1

¹ Întrucât mulţi s-au apucat să facă o relatare a evenimentelor care s-au întâmplat printre noi,

² după cum ni le-au transmis cei care au fost martori oculari de la început şi care au devenit servitori ai Cuvântului,

³ mi s-a părut de bine şi mie, care m-am informat cu grijă asupra tuturor acestor lucruri de la începutul lor, să ţi le scriu cu exactitate şi în ordine, excelenţă Teofil,

⁴ ca să recunoşti certitudinea învăţăturilor pe care le-ai primit.

⁵ În timpul domniei lui Herod peste Iudeea, era un preot cu numele de Zaharia din grupa lui Abia. Soţia lui era una dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.

⁶ Amândoi erau oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind în mod ireproşabil după toate poruncile şi legile Domnului.

⁷ Nu aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

⁸ S-a întâmplat că, în timp ce Zaharia îşi îndeplinea funcţia de preot înaintea lui Dumnezeu, pentru că venise rândul grupei lui,

⁹ el a fost desemnat prin tragere la sorţi, după regula în vigoare pentru preoţi, ca să intre în templul Domnului şi să ardă tămâie.

¹⁰ Toată mulţimea poporului era afară, în rugăciune, la ora ofrandei de tămâie.

¹¹ Atunci un înger al Domnului i-a apărut lui Zaharia şi a stat în picioare în dreapta altarului pentru tămâie.

¹² Zaharia s-a tulburat văzându-l, şi teama a pus stăpânire pe el.

¹³ Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.

¹⁴ El îţi va aduce bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui,

¹⁵ căci el va fi mare înaintea Domnului. El nu va bea nici vin, nici băutură alcoolică, şi va fi umplut de Spiritul Sfânt încă din pântecele mamei lui.

¹⁶ Va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor.

¹⁷ El va umbla înaintea lui Dumnezeu în spiritul şi puterea lui Elia pentru a întoarce inima părinţilor spre copiii lor şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I pregătească Domnului un popor bine pregătit“.

¹⁸ Zaharia i-a zis îngerului: „După ce anume voi recunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea are o vârstă înaintată“.

¹⁹ Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

²⁰ Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se va întâmpla lucrul acesta, pentru că n-ai crezut vorbele mele, care se vor împlini la timpul lor“.

²¹ Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât de mult în templu.

²² Când el a ieşit, nu putea vorbi cu ei, şi au înţeles că avusese o viziune în templu; el se exprima prin semne şi a rămas mut.

²³ Când i s-au terminat zilele de serviciu, el s-a dus acasă.

²⁴ După un timp, soţia sa Elisabeta a rămas însărcinată. Ea s-a ascuns timp de cinci luni, zicând:

²⁵ „Este lucrarea pe care a făcut-o Domnul când Şi-a aruncat privirile asupra mea ca să-mi ia ruşinea dintre oameni“.

²⁶ În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-un oraş din Galileea, numit Nazaret,

²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat din familia lui David, numit Iosef. Numele fecioarei era Maria.

²⁸ Îngerul a intrat la ea şi i-a zis: „Te salut, pe tine căreia ţi s-a făcut o mare favoare! Domnul este cu tine! [Eşti binecuvântată între femei.]“

²⁹ Tulburată de acest cuvânt, Maria se întreba ce ar putea însemna un asemenea salut.

³⁰ Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit graţie la Dumnezeu.

³¹ Iată că vei rămâne însărcinată. Vei naşte un fiu, şi Îi vei pune numele Iesus .

³² El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, strămoşul Lui.

³³ El va domni peste familia lui Iacob pentru totdeauna, şi domnia Lui nu va avea sfârşit“.

³⁴ Atunci Maria a zis îngerului: „Cum se va face aceasta, pentru că nu am relaţii cu niciun bărbat?“

³⁵ Îngerul i-a răspuns: „Spiritul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra ei. De aceea, Copilul sfânt care Se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu.

³⁶ Iată că Elisabeta, ruda ta, a rămas şi ea însărcinată la bătrâneţe şi va naşte un fiu. Ea, care era numită sterilă, este în luna a şasea.

³⁷ Într-adevăr, nimic nu e imposibil pentru Dumnezeu“.

³⁸ Maria a zis: „Eu sunt sclava Domnului – să mi se facă după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la ea.

³⁹ În zilele acelea, Maria s-a grăbit să se ducă într-un oraş din regiunea muntoasă a Iudeei.

⁴⁰ Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.

⁴¹ Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul ei s-a mişcat brusc în ea, iar ea s-a umplut de Spiritul Sfânt.

⁴² Ea a strigat cu voce răsunătoare: „Tu eşti binecuvântată printre femei, şi rodul pântecelui tău este binecuvântat.

⁴³ Cum mi-a fost dat mie ca mama Domnului meu să vină la mine?

⁴⁴ Într-adevăr, de îndată ce ţi-am auzit salutul, copilul mi-a tresăltat în pântece de bucurie.

⁴⁵ Fericită este cea care a crezut că ceea ce i s-a zis din partea Domnului se va întâmpla!“

⁴⁶ Maria a zis:

⁴⁷ „Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul, şi spiritul mi se bucură în Dumnezeu, Salvatorul meu,

⁴⁸ pentru că a privit spre starea umilă a sclavei Sale. Într-adevăr, iată, de acum toate generaţiile mă vor numi fericită,

⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt

⁵⁰ şi îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie faţă de cei ce se tem de El.

⁵¹ El a acţionat cu tăria braţului Său, i-a împrăştiat pe cei care aveau în inimă gânduri orgolioase.

⁵² El i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor şi i-a înălţat pe cei umili.

⁵³ El i-a săturat cu bunătăţi pe cei flămânzi şi i-a dat afară cu mâinile goale pe cei bogaţi.

⁵⁴ El l-a ajutat pe Israel, servitorul Său, şi Şi-a amintit de îndurarea Sa

⁵⁵ – cum le spusese strămoşilor noştri – în favoarea lui Abraham şi a descendenţilor lui, pentru totdeauna!“

⁵⁶ Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s-a întors acasă.

⁵⁷ A venit timpul ca Elisabeta să nască şi a născut un băiat.

⁵⁸ Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul Şi-a arătat îndurarea faţă de ea într-un mod minunat şi s-au bucurat împreună cu ea.

⁵⁹ A opta zi au venit să circumcidă copilul. Au vrut să-i pună numele tatălui său Zaharia,

⁶⁰ dar mama lui a luat cuvântul şi a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan“.

⁶¹ Ei i-au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume“.

⁶² Ei au făcut semne tatălui său ca să ştie ce nume doreşte să-i dea.

⁶³ Atunci el a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan“. Şi toţi s-au mirat.

⁶⁴ Imediat i s-a deschis gura, limba i s-a dezlegat, şi el vorbea şi-L binecuvânta pe Dumnezeu.

⁶⁵ Teama a pus stăpânire pe toţi cei din împrejurimi, şi în toată regiunea muntoasă a Iudeei se vorbea despre aceste lucruri.

⁶⁶ Toţi cei care le auzeau le păstrau în inimă şi ziceau: „Oare ce va fi acest copil?“ Şi mâna Domnului era cu el.

⁶⁷ Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Spiritul Sfânt şi a profeţit astfel:

⁶⁸ „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul Israelului, pentru că l-a vizitat şi l-a răscumpărat pe poporul Său!

⁶⁹ El ne-a dat un Salvator puternic în familia servitorului Său David.

⁷⁰ Aşa anunţase prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime:

⁷¹ Un Salvator care să ne scape de duşmanii noştri şi de sub dominaţia tuturor celor care ne urăsc,

⁷² ca să arate îndurare strămoşilor noştri şi să-Şi amintească de legământul Lui cel sfânt,

⁷³ conform jurământului pe care i-l făcuse lui Abraham, strămoşul nostru, de a ne permite

⁷⁴ ca după ce vom fi scăpaţi din mâna duşmanilor noştri să-L servim fără teamă,

⁷⁵ umblând înaintea Lui în sfinţenie şi în dreptitudine toate zilele vieţii noastre.

⁷⁶ Iar tu, copilaşule, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea feţei Domnului pentru a-I pregăti căile

⁷⁷ şi pentru a da poporului Său cunoştinţa salvării prin iertarea păcatelor lui,

⁷⁸ din cauza bunătăţii profunde a Dumnezeului nostru, prin care a venit la noi din cer Soarele care răsare

⁷⁹ pentru a-i lumina pe cei ce stau în întuneric şi în umbra morţii, ca să ne îndrepte paşii pe calea păcii“.

⁸⁰ Copilul creştea şi se întărea în spirit. El a rămas în deşert până în ziua când s-a prezentat poporului Israel.

2

¹ Pe timpul acela a apărut un edict al împăratului Augustus care ordona recensământul întregului Imperiu.

² Acest prim recensământ a avut loc când Quirinius era guvernator al Siriei.

³ Toţi se duceau să fie înscrişi, fiecare în localitatea de origine.

⁴ Iosef s-a suit şi el din Galileea, din oraşul Nazaret, pentru a se duce în Iudeea, în oraşul lui David, numit Betleem, pentru că era din familia şi neamul lui David.

⁵ El s-a dus acolo ca să fie înscris împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

⁶ În timp ce erau acolo, a venit timpul ca ea să nască,

⁷ şi L-a născut pe Fiul ei întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în camera de oaspeţi nu era loc pentru ei.

⁸ În regiunea aceea erau nişte păstori care îşi petreceau noaptea pe câmp ca să-şi păzească turma.

⁹ Un înger al Domnului le-a apărut, şi gloria Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.

¹⁰ Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă anunţ o veste bună care va fi o sursă de mare bucurie pentru tot poporul:

¹¹ astăzi, în oraşul lui David, vi S-a născut un Salvator care este Mesia , Domnul.

¹² Iată semnul după care Îl veţi recunoaşte: veţi găsi un Nou-născut înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle“.

¹³ Şi deodată o mulţime de îngeri din armata cerească s-a unit cu el, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:

¹⁴ „Glorie lui Dumnezeu în locurile preaînalte, pace pe pământ şi bunăvoinţă între oameni!“

¹⁵ După ce îngerii au plecat de la ei înapoi în cer, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem la Betleem ca să vedem ce s-a întâmplat, ce ne-a făcut cunoscut Domnul!“

¹⁶ S-au grăbit să se ducă acolo şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosef, ca şi Nou-născutul culcat în iesle.

¹⁷ Când i-au văzut, au povestit ceea ce li se spusese despre acest Copilaş.

¹⁸ Toţi cei care îi auzeau pe păstori se mirau de spusele lor.

¹⁹ Maria păstra toate aceste vorbe şi medita la ele în inima ei.

²⁰ Apoi păstorii au plecat glorificându-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru tot ceea ce au auzit şi au văzut, care erau exact aşa cum li se spusese.

²¹ Opt zile mai târziu, a venit timpul să circumcidă Copilul şi I-au pus numele Iesus, nume pe care I-l dăduse îngerul încă înainte ca El să fi fost conceput în pântece.

²² După ce a luat sfârşit perioada purificării lor, conform Legii lui Moise, Iosef şi Maria L-au dus la Ierusalem ca să-L prezinte Domnului,

²³ după cum este scris în Legea Domnului: Orice întâi născut de parte bărbătească va fi consacrat Domnului

²⁴ şi ca să ofere ca sacrificiu o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, aşa cum spune în Legea Domnului.

²⁵ În Ierusalem era un om numit Simeon. Acest om era drept şi pios, aştepta mângâierea Israelului, iar Spiritul Sfânt era peste el.

²⁶ Spiritul Sfânt îi revelase că nu va muri înainte de a-L fi văzut pe Mesia al Domnului.

²⁷ Îndemnat de Spirit, el a venit la templu. Şi când părinţii L-au adus pe Copilaşul Iesus ca să împlinească cu privire la El ce prescria Legea,

²⁸ el L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

²⁹ „Acum, Stăpâne, lasă-l pe sclavul Tău să se ducă în pace, după promisiunea Ta,

³⁰ pentru că ochii mei au văzut salvarea Ta,

³¹ salvare pe care ai pregătit-o în faţa tuturor popoarelor,

³² lumină pentru a lumina naţiunile şi glorie poporului Tău, Israel“.

³³ Iosef şi mama [lui Iesus] se mirau de ceea ce se zicea despre El.

³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama Lui: „Iată că acest Copil este destinat pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca să devină un semn care va provoca contradicţia.

³⁵ Dar şi ţie o sabie îţi va străpunge sufletul. Astfel, gândurile multor inimi vor fi dezvăluite“.

³⁶ Era acolo şi o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Ea avea o vârstă foarte înaintată; după căsătorie nu trăise cu soţul ei decât şapte ani.

³⁷ Rămasă văduvă şi în vârstă de 84 de ani, nu părăsea niciodată templul; ea Îl servea pe Dumnezeu noapte şi zi în post şi rugăciune.

³⁸ Sosită şi ea la aceeaşi oră, Îl lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Iesus tuturor celor care aşteptau răscumpărarea Ierusalemului.

³⁹ După ce au împlinit tot ce prescria Legea Domnului, Iosef şi Maria s-au întors în Galileea, în oraşul lor Nazaret.

⁴⁰ Copilul creştea şi Se întărea [în spirit]. Era plin de înţelepciune, şi graţia lui Dumnezeu era asupra Lui.

⁴¹ Părinţii lui Iesus mergeau în fiecare an la Ierusalem pentru sărbătoarea Paştelui.

⁴² Când a avut 12 ani, s-au dus acolo cu El, cum era obiceiul pentru această sărbătoare.

⁴³ Apoi, când sărbătoarea s-a încheiat, la întoarcere, copilul Iesus a rămas în Ierusalem fără ca părinţii Lui să ştie.

⁴⁴ Crezând că era cu tovarăşii lor de călătorie, au făcut o zi de drum, tot căutându-L printre rudele şi cunoştinţele lor.

⁴⁵ Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalem ca să-L caute.

⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în templu, aşezat în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

⁴⁷ Toţi cei care-L auzeau erau stupefiaţi de inteligenţa şi de răspunsurile Lui.

⁴⁸ Când L-au văzut părinţii Lui, au fost consternaţi, iar mama Lui I-a zis: „Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Tatăl Tău şi cu mine Te căutam cu îngrijorare“.

⁴⁹ El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să Mă ocup de treburile Tatălui Meu ?“

⁵⁰ Dar ei n-au înţeles ce le-a zis El.

⁵¹ Apoi a plecat cu ei ca să Se ducă la Nazaret şi le-a fost ascultător. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei.

⁵² Iesus creştea în înţelepciune, în înălţime şi în graţie înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

3

¹ În anul al cincisprezecelea al domniei împăratului Tiberiu, Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeei, Herod tetrarh al Galileei, fratele său Filip era tetrarh al teritoriului Ituriei şi Trahonitei, Lisanias era tetrarh al Abilenei,

² iar Ana şi Caiafa erau mari preoţi. Atunci Cuvântul lui Dumnezeu i s-a adresat lui Ioan, fiul lui Zaharia, în deşert.

³ El a străbătut toată regiunea Iordanului, predicând botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor,

⁴ aşa cum scrie în cartea cuvintelor profetului Isaia: Este vocea celui care strigă în deşert: „Pregătiţi calea Domnului, faceţi-I drepte cărările!“

⁵ Orice vale va fi umplută, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat şi drumurile gloduroase vor fi netezite,

⁶ şi orice om va vedea salvarea lui Dumnezeu.

⁷ El zicea deci mulţimilor care veneau să fie botezate de el: „Pui de vipere! Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

⁸ Produceţi deci roade care să confirme schimbarea voastră de atitudine şi nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: «Îl avem ca tată pe Abraham»! Într-adevăr, vă spun că Dumnezeu poate face să se nască din aceste pietre descendenţi lui Abraham.

⁹ Toporul este deja pus la rădăcina pomilor: orice pom care nu produce roade bune va fi deci tăiat şi aruncat în foc“.

¹⁰ Mulţimea îl întreba: „Deci ce trebuie să facem?“

¹¹ El i-a răspuns: „Cine are două cămăşi să le împartă cu cine nu are niciuna, iar cine are de mâncare să facă la fel!“

¹² Au venit însă şi nişte perceptori să fie botezaţi; ei i-au zis: „Învăţătorule, ce trebuie să facem?“

¹³ El le-a răspuns: „Să nu cereţi mai mult decât vi s-a ordonat!“

¹⁴ L-au întrebat şi nişte soldaţi: „Iar noi ce trebuie să facem?“ El le-a răspuns: „Nu stoarceţi cu forţa bani de la oameni, nici nu aduceţi acuzaţii false, ci mulţumiţi-vă cu solda voastră!“

¹⁵ Poporul era în aşteptare, şi toţi se întrebau în ei înşişi dacă Ioan nu era cumva Mesia.

¹⁶ Atunci el le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel care este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor. El vă va boteza cu Spiritul Sfânt şi cu foc.

¹⁷ El Îşi are în mână lopata de treierat; Îşi va curăţa aria de treierat şi va strân-ge grâul în grânarul Lui, dar va arde pleava într-un foc care nu se stinge“.

¹⁸ Şi astfel, cu multe alte îndemnuri, Ioan anunţa vestea bună poporului.

¹⁹ Dar tetrarhul Herod, pe care Ioan îl mustra din cauza Herodiadei, soţia fratelui său [Filip], şi a tuturor faptelor rele pe care le făcuse,

²⁰ a mai adăugat la toate celelalte fapte pe aceea că l-a aruncat pe Ioan în închisoare.

