1

¹ Iată începutul evangheliei despre Iesus Cristos , Fiul lui Dumnezeu,

² aşa cum stă scris în profetul Isaia: Iată, îl trimit înaintea Ta pe mesagerul Meu, care Îţi va pregăti calea;

³ este vocea celui ce strigă în deşert: „Pregătiţi calea Domnului! Faceţi-I drepte cărările!“

⁴ Ioan a apărut botezând în deşert şi predicând un botez al pocăinţei pentru iertarea păcatelor.

⁵ Toată regiunea Iudeei şi toţi locuitorii Ierusalemului se duceau la el. Recunoscându-şi păcatele în public, se lăsau botezaţi de el în râul Iordan.

⁶ Ioan purta o îmbrăcăminte din păr de cămilă şi o centură de piele în jurul taliei. Se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

⁷ El predica aşa: „După mine vine Cel care este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să mă aplec pentru a-I dezlega cureaua sandalelor.

⁸ Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Spiritul Sfânt“.

⁹ În acele zile a venit Iesus din Nazaret în Galileea şi a fost botezat de Ioan în Iordan.

¹⁰ În clipa când ieşea din apă, a văzut cerurile deschizându-se şi Spiritul coborând peste El ca un porumbel,

¹¹ şi din cer s-a auzit o voce: „Tu eşti Fiul Meu iubit, în care Îmi găsesc plăcerea“.

¹² Imediat, Spiritul L-a condus în deşert,

¹³ unde a petrecut 40 de zile, fiind ispitit de Satan. El era cu animalele sălbatice, şi îngerii Îl serveau.

¹⁴ După ce Ioan a fost arestat, Iesus S-a dus în Galileea. El proclama vestea bună a [Regatului ] lui Dumnezeu

¹⁵ şi zicea: „S-a împlinit timpul, şi Regatul lui Dumnezeu este aproape! Schimbaţi-vă atitudinea şi credeţi vestea bună!“

¹⁶ În timp ce umbla de-a lungul Mării Galileei , El i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o plasă în mare, căci erau pescari.

¹⁷ Iesus le-a zis: „Urmaţi-Mă, şi voi face din voi pescari de oameni!“

¹⁸ Ei şi-au lăsat imediat plasele şi L-au urmat.

¹⁹ El a mers puţin mai departe şi i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedei, şi pe fratele său Ioan, care erau şi ei într-o barcă şi-şi reparau plasele.

²⁰ El i-a chemat imediat; ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedei în barcă cu lucrătorii şi L-au urmat.

²¹ Ei s-au dus la Capernaum. Şi, în ziua de sabat, Iesus a intrat în sinagogă şi a început să dea învăţătură.

²² Oamenii erau uimiţi de învăţătura Sa, căci El îi învăţa cu autoritate, nu ca specialiştii în Lege.

²³ Se găsea în sinagoga lor un om care avea un spirit necurat, şi el a strigat:

²⁴ „Ce vrei cu noi, Iesus din Nazaret? Ai venit să ne duci la pieire? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu“.

²⁵ Iesus l-a ameninţat, zicând: „Taci şi ieşi din el!“

²⁶ Spiritul necurat a ieşit din om scuturându-l violent şi scoţând un strigăt puternic.

²⁷ Toţi erau uimiţi şi se întrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El ordonă cu autoritate chiar şi spiritelor necurate, şi ele I se supun“.

²⁸ Şi renumele Lui s-a răspândit imediat pretutindeni în toată regiunea Galileei.

²⁹ Ieşind din sinagogă, ei s-au dus cu Iacob şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei.

³⁰ Soacra lui Simon zăcea în pat cu febră, şi imediat I-au vorbit despre ea.

³¹ El S-a apropiat, a prins-o de mână şi a ridicat-o; [imediat] febra a lăsat-o, şi ea a început să-i servească.

³² Seara, după ce a apus soarele, i-au adus la El pe toţi bolnavii şi pe demonizaţi.

³³ Tot oraşul era adunat în faţa uşii.

³⁴ El a vindecat mulţi oameni care sufereau de diferite boli şi a scos mulţi demoni, şi nu le permitea să vorbească, pentru că Îl cunoşteau.

³⁵ Spre dimineaţă, când încă era întuneric, El S-a ridicat şi a ieşit ca să Se ducă într-un loc pustiu, unde S-a rugat.

³⁶ Simon şi cei care erau cu El au plecat în căutarea Lui;

³⁷ când L-au găsit, I-au zis: „Toată lumea Te caută“.

³⁸ El le-a răspuns: „Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!“

³⁹ Şi El predica în sinagogile lor din toată Galileea şi scotea demonii.

⁴⁰ A venit la El un lepros care, aruncându-se în genunchi, I-a zis pe un ton rugător: „Dacă vrei, poţi să mă faci curat“.

⁴¹ Plin de compătimire, Iesus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis: „Vreau, fii curat!“

⁴² Lepra l-a părăsit imediat, şi el a fost purificat.

⁴³ Iesus l-a expediat imediat cu o avertizare serioasă;

⁴⁴ El i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te de te arată preotului şi adu pentru purificarea ta ce a prescris Moise, ca să le servească de mărturie“.

⁴⁵ Dar el, după ce a plecat, a început să proclame pretutindeni vestea şi s-o răspândească, astfel încât Iesus nu mai putea să intre în mod public în vreun oraş. El stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El de pretutindeni.

2

¹ Câteva zile mai târziu, Iesus a venit din nou în Capernaum. S-a auzit că era acasă

² şi s-au adunat aşa de mulţi oameni, încât nu mai era loc nici măcar afară, înaintea uşii. Iesus le vestea Cuvântul.

³ Au venit la El nişte oameni, aducând un paralitic purtat de patru dintre ei.

⁴ Şi cum nu puteau să-L ducă până la El din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul deasupra locului unde era El şi au făcut o spărtură prin care au coborât targa pe care zăcea paraliticul.

⁵ Văzându-le credinţa, Iesus i-a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!“

⁶ Acolo şedeau şi câţiva specialişti în Lege care îşi ziceau în sinea lor:

⁷ „De ce vorbeşte astfel Omul acesta? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele în afară de Dumnezeu?“

⁸ Iesus a ştiut imediat, în spiritul Său, că ei gândeau aşa, şi le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inima voastră?

⁹ Ce este mai uşor: să-i spui paraliticului: «Păcatele îţi sunt iertate» sau: «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»?

¹⁰ Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ puterea de a ierta păcatele“ – El a zis paraliticului:

¹¹ „Ţie îţi zic: Scoală-te, ia-ţi targa şi du-te acasă!“

¹² El s-a sculat imediat, şi-a luat targa şi a ieşit afară în faţa tuturor, aşa că toţi erau foarte uimiţi, Îl glorificau pe Dumnezeu şi ziceau: „N-am mai văzut niciodată aşa ceva“.

¹³ Iesus a ieşit din nou pe malul mării, şi toată mulţimea venea la El, iar El o învăţa.

¹⁴ În trecere, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la biroul unde se adunau taxele. El i-a zis: „Urmează-Mă!“ Levi s-a sculat şi L-a urmat.

¹⁵ În timp ce Iesus era la masă în casa lui Levi, mulţi perceptori şi păcătoşi stăteau acolo la masă cu El şi cu discipolii Lui, căci erau mulţi care Îl urmau.

¹⁶ Când specialiştii în Lege şi fariseii au văzut că El mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu perceptorii, au zis discipolilor Lui: „De ce mănâncă El cu perceptorii şi cu păcătoşii?“

¹⁷ Iesus, care îi auzise, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi. N-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi [să-şi schimbe atitudinea]“.

¹⁸ Discipolii lui Ioan şi ai fariseilor posteau. Ei au venit să-I spună lui Iesus: „De ce discipolii lui Ioan şi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii Tăi nu postesc?“

¹⁹ Iesus le-a răspuns: „Pot oare invitaţii la nuntă să postească cât timp mirele este cu ei? Cât timp mirele e cu ei nu pot să postească.

²⁰ Vor veni zilele când mirele le va fi luat, şi atunci vor posti în ziua aceea.

²¹ Nimeni nu coase o bucată de pânză nouă pe o haină veche, altfel bucata nouă adăugată sfâşie o parte din cea veche, şi ruptura se face şi mai mare.

²² Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel burdufurile plesnesc, vinul curge şi burdufurile sunt pierdute; ci vinul nou se pune în burdufuri noi“.

²³ Într-o zi de sabat , Iesus traversa lanurile de grâu. În timp ce mergeau, discipolii au început să smulgă spice.

²⁴ Fariseii I-au zis: „Priveşte, de ce fac ei ce nu este permis în sabat?“

²⁵ Iesus le-a răspuns: „N-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a avut nevoie şi i-a fost foame, lui şi însoţitorilor lui?

²⁶ El a intrat în casa lui Dumnezeu, pe timpul marelui preot Abiatar, a mâncat pâinile consacrate, pe care numai preoţii au voie să le mănânce, şi a dat din ele şi însoţitorilor lui“.

²⁷ Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, şi nu omul pentru sabat,

²⁸ aşa că Fiul Omului este Domn şi al sabatului“.

3

¹ Iesus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată.

² Ei Îl observau pe Iesus ca să vadă dacă-l va vindeca în ziua de sabat, pentru a-L putea acuza.

³ Iesus a zis omului care avea mâna paralizată: „Scoală-te acolo în mijloc!“

⁴ Apoi le-a zis: „Este permis în ziua de sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi un om sau să-l ucizi?“ Dar ei tăceau.

⁵ Şi privind pe deasupra lor cu mânie, mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a întins-o, şi mâna lui s-a vindecat.

⁶ Fariseii au ieşit şi s-au sfătuit cu herodienii împotriva Lui, plănuind cum să-L ucidă.

⁷ Iesus S-a retras cu discipolii Lui spre mare. L-a urmat o mare mulţime venită din Galileea, din Iudeea,

⁸ din Ierusalem, din Idumeea, de cealaltă parte a Iordanului şi din împrejurimile Tirului şi Sidonului; această mulţime a venit la El, căci aflase tot ce făcea.

⁹ El le-a zis discipolilor Lui să-I ţină la dispoziţie o barcă mică, ca să nu fie zdrobit de mulţime.

¹⁰ Într-adevăr, cum vindeca mulţi oameni, toţi cei care aveau boli se aruncau asupra Lui ca să-L atingă.

