1

¹ Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând. Şi El le-a adus-o la cunoştinţă trimiţând-o prin îngerul Său la robul Său Ioan,

² care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Cristos, şi a spus tot ce a văzut;

³ Binecuvântat este cel care citeşte şi cei care ascultă cuvintele acestei profeţii şi păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!

⁴ Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: har vouă şi pace de la Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, şi de la cele şapte Duhuri care stau înaintea tronului Său,

⁵ şi de la Isus Cristos, martorul credincios, Cel întâi-născut dintre cei morţi şi Domnul regilor pământului. A Lui, care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său,

⁶ şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său; a Lui să fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin;

⁷ Iată, El vine pe nori şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor văita din pricina Lui! Da, Amin;

⁸ Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel care vine, Cel Atotputernic;

⁹ Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş împreună cu voi la necaz, la împărăţie şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula numită Patmos, din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei lui Isus Cristos.

¹⁰ în ziua Domnului eram în Duhul, şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trompete,

¹¹ care zicea: Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi: Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici care sunt în Asia: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.

¹² Apoi m-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.

¹³ Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur.

¹⁴ Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; şi ochii Lui erau ca para focului;

¹⁵ şi picioarele Lui erau ca o aramă aprinsă, ca atunci când este arsă în cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape multe.

¹⁶ În mâna dreaptă ţinea şapte stele; din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri; şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în puterea lui.

¹⁷ Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. Dar El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, zicându-mi: Nu te teme!, Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

¹⁸ Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Şi Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor;

¹⁹ Scrie deci lucrurile pe care le-ai văzut, şi lucrurile care sunt, şi lucrurile care vor avea loc după acestea.

²⁰ Misterul celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici şi cele şapte sfeşnice pe care le-ai văzut sunt şapte biserici.

2

¹ Îngerului bisericii din Efes scrie-i: Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

² Ştiu faptele tale, munca ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.

³ Ştiu că ai răbdare şi ai suferit din cauza Numelui Meu, şi n-ai obosit;

⁴ Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

⁵ Adu-ţi deci aminte de unde ai căzut, pocăieste-te şi fă faptele dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui – dacă nu te pocăieşti.

⁶ Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc;

⁷ Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor: Celui care va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.

⁸ Şi îngerului bisericii din Smirna, scrie-i: Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat:

⁹ Ştiu faptele tale, necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.

¹⁰ Nu te teme nicidecum de ce vei suferi. Iată că Diavolul va arunca în închisoare pe unii dintre voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii;

¹¹ Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor: Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de moartea a doua.

¹² Şi îngerului bisericii din Pergam scrie-i: Iată ce zice Cel care are sabia ascuţită cu două tăişuri:

¹³ Ştiu faptele tale şi unde locuieşti: acolo unde este tronul Satanei. Dar tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea, nici chiar în zilele când Antipa, martorul meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana;

¹⁴ Dar am câteva lucruri împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la desfrânare;

¹⁵ Astfel şi tu ai pe cei ce ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc;

¹⁶ Pocăieşte-te sau altfel voi veni la tine curând şi Mă voi lupta cu ei cu sabia gurii Mele;

¹⁷ Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă; şi-i voi da o piatră albă, şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte.

¹⁸ Şi îngerului bisericii din Tiatira scrie-i: Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:

¹⁹ Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.

²⁰ Dar iată ce am împotriva ta: Tu laşi pe Izabela, femeia aceea, care îşi zice profetesă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să săvârşească fapte de adulter şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor;

²¹ Şi i-am dat vreme să se pocăiască de faptele ei adultere, şi ea nu s-a pocăit.

²² Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi pe cei care au săvârşit adulter cu ea îi arunc într-un necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele lor.

²³ Şi voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că Eu sunt Cel care cercetează minţile şi inimile. Şi voi răsplăti pe fiecare dintre voi după faptele lui;

²⁴ Vouă însă, şi la toţi ceilalţi din Tiatira, care nu aveţi această învăţătură şi n-aţi cunoscut adâncimile Satanei, cum le numesc ei, vă spun: Nu pun peste voi altă greutate.

²⁵ Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!

²⁶ Şi celui ce va birui şi va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri.

²⁷ Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.

²⁸ Şi îi voi da luceafărul de dimineaţă.

²⁹ Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.

3

¹ Şi îngerului bisericii din Sardes scrie-i: Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort;

² Veghează şi întăreşte lucrurile care rămân, care erau pe cale să moară, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.

³ Adu-ţi aminte deci cum ai primit şi auzit; ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine;

⁴ Totuşi, ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, căci sunt vrednici;

⁵ Cel ce va birui va fi îmbrăcat în haine albe şi nu-i voi şterge numele din cartea vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Săi;

⁶ Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor.

⁷ Şi îngerului bisericii din Filadelfia scrie-i: Iată ce zice Cel sfânt, Cel adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide:

⁸ Ştiu faptele tale. Iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere şi totuşi ai păzit cuvântul Meu şi n-ai negat Numele Meu.

