1

¹ Pavel, apostol (nu de la oameni, nici prin om, ci prin Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi),

² şi toţi fraţii care sunt cu mine, către bisericile Galatiei:

³ Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Cristos,

⁴ care S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din acest veac rău, potrivit cu voia Dumnezeului nostru şi Tatăl,

⁵ a căruia să fie gloria în vecii vecilor! Amin.

⁶ Sunt uimit că vă abateţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat în harul lui Cristos, la o altă evanghelie,

⁷ care nu este alta; dar că sunt unii care vă tulbură şi vor să pervertească Evanghelia lui Cristos;

⁸ Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie, diferită de cea pe care v-am predicat-o noi, să fie anatema!

⁹ Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă predică cineva o evanghelie, diferită de cea pe care aţi primit-o, să fie anatema.

¹⁰ Căci caut eu oare, în clipa aceasta, favoarea oamenilor, sau a lui Dumnezeu? Sau caut eu să plac oamenilor? Căci dacă încă aş căuta să plac oamenilor, n-aş mai fi robul lui Cristos;

¹¹ Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia care v-a fost predicată de mine nu este făcută de om;

¹² Căci n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la om, ci prin revelaţia lui Isus Cristos.

¹³ Căci aţi auzit de purtarea mea de altădată, în iudaism, cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu, ca s-o nimicesc;

¹⁴ şi cum avansam în iudaism mai mult decât mulţi iudei de o vârstă cu mine din poporul meu şi eram foarte zelos pentru tradiţiile strămoşilor mei.

¹⁵ Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, a binevoit

¹⁶ să reveleze pe Fiul Său în mine, ca să-L predic între Neamuri, nu m-am sfătuit îndată cu nici un om,

¹⁷ nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei care erau apostoli înainte de mine, ci am plecat în Arabia, apoi m-am întors iarăşi la Damasc.

¹⁸ După trei ani, m-am suit la Ierusalim ca să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas cu el cincisprezece zile;

¹⁹ Dar n-am văzut pe nimeni altul dintre apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului.

²⁰ (Cât despre lucrurile pe care vi le scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu vă spun că nu mint.)

²¹ După aceea am venit în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei.

²² Şi eram încă necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea, care erau în Cristos.

²³ Ele însă auzeau doar că acela care odată le persecuta, predică acum credinţa, pe care altădată încerca s-o nimicească.

²⁴ Şi ei lăudau pe Dumnezeu din cauza mea.

2

¹ După paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim cu Barnaba şi am luat şi pe Tit cu mine;

² M-am suit în urma unei revelaţii şi am pus înaintea lor Evanghelia pe care o vestesc între Neamuri, dar am pus-o înaintea celor mai însemnaţi, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

³ Totuşi, nici chiar Tit, care era cu mine, cu toate că era grec, n-a fost silit să fie circumcis.

⁴ Dar problema aceasta s-a ridicat din cauza fraţilor mincinoşi, care s-au furişat printre noi (ca să pândească libertatea pe care o avem în Cristos Isus, ca să ne aducă la robie),

⁵ cărora nu ne-am supus nici măcar pentru o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi;

⁶ Cât despre cei care păreau a fi ceva – orice ar fi fost ei nu înseamnă nimic pentru mine; Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – pentru că cei care păreau a fi ceva n-au adăugat nimic la mesajul meu;

⁷ Ba dimpotrivă, când au văzut că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru i-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei circumcişi

⁸ (căci Cel ce lucrase în Petru apostolia pentru cei circumcişi, a lucrat şi în mine pentru Neamuri),

⁹ şi când au recunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt socotiţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă a părtăşiei ca noi să mergem la Neamuri, iar ei la cei circumcişi;

¹⁰ Ne-au spus doar să ne aducem aminte de cei săraci, lucru pe care şi eu am fost nerăbdător să-l fac;

¹¹ Dar când a venit Petru în Antiohia, l-am înfruntat pe faţă, pentru că merita să fie învinuit.