¹¹ Spiritele necurate, când Îl vedeau, se prosternau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“.

¹² El însă le atenţiona cu severitate să nu-L facă cunoscut.

¹³ El S-a suit pe munte şi i-a chemat pe cei pe care îi voia, iar ei au venit la El.

¹⁴ A numit doisprezece, [pe care i-a numit şi apostoli], ca să fie cu El şi ca să-i trimită să predice

¹⁵ cu puterea [de a vindeca boli şi] de a scoate demoni.

¹⁶ [Iată-i pe cei doisprezece pe care i-a numit]: Simon, pe care l-a numit Petru;

¹⁷ Iacob, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacob, cărora le-a dat numele de Boanerghes, adică „fiii tunetului“;

¹⁸ Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacob, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Cananitul ;

¹⁹ şi Iuda Iscariot , cel care L-a trădat pe Iesus.

²⁰ Ei au intrat în casă, şi mulţimea s-a adunat din nou, aşa că ei nu puteau nici măcar să ia masa.

²¹ Când au auzit, cei din familia Lui au venit să pună mâna pe El, căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi“.

²² Specialiştii în Lege care veniseră de la Ierusalem ziceau că îl are pe Beelzebul şi că prin prinţul demonilor scoate El demonii.

²³ Iesus i-a chemat şi le-a vorbit sub formă de parabole : „Cum poate Satan să-l scoată pe Satan?

²⁴ Dacă un regat este confruntat cu lupte interne, acest regat nu poate dăinui,

²⁵ iar dacă o familie este confruntată cu lupte interne nu poate dăinui.

²⁶ Dacă deci Satan se ridică împotriva lui însuşi, dacă este divizat, nu poate dăinui, ci s-a terminat cu el.

²⁷ Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască bunurile dacă nu-l leagă mai întâi pe acest om puternic; doar atunci îi va jefui casa.

²⁸ Vă spun adevărul, toate păcatele le vor fi iertate oamenilor, ca şi blasfemiile pe care le vor fi rostit,

²⁹ dar pentru cel care va blasfemia împotriva Spiritului Sfânt nu există niciodată iertare: el merită o condamnare eternă“.

³⁰ Iesus vorbea aşa pentru că ei ziceau: „Are un spirit necurat“.

³¹ Mama şi fraţii Lui au venit la El şi stăteau afară, aşa că au trimis pe cineva să-L cheme.

³² Mulţimea şedea în jurul Lui, şi I s-a zis: „Iată, mama Ta, fraţii Tăi [şi surorile Tale] sunt afară şi Te caută“.

³³ El le-a răspuns: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?“

³⁴ Apoi Şi-a plimbat privirile peste cei aşezaţi în jurul Lui şi le-a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!

³⁵ Într-adevăr, cine face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu, sora Mea şi mama Mea“.

4

¹ Iesus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase lângă El o mulţime aşa de mare, încât El S-a suit într-o barcă, în care S-a aşezat, pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe mal.

² El îi învăţa multe lucruri în parabole, şi în învăţătura Lui le zicea:

³ „Ascultaţi! Un semănător a ieşit să semene.

⁴ În timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum; au venit păsările şi au mâncat-o.

⁵ O altă parte a căzut pe un sol pietros, unde nu avea mult pământ; ea a răsărit repede, pentru că pământul nu era adânc,

⁶ dar când a apărut soarele, ea s-a ofilit şi s-a uscat, pentru că nu avea rădăcină.

⁷ O altă parte a căzut între mărăcini; mărăcinii au crescut şi au înăbuşit-o, şi ea n-a produs rod.

⁸ O altă parte a căzut pe un pământ bun; ea a produs rod, care creştea şi se înmulţea: un bob a produs 30, altul 60, altul 100“.

⁹ Apoi le-a zis: „Cine are urechi de auzit să audă!“

¹⁰ Când a fost singur cu ei, cei care Îl înconjurau împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabole.

¹¹ El le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterul Regatului lui Dumnezeu, dar pentru cei care sunt în exterior totul le este înfăţişat în parabole,

¹² pentru ca cei care privesc să privească şi să nu vadă, iar cei care aud să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se convertească şi să le fie iertate păcatele“.

¹³ El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi această parabolă? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele?

¹⁴ Semănătorul seamănă Cuvântul.

¹⁵ Unii sunt ca sămânţa de lângă drumul unde e semănat Cuvântul; de îndată ce l-au auzit, vine Satan şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei.

¹⁶ La fel, alţii primesc sămânţa într-un sol pietros: când aud Cuvântul îl acceptă imediat cu bucurie,

¹⁷ dar nu au rădăcină în ei înşişi, ci sunt de scurtă durată şi, de îndată ce apar dificultăţile sau persecuţia din cauza Cuvântului, ei se poticnesc.

¹⁸ Alţii primesc sămânţa între mărăcini; ei aud Cuvântul,

¹⁹ dar preocupările acestei lumi, atracţia înşelătoare a bogăţiilor şi pasiunile de tot felul pătrund în ei, înăbuşă Cuvântul şi-l fac neroditor.

²⁰ Alţii în fine primesc sămânţa în pământul bun: aceştia sunt cei care înţeleg Cuvântul, îl primesc şi produc rod: unul 30, altul 60, altul 100“.

²¹ El le-a mai zis: „Se aduce cumva lampa ca s-o pună sub un vas sau sub pat? Oare nu pentru a o pune pe suportul ei?

²² Într-adevăr, nu există nimic ascuns care nu va fi scos la lumină, nimic secret care nu va ieşi la iveală.

²³ Cine are urechi de auzit să audă!“

²⁴ El le-a mai zis: „Fiţi atenţi la ce auziţi! Vi se va măsura cu măsura de care vă veţi servi şi vi se va da în plus.

²⁵ Într-adevăr, celui care are i se va mai da, dar celui care nu are i se va lua chiar şi ce are“.

²⁶ El le-a zis: „Iată cu ce seamănă Regatul lui Dumnezeu. El seamănă cu un om care aruncă sămânţa pe pământ,

²⁷ şi fie că doarme, fie că este treaz, noapte şi zi, sămânţa germinează şi creşte fără ca el să ştie cum.

²⁸ Pământul rodeşte de la sine mai întâi firul, apoi spicul, pe urmă bobul deplin format în spic,

²⁹ şi, când grâul este copt, trimite îndată secera în el, pentru că a sosit secerişul“.

³⁰ El le-a zis: „Cu ce vom compara Regatul lui Dumnezeu sau prin ce parabole îl vom reprezenta?

³¹ El este ca un bob de muştar: când e semănat în pământ este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ,

³² dar după ce e semănat creşte, devine mai mare decât toate legumele şi dă ramuri mari, aşa încât păsările cerului îşi pot face cuib la umbra lui“.

³³ Şi prin multe parabole de acest fel le vorbea Cuvântul, după cum puteau ei să-l audă.

³⁴ Nu le vorbea fără parabolă, dar în particular explica totul discipolilor Lui.

³⁵ În ziua aceea, când a venit seara, Iesus le-a zis: „Să trecem pe malul celălalt!“

³⁶ După ce au dat drumul mulţimii, L-au luat aşa cum era, în barcă; mai erau şi alte bărci cu El.

³⁷ S-a stârnit un vânt puternic, iar valurile se aruncau asupra bărcii, aşa încât barca se umplea deja.

³⁸ El dormea în partea din spate, cu capul pe o pernă. Ei L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că murim?“

³⁹ El S-a trezit, a certat vântul şi i-a zis mării: „Linişte! Taci!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare.

⁴⁰ Apoi le-a zis: „De ce sunteţi aşa de speriaţi? Încă nu aveţi credinţă?“

⁴¹ Ei au fost cuprinşi de o spaimă mare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de care ascultă chiar vântul şi marea?“

5

¹ Ei au ajuns pe malul celălalt al mării, în regiunea gherasenilor.

² De îndată ce Iesus a coborât din barcă I-a ieşit în întâmpinare dintre morminte un om cu un spirit necurat.

³ El locuia în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege, nici măcar cu un lanţ.

⁴ Într-adevăr, adesea avusese fiare la picioare şi fusese legat cu lanţuri, dar rupsese lanţurile şi făcuse bucăţi fiarele, şi nimeni nu-l putea stăpâni.

⁵ El era fără încetare, noapte şi zi, în morminte şi pe munţi; urla şi se rănea singur cu pietre.

⁶ Şi văzându-L pe Iesus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea Lui

⁷ şi a strigat cu o voce răsunătoare: „Ce vrei de la mine, Iesuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor, în numele lui Dumnezeu, nu mă chinui!“

⁸ Într-adevăr, Iesus îi zicea: „Spirit necurat, ieşi din acest om!“

⁹ El l-a întrebat: „Cum te cheamă?“ El I-a răspuns: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi“.

¹⁰ Şi el Îl ruga cu insistenţă să nu-i trimită afară din ţară.

¹¹ Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.

¹² Demonii L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!“

¹³ Şi El le-a dat voie. Spiritele necurate au ieşit din om, au intrat în porci, şi turma s-a repezit pe povârniş în jos spre mare; erau cam 2.000 de porci, şi ei s-au înecat în mare.

¹⁴ Porcarii au luat-o la fugă şi s-au dus să anunţe acest lucru în oraş şi la ţară. Oamenii s-au dus să vadă ce se întâmplase.

¹⁵ Ei au venit spre Iesus şi l-au văzut pe demonizat, cel care avusese legiunea de demoni, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, şi s-au înfricoşat.

¹⁶ Cei care fuseseră martorii scenei le-au povestit ce se întâmplase cu demonizatul şi cu porcii.

¹⁷ Atunci, ei au început să-L roage pe Iesus să plece din regiunea lor.

¹⁸ Pe când Se suia în barcă, cel care fusese demonizat Îl ruga să-l lase să meargă cu El.

¹⁹ Iesus nu i-a permis, ci i-a spus: „Du-te acasă, la ai tăi, şi spune-le tot ce a făcut Domnul pentru tine, cum a avut milă de tine!“

²⁰ El a plecat şi a început să proclame prin Decapolis tot ce făcuse Iesus pentru el, şi toţi se mirau.

²¹ Iesus a ajuns cu barca pe celălalt mal, unde o mare mulţime s-a adunat în jurul Lui. El era lângă mare.

²² Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair, s-a aruncat la picioarele Lui

²³ şi L-a rugat cu insistenţă: „Fetiţa mea este pe moarte, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea, ca să fie salvată, şi ea va trăi!“

²⁴ Iesus a plecat cu el. O mulţime mare Îl urma şi Îl înghesuia.

²⁵ Şi era o femeie care de 12 ani suferea de hemoragii.

²⁶ Ea suferise mult din partea multor medici şi cheltuise tot ce avusese, dar aceasta nu servise la nimic; dimpotrivă, starea i se agravase.

²⁷ Ea a auzit vorbindu-se despre Iesus, a venit în mulţime din spate şi I-a atins haina,

²⁸ căci îşi zicea: „Chiar dacă nu-I ating decât hainele, voi fi vindecată“.

²⁹ Şi imediat hemoragia ei s-a oprit, şi ea a simţit în corp că se vindecase de boala ei.

³⁰ Iesus Şi-a dat seama imediat că ieşise o forţă din El, aşa că S-a întors în mijlocul mulţimii şi a zis: „Cine Mi-a atins hainele?“

³¹ Discipolii Săi I-au zis: „Vezi că mulţimea Te înghesuie, şi zici: «Cine M-a atins?»“

³² Iesus privea în jur ca s-o vadă pe cea care făcuse aceasta.

³³ Femeia, speriată şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit să se arunce la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul.

³⁴ El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a salvat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“

³⁵ În timp ce El încă vorbea, au venit nişte oameni de la conducătorul sinagogii şi i-au zis: „Fiica ta a murit; de ce Îl mai deranjezi pe Învăţător?“

³⁶ De îndată ce Iesus a auzit ce spuneau ei, a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede numai!“

³⁷ El n-a lăsat pe nimeni să-L însoţească, în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob.

³⁸ Au ajuns la casa conducătorului sinagogii, şi Iesus a văzut acolo agitaţie, oameni care plângeau şi se jeluiau.

³⁹ El a intrat şi le-a zis: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme“.

⁴⁰ Ei îşi băteau joc de El. Atunci El i-a scos pe toţi afară, i-a luat cu Sine pe tatăl şi mama copilei şi pe cei care Îl însoţiseră, şi a intrat acolo unde era copila.

⁴¹ El a luat copila de mână şi i-a zis: „Talitha koum!“, ceea ce înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!“

⁴² Fetiţa s-a sculat imediat şi a început să meargă, căci avea 12 ani.

⁴³ Iesus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva de mâncare.

6

¹ Iesus a plecat de acolo şi S-a dus în oraşul Său de domiciliu . Discipolii Săi L-au urmat.

² În ziua de sabat, El a început să-i înveţe în sinagogă. Mulţi oameni L-au ascultat; ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde Îi vine aceasta? Şi ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac asemenea miracole prin mâinile Lui?

³ Oare nu este El tâmplarul, Fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui nu sunt aici, printre noi?“ Şi erau scandalizaţi de El.

⁴ Iesus însă le zicea: „Un profet nu este dispreţuit decât în oraşul lui, între rudele lui şi în casa lui“.

⁵ El n-a putut face acolo niciun miracol, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

⁶ Şi El Se mira de necredinţa lor. Iesus străbătea satele din jur şi dădea învăţătură.

⁷ Atunci El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra spiritelor necurate.

⁸ Le-a recomandat să nu ia nimic cu ei pentru călătorie, în afară de toiag, să nu aibă nici pâine, nici sac, nici bani în cingătoare,

⁹ să se încalţe cu sandale şi să nu-şi ia două cămăşi.

¹⁰ Apoi le-a zis: „Când intraţi undeva într-o casă, să rămâneţi acolo până la plecare.

¹¹ Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să vă scuturaţi praful de pe picioare ca mărturie pentru ei. [Vă spun adevărul, în ziua judecăţii, Sodoma şi Gomora vor fi tratate mai puţin sever decât acel oraş.]“

¹² Ei au plecat şi au predicat, chemând pe fiecare să-şi schimbe atitudinea.

¹³ Ei scoteau mulţi demoni, îi ungeau cu ulei pe mulţi bolnavi şi îi vindecau.

¹⁴ Regele Herod a auzit vorbindu-se despre Iesus, pentru că numele Lui devenise celebru. El zicea: „Ioan Botezătorul a înviat, şi de aceea are puterea să facă miracole“.

¹⁵ Alţii ziceau: „Este Elia“. Iar alţii ziceau: „Este un profet ca unul dintre profeţii noştri“.

¹⁶ Dar Herod, când a auzit acestea, zicea: „Acest Ioan, pe care l-am decapitat, a înviat“.

¹⁷ Într-adevăr, Herod însuşi făcuse să-l aresteze pe Ioan şi să-l pună în lanţuri în închisoare din cauza Herodiadei, soţia fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea,

¹⁸ căci Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis să fii căsătorit cu soţia fratelui tău!“

¹⁹ Herodiada avea pică pe el şi voia să-l facă să moară, dar nu putea,

²⁰ căci Herod se temea de Ioan, ştiind că era un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Şi auzindu-l, era adesea nedumerit, şi îl asculta cu plăcere.

²¹ Totuşi, a venit o zi favorabilă, când Herod, pentru aniversarea sa, a dat un banchet pentru demnitarii lui, pentru comandanţii militari şi pentru notabilităţile din Galileea.

²² Fiica Herodiadei a intrat în sală, a dansat şi le-a plăcut lui Herod şi invitaţilor săi. Regele i-a zis fetei: „Cere-mi ce vrei, şi-ţi voi da!“

²³ El a adăugat cu un jurământ: „Îţi voi da ce-mi vei cere, chiar dacă ar fi jumătate din regatul meu“.

²⁴ Ea a ieşit şi a zis mamei ei: „Ce să cer?“ Mama ei i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul“.

²⁵ Ea s-a grăbit să intre imediat la rege şi i-a făcut această cerere: „Vreau să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul“.

²⁶ Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor şi a invitaţilor, n-a vrut s-o refuze.

²⁷ El a trimis pe loc o gardă de corp cu ordinul de a-i aduce capul lui Ioan Botezătorul. Garda s-a dus şi l-a decapitat pe Ioan în închisoare,

²⁸ i-a adus capul pe o farfurie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.

²⁹ Când discipolii lui au aflat această veste, au venit să-i ia corpul şi l-au pus într-un mormânt.

³⁰ Apostolii s-au adunat lângă Iesus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.

³¹ Iesus le-a zis: „Haideţi la o parte într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin“. Într-adevăr, multă lume venea şi pleca, şi ei nu avuseseră timp nici măcar să mănânce.

³² Au plecat cu barca spre un loc pustiu, la o parte.

³³ Mulţi oameni i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că din toate oraşele au alergat pe jos şi au ajuns acolo înaintea lor.

³⁴ Când a coborât din barcă, Iesus a văzut o mare mulţime şi S-a umplut de compătimire pentru ea, căci era ca nişte oi care nu au păstor, şi a început s-o înveţe multe lucruri.

³⁵ Se făcuse deja foarte târziu, aşa că discipolii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi e deja târziu.

³⁶ Dă-le drumul să se ducă la ţară şi prin satele din jur ca să-şi cumpere ceva de mâncare“.

³⁷ Iesus le-a răspuns: „Daţi-le voi de mâncare!“ Dar ei I-au zis: „Să ne ducem să cumpărăm pâine de 200 de monede de argint şi să le dăm să mănânce?“

³⁸ El le-a zis: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!“ După ce au aflat, I-au răspuns: „Cinci, şi doi peşti“.

³⁹ Atunci El le-a ordonat să-i facă pe toţi să se aşeze în grupuri pe iarbă;

⁴⁰ ei s-au aşezat în grupuri de câte 100 şi de câte 50.

⁴¹ El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi a rostit rugăciunea de benedicţie. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor Lui, ca ei să le împartă mulţimii. A împărţit tuturor şi cei doi peşti.

⁴² Toţi au mâncat şi s-au săturat,

⁴³ şi s-au adunat 12 coşuri pline cu bucăţile de pâine şi cu ce rămăsese din peşti.

⁴⁴ Cei care mâncaseră [pâinile] erau în număr de 5.000 de bărbaţi.

⁴⁵ Îndată după aceea, El i-a obligat pe discipolii Săi să se suie în barcă şi să-L preceadă pe malul celălalt, spre Betsaida, în timp ce El va da drumul mulţimii.

⁴⁶ După ce Şi-a luat rămas-bun de la ea, S-a dus pe munte să Se roage.

⁴⁷ Se înserase când barca a ajuns în mijlocul mării, iar Iesus Se afla singur pe uscat.

⁴⁸ El a văzut că se chinuiau cu vâslitul, căci vântul le sufla din faţă. Spre sfârşitul nopţii, S-a dus la ei umblând pe mare şi voia să-i depăşească.

⁴⁹ Când L-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o fantomă şi au ţipat,

⁵⁰ căci toţi Îl vedeau, şi s-au speriat. Iesus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Liniştiţi-vă, Eu sunt! Nu vă temeţi!“

⁵¹ Apoi S-a suit lângă ei în barcă, iar vântul s-a potolit. Ei erau peste măsură de surprinşi [şi miraţi],

⁵² căci nu înţeleseseră miracolul cu pâinile, întrucât inima le era împietrită.

⁵³ După ce au traversat marea, au ajuns în regiunea Ghenezaret şi au ancorat acolo.

⁵⁴ De îndată ce au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut pe Iesus,

⁵⁵ au străbătut tot ţinutul din jur şi au început să-i aducă pe bolnavi pe tărgi acolo unde auzeau că Se afla El.

⁵⁶ Şi oriunde ajungea El, în sate, în oraşe sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi Îl rugau să-i lase să-I atingă doar marginea hainei. Toţi cei care-L atingeau se însănătoşeau.

7

¹ Fariseii şi câţiva specialişti în Lege, veniţi de la Ierusalem, S-au adunat lângă Iesus.

² I-au văzut pe câţiva dintre discipolii Lui luând masa cu mâinile necurate, adică nespălate.

³ – Ori, fariseii şi toţi evreii nu mănâncă fără să-şi fi spălat cu grijă mâinile, conform tradiţiei prezbiterilor,

⁴ iar când se întorc din piaţa publică nu mănâncă dacă nu s-au spălat. Ei ţin încă multe alte tradiţii, cum ar fi spălarea paharelor, urcioarelor, vaselor de bronz [şi paturilor].