⁹ Iată ce voi face cu cei din sinagoga Satanei, cu cei care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină să se închine la picioarele tale şi să ştie că te-am iubit.

¹⁰ Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care va veni peste lumea întreagă, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ.

¹¹ Iată, Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa,

¹² Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim – care se va coborî din cer de la Dumnezeul Meu. Şi voi scrie pe el Numele Meu cel nou;

¹³ Cine are urechi să asculte ce zice Duhul bisericilor,

¹⁴ Şi îngerului bisericii din Laodiceea scrie-i: Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu:

¹⁵ Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

¹⁶ Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, te voi vărsa din gura Mea.

¹⁷ Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

¹⁸ te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să fii îmbrăcat şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi alifie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi Să vezi;

¹⁹ Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te!

²⁰ Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.

²¹ Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine pe tronul Meu, după cum şi Eu am biruit şi M-am aşezat cu Tatăl Meu pe tronul Lui;

²² Cine are urechi să asculte ce zice Duhul bisericilor.

4

¹ După aceste lucruri, m-am uitat şi iată, o uşă era deschisă în cer. Şi glasul cel dintâi pe care-l auzisem era ca sunetul unei trompete care-mi vorbea, zicând: Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după aceste lucruri;

² Şi îndată am fost în Duhul; şi iată că în cer era pus un tron şi pe tronul acesta stătea Cineva.

³ Şi Cel ce stătea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi tronul era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere;

⁴ Împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri, şi pe aceste tronuri stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe, şi pe capete aveau cununi de aur;

⁵ Şi din tron ieşeau fulgere, tunete şi glasuri. Şi înaintea tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu;

⁶ În faţa tronului mai era un fel de mare de sticlă, asemenea unui cristal; şi în mijlocul tronului şi împrejurul tronului erau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.

⁷ Cea dintâi făptură vie semăna cu un leu; a doua făptură vie semăna cu un viţel; a treia făptură vie avea faţa ca a unui om; şi a patra făptură vie semăna cu un vultur care zboară.

⁸ Şi cele patru făpturi vii, având fiecare câte şase aripi, erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!

⁹ Ori de câte ori făpturile vii aduceau glorie şi cinste şi mulţumire Celui care stă pe tron, Care este viu în vecii vecilor,

¹⁰ cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce stă pe tron şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, şi îşi aruncau coroanele în faţa tronului şi ziceau:

¹¹ Vrednic eşti, Doamne, să primeşti gloria, cinstea şi puterea, pentru că Tu ai creat toate lucrurile şi prin voia Ta ele există şi au fost create!

5

¹ Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce stătea pe tron, o carte scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.

² Şi am văzut un înger puternic care vestea cu glas tare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?

³ Şi nimeni în cer sau pe pământ sau sub pământ, nu putea să deschidă cartea sau să se uite la ea;

⁴ Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă şi să citească din carte, sau să se uite la ea.

⁵ Dar unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge! Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.

⁶ Şi în mijlocul tronului şi al celor patru făpturi vii, şi în mijlocul bătrânilor, am văzut un Miel stând ca înjunghiat, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul;

⁷ Şi El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce stătea pe tron;

⁸ Şi când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o harfă şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor;

⁹ Şi ei cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi de orice neam;

¹⁰ Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împăraţi pe pământ;

¹¹ M-am uitat şi, împrejurul tronului, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri; şi numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii;

¹² Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, gloria şi lauda!

¹³ Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: A Celui ce stă pe tron şi a Mielului să fie binecuvântarea, cinstea, gloria şi stăpânirea în vecii vecilor!

¹⁴ Şi cele patru făpturi vii ziceau: Amin! Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor.

6

¹ Şi când a rupt Mielul una din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: Vino şi vezi!

² Şi m-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel care stătea pe el avea un arc şi i s-a dat o cunună; şi a pornit biruitor şi ca să biruiască;

³ Şi când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie, zicând: Vino şi vezi!

⁴ Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se omoare unul pe altul; şi i s-a dat o sabie mare;

⁵ Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie, zicând: Vino şi vezi! M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă.

⁶ Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: O măsură de grâu pentru un dinar! Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!

⁷ Şi când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra, zicând: Vino şi vezi!

⁸ M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea; şi Locuinţa Morţilor venea după el. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie, cu foamete, cu moarte şi cu fiarele pământului.

⁹ Şi când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor care fusesem înjunghiaţi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturisirii pe care o ţinuseră;

¹⁰ Şi ei strigau cu glas tare, zicând: Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra celor care locuiesc pe pământ?

¹¹ Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul celor împreună slujitori cu ei şi al fraţilor lor, care urmau să fie omorâţi ca şi ei;

¹² Şi când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; şi soarele s-a făcut negru, ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele;

¹³ Şi stelele cerului au căzut pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

¹⁴ Şi cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul, şi orice munte şi insulă au fost mişcate din locurile lor.

¹⁵ Şi regii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi sclavii şi toţi oamenii liberi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.

¹⁶ Şi ziceau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Aceluia ce stă pe tron şi de mânia Mielului;

¹⁷ căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?