²¹ Cum tot poporul era botezat, a fost botezat şi Iesus. În timp ce Se ruga, s-a deschis cerul,

²² şi Spiritul Sfânt a coborât peste El în formă corporală, ca un porumbel, iar din cer s-a auzit o voce: „Tu eşti Fiul Meu iubit, în care Îmi găsesc plăcerea“.

²³ Iesus avea cam treizeci de ani când Şi-a început lucrarea. El era, după cum se credea, fiul lui Iosef, fiul lui Heli,

²⁴ fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melchi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosef,

²⁵ fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,

²⁶ fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,

²⁷ fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, fiul lui Neri,

²⁸ fiul lui Melchi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,

²⁹ fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,

³⁰ fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosef, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,

³¹ fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,

³² fiul lui Iese, fiul lui Obed, fiul lui Boaz, fiul lui Sala, fiul lui Nahşon,

³³ fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Heţron, fiul lui Pereţ, fiul lui Iuda,

³⁴ fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Abraham, fiul lui Terah, fiul lui Nahor,

³⁵ fiul lui Serug, fiul lui Reu, fiul lui Peleg, fiul lui Eber, fiul lui Şelah,

³⁶ fiul lui Cainan, fiul lui Arpacşad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,

³⁷ fiul lui Metusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Mahalaleel, fiul lui Cainan,

³⁸ fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

4

¹ Iesus, plin de Spiritul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Spirit în deşert

² unde a fost ispitit de diavol timp de 40 de zile. În toate zilele acelea n-a mâncat nimic şi, când a trecut această perioadă, a flămânzit.

³ Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, ordonă acestei pietre să devină pâine!“

⁴ Iesus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, [ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu] “.

⁵ Diavolul L-a dus mai sus, [pe un munte înalt], şi I-a arătat într-o clipă toate regatele de pe pământ.

⁶ Apoi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată această putere şi gloria acestor regate, căci ea mi-a fost dată mie, şi eu o dau cui vreau.

⁷ Deci, dacă Te prosternezi înaintea mea, ea va fi toată a Ta“.

⁸ Iesus i-a răspuns: „[Retrage-te, Satan! Într-adevăr,] este scris: Domnului, Dumnezeului tău să I te închini şi numai pe El să-L serveşti! “

⁹ Diavolul L-a dus apoi la Ierusalem, L-a pus pe terasa templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici,

¹⁰ pentru că este scris: El le va da îngerilor Săi ordin cu privire la Tine să Te păzească

¹¹ şi: Ei Te vor duce pe mâini, ca să nu-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

¹² Iesus i-a răspuns: „S-a zis: Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău! “

¹³ După ce a epuizat orice ispitire, diavolul a plecat de la El pentru un timp.

¹⁴ Iesus, îmbrăcat cu puterea Spiritului, S-a întors în Galileea, şi renumele Lui s-a răspândit în toată regiunea.

¹⁵ El dădea învăţătură în sinagogile lor şi era glorificat de toţi.

¹⁶ S-a dus şi la Nazaret, unde fusese crescut şi, după obiceiul Său, în ziua de sabat a intrat în sinagogă şi S-a ridicat să citească din Scriptură.

¹⁷ I-a fost dată cartea profetului Isaia. El a desfăşurat-o şi a găsit locul unde era scris:

¹⁸ Spiritul Domnului este peste Mine pentru că M-a consacrat prin ungere să anunţ săracilor vestea bună; M-a trimis [să-i vindec pe cei cu inima zdrobită], să proclam prizonierilor eliberarea, iar orbilor recăpătarea vederii, să-i eliberez pe cei asupriţi,

¹⁹ să proclam un an de graţie a Domnului.

²⁰ Pe urmă, El a înfăşurat sulul la loc, l-a dat servitorului şi S-a aşezat, şi ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui.

²¹ Atunci El a început să le spună: „Astăzi s-a împlinit acest cuvânt al Scripturii pe care tocmai l-aţi auzit“.

²² Toţi depuneau mărturie despre El, se mirau de cuvintele de graţie care Îi ieşeau din gură şi ziceau: „Nu este El oare fiul lui Iosef?“

²³ Iesus le-a zis: „Cu siguranţă, îmi veţi spune proverbul: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!», «Fă şi aici, în patria Ta, ceea ce am auzit că ai făcut în Capernaum!»“

²⁴ El le-a mai zis: „Vă spun adevărul, niciun profet nu este bine primit în patria lui.

²⁵ Vă declar în tot adevărul: erau multe văduve în Israel pe timpul lui Elia, când cerul a fost închis trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara.

²⁶ Totuşi, Elia n-a fost trimis la niciuna dintre ele, ci numai la o văduvă din Sarepta, în ţara Sidonului.

²⁷ De asemenea, erau mulţi leproşi în Israel pe timpul profetului Elisei, şi totuşi niciunul dintre ei n-a fost curăţat, ci numai Naaman sirianul“.

²⁸ Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au înfuriat.

²⁹ Ei s-au sculat, L-au izgonit din oraş şi L-au dus până la o pantă abruptă a muntelui pe care era construit oraşul lor, ca să-L arunce în gol.

³⁰ Dar Iesus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.

³¹ El S-a dus la Capernaum, un oraş din Galileea, şi dădea învăţătură în zilele de sabat.

³² Oamenii se mirau de învăţătura Lui, căci vorbea cu autoritate.

³³ În sinagogă era un om care avea un spirit demonic necurat. El a strigat cu voce răsunătoare:

³⁴ „Ah! Ce vrei cu noi, Iesuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu“.

³⁵ Iesus l-a mustrat, zicând: „Taci şi ieşi din omul acesta!“ Demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor şi a ieşit fără să-i mai facă vreun rău.

³⁶ Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi îşi ziceau unii altora: „Ce este acest cuvânt? El porunceşte cu autoritate şi putere spiritelor necurate, şi ele ies“.

³⁷ Şi faima Lui s-a răspândit în toată regiunea.

³⁸ Ieşind din sinagogă, El S-a dus acasă la Simon. Soacra lui Simon avea febră mare, şi ei L-au rugat pentru ea.

³⁹ El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, şi febra a lăsat-o. Ea s-a ridicat imediat şi a început să-i servească.

⁴⁰ La apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi atinşi de diferite boli i-au adus la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare om şi îl vindeca.

⁴¹ De asemenea, din mulţi a scos şi demoni, care, când ieşeau, strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“. El îi certa şi nu le permitea să spună acest lucru, pentru că ştiau că El era Mesia.

⁴² Când s-a făcut zi, El a ieşit şi S-a retras într-un loc pustiu. O mulţime de oameni L-a căutat şi a ajuns până la El; voia să-L reţină ca să nu plece de la ea,

⁴³ dar El i-a zis: „Trebuie să anunţ şi în alte oraşe vestea bună a Regatului lui Dumnezeu, căci pentru aceasta am fost trimis“.

⁴⁴ Şi El predica în sinagogile din Iudeea.

5

¹ Într-o zi, Iesus Se afla pe malul lacului Ghenezaret, şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.

² El a văzut la marginea lacului două bărci; pescarii coborâseră din ele ca să-şi spele plasele.

³ El S-a suit într-una dintre aceste bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o îndepărteze puţin de mal. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, dădea învăţătură mulţimii.

⁴ Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: „Înaintează acolo unde este apă adâncă şi aruncaţi-vă plasele pentru pescuire!“

⁵ Simon I-a răspuns: „Stăpâne, am muncit toată noaptea fără să prindem nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca plasele!“

⁶ Ei le-au aruncat şi au prins o aşa de mare cantitate de peşte, că li se rupeau plasele.

⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă barcă să le vină în ajutor. Ei au venit şi au umplut cele două bărci, astfel că ele începeau să se scufunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut aceasta, a căzut în genunchi înaintea lui Iesus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!“

⁹ Într-adevăr, el şi toţi cei care erau cu el fuseseră cuprinşi de spaimă din cauza pescuirii pe care o făcuseră.

¹⁰ La fel erau şi Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedei, care lucrau împreună cu Simon. Iesus i-a zis lui Petru: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!“

¹¹ Atunci ei au adus bărcile la mal, au lăsat totul şi L-au urmat.

¹² În timp ce Se afla într-unul dintre oraşe, un om plin de lepră L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ şi L-a rugat: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă faci curat“.

¹³ Iesus a întins mâna, l-a atins şi a zis: „Vreau. Fii curat!“ Şi imediat lepra l-a părăsit.

¹⁴ Apoi Iesus i-a ordonat să nu spună nimănui, ci: „Du-te să te arăţi preotului şi oferă pentru purificarea ta ce a prescris Moise, ca să le servească de mărturie“.

¹⁵ Renumele Lui se răspândea tot mai mult şi se adunau mulţimi mari de oameni ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

¹⁶ Dar El Se retrăgea în locuri izolate şi Se ruga.

¹⁷ Într-o zi, El dădea învăţătură. Nişte farisei şi specialişti în Lege, veniţi din toate satele Galileei, ale Iudeei şi din Ierusalem, şedeau acolo, şi puterea Domnului se manifesta prin vindecări.

¹⁸ Şi iată că nişte oameni care duceau un paralitic pe o targă încercau să intre cu el înăuntru şi să-l pună înaintea lui Iesus.

¹⁹ Cum nu puteau din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printr-o deschizătură, l-au coborât pe targă în mijlocul adunării, în faţa lui Iesus.

²⁰ Văzându-le credinţa, Iesus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate“.

²¹ Specialiştii în Lege şi fariseii au început să se gândească şi să zică: „Cine este acest om care rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele în afară de Dumnezeu?“

²² Iesus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „De ce gândiţi aşa în inimile voastre?

²³ Ce este mai uşor de zis: «Păcatele îţi sunt iertate» sau «Ridică-te şi umblă!»?

²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ puterea de a ierta păcatele“, El a zis paraliticului: „Îţi zic: Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă!“

²⁵ El s-a ridicat imediat înaintea lor, a luat targa pe care zăcuse şi s-a dus acasă glorificându-L pe Dumnezeu.

²⁶ Toţi erau în uimire şi-L glorificau pe Dumnezeu; plini de teamă, ziceau: „Astăzi am văzut lucruri extraordinare“.

²⁷ După aceea, Iesus a ieşit şi a văzut un perceptor pe nume Levi şezând la biroul taxelor. El i-a zis: „Urmează-Mă!“

²⁸ Şi, lăsând totul, el s-a ridicat şi L-a urmat.

²⁹ Apoi Levi a dat acasă la el o masă mare pentru Iesus, şi mulţi perceptori şi alte persoane erau la masă cu ei.

³⁰ Fariseii şi specialiştii lor în Lege au murmurat şi au zis discipolilor Lui: „De ce mâncaţi şi beţi cu perceptorii şi cu păcătoşii?“

³¹ Iesus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.

³² Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi să-şi schimbe atitudinea“.

³³ Ei I-au zis: „De ce discipolii lui Ioan, ca şi cei ai fariseilor, postesc deseori şi fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă şi beau?“

³⁴ Iesus le-a răspuns: „Puteţi să-i faceţi pe cei invitaţi la nuntă să postească cât timp mirele este cu ei?

³⁵ Vor veni însă zilele când mirele le va fi luat, şi atunci, în zilele acelea, vor posti“.

³⁶ El le-a spus şi o parabolă : „Nimeni nu rupe o bucată de stofă dintr-o haină nouă ca să o pună la o haină veche, pentru că haina cea nouă s-ar rupe, iar bucata luată din ea nu se asortează cu haina veche.

³⁷ Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou face ca burdufurile să plesnească, el curge, iar burdufurile sunt pierdute.

³⁸ Ci trebuie să pună vinul nou în burdufuri noi, [şi se păstrează amândouă].

³⁹ Şi, după ce a băut vin vechi, nimeni nu vrea să bea vin nou, căci zice: «Cel vechi este mai bun»“.

6

¹ Într-o zi de sabat, Iesus trecea prin lanurile de grâu. Discipolii Lui smulgeau spice, le frecau în mână şi mâncau boabele.

² Câţiva farisei le-au zis: „De ce faceţi ce nu este permis în ziua de sabat?“

³ Iesus le-a răspuns: „N-aţi citit ce a făcut David când i-a fost foame, lui şi însoţitorilor lui?

⁴ A intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile consacrate, a mâncat din ele şi a dat şi însoţitorilor lui, deşi nu le este permis decât preoţilor să le mănânce“.

⁵ Apoi le-a zis: „Fiul Omului este Domn [şi] peste sabat“.

⁶ În altă zi de sabat, Iesus a intrat în sinagogă şi a început să dea învăţătură. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era paralizată.

⁷ Specialiştii în Lege şi fariseii Îl urmăreau pe Iesus să vadă dacă vindecă în ziua de sabat, ca să aibă un motiv de a-L acuza.

⁸ Dar Iesus le cunoştea gândurile şi a zis omului care avea mâna paralizată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s-a sculat şi a stat în picioare.

⁹ Iesus le-a zis: „Vă întreb dacă este permis, în ziua de sabat, să faci bine sau să faci rău, să salvezi o persoană sau s-o ucizi?“

¹⁰ Şi, plimbându-Şi privirile peste toţi, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ Omul a făcut aşa, şi mâna i s-a vindecat.

¹¹ Dar ei s-au umplut de furie şi discutau între ei ce I-ar putea face lui Iesus.

¹² În zilele acelea, Iesus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea rugându-Se lui Dumnezeu.

¹³ Când s-a făcut zi, i-a chemat pe discipoli la El şi a ales doisprezece dintre ei, cărora le-a dat numele de apostoli:

¹⁴ Simon, pe care l-a numit şi Petru; Andrei, fratele său; Iacob; Ioan; Filip; Bartolomeu;

¹⁵ Matei; Toma; Iacob, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul ;

¹⁶ Iuda, fiul lui Iacob; şi Iuda Iscariot , cel care a ajuns trădător.

¹⁷ A coborât cu ei şi S-a oprit pe un platou, unde se găsea o mare mulţime dintre discipolii Lui şi o mare mulţime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalem şi de pe litoralul Tirului şi Sidonului.

¹⁸ Ei veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Erau vindecaţi şi cei care erau chinuiţi de spirite necurate,

¹⁹ şi toată mulţimea încerca să-L atingă, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

²⁰ Atunci Iesus Şi-a ridicat ochii spre discipolii Lui şi le-a zis: „Fericiţi sunteţi voi cei săraci, căci Regatul lui Dumnezeu este al vostru!

²¹ Fericiţi sunteţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci veţi fi săturaţi! Fericiţi sunteţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde!

²² Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, vă vor exclude, vă vor insulta şi vă vor respinge numele ca ceva rău din cauza Fiului Omului!

²³ Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săriţi de bucurie, pentru că răsplata voastră va fi mare în cer! Într-adevăr, în acelaşi fel au făcut strămoşii voştri cu profeţii.

²⁴ Dar vai de voi, bogaţilor, căci v-aţi primit deja mângâierea!

²⁵ Vai de voi, care sunteţi sătui acum, căci veţi flămânzi! Vai de voi, care râdeţi acum, căci veţi fi în doliu şi în lacrimi!

²⁶ Vai de voi, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine, căci în acelaşi fel făceau strămoşii voştri cu falşii profeţi!

²⁷ Vă spun însă vouă, care Mă ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine celor care vă urăsc,

²⁸ binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă maltratează!

²⁹ Celui care te loveşte peste un obraz, întinde-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia haina nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa!

³⁰ Dă oricui îţi cere şi nu cere înapoi bunul tău de la cel care pune stăpânire pe el!

³¹ Ce vreţi să facă oamenii pentru voi, faceţi şi voi la fel pentru ei!

³² Dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce merit aveţi? Într-adevăr, şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc.

³³ Dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce merit aveţi? [Într-adevăr,] şi păcătoşii fac la fel.

³⁴ Iar dacă-i împrumutaţi pe cei de la care speraţi să primiţi înapoi, ce merit aveţi? Şi păcătoşii îi împrumută pe păcătoşi ca să li se dea înapoi aceeaşi sumă.

³⁵ Voi, însă, iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să speraţi ceva în schimb! Răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi.

³⁶ Fiţi deci plini de milă, aşa cum [şi] Tatăl vostru e plin de milă!

³⁷ Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi, şi vi se va ierta!

³⁸ Daţi, şi vi se va da: vi se va vărsa în poala hainei o măsură bună, îndesată, clătinată şi care dă pe deasupra, căci se va folosi pentru voi aceeaşi măsură de care vă veţi fi servit“.

³⁹ Le-a spus apoi o parabolă: „Poate oare un orb să călăuzească un orb? Nu vor cădea amândoi într-o groapă?

⁴⁰ Discipolul nu este superior învăţătorului său, dar orice discipol bine pregătit va fi ca învăţătorul lui.

⁴¹ De ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău şi nu observi bârna care e în propriul tău ochi?

⁴² Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», tu care nu vezi bârna care este în al tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

⁴³ Un pom bun nu poate să producă roade rele, nici un pom rău să producă roade bune.

⁴⁴ Într-adevăr, orice pom se recunoaşte după rodul său. Nu se culeg smochine din mărăcini şi nici struguri din spini.

⁴⁵ Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui, dar omul rău va scoate lucruri rele din [tezaurul] rău [al inimii lui]. Într-adevăr, gura exprimă lucrurile de care este plină inima.

⁴⁶ De ce Mă numiţi «Doamne, Doamne» şi nu faceţi ce spun Eu?

⁴⁷ Vă voi arăta cu cine seamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le pune în practică:

⁴⁸ el seamănă cu un om care, pentru a construi o casă, a săpat adânc şi i-a pus fundaţia pe stâncă. A venit o inundaţie, şuvoiul de apă a lovit casa aceea, fără s-o poată clătina, pentru că era construită bine.

