1

¹ La început, Cuvântul exista deja. Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.

² El era la început cu Dumnezeu.

³ Totul a fost făcut prin el, şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără el.

⁴ În el era Viaţa, iar această Viaţă era Lumina oamenilor.

⁵ Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a învins-o.

⁶ A venit un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan .

⁷ El a venit ca martor, ca să depună mărturie Luminii, pentru ca toţi să creadă prin el.

⁸ Nu el era Lumina, ci a venit ca să depună mărturie Luminii.

⁹ Ea era adevărata Lumină care, venind în lume, luminează pe orice om.

¹⁰ El era în lume, şi deşi lumea a fost făcută prin El, totuşi lumea nu L-a recunoscut.

¹¹ El a venit la ale Sale, şi ai Săi nu L-au primit.

¹² Dar tuturor celor care L-au primit, celor care cred în numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu,

¹³ născuţi nu printr-o naştere naturală, nu printr-o decizie omenească sau prin voia unui soţ, ci din Dumnezeu.

¹⁴ Cuvântul a devenit carne şi Şi-a făcut locuinţa printre noi, plin de graţie şi de adevăr, iar noi I-am privit gloria, o glorie ca cea a unicului Fiu venit de la Tată.

¹⁵ Ioan a depus mărturie despre El şi a strigat: „Acesta este Cel despre care am spus: «Cel care vine după mine are întâietate faţă de mine, pentru că era înainte de mine»“.

¹⁶ Noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi graţie peste graţie.

¹⁷ Căci deşi Legea a fost dată prin Moise, graţia şi adevărul au venit prin Iesus Cristos.

¹⁸ Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Dumnezeu Fiul unic, care este în intimitatea Tatălui, e Cel care L-a făcut cunoscut.

¹⁹ Iată mărturia lui Ioan când evreii din Ierusalem au trimis la el nişte preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: „Tu cine eşti?“

²⁰ El a mărturisit şi n-a negat, ci a recunoscut: „Nu sunt eu Mesia !“

²¹ Ei l-au întrebat: „Atunci cine eşti? Eşti Elia?“ Şi el a zis: „Nu sunt“. „Eşti Profetul?“ El a răspuns: „Nu“.

²² Ei i-au zis atunci: „Cine eşti? Trebuie să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi?“

²³ El a zis: „Eu sunt vocea celui care strigă în deşert: «Îndreptaţi calea Domnului! », cum a spus profetul Isaia“.

²⁴ Cei care fuseseră trimişi erau dintre farisei .

²⁵ Ei i-au pus şi această întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti nici Mesia, nici Elia şi nici Profetul?“

²⁶ Ioan le-a răspuns: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru Se află Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.

²⁷ El vine după mine, [dar m-a precedat,] şi eu nu sunt vrednic să-I dezleg curelele sandalelor“.

²⁸ Aceasta se petrecea în Betania, pe celălalt mal al Iordanului, unde boteza Ioan.

²⁹ A doua zi, Ioan L-a văzut pe Iesus apropiindu-Se de el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii!

³⁰ El este Cel despre care am spus: «După mine vine un Om care m-a precedat, căci exista înainte de mine».

³¹ Cât despre mine, eu nu-L cunoşteam, dar am venit să botez cu apă tocmai ca să-L fac cunoscut Israelului“.

³² Ioan a depus şi această mărturie: „Am văzut Spiritul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El.

³³ Eu nu-L cunoşteam, dar Cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste care vei vedea Spiritul coborând şi rămânând este Cel care botează cu Spiritul Sfânt».

³⁴ Iar eu am văzut şi am depus mărturie că El este Fiul lui Dumnezeu“.

³⁵ A doua zi, Ioan se afla din nou acolo cu doi dintre discipolii lui.

³⁶ El L-a văzut pe Iesus trecând şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu“.

³⁷ Cei doi discipoli ai lui l-au auzit rostind aceste cuvinte şi L-au urmat pe Iesus.

³⁸ Iesus S-a întors şi, văzând că Îl urmează, le-a zis: „Ce căutaţi?“ Ei I-au răspuns: „Rabbi – ceea ce înseamnă învăţător –, unde locuieşti?“

³⁹ El le-a zis: „Veniţi şi vedeţi!“ Ei s-au dus deci, au văzut unde locuia şi au rămas cu El în ziua aceea. Era cam pe la ora patru după-amiază.

⁴⁰ Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan şi care Îl urmaseră pe Iesus.

⁴¹ El l-a întâlnit mai întâi pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia“, ceea ce înseamnă Cristos.

⁴² El l-a condus la Iesus. Iesus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan, tu vei fi numit Cefa“, ceea ce înseamnă Petru.

⁴³ A doua zi, Iesus a hotărât să Se ducă în Galileea. El l-a întâlnit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“

⁴⁴ Filip era din Betsaida, oraşul lui Andrei şi al lui Petru.

⁴⁵ Filip l-a întâlnit pe Natanael şi i-a spus: „Noi L-am găsit pe Cel despre care au scris Moise în Lege şi Profeţii, pe Iesus din Nazaret, fiul lui Iosef“.

⁴⁶ Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?“ Filip i-a răspuns: „Vino şi vezi!“

⁴⁷ Iesus l-a văzut pe Natanael apropiindu-se de El şi a zis despre el: „Iată într-adevăr un israelit în care nu este viclenie“.

⁴⁸ Natanael I-a zis: „De unde mă cunoşti?“ Iesus i-a răspuns: „Te-am văzut când stăteai sub smochin, înainte ca să te cheme Filip“.

⁴⁹ Natanael a răspuns: „Învăţătorule, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele Israelului!“

⁵⁰ Iesus i-a răspuns: „Crezi pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea“.

⁵¹ El a adăugat: „Vă spun adevărul, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul Omului “.

2

¹ A treia zi a fost o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Iesus era acolo.

² La nuntă a fost invitat şi Iesus cu discipolii Săi.

³ Când s-a terminat vinul, mama lui Iesus I-a spus: „Nu mai au vin“.

⁴ Iesus i-a răspuns: „Femeie, de ce Mă implici? Ora Mea încă n-a venit!“

⁵ Mama Lui le-a zis servitorilor: „Să faceţi orice vă va spune!“

⁶ Se aflau acolo şase vase mari de piatră, destinate purificărilor evreilor şi conţinând fiecare o sută de litri.

⁷ Iesus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi ei le-au umplut până sus.

⁸ El le-a zis: „Acum scoateţi şi duceţi organizatorului mesei!“ Şi ei i-au dus.

⁹ Organizatorul mesei a gustat apa schimbată în vin. Neştiind de unde venea acest vin, în timp ce servitorii care scoseseră apa ştiau bine, l-a chemat pe mire

¹⁰ şi i-a zis: „Orice om serveşte mai întâi vinul bun, apoi pe cel mai puţin bun după ce oamenii s-au îmbătat, dar tu ai păstrat vinul bun până acum“.

¹¹ Iesus a făcut acest început al semnelor Sale miraculoase în Cana din Galileea şi Şi-a arătat gloria, iar discipolii Lui au crezut în El.

¹² După aceea, El S-a dus la Capernaum cu mama Lui, cu fraţii Lui şi cu discipolii Lui, şi acolo nu au rămas decât puţine zile.

¹³ Paştele evreilor era aproape, şi Iesus S-a dus la Ierusalem.

¹⁴ I-a găsit pe vânzătorii de vite, de oi şi de porumbei, ca şi pe schimbătorii de bani, instalaţi în templu.

¹⁵ Atunci a făcut un bici din frânghii şi i-a alungat pe toţi din templu, ca şi oile şi vitele. A împrăştiat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.

¹⁶ Şi El a zis vânzătorilor de porumbei: „Scoateţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de comerţ!“

¹⁷ Discipolii Săi şi-au adus aminte că este scris: Zelul pentru casa Ta Mă mistuie pe Mine.

¹⁸ Evreii au luat cuvântul şi I-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai voie să faci aceste lucruri?“

¹⁹ Iesus le-a răspuns: „Distrugeţi acest templu, şi în trei zile îl voi ridica din nou!“

²⁰ Evreii I-au zis: „Au trebuit 46 de ani pentru a se construi acest templu, şi Tu îl vei ridica în trei zile?“

²¹ Totuşi, El vorbea despre templul corpului Său.

²² De aceea, când a înviat, discipolii Lui şi-au amintit că El zisese aceasta şi au crezut Scriptura şi cuvântul pe care-l spusese Iesus.

²³ În timp ce era în Ierusalem, la sărbătoarea Paştelui, mulţi au crezut în El văzând semnele miraculoase pe care le făcea.

²⁴ Dar Iesus nu avea încredere în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi

²⁵ şi nu avea nevoie ca cineva să depună mărturie despre un om, căci El Însuşi ştia ce este în om.

3

¹ Era printre farisei un om cu numele Nicodem, un conducător al evreilor.

² El a venit la Iesus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător trimis de Dumnezeu, căci nimeni nu poate face aceste semne miraculoase pe care le faci Tu dacă Dumnezeu nu este cu el“.

³ Iesus i-a răspuns: „Îţi spun adevărul, nimeni nu poate să vadă Regatul lui Dumnezeu decât dacă se naşte din nou “.

⁴ Nicodem I-a zis: „Cum se poate naşte un om când este bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să se nască?“

⁵ Iesus i-a răspuns: „Îţi spun adevărul, nimeni nu poate să intre în Regatul lui Dumnezeu decât dacă se naşte din apă şi din Spirit.

⁶ Ce se naşte din părinţi umani este omenesc şi ce se naşte din Spirit e spirit.

⁷ Nu te mira că ţi-am spus: «Trebuie să vă naşteţi din nou».

⁸ Vântul suflă încotro vrea şi îi auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici unde se duce. Aşa este cazul cu oricine se naşte din Spirit“.

⁹ Nicodem a luat cuvântul şi I-a zis: „Cum se poate face aceasta?“

¹⁰ Iesus i-a răspuns: „Tu eşti învăţător al Israelului şi nu ştii aceste lucruri?

¹¹ Îţi spun adevărul, noi vorbim ce ştim şi depunem mărturie cu privire la ce am văzut, şi voi nu primiţi mărturia noastră.

¹² Dacă nu credeţi când vă vorbesc despre realităţi pământeşti, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre realităţi cereşti?

¹³ Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel care a coborât din cer, Fiul Omului, [care este în cer].

¹⁴ Şi după cum Moise a înălţat şarpele în deşert , tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului,

¹⁵ pentru ca oricine crede în El [să nu piară, ci] să aibă viaţă eternă.

¹⁶ Într-adevăr, Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.

¹⁷ Dumnezeu, într-adevăr, nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie salvată prin El.

¹⁸ Cine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a fost deja judecat, pentru că nu a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

¹⁹ Şi iată care este această judecată: Lumina a venit în lume, şi oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele.

²⁰ Într-adevăr, orice om care face răul urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu fie dezvăluite.

²¹ Dar cine acţionează în conformitate cu adevărul vine la Lumină, pentru ca faptele lui să fie evidente, fiindcă le-a făcut în Dumnezeu“.

²² După aceea, Iesus, însoţit de discipolii Lui, S-a dus în Iudeea; acolo a rămas cu ei şi boteza.

²³ Ioan boteza şi el în Enon, lângă Salim, pentru că acolo era apă multă, şi oamenii se duceau să fie botezaţi.

²⁴ Într-adevăr, Ioan încă nu fusese închis.

²⁵ Între discipolii lui Ioan şi un evreu a apărut o dispută cu privire la purificare.

²⁶ S-au dus la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel care era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai depus mărturie, iată-L că botează, şi toţi se duc la El!“

²⁷ Ioan a răspuns: „Un om nu poate primi decât ce i-a fost dat din cer.

²⁸ Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: «Nu sunt eu Mesia, ci am fost trimis înaintea Lui».

²⁹ Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă acolo şi-l aude, simte o mare bucurie din cauza vocii mirelui. Astfel deci, această bucurie a mea este perfectă.

³⁰ El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.

³¹ Cine vine de sus este deasupra tuturor; cine e de pe pământ este pământesc şi vorbeşte despre realităţi pământeşti. Cine vine din cer este deasupra tuturor,

³² depune mărturie cu privire la ce a văzut şi a auzit, şi nimeni nu-I acceptă mărturia.

³³ Cine I-a acceptat mărturia a adeverit că Dumnezeu este adevărat.

³⁴ Într-adevăr, Cel pe care L-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că El Îi dă Spiritul fără măsură.

³⁵ Tatăl Îl iubeşte pe Fiu şi I-a dat totul în mâini.

³⁶ Cine crede în Fiu are viaţa eternă; cine nu crede în Fiu nu va avea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“.

4

¹ Iesus a aflat că fariseii auziseră spunându-se că El făcea şi boteza mai mulţi discipoli decât Ioan.

