1

¹ Pavel, apostol al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:

² Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos;

³ Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul tuturor mângâierilor,

⁴ care ne mângâie în tot necazul nostru, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei care se află în orice necaz!

⁵ Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Cristos, tot aşa, prin Cristos, avem parte din belşug şi de mângâiere.

⁶ Prin urmare, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. Sau, dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră;

⁷ Şi speranţa noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.

⁸ Căci nu vrem să nu ştiţi, fraţilor, despre necazul care ni s-a întâmplat în Asia: că am fost împovăraţi peste măsură de mult, şi peste puterile noastre, aşa că nu mai speram să trăim.

⁹ Ba încă noi înşine aveam în noi sentinţa morţii, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu, care învie morţii,

¹⁰ care ne-a scăpat şi ne scapă dintr-o astfel de moarte; şi în care ne încredem că ne va mai scăpa.

¹¹ Şi voi înşivă ne veţi ajuta prin rugăciunile voastre, pentru ca harul care se revarsă peste noi prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi;

¹² Căci lauda noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, în simplitate şi sinceritate plăcută lui Dumnezeu, nu cu o înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.

¹³ Căci noi nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi; şi sper că le veţi cunoaşte până la sfârşit,

¹⁴ cum ne-aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus;

¹⁵ Şi cu această încredere voiam să vin mai întâi la voi, ca să aveţi un al doilea har;

¹⁶ şi să trec pe la voi, ca să mă duc în Macedonia, şi din Macedonia să mă întorc iarăşi la voi şi să fiu ajutat de voi în drumul meu spre Iudeea.

¹⁷ Aşadar, când am luat hotărârea aceasta, am lucrat eu cu uşurătate? Sau lucrurile pe care mi le propun, mi le propun potrivit cărnii, ca să fie în mine da, da şi nu, nu în acelaşi timp?

¹⁸ Dar credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi da şi nu în acelaşi timp.

¹⁹ Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost da şi nu, ci în El a fost numai da;

²⁰ Căci, oricâte ar fi promisiunile lui Dumnezeu, în El toate sunt da; şi în El amin-ul, pe care-l spunem noi, este spre gloria lui Dumnezeu.

²¹ Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu,

²² care ne-a şi pecetluit şi ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre;

²³ Iau pe Dumnezeu ca martor faţă de sufletul meu, că n-arm venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.

²⁴ Nu că am avea stăpânire peste credinţa voastră, ci suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre; căci prin credinţă staţi tari;

2

¹ Dar am hotărât în mine însumi să nu vin iarăşi la voi cu întristare.

² Căci dacă vă întristez pe voi, cine este atunci cel care mă înveseleşte, dacă nu cel întristat de mine?

³ Şi v-am scris acest lucru, ca, atunci când voi veni, să nu am întristare din partea celor de care trebuia să mă bucur, având încredere cu privire la voi toţi că bucuria mea este şi bucuria voastră a tuturor;

⁴ Căci v-am scris din mult necaz şi strângere de inimă, cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi;

⁵ Dar dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci, într-o oarecare măsură, pe voi toţi, ca să nu zic prea mult.

⁶ Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de cei mai mulţi;

⁷ aşa că voi, dimpotrivă, trebuie să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, pentru ca unul ca acesta să nu fie doborât de prea multă întristare.

⁸ De aceea, vă îndemn să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el;

⁹ căci v-am scris şi cu gândul să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în totul.

¹⁰ Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Căci dacă într-adevăr am iertat ceva, cel pe care l-am iertat, pentru voi l-am iertat, în faţa lui Cristos,

¹¹ ca să nu lăsăm pe Satana să aibă câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.

¹² Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Cristos, deşi mi se deschisese o uşă în Domnul,

¹³ n-am avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat în Macedonia;

¹⁴ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care totdeauna ne conduce în biruinţa în Cristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui;

¹⁵ Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem o mireasmă a lui Cristos printre cei care sunt mântuiţi şi printre cei care pier.

¹⁶ Pentru unii suntem o mireasmă a morţii, iar pentru alţii, o mireasmă a vieţii spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

¹⁷ Căci noi nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu sinceritate, ca de la Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Cristos.

3

¹ Începem noi iarăşi să ne recomandăm singuri? Sau nu cumva avem nevoie, ca unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi?

² Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii;

³ Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Cristos, lucrată de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.

⁴ Şi avem încrederea aceasta tare prin Cristos în Dumnezeu.