⁴⁹ Dar cel care aude şi nu pune în practică seamănă cu un om care şi-a construit o casă pe pământ, fără fundaţie. Şuvoiul de apă a lovit-o, şi imediat ea s-a prăbuşit; ruina acestei case a fost mare“.

7

¹ După ce a rostit toate aceste cuvinte înaintea poporului care asculta, Iesus a intrat în Capernaum.

² Un ofiţer roman avea un sclav care îi era drag şi care era bolnav, pe moarte.

³ A auzit vorbindu-se despre Iesus şi i-a trimis pe câţiva prezbiteri ai evreilor ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul.

⁴ Ei au ajuns la Iesus şi L-au rugat insistent, spunând: „Merită să faci aceasta pentru el,

⁵ căci iubeşte naţiunea noastră şi ne-a construit sinagoga“.

⁶ Iesus a plecat cu ei. Nu era prea departe de casă când ofiţerul a trimis nişte prieteni [la El] ca să-I spună: „Domnule, nu Te deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu.

⁷ De aceea nu m-am considerat vrednic să vin la Tine eu personal, dar zi un cuvânt, şi servitorul meu va fi vindecat!

⁸ Într-adevăr, şi eu sunt un om supus superiorilor şi am soldaţi în subordine; zic unuia: «Du-te!», şi se duce, altuia: «Vino!», şi vine, iar sclavului meu: «Fă cutare lucru!» şi îl face“.

⁹ Când Iesus a auzit aceste lucruri, l-a admirat pe ofiţer şi, întorcându-Se către mulţimea care-L urma, a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare“.

¹⁰ Când s-au întors acasă, cei trimişi de ofiţer l-au găsit însănătoşit pe sclavul [care fusese bolnav].

¹¹ În ziua următoare, El S-a dus într-un oraş numit Nain; discipolii Lui [într-un număr destul de mare] şi o mulţime mare au mers cu El.

¹² Când El S-a apropiat de poarta oraşului, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă; mulţi locuitori ai oraşului o însoţeau.

¹³ Văzând-o pe femeie, Domnul S-a umplut de compasiune pentru ea şi I-a zis: „Nu plânge!“

¹⁴ El S-a apropiat şi a atins sicriul; cei care îl duceau s-au oprit. El i-a zis: „Tinere, îţi spun: Ridică-te!“

¹⁵ Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească. Iesus l-a dat mamei sale.

¹⁶ Pe toţi i-a cuprins teama şi Îl glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S-a ridicat între noi“ şi: „Dumnezeu Şi-a vizitat poporul!“

¹⁷ Acest cuvânt despre Iesus s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată regiunea.

¹⁸ Discipolii lui Ioan i-au spus şi lui despre toate acestea. El i-a chemat pe doi dintre ei

¹⁹ şi i-a trimis la Domnul Iesus ca să-I zică: „Tu eşti Cel care trebuie să vină, sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

²⁰ Ajunşi la Iesus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine ca să Te întrebăm: «Tu eşti Cel care trebuie să vină, sau trebuie să aşteptăm pe altul?»“

²¹ Chiar atunci, Iesus i-a vindecat pe mulţi de boli, de infirmităţi şi de spirite rele, iar multor orbi le-a redat vederea.

²² Apoi El le-a răspuns: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, vestea bună este anunţată celor săraci.

²³ Fericit este cel pentru care nu voi fi o ocazie de cădere!“

²⁴ După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Iesus a început să spună mulţimii despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în deşert? O trestie clătinată de vânt?

²⁵ Dar ce v-aţi dus să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine elegante? Cei care se îmbracă în haine frumoase şi trăiesc în lux se găsesc în palatele regilor.

²⁶ Deci ce v-aţi dus să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi chiar mai mult decât un profet.

²⁷ El este cel despre care stă scris: Iată, îl trimit înaintea Ta pe mesagerul Meu pentru a-Ţi pregăti calea.

²⁸ Vă spun că, dintre cei născuţi de femei, niciun [profet] nu este mai mare decât Ioan [Botezătorul]. Totuşi, cel mai mic din Regatul lui Dumnezeu e mai mare decât el.

²⁹ Tot poporul care l-a auzit, şi chiar şi perceptorii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu lăsându-se botezaţi cu botezul lui Ioan,

³⁰ dar fariseii şi experţii în Lege, nelăsându-se botezaţi de el, au respins planul lui Dumnezeu pentru ei.

³¹ Cu cine îi voi compara Eu deci pe oamenii din această generaţie, cu cine seamănă ei?

³² Ei seamănă cu nişte copii care şed în piaţa publică, care îşi spun unii altora: «V-am cântat cu flautul şi n-aţi dansat; v-am intonat cântece funebre şi n-aţi plâns».

³³ Într-adevăr, Ioan Botezătorul a venit; el nu mănâncă pâine şi nu bea vin, şi voi ziceţi: «Are un demon».

³⁴ Fiul Omului a venit, mănâncă şi bea, şi voi ziceţi: «Este un mâncăcios, un băutor de vin, un prieten al perceptorilor şi păcătoşilor».

³⁵ Dar înţelepciunea a fost recunoscută dreaptă de către toţi copiii ei“.

³⁶ Unul dintre farisei L-a invitat pe Iesus să ia masa la el; El a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat la masă.

³⁷ O femeie păcătoasă care se găsea în oraş a aflat că El lua masa în casa fariseului. Ea a adus un vas plin de parfum

³⁸ şi a stat în spate, la picioarele lui Iesus. Ea plângea şi curând I-a udat picioarele cu lacrimile ei, apoi I le-a şters cu părul ei, le-a sărutat şi a vărsat parfumul pe ele.

³⁹ Când fariseul care-L invitase pe Iesus a văzut acest lucru, şi-a zis: „Dacă acest Om ar fi profet, ar şti cine este cea care-L atinge şi ce fel de femeie e, ar şti că este o păcătoasă“.

⁴⁰ Iesus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simon, vreau să-ţi spun ceva“. „Spune, Învăţătorule“, a răspuns el.

⁴¹ „Doi oameni datorau bani unui cămătar. Unul îi datora 500 de monede de argint, iar celălalt 50.

⁴² Cum nu aveau cu ce să-şi plătească datoria, el i-a iertat pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult?“

⁴³ Simon I-a răspuns: „Cred că acela căruia i-a iertat suma cea mai mare“. Iesus i-a zis: „Ai judecat corect“.

⁴⁴ S-a întors apoi către femeie şi i-a zis lui Simon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă să-Mi spăl picioarele, dar ea Mi le-a udat cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei.

⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărut; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

⁴⁶ Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei, dar ea a vărsat parfum pe picioarele Mele.

⁴⁷ De aceea, îţi spun, păcatele ei cele multe au fost iertate, pentru că a iubit mult . Dar cel căruia i se iartă puţin iubeşte puţin“.

⁴⁸ Şi El a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate“.

⁴⁹ Invitaţii au început să-şi zică în ei înşişi: „Cine este acest Om care iartă şi păcatele?“

⁵⁰ Dar Iesus i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a salvat. Du-te în pace!“

8

¹ Pe urmă, Iesus a călătorit prin sate şi oraşe, predicând şi anunţând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Cei doisprezece Îl însoţeau,

² cu câteva femei care fuseseră vindecate de spirite rele şi de boli: Maria, zisă din Magdala, din care ieşiseră şapte demoni,

³ Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Herod, Suzana şi multe altele care Îl serveau cu bunurile lor.

⁴ S-a adunat o mare mulţime, şi oamenii veneau la El din diferite oraşe. Atunci El le-a spus această parabolă:

⁵ „Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum; ea a fost călcată în picioare, şi păsările cerului au mâncat-o.

⁶ O altă parte a căzut pe un sol pietros; după ce a crescut puţin, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.

⁷ O altă parte a căzut în mijlocul spinilor; spinii au crescut cu ea şi au înăbuşit-o.

⁸ O altă parte a căzut pe pământ bun; după ce a crescut, a rodit de o sută de ori mai mult“. După aceea, Iesus a zis cu voce răsunătoare: „Cine are urechi de auzit să audă!“

⁹ Discipolii Lui L-au întrebat ce însemna această parabolă.

¹⁰ El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele Regatului Său, dar pentru ceilalţi, lucrul acesta se spune în parabole, pentru ca văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă.

¹¹ Iată ce înseamnă această parabolă: sămânţa, este Cuvântul lui Dumnezeu.

¹² Cei care sunt lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie salvaţi.

¹³ Cei care sunt pe solul pietros sunt cei care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar ei nu au rădăcină, ci cred un timp şi abandonează în clipa încercării.

¹⁴ Ce a căzut printre spini sunt cei care au auzit Cuvântul, dar în cursul drumului îl lasă înăbuşit de preocupările, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu ajung la maturitate.

¹⁵ Ce a căzut în pământul bun sunt cei care au auzit Cuvântul cu o inimă bună şi binevoitoare, şi-l însuşesc şi produc rod cu perseverenţă.

¹⁶ Nimeni nu aprinde o lampă ca s-o acopere cu un vas sau ca s-o pună sub pat, ci o pune pe un lampadar, astfel încât cei care intră să vadă lumina.

¹⁷ Într-adevăr, nu există nimic ascuns care să nu fie scos la iveală, nimic secret care să nu fie făcut cunoscut şi adus la lumină.

¹⁸ Aşadar, fiţi atenţi la felul cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va da, dar celui care nu are i se va lua chiar şi ce crede că are!“

¹⁹ Mama şi fraţii Lui au venit la El, dar nu puteau să se apropie de El din cauza mulţimii.

²⁰ I s-a zis: „Mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi vor să Te vadă“.

²¹ Dar El a răspuns: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl pun în practică“.

²² Într-o zi, Iesus S-a suit într-o barcă împreună cu discipolii Lui. El le-a zis: „Să mergem pe celălalt mal al lacului!“ Şi au plecat.

²³ În timp ce navigau, Iesus a adormit. Pe lac s-a stârnit o furtună, şi barca se umplea de apă, iar ei erau în pericol.

²⁴ S-au apropiat şi L-au trezit, zicând: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!“ El S-a trezit şi a ameninţat vântul şi valurile. Acestea s-au potolit şi s-a făcut linişte.

²⁵ Apoi El le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Cuprinşi de spaimă şi de uimire, şi-au zis unii altora: „Cine este acest Om? El dă ordin chiar şi vântului şi apei, şi ele I se supun“.

²⁶ Şi ei au plecat către regiunea gherasenilor, care este faţă în faţă cu Galileea.

²⁷ Când Iesus a coborât pe mal, un om din oraş I-a ieşit în întâmpinare; el avea demoni de destul timp. Umbla fără haine şi nu locuia într-o casă, ci în morminte.

²⁸ Când L-a văzut pe Iesus, a scos un strigăt, s-a aruncat la picioarele Lui şi a zis cu o voce răsunătoare: „Ce vrei de la mine, Iesuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!“

²⁹ Iesus îi ordona într-adevăr spiritului necurat să iasă din acest om, căci pusese stăpânire pe el de mult timp; demonizatul era legat cu lanţuri şi cu fiare la picioare pentru a-l păzi, dar el rupea legăturile şi era dus de demon în deşert.

³⁰ Iesus l-a întrebat: „Care este numele tău?“ El I-a răspuns: „Legiune“, căci în el intraseră mulţi demoni.

³¹ Ei Îl rugau pe Iesus să nu le ordone să se ducă în Adânc.

³² Acolo, pe munte, se afla la păscut o turmă mare de porci. Demonii L-au rugat pe Iesus să le dea voie să intre în acei porci, iar El le-a permis.

³³ Demonii au ieşit din acest om şi au intrat în porci, şi turma s-a repezit pe povârniş în jos şi s-a înecat în lac.

³⁴ Când porcarii au văzut ce s-a întâmplat, au luat-o la fugă şi au relatat ştirea în oraş şi la ţară.

³⁵ Oamenii au ieşit să vadă ce se întâmplase. Au venit la Iesus şi l-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii aşezat la picioarele lui Iesus, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, şi s-au înspăimântat.

³⁶ Cei care fuseseră martori ai scenei le-au povestit cum fusese vindecat demonizatul.

³⁷ Atunci toţi locuitorii ţării gherasenilor I-au cerut lui Iesus să plece de la ei, pentru că pe toţi îi cuprinsese o mare teamă. El S-a urcat în barcă pentru a pleca.

³⁸ Omul din care scosese demonii Îl ruga să-l lase să rămână cu El, dar Iesus l-a trimis înapoi, spunând:

³⁹ „Întoarce-te acasă şi spune tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine!“ El s-a dus şi a proclamat prin tot oraşul ce făcuse Iesus pentru el.

⁴⁰ La întoarcerea Sa, Iesus a fost primit de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.

⁴¹ Iată că a sosit un om pe care îl chema Iair; era conducătorul sinagogii. El s-a aruncat la picioarele Sale şi L-a rugat să intre în casa lui,

⁴² pentru că avea o singură fiică de vreo 12 ani şi care era pe moarte. În timp ce Iesus Se îndrepta într-acolo, mulţimea Îl îmbulzea din toate părţile.

⁴³ Acolo era o femeie care suferea de hemoragii de 12 ani; îşi cheltuise pe la doctori tot ce avea, dar niciunul n-o putuse vindeca.

⁴⁴ Ea s-a apropiat prin spate şi a atins marginea hainei lui Iesus. Imediat, hemoragia i s-a oprit.

⁴⁵ Iesus a zis: „Cine M-a atins?“ Cum toţi negau, Petru [şi cei ce erau cu el] I-au zis: „Stăpâne, mulţimea Te înconjoară şi Te îmbulzeşte, [şi Tu zici: «Cine M-a atins?»]“

⁴⁶ Dar Iesus a răspuns: „Cineva M-a atins, pentru că am simţit că din Mine a ieşit o forţă“.

⁴⁷ Văzând că n-a scăpat neobservată, femeia a venit tremurând să se arunce la picioarele Sale; ea a spus, înaintea întregului popor, de ce L-a atins şi cum a fost vindecată imediat.

⁴⁸ Atunci El i-a zis: „Fiica Mea, [îndrăzneşte], credinţa ta te-a salvat. Pleacă în pace!“

⁴⁹ Iesus încă vorbea când a sosit cineva de la casa conducătorului sinagogii şi i-a spus: „Fiica ta a murit, nu-L mai deranja pe Învăţător!“

⁵⁰ Dar Iesus, care auzise, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede doar, şi ea va fi salvată!“

⁵¹ Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre [cu El], în afară de Petru, Ioan şi Iacob, ca şi de tatăl şi mama fetiţei.

⁵² Toţi plângeau şi o jeleau. Atunci Iesus le-a zis: „Nu plângeţi, [căci] ea n-a murit, ci doarme!“

⁵³ Ei îşi băteau joc de El, ştiind că murise.

⁵⁴ Dar El [i-a făcut pe toţi să iasă afară,] a luat-o de mână şi a zis cu voce răsunătoare: „Fetiţo, scoală-te!“

⁵⁵ Spiritul ei s-a întors în ea, şi ea s-a ridicat imediat; Iesus a ordonat să-i dea ceva de mâncare.

⁵⁶ Părinţii fetiţei erau plini de uimire; El le-a recomandat să nu spună nimănui ce se întâmplase.

9

¹ Iesus i-a chemat pe cei doisprezece [apostoli] şi le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece bolile.

² I-a trimis să proclame Regatul lui Dumnezeu şi să vindece [bolnavii].

³ El le-a zis: „Să nu luaţi nimic pentru călătorie, nici toiag, nici sac de drum, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi două cămăşi.

⁴ În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.

⁵ Dacă nu vă vor primi, ieşiţi din acel oraş şi, ca mărturie împotriva lor, să vă scuturaţi praful de pe picioare !“

⁶ Ei au plecat şi au mers prin sate; anunţau vestea bună şi făceau vindecări pretutindeni.

⁷ Herod, tetrarhul, a auzit vorbindu-se despre tot ce se petrecea şi nu ştia ce să creadă, căci unii ziceau că Ioan înviase,

⁸ alţii ziceau că apăruse Elia, iar alţii ziceau că înviase unul dintre profeţii din trecut.

⁹ Dar Herod zicea: „Pe Ioan l-am decapitat; cine este deci acest Om despre care aud spunându-se asemenea lucruri?“ şi căuta să-L vadă.

¹⁰ La întoarcerea lor, apostolii s-au dus şi I-au relatat lui Iesus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine şi S-a retras la o parte, lângă un orăşel numit Betsaida.

¹¹ Dar oamenii au aflat unde este şi L-au urmat. Iesus i-a primit, le-a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie.

¹² Cum ziua se apropia de sfârşit, cei doisprezece s-au apropiat de El şi I-au zis: „Dă drumul mulţimii, ca să se ducă prin sate şi în cătunele din jur pentru a găsi găzduire şi ceva de mâncare, căci aici ne aflăm într-un loc pustiu“.

¹³ Dar Iesus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!“ Ei I-au răspuns: „Nu avem cu noi mai mult de cinci pâini şi doi peşti; numai dacă nu ne ducem noi înşine să cumpărăm de mâncare pentru tot acest popor“.

¹⁴ Într-adevăr, erau cam 5.000 de bărbaţi. Iesus le-a zis discipolilor Săi: „Aşezaţi-i în grupuri [cam] de câte 50!“

¹⁵ Ei au făcut aşa, şi toţi s-au aşezat.