² – De fapt, Iesus nu boteza El Însuşi, ci discipolii Lui o făceau. –

³ Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.

⁴ Cum trebuia să traverseze Samaria,

⁵ a ajuns într-un oraş al Samariei, numit Sihar, aproape de câmpul pe care Iacob îl dăduse fiului său Iosef.

⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacob. Iesus, obosit de călătorie, şedea la marginea fântânii. Era pe la amiază.

⁷ O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iesus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“

⁸ Într-adevăr, discipolii se duseseră în oraş ca să cumpere de mâncare.

⁹ Samariteanca I-a zis: „Cum? Tu, care eşti Evreu, ceri să bei de la mine, o samariteancă?“ – Evreii, într-adevăr, nu au relaţii cu samaritenii. –

¹⁰ Iesus i-a răspuns: „Dacă ai fi ştiut care este cadoul lui Dumnezeu şi cine e Cel care îţi spune: «Dă-Mi să beau!», tu însăţi I-ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie!“

¹¹ Femeia I-a zis: „Domnule, n-ai găleată, şi fântâna este adâncă. De unde ai avea deci această apă vie?

¹² Oare eşti Tu mai mare decât Iacob, strămoşul nostru, care ne-a dat această fântână şi care a băut din ea el însuşi, fiii lui şi turmele lui?“

¹³ Iesus i-a răspuns: „Oricui va bea din această apă îi va fi din nou sete,

¹⁴ dar celui care va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu-i va mai fi sete niciodată, şi apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă care va ţâşni până în viaţa eternă“.

¹⁵ Femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici ca să scot apă!“

¹⁶ Iesus i-a zis: „Du-te de cheamă-l pe soţul tău şi revino aici!“

¹⁷ Femeia I-a răspuns: „Nu am soţ“. Iesus i-a zis: „Ai spus bine: «Nu am soţ»,

¹⁸ căci ai avut cinci soţi, şi bărbatul pe care-l ai acum nu este soţul tău; în aceasta ai spus adevărul“.

¹⁹ Femeia I-a zis: „Domnule, văd că eşti profet.

²⁰ Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneţi că Ierusalemul este locul unde trebuie să se închine oamenii“.

²¹ Iesus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ora când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalem.

²² Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci salvarea vine de la evrei.

²³ Dar vine ora, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr. Într-adevăr, aceştia sunt închinătorii pe care îi caută Tatăl.

²⁴ Dumnezeu este Spirit, şi trebuie ca cei ce I se închină să I se închine în spirit şi în adevăr“.

²⁵ Femeia I-a zis: „Ştiu că trebuie să vină Mesia, Cel numit Cristos. Când va veni, El ne va anunţa totul“.

²⁶ Iesus i-a zis: „Eu sunt Acela, Cel care vorbeşte cu tine“.

²⁷ Chiar atunci au sosit discipolii Săi, şi se mirau că El vorbea cu o femeie. Totuşi, niciunul n-a zis: „Ce-i ceri?“ sau: „De ce vorbeşti cu ea?“

²⁸ Atunci femeia şi-a lăsat urciorul, s-a dus în oraş şi a zis locuitorilor:

²⁹ „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este cumva Mesia?“

³⁰ Ei au ieşit din oraş şi au venit spre El.

³¹ Între timp, discipolii Îl rugau, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!“

³² Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi“.

³³ Discipolii îşi ziceau deci unii altora: „Oare I-a adus cineva de mâncare?“

³⁴ Iesus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să-I îndeplinesc lucrarea.

³⁵ Oare nu spuneţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Ei bine, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile: sunt deja albe pentru seceriş.

³⁶ Cine seceră primeşte o plată şi adună rod pentru viaţa eternă, pentru ca cine seamănă şi cine seceră să se bucure împreună.

³⁷ Astfel, zicala: «Unul seamănă, dar altul seceră» este adevărată.

³⁸ Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi aţi lucrat; alţii au lucrat, iar voi aţi intrat în munca lor“.

³⁹ Mulţi samariteni din acest oraş au crezut în Iesus din cauza cuvintelor femeii, care depunea această mărturie: „Mi-a spus tot ce-am făcut“.

⁴⁰ Astfel deci, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână cu ei. El a rămas acolo două zile.

⁴¹ Mult mai mulţi au crezut din cauza cuvintelor lui Iesus.

⁴² Şi îi ziceau femeii: „Acum credem nu numai din cauza a ceea ce ai spus tu, căci L-am auzit noi înşine, şi ştim că El este într-adevăr [Mesia,] Salvatorul lumii!“

⁴³ După aceste două zile, Iesus a plecat de acolo ca să Se ducă în Galileea,

⁴⁴ căci El Însuşi spusese că un profet nu este onorat în patria lui.

⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, a fost bine primit de galileenii care văzuseră tot ce făcuse El în Ierusalem în timpul sărbătorii. Într-adevăr, şi ei se duseseră la sărbătoare.

⁴⁶ Iesus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde schimbase apa în vin. În Capernaum era un ofiţer al regelui al cărui fiu era bolnav.

⁴⁷ Când a auzit că Iesus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să Se ducă să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

⁴⁸ Iesus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi?“

⁴⁹ Ofiţerul regelui I-a zis: „Domnule, vino până nu moare copilul meu!“

⁵⁰ Iesus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!“ Omul a crezut cuvântul pe care l-a spus Iesus şi a plecat.

⁵¹ În timp ce se afla pe drum, sclavii lui i-au ieşit în întâmpinare şi i-au zis: „Copilul tău trăieşte“.

⁵² El i-a întrebat la ce oră i-a mers mai bine, şi ei i-au zis: „Ieri pe la ora unu după-amiază l-a lăsat febra“.

⁵³ Tatăl a recunoscut că era ora la care Iesus îi spusese: „Fiul tău trăieşte“. Atunci a crezut el şi toată familia lui.

⁵⁴ Iesus a făcut acest al doilea semn miraculos după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

5

¹ După aceea, a fost o sărbătoare a evreilor, şi Iesus S-a dus la Ierusalem.

² În Ierusalem, lângă Poarta Oilor, este o piscină numită în evreieşte Betesda, care are cinci porticuri.

³ Sub aceste porticuri zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, infirmi, paralizaţi; [ei aşteptau mişcarea apei,

⁴ căci un înger cobora din când în când în piscină şi agita apa; şi primul care cobora în apă după ce fusese agitată era vindecat, oricare ar fi fost boala lui.]

⁵ Acolo se găsea un om infirm de 38 de ani.

⁶ Iesus l-a văzut zăcând şi, ştiind că era bolnav de mult timp, i-a zis: „Vrei să fii vindecat?“

⁷ Infirmul I-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni care să mă arunce în piscină atunci când este agitată apa şi, până mă duc eu, coboară altul înaintea mea“.

⁸ Iesus i-a zis: „Scoală-te, ia-ţi targa şi umblă!“

⁹ Imediat omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi a început să umble. Acea zi era o zi de sabat.

¹⁰ Evreii i-au zis deci celui care fusese vindecat: „E sabat; nu-ţi este permis să-ţi duci targa!“

¹¹ El le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»“

¹² Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a spus: «Ia-ţi [targa] şi umblă!»?“

¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine era, căci Iesus dispăruse în mulţimea care era adunată acolo.

¹⁴ După aceea, Iesus l-a regăsit în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai vindecat. Nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!“

¹⁵ Omul a plecat şi i-a anunţat pe evrei că Iesus era Cel care îl vindecase.

¹⁶ De aceea Îl persecutau evreii pe Iesus [şi căutau să-L facă să moară], pentru că făcuse aceasta în ziua de sabat.

¹⁷ Dar Iesus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu lucrez de asemenea!“

¹⁸ Iată de ce căutau şi mai mult evreii să-L facă să moară, deoarece nu doar că încălca sabatul, dar Îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-Se pe Sine egal cu Dumnezeu.

¹⁹ Iesus le-a dat acest răspuns: „Vă spun adevărul, Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ce-L vede pe Tată făcând. Tot ce face Tatăl face şi Fiul la fel.

²⁰ Într-adevăr, Tatăl îl iubeşte pe Fiu şi-I arată tot ce a făcut El, şi îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca să fiţi uimiţi.

²¹ Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, şi Fiul dă viaţă cui vrea.

²² Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci I-a predat Fiului toată judecata,

²³ pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiu aşa cum Îl onorează pe Tată. Cine nu-L onorează pe Fiu nu-L onorează pe Tată, care L-a trimis.

²⁴ Vă spun adevărul, cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă eternă; el nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

²⁵ Vă spun adevărul, vine un timp, şi acum a şi venit, când morţii vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu, şi cei care o vor auzi vor trăi.

²⁶ Într-adevăr, aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, la fel I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi.

²⁷ El I-a dat şi puterea de a judeca, pentru că este Fiul Omului.

²⁸ Nu vă miraţi de acest lucru, căci vine un timp când toţi cei ce sunt în morminte vor auzi vocea Lui

²⁹ şi vor ieşi afară: cei care vor fi făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei care vor fi făcut răul vor învia pentru judecată.

³⁰ Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatei, care M-a trimis.

³¹ Dacă Eu sunt Cel care depun mărturie despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este valabilă.

³² Altul e Cel care depune mărturie în favoarea Mea, şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată.

³³ Voi aţi trimis o delegaţie la Ioan, şi el a depus mărturie pentru adevăr.

³⁴ Nu că accept o mărturie omenească, dar aceasta o spun pentru ca voi să fiţi salvaţi.

³⁵ Ioan era lampa care ardea şi dădea lumină, şi voi aţi vrut să vă bucuraţi un timp de lumina lui.

³⁶ Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan: lucrările pe care Tata Mi le-a dat să le îndeplinesc sunt cele care depun mărturie cu privire la Mine că Tata este Cel care M-a trimis,

³⁷ şi Tata, care M-a trimis, a depus şi El mărturie despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată vocea, nici nu I-aţi văzut faţa,

³⁸ iar Cuvântul Lui nu locuieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care L-a trimis El.

³⁹ Voi studiaţi Scripturile deoarece credeţi că prin ele aveţi viaţă eternă, şi ele sunt cele care depun mărturie despre Mine;

⁴⁰ totuşi, voi refuzaţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!

⁴¹ Eu nu-Mi primesc gloria din partea oamenilor,

⁴² dar ştiu că nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi.

⁴³ Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă vine altul în propriul său nume, pe acela îl veţi primi.

⁴⁴ Cum puteţi să credeţi, voi care vă primiţi gloria unii de la alţii şi care nu căutaţi gloria ce vine de la singurul Dumnezeu?

⁴⁵ Să nu credeţi că Eu vă voi acuza înaintea Tatei; cel care vă acuză este Moise, în care v-aţi pus speranţa.

⁴⁶ Într-adevăr, dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris cu privire la Mine.

⁴⁷ Dar întrucât nu credeţi ce-a scris el, cum veţi crede ce spun Eu?“

6

¹ După aceea, Iesus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, numită şi Marea Tiberiadei.

² Îl urma o mare mulţime, pentru că oamenii vedeau semnele miraculoase pe care le făcea asupra celor bolnavi.

³ Iesus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu discipolii Lui.

⁴ Se apropia Paştele, sărbătoarea evreilor.

⁵ Iesus Şi-a ridicat ochii şi a văzut o mare mulţime venind spre El. I-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâini, pentru ca aceşti oameni să aibă de mâncare?“

⁶ Spunea aceasta ca să-l pună la încercare, căci El Însuşi ştia ce urma să facă.

⁷ Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea avea cu 200 de monede de argint n-ar ajunge ca fiecare să primească puţin din ele“.

⁸ Unul dintre discipolii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

⁹ „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea pentru atâţia oameni?“

¹⁰ Iesus a zis: „Puneţi-i pe oameni să se aşeze!“ În locul acela era multă iarbă. Deci ei s-au aşezat, în număr de vreo 5.000 de bărbaţi.

¹¹ Iesus a luat pâinile, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi le-a împărţit [discipolilor, care le-au dat] celor care erau acolo; le-a împărţit şi din peşti, cât au vrut.

¹² Când s-au săturat, El le-a zis discipolilor Lui: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!“

¹³ Ei le-au adunat deci şi au umplut 12 coşuri cu bucăţile care au rămas de la cele cinci pâini de orz după ce au mâncat toţi.

¹⁴ La vederea acestui semn miraculos pe care îl făcuse Iesus, aceşti oameni ziceau: „Acest Om este cu adevărat profetul care trebuie să vină în lume“.

¹⁵ Totuşi Iesus, ştiind că ei vor veni să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.

¹⁶ Când s-a înserat, discipolii Lui au coborât la mare.

¹⁷ S-au urcat într-o barcă pentru a traversa marea şi a se duce la Capernaum. Se făcuse deja întuneric, şi Iesus încă nu venise la ei.

¹⁸ Marea era agitată, pentru că sufla un vânt puternic.