7

¹ După aceste lucruri am văzut patru îngeri stând în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca vântul să nu sufle pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

² Şi am văzut un alt înger suindu-se dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului Celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,

³ zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru.

⁴ Şi am auzit numărul celor care fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, pecetluiţi din toate seminţiile copiilor lui Israel.

⁵ Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;

⁶ din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;

⁷ din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;

⁸ din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi.

⁹ După aceste lucruri m-am uitat şi iată că era o mulţime mare, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă, stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcată în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;

¹⁰ şi striga cu glas tare, zicând: Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi a Mielului!

¹¹ Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului, a bătrânilor şi a celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa tronului, şi s-au închinat lui Dumnezeu,

¹² zicând: Amin! A Dumnezeului nostru să fie lauda, gloria, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.

¹³ Şi unul dintre bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare şi de unde au venit?

¹⁴ Şi eu i-am spus: Doamne, Tu ştii. Şi El mi-a zis: Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.

¹⁵ De aceea ei stau în faţa tronului lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în templul Lui. Cel ce stă pe tron îşi va întinde cortul peste ei.

¹⁶ Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă,

¹⁷ pentru că Mielul, care stă în mijlocul tronului, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.

8

¹ Şi când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de oră;

² Şi am văzut pe cei şapte îngeri care stăteau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trompete;

³ Apoi a venit un alt înger şi a stat lângă altar, având o cădelniţă de aur; şi i s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur care este înaintea tronului.

⁴ Şi fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinţilor, s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu.

⁵ Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o cu focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ.

⁶ Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trompete s-au pregătit să sune din trompete.

⁷ Şi îngerul dintâi a sunat din, trompetă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ; şi a treia parte a pământului a fost arsă, şi a treia parte din copaci a fost arsă, şi toată iarba verde a fost arsă;

⁸ Şi al doilea înger a sunat din trompetă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare a devenit sânge,

⁹ Şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit; şi a treia parte din corăbii a fost distrusă.

¹⁰ Şi al treilea înger a sunat din trompetă. Şi din cer a căzut o stea mare, arzând ca o făclie; şi a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor.

¹¹ Şi numele stelei este Pelin; şi a treia parte din ape s-a prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că fuseseră făcute amare.

¹² Şi al patrulea înger a sunat din trompetă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea de asemenea.

¹³ Şi m-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trompetă ale celor trei îngeri care vor mai suna!

9

¹ Şi îngerul al cincilea a sunat din trompetă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ, şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului;

² Şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

³ Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului.

⁴ Şi li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.

⁵ Şi li s-a poruncit să nu-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni. Şi chinul lor era cum e chinul scorpionului, când înţeapă pe un om;

⁶ În acele zile oamenii vor căuta moartea şi nu o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei;

⁷ Şi înfăţişarea lăcustelor era ca a unor cai pregătiţi de luptă; şi pe cap aveau cununi de ceva ca şi aurul, şi feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.

⁸ Aveau păr ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei;

⁹ Ele aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, şi vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai care aleargă la luptă.

¹⁰ Aveau cozi ca de scorpioni şi pe cozile lor aveau ţepi. Şi puterea lor era să rănească pe oameni timp de cinci luni.

¹¹ Şi peste ele aveau ca rege pe îngerul Adâncului, al cărui nume în evreieşte este Abadon, iar în greceşte Apolion.

¹² Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată, mai vin încă două urgii după acestea;

¹³ Şi îngerul al şaselea a sunat din trompetă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,

¹⁴ zicând îngerului al şaselea: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!

¹⁵ Şi cei patru îngeri, care fuseseră pregătiţi pentru ceasul, ziua, luna, şi anul acela, au fost dezlegaţi ca să omoare a treia parte din oameni.

¹⁶ Şi numărul oştirii de călăreţi era de două sute de milioane; le-am auzit numărul.

¹⁷ Şi iată cum mi s-au arătat în viziune caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul şi ca hiacintul şi ca pucioasa. Şi capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă.

¹⁸ A treia parte din oameni a fost ucisă de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor.

¹⁹ Căci puterea cailor era în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete; şi cu ele vătămau;

²⁰ Şi cei rămaşi dintre oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

²¹ Şi nu s-au pocăit de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de hoţiile lor;

10

¹ Şi am văzut un alt înger puternic coborându-se din cer, învăluit într-un nor. Şi deasupra capului lui era un curcubeu, faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte Stâlpi de foc.

² Şi în mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ,

³ şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Şi când a strigat el, şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor;

⁴ Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să scriu, dar am auzit un glas din cer, spunându-mi: Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete şi nu le scrie.

⁵ Şi îngerul pe care-l văzusem stând pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer

⁶ şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi cele ce sunt în el, pământul şi cele ce sunt pe el, marea şi cele ce sunt în ea, că nu va mai fi nici o întârziere,

⁷ şi că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trompeta lui, se va sfârşi misterul lui Dumnezeu, după cum vestise El robilor Săi, profeţii.