¹⁶ Iesus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le împartă mulţimii.

¹⁷ Toţi au mâncat până s-au săturat şi au adunat 12 coşuri cu bucăţile rămase.

¹⁸ Într-o zi, Iesus Se ruga la o parte, şi discipolii Săi erau cu El. Le-a pus această întrebare: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“

¹⁹ Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii, Elia, alţii, unul dintre profeţii de altădată care a înviat“.

²⁰ El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Petru a răspuns: „Mesia lui Dumnezeu!“

²¹ Iesus le-a ordonat cu severitate să nu spună nimănui acest lucru,

²² zicând că trebuie ca Fiul Omului să sufere mult, să fie respins de prezbiteri, de preoţii principali şi de specialiştii în Lege, să fie ucis, iar a treia zi să învie“.

²³ Apoi le-a spus tuturor: „Dacă vrea cineva să fie discipolul Meu, să renunţe la sine însuşi, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze;

²⁴ căci cine va vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cine o va pierde din cauza Mea o va salva.

²⁵ Şi la ce i-ar servi unui om să câştige întreaga lume, dacă se pierde sau se distruge pe sine însuşi?

²⁶ Într-adevăr, cel căruia îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiului Omului Îi va fi ruşine de el când va veni în gloria Sa şi în cea a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

²⁷ Vă spun adevărul, câţiva dintre cei ce stau aici nu vor muri înainte de a vedea Regatul lui Dumnezeu“.

²⁸ Cam la opt zile după ce a zis aceste cuvinte, Iesus i-a luat cu El pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi S-a suit pe munte ca să Se roage.

²⁹ În timp ce Se ruga, aspectul feţei Lui s-a schimbat şi haina Lui a devenit de o albeaţă strălucitoare.

³⁰ Şi iată că doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El: erau Moise şi Elia;

³¹ apărând în glorie, ei vorbeau despre plecarea Sa care avea să se împlinească în Ierusalem.

³² Petru şi însoţitorii lui erau copleşiţi de somn, dar, rămaşi treji, au văzut gloria lui Iesus şi pe cei doi bărbaţi care erau cu El.

³³ În clipa în care aceşti bărbaţi se despărţeau de Iesus, Petru I-a zis: „Stăpâne, este bine să fim aici. Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Elia!“ El nu ştia ce zice.

³⁴ În timp ce vorbea încă, i-a acoperit un nor; discipolii s-au înfricoşat când i-au văzut intrând în nor.

³⁵ Şi din nor s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiul Meu pe care L-am ales. Să ascultaţi de El!“

³⁶ Când s-a auzit vocea, Iesus Se afla acolo singur. Discipolii au păstrat tăcerea şi în zilele acelea n-au spus nimănui nimic despre ceea ce văzuseră.

³⁷ A doua zi, când au coborât de pe munte, o mulţime mare a venit în întâmpinarea lui Iesus.

³⁸ Atunci, din mijlocul mulţimii, un om a strigat: „Învăţătorule, Te rog să priveşti la fiul meu, căci este singurul meu fiu.

³⁹ Un spirit pune stăpânire pe el şi deodată scoate strigăte; spiritul îl scutură violent, îi face spume la gură şi pleacă cu greu de la el, după ce l-a zdrobit de tot.

⁴⁰ I-am rugat pe discipolii Tăi să-l scoată, şi n-au putut“.

⁴¹ Iesus a răspuns: „Generaţie necredincioasă şi perversă, până când voi fi cu voi şi va trebui să vă suport? Adu-l aici pe fiul tău!“

⁴² În timp ce copilul se apropia, demonul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat violent, dar Iesus a ameninţat spiritul necurat, a vindecat copilul şi l-a dat înapoi tatălui său.

⁴³ Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. În timp ce toţi se minunau de tot ceea ce făcea El, Iesus le-a zis discipolilor Săi:

⁴⁴ „Ascultaţi cu atenţie: Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor“.

⁴⁵ Dar ei nu înţelegeau acest cuvânt; el era ascuns de ei, ca să nu-i înţeleagă sensul, şi lor le era teamă să-L întrebe despre aceasta.

⁴⁶ A avut loc o discuţie între ei pentru a şti care dintre ei era cel mai mare.

⁴⁷ Iesus le cunoştea gândul inimii; a luat un copilaş, l-a pus lângă El

⁴⁸ şi le-a zis: „Cine îl primeşte în numele Meu pe acest copilaş pe Mine Însumi Mă primeşte, iar cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Într-adevăr, cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela e cel mai mare“.

⁴⁹ Ioan a luat cuvântul şi a zis: „Stăpâne, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău şi l-am împiedicat, pentru că nu ne urmează“.

⁵⁰ Iesus i-a răspuns: „Nu-l împiedicaţi, căci cine nu este împotriva noastră e pentru noi“.

⁵¹ Când s-au apropiat zilele în care El trebuia să fie luat din lume, Iesus a luat decizia să Se ducă la Ierusalem.

⁵² A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care au plecat şi au intrat într-un sat samaritean, pentru a-I pregăti o locuinţă.

⁵³ Dar aceştia nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalem.

⁵⁴ Văzând aceasta, discipolii Săi Iacob şi Ioan au zis: „Doamne, vrei să ordonăm focului să coboare din cer şi să-i mistuie [cum a făcut Elia]?“

⁵⁵ Iesus S-a întors şi i-a mustrat, [zicând: „Nu ştiţi de ce spirit sunteţi însufleţiţi.

⁵⁶ Într-adevăr, Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le salveze“.] Apoi au plecat în alt sat.

⁵⁷ În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis: „[Doamne,] Te voi urma oriunde Te vei duce!“

⁵⁸ Iesus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are un loc unde să-Şi pună capul“.

⁵⁹ A zis altuia: „Urmează-Mă!“ El I-a răspuns: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-mi înmormântez tatăl!“

⁶⁰ Dar Iesus i-a zis: „Lasă morţii să-şi înmormânteze morţii; tu du-te şi anunţă Regatul lui Dumnezeu!“

⁶¹ Altul a zis: „Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea!“

⁶² Iesus i-a răspuns: „Cine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este făcut pentru Regatul lui Dumnezeu“.

10

¹ După aceea, Domnul a desemnat alţi 70 de discipoli şi i-a trimis înaintea Lui, doi câte doi, în toate oraşele şi în toate locurile unde trebuia să meargă El.

² El le-a spus: „Secerişul este mare, dar sunt puţini lucrători. Rugaţi-L deci pe Stăpânul secerişului să trimită mai mulţi lucrători la secerişul Său!

³ Duceţi-vă! Vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

⁴ Să nu luaţi nici pungă cu bani, nici sac de drum, nici sandale şi să nu salutaţi pe nimeni pe drum.

⁵ Când intraţi într-o casă, spuneţi mai întâi: «Pacea să fie peste această casă!»

⁶ Şi dacă este acolo un om al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; dacă nu, se va întoarce la voi.

⁷ Rămâneţi în această casă, mâncaţi şi beţi ce vi se va da, căci lucrătorul îşi merită plata ! Nu mergeţi din casă în casă!

⁸ În orice oraş în care veţi intra şi în care vă vor primi, mâncaţi ce vi se va da,

⁹ vindecaţi bolnavii care vor fi acolo şi spuneţi-le: «Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi»!

¹⁰ Dar în orice oraş în care veţi intra şi în care nu vă vor primi, duce-ţi-vă pe străzi şi ziceţi:

¹¹ «Ne ştergem contra voastră până şi praful din oraşul vostru care ni s-a adunat pe picioare. Să ştiţi totuşi că Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat [de voi]».

¹² Vă spun că, în ziua aceea, Sodoma va fi tratată mai puţin sever decât oraşul acela.

¹³ Vai de tine, Horazin, vai de tine, Betsaida, căci dacă miracolele făcute în mijlocul vostru ar fi avut loc în Tir şi în Sidon, locuitorii lor s-ar fi pocăit de mult timp, îmbrăcaţi în pânză de sac şi şezând în cenuşă !

¹⁴ De aceea, la judecată Tirul şi Sidonul vor fi tratate mai puţin sever decât voi.

¹⁵ Iar tu, Capernaum , care ai fost înălţat până la cer, vei fi coborât până în Locuinţa morţilor.

¹⁶ Cine vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine, cine vă respinge pe voi Mă respinge pe Mine şi cine Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel ce M-a trimis pe Mine“.

¹⁷ Cei 70 s-au întors veseli şi au zis: „Doamne, chiar şi demonii ni se supun în numele Tău“.

¹⁸ Iesus le-a zis: „Îl priveam pe Satan căzând din cer ca fulgerul.

¹⁹ Iată, v-am dat puterea de a călca peste şerpi şi peste scorpioni, şi peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va vătăma.

²⁰ Totuşi, nu vă bucuraţi că spiritele vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în cer!“

²¹ În aceeaşi clipă, Iesus S-a umplut de bucurie în Spiritul Sfânt şi a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi de cei inteligenţi şi le-ai revelat copilaşilor. Da, Tată, căci aceasta a fost buna Ta plăcere.

²² Tatăl Meu Mi-a încredinţat totul, şi nimeni nu ştie cine este Fiul în afară de Tată, nici cine e Tatăl în afară de Fiu şi de cel căruia vrea Fiul să i-L reveleze“.

²³ Apoi S-a întors spre discipoli şi le-a zis în particular: „Fericiţi sunt ochii care văd ce vedeţi voi!

²⁴ Într-adevăr, vă spun, mulţi profeţi şi regi au dorit să vadă ce vedeţi voi, dar n-au văzut, să audă ce auziţi voi, dar n-au auzit“.

²⁵ Un profesor de Lege s-a ridicat şi, ca să-L pună la încercare, I-a spus lui Iesus: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa eternă?“

²⁶ Iesus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Ce citeşti în ea?“

²⁷ El I-a răspuns: „Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată gândirea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi “.

²⁸ Iesus a zis: „Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei trăi!“

²⁹ Dar el, vrând să se justifice, I-a zis lui Iesus: „Şi cine este aproapele meu?“

³⁰ Iesus a luat cuvântul şi i-a zis: „Un om cobora de la Ierusalem la Ierihon. A căzut în mâinile tâlharilor care l-au dezbrăcat, l-au bătut şi apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

³¹ Un preot care, din întâmplare, cobora pe acelaşi drum, l-a văzut pe acest om şi a trecut la distanţă de el.

³² De asemenea, şi un levit a ajuns acolo; l-a văzut şi a trecut la distanţă de el.

³³ Dar un samaritean care călătorea a ajuns lângă el şi s-a umplut de compătimire când l-a văzut.

³⁴ S-a apropiat, i-a bandajat rănile turnând pe ele ulei şi vin, apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han şi l-a îngrijit.

³⁵ A doua zi, [la plecare,] i-a dat hangiului două monede de argint şi i-a zis: «Să-l îngrijeşti şi, când mă voi întoarce, îţi voi plăti tot ce vei mai cheltui în plus».

³⁶ Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut în mijlocul tâlharilor?“

³⁷ El I-a răspuns: „Cel care a acţionat cu îndurare faţă de el“. Iesus i-a zis: „Du-te şi fă şi tu la fel!“

³⁸ În timp ce Iesus era pe drum cu discipolii Săi, a intrat într-un sat, şi o femeie cu numele de Marta L-a primit în casa ei.

³⁹ Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat la picioarele lui Iesus şi asculta ce spunea El.

⁴⁰ Marta era ocupată cu numeroasele ei treburi gospodăreşti. Ea a venit şi a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să servesc singură? Spune-i deci să mă ajute!“

⁴¹ Domnul însă i-a răspuns: „Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te necăjeşti pentru multe lucruri,

⁴² dar unul singur este necesar. Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată!“

11

¹ Iesus Se ruga într-o zi într-un loc. După ce a terminat, unul dintre discipolii Săi I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum i-a învăţat Ioan pe discipolii lui!“

² El le-a zis: „Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl [nostru ceresc], să fie sfinţit numele Tău, să vină Regatul Tău, [voia Ta să fie făcută pe pământ ca şi în cer.]

³ Dă-ne în fiecare zi pâinea necesară;

⁴ iartă-ne păcatele, căci şi noi îi iertăm pe cei care păcătuiesc faţă de noi, şi nu ne expune ispitei, [ci scapă-ne de rău ]“.

⁵ El le-a mai zis: „Să presupunem că unul dintre voi are un prieten şi se duce la miezul nopţii acasă şi-i spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini,

⁶ pentru că un prieten al meu a sosit dintr-o călătorie la mine şi n-am nimic să-i ofer».

⁷ Să presupunem că, dinăuntru, acest prieten îi răspunde: «Nu mă deranja; uşa este deja încuiată, copiii mei şi cu mine suntem în pat; nu mă pot scula să-ţi dau pâini».

⁸ Vă spun, chiar dacă nu se scoală să i le dea pentru că-i este prieten, se va scula din cauza insistenţei lui şi îi va da tot ce-i trebuie.

⁹ Şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide!

¹⁰ Într-adevăr, oricine cere primeşte, cine caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.

¹¹ Care tată dintre voi va da fiului său o piatră, dacă el îi cere pâine? Sau dacă îi cere un peşte, îi va da un şarpe în loc de peşte?

¹² Sau dacă-i cere un ou, îi va da un scorpion?

¹³ Deci, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi lucruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult va da Tatăl ceresc Spiritul Sfânt celor care I-L cer!“

¹⁴ Iesus a scos un demon care era mut. După ce a ieşit demonul, mutul a început să vorbească, iar mulţimea a rămas uimită.

¹⁵ Totuşi, unii dintre ei au zis: „El scoate demonii prin Beelzebul , prinţul demonilor“.

¹⁶ Alţii, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn venit din cer.

¹⁷ Cum Iesus le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice regat confruntat cu lupte interne este devastat şi casele se prăbuşesc una peste alta.

¹⁸ Deci, dacă Satan luptă împotriva lui însuşi, cum va rezista regatul lui, întrucât ziceţi că Eu scot demonii prin Beelzebul?

¹⁹ Dacă Eu scot demonii prin Beelzebul, discipolii voştri prin cine îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.

²⁰ Dar dacă Eu scot demonii prin degetul lui Dumnezeu, atunci Regatul lui Dumnezeu a venit până la voi.

²¹ Când un om puternic şi bine înarmat îşi păzeşte casa, atunci tot ce are este în siguranţă.

²² Dar dacă altul mai puternic decât el vine şi-l învinge, îi ia tot armamentul pe care se baza şi împarte altora bunurile luate de la el.

²³ Cine nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte.

²⁴ Când un spirit necurat a ieşit dintr-un om, se duce în locuri aride ca să caute odihnă. Întrucât nu găseşte, îşi spune: «Mă voi întoarce în casa din care am ieşit».

²⁵ La sosirea lui o găseşte măturată şi împodobită.

²⁶ Atunci se duce să ia cu el alte şapte spirite mai rele decât el, intră în casă, se instalează acolo, iar starea de pe urmă a acestui om este mai rea decât cea dintâi“.

²⁷ Iesus vorbea încă atunci când o femeie a început să-i zică, din mijlocul mulţimii: „Fericit este pântecele care te-a purtat şi sânii care Te-au alăptat!“

²⁸ El a răspuns: „Fericiţi mai degrabă sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!“

²⁹ Cum mulţimea se aduna, El a început să spună: „Această generaţie este o generaţie rea; ea cere un semn miraculos, dar nu-i va fi dat alt semn în afară de semnul lui Iona [profetul].

³⁰ Într-adevăr, aşa cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa va fi şi Fiul Omului pentru generaţia aceasta.

³¹ La judecată, regina din sud se va ridica cu oamenii din generaţia aceasta şi îi va condamna, pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Şi iată, aici este ceva mai mult decât Solomon.

³² La judecată, locuitorii din Ninive se vor ridica cu această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei şi-au schimbat atitudinea la predica lui Iona. Şi iată, aici este ceva mai mult decât Iona.

³³ Nimeni nu aprinde o lampă ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub un vas, ci o pune pe suportul ei, ca cei care intră să vadă lumina.

³⁴ Ochiul tău este lampa corpului tău. Când ochiul tău e în stare bună, tot corpul tău este luminat; dar când ochiul tău e în stare rea, corpul tău este în întuneric.

³⁵ Veghează deci ca lumina care e în tine să nu fie întuneric!

³⁶ Deci, dacă tot corpul tău în întregime este luminos, fără nicio parte în întuneric, va fi luminat în întregime, ca atunci când lampa te luminează cu lumina ei“.

³⁷ În timp ce vorbea Iesus, un fariseu L-a invitat să ia masa la el. El a intrat şi S-a pus la masă.

³⁸ Fariseul a văzut cu uimire că El nu Se spălase înainte de masă.

³⁹ Dar Domnul i-a spus: „Voi, fariseii, curăţaţi exteriorul paharului şi farfuriei, dar în interior sunteţi plini de lăcomie şi de răutate.

⁴⁰ Oameni lipsiţi de bun-simţ! Cel care a făcut exteriorul oare n-a făcut şi interiorul?

⁴¹ Daţi mai degrabă ca milostenie din ceea ce aveţi în interior, şi atunci totul va fi curat pentru voi.

⁴² Dar vai de voi, fariseilor, pentru că daţi zeciuială din mentă, din rută şi din fiecare plantă, şi neglijaţi dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; iată ce trebuia să faceţi, fără să neglijaţi restul.

⁴³ Vai de voi, fariseilor, pentru că vă place să ocupaţi locurile de onoare în sinagogi şi să fiţi salutaţi în pieţele publice!