⁵ Nu că am fi noi înşine în stare să gândim ceva ca fiind de la noi înşine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu,

⁶ care ne-a şi făcut destoinici ca slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului; căci litera omoară, dar Duhul dă viaţă;

⁷ Dar dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era atât de glorioasă încât fiii lui Israel nu puteau să se uite ţintă la faţa lui Moise, din cauza strălucirii feţei lui, care era trecătoare,

⁸ cum nu va fi mai glorioasă slujba Duhului?

⁹ Căci dacă slujba condamnării era glorioasă, slujba dreptăţii o întrece cu mult mai mult în glorie;

¹⁰ Căci, în privinţa aceasta, ce fusese glorificat nici nu are glorie, din cauza gloriei care o întrece cu mult.

¹¹ Căci dacă ceea ce era trecător era glorios, cu cât mai mult ceea ce rămâne este în glorie.

¹² Fiindcă avem deci o astfel de speranţă, noi folosim multă îndrăzneală în vorbire

¹³ şi nu facem ca Moise, care îşi punea un văl peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi poată pironi ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.

¹⁴ Dar ei au rămas împietriţi la minte, căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, acelaşi văl rămâne neridicat, fiindcă vălul este desfiinţat în Cristos;

¹⁵ Căci până astăzi, când este citit Moise, zace un văl peste inimile lor.

¹⁶ Dar când un om se întoarce la Domnul, vălul este luat.

¹⁷ Căci Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

¹⁸ Dar noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, gloria Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip, din glorie în glorie, prin Duhul Domnului;

4

¹ De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am primit-o, noi nu suntem descurajaţi,

² ci ne-am lepădat de lucrurile ascunse ale ruşinii şi nu umblăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci prin arătarea adevărului, ne recomandăm conştiinţei tuturor oamenilor, înaintea lui Dumnezeu.

³ Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,

⁴ a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca lumina Evangheliei gloriei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei;

⁵ Căci noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Cristos Isus Domnul, iar noi înşine suntem robii voştri pentru Isus.

⁶ Căci Dumnezeu, care a zis: Să lumineze lumina din întuneric, a strălucit în inimile noastre, ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.

⁷ Dar comoara aceasta o avem în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie a lui Dumnezeu şi nu de la noi.

⁸ Suntem apăsaţi din toate părţile, dar nu zdrobiţi; suntem nedumeriţi, dar nu lipsiţi de speranţă;

⁹ suntem persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi;

¹⁰ Purtăm întotdeauna, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru;

¹¹ Căci noi, care trăim, totdeauna suntem daţi la moarte din cauza lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

¹² Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.

¹³ Însă, fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, după cum este scris: Am crezut şi de aceea am vorbit, şi noi credem şi de aceea vorbim,

¹⁴ ştiind că Cel care a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va înfăţişa împreună cu voi.

¹⁵ Căci toate lucrurile se întâmplă în folosul vostru, pentru ca harul, fiind împărţit prin mulţi, să sporească mulţumirea spre gloria lui Dumnezeu.

¹⁶ De aceea, noi nu ne descurajăm, ci chiar dacă omul nostru de afară piere, totuşi omul dinăuntru se înnoieşte din zi în zi;

¹⁷ Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de glorie,

¹⁸ pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice.

5

¹ Căci ştim că dacă se desface cortul pământesc care este casa noastră, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veşnică care nu este făcută de mâini.

² Şi suspinăm în cortul acesta, plini de dorinţa să fim îmbrăcaţi cu locuinţa noastră din cer,

³ dacă, într-adevăr, atunci când vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi găsiţi goi;

⁴ Căci noi care suntem în cortul acesta suspinăm, fiind apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, astfel încât ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.

⁵ Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat Duhul ca o garanţie.

⁶ Aşadar, noi totdeauna suntem plini de încredere, ştiind că, dacă suntem acasă în trup, suntem absenţi din prezenţa Domnului.

⁷ Căci noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere.

⁸ Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta şi să fim acasă cu Domnul;

⁹ De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.

¹⁰ Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

¹¹ Cunoscând deci frica de Domnul, noi căutăm să-i convingem pe oameni; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine şi sper că şi voi ne cunoaşteţi bine în conştiinţele voastre.

¹² Cu aceasta nu ne recomandăm iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un motiv de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce se vede şi nu cu ce este în inimă.

¹³ Căci dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; sau dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem.

¹⁴ Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.

¹⁵ Şi El a murit pentru toţi, pentru ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei;

¹⁶ De aceea, de acum încolo nu mai cunoaştem pe nimeni potrivit cărnii; chiar dacă am cunoscut pe Cristos potrivit cărnii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.