⁸ Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi a zis: Du-te, ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!

⁹ M-am dus la înger şi i-am zis: Dă-mi cărticica. Şi el mi-a zis: Ia-o şi mănânc-o; ea îţi va face stomacul amar, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.

¹⁰ Şi am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut stomacul de amărăciune.

¹¹ Şi el mi-a zis: Trebuie să profeţeşti din nou cu privire la multe popoare, naţiuni, limbi şi regi.

11

¹ Şi apoi mi s-a dat o trestie asemenea unui toiag şi mi s-a zis: Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.

² Dar curtea de afară a templului las-o la o parte şi n-o măsura, căci a fost dată Neamurilor. Şi ele vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni;

³ Şi voi da celor doi martori ai mei să profeţească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.

⁴ Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.

⁵ Şi dacă voieşte cineva să le facă rău, le iese din gură un foc care mistuie pe duşmanii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să fie omorât în felul acesta.

⁶ Aceştia au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele profeţiei lor; şi au putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.

⁷ Şi când îşi vor termina mărturia lor, fiara care se ridică din Adânc va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.

⁸ Şi trupurile lor moarte vor zăcea pe strada cetăţii celei mari, care spiritual este numită Sodoma şi Egipt, unde a fost crucificat şi Domnul nostru.

⁹ Şi oameni din orice popor, din orice seminţie, de orice limbă şi din orice neam vor privi trupurile lor moarte trei zile şi jumătate şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.

¹⁰ Şi cei care locuiesc pe pământ se vor bucura şi vor fi plini de veselie pentru ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi chinuiseră pe locuitorii de pe pământ;

¹¹ Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei care-i priveau.

¹² Şi au auzit din cer un glas puternic care le zicea: Urcaţi-vă aici! şi s-au urcat într-un nor spre cer, şi duşmanii lor i-au văzut;

¹³ Şi în ceasul acela s-a făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost omorâţi în cutremurul de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au dat glorie Dumnezeului cerului.

¹⁴ A doua nenorocire a trecut, iată că a treia nenorocire vine în curând.

¹⁵ Îngerul al şaptelea a sunat din trompetă. Şi în ceruri s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Cristosului Său; şi El va domni în vecii vecilor.

¹⁶ Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu,

¹⁷ zicând: îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule Atotputernice, care eşti, care erai şi care vii, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăteşti.

¹⁸ Şi Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta şi vremea ca morţii să fie judecaţi; şi să răsplăteşti pe robii Tăi, profeţii, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să nimiceşti pe cei ce nimicesc pământul!

¹⁹ Şi templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis, şi chivotul legământului Său a fost văzut în templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare;

12

¹ În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioarele ei şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

² Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.

³ În cer s-a mai arătat un alt semn: şi iată, s-a văzut un mare balaur roşu, având şapte capete, zece coarne, şi pe capetele lui şapte diademe;

⁴ Cu coada lui trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Şi balaurul a stat înaintea femeii, care era pe cale să nască, pentru ca să-i mănânce copilul când îl va naşte.

⁵ Şi ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească, el va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier; şi copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său;

⁶ Apoi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile;

⁷ Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul şi îngerii lui s-au luptat şi ei,

⁸ dar n-au putut birui şi locul lor nu s-a mai găsit în cer.

⁹ Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui;

¹⁰ Şi în cer am auzit un glas puternic, zicând: Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului Său, pentru că acuzatorul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos;

¹¹ Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

¹² De aceea, bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ele! Vai de voi locuitorii pământului şi ai mării! Căci Diavolul s-a coborât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

¹³ Când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a început să persecute femeia care născuse copilul de parte bărbătească,

¹⁴ Dar femeii i-au fost date cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme şi vremuri şi o jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui;

¹⁵ Şi şarpele a aruncat din gura lui apă, ca un râu, după femeie, ca s-o facă să fie dusă de râu.

¹⁶ Dar pământul a ajutat femeia. Şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.

¹⁷ Şi balaurul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzea poruncile lui Dumnezeu şi are mărturia lui Isus.

13

¹ Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete: pe coarne avea zece diademe şi pe capetele ei avea nume de hulă.

² Şi fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe ca de urs şi gura ei era ca gura unui leu. Şi balaurul i-a dat puterea lui, tronul şi o autoritate mare;

³ Şi unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi lumea toată s-a mirat şi s-a dus după fiară.

⁴ Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse autoritatea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: Cine se poate asemăna cu fiara? Şi cine se poate lupta cu ea?

⁵ Şi i s-a dat o gură ca să vorbească lucruri mari şi blasfemii. Şi i s-a dat autoritate să lucreze patruzeci şi două de luni;

⁶ Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească blasfemii împotriva lui Dumnezeu, ca să-I blasfemeze Numele şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.

⁷ Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie şi popor şi limbă şi naţiune;

⁸ Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi acei al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost înjunghiat.

⁹ Cine are urechi să audă!

¹⁰ Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie; cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabia. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor,

¹¹ Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.