⁴⁴ Vai de voi, [specialiştilor în Lege şi fariseilor ipocriţi,] pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii trec fără să ştie!“

⁴⁵ Unul dintre profesorii de Lege a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne insulţi şi pe noi“.

⁴⁶ Iesus a răspuns: „Vai şi de voi, profesorilor de Lege, pentru că îi faceţi pe oameni să ducă poveri greu de dus, pe care nu le atingeţi nici măcar cu un deget!

⁴⁷ Vai de voi, pentru că voi construiţi mormintele profeţilor, pe care strămoşii voştri i-au ucis!

⁴⁸ Voi sunteţi deci martori ai faptelor strămoşilor voştri şi le aprobaţi, căci ei i-au ucis pe profeţi, iar voi le construiţi [mormintele].

⁴⁹ De aceea, înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli; ei îi vor ucide pe unii şi îi vor persecuta pe alţii»,

⁵⁰ ca să se ceară socoteală acestei generaţii de sângele tuturor profeţilor care a fost vărsat de la creaţia lumii,

⁵¹ de la sângele lui Abel şi până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi templu. Da, vă spun, se va cere socoteală acestei generaţii.

⁵² Vai de voi, profesorilor de Lege, pentru că voi aţi luat cheia cunoaşterii; nici voi nu aţi intrat, şi i-aţi împiedicat şi pe cei ce voiau să intre“.

⁵³ Când Iesus a ieşit din această casă, specialiştii în Lege şi fariseii au început să se înverşuneze împotriva Lui şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri,

⁵⁴ întinzându-I capcane pentru a surprinde un cuvânt ieşit din gura Lui [ca să-L poată acuza].

12

¹ În acest timp, oamenii se adunaseră cu miile, până acolo că se călcau în picioare unii pe alţii. Iesus a început să spună discipolilor Săi: „Înainte de orice feriţi-vă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia.

² Nu există nimic ascuns care nu va fi revelat, nici secret care nu va fi cunoscut.

³ De aceea, tot ce veţi fi spus la întuneric se va auzi la lumină şi tot ce veţi fi zis la ureche în camere va fi proclamat pe acoperişuri.

⁴ Vă spun vouă, prietenii Mei: nu vă temeţi de cei ce ucid corpul, dar care după aceea nu mai pot face nimic!

⁵ Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel care, după ce a ucis, are puterea de a arunca în iad! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi!

⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani? Totuşi, niciuna nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

⁷ Chiar şi firele de păr de pe cap vă sunt toate numărate. Nu vă temeţi, voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii!

⁸ Vă spun, orice om care se va declara pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului Se va declara pentru el înaintea lui Dumnezeu,

⁹ dar cine Mă va fi renegat înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰ Cine va zice un cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cine va rosti blasfemii împotriva Spiritului Sfânt nu va fi iertat.

¹¹ Când vă vor duce înaintea comitetului sinagogii, înaintea magistraţilor sau înaintea autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi privind modul cum vă veţi apăra sau ce veţi spune.

¹² Într-adevăr, Spiritul Sfânt vă va învăţa chiar atunci ce va trebui să spuneţi“.

¹³ Un om din mulţime I-a zis: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră!“

¹⁴ Iesus i-a răspuns: „Omule, cine M-a pus judecător sau împărţitor al moştenirii peste voi?“

¹⁵ Apoi le-a zis: „Aveţi grijă şi feriţi-vă de orice fel de lăcomie, pentru că viaţa unui om nu depinde de bunurile lui, chiar dacă este foarte bogat!“

¹⁶ El le-a spus o parabolă: „Ogorul unui om bogat a rodit din belşug.

¹⁷ El medita în sinea lui, zicând: «Ce-o să fac? Într-adevăr, nu mai am unde să-mi depozitez recolta».

¹⁸ Apoi a zis: «Aşa voi face: îmi voi dărâma hambarele şi voi construi altele, mai mari, şi acolo îmi voi depozita toată recolta şi toate bunurile.

¹⁹ Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunuri în rezervă pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te!»

²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul, şi ce ai pregătit tu pentru cine va fi?»

²¹ Aşa este cel care adună comori pentru sine însuşi şi nu e bogat îna-intea lui Dumnezeu“.

²² Apoi le-a zis discipolilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca, nici pentru corpul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca.

²³ Viaţa este mai mult decât mâncarea, iar corpul mai mult decât îmbrăcămintea.

²⁴ Observaţi corbii: ei nu seamănă şi nu seceră, nu au nici cămări, nici hambare, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Voi valoraţi mult mai mult decât păsările.

²⁵ Cine dintre voi poate, prin îngrijorările lui, să adauge o clipă la durata vieţii sale?

²⁶ Dacă deci nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de restul?

²⁷ Observaţi cum cresc crinii: ei nu lucrează şi nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon , în toată gloria lui, n-a fost îmbrăcat atât de frumos ca vreunul dintre ei.

²⁸ Dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba care este astăzi pe câmp, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu o va face cu mult mai mult pentru voi, oameni cu credinţă puţină?

²⁹ Şi voi, nu căutaţi ce să mâncaţi şi să beţi, şi nu vă îngrijoraţi.

³⁰ Într-adevăr, membrii altor popoare din lume sunt cei ce le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele.

³¹ Căutaţi mai degrabă Regatul Lui, şi acestea vi se vor da în plus!

³² Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de bine să vă dea Regatul!

³³ Vindeţi-vă bunurile, iar banii daţi-i celor săraci; faceţi-vă rost de pungi care nu se uzează, de o comoară inepuizabilă în cer, unde hoţul nu se apropie şi unde molia n-o distruge.

³⁴ Într-adevăr, acolo unde este comoara voastră va fi şi inima voastră.

³⁵ Mijlocul să vă fie încins şi lămpile aprinse!

³⁶ Fiţi ca nişte oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce va veni şi va bate la uşă!

³⁷ Fericiţi sunt sclavii aceia pe care stăpânul, la sosirea sa, îi va găsi treji! Vă spun adevărul, îşi va pune cingătoarea, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia ca să-i servească.

³⁸ Şi chiar dacă va veni la mijlocul sau spre sfârşitul nopţii şi îi va găsi aşa, fericiţi sunt aceia!

³⁹ Voi ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, [ar rămâ-ne treaz şi] nu l-ar lăsa să pătrundă în casă.

⁴⁰ La fel şi voi, staţi gata, căci Fiul Omului va veni în ora când nu vă gândiţi că vine!“

⁴¹ Petru I-a zis: „Doamne, parabola aceasta ai spus-o pentru noi sau pentru toţi?“

⁴² Domnul a zis: „Cine este deci administratorul fidel şi prevăzător pe care stăpânul său îl va pune responsabil peste ceilalţi servitori, ca să le dea hrana la momentul dorit?

⁴³ Fericit este sclavul acela pe care stăpânul lui, atunci când va veni, îl va găsi făcând aşa!

⁴⁴ Vă spun adevărul, îl va pune peste toate bunurile lui.

⁴⁵ Dar dacă acest sclav îşi zice: «Stăpânul meu întârzie să vină» şi se pune să-i bată pe ceilalţi servitori şi pe servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

⁴⁶ atunci stăpânul acelui sclav va veni în ziua când nu se aşteaptă şi la ora pe care n-o ştie, îl va pedepsi aspru şi-i va da partea împreună cu cei necredincioşi.

⁴⁷ Sclavul care a cunoscut voia stăpânului său, dar nu s-a pregătit, nici n-a acţionat după voia lui, va fi pedepsit cu multe lovituri.

⁴⁸ În schimb, cel care n-a cunoscut-o şi a făcut lucruri vrednice de pedeapsă va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult i se va cere mult, iar cui i s-a încredinţat mult i se va cere şi mai mult.

⁴⁹ Eu am venit să arunc un foc pe pământ, şi cât aş vrea să fie deja aprins!

⁵⁰ Trebuie să fiu botezat cu un botez, şi cât Mă apasă aceasta până când se va realiza!

⁵¹ Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.

⁵² Într-adevăr, de acum, dacă sunt cinci persoa-ne în familie, ele vor fi dezbinate: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei,

⁵³ tatăl contra fiului şi fiul contra tatălui, mama contra fiicei şi fiica contra mamei, soacra contra nurorii şi nora contra soacrei“.

⁵⁴ El a mai zis mulţimilor: „Când vedeţi că la apus se ridică un nor, ziceţi imediat: «Vine ploaia» – şi aşa se întâmplă.

⁵⁵ Când suflă vântul din sud, ziceţi: «Va fi caniculă» – şi aşa se întâmplă.

⁵⁶ Ipocriţilor, voi ştiţi să recunoaşteţi aspectul pământului şi cerului; cum se face că nu recunoaşteţi acest timp?

⁵⁷ Şi de ce nu judecaţi voi înşivă ce este corect?

⁵⁸ Când te duci cu adversarul tău înaintea magistratului, fă tot ce poţi pe drum să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâinile aprodului, iar acesta să te arunce în închisoare!

⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul bănuţ“.

13

¹ Cam pe atunci au venit nişte oameni şi I-au spus lui Iesus despre ce se întâmplase cu galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu acela al animalelor lor de sacrificiu.

² Iesus le-a răspuns: „Credeţi că acei galileeni au fost nişte păcătoşi mai mari decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit o asemenea soartă?

³ Vă spun că nu, dar dacă nu vă schimbaţi atitudinea, toţi veţi pieri la fel!

⁴ Sau cele 18 persoane peste care a căzut turnul din Siloam şi le-a ucis, credeţi că erau mai vinovate decât toţi ceilalţi locuitori din Ierusalem?

⁵ Vă spun că nu, dar dacă nu vă schimbaţi atitudinea, toţi veţi pieri la fel!“

⁶ El le-a spus şi această parabolă: „Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute rod şi n-a găsit.

⁷ Atunci a zis viticultorului: «Sunt deja trei ani de când vin să caut rod în acest smochin şi nu găsesc. Ta-ie-l; de ce să mai ocupe loc degeaba?»

⁸ Viticultorul i-a răspuns: «Domnule, mai lasă-l şi anul acesta; voi săpa în jurul lui şi îi voi pune gunoi;

⁹ poate că în viitor va produce rod; dacă nu, îl vei tăia»“.

¹⁰ În ziua de sabat, Iesus dădea învăţătură într-o sinagogă.

¹¹ Acolo era o femeie locuită de un spirit care de 18 ani o făcea infirmă; era încovoiată şi nu se putea îndrepta.

¹² Când a văzut-o, Iesus a chemat-o la Sine şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de infirmitatea ta“.

¹³ Şi-a pus mâinile peste ea; imediat ea s-a îndreptat şi-L glorifica pe Dumnezeu.

¹⁴ Dar conducătorul sinagogii, indignat că Iesus vindecase în ziua de sabat, a zis mulţimii: „Există şase zile de lucru; veniţi deci să fiţi vindecaţi în acele zile şi nu în ziua de sabat!“

¹⁵ Domnul i-a răspuns astfel: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape în ziua de sabat?

¹⁶ Şi această femeie, care este o fiică a lui Abraham, şi pe care Satan o ţinea legată de 18 ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de acest lanţ în ziua de sabat?“

¹⁷ Aceste cuvinte i-au umplut de ruşine pe toţi adversarii Săi, şi întreaga mulţime se bucura de toate minunile pe care le făcea El.

¹⁸ El zicea deci: „Cu ce seamănă Regatul lui Dumnezeu şi cu ce îl voi compara?

¹⁹ El seamănă cu o sămânţă de muştar pe care un om a sădit-o în grădina lui: ea a crescut şi a devenit un copac în ramurile căruia păsările cerului îşi pot face cuiburi“.

²⁰ El a mai zis: „Cu ce voi compara Regatul lui Dumnezeu?

²¹ El seamănă cu drojdia pe care a luat-o o femeie şi a pus-o în trei măsuri de făină pentru a dospi tot aluatul“.

²² Iesus trecea prin oraşe şi sate şi dădea învăţătură în timp ce se îndrepta spre Ierusalem.

²³ Cineva I-a zis: „Doamne, sunt puţini cei care vor fi salvaţi?“ El le-a zis:

²⁴ „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta strâmtă! Într-adevăr, vă spun, mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

²⁵ Când Stăpânul casei Se va ridica şi va încuia uşa, atunci voi, cei de afară, veţi începe să bateţi la uşă, zicând: «Doamne, [Doamne,] deschide-ne!» El vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi».

²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta, şi ai dat învăţătură pe străzile noastre».

²⁷ El va răspunde: «Vă zic, nu ştiu de unde sunteţi. Îndepărtaţi-vă de Mine, voi toţi care faceţi răul!»

²⁸ Acolo vor fi plâns şi scrâşnete din dinţi când îi veţi vedea pe Abraham, pe Isaac, pe Iacob şi pe toţi profeţii în Regatul lui Dumnezeu, iar voi veţi fi aruncaţi afară.

²⁹ Vor veni de la est şi de la vest, de la nord şi de la sud şi se vor aşeza la masă în Regatul lui Dumnezeu.

³⁰ Unii dintre cei din urmă vor fi cei dintâi, şi alţii printre cei dintâi vor fi cei din urmă“.

³¹ În aceeaşi oră au venit nişte farisei să-I zică: „Pleacă de aici, căci Herod vrea să Te ucidă!“

³² El le-a răspuns: „Duceţi-vă şi spuneţi-i acestei vulpi: Iată, scot demoni şi fac vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi termina.

³³ Dar trebuie să-Mi continuu drumul astăzi, mâine şi poimâine, căci nu este posibil ca un profet să moară afară din Ierusalem.

³⁴ Ierusaleme, Ierusaleme, tu care ucizi profeţii şi îi lapidezi pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut.

³⁵ Iată că vă va fi lăsată [pustie] casa. Vă spun, nu Mă veţi mai vedea până când va veni timpul să ziceţi: Binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului! “

14

¹ Într-o zi de sabat, Iesus S-a dus în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, şi fariseii Îl observau.

² Şi iată, un om plin de edem se găsea în faţa Lui.

³ Iesus a luat cuvântul şi a zis profesorilor de Lege şi fariseilor: „Este permis să vindeci în ziua de sabat sau nu?“

⁴ Ei au păstrat tăcerea. Atunci Iesus a atins bolnavul, l-a vindecat şi l-a lăsat să plece.

⁵ Apoi El le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi cade copilul sau boul într-un puţ în ziua de sabat, nu-l va scoate imediat?“

⁶ Şi ei nu I-au putut răspunde la aceasta.

⁷ El a spus apoi o parabolă celor invitaţi, văzându-i că îşi aleg locurile cele mai bune:

⁸ „Când eşti invitat de cineva la o nuntă, nu te aşeza pe locul cel mai bun, ca nu cumva să fie printre invitaţi o persoană mai importantă decât tine,

⁹ iar cel care v-a invitat şi pe unul şi pe celălalt să vină să-ţi spună: «Lasă-i lui locul!», pentru că atunci te vei duce cu ruşine să ocupi ultimul loc.

¹⁰ Dar când eşti invitat, du-te şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când vine cel care te-a invitat, să-ţi zică: «Prietene, urcă mai sus!» Atunci vei fi onorat înaintea tuturor celor ce sunt la masă cu tine.

¹¹ Într-adevăr, orice om care se înalţă pe sine va fi umilit, iar acela care se umileşte va fi înălţat“.

¹² I-a zis şi celui care-L invitase: „Când organizezi un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor, şi astfel să fii răsplătit pentru ceea ce ai făcut.

¹³ Când organizezi o masă, invită-i dimpotrivă pe săraci, pe infirmi, pe şchiopi, pe orbi,

¹⁴ şi vei fi fericit, pentru că ei nu pot să te răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi“.

¹⁵ Când a auzit aceste cuvinte, unul dintre cei ce stăteau la masă I-a zis: „Fericit este cel care va lua masa în Regatul lui Dumnezeu!“

¹⁶ Iesus i-a răspuns: „Un om a organizat o masă mare şi a invitat mulţi oameni.

¹⁷ La ora mesei, şi-a trimis sclavul să le spună celor invitaţi: «Veniţi, căci totul este gata!»

¹⁸ Dar toţi, fără excepţie, au început să se scuze. Primul i-a zis: «Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!»

¹⁹ Al-tul i-a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!»

²⁰ Altul i-a zis: «Tocmai m-am căsătorit, şi de aceea nu pot să vin».

²¹ Sclavul s-a întors şi i-a raportat stăpânului său aceste cuvinte. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a zis sclavului său: «Ieşi repede în pieţe şi pe străzile oraşului şi adu-i aici pe săraci, infirmi, orbi şi şchiopi!»

²² Apoi sclavul a zis: «Stăpâne, s-a făcut ce ai ordonat, şi tot mai este loc».

²³ Stăpânul i-a zis atunci sclavului: «Ieşi pe drumuri, pe cărări, şi pe cei pe care-i vei găsi obligă-i să intre, ca să mi se umple casa!

²⁴ În-tr-adevăr, vă spun, nimeni dintre cei care au fost invitaţi nu va gusta din masa mea»“.

²⁵ Pe Iesus Îl însoţeau mulţimi mari. El S-a întors şi le-a zis:

²⁶ „Dacă vine cineva la Mine fără să Mă prefere tatălui său, mamei sale, soţiei sale, copiilor săi, fraţilor săi, surorilor sale şi chiar propriei vieţi, nu poate fi discipolul Meu.

²⁷ Cine nu-şi duce crucea şi nu Mă urmează nu poate fi discipolul Meu.

²⁸ Într-adevăr, dacă vreunul dintre voi vrea să construiască un turn, se aşază mai întâi să calculeze costul şi să vadă dacă are cu ce să-l termine.