⁵ Atunci fariseii şi specialiştii în Lege L-au întrebat: „De ce discipolii Tăi nu respectă tradiţia prezbiterilor, ci iau masa cu mâinile nespălate?“

⁶ Iesus le-a răspuns: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: Acest popor Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

⁷ În zadar Mă venerează ei, dând nişte învăţături care sunt porunci omeneşti.

⁸ Voi abandonaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia oamenilor, [căci spălaţi oalele, paharele şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare]“.

⁹ El le-a mai zis: „Voi respingeţi foarte bine porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi tradiţia voastră.

¹⁰ Într-adevăr, Moise a spus: Onorează-ţi tatăl şi mama! şi: Cine îşi va blestema tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea!

¹¹ Dar voi ziceţi: «Dacă un om spune tatălui sau mamei sale: Lucrurile cu care te-aş putea ajuta sunt korban», adică o ofrandă lui Dumnezeu,

¹² nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau mama lui.

¹³ Voi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră pe care aţi transmis-o şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare“.

¹⁴ Iesus a chemat din nou mulţimea şi i-a zis: „Ascultaţi-Mă cu toţii şi înţelegeţi!

¹⁵ Nu există nimic în exteriorul omului care să-l poată pângări, pătrunzând în el, ci ceea ce iese din om îl pângăreşte“.

¹⁶ [Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!]

¹⁷ Când a intrat în casă, departe de mulţime, discipolii Lui L-au întrebat cu privire la această parabolă.

¹⁸ El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de lipsiţi de pricepere? Nu înţelegeţi că nimic din ceea ce intră în om din exterior nu-l poate pângări?

¹⁹ Într-adevăr, nu intră în inima lui, ci în stomac, apoi este evacuat în toaletă“. El declara astfel că toate alimentele sunt curate.

²⁰ El a mai zis: „Ceea ce iese din om îl pângăreşte.

²¹ Într-adevăr, din interior, din inima omului ies gândurile rele, imoralitatea sexuală, furturile, omorurile,

²² adulterele, lăcomia, răutăţile, viclenia, desfrânarea, ochiul rău, blasfemia, orgoliul, nebunia.

²³ Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l pângăresc pe om“.

²⁴ Iesus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunea Tirului. El a intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni, dar n-a putut rămâne ascuns,

²⁵ căci o femeie a cărei fetiţă avea un spirit necurat a auzit vorbindu-se despre El şi a venit să se arunce la picioarele Lui.

²⁶ Această femeie era o neevreică de origine siro-feniciană. Ea L-a rugat să scoată demonul din fiica ei.

²⁷ Iesus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţeluşi!“

²⁸ Ea I-a răspuns: „Doamne, dar şi căţeluşii, sub masă, mănâncă din firimiturile copiilor“.

²⁹ Atunci El i-a zis: „Din cauza acestui cuvânt, poţi să te duci: demonul a ieşit din fii-ca ta“.

³⁰ Ea a plecat acasă şi a găsit fetiţa culcată pe pat: demonul ieşise.

³¹ Iesus a plecat din nou din regiunea Tirului şi S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, trecând prin regiunea Decapolis.

³² Au adus la El un surd, care vorbea şi greu, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste el.

³³ Iesus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui, a scuipat şi i-a atins limba.

³⁴ Apoi Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Effatha!“ adică: „Deschide-te!“

³⁵ Imediat, urechile i s-au deschis, limba i s-a dezlegat, şi el a început să vorbească corect.

³⁶ Iesus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât vorbeau ei mai mult despre aceasta.

³⁷ Plini de uimire, ei ziceau: „El face totul de minune: chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi să vorbească“.

8

¹ În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime şi nu avea ce să mănânce. Iesus i-a chemat pe discipoli şi le-a zis:

² „Sunt plin de compătimire pentru această mulţime, căci iată că de trei zile este lângă Mine şi nu are nimic de mâncare.

³ Dacă îi trimit pe oameni acasă nemâncaţi, vor leşina pe drum, căci unii dintre ei au venit de departe“.

⁴ Discipolii Săi I-au răspuns: „Dar unde s-ar putea găsi destule pâini în acest loc pustiu ca să sature atâţia oameni?“

⁵ Iesus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Ei I-au răspuns: „Şapte“.

⁶ Atunci El a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ, a luat cele şapte pâini şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat discipolilor Lui ca să le împartă, iar ei le-au împărţit mulţimii.

⁷ Aveau şi câţiva peştişori; Iesus i-a binecuvântat şi i-a dat şi pe aceştia să fie împărţiţi.

⁸ Ei au mâncat şi s-au săturat, şi au dus şapte coşuri pline cu surplusul de bucăţi.

⁹ Cei care mâncaseră erau cam 4.000. Pe urmă Iesus i-a lăsat să plece.

¹⁰ El S-a suit îndată în barcă cu discipolii Lui şi S-a dus în regiunea Dalmanuta.

¹¹ Au sosit fariseii şi au început să discute cu Iesus şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn venit din cer.

¹² Iesus a suspinat adânc în spiritul Său şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Vă spun adevărul, acestei generaţii nu i se va da niciun semn“.

¹³ Apoi i-a părăsit şi S-a suit în barcă ca să treacă pe celălalt mal.

¹⁴ Discipolii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o singură pâine.

¹⁵ Şi El îi avertiza, zicând: „Atenţie, feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Herod!“

¹⁶ Discipolii au început să discute între ei [şi ziceau]: „Pentru că nu avem pâini“.

¹⁷ Iesus, ştiind lucrul acesta, le-a zis: „De ce discutaţi între voi despre faptul că nu aveţi pâini? Nu înţelegeţi şi nu vă daţi încă seama? Aveţi inima împietrită?

¹⁸ Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Nu vă amintiţi?

¹⁹ Când am frânt cele cinci pâini pentru cei 5.000, câte coşuri pline cu bucăţi aţi dus?“ Ei au răspuns: „Douăsprezece“.

²⁰ „Şi când am frânt cele şapte pâini pentru cei 4.000, câte coşuri pline cu bucăţi aţi dus?“ Ei au răspuns: „Şapte“.

²¹ Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?“

²² Ei s-au dus la Betsaida; I-au adus lui Iesus un orb şi L-au rugat să-l atingă.

²³ El a luat orbul de mână şi l-a dus afară din sat; apoi i-a pus salivă pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?“

²⁴ El a privit şi i-a răspuns: „Zăresc oamenii, îi văd ca nişte copaci care umblă“.

²⁵ Iesus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii lui, şi când orbul a privit fix, a fost vindecat şi a văzut totul clar.

²⁶ Atunci Iesus l-a trimis acasă spunându-i: „Să nu intri în sat [şi să nu spui nimănui]!“

²⁷ Iesus S-a dus cu discipolii Lui în satele vecine cu Cezareea lui Filip. Pe drum, le-a pus această întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?“

²⁸ Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul, şi alţii: Elia, iar alţii: unul dintre profeţi“.

²⁹ El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Petru I-a răspuns: „Tu eşti Mesia“.

³⁰ Iesus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui despre El.

³¹ Şi El a început să-i înveţe că trebuia ca Fiul Omului să sufere mult, să fie respins de prezbiteri, de preoţii principali şi de specialiştii în Lege, să fie dat la moarte, iar după trei zile să învie.

³² Le vorbea deschis despre aceasta. Atunci Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.

³³ Dar Iesus, întorcându-Se şi privindu-Şi discipolii, l-a mustrat pe Petru, zicând: „Pleacă din calea Mea, Satan, căci nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la ale oamenilor!“

³⁴ Apoi El a chemat mulţimea şi pe discipolii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să renunţe la sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze!

³⁵ Într-adevăr, cine va vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cine o va pierde din cauza Mea şi a Veştii Bune o va salva.

³⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă îşi pierde sufletul?

³⁷ Ce ar da un om în schimbul sufletului său?

³⁸ Într-adevăr, de cel căruia îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele în mijlocul acestei generaţii adultere şi păcătoase, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său cu îngerii sfinţi“.

9

¹ El le-a mai zis: „Vă spun adevărul, sunt câţiva aici care nu vor muri până când nu vor vedea Regatul lui Dumnezeu venind cu putere“.

² După şase zile, Iesus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-a dus pe un munte înalt, doar ei singuri. El S-a transfigurat înaintea lor;

³ hainele Lui au devenit strălucitoare şi de o asemenea albeaţă, cum nimeni de pe pământ nu le-ar putea albi aşa.

⁴ Le-au apărut Elia şi Moise; ei stăteau de vorbă cu Iesus.

⁵ Petru a luat cuvântul şi I-a zis lui Iesus: „Învăţătorule, este bine să fim aici. Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Elia“.

⁶ Nu ştia ce să zică, căci erau înfricoşaţi.

⁷ Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit o voce: „Acesta este Fiul Meu iubit: să ascultaţi de El!“

⁸ Ei s-au uitat imediat în jur şi nu L-au mai văzut decât pe Iesus.

⁹ În timp ce coborau de pe munte, Iesus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până când Fiul Omului nu va învia.

¹⁰ Ei au păstrat în ei aceste cuvinte, întrebându-se între ei ce însemna a învia.

¹¹ Apoi I-au pus această întrebare: „De ce spun specialiştii în Lege că mai întâi trebuie să vină Elia?“

¹² El le-a răspuns: „Elia trebuie să vină mai întâi pentru a restabili toate lucrurile; şi oare de ce este scris, cu privire la Fiul Omului, că trebuie să sufere mult şi să fie dispreţuit?

¹³ Dar Eu vă spun: Elia a venit deja, şi ei s-au purtat cu el cum au vrut, conform cu ce este scris despre el“.

¹⁴ Când au ajuns la discipoli, au văzut în jurul lor o mulţime mare şi pe nişte specialişti în Lege care discutau cu ei.

¹⁵ De îndată ce oamenii L-au văzut pe Iesus, au fost surprinşi şi au alergat spre El ca să-L salute.

¹⁶ El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu ei?“

¹⁷ Un om din mulţime I-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu care are un spirit mut.

¹⁸ Oriunde pune spiritul stăpânire pe el, îl trânteşte la pământ; copilul face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte cu totul. I-am rugat pe discipolii Tăi să scoată spiritul, dar n-au putut“.