¹⁷ Căci dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

¹⁸ Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Cristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării;

¹⁹ că adică Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele, şi ne-a încredinţat nouă cuvântul acestei împăcări.

²⁰ De aceea, noi suntem ambasadori pentru Cristos; şi, ca şi cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

²¹ Căci pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El;

6

¹ Ca unii care lucrăm împreună cu El, vă sfătuim să faceţi astfel încât să nu fi primit harul lui Dumnezeu în zadar.

² Căci El zice: La vremea potrivită te-am ascultat, în ziua mântuirii te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.

³ Noi nu dăm nimănui nici un prilej de cădere, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată.

⁴ Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,

⁵ în bătăi, în închisori, în răscoale, în munci grele, în privegheri, în posturi,

⁶ în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste neprefăcută,

⁷ în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii din mâna dreaptă şi cea stângă,

⁸ prin glorie şi ruşine, prin vorbire de rău şi vorbire de bine; suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;

⁹ ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi, iată, trăim; ca nişte pedepsiţi, dar nu omorâţi;

¹⁰ ca nişte întristaţi, dar bucurându-ne totdeauna; ca nişte săraci, dar îmbogăţind pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi posedând toate lucrurile.

¹¹ V-am vorbit deschis, corintenilor, inima ne este larg deschisă;

¹² Voi nu sunteţi strâmtoraţi de noi, ci sunteţi strâmtoraţi de sentimentele voastre.

¹³ Faceţi-ne şi voi la fel, vă vorbesc ca unor copii ai mei, fiţi şi voi deschişi!

¹⁴ Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între dreptate şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?

¹⁵ Şi ce înţelegere poate fi între Cristos şi Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios?

¹⁶ Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci voi sunteţi templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu;

¹⁷ De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi depărtaţi-vă de ei, zice Domnul, nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi.

¹⁸ Şi Eu vă voi fi Tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.

7

¹ Deci, fiindcă avem astfel de promisiuni, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, ducându-ne sfinţirea până la capăt în frica de Dumnezeu.

² Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am făcut pagubă nimănui, n-am înşelat pe nimeni.

³ Nu spun aceasta ca să vă condamn; căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.

⁴ Mare este îndrăzneala mea faţă de voi, mare este lauda mea cu voi! Sunt plin de mângâiere. Sunt plin de bucurie în toate necazurile noastre;

⁵ Căci şi după ce am venit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, ci am fost necăjiţi în toate felurile; din afară lupte, dinăuntru temeri,

⁶ Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei umili, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit;

⁷ Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi, când ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare;

⁸ Căci chiar dacă v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău, cu toate că mi-a părut rău, căci văd că epistola aceea v-a întristat, chiar dacă numai pentru o vreme,

⁹ totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a dus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nici o pagubă din partea noastră.

¹⁰ Căci întristarea după voia lui Dumnezeu produce o pocăinţă care conduce la mântuire şi de care nu-ţi pare rău; dar întristarea lumii produce moarte.

¹¹ Căci iată, tocmai întristarea aceasta după voia lui Dumnezeu, ce silinţă a trezit în voi, ce dezvinovăţire, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă aprinsă, ce râvnă, ce pedeapsă! In toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.

¹² Aşa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui care a făcut rău, nici din pricina celui ce a suferit răul, ci pentru ca să vi se arate purtarea noastră de grijă faţă de voi înaintea lui Dumnezeu;

¹³ De aceea, noi am fost mângâiaţi în mângâierea voastră. Şi ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi;

¹⁴ Căci, dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost făcut de ruşine, ci, după cum în toate lucrurile v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a arătat adevărată.

¹⁵ Şi dragostea lui faţă de voi este şi mai mare, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur;

¹⁶ Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.

8

¹ Fraţilor, vă aducem la cunoştinţă harul lui Dumnezeu care a fost dat în bisericile Macedoniei,

² că în mijlocul multelor necazuri, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.

³ Căci vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor,

⁴ cerându-ne cu multe rugăminţi ca să primim darul şi părtăşia slujbei pentru sfinţi;

⁵ Şi au făcut aceasta nu numai cum sperasem, ci s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

⁶ Aşa că am rugat pe Tit ca, aşa cum începuse mai înainte, aşa să şi sfârşească între voi această strângere de ajutoare.

⁷ Dar, aşa cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoaştere, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, aşa să creşteţi şi în această binefacere.