²⁹ Altfel, dacă după ce i-a pus fundaţia nu poate să-l termine, toţi cei care îl vor vedea vor începe să-şi bată joc de el,

³⁰ zicând: «Omul acesta a început să construiască şi n-a fost în stare să termine».

³¹ La fel, dacă un rege porneşte la război împotriva altui rege, stă mai întâi să vadă dacă poate să-l înfrunte cu 10.000 de soldaţi pe cel care îl atacă cu 20.000.

³² Şi dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace.

³³ Astfel deci, niciunul dintre voi, dacă nu renunţă la tot ce are, nu poate fi discipolul Meu.

³⁴ Sarea este un lucru bun, dar dacă sarea îşi pierde gustul, atunci prin ce şi-l va recăpăta iarăşi?

³⁵ Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci e aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă!“

15

¹ Toţi perceptorii şi păcătoşii se apropiau de Iesus ca să-L asculte.

² Dar fariseii şi specialiştii în Lege murmurau, zicând: „Acest om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei“.

³ Atunci El le-a spus această parabolă:

⁴ „Dacă unul dintre voi are 100 de oi şi pierde una dintre ele, nu le lasă el pe cele 99 în deşert ca să se ducă în căutarea celei pierdute, până când o găseşte?

⁵ Când a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri

⁶ şi, când ajunge acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!»

⁷ La fel, vă spun, va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât pentru 99 de «drepţi» care nu au nevoie să-şi schimbe atitudinea.

⁸ Sau, dacă o femeie are zece monede de argint şi pierde una dintre ele, nu se duce ea să aprindă lumina, să măture casa şi s-o caute cu grijă până când o găseşte?

⁹ Când a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am regăsit moneda pe care o pierdusem!»

¹⁰ La fel, vă spun, este bucurie printre îngerii lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte“.

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii.

¹² Cel mai tânăr i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de moştenire care mi se cuvine». Tatăl le-a împărţit atunci bunurile.

¹³ Nu după multe zile, fiul mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea trăind în destrăbălare.

¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să îndure lipsuri.

¹⁵ S-a dus să se pună în serviciul unuia dintre locuitorii ţării, care l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.

¹⁶ Tare ar fi vrut să mănânce din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.

¹⁷ A început să reflecteze şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au pâine din abundenţă, iar eu mor aici de foame.

¹⁸ O să mă întorc la tatăl meu şi o să-i spun: ,Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta

¹⁹ şi nu mai sunt demn să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi!‘»

²⁰ El s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi s-a umplut de compătimire, a alergat spre el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

²¹ Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt demn să mă numesc fiul tău».

²² Dar tatăl a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună haină şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare!

²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l! Să mâncăm şi să sărbătorim,

²⁴ căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit». Şi au început să sărbătorească.

²⁵ Fiul lui cel mare era la câmp. Când s-a întors şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri.

²⁶ L-a chemat pe unul dintre servitori ca să-l întrebe ce se întâmplă.

²⁷ Acesta i-a răspuns: «S-a întors fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos».

²⁸ Atunci el s-a înfuriat şi nu voia să intre. Tatăl lui a ieşit şi l-a rugat să intre,

²⁹ dar el a răspuns tatălui său: «Iată de câţi ani sunt în serviciul tău fără să-ţi fi călcat vreodată o poruncă, şi mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei.

³⁰ Dar când a venit acest fiu al tău care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, pentru el ai tăiat viţelul cel îngrăşat».

³¹ Tatăl i-a zis: «Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu e şi al tău,

³² dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău a fost mort şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit»“.

16

¹ Iesus a mai zis discipolilor Săi: „Un om bogat avea un administrator. Acesta a fost denunţat la el că-i risipeşte bunurile.

² El l-a chemat şi i-a zis: «Ce aud eu despre tine? Dă socoteală de gestiunea ta, pentru că nu mai poţi fi administrator!»

³ Administratorul şi-a zis: «Ce să fac, pentru că stăpânul îmi ia ges-tiunea? De săpat nu pot, de cerşit mi-e ruşine.

⁴ Ştiu ce voi face pentru ca atunci când nu voi mai fi administrator oamenii să mă primească în casele lor».

⁵ I-a chemat pe fiecare dintre cei ce-i erau datori stăpânului său şi i-a zis primului: «Cât îi datorezi stăpânului meu?»

⁶ El i-a răspuns: «Îi datorez 100 de butoaie cu ulei de măsline». El i-a zis: «Iată chitanţa ta, aşază-te repede şi scrie 50».

⁷ A zis apoi altuia: «Tu cât datorezi?» Acela i-a răspuns: «Eu datorez 100 de măsuri de grâu». El i-a zis: «Iată chitanţa ta, scrie 80».

⁸ Stăpânul l-a lăudat pe administratorul necinstit, pentru că acţionase cu inteligenţă, căci fiii acestei lumi sunt mai inteligenţi faţă de generaţia lor decât fiii luminii.

⁹ Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni cu bogăţiile nedrepte, pentru ca atunci când ele nu vor mai exista, ei să vă primească în locuinţele eterne!

¹⁰ Cine este fidel în lucruri mici e fidel şi în cele mari, iar cine este necinstit în lucruri mici e necinstit şi în cele mari.

¹¹ Dacă deci nu aţi fost fideli în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa bunurile adevărate?

¹² Şi dacă nu aţi fost fideli în ce este al altuia, cine vă va da ce e al vostru?

¹³ Niciun servitor nu poate servi doi stăpâni, căci ori îl va detesta pe primul şi îl va iubi pe al doilea, ori se va ataşa de primul şi îl va dispreţui pe al doilea. Nu puteţi să-i serviţi pe Dumnezeu şi banul !“

¹⁴ Auzind aceasta, fariseii, care iubeau banii, îşi băteau joc de El.

¹⁵ Iesus le-a zis: „Voi căutaţi să păreţi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inima, căci ce este foarte apreciat printre oameni e ceva detestabil pentru Dumnezeu.

¹⁶ Legea şi Profeţii au ţinut până la Ioan; de atunci, vestea bună a Regatului lui Dumnezeu este anunţată, şi fiecare caută să intre cu forţa în el.

¹⁷ Mai uşor vor dispărea cerul şi pământul decât să cadă o virgulă din Lege.

¹⁸ Cine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comi-te adulter, iar cine se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite adulter.

¹⁹ Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in fin şi trăia în lux în fiecare zi.

²⁰ Un om sărac, pe nume Lazăr, zăcea la poarta lui plin de ulcere.

²¹ Tare ar fi vrut să se sature cu resturile de mâncare ce cădeau de la masa bogatului! Până şi câinii veneau şi-i lingeau ulcerele.

²² Săracul a murit şi a fost dus de îngeri lângă Abraham. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.

²³ Din Locuinţa morţilor, unde se afla în chinuri, a ridicat privirile şi l-a văzut de departe pe Abraham, cu Lazăr alături de el.

²⁴ El a strigat: «Părinte Abraham, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi umezească vârful degetului în apă ca să-mi răcorească limba, căci sufăr groaznic în focul acesta!»

²⁵ Abraham i-a răspuns: «Fiu-le, aminteşte-ţi că în timpul vieţii ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele; acum, el este mângâiat aici, iar tu suferi.

²⁶ În plus, între noi şi voi e o prăpastie mare, astfel încât cei care vor să treacă de aici la voi, sau de la voi la noi, să n-o poată face».

²⁷ Bogatul a zis: «Atunci, părinte, te rog să-l trimiţi la tatăl meu,

²⁸ căci am cinci fraţi, ca să-i avertizeze, aşa încât să nu vină şi ei în locul acesta de chin».

²⁹ Abraham i-a răspuns: «Ei îi au pe Moise şi pe profeţi: să asculte de ei».

³⁰ Bogatul a zis: «Nu, părinte Abraham, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi o să-şi schimbe atitudinea».

³¹ Abraham i-a zis atunci: «Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu se vor lăsa convinşi nici dacă ar învia cineva».“

17

¹ Iesus a zis apoi discipolilor: „Este imposibil să nu vină ocazii de păcătuire, dar vai de cel prin care vin ele!

² Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare decât să-i facă pe unul singur dintre aceşti micuţi să se poticnească.

³ Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte [faţă de tine], mustră-l, iar dacă îşi recunoaşte greşeala, iartă-l!

⁴ Dacă păcătuieşte faţă de tine de şapte ori pe zi, dar se întoarce de şapte ori [la tine] şi zice: «Am greşit !», să-l ierţi!“

⁵ Apostolii I-au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!“

⁶ Domnul le-a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât o sămânţă de muştar, aţi zice acestui sicomor: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!», şi v-ar asculta.

⁷ Dacă unul dintre voi are un sclav care ară sau păzeşte turmele, îi va zice oare la întoarcerea lui de la câmp: «Vino repede să stai la masă!»?

⁸ Nu îi va zice dimpotrivă: «Pregăteşte-mi masa şi fii gata să mă serveşti cât timp stau la masă, iar după aceea vei lua masa şi tu!»?

⁹ Datorează el recunoştinţă acestui sclav pentru că a făcut ce i se ordonase? [Eu nu cred.]

¹⁰ La fel şi voi: când aţi făcut tot ce vi s-a ordonat, să spuneţi: «Suntem nişte sclavi inutili, noi am făcut doar ce trebuia să facem»“.

¹¹ În timp ce Se ducea la Ierusalem, Iesus a trecut prin Samaria şi Galileea.

¹² Pe când intra într-un sat, zece leproşi I-au ieşit în întâmpinare. Ei stăteau la distanţă

¹³ şi I-au strigat: „Iesus, Stăpâne, ai milă de noi!“

¹⁴ Când i-a văzut, Iesus le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!“ – şi, în timp ce se duceau, au fost vindecaţi.

¹⁵ Unul dintre ei, văzându-se vindecat, s-a întors glorificându-L cu voce tare pe Dumnezeu.

¹⁶ El s-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Iesus şi I-a mulţumit. Era un samaritean.

¹⁷ Iesus a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu zece au fost vindecaţi? Unde sunt ceilalţi nouă?

¹⁸ De ce numai acest străin s-a întors să-L glorifice pe Dumnezeu?“

¹⁹ Apoi i-a zis: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a salvat!“

²⁰ Fiind întrebat de farisei când va veni Regatul lui Dumnezeu, Iesus le-a răspuns: „Regatul lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să poată fi observat

²¹ şi nici nu se va zice: «Uite-l aici!», sau: «Este acolo!» Într-adevăr, Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru“.

²² Le-a zis apoi discipolilor: „Va veni un timp când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea.

²³ Vi se va zice: «Uite-L aici!», «uite-L acolo!», dar să nu vă duceţi şi să nu alergaţi într-acolo.

²⁴ Într-adevăr, la fel cum fulgerul străluceşte într-o regiune a cerului şi luminează până la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului în ziua Lui.

²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere mult şi să fie respins de această generaţie.

²⁶ Ce s-a întâmplat în epoca lui Noe se va întâmpla la fel în zilele Fiului Omului.

²⁷ Oamenii mâncau, beau, se căsătoreau şi-şi căsătoreau copiii, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a făcut pe toţi să piară.

²⁸ La fel s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau,

²⁹ dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, o ploaie de foc şi sulf a căzut din cer şi i-a făcut pe toţi să piară.

³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când va apărea Fiul Omului.

³¹ În ziua aceea, cine va fi pe acoperiş şi-şi va avea lucrurile în casă să nu coboare să le ia, şi nici cel de la câmp să nu se întoarcă înapoi.

³² Amintiţi-vă de soţia lui Lot!

³³ Cine va căuta să-şi salveze viaţa o va pierde, şi cine o va pier-de o va păstra.

³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea, două persoane vor fi în acelaşi pat: una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată;

³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată;

³⁶ [doi bărbaţi vor fi pe un ogor: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.]“

³⁷ Discipolii I-au zis: „Unde, Doamne?“ El a răspuns: „Acolo unde va fi hoitul se vor aduna şi vulturii“.

18

¹ Iesus le-a spus o parabolă ca să le arate că trebuiau totdeauna să se roage, fără să se descurajeze.

² El a zis: „Într-un oraş era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nu avea respect pentru nimeni.

³ În oraşul acela era şi o văduvă care venea să-i spună: «Fă-mi dreptate în procesul cu adversarul meu!»

⁴ Mult timp, el a refuzat. Dar apoi şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nu am respect pentru nimeni,

⁵ pentru că această văduvă mă tot sâcâie, îi voi face dreptate, ca să nu mă mai deranjeze»“.

⁶ Domnul a adăugat: „Ascultaţi ce zice judecătorul cel nedrept!

⁷ Şi oare Dumnezeu nu va face dreptate celor pe care i-a ales şi care strigă la El zi şi noapte? Îi va face oare să aştepte?

⁸ Vă spun, le va face repede dreptate. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pământ?“

⁹ El a spus şi această parabolă unora care erau convinşi că sunt drepţi şi care îi dispreţuiau pe ceilalţi:

¹⁰ „Doi oameni s-au dus la templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt perceptor.

¹¹ Fariseul stătea în picioare şi se ruga astfel în sinea lui: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hoţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest perceptor.

¹² Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate veniturile mele».

¹³ Perceptorul, stând la distanţă, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»

¹⁴ Vă spun că acesta s-a dus acasă considerat drept mai curând decât fariseul. Într-adevăr, cine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cine se umileşte va fi înălţat“.

¹⁵ Nişte oameni Îi aduceau şi nişte bebeluşi ca să-i atingă, dar discipolii, văzând aceasta, i-au mustrat.

¹⁶ Iesus însă i-a chemat pe copii şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i împiedicaţi, pentru că Regatul lui Dumnezeu este pentru cei care le seamănă!

¹⁷ Vă spun adevărul, cine nu primeşte Regatul lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în el“.

¹⁸ Un conducător L-a întrebat pe Iesus, zicând: „Bunule învăţător, ce să fac pentru a moşteni viaţa eternă?“

¹⁹ Iesus i-a răspuns: „De ce Mă numeşti «bun»? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu.

²⁰ Cunoşti poruncile: Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie falsă, onorează-ţi tatăl şi mama“.

²¹ El I-a zis: „Am respectat toate aceste porunci încă din tinereţe“.

²² Când a auzit aceasta, Iesus i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmea-ză-Mă!“

²³ Dar când a auzit aceste cuvinte, el s-a întristat foarte tare, căci era foarte bogat.

²⁴ Văzând că se întristase foarte tare, Iesus a zis: „Ce greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Regatul lui Dumnezeu!

²⁵ Într-adevăr, e mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechile acului decât ca un bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu“.

²⁶ Cei care Îl ascultau au zis: „Şi cine poate fi salvat?“

²⁷ Iesus le-a răspuns: „Ceea ce este imposibil pentru oameni e posibil pentru Dumnezeu“.

²⁸ Atunci Petru a zis: „Uite, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat“.

²⁹ Iesus le-a zis: „Vă spun adevărul, nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, soţia, fraţii, părinţii sau copiii din cauza Regatului lui Dumnezeu,

³⁰ şi să nu primească mult mai mult în timpul acesta, iar în lumea viitoare viaţa eternă“.

³¹ Iesus i-a luat pe cei doisprezece cu El şi le-a zis: „Acum mergem la Ierusalem, şi tot ce au scris profeţii cu privire la Fiul Omului se va împlini.

³² Într-adevăr, El va fi dat în mâinile neevreilor, va fi batjocorit, va fi insultat, va fi scuipat

³³ şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide, dar a treia zi va învia“.

³⁴ Discipolii n-au înţeles nimic din cele spuse; aceste cuvinte erau prea misterioase pentru ei şi nu le înţelegeau sensul.

³⁵ Pe când Iesus Se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului şi cerşea.

³⁶ A auzit mulţimea trecând şi a întrebat ce se petrecea.

³⁷ I s-a spus că trecea Iesus din Nazaret.

³⁸ Atunci el a strigat: „Iesuse, Fiu al lui David , ai milă de mine!“

³⁹ Cei care mergeau în faţă îl mustrau ca să-l facă să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiule al lui David, ai milă de mine!“

⁴⁰ Iesus S-a oprit şi a dat ordin ca orbul să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Iesus l-a întrebat:

⁴¹ „Ce vrei să fac pentru tine?“ El I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!“

⁴² Iesus a zis: „Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a salvat!“

⁴³ El şi-a recăpătat imediat vederea şi L-a urmat pe Iesus, glorificându-L pe Dumnezeu. Văzând acestea, tot poporul I-a adus laudă lui Dumnezeu.

19

¹ Iesus intrase în Ierihon şi traversa oraşul.

² Un om numit Zacheu, care era şeful perceptorilor şi foarte bogat,

³ căuta să vadă cine era Iesus, dar nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură.

⁴ El a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă pe Iesus, pentru că trebuia să treacă pe acolo.

⁵ Când Iesus a ajuns în locul acela, S-a uitat în sus, [l-a văzut] şi i-a zis: „Zacheu, grăbeşte-te să cobori, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!“

⁶ Zacheu s-a grăbit să coboare şi L-a primit cu bucurie.

⁷ Văzând aceasta, toţi bombăneau, zicând: „S-a dus să găzduiască la un om păcătos“.

⁸ Dar Zacheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: „Iată, Doamne, voi da săracilor jumătate din averea mea, iar dacă am înşelat pe cineva cu ceva îi voi da înapoi de patru ori mai mult“.

⁹ Atunci Iesus a zis cu privire la el: „Astăzi a intrat salvarea în această casă, pentru că şi el este un fiu al lui Abraham.