¹⁹ Iesus le-a zis: „Generaţie necredincioasă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suporta? Aduceţi-l la Mine!“

²⁰ Şi ei l-au adus la El. Imediat ce spiritul L-a văzut pe Iesus, l-a trântit la pământ pe copil, care se rostogolea în convulsii şi făcea spume la gură.

²¹ Iesus l-a întrebat pe tată: „De cât timp i se întâmplă aşa?“ El I-a răspuns: „Din copilărie.

²² Şi adesea l-a aruncat în foc şi în apă, ca să-l facă să moară… Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi!“

²³ Iesus i-a zis: „«Dacă poţi!» Totul este posibil pentru cel care crede!“

²⁴ Imediat tatăl copilului a strigat [în lacrimi]: „Cred, [Doamne]! Vino în ajutorul necredinţei mele!“

²⁵ Văzând că mulţimea se îngrămădeşte, Iesus a mustrat spiritul necurat, zicându-i: „Spirit mut şi surd, îţi ordon: ieşi din acest copil şi nu mai intra în el!“

²⁶ Spiritul a ieşit din copil scoţând strigăte şi scuturându-l foarte tare. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că murise,

²⁷ dar Iesus l-a luat de mână, l-a ridicat, şi el a stat în picioare.

²⁸ Când Iesus a intrat în casă, discipolii Săi L-au întrebat în particular: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“

²⁹ El le-a zis: „Acest soi nu poate ieşi decât prin rugăciune [şi prin post]“.

³⁰ Ei au plecat de acolo şi au traversat Galileea. Iesus nu voia să se ştie lucrul acesta,

³¹ căci îi învăţa pe discipolii Săi şi le zicea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor, iar ei Îl vor face să moară şi, la trei zile după ce-L vor fi ucis, va învia“.

³² Dar ei n-au înţeles aceste cuvinte şi se temeau să-L întrebe.

³³ Ei au ajuns în Capernaum. Pe când era în casă, Iesus i-a întrebat: „Despre ce discutaţi pe drum?“

³⁴ Dar ei tăceau, căci pe drum discutaseră între ei ca să ştie cine era cel mai mare.

³⁵ Atunci El S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, va fi cel din urmă dintre toţi şi servitorul tuturor“.

³⁶ A luat un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi, după ce l-a luat în braţe, le-a spus:

³⁷ „Cine primeşte în numele Meu pe vreunul dintre aceşti copilaşi, pe Mine Mă primeşte, iar cine Mă primeşte pe Mine nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine“.

³⁸ Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău şi l-am împiedicat, pentru că nu ne urma“.

³⁹ Iesus a răspuns: „Nu-l împiedicaţi, pentru că nimeni nu poate să facă un miracol în numele Meu şi imediat după aceea să spună lucruri rele despre Mine.

⁴⁰ Într-adevăr, cine nu este împotriva noastră este pentru noi.

⁴¹ Iar cel care vă va da să beţi un pahar de apă în numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, vă spun adevărul, nu-şi va pierde răsplata.

⁴² Dar dacă cineva îl face să se poticnească pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

⁴³ Dacă mâna ta te face să păcătuieşti, taie-o, căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung decât să ai două mâini şi să ajungi în iad, în focul care nu se stinge,

⁴⁴ [acolo unde viermele nu moare şi focul nu se stinge ].

⁴⁵ Şi dacă piciorul tău te face să păcătuieşti, taie-l, căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop decât să ai două picioare şi să fii aruncat în iad, [în focul care nu se stinge,

⁴⁶ acolo unde viermele nu moare şi focul nu se stinge].

⁴⁷ Şi dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l. Este mai bine pentru tine să intri în Regatul lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în iad,

⁴⁸ acolo unde viermele nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁹ Într-adevăr, orice om va fi sărat cu foc [şi orice sacrificiu va fi sărat cu sare].

⁵⁰ Sarea este un lucru bun, dar dacă îşi pierde gustul, cum i-l veţi da înapoi? Să aveţi sare în voi înşivă şi să fiţi în pace unii cu alţii“.

10

¹ Iesus a plecat de acolo şi s-a dus în regiunea Iudeei şi dincolo de Iordan. Mulţimea s-a adunat din nou lângă El şi, după cum avea obiceiul, a început s-o înveţe.

² Nişte farisei au venit şi, ca să-I întindă o capcană, L-au întrebat dacă îi e permis unui bărbat să divorţeze de soţia lui.

³ El a răspuns: „Ce v-a poruncit Moise?“

⁴ Ei I-au zis: „Moise ne-a permis să scriem un certificat de divorţ şi să ne lăsăm soţia să plece “.

⁵ Iesus le-a zis: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris Moise această poruncă.

⁶ Dar, la începutul creaţiei, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască;

⁷ de aceea, un om îşi va părăsi tatăl şi mama [şi se va uni cu soţia lui],

⁸ iar cei doi vor fi una. Astfel, ei nu mai sunt doi, ci una.

⁹ Omul să nu despartă deci ce a unit Dumnezeu prin căsătorie“.

¹⁰ În casă, discipolii L-au întrebat încă o dată cu privire la aceasta.

¹¹ El le-a zis: „Dacă cineva divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter faţă de ea,

¹² şi dacă o femeie divorţează de soţul ei şi se căsătoreşte cu altul, comite adulter“.

¹³ Nişte oameni au adus la El nişte copilaşi ca să-I atingă, dar discipolii le făceau reproşuri.

¹⁴ Văzând aceasta, Iesus S-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i împiedicaţi, căci Regatul lui Dumnezeu este pentru cei care le seamănă.

¹⁵ Vă spun adevărul, cine nu primeşte Regatul lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în el“.

¹⁶ Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat punându-Şi mâinile peste ei.

¹⁷ În timp ce Iesus pornea la drum, un om a alergat, s-a pus în genunchi în faţa Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac pentru a moşteni viaţa eternă?“

¹⁸ Iesus i-a zis: „De ce Mă numeşti «bun»? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu.

¹⁹ Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu depui mărturie falsă, să nu faci rău nimănui, onorează-ţi tatăl şi mama “.

²⁰ El I-a răspuns: „Învăţătorule, am respectat toate acestea încă din tinereţe“.

²¹ După ce Iesus l-a privit, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: du-te şi vinde tot ce ai, dă săracilor, şi vei avea o comoară în cer; apoi vino, [ia-ţi crucea] şi urmează-Mă!“

²² Dar faţa lui s-a posomorât când a auzit acest cuvânt şi a plecat foarte trist, căci avea o mare avere.

²³ Privind în jurul Lui, Iesus a zis discipolilor Săi: „Ce greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Regatul lui Dumnezeu!“

²⁴ Discipolii s-au înfricoşat de cuvintele Lui, dar Iesus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, ce greu se intră în Regatul lui Dumnezeu!

²⁵ Este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un om bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu“.

²⁶ Ei au rămas cu totul uluiţi şi-şi ziceau: „Şi atunci cine poate fi salvat?“

²⁷ Iesus i-a privit şi le-a zis: „Acest lucru este imposibil pentru oameni, dar nu şi pentru Dumnezeu, căci la Dumnezeu totul e posibil“.

²⁸ Petru a început să-I zică: „Uite, noi am lăsat totul şi Te-am urmat“.

²⁹ Iesus a răspuns: „Vă spun adevărul, nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau fraţii sau surorile sau mama sau tatăl sau copiii sau ogoarele din cauza Mea şi din cauza Veştii Bune

³⁰ şi care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în timpul acesta, case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare, cu persecuţii, iar în lumea viitoare viaţa eternă.

³¹ Mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi dintre cei din urmă vor fi cei dintâi“.

³² Ei erau pe drumul care urcă spre Ierusalem, şi Iesus mergea înaintea discipolilor. Ei erau înfricoşaţi, iar cei care-L urmau se temeau. Iesus i-a luat din nou cu Sine pe cei doisprezece şi a început să le spună ce avea să I se întâmple:

³³ „Acum mergem la Ierusalem, şi Fiul Omului va fi dat în mâinile preoţilor principali şi specialiştilor în Lege. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da în mâinile neevreilor.

³⁴ Ei îşi vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor ucide, iar după trei zile El va învia“.

³⁵ Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedei, s-au apropiat de Iesus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să faci pentru noi ce-Ţi vom cere“.

³⁶ El le-a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?“

³⁷ Ei I-au zis: „Fă ca unul dintre noi să stea la dreapta Ta, iar celălalt la stânga Ta când vei fi în glorie“.

³⁸ Iesus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care îl voi bea Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu?“

³⁹ Ei au zis: „Putem“. Iesus le-a răspuns: „Veţi bea într-adevăr paharul pe care-l voi bea Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu.

⁴⁰ Cât despre faptul de a sta la dreapta Mea sau la stânga Mea, acesta nu depinde de Mine şi nu va fi dat decât celor pentru care este pregătit“.

⁴¹ Când au auzit ceilalţi zece acest lucru au început să se indigneze pe Iacob şi pe Ioan.

⁴² Iesus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că cei consideraţi conducători ai naţiunilor domină peste ele, iar cei mari ai lor le ţin sub puterea lor.

⁴³ Nu aşa este între voi, dar dacă cineva vrea să fie mare între voi va fi servitorul vostru,

⁴⁴ iar dacă cineva vrea să fie cel dintâi între voi va fi sclavul tuturor.

⁴⁵ Într-adevăr, Fiul Omului n-a venit ca să fie servit, ci ca să servească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi“.

⁴⁶ Ei au ajuns la Ierihon. Când Iesus a ieşit din oraş împreună cu discipolii Lui şi cu o mulţime destul de mare, Bartimeu, fiul orb al lui Timeu, şedea pe marginea drumului şi cerşea.

⁴⁷ El a auzit că era Iesus din Nazaret şi a început să strige: „Fiule al lui David , Iesuse, ai milă de mine!“

⁴⁸ Mulţi îl mustrau ca să-l facă să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiule al lui David, ai milă de mine!“

⁴⁹ Iesus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!“ Ei l-au chemat pe orb, zicându-i: „Curaj! Ridică-te, te cheamă!“

⁵⁰ Orbul şi-a aruncat haina şi, sculându-se dintr-o săritură, a venit spre Iesus.

⁵¹ Iesus a luat cuvântul şi I-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?“ Orbul I-a răspuns: „Învăţătorul meu, să-mi recapăt vederea!“

⁵² Şi Iesus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a salvat“. Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Iesus pe drum.