⁸ Nu vă spun lucrul acesta ca pe o poruncă, ci vreau ca prin râvna altora să pun la încercare sinceritatea dragostei voastre.

⁹ Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos că El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.

¹⁰ Şi în această privinţă vă dau un sfat: Este spre folosul vostru nu numai să faceţi ceea ce aţi început şi aţi dorit să faceţi acum un an,

¹¹ dar acum să şi terminaţi de făcut; pentru ca, după cum aţi fost gata să doriţi s-o faceţi, tot aşa să fie şi o înfăptuire, potrivit cu mijloacele voastre.

¹² Căci, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, potrivit cu ce are cineva, nu cu ce n-are.

¹³ Căci eu nu vreau ca alţii să fie uşuraţi, iar voi împovăraţi,

¹⁴ ci să fie egalitate; în vremea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor, la rândul lui, să acopere nevoile voastre, aşa ca să fie egalitate,

¹⁵ după cum este scris: Cel ce strânsese mult, n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă;

¹⁶ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi.

¹⁷ Căci el nu numai că a primit îndemnul nostru, ci, având mai mare râvnă, a mers de bunăvoie la voi;

¹⁸ Şi noi am trimis cu el pe fratele a cărui laudă este în Evanghelie, prin toate bisericile.

¹⁹ Şi pe lângă aceasta este şi ales de biserici să ne însoţească în călătoria noastră cu acest dar, pe care o săvârşim spre gloria Domnului şi ca să arătăm bunăvoinţa voastră.

²⁰ În felul acesta, ne ferim ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare de care ne îngrijim.

²¹ Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

²² Am trimis împreună cu ei pe fratele nostru, pe care de multe ori l-am găsit plin de râvnă în multe lucruri, dar acum este şi mai plin de râvnă din cauza marii lui încrederi pe care o are în voi.

²³ În ce priveşte pe Tit, el este părtaşul şi împreună lucrător cu mine faţă de voi. În ce priveşte pe fraţii noştri, ei sunt trimişii bisericilor şi gloria lui Cristos.

²⁴ De aceea, arătaţi faţă de ei şi în faţa bisericilor dovada dragostei voastre şi a laudei noastre cu voi;

9

¹ Cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinţi este de prisos să vă mai scriu;

² Căci ştiu bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către macedoneni, că Ahaia este gata de acum un an; şi râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi dintre ei.

³ Am trimis totuşi pe fraţi, pentru ca lauda noastră despre voi să nu fie în zadar în această privinţă, ci să fiţi gata, după cum am spus,

⁴ ca nu cumva, dacă vor veni macedonenii împreună cu mine şi vă vor găsi nepregătiţi, noi (ca să nu zicem: voi) să fim daţi de ruşine în lauda aceasta plină de încredere.

⁵ De aceea am socotit necesar să-i îndemn pe fraţi să meargă la voi mai devreme, şi să pregătească strângerea darurilor promise de voi mai dinainte, ca ea să fie gata, ca o binecuvântare, nu ca o zgârcenie.

⁶ Dar aceasta să ştiţi: Cine seamănă puţin, puţin va secera, şi cine seamănă mult, mult va şi secera.

⁷ Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cine dă cu bucurie;

⁸ Şi Dumnezeu poate să vă umple de orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să sporiţi în orice faptă bună,

⁹ după cum este scris: A împrăştiat, a dat săracilor, dreptatea lui rămâne în veac.

¹⁰ Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele dreptăţii voastre;

¹¹ fiind îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.

¹² Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu;

¹³ Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să glorifice pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Cristos şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;

¹⁴ şi-i face să se roage pentru voi şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.

¹⁵ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

10

¹ Iar eu însumi, Pavel, vă rog prin blândeţea şi bunătatea lui Cristos, eu, cel umil când sunt de faţă în mijlocul vostru şi plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe.

² Vă rog ca, atunci când voi fi de faţă, să nu mă faceţi să îndrăznesc cu acea încredere pe care mi-am propus s-o întrebuinţez împotriva unora care cred despre noi că am umbla potrivit cărnii.

³ Căci, cu toate că umblăm în carne, nu ne luptăm potrivit cărnii.

⁴ Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt carnale, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu, ca să surpe întăriturile,

⁵ răsturnând argumentele minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos.

⁶ Şi când ascultarea voastră va fi făcută deplină, suntem gata să pedepsim orice neascultare.

⁷ Vă uitaţi la lucruri potrivit cu înfăţişarea lor? Dacă cineva crede că este al lui Cristos, să socotească iarăşi în sine însuşi că, după cum el este al lui Cristos, tot aşa suntem şi noi ai lui Cristos.