¹⁰ Într-adevăr, Fiul Omului a venit să caute şi să salveze ce era pierdut“.

¹¹ În timp ce mulţimea asculta aceste lucruri, Iesus a adăugat o parabolă. Într-adevăr, El Se afla aproape de Ierusalem, şi se credea că Regatul lui Dumnezeu va apărea imediat.

¹² El le-a zis deci: „Un nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să fie învestit ca rege şi apoi să se întoarcă.

¹³ I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece monede de aur şi le-a zis: «Faceţi afaceri cu ele până mă întorc!»

¹⁴ Dar concetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui o delegaţie care să-i spună: «Nu vrem ca acest om să domnească peste noi».

¹⁵ După ce a fost învestit rege şi s-a întors, a dat ordin să fie chemaţi sclavii aceia cărora le dăduse banii, ca să afle cât au câştigat în afaceri.

¹⁶ Primul s-a prezentat şi a zis: «Stăpâne, moneda ta de aur a adus zece monede».

¹⁷ El i-a zis: «Bine, sclav bun! Pentru că ai fost fidel într-un lucru mic, primeşte guvernarea a zece oraşe».

¹⁸ A venit al doilea şi i-a zis: «Stăpâne, moneda ta de aur a produs cinci».

¹⁹ El i-a zis şi acestuia: «Şi tu vei fi pus peste cinci oraşe».

²⁰ Un altul a venit şi i-a zis: «Stăpâne, iată moneda ta de aur pe care am păstrat-o într-un ştergar.

²¹ Într-adevăr, mi-era teamă de tine pentru că eşti un om aspru, care iei ce n-ai depus şi seceri ce n-ai semănat».

²² El i-a zis: «Sclav rău, te voi condamna pe baza propriilor tale cuvinte; ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am depus şi secer ce n-am semănat?

²³ Atunci de ce nu mi-ai depus banii la bancă, pentru ca la întoarcerea mea să-i retrag cu dobândă?»

²⁴ Apoi a zis celor care stăteau acolo: «Luaţi-i moneda de aur şi daţi-i-o celui care are zece monede».

²⁵ Ei au zis: «Stăpâne, el are deja zece monede de aur».

²⁶ «Vă spun: Celui ce are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua chiar şi ce are.

²⁷ Cât despre duşmanii mei care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!»“

²⁸ După ce a spus aceste lucruri, El a mers înaintea mulţimii spre Ierusalem.

²⁹ Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă colina numită Muntele Măslinilor, Iesus i-a trimis pe doi dintre discipolii Săi,

³⁰ zicându-le: „Duceţi-vă în satul care este în faţă; când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă n-a încălecat nimeni. Dezlega-ţi-l şi aduceţi-l!

³¹ Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el»“.

³² Cei trimişi au plecat şi au găsit aşa cum le spusese Iesus.

³³ În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?“

³⁴ Ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el“.

³⁵ Şi l-au adus la Iesus. După ce şi-au aruncat hainele pe măgăruş, L-au aşezat pe Iesus călare deasupra.

³⁶ În timp ce El înainta, oamenii îşi întindeau hainele pe drum.

³⁷ Când S-a apropiat de coborâşul de pe Muntele Măslinilor, toată mulţimea discipolilor, plină de bucurie, a început să-L laude cu voce tare pe Dumnezeu pentru toate miracolele pe care le văzuse.

³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat să fie Regele care vine în numele Domnului! Pace în cer şi glorie în locurile preaînalte!“

³⁹ Din mijlocul mulţimii, câţiva farisei I-au zis: „Învăţătorule, mustră-Ţi discipolii!“

⁴⁰ El le-a răspuns: „Vă spun, dacă ei vor tăcea, atunci pietrele vor striga“.

⁴¹ Când S-a apropiat de oraş şi l-a văzut, Iesus a plâns pentru el

⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu astăzi ce anume poate să-ţi dea pacea! Dar acum, aceasta este ascunsă de ochii tăi.

⁴³ Vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica rampe de asediu împotriva ta, te vor încercui şi te vor presa din toate părţile.

⁴⁴ Ei te vor distruge, pe tine şi copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai recunoscut timpul când ai fost vizitat“.

⁴⁵ Iesus a intrat în templu şi a început să-i dea afară pe cei care vindeau acolo.

⁴⁶ El le-a zis: „Este scris: Casa Mea va fi o casă de rugăciune , dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari“.

⁴⁷ El dădea în fiecare zi învăţătură în templu. Preoţii principali, specialiştii în Lege şi conducătorii poporului căutau să-L facă să moară,

⁴⁸ dar nu găseau ce-ar putea face, căci tot poporul Îl asculta cu mare atenţie.

20

¹ Într-una din zilele acelea, Iesus învăţa poporul în templu şi anunţa vestea bună. Preoţii principali şi specialiştii în Lege, împreună cu prezbiterii, au venit

² şi I-au zis: „Spune-ne prin ce autoritate faci aceste lucruri sau cine Ţi-a dat această autoritate!“

³ El le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare: Răspundeţi-Mi,

⁴ botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?“

⁵ Dar ei raţionau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», ne va zice: «De ce n-aţi crezut în el?»,

⁶ şi dacă răspundem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este convins că Ioan era profet“.

⁷ Atunci I-au răspuns că nu ştiau de unde venea.

⁸ Iesus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune prin ce autoritate fac aceste lucruri“.

⁹ El a început apoi să spună poporului această parabolă: „Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori şi a plecat pentru mult timp.

¹⁰ Când a venit momentul, a trimis un sclav la viticultori ca să-i dea partea lui din rodul viei. Dar viticultorii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹¹ A trimis un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹² A trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat.

¹³ Stăpânul viei şi-a zis atunci: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate că vor avea respect pentru el».

¹⁴ Dar când l-au văzut viticultorii, au discutat între ei şi au zis: «Iată moştenitorul! Să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră».

¹⁵ Ei l-au scos din vie şi l-au ucis. Acum, ce le va face stăpânul viei?

¹⁶ El va veni şi-i va ucide pe acei viticultori, iar via o va da altora“. Auzind aceasta, ei au zis: „Doamne fereşte!“

¹⁷ Dar El Şi-a aţintit privirile asupra lor şi le-a zis: „Ce înseamnă deci ce este scris: Piatra pe care au respins-o constructorii a devenit piatră unghiulară ?

¹⁸ Orice om care va cădea peste această piatră va fi sfărâmat, iar cel peste care va cădea ea va fi zdrobit“.

¹⁹ Atunci specialiştii în Lege şi preoţii principali au căutat să-L aresteze în clipa aceea, dar se temeau de popor. Ei ştiau că pentru ei spusese El această parabolă.

²⁰ Urmărindu-L îndeaproape, ei au trimis nişte spioni care se prefăceau că sunt sinceri. Ei sperau să-L prindă pe Iesus în capcana propriilor Sale cuvinte, ca să-L predea puterii şi autorităţii guvernatorului.

²¹ Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi îi înveţi pe oameni în mod corect şi că nu ţii seama de înfăţişare, ci îi înveţi în tot adevărul calea lui Dumnezeu.

²² Ne este permis să plătim impozit împăratului sau nu?“

²³ Iesus Şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a răspuns: „[De ce Mă ispitiţi?]

²⁴ Arătaţi-mi o monedă! Ale cui sunt efigia şi inscripţia?“ Ei I-au răspuns: „Ale împăratului“.

²⁵ El le-a zis: „Daţi deci împăratului ce este al împăratului, iar lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!“

²⁶ Ei n-au putut să-L prindă în cursă cu ceea ce spusese înaintea poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

²⁷ Câţiva dintre saducei , care spun că nu există înviere, s-au apropiat şi I-au pus lui Iesus această întrebare:

²⁸ „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă un om căsătorit moare fără să aibă copii, fratele lui se va căsători cu văduva şi va da urmaşi fratelui său.

²⁹ Au fost deci şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi a murit fără copii.

³⁰ Al doilea [s-a căsătorit cu văduva şi a murit fără copii],

³¹ apoi al treilea s-a căsătorit cu ea, şi tot aşa toţi şapte: au murit fără să aibă copii.

³² În final a murit şi femeia.

³³ La înviere, a cui soţie va fi femeia? Într-adevăr, toţi şapte au avut-o ca soţie“.

³⁴ Iesus le-a răspuns: „Bărbaţii şi femeile din această lume se căsătoresc,

³⁵ dar cei consideraţi vrednici să aibă parte de lumea viitoare şi de înviere nu se vor căsători.

³⁶ Într-adevăr, ei nu mai pot muri, căci vor fi la fel ca îngerii, şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

³⁷ Faptul că morţii vor învia este ceea ce a arătat Moise în episodul cu tufişul, când Îl numeşte pe Domn Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.

³⁸ Dar Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii“.

³⁹ Câţiva specialişti în Lege au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, ai vorbit bine“,

⁴⁰ şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.

⁴¹ Atunci Iesus le-a zis: „Cum se poate spune despre Mesia că este Fiul lui David ?

⁴² Într-adevăr, David însuşi, în cartea Psalmilor, a zis: Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea,

⁴³ până când am făcut din duşmanii Tăi scăunelul Tău de picioare ».

⁴⁴ David Îl numeşte deci Domn. Cum este El atunci Fiul lui?“

⁴⁵ În timp ce tot poporul Îl asculta, El a zis discipolilor Săi:

⁴⁶ „Feriţi-vă de specialiştii în Lege, cărora le place să se plimbe în robe lungi şi să fie salutaţi în locurile publice; ei caută scaunele de onoare în sinagogi şi locurile cele mai bune la mese,

⁴⁷ jefuiesc casele văduvelor, făcând de ochii lumii rugăciuni lungi. Ei vor primi o condamnare mai mare“.

21

¹ Iesus Şi-a ridicat privirea şi i-a văzut pe cei bogaţi punându-şi darurile în cutia cu ofrande.

² A văzut şi o văduvă săracă punând în ea două monede mici.

³ Atunci El a zis: „Vă spun adevărul, această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi ceilalţi,

⁴ căci toţi aceştia au luat din surplusul lor ca să dea ofrandă [lui Dumnezeu], dar ea a pus din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască“.

⁵ Cum unii vorbeau despre templu, care era împodobit cu pietre frumoase şi cu obiecte aduse ca ofrande, Iesus a zis:

⁶ „Vor veni zilele când nu va rămâne piatră pe piatră din ceea ce vedeţi, totul va fi distrus“.

⁷ Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, când se va întâmpla aceasta şi după care semn se va recunoaşte că vor avea loc aceste lucruri?“

⁸ Iesus le-a răspuns: „Aveţi grijă să nu fiţi induşi în eroare. Într-adevăr, vor veni mulţi în numele Meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «A venit timpul!» Să nu vă duceţi după ei!

⁹ Când veţi auzi despre războaie şi revolte, să nu vă înspăimântaţi, căci trebuie ca mai întâi să aibă loc aceste lucruri. Totuşi, încă nu va fi sfârşitul“.

¹⁰ Apoi le-a zis: „O naţiune se va ridica împotriva unei naţiuni şi un regat împotriva unui regat;

¹¹ vor fi ici şi colo cutremure mari, foamete şi epidemii, vor avea loc fenomene înspăimântătoare şi semne mari în cer.

¹² Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta, vă vor preda sinagogilor şi vă vor arunca în închisoare, vă vor duce înaintea regilor şi guvernatorilor din cauza numelui Meu.

¹³ Aceasta vi se va întâmpla ca să depuneţi mărturie.

¹⁴ Ţineţi minte să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea,

¹⁵ căci vă voi da nişte cuvinte şi o înţelepciune cărora niciunul dintre adversarii voştri nu li se va putea opune şi nu le va putea contrazice.

¹⁶ Veţi fi trădaţi chiar de părinţii voştri, de fraţii voştri, de rudele voastre şi de prietenii voştri, şi ei îi vor face să moară pe unii dintre voi.

¹⁷ Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui Meu,

¹⁸ dar niciun fir de păr de pe cap nu vi se va pierde.

¹⁹ Prin perseverenţa voastră vă veţi câştiga sufletul.

²⁰ Când veţi vedea Ierusalemul înconjurat de armate, să ştiţi că distrugerea lui este aproape.

²¹ Atunci cei care vor fi în Iudeea să fugă în munţi, cei din interiorul [Ierusalemului] să plece, iar cei de pe ogoare să nu intre în oraş,

²² căci acestea sunt zilele de răzbunare, când se va împlini tot ce este scris.

²³ Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele care vor alăpta în zilele acelea, căci va fi o mare strâmtorare în ţară şi mânie împotriva acestui popor!

²⁴ Vor cădea sub tăişul săbiei, vor fi duşi prizonieri în toate naţiunile, şi Ierusalemul va fi călcat în picioare de neevrei până când perioada acordată naţiunilor va lua sfârşit.

²⁵ Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ nelinişte a naţiunilor, nedumerite de vuietul mării şi al valurilor.

²⁶ Oamenii vor leşina de teamă în aşteptarea a ceea ce va veni peste lume, căci puterile cereşti vor fi zguduite.

²⁷ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu multă putere şi glorie.

²⁸ Atunci când vor începe să se producă aceste evenimente, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că scăparea voastră se apropie“.

²⁹ Apoi le-a spus o parabolă: „Priviţi smochinul şi toţi copacii.

³⁰ De îndată ce le apar frunzele, ştiţi că deja vara este aproape.

³¹ La fel şi voi, când veţi vedea că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că Regatul lui Dumnezeu este aproape.

³² Vă spun adevărul, această generaţie nu va trece până când nu se vor întâmpla toate acestea.

³³ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece niciodată.

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva inima să vă devină insensibilă în mijlocul exceselor de mâncare şi băutură şi al îngrijorărilor vieţii, şi acea zi să vină asupra voastră pe neaşteptate.

³⁵ Într-adevăr, ea va veni ca o capcană peste toţi locuitorii pământului.

³⁶ Vegheaţi deci şi rugaţi-vă tot timpul, ca să aveţi tăria de a scăpa de toate aceste evenimente care trebuie să se întâmple şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!“

³⁷ În timpul zilei, Iesus dădea învăţătură în templu, iar seara Se ducea să-Şi petreacă noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“.

³⁸ Şi tot poporul se ducea de dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte.

22

¹ Se apropia sărbătoarea Pâinilor Nedospite, numită Paştele.

² Preoţii principali şi specialiştii în Lege căutau mijloace de a-L ucide pe Iesus, căci le era teamă de popor.

³ Atunci Satan a intrat în Iuda, numit Iscariot, care făcea parte dintre cei doisprezece.

⁴ Acesta s-a dus să vorbească cu preoţii principali şi cu comandanţii gărzii privind modul de a-L da în mâinile lor.

⁵ Ei s-au bucurat şi au căzut de acord să-i dea bani.

⁶ Iuda a acceptat şi a început să caute o ocazie favorabilă de a-L da pe Iesus în mâinile lor, fără ştirea mulţimii.

⁷ A sosit ziua Pâinilor Nedospite, când trebuia sacrificat mielul pascal.

⁸ Iesus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Duceţi-vă să ne pregătiţi Paştele ca să-l mâncăm“.

⁹ Ei I-au zis: „Unde vrei să-l pregătim?“

¹⁰ El le-a răspuns: „Când veţi intra în oraş, veţi întâlni un om care duce un urcior cu apă; urmaţi-l în casa în care va intra

¹¹ şi spuneţi-i stăpânului casei: «Învăţătorul te întreabă: ,Unde este sala în care voi mânca Paştele cu discipolii Mei?‘»

¹² Atunci el vă va arăta la etaj o cameră mare amenajată: acolo să pregătiţi Paştele!“

¹³ Ei s-au dus, au găsit aşa cum le spusese Iesus şi au pregătit Paştele.

¹⁴ Când a venit timpul, El S-a aşezat la masă cu [cei doisprezece] apostoli.

¹⁵ El le-a zis: „Am dorit foarte mult să mănânc cu voi acest Paşte înainte de a suferi,

¹⁶ căci, vă spun, nu-l voi mai mânca până când nu va fi împlinit în Regatul lui Dumnezeu“.

¹⁷ Apoi El a luat un pahar, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi acest pahar şi împărţiţi-l între voi,

¹⁸ căci, vă spun, [de acum] nu voi mai bea din rodul viei până când nu va veni Regatul lui Dumnezeu!“

¹⁹ Apoi a luat pâine şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este corpul Meu, dat pentru voi; faceţi aceasta în amintirea Mea!“

²⁰ După cină, a luat la fel paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care e vărsat pentru voi.

²¹ Totuşi, iată că mâna celui ce Mă trădează este cu Mine la această masă.

²² Fiul Omului Se duce, după cum s-a stabilit, dar vai de omul prin care este El trădat!“

²³ Ei au început să se întrebe unii pe alţii care dintre ei va face aceasta.

²⁴ A apărut şi o dispută între ei, ca să ştie cine trebuia considerat cel mai mare dintre ei.

²⁵ Iesus le-a zis: „Regii naţiunilor domnesc peste popoarele lor şi cei care exercită puterea se lasă numiţi binefăcători.

²⁶ Dar voi să nu fiţi aşa, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, iar cel care comandă ca cel care serveşte.

²⁷ Într-adevăr, cine este cel mai mare, cel ce stă la masă sau cel care serveşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care serveşte.

²⁸ Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele;

²⁹ de aceea, Eu dispun de Regat în favoarea voastră, după cum şi Tatăl Meu a dispus de el în favoarea Mea.

³⁰ Astfel, veţi mânca şi veţi bea la masa Mea şi veţi şedea pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale Israelului.