¹⁹ După ce au vâslit cam cinci kilometri, L-au văzut pe Iesus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă, şi li s-a făcut teamă.

²⁰ Dar Iesus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!“

²¹ Ei au vrut atunci să-L ia în barcă, şi imediat ea a ajuns la locul unde se duceau.

²² A doua zi, mulţimea rămasă de cealaltă parte a mării a văzut că acolo era doar o singură barcă şi că Iesus nu Se suise în ea cu discipolii Săi, ci că aceştia plecaseră singuri.

²³ Alte bărci au sosit din Tiberiada aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul Îi mulţumise lui Dumnezeu.

²⁴ Când mulţimea a văzut că nici Iesus şi nici discipolii Lui nu erau acolo, s-a suit în aceste bărci şi s-a dus la Capernaum în căutarea lui Iesus.

²⁵ Ei L-au găsit de cealaltă parte a mării şi I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“

²⁶ Iesus le-a răspuns: „Vă spun adevărul, Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne miraculoase, ci pentru că aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat.

²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea perisabilă, ci pentru cea care rămâne pentru viaţa eternă, cea pe care v-o va da Fiul Omului, căci pe El L-a adeverit cu amprenta Sa Tatăl, Dumnezeu Însuşi!“

²⁸ Ei I-au zis atunci: „Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?“

²⁹ Iesus le-a răspuns: „Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta, să credeţi în Cel pe care L-a trimis El“.

³⁰ Ei I-au zis: „Şi ce semn miraculos faci Tu deci, ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

³¹ Strămoşii noştri au mâncat mană în deşert, după cum este scris: El le-a dat să mănânce pâine din cer“.

³² Iesus le-a zis: „Vă spun adevărul, nu Moise v-a dat Pâinea din cer, ci Tatăl Meu este Cel care vă dă adevărata Pâine din cer.

³³ Într-adevăr, Pâinea lui Dumnezeu este Cel care coboară din cer şi dă viaţă lumii“.

³⁴ Ei I-au zis atunci: „Doamne, dă-ne totdeauna această pâine!“

³⁵ Iesus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii; celui care vine la Mine nu-i va mai fi foame niciodată şi celui care crede în Mine nu-i va mai fi sete niciodată.

³⁶ Vă spun însă că M-aţi văzut, şi totuşi nu credeţi.

³⁷ Toţi cei pe care Mi-i dă Tata vor veni la Mine, şi nu voi da afară pe cine vine la Mine.

³⁸ Într-adevăr, am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci cea a Celui care M-a trimis.

³⁹ Dar aceasta este voia [Tatei] care M-a trimis, ca să nu pierd pe niciunul dintre toţi cei pe care Mi i-a dat El, ci să-i învii în ziua de pe urmă.

⁴⁰ Într-adevăr, voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiu şi crede în El să aibă viaţă eternă, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă“.

⁴¹ Evreii murmurau cu privire la El pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea coborâtă din cer“

⁴² şi ziceau: „Nu este acesta Iesus, fiul lui Iosef, ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Atunci cum poate să spună: «Am coborât din cer»?“

⁴³ Iesus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi!

⁴⁴ Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tata, care M-a trimis, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.

⁴⁵ În Profeţi este scris: Ei toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Astfel deci, oricine L-a auzit pe Tata şi s-a lăsat învăţat vine la Mine.

⁴⁶ Nimeni nu L-a văzut pe Tata, în afară de Cel care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tata.

⁴⁷ Vă spun adevărul, cine crede [în Mine] are viaţă eternă.

⁴⁸ Eu sunt Pâinea Vieţii.

⁴⁹ Strămoşii voştri au mâncat mană în deşert şi au murit.

⁵⁰ Iată cum este Pâinea care coboară din cer: cine va mânca din ea nu va muri.

⁵¹ Eu sunt Pâinea Vie coborâtă din cer. Dacă cineva mănâncă din această Pâine va trăi pentru totdeauna, şi această Pâine este corpul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii“.

⁵² Atunci evreii au început să se certe între ei, spunând: „Cum poate Acesta să ne dea de mâncat corpul Lui?“

⁵³ Iesus le-a zis: „Vă spun adevărul, dacă nu mâncaţi corpul Fiului Omului şi dacă nu-I beţi sângele nu aveţi viaţă în voi înşivă.

⁵⁴ Cine mănâncă corpul Meu şi bea sângele Meu are viaţă eternă, şi Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.

⁵⁵ Într-adevăr, corpul Meu este cu adevărat o hrană, iar sângele Meu e cu adevărat o băutură.

⁵⁶ Cine mănâncă corpul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el.

⁵⁷ Aşa cum Tata care este viu M-a trimis, şi Eu trăiesc datorită Tatei, tot astfel şi cine Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.

⁵⁸ Iată cum e Pâinea coborâtă din cer. Ea nu este ca [mana] pe care au mâncat-o strămoşii voştri; ei au murit, dar cine mănâncă din această Pâine va trăi pentru totdeauna“.

⁵⁹ Iesus a zis aceste lucruri în timp ce dădea învăţătură în sinagoga din Capernaum.

⁶⁰ După ce L-au auzit, mulţi dintre discipolii Lui au zis: „Acest cuvânt este dur; cine poate să-l asculte?“

⁶¹ Iesus ştia în sinea Sa că discipolii Lui murmurau cu privire la lucrul acesta. El le-a zis: „Aceasta vă scandalizează?

⁶² Dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte?

⁶³ Spiritul este Cel care dă viaţă, carnea nu ajută la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt Spirit şi viaţă,

⁶⁴ dar între voi sunt unii care nu cred“. Într-adevăr, Iesus ştia de la început cine sunt cei care nu credeau şi cine era cel care Îl va trăda.

⁶⁵ El a adăugat: „Iată de ce v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de Tatăl Meu“.

⁶⁶ Din acest moment, mulţi dintre discipolii Lui s-au retras şi n-au mai mers cu El.

⁶⁷ Iesus le-a zis atunci celor doisprezece: „Nu vreţi să plecaţi şi voi?“

⁶⁸ Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne,

⁶⁹ şi noi credem şi ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu“.

⁷⁰ Iesus le-a răspuns: „Oare nu Eu v-am ales pe voi, cei doisprezece? Totuşi, unul dintre voi este un diavol“.

⁷¹ El vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscariot , căci el urma să-L trădeze, el, unul dintre cei doisprezece.

7

¹ După aceea, Iesus a continuat să străbată Galileea; nu voia să călătorească prin Iudeea, căci evreii încercau să-L ucidă.

² Se apropia sărbătoarea evreiască a Corturilor.

³ Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi discipolii Tăi să vadă ce faci.

⁴ Nimeni nu acţionează în secret dacă vrea să fie cunoscut. Întrucât faci aceste lucruri, arată-Te lumii!“

⁵ Într-adevăr, nici fraţii Lui nu credeau în El.

⁶ Iesus le-a zis: „Timpul Meu încă n-a venit; pentru voi orice timp este bun.

⁷ Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu depun mărturie cu privire la ea că modul ei de a acţiona este rău.

⁸ Duceţi-vă deci la această sărbătoare! Eu încă nu Mă duc acolo, pentru că timpul Meu încă n-a venit“.

⁹ Spunând aceasta, El a rămas în Galileea.

¹⁰ După ce fraţii Lui au plecat la sărbătoare, S-a dus şi El, nu arătându-Se, ci [ca] în secret.

¹¹ Evreii Îl căutau în timpul sărbătorii şi ziceau: „Unde este?“

¹² În mulţime se discuta mult cu privire la El. Unii spuneau: „Este un Om bun!“ Alţii spuneau: „Nu, ci duce mulţimea în rătăcire!“

¹³ Totuşi, de teama evreilor, nimeni nu vorbea în public despre El.

¹⁴ Era deja mijlocul sărbătorii când Iesus S-a dus în templu şi a început să dea învăţătură.

¹⁵ Evreii se mirau şi ziceau: „Cum de cunoaşte Scripturile, El care n-a studiat niciodată?“

¹⁶ Iesus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci vine de la Cel care M-a trimis.

¹⁷ Dacă cineva vrea să facă voia lui Dumnezeu, va şti dacă învăţătura Mea vine de la Dumnezeu sau dacă vorbesc din propria Mea iniţiativă.

¹⁸ Cine vorbeşte din propria lui iniţiativă îşi caută propria glorie, dar Cine caută gloria Celui care L-a trimis este un Om al adevărului, şi în El nu e nesinceritate.

¹⁹ Nu v-a dat Moise Legea? Şi totuşi niciunul dintre voi n-o pune în practică. De ce încercaţi să Mă ucideţi?“

²⁰ Mulţimea I-a răspuns: „Ai un demon! Cine caută să Te ucidă?“

²¹ Iesus le-a răspuns: „Am făcut o singură lucrare , şi toţi vă miraţi.

²² Moise v-a dat circumcizia – care nu vine de fapt de la el, ci de la patriarhi –, şi voi circumcideţi un om în ziua de sabat.

²³ Dar dacă un om este circumcis în ziua de sabat ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, atunci de ce vă supăraţi pe Mine pentru că am vindecat un om întreg în ziua de sabat?

²⁴ Nu judecaţi după aparenţe, ci faceţi o judecată dreaptă!“

²⁵ Câţiva locuitori din Ierusalem ziceau: „Nu este acesta Cel pe care caută să-L ucidă?

²⁶ Iată că vorbeşte liber, iar ei nu-I zic nimic! Nu cumva au recunoscut conducătorii cu adevărat că El este Mesia?

²⁷ Totuşi, ştim de unde e Omul acesta, dar când va veni Mesia, nimeni nu va şti de unde este“.

²⁸ Iesus dădea învăţătură în templu, şi atunci a strigat: „Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt! Totuşi, n-am venit din propria Mea iniţiativă, ci Cel care M-a trimis este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.

²⁹ Eu Îl cunosc, pentru că sunt de la El, şi El M-a trimis“.

³⁰ Ei căutau deci să-L aresteze, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că timpul Său încă nu venise.

³¹ Mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Mesia, va face mai multe semne miraculoase decât a făcut Acesta?“

³² Fariseii au auzit mulţimea murmurând aceste lucruri cu privire la El. Atunci preoţii principali şi fariseii au trimis nişte gărzi să-L aresteze.

³³ Iesus a zis: „Mai sunt încă cu voi puţin timp, apoi Mă duc la Cel care M-a trimis.

³⁴ Voi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi, şi acolo unde sunt Eu voi nu puteţi veni“.

³⁵ Evreii au zis atunci între ei: „Unde o să Se ducă, pentru ca noi să nu-L găsim? Se va duce oare la ai noştri împrăşti-aţi printre greci, ca să-i înveţe pe neevrei?

³⁶ Ce înseamnă acest cuvânt pe care l-a spus: «Voi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi, şi acolo unde sunt Eu voi nu puteţi veni»?“

³⁷ În ultima zi, ziua cea mare a sărbătorii, Iesus S-a ridicat în picioare şi a strigat: „Dacă cuiva îi este sete, să vină la Mine şi să bea!

³⁸ Cine crede în Mine, din interiorul lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum a zis Scriptura“.

³⁹ Spunea aceasta despre Spiritul pe care trebuiau să-L primească cei care vor crede în El; într-adevăr, Spiritul [Sfânt] nu fusese încă dat, pentru că Iesus nu fusese încă glorificat.

⁴⁰ După ce au auzit aceste cuvinte, unii din mulţime ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul“.

⁴¹ Alţii ziceau: „E Mesia“. Dar alţii ziceau: „Oare din Galileea trebuie să vină Mesia?

⁴² Oare nu spune Scriptura că Mesia trebuie să vină din familia lui David şi din satul Betleem, de unde era David?“

⁴³ Aşa că mulţimea s-a dezbinat din cauza Lui.

⁴⁴ Unii dintre ei voiau să-L aresteze, dar nimeni n-a pus mâna pe El.

⁴⁵ Astfel, gărzile s-au întors la preoţii principali şi la farisei, care le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?“

⁴⁶ Gărzile au răspuns: „Niciodată n-a vorbit cineva ca Omul acesta!“

⁴⁷ Fariseii le-au zis: „Nu cumva v-aţi lăsat şi voi înşelaţi?

⁴⁸ Oare a crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei?

⁴⁹ Dar această mulţime care nu cunoaşte Legea – sunt nişte blestemaţi!“

⁵⁰ Nicodem, cel care se dusese mai înainte la Iesus [noaptea] şi care era unul dintre ei, le-a zis:

⁵¹ „Oare Legea noastră condamnă un om înainte de a-l asculta mai întâi, ca să ştie ce a făcut?“

⁵² Ei i-au răspuns: „Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu vine niciun profet!“

⁵³ Apoi fiecare s-a dus acasă.

8

¹ Iesus S-a dus pe Muntele Măslinilor.

