1

¹ Pavel, Silvan şi Timotei către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus Cristos: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos;

² Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, amintindu-vă în rugăciunile noastre.

³ Amintind fără încetare, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, lucrarea credinţei voastre, munca dragostei voastre, şi răbdarea speranţei în Domnul nostru Isus Cristos,

⁴ ştiind, fraţi iubiţi, alegerea voastră de Dumnezeu.

⁵ Căci Evanghelia noastră n-a venit la voi numai în cuvânt, ci şi în putere, şi în Duhul Sfânt, şi în mare siguranţă. Căci ştiţi că din dragoste pentru voi ne-am purtat aşa printre voi;

⁶ Şi voi aţi călcat pe urmele noastre şi ale Domnului, primind Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria Duhului Sfânt,

⁷ aşa că aţi ajuns exemplu pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

⁸ Căci de la voi Cuvântul Domnului a răsunat nu numai prin Macedonia şi Ahaia, ci credinţa voastră în Dumnezeu s-a făcut cunoscută în tot locul, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim ceva.

⁹ Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu şi adevărat,

¹⁰ şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morţi, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare.

2

¹ Căci voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.

² Dar şi după ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am îndrăznit în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte;

³ Căci predicarea noastră nu venea din rătăcire sau necurăţie, nici din viclenie.

⁴ Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne fie încredinţată Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile.

⁵ Căci niciodată n-am întrebuinţat cuvinte linguşitoare, cum ştiţi, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.

⁶ N-am căutat laudă nici de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să cerem cinste,

⁷ ci am fost blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce îşi creşte cu drag copiii;

⁸ Astfel, în dragostea noastră pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, pentru că ne-aţi devenit scumpi.

⁹ Căci vă aduceţi aminte, fraţilor, de oboseala şi de munca noastră: căci, lucrând zi şi noapte, ca să nu fim povara nici unuia dintre voi, vă predicam Evanghelia lui Dumnezeu;

¹⁰ Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă şi dreaptă şi fără vină faţă de voi, care credeţi;

¹¹ ştiţi cum vă îndemnam, vă mângâiam şi vă mărturiseam pe fiecare dintre voi, cum face un tată cu copiii lui:

¹² să umblaţi într-un chip vrednic de Domnul, care vă cheamă la împărăţia şi gloria Sa;

¹³ Şi de aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu, deoarece, când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu, care şi lucrează în voi care credeţi.

¹⁴ Căci voi, fraţilor, aţi devenit urmaşii bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Cristos Isus în Iudeea, pentru că şi voi aţi suferit aceleaşi lucruri din partea celor de un neam cu voi, ca şi ei de la iudei,

¹⁵ care au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţii lor, şi pe noi ne-au persecutat; şi ei nu plac lui Dumnezeu şi sunt duşmanii tuturor oamenilor,

¹⁶ oprindu-ne să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna umplu măsura păcatelor lor; dar mânia a venit peste ei din plin;

¹⁷ Dar noi, fraţilor, fiind despărţiţi de voi pentru puţin timp, cu faţa, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem faţa.

¹⁸ Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit să venim la voi, eu, Pavel, dar ne-a împiedicat Satan;

¹⁹ Căci cine este speranţa, sau bucuria, sau cununa noastră de laudă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui?

²⁰ Căci voi sunteţi lauda şi bucuria noastră.

3

¹ De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,

² şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu şi împreună lucrător cu noi în Evanghelia lui Cristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,

³ pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, căci voi înşivă ştiţi că la acestea suntem rânduiţi;

⁴ Deoarece, când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, şi voi ştiţi.

⁵ Astfel, nemaiputând răbda, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul şi munca noastră să fi fost degeaba;

⁶ Dar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, şi că totdeauna aveţi o bună aducere aminte despre noi, dorind să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.