11

¹ Când s-au apropiat de Ierusalem, aproape de Betfaghe şi de Betania, spre Muntele Măslinilor, Iesus i-a trimis pe doi dintre discipolii Săi

² spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră, şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi legat un măgăruş care nu a fost încălecat niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

³ Şi dacă vă va întreba cineva: «De ce faceţi aceasta?», să răspundeţi: «Domnul are nevoie de el şi îl va trimite imediat înapoi aici»“.

⁴ Discipolii au plecat; au găsit măgăruşul legat lângă o poartă, afară în stradă, şi l-au dezlegat.

⁵ Câţiva dintre cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul?“

⁶ Ei au răspuns aşa cum le spusese Iesus, şi ei i-au lăsat s-o facă.

⁷ Au adus măgăruşul la Iesus, şi-au pus hainele pe el, şi Iesus a încălecat.

⁸ Mulţi îşi întindeau hainele pe drum, iar alţii ramuri tăiate de pe câmp.

⁹ Cei care mergeau înaintea lui Iesus şi cei care Îl urmau strigau: „Osana! Binecuvântat să fie Cel care vine în numele Domnului!

¹⁰ Binecuvântat să fie regatul care vine [în numele Domnului], regatul lui David, tatăl nostru! Osana în locurile preaînalte!“

¹¹ Iesus a intrat în Ierusalem şi S-a dus la templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile din jur, cum era deja târziu, a ieşit ca să Se ducă în Betania împreună cu cei doisprezece.

¹² A doua zi, după ce a ieşit din Betania, lui Iesus I s-a făcut foame.

¹³ A zărit de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el, dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, căci nu era încă timpul smochinelor.

¹⁴ Atunci Iesus a luat cuvântul şi a zis smochinului: „Niciodată să nu mai mănânce cineva din rodul tău!“ Şi discipolii Săi L-au auzit.

¹⁵ Ei au ajuns la Ierusalem, şi Iesus a intrat în templu. A început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.

¹⁶ Nu lăsa pe nimeni să transporte un obiect prin templu

¹⁷ şi îi învăţa, zicând: „Oare nu este scris: Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate naţiunile ? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari“.

¹⁸ Preoţii principali şi specialiştii în Lege L-au auzit şi căutau mijloacele de a-L ucide, pentru că se temeau de El, căci toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.

¹⁹ Când s-a înserat, Iesus a ieşit din oraş.

²⁰ A doua zi dimineaţă, trecând pe acolo, discipolii au văzut smochinul: el era uscat până la rădăcini.

²¹ Amintindu-şi de cele întâmplate, Petru I-a zis: „Învăţătorule, priveşte, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!“

²² Iesus i-a răspuns, zicând: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

²³ Vă spun adevărul, dacă cineva ar spune acestui munte: «Ridică-te şi aruncă-te în mare!» şi nu ar avea îndoieli în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, va vedea întâmplându-se lucrul acela.

²⁴ De aceea vă spun: tot ce veţi cere în rugăciune să credeţi că aţi primit, şi vi se va da.

²⁵ Şi când staţi în picioare ca să vă rugaţi, să iertaţi dacă aveţi ceva contra cuiva, indiferent ce aţi avea împotriva lui, pentru ca Tatăl vostru ceresc să vă ierte şi greşelile voastre.

²⁶ [Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru ceresc nu vă va ierta greşelile voastre.]“

²⁷ Ei s-au dus din nou în Ierusalem şi, în timp ce Iesus Se plimba în templu, preoţii principali, specialiştii în Lege şi prezbiterii au venit spre El

²⁸ şi I-au zis: „Prin ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat autoritatea de a le face?“

²⁹ Iesus le-a răspuns: „Vă voi pune [şi Eu] o întrebare; răspundeţi-Mi, şi vă voi spune prin ce autoritate fac aceste lucruri.

³⁰ Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“

³¹ Dar ei vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?»,

³² iar dacă răspundem: «De la oameni…»“ Ei se temeau de mulţime, căci toţi îl considerau pe Ioan cu adevărat un profet.

³³ Atunci I-au răspuns lui Iesus: „Nu ştim“. Iesus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune prin ce autoritate fac aceste lucruri“.

12

¹ Iesus a început apoi să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn; apoi a arendat-o unor viticultori şi a părăsit ţara.

² Când a venit timpul, a trimis la viticultori un sclav, ca să ia de la ei o parte din rodul viei.

³ Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

⁴ Din nou a trimis la ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au lovit la cap şi l-au dezonorat.

⁵ A trimis apoi un altul, dar pe acesta l-au ucis, şi apoi încă mulţi alţii, însă pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au ucis.

⁶ El mai avea un fiu iubit; l-a trimis cel din urmă la ei, zicând: «Vor avea respect pentru fiul meu».

⁷ Dar aceşti viticultori şi-au zis între ei: «Iată moştenitorul! Haideţi să-l ucidem, şi moştenirea va fi a noastră!»

⁸ L-au ucis şi l-au aruncat afară din vie.

⁹ Ce va face deci stăpânul viei? Va veni şi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora.

¹⁰ Oare n-aţi citit acest cuvânt din Scriptură? Piatra pe care au respins-o cei ce construiau a devenit piatra unghiulară;

¹¹ este lucrarea Domnului şi e o minune în ochii noştri.

¹² Ei căutau să-L aresteze, dar se temeau de mulţime. Ei înţeleseseră că pentru ei a spus Iesus această parabolă. Ei L-au lăsat atunci şi au plecat.

¹³ I-au trimis la Iesus pe câţiva farisei şi herodieni ca să-L prindă în cursă prin cuvintele Sale.

¹⁴ Ei au venit să-I spună: „Învăţătorule, ştim că vorbele Tale sunt adevărate şi că nu Te laşi influenţat de nimeni, căci nu Te uiţi la înfăţişarea oamenilor şi îi înveţi calea lui Dumnezeu în tot adevărul. Este permis să plătim impozit împăratului sau nu?“

¹⁵ Dar Iesus, cunoscându-le ipocrizia, le-a răspuns: „De ce Îmi întindeţi o cursă? Aduceţi-Mi o monedă ca s-o văd“.

¹⁶ Ei I-au adus una, şi Iesus i-a întrebat: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia?“ Ei au răspuns: „Ale împăratului“.

¹⁷ Atunci El le-a zis: „Daţi deci împăratului ce este al împăratului, iar lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!“ Ei erau foarte miraţi de El.

¹⁸ Saduceii , care spun că nu există înviere, au venit la El şi L-au întrebat:

¹⁹ „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă un om moare şi lasă după el o soţie fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva şi să dea un urmaş fratelui său.

²⁰ Au fost şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă urmaşi.

²¹ Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar a murit şi el fără urmaşi. La fel s-a întâmplat şi cu al treilea,

²² şi niciunul dintre cei şapte n-a lăsat urmaşi. După ei toţi a murit şi femeia.

²³ La înviere a cui soţie va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie“.

²⁴ Iesus le-a răspuns: „Oare nu greşiţi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

²⁵ Într-adevăr, la înviere oamenii nu se vor căsători, ci vor fi ca îngerii din cer.

²⁶ În ce priveşte învierea morţilor, n-aţi citit în cartea lui Moise, în episodul cu tufişul, ce i-a zis Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob ?

²⁷ Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Aici greşiţi foarte mult“.

²⁸ Unul dintre specialiştii în Lege, care îi auzise discutând, a văzut că Iesus răspunsese bine saduceilor. S-a apropiat de El şi L-a întrebat: „Care e cea dintâi dintre toate poruncile?“

²⁹ Iesus i-a răspuns: „Cea dintâi este: Ascultă, Israele, Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn

³⁰ şi: să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată gândirea ta şi cu toată puterea ta.

³¹ Iat-o pe doua: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi! Nu există altă poruncă mai mare decât acestea“.

³² Specialistul în Lege I-a zis: „Bine, Învăţătorule, este adevărat ce ai zis, şi anume că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul în afară de El

³³ şi că a-L iubi din toată inima, cu toată priceperea, [cu tot sufletul] şi cu toată puterea, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât ofrandele arse şi toate sacrificiile“.

³⁴ Văzând că I-a răspuns cu inteligenţă, Iesus i-a zis: „Tu nu eşti departe de Regatul lui Dumnezeu“. Şi nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.

³⁵ În timp ce dădea învăţătură în templu, Iesus a spus: „Cum de zic specialiştii în Lege că Mesia este Fiul lui David ?

³⁶ David însuşi, prin Spiritul Sfânt, a zis: Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, până când am făcut din duşmanii Tăi scăunelul Tău de picioare!»

³⁷ David însuşi Îl numeşte Domn. Cum poate atunci să fie Fiul său?“ Şi o mare mulţime Îl asculta cu plăcere.

³⁸ În învăţătura Lui, El spunea: „Atenţie la specialiştii în Lege, cărora le place să umble îmbrăcaţi în robe lungi şi să fie salutaţi în pieţele publice!

³⁹ Ei caută locurile de onoare în sinagogi şi cele mai bune locuri la ospeţe,

⁴⁰ jefuiesc văduvele de bunurile lor, în timp ce fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Ei vor fi judecaţi mai sever“.

⁴¹ Iesus şedea în faţa cutiei cu ofrande şi privea cum mulţimea arunca bani în ea. Mulţi bogaţi aruncau mult.

⁴² A venit şi o văduvă săracă; ea a aruncat două monede mici, care făceau o sumă foarte mică.

⁴³ Atunci Iesus i-a chemat pe discipolii Lui şi le-a zis: „Vă spun adevărul, această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei care au aruncat în cutie,

⁴⁴ căci toţi au dat din bogăţia lor, dar ea, din sărăcia ei, a dat totul, tot ce avea ca să trăiască“.

13

¹ După ce Iesus a ieşit din templu, unul dintre discipolii Lui I-a zis: „Învăţătorule, uite ce pietre şi ce construcţii!“

² Iesus i-a răspuns: „Vezi aceste construcţii mari? Nu va rămâne piatră pe piatră, totul va fi distrus“.

³ Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, în faţa templului. Petru, Iacob, Ioan şi Andrei L-au întrebat în particular:

⁴ „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi după care semn se va recunoaşte că vor avea loc toate aceste evenimente!“

⁵ Iesus a început atunci să le spună: „Fiţi atenţi să nu vă înşele nimeni!

⁶ Vor veni mulţi sub numele Meu şi vor zice: «Eu sunt!» Şi vor înşela pe mulţi.