¹² Ea lucrează cu toată autoritatea fiarei celei dintâi în prezenţa ei, şi face ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

¹³ Şi ea face semne mari, încât face chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor;

¹⁴ Şi înşeală pe cei ce locuiesc pe pământ prin acele semne care i s-a dat să le facă în faţa fiarei. Ea a zis celor care locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care fusese rănită de sabie şi trăia;

¹⁵ Şi i s-a dat putere să dea suflare chipului fiarei, pentru ca acest chip al fiarei să şi vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina chipului fiarei.

¹⁶ Şi face ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,

¹⁷ şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.

¹⁸ Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este numărul unui om; şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

14

¹ Apoi m-am uitat şi iată, Mielul stătea pe Muntele Sion; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau scris pe frunţile lor Numele Său şi Numele Tatălui Său;

² Şi din cer am auzit un glas ca glasul unor ape multe şi ca glasul unui tunet puternic. Şi am auzit glasul celor ce cântă cu harfa, cântând cu harfele lor;

³ Şi ei cântau o cântare nouă, înaintea tronului, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ;

⁴ Aceştia sunt aceia care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciori. Aceştia sunt aceia care urmează pe Mielul oriunde merge El. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca fiind cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

⁵ Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu;

⁶ Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească celor care locuiesc pe pământ, oricărei naţiuni, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor!

⁷ El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apei!

⁸ Apoi a urmat un alt înger, al doilea, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate Neamurile din vinul mâniei desfrânării ei!

⁹ Apoi a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei şi chipului ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

¹⁰ va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui. Şi va fi chinuit în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului;

¹¹ Şi fumul chinului lor se înalţă în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei care se închină fiarei şi chipului ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei;

¹² Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

¹³ Apoi am auzit un glas din cer, zicându-mi: Scrie: Binecuvântaţi sunt de acum încolo morţii care mor în Domnul! Da, zice Duhul, ei se vor odihni de muncile lor, şi faptele lor îi urmează!

¹⁴ Apoi m-am uitat şi iată, un nor alb, şi pe nor stătea Cineva care semăna cu Fiul omului; pe cap avea o cunună de aur şi în mână o seceră ascuţită,

¹⁵ Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas tare Celui ce stătea pe nor: Trimite secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului este copt;

¹⁶ Atunci Cel care stătea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

¹⁷ Apoi din templul care este în cer a ieşit un alt înger, care avea şi el o seceră ascuţită.

¹⁸ Şi un alt înger, care avea autoritate asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită, zicând: Trimite secera ta cea ascuţită şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi;

¹⁹ Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu,

²⁰ Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la frâiele cailor, pe o întindere de trei sute douăzeci de kilometri.

15

¹ Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a sfârşit mânia lui Dumnezeu;

² Şi am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe biruitorii fiarei, ai chipului şi ai numărului numelui ei, stând pe marea de sticlă, având harfele lui Dumnezeu;

³ Şi ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând: Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Rege al Neamurilor!

⁴ Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt şi toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, căci judecăţile Tale au fost arătate!

⁵ După aceste lucruri m-am uitat şi iată, templul cortului mărturiei în cer a fost deschis.

⁶ Şi din templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii, îmbrăcaţi în in curat, strălucitor, şi încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur.

⁷ Apoi una din cele patru făpturii vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline cu mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.

⁸ Şi templul a fost umplut de fum, din gloria lui Dumnezeu şi din puterea Lui. Şi nimeni nu putea să intre în templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri;

16

¹ Şi am auzit un glas puternic, care venea din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!

² Şi cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului ei;

³ Şi al doilea înger a vărsat potirul lui în mare şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort; şi orice făptură vie din mare a murit.

⁴ Şi al treilea înger a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge.

⁵ Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept eşti Tu, Doamne, Cel care eşti şi care erai, şi Cel sfânt, pentru că ai judecat aceste lucruri.

⁶ Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge; şi sunt vrednici;

⁷ Şi am auzit pe altul din altar, zicând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!

⁸ Şi al patrulea înger a vărsat potirul lui peste soare şi i s-a dat putere să dogorească pe oameni cu foc.

⁹ Şi oamenii au fost dogorâţi cu o arşiţă mare; şi au blasfemat Numele lui Dumnezeu care are stăpânire peste aceste urgii; şi nu s-au pocăit ca să-I dea glorie.

¹⁰ Şi al cincilea înger a vărsat potirul lui peste tronul fiarei; şi împărăţia ei a fost acoperită de întuneric; şi ei îşi muşcau limbile din cauza durerii.

¹¹ Şi ei au blasfemat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor, şi nu s-au pocăit de faptele lor;

¹² Al şaselea înger a vărsat potirul lui peste fluviul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor din est.

¹³ Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura profetului mincinos trei duhuri necurate, ca nişte broaşte;

¹⁴ Căci ele sunt duhuri de demoni care fac semne şi care se duc la regii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic;

¹⁵ Iată, Eu vin ca un hoţ. Binecuvântat este cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să nu i se vadă ruşinea;

¹⁶ Şi duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

¹⁷ Al şaptelea înger a vărsat potirul lui în văzduh, şi din templul cerului, din tron, a ieşit un glas puternic, zicând: S-a isprăvit!