¹² Căci, înainte să fi venit câţiva oameni de la Iacov, el obişnuia să mănânce cu Neamurile; dar când au venit ei, el a început să dea înapoi şi să se separe de Neamuri, de teama celor circumcişi;

¹³ Şi împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, încât până şi Barnaba a fost atras în prefăcătoria lor.

¹⁴ Dar când am văzut că nu umbla drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Petru în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, nu ca iudeii, de ce obligi Neamurile să trăiască în felul iudeilor?

¹⁵ Noi care suntem iudei din naştere, nu păcătoşi dintre Neamuri,

¹⁶ ştiind că omul nu este justificat prin faptele Legii, ci prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Isus, ca să fim justificaţi prin credinţa în Cristos, nu prin faptele Legii; căci prin faptele Legii nici un om nu va fi justificat;

¹⁷ Dar dacă, în timp ce căutăm să fim justificaţi în Cristos, noi înşine suntem găsiţi păcătoşi, este oare Cristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!

¹⁸ Căci dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care odată le-am nimicit, mă dovedesc a fi un călcător de lege.

¹⁹ Căci, prin Lege, eu am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu;

²⁰ Am fost crucificat cu Cristos; şi cu toate că trăiesc, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine;

²¹ Nu vreau să pun deoparte harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci degeaba a murit Cristos.

3

¹ O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, ca să nu ascultaţi de adevăr? În faţa ochilor voştri Isus Cristos a fost clar zugrăvit ca crucificat.

² Aş vrea să ştiu de la voi un singur lucru: aţi primit Duhul prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

³ Aşa de nechibzuiţi sunteţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să fiţi făcuţi desăvârşiţi prin firea pământească?

⁴ Aţi suferit atâtea lucruri în zadar – dacă, într-adevăr, a fost în zadar?

⁵ De aceea, Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin lucrările Legii sau prin auzirea credinţei?

⁶ Tot aşa, Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i-a fost socotită ca dreptate.

⁷ Să ştiţi dar că fii ai lui Avraam sunt numai acei ce au credinţă.

⁸ Şi Scriptura, fiindcă prevedea că Dumnezeu va justifica naţiunile prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această Evanghelie, zicând: Toate naţiunile vor fi binecuvântate în tine;

⁹ Aşa că cei care sunt ai credinţei sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam, omul credinţei.

¹⁰ Căci cei ce se bazează pe lucrările Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: Blestemat este oricine care nu continuă să facă tot ce scrie în cartea Legii.

¹¹ Dar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, este clar, căci cel drept prin credinţă va trăi.

¹² Dar Legea nu se bazează pe credinţă, ci ea zice: Cel ce împlineşte cerinţele legii, va trăi prin ele;

¹³ Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi (căci este scris: Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)

¹⁴ pentru ca binecuvântarea dată lui Avraam să vină peste Neamuri în Cristos Isus, pentru ca noi să primim, prin credinţă, promisiunea Duhului.

¹⁵ Fraţilor, vorbesc în felul omului: chiar dacă un legământ este numai al unui om, dacă este confirmat, nimeni nu-l anulează, nici nu-i mai adaugă ceva;

¹⁶ Totuşi, promisiunile au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui. Nu zice: şi seminţelor, ca despre mai multe, ci ca fiind una şi seminţei tale, care este Cristos;

¹⁷ Iată ce vreau să zic: Un testament pe care l-a confirmat Dumnezeu mai înainte în Cristos nu poate fi desfiinţat de o Lege care s-a dat cu patru sute treizeci de ani mai târziu, pentru ca astfel să se anuleze promisiunea;

¹⁸ Căci dacă moştenirea se bazează pe Lege, nu se mai bazează pe promisiune; dar Dumnezeu a dat-o lui Avraam prin promisiune.

¹⁹ Atunci care mai este scopul Legii? Ea a fost adăugată din cauza fărădelegilor, până când avea să vină Sămânţa, căreia îi fusese făcută promisiunea; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor;

²⁰ Dar mijlocitorul nu mijloceşte numai pentru unul, dar Dumnezeu este Unul singur.