⁷ Când veţi auzi vorbindu-se despre războaie şi ameninţări de război, să nu vă lăsaţi înspăimântaţi, căci trebuie să se întâmple aceste lucruri, dar încă nu va fi sfârşitul.

⁸ O naţiune se va ridica contra unei naţiuni şi un regat contra unui regat, în diverse locuri vor fi cutremure, va fi foamete [şi tulburări]. Acesta va fi începutul durerilor.

⁹ Fiţi atenţi la voi înşivă! Vă vor da pe mâna tribunalelor şi veţi fi bătuţi în sinagogi, veţi fi duşi în faţa guvernatorilor şi în faţa regilor din cauza Mea, ca să depuneţi mărturie în faţa lor.

¹⁰ Mai întâi trebuie ca Vestea Bună să fie proclamată tuturor naţiunilor.

¹¹ Când veţi fi arestaţi şi duşi la judecată, să nu vă îngrijoraţi dinainte de ceea ce veţi zice, ci spuneţi ce vi se va da chiar atunci. Într-adevăr, nu voi veţi vorbi, ci Spiritul Sfânt.

¹² Fratele îl va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor ridica împotriva părinţilor lor şi îi vor da la moarte.

¹³ Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui Meu, dar cine va persevera până la sfârşit va fi salvat.

¹⁴ Când veţi vedea scârboşenia devastării stând acolo unde nu trebuie să fie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munţi,

¹⁵ cine va fi pe terasă să nu coboare şi să nu intre în casă ca să ia ceva,

¹⁶ iar cine va fi pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.

¹⁷ Vai de femeile care în zilele acelea vor fi însărcinate sau vor alăpta!

¹⁸ Rugaţi-vă ca aceste lucruri să nu se întâmple iarna!

¹⁹ Căci în acele zile strâmtorarea va fi aşa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii pe care a creat-o Dumnezeu şi până acum, şi nici nu va mai fi.

²⁰ Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat acele zile, nimeni n-ar fi salvat, dar El le-a scurtat din cauza celor aleşi, pe care El i-a ales.

²¹ Dacă vă va zice cineva atunci: «Mesia este aici» sau: «Este acolo», să nu credeţi,

²² căci vor apărea mesii falşi şi profeţi falşi; ei vor face semne miraculoase şi minuni, ca să-i înşele, dacă ar fi posibil, [chiar şi] pe cei aleşi.

²³ Voi să fiţi vigilenţi; v-am anunţat totul dinainte.

²⁴ Dar în zilele acelea, după acest timp de strâmtorare, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina,

²⁵ stelele vor cădea din cer, iar puterile cereşti vor fi zguduite.

²⁶ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu multă putere şi glorie.

²⁷ El Îşi va trimite îngerii şi îi va aduna pe cei pe care i-a ales din cele patru colţuri ale lumii, de la marginea pământului până la marginea cerului.

²⁸ Luaţi învăţătură din parabola smochinului: de îndată ce ramurile lui devin fragede şi cresc frunzele, ştiţi că vara este aproape.

²⁹ La fel, când veţi vedea că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, e la uşă.

³⁰ Vă spun adevărul, această generaţie nu va trece până când nu se vor întâmpla toate acestea.

³¹ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

³² Cât despre ziua sau ora aceea, nu le cunoaşte nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci doar Tatăl.

³³ Aveţi grijă, rămâneţi treji şi vegheaţi, căci nu ştiţi când va veni acest timp!

³⁴ Este ca şi cu acel om care pleacă într-o călătorie: îşi lasă casa, dă autoritate sclavilor săi, indică fiecăruia îndatorirea lui şi dă ordin portarului să vegheze.

³⁵ Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara sau la miezul nopţii sau la cântatul cocoşului sau dimineaţa.

³⁶ Să nu vă găsească dormind când va veni pe neaşteptate.

³⁷ Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi!“

14

¹ Sărbătoarea Paştelui şi a Pâinilor Nedospite urma să înceapă peste două zile. Preoţii principali şi specialiştii în Lege căutau mijloacele de a-L aresta pe Iesus prin viclenie şi a-L face să moară.

² Ei ziceau într-adevăr: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu fie agitaţie în popor“.

³ Când Iesus era în Betania, în casa lui Simon leprosul, şi stătea la masă, a venit o femeie cu un vas plin cu parfum de nard pur foarte scump. Ea a spart vasul şi a vărsat parfumul pe capul lui Iesus.

⁴ Unii şi-au exprimat indignarea între ei: „La ce bun să risipeşti acest parfum?

⁵ El se putea vinde cu mai mult de trei sute de monede de argint, care să fie date săracilor“, şi erau supăraţi pe ea.

⁶ Dar Iesus a zis: „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? Ea a făcut un lucru frumos pentru Mine.

⁷ Într-adevăr, pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi puteţi să le faceţi bine când vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

⁸ Ea a făcut ce a putut, Mi-a uns corpul dinainte pentru înmormântare.

⁹ Vă spun adevărul, oriunde va fi proclamată această veste bună, în toată lumea, se va vorbi şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.

¹⁰ Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoţii principali ca să li-L trădeze pe Iesus.

¹¹ Ei s-au bucurat când au auzit şi au promis să-i dea bani, aşa că Iuda căuta o ocazie favorabilă pentru a-L trăda.

¹² În prima zi a Pâinilor Nedospite, când se sacrifică mielul pascal, discipolii Săi I-au zis: „Unde vrei să ne ducem ca să-Ţi pregătim masa de Paşte ?“

¹³ El i-a trimis pe doi dintre discipolii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în oraş. Veţi întâlni un om care duce un urcior cu apă; urmaţi-l.

¹⁴ Acolo unde va intra el, spuneţi proprietarului casei: «Învăţătorul zice: Care este sala în care voi mânca Paştele cu discipolii Mei?»

¹⁵ Atunci vă va arăta la etaj o cameră mare, aranjată gata: acolo ne veţi pregăti Paştele“.

¹⁶ Discipolii Săi au plecat, au ajuns în oraş şi au găsit totul aşa cum le spusese El, şi au pregătit Paştele.

¹⁷ Când s-a făcut seară, El S-a dus acolo cu cei doisprezece.

¹⁸ În timp ce erau la masă şi mâncau, Iesus a zis: „Vă spun adevărul, unul dintre voi, care mănâncă cu Mine, Mă va trăda“.

¹⁹ Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?“

²⁰ El le-a zis: „Unul dintre cei doisprezece, cel care bagă mâna în castron cu Mine.

²¹ Fiul Omului Se va duce, după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul prin care e trădat Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru acest om să nu se fi născut“.

²² În timp ce mâncau, Iesus a luat pâine şi, după ce a rostit rugăciunea de benedicţie, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Luaţi, [mâncaţi], acesta este corpul Meu“.

²³ A luat apoi un pahar şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el.

²⁴ El le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele [noului] legământ, care este vărsat pentru mulţi.

²⁵ Vă spun adevărul, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Regatul lui Dumnezeu“.

²⁶ După ce au cântat psalmii, s-au dus pe Muntele Măslinilor.

²⁷ Iesus le-a zis: „Vă veţi poticni toţi, [în această noapte,] căci este scris: Voi lovi păstorul, şi oile vor fi împrăştiate.

²⁸ Dar, după învierea Mea, vă voi preceda în Galileea“.

²⁹ Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu n-o voi face“.

³⁰ Iesus i-a zis: „Îţi spun adevărul, astăzi, în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul de două ori, Mă vei renega de trei ori“.

³¹ Dar Petru a reluat cu mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu Te voi renega!“ Şi toţi au spus la fel.

³² S-au dus apoi într-un loc numit Ghetsemane, şi Iesus a zis discipolilor Săi: „Aşezaţi-vă aici în timp ce Mă voi ruga“.

³³ I-a luat cu El pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, şi a început să fie cuprins de spaimă şi groază.

³⁴ El le-a zis: „Sufletul Meu este întristat de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!“

³⁵ Apoi a făcut câţiva paşi, S-a aruncat pe pământ şi S-a rugat ca, dacă era posibil, ora aceea să se îndepărteze de El.

³⁶ El zicea: „Abba, Tată, pentru Tine totul este posibil. Îndepărtează de Mine acest pahar! Totuşi, nu ce vreau Eu, ci ce vrei Tu!“

³⁷ A venit la discipoli, pe care i-a găsit dormind, şi i-a zis lui Petru: „Simon, tu dormi! N-ai putut să stai treaz nici măcar o oră!

³⁸ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cedaţi ispitei! Spiritul este înflăcărat, dar carnea e slabă“.

³⁹ S-a îndepărtat din nou şi a făcut aceeaşi rugăciune.

⁴⁰ S-a întors din nou şi i-a găsit iarăşi dormind, pentru că le era foarte somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.

⁴¹ Când a venit a treia oară, le-a zis: „Dormiţi acum şi odihniţi-vă! Ajunge! A sosit ora; iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.

⁴² Sculaţi-vă, să mergem! Se apropie cel care Mă trădează“.

⁴³ Şi imediat, în timp ce El vorbea încă, a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, împreună cu o mulţime înarmată cu săbii şi ciomege trimisă de preoţii principali, de specialiştii în Lege şi de prezbiteri.

⁴⁴ Trădătorul le dăduse acest semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este. Să-L arestaţi şi să-L luaţi sub pază!“

⁴⁵ Când a venit, s-a apropiat imediat de El şi I-a zis: „Învăţătorule!“, şi L-a sărutat.

⁴⁶ Atunci ei au pus mâna pe Iesus şi L-au arestat.

⁴⁷ Unul dintre cei care se aflau acolo a scos sabia, l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

⁴⁸ Iesus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aţi venit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar?

⁴⁹ În fiecare zi eram cu voi în templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat. Însă Scripturile trebuie să se împlinească“.

⁵⁰ Atunci toţi L-au părăsit şi au fugit.

⁵¹ Un tânăr, care purta o pânză de in peste corpul gol, Îl urma pe Iesus. L-au prins şi pe el,

⁵² dar el a lăsat pânza de in în mâinile lor şi a fugit dezbrăcat.

⁵³ Pe Iesus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii principali, prezbiterii şi specialiştii în Lege.

⁵⁴ Petru Îl urma de la distanţă, până înăuntru, în curtea marelui preot. S-a aşezat împreună cu servitorii şi se încălzea la foc.

⁵⁵ Preoţii principali şi întregul sanhedrin căutau o mărturie împotriva lui Iesus pentru a-L face să moară, şi nu găseau.