² Dis-de-dimineaţă S-a întors în templu, şi tot poporul s-a apropiat de El. El S-a aşezat şi a început să-i înveţe pe oameni.

³ Atunci specialiştii în Lege şi fariseii au adus o femeie surprinsă pe cale de a comite adulter. Au pus-o în mijlocul mulţimii

⁴ şi I-au zis lui Iesus: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă chiar în timp ce comitea adulterul.

⁵ Moise, în Lege, ne-a ordonat să lapidăm asemenea femei. Tu ce spui?“

⁶ Ei spuneau aceasta ca să-L pună la încercare, pentru a-L putea acuza. Dar Iesus S-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ.

⁷ Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: „Acela dintre voi care este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea!“

⁸ Apoi S-a aplecat din nou şi a continuat să scrie pe pământ.

⁹ Când au auzit aceasta, [acuzaţi de conştiinţa lor,] au ieşit unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, şi El a rămas singur cu femeia care era în mijloc.

¹⁰ Iesus S-a ridicat şi, [nemaivăzând pe nimeni în afară de ea,] i-a zis: „Femeie, unde sunt cei care te acuzau? Nu te-a condamnat nimeni?“

¹¹ Ea a răspuns: „Nimeni, Doamne“. Iesus i-a zis: „Nici Eu nu te condamn; du-te, şi de acum înainte să nu mai păcătuieşti.“]

¹² Iesus le-a vorbit din nou. El a zis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina Vieţii“.

¹³ Atunci fariseii I-au zis: „Tu Însuţi depui mărturie despre Tine; mărturia Ta deci nu este valabilă“.

¹⁴ Iesus le-a răspuns: „Chiar dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, mărturia Mea e adevărată, căci ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc.

¹⁵ Voi judecaţi în mod omenesc, Eu nu judec pe nimeni.

¹⁶ Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci sunt cu Tata, care M-a trimis.

¹⁷ În Legea voastră e scris că mărturia a doi oameni este adevărată.

¹⁸ Eu depun mărturie despre Mine Însumi, şi despre Mine depune mărturie şi Tata, care M-a trimis“.

¹⁹ Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?“ Iesus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu“.

²⁰ Iesus a spus aceste cuvinte în timp ce-i învăţa pe oameni în templu, în locul unde era trezoreria, şi nimeni nu L-a arestat, pentru că încă nu-I venise ora.

²¹ Iesus le-a zis din nou: „Eu Mă duc, şi voi Mă veţi căuta, dar veţi muri în păcatul vostru; voi nu puteţi veni acolo unde Mă duc Eu“.

²² Evreii ziceau deci: „Vrea cumva să Se omoare, pentru că spune: «Voi nu puteţi veni acolo unde Mă duc Eu»?“

²³ El le-a zis: „Voi sunteţi de jos, Eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.

²⁴ De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; într-adevăr, dacă nu credeţi că Eu sunt , veţi muri în păcatele voastre“.

²⁵ Ei I-au zis: „Cine eşti Tu?“ Iesus le-a răspuns: „Ce vă spun de la început?

²⁶ Am multe lucruri de spus şi de judecat cu privire la voi, dar Cel care M-a trimis este adevărat, şi ce am auzit de la El spun lumii“.

²⁷ Ei nu au înţeles că le vorbea despre Tată.

²⁸ Iesus le-a zis deci: „Când Îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi recunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci că vorbesc după cum M-a învăţat Tata.

²⁹ Cel ce M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că fac totdeauna ce-I este plăcut“.

³⁰ În timp ce vorbea aceste lucruri, mulţi au crezut în El.

³¹ Atunci Iesus le-a zis evreilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi cu adevărat discipolii Mei,

³² veţi cunoaşte Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi“.

³³ Ei I-au răspuns: „Noi suntem descendenţii lui Abraham şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poţi să spui: «Veţi deveni liberi»?“

³⁴ Iesus le-a răspuns: „Vă spun adevărul, oricine comite păcatul este sclav al păcatului.

³⁵ Sclavul nu rămâne pentru totdeauna în familie, dar fiul rămâne pentru totdeauna.

³⁶ Deci, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi.

³⁷ Ştiu că sunteţi descendenţii lui Abraham. Totuşi, căutaţi să Mă ucideţi, întrucât Cuvântul Meu nu pătrunde în voi.

³⁸ Eu vorbesc despre ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru“.

³⁹ Ei I-au răspuns: „Tatăl nostru este Abraham!“ Iesus le-a zis: „Dacă aţi fi copiii lui Abraham, aţi face faptele lui Abraham.

⁴⁰ Dar, în realitate, voi căutaţi să Mă ucideţi, pe Mine, un Om care v-a spus adevărul pe care l-a auzit de la Dumnezeu. Abraham n-a făcut aşa ceva.

⁴¹ Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Ei I-au zis: „Noi nu ne-am născut copii nelegitimi; avem un singur Tată: pe Dumnezeu“.

⁴² Iesus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi, căci Eu am ieşit de la Dumnezeu şi vin din partea Lui. Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

⁴³ De ce nu înţelegeţi limbajul Meu? Pentru că nu puteţi să ascultaţi Cuvântul Meu.

⁴⁴ Voi îl aveţi ca tată pe diavol şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru. El a fost ucigaş încă de la început şi nu se ţine de adevăr, pentru că în el nu există adevăr. Când spune minciuna, vorbeşte din ale lui, pentru că el este mincinos şi tatăl minciunii.

⁴⁵ Dar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.

⁴⁶ Cine dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi?

⁴⁷ Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu“.

⁴⁸ Evreii I-au răspuns: „Nu avem dreptate să spunem că eşti samaritean şi că eşti posedat de demoni?“

⁴⁹ Iesus le-a răspuns: „Eu nu sunt posedat de demoni. Dimpotrivă, Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonoraţi pe Mine.

⁵⁰ Eu nu-Mi caut gloria. Este Unul care o caută şi care judecă.

⁵¹ Vă spun adevărul, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu nu va muri niciodată“.

⁵² [Atunci] evreii I-au spus: „Acum ştim cu siguranţă că eşti posedat de demoni. Abraham a murit, profeţii la fel, şi Tu zici: «Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu nu va muri niciodată».

⁵³ Oare eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Abraham, care a murit? Profeţii au murit şi ei. Cine Te crezi?“

⁵⁴ Iesus le-a răspuns: „Dacă Eu Mă glorific pe Mine Însumi, gloria Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel care Mă glorifică, Cel despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru,

⁵⁵ şi totuşi nu L-aţi cunoscut. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi un mincinos la fel ca voi. Dar Eu Îl cunosc şi Îi păzesc Cuvântul.

⁵⁶ Abraham, strămoşul vostru, s-a umplut de bucurie la gândul că va vedea ziua Mea; el a văzut-o şi s-a bucurat“.

⁵⁷ Evreii I-au zis: „N-ai nici 50 de ani şi l-ai văzut pe Abraham!“

⁵⁸ Iesus le-a zis: „Vă spun adevărul, înainte ca Abraham să se fi născut, Eu sunt“.

⁵⁹ Atunci au luat pietre ca să le arunce în El, dar Iesus S-a ascuns şi a ieşit din templu [trecând prin mijlocul lor. Şi astfel a scăpat].

9

¹ În timp ce trecea, Iesus a văzut un orb din naştere.

² Discipolii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el sau părinţii lui, de s-a născut orb?“

³ Iesus le-a răspuns: „Nici omul acesta, nici părinţii lui n-au păcătuit, ci ca să se manifeste în el lucrările lui Dumnezeu.

⁴ Cât este zi, trebuie să facem lucrările Celui care M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze.

⁵ Cât timp sunt în lume, sunt Lumina lumii“.

⁶ După ce a spus aceasta, a scuipat pe pământ şi a făcut cu saliva nişte noroi, a uns cu noroi ochii [orbului]

⁷ şi i-a zis: „Du-te să te speli în bazinul Siloam“, nume care înseamnă „trimis“. El s-a dus, s-a spălat şi a venit văzând.

⁸ Vecinii lui şi cei care îl văzuseră mai înainte cerşind ziceau: „Nu este oare cel care stătea şi cerşea?“

⁹ Unii ziceau: „El este“. Alţii ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Iar el afirma: „Eu sunt“.

¹⁰ Ei i-au zis deci: „Cum [deci] ţi s-au deschis ochii?“

¹¹ El le-a răspuns: „Omul care Se numeşte Iesus a făcut noroi, mi l-a pus pe ochi şi mi-a zis: «Du-te la Siloam şi spală-te!» Aşa că m-am dus, m-am spălat şi apoi am putut vedea“.

¹² Ei i-au zis: „Unde este acest Om?“ El a răspuns: „Nu ştiu“.

¹³ Ei l-au adus la farisei pe omul care fusese orb.

¹⁴ Iesus făcuse noroi şi îi deschisese ochii într-o zi de sabat.

¹⁵ La rândul lor, fariseii l-au întrebat cum şi-a recăpătat vederea. El le-a spus: „Mi-a pus noroi pe ochi, m-am spălat, şi văd!“

¹⁶ Unii dintre farisei ziceau: „Acest Om nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu respectă sabatul“, dar alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne miraculoase?“ Şi era dezbinare între ei.

¹⁷ I-au zis din nou orbului: „Tu ce spui despre El, pentru că ţi-a deschis ochii?“ El a răspuns: „Este un profet“.

¹⁸ Evreii nu au crezut că el fusese orb şi că îşi recăpătase vederea până nu au trimis după părinţii lui.

¹⁹ Ei i-au interogat, zicând: „Acesta este fiul vostru, despre care spuneţi că s-a născut orb? Cum se face că vede acum?“

²⁰ Părinţii lui au răspuns: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb,

²¹ dar nu ştim cum se face că vede acum, nici cine i-a deschis ochii. Întrebaţi-l pe el însuşi, este destul de mare ca să vorbească în ce-l priveşte“.

²² Părinţii lui au spus aceasta fiindcă le era teamă de conducătorii evrei. Într-adevăr, aceştia deciseseră deja să-l excludă din sinagogă pe cel care Îl va recunoaşte pe Iesus drept Mesia.

²³ Iată de ce au zis părinţii lui: „Este destul de mare, întrebaţi-l pe el!“

²⁴ Fariseii l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă glorie lui Dumnezeu! Noi ştim că acest Om este un păcătos“.

²⁵ El le-a răspuns: „Dacă e păcătos sau nu, nu ştiu. Eu ştiu un singur lucru: eram orb, dar acum văd“.

²⁶ Ei i-au zis [din nou]: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“

²⁷ El le-a răspuns: „V-am spus deja, şi n-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Vreţi şi voi să deveniţi discipolii Lui?“

²⁸ Ei l-au insultat şi i-au zis: „Tu eşti discipolul Lui. Noi suntem discipolii lui Moise.

²⁹ Noi ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar Acesta nu ştim de unde este“.

³⁰ Omul le-a răspuns: „Este uimitor că voi nu ştiţi de unde e, şi totuşi El mi-a deschis ochii.

³¹ Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, dar dacă cineva este pios şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.

³² Nu s-a mai auzit niciodată spunându-se că cineva a deschis ochii unui om născut orb.

³³ Dacă acest Om nu ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic“.

³⁴ Ei i-au răspuns: „Tu te-ai născut cu totul în păcat, şi ne înveţi pe noi!“ Şi l-au dat afară.

³⁵ Iesus a aflat că l-au dat afară. Întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?“

³⁶ El I-a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“

³⁷ Iesus i-a zis: „L-ai văzut, este Cel care vorbeşte cu tine“.

³⁸ Atunci el a zis: „Cred, Doamne“. Şi s-a prosternat înaintea Lui.

³⁹ Apoi Iesus i-a zis: „Eu am venit în această lume pentru judecată, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să devină orbi“.

⁴⁰ Unii dintre fariseii care erau cu El au auzit aceste cuvinte şi I-au zis: „Nu cumva şi noi suntem orbi?“

⁴¹ Iesus le-a răspuns: „Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat. Dar, în realitate, voi spuneţi: «Vedem». [Astfel deci,] păcatul vostru rămâne.

10

¹ Vă spun adevărul, cine nu intră pe poartă în ţarcul oilor, ci se caţără prin altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.

² Dar cine intră pe poartă e păstorul oilor.

³ Portarul îi deschide, şi oile îi aud vocea; el îşi cheamă pe nume oile care îi aparţin şi le duce afară.

⁴ După ce le-a scos afară pe toate, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc vocea.

⁵ Ele nu vor urma un străin, ci vor fugi departe de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor“.

⁶ Iesus le-a spus această parabolă , dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

⁷ Iesus le-a zis din nou: „Vă spun adevărul, Eu sunt Poarta oilor.

⁸ Toţi cei care au venit înaintea mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.

⁹ Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine, va fi salvat; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.

¹⁰ Hoţul nu vine decât ca să fure, să înjunghie şi să distrugă; Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din abundenţă.