²¹ Este Legea atunci împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, atunci, într-adevăr, dreptatea ar veni din Lege;

²² Dar Scriptura a închis pe toţi oamenii sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Cristos;

²³ Înainte de venirea credinţei, eram ţinuţi sub pază de către Lege, ţinuţi pentru credinţa care trebuia să fie revelată.

²⁴ Astfel Legea a fost tutorele nostru ca să ne aducă la Cristos, ca să fim justificaţi prin credinţă;

²⁵ Dar după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub tutore.

²⁶ Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Cristos Isus,

²⁷ căci toţi acei care aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos.

²⁸ Nu este nici iudeu, nici grec; nu este nici rob, nici liber; nu este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos;

²⁹ Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam, şi moştenitori potrivit cu promisiunea;

4

¹ Dar zic că atâta timp cât moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, deşi este stăpân peste toate;

² ci este sub tutore şi îngrijitori, până la timpul hotărât de tatăl său.

³ Aşa şi noi, când eram copii, eram sub robia principiilor elementare ale lumii.

⁴ Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,

⁵ ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să primim înfierea;

⁶ Şi pentru că voi sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: Ava, Tată!

⁷ De aceea nu mai eşti sclav, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Cristos.

⁸ Dar odinioară, când nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robi acelora care prin natura lor nu sunt dumnezei;

⁹ Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă sunteţi cunoscuţi de Dumnezeu, cum se face că vă întoarceţi iarăşi la învăţăturile începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi iarăşi să le slujiţi ca sclavi?

¹⁰ Voi ţineţi zile, luni, vremuri şi ani;

¹¹ Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi luptat degeaba pentru voi.

¹² Fraţilor, vă rog, fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nici o nedreptate.

¹³ Voi ştiţi că din cauză că eram bolnav, v-am predicat Evanghelia pentru prima dată.

¹⁴ Şi nu m-aţi dispreţuit în încercarea pe care o aveam în carnea mea, nici nu m-aţi alungat cu dispreţ, ci m-aţi primirea pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus;

¹⁵ Unde este fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat.

¹⁶ M-am făcut oare duşmanul vostru, pentru că vă spun adevărul?

¹⁷ Ei sunt plini de râvnă ca să vă câştige, dar nu cu gând bun; vor să vă despartă de noi, ca să fiţi plini de râvnă pentru ei.

¹⁸ Este bine să fiţi totdeauna plini de râvnă pentru un lucru bun, nu numai când sunt de faţă la voi.

¹⁹ Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până când Cristos va lua chip în voi!

²⁰ O, cât aş vrea să fiu acum prezent cu voi şi să-mi schimb tonul vocii; căci nu ştiu ce să mai cred!

²¹ Spuneţi-mi, voi care doriţi să fiţi sub Lege, n-auziţi voi ce spune Legea?

²² Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din femeie sclavă, iar celălalt din femeie liberă;

²³ Dar cel care a fost din sclavă s-a născut potrivit cărnii, iar cel din femeia liberă s-a născut prin promisiune;

²⁴ Lucrurile acestea pot fi spuse cu sens figurativ, căci femeile reprezintă două legăminte: unul de pe Muntele Sinai, care dă naştere sclaviei, şi care este Agar –

²⁵ pentru că Agar este Muntele Sinai în Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum care este în sclavie împreună cu toţi copiii lui.

²⁶ Dar Ierusalimul de sus este liber, şi el este mama noastră.

²⁷ Căci este scris: Bucură-te, stearpo, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci cea părăsită are mai mulţi copii decât cea care are un soţ;

²⁸ Acum noi, fraţilor, aşa cum a fost şi Isaac, suntem copii ai promisiunii.

²⁹ Dar aşa cum s-a întâmplat atunci, când cel ce s-a născut potrivit cărnii persecuta pe cel ce s-a născut potrivit Duhului, aşa este şi acum.

³⁰ Dar ce zice Scriptura? Alungă pe sclavă şi pe fiul ei, căci fiul sclavei nu va moşteni împreună cu fiul celei libere.

³¹ De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.

5

¹ Rămâneţi deci tari în libertatea pentru care ne-a eliberat Cristos, şi nu vă lăsaţi iarăşi ţinuţi în jugul robiei!