⁵⁶ Mulţi depuneau într-adevăr mărturii false contra Lui, dar mărturiile nu se potriveau una cu alta.

⁵⁷ Unii s-au ridicat şi au depus împotriva Lui o mărturie falsă, spunând:

⁵⁸ „Noi L-am auzit zicând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâna omului, şi în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului»“.

⁵⁹ Dar nici măcar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturia lor.

⁶⁰ Atunci marele preot s-a ridicat în picioare în mijlocul adunării şi L-a interogat pe Iesus: „Nu răspunzi nimic la mărturia pe care o depun aceştia împotriva Ta?“

⁶¹ Dar El tăcea şi n-a răspuns nimic. Marele preot L-a interogat din nou: „Eşti Tu Mesia, Fiul Celui binecuvântat?“

⁶² Iesus a răspuns: „Eu sunt. Şi-L veţi vedea pe Fiul Omului aşezat la dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului“.

⁶³ Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?

⁶⁴ Aţi auzit blasfemia. Ce credeţi?“ Toţi L-au condamnat, declarând că merita moartea.

⁶⁵ Unii au început să-L scuipe, să-I pună un văl pe faţă şi să-L lovească cu pumnii, zicând: „Profeţeşte!“ Chiar şi servitorii Îl loveau, dându-I palme.

⁶⁶ În timp ce Petru era jos în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot.

⁶⁷ Ea l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, l-a privit şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iesus din Nazaret“.

⁶⁸ Dar el a negat, spunând: „Nu ştiu şi nu înţeleg ce spui“. Apoi a ieşit ca să se ducă spre curtea exterioară, [şi a cântat cocoşul].

⁶⁹ Servitoarea l-a văzut şi a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este dintre ei“.

⁷⁰ El a negat din nou. După puţin timp, cei care erau de faţă i-au zis lui Petru: „Cu siguranţă că eşti unul dintre ei, pentru că eşti galileean“.

⁷¹ Atunci el a început să se blesteme şi să jure: „Nu-L cunosc pe acest Om despre care vorbiţi“.

⁷² Şi imediat, pentru a doua oară, a cântat un cocoş. Petru şi-a amintit ce-i spusese Iesus: „Înainte de a cânta cocoşul de două ori, Mă vei renega de trei ori“ şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.

15

¹ Dis-de-dimineaţă, preoţii principali au ţinut sfat cu prezbiterii, specialiştii în Lege şi tot sanhedrinul. După ce L-au legat pe Iesus, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat.

² Pilat L-a interogat: „Eşti Tu Regele evreilor?“ Iesus i-a răspuns: „Este aşa cum spui“.

³ Preoţii principali au adus multe acuzaţii împotriva Lui.

⁴ Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte Te acuză ei!“

⁵ Dar Iesus n-a mai răspuns nimic, spre mirarea lui Pilat.

⁶ La fiecare sărbătoare, el le elibera un deţinut, cel pe care-l cerea poporul.

⁷ Era în închisoare unul numit Baraba cu complicii lui, pentru un omor pe care l-au comis în timpul unei răscoale.

⁸ Mulţimea s-a adunat şi a început să-i ceară lui Pilat ceea ce avea obiceiul să-i dea.

⁹ Pilat le-a răspuns: „Vreţi să vi-L eliberez pe Regele evreilor?“

¹⁰ Într-adevăr, ştia că din invidie Îl dăduseră preoţii principali în mâinile lui.

¹¹ Dar preoţii principali au stârnit mulţimea ca el să-l elibereze mai degrabă pe Baraba.

¹² Pilat a luat cuvântul şi le-a zis: „Ce vreţi atunci să fac cu Cel pe care-L numiţi Regele evreilor?“

¹³ Ei au strigat din nou: „Crucifică-L!“

¹⁴ Pilat le-a zis: „Ce rău a făcut?“ Ei au strigat şi mai tare: „Crucifică-L!“

¹⁵ Pilat voia să facă pe placul mulţimii, aşa că l-a eliberat pe Baraba, iar pe Iesus, după ce a pus să fie biciuit, L-a dat să fie crucificat.

¹⁶ Soldaţii L-au dus pe Iesus în interiorul curţii, adică în pretoriu , şi au adunat toată trupa.

¹⁷ L-au îmbrăcat cu o mantie de purpură şi I-au pus pe cap o coroană de spini pe care o împletiseră.

¹⁸ Apoi au început să-L salute: „Salut, rege al evreilor!“

¹⁹ Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau şi se puneau în genunchi ca să se prosterneze înaintea Lui.

²⁰ După ce şi-au bătut aşa joc de El, L-au dezbrăcat de mantia de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui, apoi L-au dus să-L crucifice.

²¹ Au obligat un trecător care venea de la câmp să ducă crucea lui Iesus. Era Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus.

²² L-au dus pe Iesus la locul numit Golgota, ceea ce înseamnă „locul craniului“.

²³ I-au dat [să bea] vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.

²⁴ Ei L-au crucificat, apoi şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi ca să ştie cine ce să ia.

²⁵ Era nouă dimineaţa când L-au crucificat.

²⁶ Inscripţia care arăta motivul condamnării Sale avea aceste cuvinte: „Regele evreilor“.

²⁷ Împreună cu El au crucificat şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.

²⁸ [Astfel s-a împlinit ce zice Scriptura: El a fost socotit printre criminali. ]

²⁹ Trecătorii Îl insultau, dădeau din cap şi ziceau: „Hei, Tu Cel care distrugi templul şi îl reconstruieşti în trei zile,

³⁰ salvează-Te pe Tine Însuţi, dă-Te jos de pe cruce!“

³¹ Preoţii principali şi specialiştii în Lege îşi băteau şi ei joc de El între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva.

³² Mesia, Regele Israelului, să coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei crucificaţi împreună cu El Îl insultau şi ei.

³³ La amiază s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ora trei după amiază.

³⁴ La ora trei după amiază, Iesus a strigat cu voce răsunătoare: Eli, Eli, lama sabactani? – care înseamnă Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

³⁵ Câţiva dintre cei care erau acolo, după ce L-au auzit, ziceau: „Uite că-l cheamă pe Elia“.

³⁶ Unul dintre ei a alergat şi a umplut un burete cu vin acru, apoi l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Elia să-L dea jos!“

³⁷ Dar, cu un strigăt puternic, Iesus a murit.

³⁸ Draperia din templu s-a sfâşiat în două, de sus până jos.

³⁹ Când ofiţerul roman care stătea în faţa lui Iesus [I-a auzit strigătul şi] L-a văzut cum a murit, a zis: „Acest om era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu“.

⁴⁰ Erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau Maria din Magdala, Maria, mama lui Iacob cel tânăr şi a lui Iose, precum şi Salome,

⁴¹ care Îl urmaseră şi Îl serviseră când Se afla în Galileea, şi multe alte femei care veniseră cu El la Ierusalem.

⁴² Când s-a făcut seară, pentru că era ziua pregătirii, adică ajunul sabatului,

⁴³ a venit Iosef din Arimateea. Era un membru eminent al Consiliului, care aştepta şi el Regatul lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să-i ceară corpul lui Iesus.

⁴⁴ Pilat s-a mirat că murise deja şi a trimis vorbă să vină ofiţerul ca să-l întrebe dacă Iesus murise de mult.

⁴⁵ Ofiţerul l-a asigurat de aceasta, aşa că el i-a dăruit lui Iosef corpul.

⁴⁶ Iosef a cumpărat pânză de in, L-a coborât pe Iesus de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a depus într-un mormânt scobit în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră la uşa mormântului.

⁴⁷ Maria din Magdala şi Maria mama lui Iose priveau unde Îl depuneau pe Iesus.

16

¹ După ce a trecut sabatul, Maria din Magdala, Maria mama lui Iacob şi Salome au cumpărat mirodenii ca să se ducă să-L îmbălsămeze pe Iesus.

² Duminică, ele s-au dus la mormânt dimineaţa devreme, la răsăritul soarelui.

³ Ele ziceau între ele: „Cine ne va rostogoli piatra care închide intrarea în mormânt?“

⁴ Dar, când au ridicat privirile, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită.

⁵ Ele au intrat în mormânt , au văzut un tânăr îmbrăcat cu o robă lungă, albă, şezând în partea dreaptă, şi s-au înspăimântat.

⁶ El le-a zis: „Nu vă înfricoşaţi! Voi Îl căutaţi pe Iesus din Nazaret, Cel care a fost crucificat; El a înviat, nu este aici. Iată locul unde-L depuseseră.

⁷ Dar duceţi-vă să spuneţi discipolilor Săi şi lui Petru că El vă precedă în Galileea şi că acolo Îl veţi vedea, aşa cum v-a spus!“

⁸ Ele au ieşit din mormânt şi au luat-o la fugă, căci erau cuprinse de tremur şi tulburare, şi n-au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.

⁹ [Înviat duminică dimineaţă, Iesus i-a apărut mai întâi Mariei din Magdala, din care scosese şapte demoni.

¹⁰ Ea s-a dus şi i-a anunţat pe cei care fuseseră cu El şi care erau trişti şi plângeau,

¹¹ dar când au auzit că El era viu şi că ea Îl văzuse, n-au crezut-o.

¹² După aceea, a apărut sub o altă formă la doi dintre ei care se duceau la ţară.

¹³ Şi ei s-au dus şi i-au anunţat pe ceilalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.

¹⁴ În fine, El le-a apărut celor unsprezece, pe când stăteau la masă, şi le-a reproşat necredinţa şi împietrirea inimii, pentru că nu-i crezuseră pe cei care Îl văzuseră înviat.

¹⁵ Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea ca să proclamaţi Vestea Bună întregii creaţii!

¹⁶ Cine va crede şi va fi botezat va fi salvat, dar cine nu va crede va fi condamnat.

¹⁷ Iată semnele care-i vor însoţi pe cei care vor fi crezut: în numele Meu vor scoate demoni, vor vorbi în limbi noi,

¹⁸ vor lua şerpi [în mâini], şi dacă vor bea o băutură mortală, aceasta nu le va face niciun rău; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, iar aceştia se vor face bine“.

¹⁹ După ce le-a vorbit, Domnul Iesus a fost înălţat în cer şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu.

²⁰ Ei s-au dus să predice pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi confirma Cuvântul cu semnele miraculoase care îl însoţeau.]