⁸ Căci chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul pentru zidire şi nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mă voi ruşina.

⁹ Zic aşa ca să nu par că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.

¹⁰ Pentru că epistolele lui, zic ei, sunt cu greutate şi pline de putere, dar când este de fată în trup este moale şi vorbirea lui dispreţuită;

¹¹ Cine judecă aşa să ştie că, aşa cum suntem în cuvânt prin epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă.

¹² Căci nu îndrăznim să ne punem alături sau să ne comparăm cu acei care se laudă singuri. Dar ei, pentru că se măsoară cu ei înşişi şi se compară ei cu ei înşişi, nu sunt înţelepţi;

¹³ Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în limitele câmpului pe care Dumnezeu ni l-a împărţit nouă – câmp care ajunge până la voi.

¹⁴ Căci nu ne întindem prea mult, (ca şi cum n-am fi ajuns la voi), căci noi am venit până la voi cu Evanghelia lui Cristos.

¹⁵ Nu ne lăudăm peste măsură, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia, ci avem speranţă că, dacă credinţa voastră creşte, veţi face să crească nespus de mult şi câmpul nostru de lucru;

¹⁶ Aşa că vom putea să predicăm Evanghelia şi în ţinuturile care sunt dincolo de voi, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia şi să ne lăudăm cu lucrurile făcute deja.

¹⁷ Ci, oricine se laudă, să se laude în Domnul.

¹⁸ Căci nu cine se laudă singur este găsit bun, ci acela pe care îl laudă Domnul.

11

¹ O, de aţi putea suferi puţină nebunie din partea mea! Dar, de fapt, voi mă suferiţi!

² Căci sunt gelos pentru voi cu o gelozie din Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată;

³ Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit pe Eva prin viclenia lui, gândurile voastre să fie rătăcite de la curăţia şi credincioşia care este în Cristos;

⁴ Căci, într-adevăr, dacă vine cineva să vă predice un alt Isus pe care noi nu L-am predicat, sau dacă primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie pe care n-aţi primit-o, îl primiţi bine!

⁵ Căci socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia nespus de aleşi.

⁶ Chiar dacă sunt un neînvăţat în vorbire, nu sunt însă şi în cunoaştere; şi v-am arătat lucrul acesta în tot felul şi în orice privinţă;

⁷ Sau am făcut un păcat umilindu-mă eu însumi, ca voi să fiţi înălţaţi, şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?

⁸ Am despuiat alte biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.

⁹ Şi când am fost la voi şi am ajuns în nevoie, n-am fost povara nimănui, căci de nevoile mele s-au îngrijit fraţii care veniseră din Macedonia. Şi în toate m-am ferit, şi mă voi feri să vă fiu o povară;

¹⁰ Pe adevărul lui Cristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această laudă în ţinuturile Ahaiei;

¹¹ De ce? Pentru că nu vă iubesc? Ştie Dumnezeu!

¹² Dar ceea ce fac voi continua să fac, ca să retez prilejul celor ce caută un prilej ca să fie priviţi la fel ca noi în lucrurile cu care se laudă;

¹³ Căci oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Cristos.

¹⁴ Şi nu-i de mirare! Căci Satana însuşi se preface într-un înger de lumină;

¹⁵ De aceea, nu e mare lucru dacă şi lucrătorii lui se prefac în lucrători ai dreptăţii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.

¹⁶ Iarăşi spun: Să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altfel, primiţi-mă cel puţin ca pe unul nebun, ca să mă laud şi eu puţin.

¹⁷ Ceea ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, n-o spun după cum ar spune Domnul, ci ca în nebunie.

¹⁸ De vreme ce mulţi se laudă potrivit cărnii, mă voi lăuda şi eu.

¹⁹ Căci voi suportaţi cu plăcere pe nebuni, voi care sunteţi înţelepţi!

²⁰ Căci voi suferiţi, dacă vă robeşte cineva, dacă vă nimiceşte cineva, dacă ia cineva de la voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz!

²¹ Spre ruşinea noastră o spun, că am fost prea slabi! Dar în orice îndrăzneşte cineva – vorbesc în nebunie – îndrăznesc şi eu;

²² Sunt ei evrei? Şi eu sunt. Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt. Sunt ei sămânţă a lui Avraam? Şi eu sunt.

²³ Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – eu sunt şi mai mult. În osteneli, şi mai mult; în închisori, şi mai mult; în lovituri, peste măsură; deseori în pericole de moarte.

