1

¹ Cartea genealogiei lui Iesus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham.

² Abraham a fost tatăl lui Isaac, Isaac a fost tatăl lui Iacob, Iacob a fost tatăl lui Iuda şi al fraţilor acestuia,

³ Iuda a fost tatăl lui Pereţ şi al lui Zerah (mama lor a fost Tamar), Pereţ a fost tatăl lui Heţron, Heţron a fost tatăl lui Aram,

⁴ Aram a fost tatăl lui Aminadab, Aminadab a fost tatăl lui Nahşon, Nahşon a fost tatăl lui Salmon,

⁵ Salmon a fost tatăl lui Boaz (mama lui a fost Rahab), Boaz a fost tatăl lui Obed (mama lui a fost Rut), Obed a fost tatăl lui Iese,

⁶ iar Iese a fost tatăl regelui David.

David a fost tatăl lui Solomon (mama acestuia fusese înainte soţia lui Urie),

⁷ Solomon a fost tatăl lui Roboam, Roboam a fost tatăl lui Abiia, Abiia a fost tatăl lui Asa,

⁸ Asa a fost tatăl lui Iosafat, Iosafat a fost tatăl lui Ioram, Ioram a fost tatăl lui Ozia,

⁹ Ozia a fost tatăl lui Iotam, Iotam a fost tatăl lui Ahaz, Ahaz a fost tatăl lui Ezechia,

¹⁰ Ezechia a fost tatăl lui Manase, Manase a fost tatăl lui Amon, Amon a fost tatăl lui Iosia,

¹¹ Iosia a fost tatăl lui Ieconia şi al fraţilor acestuia, pe timpul deportării în Babilon.

¹² După deportarea în Babilon, Ieconia a fost tatăl lui Şealtiel, Şealtiel a fost tatăl lui Zorobabel,

¹³ Zorobabel a fost tatăl lui Abiud, Abiud a fost tatăl lui Eliachim, Eliachim a fost tatăl lui Azor,

¹⁴ Azor a fost tatăl lui Sadoc, Sadoc a fost tatăl lui Achim, Achim a fost tatăl lui Eliud,

¹⁵ Eliud a fost tatăl lui Eleazar, Eleazar a fost tatăl lui Matan, Matan a fost tatăl lui Iacob,

¹⁶ Iacob a fost tatăl lui Iosef, care a fost soţul Mariei, din care S-a născut Iesus, Cel numit Cristosul .

¹⁷ Deci, de la Abraham la David sunt paisprezece generaţii, de la David până la deportarea în Babilon sunt paisprezece generaţii, iar de la deportarea în Babilon la Cristos sunt tot paisprezece generaţii.

¹⁸ Iată în ce fel a avut loc naşterea lui Iesus Cristos. Maria mama Lui era logodită cu Iosef, dar înainte ca ei să trăiască împreună, ea a rămas însărcinată prin Spiritul Sfânt.

¹⁹ Iosef, logodnicul ei, care era un om drept şi nu voia să o facă de ruşine în public, şi-a propus în secret să rupă logodna cu ea.

²⁰ În timp ce se gândea la aceasta, i-a apărut în vis un înger al Domnului care i-a spus: „Iosef, descendent al lui David, nu te teme să o iei pe Maria ca soţie, căci Copilul pe care Îl poartă vine de la Spiritul Sfânt.

²¹ Ea va naşte un Fiu, şi tu Îi vei pune numele Iesus , pentru că El Îşi va salva poporul de păcatele lui“.

²² Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ceea ce anunţase Domnul prin profet:

²³ Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu, şi Îl vor numi Emanuel , ceea ce înseamnă „Dumnezeu cu noi“.

²⁴ Când Iosef s-a trezit din somn, a făcut ce-i ordonase îngerul Domnului şi a luat-o la el pe soţia lui,

²⁵ dar nu a avut relaţii conjugale cu ea până când ea L-a născut pe Fiul ei [întâi născut], căruia I-a pus numele Iesus.

2

¹ Iesus S-a născut în Betleemul din Iudeea, în zilele regelui Herod . Iată că la Ierusalem au venit nişte magi din Orient

² şi au zis: „Unde este Regele evreilor care tocmai S-a născut? Într-adevăr, noi I-am văzut steaua în Orient şi am venit să ne închinăm Lui“.

³ Când a auzit aceasta, regele Herod s-a tulburat, şi întregul Ierusalem împreună cu el.

⁴ El i-a adunat pe toţi preoţii principali şi pe specialiştii în Lege pe care se baza poporul şi i-a întrebat unde urma să Se nască Mesia.

⁵ Ei i-au zis: „La Betleem în Iudeea, căci iată ce s-a scris de către profet:

⁶ Şi tu, Betleem, în ţara Iudei, nu eşti în niciun caz cel mai neînsemnat printre oraşele principale din Iuda, căci din tine va ieşi un Conducător care va avea grijă de poporul Meu Israel “.

⁷ Atunci Herod i-a chemat în secret pe magi şi s-a informat cu grijă de la ei privind clipa când apăruse steaua,

⁸ apoi i-a trimis la Betleem, spunându-le: „Duceţi-vă de luaţi informaţii exacte despre Copilaş, iar când Îl veţi găsi anunţaţi-mă, ca să mă duc şi eu să mă închin Lui“.

⁹ După ce l-au ascultat pe rege, ei au plecat. Steaua pe care o văzuseră în Orient mergea înaintea lor până când a ajuns deasupra locului unde era Copilaşul şi s-a oprit.

¹⁰ Când au văzut steaua, ei s-au bucurat nespus de mult.

¹¹ Au intrat în casă, au văzut Copilaşul cu Maria mama Lui, s-au prosternat şi I s-au închinat. Pe urmă, au deschis casetele cu comori şi I-au oferit cadouri: aur, tămâie şi smirnă.

¹² Apoi, avertizaţi într-un vis să nu se întoarcă la Herod, s-au întors în ţara lor pe alt drum.

¹³ După ce au plecat ei, un înger al Domnului i-a apărut lui Iosef îtr-un vis şi i-a spus: „Scoală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până când îţi voi spune eu, căci Herod are de gând să caute Copilaşul ca să-L ucidă“.

¹⁴ Iosef s-a sculat, a luat Copilaşul şi pe mama Lui şi a plecat în timpul nopţii în Egipt.

¹⁵ El a rămas acolo până la moartea lui Herod, ca să se împlinească ceea ce anunţase Domnul prin profet: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt“ .

¹⁶ Când Herod şi-a dat seama că a fost înşelat de magi, s-a înfuriat foarte tare şi a dat ordin să fie ucişi toţi copiii din Betleem şi din toată regiunea din jur, de la vârsta de doi ani în jos, după data pe care o aflase de la magi.

¹⁷ Atunci s-a împlinit ceea ce anunţase profetul Ieremia:

¹⁸ „În Rama s-au auzit strigăte, plânsete şi jale multă: Rahela îşi plânge copiii şi n-a vrut să fie consolată, pentru că ei nu mai sunt“ .

¹⁹ După ce a murit Herod, un înger al Domnului i-a apărut în vis lui Iosef, în Egipt,

²⁰ şi i-a spus: „Scoală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara Israelului, căci au murit cei care voiau să ia viaţa Copilaşului“.

²¹ Iosef s-a sculat, a luat Copilaşul şi pe mama Lui şi s-a dus în ţara Israelului.

²² Totuşi, auzind că Arhelau domnea peste Iudeea în locul tatălui său Herod, s-a temut să se ducă acolo. Avertizat într-un vis, s-a dus în regiunea Galileei

²³ şi s-a stabilit într-un oraş numit Nazaret, ca să se împlinească ce anunţaseră profeţii: „El va fi numit Nazarinean“.

3

¹ În acele zile a apărut Ioan Botezătorul, care predica în deşertul Iudeei.

² El zicea: „Schimbaţi-vă atitudinea, pentru că Regatul cerurilor este aproape!“

³ Ioan e cel pe care îl anunţase profetul Isaia când a zis: „Este vocea celui care strigă în deşert: Pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi-I cărările! “

⁴ Ioan purta o îmbrăcăminte făcută din păr de cămilă şi o cingătoare de piele în jurul mijlocului. Se hrănea cu lăcuste şi cu miere sălbatică.

⁵ Locuitorii din Ierusalem, din toată Iudeea şi din toată regiunea Iordanului au venit la el.

⁶ Mărturisindu-şi în public păcatele, se lăsau botezaţi de el în râul Iordan.

⁷ Dar el, văzând că veneau să fie botezaţi şi mulţi dintre farisei şi dintre saducei , le-a spus: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

⁸ Produceţi deci roade care să confirme schimbarea voastră de atitudine

⁹ şi să nu credeţi că e destul să ziceţi în voi înşivă: «Îl avem ca strămoş pe Abraham». Într-adevăr, vă spun că Dumnezeu poate să ridice descendenţi ai lui Abraham din aceste pietre.

¹⁰ Toporul e pus deja la rădăcina pomilor; orice pom care nu produce roade bune va fi tăiat şi aruncat în foc.

¹¹ Eu vă botez cu apă în vederea pocăinţei , dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele. El vă va boteza cu Spiritul Sfânt şi cu foc.

¹² El Îşi are în mână lopata; Îşi va curăţa aria de treierat şi-Şi va aduna grâul în hambar, dar va arde pleava într-un foc care nu se stinge niciodată“.

¹³ Atunci Iesus a venit din Galileea la Iordan ca să fie botezat de Ioan,

¹⁴ dar Ioan încerca să-L împiedice, spunând: „Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?“

¹⁵ Iesus i-a răspuns: „Lasă să fie aşa acum, pentru că se cuvine ca noi să îndeplinim tot ce este drept“. Atunci Ioan nu I s-a mai împotrivit.

¹⁶ De îndată ce a fost botezat, Iesus a ieşit din apă. Atunci cerurile s-au deschis pentru El, şi Ioan L-a văzut pe Spiritul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El.

¹⁷ Şi iată, o voce din cer a spus: „Acesta este Fiul Meu iubit, în care Îmi găsesc plăcerea“.

4

¹ Atunci Iesus a fost dus de Spirit în deşert ca să fie ispitit de diavol.

² După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, El a flămânzit.

³ Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, ordonă ca aceste pietre să devină pâini!“

⁴ Iesus i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu» “.

⁵ Atunci diavolul L-a dus în oraşul sfânt, L-a pus pe acoperişul plat al templului

⁶ şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: «El va da ordin îngerilor Săi cu privire la Tine, şi ei Te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră» “.

⁷ Iesus i-a zis: „Pe de altă parte este scris: «Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!» “.

⁸ Din nou, diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate regatele lumii şi gloria lor,

⁹ şi I-a zis: „Îţi voi da toate acestea dacă Te vei prosterna înaintea mea ca să mi Te închini“.

¹⁰ Atunci Iesus i-a spus: „Pleacă, Satan , căci este scris: «Domnului, Dumnezeului tău să I te închini şi numai pe El să-L serveşti!» “.

¹¹ Atunci diavolul L-a lăsat în pace. Şi iată că nişte îngeri s-au apropiat de El şi L-au servit.

¹² Când Iesus a auzit că Ioan fusese arestat, S-a retras în Galileea.

¹³ A părăsit Nazaretul şi S-a stabilit în Capernaum, un oraş de lângă lac, în teritoriul lui Zabulon şi Neftali,

¹⁴ ca să se împlinească ce anunţase profetul Isaia:

¹⁵ Ţară a lui Zabulon şi ţară a lui Neftali, în drum spre mare, ţară dincolo de Iordan, Galileea cu populaţie străină!

¹⁶ Poporul aflat în întuneric a văzut o Lumină mare, iar peste cei care se găseau în ţara şi în umbra morţii a răsărit o Lumină.

¹⁷ De atunci, Iesus a început să predice şi să spună: „Schimbaţi-vă atitudinea, căci Regatul cerurilor este aproape!“

¹⁸ În timp ce mergea de-a lungul Mării Galileei, El a văzut doi fraţi: pe Simon, numit Petru, şi pe fratele său Andrei care aruncau o plasă în mare, căci erau pescari.

¹⁹ El le-a zis: „Haideţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni“.

²⁰ Imediat, ei şi-au lăsat plasele şi L-au urmat ca discipoli.

²¹ Mergând mai departe, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacob, fiul lui Zebedei, şi pe fratele său Ioan, care erau într-o barcă împreună cu tatăl lor Zebedei şi îşi reparau plasele. El i-a chemat,

²² iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat ca discipoli.

²³ Iesus străbătea toată Galileea; dădea învăţătură în sinagogi , proclama vestea bună despre Regat şi vindeca orice boală şi orice infirmitate în popor.

²⁴ Renumele Lui s-a răspândit în toată Siria, şi I se aduceau toţi cei ce sufereau de boli şi de dureri de diferite feluri, demonizaţi, epileptici, paralizaţi, iar El îi vindeca.

²⁵ Îl urmau mulţimi mari venite din Galileea, din Decapolis, din Ierusalem, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

5

¹ Când a văzut Iesus mulţimile, a urcat pe munte. El S-a aşezat, iar discipolii Lui s-au apropiat de El.

² El a luat cuvântul ca să-i înveţe şi a zis:

³ „Fericiţi sunt cei care îşi recunosc sărăcia spirituală, căci Regatul cerurilor este al lor!

⁴ Fericiţi sunt cei ce plâng, căci vor fi consolaţi!

⁵ Fericiţi sunt cei blânzi, căci vor moşteni pământul!

⁶ Fericiţi sunt cei flămânzi şi însetaţi după dreptitudine , căci vor fi săturaţi!

⁷ Fericiţi sunt cei care au îndurare faţă de alţii, căci vor avea parte de îndurare!

⁸ Fericiţi sunt cei cu o inimă curată, căci Îl vor vedea pe Dumnezeu!

⁹ Fericiţi sunt cei ce fac pace, căci vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu!

¹⁰ Fericiţi sunt cei persecutaţi pentru dreptitudine, căci Regatul cerurilor este al lor!

¹¹ Fericiţi sunteţi când veţi fi insultaţi, când veţi fi persecutaţi şi când se vor zice despre voi în mod fals tot felul de lucruri rele din cauza Mea!

¹² Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră va fi mare în cer! Într-adevăr, tot aşa i-au persecutat pe profeţii care erau înainte de voi.

¹³ Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum poate să redevină sărată? Atunci nu mai este bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

¹⁴ Voi sunteţi lumina lumii. Un oraş situat pe un deal nu poate fi ascuns,

¹⁵ şi nimeni nu aprinde o lampă ca să o pună sub un vas, ci o pune pe suportul ei, şi ea dă lumină tuturor celor din casă.

¹⁶ Tot aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-L glorifice pe Tatăl vostru ceresc.

¹⁷ Să nu credeţi că am venit să abrog Legea sau Profeţii; am venit nu să abrog, ci să împlinesc.

¹⁸ Căci vă spun adevărul, cât timp vor exista cerul şi pământul, nicio literă sau o parte a vreunei litere nu va dispărea din Lege înainte ca să se fi întâmplat totul.

¹⁹ Cine va încălca deci una singură dintre aceste cele mai mici porunci şi îi va învăţa pe oameni să facă la fel va fi numit cel mai mic în Regatul cerurilor; dar cine le va pune în practică şi îi va învăţa şi pe alţii să facă aşa va fi numit mare în Regatul cerurilor.

²⁰ Într-adevăr, vă spun că dacă dreptitudinea voastră nu o între-ce pe cea a specialiştilor în Lege şi pe a fariseilor, nu veţi intra în Regatul cerurilor.

²¹ Aţi auzit că li s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!» Oricine ucide va trebui să răspundă în faţa tribunalului.

²² Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele lui va trebui să răspundă în faţa tribunalului; oricine va spune fratelui său «Raca!» merită să fie pedepsit de Tribunalul Suprem; iar cine îi va zice: «Nebunule!» este pasibil să fie aruncat în focul iadului.

²³ Deci, dacă îţi prezinţi ofranda la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta,

²⁴ lasă-ţi ofranda înaintea altarului şi du-te mai întâi să te împaci cu fratele tău, apoi vino să-ţi prezinţi ofranda.

²⁵ Pune-te rapid de acord cu adversarul tău, în timp ce eşti pe drum cu el, ca să nu te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să nu te dea pe mâna jandarmului şi să nu fii aruncat în închisoare.

²⁶ Îţi spun adevărul, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit ultimul bănuţ.

²⁷ Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter» .

²⁸ Dar Eu vă spun că oricine priveşte o femeie pentru a o pofti a comis deja adulter cu ea în inima lui.

²⁹ Dacă ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate-l afară şi aruncă-l departe de tine, pentru că este mai bine pentru tine să pierzi una dintre părţile corpului tău decât să-ţi fie aruncat în iad tot corpul.