¹¹ Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun Îşi dă viaţa pentru oi.

¹² Salariatul simplu, care nu este păstor, şi căruia nu-i aparţin oile, când vede lupul venind abandonează oile şi fuge, iar lupul le prinde şi le împrăştie.

¹³ [Salariatul simplu fuge] pentru că lucrează pentru bani şi nu-i pasă de oi.

¹⁴ Eu sunt Păstorul cel Bun şi Îmi cunosc oile, iar oile Mele Mă cunosc pe Mine,

¹⁵ la fel cum Mă cunoaşte Tata şi cum Îl cunosc Eu pe Tata. Eu Îmi dau viaţa pentru oi.

¹⁶ Am şi alte oi care nu sunt din acest ţarc; şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta vocea Mea, şi va fi o singură turmă, un singur Păstor.

¹⁷ De aceea Mă iubeşte Tata, pentru că Îmi dau viaţa ca s-o iau din nou.

¹⁸ Nu Mi-o ia nimeni, ci o dau Eu de la Mine. Am puterea s-o dau şi am puterea s-o iau din nou. Acesta este ordinul pe care l-am primit de la Tatăl Meu“.

¹⁹ Din cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între evrei.

²⁰ Mulţi dintre ei spuneau: „Are un demon şi este nebun. De ce-L ascultaţi?“

²¹ Alţii ziceau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui posedat de demoni. Poate oare un demon să deschidă ochii unui orb?“

²² Se ţinea atunci la Ierusalem sărbătoarea dedicării templului. Era iarnă.

²³ Iesus Se plimba prin templu, sub porticul lui Solomon.

²⁴ Evreii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne laşi în suspans? Dacă Tu eşti Mesia, spune-ne-o deschis!“

²⁵ Iesus le-a răspuns: „V-am spus, şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu depun mărturie în favoarea Mea,

²⁶ dar voi nu credeţi, pentru că nu faceţi parte dintre oile Mele, [cum v-am zis].

²⁷ Oile Mele ascultă vocea Mea, Eu le cunosc, şi ele Mă urmează.

²⁸ Eu le dau viaţa eternă. Ele nu vor pieri niciodată, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

²⁹ Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

³⁰ Eu şi Tata suntem una“.

³¹ Evreii au luat din nou pietre ca să-L lapideze.

³² Iesus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu; din cauza cărei lucrări Mă lapidaţi?“

³³ Evreii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună Te lapidăm noi, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, care eşti Om, Te faci Dumnezeu“.

³⁴ Iesus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: «Sunteţi nişte dumnezei! »?

³⁵ Dacă este adevărat că ea i-a numit dumnezei pe cei cărora le-a fost adresat Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă Scriptura nu poate fi anulată,

³⁶ cum puteţi să spuneţi Celui pe care Tatăl L-a consacrat şi L-a trimis în lume: «Blasfemiezi!», şi aceasta pentru că am afirmat: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»?

³⁷ Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi!

³⁸ Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tata este în Mine şi că Eu sunt în Tata!“

³⁹ Ei căutau [deci] să-L aresteze din nou, dar El a scăpat din mâinile lor.

⁴⁰ Iesus S-a dus iarăşi pe celălalt mal al Iordanului, în locul unde botezase Ioan mai înainte, şi a rămas acolo.

⁴¹ Mulţi oameni au venit la El; ei spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn miraculos, dar tot ce a spus el cu privire la acest Om era adevărat“.

⁴² Şi mulţi au crezut în El acolo.

11

¹ Un om, numit Lazăr, era bolnav. El era din Betania, orăşelul Mariei şi al surorii ei Marta.

² – Maria era cea care a turnat parfum pe picioarele Domnului şi le-a şters cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era cel bolnav. –

³ Surorile I-au trimis vorbă lui Iesus: „Doamne, cel pe care-l iubeşti este bolnav“.

⁴ Când a auzit aceasta, Iesus a zis: „Boala aceasta nu va ajunge la moarte, ci este în vederea gloriei lui Dumnezeu, ca prin ea să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu“.

⁵ Dar Iesus o iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr.

⁶ Când a auzit deci că Lazăr era bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era.

⁷ Apoi le-a zis discipolilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!“

⁸ Discipolii I-au zis: „Învăţătorule, nu demult evreii căutau să Te lapideze, şi Tu Te întorci acolo?“

⁹ Iesus le-a răspuns: „Nu sunt oare douăsprezece ore pe zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi;

¹⁰ dar dacă cineva umblă în timpul nopţii, se împiedică, pentru că lumina nu este în el“.

¹¹ După aceste cuvinte, El le-a zis: „Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar Mă duc să-l trezesc“.

¹² Discipolii I-au zis: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine“.

¹³ Dar Iesus vorbise despre moartea lui Lazăr, ei însă au crezut că vorbea despre odihna somnului.

¹⁴ Atunci Iesus le-a spus deschis: „Lazăr a murit,

¹⁵ şi, din cauza voastră, ca să credeţi, Mă bucur că n-am fost acolo. Dar să mergem la el!“

¹⁶ Atunci Toma, numit Geamănul, a zis celorlalţi discipoli: „Să mergem şi noi ca să murim cu El“.

¹⁷ La sosirea Sa, Iesus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt.

¹⁸ Betania era aproape de Ierusalem, la mai puţin de trei kilometri,

¹⁹ şi mulţi evrei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor.

²⁰ Când Marta a auzit că sosea Iesus, I-a ieşit în întâmpinare, dar Maria şedea în casă.

²¹ Marta I-a zis lui Iesus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.

²² Dar [şi] acum, ştiu că tot ce-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da“.

²³ Iesus i-a zis: „Fratele tău va învia!“

²⁴ Marta I-a răspuns: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă“.

²⁵ Iesus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine va trăi, chiar dacă moare,

²⁶ şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi aceasta?“

²⁷ Ea I-a zis: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume“.

²⁸ După ce a spus aceasta, ea s-a dus s-o cheme la o parte pe sora ei Maria, zicându-i: „Învăţătorul este aici şi te cheamă“.

²⁹ La aceste cuvinte, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El.

³⁰ Iesus încă nu intrase în orăşel, ci era tot în locul unde-L întâlnise Marta.

³¹ Evreii care erau cu ea în casă şi o consolau au văzut-o ridicându-se deodată şi ieşind; ei au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.

³² Maria deci, când a ajuns acolo unde era Iesus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit“.

³³ Văzând-o plângând, pe ea şi pe evreii care veniseră cu ea, Iesus a fost profund mişcat în spirit şi S-a tulburat.

³⁴ El a zis: „Unde l-aţi pus?“ Ei I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!“

³⁵ Iesus a plâns.

³⁶ Atunci evreii au zis: „Iată cum îl iubea!“

³⁷ Dar unii dintre ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea oare să facă în aşa fel încât omul acesta să nu moară?“

³⁸ Iesus, încă o dată profund mişcat, S-a dus la mormânt. Acesta era o grotă, la intrarea căreia fusese pusă o piatră.

³⁹ Iesus a zis: „Daţi piatra la o parte!“ Marta, sora celui mort, I-a zis: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile acolo“.

⁴⁰ Iesus i-a zis: „Oare nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“

⁴¹ Ei au dat deci piatra la o parte [de la locul unde fusese pus mortul]. Iesus Şi-a ridicat atunci ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc pentru că M-ai ascultat.

⁴² Eu ştiam că Mă asculţi totdeauna, dar am vorbit din cauza mulţimii care Mă înconjoară, ca să creadă că Tu M-ai trimis“.

⁴³ După ce a spus acestea, a strigat cu voce răsunătoare: „Lazăr, ieşi afară!“

⁴⁴ Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iesus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsa-ţi-l să meargă!“

⁴⁵ Mulţi dintre evreii care veniseră la Maria şi care văzuseră ce făcuse Iesus au crezut în El.

⁴⁶ Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Iesus.

⁴⁷ Atunci preoţii principali şi fariseii au convocat sanhedrinul şi au zis: „Ce să facem? Într-adevăr, acest Om face multe semne miraculoase.

⁴⁸ Dacă Îl lăsăm să continue, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor distruge oraşul şi naţiunea“.

⁴⁹ Unul dintre ei, Caiafa, care în acel an era mare preot, a zis: „Voi nu ştiţi nimic

⁵⁰ şi nu vă gândiţi că este în interesul nostru să moară un singur Om pentru popor şi să nu dispară întreaga naţiune“.

⁵¹ Dar nu a spus aceasta de la el însuşi, ci cum era mare preot în anul acela, a profeţit că Iesus trebuia să moară pentru naţiune.

⁵² Şi nu numai pentru naţiune, ci şi ca să-i adune într-un singur Corp pe copiii lui Dumnezeu care sunt împrăştiaţi.

⁵³ Astfel, din ziua aceea au plănuit să-I ia viaţa.

⁵⁴ De aceea, Iesus nu mai circula în public printre evrei, ci a plecat de acolo în regiunea de lângă deşert, într-un oraş numit Efraim, unde a rămas cu discipolii Săi.

⁵⁵ Paştele evreilor era aproape, şi mulţi oameni s-au dus de la ţară la Ierusalem înainte de Paşte ca să se purifice.

⁵⁶ Ei Îl căutau pe Iesus şi-şi spuneau unii altora în templu: „Ce credeţi, oare va veni la sărbătoare?“

⁵⁷ Dar preoţii principali şi fariseii dăduseră ordin ca, dacă cineva ştia unde era Iesus, să-L denunţe, ca să-L aresteze.

12

¹ Cu şase zile înainte de Paşte, Iesus a sosit în Betania, unde era Lazăr pe care îl înviase.

² Acolo, I-au dat o cină. Marta servea la masă, iar Lazăr era printre cei ce stăteau la masă cu El.

³ Maria a luat o jumătate de litru de parfum de nard pur foarte scump, l-a turnat pe picioarele lui Iesus, apoi le-a şters cu părul ei; casa s-a umplut de mirosul parfumului.

⁴ Unul dintre discipolii Lui, Iuda Iscariot, [fiul lui Simon], cel care avea să-L trădeze, a zis:

⁵ „De ce nu s-a vândut acest parfum cu 300 de monede de argint pentru a le da săracilor?“

⁶ El zicea aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, cum ţinea punga, lua ce se punea în ea.

⁷ Iesus i-a zis atunci: „Las-o! Ea a păstrat acest parfum pentru ziua înmormântării Mele.

⁸ Într-adevăr, pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, în timp ce pe Mine nu Mă aveţi totdeauna“.

⁹ O mulţime mare de evrei a aflat că Iesus era în Betania; ei au venit acolo nu numai din cauza Lui, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase El.

¹⁰ Preoţii principali au decis să-l ucidă şi pe Lazăr,

¹¹ pentru că mulţi evrei îi părăseau şi credeau în Iesus din cauza lui.

¹² A doua zi, o mulţime numeroasă de oameni veniţi la sărbătoare a aflat că Iesus Se ducea la Ierusalem.

¹³ Ei au luat ramuri de palmieri şi I-au ieşit în întâmpinare. Ei strigau: „Osana! Binecuvântat să fie Cel ce vine în numele Domnului , regele Israelului!“

¹⁴ Iesus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:

¹⁵ Nu te teme, fiica Sionului! Iată-L pe Regele tău care vine, călare pe mânzul unei măgăriţe.

¹⁶ Pe moment, discipolii Lui n-au înţeles ce se petrecea, dar când Iesus a fost glorificat şi-au amintit că aceste lucruri erau scrise cu privire la El şi că fuseseră făcute pentru El.

¹⁷ Mulţimea care fusese cu Iesus când îl chemase pe Lazăr să iasă din mormânt şi-l înviase depunea mărturie pentru El.

¹⁸ De aceea, ea I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că El făcuse acest semn miraculos.

¹⁹ Fariseii şi-au zis deci unii altora: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic; iată că [toată] lumea s-a dus după El“.

²⁰ Erau şi nişte greci printre cei ce se duceau ca să se închine în timpul sărbătorii.

²¹ Ei i s-au adresat lui Filip, care era din Betsaida în Galileea, şi i-au cerut: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Iesus!“

²² Filip s-a dus să-i spună lui Andrei, iar Andrei şi Filip s-au dus să-I spună lui Iesus.

²³ Iesus le-a răspuns: „A venit ora ca Fiul Omului să fie glorificat.

²⁴ Vă spun adevărul, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, produce mult rod.

²⁵ Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde, şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa eternă.

²⁶ Dacă Mă serveşte cineva, să Mă urmeze, şi acolo unde sunt Eu va fi şi servitorul Meu; dacă Mă serveşte cineva, Tata îl va onora.

²⁷ Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce să spun? «Tată, salvează-Mă din această oră!»? Nu, tocmai din acest motiv am venit până la această oră.

²⁸ Tată, glorifică-Ţi numele!“ Atunci s-a auzit din cer o voce: „L-am glorificat şi-l voi mai glorifica“.