⁷ De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră;

⁸ Căci acum trăim, dacă voi staţi tari în Domnul;

⁹ Căci cum putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din partea voastră înaintea Dumnezeului nostru?

¹⁰ Zi şi noapte Îl rugăm nespus ca să vă vedem faţa şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre;

¹¹ însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Cristos să ne îndrepte drumul la voi!

¹² Şi facă Domnul să creşteţi şi să vă îmbogăţiţi tot mai mult în dragoste unul faţă de celălalt şi faţă de toţi, cum facem şi noi faţă de voi,

¹³ ca să vi se întărească inimile şi să fie fără vină în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Cristos cu toţi sfinţii Săi;

4

¹ Încolo fraţilor, după cum aţi învăţat de la noi cum să umblaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Isus să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta;

² căci ştiţi ce porunci v-am dat prin Domnul Isus.

³ Căci aceasta este voia lui Dumnezeu: sfinţirea voastră; adică să vă feriţi de desfrânare;

⁴ şi fiecare dintre voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi în cinste,

⁵ nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu;

⁶ şi nimeni să nu fie cu viclenie şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său, pentru că Domnul este Răzbunătorul tuturor acestor lucruri, după cum v-am spus mai dinainte şi v-am mărturisit.

⁷ Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la Sfinţire;

⁸ De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care ne-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

⁹ Cât despre dragostea frăţească, nu aveţi nevoie să vă scriu, căci voi singuri sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unul pe altul

¹⁰ şi într-adevăr faceţi aşa faţă de toţi fraţii care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea,

¹¹ şi să vă străduiţi să trăiţi liniştit, şi să vă vedeţi de lucrurile voastre şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am poruncit.

¹² Şi astfel să umblaţi cuviincios faţă de cei de afară şi să nu aveţi nevoie de nimeni;

¹³ Nu vrem, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei care au adormit, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi, care n-au speranţă.

¹⁴ Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat din nou, credem şi că Dumnezeu va aduce cu El pe cei care au adormit în Isus.

¹⁵ Căci aceasta vă spunem prin Cuvântul Domnului: că noi cei vii, care rămânem până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.

¹⁶ Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trompeta lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos.

¹⁷ Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul;

¹⁸ Mângâiaţi-vă, deci, unul pe altul cu aceste cuvinte.

5

¹ Dar cât despre timpuri şi perioade, n-aveţi nevoie să vi se scrie, fraţilor.

² Căci voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ în noapte;

³ Când vor zice: Pace şi linişte!, atunci o nenorocire neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi cu nici un chip nu vor scăpa.

⁴ Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.

⁵ Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.

⁶ De aceea, să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji,

⁷ Căci cei ce dorm, dorm noaptea; şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea;

⁸ Dar noi, fiindcă suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif speranţa mântuirii.

⁹ Căci Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să primim mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos,

¹⁰ care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El;

¹¹ De aceea, mângâiaţi-vă unul pe altul şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa cum şi faceţi;

¹² Şi vă rugăm, fraţilor, să recunoaşteţi pe cei care se ostenesc printre voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi vă sfătuiesc;

¹³ Şi să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.

¹⁴ Vă îndemnăm de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială, să mângâiaţi pe cei deznădăjduiţi, să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători faţă de toţi;

¹⁵ Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine unul faţă de altul şi faţă de toţi;

¹⁶ Bucuraţi-vă totdeauna.

¹⁷ Rugaţi-vă neîncetat;

¹⁸ Mulţumiţi pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus pentru voi;

¹⁹ Nu stingeţi Duhul;

²⁰ Nu dispreţuiţi profeţiile.

²¹ Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.

²² Feriţi-vă de orice fel de rău.

²³ Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi tot duhul vostru şi sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

²⁴ Cel care v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta;

²⁵ Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.

²⁶ Salutaţi pe toţi fraţii cu o sărutare sfântă;

²⁷ Vă rog fierbinte în Domnul ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor sfinţi;

²⁸ Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi. Amin.