³⁰ Şi dacă mâna ta dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi arunc-o departe de tine, căci este mai bine pentru tine să pierzi doar una dintre părţile corpului tău decât să-ţi fie aruncat în iad tot corpul.

³¹ S-a spus: «Cine divorţează de soţia lui trebuie să-i dea un certificat de divorţ» .

³² Dar Eu vă spun că oricine divorţează de soţia lui, în afară de infidelitate, o face vinovată de adulter, iar cine se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite adulter.

³³ Aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu-ţi calci jurământul, ci să îndeplineşti ceea ce ai promis Domnului» .

³⁴ Dar Eu vă spun să nu juraţi deloc, nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu,

³⁵ nici pe pământ, pentru că este scăunelul Său de picioare , nici pe Ierusalem, pentru că este oraşul marelui Rege.

³⁶ Nu jura nici pe capul tău, pentru că nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru.

³⁷ Cuvântul vostru să fie ,da‘ pentru «da», ,nu‘ pentru «nu»; ceea ce se adaugă vine de la cel Rău .

³⁸ Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte» .

³⁹ Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui rău. Dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt.

⁴⁰ Dacă cineva vrea să te dea în judecată ca să-ţi ia cămaşa, lasă-i şi haina,

⁴¹ iar dacă cineva te obligă să faci un kilometru, fă doi cu el.

⁴² Dă celui ce-ţi cere şi nu întoar-ce spatele celui care vrea să se împrumute de la tine.

⁴³ Aţi auzit că s-a spus: «Iubeşte-l pe aproapele tău şi urăşte-l pe duşmanul tău».

⁴⁴ Dar Eu vă spun: Iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută,

⁴⁵ ca să arătaţi că sunteţi fii ai Tatălui vostru ceresc, pentru că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

⁴⁶ Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată meritaţi? Oare nu fac tot aşa şi perceptorii ?

⁴⁷ Iar dacă vă salutaţi doar fraţii, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Fiţi deci perfecţi, aşa cum şi Tatăl vostru ceresc este perfect!

⁴⁸

6

¹ Aveţi grijă să nu vă îndepliniţi îndatoririle religioase înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru ceresc.

² Deci, când faci o donaţie cuiva nu suna din trompetă înaintea ta, cum fac ipocriţii în sinagogi şi pe străzi, ca să primească gloria care vine de la oameni; vă spun adevărul, şi-au primit deja răsplata.

³ Dar tu, atunci când faci o donaţie, să nu ştie mâna ta stângă ce face dreapta,

⁴ pentru ca donaţia ta să se facă în secret, iar Tatăl tău, care vede în secret, te va răsplăti.

⁵ Şi când vă rugaţi să nu fiţi ca ipocriţii, căci le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, pentru a fi văzuţi de oameni. Vă spun adevărul, şi-au primit deja răsplata.

⁶ Ci tu, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui tău care este acolo în locul secret; şi Tatăl tău, care vede în secret, te va răsplăti.

⁷ Când vă rugaţi, să nu repetaţi mereu acelaşi lucru, aşa cum fac păgânii, care cred că dacă spun multe cuvinte vor fi ascultaţi.

⁸ Voi să nu fiţi ca ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-I cereţi.

⁹ Iată deci cum să vă rugaţi: Tatăl nostru ceresc, să fie sfinţit numele Tău!

¹⁰ Să vină Regatul Tău, voia Ta să fie făcută pe pământ aşa cum se face şi în cer!

¹¹ Dă-ne astăzi pâinea noastră zilnică!

¹² Şi ne iartă datoriile, aşa cum le-am iertat şi noi pe ale datornicilor noştri!

¹³ Nu ne expune ispitei, ci scapă-ne de cel Rău! [Căci ale Tale sunt pentru totdeauna domnia, puterea şi gloria. Amen]“.

¹⁴ Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, vi le va ierta şi vouă Tatăl vostru ceresc,

¹⁵ dar dacă nu le veţi ierta altora, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre.

¹⁶ Când postiţi, să nu vă luaţi nişte feţe posomorâte, ca ipocriţii, care îşi urâţesc feţele pentru a arăta oamenilor că postesc. Vă spun adevărul: şi-au primit deja răsplata.

¹⁷ Tu însă, când posteşti, parfumează-ţi capul şi spală-ţi faţa,

¹⁸ ca să arăţi nu oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este acolo în locul secret; şi Tatăl tău, care vede în secret, te va răsplăti.

¹⁹ Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde le pot distruge moliile şi rugina şi unde hoţii pot să facă spargere şi să le fure,

²⁰ ci adunaţi-vă comori în cer, unde moliile sau rugina nu le distrug, şi unde hoţii nu pot să facă spargere şi să le fure.

²¹ Într-adevăr, acolo unde-ţi este comoara îţi va fi şi inima.

²² Ochiul este lampa corpului. Deci, dacă ochiul tău e în stare bună, tot corpul tău va fi luminat,

²³ dar dacă ochiul tău este în stare rea, tot corpul tău va fi în întuneric. Deci, dacă însăşi lumina din tine e întunecată, ce mare este acest întuneric!

²⁴ Nimeni nu poate servi doi stăpâni, căci ori îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, ori se va ataşa de unul şi îl va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi să-i serviţi pe Dumnezeu şi banii .

²⁵ De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, de ceea ce veţi mânca sau de ceea ce veţi bea, nici pentru corpul vostru, de ceea ce veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar corpul mai mult decât îmbrăcămintea?

²⁶ Priviţi păsările cerului: ele nu seamănă şi nu seceră, nu adună nimic în hambare, şi totuşi Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Oare nu valoraţi mult mai mult decât ele?

²⁷ Cine dintre voi, prin îngrijorările sale, poate să adauge o clipă la durata vieţii sale?

²⁸ Şi de ce vă îngrijoraţi cu privire la îmbrăcăminte? Observaţi cum cresc crinii de pe câmp: ei nu lucrează şi nu ţes,

²⁹ totuşi vă spun că nici Solomon însuşi, în toată gloria lui, n-a fost îmbrăcat aşa de frumos ca unul dintre ei.

³⁰ Dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este verde, şi mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca cu mult mai mult pe voi, oameni cu credinţă puţină?

³¹ Nu vă îngrijoraţi deci şi nu spuneţi: «Ce vom mânca? Ce vom bea? Cu ce ne vom îmbrăca?»

³² Căci păgânii caută toate aceste lucruri. Ori, Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.

³³ Căutaţi mai întâi Regatul lui Dumnezeu şi dreptitudinea Lui, şi toate acestea vi se vor da în plus.

³⁴ Nu vă îngrijoraţi deci cu privire la ziua de mâine, pentru că ziua de mâine va avea grijă de ea însăşi. Fiecărei zile îi ajunge necazul ei.

7

¹ Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi,

² căci veţi fi judecaţi cu judecata cu care veţi judeca şi se va folosi pentru voi măsura de care vă veţi servi.

³ De ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău şi nu observi bârna care e în ochiul tău?

⁴ Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi», atunci când ai o bârnă în al tău?

⁵ Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea limpede ca să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!

⁶ Nu daţi câinilor ceea ce este sfânt şi nu vă aruncaţi perlele înaintea porcilor, ca să nu le calce în picioare, întorcându-se pentru a vă sfâşia!

⁷ Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide!

⁸ Într-adevăr, oricine cere primeşte, cine caută găseşte, iar cui bate i se va deschide.

⁹ Cine dintre voi va da fiului său o piatră dacă îi cere pâine?

¹⁰ Sau dacă cere un peşte, îi va da oare un şarpe?

¹¹ Deci dacă, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi lucruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru ceresc va da lucruri bune celor care I le cer!

¹² Tot ce doriţi să facă oamenii pentru voi faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta ne învaţă Legea şi Profeţii .

¹³ Intraţi pe poarta strâmtă! Într-adevăr, largă este poarta, lată e calea care duce la pierzare, şi sunt mulţi cei care intră pe acolo;

¹⁴ dar strâmtă este poarta, îngustă e calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei care o găsesc.

¹⁵ Feriţi-vă de profeţii falşi! Ei vin la voi în şube din piele de oaie, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.

¹⁶ Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Oare se culeg struguri de pe spini sau smochine de pe ciulini?

¹⁷ Orice pom bun produce roade bune, dar pomul rău produce roade rele.

¹⁸ Un pom bun nu poate produce roade rele şi un pom rău nu poate produce roade bune.

¹⁹ Orice pom care nu produce roade bune este tăiat şi pus pe foc.

²⁰ Deci, îi veţi recunoaşte după roadele lor.

²¹ Nu oricine Îmi spune: «Doamne, Doamne» va intra în Regatul cerurilor, ci numai cine face voia Tatălui Meu ceresc.

²² Mulţi Îmi vor spune în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe miracole în numele Tău?»

²³ Atunci le voi declara: «Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de Mine, voi care faceţi răul! »

²⁴ De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le pune în practică va semăna cu un om prevăzător care şi-a construit casa pe stâncă.

²⁵ A căzut ploaia, au venit şuvoaiele de apă şi au suflat vânturile, şi au lovit casa aceea, şi ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea fundaţia pe stâncă.

²⁶ Dar oricine aude aceste cuvinte pe care le spun Eu, dar nu le pune în practică, va semăna cu un nebun care şi-a construit casa pe nisip.

²⁷ A căzut ploaia, au venit şuvoaiele de apă şi au suflat vânturile, şi au lovit casa aceea, şi ea s-a prăbuşit, şi ruina ei a fost mare“.

²⁸ Când Iesus a sfârşit de rostit aceste cuvinte, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui,

²⁹ pentru că El le învăţa cu autoritate, nu ca specialiştii lor în Lege.

8

¹ Când Iesus a coborât de pe munte, L-a urmat o mare mulţime.

² Atunci s-a apropiat un lepros, s-a prosternat înaintea Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă faci curat“.

³ Iesus a întins mâna, l-a atins şi i-a spus: „Vreau. Fii curat!“ Şi el s-a curăţat imediat de lepră .

⁴ Iesus i-a spus: „Să nu vorbeşti cu nimeni despre aceasta, ci du-te de te arată preotului şi adu ofranda pe care a ordonat-o Moise ca să le servească de mărturie“.

⁵ Când Iesus a intrat în Capernaum, a venit la El un ofiţer roman, care L-a rugat, zicând:

⁶ „Domnule, servitorul meu zace în casă atins de paralizie şi suferă mult“.

⁷ Iesus i-a răspuns: „Voi veni şi-l voi vindeca“.

⁸ Ofiţerul a răspuns: „Domnule, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi doar un cuvânt, şi servitorul meu va fi vindecat.

⁹ Într-adevăr, şi eu sunt un om supus superiorilor, am soldaţi în subordinea mea, iar când spun unuia: «Du-te!», el se duce, sau când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face“.

¹⁰ Iesus S-a mirat când l-a auzit şi a zis celor care Îl însoţeau: „Vă spun adevărul, nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.

¹¹ Vă spun că vor veni mulţi de la est şi de la vest şi vor sta la masă cu Abraham, Isaac şi Iacob în Regatul cerurilor.

¹² Dar cei cărora le era destinat Regatul vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde vor fi plâns şi scrâşnete din dinţi“.

¹³ Apoi Iesus a zis ofiţerului: „Pleacă! Va fi aşa cum ai crezut tu“. Şi servitorul lui s-a vindecat chiar în ora aceea.

¹⁴ Iesus S-a dus apoi la casa lui Petru. A văzut-o pe soacra acestuia culcată, având febră.

¹⁵ El i-a atins mâna, şi febra a lăsat-o; apoi ea s-a sculat şi L-a servit.

¹⁶ Când s-a făcut seară, au adus la Iesus mulţi demonizaţi. El a alungat spiritele prin cuvântul Lui şi a vindecat toţi bolnavii.

¹⁷ Astfel s-a împlinit ce anunţase profetul Isaia: El ne-a luat slăbiciunile şi ne-a purtat bolile.

¹⁸ Când a văzut Iesus mulţimea din jurul Lui, a dat ordin să se treacă de cealaltă parte a lacului.

¹⁹ Un specialist în Lege s-a apropiat şi I-a spus: „Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge!“

²⁰ Iesus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are un loc unde să-Şi plece capul“.

²¹ Un altul, dintre discipolii Săi, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-mi înmormântez tatăl“.

²² Dar Iesus i-a răspuns: „Lasă morţii să-şi înmormânteze morţii!“

²³ El S-a suit în barcă, iar discipolii Săi L-au urmat.

²⁴ Deodată, s-a stârnit pe lac o furtună aşa de mare, că barca era acoperită de valuri. Şi El dormea.

²⁵ Discipolii s-au apropiat şi L-au trezit, zicând: „Doamne, salvează-ne, o să murim!“

²⁶ Şi El le-a zis: „De ce sunteţi aşa de fricoşi, oameni cu credinţă puţină?“ Atunci S-a ridicat, a ameninţat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.

²⁷ Aceşti oameni au fost foarte uimiţi şi au zis: „Ce fel de om este Acesta, căci şi vânturile şi marea ascultă de El?“

²⁸ Când a ajuns pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, I-au ieşit în întâmpinare doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau aşa de periculoşi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.

²⁹ Ei au început să strige: „Ce avem de-a face cu Tine, Iesuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit ca să ne chinuieşti înainte de timpul fixat?“

³⁰ Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau.

³¹ Demonii L-au rugat pe Iesus: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci!“

³² El le-a zis: „Duceţi-vă!“ Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi iată că toată turma s-a repezit în jos pe panta abruptă, până în mare, şi a pierit în ape.

³³ Dar porcarii au luat-o la fugă şi s-au dus în oraş ca să spună tot ce se petrecuse, şi ce se întâmplase cu cei demonizaţi.

³⁴ Atunci toţi locuitorii oraşului au ieşit ca să-L întâlnească pe Iesus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.

9

¹ Atunci Iesus S-a suit în barcă, a traversat din nou marea şi S-a dus în oraşul Lui.

² Şi iată că nişte oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat. Iesus, când le-a văzut credinţa, a zis paraliticului: „Curaj, fiu-le! Păcatele îţi sunt iertate“.

³ Atunci, câţiva specialişti în Lege şi-au zis: „Acest Om blasfemiază“.

⁴ Iesus însă le ştia gândurile; El a zis: „De ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?

⁵ Într-adevăr, ce este mai uşor, să zici: «Păcatele îţi sunt iertate» sau: «Ridică-te şi umblă!»?

⁶ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ puterea de a ierta păcatele“ – atunci El i-a zis paraliticului: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“

⁷ El s-a ridicat şi s-a dus acasă.

⁸ Când mulţimea a văzut aceasta, s-a minunat şi L-a glorificat pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o asemenea putere.

⁹ După ce a plecat de acolo, Iesus a văzut un om, numit Matei, care stătea la masa unde se adunau impozitele. El i-a zis: „Urmează-Mă!“ Acest om s-a ridicat şi L-a urmat.

¹⁰ În timp ce Iesus stătea la masă în casă, mulţi perceptori şi păcătoşi au venit să stea la masă împreună cu El şi cu discipolii Lui.

¹¹ Fariseii au văzut aceasta şi au zis discipolilor Lui: „De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu perceptorii şi cu păcătoşii?“

¹² Dar Iesus i-a auzit şi a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi.

¹³ Duceţi-vă să învăţaţi ce înseamnă: Doresc îndurare, şi nu sacrificii . Într-adevăr, n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi [să-şi schimbe atitudinea]“.

¹⁴ Atunci au venit la El discipolii lui Ioan şi au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar discipolii Tăi nu postesc?“

¹⁵ Iesus le-a răspuns: „Pot oare invitaţii la nuntă să fie trişti cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zilele când mirele le va fi luat, şi atunci vor posti.

¹⁶ Nimeni nu coase un petic de pânză nouă la o haină veche, pentru că peticul va smulge o parte din haină şi ruptura se face mai mare.

¹⁷ Nu se pune nici vin nou în burdufuri vechi, altfel ele se sparg, vinul curge, iar burdufurile sunt pierdute; ci se pune vinul nou în burdufuri noi, şi astfel ambele se păstrează bine“.

¹⁸ În timp ce Iesus le vorbea, a intrat un conducător , s-a prosternat înaintea Lui şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit, dar vino, pune-Ţi mâna peste ea, şi va reveni la viaţă!“

¹⁹ Iesus S-a ridicat şi l-a urmat cu discipolii Lui.

²⁰ Atunci o femeie care de doisprezece ani suferea de hemoragii s-a apropiat de El prin spate şi I-a atins marginea hainei,

²¹ căci îşi zicea: „Dacă aş putea doar să-I ating haina, aş fi vindecată“.

²² Iesus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Curaj, fiică, credinţa ta te-a salvat!“ Şi femeia a fost vindecată chiar în clipa aceea.

²³ Când Iesus a ajuns la casa conducătorului, a văzut acolo cântăreţii la flaut şi mulţimea zgomotoasă.

²⁴ El le-a zis: „Plecaţi, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme“. Ei îşi băteau joc de El.