² Iată, eu, Pavel, vă spun că dacă vă veţi circumcide, Cristos nu vă va folosi la nimic.

³ Şi mărturisesc iarăşi oricărui om care primeşte circumcizia că este dator să împlinească toată Legea;

⁴ Voi, care încercaţi să vă justificaţi prin Lege, v-aţi despărţit de Cristos; aţi căzut din har.

⁵ Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă speranţa dreptăţii.

⁶ Căci în Cristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

⁷ Voi alergaţi bine; cine v-a oprit să n-ascultaţi de adevăr?

⁸ Convingerea aceasta nu vine de la Cel care v-a chemat.

⁹ Puţin aluat dospeşte toată frământătura;

¹⁰ Eu sunt încrezător în Domnul că voi nu veţi gândi altfel. Dar cel care vă tulbură îşi va lua pedeapsa, oricine ar fi el.

¹¹ Şi eu, fraţilor, dacă mai predic circumcizia de ce mai sunt persecutat? În acest caz pricina de poticnire a crucii a fost îndepărtată;

¹² Cât despre cei care vă tulbură, măcar dacă s-ar mutila de tot!

¹³ Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu faceţi din libertate o ocazie ca să trăiţi pentru carne, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste,

¹⁴ Căci toată Legea este cuprinsă într-o singură poruncă: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi;

¹⁵ Iar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unul pe altul, luaţi seama să nu vă nimiciţi unul pe altul.

¹⁶ Deci zic: Umblaţi călăuziţi de Duhul şi nu împliniţi poftele cărnii;

¹⁷ Căci carnea pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva cărnii; şi acestea sunt opuse una alteia, ca să nu puteţi face tot ce voiţi.

¹⁸ Dar dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.

¹⁹ Şi faptele cărnii sunt cunoscute şi sunt acestea: adulterul, desfrânarea, necurăţia, destrăbălarea,

²⁰ idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, certurile, geloziile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,

²¹ invidiile, crimele, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că aceia care fac astfel de lucruri nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu;

²² Roadă Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,

²³ blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este Lege.

²⁴ Şi cei ce sunt ai lui Cristos şi-au crucificat firea păcătoasă împreună cu patimile şi cu poftele ei.

²⁵ Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

²⁶ Să nu umblăm după o glorie deşartă, provocându-ne unul pe altul şi invidiindu-ne unul pe altul;

6

¹ Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins în vreo greşeală, voi care sunteţi spirituali să-l îndreptaţi cu duhul blândeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu;

² Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini Legea lui Cristos;

³ Căci dacă vreunul socoteşte că este ceva, măcar că nu este nimic, se amăgeşte singur.

⁴ Dar fiecare să-şi cerceteze fapta lui şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el şi nu cu privire la alţii.

⁵ Căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.

⁶ Cine primeşte învăţătura în Cuvânt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.

⁷ Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera;

⁸ Căci cine seamănă în carne, va secera din carne putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.

⁹ Şi să nu obosim în facerea binelui, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală;

¹⁰ Aşadar, cât avem prilej, să facem bine tuturor oamenilor, şi mai ales fraţilor în credinţă.

¹¹ Uitaţi-vă cu ce litere mari v-am scris cu însăşi mâna mea!

¹² Toţi cei ce vor să placă oamenilor, încearcă să vă oblige să vă circumcideţi, numai ca să nu sufere ei persecuţie pentru crucea lui Cristos.

¹³ Căci nici ei, care sunt circumcişi, nu păzesc Legea, ci vor doar să fiţi voi circumcişi, ca ei să se poată lăuda apoi cu trupul vostru.

¹⁴ În ceea ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este crucificată faţă de mine şi eu faţă de lume;

¹⁵ Căci în Cristos Isus nu circumcizia sau necircumcizia sunt importante, ci făptura cea nouă;

¹⁶ Să fie pace şi îndurare peste toţi cei care umblă după regula aceasta, şi peste Israelul lui Dumnezeu!

¹⁷ De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port în trupul meu semnele Domnului Isus;

¹⁸ Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin.