1

¹ Iacob, sclav al lui Dumnezeu şi al Domnului Iesus Cristos, către cele douăsprezece triburi împrăştiate printre naţiuni: salut!

² Fraţii mei, să consideraţi ca un motiv de bucurie deplină când întâmpinaţi tot felul de încercări,

³ ştiind că punerea la încercare a credinţei voastre produce perseverenţa.

⁴ Trebuie însă ca perseverenţa să-şi facă perfect lucrarea, ca să fiţi perfecţi şi întregi, şi să nu vă lipsească nimic.

⁵ Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor fără rezerve şi fără reproş, şi ea îi va fi dată.

⁶ Dar să ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel care se îndoieşte seamănă cu valurile mării pe care vântul le mişcă şi le agită încoace şi încolo.

⁷ Acest om să nu-şi imagineze că va primi ceva de la Domnul;

⁸ este un om nehotărât şi instabil în toate planurile şi acţiunile lui.

⁹ Fratele de condiţie umilă să se simtă mândru de înălţarea lui ,

¹⁰ iar bogatul să se simtă mândru de umilirea lui, pentru că va trece ca o floare sălbatică.

¹¹ Căci soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba, floarea ei cade, şi toată frumuseţea ei dispare; la fel se va ofili şi bogatul în mijlocul preocupărilor lui.

¹² Binecuvântat este omul care perseverează în încercare, pentru că după ce a trecut cu bine prin ea va primi cununa vieţii, pe care Domnul a promis-o celor care-L iubesc.

¹³ Nimeni, când este ispitit, să nu spună: „Sunt ispitit de Dumnezeu“, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi nici nu ispiteşte pe nimeni.

¹⁴ Dar fiecare este ispitit atunci când e atras şi momit de propriile sale pofte.

¹⁵ Apoi pofta, când a conceput, dă naştere păcatului, iar păcatul, ajuns la maturitate, produce moartea.

¹⁶ Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi:

¹⁷ orice dar bun şi orice dar perfect vin de sus, coboară de la Tatăl luminilor , în care nu există nicio schimbare, nicio umbră aruncată de variaţie .

¹⁸ Conform voii Sale, El ne-a dat naştere prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de prim rod al creaturilor Lui.

¹⁹ Să ştiţi aceasta, fraţii mei iubiţi: fiecare om să fie prompt la ascultare, domol la vorbire şi domol la mânie,

²⁰ pentru că mânia unui om nu produce acea viaţă dreaptă pe care o doreşte Dumnezeu.

²¹ De aceea, debarasaţi-vă de orice murdărie morală şi orice rămăşiţă de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul care a fost plantat în voi şi care vă poate salva sufletul!

²² Puneţi în practică Cuvântul şi nu vă mulţumiţi să-l ascultaţi, înşelându-vă singuri!

²³ Într-adevăr, dacă cineva ascultă Cuvântul şi nu-l pune în practică, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa în oglindă

²⁴ şi care, după ce s-a privit, pleacă şi uită imediat cum era.

²⁵ Dar cine s-a uitat cu atenţie la Legea perfectă, cea a libertăţii, şi continuă să facă aceasta, neuitând ce a auzit, ci împlinind cu fapta, va fi binecuvântat în ceea ce face.

²⁶ Dacă cineva [dintre voi] crede că este religios, şi totuşi nu-şi ţine limba în frâu, ci îşi înşală inima, religia lui este fără valoare.

²⁷ Religia pură şi fără pată în ochii lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este aceasta: să avem grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să ne ferim de murdăriile lumii.

2

¹ Fraţii mei, credinţa voastră în Domnul nostru glorios Iesus Cristos să fie lipsită de părtinire!

² Să presupunem că în adunarea voastră intră un om cu inel de aur şi cu haine scumpe, şi intră şi un sărac cu haine murdare.

³ Dacă voi arătaţi o atenţie specială celui care poartă haine scumpe şi îi spuneţi: „Şezi aici în locul acesta bun!“, iar săracului îi spuneţi: „Tu stai acolo în picioare!“ sau „Aşază-te jos la picioarele mele!“,

⁴ oare nu faceţi deosebire între voi înşivă şi nu deveniţi judecători cu gânduri rele?

⁵ Ascultaţi, fraţii mei iubiţi! Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Regatului pe care l-a promis celor care-L iubesc?

⁶ Dar voi l-aţi insultat pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc în tribunale?

⁷ Oare nu ei sunt cei care insultă numele frumos care v-a fost dat?

⁸ Dacă împliniţi cu adevărat Legea regală, conform Scripturii: Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi, faceţi bine.

⁹ Dar dacă daţi dovadă de părtinire, atunci faceţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care o încălcaţi.

¹⁰ De fapt, cine ţine toată Legea, dar păcătuieşte împotri-va unei singure porunci, se face vinovat de încălcarea ei ca întreg.

¹¹ Într-adevăr, Cel care a spus: Să nu comiţi adulter! a spus şi: Să nu ucizi! Dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea.

¹² Vorbiţi şi acţionaţi ca unii care urmează să fie judecaţi de o lege a libertăţii,

¹³ căci judecata este fără milă pentru cine n-a dat dovadă de milă. Mila triumfă asupra judecăţii.

¹⁴ Fraţii mei, la ce foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dar nu are fapte? Poate oare această credinţă să-l salveze?

¹⁵ Dacă un frate sau o soră sunt fără haine şi hrana zilnică,

¹⁶ iar vreunul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, fără să le dea cele necesare pentru corp, la ce foloseşte?

¹⁷ La fel şi credinţa: dacă nu are fapte, atunci este moartă în ea însăşi.

¹⁸ Dar cineva va spune: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!“

¹⁹ Tu crezi că există un singur Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred, şi se înfioară!

²⁰ Om fără minte, vrei dovezi că credinţa fără fapte este inutilă?

²¹ Strămoşul nostru Abraham n-a fost oare considerat drept pe baza faptelor, atunci când l-a oferit pe fiul său Isaac pe altar?

²² Tu vezi bine că credinţa lui coopera cu faptele lui şi că prin fapte credinţa i-a fost făcută perfectă.

²³ Astfel s-a împlinit ce spune Scriptura: Abraham L-a crezut pe Dumnezeu, şi lucrul acesta i s-a considerat ca dreptitudine. Şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.

²⁴ Vedeţi deci că omul este declarat drept pe baza faptelor sale, şi nu numai prin credinţă.

²⁵ În acelaşi fel, oare prostituata Rahab n-a fost considerată dreaptă pe baza faptelor ei când i-a primit pe mesageri şi i-a făcut să plece pe un alt drum?

²⁶ Într-adevăr, după cum corpul fără spirit este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte e moartă.

3

¹ Fraţii mei, nu mulţi dintre voi ar trebui să devină învăţători, ştiind că noi învăţătorii vom fi judecaţi mai aspru.

² Într-adevăr, noi toţi greşim în multe feluri. Dacă cineva nu greşeşte în ce spune, este un om perfect, în stare să-şi ţină în frâu tot corpul.

³ Dacă punem zăbală în gura cailor ca să asculte de noi, le dirijăm astfel tot corpul.

⁴ Iată şi corăbiile: deşi sunt aşa de mari şi mânate de vânturi puternice, sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul.

⁵ La fel şi limba este un mădular mic, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!

⁶ Şi limba este un foc, o lume a nelegiuirii pusă între mădularele noastre; ea pătează întreaga persoană şi aprinde cursul existenţei, ea însăşi fiind aprinsă de iad.

⁷ Toate speciile de animale, păsări, reptile sau animale marine pot fi domesticite şi au fost domesticite de om,

⁸ dar nimeni nu poate domestici limba unui om. Ea este un rău care nu se poate stăpâni, e plină de un venin mortal.

⁹ Cu ea Îl lăudăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi cu ea îi blestemăm pe oamenii care au fost făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

¹⁰ Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, n-ar trebui să fie aşa!

¹¹ Pot oare să curgă apă dulce şi apă amară din acelaşi izvor?

¹² Fraţii mei, poate oare un smochin să producă măsline sau viţa-de-vie să facă smochine? [La fel,] un izvor de apă sărată nu poate da apă dulce!

¹³ Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate prin comportarea lui bună faptele făcute în blândeţea înţelepciunii!

¹⁴ Dar dacă în inima voastră aveţi invidie amară şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului!

¹⁵ O asemenea înţelepciune nu vine de sus, ci este pământească, pur omenească, demonică.

¹⁶ Într-adevăr, acolo unde există invidie şi ambiţie egoistă, acolo există dezordine şi tot felul de practici rele.

¹⁷ Dar înţelepciunea care vine de sus este mai întâi pură, apoi iubitoare de pace, blândă, gata să cedeze, plină de îndurare şi roade bune, imparţială şi sinceră.

¹⁸ Rodul dreptitudinii e semănat în pace de către cei care practică pacea.

4

¹ De unde vin conflictele şi de unde vin luptele dintre voi? Oare nu din plăcerile voastre care se războiesc în mădularele voastre?

² Voi poftiţi ce au alţii, şi nu aveţi, aşa că ucideţi; voi râvniţi, şi nu puteţi obţine, aşa că vă luptaţi şi vă războiţi. Nu aveţi, pentru că nu-I cereţi lui Dumnezeu!

³ Sau cereţi, totuşi nu primiţi, pentru că cereţi cu motive greşite, ca să cheltuiţi în plăcerile voastre.