¹⁸ Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete; şi a fost un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a mai fost un cutremur aşa de mare;

¹⁹ Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea potirul de vin al iuţimii mâniei Lui;

²⁰ Şi toate insulele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit.

²¹ Şi din cer a căzut o grindină mare peste oameni, ale cărei boabe cântăreau aproape patruzeci de kilograme fiecare. Şi oamenii blasfemau pe Dumnezeu din cauza urgiei grindinii, pentru că urgia ei era foarte mare;

17

¹ Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit şi a vorbit cu mine, zicându-mi: Vino să-ţi arăt judecata prostituatei celei mari care stă pe ape multe;

² Cu ea s-au desfrânat regii pământului şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei!

³ Şi m-a dus în Duhul într-o pustie. Şi am văzut o femeie stând pe o fiară de culoare stacojie plină cu nume de blasfemie, având şapte capete şi zece coarne;

⁴ Femeia era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur şi pietre scumpe şi perle. Ţinea în mână un potir de aur, plin cu urâciuni şi cu necurăţiile desfrâului ei.

⁵ Şi pe fruntea ei era scris un nume: Mister, Babilonul cel mare, mama prostituatelor şi a urâciunilor pământului.

⁶ Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martirilor lui Isus. Când am văzut-o, am fost cuprins de o mare uimire.

⁷ Dar îngerul mi-a zis: De ce te miri? Îţi voi spune misterul acestei femei şi al fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

⁸ Fiara pe care ai văzut-o era, şi nu mai este, şi se va ridica din Adânc şi se va duce la pierzare. Şi cei care locuiesc pe pământ, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era şi nu mai este, şi va reveni;

⁹ Aici este mintea care are înţelepciune: Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care stă femeia;

¹⁰ Sunt şi şapte regi; cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă. Şi când va veni, trebuie să rămână puţin timp.

¹¹ Şi fiara care era şi nu mai este, ea însăşi este al optulea; este dintre cei şapte şi merge la pierzare;

¹² Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece regi care n-au primit încă împărăţia, ci ei primesc autoritate ca regi timp de un ceas împreună cu fiara.

¹³ Aceştia au un singur gând şi ei vor da puterea şi autoritatea lor fiarei.

¹⁴ Aceştia vor face război cu Mielul şi Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Regele regilor; şi cei ce sunt cu El sunt chemaţi, aleşi, şi credincioşi;

¹⁵ Şi el mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut, pe care stă prostituata, sunt popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi.

¹⁶ Cele zece coarne pe care le-ai văzut pe fiară, acestea vor urî pe prostituată, o vor pustii şi o vor lăsa goală; carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc;

¹⁷ Căci Dumnezeu le-a pus în inimi să ducă la îndeplinire planul Lui: să fie într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor, până vor fi împlinite cuvintele lui Dumnezeu.

¹⁸ Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care domneşte peste regii pământului.

18

¹ După aceste lucruri am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare autoritate; şi pământul a fost luminat de gloria lui.

² Şi el a strigat cu un glas puternic, zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare, şi a devenit o locuinţă a demonilor, o închisoare a oricărui duh necurat şi o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâcioase,

³ pentru că toate Neamurile au băut din vinul mâniei desfrâului ei, regii pământului au comis adulter cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin abundenţa desfătărilor ei.

⁴ Şi am auzit din cer un alt glas, zicând: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

⁵ Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.

⁶ Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi răsplătiţi-i îndoit după faptele ei; în potirul în care a amestecat ea, amestecaţi-i îndoit!

⁷ Pe cât s-a glorificat pe sine însăşi şi a trăit în desfătare, pe atât daţi-i chin şi jale! Pentru că zice în inima ei: Stau ca regină şi nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este jalea!

⁸ De aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, jalea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este puternic;

⁹ Şi regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit în desfătare, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor jeli;

¹⁰ Ei vor sta departe, de teama chinului ei, şi vor zice: Vai, vai, Babilon, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-un ceas ţi-a venit judecata!

¹¹ Şi negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:

¹² marfă de aur şi argint, pietre scumpe şi perle, în subţire şi purpură, mătase şi stacojiu, tot felul de lemn de tuia, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, bronz, fier şi marmură;

¹³ şi scorţişoară şi balsam, mirodenii şi parfum, vin şi untdelemn, făină bună şi grâu, vite şi oi, cai şi căruţe, robi şi suflete ale oamenilor.

¹⁴ Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine; şi toate lucrurile alese şi strălucite sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.

¹⁵ Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de teama chinului ei, plângând şi jelind,

¹⁶ şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu în foarte subţire, cu purpură şi stacojiu, şi împodobită cu aur, pietre scumpe şi perle!