³¹ Simon, Simon, Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul,

³² dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu-ţi slăbească credinţa. Iar tu, după ce te vei întoarce la Mine, să-i întăreşti pe fraţii tăi !“

³³ Petru I-a zis: „Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!“

³⁴ Iesus i-a zis: „Îţi spun, Petru, că nu va cânta cocoşul astăzi înainte de a fi negat de trei ori că Mă cunoşti“.

³⁵ El le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă de bani, sac de drum şi sandale, aţi dus oare lipsă de ceva?“ Ei I-au răspuns: „De nimic!“

³⁶ El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia, la fel şi un sac, iar cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una.

³⁷ Într-adevăr, vă spun, trebuie să se împlinească în Mine ceea ce este scris: El a fost socotit printre răufăcători. Şi ceea ce Mă priveşte e pe punctul de a se realiza“.

³⁸ Ei au zis: „Doamne, iată două săbii“. El le-a zis: „Este destul“.

³⁹ El a ieşit şi S-a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor. L-au urmat şi discipolii.

⁴⁰ Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu cedaţi ispitei!“

⁴¹ Apoi S-a îndepărtat de ei cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi S-a rugat, zicând:

⁴² „Tată, dacă vrei, îndepărtează de Mine acest pahar! Totuşi, să se facă nu voia Mea, ci voia Ta!“

⁴³ [Atunci a apărut un înger din cer ca să-L întărească.

⁴⁴ Cuprins de nelinişte, Iesus Se ruga cu mai multă insistenţă, iar transpiraţia Lui a devenit ca nişte cheaguri de sânge care cădeau pe pământ.]

⁴⁵ S-a ridicat de la rugăciune şi S-a dus la discipoli, pe care i-a găsit adormiţi de întristare.

⁴⁶ Atunci le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă ca să nu cedaţi ispitei!“

⁴⁷ În timp ce El încă vorbea, a sosit o mulţime. Cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea ei. El s-a apropiat de Iesus ca să-L sărute.

⁴⁸ Iesus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului!“

⁴⁹ Văzând ce urma să se întâmple, cei din jurul lui Iesus au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?“

⁵⁰ Şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹ Dar Iesus a luat cuvântul şi a zis: „Opriţi-vă!“ Apoi a atins urechea acestui om şi l-a vindecat.

⁵² Iesus le-a zis apoi preoţilor principali, comandanţilor gărzii templului şi prezbiterilor care veniseră să-L aresteze: „Aţi venit ca după un tâlhar, cu săbii şi ciomege.

⁵³ În fiecare zi eram cu voi în templu, şi nu aţi pus mâna pe Mine. Dar aceasta este ora voastră şi puterea întunericului“.

⁵⁴ După ce L-au arestat pe Iesus, L-au luat de acolo şi L-au dus în casa marelui preot. Petru îi urma de la distanţă.

⁵⁵ În mijlocul curţii au aprins un foc şi s-au aşezat împreună. Petru s-a aşezat în mijlocul lor.

⁵⁶ O servitoare care îl văzuse aşezat lângă foc şi care îl observase a zis: „Şi acest om era cu El!“

⁵⁷ Dar el a negat, zicând: „Nu-L cunosc, femeie!“

⁵⁸ După puţin timp, l-a văzut altcineva şi i-a zis: „Şi tu faci parte dintre oamenii aceia“. Şi Petru a zis omului: „Nu fac parte dintre ei“.

⁵⁹ Cam o oră mai târziu, altul insista, zicând: „Cu siguranţă că şi acest om era cu El, căci este galileean“.

⁶⁰ Petru a răspuns: „Nu ştiu despre ce vorbeşti“. Imediat, pe când încă vorbea, a cântat un cocoş.

⁶¹ Domnul S-a întors şi l-a privit pe Petru. Petru şi-a adus atunci amin-te de ceea ce-i spusese Domnul: „Astăzi, încă înainte de a cânta cocoşul, Mă vei renega de trei ori“.

⁶² El a ieşit afară şi a plâns cu amar.

⁶³ Oamenii care-L păzeau pe Iesus Îl batjocoreau şi-L băteau.

⁶⁴ I-au pus un văl pe faţă şi-L interogau, zicând: „Ghiceşte cine Te-a lovit!“

⁶⁵ Şi rosteau multe alte insulte împotriva Lui.

⁶⁶ Când s-a făcut zi, consiliul prezbiterilor poporului, preoţii principali şi specialiştii în Lege s-au adunat şi L-au adus pe Iesus înaintea sanhedrinului lor.

⁶⁷ Ei au zis: „Dacă Tu eşti Mesia, spune-ne-o!“ Iesus le-a răspuns: „Dacă vă spun, nu veţi crede,

⁶⁸ iar dacă vă pun o întrebare, nu-Mi veţi răspunde [şi nici nu-Mi veţi da drumul].

⁶⁹ De acum, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta Dumnezeului Atotputernic “.

⁷⁰ Toţi au zis: „Deci Tu eşti Fiul lui Dumnezeu?“ El le-a răspuns: „Aşa cum spuneţi, da, sunt“.

⁷¹ Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit aceasta din gura Lui“.

23

¹ Atunci întreaga adunare s-a ridicat şi L-a dus pe Iesus la Pilat.

² Au început să-L acuze, zicând: „L-am găsit pe acest Om inducând în eroare naţiunea noastră; El ne împiedică să plătim împăratului impozitele şi zice despre Sine că este Mesia, Regele!“

³ Pilat L-a întrebat: „Tu eşti Regele evreilor?“ Iesus i-a răspuns: „Tu o zici“.

⁴ Pilat a zis preoţilor principali şi mulţimii: „Nu găsesc la acest Om niciun motiv de a-L condamna!“

⁵ Dar ei au insistat, zicând: „El îndeamnă poporul la revoltă dând învăţătură în toată Iudeea, din Galileea de unde a început şi până aici“.

⁶ Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă acest Om era galileean.

⁷ Când a aflat că era în sfera de autoritate a lui Herod, L-a trimis la Herod, care se afla şi el în acele zile la Ierusalem.

⁸ Herod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Iesus, căci de mult timp voia să-L vadă din cauza a tot ce auzise vorbindu-se despre El şi spera să-L vadă făcând vreun semn miraculos.

⁹ I-a pus multe întrebări, dar Iesus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Preoţii principali şi specialiştii în Lege erau prezenţi şi-L acuzau cu tărie.

¹¹ Atunci Herod, cu trupele lui, L-au tratat cu dispreţ şi şi-au bătut joc de El. Apoi, după ce L-au îmbrăcat într-o robă elegantă, L-au trimis înapoi la Pilat.

¹² În ziua aceea, Herod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte se duşmăniseră.

¹³ Pilat i-a chemat pe preoţii principali, pe conducători şi poporul

¹⁴ şi le-a zis: „L-aţi adus pe Omul acesta la mine, acuzându-L că îndeamnă poporul la revoltă; eu L-am interogat în faţa voastră şi nu L-am găsit vinovat de niciunul dintre lucrurile de care L-aţi acuzat voi.

¹⁵ Şi nici Herod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Astfel, acest Om n-a făcut nimic pentru care să merite moartea.

¹⁶ Deci, după ce-L voi biciui, Îl voi elibera“.

¹⁷ [La fiecare sărbătoare, el trebuia să le elibereze un deţinut.]

¹⁸ Ei au strigat toţi împreună: „La moarte cu acesta şi eliberează-ni-l pe Baraba!“

¹⁹ Acest om se afla în închisoare pentru o revoltă care avusese loc în oraş şi pentru un omor.

²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, cu intenţia de a-L elibera pe Iesus,

²¹ dar ei strigau: „Crucifică-L! Crucifică-L!“

²² Pilat le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut Acesta? N-am găsit în El nimic care să merite moartea! Deci, după ce-L voi biciui, Îl voi elibera!“

²³ Dar ei insistau cu strigăte puternice, cerând ca El să fie crucificat, şi strigătele lor [împreună cu ale preoţilor principali] au învins:

²⁴ Pilat a hotărât să le îndeplinească cererea.

²⁵ El l-a eliberat pe cel care fusese închis pentru revoltă şi omor, şi pe care îl cereau ei, iar pe Iesus L-a dat pe mâna lor, să-I facă ce voiau.

²⁶ În timp ce-L duceau de acolo, l-au prins pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate ca s-o ducă după Iesus.

²⁷ El era urmat de o mare mulţime de oameni din popor şi de femei, care se băteau pe piept şi se tânguiau.

²⁸ Iesus S-a întors spre ele şi le-a zis: „Femei din Ierusalem, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri.

²⁹ Într-adevăr, iată că vin zile în care se va spune: «Fericite sunt cele sterile, fericite sunt cele care n-au născut şi n-au alăptat!»

³⁰ Atunci vor începe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!» şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»

³¹ Într-adevăr, dacă i se fac aceste lucruri unui lemn verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?“

³² Au adus încă doi răufăcători, ca să fie executaţi împreună cu El.

³³ Când au ajuns la locul numit „Craniul“, L-au crucificat acolo, ca şi pe cei doi răufăcători, unul la dreapta şi celălalt la stânga.

³⁴ [Dar Iesus zicea: „Tată, iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac!“] Ei şi-au împărţit între ei hainele Lui, trăgând la sorţi.

³⁵ Poporul stătea acolo şi privea. Conducătorii îşi băteau joc de Iesus, zicând: „Pe alţii i-a salvat, să Se salveze şi pe Sine, dacă este Mesia ales de Dumnezeu!“

³⁶ Şi soldaţii îşi băteau joc de El; ei se apropiau ca să-I dea vin acru,

³⁷ zicându-I: „Dacă Tu eşti Regele evreilor, salvează-Te!“

³⁸ Deasupra Lui era o inscripţie: „Acesta este Regele evreilor“.

³⁹ Unul dintre răufăcătorii crucificaţi cu El Îl insulta, zicând: „Dacă Tu eşti Mesia, salvează-Te pe Tine Însuţi, şi pe noi împreună cu Tine!“

⁴⁰ Dar celălalt îl mustra şi zicea: „Oare nu te temi de Dumnezeu, tu, care suferi aceeaşi condamnare?

⁴¹ Pentru noi este drept, deoarece primim ceea ce merită faptele noastre, dar Acesta n-a făcut nimic rău“.

⁴² Şi el I-a zis lui Iesus: „Iesuse, aminteşte-Ţi de mine atunci când vei veni să domneşti!“

⁴³ Iesus i-a răspuns: „Îţi spun adevărul, astăzi vei fi cu Mine în paradis“.

⁴⁴ Era deja pe la amiază şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ora trei după-amiază.

⁴⁵ Soarele s-a întunecat, şi draperia din templu s-a rupt în două.

⁴⁶ Iesus a strigat cu voce răsunătoare: „Tată, Îmi încredinţez spiritul în mâinile Tale“. După ce a spus aceasta, Şi-a dat suflarea.

⁴⁷ Văzând ce se întâmplase, ofiţerul roman L-a glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Cu siguranţă, omul acesta era drept!“

⁴⁸ După ce au văzut ce se întâmplase, toţi cei care asistau în mulţime la acest spectacol s-au întors bătându-se pe piept.

⁴⁹ Toţi cei care-L cunoşteau pe Iesus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau la distanţă şi priveau ce se petrecea.

⁵⁰ Era un membru al sanhedrinului cu numele de Iosef; om bun şi drept,

⁵¹ el nu fusese de acord cu decizia şi acţiunea lor. Era din Arimateea, un oraş al evreilor, şi aştepta şi el Regatul lui Dumnezeu.

⁵² El s-a dus la Pilat şi i-a cerut corpul lui Iesus.

⁵³ L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-o pânză de in şi l-a depus într-un mormânt scobit în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.

⁵⁴ Era ziua pregătirii, şi urma să înceapă sabatul.

⁵⁵ Femeile care veniseră cu Iesus din Galileea l-au însoţit pe Iosef. Ele au văzut mormântul şi modul cum fusese depus în el corpul lui Iesus.

⁵⁶ Apoi s-au întors şi au pregătit uleiuri aromate şi parfumuri. În ziua de sabat s-au odihnit, conform poruncii.

24

¹ Duminica, pe când se iveau zorile, ele s-au dus la mormânt cu uleiurile aromate pe care le pregătiseră.

² Au descoperit că piatra fusese rostogolită din faţa mormântului.

³ Au intrat, dar n-au găsit corpul Domnului Iesus.

⁴ Cum nu ştiau ce să creadă despre aceasta, iată că le-au apărut stând lângă ele doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

⁵ Ele s-au înfricoşat şi s-au aruncat cu faţa la pământ. Ei le-au zis: „De ce-L căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

⁶ Nu e aici, ci a înviat. Amintiţi-vă ce v-a zis când era încă în Galileea:

⁷ Trebuie ca Fiul Omului să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie crucificat, iar a treia zi să învie“.

⁸ Ele şi-au amintit cuvintele lui Iesus.

⁹ La întoarcerea lor de la mormânt, au relatat toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

¹⁰ Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri au fost: Maria din Magdala, Ioana, Maria mama lui Iacob şi celelalte femei care erau cu ele,

¹¹ dar cuvintele acestea li s-au părut nişte absurdităţi şi nu le-au crezut pe femei.

¹² Totuşi, Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt. El s-a aplecat şi n-a văzut decât fâşiile de pânză [care erau pe pământ]; apoi a plecat acasă, foarte mirat de cele întâmplate.

¹³ În ziua aceea, doi dintre discipoli se duceau într-un orăşel numit Emaus, cam la 12 kilometri de Ierusalem.

¹⁴ Ei discutau împreună despre tot ce se petrecuse.

¹⁵ În timp ce vorbeau şi discutau, Iesus Însuşi S-a apropiat şi a mers alături de ei,

¹⁶ dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască.

¹⁷ El le-a zis: „Despre ce discutaţi în timp ce mergeţi?“ Ei s-au oprit cu feţele triste.

¹⁸ Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Tu eşti singurul străin din Ierusalem, de nu ştii ce s-a întâmplat în zilele acestea?“

¹⁹ El le-a zis: „Ce anume?“ Ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iesus din Nazaret, care era un profet puternic în acţiune şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului popor,

²⁰ şi cum preoţii principali şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au crucificat.

²¹ Noi speram că El va fi Cel care va elibera Israelul, dar, cu toate acestea, iată că este deja a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

²² În plus, câteva femei din grupul nostru ne-au mirat mult. Ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt

²³ şi nu I-au mai găsit corpul; au venit să spună că le-au apărut nişte îngeri care le-au zis că El este viu.

²⁴ Câţiva dintre ai noştri s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut“.

²⁵ Atunci Iesus le-a zis: „Oameni fără inteligenţă şi înceţi la inimă ca să credeţi tot ce au spus profeţii!

²⁶ Nu trebuia oare ca Mesia să sufere aceste lucruri şi să intre în gloria Lui?“

²⁷ Apoi, începând de la scrierile lui Moise şi continuând cu cele ale tuturor profeţilor, le-a explicat în toate Scripturile ceea ce Îl privea.

²⁸ Când s-au apropiat de orăşelul spre care mergeau, El a părut că vrea să meargă mai departe,

²⁹ dar ei au insistat, zicând: „Rămâi cu noi, căci este aproape seară şi ziua e deja pe sfârşite!“ Atunci El a intrat şi a rămas cu ei.

³⁰ În timp ce era la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit rugăciunea de benedicţie, a frânt-o şi le-a dat-o.

³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El a dispărut dinaintea lor.

³² Ei şi-au zis unul altuia: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?“

³³ Şi s-au ridicat chiar atunci şi s-au întors la Ierusalem, unde i-au găsit pe cei unsprezece şi pe ceilalţi care erau cu ei,

³⁴ şi care le-au zis: „Domnul a înviat cu adevărat şi i-a apărut lui Simon!“

³⁵ Atunci, cei doi discipoli le-au povestit ce se întâmplase pe drum şi cum Îl recunoscuseră în clipa când frângea pâinea.

³⁶ În timp ce ei încă vorbeau, Iesus Însuşi a apărut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!“

³⁷ Înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un spirit,

³⁸ dar El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce apar îndoieli în inima voastră?

³⁹ Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: chiar Eu sunt! Atingeţi-Mă şi priviţi: un spirit nu are nici carne, nici oase, aşa cum vedeţi că am Eu“.

⁴⁰ Zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui.

⁴¹ Totuşi, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau. Atunci El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“

⁴² Ei I-au dat o bucată de peşte fript [şi un fagure de miere].

⁴³ El le-a luat şi le-a mâncat în faţa lor.

⁴⁴ Apoi le-a zis: „Aceasta vă spuneam când încă eram cu voi: trebuia să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi“.

⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile

⁴⁶ şi le-a zis: „Astfel, era scris [– şi trebuia să se întâmple lucrul acesta –] că Mesia va suferi şi va învia a treia zi,

⁴⁷ şi că pocăinţa şi iertarea păcatelor vor fi predicate în numele Său tuturor naţiunilor, începând din Ierusalem.

⁴⁸ Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

⁴⁹ Şi iată că voi trimite peste voi ceea ce a promis Tatăl Meu; cât despre voi, rămâneţi în oraşul [Ierusalem] până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!“

⁵⁰ El i-a condus până spre Betania, apoi Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

⁵¹ În timp ce-i binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost luat în cer.

⁵² Cât despre ei, după ce I s-au prosternat, s-au întors la Ierusalem plini de o mare bucurie.

⁵³ Ei erau neîncetat în templu, [lăudându-L şi] binecuvântându-L pe Dumnezeu.