1

¹ Pavel, apostol al lui Isus Cristos, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi a Domnului Isus Cristos, speranţa noastră,

² către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Isus Cristos, Domnul nostru!

³ După cum te-am sfătuit la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură,

⁴ nici să ia aminte la basme şi la genealogii nesfârşite, care mai degrabă dau naştere la certuri şi nu la o zidire evlavioasă care este prin credinţă;

⁵ Dar ţinta poruncii este dragostea care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută,

⁶ de la care unii, abătându-se, s-au rătăcit şi s-au dedat la vorbiri deşarte,

⁷ dorind să fie învăţători ai Legii, deşi nu înţeleg nici ce vorbesc, nici ce afirmă;

⁸ Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,

⁹ ştiind aceasta: că Legea nu este dată pentru cel drept, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie şi necuraţi, pentru ucigaşi de tată şi ucigaşi de mamă, pentru ucigaşi de oameni,

¹⁰ pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru cei care jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase,

¹¹ potrivit cu Evanghelia gloriei binecuvântatului Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată mie.

¹² Şi mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, punându-mă în slujba Lui,

¹³ cu toate că mai înainte eram unul care rostea blasfemii şi un persecutor şi un batjocoritor. Dar am primit îndurare, pentru că am făcut-o din neştiinţă, în necredinţă;

¹⁴ Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care sunt în Cristos Isus;

¹⁵ O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: Cristos Isus a venit în ca sa mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu;

¹⁶ Dar, de aceea, am căpătat îndurare, pentru ca Isus Cristos să-Şi arate mai întâi în mine toată îndelunga Lui răbdare, ca un exemplu pentru cei care vor crede în El, ca să primească viaţa veşnică;

¹⁷ Iar a Regelui veşniciilor, a Celui nemuritor, a Celui nevăzut şi a singurului Dumnezeu înţelept, să fie cinstea şi gloria în vecii vecilor! Amin;

¹⁸ Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, potrivit profeţiilor făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te lupţi lupta cea bună,

¹⁹ păstrând credinţa şi o conştiinţă bună, pe care unii au pierdut-o, iar în ce priveşte credinţa au căzut.

²⁰ Din numărul lor sunt Imeneu Şi Alexandru, pe care i-am dat lui Satan, ca sa înveţe sa nu mai spună blasfemii;

2

¹ Vă îndemn deci înainte de toate să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri Pentru toţi oamenii,

² pentru regi şi pentru toţi cei care sunt în putere, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, în toată evlavia şi cinstea;

³ Căci lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

⁴ care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului.

⁵ Căci este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Cristos Isus,

⁶ care S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi, ca să fie mărturisit la vremea cuvenită,

⁷ pentru care am fost pus predicator şi apostol (spun adevărul în Cristos, nu mint) un învăţător al Neamurilor în credinţă şi în adevăr;

⁸ Vreau deci ca bărbaţii să se roage în orice loc, ridicând mâini sfinte, fără mânie şi fără îndoieli;

⁹ Tot aşa şi femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu modestie şi sfială, nu cu împletituri de păr sau cu aur sau mărgăritare sau haine costisitoare,

¹⁰ ci cu fapte bune, (cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase);

¹¹ Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

¹² Şi femeii nu-i dau voie să dea învăţătură sau să aibă autoritate peste vreun om, ci să stea în tăcere;

¹³ Căci întâi a fost făcut Adam, apoi Eva.

¹⁴ Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de încălcarea poruncii.

¹⁵ Totuşi ea va fi mântuită prin naştere de copii, dacă ei rămân în credinţă, în dragoste şi în sfinţire cu cumpătare.

3

¹ Adevărat este cuvântul acesta: Dacă râvneşte cineva după slujba de episcop, doreşte o lucrare bună;

² Dar episcopul trebuie să fie fără vină, soţul unei singure soţii, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.

³ Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de un câştig necinstit, ci să fie blând, nu certăreţ, nu iubitor de bani;

⁴ să-şi conducă bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa;

⁵ (Căci dacă cineva nu ştie să-şi conducă bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?)

⁶ Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în aceeaşi condamnare ca şi Diavolul.

⁷ Trebuie însă să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu cadă în dispreţ şi în cursa Diavolului;

⁸ Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig necinstit,

⁹ ci să păstreze misterul credinţei într-o conştiinţă curată.

¹⁰ Dar şi aceştia trebuie cercetaţi întâi şi, numai dacă sunt fără vină, să îndeplinească slujba de diaconi.

¹¹ Soţiile lor, de asemenea, trebuie să fie cinstite, să nu vorbească de rău, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.

¹² Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure soţii şi să-şi conducă bine copiii şi casele lor;

¹³ pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Cristos Isus.

¹⁴ Îţi scriu aceste lucruri cu speranţa că voi veni în curând la tine;

¹⁵ dar dacă voi întârzia, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.

¹⁶ Şi fără îndoială, mare este misterul evlaviei: Dumnezeu a fost arătat în trup, justificat în Duh, văzut de îngeri, predicat printre Neamuri, crezut în lume, înălţat în glorie;

4

¹ Dar Duhul spune explicit că în vremurile de pe urmă unii se vor îndepărta de la credinţă, ascultând de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile demonilor,

² vorbind minciuni în prefăcătorie, însemnaţi cu fierul roşu în însăşi conştiinţa lor,

³ interzicând căsătoria şi propunând abţinerea de la mâncăruri pe care Dumnezeu le-a creat ca să fie primite cu mulţumire de către cei care cred şi cunosc adevărul;

⁴ Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă este primit cu mulţumire;

⁵ căci este sfinţită prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

⁶ Dacă vei pune aceste lucruri înaintea fraţilor, vei fi un bun slujitor al lui Isus Cristos, fiind hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o cu grijă;

⁷ Dar fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios;

⁸ Căci deprinderea trupească este de puţin folos, dar evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare.