²⁹ Mulţimea care era acolo şi care auzise spunea că era tunetul. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger“.

³⁰ Iesus a luat iarăşi cuvântul: „Nu din cauza Mea s-a auzit această voce, ci din cauza voastră.

³¹ Acum are loc judecata acestei lumi; acum prinţul acestei lumi va fi aruncat afară.

³² Iar Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine“.

³³ Prin aceste cuvinte, El arăta cu ce fel de moarte avea să moară.

³⁴ Mulţimea I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Mesia va trăi pentru totdeauna; cum poţi atunci să spui: «Trebuie ca Fiul Omului să fie înălţat»? Cine este acest «Fiu al Omului»?“

³⁵ Iesus le-a zis: „Lumina este încă puţin timp cu voi. Umblaţi în timp ce aveţi Lumina, ca să nu vă surprindă întunericul, căci cine umblă prin întuneric nu ştie unde se duce.

³⁶ Cât timp aveţi Lumina, credeţi în ea, ca să deveniţi fii ai Luminii!“ După ce a spus acestea, Iesus a plecat şi S-a ascuns de ei.

³⁷ În pofida tuturor semnelor miraculoase pe care le făcuse înaintea lor, ei tot nu credeau în El,

³⁸ ca să se împlinească cuvântul rostit de profetul Isaia: Doamne, cine a crezut mesajul nostru şi cui i-a fost revelat braţul Domnului ?

³⁹ De aceea nu puteau să creadă, pentru că Isaia a mai spus:

⁴⁰ El le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă în inimă, să nu se convertească şi să nu-i vindec.

⁴¹ Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut gloria Lui şi a vorbit despre El.

⁴² Cu toate acestea, chiar dintre conducători, mulţi au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu declarau în public aceasta, ca să nu fie excluşi din sinagogă.

⁴³ Într-adevăr, au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.

⁴⁴ Iesus a strigat astfel: „Cine crede în Mine nu crede numai în Mine, ci şi în Cel ce M-a trimis pe Mine,

⁴⁵ iar cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

⁴⁶ Eu, Lumina, am venit în lume pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

⁴⁷ Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci am venit nu ca să judec lumea, ci s-o salvez.

⁴⁸ Cine Mă respinge şi nu acceptă cuvintele Mele îşi are deja judecătorul: Cuvântul pe care l-am rostit, el îl va judeca în ziua de pe urmă.

⁴⁹ Într-adevăr, Eu n-am vorbit din iniţiativa Mea, ci Tata, care M-a trimis, Mi-a dat un ordin: ce să spun şi ce să vorbesc,

⁵⁰ şi ştiu că ordinul Lui e viaţa eternă. Deci, ceea ce vorbesc Eu este exact ce Mi-a zis Tata să spun“.

13

¹ Înainte de sărbătoarea Paştelui, Iesus, ştiind că I-a venit ora să plece din această lume la Tatăl Său, şi pentru că îi iubea pe ai Săi care erau lume, i-a iubit până la extrem.

² În timpul cinei, diavolul deja pusese în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscariot, gândul de a-L trăda.

³ Iesus, ştiind că Tata I-a dat totul în mâini, că venise de la Dumnezeu şi că Se întorcea la Dumnezeu,

⁴ S-a ridicat de la masă, Şi-a scos haina şi a luat un ştergar cu care S-a încins.

⁵ Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele discipolilor Lui şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

⁶ Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli picioarele?“

⁷ Iesus i-a răspuns: „Tu nu ştii acum ce fac Eu, dar vei înţelege după aceea“.

⁸ Petru I-a zis: „Nu, niciodată nu-mi vei spăla picioarele!“ Iesus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte cu Mine“.

⁹ Simon Petru I-a zis: „Doamne, nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul“.

¹⁰ Iesus i-a zis: „Cine s-a îmbăiat nu are nevoie să-şi spele decât picioarele pentru a fi în întregime curat, şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi“.

¹¹ Într-adevăr, El îl cunoştea pe cel care avea să-L trădeze, de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi“.

¹² După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat haina, S-a aşezat din nou la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi ce v-am făcut?

¹³ Voi Mă numiţi Învăţător şi Domn, şi aveţi dreptate, căci sunt.

¹⁴ Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, atunci şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora,

¹⁵ căci v-am dat un exemplu, ca să faceţi şi voi cum v-am fă-cut Eu vouă.

¹⁶ Vă spun adevărul, sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui şi mesagerul nu e mai mare decât cel care l-a trimis.

¹⁷ Dacă ştiţi aceste lucruri, sunteţi fericiţi dacă le faceţi.

¹⁸ Nu vorbesc despre voi toţi: Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura: Cine mănâncă pâine cu Mine şi-a ridicat călcâiul împotriva Mea.

¹⁹ Vă spun de acum, înainte să se întâmple, pentru ca atunci când se va întâmpla să credeţi că Eu sunt .

²⁰ Vă spun adevărul, cine îl primeşte pe cel trimis de Mine Mă primeşte pe Mine, iar cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine“.

²¹ După ce a spus aceste cuvinte, Iesus a fost tulburat în spirit şi a mărturisit, zicând: „Vă spun adevărul, unul dintre voi Mă va trăda“.

²² Discipolii s-au uitat unii la alţii, fără să ştie despre cine vorbea.

²³ Unul dintre discipolii Lui, cel pe care-l iubea Iesus, stătea la masă alături de Iesus.

²⁴ Simon Petru i-a făcut deci semn să întrebe cine era cel despre care vorbea Iesus.

²⁵ Acest discipol s-a aplecat spre Iesus şi i-a zis: „Doamne, cine este?“

²⁶ Iesus i-a răspuns: „Este cel căruia îi voi da această bucăţică de pâine după ce am înmuiat-o în castron“. Apoi El a înmuiat bucăţica şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscariot.

²⁷ De îndată ce Iuda a luat bucăţica, Satan a intrat în el. Iesus i-a zis: „Ce faci, fă repede!“

²⁸ Nimeni dintre cei care erau la masă n-a înţeles de ce i-a spus aceasta.

²⁹ Cum Iuda ţinea punga, unii credeau că Iesus îi zicea: „Cumpără ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi cerea să dea ceva celor săraci.

³⁰ După ce a luat deci bucăţica de pâine, Iuda a ieşit imediat. Era noapte.

³¹ După ce a ieşit Iuda, Iesus a zis: „Acum este glorificat Fiul Omului, şi Dumnezeu e glorificat în El.

³² Dacă Dumnezeu este glorificat în El, şi Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuşi şi Îl va glorifica imediat.

³³ Copilaşilor, mai sunt cu voi doar puţin timp. Mă veţi căuta, şi ce am spus evreilor: «Voi nu puteţi veni acolo unde Mă duc Eu» vă spun şi vouă acum.

³⁴ Vă dau o poruncă nouă: Iubiţi-vă unii pe alţii. După cum v-am iubit Eu, aşa iubiţi-vă şi voi unii pe alţii.

³⁵ Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii Mei: dacă aveţi iubire unii pentru alţii“.

³⁶ Simon Petru I-a zis: „Doamne, unde Te duci?“ Iesus i-a răspuns: „Tu nu Mă poţi urma acum acolo unde Mă duc, dar Mă vei urma mai târziu“.

³⁷ Petru I-a zis: „Doamne, de ce nu Te pot urma acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine!“

³⁸ Iesus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Îţi spun adevărul, nu va cânta cocoşul înainte de a Mă fi renegat de trei ori.

14

¹ Să nu vi se tulbure inima! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în Mine!

² În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe; dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

³ Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca să fiţi şi voi acolo unde sunt Eu.

⁴ Voi ştiţi calea spre locul unde Mă duc Eu“.

⁵ Toma I-a zis: „Doamne, nu ştim unde Te duci. Cum putem şti calea?“

⁶ Iesus i-a răspuns: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tata decât prin Mine.

⁷ Dacă M-aţi cunoaşte, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu. Şi de acum Îl veţi cunoaşte, şi L-aţi văzut“.

⁸ Filip I-a zis: „Doamne, arată-ni-L pe Tată şi ne este de-ajuns!“

⁹ Iesus i-a zis: „Sunt de atâta timp cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tata. Cum de spui: «Arată-ni-L pe Tată!»?!

¹⁰ Nu crezi că Eu sunt în Tata, şi Tata este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine Însumi, ci Tata, care rămâne în Mine, este Cel care Îşi face lucrările Lui.

¹¹ Credeţi-Mă că Eu sunt în Tata, şi Tata în Mine! Dacă nu, atunci credeţi cel puţin din cauza acestor lucrări!

¹² Vă spun adevărul, cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, şi va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu.

¹³ Tot ce veţi cere în numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiu.

¹⁴ Dacă veţi cere un lucru în numele Meu, Eu îl voi face.

¹⁵ Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele,

¹⁶ iar Eu Îl voi ruga pe Tata, şi El vă va da un alt Apărător, care să fie cu voi pentru totdeauna:

¹⁷ Spiritul adevărului, pe care lumea nu-L poate accepta, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte. [Dar] voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.

¹⁸ Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

¹⁹ Încă puţin, şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu trăiesc şi veţi trăi şi voi.

²⁰ În ziua aceea veţi şti că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.

²¹ Cine are poruncile Mele şi le păzeşte este cel care Mă iubeşte; cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu, şi Eu de asemenea îl voi iubi şi Mă voi face cunoscut lui“.

²² Iuda, nu Iscariot, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei face cunoscut nouă şi nu lumii?“

²³ Iesus i-a răspuns: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi; Noi vom veni la el şi Ne vom face locuinţa în el.

²⁴ Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele, şi cuvântul pe care-l auziţi nu vine de la Mine, ci de la Tata, care M-a trimis.

²⁵ V-am spus aceste lucruri cât încă sunt cu voi,

²⁶ dar Apărătorul, Spiritul Sfânt, pe care Tata Îl va trimite în numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus Eu.

²⁷ Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima şi să nu se înspăimânte!

²⁸ Aţi auzit că v-am spus: «Mă duc şi Mă voi întoarce la voi». Dacă M-aţi iubi, v-aţi bucura că Mă duc la Tata, pentru că Tata este mai mare decât Mine.

²⁹ V-am spus acum aceste lucruri, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi.

³⁰ Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine prinţul acestei lumi, şi el nu are nimic în Mine,

³¹ ci această lume trebuie să afle că Eu Îl iubesc pe Tata şi că fac exact aşa cum Mi-a poruncit Tata. Ridicaţi-vă, să plecăm de aici!

15

¹ Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Viticultorul.

² Pe orice mlădiţă care este în Mine şi nu produce rod, El o ridică; şi pe orice mlădiţă care produce rod o curăţă, ca să producă şi mai mult rod.

³ Voi sunteţi deja curaţi din cauza Cuvântului pe care vi l-am predicat.

⁴ Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să producă rod de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi produce rod dacă nu rămâneţi în Mine.

⁵ Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu produce mult rod, căci fără Mine nu puteţi face nimic.

⁶ Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţa şi se usucă; apoi mlădiţele se adună, se aruncă în foc, şi ele ard.

⁷ Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereţi tot ce doriţi, şi vi se va da.

⁸ Prin aceasta este glorificat Tatăl Meu, că voi produceţi mult rod, arătând astfel că sunteţi discipolii Mei.

⁹ Aşa cum M-a iubit Tata, aşa v-am iubit şi Eu. Rămâneţi în iubirea Mea!

¹⁰ Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în iubirea Mea, aşa cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în iubirea Lui.

¹¹ V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.

¹² Iată porunca Mea: iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu!

¹³ Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: să-şi dea viaţa pentru prietenii lui.

¹⁴ Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

¹⁵ Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu ştie ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

¹⁶ Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am desemnat să mergeţi, să produceţi rod şi rodul vostru să rămână, pentru ca orice Îi veţi cere Tatei în numele Meu să vă dea.

¹⁷ Vă poruncesc aceasta: să vă iubiţi unii pe alţii!

¹⁸ Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.

¹⁹ Dacă aţi fi din lume, lumea v-ar iubi ca pe ai ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăşte lumea.

²⁰ Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui». Dacă pe Mine M-au persecutat, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit Cuvântul Meu, îl vor păzi şi pe al vostru.

²¹ Dar vă vor face toate acestea din cauza numelui Meu, pentru că nu-L cunosc pe Cel ce M-a trimis.

²² Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat, dar acum nu au nicio scuză pentru păcatul lor.

²³ Cine Mă urăşte pe Mine Îl urăşte şi pe Tatăl Meu.

²⁴ Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altcineva nu le-a făcut, n-ar avea păcat, dar acum le-au văzut şi Ne-au urât atât pe Mine, cât şi pe Tatăl Meu.

²⁵ Astfel s-a împlinit cuvântul scris în Legea lor: M-au urât fără motiv.