¹⁷ Căci într-un ceas s-au distrus atâtea bogăţii! Şi fiecare cârmaci, toţi cei care navighează pe mare, marinarii şi toţi cei care câştigau din mare, stăteau departe;

¹⁸ şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: Care cetate era ca şi cetatea cea mare?

¹⁹ Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se jeleau, ţipau şi ziceau: Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug a îmbogăţit pe toţi cei care aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!

²⁰ Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor, pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o;

²¹ Atunci un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: Cu aşa violenţă va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!

²² Şi nu se va mai auzi în tine nici sunetul cântăreţilor la harfe, nici al muzicanţilor, nici al cântăreţilor din fluiere, nici al cântăreţilor din trompete; nu se va mai găsi la tine nici un meşter într-un meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii;

²³ Şi lumina lămpii nu va mai lumina în tine. Şi glasul mirelui şi al miresei nu se va mai auzi în tine, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, căci toate naţiunile au fost amăgite prin vrăjitoria ta;

²⁴ Şi în ea a fost găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ.

19

¹ După aceste lucruri am auzit în cer un glas puternic al unei mulţimi mari, zicând: Aleluia! Ale Domnului, Dumnezeului nostru sunt mântuirea, gloria, cinstea şi puterea,

² Căci judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte, pentru că El a judecat pe prostituata cea, mare, care a stricat pământul cu desfrâul ei; şi El a răzbunat asupra ei sângele robilor Săi, vărsat de ea;

³ Şi au zis a doua oară: Aleluia! Şi fumul ei se ridica în vecii vecilor!

⁴ Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care stă pe tron, zicând: Amin! Aleluia!

⁵ Şi din tron a ieşit un glas care zicea: Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui şi cei ce vă temeţi de El, mici şi mari!

⁶ Şi am auzit ca un glas de mulţime mare, ca vuietul unor ape multe, ca sunetul unor tunete puternice, zicând: Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, domneşte.

⁷ Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm glorie, căci a venit nunta Mielului şi soţia Lui s-a pregătit!

⁸ Şi i s-a dat să se îmbrace cu în subţire, strălucitor şi curat, fiindcă inul subţire reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.

⁹ Apoi mi-a zis: Scrie: Binecuvântaţi sunt cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului. Apoi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!

¹⁰ Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un slujitor al tău şi al fraţilor tăi, care au mărturia lui Isus. Închină-te lui Dumnezeu! Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei.

¹¹ Apoi am văzut cerul deschis şi iată, s-a arătat un cal alb! Şi cel care stătea pe el era numit Cel Credincios şi Cel Adevărat, şi El judecă şi se luptă cu dreptate;

¹² Şi ochii lui erau ca o flacără de foc şi pe capul lui erau multe cununi. El avea scris un nume, pe care nimeni nu-l ştia, decât El singur;

¹³ Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele lui este Cuvântul lui Dumnezeu.

¹⁴ Şi ostile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu în subţire, alb şi curat.

¹⁵ Şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea; şi El însuşi le va păstori cu un toiag de fier. Şi va călca în picioare teascul vinului mâniei aprinse a lui Dumnezeu Cel Atotputernic.

¹⁶ Şi pe haina Sa şi pe coapsă avea scris un nume: Rege al regilor şi Domn al domnilor.

¹⁷ Apoi am văzut un înger care stătea în soare; şi el a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,

¹⁸ ca să mâncaţi carnea regilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, liberi şi sclavi, mici şi mari!

¹⁹ Şi am văzut fiara, regii pământului şi ostile lor adunate ca să facă război cu Cel care stă călare şi cu oastea Lui.

²⁰ Apoi fiara a fost prinsă şi împreună cu ea profetul mincinos care făcea semnele în prezenţa ei, cu care amăgise pe cei care primiseră semnul fiarei şi se închinaseră chipului ei. Aceştia doi au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.

²¹ Şi ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui care stătea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor;

20

¹ Şi am văzut coborându-se din cer un înger care avea cheia Adâncului şi un lanţ mare în mână;

² Şi el a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani.

³ Şi l-a aruncat în Adânc, a închis şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele naţiunile, până se vor împlini cei o mie de ani. Dar după aceste lucruri trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

⁴ Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi ei au stat pe ele şi li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din cauza mărturiei lui Isus şi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor care nu se închinaseră fiarei şi chipului ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte sau pe mână. Şi ei au înviat şi au domnit cu Cristos o mie de ani;

⁵ Dar ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este prima înviere.

⁶ Binecuvântaţi şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor domni cu El o mie de ani.

⁷ Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat din închisoarea lui,

⁸ şi va ieşi să înşele naţiunile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război şi al căror număr va fi ca nisipul mării;

⁹ Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Şi din cer, de la Dumnezeu s-a coborât un foc şi i-a mistuit;

¹⁰ Şi Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul cu foc şi cu pucioasă, unde este fiara şi profetul mincinos. Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor;

¹¹ Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel care stătea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele;

¹² Şi am văzut pe morţi, mici şi mari, stând în picioare înaintea lui Dumnezeu; şi nişte cărţi au fost deschise. Şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după lucrurile care erau scrise în acele cărţi.

