţa tuturor naţiunilor prin scrierile profetice, după porunca Dumnezeului etern, pentru ca ele să asculte de credinţă,

²⁷ singurului Dumnezeu înţelept, să-I fie gloria pentru totdeauna prin Iesus Cristos! Amen.