²⁶ Când va veni Apărătorul pe care-L voi trimite din partea Tatei, Spiritul adevărului care vine de la Tata, El va depune mărturie despre Mine.

²⁷ Şi voi veţi depune mărturie despre Mine, pentru că sunteţi cu Mine de la început.

16

¹ V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniţi.

² Vă vor exclude din sinagogi, şi va veni chiar timpul când toţi cei care vă vor ucide vor crede că-I aduc închinare lui Dumnezeu.

³ Ei vă vor face aceasta pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tata, nici pe Mine.

⁴ V-am spus aceste lucruri pentru ca atunci când le va veni timpul să vă amintiţi că Eu vi le-am spus. Nu v-am spus acestea de la început, pentru că eram cu voi.

⁵ Acum Mă duc la Cel care M-a trimis, şi niciunul dintre voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?»

⁶ Dar pentru că v-am vorbit astfel, întristarea v-a umplut inima.

⁷ Totuşi, Eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi că plec. Într-adevăr, dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi şi,

⁸ când va veni El, va convinge lumea în ce priveşte păcatul, dreptitudinea şi judecata:

⁹ în ce priveşte păcatul, pentru că ei nu cred în Mine;

¹⁰ în ce priveşte dreptitudinea, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea;

¹¹ în ce priveşte judecata, pentru că prinţul acestei lumi este condamnat.

¹² Am încă multe să vă spun, dar acum nu le puteţi suporta.

¹³ Când va veni Apărătorul, Spiritul adevărului, vă va conduce în tot adevărul, căci nu va vorbi de la El Însuşi, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va anunţa lucrurile viitoare.

¹⁴ El Mă va glorifica, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va anunţa.

¹⁵ Tot ce are Tata e al Meu; de aceea v-am spus că va lua din ce este al Meu şi vă va anunţa.

¹⁶ Încă puţin, şi nu Mă veţi mai vedea; şi, din nou, încă puţin, şi Mă veţi vedea, [pentru că Mă duc la Tata]“.

¹⁷ Atunci unii dintre discipolii Lui au zis între ei: „Ce-a vrut să ne spună cu: «încă puţin, şi nu Mă veţi mai vedea; şi, din nou, încă puţin şi Mă veţi vedea»? Şi «pentru că Mă duc la Tata»?“

¹⁸ Ei ziceau deci: „Ce vrea să spună cu: «încă puţin»? Nu ştim despre ce vorbeşte“.

¹⁹ Iesus a înţeles că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce am vrut să spun cu: «încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; şi, din nou, încă puţin şi Mă veţi vedea»?

²⁰ Vă spun adevărul, voi veţi plânge şi vă veţi jeli, în timp ce lumea se va bucura; veţi fi în întristare, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie.

²¹ Femeia, când naşte, simte întristare, pentru că i-a venit ora de suferinţă, dar după ce a născut copilul nu-şi mai aminteşte de durere, din cauza bucuriei că a născut un om pe lume.

²² Şi voi sunteţi trişti acum, dar vă voi vedea din nou, şi inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va lua bucuria.

²³ În ziua aceea nu Mă veţi mai întreba de nimic. Vă spun adevărul, tot ce veţi cere Tatei în numele Meu, El vă va da.

²⁴ Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu. Cereţi, şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină!

²⁵ V-am spus aceste lucruri în parabole. Vine timpul când nu vă voi mai vorbi în parabole, ci vă voi vorbi deschis despre Tata.

²⁶ În ziua aceea veţi cere în numele Meu, şi nu vă spun că Îl voi ruga pe Tata pentru voi.

²⁷ Într-adevăr, Însuşi Tata vă iubeşte, fiindcă voi M-aţi iubit şi aţi crezut că Eu am ieşit de la Dumnezeu.

²⁸ Am ieşit de la Tata şi am venit în lume; acum părăsesc lumea şi Mă întorc la Tata“.

²⁹ Discipolii Lui I-au zis: „Uite! Acum vorbeşti deschis şi nu mai foloseşti nicio parabolă.

³⁰ Acum ştim că ştii totul şi că n-ai nevoie să Te întrebe nimeni; de aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu“.

³¹ Iesus le-a răspuns: „Acum credeţi?

³² Iată că vine timpul, şi a şi venit, ca să fiţi risipiţi fiecare la ale lui, iar pe Mine să Mă lăsaţi singur. Totuşi, nu sunt singur, pentru că Tata este cu Mine.

³³ V-am spus aceasta ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea de suferit, dar curaj, Eu am învins lumea!“

17

¹ După ce a vorbit astfel, Iesus Şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a venit timpul! Glorifică-Ţi Fiul, pentru ca şi Fiul să Te glorifice pe Tine!

² I-ai dat putere peste orice fiinţă omenească, pentru a da viaţă eternă tuturor celor pe care I i-ai dat.

³ Viaţa eternă este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Cel pe care L-ai trimis Tu, Iesus Cristos.

⁴ Eu Te-am glorificat pe pământ, am terminat lucrarea pe care Mi-ai dat-o de făcut.

⁵ Acum, Tată, glorifică-Mă în prezenţa Ta cu gloria pe care o aveam la Tine înainte de a exista lumea!

⁶ Am făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ei erau ai Tăi, şi Tu Mi i-ai dat, şi ei au păzit Cuvântul Tău.

⁷ Acum ei ştiu că tot ce Mi-ai dat vine de la Tine,

⁸ pentru că le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu, iar ei le-au acceptat şi au recunoscut cu adevărat că am ieşit de la Tine, şi au crezut că Tu M-ai trimis.

⁹ Eu pentru ei Te rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, pentru că sunt ai Tăi.

¹⁰ Tot ce este al Meu e al Tău şi ce este al Tău e al Meu, şi am fost glorificat în ei.

¹¹ Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, în timp ce Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte-i în numele Tău pe care Mi l-ai dat, astfel încât ei să fie una ca Noi!

¹² Când eram cu ei [în lume], îi păzeam Eu în numele Tău pe care Mi l-ai dat. I-am ocrotit [pe cei pe care Mi i-ai dat], şi niciunul dintre ei nu s-a pierdut, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

¹³ Acum însă vin la Tine, şi spun aceste cuvinte în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea în plinătatea ei.

¹⁴ Eu le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume.

¹⁵ Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.

¹⁶ Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume.

¹⁷ Sfinţeşte-i prin adevăr: Cuvântul Tău este adevărul!

¹⁸ Aşa cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume i-am trimis şi Eu pe ei în lume,

¹⁹ şi Mă sfinţesc pe Mine Însumi pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

²⁰ Nu Te rog numai pentru ei, ci şi pentru toţi cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor,

²¹ ca toţi să fie una, aşa cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi cum sunt Eu în Tine, ca şi ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

²² Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu, ca să fie una, aşa cum Noi suntem una

²³ – Eu în ei şi Tu în Mine –, ca ei să fie în mod perfect una, şi astfel lumea să recunoască faptul că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit aşa cum M-ai iubit pe Mine.

²⁴ Tată, vreau ca cei pe care Mi i-ai dat să fie cu Mine acolo unde sunt Eu, ca să vadă gloria Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

²⁵ Dreptule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au recunoscut că Tu M-ai trimis.

²⁶ Le-am făcut cunoscut numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca iubirea cu care M-ai iubit să fie în ei, şi Eu să fiu în ei“.

18

¹ După ce a spus aceste cuvinte, Iesus S-a dus împreună cu discipolii Lui pe celălalt mal al pârâului Cedron, unde se afla o grădină, în care a intrat împreună cu discipolii Lui.

² Iuda, cel care Îl trăda, cunoştea şi el locul, pentru că Iesus cu discipolii Lui se adunaseră de multe ori acolo.

³ Iuda a luat deci trupa de soldaţi romani, ca şi gărzile trimise de preoţii principali şi de farisei, şi s-a dus acolo cu felinare, torţe şi arme.

⁴ Iesus, care ştia tot ce urma să I se întâmple, a ieşit şi i-a întrebat: „Pe cine căutaţi?“

⁵ Ei I-au răspuns: „Pe Iesus din Nazaret“. Iesus le-a zis: „Eu sunt“. Iuda, cel care Îl trăda, era cu ei.

⁶ Când Iesus le-a zis: „Eu sunt“, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.

⁷ El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?“ Ei I-au zis: „Pe Iesus din Nazaret“.

⁸ Iesus le-a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să plece!“

⁹ El a zis aceasta ca să se împlinească cuvântul pe care-l rostise: „N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat“.

¹⁰ Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Pe sclav îl chema Malcus.

¹¹ Iesus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă! Oare nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tata să-l beau?“

¹² Atunci trupa, comandantul şi gărzile evreilor L-au arestat pe Iesus şi L-au legat.

¹³ L-au dus mai întâi la Ana, căci era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.

¹⁴ Caiafa era cel care dăduse acest sfat evreilor: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor“.

¹⁵ Simon Petru şi un alt discipol Îl urmau pe Iesus. Acel discipol era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Iesus în curtea casei marelui preot,

¹⁶ în timp ce Petru a rămas afară lângă poartă. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut de marele preot, a ieşit, a vorbit cu femeia care păzea poarta şi l-a adus şi pe Petru înăuntru.

¹⁷ Servitoarea care păzea poarta i-a zis lui Petru: „Oare nu eşti şi tu unul dintre discipolii acestui Om?“ El i-a răspuns: „Nu sunt“.

¹⁸ Sclavii şi gărzile care erau acolo aprinseseră un foc de cărbuni ca să se încălzească, pentru că era frig. Petru stătea cu ei şi se încălzea şi el.

¹⁹ Marele preot L-a interogat pe Iesus despre discipolii Lui şi despre învăţătura Lui.

²⁰ Iesus i-a răspuns: „Am vorbit lumii în mod public; am dat învăţătură totdeauna în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi evreii, şi n-am spus nimic în secret.

²¹ De ce Mă interoghezi? Interoghează-i pe cei care M-au auzit despre ce le-am vorbit; ei ştiu ce le-am spus“.

²² La aceste cuvinte, una dintre gărzile care se aflau acolo I-a dat o palmă lui Iesus, zicând: „Aşa răspunzi marelui preot?“

²³ Iesus i-a zis: „Dacă am vorbit rău, arată ce-am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce Mă loveşti?“

²⁴ Atunci Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

²⁵ Simon Petru era acolo şi se încălzea. I s-a zis: „Oare nu eşti şi tu dintre discipolii Lui?“ El a negat şi a zis: „Nu sunt“.

²⁶ Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu în grădină cu El?“

²⁷ Petru a negat din nou, şi imediat a cântat un cocoş.

²⁸ De la Caiafa, Iesus a fost dus în pretoriu; era dimineaţă. Ei înşişi n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată lua masa de Paşte.

²⁹ Pilat a ieşit deci afară la ei şi le-a zis: „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui Om?“

³⁰ Ei i-au răspuns: „Dacă n-ar fi un răufăcător, nu L-am fi dat în mâinile tale“.

³¹ Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră!“ Evreii i-au zis: „Nouă nu ne este permis să executăm pe nimeni“.

³² Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care îl zisese Iesus pentru a arăta ce fel de moarte avea să aibă.

³³ Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Iesus şi I-a zis: „Eşti Tu Regele evreilor?“

³⁴ Iesus i-a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta, sau ţi-au spus-o alţii despre Mine?“

³⁵ Pilat I-a răspuns: „Oare sunt eu evreu? Naţiunea Ta şi preoţii principali Te-au dat în mâinile mele. Ce-ai făcut?“

³⁶ Iesus i-a răspuns: „Regatul Meu nu este din lumea aceasta. Dacă Regatul Meu ar fi din lumea aceasta, servitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat în mâinile evreilor; dar, în realitate, Regatul Meu nu este de aici“.

³⁷ Pilat I-a zis: „Eşti deci Rege?“ Iesus i-a răspuns: „Tu zici că sunt Rege. Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie cu privire la adevăr. Oricine este de partea adevărului aude vocea Mea“.

³⁸ Pilat L-a întrebat: „Ce este adevărul?“ Şi, spunând aceste cuvinte, a ieşit din nou la evrei şi le-a spus: „Eu nu găsesc în El niciun motiv de condamnare.

³⁹ Dar cum este un obicei la voi ca de Paşte să eliberez pe cineva, vreţi să vi-L eliberez pe Regele evreilor?“

⁴⁰ Ei au strigat din nou [cu toţii]: „Nu pe El, ci pe Baraba!“ Baraba însă era un bandit.

19

¹ Atunci Pilat a ordonat să-L ia pe Iesus şi să-L biciuiască.

² Soldaţii au împletit o coroană din spini pe care I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie de culoare purpurie.

³ Apoi, apropiindu-se de El, Îi ziceau: „Salut, Rege al evreilor!“ şi-L loveau peste faţă.