²⁵ După ce mulţimea a fost scoasă afară, El a intrat, a luat-o de mână, şi fetiţa s-a sculat.

²⁶ Vestea aceasta s-a răspândit în toată regiunea aceea.

²⁷ Când Iesus a plecat de acolo, a fost urmat de doi orbi care strigau: „Fie-Ţi milă de noi, Fiule al lui David !“

²⁸ Când a intrat în casă, orbii s-au apropiat de El, şi Iesus le-a zis: „Credeţi că pot face acest lucru?“ Ei I-au zis: „Da, Doamne“.

²⁹ Atunci El le-a atins ochii, zicând: „Să vi se facă după credinţa voastră!“

³⁰ Şi ochii li s-au deschis. Iesus le-a spus pe un ton aspru: „Aveţi grijă să nu ştie nimeni!“

³¹ Dar nici n-au ieşit bine că au şi vorbit despre El în toată regiunea aceea.

³² În timp ce ieşeau ei, a fost adus la Iesus un demonizat mut.

³³ El a scos demonul, şi mutul a început să vorbească. Mulţimea zicea uimită: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel“,

³⁴ dar fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul prinţului demonilor“.

³⁵ Iesus străbătea toate oraşele şi satele; El dădea învăţătură în sinagogi, proclama vestea bună despre Regat şi vindeca orice fel de boală şi orice fel de infirmitate.

³⁶ Văzând mulţimile, S-a umplut de compătimire pentru ele, căci erau obosite şi abătute ca nişte oi care nu au păstor.

³⁷ Atunci, El a zis discipolilor Săi: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-L deci pe Stăpânul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său!“

³⁸

10

¹ Apoi Iesus i-a chemat pe cei doisprezece discipoli şi le-a dat puterea de a scoate spiritele necurate şi de a vindeca orice boală şi orice infirmitate.

² Iată numele celor doisprezece apostoli : cel dintâi Simon, numit Petru, şi Andrei, fratele său; Iacob, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele său;

³ Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, perceptorul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu;

⁴ Simon cananitul şi Iuda Iscariot , cel care L-a trădat pe Iesus.

⁵ Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Iesus, după ce le-a dat următoarele instrucţiuni: „Nu vă duceţi la neevrei şi nu intraţi în oraşele samaritenilor!

⁶ Duceţi-vă mai degrabă la oile pierdute ale comunităţii Israelului!

⁷ Pe drum, predicaţi, zicând: «Regatul cerurilor este aproape»!

⁸ Vindecaţi bolnavi, înviaţi morţi, curăţaţi leproşi, scoateţi demoni! Aţi primit gratuit, daţi gratuit!

⁹ Nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în pungile voastre,

¹⁰ nici sac de călătorie, nici două cămăşi, nici sandale, nici toiag, căci lucrătorul îşi merită hrana!

¹¹ În fiecare oraş sau sat în care ajungeţi, informaţi-vă ca să ştiţi cine este vrednic să vă primească, şi rămâneţi la el până la plecarea voastră!

¹² Când intraţi în casă, salutaţi-i pe cei ce locuiesc acolo!

¹³ Dacă ei sunt vrednici de aceasta, pacea voastră să vină peste ei; dar, dacă nu sunt vrednici, pacea voastră să revină la voi.

¹⁴ Dacă nu veţi fi primiţi sau dacă nu vi se vor asculta cuvintele, ieşiţi din casa aceea sau din oraşul acela şi scuturaţi praful de pe picioare !

¹⁵ Vă spun adevărul, în ziua judecăţii ţara Sodomei şi Gomorei va fi tratată mai puţin aspru decât oraşul acela.

¹⁶ Iată că Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi deci prevăzători ca şerpii şi puri ca porumbeii!

¹⁷ Păziţi-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna autorităţilor şi vă vor biciui în sinagogile lor!

¹⁸ Din cauza Mea, veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor, ca să depuneţi mărturie înaintea lor şi a neevreilor.

¹⁹ Dar, când vă vor aresta, să nu vă îngrijoraţi nici de modul cum veţi vorbi, nici de ceea ce veţi spune, pentru că ce veţi avea de zis vi se va da chiar în clipa aceea.

²⁰ Într-adevăr, nu voi veţi vorbi, ci Spiritul Tatălui vostru va vorbi în voi.

²¹ Fratele îl va da pe fratele său la moarte şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor ridica împotriva părinţilor lor şi îi vor face să moară.

²² Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui Meu, dar cine va persevera până la sfârşit va fi salvat.

²³ Când vă vor persecuta într-un oraş, fugiţi în altul! Vă spun adevărul, nu veţi fi sfârşit de străbătut toate oraşele din Israel înainte de venirea Fiului Omului.

²⁴ Un discipol nu este mai presus de învăţătorul său, nici un sclav mai presus de stăpânul său.

²⁵ E suficient pentru discipol să devină ca învăţătorul lui, iar pentru sclav ca stăpânul său. Şi dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul , cu atât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui!

²⁶ Deci să nu vă temeţi de ei, căci nu există nimic ascuns care să nu fie dezvăluit şi nici secret care să nu fie făcut cunoscut.

²⁷ Ce vă spun Eu în întuneric, voi să spuneţi în plină zi, şi ce vi se spune la ureche să proclamaţi de pe acoperişuri.

²⁸ Să nu vă temeţi de cei care ucid corpul, dar care nu pot ucide sufletul. Temeţi-vă mai degrabă de Cel care poate face să piară şi sufletul şi corpul în iad !

²⁹ Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi totuşi niciuna dintre ele nu cade la pământ fără ştirea Tatălui vostru.

³⁰ Chiar şi firele de păr de pe cap vă sunt toate numărate.

³¹ Deci nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii.

³² De aceea, pe orice om care se va declara în mod public de partea Mea Mă voi declara şi Eu de partea lui în faţa Tatălui Meu ceresc,

³³ dar pe cel care Mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi Eu înaintea Tatălui Meu ceresc.

³⁴ Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pământ. Am venit să aduc nu pacea, ci sabia,

³⁵ căci am venit să despart pe om de tatăl lui, pe fiică de mama ei şi pe noră de soacra ei,

³⁶ şi duşmanii omului vor fi cei din familia lui.

³⁷ Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine, şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe Mine nu e vrednic de Mine.

³⁸ Cine nu-şi ia crucea şi nu Mă urmează nu este vrednic de Mine.

³⁹ Cine îşi va păstra viaţa o va pierde, şi cine îşi va pierde viaţa din cauza Mea o va regăsi .

⁴⁰ Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine, şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine.

⁴¹ Cine primeşte un profet în calitate de profet va primi răsplata unui profet, iar cine primeşte un om drept în calitate de om drept va primi răsplata unui om drept.

⁴² Iar dacă cineva dă de băut numai un pahar de apă rece vreunuia dintre aceşti micuţi pentru că este discipolul Meu, vă spun precis că nu-şi va pierde răsplata“.

11

¹ Când Iesus a sfârşit de dat instrucţiuni celor doisprezece discipoli ai Săi, a plecat de acolo ca să dea învăţătură şi să predice în oraşele lor.

² Ioan a auzit în închisoare de ceea ce făcea Cristos. I-a trimis pe doi dintre discipolii lui

³ să-L întrebe: „Tu eşti Cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?“

⁴ Iesus le-a răspuns: „Duceţi-vă să-i relataţi lui Ioan ce auziţi şi vedeţi:

⁵ orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, iar celor săraci le este predicată Vestea Bună.

⁶ Fericit e cel care nu va găsi în Mine o ocazie de păcătuire!“

⁷ În timp ce plecau, Iesus a început să spună mulţimii cu privire la Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în deşert? O trestie clătinată de vânt?

⁸ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine elegante? Cei care poartă haine elegante sunt în casele regilor.

⁹ Ce aţi ieşit deci să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet.

¹⁰ El este cel despre care s-a scris: Iată, îl trimit pe mesagerul Meu înaintea Ta ca să-Ţi pregătească drumul.

¹¹ Vă spun adevărul: Printre cei născuţi din femei nu s-a ridicat nimeni mai mare decât Ioan Botezătorul, totuşi cel mai mic din Regatul cerurilor este mai mare decât el.

¹² Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, Regatul cerurilor este asaltat cu violenţă, şi cei violenţi pun mâna pe el.

¹³ Într-adevăr, toţi Profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan.

¹⁴ Şi dacă vreţi să acceptaţi ce vă spun, el este Elia care trebuia să vină .

¹⁵ Cine are urechi de auzit să audă.

¹⁶ Cu ce voi compara această generaţie? Ea seamănă cu nişte copii aşezaţi în pieţe publice şi care se adresează altor copii,

¹⁷ spunând: «V-am cântat cu flautul şi n-aţi dansat, am intonat cântece funebre şi nu v-aţi jelit».

¹⁸ Într-adevăr, a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi se spu-ne: «Are un demon».

¹⁹ A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi se spune: «E un mâncăcios şi un băutor, un prieten al perceptorilor şi al păcătoşilor». Dar Înţelepciunea a fost recunoscută dreaptă după faptele ei“.

²⁰ Atunci, Iesus a început să mustre oraşele în care avuseseră loc cele mai multe dintre miracolele Sale, pentru că nu-şi schimbaseră atitudinea:

²¹ „Vai de tine, Horazin, vai de tine, Betsaida, căci dacă miracolele făcute în mijlocul vostru ar fi avut loc în Tir şi în Sidon, locuitorii lor s-ar fi pocăit de mult timp îmbrăcaţi în pânză de sac şi aşezaţi în cenuşă !

²² De aceea, vă spun: în ziua judecăţii Tirul şi Sidonul vor fi tratate mai puţin aspru decât voi.

²³ Şi tu, Capernaum, te vei fi înălţat până la cer? Nu. Vei fi coborât până în Locuinţa morţilor, căci dacă miracolele făcute în mijlocul tău ar fi avut loc în Sodoma, ea ar fi şi azi în picioare.

²⁴ De aceea, vă spun: în ziua judecăţii, ţara Sodomei va fi tratată mai puţin aspru decât tine“.

²⁵ În clipa aceea, Iesus a luat cuvântul şi a zis: „Îţi sunt recunoscător, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi inteligenţi şi le-ai revelat copilaşilor.

²⁶ Da, Tată, sunt recunoscător pentru că aşa ai vrut Tu.

²⁷ Tatăl Meu Mi-a dat totul, şi nimeni nu-L cunoaşte pe Fiu în afară de Tată, iar pe Tată nu-L cunoaşte nimeni în afară de Fiu şi de acela căruia vrea Fiul să i-L reveleze.

²⁸ Veniţi la Mine, voi toţi care sunteţi obosiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!

²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi umil în inimă, şi veţi găsi odihna pentru sufletul vostru !

³⁰ Într-adevăr, jugul Meu este plăcut, iar povara Mea e uşoară“.

12

¹ În timpul acela, într-o zi de sabat, Iesus trecea printre lanurile de grâu. Discipolii Săi erau flămânzi, aşa că au început să smulgă spice şi să mănânce.

² Fariseii, când i-au văzut, I-au zis: „Iată, ce fac discipolii Tăi nu este permis să se facă în sabat “.

³ Dar Iesus le-a răspuns: „N-aţi citit ce a făcut David atunci când el şi însoţitorii lui au flămânzit?

⁴ Au intrat în Casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile consacrate pe care nici el, nici însoţitorii lui nu aveau dreptul să le mănânce, şi care erau rezervate doar preoţilor.

⁵ Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de sabat, preoţii încalcă sabatul în templu fără să se facă vinovaţi?

⁶ Eu însă vă spun că aici este ceva mai mare decât templul.

⁷ Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: «Doresc îndurare, şi nu sacrificii» , n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi.

⁸ Într-adevăr, Fiul Omului este Domn [şi] peste sabat“.

⁹ Plecând de acolo, Iesus a intrat în sinagoga lor.

¹⁰ Acolo era un om cu mâna paralizată. Atunci ei, ca să-L poată acuza, L-au întrebat: „Este permis să faci o vindecare în ziua de sabat?“

¹¹ El le-a răspuns: „Care dintre voi, dacă-i cade într-o groapă în ziua de sabat singura oaie pe care o are, n-o va scoate afară?

¹² Ori, un om valorează mult mai mult decât o oaie. Este deci permis să faci bine în zilele de sabat“.

¹³ Atunci a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a întins-o, şi ea a devenit sănătoasă ca şi cealaltă.

¹⁴ Fariseii au ieşit afară şi au ţinut sfat împotriva Lui, plănuind cum să-L ucidă.

¹⁵ Iesus ştia despre aceasta şi a plecat de acolo. După El mergea o mare mulţime. El i-a vindecat pe toţi

¹⁶ şi i-a avertizat serios să nu-L facă cunoscut,

¹⁷ ca să se împlinească ce anunţase profetul Isaia:

¹⁸ Iată Servitorul Meu pe care L-am ales, Iubitul Meu în care Îmi găsesc plăcerea. Voi pune peste El Spiritul Meu, şi El va anunţa naţiunilor judecata.

¹⁹ El nu va contesta, nu va striga, şi nimeni nu-I va auzi vocea pe străzi.

²⁰ Nu va rupe trestia zdrobită şi nu va stinge mucul care fumegă încă, până când nu va face să triumfe judecata.

²¹ Naţiunile vor spera în numele Lui. .

²² Atunci I-au adus un demonizat orb şi mut, şi El l-a vindecat, aşa încât omul vorbea şi vedea.

²³ Toată mulţimea zicea, mirată: „Oare nu este Acesta Fiul lui David ?“

²⁴ Când fariseii au auzit acest lucru, au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât prin Beelzebul , prinţul demonilor“.

²⁵ Cum Iesus le ştia gândurile, le-a spus: „Orice regat confruntat cu lupte interne este devastat, şi niciun oraş sau familie confruntată cu lupte interne nu poate dăinui.

²⁶ Dacă Satan îl scoate pe Satan, luptă contra lui însuşi. Cum va dăinui atunci regatul lui?

²⁷ Iar dacă Eu scot demonii prin Beelzebul, discipolii voştri prin cine îi scot? De aceea, ei înşişi vor fi judecătorii voştri.

²⁸ Dar dacă Eu scot demonii prin Spiritul lui Dumnezeu, atunci Regatul lui Dumnezeu a venit până la voi.

²⁹ Sau cum poate să intre cineva în casa unui om puternic şi să-i jefuiască bunurile dacă nu l-a legat mai întâi pe omul acela puternic? Abia atunci îi va jefui casa.

³⁰ Cine nu este cu Mine e contra Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte.

³¹ De aceea, vă spun: orice păcat şi orice blasfemie li se vor ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Spiritului Sfânt nu va fi iertată.

³² Cine va vorbi contra Fiului Omului va fi iertat, dar cine va vorbi contra Spiritului Sfânt nu va fi iertat nici în lumea de acum, nici în lumea viitoare.

³³ Voi presupuneţi că dacă un pom este bun, atunci şi rodul lui e bun, sau dacă un pom este rău, atunci şi rodul lui e rău, căci pomul se recunoaşte după rodul lui.

³⁴ Pui de vipere, cum aţi putea să spuneţi lucruri bune, răi cum sunteţi? Într-adevăr, gura exprimă lucrurile de care este plină inima.

³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din comoara sa bună, iar omul rău scoate lucruri rele din comoara sa rea.

³⁶ Vă spun: în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt inutil pe care l-au rostit.

³⁷ Într-adevăr, după cuvintele tale vei fi declarat drept şi după cuvintele tale vei fi condamnat“.

³⁸ Atunci unii dintre specialiştii în Lege şi dintre farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn miraculos din partea Ta“.

³⁹ El le-a răspuns: „O generaţie rea şi adulteră cere un semn miraculos, dar nu i se va da alt semn decât cel al profetului Iona.

⁴⁰ Într-adevăr, la fel cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în stomacul unui peşte mare , la fel Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în pământ.

⁴¹ La judecată, locuitorii din Ninive se vor ridica cu această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei şi-au schimbat atitudinea la predicarea lui Iona. Ori, aici este ceva mai mult decât Iona.

⁴² La judecată, regina din Sud se va ridica cu această generaţie şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Ori, aici este ceva mai mult decât Solomon.

⁴³ Când un spirit necurat iese dintr-un om, străbate locuri aride pentru a căuta odihnă şi nu găseşte.

⁴⁴ Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa de unde am ieşit“. La sosirea sa, o găseşte goală, măturată şi bine aranjată.

⁴⁵ Atunci se duce să ia cu el alte şapte spirite mai rele decât el, intră în casă, se instalează acolo, iar starea din urmă a acestui om este mai rea decât cea dintâi. La fel va fi şi cu această generaţie rea“.

⁴⁶ În timp ce El vorbea încă mulţimii, mama şi fraţii Lui erau afară şi căutau să vorbească cu El.