¹³ Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea, Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

¹⁴ Apoi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta este a doua moarte.

¹⁵ Şi oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc;

21

¹ Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era;

² Şi eu, Ioan, am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea cea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei;

³ Şi din cer am auzit un glas tare, zicând: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei şi va fi Dumnezeul lor.

⁴ Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor; moartea nu va mai exista; nici tristeţe, nici durere, nici plâns, pentru că lucrurile dintâi au trecut.

⁵ Apoi Cel care stătea pe tron, a zis: Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Şi El mi-a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt adevărate şi vrednice de crezut;

⁶ Apoi mi-a zis: S-a sfârşit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui care îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii;

⁷ Cel care va birui va moşteni toate lucrurile. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu;

⁸ Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi pucioasă, care este moartea a doua;

⁹ Apoi unul dintre cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit la mine şi a vorbit cu mine, zicând: Vino şi-ţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!

¹⁰ Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat sfânta cetate, Ierusalim, coborându-se din cer de la Dumnezeu,

¹¹ având gloria lui Dumnezeu. Şi lumina ei era ca o piatră prea-scumpă, ca o piatră de iaspis, curată ca şi cristalul.

¹² Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale copiilor lui Israel.

¹³ Spre est erau trei porţi; spre nord, trei porţi; spre sud, trei porţi; şi spre vest, trei porţi.

¹⁴ Şi zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

¹⁵ Şi cel care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile ei şi zidurile ei.

¹⁶ Şi cetatea era aşezată în forma unui pătrat, şi lungimea ei era cât lăţimea. A măsurat cetatea cu trestia: două mii cinci sute de kilometri. Lungimea, lăţimea şi înălţimea erau egale.

¹⁷ Apoi i-a măsurat şi zidul şi a găsit şaizeci şi cinci de metri, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.

¹⁸ Şi zidul era construit din iaspis şi cetatea din aur curat, ca sticla curată.

¹⁹ Şi temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu tot felul de pietre preţioase; cea dintâi temelie era din iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald;

²⁰ a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de berii; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de hiacint; a douăsprezecea, de ametist.

²¹ Şi cele douăsprezece porţi erau douăsprezece perle. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Şi strada cetăţii era din aur curat, ca sticla străvezie.

²² Dar în ea n-am văzut templu, fiindcă Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic şi Mielul sunt templul ei;

²³ Şi cetatea n-are nevoie nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze, căci o luminează gloria lui Dumnezeu şi Mielul este Lumina ei.

²⁴ Şi naţiunile celor mântuiţi vor umbla în lumina ei şi regii pământului îşi vor aduce gloria şi cinstea lor în ea.

²⁵ Porţile ei nu se vor închide ziua (acolo nu va fi noapte).

²⁶ Şi ei vor aduce în ea gloria şi cinstea naţiunilor;

²⁷ Dar cu nici un chip nu va intra nimic întinat în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului;

22

¹ Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului;

² În mijlocul străzii cetăţii, şi pe fiecare mal al râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de roade, aducând roade în fiecare lună; şi frunzele pomului erau pentru vindecarea naţiunilor;

³ Şi acolo nu va mai fi nimic vrednic de blestem, ci tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea. Şi robii Lui Îi vor sluji.

⁴ Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

⁵ Acolo nu va mai fi noapte şi ei nu vor mai avea nevoie nici de lampă, nici de lumina soarelui, căci Domnul Dumnezeu le va da lumina. Şi ei vor domni în vecii vecilor;

⁶ Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul Dumnezeul profeţilor sfinţi a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând.

⁷ Şi iată, Eu vin curând! Binecuvântat este cel care păzeşte cuvintele profeţiei din cartea aceasta.

⁸ Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui;

⁹ Dar el mi-a zis: Fereşte-te să faci una ca aceasta. Căci eu sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei care păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu;

¹⁰ Apoi mi-a zis: Să nu pecetluieşti cuvintele profeţiei acestei cărţi, căci vremea este aproape.

¹¹ Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este drept, să trăiască şi mai departe în dreptate; şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe.

¹² Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui.

¹³ Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi Sfârşitul.

¹⁴ Binecuvântaţi sunt cei care împlinesc poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate.

¹⁵ Dar afară sunt câinii, vrăjitorii, desfrânaţii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte şi trăieşte în minciună!

¹⁶ Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească aceste lucruri în biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă;

¹⁷ Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino! şi cine aude, să zică: Vino! Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

¹⁸ Căci mărturisesc oricui aude cuvintele profeţiei acestei cărţi: Dacă adaugă cineva la aceste lucruri, Dumnezeu îi va adăuga la urgiile scrise în cartea aceasta;

¹⁹ şi dacă scoate ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea lui din cartea vieţii, din cetatea sfântă şi din lucrurile scrise în cartea aceasta.

²⁰ Cel care mărturiseşte despre aceste lucruri zice: Da, Eu vin curând. Amin! Vino, Doamne Isuse!

²¹ Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi toţi! Amin.