⁴ Pilat a ieşit din nou şi a zis evreilor: „Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc în El niciun motiv de condamnare!“

⁵ Iesus a ieşit deci, purtând coroana de spini şi mantia de culoare purpurie. Pilat le-a zis: „Iată Omul!“

⁶ Când L-au văzut preoţii principali şi gărzile, au strigat: „Crucifică-L! Crucifică-L!“ Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi crucificaţi-L, căci eu unul nu găsesc în El niciun motiv de condamnare!“

⁷ Evreii i-au răspuns: „Noi avem o Lege şi, după Legea noastră, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu“.

⁸ Când Pilat a auzit acest cuvânt, s-a temut şi mai tare.

⁹ A intrat din nou în pretoriu şi I-a zis lui Iesus: „De unde eşti?“ Dar Iesus nu i-a dat niciun răspuns.

¹⁰ Atunci Pilat I-a zis: „Cu mine nu vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi am putere să Te crucific?“

¹¹ Iesus i-a răspuns: „N-ai avea nicio putere asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale este vinovat de un păcat şi mai mare“.

¹² De atunci, Pilat a încercat să-L elibereze, dar evreii strigau: „Dacă-L eliberezi, nu eşti prieten al împăratului. Oricine se face pe sine rege se declară împotriva împăratului“.

¹³ După ce a auzit aceste cuvinte, Pilat L-a dus afară pe Iesus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul“, în evreieşte: „Gabbatha“.

¹⁴ Era ziua pregătirii Paştelui, cam pe la amiază. Pilat le-a zis evreilor: „Iată-L pe Regele vostru!“

¹⁵ Ei au strigat atunci: „La moarte! La moarte! Crucifică-L!“ Pilat le-a zis: „Să-L crucific pe Regele vostru?“ Preoţii principali au răspuns: „Noi nu avem alt rege decât pe împărat“.

¹⁶ Atunci el L-a dat în mâinile lor ca să fie crucificat. L-au luat deci pe Iesus şi L-au dus de acolo.

¹⁷ Ducându-Şi crucea, Iesus a ieşit din oraş ca să Se îndrepte spre locul numit „Craniul“, adică în evreieşte „Golgota“.

¹⁸ Acolo L-au crucificat, şi cu El alţi doi, câte unul de fiecare parte, iar în mijloc pe Iesus.

¹⁹ Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce; pe ea era scris: „Iesus din Nazaret, Regele evreilor“.

²⁰ Mulţi evrei au citit această inscripţie, pentru că locul unde fusese crucificat Iesus era lângă oraş. Ea era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.

²¹ Preoţii principali ai evreilor i-au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Regele evreilor», ci: «El a zis: Eu sunt Regele evreilor»!“

²² Pilat le-a răspuns: „Ce-am scris am scris“.

²³ După ce L-au crucificat pe Iesus, soldaţii I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru, câte o parte pentru fiecare soldat. Au luat şi tunica Lui, care era fără cusătură, dintr-o singură bucată de sus până jos.

²⁴ Ei şi-au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi ca să ştim a cui va fi“. Astfel s-a împlinit acest cuvânt al Scripturii: Şi-au împărţit hainele Mele şi au tras la sorţi pentru cămaşa Mea. Iată ce-au făcut soldaţii.

²⁵ Lângă crucea lui Iesus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria soţia lui Clopa şi Maria din Magdala.

²⁶ Iesus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe discipolul pe care-l iubea. El i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău“.

²⁷ Apoi i-a zis discipolului: „Iat-o pe mama ta“. Din acea clipă, discipolul a luat-o acasă la el.

²⁸ După aceea, Iesus, care ştia că totul era deja împlinit, ca să se împlinească deplin Scriptura , a zis: „Mi-e sete!“

²⁹ Se afla acolo un vas plin cu vin acru. Soldaţii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură.

³⁰ Când Iesus a luat vinul, a zis: „S-a împlinit!“ Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat spiritul.

³¹ Întrucât era pregătirea Paştelui şi acel sabat era într-adevăr o zi mare, evreii, ca să nu le rămână corpurile pe cruce în timpul sabatului, i-au cerut lui Pilat să le zdrobească picioarele şi să le ia de pe cruce.

³² Soldaţii au venit deci ca să zdrobească picioarele celui dintâi, apoi şi ale celuilalt care fusese crucificat împreună cu Iesus.

³³ Când au venit la El, au văzut că era deja mort. Ei nu I-au mai zdrobit picioarele,

³⁴ dar unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu o lance, şi imediat a ieşit sânge şi apă.

³⁵ Cel care a văzut aceste lucruri a depus mărturie, şi mărturia lui este adevărată. El ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.

³⁶ Într-a-devăr, aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească acest pasaj din Scriptură: Niciunul dintre oasele Lui nu va fi zdrobit.

³⁷ Un alt pasaj din Scriptură spune: Îl vor vedea pe Cel pe care L-au străpuns.

³⁸ După aceea, Iosef din Arimateea, care era discipol al lui Iesus, dar în secret, de teama conducătorilor evrei, i-a cerut lui Pilat să-i permită să ia corpul lui Iesus. Pilat i-a permis. El s-a dus deci şi a luat corpul lui Iesus.

³⁹ A venit şi Nicodem, cel care se dusese mai înainte la El noaptea, aducând un amestec de smirnă şi aloe, cam 30 de kilograme.

⁴⁰ Au luat deci corpul lui Iesus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză, cu mirodenii, aşa cum este obiceiul de înmormântare la evrei.

⁴¹ În locul unde fusese Iesus crucificat era o grădină, iar în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

⁴² Deci, pentru că era ziua pregătirii Paştelui evreilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Iesus acolo.

20

¹ În prima zi din săptămână, Maria din Magdala s-a dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt.

² A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care-l iubea Iesus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul Iesus din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“

³ Atunci Petru şi celălalt discipol au ieşit şi s-au dus la mormânt.

⁴ Au alergat amândoi, dar celălalt discipol a fugit mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.

⁵ S-a aplecat şi a văzut fâşiile de pânză zăcând acolo, dar n-a intrat.

⁶ Simon Petru, care îl urma, a ajuns şi el şi a intrat în mormânt. A văzut fâşiile de pânză zăcând acolo,

⁷ iar giulgiul care fusese pe capul lui Iesus nu era cu fâşiile de pânză, ci era înfăşurat şi aşezat separat.

⁸ Atunci celălalt discipol, care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut.

⁹ Într-adevăr, nu înţeleseseră încă faptul că, potrivit Scripturii, Iesus trebuia să învie.

¹⁰ Apoi discipolii s-au întors la casele lor.

¹¹ Maria însă stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat ca să privească în mormânt

¹² şi a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, aşezaţi în locul unde fusese pus corpul lui Iesus, unul la cap şi altul la picioare.

¹³ Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?“ Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus“.

¹⁴ Zicând acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Iesus stând în picioare, dar nu ştia că era El.

¹⁵ Iesus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?“ Crezând că este grădinarul, ea I-a zis: „Domnule, dacă tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau“.

¹⁶ Iesus i-a zis: „Maria!“ Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabbuni!“ (care înseamnă învăţător).

¹⁷ Iesus i-a zis: „Nu Mă reţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu, ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru“.

¹⁸ Maria din Magdala s-a dus să-i anunţe pe discipoli că Îl văzuse pe Domnul Iesus şi că El îi spusese aceasta.

¹⁹ În seara acelei zile, prima zi din săptămână, uşile casei unde erau [adunaţi] discipolii erau încuiate, căci le era teamă de conducătorii evrei; Iesus a venit, a stat între ei şi le-a zis: „Pace vouă!“

²⁰ După ce le-a spus aceasta, El le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Discipolii s-au bucurat văzându-L pe Domnul.

²¹ Iesus le-a zis din nou: „Pace vouă! După cum M-a trimis Tata pe Mine, aşa vă trimit şi Eu pe voi!“

²² După aceste cuvinte, a suflat peste ei şi le-a zis: „Primiţi Spiritul Sfânt!

²³ Celor cărora le veţi ierta păcatele le vor fi iertate, iar celor cărora le veţi reţine le vor fi reţinute“.

²⁴ Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul“, nu era cu ei când a venit Iesus.

²⁵ Ceilalţi discipoli i-au spus deci: „L-am văzut pe Domnul“. Dar el le-a zis: „Dacă nu văd în mâinile Lui semnul cuielor, dacă nu-mi pun degetul în semnul cuielor şi dacă nu-mi pun mâna în coasta Lui nu voi crede!“

²⁶ După opt zile, discipolii lui Iesus erau din nou în casă, şi Toma era cu ei. Iesus a venit în timp ce uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“

²⁷ Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile; adu-ţi şi mâna şi pune-o în coasta Mea. Nu fi necredincios, ci crede!“

²⁸ Toma I-a răspuns: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“

²⁹ Iesus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi sunt cei care n-au văzut şi care totuşi au crezut!“

³⁰ Iesus a făcut multe alte semne miraculoase înaintea discipolilor Lui, care nu sunt scrise în această carte.

³¹ Dar acestea au fost scrise ca voi să credeţi că Iesus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţa în numele Lui.

21

¹ După aceea, Iesus le-a apărut din nou discipolilor, lângă Marea Tiberiadei. Iată în ce fel le-a apărut:

² Simon Petru, Toma, numit „Geamănul“, Natanael din Cana Galileei, cei doi fii ai lui Zebedei şi alţi doi discipoli ai lui Iesus erau împreună.

³ Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc“. Ei i-au zis: „Venim şi noi cu tine“. Au ieşit şi s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.

⁴ Când s-a făcut dimineaţă, Iesus stătea pe ţărm, dar discipolii nu ştiau că era El.

⁵ El le-a zis: „Copilaşilor, nu aveţi nimic de mâncare?“ Ei I-au răspuns: „Nu“.

⁶ El le-a zis: „Aruncaţi plasa în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!“ Au aruncat-o deci şi n-au mai putut-o trage din cauza mulţimii peştilor.

⁷ Atunci discipolul pe care-l iubea Iesus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că e Domnul, Simon şi-a luat haina şi cingătoarea, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.

⁸ Ceilalţi discipoli au venit cu barca, trăgând plasa plină de peşti, căci nu erau departe de ţărm, cam la 100 de metri.

⁹ Când au coborât pe uscat, au văzut acolo un foc de cărbuni cu peşte deasupra şi pâine.

¹⁰ Iesus le-a zis: „Aduceţi câţiva dintre peştii pe care i-aţi prins!“

¹¹ Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras la ţărm plasa plină cu 153 de peşti mari; deşi erau aşa de mulţi, plasa nu s-a rupt.

¹² Iesus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!“ Niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu cine eşti?“, căci ştiau că era Domnul.

¹³ Iesus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel a făcut şi cu peştele.

¹⁴ Aceasta era deja a treia oară că Iesus le apărea discipolilor Săi după ce înviase.

¹⁵ După ce au mâncat, Iesus i-a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia ?“ El I-a răspuns: „Da, Doam-ne, Tu ştii că ţin la Tine“. Iesus i-a zis: „Paşte mieii Mei!“

¹⁶ El i-a zis a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?“ Petru I-a răspuns: „Da, Doamne, Tu ştii că ţin la Tine“. Iesus i-a zis: „Păstoreşte oile Mele!“

¹⁷ El i-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, ţii la Mine?“ Petru s-a întristat pentru că-i zisese a treia oară: „Ţii la Mine?“ şi I-a răspuns: „Doamne, Tu cunoşti totul, Tu ştii că ţin la Tine“. Iesus i-a zis: „Paşte oile Mele!

¹⁸ Îţi spun adevărul, când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde doreai, dar când vei îmbătrâni îţi vei întinde mâinile, şi altcineva te va încinge şi te va duce unde nu vei dori“.

¹⁹ El a spus aceasta ca să arate prin ce moarte Îl va glorifica Petru pe Dumnezeu. Apoi i-a zis: „Urmează-Mă!“

²⁰ Petru s-a întors şi l-a văzut venind în urma lor pe discipolul pe care-l iubea Iesus, cel care, în timpul cinei, se aplecase spre Iesus şi zisese: „Doamne, cine este cel care Te va trăda?“

²¹ Văzându-l, Petru I-a zis lui Iesus: „Doamne, dar cu el ce se va întâmpla?“

²² Iesus i-a zis: „Dacă vreau ca el să trăiască până când voi reveni Eu, ce te priveşte pe tine? Tu urmează-Mă!“

²³ Ca urmare, s-a răspândit între fraţi zvonul că acest discipol nu va muri. Totuşi, Iesus nu-i spusese lui Petru că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să trăiască până când voi reveni Eu, ce te priveşte pe tine?“

²⁴ Acesta este discipolul care depune mărturie cu privire la aceste lucruri şi care le-a scris, şi ştim că mărturia lui este adevărată.

²⁵ Iesus a mai făcut multe alte lucruri. Dacă ar fi fost scrise fiecare dintre ele, cred că nici în toată lumea n-ar fi loc pentru cărţile scrise.