⁴ Voi sunteţi ca soţiile infidele ! Nu ştiţi că iubirea pentru lume înseamnă ură faţă de Dumnezeu? Deci, oricine doreşte să fie prieten cu lumea se arată a fi duşmanul lui Dumnezeu.

⁵ Sau credeţi că Scriptura vorbeşte fără rost când spune: „Dumnezeu iubeşte cu gelozie Spiritul pe care L-a făcut să locuiască în noi“?

⁶ Totuşi, graţia pe care o dă este şi mai mare, de aceea Scriptura spune: Dumnezeu Se împotriveşte celor mândri, dar dă graţie celor umili.

⁷ Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu, dar împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi!

⁸ Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi! Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor! Purificaţi-vă inima, oameni şovăielnici!

⁹ Simţiţi-vă mizeria, fiţi în doliu şi în lacrimi; râsul vostru să se transforme în doliu, iar bucuria voastră în întristare!

¹⁰ Umiliţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălţa!

¹¹ Fraţilor, nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii! Cine îl vorbeşte de rău pe un frate sau îl judecă pe fratele său vorbeşte împotriva Legii şi judecă Legea. Ori, dacă tu judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecătorul ei.

¹² Unul singur este Legiuitorul şi Judecătorul, Cel care poate să salveze şi să piardă. Dar tu cine eşti ca să-l judeci pe aproapele tău?

¹³ Acum ascultaţi, voi care spuneţi: „Azi sau mâine ne vom duce în cutare oraş, vom sta acolo un an, vom face afaceri şi vom câştiga bani“,

¹⁴ voi care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine! Într-adevăr, ce este viaţa voastră? Sunteţi un abur care apare pentru o clipă şi care pe urmă dispare.

¹⁵ Dimpotrivă, ar trebui să spuneţi: „Dacă vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru!“

¹⁶ Dar, în realitate, voi vă lăudaţi în înfumurarea voastră! Orice laudă de felul acesta este rea.

¹⁷ Deci, dacă cineva ştie să facă ce e bine, dar nu face, comite un păcat.

5

¹ Şi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi urlaţi din cauza nenorocirilor care vor veni peste voi!

² Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt mâncate de molii.

³ Aurul şi argintul vostru sunt acoperite de rugină, iar rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră şi vă va devora carnea ca un foc. Voi aţi adunat bogăţii în zilele de pe urmă!

⁴ Iată, salariul pe care nu l-aţi plătit lucrătorilor care v-au secerat lanurile strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului armatelor!

⁵ Aţi trăit pe pământ în lux şi în plăceri, v-aţi hrănit inima [ca] într-o zi de înjunghiere!

⁶ Voi l-aţi condamnat şi l-aţi ucis pe cel drept, care nu vi se împotrivea.

⁷ Fiţi deci răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului! De exemplu, fermierul aşteaptă rodul preţios al pământului, aşteptând răbdător până când primeşte ploaie timpurie şi târzie.

⁸ Şi voi, fiţi răbdători, întăriţi-vă inima, căci venirea Domnului este aproape!

⁹ Nu vă plângeţi, fraţilor, unii contra altora, ca să nu fiţi judecaţi! Iată, judecătorul stă deja chiar la uşă.

¹⁰ Fraţilor, luaţi-i ca exemplu de suferinţă şi răbdare pe profeţii care au vorbit în numele Domnului!

¹¹ Iată, noi îi considerăm binecuvântaţi pe cei care au perseverat. Aţi auzit de perseverenţa lui Iob şi aţi văzut sfârşitul pe care i l-a dat Domnul, căci Domnul este plin de milă şi de compasiune.

¹² Înainte de toate, fraţii mei, să nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ, ci „da“ al vostru să fie „da“, iar „nu“ al vostru să fie „nu“, ca să nu fiţi condamnaţi.

¹³ Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage! E vreunul vesel? Să cânte cântece de laudă!

¹⁴ Este vreunul dintre voi bolnav? Să-i cheme pe prezbiterii Adunării să se roage pentru el şi să-l ungă cu ulei în numele Domnului.

¹⁵ Rugăciunea făcută cu credinţă îl va salva pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi. Iar dacă a comis păcate, va fi iertat.

¹⁶ Mărturisiţi-vă deci unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Rugăciunea celui drept acţionează cu multă putere.

¹⁷ Elia era un om cu aceeaşi natură ca noi. El s-a rugat fierbinte să nu plouă, şi n-a plouat pe pământ timp de trei ani şi şase luni.

¹⁸ Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, iar pământul şi-a produs rodul.

¹⁹ Fraţii mei, dacă vreunul dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi este adus înapoi de altul,

²⁰ să ştiţi că acela care aduce înapoi un păcătos de la rătăcirea căii lui îi va salva sufletul de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.