⁹ Iată un cuvânt adevărat şi cu totul vrednic de primit!

¹⁰ Căci pentru aceasta luptăm şi suferim împotrivire, pentru că noi ne punem încrederea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.

¹¹ Porunceşte şi învaţă aceste lucruri!

¹² Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii un exemplu pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în duh, în credinţă, în curăţie;

¹³ Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora.

¹⁴ Nu fi nepăsător faţă de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin profeţie, cu punerea mâinilor de către ceata bătrânilor;

¹⁵ Cugetă la aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.

¹⁶ Fii cu luare aminte asupra ta şi asupra învăţăturii. Continuă în ele, căci făcând aşa, te vei mântui şi pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă;

5

¹ Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi;

² pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia.

³ Cinsteşte pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.

⁴ Dar dacă o văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe mai întâi să fie evlavioşi faţă de cei din casa lor şi să răsplătească pe părinţi, căci aceasta este plăcut înaintea lui Dumnezeu;

⁵ Dar cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, se încrede în Dumnezeu şi continuă zi şi noapte în cereri şi rugăciuni.

⁶ Dar cea care trăieşte în plăceri, măcar că trăieşte, este moartă;

⁷ Şi porunceşte aceste lucruri, ca ei să fie fără vină.

⁸ Dar dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios;

⁹ O văduvă, ca să fie trecută pe lista văduvelor, trebuie să nu aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur soţ;

¹⁰ să fie cunoscută pentru faptele ei bune: dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare de oaspeţi, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă a ajutat pe cei nenorociţi, dacă a dat ajutor la orice faptă bună;

¹¹ Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti; pentru că, atunci când pofta le desparte de Cristos, vor să se recăsătorească,

¹² se fac vinovate pentru că şi-au încălcat credinţa dintâi.

¹³ Şi totodată, se învaţă să fie leneşe, umblând fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi limbute şi curioase, vorbind ce nu trebuie;

¹⁴ De aceea, vreau ca văduvele tinere să se căsătorească şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de a vorbi dispreţuitor.

¹⁵ Căci unele s-au şi întors să urmeze pe Satan.

¹⁶ Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, şi să nu lase biserica să fie împovărată cu ele, ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.

¹⁷ Bătrânii care conduc bine să fie socotiţi vrednici de îndoită cinste, mai ales cei care lucrează cu cuvântul şi cu învăţătura.

¹⁸ Căci Scriptura zice: Să nu legi gura boului când treieră bucate, şi Vrednic este lucrătorul de plata lui;

¹⁹ Împotriva unui bătrân să nu primeşti învinuire decât de la doi sau trei martori.

²⁰ Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă teamă.

²¹ Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos şi a îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri fără prejudecată, şi să nu faci nimic cu părtinire.

²² Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă, nici să nu te faci părtaş la păcatele altora; păzeşte-te curat pe tine însuţi.

²³ Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale îmbolnăviri;

²⁴ Păcatele unor oameni sunt arătate dinainte, mergând înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă;

²⁵ Tot aşa şi faptele bune sunt arătate dinainte; şi cele care sunt altfel nu pot rămâne ascunse.

6

¹ Toţi cei care sunt sub jugul sclaviei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău;

² Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, pentru că sunt fraţi, ci mai bine să le slujească, pentru că cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor sunt credincioşi şi preaiubiţi, învaţă aceste lucruri şi îndeamnă;

³ Dacă cineva învaţă pe oameni într-alt fel şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos şi de învăţătura care duce la evlavie,

⁴ este plin de mândrie şi nu ştie nimic, ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc invidia, certurile, defăimările, bănuielile rele,

⁵ disputele deşarte ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care cred că evlavia este un izvor de câştig. Depărtează-te de astfel de oameni;

⁶ Dar evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.

⁷ Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

⁸ Şi dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, să ne mulţumim cu acestea.

⁹ Dar cei ce vor să se îmbogăţească cad în ispită şi în cursă, şi în multe pofte nebune şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.

¹⁰ Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.

¹¹ Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.

¹² Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori;

¹³ Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor şi înaintea lui Cristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pontius Pilat,

¹⁴ să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos,

¹⁵ pe care o va face la vreme Cel binecuvântat şi singur Stăpân, Regele regilor şi Domnul domnilor,

¹⁶ singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu te poţi apropia, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, ale Căruia să fie cinstea şi onoarea veşnică! Amin;

¹⁷ Porunceşte bogaţilor din veacul acesta să nu se îngâmfe, nici să nu-şi pună speranţa în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeul cel viu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele;

¹⁸ Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii,

¹⁹ strângându-şi pentru vremea viitoare o bună temelie, ca să poată apuca viaţa veşnică.

²⁰ Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat, fereşte-te de vorbirile lumeşti şi profane şi de împotrivirile ştiinţei pe nedrept numită astfel,

²¹ pe care unii, mărturisind-o, s-au abătut de la credinţă. Harul să fie cu tine. Amin.