²⁴ De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una;

²⁵ de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împrăştiat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.

²⁶ Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea jefuitorilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi;

²⁷ În oboseală şi muncă, în nedormire de multe ori, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi în lipsă de îmbrăcăminte.

²⁸ Pe lângă lucrurile din afară, zilnic mă apasă grija pentru toate bisericile.

²⁹ Cine este slab şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat şi eu Să nu ard?

³⁰ Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

³¹ Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!

³² În Damasc, guvernatorul regelui Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă,

³³ dar am fost dat jos pe o fereastră, într-un coş, prin zid, şi am scăpat din mâinile lui.

12

¹ Nu-mi este de folos să mă laud. Voi veni totuşi la viziunile şi descoperirile Domnului.

² Cunosc un om în Cristos, care acum paisprezece ani a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost afară din trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie);

³ Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie)

⁴ a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este permis unui om să le rostească;

⁵ Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

⁶ Căci chiar dacă voi dori să mă laud, nu voi fi nebun, pentru că voi spune adevărul. Dar mă feresc ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau aude de la mine;

⁷ Şi ca să nu mă umflu de mândrie din cauza strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un mesager al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.

⁸ Pentru aceasta am rugat pe Domnul de trei ori, ca să-l ia de la mine.

⁹ Şi El mi-a zis: Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros în slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.

¹⁰ De aceea, simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în persecuţii, în strâmtorări pentru Cristos; căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

¹¹ Am devenit un nebun, lăudându-mă; voi m-aţi silit. Căci ar fi trebuit să fiu lăudat de voi; căci, măcar că nu sunt nimic, cu nimic n-am fost mai prejos ca aceşti apostoli minunaţi.

¹² Semnele unui apostol au fost săvârşite printre voi în toată răbdarea, prin semne, minuni şi lucrări cu putere;

¹³ Căci în ce privinţă aţi fost voi trataţi mai prejos decât celelalte biserici, afară de faptul că numai eu însumi nu v-am fost o sarcină? Iertaţi-mi nedreptatea aceasta;

¹⁴ Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Căci nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii;

¹⁵ Şi eu voi cheltui cu bucurie şi mă voi cheltui în totul pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

¹⁶ Dar fie şi aşa! Nu v-am fost sarcină deloc. Dar, zic ei, ca un om isteţ, v-am prins prin viclenie.

¹⁷ Am tras eu oare vreun câştig de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi?

¹⁸ Am rugat pe Tit să vină să vă vadă şi împreună cu el am trimis pe un frate. A cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Duh, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?

¹⁹ Iarăşi, credeţi că vrem să ne apărăm înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos şi toate lucrurile acestea le spunem, preaiubiţilor, spre zidirea voastră;

²⁰ Căci mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc ceartă, invidie, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.

²¹ Ca nu cumva, când voi veni iarăşi, să mă umilească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, şi să plâng pe mulţi dintre cei care au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, desfrânarea şi destrăbălarea pe care le-au făcut.

13

¹ Aceasta va fi a treia oară când vin la voi. Orice cuvânt să fie sprijinit pe mărturia a doi sau trei martori;

² Cum am mai spus, când am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi, când nu sunt de faţă, spun iarăşi mai dinainte celor care au păcătuit mai înainte şi tuturor celorlalţi că, dacă voi veni la voi, nu voi cruţa,

³ căci căutaţi o dovadă a faptului că Cristos vorbeşte în mine; El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere în voi.

⁴ Căci deşi a fost crucificat în slăbiciune, totuşi trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Căci şi noi suntem slabi în El, dar vom trăi cu El prin puterea lui Dumnezeu faţă de voi.

⁵ Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă. Puneţi-vă la încercare. Nu recunoaşteţi voi că Isus Cristos este în voi? Decât numai dacă sunteţi descalificaţi;

⁶ Dar sper că veţi recunoaşte că noi nu suntem descalificaţi.

⁷ Acum mă rog lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca noi să ne arătăm a fi destoinici, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept descalificaţi;

⁸ Căci nu putem face nimic împotriva adevărului, ci numai pentru adevăr.

⁹ Căci noi ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari; şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră;

¹⁰ De aceea vă scriu aceste lucruri, când nu sunt de faţă, ca să nu mă port cu asprime când voi fi de faţă, potrivit cu autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, şi nu pentru dărâmare;

¹¹ Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi;

¹² Salutaţi-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă;

¹³ Toţi sfinţii vă salută.

¹⁴ Harul Domnului Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi! Amin.