⁴⁷ [Cineva I-a zis: „Mama şi fraţii Tăi sunt afară şi caută să vorbească cu Tine“].

⁴⁸ Dar Iesus a răspuns celui care Îi vorbea: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?“

⁴⁹ Apoi a întins mâna spre discipolii Lui şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei.

⁵⁰ Într-adevăr, cine face voia Tatălui Meu ceresc, acela Îmi este frate, soră şi ma-mă“.

13

¹ În acea zi, Iesus a ieşit din casă şi S-a aşezat lângă mare .

² Mulţimea s-a strâns în jurul Lui, aşa de numeroasă, că El S-a suit într-o barcă unde S-a aşezat. Toată mulţimea stătea pe ţărm.

³ El le-a vorbit în parabole despre multe lucruri, zicând: „Un semănător s-a dus să semene.

⁴ În timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum; păsările au venit şi au mâncat-o.

⁵ O altă parte a căzut pe un sol pietros, unde nu avea mult pământ; ea a răsărit imediat, pentru că nu a găsit un pământ adânc,

⁶ dar când a apărut soarele, a fost arsă şi s-a uscat, pentru că nu avea rădăcini.

⁷ O altă parte a căzut printre mărăcini; mărăcinii au crescut şi au înăbuşit-o.

⁸ O altă parte a căzut pe un pământ bun şi a produs rod: un bob 100, altul 60, altul 30.

⁹ Cine are urechi [de auzit] să audă!“

¹⁰ Discipolii s-au apropiat şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în parabole?“

¹¹ Iesus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele Regatului cerurilor, dar lor nu le-a fost dat.

¹² Într-adevăr, celui ce are i se va mai da, şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce nu are se va lua chiar şi ce are.

¹³ De aceea le vorbesc în parabole, pentru că văzând nu văd şi auzind nu aud şi nu înţeleg.

¹⁴ Pentru ei se împlineşte această profeţie a lui Isaia: Degeaba veţi asculta, că nu veţi înţelege, degeaba veţi privi, că nu veţi vedea.

¹⁵ Într-adevăr, inima acestui popor a devenit insensibilă; ei şi-au astupat urechile şi şi-au închis ochii de teamă să nu vadă cu ochii, să nu audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se convertească, iar Eu să-i vindec.

¹⁶ Dar fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud!

¹⁷ Vă spun adevărul, mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit.

¹⁸ Voi deci ascultaţi ce înseamnă parabola semănătorului!

¹⁹ Când un om aude Cuvântul despre Regat şi nu-l înţelege, vine cel Rău şi smulge ce s-a semănat în inima lui: acest om este cel care a primit sămânţa de-a lungul drumului.

²⁰ Cel care a primit sămânţa în solul pietros e cel care aude Cuvântul şi-l acceptă imediat cu bucurie,

²¹ dar nu are rădăcini în el însuşi. El crede un timp, şi de îndată ce apar dificultăţi sau persecuţii din cauza Cuvântului, se poticneşte.

²² Cel care a primit sămânţa printre mărăcini este cel care aude Cuvântul, dar preocupările acestei lumi şi atracţia înşelătoare a bogăţiilor sufocă acest Cuvânt şi îl fac neroditor.

²³ Cel care a primit sămânţa în pământul bun e cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el produce rod, şi într-un caz un bob dă 100, în alt caz 60 şi în alt caz 30“.

²⁴ El le-a propus o altă parabolă: „Regatul cerurilor seamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ogorul lui.

²⁵ Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat buruiană printre grâu şi a plecat.

²⁶ Când grâul a răsărit şi a făcut spic, a apărut şi buruiana.

²⁷ Sclavii stăpânului casei au venit să-i spună: «Domnule, n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De unde vine atunci buruiana?»

²⁸ El le-a răspuns: «Un duşman a făcut lucrul acesta». Sclavii i-au zis: «Vrei să mergem s-o smulgem?»

²⁹ Dar el le-a răspuns: «Nu, ca nu cumva smulgând buruiana să dezrădăcinaţi în acelaşi timp grâul.

³⁰ Lăsaţi-le şi pe una şi pe alta să crească împreună până la seceriş şi, în timpul secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi mai întâi buruiana şi legaţi-o în mănunchiuri pentru a fi arsă, dar grâul adunaţi-l în hambarul meu!»“

³¹ El le-a propus o altă parabolă: „Regatul cerurilor seamănă cu un bob de muştar pe care un om l-a luat şi l-a semănat în ogorul său.

³² Ea este cea mai mică dintre toate seminţele, dar când a crescut e mai mare decât legumele şi devine un copac, astfel că păsările cerului vin să-şi facă cuiburi în ramurile lui“.

³³ El le-a mai zis şi această parabolă: „Regatul cerurilor seamănă cu drojdia pe care o femeie a luat-o şi a pus-o în trei măsuri de făină pentru a face să dospească tot aluatul“.

³⁴ Iesus a spus mulţimii toate aceste lucruri în parabole, şi El nu le vorbea fără parabolă,

³⁵ ca să se împlinească ce anunţase profetul: Îmi voi deschide gura pentru a vorbi în parabole, voi rosti lucruri ascunse de la crearea [lumii] .

³⁶ Atunci Iesus a lăsat mulţimea să plece şi a intrat în casă. Discipolii Săi s-au apropiat de El, zicând: „Explică-ne parabola cu buruiana din câmp!“

³⁷ El le-a răspuns: „Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului;

³⁸ ogorul, e lumea; sămânţa bună, sunt copiii Regatului; buruiana, sunt copiii celui Rău;

³⁹ duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul e sfârşitul lumii; secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰ Aşa cum se smulge buruiana şi se aruncă în foc, la fel se va face la sfârşitul lumii:

⁴¹ Fiul Omului Îşi va trimite îngerii; ei vor strânge din Regatul Lui toate motivele de păcătuire şi pe cei ce fac răul

⁴² şi îi vor arunca în cuptorul de foc, unde vor fi plâns şi scrâşnete din dinţi.

⁴³ Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Regatul Tatălui lor. Cine are urechi [de auzit] să audă!

⁴⁴ Regatul cerurilor seamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care a găsit-o o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are, apoi cumpără ogorul acela.

⁴⁵ De asemenea, Regatul cerurilor seamănă cu un comerciant care caută perle frumoase.

⁴⁶ Când a găsit o perlă de mare valoare, s-a dus să vândă tot ce avea şi a cumpărat-o.

⁴⁷ Regatul cerurilor mai seamănă cu o plasă aruncată în mare şi în care s-au strâns tot felul de peşti.

⁴⁸ Când este plină, pescarii o trag pe ţărm şi se aşază, apoi îi pun în coşuri pe cei buni şi îi aruncă pe cei răi.

⁴⁹ La fel va fi la sfârşitul lumii: îngerii vor veni să-i despartă pe cei răi de cei drepţi

⁵⁰ şi-i vor arunca în cuptorul de foc, unde vor fi plâns şi scrâşnete din dinţi“.

⁵¹ Iesus i-a întrebat: „Aţi înţeles toate acestea?“ Ei i-au răspuns: „Da“.

⁵² Şi El le-a zis: „De aceea, orice specialist în Lege instruit în ce priveşte Regatul cerurilor seamănă cu un stăpân de casă care scoate din comoara lui lucruri noi şi lucruri vechi“.

⁵³ Când a terminat de spus aceste parabole, Iesus a plecat de acolo.

⁵⁴ S-a dus în patria Lui şi dădea învăţătură în sinagogă, în aşa fel încât cei ce-L ascultau erau miraţi şi se întrebau: „De unde are El această înţelepciune şi aceste puteri miraculoase?

⁵⁵ Nu este El oare Fiul tâmplarului? Nu e Maria mama Lui, iar Iacob, Iosef, Simon şi Iuda nu sunt oare fraţii Lui?

⁵⁶ Şi nu sunt printre noi toate surorile Lui? De unde are El atunci toate aceste lucruri?“

⁵⁷ Şi aceasta era pentru ei o ocazie de cădere. Dar Iesus le-a zis: „Niciun profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi în familia lui“.

⁵⁸ Şi, din cauza necredinţei lor, n-a făcut multe miracole acolo.

14

¹ Cam în perioada aceea, tetrarhul Herod a auzit vorbindu-se despre Iesus

² şi a zis servitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. A înviat, şi de aceea are puterea de a face miracole“.

³ Într-adevăr, Herod dăduse ordin să-l aresteze pe Ioan, să-l lege şi să-l arunce în închisoare din cauza Herodiadei, soţia fratelui său Filip,

⁴ căci Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis să o ai ca soţie!“

⁵ El ar fi vrut să-l ucidă, dar se temea de mulţime, pentru că ea îl considera pe Ioan un profet.

⁶ Când s-a sărbătorit aniversarea lui Herod, fiica Herodiadei a dansat în mijlocul invitaţilor şi i-a plăcut lui Herod,

⁷ aşa că el i-a promis cu jurământ că îi va da ce-i va cere.

⁸ Atunci ea, îndemnată de mama ei, i-a spus: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“

⁹ Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor şi a invitaţilor, a ordonat să-i fie dat

¹⁰ şi a trimis să-l decapiteze pe Ioan în închisoare.

¹¹ Capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, care l-a dus mamei ei.

¹² Discipolii lui Ioan au venit să-i ia corpul şi l-au înmormântat. Apoi s-au dus să-L anunţe pe Iesus.

¹³ Când a auzit aceasta, Iesus a plecat de acolo într-o barcă şi S-a retras la o parte într-un loc pustiu; când mulţimea a aflat acest lucru a ieşit din oraşe şi L-a urmat pe jos.

¹⁴ Când Iesus a coborât din barcă, a văzut o mare mulţime şi S-a umplut de compătimire pentru ea, şi i-a vindecat pe bolnavi.

¹⁵ Când s-a înserat, discipolii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Aici este pustiu şi ora e deja înaintată; trimite mulţimea să se ducă prin sate ca să-şi cumpere ceva de mâncare“.

¹⁶ Iesus le-a răspuns: „Nu au nevoie să plece de aici. Daţi-le voi de mâncare!“

¹⁷ Dar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“.

¹⁸ Iesus le-a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!“

¹⁹ A poruncit mulţimii să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor Săi, care le-au împărţit mulţimii.

²⁰ Au mâncat toţi şi s-au săturat, şi s-au adunat douăsprezece coşuri pline cu bucăţile rămase.

²¹ Cei care mâncaseră erau cam 5.000 de bărbaţi, fără a număra femeile şi copiii.

²² Imediat după aceea, Iesus i-a obligat pe discipoli să urce în barcă şi să-L preceadă pe celălalt ţărm, în timp ce El va da drumul mulţimii.

²³ După ce i-a dat drumul, S-a suit pe munte, la o parte, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo.

²⁴ Barca era deja în mijlocul mării, lovită de valuri, pentru că vântul sufla împotrivă.

²⁵ La sfârşitul nopţii, El S-a dus spre ei umblând pe mare.

²⁶ Când discipolii L-au văzut umblând pe mare, s-au îngrozit şi au zis: „Este o fantomă!“ şi, de teamă, au ţipat.

²⁷ Iesus le-a spus imediat: „Liniştiţi-vă, Eu sunt. Nu vă temeţi!“

²⁸ Petru I-a răspuns: „Doamne, dacă eşti Tu, ordonă-mi să merg spre Tine pe apă!“

²⁹ Iesus i-a zis: „Vino!“ Petru a coborât din barcă şi a umblat pe apă ca să se ducă spre Iesus,

³⁰ dar, văzând că vântul era puternic, i s-a făcut teamă şi, cum începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!“

³¹ Iesus a întins imediat mâna, l-a prins şi i-a zis: „Om cu credinţă puţină, de ce te-ai îndoit?“

³² Au urcat în barcă, şi vântul s-a oprit.

³³ Cei care erau în barcă s-au prosternat înaintea lui Iesus, zicând: „Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!“

³⁴ După ce au traversat marea au ajuns în regiunea Ghenezaretului.

³⁵ Locuitorii de acolo L-au recunoscut pe Iesus; ei au trimis mesageri în toate împrejurimile, şi I-au fost aduşi toţi bolnavii.

³⁶ Ei Îl rugau să le permită doar să atingă marginea hainei Lui, şi toţi cei care au atins-o au fost vindecaţi.

15

¹ Atunci nişte farisei şi nişte specialişti în Lege au venit de la Ierusalem la Iesus şi L-au întrebat:

² „De ce încalcă discipolii Tăi tradiţia prezbiterilor? Într-adevăr, ei nu se spală pe mâini înainte de mâncare“.

³ Iesus le-a răspuns: „Şi voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre?

⁴ Într-adevăr, Dumnezeu a zis: Onorează-ţi tatăl şi mama! şi: Cine îl va blestema pe tatăl sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea!

⁵ Dar voi ziceţi: «Cine va spune tatălui sau mamei sale: ,Lucrul cu care te-aş fi putut ajuta este o ofrandă adusă lui Dumnezeu‘

⁶ nu mai este dator să-şi onoreze tatăl [sau mama]». Voi aţi anulat astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre.

⁷ Ipocriţilor, bine a profeţit Isaia despre voi când a zis:

⁸ Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

⁹ În zadar Mă venerează ei dând nişte învăţături care sunt porunci omeneşti “.

¹⁰ Iesus a chemat mulţimea la El şi a spus: „Ascultaţi şi înţelegeţi!

¹¹ Nu ce intră în gură îl face pe om necurat, ci ce iese din gură. Iată ce-l face pe om necurat“.

¹² Atunci discipolii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii s-au scandalizat când au auzit aceste cuvinte?“

¹³ El a răspuns: „Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl Meu ceresc va fi dezrădăcinată.

¹⁴ Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe [pentru alţi orbi]; dacă un orb călăuzeşte un orb, amândoi vor cădea într-o groapă“.

¹⁵ Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Explică-ne parabola aceasta!“

¹⁶ Iesus i-a răspuns: „Voi încă tot nu înţelegeţi?

¹⁷ Nu pricepeţi că tot ce in-tră în gură ajunge în stomac şi apoi este evacuat în toaletă?

¹⁸ Dar ce iese din gură vine din inimă, şi aceasta îl face pe om necurat.

¹⁹ Într-adevăr, din inimă vin gândurile rele, crimele, adulterele, imoralitatea sexuală, furturile, mărturiile false, calomniile.

²⁰ Iată ce îl face pe om necurat, dar faptul de a mânca fără a se spăla pe mâini nu îl face pe om necurat“.

²¹ Iesus a plecat de acolo şi S-a retras în regiunea Tirului şi Sidonului.

²² Atunci, o femeie cananeancă care venea din această regiune I-a strigat: „Ai milă de mine, Doamne, Fiule al lui David ! Fiica mea este crud chinuită de un demon“.

²³ El nu i-a răspuns niciun cuvânt; discipolii s-au apropiat de El şi L-au rugat: „Dă-i drumul, pentru că strigă în urma noastră!“

²⁴ El le-a răspuns: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale comunităţii Israelului“.

²⁵ Dar ea a venit şi s-a prosternat înaintea Lui, zicând: „Doamne, ajută-mă!“

²⁶ El i-a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci căţeluşilor“.

²⁷ Ea a zis: „Da, Doamne, dar căţeluşii mănâncă resturile care cad de la masa stăpânilor lor“.

²⁸ Atunci Iesus i-a zis: „Femeie, credinţa ta este mare! Să ţi se facă aşa cum vrei!“ Şi fiica ei s-a vindecat chiar în clipa aceea.

²⁹ Iesus a plecat de acolo şi S-a dus pe lângă Marea Galileei. S-a suit pe munte şi S-a aşezat.

³⁰ O mare mulţime s-a apropiat de El, având cu ea şchiopi, orbi, infirmi, muţi şi mulţi alţi bolnavi. Ei i-au adus la picioarele lui Iesus, şi El i-a vindecat,

³¹ aşa încât mulţimea era uimită văzând muţii vorbind, infirmii fiind vindecaţi, şchiopii mergând, orbii văzând, şi Îl lăuda pe Dumnezeul Israelului.

³² Iesus i-a chemat pe discipolii Săi şi le-a zis: „Sunt plin de compătimire pentru această mulţime, căci iată că de trei zile ei sunt aici cu Mine şi n-au nimic de mâncare. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum“.

³³ Discipolii I-au spus: „Cum să procurăm în acest loc pustiu destule pâini pentru a sătura o mulţime aşa de mare?“

³⁴ Iesus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Ei au răspuns: „Şapte, şi câţiva peştişori“.

³⁵ Atunci El a ordonat mulţimii să se aşeze pe pământ,

³⁶ a luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat discipolilor Săi, care le-au împărţit mulţimii.

³⁷ Toţi au mâncat şi s-au săturat, şi au strâns şapte coşuri pline cu bucăţile rămase.

³⁸ Cei care mâncaseră erau 4.000 de bărbaţi, fără a pune la socoteală femeile şi copiii.

³⁹ Şi după ce a dat drumul mulţimii, El S-a suit în barcă şi a plecat în regiunea Magadan.

16

¹ Fariseii şi saduceii s-au apropiat de Iesus şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer.

² Iesus le-a răspuns: [„Seara, voi ziceţi: «Va fi timp frumos, căci cerul este roşu»,

³ iar dimineaţa devreme: «Va fi furtună astăzi, pentru că cerul este de un roşu întunecat». Voi ştiţi să deosebiţi aspectul cerului, dar nu puteţi deosebi semnele timpului.]

⁴ O generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul [profetului] Iona“. Apoi i-a părăsit şi a plecat.

⁵ Trecând pe celălalt ţărm, discipolii uitaseră să ia pâini.

⁶ Iesus le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de drojdia fariseilor şi saduceilor!“

⁷ Discipolii discutau aceasta între ei şi ziceau: „Pentru că n-am luat pâini“.

⁸ Iesus, ştiind ce-şi spun, le-a zis: „Oameni cu credinţă puţină, de ce vorbiţi între voi despre faptul că n-aţi luat pâini?

⁹ Tot nu înţelegeţi? Nu vă mai amintiţi de cele cinci pâini ale celor 5.000 şi de câte coşuri aţi ridicat,

¹⁰ nici de cele şapte pâini ale celor 4.000 şi de câte coşuri aţi ridicat?

¹¹ Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit? Păziţi-vă de drojdia fariseilor şi saduceilor!“

¹² Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de drojdia pentru pâine, ci de învăţătura fariseilor şi saduceilor.

¹³ Iesus a ajuns în regiunea Cezareei lui Filip. El i-a întrebat pe discipolii Săi: „Cine zic oamenii că este Fiul Omului?“

¹⁴ Ei au răspuns: „Unii spun că Ioan Botezătorul, alţii că Elia, alţii că Ieremia sau vreunul dintre profeţi“.

¹⁵ Şi El le-a zis: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?“

¹⁶ Simon Petru a răspuns: „Tu eşti Mesia, Fiul Dumnezeului cel viu!“

¹⁷ Iesus a luat cuvântul şi i-a zis: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, pentru că nu un gând omenesc ţi-a revelat acest lucru, ci Tatăl Meu ceresc.

¹⁸ Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru, şi că pe această stâncă Îmi voi construi Biserica , iar porţile Locuinţei morţilor n-o vor învinge.

¹⁹ Îţi voi da cheile Regatului cerurilor: ce vei lega pe pământ va fi fost legat în cer şi ce vei dezlega pe pământ va fi fost dezlegat în cer“.

²⁰ Atunci a ordonat discipolilor să nu spună nimănui că El era Mesia.

²¹ Din acest moment, Iesus a început să arate discipolilor Săi că El trebuia să Se ducă la Ierusalem, să sufere mult din partea prezbiterilor poporului, a preoţilor principali şi a specialiştilor în Lege, să fie ucis şi a treia zi să învie.

²² Atunci Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!“

²³ Dar Iesus S-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satan, tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!“

²⁴ Atunci Iesus a spus discipolilor Săi: „Dacă vrea cineva să fie discipolul Meu, să renunţe la sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze!

²⁵ Într-adevăr, cine va vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cine o va pierde din cauza Mea o va regăsi.

²⁶ La ce i-ar folosi unui om să câştige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea un om în schimbul sufletului său?

²⁷ Într-adevăr, Fiul Omului va veni în gloria Tatălui Său, cu îngerii Lui, şi atunci El va trata pe fiecare după modul lui de a acţiona.

²⁸ Vă spun adevărul, câţiva dintre cei ce sunt aici nu vor muri înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Regatul Său“.

17

¹ După şase zile, Iesus i-a luat cu El pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a condus la o parte pe un munte înalt.

² El S-a transfigurat înaintea lor; faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui au devenit albe ca lumina.

³ Şi iată că le-au apărut Moise şi Elia; ei stăteau de vorbă cu El.

⁴ Petru a luat cuvântul şi I-a zis lui Iesus: „Doamne, este bine că suntem aici. Dacă vrei, facem aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Elia“.

⁵ În timp ce el vorbea încă, i-a acoperit un nor luminos, iar o voce din nor a rostit: „Acesta este Fiul Meu iubit, în care Îmi găsesc plăcerea. Să ascultaţi de El!“

⁶ Când au auzit această voce, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au temut foarte mult.

⁷ Dar Iesus S-a apropiat de ei, i-a atins şi le-a zis: „Ridicaţi-vă, nu vă temeţi!“

⁸ Când şi-au ridicat ochii, nu L-au mai văzut decât pe Iesus.

⁹ În timp ce coborau de pe munte, Iesus le-a dat acest ordin: „Să nu spuneţi nimănui ce aţi văzut până când va învia Fiul Omului!“

¹⁰ Discipolii I-au pus această întrebare: „De ce spun specialiştii în Lege că trebuie să vină mai întâi Elia?“

¹¹ Iesus le-a răspuns: „Este adevărat că Elia trebuie să vină [mai întâi] şi să restabilească toate lucrurile,

¹² însă Eu vă spun: Elia deja a venit, dar ei nu l-au recunoscut şi s-au purtat cu el cum au vrut. La fel trebuie să sufere şi Fiul Omului din partea lor“.

¹³ Atunci au înţeles discipolii că El le vorbea despre Ioan Botezătorul.

¹⁴ Când au ajuns lângă mulţime, un om a venit să se arunce în genunchi înaintea lui Iesus şi I-a zis:

¹⁵ „Doamne, ai milă de fiul meu care este epileptic şi suferă cumplit; el cade adesea în foc sau în apă.

¹⁶ L-am adus la discipolii Tăi, şi ei n-au putut să-l vindece“.

¹⁷ Iesus a răspuns: „Generaţie necredincioasă şi perversă! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suporta? Aduceţi-Mi-l aici!“

¹⁸ Iesus a ameninţat demonul, care a ieşit din copil, şi copilul a fost vindecat din clipa aceea.

¹⁹ Atunci discipolii s-au apropiat de Iesus şi I-au zis în particular: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“

²⁰ Iesus le-a zis: „Din cauza puţinei voastre credinţe. Vă spun adevărul, dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi spune acestui munte: «Deplasează-te de aici până acolo!» şi el s-ar deplasa; nimic nu v-ar fi imposibil.

²¹ [Totuşi, acest soi de demon nu iese decât prin rugăciune şi prin post.]“

²² În timp ce străbăteau Galileea, Iesus le-a spus: „Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor;

²³ ei Îl vor ucide, dar a treia zi va învia“. Ei s-au întristat foarte tare.

²⁴ Când au ajuns la Capernaum, cei care percepeau impozitul anual s-au apropiat de Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte impozitul anual?“

²⁵ El le-a spus: „Ba da“. Când a intrat în casă, Iesus i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simon, regii pământului de la cine percep taxe sau impozite? De la fiii lor sau de la străini?“

²⁶ El I-a zis: „De la străini“. Iesus i-a răspuns: „Fiii sunt deci scutiţi.

²⁷ Totuşi, ca să nu-i şocăm, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage primul peşte care va veni; deschide-i gura şi vei găsi o monedă . Ia-o şi dă-o pentru Mine şi pentru tine“.

18

¹ Chiar atunci discipolii s-au apropiat de Iesus şi I-au zis: „Cine este deci cel mai mare în Regatul cerurilor?“

² Iesus a chemat un copilaş, l-a pus în mijlocul lor

³ şi a zis: „Vă spun adevărul, dacă nu vă convertiţi şi nu deveniţi ca nişte copilaşi, nu veţi intra în Regatul cerurilor.

⁴ De aceea, cine se va umili ca acest copilaş va fi cel mai mare în Regatul cerurilor,

⁵ iar cine primeşte în numele Meu un copilaş ca acesta Mă primeşte pe Mine.

⁶ Dar dacă cineva îl face să se poticnească pe unul singur dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră mare de moară şi ar fi aruncat în adâncul mării.

⁷ Vai de lume din cauza ocaziilor de păcătuire! Ocaziile de păcătuire sunt inevitabile, dar vai de omul prin care vine ocazia de păcătuire!

⁸ Dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să te poticneşti, taie-le şi arun-că-le. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul etern.

⁹ Şi dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul iadului.

¹⁰ Vedeţi să nu dispreţuiţi pe unul singur dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din cer sunt neîncetat în prezenţa Tatălui Meu ceresc.

¹¹ [Într-adevăr, Fiul Omului a venit să salveze ce era pierdut.]

¹² Ce credeţi? Dacă un om are 100 de oi şi se rătăceşte una singură dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte 99 pe munte şi se duce s-o caute pe cea pierdută?

¹³ Şi dacă o găseşte, vă spun adevărul, se bucură de ea mai mult decât de cele 99 care nu s-au rătăcit.

¹⁴ La fel, nu este voia Tatălui vostru ceresc să se piardă unul singur dintre aceşti micuţi.

¹⁵ Dacă fratele tău păcătuieşte [faţă de tine], du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

¹⁶ Dar dacă nu te ascultă, ia cu tine încă una sau două persoane, pentru ca orice ches-tiune să se bazeze pe declaraţia a doi sau trei martori.

¹⁷ Dacă refuză să-i asculte, spune acest lucru Adunării, şi dacă refuză să asculte şi de Adunare, să fie în ochii tăi ca un străin sau ca un perceptor.

¹⁸ Vă spun adevărul, orice veţi lega pe pământ va fi fost legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi fost dezlegat în cer.

¹⁹ Vă mai spun [adevărul] că dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară ceva, li se va da de către Tatăl Meu ceresc.

²⁰ Într-adevăr, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu sunt şi Eu în mijlocul lor“.

²¹ Atunci Petru s-a apropiat de Iesus şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu atunci când păcătuieşte faţă de mine? Până la şapte ori?“

²² Iesus i-a zis: „Eu nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

²³ De aceea, Regatul cerurilor seamănă cu un rege care a vrut ca sclavii săi să-şi plătească datoriile faţă de el.

²⁴ Când s-a pus pe treabă, i-au adus pe cineva care-i datora 10.000 de saci cu bani.

²⁵ Cum nu avea cu ce să plătească, stăpânul lui a dat ordin să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea, ca să fie achitată această datorie.

²⁶ Sclavul a căzut în genunchi şi s-a prosternat înaintea lui, zicând: «Ai răbdare cu mine, şi îţi voi plăti tot!»

²⁷ Plin de compătimire, stăpânul acestui sclav l-a lăsat să plece şi i-a anulat datoria.

²⁸ După ce a ieşit, acest sclav s-a întâlnit cu unul dintre tovarăşii lui care îi datora 100 de monede de argint. L-a prins de gât şi a început să-l sugrume, zicând: «Plăteşte ce-mi datorezi!»

²⁹ Tovarăşul lui, căzând [în genunchi], îl ruga, zicând: «Ai răbdare cu mine, şi îţi voi plăti!»

³⁰ Dar celălalt n-a vrut, ci l-a aruncat în închisoare până când va plăti ce datora.

³¹ Când au văzut cele întâmplate, ceilalţi sclavi s-au întristat foarte tare. S-au dus şi i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

³² Atunci stăpânul lui l-a chemat la el şi i-a zis: «Sclav rău, eu ţi-am anulat toată datoria aceea, pentru că mă rugai.

³³ Nu trebuia oare să ai şi tu milă de tovarăşul tău, aşa cum şi eu am avut milă de tine?»

³⁴ Şi stăpânul său s-a mâniat şi l-a dat pe mâna călăilor până când va plăti tot ce datora.

³⁵ Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu-l iartă din toată inima pe fratele lui“.

19

¹ După ce a rostit aceste cuvinte, Iesus a părăsit Galileea şi S-a dus în regiunea Iudeei, pe malul celălalt al Iordanului.

² L-au urmat mulţimi mari, iar El i-a vindecat pe bolnavi.

³ S-au apropiat de El nişte farisei şi, ca să-L prindă în cursă, I-au zis: „Este permis unui bărbat să divorţeze de soţia lui pentru orice motiv?“

⁴ El le-a răspuns: „Oare n-aţi citit că, la început, Creatorul i-a făcut bărbat şi femeie

⁵ şi că a zis: De aceea, bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor fi una ?

⁶ Astfel, nu mai sunt doi, ci una. Omul deci să nu despartă ceea ce a unit Dumnezeu“.

⁷ Ei au zis: „Atunci de ce a poruncit Moise să-i dea un certificat de divorţ femeii când o alungă ?“

⁸ El le-a răspuns: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să divorţaţi de soţiile voastre, dar la început nu a fost aşa.

⁹ Dar vă spun că cine îşi alungă soţia, cu excepţia infidelităţii, şi se căsătoreşte cu alta comite adulter, [iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite adulter]“.

¹⁰ Discipolii Săi I-au zis: „Dacă un bărbat are asemenea îndatoriri faţă de femeie, este mai bine să nu se căsătorească!“

¹¹ El le-a răspuns: „Nu toţi înţeleg acest cuvânt, ci numai cei cărora le este dat.

¹² Într-adevăr, există eunuci care sunt aşa din pântecele mamei lor, există eunuci care au fost făcuţi aşa de oameni şi există unii care s-au făcut singuri eunuci din cauza Regatului cerurilor. Cine poate să înţeleagă să înţeleagă!“

¹³ Atunci nişte oameni I-au adus nişte copilaşi ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar discipolii le-au făcut reproşuri.

¹⁴ Iesus a zis: „Lăsaţi copilaşii şi nu-i împiedicaţi să vină la Mine, căci Regatul cerurilor este pentru cei care le seamănă“.

¹⁵ Şi-a pus mâinile peste ei şi a plecat de acolo.

¹⁶ Un om s-a apropiat şi I-a zis: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac pentru a avea viaţa eternă?“

¹⁷ El i-a răspuns: „De ce Mă întrebi despre ce este bun? Unul singur e Cel bun. Dar dacă vrei să intri în viaţă, respectă poruncile!“

¹⁸ El L-a întrebat: „Care?“ Iesus i-a răspuns: „Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu depui mărturie falsă,

¹⁹ onorează-ţi tatăl şi mama şi: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi “.

²⁰ Tânărul I-a spus: „Am respectat toate aceste lucruri. Ce-mi mai lipseşte?“

²¹ Iesus i-a zis: „Dacă vrei să fii perfect, du-te, vinde-ţi averea, dă săracilor şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-Mă!“

²² Când a auzit acest cuvânt, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe avuţii.

²³ Iesus a zis discipolilor Săi: „Vă spun adevărul, este greu pentru un bogat să intre în Regatul cerurilor.

²⁴ Vă zic iarăşi, e mai uşor să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un bogat în Regatul lui Dumnezeu“.

²⁵ Când au auzit acest lucru, discipolii au fost foarte miraţi şi au zis: „Atunci cine poate fi salvat?“

²⁶ Iesus i-a privit şi le-a zis: „Acest lucru este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu totul e posibil“.

²⁷ Petru a luat atunci cuvântul şi I-a zis: „Iată, noi am părăsit totul şi Te-am urmat; ce vom avea în schimb?“

²⁸ Iesus le-a răspuns: „Vă spun adevărul, la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul Său de glorie, voi care M-aţi urmat veţi sta de asemenea pe douăsprezece tronuri şi veţi judeca cele douăsprezece triburi ale Israelului.

²⁹ Şi oricine îşi va fi părăsit din cauza Mea casele, fraţii, surorile, tatăl, mama, copiii sau terenurile va primi de o sută de ori mai mult şi va moşteni viaţa eternă.

³⁰ Mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi dintre cei din urmă vor fi cei dintâi.

20

¹ Într-adevăr, Regatul cerurilor seamănă cu un proprietar care a ieşit dis-de-dimineaţă să angajeze lucrători în via lui.

² S-a înţeles cu lucrătorii să le plătească o monedă de argint pe zi şi i-a trimis în via lui.

³ Pe la nouă dimineaţa a ieşit şi i-a văzut pe alţii stând în piaţă fără să facă nimic.

⁴ Le-a zis şi lor: «Duceţi-vă şi voi în via mea, şi vă voi da ce este drept».

⁵ Şi ei s-au dus. Pe la douăsprezece şi pe la trei a ieşit din nou şi a făcut la fel.

⁶ Pe la cinci după-amiază a ieşit şi i-a găsit pe alţii care stăteau acolo. El le-a zis: «De ce aţi stat toată ziua fără lucru?»

⁷ Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a angajat nimeni». Atunci el le-a zis: «Veniţi şi voi în via mea, [şi veţi primi ce este drept]».

⁸ Când s-a făcut seară, stăpânul viei a zis administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le salariul, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi!»

⁹ Cei de la ora cinci după-amiază au venit şi au primit fiecare câte o monedă de argint.

¹⁰ Când au venit cei dintâi, credeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte o monedă de argint.

¹¹ Primind-o, murmurau contra proprietarului,

¹² spunând: «Aceştia din urmă n-au lucrat decât o oră, şi tu i-ai făcut egali cu noi, care am suportat greul zilei şi căldura».

¹³ El a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, eu nu te nedreptăţesc. Nu te-ai înţeles cu mine pentru o monedă de argint ca salariu?

¹⁴ Ia ce-ţi revine şi pleacă! Eu vreau să dau acestuia din urmă la fel ca şi ţie.

¹⁵ Oare nu-mi este permis să fac ce vreau cu bunurile mele? Sau vezi tu cu un ochi rău că eu sunt bun?»

¹⁶ Astfel, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. [Mulţi sunt invitaţi, dar puţini sunt aleşi.]“

¹⁷ În timp ce suia spre Ierusalem, Iesus i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli şi pe drum le-a zis:

¹⁸ „Ne suim acum la Ierusalem, şi Fiul Omului va fi dat în mâinile preoţilor principali şi ale specialiştilor în Lege. Ei Îl vor condamna la moarte

¹⁹ şi Îl vor da în mâinile neevreilor ca să-şi bată joc de El, să-L biciuiască şi să-L crucifice; şi a treia zi va învia“.

²⁰ Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Iesus cu fiii ei şi s-a prosternat ca să-I facă o cerere.

²¹ El i-a zis: „Ce vrei?“ Ea I-a zis: „Ordonă ca în Regatul Tău aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta!“

²² Iesus i-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl voi bea Eu [sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi Eu botezat]?“ Ei au zis: „Putem“.

²³ El le-a zis: „Veţi bea într-adevăr paharul Meu [şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care voi fi Eu botezat]. Dar cât despre faptul de a şedea la dreapta şi la stânga Mea, acesta nu depinde de Mine şi nu va fi dat decât celor pentru care l-a pregătit Tatăl Meu“.

²⁴ După ce-au auzit aceasta, ceilalţi zece s-au indignat contra celor doi fraţi.

²⁵ Iesus i-a chemat şi le-a zis: „După cum ştiţi şi voi, conducătorii naţiunilor domină peste ele, iar cei mari le ţin sub puterea lor.

²⁶ Între voi să nu fie aşa, dar dacă cineva vrea să fie mare între voi va fi servitorul vostru,

²⁷ iar dacă cineva vrea să fie cel dintâi trebuie să fie sclavul vostru.

²⁸ Astfel a venit Fiul Omului, nu ca să fie servit, ci ca să servească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“.

²⁹ Când au ieşit din Ierihon, o mare mulţime L-a urmat pe Iesus.

³⁰ Doi orbi, aşezaţi pe marginea drumului, au auzit că trecea Iesus şi au strigat: „Ai milă de noi, Doamne, Fiule al lui David !“

³¹ Mulţimea îi certa, ca să-i facă să tacă, dar ei strigau mai tare: „Ai milă de noi, Doamne, Fiule al lui David!“

³² Iesus S-a oprit, i-a chemat şi a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?“

³³ Ei I-au zis: „Doamne, să ni se deschidă ochii“.

³⁴ Plin de compătimire, Iesus le-a atins ochii; ei şi-au recăpătat imediat vederea şi L-au urmat.

21

¹ Când s-au apropiat de Ierusalem şi au ajuns la Betfaghe, spre Muntele Măslinilor, Iesus a trimis doi discipoli

² şi le-a spus: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi veţi găsi imediat o măgăriţă legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-Mi-i!

³ Şi dacă vă zice cineva ceva, veţi spune aşa: «Stăpânul are nevoie de ei», şi îi va trimite imediat“.

⁴ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească ce anunţase profetul:

⁵ Spuneţi fiicei Sionului: Iată Regele tău care vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.

⁶ Discipolii s-au dus şi au făcut aşa cum le ordonase Iesus.

⁷ Au adus măgăriţa şi mânzul, şi-au pus hainele pe ei, iar Iesus a încălecat.

⁸ O mare mulţime de oameni şi-a întins hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le împrăştiau pe drum.

⁹ Cei care Îl precedau şi cei care Îl urmau pe Iesus strigau: „Osana Fiului lui David ! Binecuvântat să fie Cel care vine în numele Domnului! Osana în locurile preaînalte!“

¹⁰ Când El a intrat în Ierusalem, tot oraşul s-a tulburat, zicând: „Cine este Omul acesta?“

¹¹ Mulţimea răspundea: „Acesta este Profetul Iesus, din Nazaretul Galileei“.

¹² Iesus a intrat în templu şi i-a scos afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei.

¹³ El le-a zis: „Este scris: Casa Mea va fi numită casă de rugăciune , dar voi aţi făcut din ea o peşteră de hoţi “.

¹⁴ Nişte orbi şi infirmi s-au apropiat de El în templu, iar El i-a vindecat.

¹⁵ Dar preoţii principali şi specialiştii în Lege s-au indignat la vederea lucrurilor minunate pe care le făcea şi a copiilor care strigau în templu: „Osana Fiului lui David!“

¹⁶ Ei I-au spus: „Auzi ce zic aceştia?“ Iesus le-a răspuns: „Da. Oare nu aţi citit niciodată aceste cuvinte: Ţi-ai pregătit o laudă din gura copiilor şi a sugarilor ?“

¹⁷ Apoi i-a lăsat şi a ieşit din oraş ca să Se ducă în Betania, unde a rămas peste noapte.

¹⁸ Dimineaţa, când S-a întors din nou în oraş, era flămând.

¹⁹ Pe marginea drumului a văzut un smochin şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze. El i-a zis: „Niciodată să nu mai produci rod!“ Smochinul s-a uscat imediat.

²⁰ Văzând aceasta, discipolii s-au mirat, zicând: „Cum de s-a uscat aşa brusc smochinul?“

²¹ Iesus le-a răspuns: „Vă spun adevărul, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ce s-a făcut acestui smochin, ci, chiar dacă aţi zice acestui munte: «Ridică-te şi aruncă-te în mare!», aceasta s-ar întâmpla.

²² Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi“.

²³ Iesus a intrat în templu şi, în timp ce dădea învăţătură, preoţii principali şi prezbiterii poporului au venit la El ca să-I spună: „Prin ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?“

²⁴ Iesus le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi, dacă Îmi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu prin ce autoritate fac aceste lucruri.

²⁵ Botezul lui Ioan de unde era, din cer sau de la oameni?“ Dar ei argumentau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», ne va spune: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?»

²⁶ Iar dacă răspundem: «De la oameni», ne temem de mulţime, căci toţi îl consideră pe Ioan drept profet“.

²⁷ Atunci I-au răspuns lui Iesus: „Nu ştim“. El le-a răspuns la rândul Său: „Nici Eu nu vă voi spune prin ce autoritate fac aceste lucruri.

²⁸ Ce credeţi? Un om avea doi fii. S-a adresat celui dintâi şi i-a zis: «Fiule, du-te şi lucrează astăzi în vie!»

²⁹ El i-a răspuns: «Nu vreau». Dar, mai târziu, i-a părut rău şi s-a dus.

³⁰ Tatăl s-a adresat şi celuilalt şi i-a spus acelaşi lucru. Acest fiu i-a răspuns: «Da, domnule», dar nu s-a dus.

³¹ Care dintre cei doi a făcut voia tatălui lor?“ Ei I-au răspuns: „Cel dintâi“. Şi Iesus le-a zis: „Vă spun adevărul, perceptorii şi prostituatele vă vor preceda în Regatul lui Dumnezeu,

³² căci Ioan a venit la voi pe calea dreptitudinii, şi voi n-aţi crezut în el. În schimb, perceptorii şi prostituatele au crezut în el; dar voi, văzând acest lucru, n-aţi arătat regret mai târziu ca să credeţi în el.

³³ Ascultaţi o altă parabolă. Un proprietar de pământ a plantat o vie, a făcut un gard în jurul ei, a săpat un teasc şi a construit un turn, apoi a arendat-o unor viticultori ca s-o lucreze şi a plecat în călătorie.

³⁴ Când a venit timpul recoltei, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori ca să-şi primească partea din recoltă.

³⁵ Dar viticultorii i-au prins pe sclavii lui; pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis, iar pe altul l-au lapidat .

³⁶ El a trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât cei dintâi, dar şi cu aceştia au făcut la fel.

³⁷ În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta».

³⁸ Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Iată moştenitorul! Haideţi să-l ucidem şi să punem mâna pe moştenirea lui!»

³⁹ Au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.

⁴⁰ Acum, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?“

⁴¹ Ei au răspuns: „Pe ticăloşii aceia îi va executa fără milă, iar via o va arenda altor viticultori care la timpul potrivit îi vor da partea de recoltă“.

⁴² Iesus i-a întrebat: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au respins-o cei ce construiau a devenit piatră unghiulară; este lucrarea Domnului, şi e minunată în ochii noştri ?

⁴³ De aceea, vă spun, Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unui popor care îi va produce roadele.

⁴⁴ Cine va cădea peste această piatră va fi sfărâmat, iar cel peste care va cădea ea va fi zdrobit“.

⁴⁵ Când au auzit parabolele Lui, preoţii principali şi fariseii au înţeles că despre ei vorbea Iesus.

⁴⁶ Ei căutau să-L aresteze, dar se temeau de mulţime, pentru că ea Îl considera pe Iesus drept profet.

22

¹ Iesus a luat cuvântul şi le-a vorbit din nou în parabole.

² El le-a zis: „Regatul cerurilor seamănă cu un rege care i-a făcut nuntă fiului său.

³ Şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.

⁴ Regele a trimis atunci alţi sclavi, cu acest ordin: «Spuneţi celor invitaţi: Am pregătit masa, am înjunghiat boii şi animalele îngrăşate, totul este gata, deci veniţi la nuntă!»

⁵ Dar ei, fără să le pese de invitaţie, au plecat, unul la ogorul lui, altul la afacerile lui.

⁶ Ceilalţi au pus mâna pe sclavi, i-au maltratat şi i-au ucis.

⁷ Regele s-a mâniat, aşa că şi-a trimis trupele şi i-a făcut să moară pe ucigaşii aceia, şi le-a ars oraşul.

⁸ Atunci a zis sclavilor săi: «Nunta este gata, dar invitaţii nu erau vrednici de ea.

⁹ Duceţi-vă deci la intersecţiile străzilor principale şi invita-ţi-i la nuntă pe toţi cei pe care îi găsiţi!»

¹⁰ Sclavii au plecat pe străzi, i-au adunat pe toţi cei pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut de invitaţi.

¹¹ Regele a intrat să-şi vadă invitaţii şi a zărit acolo un om care nu se îmbrăcase cu haina de nuntă.

¹² El i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?» Omul acela a rămas mut.

¹³ Atunci regele a zis servitorilor: «Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l în întunericul de afară, unde vor fi plâns şi scrâşnete din dinţi!»

¹⁴ Într-adevăr, mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi“.

¹⁵ Atunci fariseii s-au dus să ţină sfat între ei privind mijloacele de a-L prinde pe Iesus în capcana propriilor Sale vorbe.

¹⁶ I-au trimis la El pe discipolii lor împreună cu herodienii . Ei I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în tot adevărul, fără să Te laşi influenţat de cineva, căci nu priveşti la faţa omului.

¹⁷ Spune-ne deci ce părere ai: este permis, sau nu, să plătim impozit împăratului?“

¹⁸ Dar Iesus, cunoscându-le răutatea, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, ipocriţilor?

¹⁹ Arătaţi-Mi moneda cu care se plăteşte impozitul!“ Ei I-au adus o monedă.

²⁰ El i-a întrebat: „Ale cui sunt această efigie şi inscripţie?“

²¹ Ei I-au răspuns: „Ale împăratului“. Atunci El le-a zis: „Daţi deci împăratului ce este al împăratului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“

²² Miraţi de cele auzite, L-au lăsat şi au plecat.

²³ În aceeaşi zi s-au prezentat la El nişte saducei, care spun că nu există înviere, şi I-au pus această întrebare:

²⁴ „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără copii, fratele lui se va căsători cu văduva şi va da urmaşi fratelui său.

²⁵ Erau la noi şapte fraţi; cel dintâi s-a căsătorit şi a murit, şi, neavând urmaşi, a lăsat-o pe soţia lui fratelui său.

²⁶ La fel s-a întâmplat cu al doilea frate, apoi cu al treilea, şi tot aşa până la al şaptelea.

²⁷ După ei toţi a murit şi femeia.

²⁸ La înviere, a cui soţie va fi ea, căci toţi au avut-o de soţie?“

²⁹ Iesus le-a răspuns: „Vă rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰ Într-adevăr, la înviere bărbaţii şi femeile nu se vor căsători, ci vor fi ca îngerii din cer.

³¹ În ce priveşte învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu:

³² Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob ? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii“.

³³ Mulţimea care asculta era uimită de învăţătura Lui.

³⁴ Când fariseii au auzit că Iesus îi redusese la tăcere pe saducei, s-au adunat,

³⁵ şi unul dintre ei, profesor de Lege, I-a pus o întrebare, ca să-L pună la încercare:

³⁶ „Învăţătorule, care este porunca cea mai mare din Lege?“

³⁷ Iesus i-a răspuns: Îl vei iubi pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gândirea ta.

³⁸ Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă.

³⁹ A doua este asemănătoare cu ea: Îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuţi.

⁴⁰ De aceste două porunci depind toată Legea şi Profeţii“.

⁴¹ În timp ce fariseii erau adunaţi împreună, Iesus i-a întrebat

⁴² astfel: „Ce credeţi despre Mesia? Al cui fiu este El?“ Ei I-au răspuns: „Al lui David“.

⁴³ Şi Iesus le-a zis: „Cum deci David, prin Spirit, Îl numeşte «Domn» când zice:

⁴⁴ Domnul a zis Domnului meu: «Aşază-Te la dreapta Mea, până când Ţi-am făcut din duşmanii Tăi scăunel de picioare! »?

⁴⁵ Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum poate fi fiul lui?“

⁴⁶ Nimeni nu i-a putut răspunde nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.

23

¹ Atunci Iesus S-a adresat mulţimii şi discipolilor Săi,

² zicând: „Specialiştii în Lege şi fariseii s-au aşezat pe scaunul lui Moise.

³ Tot ce vă spun ei deci faceţi şi respectaţi, dar nu acţionaţi ca ei, căci ei zic, dar nu fac.

⁴ Ei leagă poveri grele [şi apăsătoare] şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nu vor să le mişte nici măcar cu degetul.

⁵ Toate acţiunile lor le fac pentru a fi remarcaţi de oameni. Astfel, poartă filacterii mari şi îşi lungesc ciucurii [hainelor].

⁶ Le place să ocupe locul cel mai bun la mese şi scaunele de onoare în sinagogi.

⁷ Le place să fie salutaţi în pieţe şi să fie numiţi de oameni «învăţătorule».

⁸ Dar voi să nu vă lăsaţi numiţi învăţători, căci unul singur este Învăţătorul vostru, [Cristos,] şi voi toţi sunteţi fraţi.

⁹ Să nu numiţi pe nimeni pe pământ tatăl vostru, căci unul singur este Tatăl vostru, şi anume Tatăl ceresc.

¹⁰ Să nu vă lăsaţi numiţi «conducători», căci unul singur este Conducătorul vostru: Cristosul.

¹¹ Cel mai mare dintre voi va fi servitorul vostru.

¹² Cine se înalţă va fi umilit, iar cine se umileşte va fi înălţat.

¹³ Vai de voi, specialişti în Lege şi farisei ipocriţi! Pentru că voi închideţi oamenilor accesul în Regatul cerurilor; nici voi nu intraţi, nici pe alţii nu-i lăsaţi să intre.

¹⁴ [Vai de voi, specialişti în Lege şi farisei ipocriţi! Pentru că voi prădaţi casele văduvelor de bunurile lor în timp ce faceţi de ochii lumii rugăciuni lungi; din această cauză, veţi fi judecaţi mai aspru.]

¹⁵ Vai de voi, specialişti în Lege şi farisei ipocriţi! Pentru că voi parcurgeţi marea şi pământul pentru a face un convertit şi, când a devenit aşa, faceţi din el un fiu al iadului de două ori mai rău decât voi.

¹⁶ Vai de voi, călăuze oarbe! Voi ziceţi: «Dacă jură cineva pe templu nu contează, dar dacă jură cineva pe aurul templului este angajat».

¹⁷ Nebunilor orbi! Care este mai mare: aurul, sau templul care consacră aurul?

¹⁸ Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe altar nu contează, dar dacă cineva jură pe ofranda care e pe altar este angajat».

¹⁹ Orbilor! Care este mai mare: ofranda, sau altarul care consacră ofranda?

²⁰ Cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este pe el,

²¹ cine jură pe templu jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el,

²² iar cine jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel care şade pe el.

²³ Vai de voi, specialişti în Lege şi farisei ipocriţi! Pentru că voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimen, şi neglijaţi ce este mai important din Lege: dreptitudinea, îndurarea şi fidelitatea. Pe acestea trebuie să le practicaţi, fără să le neglijaţi pe celelalte!

²⁴ Călăuzelor oarbe! Voi vă filtraţi băuturile ca să eliminaţi ţânţarul, dar înghiţiţi cămila.

²⁵ Vai de voi, specialişti în Lege şi farisei ipocriţi! Pentru că voi curăţaţi exteriorul paharului şi farfuriei, atunci când în interior sunt pline de produsul furturilor voastre şi al exceselor voastre.

²⁶ Fariseule orb! Curăţă mai întâi interiorul paharului, ca să devină şi exteriorul curat!

²⁷ Vai de voi, specialişti în Lege şi farisei ipocriţi! Pentru că voi semănaţi cu nişte morminte văruite care par frumoase în exterior şi care, în interior, sunt pline de osemintele morţilor şi de tot felul de mizerii.

²⁸ Şi voi, în exterior păreţi drepţi oamenilor, dar în interior sunteţi plini de ipocrizie şi de nelegiuire.

²⁹ Vai de voi, specialişti în Lege şi farisei ipocriţi! Pentru că voi construiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi mormintele celor drepţi,

³⁰ şi spuneţi: «Dacă am fi trăit pe timpul strămoşilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei ca să vărsăm sângele profeţilor».

³¹ Astfel, voi depuneţi mărturie contra voastră că sunteţi descendenţii celor care i-au ucis pe profeţi.

³² Da, voi aţi umplut cu vârf măsura strămoşilor voştri!

³³ Şerpilor, puilor de vipere! Cum veţi scăpa de judecata iadului?

³⁴ De aceea, vă trimit profeţi, înţelepţi şi specialişti în Lege. Voi îi veţi ucide şi crucifica pe unii, îi veţi biciui pe alţii în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din oraş în oraş,

³⁵ ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel cel drept până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

³⁶ Vă spun adevărul, toate acestea vor veni asupra acestei generaţii.

³⁷ Ierusaleme, Ierusaleme, tu care ucizi profeţii şi îi lapidezi pe cei care îţi sunt trimişi! De câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi aşa cum îşi adună o cloşcă puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

³⁸ Iată însă că vi se va lăsa ca-sa pustie,

³⁹ căci, vă spun, de acum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat să fie Cel care vine în numele Domnului! “

24

¹ Iesus a ieşit din templu şi, în timp ce Se ducea, discipolii Săi s-au apropiat ca să-I arate construcţiile acestuia.

² Dar El le-a zis: „Vedeţi toate acestea? Vă spun adevărul, aici nu va rămâne piatră pe piatră , totul va fi distrus“.

³ El S-a aşezat pe Muntele Măslinilor. Discipolii s-au apropiat de El, ca să-I pună în particular această întrebare: „Spune-ne, când vor avea loc toate acestea şi care va fi semnul revenirii Tale şi al sfârşitului lumii?“

⁴ Iesus le-a răspuns: „Fiţi atenţi să nu vă rătăcească cineva.

⁵ Într-adevăr, vor veni mulţi în numele Meu care vor zice: «Eu sunt Mesia!» şi vor înşela mulţi oameni.

⁶ Veţi auzi vorbindu-se de războaie şi ameninţări de război; să nu vă lăsaţi înspăimântaţi, pentru că aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârşitul.

⁷ O naţiune se va ridica contra unei naţiuni şi un regat contra unui regat , şi în diverse locuri vor fi foamete, [ciumi] şi cutremure de pământ.

⁸ Toate acestea vor fi începutul durerilor naşterii.

⁹ Atunci vă vor persecuta şi vă vor ucide; veţi fi urâţi de toate naţiunile din cauza numelui Meu.

¹⁰ Mulţi se vor poticni atunci şi se vor trăda, se vor urî unii pe alţii.

¹¹ Vor apărea mulţi profeţi falşi şi vor rătăci pe mulţi.

¹² Din cauza înmulţirii nelegiuirii, iubirea multora se va răci,

¹³ dar cel care va persevera până la sfârşit va fi salvat.

¹⁴ Această veste bună despre Regat va fi proclamată întregii lumi pentru a servi de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul.

¹⁵ De aceea, când veţi vedea scârboşenia devastării despre care a vorbit profetul Daniel instalată în locul sfânt – cine citeşte să înţeleagă –,

¹⁶ atunci cei din Iudeea să fugă în munţi,

¹⁷ cine va fi pe acoperiş să nu coboare ca să ia lucruri din casă,

¹⁸ cine va fi pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina!

¹⁹ Vai de femeile care vor fi însărcinate sau vor alăpta în zilele acelea!

²⁰ Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna sau într-o zi de sabat!

²¹ Într-adevăr, atunci va fi o strâmtorare mare cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

²² Şi dacă aceste zile n-ar fi scurtate, nimeni n-ar fi salvat; dar, din cauza celor aleşi, aceste zile vor fi scurtate.

²³ Dacă vi se va zice atunci: «Mesia este aici!» sau: «Este acolo!», să nu credeţi,

²⁴ căci vor apărea mesii falşi şi profeţi falşi; ei vor face semne miraculoase şi minuni, aşa încât să-i înşele, dacă ar fi posibil, chiar pe cei aleşi.

²⁵ Iată, v-am anunţat dinainte.

²⁶ Dacă deci vi se spune: «Iată-l, este în deşert», să nu vă duceţi, sau: «Iată-l, este într-un loc secret», să nu credeţi.

²⁷ Într-adevăr, aşa cum fulgerul pleacă de la răsărit şi apare până la apus, tot aşa va fi revenirea Fiului Omului.

²⁸ Acolo unde va fi cadavrul se vor aduna vulturii.

²⁹ Imediat după strâmtorarea din acele zile, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor cădea din cer şi puterile cereşti vor fi zguduite.

³⁰ Atunci va apărea în cer semnul Fiului Omului; toate popoarele pământului se vor lamenta şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu multă putere şi glorie.

³¹ El Îşi va trimite îngerii cu trompeta răsunătoare, şi ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerului până la cealaltă.

³² Luaţi învăţătură din parabola smochinului: de îndată ce ramurile lui devin fragede şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape.

³³ La fel, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, la uşă.

³⁴ Vă spun adevărul, această generaţie nu va trece până când nu se vor întâmpla toate acestea.

³⁵ Cerul şi pământul vor dispărea, dar cuvintele Mele nu vor dispărea.

³⁶ Cât despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.

³⁷ Aşa cum a fost pe timpul lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului.

³⁸ Într-adevăr, în zilele de dinaintea potopului oamenii mâncau şi beau, se căsătoreau şi-şi căsătoreau copiii, până în ziua când Noe a intrat în arcă.

³⁹ Ei nu au ştiut nimic până a venit potopul şi i-a luat pe toţi. La fel va fi şi venirea Fiului Omului.

⁴⁰ Atunci, doi oameni vor fi la câmp: unul va fi luat şi celălalt lăsat;

⁴¹ două femei vor măcina la moară: una va fi luată şi cealaltă lăsată.

⁴² Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru!

⁴³ Ştiţi bine că dacă stăpânul casei ar şti la ce oră din noapte vine hoţul, ar sta treaz, ar veghea şi nu l-ar lăsa să pătrundă în casă.

⁴⁴ De aceea şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni la ora pe care n-o ştiţi.

⁴⁵ Cine este deci sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul său l-a pus responsabil peste personalul casei lui ca să-i dea hrana la timpul dorit?

⁴⁶ Fericit e sclavul pe care stăpânul, la venirea lui, îl găseşte ocupat cu munca sa!

⁴⁷ Vă spun adevărul, îl va face responsabil peste tot ce are.

⁴⁸ Dar dacă este un sclav rău, care îşi spune în sinea lui: «Stăpânul meu întârzie să vină»,

⁴⁹ dacă se pune să-i bată pe colegii de muncă, dacă mănâncă şi bea cu beţivii,

⁵⁰ stăpânul acestui sclav va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ora pe care n-o ştie.

⁵¹ Îl va pedepsi aspru şi-l va face să împărtăşească soarta celor ipocriţi: acolo vor fi plâns şi scrâşnete din dinţi.

25

¹ Atunci Regatul cerurilor va semăna cu zece fecioare care şi-au luat lămpile ca să se ducă în întâmpinarea mirelui.

² Cinci dintre ele erau necugetate, iar cinci erau înţelepte.

³ Cele necugetate, când şi-au luat lămpile, n-au luat cu ele ulei,

⁴ dar cele înţelepte, pe lângă lămpi, au luat ulei în nişte vase.

⁵ Cum mirele întârzia, tuturor li s-a făcut somn şi au adormit.

⁶ La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!»

⁷ Atunci toate aceste fecioare s-au trezit şi şi-au pregătit lămpile.

⁸ Cele necugetate au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din uleiul vostru, căci ni se sting lămpile!»

⁹ Dar cele înţelepte au răspuns: «Nu, nu ne-ar ajunge nici nouă, nici vouă. Mergeţi la cei care vând ulei şi cumpăraţi-vă!»

¹⁰ În timp ce ele se duceau să cumpere, a sosit mirele. Cele care erau gata au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa a fost încuiată.

¹¹ Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!»

¹² Dar el le-a răspuns: «Vă spun adevărul, nu vă cunosc».

¹³ Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi ziua şi ora [când va veni Fiul Omului].

¹⁴ El va fi ca un om care, plecând într-o călătorie, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat bunurile lui.

¹⁵ Unuia i-a dat cinci saci de bani, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după capacitatea lui, apoi a plecat. Imediat,

¹⁶ cel care primise cei cinci saci de bani s-a dus să lucreze cu ei şi a câştigat alţi cinci saci de bani.

¹⁷ La fel, cel care primise cei doi saci de bani a mai câştigat doi.

¹⁸ Cel care nu primise decât unul s-a dus să sape o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său.

¹⁹ După mult timp, stăpânul acestor sclavi s-a întors şi le-a cerut să dea socoteală.

²⁰ Cel care primise cei cinci saci de bani s-a apropiat, a adus alţi cinci saci şi a zis: «Stăpâne, mi-ai încredinţat cinci saci de bani; iată, am câştigat alţi cinci».

²¹ Stăpânul său i-a zis: «Bine, sclav bun şi fidel! Ai fost fidel în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Vino să iei parte la bucuria stăpânului tău!»

²² Cel care primise cei doi saci de bani s-a apropiat şi el şi a zis: «Stăpâne, mi-ai încredinţat doi saci de bani; iată, am câştigat alţi doi».

²³ Stăpânul i-a zis: «Bine, sclav bun şi fidel! Ai fost fidel în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Vino să iei parte la bucuria stăpânului tău!»

²⁴ Cel care nu primise decât un sac de bani s-a apropiat şi el şi a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om dur, care seceri de unde n-ai semănat şi recoltezi de unde n-ai plantat.

²⁵ Mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns sacul de bani în pământ. Iată-l, ia-ţi ce-ţi aparţine!»

²⁶ Stăpânul lui i-a răspuns: «Sclav rău şi leneş, ştiai că secer de unde n-am semănat şi că recoltez de unde n-am plantat?

²⁷ Trebuia deci să-mi fi pus banii la bancă, şi la întoarcerea mea aş fi retras cu dobândă ce este al meu.

²⁸ Luaţi-i deci sacul de bani şi daţi-l celui care are cei zece saci de bani.

²⁹ Într-adevăr, oricui are i se va da, aşa încât va avea mai mult decât destul, dar celui care nu are i se va lua chiar şi ce are.

³⁰ Cât despre sclavul inutil, aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plâns şi scrâşnete din dinţi».

³¹ Când Fiul Omului va veni în gloria Sa cu toţi îngerii [sfinţi], Se va aşeza pe tronul Său de glorie.

³² Toate naţiunile vor fi adunate înaintea Lui. El le va despărţi pe unele de altele, aşa cum desparte păstorul oile de capre;

³³ va pune oile în dreapta Lui, iar caprele în stânga.

³⁴ Apoi Regele va zice celor din dreapta Lui: «Veniţi, voi cei care sunteţi binecuvântaţi de Tatăl Meu, de moşteniţi Regatul care a fost pregătit pentru voi de la crearea lumii!

³⁵ Într-adevăr, Mi-a fost foame, şi Mi-aţi dat de mâncare; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; eram străin, şi M-aţi primit;

³⁶ eram gol, şi M-aţi îmbrăcat; eram bolnav, şi M-aţi vizitat; eram în închisoare, şi aţi venit pe la Mine».

³⁷ Cei drepţi Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat de mâncare, sau însetat şi Ţi-am dat de băut?

³⁸ Când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?

³⁹ Când Te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?»

⁴⁰ Iar Regele le va răspunde: «Vă spun adevărul, de fiecare dată când aţi făcut aceasta unuia dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut».

⁴¹ Apoi le va zice celor din stânga Sa: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul etern, care a fost pregătit pentru diavol şi pentru îngerii lui!

⁴² Într-adevăr, Mi-a fost foame, şi nu Mi-aţi dat de mâncare; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat de băut;

⁴³ eram străin, şi nu M-aţi primit; eram gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; eram bolnav şi în închisoare, şi n-aţi venit în vizită».

⁴⁴ Atunci vor răspunde şi ei: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în închisoare şi nu Te-am servit?»

⁴⁵ Şi El le va răspunde: «Vă spun adevărul, de fiecare dată când nu aţi făcut aceasta unuia dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi-aţi făcut».

⁴⁶ Şi ei vor merge la pedeapsă eternă, iar cei drepţi vor merge la viaţă eternă“.

26

¹ Când a terminat Iesus de dat toate aceste instrucţiuni, a spus discipolilor Săi:

² „Ştiţi că peste două zile este Paştele , iar Fiul Omului va fi arestat pentru a fi crucificat“.

³ Atunci preoţii principali, [specialiştii în Lege] şi prezbiterii poporului s-au adunat în curtea marelui preot numit Caiafa

⁴ şi s-au hotărât să-L aresteze pe Iesus prin viclenie şi să-L ucidă.

⁵ Dar ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu fie agitaţie în popor“.

⁶ În timp ce Iesus Se afla în Betania, în casa lui Simon leprosul,

⁷ s-a apropiat de El o femeie cu un vas ce conţinea un parfum foarte preţios. În timp ce El stătea la masă, ea a vărsat parfumul pe capul Lui.

⁸ Văzând aceasta, discipolii s-au indignat şi au zis: „La ce bun o asemenea risipă?

⁹ Acest parfum se putea vinde scump, iar banii să fie daţi săracilor“.

¹⁰ Ştiind lucrul acesta, Iesus le-a zis: „De ce o necăjiţi pe femeie? Ea a făcut o faptă bună faţă de Mine.

¹¹ Într-adevăr, pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

¹² Vărsând acest parfum pe corpul Meu, ea a făcut-o pentru înmormântarea Mea.

¹³ Vă spun adevărul, oriunde va fi proclamată această veste bună, în toată lumea, se va vorbi şi despre ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.

¹⁴ Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariot, s-a dus la preoţii principali

¹⁵ şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi ca să-L dau pe Iesus în mâinile voastre?“ Ei i-au dat 30 de monede de argint.

¹⁶ Din acest moment, el a început să caute o ocazie favorabilă pentru a-L trăda pe Iesus.

¹⁷ În prima zi a Pâinilor Nedospite, discipolii s-au apropiat de Iesus ca să-I zică: „Unde vrei să-Ţi pregătim masa de Paşte?“

¹⁸ El le-a răspuns: „Duceţi-vă la cineva din oraş şi spuneţi-i: «Învăţătorul zice: Ora Mea este aproape; voi sărbători Paştele la tine, împreună cu discipolii Mei»“.

¹⁹ Discipolii au făcut ce le ordonase Iesus şi au pregătit Paştele.

²⁰ Când s-a înserat, El S-a pus la masă împreună cu cei doisprezece.

²¹ În timp ce mâncau, El a zis: „Vă spun adevărul, unul dintre voi Mă va trăda“.

²² Ei s-au întristat foarte tare, şi fiecare a început să-I spună: „Eu sunt, Doamne?“

²³ El le-a răspuns: „Cel care şi-a băgat mâna în castron împreună cu Mine este cel ce Mă va trăda.

²⁴ Fiul Omului Se duce, aşa cum scrie despre El, dar vai de omul prin care e trădat Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el să nu se fi născut“.

²⁵ Iuda, cel care Îl trăda, a zis: „Eu sunt, Învăţătorule?“ Iesus i-a răspuns: „Tu o spui“.

²⁶ În timp ce mâncau, Iesus a luat pâine şi a rostit rugăciunea de benedicţie, apoi a frânt-o şi le-a dat-o discipolilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este corpul Meu“.

²⁷ A luat pe urmă un pahar şi I-a mulţumit lui Dumnezeu, apoi li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el,

²⁸ căci acesta este sângele Meu, sângele [noului] legământ, care se varsă pentru mulţi în vede-rea iertării păcatelor lor.

²⁹ Vă spun, nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Regatul Tatălui Meu“.

³⁰ După ce au cântat cântări de laudă, s-au dus pe Muntele Măslinilor.

³¹ Atunci Iesus le-a zis: „În noaptea aceasta vă veţi poticni toţi din cauza Mea, căci este scris: Voi lovi păstorul, şi oile turmei vor fi împrăştiate.

³² Dar, după învierea Mea, vă voi preceda în Galileea“.

³³ Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni din cauza Ta, eu niciodată nu mă voi poticni!“

³⁴ Iesus i-a zis: „Îţi spun adevărul, chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoşul, Mă vei renega de trei ori“.

³⁵ Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu Te voi renega“. Şi toţi discipolii au spus acelaşi lucru.

³⁶ Apoi Iesus S-a dus cu ei într-un loc numit Ghetsemane şi a zis discipolilor: „Aşezaţi-vă aici până când Mă voi duce mai încolo să Mă rog!“

³⁷ I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să fie cuprins de întristare şi nelinişte.

³⁸ Atunci le-a zis: „Sufletul Meu este foarte trist, până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu Mine!“

³⁹ Apoi a făcut câţiva paşi, S-a aruncat cu faţa la pământ şi S-a rugat: „Tatăl Meu, dacă este posibil, acest pahar să se îndepărteze de Mine! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“

⁴⁰ A venit la discipoli, pe care i-a găsit dormind, şi i-a zis lui Petru: „Deci n-aţi putut să vegheaţi cu Mine nici măcar o oră…

⁴¹ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cedaţi ispitei! Spiritul este înflăcărat, dar carnea e slabă“.

⁴² S-a îndepărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tatăl Meu, dacă nu se poate ca acest pahar să se îndepărteze de Mine fără să-l beau, să se facă voia Ta!“

⁴³ Şi, când a venit din nou la discipoli, i-a găsit tot dormind, pentru că nu puteau să-şi ţină ochii deschişi.

⁴⁴ I-a lăsat, S-a îndepărtat din nou şi S-a rugat a treia oară, repetând aceleaşi cuvinte.

⁴⁵ Apoi S-a întors la discipoli şi le-a zis: „Dormiţi acum şi odihniţi-vă! Iată, s-a apropiat ora, şi Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.

⁴⁶ Sculaţi-vă, să mergem! Se apropie cel ce Mă trădează“.

⁴⁷ În timp ce El încă vorbea, Iuda, unul dintre cei doisprezece, a sosit cu o mulţime mare înarmată cu săbii şi ciomege, trimisă de către preoţii principali şi de către prezbiterii poporului.

⁴⁸ Trădătorul le dăduse acest semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este. Să-L arestaţi!“

⁴⁹ Imediat, el s-a apropiat de Iesus, zicând: „Salut, Învăţătorule!“ şi L-a sărutat.

⁵⁰ Iesus i-a zis: „Prietene, ce-ai venit să faci, fă!“ Atunci aceşti oameni au înaintat, au pus mâna pe Iesus şi L-au arestat.

⁵¹ Unul dintre cei care erau cu Iesus a pus mâna pe sabie, a scos-o, l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

⁵² Atunci Iesus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, căci toţi cei care scot sabia vor muri de sabie!

⁵³ Sau crezi că nu pot să fac apel la Tatăl Meu, care Mi-ar da imediat mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

⁵⁴ Cum s-ar împlini atunci Scripturile, care spun că aşa trebuie să se întâmple?“

⁵⁵ În acest moment, Iesus a zis mulţimii: „Aţi venit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar? În fiecare zi Mă aşezam în templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat.

⁵⁶ Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor“. Atunci toţi discipolii L-au părăsit şi au luat-o la fugă.

⁵⁷ Cei care Îl arestaseră pe Iesus L-au dus la marele preot Caiafa, unde se adunaseră specialiştii în Lege şi prezbiterii.

⁵⁸ Petru L-a urmat de la distanţă până în curtea marelui preot, a intrat şi s-a aşezat împreună cu servitorii ca să vadă cum se vor sfârşi lucrurile.

⁵⁹ Preoţii principali, [prezbiterii] şi întregul sanhedrin căutau o mărturie falsă împotriva lui Iesus, ca să-L facă să moară,

⁶⁰ dar n-au găsit, deşi s-au prezentat mulţi martori falşi. În final au venit doi,

⁶¹ care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să distrug templul lui Dumnezeu şi să-l reconstruiesc în trei zile»“.

⁶² Marele preot s-a ridicat şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic la mărturia pe care o depun aceştia contra Ta?“

⁶³ Dar Iesus tăcea. Marele preot I-a zis: „Îţi ordon solemn, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Mesia, Fiul lui Dumnezeu!“

⁶⁴ Iesus i-a răspuns: „Tu o zici; totuşi, vă spun, de acum Îl veţi vedea pe Fiul Omului aşezat la dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului“.

⁶⁵ Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele, zicând: „A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori? Tocmai I-aţi auzit blasfemia.

⁶⁶ Ce părere aveţi?“ Ei au răspuns: „Merită moartea“.

⁶⁷ Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit cu pumnii. Unii Îi dădeau palme,

⁶⁸ zicând: „Cristos, profeţeşte-ne cine Te-a lovit!“

⁶⁹ Dar Petru şedea afară în curte; şi s-a apropiat de el o servitoare, zicând: „Şi tu erai cu Iesus Galileeanul“.

⁷⁰ Dar el a negat înaintea tuturor, zicând: „Nu ştiu ce vrei să zici“.

⁷¹ În timp ce se îndrepta spre poartă, l-a văzut o altă servitoare şi a zis celor care se aflau acolo: „Acesta era cu Iesus din Nazaret“.

⁷² El a negat din nou, cu jurământ: „Nu-L cunosc pe acest Om“.

⁷³ După puţin timp, cei care stăteau acolo s-au apropiat şi i-au zis lui Petru: „Cu siguranţă că şi tu faci parte dintre oamenii aceştia, căci accentul te trădează“.

⁷⁴ Atunci el a început să se blesteme şi să jure: „Nu-L cunosc pe acest Om“. Imediat a cântat un cocoş.

⁷⁵ Petru şi-a amintit atunci ce-i spusese Iesus: „Înainte de a cânta cocoşul Mă vei renega de trei ori“. El a ieşit afară şi a plâns cu amar.

27

¹ Când s-a făcut dimineaţă, preoţii principali şi prezbiterii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iesus ca să-L facă să moară.

² După ce L-au legat, L-au dus şi L-au predat lui Pilat, guvernatorul.

³ Atunci Iuda, care Îl trădase, văzând că El era condamnat, a fost cuprins de remuşcări şi a adus cele 30 de monede de argint la preoţii principali şi la prezbiteri,

⁴ zicând: „Am păcătuit, pentru că am trădat un sânge nevinovat“. Ei i-au răspuns: „Ce ne interesează pe noi? Asta te priveşte pe tine“.

⁵ Iuda a aruncat monedele de argint în templu, apoi s-a dus şi s-a spânzurat.

⁶ Preoţii principali au luat monedele şi au zis: „Nu este permis să-i punem în trezoreria templului, pentru că sunt preţul sângelui“.

⁷ După ce s-au sfătuit, au cumpărat cu aceşti bani ogorul olarului pentru a-i înmormânta acolo pe străini.

⁸ De aceea, acelui ogor i se zice «ogorul sângelui» până astăzi.

⁹ Atunci s-a împlinit ce anunţase profetul Ieremia: Au luat cele 30 de monede de argint, preţul Celui estimat, pe care L-au estimat fiii lui Israel,

¹⁰ şi le-au dat pentru ogorul olarului, aşa cum îmi ordonase Domnul.

¹¹ Iesus S-a înfăţişat înaintea guvernatorului. Acesta L-a interogat, zicând: „Eşti Regele evreilor?“ Iesus i-a răspuns: „Tu o zici“.

¹² Dar nu a răspuns nimic la acuzaţiile preoţilor principali şi prezbiterilor.

¹³ Atunci Pilat I-a zis: „Nu auzi toate aceste mărturii pe care le depun contra Ta?“

¹⁴ Dar Iesus n-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, ceea ce l-a mirat mult pe guvernator.

¹⁵ Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze un deţinut, cel pe care îl voia mulţimea.

¹⁶ Aveau atunci un deţinut celebru, unul numit Baraba.

¹⁷ În timp ce erau adunaţi, Pilat le-a zis: „Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iesus, Cel numit Cristosul?“

¹⁸ Într-adevăr, ştia că din invidie Îl dăduseră în mâinile lui.

¹⁹ În timp ce şedea pe scaunul de judecător, soţia lui a trimis să-i spu-nă: „Să nu ai nimic de-a face cu acest Om drept, căci astăzi am suferit mult într-un vis din cauza Lui!“

²⁰ Preoţii principali şi prezbiterii au convins mulţimea să-l ceară pe Baraba, iar pe Iesus să-L facă să moară.

²¹ Guvernatorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care dintre aceştia doi să vi-l eliberez?“ Ei au răspuns: „Pe Baraba“.

²² Pilat a continuat: „Şi atunci ce să fac cu Iesus care este numit Cristosul?“ Ei au răspuns cu toţii: „Să fie crucificat!“

²³ Guvernatorul a zis: „Dar ce rău a făcut?“ Însă ei strigau tot mai tare: „Să fie crucificat!“

²⁴ Când a văzut Pilat că nu serveşte la nimic, ci că tumultul creştea, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui Om drept. Este responsabilitatea voastră!“

²⁵ Tot poporul i-a răspuns: „Sângele Lui să cadă asupra noastră şi a copiilor noştri!“

²⁶ Atunci Pilat l-a eliberat pe Baraba, iar pe Iesus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie crucificat.

²⁷ Soldaţii guvernatorului L-au dus pe Iesus în pretoriu şi au adunat toată trupa în jurul Lui.

²⁸ L-au dezbrăcat de haine şi au pus pe El o mantie stacojie.

²⁹ Au împletit o coroană de spini pe care I-au pus-o pe cap şi I-au dat o trestie în mâna dreaptă; apoi, îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El, zicând: „Salut, Rege al evreilor!“

³⁰ Şi Îl scuipau, luau trestia şi-L loveau cu ea peste cap.

³¹ După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L crucifice.

³² Când au ieşit, au găsit un om din Cirene, numit Simon, şi l-au obligat să ducă crucea lui Iesus.

³³ Ajunşi la un loc numit Golgota, ceea ce înseamnă „locul craniului“,

³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.

³⁵ După ce L-au crucificat, şi-au împărţit între ei hainele Lui, trăgând la sorţi [ca să se împlinească ceea ce anunţase profetul: Şi-au împărţit hainele mele şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea ].

³⁶ Apoi s-au aşezat şi-L păzeau.

³⁷ Pentru a arăta motivul condamnării Sale, s-a scris deasupra capului Său: „Acesta este Iesus, Regele evreilor“.

³⁸ Tot atunci au fost crucificaţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta Sa şi celălalt la stânga Sa.

³⁹ Trecătorii Îl insultau şi clătinau din cap,

⁴⁰ zicând: „Tu, care distrugi templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!“

⁴¹ Preoţii principali, specialiştii în Lege şi prezbiterii îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:

⁴² „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Dacă este Regele Israelului, să coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!

⁴³ Şi-a pus încrederea în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă Îl iubeşte! Într-adevăr, El a zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»“.

⁴⁴ La fel Îl insultau şi tâlharii care erau crucificaţi împreună cu El.

⁴⁵ De la douăsprezece şi până la trei după-amiază s-a făcut întuneric peste toată ţara.

⁴⁶ Pe la trei după-amiază, Iesus a strigat cu voce răsunătoare: „Eli, Eli, lama sabactani?“, adică Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

⁴⁷ Unii dintre cei ce stăteau acolo, după ce L-au auzit, ziceau: „Îl cheamă pe Elia“.

⁴⁸ Imediat, unul dintre ei a alergat şi a luat un burete pe care l-a umplut cu oţet, apoi l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea.

⁴⁹ Dar ceilalţi ziceau: „Hai să vedem dacă vine Elia să-L salveze!“

⁵⁰ Iesus a scos din nou un strigăt puternic şi Şi-a dat spiritul.

⁵¹ Şi iată că draperia din templu s-a rupt în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

⁵² mormintele s-au deschis şi corpurile mai multor sfinţi care adormiseră au înviat.

⁵³ Ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în oraşul sfânt şi au apărut multora.

⁵⁴ La vederea cutremurului şi a celor întâmplate, ofiţerul roman şi cei care erau cu el ca să-L păzească pe Iesus s-au înspăimântat foarte tare şi au zis: „Acest om era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu“.

⁵⁵ Acolo erau multe femei care priveau de departe; ele Îl însoţiseră pe Iesus din Galileea pentru a-L servi.

⁵⁶ Printre ele erau Maria din Magdala, Maria mama lui Iacob şi a lui Iosef, şi mama fiilor lui Zebedei.

⁵⁷ Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosef, care era şi el discipol al lui Iesus.

⁵⁸ El s-a dus la Pilat şi i-a cerut corpul lui Iesus. Atunci Pilat a ordonat să-i fie dat.

⁵⁹ Iosef a luat corpul, l-a înfăşurat într-o pânză de in curată

⁶⁰ şi l-a depus într-un mormânt nou, pe care îl comandase să fie scobit în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea în mormânt şi a plecat.

⁶¹ Maria din Magdala şi cealaltă Marie erau acolo, aşezate faţă în faţă cu mormântul.

⁶² A doua zi, care era ziua după pregătirea sabatului, preoţii principali şi fariseii s-au dus împreună la Pilat

⁶³ şi i-au zis: „Domnule, ne-am amintit că acest impostor, pe când trăia, a zis: «După trei zile voi învia».

⁶⁴ Ordonă deci ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva discipolii Lui să vină şi să fure corpul, şi apoi să spună poporului: «A înviat»! Această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi“.

⁶⁵ Pilat le-a zis: „Aveţi o gardă; duceţi-vă şi păziţi cum ştiţi!“

⁶⁶ Ei s-au dus şi au pus garda să supravegheze mormântul, după ce au sigiliat piatra.

28

¹ După sabat, în zorii primei zile a săptămânii, Maria din Magdala şi cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul.

² Deodată a avut loc un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului a coborât din cer, s-a dus şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea.

³ Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea albă ca zăpada.

⁴ Gărzile au tremurat de teamă şi au devenit ca nişte morţi.

⁵ Îngerul a luat cuvântul şi le-a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că Îl căutaţi pe Iesus, Cel care a fost crucificat!

⁶ Nu este aici, căci a înviat, aşa cum a spus. Veniţi să vedeţi locul unde zăcea

⁷ şi apoi duceţi-vă repede să spuneţi discipolilor Lui că a înviat şi că vă precedă în Galileea! Acolo Îl veţi vedea. Iată, v-am spus lucrul acesta“.

⁸ Ele s-au îndepărtat repede de mormânt, cu teamă şi cu o mare bucurie, şi au alergat să-i anunţe pe discipoli.

⁹ Şi iată că Iesus le-a ieşit în întâmpinare, zicând: „Vă salut“. Ele s-au apropiat şi s-au prosternat înaintea Lui, îmbrăţişându-I picioarele.

¹⁰ Atunci Iesus le-a zis: „Nu vă temeţi! Duceţi-vă să-i anunţaţi pe fraţii Mei să se ducă în Galileea; acolo Mă vor vedea“.

¹¹ În timp ce ele erau pe drum, câţiva bărbaţi din gardă s-au dus în oraş şi i-au anunţat pe preoţii principali privitor la tot ce se întâmplase.

¹² După ce s-au adunat cu prezbiterii ca să se sfătuiască, au dat soldaţilor o sumă considerabilă de bani,

¹³ zicând: „Spuneţi că discipolii Lui au venit noaptea să fure corpul în timp ce noi dormeam.

¹⁴ Şi dacă guvernatorul află, îl vom convinge noi şi vom face să nu aveţi necazuri“.

¹⁵ Soldaţii au luat banii şi au făcut aşa cum fuseseră învăţaţi, şi această povestire a celor întâmplate s-a răspândit printre evrei până în ziua de azi.

¹⁶ Cei unsprezece discipoli s-au dus în Galileea, pe muntele la care le spusese Iesus să meargă.

¹⁷ Când L-au văzut, s-au prosternat înaintea Lui, dar unii dintre ei aveau îndoieli.

¹⁸ Iesus S-a apropiat de ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

¹⁹ Mergeţi deci, faceţi discipoli din toate naţiunile botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt

²⁰ şi învăţându-i să pună în practică tot ce v-am poruncit! Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii“.